Lajos Katalin – Balázs Lajos (szerk.): Sorsfordító rítusok by Scientia Kiadó

SORSFORDÍTÓ RÍTUSOK A Sorsfordító rítusok című konferencia (2009. december 11–12.) előadásai

SAPIENTIA ERDÉLYI MAGYAR TUDOMÁNYEGYETEM GAZDASÁG- ÉS HUMÁNTUDOMÁNYOK KAR, CSÍKSZEREDA HUMÁNTUDOMÁNYOK TANSZÉK

SORSFORDÍTÓ RÍTUSOK A Sorsfordító rítusok című konferencia előadásai 2009. december 11–12.

Szerkesztette: LAJOS KATALIN BALÁZS LAJOS

Scientia Kiadó Kolozsvár · 2014

A kiadvány megjelenését támogatta:

Lektor: Barna Gábor (Szeged) Sorozatborító: MIKLÓSI Dénes

A szakmai felelősséget teljes mértékben a szerkesztők, illetve a szerzők vállalják. Első magyar nyelvű kiadás: 2014 © Scientia 2014 Minden jog fenntartva, beleértve a sokszorosítás, a nyilvános előadás, a rádió- és televízióadás, valamint a fordítás jogát, az egyes fejezeteket illetően is. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LAJOS, KATALIN Sorsfordító rítusok / Lajos Katalin, Balázs Lajos. – Cluj-Napoca : Scientia, 2014 Bibliogr. ISBN 978-973-1970-78-3 I. Balázs, Lajos 39

TARTALOMJEGYZÉK

Előszó. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 ELSŐ RÉSZ: HAGYOMÁNYOS FOGANTATÁSÚ EGYÉNI, KÖZÖSSÉGI, TÁRSADALMI, KÖZÉLETI ÁTMENETI-SORSFORDÍTÓ RÍTUSOK . . . . . . . . 13 Farkas Katalin „A gyermekélet fordulópontja”. Az elsőáldozás és a hozzá kapcsolódó szokások egy göcseji faluban . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Vida Tekei Erika Holdidő – Hogyan lesz a kicsi leányból nagyleány? Test és lélek titkos beavat(ód)ása . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Gyöngyössy Orsolya „Gólyaavatás”: rítusok a gyermekkor és a kamaszlét határán . . . . . . . 49 Balázs Lajos Lehetett-e székely házasságkötési szokás a bekontyolás? . . . . . . . . . . 63 Halász Péter A lakodalom mint „gazdasági vállalkozás” a moldvai Pusztinán . . . . 73 Olosz Katalin Kanyaró Ferenc publikálatlan leírása a mócok házassági szokásairól az 1880-as évekből . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Pócs Éva Átmeneti rítusok a halál után . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Veres Emese Divatos-e a koporsó? A barcasági csángók temetkezési szokásainak változásai az elmúlt 250 évben az egyházi iratok tükrében . . . . . . . 113 Barna Gábor A remény biztonsága. A rózsafüzér társulati tagság elöregedése, az elnőiesedés és az üdvösség . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 Komáromi Tünde Megtérés és gyónás Szergiev Poszadban a peresztrojka után . . . . . . 131 Mohay Tamás „Beavatás a búcsújárásba”: a labarum hordozói Csíksomlyón . . . . . 143 Custură Ştefania A szabadkőművesség átvezető rítusai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 MÁSODIK RÉSZ: SORSFORDÍTÓ SZOKÁSOK, RÍTUSOK – A MŰVÉSZETI ALKOTÁSOK, TÁRSADALMI HELYZETEK MOTÍVUMAI . . . . . . . . . . . . . . . 169 Tapodi Zsuzsanna Mónika Az átmenet rítusai mint létértelmező motívumok Franco Zefirelli Napfivér, Holdnővér című filmjében . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

TARTALOMJEGYZÉK

Pieldner Judit A nemváltás mint szubverzív rítus Virginia Woolf Orlando című regényében. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Keszeg Vilmos A hagyomány átírása. Az átmeneti rítusok megjelenítése a szépirodalomban . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prohászka Rád Boróka Az átmeneti rítusok van Gennep-i és turneri hárompilléres szerkezetének továbbgondolása a kortárs szubjektumelméletek fényében . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Bíró Béla A demokrácia rítusai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pap Levente Temetkezés a római és a kora keresztény korban . . . . . . . . . . . . . . . Kürti László A politikai rítus és szimbólum világa: Az amerikai zászló . . . . . . . . Málnási Levente A trickster mint ősi archetípus, a liminalitás megtestesítője . . . . . . Gagyi József Az első alkalom mai rítusairól (egy hipotézis) . . . . . . . . . . . . . . . . . Szalma Anna-Mária Egy élet képei. Narratívák és értelmezési stratégiák egy privát fotóállomány elemzése mentén . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abstracts . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rezumate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . A kötet szerzői. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

181

187

205 215 227 237 269 279

287 303 313 323

CONTENTS

Preface . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 PART ONE: TRADITIONAL INDIVIDUAL, COMMUNITY, SOCIAL AND PUBLIC RITES OF PASSAGE – RITES AT LIFE’S TURNING-POINTS . . . . . . 13 Katalin Farkas “The Turning-Point of Childhood”. The First Holy Communion and Customs Related to it in a Village from Göcsej . . . . . . . . . . . . . . 15 Erika Vida Tekei Moon Time – How do Little Girls Turn into Big Girls? The Secret Initiation of Body and Soul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Orsolya Gyöngyössy Freshmen’s Initiation: Rites on the Borderline of Childhood and Puberty. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Lajos Balázs Could Bunning be a Székely Marriage Ritual? . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 Péter Halász The Wedding as an “Economic Enterprise” in Pustina from Moldova . . 73 Katalin Olosz Ferenc Kanyaró’s Unknown Description of the Marriage Custom of the Moţs from the 1880s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Éva Pócs Rites of Passage after Death . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Emese Veres Are Coffins Fashionable? The Change of the Rite at Life’s TurningPoint of the Csángó People from Ţara Bârsei in the past 250 years . . 113 Gábor Barna The Safety of Hope. The Growing Old of the Rosary Company Membership, the Feminization and Salvation . . . . . . . . . 123 Tünde Komáromi Conversion and Confession in Sergiev Posad after the Perestroika . . 131 Tamás Mohay “Initiation into Pilgrimage”: the Carriers of the Labarum in Şumuleu Ciuc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 Ştefania Custură The Rites of Passage of Freemasonry . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

CONTENTS

PART TWO: CUSTOMS AND RITES AT LIFE’S TURNING-POINTS – MOTIFS IN WORKS OF ART AND SOCIAL SITUATIONS . . . . . . . . . . . . . . 169 Zsuzsanna Mónika Tapodi The Rites of Passage as Motifs Interpreting Existence in the Film Brother Sun, Sister Moon by Franco Zeffirelli . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171 Judit Pieldner The Change of Gender as a Subversive Rite in Virginia Woolf’s Orlando . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 Vilmos Keszeg The Rewriting of Tradition. The Presence of Rites of Passage in Belles-Lettres . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187 Boróka Prohászka Rád Further Considerations regarding the Three-Pillared Structure of Rites of Passage Defined by van Gennep and Turner, in the Light of Contemporary Subject Theories. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205 Béla Bíró The Rites of Democracy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215 Levente Pap The Funeral in the Roman and Early Christian Ages . . . . . . . . . . . . 227 László Kürti The World of Political Rites and Symbols: The American Flag . . . . 237 Levente Málnási The Trickster as an Ancient Archetype, the Embodiment of Liminality . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269 József Gagyi On Today’s Rites of First Occasions (A Hypothesis) . . . . . . . . . . . . . 279 Anna-Mária Szalma The Images of a Life. Narratives and Interpretive Strategies along the Analysis of a Collection of Private Photos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287 Abstracts . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303 Rezumate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313 About the authors . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323

CUPRINS

Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 PARTEA ÎNTÂI: RITURI DE TRECERE DE SORGINTE TRADIŢIONALĂ INDIVIDUALE, SOCIALE, CIVICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Katalin Farkas „O piatră de hotar a copilăriei.” Prima cuminecătură şi obiceiurile legate de aceasta într-un sat din Göcsej . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Erika Vida Tekei Timpul mort – Cum devine copila, fată mare? Iniţierea tainică trupească şi psihică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Orsolya Gyöngyössy Ritul iniţiatic al „bobocilor”: rituri la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Lajos Balázs Punerea conciului, un posibil rit de căsătorie la secui . . . . . . . . . . . . 63 Péter Halász Nunta ca întreprindere economică la Pustina din Moldova . . . . . . . . . . 73 Katalin Olosz Descrierea inedită a lui Ferenc Kanyaró despre obiceiurile nupţiale ale moţilor din ultimul sfert al secolului al XIX-lea . . . . . . . 81 Éva Pócs Rituri de trecere de după moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93 Emese Veres Sicriul e la modă? Schimbări intervenite în riturile de trecere ale ceangăilor din Ţara Bârsei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113 Gábor Barna Certitudinea speranţei. Îmbătrânirea asociaţilor Sf. Rozariu, problema feminizării şi a propovăduirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 Tünde Komáromi Spovedania de după Perestroika la Serghiev Posad . . . . . . . . . . . . . 131 Tamás Mohay Ritul iniţierii în pelerinaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 Ştefania Custură Rituri şi ritualuri în Francmasonerie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 PARTEA A DOUA: OBICEIURILE ŞI RITURILE DE TRECERE – MOTIVE ALE CREAŢIILOR ARTISTICE ŞI SITUAŢIILOR SOCIALE . . . . . . . . . . . . . 169 Zsuzsanna Mónika Tapodi Riturile de trecere ca simboluri ontologice în filmul „Frate Soare, Sora Lună” de Franco Zefirelli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

CUPRINS

Judit Pieldner Schimbarea de sex ca rit subversiv în romanul Orlando de Virginia Woolf . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Vilmos Keszeg Transcrierea tradiţiei orale. Reprezentarea riturilor de trecere în beletristică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Boróka Prohászka Rád Prelungirea ideatică a concepţiei structurale trepiediale a lui A. van Gennep şi Turner în lumina teoriei contemporane a subiectelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Béla Bíró Riturile democraţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Levente Pap Obiceiurile de înmormântare în epoca romană şi în cea creştină timpurie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . László Kürti Riturile politice şi simbolurile acestora: steagul american . . . . . . . . Levente Málnási Trickster-ul ca arhetip străvechi, o încorporare a liminalităţii. . . . . József Gagyi Despre riturile de astăzi ale primului prilej (O ipoteză) . . . . . . . . . . Anna-Mária Szalma Fotografiile unei vieţi. Naraţiuni şi strategii de interpretare pe marginea unei colecţii personale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Abstracts . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rezumate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Despre autori. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

181

187

205 215

227 237 269 279

287 303 313 323

ELŐSZÓ

Korától függetlenül, bármelyik egyetemi, felsőoktatási intézmény rangját, tekintélyét két alapvető tevékenységgel alapozhatja, védheti meg. A benne folyó oktatás minőségével, valamint az oktatók, hallgatók tudományos kutatási munkájával, illetve azok eredményeivel. Kinek könnyebb: aki tekintélyének alapozásánál tart, vagy annak, aki nagy múltra tekint vissza, horizontálisan és vertikálisan is terebélyesedik, nő egyre magasabbra? Nevének puszta kiejtésére, hallatára tette elismertséggel társul? Vagy a fiatal intézményeknek, akik előtt példák járnak ugyan, de lélekben, szellemiekben nem a sajátjai? Előttük nem jártak fundamentumásók, nem voltak építő zsineget kifeszítő kezek, talán a szívük se hajlott arra, hogy tüzetesen ellenőrizzék, minden részen, szögleten vajon vízmérték szerint helyeződtek-e el a dolgok. Ezért bármit tesz, lépéseit kritikai szemmel vizsgálják, jogosan elvárják a bizonyítást, talán olykor türelmetlenség és kétely is övezi létét. Úgy gondolom, a nehézségi fok szempontjából mind a kettőnek van egy sajátossága, amit közös nevezőnek is mondhatok: a lankadatlan bizonyítás parancsa. Mi a fiatal intézmények sorába tartozunk, akik feladatköreinket komolyan vettük, és örömmel nyugtázhatom, hogy szellemi portékánk piacra való vitelével nem is késlekedtünk sokat. Tanszékünk oktatói – a humán tanszékre gondolok – egyre gyakrabban és bátrabban (!) vettek részt hazai és külföldi konferenciákon, aztán körünkben is mind gyakrabban születtek merész ötletek konferenciák szervezésére. Rövidesen eljutottunk oda, hogy évi rendszerességgel, az utóbbi években pedig évente két-két tudományos rendezvénnyel hívtuk meg egy-egy szakterület, tudományos témakör hazai és külföldi tekintélyét, egyetemi oktatóit, fiatal kutatóit. Országos szinten több rendben foglalkoztunk a román nyelv nemzetiségi iskolákban való tanításának kérdéskörével, szerveztünk kultusz, kultúra, identitás, közösség és idegenek tematikájú konferenciát, kezdeményeztünk imagológiai konferenciát, tudatosan megfontolt és körülhatárolt tematikával – románok a magyar, magyarok a román irodalomban – (ennek már két kiadása is volt). Érdemeinket nem becsüljük értéken felül, ám mégis úgy érezzük, hogy ezt a kezdetet folytatni, gazdagítani kötelességünk. Néhány szót ennek szentelek, hisz egyiket sem önmagáért, csak a felmutatásért szerveztük, ellenkezőleg, tanszékünk együttes szemléletének termései, szakunk felvállalt küldetésének elveiből fogamzottak. Illőnek tartom tehát, hogy helyét tartalmilag is meghatározzuk az egészben. Míg az eddigieket hol a nyelvtudomány, hol az irodalomtudomány egyegy kérdésköre uralta, a 2009. december 11–12-én sorra kerülő konferenciánkat hagyományosan elsősorban néprajzinak képzeltük el. A konferencia és az ott elhangzott előadásokból válogatott kötet ugyanazt a címet viseli: Sorsfordító rítusok. Valami olyasmi, mint az elsőszülött fiúgyermek, akit az apja nevére keresztelnek azért, hogy jó tulajdonságait, erényeit legyen, aki továbbvigye. Öröm-

ELŐSZÓ

mel mondhatom, hogy ez utóbbiak tekintetében a konferencia nem szenvedett hiányt. Magunk mellett érezve a Kriza János Néprajzi Társaságot mint társszervezőt, Hargita Megye Tanácsát, valamint a Hargita Megyei Kulturális Központot mint támogató intézményeket, már a felkérő levelünkben megfogalmaztuk, hogy konferenciánkkal tematikai nyitást szeretnénk kezdeményezni. Ezért a fenti gyűjtőcímet kiegészítettük egy alcímmel is: Egyéni, kis- és nagyközösségi, társadalmi, társulati, közéleti, hagyományos és újszerű sorsfordító szokások, rítusok. Ezzel a lépéssel az volt a szándékunk, hogy a köztudatban meghonosodott emberi sorsfordulókhoz – születés, házasság, halál, nagykorúsítás – viszonyítva az emberi, közösségi élet más, kevésbé kutatott, hagyományos vagy új fogantatású sorsfordító rítusainak kutatását is ösztönözzük, hogy társadalmi kultúránk eddig nem ismert, de hagyományos vagy egészen új jelenségei felé is forduljunk. Rálátást akartunk nyújtani arra a bokros társadalmi jelenségre, mechanizmusra, mely az egyén közösségi életét folyton dirigálja: azáltal, hogy részese egy sorsfordító szokásnak, illetve rítusnak, egyéni és közösségi helyzete is megváltozik. Arra, hogy az egyén előrehaladásában mindez törvényszerű. Valamiből kiszakad, valamibe beépül. Kiemelten fontosnak tekintettük a néprajzi értelemben vett sorsfordító rítusok bármelyik változatának irodalmi művekben való megjelenítését, ábrázolását. Bizonyára ezzel is magyarázható, hogy konferenciánkat/ kötetünket részben az eklektikusság, és, ugyan furcsának tűnhet, mégis tematikai konvergencia jellemzi. Huszonhaton voltak olyan helyzetben, hogy elfogadták meghívásunkat. Hazaiak és magyarországiak, az egyetemi vagy kutatói munkában fiatalok és akadémiai címekkel a zsebükben, ami önmagától hozta elképzelésünk valóra válását. Vagyis a változatos tartalmi és formai megközelítéseket, a hagyomány és újítás alig vagy egyáltalán nem ismert változásait, ceremóniamodelljeit, mindezek társadalmi szervezettségét, jelentőségét. Egy ekkora arányú témamerítés is igazolni tudta, hogy az előzmény nélküli társadalmi, gazdasági, politikai stb. változások milyen mély és sokirányú egyéni és közösségi sorsfordulatokat, szokásokat, rítusokat képesek elindítani. Ezért a nagyszerű összefogásért, közös vállalkozásért, nemeslelkű szellemi kalákáért a Gazdaság- és Humántudományok Kar, a Humántudományok Tanszék nevében illesse köszönet a konferencia minden résztvevőjét, jóhiszemű támogatóját. Dr. Balázs Lajos egyetemi docens, kari kancellár 2010. február

ABSTRACTS

On 11-12 December 2009, the Department of Human Sciences of Sapientia University in Miercurea Ciuc organised a conference with mainly ethnographic character entitled “Rites of passage”. The volume we propose bears the same name, being a selection of the conference presentations. With this conference, and as a result, with the volume, we initiate an extension of the research area of the topic. Beside the main rites of passage (birth, marriage, death, coming of age, etc.) that are well known by the common man, our aim was to comprise and integrate other relevant events of the individual and collective life of the modern human being, which are also marked as rites of passage. These aspects of our society are less studied. We consider that our society has become more complex, and thus the individual’s perspectives of separation and integration present more diverse situations, which do not eschew the implication of communities. Similarly, we considered it extremely important how certain moments and elements of different traditional or more modern rites of passage emerge and are presented in literary works. In this way, in spite of its apparent eclecticism, our volume is still characterized by a thematic convergence. Twenty-six researchers from Romania and Hungary have contributed to the realisation of this conception. In this way, we managed to approach the topic from multiple perspectives, both thematically and formally. We managed to map and inventory the complex relations between tradition and innovation, and of ceremonial models, as well. The yield of the conference has gone far to confirm our hypothesis: the extended dimension of the topic could well prove that the social, economic, political, etc. changes of the modern age generate deep and manifold individual and collective rites of passage and customs. Humanistic studies cannot contemplate these with indifference. Katalin FARKAS THE FIRST HOLY COMMUNION AND CUSTOMS RELATED TO IT IN A VILLAGE FROM GÖCSEJ In this study, I would like to present one of the important events of the religious life in a village from Göcsej (Hungary), namely the First Holy Communion, as well as the customs related to this event. In the second half of the twentieth century, the religious holidays related to life’s turning-points in this village – in spite of the anti-religious character of the dictatorship in those times –, gained a special significance, especially the First Holy Communion, as a memorable and determining turning-point in the childhood.

304

ABSTRACTS

In my study, besides the description of the event, I would like to highlight those factors which made this event a crucial turning-point of childhood, and at the same time, I propose to offer an answer to the questions in what way and to what extent the local parish priest contributed to the shaping of this community holiday. In my work, I wish to demonstrate that there can be moments of life also between birth and marriage by the celebration of which, the individual passes through the process of a rite of passage, and his/her connections with the community become ever stronger. Erika VIDA TEKEI MOON TIME. WOMEN’S INITIATION RITES Whenever a woman is initiated, the world defeats chaos for the ancient power of Creation is reborn in the woman (Navajo lore). In my research, I look into old and new secret rites of passage (or the lack of these) based on my own sources and some literary texts. One of the texts is an oral confession by an old countrywoman from the Transylvanian Plain (Mezőség) that she didn’t include into her written biography; so, this is menarche from the grandmothers’ point of view. Other texts are confessions in verses: poems by poetess Krisztina Tóth [File (Dosszié), Calendar (Naptár)]. They tell about a mother’s doubts, lack of inspiration, and at the same time, her power and braveness defying the passing of time. Finally, the third text type was found in the Biology textbook. Who and what can help a girl nowadays, when she has to face, for the first time, that she can be part of the mystery of Creation and that now she has become responsible for maintaining life and life’s cycles. A questionnaire poll has been carried out in three cities – Târgu Mureş, ClujNapoca, and Odorheiu Secuiesc – among young girls in their teens and twenties, as well as, the mothers’ generation to try and find the answer to the question: What are the modern rites of passage of becoming a woman? Orsolya GYÖNGYÖSSY FRESHMEN’S INITIATION: RITES ON THE BORDERLINE OF CHILDHOOD AND PUBERTY Where does the boundary lie (if there is any) between a child and a teenager? What are the cultural, physical, social, etc. criteria for maturity? Are there any such rituals that focus attention on the invisible borderline between age groups, which are then dissolved through the power of these rites? I will look for the answer to such and similar questions in my investigation into the freshmen’s initiation. When 14-15-year-old students get into high school, they have to pass (or suffer, to be more precise) an initiation ritual in order to become full-fledged members of the institution in the eyes of older students who lead and conduct

ABSTRACTS

305

the process. Although the script of this initiation varies from school to school and from school year to school year, there are some common elements to be found in all of them: debasement (having to do humiliating tasks), uglification (being scribbled over the face), equalization (having to wear a given uniform, for example, a rubbish bag), aggression (eggs being thrown at them), quietness and passivity of the initiates (objecting to the tasks is forbidden), and waiting (having to crouch for a long period of time). The initiations bearing the features of the liminal period are edifying examples of what types of threshold events help young people pass through the invisible borders between age groups today. Lajos BALÁZS WAS BUNNING THE WIFE’S INTEGRATION RITUAL AT THE SZÉKELYS? The author of the study starts out from the hypothesis that bunning the young wife was most probably a wedding ritual in the pre-Christian period and not her integration ritual as many of customs-researchers believe; in other words, a smaller-scale initiation ritual within the framework of the larger initiation ritual, which is the wedding. This is only a survival of the primary ritual of the wedding. This hypothesis is sustained by cases of girls’ abduction, even today practised in Sândominic; and according to the articles of the minutes drawn up in Târgu Mureş in the 17th century (1631), the defendants were a young couple from Székelyland on seasonal work. This evasive method of gaining a wife is, of course, not accepted either by the Church or the civic authorities, but it is accepted for a short while by the communion if prior to the discovery of the abduction the girl has been bunned and her head has been covered with a wife’s kerchief. Based on these, the author draws the conclusion that bunning was a pre-Christian method of sanctioning the marriage, as well as, a special case of folk custom. Thus phrased, for the legitimation of an illegal marriage an archaic, pre-Christian ritual has been and is still practised, whose validity is placed above the validity of contemporary canonized rituals. Péter HALÁSZ THE WEDDING AS AN “ECONOMIC ENTERPRISE” IN PUSTINA FROM MOLDOVA In Pustina – a Moldavian village situated on the banks of the river Tazlău –, as in other villages in Moldavia when organising a nunta (wedding), one of the issues of increasing importance is the expected and the realized economic balance. What has to be taken in consideration is actually whether the invited guests’ donations can cover the expenses (the necessary funds, which are usually obtained by raising loans), and how much net income – if any – can be earned from these donations. The different stages of this process – the process of the formation of unwritten

306

ABSTRACTS

rules concerning the value of the present given by relatives with different status – is an important social phenomenon in a Csango community of Szekler origin. Katalin OLOSZ FERENC KANYARÓ’S UNPUBLISHED DESCRIPTION OF MOŢ MATRIMONIAL CUSTOMS IN THE LAST DECADES OF THE 19TH CENTURY Prepared to be published, but remaining a manuscript, the study of Kanyaró Ferenc (1859 – 1910) presents the matrimonial customs of the Abrudian Moţs on the basis of his own observations and the local residents’ reports. According to the 19th century methodology, specific elements of this area are emphasised that differ from both the general Hungarian matrimonial habits and the Romanian ones, as well. In this respect, Kanyaró insists on marriage bindings during childhood that aimed the preservation of property. The description of these ceremonies offers today’s research a chance to study the hierarchic system of these ritual elements. Kanyaró’s description is published for the first time in the present volume. Éva PÓCS RITES OF PASSAGE AFTER DEATH In my study, I will talk about the necessity of some rites of transition when being received into a community. I approach the topic through the lack of these rites: I will examine the danger of being excluded from the society, of not being part of a community, and I will show how these can be fought off. On the one hand, he study refers, to people with no specific status, who are temporarily human beings in a liminal state, such as women in confinement before initiation, or newborn who have not been baptised yet. On the other hand, I refer to the dead, who – according to the beliefs in Christian Europe – will always find themselves in the liminal state, unless those alive help them cross to the other side and find their final status with the help of some additional rites. I will refer to the liminal state of the living only briefly and will talk more about the dead, as well as, about the different rites connected to turns in life and rites after death. Emese VERES ARE COFFINS FASHIONABLE? THE CHANGE OF THE RITE AT LIFE’S TURNING-POINT OF THE CSANGO PEOPLE FROM ŢARA BÂRSEI IN THE PAST 250 YEARS The year 1757 is not only the date of starting inscriptions into parish registers within the evangelical communities in Barcaság (Ţara Bârsei, Romania), but also the year of the first descriptions of customs. Based on the church documents

ABSTRACTS

307

of those times, the later ethnographic descriptions as well as my own personal observations made over the past twenty years, the customs can be subjected to extensive examination, a synthesis in which interethnic relations also play a defining part. In the Csango villages, within the line of rites of passage those ones are the richest that are related to the funeral. Gábor BARNA SAFETY OF HOPE. THE AGING OF THE ST. ROSARY ASSOCIATION, THE ISSUE OF FEMINIZATION AND SALVATION Constant care for the spiritual salvation of the deceased members is one of the regular elements of the rosarians’ life. “Throughout my researches aimed, among others, at the depth of humanity, I discovered the lines of force of two universal human sentiments – desire and hope – among the customs and rites of passage from Sândominic […]” – Lajos Balázs says in his book. The hope of salvation and the longing for it at old age makes one’s religious preoccupations more intense. These relations give the person some kind of safety. The functioning of the rosary association strengthens the binding threads of society in an actual, and also in a psychological way. One reason for the appearance, perpetuation, and survival of the associations is this search for spiritual safety. At old age, instead of the failing worldly connections, the believer can form an intensifying spiritual and transcendental relation network. The religious association served as a real social background for this, and it does the same in the present. The regular prayer based on the regulations of the association and the celebrations for the living and the deceased members offer, beyond the collective memory, the safety of hope: there will always be someone to pray for them. Being aware of this makes even parting with life much easier. This fact also shows that religious associations are not mere sociological and cultural phenomena; religious practice also has transcendental aspects. By the assurance of faith, the rosary association offered and still offers its members the possibility of salvation, which provides safety and hope for the future. Tünde KOMÁROMI CONFESSION AND CONVERSION IN SERGIEV POSAD AFTER PERESTROIKA The fall of the Soviet Union was followed by a revitalization movement inside the Russian Orthodox Church. This meant a renaissance of formerly existent Church institutions and the foundation of new ones, the restoration of buildings and in the same time, a quick growth of the number of black and white clergy and that of believers. Confession is a prerequisite of communion inside

308

ABSTRACTS

the Orthodox Church. Believers shall be prepared for communion by fasting and praying; how often they take the communion depends on the person’s health and piety. Confession is always cathartic and physical-psychical-mental health depends on it. For old and middle age people, having the experience of the soviet times and adhering the church (converting) during the last two decades, their first confession, containing all previous sins, was a kind of rebirth. Tamás MOHAY “INITIATION INTO PILGRIMAGE”: THE CARRIERS OF THE LABARUM IN ŞUMULEU CIUC One element of the traditional pilgrimage is initiation into the script of the procession, which – though not an important turning-point in life – is an important occasion for the transmission of tradition. This happens first on the level of the family, of the village community, and then on a larger level, which makes the new “characters” visible in front of almost the whole community of pilgrims. This latter case is about the bearers of the Whitsuntide laborium (a special flag of the pilgrimage), whose names are registered exactly on the object under discussion. The question is what can we find out about these characters after decades? How can the laborium (“labarum”) carried during the pilgrimage become the “place of remembrance”? CUSTURĂ Ştefania THE RITES OF PASSAGE OF FREEMASONRY As every medieval guild, the Freemasons were a secret society was based upon the initiation of members and keeping the secrets. From the ritual point of view, freemasonry relies upon certain signs, specific clothing, and a secret alphabet. The primary task of the brethren was to keep the professional secrets. As a secret society, freemasonry builds upon the secret symbolic system of the items (mainly masonic articles) as well as a basic myth and rite. In my study, I will present the society’s symbolic system and its initiation ceremonies. In a fundamentally demystified and desacralised world, freemasonry represents a deeply secretive, ritual society that connects ancient esoteric legends with kabbalistic traditions. It persists in preserving its customs and concealing these from outsiders. The discourse about freemasonry is inexhaustible. It is more than an order: it is a philosophy of life, it forms mentality, and teaches its members tolerance, humanism, and how to stay balanced and rational.

ABSTRACTS

309

Mónika Zsuzsanna TAPODI RITES OF TRANSITION IN THE FILM “BROTHER SUN, SISTER MOON” BY FRANCO ZEFIRELLI Franco Zefirelli’s film made in 1972 is inspired by Saint Francis of Assisi’s Hymn to the Brother Sun and the collection of legends connected to the saint’s life, entitled Fioretti. The transtextual dimension described by Gerard Genette is present not only in the dialogues but in the settings, too. The motifs of the Bible and their canonized representation can both be recognised in the film. The rites of transition belong to these, as well. The theme of the work is the pursuit of one’s real identity: the film presents how Giovanni di Bernadone becomes Saint Francis, founder of the Franciscan Order, reformer of the Church. For making this transition perceptible, the film resorts to such rites of initiation as the change of clothes, passing a gate, or having collective meals. Judit PIELDNER THE CHANGE OF GENDER AS A SUBVERSIVE RITE IN VIRGINIA WOOLF’S ORLANDO The present paper formulates the hypothesis according to which the examination of the literary representations of the rites of passage, more precisely, the application of Van Gennep’s model provides new possibilities of interpreting the literary text. I regard the turning-point of Virginia Woolf’s novel entitled Orlando, namely, the change of sex, as a rite of passage, and I analyse its preliminal, liminal, and postliminal phases. The rite of passage identified within the world of fiction has a subversive character as it basically differs from the practices that perform – within real communities, social groups and strata – the community confirmation of the changes taking place in the life of the individual. Vilmos KESZEG THE REWRITING OF TRADITION. THE PRESENCE OF RITES OF PASSAGE IN BELLES-LETTRES Basing on Wolf Lepenies’s analysis of the three cultures, the author investigates the way, the means, the role as well as the outcome of the representation of rites of passage in literary works. The analysis focuses on the Transylvanian novels written between the two world wars.

310

ABSTRACTS

Boróka PROHÁSZKA RÁD FURTHER CONSIDERATIONS REGARDING THE THREE-PILLARED STRUCTURE OF RITES OF PASSAGE DEFINED BY VAN GENNEP AND TURNER, IN THE LIGHT OF CONTEMPORARY SUBJECT THEORIES The present study highlights the analysis of two American playwrights’ (Edward Albee’s and Sam Shepard’s) contemporary plays that the three-pillared ritual structure described by Arnold van Gennep and Victor Turner may be fruitfully read together with different theories of our days. It intends to add further details to the already complex description of the phase of liminality by utilizing Baudrillard’s theory of the simulacrum as well as concepts of subject theory by Katherine Belsey and Michel Foucault. The aim is to show that such a rethinking of the ritual structure leads to an interdisciplinary interpretative tool that may be fruitfully employed not only in the analysis of literary works but also in anthropological and ethnographic research. Béla BÍRÓ THE RITES OF DEMOCRACY The paper will demonstrate that the fundamental modality of the rationalistic discussion and the solution of social problems are founded on the ritualistic procedures of traditional societies. In Greek antiquity as well as in European Renaissance, the transition from the – in today’s point of view: irrationalistic – social decision-making norms and rules of action to rationalistic procedures was realised through a special form of ritualistic action, the theatre. This hypothesis, elaborated in the present paper, implicates major consequences concerning the relevance of ritualistic procedures today. The paper also insists on the necessity of a scientific demonstration of this hypothesis. Levente PAP THE FUNERAL IN THE ROMAN AND EARLY CHRISTIAN AGES Death as a twist of fate is as old as humankind. The different rites connected to death as well as the objectual, literary items referring to the topic go back a long way. Over the years, these rites have changed due to outer and inner effects, but they have always tried to maintain their essential elements. Taking these as a starting point, in the following study, I will try to show how two worlds (religion and myth), two cultures (ancient Roman and Early Christian) merge together by presenting how a few burial elements reoccur over the years.

ABSTRACTS

311

László KÜRTI THE WORLD OF POLITICAL RITES AND SYMBOLS: THE AMERICAN FLAG One of the most basic functions of state symbols and rites is to make people aware of national and social consciousness and identity. The subject of my study refers to politics, mainly to one of its high-level and state-limited symbols, the flag, which gets a new interpretation with each state, social celebration, and ceremony. The analysis of patterns, myths, objects, badges, ceremonies, and symbolic references that can be traced everywhere in political culture sheds light upon the fact that their regular use strengthens and legitimizes political decisions and processes. It is also important to underline that these items help the political legitimacy of the participants in the events, yet their influence on the members of the society varies according to their economic and social position, their gender, age, and origin. On the whole, we have to agree with Kertzer that there are few analyses to reveal the use of symbols by political systems (1987). This is awkward because most state and national symbols with more meanings address all citizens regardless of their age, gender, ethnic, or social affiliation (Turner 1974). Levente MÁLNÁSI THE TRICKSTER AS AN ANCIENT ARCHETYPE, THE EMBODIMENT OF LIMINALITY The Trickster is an important archetype in the history of mankind. From ancient times to nowadays, he appears in myths, literature, and folk culture. In some myths, he manifests himself as a god, in others, as a clown. He is the ‘wise’ fool. The Trickster is an example of a Jungian archetype. The Fool survives in modern playing cards such as the Joker. In modern literature, the Trickster is present as a character archetype, not necessarily supernatural or divine, therefore, better described as a stock character. The Trickster personifies marginality. He stands in betwixt and between, a transitional state that Victor Turner calls “liminality”. József GAGYI ON TODAY’S RITES OF FIRST OCCASIONS (A HYPOTHESIS) We are witnesses to the dissolution of rites that have existed within rural communities throughout Eastern Europe and that have been elaborated, studied, and written down properly. If we take the 12th hour paradigm (according to which folk culture is dying out), if a rite ceases to exist, its place remains empty – the social cohesion formerly maintained by the rite itself, furthermore, the

312

ABSTRACTS

mechanism that used to produce the ritualized communities will fall apart. Thus, the community will (from a certain point of view) lose its values, it will weaken. According to the zero hour paradigm (culture is changing, the 24th hour is followed by the first one, dissolution goes hand in hand with reorganization), change and metamorphosis is taking place continuously. The values and their social representations change together with society, they fall and rise again. The following study is an attempt in which I present my hypothesis through a model: one of the specific features of today’s postmodern era is the dominancy of the ’first time’ rite. Anna-Mária SZALMA THE IMAGES OF A LIFE. NARRATIVES AND INTERPRETIVE STRATEGIES ALONG THE ANALYSIS OF A COLLECTION OF PRIVATE PHOTOS The starting-point of the study is constituted by the private photo collection of a person (referred to as H. E.) from Chesău and the texts contributed to these photos in an interview situation. This analysis is part of an expanded research of these photos (in a wider context), supported by a group research fellowship (MTA – HTMTÖ) in 2009. The aim of the present study is, on the one hand, to present this private collection of photos and the texts (commentaries) related to them, and on the other hand, to identify and analyse the interpretation strategies applied by the researcher and/or the owner of the photos in a process of comprehension and explanation of the private photo collection in question.

REZUMATE

Departamentul de Studii Umaniste al Universităţii Sapientia din Miercurea Ciuc a organizat între 11 şi 12 decembrie 2009, o conferinţă cu un caracter preponderent etnografic pe tema „Riturilor de trecere”. Volumul propus de noi pentru publicare poartă acelaşi titlu, el fiind totuşi o selecţie a lucrărilor conferinţei. Tematica acesteia, cât şi a volumului din faţă, ţinteşte o extindere a câmpului de cercetare a temei în sensul cuprinderii şi integrării acelor evenimente importante ale vieţii individuale sau colective ale omului modern care devin din ce în ce mai stufoase şi – în sincron cu marile treceri (naşterea, majoratul, căsătoria, moartea) – sunt marcate, de asemenea, de rituri de trecere. Aceste aspecte ale societăţii noastre sunt mai puţin studiate. Considerăm că societatea a devenit mai complexă, prin urmare perspectivele de separare şi de integrare ale individului provoacă situaţii mai diverse care nu ocolesc deloc implicarea colectivităţilor. De asemenea am considerat deosebit de importantă studierea apariţiei şi modului de prezentare a variantelor, momentelor şi elementelor riturilor tradiţionale de trecere în operele literare. Astfel, în ciuda eclectismului aparent, volumul nostru se caracterizează totuşi printr-o convergenţă tematică. Realizarea intenţiei noastre a fost susţinută de douăzeci şi şase de cercetători din ţară şi din Ungaria. Astfel, am reuşit abordarea pluralistă a temei atât din punct de vedere tematic cât şi din punct de vedere formal, am reuşit să realizăm o cartografiere şi inventariere a relaţiilor complexe puţin sau deloc studiate între tradiţie şi inovaţie, respectiv a modelelor ceremoniale. O tematică atât de vastă reliefează importanţa tatonării pulsurilor schimbărilor sociale, economice, politice etc. moderne în generarea unor obiceiuri, rituri de trecere individuale şi colective profunde. Katalin FARKAS „O PIATRĂ DE HOTAR A COPILĂRIEI.” PRIMA CUMINECĂTURĂ ŞI OBICEIURILE LEGATE DE ACEASTA ÎNTR-UN SAT DIN GÖCSEJ În prezentul studiu voi aborda unul dintre evenimentele importante ale vieţii religioase a unui sat din Göcsej (Ungaria), şi anume prima comuniune, precum şi obiceiurile legate de acest eveniment. La sfârşitul secolului al XX-lea, sărbătorile religioase legate de riturile de trecere au dobândit o însemnătate deosebită în acest sat – în ciuda anticlericalismului dictaturii din acea vreme. Un loc aparte îl are prima comuniune, ca punct de cotitură important şi memorabil al copilăriei. Pe lângă descrierea evenimentului, voi prezenta şi acele componente care au făcut ca acest moment să devină o cotitură definitorie a copilăriei, totodată caut răspuns la întrebarea, în ce mod şi în ce măsură personalitatea parohului local

314

ABSTRACTE

a contribuit la modelarea acestei sărbători a comunităţii. Lucrarea mea demonstrează şi faptul că între naştere şi căsătorie pot exista momente ale vieţii, prin care individul trece ritual dintr-o situaţie în alta, trecere prin care legăturile sale cu comunitatea devin şi mai strânse. Erika VIDA TEKEI TIMPUL MORT – CUM DEVINE COPILA, FATĂ MARE? INIŢIEREA TAINICĂ TRUPEASCĂ ŞI PSIHICĂ În acest studiu cercetez riturile de trecere din copilărie în adolescenţă vechi şi noi, secrete/enigmatice şi publice sau lipsa acestora, pe baza textelor culese de mine sau literare. Un text provine dintr-un sat din Câmpii, un altul a fost omis din manuscrisul autobiografic al unei femei şi recuperat pe cale orală. Restul textelor aparţin poetei Toth Krisztina. Ar mai fi un al treilea tip de text: propoziţiile de iniţiere ale manualului de biologie. Cine vine în ajutorul unei adolescente când se confruntă cu situaţia de a fi părtaşă misterului facerii? De la cine află că depinde şi de ea asigurarea continuităţii şi perpetuării ciclice a vieţii? În trei oraşe – Târgu-Mureş, Cluj-Napoca, Odorheiu Secuiesc – au fost chestionaţi tineri de peste 10, respectiv de peste 20 de ani, precum şi reprezentante ale generaţiilor de femei pentru a afla răspunsul la întrebarea: Cum se face iniţierea adolescentelor? Orsolya GYÖNGYÖSSY RITUL INIŢIATIC AL „BOBOCILOR”: RITURI LA GRANIŢA DINTRE COPILĂRIE ŞI ADOLESCENŢĂ Unde se află (dacă există) graniţa între copilărie şi adolescenţă? Care sunt criteriile culturale, fizice, sociale ale maturizării? Există, oare, în zilele noastre rituri care sunt îndreptate spre fâşiile invizibile dintre generaţii ce se pot dizolva cu forţa riturilor? Iată, asemenea întrebări mă frământă scriind despre iniţierea bobocilor. Elevii de 14-15 ani, trecând din şcoala generală în gimnaziu, respectiv în şcoala profesională, sunt supuşi unor probe iniţiatice ca după aprecierea elevilor din clase superioare aceştia să devină membri recunoscuţi ai instituţiei. Deşi scenariile riturilor de iniţiere diferă de la şcoală la şcoală, de la an la an, există nişte elemente constante, şi anume, înjosirea bobocilor, mâzgălirea feţelor acestora, uniformizarea lor (purtarea aşa-ziselor uniforme), aşteptarea în genunchi etc. Aceste momente ale iniţierii bobocilor sunt nişte exemple ale pragurilor peste care bobocul trebuie să treacă pentru integrarea sa în noua situaţie în care urmează să se afle.

ABSTRACTE

315

Lajos BALÁZS PUNEREA CONCIULUI, UN POSIBIL RIT DE CĂSĂTORIE LA SECUI Autorul studiului pleacă de la o ipoteză: punerea conciului nevestei tinere a fost probabil un rit de cununie, în epoca precreştină, şi nu un rit de integrare a acesteia, aşa cum cred mulţi dintre cercetătorii obiceiurilor. Adică un rit de iniţiere de mai mică proporţie în cadrul ritului de iniţiere de mare anvergură care este nunta. Aceasta este doar o supravieţuire, un survival al ritului primar al cununiei. Ipoteza este susţinută de cazurile de răpire a fetelor practicate şi astăzi la Sândominic, respectiv de consemnările procesului verbal încheiat în secolul al XVII-lea (1631) la Târgu-Mureş, inculpaţii fiind o pereche tânără din secuime aflată la munci de sezon. Acest mod evaziv de procurare a nevestei, desigur, nu este acceptat nici de biserică, nici de canoanele civice, dar este acceptat pentru un timp nedefinit de comunitate, dacă înainte de descoperirea faptului răpirii fetei i s-a făcut conciul şi capul ei a fost acoperit cu basma de nevastă. De aici, autorul trage concluzia că punerea conciului a fost un ritual de consfinţire a căsătoriei precreştine, dar şi un caz special al cutumei populare. Altfel spus, pentru legitimarea unei căsnicii ilegale s-a făcut şi se face apel la un rit arhaic, precreştin a cărui valabilitate este aşezată deasupra ritualurilor contemporane canonizate. Péter HALÁSZ NUNTA CA O ÎNTREPRINDERE ECONOMICĂ LA PUSTINA DIN MOLDOVA La Pustina, lângă cursul Tazlăului, – evident în zilele noastre şi în celelalte sate moldoveneşti – nunta începe să aibă un element din ce în ce mai important: bilanţul economic aşteptat şi realizat. Esenţa acestei strădanii este întrebarea: dacă cheltuielile din ce în ce mai sporite pentru primirea oaspeţilor la nuntă, pentru care adeseori se fac împrumuturi bancare se vor întoarce din darurile nuntaşilor, şi pe deasupra cât venit suplimentar aduce? Apariţia acestui obicei, precum şi modelarea nescrisă a cuantumului de daruri aşteptat de la rude de rang şi statut diferit, este un fenomen social specific ceangăilor cu notă secuiască care merită atenţie. Katalin OLOSZ DESCRIEREA INEDITĂ A LUI KANYARÓ FERENC DESPRE OBICEIURILE NUPŢIALE ALE MOŢILOR DIN ULTIMUL SFERT AL SECOLULUI AL XIX-LEA Lucrarea lui Kanyaró Ferenc (1859-1910) pregătită spre publicare, dar rămasă în manuscris, prezintă pe baza observaţiilor proprii şi a referirilor localnicilor, obiceiurile nupţiale din ţinutul Abrudului. Conform orientărilor generale din secolul al XIX-lea sunt relevate în primul rând obiceiurile specifice ale acestui

316

ABSTRACTE

ţinut care diferă atât de obiceiurile generale nupţiale maghiare, cât şi de cele româneşti. Kanyaró insistă asupra căsătoriilor încheiate în copilărie care au avut drept scop menţinerea la un loc a averii. Descrierea ceremonialului acestor căsătorii oferă cercetării de azi un prilej de a cunoaşte sistemul ierarhizat al elementelor rituale. Lucrarea lui Kanyaró apare pentru prima oară în volumul de faţă. Éva PÓCS RITURI DE TRECERE DE DUPĂ MOARTE În studiul meu voi discuta despre necesitatea riturilor de trecere, abordând această temă, în primul rând, din perspectiva lipsei riturilor: mă voi ocupa de pericolele excluderii din societate, ale neapartenenţei la o comunitate. Va fi vorba despre persoane fără statut care pot fi provizoriu într-o situaţie liminală: viii, de exemplu, mamele lăuze sau nou-născuţii nebotezaţi. Pe de altă parte, pot fi morţi care – potrivit credinţelor răspândite în toată Europa creştină – vor avea această soartă pe veşnicie dacă cei vii nu-i vor ajuta cu rituri ulterioare să ajungă în statutul lor final. După o scurtă abordare a stărilor liminale ale celor vii voi vorbi mai pe larg despre cei morţi, respectiv despre riturile legate de diverse momente definitorii ale vieţii, despre riturile de după moarte. Emese VERES SICRIUL E LA MODĂ? SCHIMBĂRI INTERVENITE ÎN RITURILE DE TRECERE ALE CEANGĂILOR DIN ŢARA BÂRSEI Anul 1757 nu marchează doar începutul înmatriculărilor în cadrul colectivităţilor evanghelice din Ţara Bârsei, ci este şi anul de început al descrierilor obiceiurilor. Înscrisurile bisericeşti din aceea vreme, descrierile etnografice de mai târziu precum şi observaţiile mele făcute timp de 20 de ani permit realizarea unei sinteze a obiceiului, sinteză în care relaţiile interetnice joacă un rol definitoriu. În satele de ceangăi, în rândul riturilor de trecere, cele legate de obiceiurile de înmormântare sunt cele mai bogate. Gábor BARNA CERTITUDINEA SPERANŢEI. ÎMBĂTRÂNIREA, FEMINIZAREA ASOCIAŢIILOR SÂNTU ROZARIO ŞI PROBLEMA PROPOVĂDUIRII O problemă permanentă a asociaţiilor Sântu Rozario este grija neîntreruptă pentru mântuirea sufletelor membrilor decedaţi. ,,În decursul cercetărilor mele am ajuns să ating două profunzimi ale omenescului, liniile de forţă ale obiceiurilor şi riturilor de trecere: dorinţa şi speranţa (…)” – citez din cartea lui Lajos Balázs. Speranţa propăvăduirii, tânjeala după mântuire îl fac mai înţelept pe omul aflat la amurgul vieţii. Aceste cupluri de sentimente dau omului o oarecare siguranţă.

ABSTRACTE

317

Funcţionarea asociaţiilor Sântu Rozario întăreşte şi faptic şi psihologic ţesătura legăturilor sociale. Căutarea liniştii şi siguranţei sufleteşti au fost motivele care au făcut posibilă înfiinţarea, susţinerea şi supravieţuirea acestor asociaţii. În perioada sa de declin, omul credincios, care se confruntă cu slăbirea contactelor lumeşti, poate să-şi construiască treptat o structură spirituală şi transcendentală din ce în ce mai convingătoare. Asociaţia religioasă constituie în acest sens un fundal social şi în zilele noastre. Viaţa confesională condusă de un regulament, slujbele oferite pentru membrii în viaţă şi pentru cei decedaţi, dincolo de cultivarea memoriei colective oferă şi siguranţa speranţei că întotdeauna vor fi membri care se vor ruga pentru fiecare individ. Ştiind asta, omul se desparte de viaţă mai uşor. Şi acest fapt marchează faptul că asociaţiile religioase nu sunt doar nişte fenomene sociologice şi culturale, exercitarea vieţii confesionale are şi aspecte transcendentale. Asociaţia Sântu Rozario, dincolo de sentimentul convingerii, dăruieşte membrilor săi şi şansa mântuirii, ceea ce oferă siguranţa şi speranţa viitorului. Tünde KOMÁROMI SPOVEDANIE ŞI CONVERSIUNE ÎN SERGIEV POSAD DUPĂ PERESTROIKA Căderea Uniunii Sovietice a fost urmată de o revitalizare a Bisericii Ortodoxe Ruse, însemnând reînvierea vechilor instituţii bisericeşti şi fondarea unor noi instituţii, restaurarea imobilelor şi, în acelaşi timp, o creştere importantă în numărul clerului negru şi alb, precum şi al credincioşilor. Spovedania e o condiţie a împărtăşaniei în Biserica Ortodoxă. Credincioşii se pregătesc pentru împărtăşanie prin rugăciune şi post şi depinde de starea sănătăţii şi pietatea lor, cât de des merg la împărtăşanie. Spovedania e întotdeauna cathartică, sănătatea fizică, psihică şi mentală depinzând de ea. Pentru acele persoane mai în vârstă sau de vârstă medie, care au trăit în Uniunea Sovietică şi s-au convertit la ortodoxie de-a lungul ultimelor două decenii, prima lor mărturisire, enumerând păcatele unei vieţi, a fost trăită ca o renaştere. Tamás MOHAY RITUL INIŢIERII ÎN PELERINAJ Un element al pelerinajului tradiţional este iniţierea în scenariul procesiunii, un prilej important de transmitere a tradiţiei. Aceasta se întâmplă la nivelul familiei, al comunităţii săteşti, apoi la un nivel şi mai larg, ceea ce face ca noile „personaje” să devină cunoscute de întreaga colectivitate. În acest ultim caz este vorba de purtătorii laboriului de Rusalii (un drapel special al pelerinajului), numele acestora fiind înregistrat tocmai pe acest obiect aflat în discuţie. Însă, după multe decenii ce se mai poate afla despre aceste personaje? Laboriul („labarum”) purtat la pelerinaj cum poate deveni „locul de aducere aminte”?

318

ABSTRACTE

Ştefania CUSTURĂ RITURI ŞI RITUALURI ÎN FRANCMASONERIE Ca orice breaslă medievală, Francmasoneria era o asociaţie secretă bazată pe iniţierea membrilor şi păstrarea secretelor. În sens ritual Francmasoneria se bazează pe anumite simboluri, vestimentaţie specifică şi un cod secret. Scopul primordial al membrilor era păstrarea secretului profesional. Ca organizaţie secretă, Francmasoneria îşi bazează existenţa pe sistemul secret al obiectelor (în special obiecte ale zidăriei), şi pe un mit şi rit primordial. În lucrarea mea prezint sistemul de simboluri, respectiv riturile de iniţiere ale acestei organizaţii, căci într-o societate demitizată şi desacralizată Francmasoneria prezintă o societate profund secretizată şi ritualizată care conectează legendele ezoterice străvechi cu tradiţia cabalistică, îşi păstrează persistent tradiţiile, pe care le ascunde cu grija de ochii celor neiniţiaţi. Discursul despre francmasonerie este de neepuizat. Aceasta reprezintă mai mult decât o Ordine, este o filosofie de viaţă, care-i învaţă pe cei iniţiaţi lecţia toleranţei, a umanismului, a echilibrului şi a raţiunii. Zsuzsanna Mónika TAPODI RITURILE DE TRECERE CA SIMBOLURI ONTOLOGICE ÎN FILMUL „FRATE SOARE, SORA LUNĂ” DE FRANCO ZEFIRELLI Filmul lui Franco Zefirelli din 1972 este inspirat din „Imnul fratelui Soare” de Francisco de Assisi şi legendele antologiei Fioretti care povestesc viaţa sfântului. Transtextualitatea din film este prezentă atât în intertextualitatea genette-iană cât şi în compoziţia imaginilor. Spectatorul va recunoaşte treptat motivele biblice şi reprezentările canonice ale acestora, cât şi riturile de trecere. Tema operei este găsirea identităţii autentice prin prezentarea drumului spiritual parcurs de Givanni di Bernadone până ce a devenit Sfântul Francisc, „trubadurul Domnului”, fondatorul Ordinii Franciscanilor, reformatorul spiritual al bisericii decăzute în goana după puterea lumească. Această tranziţie este sugerată prin intermediul unor rituri de trecere de separare, liminare şi de iniţiere cum ar fi păşirea unui prag, ieşirea printr-o poartă, schimbarea îmbrăcămintei, tăierea părului sau mâncatul în colectiv. Judit PIELDNER SCHIMBAREA DE SEX CA RIT SUBVERSIV ÎN ROMANUL ORLANDO DE VIRGINIA WOOLF Lucrarea de faţă porneşte de la ipoteza că cercetarea reprezentării literare a riturilor de trecere, în particular aplicarea modelului lui Van Gennep, constituie o modalitate de abordare nouă a textului literar. În acest sens, consider că momentul de cotitură a romanului Orlando de Virginia Woolf, schimbarea de sex, este un rit de trecere, interpretând fazele preliminale, liminale şi postliminale

ABSTRACTE

319

ale acestuia. Ritul de trecere identificat în lumea ficţiunii este de natură subversivă, deoarece diferă net de practicile care pun în scenă, în cadrul colectivităţilor, grupurilor şi straturilor sociale reale, confirmarea colectivă a schimbărilor ce se petrec în viaţa individului. Vilmos KESZEG TRANSCRIEREA TRADIŢIEI ORALE. REPREZENTAREA RITURILOR DE TRECERE ÎN BELETRISTICĂ Autorul porneşte de la ideea lui Wolf Lepenies, după care pe lângă cele două culturi existente – cea a ştiinţei şi a artei – în secolul al XIX-lea în Europa apare o a treia cultură, cea a ştiinţelor sociale. Utilizând ca surse romanele din perioada dintre cele două războaie mondiale, studiul analizează modul de prezentare, funcţiile şi formele riturilor de trecere. Boróka PROHÁSZKA RÁD PRELUNGIREA IDEATICĂ A CONCEPŢIEI STRUCTURALE TREPIEDIALE A LUI A. VAN GENNEP ŞI TURNER ÎN LUMINA TEORIILOR CONTEMPORANE ALE SUBIECTULUI Prezentul studiu, prin intermediul analizei operelor a doi autori americani, Edward Albee şi Sam Shepard, ne demonstrează, cum se poate gândi mai departe concepţia structurală trepiedială a riturilor elaborate de A. van Gennep şi Turner, în lumina diferitelor teorii contemporane. Lucrarea oferă date noi pentru descrierea fazei complexe a liminalităţii, prin lectura paralelă a teoriei lui van Gennep şi a teoriei simulacrului a lui Baudrillard, cu tezele teoriei subiectului ale lui Catherine Belsey şi Michel Foucault, evidenţiind faptul, că o asemenea abordare interdisciplinară ar putea fertiliza atât analiza literară cât şi cercetările antropologice, etnografice. Béla BÍRÓ RITURILE DEMOCRAŢIEI Scopul principal al lucrării este demonstrarea ipotezei conform căreia modalitatea fundamental raţională a dezbaterii şi soluţionării problemelor sociale, adică democraţia, se bazează de fapt pe procedurile rituale ale culturilor tradiţionale. Trecerea de la normele de contemplare şi de comportament, prezentate de teoriile sociale ale modernităţii ca fiind drept iraţionale la cele raţionale se realizează atât în antichitatea greacă, cât şi în renaşterea europeană, prin intermediul unei forme specifice a comportamentului ritual, şi anume spectacolul teatral. Această ipoteză, a cărei elaborare este asumată de lucrare, implică consecinţe importante şi în privinţa relevanţei actuale a comportamentului ritual. Lucrarea insistă asupra necesităţii fundamentării ştiinţifice a acestei ipoteze.

320

ABSTRACTE

Levente PAP OBICEIURILE DE ÎNMORMÂNTARE ÎN EPOCA ROMANĂ ŞI ÎN CEA CREŞTINĂ TIMPURIE Moartea ca eveniment de cotitură în viaţa omului este un fenomen care apare odată cu omul. Riturile legate de moarte, respectiv obiectele şi elementele literare legate de aceasta au şi ele un trecut îndelungat. În decursul istoriei, datorită unor influenţe exterioare şi interioare, acestea s-au transformat, însă şi-au păstrat mereu elementele lor esenţiale. Pornind din aceste premise încerc să demonstrez în studiul meu interconectarea a două lumi (religie şi mit), două culturi (cea romană antică şi creştinismul timpuriu), respectiv continuitatea câtorva elemente legate de riturile de funeralii. László KÜRTI RITURILE POLITICE ŞI SIMBOLURILE ACESTORA: STEAGUL AMERICAN Funcţia de bază a simbolurilor şi riturilor statale este conştientizarea identităţii şi conştiinţei civice şi naţionale. Subiectul prelegerii mele este politica, în special simbolul de cel mai înalt rang şi definit în mod oficial: steagul. Acesta capătă noi interpretări în special în urma festivităţilor şi riturilor statale şi civile. Analiza idealurilor, miturilor, obiectelor, simbolurilor, riturilor şi trimiterilor simbolice care apar peste tot în cultura politică ne arată că utilizarea consecventă a acestora întăreşte şi legitimează deciziile şi procesele politice. Trebuie accentuat faptul că facilitează şi legitimarea politică a participanţilor, totodată influenţează în mod diferit membrii societăţii respective în funcţie de statutul lor economic, social de genul, vârsta şi originea lor. Suntem de acord cu Kertzer că sunt foarte puţine analizele interpretative ale utilizării simbolurilor în sistemul politic (1987), fapt ciudat din cauză că marea majoritate a simbolurilor polisemantice ale statului (sau ale naţiunii) se adresează tuturor cetăţenilor, indiferent de vârstă, gen, rasă sau apartenenţă socială (Turner 1974). Levente MÁLNÁSI TRICKSTER-UL CA ARHETIP STRĂVECHI, O ÎNCORPORARE A LIMINALITĂŢII Trickster-ul este un arhetip important în istoria omenirii. În unele mituri el este zeu, în altele este numai un clovn. Trickster-ul este un nebun inteligent. El apare în mitologii, în literatură şi în cultura populară. Trickster-ul este şi un arhetip jungian. Apare şi în literatura modernă – e de ajuns dacă ne gândim la Svejk, bunul soldat. Trickster-ul personifică marginalitatea. El stă totdeauna între lumi, este în tranziţie, trăieşte în liminalitate (Turner).

ABSTRACTE

321

József GAGYI DESPRE RITURILE DE ASTĂZI ALE PRIMULUI PRILEJ (O IPOTEZĂ) Este o experienţă comună faptul că în comunităţile rurale din Europa de Est dispar rituri bine elaborate, mult studiate şi cu un istoric lung. Dacă interpretăm fenomenul în paradigma orei a douăzeci şi patra (potrivit căreia cultura populară îşi trăieşte ultimele clipe), în cazul dispariţiei unor rituri, locul acestora rămâne gol – coeziunea socială menţinută de aceste rituri, mecanismul ce stă la baza unei comunităţi ritualizate se destramă, iar comunitatea însăşi pierde valori, devine mai slabă. Potrivit paradigmei orei zero (care se bazează pe premisa schimbării permanente a culturii, în care ora a douăzeci şi patra este urmată de prima oră, iar procesele de destrămare sunt întotdeauna paralele cu procese de reorganizare) schimbarea, transformarea este continuă. Valorile şi reprezentările sociale ale acestora se schimbă, dispar şi renasc concomitent cu societatea. Studiul de mai jos este o încercare în care voi demonstra ipoteza mea cu ajutorul unui model. Ipoteza este că o caracteristică specială a ritualităţii epocii numite postmoderne este dominanţa riturilor primului prilej. Anna-Mária SZALMA FOTOGRAFIILE UNEI VIEŢI. NARAŢIUNI ŞI STRATEGII DE INTERPRETARE PE MARGINEA UNEI COLECŢII PERSONALE Punctul de plecare al studiului îl constituie un corpus de fotografii private aflate în posesia unei femei (H.E.) din Chesău, şi textele interpretative legate de aceste fotografii, formulate în situaţie de interviu. Această analiză face parte integrantă dintr-o cercetare co-finanţată de programul MTA – HTMTÖ, desfăşurată în anul 2009, care a avut drept scop analiza acestei baze de fotografii întrun context mai larg. Pe lângă prezentarea generală a corpusului (fotografiilor şi a textelor referitoare), obiectivul principal al lucrării este descrierea diferitelor strategii de interpretare şi texte narative legate de fotografii, aplicate la rândul lor de cercetător sau de proprietarul fotografiilor.

A KÖTET SZERZŐI

Balázs Lajos (1939) – néprajzkutató, a csíkszeredai Sapientia EMTE egyetemi docense. Szakmai érdeklődési terület: az emberi élet fordulóinak vizsgálata. Barna Gábor (1950) – néprajzkutató, a Szegedi Tudományegyetem BTK Néprajzi Tanszékének tanára. Szakmai érdeklődési terület: vallási néprajz, rítus- és szokáskutatás. Bíró Béla (1947) – esztéta, irodalomtörténész, publicista. A Sapientia Erdélyi Magyar Tudományegyetem professzora. Custură Ştefania (1973) – középiskolai tanár a brassói Maria Baiculescu Iskolaközpontban, a csíkszeredai Sapientia EMTE Humántudományok Tanszékének óraadó egyetemi adjunktusa. Szakmai érdeklődési terület: román és német drámairodalom, interkulturalitás. Farkas Katalin (1985) – az ELTE-BTK néprajz–történelem szakának hallgatója. Szakmai érdeklődési területe: a népi vallásosság történeti, néprajzi vizsgálata, családtörténet, életmód- és mentalitástörténet, az arisztokrácia története. Gagyi József (1953) – egyetemi előadótanár a Marosvásárhelyi Sapientia EMTE Műszaki- és Humántudományok karán. Szakmai érdeklődési terület: kulturális antropológia, vallásantropológia, modernizációs jelenségek, társadalomtörténet, társadalmi kommunikáció. Gyöngyössy Orsolya (1985) – a Szegedi Tudományegyetem Történettudományi Doktori Iskolájának hallgatója, a Bálint Sándor Valláskutató Intézet (Gál Ferenc Hittudományi Főiskola, Szeged) munkatársa. Szakmai érdeklődési terület: népi vallásosság, vallásos társulatok, látomásirodalom, halotti búcsúztatók, temetkezési szokások, az emberi élet fordulói. Halász Péter (1939) – agrármérnök, néprajzkutató, nyugdíjba vonulásáig az Agrártudományi Egyetemen és a Magyar Művelődési Intézetben dolgozott. Szakmai érdeklődési terület: moldvai csángók hagyományos népélete. Keszeg Vilmos (1957) – a kolozsvári Babeş–Bolyai Tudományegyetem Magyar Néprajz és Antropológia tanszékének tanszékvezető professzora, doktori képzés irányítója. Szakmai érdeklődési terület: kortárs mitológiák, a szövegmondás, a biografikus szövegek, az írott kultúra kutatása. Komáromi Tünde (1970) – néprajzkutató, a Román Akadémia Kolozsvári Fiókja Folklór Archívum Intézetének munkatársa. Szakmai érdeklődési terület: népi vallásosság vizsgálata, a kortárs ortodox vallásosság kutatása. Kürti László (1953) – antropológus, egyetemi docens a Miskolci Egyetem Politikatudományi Tanszékén. Szakmai érdeklődési terület: a populáris kultúra, nemiségkutatás, interetnikus kapcsolatok, politikai szimbólumok, médiaantropológia, helyi társadalom helytörténeti kutatása.

324

A KÖTET SZERZŐI

Málnási Levente (1968) – a Sapientia EMTE könyvtárának munkatársa. Szakmai érdeklődési terület: az irodalom, a népi írásbeliség (világháborús katonanaplók stb.) és a mitológia. Mohay Tamás (1959) – néprajzkutató, az ELTE Tárgyi Néprajzi Tanszékének docense. Szakmai érdeklődési terület: paraszti gazdálkodás, migrációs folyamatok, népi vallásosság, egyéni életutak, tudománytörténet. Olosz Katalin (1940) – néprajzkutató, nyugdíjba vonulásáig a Román Akadémia marosvásárhelyi kutatóintézetének a munkatársa volt. Szakmai érdeklődési terület: a magyar népköltészet kutatásának 19. századi története. Pap Levente (1978) – egyetemi adjunktus a csíkszeredai Sapientia EMTE Humántudományok Tanszékén. Szakmai érdeklődési terület: klasszika-filológia, kora keresztény irodalom, művelődéstörténet. Pieldner Judit (1975) – tanársegéd, a Sapientia EMTE csíkszeredai Gazdaság- és Humántudományok Karán oktat angol nyelvet és irodalmat. Szakmai érdeklődési terület: irodalomtudomány, filmesztétika. Pócs Éva (1936) – néprajzkutató, egyetemi tanár a PTE BTK Néprajz Tanszékén. Szakmai érdeklődési terület: magyar néphit rendszere‚ történeti kérdései, közép-délkelet-európai összehasonlító hiedelemkutatás, európai mitológiák, európai vallásetnológia, boszorkányság, halottkultusz, samanizmus. Prohászka Rád Boróka (1974) – egyetemi adjunktus a Sapientia EMTE Humántudományok Tanszékén. Szakmai érdeklődési terület: az amerikai drámatörténet kutatása. Szalma Anna-Mária (1982) – doktorandus a kolozsvári Babeş–Bolyai Tudományegyetem Bölcsészettudományi Karának Magyar Néprajz és Antropológia Tanszékén. Szakmai érdeklődési terület: a fényképek mindennapi életben betöltött szerepének antropológiai vizsgálata. Tapodi Zsuzsanna Mónika (1961) – irodalomtörténész, a Sapientia EMTE Humántudományok Tanszékének tanszékvezető docense. Szakmai érdeklődési terület: irodalmi kánonok, kultusz és irodalom kapcsolatának vizsgálata. Vida Tekei Erika (1970) – a marosvásárhelyi Mentor Kiadó néprajzi kiadványainak és gyermekkönyveinek felelős szerkesztője, valamint a kolozsvári Magyar Néprajz és Antropológia Tanszék magiszteri programjának (Kultúra és társadalom – hagyomány és modernitás) hallgatója.

A MŰHELY SOROZAT KÖTETEI ALBERT-LŐRINCZ ENIKŐ (SZERK.) Fekete éden. A 2000. november 26-án és 2001. november 15-én Kolozsváron megtartott Drogfórum című konferenciák előadásai. Kolozsvár. 2003. MÓCSY ILDIKÓ–NÉDA TAMÁS (SZERK.) Környezettudományi konferencia. 2005. március 17–18. Kolozsvár. 2006. GAGYI JÓZSEF (SZERK.) Emlékezet és kommunikáció. Narratívák az egyéni, a társas és a közösségi identitás teremtésében. 2004. március 19–20. Marosvásárhely. 2007. ELEK SÁNDOR (SZERK.) Agrárpolitika – vidékfejlesztés. Csíkszereda, 2007. PAP LEVENTE–TAPODI ZSUZSA (SZERK.) Közösség, kultúra, identitás. Válogatás a Kultusz, Kultúra, Identitás (Csíkszereda, 2003. szeptember 26–28.), Közösség és Idegenek (Csíkszereda, 2005. szeptember 14–16.) című konferenciák előadásaiból. Csíkszereda, 2008. BODÓ BARNA–TONK MÁRTON (SZERK.) Nations and National Minorities in the European Union. 2008. március 27–29. Kolozsvár. 2009. CSATA ANDREA–ELEK SÁNDOR (SZERK.) Gazdaságpolitika – vidékpolitika. Az európai uniós tagság kihívásai Székelyföldön. Csíkszereda. 2009. DOMOKOS JÓZSEF (SZERK.) MACRo2010. Proceedings of the 2nd Conference on Recent Achievements in Mechatronics, Automation, Computer Science and Robotics. Marosvásárhely. 2010. KOVÁCS RÉKA ROZÁLIA Egymást segítve hogyan segíthetünk? Erőforrás–Együttműködés–Eredmény. Marosvásárhely. 2010. ÁRMEÁN OTÍLIA–GAGI JÓZSEF Új média és kommunikatív magatartás. 2008. február 29. – március 1. Marosvásárhely. 2011. TAPODI ZSUZSA – PAP LEVENTE Tükörben. Imagológiai tanulmányok. Csíkszereda. 2011.

KATALIN GÁSPÁR VÉR Financial and Economical Problems in the First Decade of the 21th Century. Csíkszereda. 2011. DOINA BUTIURCĂ–INGA DRUŢĂ–ATTILA IMRE Terminology and Translation Studies. Plurilingual Terminology in the Context of European Intercultural Dialogue. Marosvásárhely. 2011. ISTVÁN HORVÁTH–MÁRTON TONK Minority Politics within the Europe of Regions. Kolozsvár, 2011. PLETL RITA–IMRE ATTILA Kommunikációs kultúra és transzlingvisztika Európában. Marosvásárhely. 2012.

Scientia Kiadó 400112 Kolozsvár (Cluj-Napoca) Mátyás király (Matei Corvin) u. 4. sz. Tel./ fax: +40-364-401454 E-mail: scientia@kpi.sapientia.ro www.scientiakiado.ro Korrektúra: Szenkovics Enikő Tördelés: Dobos Piroska Tipográgfia: Könczey Elemér Borítóterv: Miklósi Dénes Készült a kolozsvári Gloria nyomdában 70 példányban Igazgató: Nagy Péter