Apusenii Liberi Nr. 5

O mină este o gaură în pământ deținută de către un mincinos.”

Mark Twain

APUSENII LIBERI ZIAR DE INFORMARE AL CAMPANIEI SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ

Anul II

Nr. 2 (5) 8 pagini Scrisoare deschisă adresată candidaților la funcția de președinte al României

Subiectul exploatării de la Roșia Montană este amplu dezbătut de mai bine de 10 ani, prin urmare considerăm că orice viitor președinte trebuie să își găsească timpul pentru a prezenta publicului convingerile sale.

GRATUIT

OCTOMBRIE 2014

www.apusenii-liberi.ro

DOSAR

MINERIE=SĂRĂCIE

>>PAGINA 2

Campania SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ

Punct şi de la capăt (Hai, Goldule, pa!)

Gold Corporation a fost un cancer al Roşiei Montane şi o ameninţare de metastază pentru toată România. Nu doar că a deturnat şansele de dezvoltare ale comunităţii şi regiunii, blocându-le în sărăcie, minciună, presiuni asupra oamenilor, devastare a locurilor, dar a şi constituit un model de corupţie pentru decidenţi/ clasa politică în general, mergând până la preşedintele Băsescu sau, ulterior, prim-ministrul Ponta.

Dumitru Cornel VÎLCU

>>PAGINA 3

PitiGOLD DRUMUL ȘPĂGII PitiGOLD te introduce în lumea întunecată a mineritului cu cianuri. Ca să îți vezi proiectul aprobat dai șpăgi, cumperi presă și manipulezi sub privirile severe ale miilor de protestatari. >>PAGINILE 4-5

>> PAGINILE 6-7

România bună de plată România are 210 situri (zone) contaminate și 1.183 potențial contaminate (pentru care nu au fost realizate încă rapoarte de evaluare) rezultate de pe urma activităților industriale și miniere desfășurate în ultimele decenii.

Costurile de refacere ale acestora sunt uriașe, de peste 8,4 miliarde de euro. www.miningwatch.ro

>> PAGINA 6

Mihai GOȚIU

OAMENI, NU AUR O economie veritabilă este suma oamenilor din care este alcătuită, nu suma resurselor naturale pe care le deţine. Esenţa teoriei moderne a creşterii economice este simplă: pentru ca o ţară să aibă creştere economică sănătoasă trebuie să îşi clădească economia pe progres tehnologic. Pentru asta are nevoie de oameni care gândesc, lucrează şi imaginează lucrurile altfel. >> PAGINA 11

Marcel Ionescu-Heroiu

ANALIZE

Scrisoare deschisă

Proiectul minier

de la Certej

adresată candidaților a început ilegal, fără autorizații M la funcția de președinte al României Mining Watch Romania

Campania Salvați Roșia Montană

Stimați candidați, Urmărim de mai bine de zece ani modul în care este abordat de mediul politic subiectul exploatării cu cianuri a aurului de la Roșia Montană. Din nefericire, în pragul alegerilor, subiectul rămâne tratat de candidați cu formule lipsite de conținut și care lasă deschisă calea unor viitoare negocieri suspecte cu operatorul minier.

După cum vă este bine cunoscut, în toamna anului trecut, proiectul de lege dedicat industriei miniere a provocat cele mai ample demonstrații de stradă din România ultimilor ani. Zeci de mii de cetățeni au cerut în stradă nu doar abandonarea proiectului minier, ci și interzicerea mineritului cu cianuri în România, înscrierea imediată a Roșiei Montane în lista tentativă UNESCO, precum și anchetarea susținătorilor nelegitimi ai proiectului minier din rândul clasei politice. În acest context, reformulări ale pozițiilor vagi și duplicitare referitoare la soarta Roșiei Montane nu fac decât să prevestească o strânsă întovărășire cu scopuri condamnabile dintre autoritatea pe care o veți reprezenta și compania minieră. Tocmai pentru a risipi orice suspiciuni privind viitoare demersuri nelegitime facem un apel către toți candidații să declare fără echivoc ce poziție adoptă în privința exploatării cu cianuri de la Roșia Montană.

Interzicerea mineritului cu cianuri, demonstrat ca fiind extrem de periculos, vine în contextul în care Parlamentul European a recomandat interzicerea acestei proceduri. Dând curs acestei recomandări state membre au interzis folosirea cianurilor în minerit (cel mai recent exemplu fiind cel al Slovaciei). Considerăm că o strategie de dezvoltare economică responsabilă a țării impune interzicerea totală a folosirii cianurii în minerit și în România. Exploatări precum cele propuse la Certej, Băița-Crăciunești sau Roșia Montană ar urma să folosească această tehnologie extrem de periculoasă pentru oameni și mediu.

Includerea Roșiei Montane în Patrimoniul Universal UNESCO este o urmare firească a confirmării valorii sitului istoric de un număr fără precedent de specialiști și instituții. Această resursă culturală unică poate deveni un motor de dezvoltare durabilă a zonei Apusenilor. Listarea în UNESCO ar atesta de asemenea opțiunea României de a promova valorile culturale și naturale cu prioritate față de epuizarea iresponsabilă a resurselor.

Nu în ultimul rând, vă amintim că raportul Comisiei Speciale

începerea de către instituțiile abilitate a cercetării penale

Roșia Montană din Parlamentul României cerea

în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elaborarea și avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană. Același raport a fost trimis către DNA. Subiectul exploatării de la Roșia Montană este amplu dezbătut de mai bine de 10 ani, prin urmare considerăm că orice viitor președinte trebuie să își găsească timpul pentru a prezenta publicului convinegerile sale. Vă asigurăm că așteptăm cu mare interes să dezvăluiți publicului larg poziția asumată tranșant pentru subiectul în cauză.

itul mineritului responsabil a fost spulberat prin fiecare deversare nou produsă în Canada, Mexic sau altă parte a lumii. Astăzi putem avea certitudinea că nu există mine de aur sigure, baraje ce rezistă pentru eternitate și iazuri de decantare etanșe. Zilele acestea un alt mit se deconstruiește – al minelor legale, în acord cu legile țării.

La începutul lunii octombrie zeci de utilaje ale Deva Gold SA au început lucrul la amenajarea primei platforme industriale a proiectului minier de la Certej, în cariera Coranda.

E lucru puțin că s-a început organizarea de șantier într-o veche carieră minieră?

E corect că primarul vorbește în presa locală de eliberarea autorizației pe 2 octombrie, deși nici două săptămâni mai târziu nu e capabil să o arate?

E de ajuns să zicem că, probabil, oricum ar fi obținut autorizația?

Indiferent de răspuns, consecința e una singură. Fără a respecta legile României, cianurarea a intrat în această toamnă în linie dreaptă. De la primarul Petru Cîmpian, la firme locale de construcții, la directorul Deva Gold, Nicolae Stanca, toți, cu dispreț pentru oamenii corecți, și-au dat mâna pentru a fura bogățiile țării. Se cred nevăzuți, neștiuți, poate chiar puternici. Se simt stăpâni pe situaţie și le place să creadă că mina ce va începe la Certej se va extinde ca o caracatiță la Bolcana, Săliște Hondol, Troița Pițigus, Băița, Deva și Brad.

Dar noi, ceilalți, știm cine sunt, îi putem numi, îi arătăm cu degetul și vom putea spune mereu ce au făcut. Știm că legile în această țară sunt aceleași, fie că ești o companie minieră canadiană sau o mică făbricuță de lapte. Știm că disprețul față de cei din jur, față de omul de bună credință, nu rămâne nevăzut, știm că bătaia de joc pentru legi nu rămâne nepedepsită. Știm că pentru a comite o ilegalitate, în cazul de față, e nevoie de o gașcă, unde fiecare își face jocul și își are propriul rol.

Iar în acest joc, compania minieră şi-a asigurat încă din 2008 susţinerea autorităţilor locale prin primarul comunei, Petru Cîmpian.

Atunci localnicii din Voia au respins construirea iazului de decantare pe Valea Frumoasei. Dacă aceștia au refuzat cianurile pe pământul lor, cei din Certeju de Sus erau, potrivit primarului, ”adaptaţi la probleme”. Acesta a fost de acord cu amplasarea iazurilor de decantare în comuna sa, pe Valea Măcrișului,

declarând la acea dată: ”Şi public mi-am manifestat acest acord, în şedinţa pe care am avut-o ieri (miercuri, 25 iunie 2008 – n.r.) cu prilejul obţinerii avizului de mediu care ni s-a solicitat”.

publice de la Voia, Deva Gold avea deja asigurată o altă locaţie pentru amplasarea celor două iazuri de decantare, dintre care unul de prelucrare pe bază de cianuri, la Certeju de Sus.

Aşa cum se remarca în ediţia de Hunedoara a ziarului Adevărul,

În acest moment Primăria nu poate să arate autorizația pentru lucrările din cariera Coranda. Lucrările mai mult ca sigur nu sunt autorizate de primărie, deși declarațiile primarului Petru Cîmpian din 2 octombrie, afirmau contrariul. Reiese cu certitudine că acesta era la curent cu lucrările ce se derulau, dar nu a luat măsurile legale privind șantierele neautorizate. Deva Gold neagă că ar lucra în carieră și declară senin că sunt în așteptarea avizelor. Pe 15 octombrie însă, rețeaua de organizații Mining Watch România a sesizat Inspectoratul de Stat în Construcții pentru a lua măsurile legale de sancționare contravențională și pentru a dispune oprirea lucrărilor ilegale.

”Petru Cîmpian a fost şi rămâne un aliat de bază al Deva Gold, oferindu-se să amplaseze pe teritoriul comunei încă un uriaş iaz de decantare pentru zecile de mii de tone de reziduuri toxice rezultate din exploatarea aurului. Iniţial, s-a dorit ca acesta să fie construit lângă satul Voia, din comuna vecină Balşa, însă ideea poluării apelor, aerului, a solurilor şi posibilitatea unor accidente au fost respinse de localnici în urma unei dezbateri publice, chiar dacă li se promiteau peste 100 de locuri de muncă.” În concluzie, în ziua dezbaterii

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

ANALIZE

Parlamentul

a spus NU

proiectului Roșia Montană Gold Corporation în iunie 2014 Deși Parlamentul a respins legea specială pentru facilitarea proiectului minier cu cianuri de la Roșia Montană, lupta pentru dreptul comunităților la dezvoltare durabilă e departe de a fi finalizată. Alte 4 modificări legislative în favoarea industriei miniere își așteaptă votul în Parlament și multe altele pot apărea pe parcurs.

Sorana OLARU-ZĂINESCU

P

roiectul de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argintifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere în România, cunoscut și sub numele de „legea specială”, a fost respins de Camera Deputaților cu 301 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” și 3 „abțineri” în ședința din data de 4 iunie 2014. Respingerea legii repezintă o încununare a eforturilor tuturor celor care au manifestat în stradă, săptămână de săptămână în toamna anului 2013.

Datorită presiunii cetățenești exercitate prin audiențe, monitorizării atente a activității parlamentare și, bineînțeles, datorită demonstrațiilor pașnice, sprijinul politic acordat inițial proiectului de lege a fost treptat redus în discursul public.

Strategia industriei miniere de schimbare a legislației în vigoare a eșuat. Cu toate acestea, diverși parlamentari amintesc periodic de necesitatea unei noi legi cadru în minerit. Noi proiecte de modificare a legislației miniere sunt inițiate, adoptarea lor vizând de această dată și perimetre precum cele de la Certej, Rovina sau Baia Mare:

EDITORIAL

Punct şi de la capăt (Hai, Goldule, pa!)

Dumitru Cornel VÎLCU

Sfârşitul coşmarului Gold Corporation a fost un cancer al Roşiei Montane şi o ameninţare de metastază pentru toată România. Nu doar că a deturnat şansele de dezvoltare ale comunităţii şi regiunii, blocându-le în sărăcie, minciună, presiuni asupra oamenilor, devastare a locurilor, dar a şi constituit un model de corupţie pentru decidenţi/ clasa politică în general, mergând până la preşedintele Băsescu sau, ulterior, prim-ministrul Ponta.

Pentru oameni a fost o himeră comparabilă cu Caritas-ul, dar un Caritas susţinut de autorităţile corupte de la toate nivelurile şi promovat masiv de presa cumpărată. Niciodată, în istoria României, nu s-au investit atâţia bani în manipulare pe de o parte, în cenzurarea adevărului pe de alta – şi totuşi, în cele din urmă, oamenii nu s-au lăsat păcăliţi.

Din septembrie până în decembrie 2014, în toată ţara şi în zeci de oraşe din străinătate, ei au ieşit în stradă pentru a pune capăt, o dată pentru totdeauna, acestei boli. Desfăşurată sub lozinca „Revoluţia începe la Roşia Montană!”, aceasta a fost prima mobilizare masivă a românilor după mai bine de 24 de ani de somnolenţă civică.

Un efect imediat a fost căderea a două proiecte de legi pe care politicienii le scriseseră pentru a satisface integral dorinţele RMGC. Încercând să profite de o situaţie politică extrem de favorabilă (o putere USL deţinând o majoritate zdrobitoare în Parlament, un Guvern cu miniştri aserviţi companiei, un preşedinte al ţării care deja făcuse propagandă masivă proiectului minier), canadienii au încercat să-şi rezolve toate problemele deodată. Dar socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg – şi ceea ce ar fi trebuit să fie marea lovitură a Gold-ului s-a transformat într-o uriaşă înfrângere.

Pe termen mediu şi lung, mişcările de stradă din 2013 au dat un impuls afirmării societăţii civile din România; de aici înainte, cu siguranţă, cetăţenii vor şti să-şi protejeze mult mai atent şi activ interesele. În acest sens, sunt cum nu se poate mai valabile cuvintele unuia dintre manifestanţi, Vlad Ioachimescu: „Nu noi salvăm Roşia Montană, ci Roşia Montană ne salvează pe noi”. Confruntată cu un pericol iminent, societatea românească a reacţionat, în sfârşit, trezindu-se la viaţă.

Proiectul de modificare a Legii Minelor L577/04.11.2013, respins de Senat în 14.02.2014, se află pe ordinea de zi la camera decizională, Camera Deputaților; Proiectul de modificare a Legii Minelor PL-x nr. 549/2009, adoptat de Senat, este înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților; Proiectul de modificare a Le-

gii Minelor L95/2014, respins de Senat în 23.04.2014, se află pe ordinea de zi la camera decizională, Camera Deputaților; Cea mai nouă propunere legislativă pentru modificarea Legii minelor nr. 85/2003 a fost depusă pentru aprobare de către Senat în data de 8 septembrie. Propunerea prevede, printre altele, ca exproprierile în interesul companiilor miniere să fie realizate direct de către autoritățile locale.

ANRM concesionează suprafețe record fără consimțământul comunităților locale Un ordin al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) ce a intrat în vigoare pe 25 iunie a.c. anunță un concurs public de oferte pentru concesionarea a 24 perimetre pentru activităţi de explorare a diferitelor zăcăminte în România. Printre acestea se numără și patru noi perimetre aurifere sau polimetalice: Troița Pițiguș (2,324 km²) și Certej Nord (8,384 km²) în Hunedoara, Măgura Ilvei (9,277 km²) în Bistrița Năsăud, Geamăna – Colţii Lăzarului (7,285 km²) în Alba. În urma analizării cererii de oferte, ANRM va atribui concesiuni pentru explorare unor companii miniere, deschizând astfel calea pentru noi proiecte de minerit ce ar utiliza cel mai probabil controversata tehnologie pe bază de cianură. Cei 27,270 km² concesionați în această etapă s-ar adăuga licenţelor existente

de explorare active pentru minereuri auro-argentifere (Aluniș și Piatra Handal în județul Maramureș) și licenţelor de explorare active pentru minereuri polimetalice și auro-argentifere: Nucet Est în Bihor, Nord Tancova și Ascuțita Mare în Caraș-Severin, Brad și Deva-Muncel în Hunedoara alături de Nord Tancova și Rozalia în Timiș.

Aceste concesiuni miniere urmează să fie atribuite fără informarea prealabilă sau consultarea comunităților locale. În total, aproximativ 15.000 de cetățeni vor fi afectați în mod direct de aceste concesiuni. Cu toate acestea, publicul este privat de informaţii corecte şi din surse independente privind impactul proiectelor de minerit la suprafață sau privind negocierile dintre statul român şi companiile miniere.

O privire limpede Pentru mulţi dintre noi, cei direct (şi foarte) implicaţi în evenimente, situaţia poate părea în continuare neclară, fiindcă Gold Corporation încă nu a plecat efectiv din Roşia Montană – ba, dimpotrivă, îşi continuă politica de intimidare a localnicilor (inclusiv şantajându-i cu contractele de muncă) şi de dezinformare a restului lumii (inclusiv a propriilor acţionari, cărora o situaţie de fapt catastrofală le este prezentată ca fiind favorabilă). În aceste condiţii, e bine să apelăm la constatări făcute de la oarecare distanţă, de către oameni obişnuiţi cu politicile efective la nivel statal şi regional. Într-o timpul vizitei lor la Universitatea Babeş-Bolyai, reprezentanţii Europa Nostra şi ai Băncii Europene pentru Investiţii au subliniat următorul fapt: un proiect alternativ (durabil) de dezvoltare a localităţii şi regiunii Roşia Montana a fost greu de discutat câtă vreme RMGC ţinea regiunea captivă; dar acum, când România a dat un semnal absolut clar, respingând proiectul minier prin decizii ale celui mai înalt for al puterii politice, Parlamentul, situaţia s-a limpezit şi trebuie să începem de îndată demersurile de punere în valoare a patrimoniului, turismului, micilor afaceri şi industrii locale.

Bună dimineaţa!

Gold Corporation e o căpuşă care a primit, acum câteva luni deja, o doză mortală din cel mai bun insecticid. Că încă nu şi-a desprins capul din carnea Roşiei Montane, că mai dă din picioare şi continuă să infecteze locul – e un comportament specific oricărui parazit. Singura întrebare esenţială e cât se vor mai complace (unii dintre) locuitorii zonei în iluzia proiectului minier. E foarte, foarte greu să ieşi dintr-o minciună care ţi-a capturat şi dominat complet viaţa vreme de un deceniu şi jumătate. Dezvoltarea comunei şi a întregii regiuni din Apuseni depinde acum enorm de capacitatea localnicilor – inclusiv a celor care se credeau, până mai ieri, goldişti – de a ieşi din iluzie şi de a înţelege că deja prezentul, dar mai ales viitorul lor nu va mai avea, efectiv, nimic de-a face cu mineritul masiv.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

DIVERTISMENT O calatorie în țara lui PitiGOLD PitiGOLD te introduce în lumea întunecată a mineritului cu cianuri. Ca să îți vezi proiectul aprobat dai șpăgi, cumperi presă și manipulezi sub privirile severe ale miilor de protestatari. se poate juca în 2-4 jucători. Pentru a-l putea juca avem nevoie de un zar, câte un pion (de culori diferite) pentru fiecare jucător şi de tabla de joc.

Pentru a stabili cine începe jocul fiecare jucător va da pe rând cu zarul iar cel care nimereşte cea mai mare cifră va începe. Pentru a avansa pe tabla de joc fiecare jucător, pe rând şi în ordinea stabilită, va arunca cu zarul şi va înainta un număr de căsuţe câte indică cifra de pe zar. Jucătorul care reuşeşte să ajungă primul la ultima căsuţă (cea cu numărul 80) este declarat câştigător. În cazul în care un jucător, în urma aruncării cu zarul sau datorită instrucţiunilor căsuţelor speciale, ajunge pe o căsuţă care este deja ocupată de alt jucător îi va lua locul acestuia iar jucătorul care ocupa căsuţa va fi trimis la prima căsuţă. În cazul în care, dând cu zarul, un jucător nu se opreşte cu pionul fix pe cifra 80 va număra şi va muta pionul până la căsuţa aceasta iar apoi se va întoarce atâtea puncte câte i-au mai rămas în plus; apoi va urma indicațiile punctului în cauză.

România nu gustă cianura.

PitiGOLD - DRUMUL ȘPĂGII

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

DOSAR

România bună de plată Mihai GOȚIU

R

omânia are 210 situri (zone) contaminate și 1.183 potențial contaminate (pentru care nu au fost realizate încă rapoarte de evaluare) rezultate de pe urma activităților industriale și miniere desfășurate în ultimele decenii.

Costurile de refacere a acestora sunt uriașe. 1,264 miliarde de euro ar costa evaluarea de risc și remedierea celor 210 zone contaminate, la care se pot adăuga 7,192 miliarde de euro evaluările de risc și refacerea pentru zonele potențial contaminate.

Acestea sunt doar o parte a costurilor proiectelor miniere și industriale despre care nu se discută atunci când afacerile din aceste domenii sunt promovate propagandistic. Datele de mai sus fac parte din documentul denumit Strategia Națională și Planul Național de Acțiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, supus dezbaterii publice în luna septembrie de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Recunoaștere oficială Practic, este pentru prima dată când în România se recunosc la nivel politic, în mod oficial, dimensiunile și impactul uriaș ale distrugerilor de mediu ca-

Miliarde de euro pentru a reface distrugerile cauzate de activitățile miniere și industriale uzate de dezvoltările industriale și miniere. Principalele sectoare economice cu impact negativ asupra solului, subsolului și apelor subterane și de suprafață sunt industria minieră și metalurgică, industria chimică, industria petrolieră și depozitele vechi de pesticide.

Printre județele cu cele mai multe situri contaminate se numără Hunedoara (cu 41 de situri din 210), Caraș Severin (33), Cluj (19) și Bihor (17). În ciuda acestor distrugeri de mediu deja confirmate și nerefăcute, județul Hunedoara se numără printre județele cu cele mai multe proiecte miniere aflate în diferite etape de avizare.

Legat de costurile de refacere a mediului, trebuie spus că datele prezentate se bazează pe o medie europeană. În zonele cu densitate a populației ridicată și cu o rețea hidrografică bogată (cum sunt zonele montane și sub-montane din România unde se vizează realizarea altor proiecte miniere) aceste costuri pot fi mult peste medie. În plus, costurile de refacere a mediului reprezintă doar o parte a

Fragment din Strategia Națională și Planul Național de Acțiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România Mineritul şi metalurgia sunt activităţi care se desfăşoară în România de mai mult de 2000 de ani. România a extras cărbune, cupru, aur, argint, uraniu, sare, etc.. Aproximativ 60 de minerale diferite au fost extrase din trecut până în prezent din resursele subsolului României. Procesarea şi depozitarea deşeurilor s-a făcut în multe dintre cazuri fără măsuri preventive, ca urmare a lipsei cadrului legislativ, efectul fiind afectarea calităţii factorilor de mediu. În consecinţă, multe situri miniere (ex: judetele: Alba, Maramureş, Hunedoara, Harghita, Suceava, etc.) au un impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi a mediului.

Impactul principal asupra mediului din industria minieră provine de la iazurile de decantare şi de la haldele se steril, precum şi de la instalaţiile de prelucrare. În Programul Procesului de Închidere şi Ecologizare a Obiectivelor Miniere 2007-2020 al Guvernului nu există o metodologie generală clară şi precisă de remediere a contaminării solului şi apei subterane, fapt ce nu duce la o remediere durabilă a siturilor contaminate. Poluarea solului şi a apei subterane cu o varietate de poluanţi: în special ioni de metalele grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate, etc, în zonele unde s-au desfăsurat activităţi miniere. Infiltrarea contaminanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă, emisiile în aer au de asemenea impacte majore asupra calităţii factorilor de mediu”.

Foto: Ștefan Angelescu

costurilor ascunse ale proiectelor industriale și miniere care nu sunt prezentate în cadrul dezbaterilor publice. Lor li se adaugă costurile care afectează bugetele de sănătate, costurile pentru crearea altor locuri de muncă sau ajutoarele sociale la închiderea activității, veniturile nerealizate de localnici și de bugetul de stat de pe urma distrugerii terenurilor, a surselor de apă, a pădurilor din arealul afectat, precum și cheltuieli pentru susținerea populației din zonele în care activitățile industriale și miniere au distrus resursele necesare pentru alte activități economice.

Costuri negate Marea majoritate a zonelor contaminate și potențial contaminate la care face referință documentul sunt rezultate de pe urma fostelor proiecte din perioada comunistă, închise sau abandonate. Indiferent de o eventuală continuare sau reluare a activității de către investitori privați, costurile pentru refacerea distrugerilor de mediu deja existente vor fi suportate de către statul român. Acest lucru este prevăzut expres și în Strategia amintită

(prin enunțarea principiului ”poluatorul plătește” – iar poluatorul a fost statul român), cât și în diferite contracte (acest lucru a fost prevăzut și în contractul de privatizare al Petrom: OMV-Petrom a făcut ecologizarea, dar a pus factura finală pe masa statului român, cât și în cazul contractului de societate al RMGC, pentru a menționa doar cazurile notorii).

Nu de puține ori, proiectele private devin profitabile doar prin ascunderea sau minimalizarea acestor costuri (de mediu, sociale, de sănătate), care ajung să fie suportate de către bugetul public.

Asta înseamnă mai puțini bani pentru drumuri, spitale, școli, profesori și medici, pensii.

Amânarea refacerii mediului nu reprezintă o soluție, costurile continuând să crească (pentru bugetul de sănătate publică, cel de asigurări sociale, extinderea zonei contaminate etc.), la care se adaugă menținerea riscurilor de producere a unor accidente grave cu efecte tragice.

Strategia arată că remedierea distrugerilor deja existente se va întinde până în anul 2050.

Oportunitate O parte importantă a sumelor necesare refacerii mediului pot fi obținute prin finanțări din fonduri europene (refacerea mediului fiind o prioritate pentru Uniunea Europeană).

Astfel de proiecte pot crea mult mai multe locuri de muncă pe plan local decât reluarea proiectelor miniere și pe o perioadă mai mare de timp (30-35 de ani). Avantajul constă și în faptul că după refacerea mediului se pot crea alte locuri de muncă și surse de venit în agricultură, turism, prelucrarea finită a lemnului etc. în zonele reabilitate.

Pentru accesarea fondurilor europene este necesară însă implicarea autorităților locale și județene.

8,456

miliarde de euro este estimarea oficială a costurilor pe care trebuie să le plătească România până în anul 2050 pentru a remedia distrugerile de mediu produse deja de activitățile miniere și industriale.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

OPINIE

Minerie, G Sărăcie

COMENTARIU

eo Bogza şi suferinţele minerilor Ioan Pop-Curşeu

Oamenii sunt mai importanți decât aurul

Marcel Ionescu-Heroiu

A

urul nu generează bunăstare. Să urmărim un exemplu cunoscut: cel spaniol. În momentul când Spania a început să aducă aurul acaparat din lumea nouă, era unul din cele mai puternice imperii ale timpului.

Din păcate nu au avut economişti care să le spună că mărirea cantităţii de aur crează inflaţie, iar inflaţia e tare păcătoasă pentru o economie. De asemenea nu au avut pe nimeni să le spună cât de rău e să ai o economie în care mai toţi trăiesc de pe urma veniturilor generate din aur şi nimeni nu se chinuie să genereze valoare reală. În timp ce spaniolii îşi construiau palate din aurul Americilor, englezii îşi contruiau primele fabrici textile şi porneau revoluţia industrială.

Dacă în trecut aurul a avut o valoare relativ stabilă, acum aurul fluctuează în funcţie de cerere.

Asta înseamnă că poate să crească azi şi să scadă mâine, iar aurul s-ar putea să ajungă atât de ieftin încât să nu mai merite să fie exploatat.

O economie veritabilă este suma oamenilor din care este alcătuită, nu suma resurselor naturale pe care le deţine.

Esenţa teoriei moderne a creşterii economice este simplă: pentru ca o ţară să aibă creştere economică sănătoasă trebuie să îşi clădească economia pe progres tehnologic.

Pentru asta are nevoie de oameni care gândesc, lucrează şi imaginează lucrurile altfel.

La nivel global, mineritul este cunoscut ca unul dintre sectoarele www.rosiamontana.org www.apusenii-liberi.ro alburnusmaior rosia.montana.in.unesco SalvatiRosiaMontana1 alburnusmaior Ziarul Apusenii Liberi se distribuie pe bază de voluntariat.

Alătură-te şi tu echipei de distribuţie, sunând la telefon 0364-104706.

Plecând de la această bază e uşor de dedus că o exploatare minieră nu poate să aibă decât un impact minim asupra economiei locale şi regionale. Mineritul aurului la noi în ţară este foarte slab conectat cu alte sectoare economice. Nu prea există, de exemplu, industrii care să folosească aurul în procese tehnologice, iar singurii furnizori de care au nevoie asemenea exploatări sunt producătorii de dinamită. În mare parte, aurul este scos, preExploatările miniere lasă oameni lucrat la faţa locului şi vândut mai nepregătiţi în urmă, odată ce resurdeparte. Nici măcar salariile în plus sele exploatate sunt epuizate. Ele nu vor genera mare vâlvă având nu generează dezvoltare, ci numai în vedere numărul relativ mic de venituri în plus. angajaţi noi şi timpul scurt de exComunităţile miniere ar fi ploatare. mult mai câştigate dacă oaLa nivel global, numeroase stumenii de acolo ar învăţa să-şi dii au demonstrat că exploatările investească energia şi creatiminiere au un impact economic vitatea în cizelarea propriului minim asupra economiilor locadestin. le. Nu există nici o altă industrie Din Valea Jiului până în Baia de care să fi generat mai multe oraşe Arieş mineritul şi-a dovedit inca- fantomă decât industria minieră. pacitatea de a susţine o economie Ruşii se chinuie acuma să găsească locală sănătoasă. Mai mult, mineri- o soluţie pentru cele peste 400 de tul a demonstrat că lasă în urmă o oraşe monoindustriale moştenite forţă de muncă care cu greu poa- din Epoca de Aur şi care acoperă te fi reconvertită. Niciun guvern teritoriul rusesc de la Volga până la responsabil din lumea asta nu ar Vladivostock. trebui să încurajeze dezvoltarea inRevenind la Roşia Montană, dustriei mineritului, care angajează oamenii de acolo au deja mulcomunităţile locale în activităţi cu te idei bune şi mulţi au găsit puţină inovaţie şi fără perspectivă foarte repede alternative la de viitor. minerit: unii au ferme organiStudiile economice arată de ce, alţii produc lapte pe care asemenea că o schimbare pozitivă ajung să îl vândă până la Siîntr-un sector va avea un efect poghişoara; unii au pensiuni, alzitiv asupra altor sectoare, în măsu- ţii au pornit mici restaurante ra în care o economie are sectoare şi baruri - alternative econobine conectate între ele. mice durabile. economice cu cele mai mici rate de generare a capitalului uman. De altfel, în ţările dezvoltate, foarte puţini oameni mai lucrează în minerit, iar cei care lucrează în acest sector nu trebuie să vină cu cine ştie ce inovaţii. Exemplul Roşiei Montane este cât se poate de ilustrativ în acest sens. De pe vremea dacilor şi romanilor, şi până la închiderea minei în 2006, tehnicile de minerit nu au evoluat foarte mult.

Redacţia Apusenii Liberi Tudor Brădăţan Mihai Goţiu Marcel Ionescu-Heroiu Kovács Csongor Sorana Olaru-Zăinescu Roxana Pencea Ioan Pop-Curşeu Ștefana Pop-Curșeu Ștefania Simion Dumitru Cornel Vîlcu Concept grafic: Luminiţa Dejeu Ilustraţii: Bencze Laszlo

Foto: Ștefan Angelescu, Laura Mureșan Corectură: Alina Banu , Ioan PopCurşeu Distribuţie: Roxana Pencea, 0364-104706 Publicaţie editată de Asociaţia Alburnus Maior Adresă: str Principală, nr. 229, Roşia Montană, Alba alburnusmaior@ngo.ro ISSN 2286 -1726 Tipărit de Tipografia Garamond

Deşi am scris deja despre călătoria din 1935 a scriitorului Geo Bogza la Roşia Montană, cred că merită să reiau nişte lucruri dintr-o nouă perspectivă, a sărăciei lucii pe care o produce în comunităţile locale goana după aur. Citez din ediţia Ţara de piatră, apărută la Editura Minerva, Bucureşti, 1971. În primul rând, Bogza subliniază opoziţia dintre proprietarii de mine, îmbuibaţi, siguri pe ei şi nesimţitori la suferinţele celorlalţi, şi minerii simpli, slabi, temători şi distruşi de greutăţile vieţii. Ca să aducă la suprafaţă aurul a cărui vânzare îi va îmbogăţi pe patroni, minerii se chinuie zile întregi în fundul pământului, departe de lumină, neavând cel mai adesea de mâncare decât pâine şi lapte, sau zeamă de castraveţi. Ei sunt comparaţi în mai multe rânduri cu şobolanii, cârtiţele sau viermii, în strădania lor de sfredelire a rocii, din ce în ce mai jos, în găuri care: „Sunt în realitate funduri de infern din care oamenii scot aurul, stropind fiecare grăunte cu kilograme de sudoare şi sânge.” (p. 90). Minerii „îşi distrug inima şi plămânii” (p. 81), urcând şi coborând mereu în puţuri verticale, purtând în spate sacii uriaşi de minereu care trebuie să ajungă la şteampuri, unde va fi măcinat ca să se aleagă metalul preţios. Viaţa de miner – descrisă atent de Geo Bogza – e supusă riscurilor şi accidentelor de tot soiul (căderi de rocă, explozii necontrolate de dinamită, rătăcirea în galerii labirintice când se stinge felinarul, bolile determinate de munca îndelungă în galerii umede şi lipsite de aer, pline de praf şi miasme).

Dacă ar fi numai sărăcia şi degradarea fizică, încă n-ar fi mult.

Lor li se adaugă însă şi umilirea minerilor, atât în minele private, cât şi în cele de stat. Suspectaţi de furt, tocmai pentru că – săraci fiind – greu se pot abţine să nu fure, minerii nu au dreptul să circule singuri în subteran, şi sunt supuşi în permanenţă presiunii psihologice sau controalelor stricte. Transcriu câteva rânduri din Geo Bogza, care arată limpede până unde poate merge setea de profit: În minele marilor societăţi, a căror principală grijă sunt dividendele cât mai mari, aurul e păzit cu şi mai multă străşnicie, iar percheziţiile pot lua un aspect grotesc. [...] Pentru ca nu cumva să ascundă în anus vreo bucată de aur, cum s-a întâmplat uneori, cei bănuiţi sunt închişi într-o cameră separată, ore întregi, până ce simt nevoia să-şi deşerte burta. Adeseori sunt îndopaţi cu slănină. Dacă bănuiala se dovedeşte întemeiată, atunci, ca şi în mină, vine o adevărată comisie, care cercetează mai întâi dacă omul şi-a deşertat pântecul de tot. Apoi, de faţă cu jandarmul, aurul e cântărit, aşa cum e, amestecat cu materiile fecale, şi se dresează un proces-verbal de cantitatea găsită. După aceea e spălat şi se dresează alt proces-verbal. În cele din urmă e purificat, trecut adică prin para unei flăcări. Acum, fără teamă, va putea deveni inel de logodnă, brăţară de preţ sau orice altă bijuterie.” (p. 82).

Verdictul scriitorului-reporter e clar: „Mineri chinuiţi ca la Roşia Montană nu se mai pot întâlni în nici o parte a lumii.” (p. 55). Ei trăiesc într-o lume infernală, desfigurată în adâncuri şi la suprafaţă de foamea de aur, fără altă mângâiere decât credinţa. Recitindu-l pe Geo Bogza, spre învăţătură, mă întreb: cum pot crede unii că RMGC la Roşia şi Bucium, sau alte companii miniere la Certej, Brad etc. au intenţia să procedeze altfel decât patronii români din 1935? Chiar dacă se laudă că fac „minerit modern”?

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

Dezastrele nu mint! Ștefana POP-CURȘEU

Peste tot în lume, în Canada, Statele Unite ale Americii, Polonia sau România, auzim mereu acelaşi discurs găunos, aceleaşi cuvinte care potolesc temerile îndreptăţite ale localnicilor cu privire la siguranţa sănătăţii şi a vieţii lor: companiile miniere subliniază întotdeauna că tehnologiile lor sunt cele mai sigure şi că este aşadar aproape imposibil să se întâmple ceva rău în timpul sau după exploatare. Cine îşi asumă însă acel „aproape“, care nu elimină niciodată complet şansa „imposibilului“ de a se concretiza, producând dezastre ireparabile, găuri negre în carnea pământului şi a oamenilor care trăiesc în zonele miniere? Cine mai îndrăzneşte astăzi să spună românilor, desconsiderând puterea lor de informare şi de înţelegere, că aceste exploatări aduc localnicilor prosperitate şi nu nenorocire, dezolare şi uscăciune veşnică? Cine? Companiile miniere care, negând riscurile, îşi afirmă şi totala lipsă de asumare a responsabiltăţii în caz de accident, lăsând din start costul reparării dezastrelor în sarcina statelor și a cetățenilor loviţi de nenorocire.

Numai în Canada de astăzi, statul şi contribuabilii trebuie să scoată 1,2 miliarde de dolari pentru curăţarea, decontaminarea şi ecologizaea celor 698 de situri miniere lăsate în cârca guvernelor de companiile miniere neresponsabilizate. Situri în care viaţa nu va putea decurge normal până ce acest proces de reparare a gravelor daune aduse mediului nu va fi dus la bun sfârşit, pe o durată estimată la 90 de ani de acum încolo, în cazul în care statul canadian îşi menţine investiţiile anuale de 14,3 milioane de dolari în aceste decontaminări. Dar să ne gândim că România nu investeşte nimic în acest sens şi că nimeni nu garantează în vreun fel securitatea localnicilor

Ademenite de mirosul câştigului de proporţii din minerit, marile companii exploatatoare de aur, cupru şi alte metale valoroase minimalizează constant riscurile pe care le presupun carierele deschise şi metodele folosite pentru extragerea metalelor.

din zonele vizate de proiecte miniere iresponsabile.

Să deschidem ochii, să învăţăm din ce li se întâmplă celor care nu au ştiut sau nu au putut să refuze!

Foarte recentul dezastru de la Mount Polley, Canada, este grăitor în acest sens: în 4 august 2014, a apărut o breşă, o fisură în barajul iazului de decantare al exploatării miniere de cupru şi aur, care a făcut ca digul să cedeze vărsând în aval 10 milioane de metri cubi de apă şi 4,5 milioane de metri cubi de şlam cu un înalt grad de toxicitate.

Râului care a primit aceste deversări accidentale i-a crescut debitul de 25 de ori, măturând şi otrăvind totul în cale. Lacurile din jur, printre care Quesnel Lake, cunoscut ca fiind cel mai curat lac cu apă adâncă din lume, au fost umplute cu deversări chimice, astfel încât s-a decretat punerea sub strictă interdicţie a consumului de apă din zonă şi a pescuitului. Deşi în iazul de decantare de 4 km2 se aflau „326 de tone de nickel, peste 400 de tone de arsenic, 177 de tone de plumb şi 18.400 de tone de cupru şi compuşi de-ai acestuia“, Brian Kynoch, directorul companiei Imperial Metals & Power Ltd, a afirmat cu nonşalanţă că apa din iazul acum „aproape gol“ ,era „aproape potabilă“!

DEZASTRUL DE LA MUNTELE POLLEY - CANADA

ÎNAINTE

DUPĂ

ma acelaşi meşter să ne acopere şi nouă casa? Abrudul se află la doar 2 km în aval de decantorul RMGC de pe Valea Cornei, cu barajul din anrocamente mult lăudat, proiectat nici mai mult nici mai puţin decât de acelaşi proiectant al digului care a cedat la Mount Polley, firma de consultață Knight Piésold. Dacă va avea loc un „mic“ accident, „aproape“ imposibil, vă las să vă imaginaţi ce se va întâmpla cu acest oraş din inima Apusenilor și cu toată regiunea minunată din jur, pe văile Arieșului și Ampoiului!

Mount Polley nu este singurul exemplu. În Mexic, de la mina Proyecto Magistral s-au deversat 2 milioane de litri de cianură în 10 zile, tot în luna august, la scurt timp după dezastrul din Canada,

datorită ploilor abundente, care au făcut să crească nivelul iazului de decantare peste cotele admise de baraj. Toate râurile din nordul ţării au fost contaminate grav cu steril conţinând cianuri şi acid sulfuric, mineri au murit înghiţiţi de şlam, toate sursele de apă potabilă pentru oameni şi animale au fost otrăvite. Şi să nu credem că este vorba de mici companii fără experienţă, ci de aceleaşi mari companii care exploatează resurse metalifere peste tot în lume. Mina Buenavista, la care s-a produs dezastrul, este una dintre cele mai mari exploatări de cupru din lume. Supravegherea defectuoasă, erorile de construcţie a barajelor, neglijenţa şi minimalizarea riscurilor, asociate cu ploile torenţiale, frecvente şi

la noi, fac ca siguranţa localnicilor să fie continuu pusă sub semnul întrebării. Cum răspund autorităţile? Mereu la fel, se iau măsuri după ce dezastrul s-a produs, se primesc amenzi derizorii, garanţiile depuse de companiile exloatatoare nu acoperă nici o parte infimă din pagubele localnicilor, iar aceştia rămân fără apă şi cu pământul otrăvit în pragul casei.

Intervine întrebarea: ce poate împiedica aceste dezastre? Nimic, dacă se continuă exploatările miniere brutale de acum. Totul, dacă opoziţia e fermă din partea localnicilor şi dacă nu se permite decât derularea unor proiecte absolut nepoluante, care să aducă întradevăr o dezvoltare sănătoasă a zonelor unde acestea s-ar implementa.

Fără mine toxice în Europa!

lucrează pentru oameni și nu pentru putere și profit.

România notează însă “am constatat că niciunul din europarlamentarii români nu au adresat vreo întrebare referitoare la protecția mediului în cele trei ore cât a durat audierea. Mai mult, dna Daciana Sârbu, vicepreședinte al Comisiei de Mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară a Parlamentului European, a lipsit cu desăvârșire. Cam aici începe și se încheie interesul europarlamentarilor români pentru respectarea unui mediu curat și sănătos”.

Mineritul modern, realizat prin imense cariere de suprafață, este în plină expansiune în Europa. Cetățenii europeni nu sunt pe deplin conștienți că metalele din calculatoarele și echipamentele electrice pe care le folosesc provin din mine de foarte mari dimensiuni. Mineritul modern mutilează mediul înconjurător, este o sursă de poluare pe termen foarte lung, folosește substanțe extrem de toxice, precum cianura, și dezrădăcinează comunități întregi.

O coaliție europeană de organizații neguvernamentale și grupuri de inițiativă din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franța, Grecia, Germania, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie, Republica Cehă și Turcia s-au reunit pentru a lupta împotriva mineritului toxic pe bază de cianuri în Europa.

Mulți dintre membrii coaliției

Iar autorităţile consideră de fapt acest eveniment drept „cel mai mare dezastru ecologic din istoria moderna a Canadei“.

E departe de noi... se mai întâmplă, ar spune unii... Am putea crede că aceste accidente sunt rare, însă aş pune o întrebare simplă: dacă acoperişul casei noi a vecinului se prăbuşeşte, vom che-

trăiesc în zone amenințate de astfel de mine toxice. Cum se confruntă cu aceeași problemă, și-au propus să găsească o soluție comună. Din exemplele din întreaga lume știm că mineritul pe bază de cianuri nu afectează doar mediul și oamenii din apropierea minei, ci și pe cei de foarte departe. Din exemplele din întreaga lume știu iarăși că atunci când oamenii se unesc, vor câștiga. Acest lucru s-a întâmplat recent în Slovacia, unde mineritul pe bază de cianuri a fost interzis printr-un vot al parlamentului.

sie Europeană va decide direcția Uniunii pe următorii ani. Cu prilejul audierilor pentru desemnarea comisarului de mediu, candidatului Karmenu Vella i s-a cerut să pună în aplicare rezoluția și voința cetățenilor europeni!

În august 2014 s-a lansat la Roșia Montană, în România, această campanie comună de interzicere în Europa a utilizării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri. În 2010 Parlamentul European a votat pentru interzicerea folosirii cianurilor, motivându-și decizia prin riscurile copleșitoare generate de această substanță pentru sănătatea umană și mediu. În această toamnă, o nouă Comi-

Noi credem într-o Europă formată din comunități puternice și sănătoase, cu cetățeni încrezători în prezentul și viitorul lor.

Câteva rânduri din misiunea coaliției: “Știm că mineritul modern este un proces chimic și industrial riscant, care nu generează bogăție, ci duce la poluare, sărăcie și dependență economică. Știm, de asemenea că dezrădăcinează oamenii și comunități.

Știm că industrille extractive și cianura sunt strâns legate de acte de corupție și decizii politice impuse.

Noi credem că adevărata democrație prosperă atunci când factorii de decizie

Refuzăm să acceptăm că încă se permite utilizarea în cantități foarte mari a unei substanțe chimice atât de otrăvitoare precum cianura, de către industria minieră din întreaga Europă, o zonă foarte dens populată. Cianura are toxicitate ridicată și poate cauza rapid decesul. O lingură cu o soluție de cianură de 2% va ucide o ființă umană, iar accidentele miniere din ce în ce mai dese arată impactul devastator asupra mediului al acestei substanțe.

Noi credem că a venit timpul să cerem ca factorii de decizie europeni să acționeze astfel încât mineritul pe bază de cianuri să devină de domeniul trecutului”.

Prin contact direct cu deputați europeni, membrii coaliției au comunicat importanța introducerii interdicției mineritului pe bază de cianuri pe agenda următorului comisar de mediu. Membrii români ai Coaliției – Campania Salvați Roșia Montană și Mining Watch

Cianaura nu cunoaște granițe și îi invităm pe toți cei cred într-o Românie fără cianuri să se alăture acestei inițiative.

www.bancyanide.eu