TÂLHARUL SCENETÃ DE PAªTE (Galaþi, 5 apr. 2010) Versuri: Costache Ioanid
Foto: Ionatan Þuþu
Publicatie lunara a tinerilor din Oastea Domnului, Galati , ,
Sus acum, voi porþi eterne! Iatã Împãratul slavei !
- Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sã ne spui dacã eºti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. - Da, sunt ! Vã spun cã de acum încolo veþi vedea pe Fiul omului ºezând la dreapta puterii lui Dumnezeu ºi venind pe norii cerului. (Matei 26, 63-64)
Sunt un pãcãtos din lume... Nu ºtiu sã fi fost pãcat sã nu-l fi fãcut în viaþã.
© 2010
Cum? Dar cine îl ridicã ?
El Mi-a fost întâiul rod !
Christ Before The High Priest by Gvan Honthorst
E Iisus ! ... purtând pe frunte diadema de lumini...
Doamne, sunt murdar... ºi-n zdrenþe...
Þi acum sã ºtie oricine: Unde a intrat tâlharul, nu-i pe lume om sã creadã ºi sã nu-l primeascã Harul !
Nr. 45-46
. Martie - Aprilie 2010
în loc de EDITORIAL
Înviere
Cu p r i n s Din ogorul Evangheliei Popasul în casa prietenilor dragi Odihnã ºi împãcare ........................................................................ 4 Daniela Anghel
Dincolo de suferinþã ºi moarte
Costel Cãuº
......................................... 6
Hristos - Mielul nostru de Paºte
Daniel Dragomir
Frãmântãrile credinþei
Daniela Anghel
.................................. 9
............................................................ 12
Darul creator al tinereþii În timp ce dormeam
Samuel Coman
.................................................................... 14
Nimic nu-i prea mult pentru Domnul !
Ana-Maria Tiber
................. 16
Mâine, vom fi trei !
...................................................................... 20
Iubirea ºi trãirile ei
...................................................................... 23
Viorel Palade
Adina Hordoan
La muncã, tineri credincioºi ! Nina Susanu
Và MULÞUMIM pentru donaþiile fãcute ºi cu prilejul apariþiei acestui numãr. AªTEPTÃM sã ne contactaþi cu articole pentru publicare. Redacþia îºi rezervã dreptul de a interveni pozitiv asupra conþinutului articolelor.
.......................................... 25
Fondatã în 2005
Colegiul de redacþia: Sebastian Tiber, Corneluº Seria, Nuþi Dragomir, Adina Hordoan, Ana-Maria Tiber, Cornelia Bujor Tehnoredactare computerizatã: Daniel Dragomir, Samuel Coman
Adresa poþtalã: Daniel Dragomir, 800258 Galaþi, jud Galaþi, str. 1 Decembrie 1918, nr. 4, bl. S7D, ap. 46, tel. 0766619504 Adresa e-mail: cuvantptsuflet@yahoo.com
C
Când sufletul trãieºte primãvara lui, e semn cã piatra ce-l þinea încãtuºat a fost rãsturnatã. ªi din mormântul în care zãcea, iese timid, ca un fir plãpând prin zãpadã ºi îngheþ, spre Luminã. Vin sã-l doboare ploi reci ºi tãioase, îngheþ ºi ger, dar seva ce pulseazã în el nu cedeazã. Primãvara înseamnã înviere - revenire la Viaþã. „ªi viaþa veºnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat ºi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis.” (Ioan 17, 3) Învierea trebuie sã ne redea acest singur fel de Viaþã. Dupã „o lungã pribe-
gie”, este o aflare, o clipã de luminã, de har, de bucurie fãrã seamãn! Clipa acestei aflãri rãmâne unicã aici ºi în Veºnicie! Rãmâne gravatã în suflet, dã identitate, sens ºi atunci, ca ºi Maria Magdalena venitã la mormânt, alergi voios pe toate cãrãrile ºi strigi: „Hristos a înviat!”. Bucuria cã ai aflat pe Domnul nu poate fi numai a ta. Devii martor al Învierii ºi vesteºti tuturor: „E viu Salvatorul! Traieºte! ” A-nviat ºi dã viaþã tuturor celor ce vin la El! Realitatea Învierii te elibereazã, eºti rãscumpãrat cu preþul Jertfei Golgotei pe care n-ai cunoscut-o... „Dar El era strãpuns pentru pãcatele noas-tre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa, care ne dã pacea, a cãzut peste El ºi prin rãnile Lui suntem tãmãduiþi.” (Isaia 53, 5). Aceastã necunoaºtere a fost paguba sufletului, întunericul lui, izbânda Satanei, lacrimile deznãdejdii. Ce frumos le preschimbã credinþa, întâlnirea cu Iisus Rãscumpãrãtorul, Mântuitorul nostru scump. Clipa de luminã începe sã creascã în viaþã; anuleazã tot greul de întuneric de pânã la ea. Purificã, înnoieºte, vindecã, alinã, le transformã. Devii om nou, prelucrat prin har, înviat din noaptea pãcatului. Totul se transfigureazã – imediatul devine rãbdare, neputinþa - cãutare, iubirea - jertfã ºi dãruire, suferinþa semenului – îngenunchere-n rugãciune. Începi sã înveþi o limbã nouã, o iubire continuã a unui fel de iubire „care pe toate le iartã, pe toate le înþelege”... „E starea sfântã - umple-þi tot sufletul de soare ºi ochii de minune ºi moartea de-nviere, E starea sfântã, trece-o în Marea Sãrbãtoare pe care n-o poþi spune cu grai sau cu tãcere.” Starea de înviere a sufletului nostru rãmâne pentru Cer o Mare Sãrbãtoare despre care, de fapt, nu putem ºi nu ºtim sã spunem „cu grai sau cu tãcere”. Slãvit sã fie Domnul!
Liliana-Georgeta Lupoaie
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
2
>
Popasul
)
)
>
IN CASA PRIETENILOR DRAGI... ,
B
BETANIA – Casa prieteniei,
Supper at Emmaus by Rembrandt Harmenszoon van Rijn
Locul Mângâierii. Locul unde poþi sã te liniºteºti înaintea furtunilor, de unde poþi sã pleci mai departe, întãrit ºi îmbãrbãtat. Domnul ºtia ce-L aºtepta, ce urma sã I se întâmple în sãptãmâna ce venea ºi poate tocmai de aceea a venit sã Se odihneascã în casa din Betania. Casa Mariei a cãrei dragoste Îl bucurase de multe ori ºi despre care Domnul Iisus spune cã se va vorbi pânã la sfârºitul veacurilor. Nu ne spune Evanghelia cã Domnul Le-a dezvãluit de atunci celor
4
iubiþi ce avea sã pãtimeascã poate pentru cã încã nu venise vremea ca ei sã poatã purta povara aceasta. („Mai am sã vã spun multe lucruri, dar acum nu le puteþi purta.” – le spune El în altã împrejurare – Ioan 16, 12). Numai în seara Cinei celei de tainã, Domnul Iisus le spune tot adevãrul, vrând sã-i pregãteascã pentru tot ce avea sã se întâmple. („Iatã cã acum vorbeºti desluºit ºi nu spui nici o pildã.” Ioan 16:29) Vorbim despre Betania ca despre un loc, locul unde adesea Domnul Iisus se ducea cu ucenicii Lui sã se odihneascã. Dar Betania este (a devenit
Cu ºase zile înainte de Paºte, Iisus a venit în Betania – satul Mariei ºi al Martei (Ioan 11, 1) unde era Lazãr pe care-l înviase din morþi (Ioan 12, 1). martie - aprilie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
de atunci) ºi o stare, starea de tihnã ºi de pace cu cei dragi, starea de odihnã cu Domnul în casa prietenilor, a sufletelor îngemãnate prin aceleaºi bucurii ºi aceleaºi dureri, prin împãrtãºirea trãirii cu Domnul Iisus ºi cu cei iubiþi ai Lui. Betania – locul unde, alãturi de prieteni, poþi sã-þi potoleºti setea, poþi sãþi odihneºti trupul obosit ºi-þi poþi liniºti zbuciumul sufletului. Locul pe care doreºti mereu sã-l revezi, sã te întorci spre el ca spre o ,,Acasã”. Domnul Iisus n-a avut pe pãmânt nici un loc al Lui, nici o casã a Lui unde sã poatã poposi ºi afla odihnã. Dar Betania a fost Acasa Lui, locul unde a dorit întotdeauna sã se întoarcã. Evanghelia nu ne spune desluºit lucrul acesta, dar faptul cã Domnul a plecat de acolo spre Golgota Lui ºi tot de lângã Betania S-a înãlþat la Ceruri, ne aratã cât de mult a iubit El Betania. „Betanie, Betanie, cetate fericitã, În care dragostea-i mereu cântatã ºi sfinþitã, De câte binecuvântãri ai tu împãrtãºire, Dar ce puþini ca tine-ºi þin curata lor iubire!” (Traian Dorz) Betania sã fie ºi pentru noi locul unde sã ne întoarcem de fiecare datã, la care sã ne raportãm de fiecare datã. Locul de unde sã putem pleca la luptã, dar ºi la care sã ne putem întoarce de fiecare datã de la orice biruinþã sau înfrângere. Este casa noastrã ºi viaþa noastrã o Betanie? Locul unde Domnul ºi prietenii Lui sã poatã capul sã ºi-l plece? Sã ne rãspundem fiecare în noi la întrebarea aceasta ºi dacã nu a fost aºa, sã facem sã fie. Toate poverile sunt purtate mai lesne cu cei iubiþi alãturi ºi toate luptele se duc mai uºor când pleci spre ele din pãrtãºia cu prietenii iubiþi ºi cu Domnul.
Nu-i loc mai sfânt Nu-i loc mai sfânt decât acela unde-i Hristos ºi-unde-s ai Sãi; acolo-i Duhul Sfânt putere, acolo-i dragostea vãpãi... Cuvântul Sfânt acolo-i soare, credinþa-i umblet fericit, Iar pãrtãºia sfinþitoare e-avutul cel mai strãlucit. Nu-s stãri mai sfinte ca acelea de pe Taborul luminos, când e Hristos în toþi ce cântã ºi toþi ce cântã-s în Hristos; când de Hristos e plin Cuvântul ºi-n rugãciune-i plin de El, atunci ºi-afarã ºi-nlãuntru Hristos strãluce-n orice fel. Nu-i ceas mai sfânt decât acela în care-s fraþii adunaþi ºi inimi lângã inimi, una, în duh se roagã-ngenuncheaþi; când rugãciunea lor se-nalþã scãldatã-n lacrimi prin Hristos, îngeri-s fraþi, iar fraþi-s îngeri, pãmântu-i sus, iar ceru-i jos. Nu-i har mai sfânt decât acela sã fii cu Domnul ºi cu-ai Sãi în rugãciune ºi-n cântare ºi-n lacrimi lângã fraþii tãi; oriunde-s ei, fã tot ºi du-te, oricâþi sunt ei, fã tot ºi stai, oricum sunt ei, fã tot ºi-i cautã, cã unde-s ei e-un colþ de rai.
Daniela Anghel CUVANT PENTRU SUFLET
Traian Dorz martie - aprilie 2010
5
DINCOLO )
de suferinta si , , moarte Învierea Domnului, pe lângã bogãþia de semnificaþii ºi de daruri ce le revarsã asupra nostrã, mai constituie ºi împlinirea unui semn menit sã dovedeascã în mod desãvârºit faptul cã Iisus este într-adevãr Hristosul, Fiul lui Dumnezeu (Ioan 20, 31). Atunci când unii din cãrturari ºi din farisei I-au cerut un semn, drept rãspuns, El le-a zis: Un neam viclean ºi desfrânat cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona. Cãci, dupã cum Iona a stat trei zile ºi trei nopþi în pîntecele chitului, tot aºa ºi Fiul omului va
Î 6
martie - aprilie 2010
sta trei zile ºi trei nopþi în inima pãmîntului (Matei 12, 38-40). Altãdatã, dupã ce i-a alungat pe vânzãtori ºi pe schimbãtorii de bani din Templu, Domnul a fost întrebat cu ce putere face aceasta, iar El a dat un rãspuns care trimitea tot la faptul învierii Sale: Stricaþi templul acesta ºi în trei zile îl voi ridica. Sfântul Ioan evanghelistul continuã cu urmãtorul comentariu: dar El le vorbea despre Templul trupului Sãu. Tocmai de aceea, cînd a înviat din morþi, ucenicii Lui ºi-au adus aminte cã le spusese vorbele acestea ºi au crezut Scriptura ºi cuvintele pe cari le spusese Isus. (Ioan 2, 14-22)
CUVANT PENTRU SUFLET
Aºadar, învierea Domnului este semnul sau proba incontestabilã cã Iisus din Nazaret nu era nici doar un simplu învãþãtor, nici Ilie ºi nici oricare altul din profeþi, ci era Însuºi Hristosul, Cel în Care se aflã izbãvirea lui Israel ºi a întregii lumi. Ucenicii au început sã se convingã de dumnezeirea Domnului Iisus pe baza minunilor ºi a puterii cuvintelor Sale aºa încât, întrebându-i la un moment dat cine cred ei cã este El, ucenicii, prin gura Apostolului Petru, au rãspuns: Tu eºti Hristosul ! (Matei 16, 16). Dar curând dupã aceea avea sã se dovedeascã cã aceastã mãrturisire nu era decât o încolþire fragedã a unei credinþe ce avea sã se maturizeze abia mai târziu. Ei erau încã departe de a-L înþelege deplin pe Omul cu totul extraordinar din faþa lor. Totuºi, pe baza acestei fragede credinþe a lor, Domnul începe sã le vorbeascã despre douã taine noi: Jertfa ºi Învierea Sa. Evanghelistul Matei spune cã de atunci încolo – de când Petru a mãrturisit cã Iisus este Hristosul - Iisus a început sã spunã ucenicilor Sãi cã El trebuie sã meargã la Ierusalim, sã pãtimeascã mult din partea bãtrînilor, din partea preoþilor celor mai de seamã ºi din partea cãrturarilor, cã are sã fie omorît, ºi cã a treia zi are sã învieze. Dar înþelegerea ucenicilor nu a mers pânã la cuvintele: a treia zi are sã învieze, ci groaza de moarte cea atât de specificã omului i-a fãcut sã se opreascã la cuvintele despre suferinþã ºi moarte. De aici reacþia pripitã a lui Petru: Sã Te fereascã Dumnezeu, Doamne! Sã nu Þi se întîmple aºa ceva! Despre finalul biruitor care va urma chinurilor ºi morþii Sale, Domnul le-a vorbit mult ºi detaliat ºi în seara cinei celei de tainã motivând:
vã spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca sã se întîmple, pentruca, atunci cînd se va întîmpla, sã credeþi cã Eu sunt (Ioan 13, 19). Dar cu toate aceste explicãri ºi încredinþãri El prevede clãtinarea credinþei lor: Iatã cã vine ceasul, ºi a ºi venit, cînd veþi fi risipiþi fiecare la ale lui ºi pe Mine Mã veþi lãsa singur (Ioan16, 32). Greu le-a fost ucenicilor sã înþeleagã taina biruinþei asupra morþii. Ei vedeau numai moartea ºi se opreau îngroziþi în faþa ei chiar dacã era vorba despre Fiul lui Dumnezeu. Ei nu puteau concepe nici mãcar pentru Domnul vreo razã de speranþã dincolo de suferinþe ºi moarte. Sã ne mai amintim de Marta, sora lui Lazãr ce murise, care nu putea concepe o înviere concretã, imediatã a mortului de patru zile. Domnul îi spune cã Lazãr va învia, dar ea nu se putea gândi decât la o înviere depãrtatã, vagã ce nu putea alina acum durerea recentei despãrþiri. ªtiu, I-a rãspuns Marta, cã va învia la înviere, în ziua de apoi (Ioan 11,24). Dar de unde aceastã greutate a oamenilor de a vedea bucuria dincolo de suferinþã ºi învierea dincolo de moarte? Scriptura ne spune cã omul, pãcãtuind, s-a fãcut rob al fricii de moarte (Evrei 2, 15). Primii oameni au ºtiut cã în ziua în care vor mânca din pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului vor muri. De atunci moartea este înfricoºãtoare ºi îi apare omului ca ultimã sentinþã pentru pãcatele sale (Romani 6,23), ca un dezastru, ca o condiþie crudã cu care are sã se confrunte inevitabil. Ea este de asemenea culminarea tuturor durerilor suferite pe pãmânt, culme dupã care se aflã þara întunerecului ºi a umbrei morþii, þara negurii adînci unde
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
7
)
)
Aruncând gunoiul pacatelor noastre, aluatul cel rau maturat din casa inimilor noastre, asupra Mielului prin pocainta, devenim o plamadeala , noua, nedospita, o azima curata. )
)
)
)
)
)
)
)
CUVANT PENTRU SUFLET
MIELUL NOSTRU DE PASTE , )
martie - aprilie 2010
Costel Caus,
HRISTOS -
)
8
Domnului, devine începutul vieþii cereºti. Ceea ce pânã atunci era un blestem, începând cu jertfa Domnului, devine cale de curãþire, sfinþire ºi desãvârºire în vederea învierii (Fil. 3,10). Acum noi, dacã suntem oameni ce L-am cunoscut pe Domnul Iisus ºi puterea învierii Lui, este normal sã ne dorim ºi a ne face pãrtaºi la suferinþele Lui (Fil. 3, 10). Dar, atunci când nu putem vedea harul Domnului dincolo de suferinþe ºi moarte, atunci când suferinþele prea ne întristeazã ºi moartea ne înspãimântã, este dovada cã avem încã o credinþã prea micã, o înþelegere prea slabã a Domnului ºi a tainelor Jertfei ºi Învierii Sale. De aceea avem nevoie de rugãciunile tuturor înaintaºilor noºtri care îºi gãsesc expresia foarte frumoasã în cuvintele Sf. Apostol Pavel: „ªi mã rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatãl slavei, sã vã dea un duh de înþelepciune ºi de descoperire, în cunoaºterea Lui, ºi sã vã lumineze ochii inimii ca sã pricepeþi care este nãdejdea chemãrii Lui, care este bogãþia slavei moºtenirii Lui în sfinþi, ºi care este faþã de noi, credincioºii, nemãrginita mãrime a puterii Sale, dupã lucrarea puterii tãriei Lui, pe care a desfãºurat-o în Hristos, prin faptul cã L-a înviat din morþi, ºi L-a pus sã ºadã la dreapta Sa, în locurile cereºti, mai pe sus de orice domnie, de orice stãpînire, de orice putere, de orice dregãtorie ºi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci ºi în cel viitor”(Fil 1, 17-23)
)
domneºte umbra morþii ºi neorînduiala ºi unde lumina este ca întunerecul. (Iov 10,22). Dreptul Iov, aflându-se în mijlocul durerilor, spune plin de amãrãciune: Un copac, ºi tot are nãdejde: cãci cînd este tãiat, odrãsleºte din nou ºi iar dã lãstari. Cînd i-a îmbãtrînit rãdãcina în pãmînt, cînd îi piere trunchiul în þãrînã, înverzeºte iar㺠de mirosul apei ºi dã ramuri de parcã ar fi sãdit din nou. Dar omul cînd moare, rãmâne întins; omul, cînd îºi dã sufletul, unde mai este? Cum pier apele din lacuri ºi cum seacã ºi se usucã rîurile, aºa se culcã ºi omul ºi nu se mai scoalã; cît vor fi cerurile, nu se mai deºteaptã ºi nu se mai scoalã din somnul lui. (Iov 14, 7-12) Astfel se explicã de ce omul vede atât de greu învierea dincolo de moarte, fericirea dincolo de suferinþe. Veacuri de-a rândul boala, primejdiile, necazurile ºi, în cele din urmã, moartea l-au obiºnuit pe om sã vadã în ele fatalismul vieþii omeneºti. Acestea se împletesc atât de firesc cu viaþa lui încât au intrat în cursul normal al existenþei omeneºti determinându-l pe înþeleptul Vechiului Testament sã nu mai vadã nimic nou sub soare (Eclestiastul 1, 9). Dar tocmai aici este marea noutate ºi schimbare pe care o face Învierea Domnului. Învierea Domnului elibereazã omul credincios de sub frica morþii ºi dã sens suferinþei. Moartea este înfrântã (II Timotei 1, 10), iar suferinþa este cinstitã ca mijloc de dobândire a Împãrãþiei lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Abia înþelegând aceasta ucenicii nu au mai vãzut în suferinþe ºi moarte un rãu ce trebuie evitat cu orice preþ. Ceea ce pânã atunci era sfârºitul vieþii pãmânteºti, începând cu Învierea
L
Limbajul Bibliei este unul foarte expresiv. ªi asta cred cã o poate spune atât cel cu studii în domeniul lingvistic, cât ºi omul simplu care o citeºte. Sfântul Apostol Pavel spune cã „toatã Scriptura este însuflatã de Dumnezeu” (II Timotei 3, 16), iar Dumnezeu este izvorul frumosului desãvârºit ºi profund. De pildã, iatã un verset al Cântãrii Cântãrilor (2, 17): „Pânã la rãcoarea zilei ºi pânã la lungirea umbrelor, întoarce-te!” Alãturi de o topicã sugestivã, Sulamita foloseºte, în loc de adverbul de timp „seara”, expresii metaforice. Cãci seara, ziua se rãcoreºte ºi umbrele se lungesc. Orice artificiu de limbaj al Bibliei îmi pare cã ascunde comori de taine, ca un X pe harta avarilor piraþi din legende. Iar când sap prin meditaþie în acel loc, mã minunez de subînþelesurile chiar
a unui singur cuvânt inspirat. La fel mi s-a întâmplat ºi când am citit pasajul de la I Corinteni 5, 6-8 intitulat „Hristos – Mielul nostru de Paºte”. Iatã ce spune apostolul neamurilor: „Nu ºtiþi cã puþin aluat dospeºte toatã plãmãdeala? Mãturaþi aluatul cel vechi, ca sã fiþi o plãmãdealã nouã, cum ºi sunteþi, fãrã aluat; cãci Hristos, Paºtele noastre, a fost jertfit. Sã prãznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de rãutate ºi viclenie, ci cu azimile curãþiei ºi adevãrului.” Alãturarea aparent inexplicabilã a verbului „a mãtura” cu substantivul „aluat” m-a pus pe gânduri... Adam a fost prima plãmãdealã a lui Dumnezeu, prima azimã. ªi prin Eva, cea de-a doua, diavolul a reuºit sã-ºi arunce aluatul cel rãu în ei, primul pãcat al neascultãrii. Iar el a dospit într-o cli-
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
9
pealã întreaga plãmãdealã. „Otrava rãului, otrava pãcatului s-a aºezat în ei, în inima lor ºi s-a prefãcut în firea noastrã cea veche, cea lumeascã. Rãul intrat în inima lor a început sã lucreze el însuºi, dinlãuntru în afarã. ªarpele diavol s-a retras. El nu mai avea de lucru. Otrava ce o strecurase în sufletul lui Adam ºi al Evei se fãcuse ea însãºi un izvor de pãcate ºi rele.”1 ªi noi am moºtenit cu toþii aceastã fire pãcãtoasã, acest aluat vechi. Totuºi, condiþia intrãrii în Cetatea Ierusalimului cel Nou, revelatã apostolului Ioan în insula Patmos, este strictã, fãrã vreo portiþã de negociere: „Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trãieºte în spurcãciune ºi în minciunã; ci numai cei scriºi în cartea vieþii Mielului” (Apocalipsa 21, 27). E limpede. Cu firea noastrã veche, cu plãmãdeala dospitã de aluatul cel rãu, nu putem fi înscriºi în cartea vieþii Mielului. Cãci din acest aluat izvorãsc ºi spurcãciunea ºi minciuna. Ci trebuie sã fim o plãmãdealã nouã, una nedospitã de aluat, o azimã. Aluatul trebuie înlãturat. Dar cum sã înlãturãm aluatul acesta rãu? Mãturându-l. Aºa ne spune Sfântul Apostol: „Mãturaþi aluatul cel vechi ca sã fiþi o plãmãdealã nouã, cum ºi sunteþi fãrã aluat.” A mãtura o casã – ºtie oricine – înseamnã sã adunãm la un loc cu ajutorul mãturii mizeria din toate ungherele casei. Apoi, cu ajutorul unui foraº, sã-l ridicãm ºi sã-l aruncãm. Sufleteºte e asemãnãtor. A mãtura aluatul cel vechi înseamnã a ne cerceta pânã în cea mai micã ºi îndepãrtatã cãmãruþã a sufletului nostru. Sã strângem la un loc tot gunoiul pãcatelor ce ne întineazã, tot aluatul care dospeºte plãmãdeala sufletului nostru. Sã-l adu10
martie - aprilie 2010
cem la un loc în faþa conºtiinþei noastre treze ºi în Lumina Cuvântului lui Dumnezeu care „judecã simþurile ºi gândurile inimii” (Evrei 4, 12). ªi vom spune atunci ca psalmistul David dupã ce a fost mustrat de proorocul Natan: „Îmi cunosc bine fãrãdelegile ºi pãcatul meu stã necurmat înaintea mea” (Psalm 51, 3). Dar dupã ce nu va mai rãmâne nici un ungher nemãturat, ce vom face cu mizeria pãcatelor noastre ce am strâns-o, cu aluatul cel vechi ce ne-a dospit pânã atunci? Unde îl vom arunca? Întreg Vechiul Testament suferea de aceastã neputinþã. Cãci nici un drept din vechime, chiar dacã a osândit pãcatul în el ºi s-a pocãit cu amar, nu a moºtenit Raiul, ci „a aºteptat” clipa în care pãcatele lui vor putea fi aruncate asupra Singurului care putea sã le ia asupra Lui ºi sã le poarte (Isaia 53, 4). ªi Acesta a venit. E Hristos – Mielul nostru de Paºte. Sfântul Apostol Pavel scrie: „Mãturaþi aluatul cel vechi (...) cãci Hristos, Paºtele noastre, a fost jertfit.” (I Corinteni 5, 7) Junghierea mielului fãrã cusur din ultima zi de robie egipteanã a poporului evreu ºi repetarea ei an de an au preînchipuit ceea ce sa petrecut aievea pe culmea Golgotei: Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mielul fãrã cusur, a fost „strãpuns pentru pãcatele noastre, zdrobit pentru fãrãdelegile noastre. Pedeapsa care ne dã pacea a cãzut peste El ºi prin rãnile Lui suntem tãmãduiþi.” (Isaia 53, 5) Aruncând gunoiul pãcatelor noastre, aluatul cel rãu mãturat din casa inimilor noastre, asupra Mielului prin pocãinþã, devenim o plãmãdealã nouã, nedospitã, o azimã curatã. Chiar dacã
CUVANT PENTRU SUFLET
îndulcite ca sã ne dospeascã plãmãdeala Jertfa Domnului Iisus de pe Golgota este sufletului nostru. El ºtie cã are un atu: pentru toti oamenii, doar cei ce fac astfel prima lui biruinþã asupra omului l-a vor fi înscriºi în cartea vieþii Mielului, în fãcut pe acesta sã aibã o predispoziþie registrul celor rãscumpãraþi pe care spre pãcat. Mai uºor alege rãul decât Mielul îl þine sus în ceruri. binele. De aceea Domnul Iisus îi Dacã Sfântul Apostol Pavel ar fi îndeamnã pe ucenici sã vegheze ºi sã se folosit verbul „a înlãtura”, poate am fi roage „cãci duhul este plin de râvnã, dar îndreptãþiþi sã spunem cã, dacã odatã netrupul este neputincios” (Marcu 14, 38). am întors la Domnul ºi I-am mãrturisit Îmi amintesc pãcatele noastre, necã eram mai mic ºi am rezolvat problema mãturam grãbit bucãmântuirii ºi putem sta A veghea înseamnã a tãria. Am încãrcat pe liniºtiþi. Dar el folosepãstra curãþenia ºi a ne foraº gunoaiele cele ºte verbul „a mãtura”, pocãi de orice mic pãcat mari, dar rãmãsese acþiune ce implica înseamnã a mãtura orice puþin praf. Ar fi treburepetare. miligram din aluatul cel it sã mã aplec ºi cu Ce gospodivechi. Cu cât veghem multã minuþiozitate sã nã, dupã ce a mãturat mai atenþi ºi cu cât încarc puþinul praf o datã casa, susþine cã mãturãm mai minuþios, rãmas. Dar, pentru cã la ea nu se va mai face cu atât sufletul nostru va era puþin, l-am îmnicioadatã mizerie? fi mai pãzit. prãºtiat cu mãtura Niciuna. Cãci ea ºtie într-o parte ºi în alta cã oricât de bine ar astfel încât nu se pãstra curãþenia, tot e observa nimic. nevoie sã mãture din când în când. ªi chiar dacã, oboCe ar fi dacã sufleteºte am face sitã sã tot cureþe tot aºa? Am osândi doar pãcatele mari, o camerã, o grosolane, dar pe cele mici, pe cele încuie ºi nu mai subtile, le-am trece cu vederea. Astfel nepãºeºte în ea am pune în pericol sufletul ºi ne-am risca multã vreme, mântuirea cãci vulpile cele mici stricã inevitabil praful viile care sunt în floare (C. Cântãrilor 2, 15). tot se aºerne. Cu Se apropie din nou Paºtele. „Sã cât e mai harnicã prãznuim dar praznicul nu cu un aluat o gospodinã cu vechi, nici cu un aluat de rãutate ºi vicleatât mai des va nie, ci cu azimile curãþiei ºi adevãrului.” mãtura casa ºi cu Amin. atât mai bine va fi pãstratã curãþenia.
Daniel Dragomir
ªi sufleteºte e la fel. Diavolul ne pândeºte clipã de clipã ºi aºteaptã momentul prielnic sã-ºi arunce în noi tot felul de aluaturi care mai de care mai
1 Pãr. Iosif Trifa, Ce este Oastea Domnului, ed. „Oastea Domnului”- Sibiu 2003, pag. 42
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
11
,,În ziua dintâi a sãptãmânii, femeile acestea (care veniserã cu Iisus din Galileea) ºi altele împreunã cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaþã… Au gãsit piatra rãsturnatã de pe mormânt, au intrat înlãuntru ºi n-au gãsit trupul Domnului Iisus. Fiindcã nu ºtiau ce sã creadã, iatã cã li s-au arãtat doi bãrbaþi îmbrãcaþi în haine strãlucitoare... Ei le-au zis: Pentru ce cãutaþi între cei morþi pe Cel ce este viu? Nu este aici, a înviat.. (Aduceþivã aminte de ce v-a spus pe când era încã cu voi...) (Luca 24, 1-6)
12
Cand nu mai ºtii ce sã crezi despre Domnul, El nu te lãsa în necunoaºtere , în neliniºte, ci trimite mesagerii Lui sau vine El Însuºi sã lumineze calea, înþelegerea fiecãruia... sã îmbãrbãteze inimile întristate ºi îndurerate... sã aducã bucuria ºi Pacea Lui.
Î
În vâltoarea evenimentelor ce se întâmplaserã atât de repede ºi atât de neaºteptat, atât de cumplit pentru ei – pentru ucenici ºi pentru femeile care-i însoþeau peste tot – era aºa de greu sã-þi aduci aminte despre lucrurile pe care le spusese Domnul Iisus. Dar dupã ce ele s-au petrecut, ºi-au adus aminte de Cuvintele Lui. Femeile care merseserã dis-de-dimineaþã la mormânt, dupã întâlnirea aceea neaºteptatã ºi neobiºnuitã cu îngerii, au alergat ºi au spus ucenicilor cele ce li se întâmplaserã. Dar nici ei nu puteau crede. Cele spuse de femei li se pãreau ºi lor basme... (Luca 24:12) În apostolul Petru însã, înmugurise o razã de speranþã. Avea nevoie disperatã sã se agaþe de ea, trebuia sã-L întâlneascã pe Domnul, sã-L priveascã în ochi ºi sã simtã cã l-a iertat, cã i-a iertat lepãdarea ºi, dacã ar fi fost cea mai micã posibilitate pentru asta, trebuia sã o afle. S-a sculat ºi a alergat la mormânt, s-a uitat ºi nu a vãzut altceva decât fâºiile de pânzã goale ºi locul unde fusese pus Domnul ºi s-a întors acasã îngândurat.
martie - aprilie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
ªi, deoarece erau confuzi încã ºi nu ºtiau ce sã creadã ºi pentru cã stãteau cu uºile încuiate de frica iudeilor, la vremea potrivitã, El, Domnul Iisus Însuºi, a venit sã le spulbere îndoiala ºi sã le alunge neliniºtea din suflete zicându-le: «Pace vouã!» .. Pacea despre care El le vorbise ºi înainte de patima Lui, dar pe care ei nu aveau cum sã o înþeleagã, cum sã o simtã atunci... Vã dau pacea, vã las pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea. Sã nu vi se tulbure inima, nici sã nu se înspãimânte... (Ioan 14, 27) ªi cum sã nu se tulbure inima ºi cum sã nu se înspãimânte dupã toate cele întâmplate cu Învãþãtorul lor, dupã urgia ce se abãtuse peste frumoasa lor ,,Familie”, peste duioasa lor Prietenie dupã intimitatea din seara spãlãrii picioarelor ºi a Cinei celei de tainã! Iar acum, dupã întreaga pãtimire, Domnul Iisus, Învãþãtorul, Prietenul, Fratele lor (Matei 28, 10) era acolo... ºi era viu. ,,Plini de fricã ºi de spaimã, ei credeau cã este un duh, dar El le-a zis: «Uitaþivã la mâinile ºi la picioarele Mele, pipãiþi-mã ºi vedeþi... un duh n-are
(Luca 24, 37-39)
O, cum se limpezeau acum toate lucrurile despre care Domnul le spusese cã se vor întâmpla! ªi o bucurie nespusã le-a umplut inima. Iatã ce vã spuneam când încã eram cu voi... le-a mai spus Domnul Iisus – cã trebuie sã se împlineascã tot ce este scris despre Mine. Aºa este scris ºi aºa trebuia sã pãtimeascã Hristos. ªi le-a deschis mintea sã înþeleagã Scripturile (Luca 24, 44-46). Atunci ochii lor au fost luminaþi pe deplin ºi n-a mai fost apoi nimic în toatã viaþa lor care sã zdruncine în vreun fel credinþa lor în Domnul Iisus ºi în Învierea Lui. Oricât au încercat apoi cei care voiau sã ascundã adevãrul despre Înviere, rãspândind minciuni, nu i-au putut împiedica sã vorbeascã despre aceastã Minune, despre aceastã Jertfã Supremã a Domnului Iisus pentru omenirea cãzutã. ªi nici moartea nu i-a înfricoºat, ba erau fericiþi oridecâteori erau învredniciþi sã pãtimeascã din pricina aceasta. Oare în viaþa noastrã, în inima noastrã, câte momente nu sunt (sau au fost) când nu ºtim ce sã credem despre Domnul Iisus, despre cum ne vrea El sã fim, despre cum e bine ºi cum nu sã mergem pe calea Lui? ªi atâtea ºi atâtea îndoieli ºi încercãri care pot veni peste viaþa ºi lupta celui credincios... Dar El niciodatã nu ne lasã nici pe noi în neºtiinþã, ci ne trimite întotdeauna pe ,,cineva” sã ne lumineze, sã ne limpezeascã mintea, sã liniºteascã
zbuciumul vieþii noastre. Numai noi trebuie sã ne aducem aminte atunci de ceeea ce ne-a spus El în atâtea rânduri prin Cuvântul Lui, prin fãgãduinþele Lui, prin fraþi, prin prieteni, prin adunãri în care El vine sã ne bucure cu prezenþa Lui. Doamne Iisuse, deschide-ne ºi nouã ochii ºi inima sã înþelegem Scripturile, sã Te înþelegem pe Tine, sã înþelegem dimensiunea Jertfei pe care Tu ai dat-o pentru noi, ca sã putem apoi, ca ºi ucenicii Tãi, sã Te urmãm oriunde ca sã putem sã fim împreunã cu Tine ºi pe pãmânt ºi în veºnicie. Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
Daniela Anghel
The Resurrected Lord by Del Parson
)
)
Fram â ntarile Framântarile credintei ,
nici carne nici oase cum vedeþi cã am Eu.»”
martie - aprilie 2010
13
În timp ce dormeam...
Câte lucruri s-au întâmplat în timp ce dormeam?
Î
n urmã cu peste 20 de veacuri, într-o noapte liniºtitã de iarnã, micuþul oraº, Betleem, dormea… O stea uriaºã strãlucea deasupra orãºelului, însã lumina ei nu reuºea sã pãtrundã ºi sufletele evreilor, sã le trezeascã ºi sã vadã. Sã vadã Lumina veºnicã a Regelui care ªi-a pãrãsit tronul ºi a venit sã doarmã într-o iesle. O, Betleeme! Dormeai ºi nu ai vãzut pe Fiul Omului întrupându-Se ºi pãºind în lumea ta. O, Betleeme! Ai cãzut ºi ai rãmas în istorie ca o cetate fãrã un loc pentru Regele ei. Câþiva ani mai târziu ºi Ierusalimul dormea. De data aceasta nu mai era iarnã. Era o noapte rãcoroasã de primãvarã ºi pe un munte, într-o grãdinã, nu departe de Ierusalim, Domnul se ruga. Râuri de lacrimi Îi curgeau pe obraz pentru Ierusalimul pentru care plânsese ºi cu câteva zile în urmã, pentru Ierusalimul ºi pentru întreaga lume care dormea. 14
martie - aprilie 2010
Domnul se ruga ºi chiar ºi ucenicii, chiar ºi cei care Îl urmaserã atâþia ani de zile, chiar ºi ei dormeau... Ucenicii dormeau alãturi de întreaga lume ºi de undeva din vale, o gloatã se apropia... Cu un sãrut, Fiul Cerului a fost vândut pe 30 de arginþi, a fost luat ca cel mai din urmã ucigaº iar Ierusalimul dormea nepãsãtor ºi neºtiutor. În ziua urmãtoare, pus fiind în faþa alegerii între Baraba ºi Regele lui, deºi doar sufleteºte acum, Ierusalimul încã dormea. E vineri seara. Pe crucea de pe
CUVANT PENTRU SUFLET
vârful Cãpãþânii, Tatãl ªi-a dat Unicul Fiu sã moarã pentru Ierusalimul care se pregãtea nepãsãtor de culcare. Calea, Adevãrul ºi Viaþa au venit ºi nu au gãsit un loc de odihnã în întreg Ierusalimul. O, Ierusalime! Dormeai ºi nu ai vãzut pe Salvatorul Lumii dându-ªi viaþa pe crucea ta. O, Ierusalime! Ai cãzut ºi ai rãmas în istorie ca o cetate fãrã un loc pentru regele ei. Naºterea Domnului a trecut iar învierea Sa se apropie din nou cu paºi grãbiþi spre noi. Nu stiu cât de mult loc I-am fãcut Domnului în cãsuþa noastrã de la ultimul
mare praznic pânã astãzi ºi nu ºtiu nici cât loc Îi vom face înainte sau dupã Sãrbãtoarea ce vine. Dar ºtiu cã mulþi dintre noi încã dormim. Încã suntem reci ºi indiferenþi faþã de multe din lucrurile care se petrec în jurul nostru. Domnul Sa rãstignit pentru noi în fiecare an. ªi probabil va mai trebui sã fie rãstignit de câteva ori. Însã nu va fi aºa la nesfârºit. Curând, de la rãsãrit se va auzi un strigãt. Miezul nopþii se apropie iar Mirele vine sã-ªi ia Mireasa. Dupã cum spun însã Scripturile, aceasta va veni ca un hoþ noaptea. ªi e posibil ca dupã atâtea chemãri sã ne gãseascã încã dormind. O, Românie! Domnul a trimis pentru trezirea noastrã unul din cei mai mari profeþi ai lumii ºi una dintre cele mai iubite lucrãri ale Lui. Tatãl ne-a binecuvântat cu haruri nemãsurate numai pentru a ne trezi. O, Românie! Dacã nu ne trezim, vom rãmâne în istorie ca o naþiune fãrã un loc pentru Regele ei !
CUVANT PENTRU SUFLET
Samuel Coman martie - aprilie 2010
15
Nimic nu-i prea mult pentru Domnul !
S
Sufletul credincios, din clipa în care a fãcut primii paºi pe calea Credinþei, începe a se ruga ºi a intra în comuniune cu Domnul. Amintindu-mi de primele mele rugãciuni ºi uitându-mã la rugãciunile mele din prezent, mi-am dat seama cã aºa cum am o ispitã care cântã solo în viaþa mea, aºa am ºi o rugãciune care cântã solo în sufletul meu încã de la începutul creºterii mele duhovniceºti. Acest cântec s-a înrãdãcinat atât de adânc în glasul rugii mele, încât nu existã datã în care sã nu mã ridic din genunchi fãrã a mã ruga sã ajung cu adevãrat sã-L iubesc pe Domnul din toatã inima mea, mai presus de orice! Cred cã oricare dintre noi, citind în Sfintele Scripturi, am prins drag de un personaj biblic sau ne-am regãsit în unele personaje sau am tânjit sã devenim ca unele modele biblice. Pe mine, de când a pus Domnul în mâna mea Cuvântul Sãu, m-a atras ca un magnet ceresc sfânta mironosiþã Maria Magdalena. Multã vreme m-am întrebat de ce acest mãreþ personaj biblic mi-a acaparat atenþia într-atât încât mi-a pãtruns adânc în suflet. ªi am înþeles mai târziu cã Domnul mi-a pus-o în faþã ca un exemplu grãitor care în viaþa ei a ajuns sã împlineascã ceea ce eu îmi doream de fiecare datã în rugãciunile mele. Ea a ajuns sã-L iubeascã pe Domnul cu o
16
martie - aprilie 2010
putere copleºitoare, rãmânând cunoscutã de-a lungul veacurilor ca cea care a iubit mult. ªi Domnul a aºezat-o într-un loc special în inima mea ca sã mã încurajeze în drumul dragostei mele pentru El ºi sã îmi arate cã este cu putinþã oricãrui suflet omenesc sã poarte în limitele sufletului sãu nelimitata dragoste care a curs dintotdeauna ca un râu limpede în sufletele „îndrãgostiþilor” Domnului. Sfintele Evanghelii spun despre Maria Magdalena cã ea e cea din care Domnul a scos ºapte demoni (Marcu 16, 9). Ce fioros trebuie sã fi arãtat sufletul ei strãbãtut de cele ºapte duhuri groaznice, înainte ca fiorul atingerii cereºti sã pãtrundã în peºtera întunecoasã a inimii ei! Domnul avea sã câºtige o mare biruinþã asupra celui rãu, iar purtãtoare a acestei mari biruinþe avea sã fie chiar Maria, o simplã femeie din þinutul Magdalei. Imediat dupã aceastã minune, Maria ºi-a redirecþionat mersul în partea opusã pãcatului ºi, cu picioarele cu care mergea pe cãrãrile nelegiurii, ea L-a urmat pe Domnul pas cu pas pe cãrãrile neprihãnirii. Cât de dulce trebuie sã fi fost glasul Mântuitorului când a strigat-o blând pe nume ºi i-a zis: Maria, iertate îþi sunt pãcatele tale! ªi cât de adânc trebuie sã o fi rãscolit acest glas, pe care ea avea sã îl caute de atunci tot timpul, pentru cã nu se mai sãtura de dulceaþa
CUVANT PENTRU SUFLET
Cand dragoste-n suflet ai strans, ea curma si mortilor somnul. Voi plange cu rauri de lacrimi, nimic nu-i prea mult pentru Domnul! Costache Ioanid
lui. Iar Ochii Mântuitorului, în care se oglindea un ocean de iubire ºi înþelegere pentru pãcatele ei, cum nu mai întâlnise vreodatã, cum o fermecaserã oare? ªi ce limpede trebuie sã-ºi fi vãzut ea întreaga murdãrie a sufletului ei în Ochii curãþiei? Acest moment al divinei transformãri a legat-o pe Maria pentru totdeauna de
inima Învãþãtorului ºi ea a fost cea care L-a urmat pe Domnul pe tot drumul vieþii Lui pãmânteºti pânã la moartea ºi înãlþarea Sa ºi apoi pânã s-a stins ºi ea din viaþã. Cel cãruia i s-a iertat mult, întotdeauna se vede pe sine înaintea Domnului cine este ºi-I dã Lui tot meritul
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
17
pentru aceasta, recunoscând fericit cã el este un nimic pe lângã Domnul Lui care este Totul. De aceea, el întotdeauna va simþi cã este ceva natural sã se dãruiascã, nefiindu-i nici greu, nici urât sã facã asta ci, vãzând aceasta ca un rãspuns firesc de recunoºtinþã pentru dragostea pe care a primit-o ºi el la rândul sãu. Sufletul rãscumpãrat din trecutul pãcãtos, va cãuta ca în timpul care i-a mai rãmas, sã iubeasca ºi pentru timpul în care nu a cunoscut iubirea. De aceea, cui i se iartã mult, iubeºte mult! Sfânta Maria Magdalena nu l-a putut pãrãsi nici o clipã pe Învãþãtorul; chiar dacã unii ucenici L-au pãrãsit, ea La urmat îndeaproape pe drumul durerii împreunã cu Maica Sa ºi cu ucenicul pe care îl iubea Iisus. Oare ce va fi fost în inima Mariei în timp ce a vãzut soldaþii împungându-I cuiele în mâini ºi în picioare? Cred cã o durere de neimaginat ia strãpuns inima. În astfel de clipe se simþea neputincioasã; ea nu a putut face nimic pentru Cel ce fãcuse totul pentru ea... Totuºi, neþinând seama de urletele soldaþilor ce vor fi încercat sã le alunge pe sfintele femei, ea L-a urmat pe Domnul când κi purta Crucea. „Doresc Iisuse, scumpa mea comoarã ºi preþiosul meu mãrgãritar, sã-Þi pot purta ºi eu a ta povara, sã-Þi fiu ºi eu alãturi pe Calvar.” (Traian Dorz)
Privindu-L rãstignit, în chinurile morþii, în acel haos din jurul ei, Maria nu-ºi putea dezlipi privirea de la Mieluºelul lui Dumnezeu, cãutând necontenit acei Ochi care o fermecaserã în clipa iertãrii ei… acei Ochi în care acum se oglindea toatã dragostea durutã pentru creatura ce se ridicase împotriva Creatorului. Privind în ochii plini de urã ºi de cruzime cum Îl þintuiau pe Cruce, din Ochii Domnului se revãrsa acum cea mai dulce iertare ºi milã: „Tatã iartã-i cã 18
martie - aprilie 2010
nu ºtiu ce fac!” Copleºitã încã o datã de marea dragoste a Domnului, Maria a înþeles în acele unice momente Marea Tainã a Jertfei Mântuitorului, pentru cã ºi ea gustase odatã din aceeaºi iertare. Toate aceste dureroase evenimente din ultimele zile crescuserã peste mãsurã de mult dragostea Mariei, fãcând-o sã se pregãteascã cu miresme ca sã ungã sfântul trup al Mântuitorului ºi sã-ºi arate astfel pânã la capãt iubirea ºi recunoºtinþa faþã de Domnul ei. Mergând dis-de-dimineaþã spre mormânt, ea revedea toate locurile dragi înmiresmate de parfumul iubirii, fiecare trezindu-i o amintitre despre Învãþãtorul ei. „Acolo privirea-ntorcând, Iisus mã vãzuse cum plâng… aici, El cãzuse-n genunchi… acolo-I vorbeau heruvimii… aici, sprijint de un trunchi, vorbise cu milã mulþimii.” (Costache Ioanid) Ajungând la mormânt a cuprins-o spaima vãzând piatra cea grea rãsturnatã ºi a fugit sã dea de ºtire ucenicilor. Vãzând mormântul gol, aceºtia sau întors acasã nepricepând Taina Învierii, iar Maria „ºedea afarã lângã mormânt ºi plângea”. Sunt momente în care durerea pierderii unei personae dragi ne strãpunge inima ºi întristarea ne cuprinde atât de tare sufletul încât ceea ce ne rãmâne de fãcut e doar sã plângem. Un glas blând ajunge la urechile Mariei întrebând-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauþi? Ea a crezut cã este grãdinarul ºi un licãr de speranþã i s-a trezit în inimã crezând cã el trebuie sã ºtie unde L-au pus pe Domnul cei ce L-au furat. ªi cu acel curaj izvorât din dragostea fierbinte, ea se hotãrî în acele clipe sã meargã pânã la capãt în cãutarea Mântuitorului: „Când dragoste-n suflet ai strâns, ea curmã ºi morþilor somnul. Voi plânge cu râuri de lacrimi, nimic nu-i prea mult
CUVANT PENTRU SUFLET
pentru Domnul!” Iar Grãdinarul o strigã duios pe nume: „Maria!” În sufletul ei izbucni un râu de bucurie! Nimeni altcineva nu mai pronunþa numele ei ca Învãþãtorul. Ea recunoscu în glasul acesta acelaºi glas divin care o striga pe nume prima datã, dezlegând-o din viforul pãcatelor. Închinându-I-se cu adevãrat, Maria s-a aruncat cuprinzându-I sfintele picioare. O, de ce mare har a învrednicito Mântuitorul pe Sfânta Maria Magdalena fãcând-o cel dintâi martor al deplinei noastre mântuiri prin Înviere! Întotdeauna m-am întrebat de ce Sfânta Maria Magdalena a fost prima cãreia I s-a arãtat Iisus Hristos cel Înviat? Când noi Îl iubim pe Domnul cu o dragoste fierbinte, El nu poate sta nepãsãtor ºi ne iese în întâmpinare rãspunzând dragostei noastre în cel mai minunat mod, cum mintea noastrã nu poate gândi. Domnul a dat cea mai mare veste dragostei ascultãtoare care a iubit pânã la capãt, ca o rãsplãtire ºi ca o împlinire a fãgãduinþelor: Dumnezeu este dragoste ºi cine este în dragoste a vãzut pe Dumnezeu. Vestea Învierii este cea mai înaltã ºi plinã de nãdejde veste. Domnul a vrut sã o mângâie pe Maria încredinþând-o de faptul cã ºi ea va fi ca El la Învierea a doua ºi vor trãi veºnicii de Iubire. Domnul nu-i putea rãspunde mai frumos dragostei sale decât printr-o astfel de dragoste: dãruindu-i harul de a învia. Sfinþii Pãrinþi au numit-o pe Maria Magdalena „Apostol al apostolilor”, întrucât apostolii au vestit Învierea lui Hristos întregii lumi, dar Maria a vestit Învierea chiar apostolilor. Tot ea este numitã ºi „Eva cea nouã”. „Iatã vina neamului omenesc tãiatã chiar de acolo de unde purcede. Fiindcã în rai a dat o femeie moartea bãr-
batului, iar acum din mormânt o femeie vesteºte viaþa bãrbaþilor ºi le spune cuvintele Dãtãtorului-de-viaþã, aºa cum o femeie (Eva) spusese bãrbatului cuvintele ºarpelui celui de-moartepurtãtor.” (Sfântul Grigorie cel Mare) Sfânta Maria Magdalena s-a învrednicit de toate aceste haruri doar datoritã dragostei ei jertfitoare care a iubit mult ºi pânã la capãt. O, cât de multe binecuvântãri se revarsã peste dragostea cea adevãratã ! În rugãciunile mele mã rog ºimi doresc puternic sã-L pot iubi ºi eu pe Domnul mãcar cu o micã putere din dragostea celei de care se va aminti mereu când se va vorbi despre mesajul Sfintei Învieri! Iisuse, dã-mi darul ca sã nu mai doresc altceva decât pe Tine! Amin !
CUVANT PENTRU SUFLET
Ana-Maria Tiber martie - aprilie 2010
19
Iatã, chiar suferinþele mele erau spre mântuirea mea; Tu ai gãsit plãcere sãmi scoþi sufletul din groapa putrezirii. Cãci ai aruncat înapoia Ta toate pãcatele mele! Isaia 38, 17
Aºa, încet-încet, am primit o Biblie, am apucat sã citesc din ea ºi, când am ajuns pe la trei sferturi, atunci Domnul mi-a vorbit. Nu puteam sã mai merg la adunare, dar într-o zi am mers la Adi, la colegul meu ºi l-am întrebat... am început sã mai vorbim: „Ce mai faci Adi?” ºi el m-a întrebat ce mai fac ºi i-am spus cã îmi este un pic greu pentru cã nu pot sã mai vin la adunare, pentru cã prietenii mei acum nu mã înþeleg, pentru cã pãrinþii, la fel, nu mã înþeleg ºi ei cred cã îi fac de ruºine. ªi el a spus: „Viorel, tu ai fãcut legãmânt cu Domnul?” ªi i-am spus: „Nu am fãcut, dar spune-mi un pic despre legãmântul acesta. Ce înseamnã?”. ªi el mi-a spus, mi-a povestit de fratele Traian ce fel a fãcut legãmânt. ªi am citit din Hristos, mãrturia mea când el a fãcut legãmânt ºi mi-a plãcut atât de mult acest legãmânt, mi-a plãcut atât de mult acest act, aceastã hotãrâre de a-þi preda viaþa lui Dumnezeu ºi, astfel, sã fii mântuit. Am mers acasã atunci, am început sã citesc din Biblie ºi am spus cã într-o zi voi face ºi eu legãmântul acesta. Dar mi-a venit în gând o întrebare: „Dar ce te þine ca tu sã nu faci legãmânt acum cu El?” ªi întrebarea aceasta m-a strãpuns cu totul. Nu eram singur acasã, erau ºi pãrinþii, îmi era teamã sã nu mã vadã, sã nu râdã de mine dacã mã vãd în genunchi. M-am dus în balcon ºi acolo mam rugat Domnului ºi I-am spus... mi-am predat viaþa Lui: „Doamne, vreau sã fiu al Tãu, vreau sã trãiesc pentru Tine, nu ºtiu ce a fost cu viaþa mea de pânã acum, eu ºtiu cã Tu vrei ca eu sã o iau de la capãt ºi sã mã las în Mâna Ta.” ªi aºa, cum nu ºtiam, m-am rugat Domnului ºi I-am spus: „Doamne, vreau sã vii în viaþa mea ºi vreau sã se facã doar voia Ta. Nu conteazã prin ce voi trece, nu conteazã ce va mai fi, eu vreau sã-Þi slujesc Þie. Cred cã eºti Dumnezeul meu, cred cã mã iubeºti.”
M-am ridicat din genunchi. Eram fericit. Plângeam de fericire. Dacã m-ar fi vãzut cineva atunci ar fi spus cã sunt un nebun. Eram bucuros ºi Îi mulþumeam Domnului. Îmi venea sã îl sun pe Adi sã-i zic: „Adi, am fãcut legãmânt cu Domnul.” Îmi venea sã-l sun sã-i spun: „Slãvit sã fie Domnul!“ Îmi plãcea atât de mult salutul acesta! Când am auzit de el eram atât de bucuros, încât îmi venea sã-l spun întruna. Mi-a rãmas aceastã plãcere ºi cred cã pe totdeauna. ªi apoi a fost greu, nu a fost uºor. A început o luptã ºi mai grea pentru cã ºtiam cã, dacã n-am sã vin la adunare, îmi va fi mult mai greu sã mã þin de legãmântul meu cu Domnul ºi a trebuit sã merg pe ascuns, a trebuit sã fiu bãtut ºi a trebuit sã merg prin credinþã. ªi El – aºa cum am citit în verset (Psalm 66, 19-20) – a adus ºi izbãvirea. Într-o zi am simþit cã nu mai pot fãrã adunare. În ziua aceea nu m-am dus la ºcoalã, m-am rugat tot timpul pe care lam avut ºi am citit din Biblie. ªtiam cã în acea zi trebuie sã vorbesc cu pãrinþii, sã le spun sã nu mã mai þinã. Eu vreau sã vin la adunare, eu nu mai pot trãi aºa. Eu am cunoscut o adunare, L-am cunoscut pe Domnul, am fãcut un legãmânt cu El. Aveam sã le spun cã, chiar dacã ei nu mã vor lãsa atunci sã merg la adunare, eu mai târziu tot voi merge. ªi Domnul m-a ajutat. Au venit acasã parinþii. Îmi era fricã sã le spun. Tremuram tot. M-au chemat la masã. Nu am vrut sã mãnânc. Eram îndurerat. M-au întrebat ce am. ªi eu le-am spus tot ce aveam pe inimã, cã vreau sã merg la adunare... ªi Domnul a lucrat. Au spus: „Faci ce vrei, e viaþa ta, nu ne mai amestecãm în viaþa ta.” ªi radiam de fericire. M-am dus dincolo ºi m-am aºezat în genunchi ºi am mulþumit Domnului, am spus: „Doamne, Îþi mulþumesc... n-am cuvinte pentru asta.” Bineînþeles cã n-a fost uºor. Au urmat multe dupa asta, a trebuit de multe
>
M a i n e ,v o m f i t r e i ! - vorbirea fratelui Viorel Palade la Galaþi, 9 aprilie 2010 (Izvorul tãmãduirii) -
SLÃVIT SÃ FIE DOMNUL!
(Psalm 66; Isaia 38, 16-20; Matei 10, 22)
Aº vrea în primul rând sã-I aduc mulþumire Tatãlui nostru pentru cã El a rânduit ca în seara aceasta sã fiu ºi eu cu frãþiile voastre, pentru cã – aºa cum spunea ºi fratele Sãndel la început – ºi eu am stat la poarta frumoasã ca un olog. ªi eu am mers la Bisericã înainte, dar nu îl cunoºteam pe Dumnezeu. ªi eu eram, cu alte cuvinte, un olog. Dar Dumnezeu a vrut ca sã mã punã deoparte, a vrut ca într-o zi sã-L cunosc, sã mã predau Lui ºi sã trãiesc pentru El împreunã cu frãþiile voastre. Aº vrea sã vã spun în seara aceasta – nu cred cã ºtiþi toþi – un pic despre mine ºi despre viaþa mea. Poate ºtiþi cã pãrin-
þii noºtri nu sunt din adunare ºi cã eu cu Liviu am început sã venim la adunare. ªi Îi mulþumesc Domnului pentru asta. Recent m-a întrebat cineva pe internet: „Spune-mi cum a fost perioada aceea când pãrinþii nu te lãsau la adunare? ªi cum te-ai hotãrât pentru Domnul? Tu nu erai frãmântat de ce avea sã se întâmple dupã? Nu îþi puneai întrebãri cu privire la ceea ce trãiai înainte?” ªi i-am rãspuns: „Da, îmi puneam întrebãri, eram foarte frãmântat, dar am ales sã merg prin credinþã, am ales sã mã las în mâna Domnului ºi am zis: «Doamne vreau sã Te cunosc pe Tine, vreau sã citesc din Cuvântul Tãu, vreau sã mã rog Þie ºi ºtiu cã Tu mã vei asculta.» Nu ºtiam ce avea sã fie mai departe.”
A 20
martie - aprilie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
21
22
martie - aprilie 2010
am trecut prin câteva încercãri, pot sã spun cã Domnul prin asta m-a fãcut mai tare, mi-a arãtat multe lucruri, am înþeles cât de bun este El ºi cât de minunat. ªi sunt încredinþat cã El va lucra aºa pe mai departe. M-am gândit, fraþi ºi surori, sã vã povestesc un pic din viaþa mea ºi aº vrea sã ne cercetãm cãci trãim niºte vremuri în care suntem atât de liberi sã venim la adunare, poate cã ceea ce ne mai þine este televizorul de acasã sau calculatorul sau poate anumite sporturi pe care le practicãm sau anumite comoditãþi, dar noi sã nu ne lãsãm pentru cã alþii ºi-au dat viaþa ca sã petreacã un timp ca acesta. Alþii au fost – aºa cum spune în Biblie – tãiaþi în douã cu fierãstrãul, alþii au murit în chinuri cumplite sã poatã veni în adunare, ca sã poatã sã fie cu fraþii. Aºa cum a spus fratele Traian: acolo unde sunt fraþii, fã tot ºi du-te! Aº vrea sã ne rãmânã bine în minte asta: acolo unde sunt fraþii sã venim cât mai mulþi, sã fim cu toþii ºi sã venim aºa cum vrea Domnul ºi chiar dacã nu suntem aºa cum vrea El, sã venim cum suntem, cã El o sã ne vorbeascã ºi o sã ne modeleze. Stãteam ºi mã gîndeam odatã cã, de multe ori, venind în adunare, venim zdrobiþi de anumite poveri. Dar ºtiu cã înaintea Domnului noi suntem izbãviþi, înaintea Domnului, noi suntem iertaþi dacã venim cu sinceritate ºi noi avem iertare prin numele Sãu ºi avem izbãvire pentru cã El este Iisus Biruitorul. Aº vrea sã Îi mulþumesc Domnului ºi pentru sãrbãtoarea Învierii Lui din anul acesta, aº vrea sã-I mulþumesc pentru cã El a înviat pentru noi ºi este un lucru atât de important sã întelegem cã El a înviat ca un Biruitor ºi cã prin El avem biruinþã asupra tuturor pãcatelor. Amin!
CUVANT PENTRU SUFLET
Iubirea ,si trairile ei )
ori sã fiu pus în situaþii în care sã aleg între ceea ce îmi place mie – adicã sã merg la adunare – ºi ceea ce le place pãrinþilor – adicã sã rãmân acasã, sã fac orice alt lucru, dar sã nu merg la adunare. ªi eu leam spus cã vreau sã fac ceea ce vrea Dumnezeu ºi cred cã ceea ce vrea Dumnezeu este sã vin la adunare. Pentru cã eu am fãcut un legãmânt cu El, pentru cã eu altfel nu pot sã mã þin de legãmântul pe care l-am fãcut pentru cã trebuie sã cresc, pentru cã vreau sã trãiesc în adunarea Lui ºi sã laud numele Sãu. ªi Dumnezeu a lucrat mai departe. A lucrat apoi ºi la inima fratelui meu, Liviu ºi a reuºit sã meargã în tabãrã cu noi ºi acolo L-a aflat ºi el pe Domnul. Aveam atâta nevoie de o alinare în viaþa mea! Aveam atâta nevoie sã fim doi ºi sã luptãm ºi mai mult în familia noastrã ºi cu vecinii noºtri! Spunea un frãþior în adunare cã, dupã ce s-a întors la Domnul, l-au pãrãsit prietenii ºi acum nu mai are pe nimeni. Am stat ºi m-am gândit... aºa a fost ºi cu mine. Când veneam de la o adunare, eram strigat „pocãitul” pe stradã ºi râdeau de mine cã m-am pocãit. ªi acum, când ne întâlnim cu ei ne spun: „Aaa, pocãiþilor, iar vã duceþi la adunare, acuma sunteþi doi!” ªi am spus: „Mâine, o sã fim trei!” Cuvântul Domnului spune: „Veþi fi urâþi de toþi din pricina numelui Meu, dar cine va rãbda pânã la sfarºit, va fi mântuit.” (Matei 10, 22) ªi mã gândeam la ce a spus frãþiorul cã l-au pãrasit toþi. ªi cu mine a fost la fel ºi cred cã la fel este ºi va fi cu orice om care a lãsat familia lui, care ºi-a lãsat prietenii ºi a ales sã meargã pe Calea aceasta, a ales sã vinã la adunare, a ales sã traiascã dupã voia Domnului. Întreba Adi marþea trecutã dacã este rezonabil, dacã meritã... Am stat ºi mam gândit un pic ºi am spus cã meritã. Da! ªi o spun cu toatã inima. Chiar dacã
C
Clar de lunã... Mã simt cople?itã de frumuseþe, de lumina dulce ce-mi îmbrãþiºeazã întreaga fiin?ã. O pace adâncã-mi cuprinde sufletul: pacea de a mã ºti la adãpost, în Corabia Sa mântuitoare; pacea de a cãlãtori spre Canaanul cel Ceresc, în care curge lapte ºi miere, împreunã cu toþi cei dragi ai mei, eliberaþi din robia faraonicã; pacea de a-mi avea întreaga viaþã sub cãlãuzirea Sa înþeleaptã, în Mâna Sa grijulie, sub privirile Sale iubitoare; pacea de a-L cunoaºte pe Domnul, de a-L avea ca Stãpân al vieþii mele, Biruitor al morþii, ca Prieten al tinereþii mele, pe Pieptul Cãruia sã-mi odihnesc Dragostea îndureratã, ca Mire al veºniciei mele, pentru care îmi pregãtesc veºmântul de in imaculat cu cea mai fierbinte ºi nerãbdãtoare aºteptare. ªi petrec clipe-n ºir în aceastã pace dulce! Când clarul meu de lunã se lasã traversat de nori mici, vãd cum strãlucirea-i sporeºte; privirea mea e fermecatã de lumina dulce, contrastând puternic cu micile umbre negre, ce par a-mi spune cãn faþa încercãrilor trecãtoare, harul Domnului se revarsã mai îmbelºugat peste noi, cãci puterea Sa în slãbiciune este fãcutã desãvârºitã. (cf. 2 Corinteni 12, 9) Dar iatã, vine ceasul când fiinþa-mi rãmâne umbritã total de o perdea mohorâtã ºi densã de nori, ce-au fãcut sã disparã dulcea luminã a clarului de lunã de-odinioarã. ªiodatã cu el, „adânca” pace sufleteascã începe a se clãtina; sufletul mi-e asaltat dintr-o datã de-atâtea
ºi-atâtea frãmântãri, derivate ale celor ancestrale: „mai bine sã slujim ca robi Egiptenilor, decât sã murim în pustie... ” (Exod 14, 12), „ce-avem sã bem?” (Exod 15, 24), „este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este?” (Exod 17, 7), „N-avem pâini...” (Marcu 8, 16), „Noi trãgeam nãdejde cã El este Acela... dar cu toate acestea iatã cã azi este a treia zi... ºi pe El nu L-au vãzut...” (Luca 24, 21-24). Ce schimbare bruscã, neaºteptatã! Ce rotire la 180°, din cel mai strãlucitor clar de lunã, spre cel mai adânc întuneric, plin de umbre amãgitoare! ªi mi-e aºa de greu sã-nþeleg cum e posibilã o astfel de stare, o astfel de turnurã... Cãci, cu un ceas mai devreme, luna domnea, rãspândind lumina dulce pe-acelaºi cer, acoperit acum de nori mohorâþi; cu câteva zile mai înainte copiii lui Israel vãzuserã nemãrginita putere a Domnului ºi iubitoarea Lui purtare de grijã faþã de ei prin atâtea semne ºi minuni (ºi chiar viaþa pe care o aveau o datorau tot mãreþului Sãu plan pe care îl avusese cu strãmoºul lor, Iosif, care prin credincioºia lui îi salvase de la foamete), iar acum se temeau de-o moarte-n pustie; cu câteva zile înainte Domnul în-mulþise în douã ocazii pâinile, iar acum ucenicii se îngrijorau pentru cã uitaserã sã ia pâini; cu câteva zile în urmã, Domnul Iisus le spusese ucenicilor despre Patimile, Moartea ºi Învierea Sa, ºi ei, care vãzuserã împlinindu-se atâtea din spusele Sale, pe acestea din urmã nu le crezuserã; se îngroziserã încã de la auzirea lor, cãci inimile lor omeneºti nu puteau în?elege ce-aveau sã-nsem-ne Patimile, Moartea ºi cu
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
23
24
martie - aprilie 2010
adusã de Domnul în mod triumfal. Despre cãrturari ºi farisei citim la Matei 23, 5: „...îºi fac filacterii late...” (filacterã= bucatã de pergament cu versete din Biblie, purtatã de vechii evrei), conform poruncii date de Domnul prin Moise (Deuteronom 11, 18-20). Numai cã aceºtia s-au rezumat la a-ºi lega Cuvântul Sfânt ca semn de aducere-aminte pe mâinile lor, dar nu ºi în inimã ºi-n suflet, aºa cum ceruse de fapt Domnul. Cãci dintru început Domnul Dumnezeu ªi-a dorit ca-n primul rând omul sã-L iubeascã, ºi apoi, din aceastã dragoste pentru El, sã-L slujeascã din toatã inima ºi din tot sufletul sãu, ascultând de Cuvântul Sãu cel Sfânt. (cf. Deuteronom 10, 12)
De aceea, ºi planul Sãu de mântuire pentru noi nu s-a rezumat la oferirea Legii Sale Sfinte, în faþa cãreia nimeni nu poate fi socotit neprihãnit (cf. Romani 3, 20), ci a vut în vedere rãscumpãrarea noastrã prin Iubirea Fiului Sãu, ca fiecare sã poatã ajunge la „nesilita clipã de-ndrãgire” (Costache Ioanid – „Inelul”). Astfel, aducerea-aminte avea sã se facã de pe tãbliþa inimii (Proverbe 3, 3), din adâncul sufletului, din dragostea cu care s-a alipit întreaga noastrã fiinþã de El... ªi cât de neuitat rãmâne Domnul pentru cel ce s-a întâlnit cu-adevãrat cu El ºi ºi-a lãsat întreaga simþire robitã de Iubirea sa! Ce-adânc se întipãreºte Chipul Sãu pe mahrama sufletului celui ce i-a alergat înainte, oferindu-I-o cu toatã dragostea ºi curãþia! Ce-aievea rãsunã în toatã fiinþa acestuia glasul Sãu cel blând, cuvintele Sale dulci, paºii Sãi lini... Ca-n inima Mariei, pe care, purtatã de dragoste-arzãtoare pentru Mântuitorul, o vedem dis-dedimineaþã spre mormânt, presãrând cu lacrimile ei toate locurile ce-i aminteau de Învãþãtorul ei Scump. Dragostea ei era vie/ nemuritoare, cum Viu/ Nemuritor era/ este ºi Cel a cãrui Fiinþã o reconstituia în inima ei din atâtea sfinte amintiri...
CUVANT PENTRU SUFLET
ªi câtã putere ºi tãrie sufleteascã i-a adus aceastã dragoste adevãratã Mariei! Când Domnul Iisus i Se dezvãluie, îi spune un singur cuvânt: „Marie!”; ºi a fost îndeajuns pentru ca ea sã-L recunoascã pe Domnul. Cãci e unic felul în care te strigã pe nume cel ce te iubeºte, cu atât mai mult felul în care ne cheamã pe nume Singurul care ne-a iubit ATÂT de mult! (Ioan 3, 16) Cred cã Maria nici nu a cãutat sãI mai priveascã Fa?a Domnului pe moment, ci cuprinsã de cea mai negrãitã bucurie, s-a apropiat sã-I cuprindã picioarele (cf. Matei 28, 9), pe care nu demult le stropise cu mirul ºi lacrimile pocãinþei ei. Ii, deºi Domnul nu i-a îngãduit sã-L atingã (Ioan 20, 4), ea L-a crezut din toatã inima! (Luca 16, 10) Nu a mai avut nevoie de nicio
dovadã: nu a cãutat nici semnul cuielor, nici coasta strãpunsã, nici vreun alt semn; cãci dragostea ce I-o purta Mântuitorului a încredinþat-o îndatã ºi pe totdeauna de Adevãrul Învierii Sale. Învie Doamne, Te rugãm, ºi dragostea din inimile noastre! Dacã încã este uºuraticã ºi neputincioasã, fã-o Tu, prin Duhul Tãu cel Sfânt, sãnãtoasã, puternicã ?i temeinicã. (cf. fr. Traian Dorz, Prietenul tinere?ii mele), pentru a-ºi aduce aminte cu grãbire de Fãptura Ta minunatã pe toate cãile pe care este purtatã în aceastã lume. Iar în ceasul celei mai sfâºietoare bezne, amintindu-ºi de toate câte le-ai spus Tu la luminã, sã trãiascã pacea dulce a clarului de lunã, ce încã-i acolo sus pe cer!
Adina Hordoan )
atât mai mult Învierea Sa, cu atât mai mult cu cât Îl vãzuserã cu câteva zile în urmã aclamat de mulþime ca un mare Împãrat. Însufleþiþi de aceasta, au declarat fermi: „Doamne, cu Tine suntem gata sã mergem chiar ºi în temniþã, ºi la moarte.” (cf. Luca 22, 33) ªi la doar câteva ceasuri, Sfântul Apostol Pe-tru, într-un moment de slãbiciune, se lea-pãdã de Domnul de trei ori... „ªi nu vã aduceþi aminte deloc?” (Marcu 8, 18) rãsunã plin de o tristeþe dojenitoare glasul Domnului... ªi-n vorbele Sale disting scânteierea de care am nevoie pentru a strãpunge bezna ce m-a cuprins: aducerea-aminte. ªi-nþeleg cum prin lipsa ei a fost posibilã turnura pânã la polul opus, fãrã niciun impediment. „ªi Petru ºi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: «Înainte ca sã cânte cocoºul, te vei lepãda de Mine de trei ori.» ªi a ieºit afarã ºi a plâns cu amar” (Luca 22, 61-62). Aducerea-aminte în viaþa de credinþã a fost încã de la începutul ei un lucru esen?ial. De la Avraam, pãrintele tuturor credincioºilor, s-a impus adânc în conºtiinþa celor ce i-au urmat nevoia de a-ºi aminti de fericita purtare de grijã ºi credincioºie a Domnului faþã de poporul Sãu, pentru a pãºi înainte cu credinþã tare în biruinþa Dumnezeului Puternic „al lui Avraam, Isaac ºi Iacov”. Însuºi acest mod de a-L privi pe Domnul, ca pe Dumnezeul pãrinþilor lor, Avraam, Isaac ?i Iacov, în viaþa cãrora intervenise vizibil, cât ºi numeroasele „Eben-ezer”-uri, dovedesc aceasta. Mai apoi, psalmistul David, pãtruns de-aceeaºi nevoie stringentã, „a înãlþat spre zarea-albastrã un imn din ori?ice suspin”, însemnând în psalmii sãi, drept aduceri-aminte menite a aduce încurajare în momentele de deznãdejde, atât simþãmintele ºi trãirile de spaimã/ groazã în faþa primejdiilor, cât ºi fericita izbãvire
LA MUNCA,
tineri credinciosi , !
Î
n ultimul timp, Domnul m-a cercetat ºi m-a fãcut sã mã gândesc la un subiect delicat, cel puþin pentru mine, ºi anume la delãsarea, sau, ºi mai bine zis, lenea în lucrul Domnului. Cred cã acest subiect este o problemã a unora dintre noi care trãim în aceste vremuri moderne. Poate cã e ciudat sã spun asta în „vremuri de crizã”, dar simt cã Domnul ne poartã de grijã, ne dã de toate, avem mesele încãrcate ºi toate cele necesare trupului ºi spiritului. Sã fie oare acesta un
motiv pentru care am cãzut în amorþealã ºi delãsare? Pãrintele Iosif Trifa zice în Ce este Oastea Domnului?: „Dacã lenea trupeascã este o ruºine ºi un pãcat, apoi lenea duhovniceascã este o ruºine ºi un pãcat ºi mai mare. Lenea de a lucra pentru Domnul ºi pentru Evanghelie, lenea de a alerga sã câºtigi suflete pentru Domnul ºi pentru mântuire... este pãcatul cel mai urât ºi mai vinovat înaintea lui Dumnezeu.” Tot pãrintele Iosif îl citeazã pe Sfântul Ioan Gurã de Aur, zicând: „Vezi pe vreun frate leneº pentru
CUVANT PENTRU SUFLET
martie - aprilie 2010
25
GRÃDINA CU MIRESME mântuirea lui? Lãcrimeazã ºi te roagã pentru dânsul!” Apoi, câteva rânduri mai jos, în acelaºi context, spune: „...Aºa ºi tu, aratã dragoste cãtre cel pãcãtos! Mângâie-l pe dânsul ºi nu-l mustra cã a pãcãtuit, ci-i fã mãtãnii pânã la pãmânt, apucã-l ºi-i sãrutã picioarele ºi mâinile, nu-þi fie ruºine, de vrei sã-i mântuieºti sufletul.” Portretul „ostaºului adevãrat”aºa cum ar trebui sã fie el - este schiþat în cartea amintitã mai sus. Vã mãrturisesc cã nu m-am regãsit deloc în cuvintele acestea; ba, mai mult, personal, mi s-au pãrut chiar exagerate. Domnul însã m-a cercetat cu câteva întrebãri pe care le-a pus sufletului meu: „Dacã mâine te chem la Mine, ce rod Mi-aduci? Doar sufletul tãu? Ce ai fãcut cu talantul pe care þi l-am dat? Mai mult, þi-am dat libertate, þi-am dat atâtea lucruri, atâtea posibilitãþi materiale pe care nu le-ai folosit... Pe câþi ai ajutat sã ajungã în Împãrãþia Mea? Poate cã nu este prea potrivitã paralela pe care vreau sã o fac, însã mi sa pãrut provocatoare spre meditaþie. Lucrez un proiect financiar în care creºterea volumului afacerii depinde de
numãrul de oameni noi cu care vorbesc sãptãmânal. ªi m-am întrebat: „Dacã aº aplica aceastã regulã în lucrul pentru Domnul, ce-ar fi...?” Cãci Sfântul Ioan Gurã de Aur, în aceeaºi carte de care am vorbit mai sus, spune: „Gândeºte-te cã dacã, spre pildã, s-ar aprinde casa vecinului tãu, iar tu, gândindu-te numai la interesele tale, nu ai sãri în ajutor, ci, încuindu-te în casã, ai sta acolo, ce pedeapsã vei avea? Focul aruncându-se asupra casei tale, vei arde ºi tu, fiindcã nai înþeles interesul aproapelui tãu... Nu este cu putinþã a te mântui în alt mod, iubitule; ºi chiar de-ai ajunge la cea mai înaltã înþelepciune, iar de cei pierduþi neglijezi a te interesa, nimic nu vei câºtiga înaintea lui Dumnezeu.” Perioada angajamentelor de la începutul anului a trecut. Odatã cu Învierea Domnului, sã facem sã învie în noi îndemnul pãrintelui Iosif: „un ostaº al Domnului trebuie sã fie un ostaº activ, luptãtor”. Sã folosim aceste vremuri de libertate ºi de bogãþie materialã ºi spiritualã, valorificând orice mijloace spre a ajuta întoarcerea cât mai multor semeni la Domnul. Sã nu ne lãsãm daþi înapoi de cei care spun cã „asta nu se face”. Datoria noastrã de ostaºi activi este de a folosi toate mijloacele pe care Domnul ni le-a pus la îndemânã în aceste vremuri, altfel vom fi traºi la rãspundere de Cel pentru care lucrãm. Sã ne întoarcem aºadar la trãirea primilor ostaºi pentru care, dupã „aflarea lui Hristos cel Rãstignit”, neapãrat urma ºi „vestirea” Lui, ºi astfel, sã ne împlinim pânã la capãt datoria la care am fost chemaþi. Amin!
Nina Susanu 26
martie - aprilie 2010
CUVANT PENTRU SUFLET
Sf. Ioan Gurã de Aur „Dacã ai sufletul curat, ai totdeauna sãrbãtoare, cã te hrãneºti cu bune nãdejdi ºi te bucuri de aºteptarea bunãtãþilor ce au sã fie.” Sf. Antonie cel Mare „Liber ºi fericit e numai sufletul fãrã prihanã.” Sf. Chiril al Ierusalimului „Bagã de seamã ca nu cumva sã ai numele unui credincios ºi intenþia unui necredincios.” Sf. Ioan Scãraru „Pocãinþa îl ridicã pe cel cãzut, lacrimile lovesc la porþile cerului, iar sfânta smerenie le deschide.” Sf. Efrem Sirul „La oameni e cinstitã bogãþia, iar la Dumnezeu, cinstitã ºi iubitã e inima smeritã.” Sf. Ioan Scãraru „Existã o sfinþitã pereche: dragostea ºi smerenia. Prima înalþã, iar a doua nu-l lasã niciodatã sã cadã pe acela care s-a înãlþat.” Sf. Isaac Sirul „Dacã toþi suntem pãcãtoºi ºi nimeni nu e deasupra ispitelor, nici o virtute nu e mai presus de pocãinþã. Pentru cã niciodatã nu se poate desãvârºi lucrarea ei. De aceea, ea li se cuvine totdeauna tuturor celor ce voiesc sã se mântuiascã, pãcãtoºi ºi drepþi. ªi nu e hotar al desãvârºirii, pentru cã chair ºi desãvârºirea celor desãvârºiþi este nedesãvârºitã. De aceea pocãinþei nu-i pun hotar nici timpul, nici faptele, înainte de moarte.”