Avem grijă să ai grijă de cei dragi!
GHID DESPRE SÞNÞTATEA ARTICULA‡IILOR †I A SISTEMULUI LOCOMOTOR
Această broșură oferă informaţii generale despre sistemul articular, dar nu poate substitui un consult medical de specialitate. Pentru orice întrebare legată de sănătatea ta, adresează-te medicului de familie sau medicului specialist.
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
3
Despre sistemul articular Sistemul osos este constituit din oase conectate între ele prin articulaţii. Acestea sunt acoperite de un ţesut cartilaginos a cărui funcţie este de reducere a procesului de frecare dintre articulaţii. De asemenea, contribuie la susţinerea greutăţii corporale atunci când facem mișcare și amortizează șocurile. Așadar, articulaţiile reprezintă totalitatea elementelor prin care se asigură unirea dintre capetele a două sau mai multor oase. Articulaţiile corpului uman au structură și caracteristici diferite, adaptate la funcţia pe care trebuie să o îndeplinească: mișcarea. Astfel, ele sunt clasificate în: articulaţii fixe (sinartroze), articulaţii semimobile (amfiartroze) și articulaţii mobile (diartroze). O articulaţie este formată din extremităţile osoase acoperite de cartilaj cu rol de tampon pentru amortizarea șocurilor. Articulaţia este înconjurată de o membrană sinovială care secretă lichid sinovial pentru lubrifierea articulaţiei. Articulaţiile cu structura cea mai complexă și cu o mare varietate a mișcărilor sunt cele sinoviale sau diartrozele. Aceste articulaţii, cele mai numeroase din corpul uman, sunt acoperite de un cartilaj elastic, rezistent la șocuri și care reduce uzura articulaţiei. Elementele de legătură ale diartrozelor sunt capsulele articulare și ligamentele. Durerile pot fi cauzate de înaintarea în vârstă, leziunile preexistente, pierderea masei musculare, inflamaţia în cadrul micilor traumatisme, greutatea în exces etc.
Articulaţiile pot suferi două procese: unul degenerativ (artroza) și unul inflamator (artrita). Artroza este consecinţa uzării cartilajului, care se subţiază, diminuând astfel mobilitatea și deformând extremităţile osoase. Ca rezultat, apar dureri puternice ce împiedică mișcarea și rigidizează articulaţiile. Artrita este o inflamaţie care, în funcţie de durată, poate fi acută sau cronică. Articulaţiile pot fi afectate și de traumatisme, cel mai des la sportivi. Tumorile pot, de asemenea, să se dezvolte pe articulaţii. Unele dintre ele sunt benigne (condrom, osteom, fibrom), altele maligne (sarcom).
4
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Procesul degenerativ al coloanei vertebrale. Afecţiunile degenerative ale discului intervertebral descriu, de fapt, modificările care se produc la nivelul discurilor intervertebrale odată cu înaintarea în vârstă, dar și din cauza unor factori specifici care determină degenerarea rapidă a acestora. Degenerarea discului apare odată cu înaintarea în vârsta și, până la un anumit punct, reprezintă un proces firesc în contextul „îmbătrânirii” organismului. În timp, procesul de îmbătrânire provoacă degenerarea discurilor intervertebrale, diminuarea conţinutului de apă din ele și reducerea capacităţii lor de a absorbi în mod corespunzător impactul asociat cu mișcările coloanei.
Diagnosticarea bolilor articulare
este destul de dificilă. De aceea, consultul de specialitate este foarte important: discuţia cu medicul, examenul fizic, efectuarea radiografiilor, examinarea lichidului sinovial, determinarea markerilor sanguini.
Această degenerare poate apărea oriunde la nivelul coloanei, zonele implicate mai mult fiind însă cea lombară și cervicală. Cel mai frecvent, această degenerare a discului conduce la afecţiuni cum ar fi: spondiloza cervicală, hernia de disc, stenoza de canal vertebral. Procesul inflamator. Inflamaţiile la nivelul uneia sau mai multor articulaţii declanșează artrita, apărută ca o consecinţă a unor factori locali sau generali. Tipurile principale de artrită sunt artrita reumatoidă și cea reumatoidă juvenilă, osteoartrita, artrita infecţioasă, guta. Durerea articulară poate apărea și în boli sistemice precum: leucemie, insuficienţă renală cronică, diabet zaharat, afecţiuni endocrine, hemofilie.
6
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Tratamentul bolilor articulare Diagnosticul se realizează prin examinarea de către medicul specialist a articulaţiilor afectate, examen radiologic, teste sanguine și examinarea lichidului sinovial obţinut prin aspirare din articulaţia tumefiată. Uneori, afectarea articulară poate fi încetinită sau stopată, însă în multe cazuri aceasta continuă pe măsură ce boala progresează, indiferent de medicamentele sau de metodele terapeutice utilizate pentru ameliorarea simptomelor. Analgezicele, antiinflamatoarele, relaxantele musculare sau suplimentele alimentare sunt deseori recomandate pentru tratarea simptomelor ușoare. Dacă pacientul acuză dureri grave, tratamentul constă în administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, eliberate cu prescripţie medicală.
Atenţie la folosirea medicamentelor antiinflamatoare, acestea sunt contraindicate celor cu gastrită, ulcer duodenal, afecţiuni cardiace și renale. Multe dintre aceste medicamente au efecte adverse asupra organismului, crescând riscul de accident vascular ori cerebral sau infarct miocardic. De aceea, cea mai bună metodă de tratament este… prevenţia! Tratamentul local constă în aplicarea unui unguent/gel antiinflamator (4-5 aplicaţii pe zi) sau a compreselor termice. Se mai poate apela la hidroterapie, terapie balneară etc. Fizioterapia și exerciţiile necesare întăririi musculaturii spatelui sunt adesea recomandate, iar în anumite cazuri, poate fi necesară intervenţia chirurgicală.
Statisticile arată că după vârsta de 35
ani, peste 50% din populaţie suferă de leziuni artrozice în diferite grade, cu o ușoară predominanţă la femei.
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Rolul colagenului în sÞnÞtatea articula‡iilor
Colagenul este cunoscut datorită benefiicilor sale de întreţinere și refacere a aspectului pielii, dar este și o componentă esenţială pentru ameliorarea durerilor articulare. Graţie colagenului, oasele sunt flexibile și amortizează mai ușor șocurile. Acesta este o componentă a bazei ţesutului conjunctiv și, de asemenea, cea mai importantă proteină a organismului uman. Colagenul joacă rolul unei substanţe adezive specifice care unește elementele celulare, înlesnind formarea de ţesuturi și organe, ce asigură păstrarea sănătăţii și condiţiei perfecte a mai multor structuri importante ale organismului nostru: tendoane, oase, piele, păr și unghii.
7
Când are de suferit cartilajul? Afecţiunile articulare apar atunci când cartilajul are de suferit, acesta având rol dublu: amortizează șocurile și ajută articulaţiile să „alunece” în timpul mișcării. El este compus în mare parte din colagen și proteoglicani, care conferă articulaţiilor protecţia și puterea de care au nevoie. Odată cu înaintarea în vârstă nivelul colagenului din organism scade, ceea ce duce la degenerarea progresivă a cartilajului articular. Astfel, cartilajul nu mai are o structură netedă și elastică, începe să se macine, iar oasele vin în contact direct, apar trosnete, scârţâituri, iar după o vreme se instalează durerea și apar disfuncţiile articulare.
8
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Beneficiile glucozaminei †i condroitinei în osteoartritÞ Osteoartrita apare atunci când cartilajul de la capetele articulaţiilor se îndepărtează și oasele expuse, nemaifiind separate de cartilaj, ajung să se frece unele de altele. Acest proces degenerativ duce la pierderea mișcării, durere articulară și rigiditate. Osteoartrita afectează milioane de oameni din întreaga lume, cel mai frecvent la nivelul articulaţiilor mâinilor, genunchilor, șoldurilor și coloanei vertebrale. Această afecţiune este mai întâlnită în rândul persoanelor de vârstă mijlocie și în vârstă. Simptome: durere la nivelul articulaţiei în timpul sau după mișcare; sensibilitate la presiune asupra articulaţiei; rigiditate și pierderea flexibilităţii; prezenţa unor excrescenţe osoase în jurul articulaţiei; umflarea zonei din jurul articulaţiei; zgomote intra-articulare. Glucozamina și condroitina sunt componente cheie care se găsesc în mod natural în ţesuturile conjunctive
ale corpului, inclusiv în cartilaj. Glucozamina este extrasă din ţesuturile animale (crab, homar sau carapace de creveţi), în timp ce sulfatul de condroitină se găsește în cartilajul animal, cum ar fi cel de rechin. Glucozamina este folosită de către organism pentru a produce o varietate de alte substanţe chimice care sunt implicate în construirea tendoanelor, ligamentelor, cartilajului și a lichidului sinovial care înconjoară articulaţiile. În cartilaj, glucozamina are rol esenţial în formarea acidului hialuronic, a sulfatului de condroitină, precum și a sulfatului de keratan, care sunt – în afară de fibrele de colagen – cele mai importante componente ale matricei extracelulare a cartilajului articular și a fluidului sinovial. Condroitina este un constituent esenţial al osului și al cartilajului articular, care funcţionează prin atragerea de apă în cartilaj, îmbunătăţind astfel capacitatea de absorbţie a șocurilor și a impacturilor asociate cu mișcarea și activităţile fizice. De asemenea, crește producţia de acid hialuronic de către celulele sinoviale, ceea ce are un efect benefic asupra menţinerii vâscozităţii în lichidul sinovial.
10
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Mobilitatea articularÞ Articulaţiile reprezintă elementul-cheie în funcţionarea aparatului locomotor. Există articulaţii cu mai multe grade de mișcare, cum ar fi articulaţia umărului, dar și articulaţii cu mai puţine astfel de grade, asa cum este genunchiul, care practic se poate mișca fiziologic doar în flexie și extensie. Ce anume duce la pierderea mobilităţii în articulaţii? • Traumatismele și intervenţiile chirurgicale la nivelul articulaţiilor, dar și prin perioada de imobilizare gipsată, care are ca urmare calcificarea părţilor moi (tendoane, ligamente), cu pierderea amplitudinii mișcării. • Creșterea în greutate, cu mărirea presiunii intraarticulare și erodarea mai rapidă a cartilajului articular. • Frigul, mediul excesiv de umed, căratul constant de greutăţi mari, mersul pe jos fără încălţăminte adecvată. • Sedentarismul, consumul exagerat de carne. • Consumul neadecvat de apă (1-1,5 litri/zi), deoarece cartilajul este 70% apă – un aport mai mic de apă duce la hipotrofia lui în timp. • Osteoporoza poate micșora amplitudinea articulară, pe lângă alte afecţiuni (poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă, lupus eritematos, osteom osteoid, osteosarcom, boala Paget, tendinite, capsulite, sinovite etc.).
Dr. ALIN POPESCU Medic primar medicină sportivă
Ce facem dacă vrem să ne păstrăm mobilitatea articulară? • Evitaţi pe cât posibil toate elementele deja enumerate. • Faceţi mișcare zilnic, cel puţin 20 de minute – în principal exerciţiile în lanţ kinetic închis (bicicleta medicinală, stepper), mai puţin alergatul în parc. • Faceţi exerciţii de stretching. • Beţi 2,5-3 litri de apă plată zilnic. • După 40 de ani puteţi să faceţi cure bianuale cu suplimente nutritive care conţin proteoglicani – glucozamină, condroitină. • Adresaţi-vă medicului de familie dacă dimineaţa aveţi dureri articulare cu durata mai lungă de o oră și care nu cedează după mișcare sau dacă durerile sunt predominant nocturne. • Încercaţi să vă menţineţi greutatea în limite normale (maximum 5-6 kg în plus). • Nu folosiţi decât arareori, la ocazii deosebite, tocuri înalte.
12
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Dureri articulare †i musculare? Primele semne de artrozÞ? ExistÞ o solu‡ie! Vă străduiţi să vă mișcati și activităţile zilnice devin mai dificile și dureroase? Suferiţi de dureri articulare și musculare? Căutaţi o soluţie eficientă, sigură și naturală? Fiecare activitate pe care o facem implică effort? Articulaţiile, mușchii și tendoanele sunt mai stresate decât de obicei și resimţiti durearea? Soluţie dăruită de natură: Curcuminul Curcuminul are triplă acţiune de antiinflamator natural, analgezic și suplimentar, oferă protecţie cartilajelor, însă NU TOATE PRODUSELE pe baza de curcumin sunt similare. Și atunci cum știm să facem cea mai bună alegere? Curcuminul, principalul ingredient activ al turmericului, este deosebit de valoroasă pentru proprietăţile sale antiinflamatorii și anti-oxidante care justifică succesul actual în bolile reumatice cum ar fi osteoartrita, tendinita și guta. Curcuminul este solubil în grăsime (lipide) ceea ce înseamnă că este anevoios și limitat absorbit de corpul uman. Astfel, ar fi nevoie de administrarea zilnică a unor cantităţi foarte mari de curcumin pentru a beneficia într-adevăr de efectele sale.
Pentru ca dvs. să beneficiaţi pe deplin de proprietăţile Turmericului, Laboratoarele Tilman au dezvoltat extractul bio-optimizat de turmeric, în colaborare cu un centru universitar de cercetare din Belgia. Formula unică Flexofytol® asigură un efect al Curcuminului de 1.350 de ori mai puternic decât în cazul pudrei de Turmeric disponibilă în magazine. Curcuminul contribuie la menţinerea flexibilităţii articulaţiilor, mușchilor și tendoanelor, prevenind și limitând, în același timp, îmbătrânirea cartilajului. „Obișnuiam să am o viaţă foarte activă până când durerile mi-au afectat calitatea vieţii. Diagnosticul de Spondilatrita m-a ajutat să caut solutia optimă, naturală, sigură și eficientă. Am început să folosesc Flexofytol® și am redevenit funcţională, acum mă bucur iarăși de viaţa mea.” - Liana Căpăţîna, 43, Farmacist, Spondilatrita „Înainte aveam dureri în timpul efortului, ulterior la fiecare pas. Căutam o soluţie naturală și sigură. Am încercat multe produse, dar suferinţa se înrăutăţea. De când iau Flexofytol® mă mișc mai ușor, iar durerea și inflamaţia s-au redus. Recomand cu încredere!” - Ileana Toma, 62, Bucătar, Gonartroză
14
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Asimilarea calciului în organism
Calciul este un mineral esenţial pentru organism care îndeplinește multiple funcţii importante. Acesta ajută la dezvoltarea corespunzătoare a oaselor și dinţilor, contribuind la buna funcţionare a sistemului nervos, a mușchilor și a inimii. Aproape fiecare celulă din corpul uman folosește calciul pentru diverse funcţii. Oasele adună depozite de calciu acordând sprijin organismului atunci când apare un deficit. Calciul are un rol vital și în cazul copiilor și adolescenţilor atunci când sistemul lor osos este în plină dezvoltare. Odată cu înaintarea în vârstă absorbim din ce în ce mai puţin calciu din alimentaţie, motiv pentru care corpul apelează la rezervele de calciu ale sistemului osos. Prin urmare, oasele se slăbesc, devin poroase și se pot fractura mai ușor. Alte cauze care duc la pierderea de calciu: diminuarea nivelului de estrogen în timpul menopauzei, alimentaţia deficitară în substanţe nutritive, consumul de alcool, fumatul. Scăderea nivelului de calciu în organism poate duce la afecţiuni ca osteopenia sau osteoporoza.
Asimilarea calciului Organismul uman poate fi susţinut în asimilarea calciului prin utilizarea concomitentă cu vitamina D3 supranumită și „vitamina soarelui”. Funcţia biologică majoră a vitaminei D este de a menţine normalitatea nivelurilor de calciu și de fosfor din sânge. Vitamina D ajută la absorbţia calciului în organism și contribuie la formarea și menţinerea rezistenţei oaselor. Vitamina D poate fi utilizată în combinaţie cu calciu, pentru a crește densitatea minerală a oaselor și pentru a reduce riscul producerii fracturilor.
De unde ne luăm doza zilnică necesară de calciu? În mare parte, calciul se găsește în alimentele pe care le consumăm zi de zi, dar mai ales în lapte și derivatele lactate. Cu toate acestea, calciul nu se asimilează în mod optim dacă sunt consumate în exces alimente precum grăsimile, ciocolata, cafeaua, spanacul, pătrunjelul și cerealele sau dacă sunt consumate prea multe băuturi alcoolice sau carbogazoase (care au un conţinut ridicat în fosfor, ce împiedică absorbţia calciului și determină consumarea rezervei existente). Pentru a asigura doza zilnică necesară, se recomandă utilizarea de suplimente alimentare pe bază de calciu, pentru menţinerea sănătăţii întregului organism.
16
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Durerea articularÞ: Cauze †i Tratament Durerea articulară poate afecta zone diferite ale corpului, inclusiv genunchii, gleznele, șoldurile și umerii, precum și degetele și încheieturile mâinilor. Simptomele durerii articulare. Tipurile de articulaţii care sunt adesea afectate de durere sunt degetele, genunchii, șoldurile, gleznele și articulaţiile umărului. Se poate acumula lichid în articulaţii din cauza inflamaţiei, ceea ce provoacă edemul. De asemenea, simptomele pot include amorţeală, furnicături, rigiditate și diminuarea flexibilităţii mișcării. În cazul artrozei, învelișul protector de pe articulaţii se poate deteriora, articulaţia devenind astfel umflată, rigidă și dureroasă. Cum te poate afecta durerea articulară? Durerea articulaţiilor te poate afecta în multe feluri, în funcţie de locul în care este localizată. Durerea de genunchi poate face ca activităţi banale precum: mersul pe jos, practicarea sportului și dansul să devină inconfortabile. Dacă durerea se află la nivelul umărului, poţi simţi disconfort atunci când ridici ceva, în timp ce durerea de șold poate face ca urcarea scărilor sau pur și simplu ridicarea de pe un scaun să fie o experienţă dureroasă. De ce ai dureri articulare? Ca urmare a mișcărilor cotidiene, articulaţiile sunt supuse în mod constant presiunii, fiind astfel vulnerabile la uzură. Articulaţia genunchiului este deosebit de vulnerabilă deoarece susţine toată greutatea corpului și orice forţă suplimentară atunci când alergi sau sari.
Cine este mai predispus la durerile articulare? Oamenii sunt predispuși la dureri de genunchi pe măsură ce înaintează în vârstă, iar persoanele supraponderale sau sportivii prezintă un risc mai mare de a avea genunchii afectaţi. Cauze comune ale durerii articulare. Durerea articulară apare, de regulă, ca urmare a unui traumatism (de exemplu, răsucirea articulaţiei genunchiului sau a gleznei în timpul sportului) sau artrozei, care afectează cel mai adesea genunchii, șoldurile și articulaţiile mici ale mâinilor. Tratament specializat. Dacă durerea articulară este însoţită de umflarea zonei respective, roșeaţă, sensibilitate și căldură în jurul articulaţiei, consultă medicul. Acesta îţi va putea recomanda exerciţii ușoare sau efectuarea unor analize, cum sunt radiografia sau analizele de sânge pentru a identifica sursa durerii și tratamentul adecvat. Medicul îţi poate recomanda medicamente antiinflamatorii pentru a reduce inflamaţia și ameliora durerea. Terapia topică (antiinflamatoare cu putere mare de penetrare) este utilă in managementul acestui tip de suferinţe. Antiinflamatoarele nonsteroidiene topice sunt extrem de utile, mai ales ţinând seama de reacţiile adverse ale medicaţiei antiinflamatorii administrate oral sau injectabil. Din categoria antiinflamatoare nesteroidiene face parte și diclofenacul, substanţa activă care acţionează prin blocarea nespecifică a enzimelor CoX1, COX2 și conduce la reducerea inflamaţiei și a durerii generate de inflamaţie. Forma farmaceutică de hidrogel se absoarbe rapid în piele, substanţa activă ajungând la locul inflamaţiei, și reduce timpul de vindecare.
18
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
TrateazÞ durerea local Durerea este o senzaţie neplăcută care este transmisă către creier prin filetele nervoase și trebuie tratată urgent, indiferent de maladia care a produs-o. Durerea este mai mult decât o senzaţie, include atât percepţia acesteia, cât și interpretarea subiectivă, emoţională, a disconfortului indus de aceasta. Există dureri care durează puţin – câteva zile, cum este durerea acută, dar și dureri care pot persista luni sau chiar ani, cum este durerea cronică. Durerea are și valoare de semnal – ne atrage atenţia la un moment dat că ceva nu este în regulă cu organismul nostru. Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt medicamentele cel mai frecvent administrate în tratamentul durerilor musculo-scheletice. Avem acces la o multitudine de medicamente antiinflamatoare atât sub formă de comprimate sau capsule (forme orale), cât și sub formă de medicamente cu administrare locală (forme topice).
Antiinflamatoarele topice
sunt menţionate în ghidurile de practică medicală, au eficacitate dovedită în ameliorarea durerii și au avantajul reducerii cantităţii absorbite la nivelul organismului cu o potenţială reducere a reacţiilor adverse, fără a influenţa beneficiul terapeutic.
Formele orale sunt utile în cazul durerilor de intensitate mare sau cu caracter cronic, însă pot fi asociate cu apariţia reacţiilor adverse care necesită monitorizare și care pot limita utilizarea antiinflamatoarelor la anumite categorii de bolnavi: pacienţii vârstnici, pacienţii cu multiple boli sau pacienţii cu afecţiuni musculoscheletice cronice care impun tratament îndelungat. Antiinflamatoarele topice au rol în managementul durerii și, de asemenea, sunt recunoscute ca o opţiune în strategia de tratament a osteoartritei. Se regăsesc sub formă de creme, geluri, spray-uri sau plasturi care sunt aplicate pe piele, la locul dureros.
sÞnÞtatea articula‡iilor †i a sistemului locomotor
Metode de preven‡ie Prima măsură atât în prevenţia cât și în tratamenul bolilor articulare este de a ne îmbrăca adecvat cu temperatura de afară. O îmbrăcăminte care să ne asigure un confort termic, inclusiv la nivelul articulaţiilor mâinilor și picioarelor, ne poate scuti de durere, medicamente și multă bătaie de cap.
19
Dieta potrivită. Pentru reducerea inflamaţiilor articulare, consumă alimente bogate în acizi grași esenţiali: pește gras (somon, hering, sardine), seminţe de in, nuci și cereale integrale. Ananasul conţine bromelină, o substanţă care reduce inflamaţia. Afinele, cireșele și vișinele conţin antioxidanţi puternici (proantocianide) care ajută la combaterea artritei.
Suplimente nutritive. Există suplimente alimentare ce se pot administra ca adjuvanţi în artrite. Acestea au la bază substanţe precum glucozamina, condroitina, acidul hialuronic, metilsulfonilmetan, extracte de boswellia și curcumin – au rolul de a păstra integritatea și mobilitatea cartilajelor. Antioxidanţii – extracte de struguri, ceai verde, vitamina C și E – detoxifică și întăresc organismul. Sport și iar sport. Pacienţii artrozici acuză dureri la debutul mobilizării. Se recomandă gimnastică pentru a întări musculatura membrelor. Exerciţiile de stretching ajută la creșterea mobilităţii, a flexibilităţii și contribuie la ameliorarea durerilor.
Alte metode. Metodele alternative, cum ar fi compresele reci pe zonele dureroase, plasturii împotriva durerilor și inflamaţiilor pot ameliora durerile articulare.
Genuflexiunile, fandările, flotările, abdomenele și
alte exerciţii care lucrează partea superioară și mediană a corpului sunt benefice pentru întărirea oaselor și flexibilitatea articulaţiilor. Yoga crește forţa și flexibilitatea.