Ediţiune specială 4 PAGINI - GRATIS
Braşov, 1 Decembrie 2018
GAZETA 100
PLATA PENTRU RECLAMĂ după ÎNVOIALĂ
Suntem români şi preţuim moştenirea lăsată de înaintaşi, iar asta e mai mult decât o declaraţie de identitate. E crezul şi e sămânţa din care a rodit Sergiana.
Am fost la ALBA IULIA! Rândurile ce urmează sunt fragmente dintr-un interviu cu Ion Clopoţel, interviu publicat la Braşov, în 1998, în Revista ASTRA, sub semnătura lui Ştefan Petraru. De menţionat că şi atunci, ca şi acum, acest material era un gest de restituire istorică fiind publicat la 15 ani după moartea lui Ion Clopoţel ( 1892 – 1986 ). Acesta s-a numărat printre personalităţile perioadei interbelice, fiind un gazetar recunoscut pentru forţa şi talentul său, iar mai târziu un cercetător şi publicist valoros. Timp de peste 40 de ani a scris, a colaborat sau a coordonat mai multe ziare şi reviste româneşti ale epocii. A militat pentru eliberarea naţională a românilor din Transilvania şi Banat, punându-se în slujba Unirii cu Ţara. Prin această mărturie, Ion Clopoţel ne vorbeşte despre activitatea ziariştilor prezenţi la Alba Iulia, dintre care unii şi-au făcut o misiune din a pregăti Unirea, uneori chiar în afara graniţelor viitoarei Românii. Printre aceştia au fost şi braşoveni, iar Ion Clopoţel ne împărtăşeşte aceste lucruri din calitatea de şef al Biroului de Presă care a funcţionat la Alba Iulia, în sala în care se aflau cei 1226 de delegaţi oficiali. Nu putem însă trece mai departe fără să-l menţionăm pe Ştefan Petraru – semnatarul interviului - acel gazetar care zeci de ani a fost vocea braşovenilor în ziarele locale şi programele postului naţional de radio.
Ştefan Petraru: Care au fost momentele mai importante? Vi le mai amintiţi? Ion Clopoţel: Cum nu! A fost mai întâi momentul acela în care Vasile Goldiș, în calitatea lui de raportor al Marii Adunări Naționale, a luat jurământul celor de față. ... Jurământul era așa: „Jurăm de această dată pe națiunea română și pe civilizația universală.” Era pe de o parte un aspect local, pe de altă parte unul universal. .... o concepţie măreaţă, pe care el ( n.n. - Vasile Goldiş ) a prins-o în discursul rostit în calitate de raportor al marelui consiliu național român. Întreaga sală, în picioare a depus jurământul... Alt moment extraordinar de important a fost
acela al întoarcerii din pribegie a unei întregi serii de redactori care desfășuraseră înainte de război activitatea de la Arad, la T R I B U N A, la R O M Â N U L și la LUCEAFĂRUL, erau și alții de la Blaj și Brașov, oameni care plecaseră să facă propagandă pentru unire în trei continente. Ei au plecat mai întâi în Asia, apoi au trecut în America și și-au îndeplinit misiunea. Eu am și consemnat, într-o lucrare care încă n-a apărut, numele a 63 de publiciști ardeleni pribegi. Unii din ei au plecat mai întâi la București la presa din Țara liberă, mai târziu au fost repartizați în misiuni, au plecat în diverse lagăre ale prizonierilor români. Ş.P.: De la Braşov erau Victor Branişte şi Voicu Niţescu. I.C.: Da, de pildă Voicu Nițescu și Victor Braniște au scos în Siberia ziare pentru militarii români. Atunci a apărut în Siberia și GAZETA TRANSILVANIEI ȘI BUCOVINEI, la Celiabisck și Irkutsk. Un moment palpitant și extraordinar de aplaudat a fost cel al sosirii pe podiumul președinției a gazetarilor care se reîntorseseră din pribegie. Între ei se aflau fratele lui Octavian Goga, Eugen,
Ghiță Pop, Sever Bocu, Ariton Pescaru. ... ( Ariton Pescaru – n.n. ) s-a reîntors în țară, a venit și la Alba Iulia și a adus PROCLAMAȚIA DE LA DARNIŢA în care foștii prizonieri români din Rusia se declarau pentru Unirea Transilvaniei cu România. ... ... Lumea, imensa mulțime sosită la Alba Iulia, n-a încăput firește în sală. Această lume ocupase câmpia din jurul orașului. Se impunea informarea acestei lumi despre desfășurarea marelui Forum al națiunii române. După ce marele act al Unirii a fost înfăptuit și Adunarea și-a încheiat lucrările, conducătorii s-au dispersat și ei prin popor și s-au improvizat numeroase tribune pe care aceștia au luat cuvântul. Acolo au vorbit și Miron Cristea, și episcopul Hossu, și Aurel Lazăr... Era un moment foarte important în care poporul a ratificat Hotărârea adoptată de delegați. Ş. P.: Erau mulţi ziarişti la Alba Iulia? Cum se multiplicau textele? I.C.: Scriitorii îşi copiau textele oferite de noi, erau înşiraţi la o masă mare din vila amintită ( n.n. – la intervenţia lui Vasile Goldiş, avocatul Velican a pus la dispoziţia Biroului de Presă, în Alba Iulia, o vilă în centrul oraşului )... Printre reprezentanții ziarelor din București se afla Leon Arpapelov care, printr-o inscusință deosebită, a reușit să plece la București cu o locomotivă după ce se înțelesese din vreme cu mecanicul. El a fost primul redactor care a dus la București textul cu votarea Unirii și cu toate documentele marelui eveniment. În ce mă privește, știu că două zile și două nopți am avut mereu de lucru și n-am dormit. Am stat la dispoziția tuturor pentru difuzarea materialelor. ... Să știți că erau mulți ziariști de la periodice, nu de la cotidiene, de la săptămânale de mare tiraj. Noi aveam în Transilvania un tiraj de 90000 de exemplare de foi populare, prin urmare poporul nostru citea gazetele care erau foarte răspândite.
Fraţii Clopoţel, Istorie şi Sergiana Nu-i puţin lucru să apuci să trăieşti evenimente care devin momente importante pentru istoria unui loc, sau pentru o familie, darămite pentru istoria unei naţii. Fraţii Clopoţel, Ion şi Gheorghe, au fost la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 şi au fost martori la înfăptuirea Unirii. Pentru amândoi aceasta era încununarea unui ţel căruia i-au închinat, la fel ca multe generaţii de români, tot ce au avut mai bun. Pentru că sute de ani cuvintele patriotism şi naţiune au fost icoane pentru înaintaşii noştri. S-au născut în ultimul deceniu al secolului XlX în Poiana Mărului. Ion, cel mai mare, s-a făcut remarcat încă din şcoala primară pentru setea de cunoaştere şi capacitatea de a învăţa. A plecat la Braşov unde a urmat ambele cicluri gimnaziale la prestigiosul liceu „Andrei Şaguna“. În toţi cei şapte ani de studiu a obţinut calificativul „Foarte Bine“ şi a fost răsplătit cu toate tipurile de bursă şcolară, în mare măsură susţinânduse singur financiar. Şi-a continuat studiile în ţară şi în străinatate Austria, Franţa, Ungaria – şi a avut o carieră strălucită atât ca jurnalist, cât şi ca sociolog. A publicat nenumărate articole, studii, volume, iar când s-a stins, la 94 de ani, a lăsat multe lucrări în manuscris. La 1 Decembrie 1918, împlinise 26 de ani şi era proaspăt eliberat din închisoare. Împreună cu alţi fruntaşi ai mişcării naţionale, fusese condamnat pentru recunoaşterea drepturilor românilor din Transilvania şi Banat. Fratele mai mic, Gheorghe, la vârsta când alţii mai erau pe băncile şcolii, a devenit soldat. A fost înrolat în armata austro-ungară şi avea să lupte departe de România. A căzut prizonier, iar despre asta spunea mai târziu că a fost norocul lui, pentru că aşa a ajuns să lupte în armata română. A luptat pentru apărarea României şi eliberarea Transilvaniei, începând cu campania de la Mărăşeşti, până la luptele de la Aiud. A făcut politică, fiind un ţărănist convins, iar consătenii lui l-au ales de două ori primar în Poiana Mărului. A luptat şi în al doilea război mondial şi s-a făcut remarcat, iar la sfârşitul războiului era sergent. Întotdeauna i-a plăcut să spună că fraţii Clopoţel au luptat pentru ţară, unul cu condeiul, iar altul cu puşca în mână. După război, convingerile politice îl duc în temniţele comuniste şi cunoaşte atrocităţile din închisorile epocii. Însă la fel ca în cele două războaie supravieţuieşte. La eliberare cântărea doar 32 de kilograme, dar odată întors acasă îşi revine. La Poiana Mărului duce o viaţă frumoasă ajungând să se bucure de nepoţi, ba chiar şi de strănepoţi. A fost bunicul care şi-a fascinat nepoţii cu poveştile despre episoadele vieţii lui, iar pe băieţi i-a apropiat de marea lui pasiune: vânătoarea. El e Moşu' Ţucă, cel care stă pe eticheta produselor noastre din vânat. Pentru că, în urmă cu 25 de ani, descendenţi ai lui Gheorghe Clopoţel au înfiinţat compania Sergiana. Iar ei şi copiii lor nu-l uită nici pe Moşu' Ţucă, nici pe fratele lui. Pentru că fraţii Clopoţel se numără printre românii care îşi fac mândri urmaşii.
Putem fi mândri că suntem români pentru că... aflaţi câteva dintre cele 50 de motive propuse de colegii noştri, angajaţi ai companiilor din Sergiana Grup (pag. 2,3)