106 - Sfera Politicii

Sfera Politicii REVIST~ LUNAR~ DE }TIIN|E POLITICE EDITAT~ DE FUNDA|IA SOCIETATEA CIVIL~

106

Cuprins

2. Editorial

Revista este editat` de

Fundaþia Societatea Civilã EDITORIAL BOARD CÃLIN ANASTASIU DANIEL CHIROT DENNIS DELETANT ANNELI UTE GABANYI GAIL KLIGMAN DAN OPRESCU VLADIMIR TISMÃNEANU G. M. TAMAS

DIRECTOR

Vladimir Pasti

Corup\ia - dezbatere ]i realitate

10. Politic` intern`

Vlad Flonta

Eufemisme contraproductive

22. Politic` interna\ional`

George Surugiu

Epilog pentru un guru

26. Dezbateri

Oana Matei

29.

Virgil Iordache

Partidele ]i democra\ia participativ` Constitu\ia din punct de vedere al ecologiei umane

33. Eseu

Vasile Nazare

Considera\ii privind axiomele democra\iei

39. Istorie recent`

Mircea St`nescu

Despre diziden\` [n Rom@nia comunist`

48. Document

Stelian T`nase

Belu Zilber - publicist

59. Recenzii

Silviu }erban

Identitate ]i diferen\` [n cultur`

STELIAN TÃNASE

REDACÞIE

Redactor ºef: ROMULUS BRÂNCOVEANU Redactori ºefi-adjuncþi: DAN PAVEL IOANA COSTESCU Secretar de redacþie: LIVIU STOICA Colectivul redacþional: ADRIAN CIOROIANU LAURENÞIU ªTEFAN SCALAT VALENTIN STAN

Denys Cuche, No\iunea de cultur` [n ]tiin\ele sociale

60.

Gheorghe Cia]cai

Dov Lynch, La Russie face à l'Europe

61.

Andrei Vasilescu

Adresa Redacþiei: Pia\a Amzei, nr. 13, Et. 1.

Bucure]ti, România Tel/Fax: 01 312 84 96, 01 212 76 61 (Attn Viorela Mare]); E-mail: sfera totalnet.ro http://www.sfera.50megs.com

Revist` recunoscut` de CNCSIS

Fa\a european` a Rusiei Fic\iunea [n documentele de arhiv` Natalie Zemon Davis, Fic\iunea [n documentele de arhiv`. Istorisirile din cererile de gra\iere ]i povestitorii lor [n Fran\a secolului al XVI-lea

Revista Sfera Politicii apare cu sprijinul NATIONAL ENDOWMENT FOR DEMOCRACY 1

S.P. nr. 106/2004

Editorial

Corup\ia – dezbatere ]i realitate VLADIMIR PASTI Even though the economic and social analyses and media enquiries tend to dominate the political speech, the general debate about corruption in the Romanian society seems to be still in a deadlock. This article presents the delicate subject of corruption from a different angle suggesting that the real solution for the economical and political corruption to slow down is to sustain the positive economical trend, the free market and those companies that need no state “encouragement” in order to win economical competition.

{n ciuda faptului c` domin` tematic discursul politic, analizele economice ]i sociale ]i preocup`rile mass-media, discu\ia despre corup\ie pare a fi intrat [ntr-un impas ]i este necesar` – ]i posibil`, cred eu – o cotitur` [n modul [n care este abordat` ]i tratat` problema corup\iei [n Rom@nia. Dar, mai [nt@i, discu\ia [ns`]i ar trebui reconsiderat`.

1. Dezbaterea despre corup\ie are ]ansa s` devin` cea mai lung` discu\ie din toat` perioada post comunist`. Alte teme majore de dezbatere, n`scute imediat dup` post-comunism, fie s-au stins, fie sunt pe cale s` devin` trecut. Dezbaterile despre privatizare sunt pe cale s`-]i piard` suflul pe m`sur` ce privatizarea se realizeaz`. Dezbaterile despre fosta securitate vor avea ]i ele un sf@r]it natural, fie pentru c` CNSAS []i va face, p@n` la urm`, treaba, fie pentru c` oamenii la care se refer` vor dispare pe cale natural`. {n schimb, discu\ia despre corup\ie, care a [nceput [nc` din 1991, nu ]i-a pierdut p@n` acum nimic din intensitate ]i risc` s` r`m@n` pentru ve]nicie. Una din cauze, iar [n opinia mea aceast` cauz` nu este deloc minor`, este chiar modul [n care se poart` discu\ia.

Trebuie s` \inem cont de faptul c` [ntre dezbaterea unei probleme ]i realitatea care genereaz` acea problem` se poate constitui o rela\ie “bun`” sau o rela\ie “rea”.

2. Rela\ia “bun`” este aceea care conduce la rezolvarea problemei, prin modificarea atitudinii popula\iei, speciali]tilor, mass-media ]i a guvernan\ilor fa\` de realitate. Pentru societatea rom@neasc` de dup` comunism, exemplul cel mai spectaculos de rela\ie “bun`” [ntre realitate ]i dezbatere este privatizarea. {n 1990, c@nd problema privatiz`rii a fost

S.P. nr. 106/2004

pentru prima dat` adus` [n dezbatere public`, muncitorii ]i o bun` parte din popula\ie au manifestat [mpotriva privatiz`rii sub lozinca “nu ne vindem \ara!”, iar grupul celor care sus\ineau privatizarea rapid` ]i prin intermediul pie\ei a propriet`\ilor statului nu reprezenta dec@t o minoritate intelectual` ]i politic` care a fost aspru condamnat`. Dup` 7 sau 8 ani de dezbatere public`, sondajele de opinie [nregistrau o schimbare uimitoare de atitudine public` fa\` de privatizare – marea majoritate a popula\iei \`rii considera privatizarea “un lucru bun” ]i accelerarea privatiz`rii “o reform` necesar`”. Rezultatul acestei schimb`ri de opinie [n societatea rom@neasc` – efect al dezbaterilor cu privire la privatizare – a fost [ns`]i faptul c` privatizarea a avut loc [ntr-o m`sur` chiar mai mare dec@t inten\iile sus\in`torilor ei la [nceputul dezbaterii. Acum nu ne mai [ndoim nici m`car de necesitatea privatiz`rii propriet`\ilor cu rol strategic ale statului – cum ar fi utilit`\ile publice sau energia.

3. Un alt exemplu de rela\ie “bun`” [ntre dezbatere ]i realitate este oferit de dezbaterea despre dezvoltare. S` ne amintim c` [n primii ani de dup` revolu\ia din 1989, dezvoltarea era un obiectiv aproape interzis [n politica rom@neasc`, ]i considerat desuet [n dezbaterea public` mai ales pentru c` fusese o obsesie a liderilor comuni]ti ]i pentru c` cele mai importante reforme post-comuniste erau astfel concepute [nc@t efectele lor se opuneau dezvolt`rii.

Concep\ia dominant` [n acea perioad` era cea a sacrificiului, a “tunelului”, a reformelor [ndreptate [mpotriva nivelului de trai al popula\iei ]i [mpotriva cre]terii economice. Se ajunsese [n situa\ia grotesc` [n care reformismul guvernan\ilor se m`sura [n capacitatea lor de a [nr`ut`\i via\a cotidian` a celei mai mari p`r\i a popula\iei. {n aceste condi\ii, dez-

2

Editorial voltarea a fost promovat` [n dezbaterea public` de un grup mic de intelectuali care, [n timp, au reu]it s` o aduc` [n aten\ia opiniei publice, cu sprijinul mass-media, ]i s` fac` din ea una dintre principalele teme ale dezbaterii actuale ]i o prioritate pe agenda politic` a oric`rei guvern`ri.

4. Am dat aceste exemple, pentru a ar`ta c` dezbaterea public` a unei probleme reale a societ`\ii poate fi una dintre cele mai eficiente modalit`\i de a aborda corect acea problem` ]i de a o rezolva.

F`r` dezbatere public`, problema nici m`car nu exist`, ]i f`r` dezbatere public` nu se na]te nici presiunea necesar` a societ`\ii civile pentru con]tientizarea ]i rezolvarea problemei de c`tre politicieni. Dar, pentru ca o dezbatere s` aib` un astfel de rezultat, ea [ns`]i trebuie s` [ndeplineasc` acele condi\ii care genereaz` o rela\ie “bun`” [ntre dezbaterea ]i realitate.

Exist` [ns` ]i varianta unei rela\ii “rele”.

Din p`cate, dezbaterea despre corup\ie a urmat un cu totul alt curs, dec@t dezbaterile “bune” pe care le-am exemplificat p@n` acum. Ea ilustreaz` mai bine dec@t orice altceva rela\ia “rea” care se poate stabili [ntre dezbatere ]i realitate.

C`ci actuala dezbatere despre corup\ie, [n loc s` dezv`luie realitatea, tinde s` o disimuleze. {n loc s` defineasc` priorit`\i, tinde s` fixeze \inte false. {n loc s` aib` ca obiectiv real combaterea corup\iei, are ca obiectiv real utilizarea corup\iei existente [n combaterea propriilor adversari ]i [n promovarea intereselor proprii.

Dac` ne vom uita cu aten\ie la cazurile de corup\ie dezv`luite public [n ultimii zece ani, vom vedea c` cea mai mare parte a lor provin din conflictul dintre corup`tor ]i corupt. Cele mai recente cazuri de corup\ie devenite publice, sunt rezultatul autodenun\`rii corup`torului ca reac\ie la preten\iile excesive ale celui pe care voia s`-l corup`.

Dezv`luirea corup\iei [n Rom@nia nu face parte dintr-o dezbatere orientat` [mpotriva corup\iei, ci este doar un mecanism de fixare a limitelor ]p`gii pe pia\a corup\iei, asem`n`tor cu fixarea pre\urilor pe pia\a bunurilor ]i serviciilor.

Iar [n dezbaterea politic`, dezv`luirea corup\iei tinde s` devin` un mecanism de protejare a corup\ilor “no]tri”, prin condamnarea corup\ilor “lor”. {n aceast` privin\` avem de a face cu o evolu\ie pozitiv`, c`ci p@n` nu demult, Rom@nia era o \ar` corupt`, dar f`r` corup\i.

Ca dezbatere care stabile]te o rela\ie “rea” [ntre discu\ie ]i realitate, dezbaterea despre corup\ie departe de a fi un instrument cu rol semnificativ [n

combaterea corup\iei, devine o component` a mecanismului care face corup\ia posibil`. Principalul efect negativ pe care [l are actuala dezbatere despre corup\ie este c` [ndreapt` eforturile ]i aten\ia c`tre zone ]i teme a c`ror dezbatere este ineficient` [n combaterea corup\iei. Cel pu\in dou` dintre aceste orient`ri sunt extrem de disfunc\ionale.

Astfel, [n primul r@nd, dezbaterea tinde s` orienteze eforturile ]i aten\ia c`tre interven\ia punitiv` a statului [mpotriva actelor de corup\ie care au avut loc. O re\ea institu\ional` special` a fost creat` [n acest scop, iar Uniunea European` [ns`]i echivaleaz`, [n raportul privind progresul c`tre aderare al Rom@niei din 2003, voin\a politic` a guvern`rii de a combate corup\ia cu cre]terea personalului ocupat cu anchetarea cazurilor de corup\ie. Or, nu exist` direc\ie mai fals` [n care ar putea fi orientate eforturile. Pedepsirea cazurilor de corup\ie este, desigur, util` ca o component` a sistemului de combatere a corup\iei – corup\ia nepedepsit` devine repede legitim`, prin simplul fapt c` este tolerat` – dar nu se cunoa]te nici un caz, [n [ntreaga istorie a societ`\ii omene]ti, [n care pedepsirea unei crime a dus la eliminarea sau restr@ngerea dramatic` a acesteia, oric@t de aspre ar fi fost pedepsele ]i oric@t de vast ar fi fost aparatul represiv ]i indiferent cum ar fi fost organizat` societatea. Faptul c` furtul, violul, crima, t@lh`ria sau contrabanda nu au fost eliminate de]i toate statele din istorie au [ndreptat [mpotriva lor cele mai impresionante aparate de represiune este, cred eu, un bun argument [n favoarea ideii c` represiunea, singur`, nu rezolv` niciodat` o problem` care are r`d`cini sociale profunde. }i acesta este cazul corup\iei [n societatea rom@neasc` de ast`zi. {n al doilea r@nd, a]a cum se poart` acum dezbaterea despre corup\ie, ea tinde s` creeze o \int` fals` orient@nd aten\ia dinspre corup`tori spre corup\i ]i concentr@nd-o la nivel politic. Motivul este, evident, de natur` electoral`, politicienii rom@ni desf`]ur@nd vaste campanii publicitare negative [n care fiecare tab`r` se str`duie]te s` dezv`luie corup\ia celeilalte. Efectele propagandistice ar putea fi semnificative, dar efectul asupra combaterii corup\iei este nul. {n plus, crearea acestei \inte false care este corup\ia la nivel politic, disimuleaz` \inta real` care ar trebui s` constea [n c`utarea surselor corup\iei la nivelul economiei ]i al vie\ii sociale.

Pe scurt, orientarea dezbaterii c`tre politic` ]i justi\ie nu face dec@t s` reduc` importan\a direc\iilor de dezbatere care pot fi eficiente [n combaterea corup\iei – analiza economiei ]i a societ`\ii.

Ceea ce face ca actuala dezbatere despre corup\ie, ca ]i cele care au precedat-o, s` stabileasc`

3

S.P. nr. 106/2004

Editorial o rela\ie “rea” cu realitatea pe care vrea s` o schimbe, este, [nainte de orice, faptul c` nu se ia pe sine [ns`]i [n serios, evit@nd temele majore ale problematicii, evit@nd recunoa]terea realit`\ii ]i, mai ales, evit@nd solidarizarea societ`\ii civile, a patronatului, a administra\iei ]i a clasei politice [n combaterea corup\iei.

5. Rezultatul normal al unei dezbateri “bune” este o controvers` [ntre puncte de vedere diferite fa\` de o realitate definit` de comun acord de c`tre participan\ii la dezbatere. Aceast` calitate a unei dezbateri “bune” nu se poate ob\ine dec@t dac` sunt [ndeplinite o serie de condi\ii, pe care dezbaterea despre corup\ie, din p`cate, nu le [ndepline]te. {n primul r@nd, participan\ii la dezbatere trebuie s` cad` de acord asupra faptului c` dezbat o problem` comun`. Aceast` condi\ie a fost [ndeplinit` [n cazul dezbaterii despre privatizare, [n cazul dezbaterii despre dezvoltare, [n cazul dezbaterii despre democra\ie ]i, mai recent, o putem considera [ndeplinit` [n cazul dezbaterii despre sistemul electoral. Aceast` condi\ie, [ns`, nu este [ndeplinit` [n cazul dezbaterii despre corup\ie. Punctul de plecare al discu\iilor despre corup\ie nu este c` to\i participan\ii au o problem` comun` – problema corup\iei din societatea rom@neasc` – ci c` unii dintre participan\i sunt mai corup\i dec@t ceilal\i. Consecin\a este c`, [n locul unei dezbateri despre corup\ie, ne alegem cu multe dezbateri despre participan\ii [n]i]i.

A doua condi\ie important` pentru ca o dezbatere s` fie “bun`” este solidaritatea dintre participan\ii la dezbatere, ob\inut` prin faptul c` fiecare [i recunoa]te celuilalt bunele inten\ii [n dezv`luirea ]i combaterea corup\iei. Controversele se poart` cu privire la cum se reac\ioneaz` la realitate ]i nu prin contestarea bunei inten\ii. Acest lucru nu se [nt@mpl` [n dezbaterea despre corup\ie, unde din nou, discu\ia se mut` dinspre problem`, spre participan\i.

Discu\ia despre corup\ie trebuie s` fie un instrument al luptei [mpotriva corup\iei ]i nu un instrument al luptei [ntre participan\ii la discu\ie. {n sf@r]it, dar deloc [n ultimul r@nd, dezbaterea trebuie s` porneasc` de la o list` de [ntreb`ri esen\iale. F`r` aceast` list` de [ntreb`ri, dezbaterea devine automat o dezbatere “rea” chiar dac` celelalte dou` condi\ii sunt [ndeplinite. Or, dezbaterea despre corup\ie nu a ajuns [nc` [n faza [n care s` reu]easc` s` defineasc` [ntreb`rile esen\iale. Cea mai bun` dovad` [n acest sens este c`, dup` zece ani de dezbatere, sondajele de opinie indic`, pe de o parte, c` popula\ia consider` c` [n societatea rom@neasc` corup\ia are loc pe scar` larg`, dar tot sondajele de opinie indic` c`, pentru popula\ia, corup\ia este, deocamdat`, o problem` de interes se-

S.P. nr. 106/2004

cundar. Asta nu [nseamn` altceva dec@t c` dezbaterea de p@n` acum referitoare la corup\ie nu a reu]it nici s` identifice corect problema, nici s` construiasc` alternative reale de rezolvare a ei.

Ceea ce [nseamn` c` dac` dorim s` transform`m actuala dezbatere “rea” despre corup\ie [ntr-o dezbatere “bun`”, trebuie s` pornim de la o list` de probleme esen\iale legate de corup\ie.

6. {n continuare a] vrea s` propun o asemenea list` de [ntreb`ri esen\iale, f`r` r`spunsul la care orice discu\ie despre corup\ie nu poate fi dec@t “rea”.

6.a.) Prima [ntrebare ]i cea mai important` se refer` la legitimitatea bog`\iei. De 14 ani [ncoace, [n societatea rom@neasc` are loc un proces de polarizare pe care privatizarea l-a f`cut s` devin` exponen\ial. Recent, a fost publicat` lista celor mai boga\i 300 de oameni din Rom@nia, iar averilor lor, cumulate, ating o valoare estimat` de 12 miliarde de dolari, ceea ce pare destul de mult pentru o societate care cu numai un deceniu ]i jum`tate [n urm` era, pe de o parte, egalitarist`, iar pe de alt` parte, vreme de 11 ani a trecut printr-o criz` economic` continu`, care a diminuat la fel de continuu PIB-ul ]i venitul mediu. {n condi\iile unei societ`\i care a s`r`cit, este [mbog`\irea unei minorit`\i legitim` sau nu? Sondajele de opinie ne arat` c` cea mai mare parte a popula\iei consider` c` bog`\ia acumulat` de minoritatea [nst`rit` a Rom@niei este ob\inut` prin [nc`lcarea legii. Asta nu [nseamn` neap`rat c` popula\ia are dreptate, dar ne ajut` la definirea problemei. Iar problema sun` a]a: sunt bog`\iile individuale ob\inute p@n` acum mai ales rezultatul corup\iei, sau sunt legitime? Ce atitudine politic` trebuie adoptat` fa\` de aceste bog`\ii?

6.b) Corolarul acestei [ntreb`ri este [ntrebarea referitoare la legitimitatea s`r`ciei. Mai mult de o treime din popula\ia Rom@niei tr`ie]te [n s`r`cie.

Este aceast` s`r`cie legitim` sau este un rezultat al corup\iei ]i al nedrept`\ii din societate? Tot sondajele de opinie ne arat` aici o anumit` evolu\ie a concep\iilor popula\iei despre s`r`cie. Cu vreo cinci]ase ani [n urm`, popula\ia considera c` s`r`cia este rezultatul unei redistribuiri incorecte a veniturilor statului c`tre popula\ie. Corup\ia joac` aici un rol important c`ci corup\ia nu este altceva dec@t un mecanism nelegitim de redistribuire a resurselor statului. {n prezent, [ns`, popula\ia prive]te lucrurile mai nuan\at ]i o bun` parte dintre rom@ni consider` c` s`r`cia se datoreaz` nu doar statului, ci ]i s`racilor, care fie nu au suficiente oportunit`\i, fie le refuz` pe cele pe care le au.

6.c) A doua [ntrebare esen\ial` referitoare la corup\ie se refer` la rela\ia dintre politic` ]i afa-

4

Editorial este situa\ia unei mass-media care, [n majoritatea cazurilor, nu func\ioneaz` pe pia\`. Este o situa\ie paradoxal`, pentru c` mass-media a fost unul dintre primele domenii de activitate private de dup` revolu\ie. Or, s-a dovedit c` privatizarea este una, iar intrarea pe pia\` este cu totul altceva. {n momentul de fa\`, cele mai multe dintre institu\iile de massmedia din Rom@nia nu-]i pot asigura veniturile de pe pia\` – pia\a de publicitate ]i pia\a consumatorilor de mass-media – ]i sunt strict dependente de dou` surse suplimentare de finan\are: (1) sponsoriz`rile ob\inute de la patronat, care cere [n schimb deservirea propriilor interese comerciale pe c`i necomerciale; (2) corup\ia, o bun` parte din mass-media fiind profund implicat` [n forme de corup\ie dintre cele mai diverse, de la ceea ce se nume]te “state capture” ]i p@n` la banala ]pag` dat` pentru contractele de publicitate. Or, este limpede c` nu se poate lupta [mpotriva corup\iei cu o mass-media care, la r@ndul ei, este fie corupt`, fie neinteresat` [n combaterea corup\iei ca fenomen, ci doar [n combaterea adversarilor patronilor s`i. La care, atunci c@nd lu`m [n considerare mass-media, mai trebuie s` ad`ug`m o lips` cronic` de profesionalism a jurnali]tilor rom@ni. Ea este de [n\eles [n condi\iile [n care popula\ia ocupat` [n domeniu a crescut exponen\ial – iar cre]terea pare a continua – dar efectele sunt evidente ]i extrem de p`guboase mai ales atunci c@nd se ajunge la “traducerea” [n limbajul cotidian, accesibil opiniei publice, a unor domenii extrem de specializate, de tipul pie\elor de capital sau financiare, al complicatelor rela\ii administrative sau al procedurilor juridice. Or, [n cele mai multe cazuri [n care se lovesc de domenii specializate, jurnali]tii rom@ni pur ]i simplu nu [n\eleg nici contextul, nici regulile domeniului, iar “traducerea” pe care o fac c`tre opinia public` este, de cele mai multe ori cu at@t mai defectuoas` cu c@t pare mai conving`toare. Modul [n care mass-media a tratat – sau a ignorat – scandalurile bancare, manipul`rile de pe pia\a bursier`, unele dintre privatiz`ri etc. sunt exemplare [n ilustrarea acestei lipse de profesionalism.

7. {n opinia mea, orice dezbatere despre corup\ie nu poate avansa ]i ob\ine rezultate eficiente [n combaterea corup\iei dac` nu d` mai [nt@i un r`spuns clar la aceste patru [ntreb`ri, referitoare la bog`\ie/s`r`cie, politic`/afaceri, stat/cet`\ean, mass-media/public. Din p`cate, ele au fost p@n` acum abil evitate.

Dac` [ncerc`m s` dep`]im actualele limite ale dezbaterii despre corup\ie, atunci ar trebui s` orient`m dezbaterea actual` spre sursele reale ale corup\iei ca fenomen social, [n opozi\ie cu concen-

ceri. C@t de str@nse trebuie s` fie leg`turile dintre oamenii politici ]i oamenii de afaceri? Cum sunt ele definite legitim? Cum se concretizeaz` identitatea de interese dintre cercurile de afaceri ]i politic`: prin politici industriale ]i comerciale? Prin excep\ii de la regulile pie\ei ]i ale competi\iei? Prin favoruri personale? Realitatea c`reia trebuie s`-i facem fa\` [n aceast` privin\` este c` politica nu poate fi separat` de afaceri. Fiecare are nevoie de cel`lalt. {n m`sura [n care orice guvern rom@n face – ]i va face [ntotdeauna – politic` economic`, el interac\ioneaz` cu mediul de afaceri. Iar acestuia nu [i este niciodat` indiferent ce fel de politic` economic`, fiscal`, social`, educa\ional` ]i interna\ional` fac guvernele. P@n` [n prezent, aceast` rela\ie a luat toate formele ]i con\inuturile posibile, de la clientelism la ostilitate reciproc`. Ceea ce trebuie s` fac` dezbaterea despre corup\ie este s` defineasc` forma legitim` a acestei rela\ii. Actuala tendin\` de a construi o pr`pastie [ntre cele dou` este ]i nerealist` ]i p`guboas`, iar [n final, nu va face altceva dec@t s` stimuleze corup\ia ca singur element posibil de leg`tur` [ntre cele dou`.

6.d) A treia [ntrebare esen\ial` referitoare la corup\ie se refer` la rela\ia dintre administra\ie ]i cet`\eni. Aceasta este o rela\ie de putere ]i va trebui definit` ca atare. Cine domin` [n aceast` rela\ie?

Este administra\ia o structur` pus` [n slujba cet`\eanului, iar acesta o supravegheaz` ca nu cumva s` abuzeze de resursele pe care administra\ia le are la dispozi\ie – banii publici, proveni\i din impozite ]i taxe? Sau, dimpotriv`, administra\ia este cea care supravegheaz` cet`\enii, tenta\i s` nu-]i pl`teasc` impozitele, s` abuzeze de avutul public, s` [ncalce drepturile altor cet`\eni. Nu avem aici doar o problem` de principiu a unui sistem democratic. Modul [n care definim raportul dintre administra\ie ]i cet`\ean are un impact direct asupra problematicii corup\iei. {n func\ie de cum r`spundem la aceast` [ntrebare vom construi r`spunsul la [ntrebarea – ce trebuie comb`tut mai [nt@i: corup`torul sau coruptul? }i a] vrea s` atrag aten\ia asupra faptului c` r`spunsul “natural” care spune c` “corup`torul ]i coruptul trebuie comb`tu\i [n egal` m`sur`” nu este dec@t o form` de a-i l`sa [n pace ]i pe unul, ]i pe cel`lalt.

6.e) A patra [ntrebare esen\ial` referitoare la corup\ie ]i, totodat`, una dintre cele mai importante, se refer` la mass-media. Pe cine trebuie s` deserveasc` jurnalistul – publicul sau patronul? Aceast` [ntrebare nu este c@tu]i de pu\in retoric` ]i simpla adoptare a r`spunsului din manuale nu ne duce cu nici un pas [nainte. Una dintre realit`\ile c`reia trebuie s`-i fac` fa\` societatea rom@neasc` actual`

5

S.P. nr. 106/2004

Editorial trarea asupra corup\iei ca accident administrativ sau politic.

Dac` o consider`m un fenomen social, atunci corup\ia exist` pentru c` [ndepline]te o func\ie real` [n mecanismul social. Or, cel pu\in dou` asemenea func\ii ar putea fi identificate. {n primul r@nd, corup\ia a jucat ]i mai joac` [nc`, func\ia de mecanism de privatizare, oferind o solu\ie simpl` unei probleme complicate. {n al doilea r@nd, corup\ia, care [n esen\` nu este dec@t un mecanism nelegitim de redistribuire, a completat un loc l`sat gol de mecanismele de distribu\ie legitime, ale pie\ei.

7. Pentru societatea rom@neasc`, actuala privatizare post-comunist` este cel mai vast proces de redistribuire de avu\ie din [ntreaga sa istorie. Privatizarea nu a fost nici un moment doar o decizie politic` a guvern`rilor, deci o practic` politic` care ar fi putut fi rezolvat` prin ac\iune administrativ` eficient`. }i dac` ar fi fost numai at@t ]i tot ar fi ridicat probleme insurmontabile, \in@nd cont de ineficien\a cronic` a administra\iei rom@ne]ti. Dar ea a fost o op\iune politic` adoptat` la nivelul [ntregii societ`\i, ceea ce [nseamn` c`, practic, to\i actorii sociali semnificativi au participat la proces, [ntr-un efort de a-]i impune interesele [n dauna oric`rui alt actor social ]i indiferent de mecanismul sanc\ionat politic care a fost stabilit oficial. {n cel mult zece ani, societatea rom@neasc` a trebuit s` treac` o avu\ie social` uria]` [n proprietate privat` ]i nu exist` mecanism politic ]i administrativ care s` poat` face eficient acest lucru.

Privatizarea a fost pu\in studiat` [n societ`\ile post-comuniste ]i aproape deloc [n Rom@nia. Dac` [ncerc`m acum s` umplem acest gol de cuno]tin\e cu o abordare simpl` vom constata c` privatizarea, [n condi\iile post-comunismului, presupune construirea unui algoritm care are cel pu\in trei pa]i.

Pasul [nt@i const` [n decizia politic` cu privire la privatizare. La acest nivel se stabile]te ce anume se privatizeaz` ]i rezultatele inten\ionate ale privatiz`rii. Pasul al doilea stabile]te c`tre ce categorii sociale are loc transferul de proprietate. O bun` parte a acestei alegeri este determinat` de op\iunile politice ale primului pas, dar o alt` parte nu poate fi determinat` la nivelul superior. Pasul al doilea, prin urmare, deschide calea confrunt`rilor sociale pentru eligibilitatea la statutul de proprietar. Un bun exemplu pentru a ilustra aceast` situa\ie este privatizarea p`m@ntului. Primul pas, cel f`cut [n 1990, a stabilit c` suprafa\a agricol` se privatizeaz`, p`m@ntul fiind retrocedat \`ranilor. Pasul al doilea a constat [n stabilirea categoriilor sociale care urmeaz` s`

S.P. nr. 106/2004

primeasc` p`m@nt, dar aici au intrat [n competi\ie at@t \`ranii, c@t ]i or`]enii, unii dintre ei [n calitate de urma]i ai \`ranilor, iar al\ii [n alte calit`\i, de exemplu, cea de revolu\ionari sau de poten\iali cump`r`tori de p`m@nt, etc.

Pasul al treilea face trecerea de la categoria sau grupul social la individ. C`ci, privatizarea face trecerea de la categoria social` la individ, ceea ce [nseamn` c` x prime]te, iar y, membru al aceleia]i categorii sociale, nu prime]te, sau prime]te mai pu\in. }i, aici ne lovim de o limit` structural` a sistemului politic democratic. Sistemul politic democratic are marele avantaj – care [n post-comunism s-a dovedit a fi un dezavantaj – de a lucra cu categorii ]i nu cu indivizi. Democra\ia [nseamn` reguli universale ]i respinge ierarhizarea individual`. Pentru condi\iile specifice ale post-comunismului, asta [nseamn` c` nici un sistem democratic nu poate duce privatizarea, respect@nd regulile jocului, mai departe de stabilirea categoriilor sociale ]i, [n consecin\`, nu poate face privatizarea, c`ci aceasta implic`, obligatoriu, de a identifica persoane ]i nu grupuri.

Sunt con]tient de gravitatea afirma\iilor de mai sus. Ele poate fi rezumat [n a spune c` nici un sistem democratic nu poate privatiza proprietatea public`, pentru c` sistemul democratic de putere lucreaz` cu categorii ]i nu cu indivizi, iar privatizarea se refer` la indivizi ]i nu la categorii. Cu toate acestea, sistemele democratice trebuie, la r@ndul lor, s` privatizeze. Iar sistemul democratic postcomunist a trebuit s` fac` aceast` privatizare pe o scar` mai larg` dec@t oricare alta din istorie.

Una dintre solu\iile adoptate a fost de a ignora democra\ia. Aceast` re\et` a fost, de exemplu, aplicat` [n privatizarea Germaniei de Est de c`tre Germania de Vest [nving`toare [n r`zboiul rece dintre cele dou` state. Solu\ia german` a fost continuu ignorat` [n analizele privatiz`rii post-comuniste, tocmai pentru c` nega principiile fundamentale ale democra\iei ]i era incomod s` accep\i c` cea mai eficient` privatizare pe scar` larg` din istoria postcomunist` s-a realizat nedemocratic.

Afirma\ia care urmeaz` este, [nc`, ]i mai grav`.

Pentru c` ea spune c` trecerea de la categorii la indivizi, [n privatizarea din interiorul unui sistem democratic, este imposibil` ]i singurul mecanism care o permite este corup\ia. Ca urmare, toate societ`\ile post-comuniste au trebuit s` accepte o anumit` form` de corup\ie ca fiind legitim` – sau m`car tolerat`.

Iar aici s-au deschis dou` c`i ale privatiz`rii.

Prima a constat [n privatizarea c`tre ]i cu sprijinul capitalului interna\ional. Cea de a doua a cons-

6

Editorial tat [n privatizarea prioritar` c`tre capitalul autohton, cu obiectivul politic major de a genera o clas` autohton` de capitali]ti. Prima cale este, probabil, cel mai bine ilustrat` de Cehia ]i Ungaria. Cea de a doua, este, de departe, ilustrat` [n primul r@nd de Rusia.

Polonia ]i Rom@nia reprezint` cazurile intermediare, [n care capitalul autohton [n plin proces de formare s-a opus, prin mijloace politice, capitalului str`in, [n plin proces de expansiune. {n toate cazurile, corup\ia a func\ionat ca un mecanism de concretizare a acestei decizii politice majore. Dat`, [ns`, fiind for\a ideologic` ]i politic` a capitalului interna\ional, etichetele care au fost aplicate procesului au fost diferite. {n cazurile Ungariei, Cehiei, Slovaciei, Sloveniei ]i a altor \`ri mici central-europene, tipul de corup\ie care a func\ionat a fost cel denumit [n studiile interna\ionale drept “state capture”. Faptul c` el s-a realizat la nivel interna\ionale, nu modific` cu nimic con\inutul s`u esen\ial, [n schimb a [mpiedicat etichetarea acestui tip de privatizare drept corup\ie. Achizi\ionarea uzinelor Skoda de c`tre Volkswagen, ca ]i achizi\ionarea industriei rom@ne]ti de ciment de c`tre cele trei mari companii europene sau a Sidex Gala\i de o multina\ional` cu sediul [n India, a fost un exemplu clasic de “state capture” realizat prin dubl` influen\` politic` ]i financiar` interna\ional` – deci corup\ie ]i nu pia\` – dar a fost prezentat ca un succes al democra\iei ]i al economiei de pia\` ]i nu ca fiind corup\ie. {n schimb, transferul industriei petroliere ruse]ti c`tre dou` sau trei mari companii private autohtone, ca ]i transferul industriei de cauciuc sau mobil` din Rom@nia, c`tre firme private autohtone, a fost tratat ca un caz clar de corup\ie ]i exist` argumente temeinice c` a]a s-a ]i [nt@mplat. {n concluzie, corup\ia a fost un mecanism esen\ial ]i indispensabil al privatiz`rii post-comuniste [n toate \`rile care au trecut de la economia centralizat` de stat la cea de pia\`. F`r` corup\ie, privatizarea ar fi fost imposibil`. Fiecare societate a definit propriile corup\ii tolerabile [n func\ie de op\iuni politice majore care, [n condi\iile democra\iei politice ]i ale economiei de pia\`, erau evident nelegitime. Una dintre aceste op\iuni politice majore a fost alegerea [ntre privatizarea [n favoarea capitalului interna\ional opus` privatiz`rii [n favoarea unui capital autohton [n ascensiune. Dar, ]i aici, avem de a face cu o categorie ]i nu cu proprietari concre\i. Trecerea de la mul\imea candida\ilor poten\iali la individul concret care devine proprietar avea nevoie de un mecanism pe care nici democra\iile ]i nici economia de pia\` nu putea s`-l identifice, adic` avea nevoie de corup\ie.

Corup\ia privatiz`rii, care pare a fi o necesitate absolut` cel pu\in pentru societ`\ile post-comuniste, []i pierde utilitatea social` pe m`sur` ce privatizarea [nainteaz`. Problema real` [n combaterea corup\iei r`m@ne aceea de a desfiin\a mecanismul, deja stabilizat, [n corela\ie cu avansul [n privatizare. Este o problem` tipic` a reac\iei politicii la iner\ia social`.

8. Un corolar al paradigmei despre func\ionalitatea corup\iei [n raport cu privatizarea este c` fenomenul corup\iei ar trebui s` se diminueze pe m`sur` ce privatizarea [nainteaz`. Dar datele empirice infirm` aceast` tendin\`. Ceea ce [nseamn` c` o form` nou` de corup\ie tinde s` [nlocuiasc` treptat forma ini\ial`, legat` de privatizare.

Noua form` de corup\ie nu mai este legat` de privatizare, ci, dimpotriv`, de evolu\ia post-privatizare a firmelor private rom@ne]ti. Dincolo de particularit`\ile fiec`rei firme [n parte, o caracteristic` care p`rea c` se generalizeaz` era c`, chiar ]i scoase din sistemul de stat ]i introduse pe pia\`, cele mai multe dintre firmele rom@ne]ti privatizate nu puteau, [nc`, func\iona f`r` o subven\ie substan\ial` de la stat. Performan\a lor productiv` era at@t de sc`zut`, orientarea lor spre pia\` era at@t de st@ngace, iar dependen\a lor financiar` ]i cultural` fa\` de stat era [nc` at@t de mare, [nc@t capacitatea lor competi\ional` pe pia\` era aproape inexistent`.

Prin simplul fapt c` avusese loc transferul de proprietate dinspre stat spre proprietari individuali – ale]i [n condi\iile deja specificate anterior – firmele rom@ne]ti deveneau nu mai viabile, ci mai vulnerabile. Rezultatul a fost c`, pe ansamblul economiei na\ionale, [ntreaga produc\ie industrial` a [nceput s` aib` un bilan\ negativ. Din momentul [n care privatizarea a atins o pondere semnificativ` [n produc\ia industrial` total`, bilan\ul anual al [ntreprinderilor din economie, cumulat, a devenit negativ. {n 1999, totalul [ntreprinderilor rom@ne]ti cumulau o pierdere anual` de 8000 de miliarde de lei, la pre\urile curente. {n anul urm`tor, aceasta se redusese semnificativ, dar tot mai [nregistra un minus de 560 de miliarde de lei, [n pre\uri curente.

Faptul c`, pe ansamblul lor, firmele economiei rom@ne]ti [nregistrau rezultate negative, are leg`tur` cu performan\a economic` ]i nu cu corup\ia.

Dar concluzia este semnificativ` pentru analiza corup\iei. Concluzia este c` managementul economic rom@nesc este deficitar, iar oamenii [ns`rcina\i cu conducerea economiei nu sunt, pur ]i simplu, [n stare – pe ansamblul economiei – s` gestioneze resursele pe care le au la dispozi\ie [n a]a fel [nc@t s` produc` mai mult dec@t cheltuiesc. {n aceast` situa\ie de ansamblu, corup\ia in-

7

S.P. nr. 106/2004

Editorial tervine ca mecanism principal de redistribuire a pierderilor. Simplul fapt c` ansamblul industriilor rom@ne]ti este produc`tor de pierderi nu [nseamn` c` pierderile se distribuie uniform pe [ntreprinderi.

De fapt, marea problem` a economiei era de a inventa un criteriu de distribu\ie neuniform` a pierderilor, iar mecanismul la [ndem@n` ]i cel mai eficient s-a dovedit a fi corup\ia. Managerii rom@ni, mai ales managerii rom@ni din sectorul privat, poate nu ]tiau s` conduc` o afacere, dar exista un lucru pe care ]tiau s`-l fac` ]i tocmai aceast` “]tiin\`” este cea care [i selecta ca manageri: ]tiau s` transfere pierderile propriei [ntreprinderi private asupra sectorului de stat, [nc` suficient de mare, al economiei. Cele 8000 de miliarde de lei pierderi pe ansamblul [ntreprinderilor rom@ne]ti se distribuiau, inegal, [ntre un profit de 6000 de miliarde ale sectorului privat ]i o pierdere de 14.000 de miliarde ale sectorului de stat. {n 2000, c@nd economia a mers ceva mai bine, mecanismul a func\ionat ]i el mai bine ]i, ca urmare, sectorul de stat a pierdut 21.000 de miliarde de lei (pre\uri curente) pentru a asigura un profit de 20.500 de miliarde (pre\uri curente) ale sectorului privat. Cum, [n aceea]i perioad` infla\ia a sc`zut de la peste 50% la numai 45%, rezult` c` ceea ce s-a [nt@mplat a fost o cre]tere exponen\ial` – aproape dubl` – a pierderilor [n sectorul de stat, pentru a asigura profituri [n sectorul privat.

Concluzia care rezult` din aceast` analiz` este tulbur`toare. Ideologia dominant` a perioadei afirm` c`, urmare a caracteristicilor sale inerente, sectorul privat al economiei ar trebui s` fie mai eficient ]i aduc`tor de profituri [n opozi\ie cu sectorul de stat al economiei, care ar trebui s` fie prost gestionat ]i produc`tor de pierderi. Cifrele pe care le-am prezentat mai sus ilustreaz` tocmai aceast` ideologie. Din p`cate, [ns`, ele justific` ]i afirma\ia dup` care corup\ia – ]i nu pia\a – este mecanismul care asigur` superioritatea sectorului privat asupra sectorului de stat.

Economia rom@neasc` din anii 1999-2000 era format` din dou` sectoare distincte, [ntreprinderile aflate [n proprietatea statului ]i [ntreprinderile aflate [n proprietate privat`. Raportul de m`rime este [n favoarea capitalului privat, a c`rui cifr` de afaceri reprezint` circa dou` treimi din totalul produc\iei. Pe ansamblu, sectorul de stat ]i cel privat, luate [mpreun` au mers [n pierdere. Dar sectorul privat a reu]it s`-]i asigure profituri, [n vreme ce sectorul de stat a cumulat pierderi din ce [n ce mai mari – propor\ionale cu profiturile sectorului privat. Mecanismul prin care s-a asigurat aceast`

S.P. nr. 106/2004

redistribuire inechitabil` a ineficien\ei economice [ntre sectorul de stat ]i cel privat a fost corup\ia.

Prin intermediul ei, sectorul privat a reu]it s`-]i transfere o bun` parte din cheltuieli ]i toate pierderile asupra sectorului de stat. Politica, care a vegheat mecanismul, a trebuit fie s` [nchid` ochii – ignor@nd neplata datoriilor fa\` de stat ]i acumularea de arierate – fie s` legalizeze transferul, prin preluarea la bugetul de stat a pierderilor din sectorul economiei de stat, rezultate din transferul asupra acestuia a cheltuielilor de produc\ie ale sectorului privat.

Partea tulbur`toare a concluziei este c`, deocamdat`, f`r` corup\ie, sectorul privat al economiei “de pia\`” rom@ne]ti nu func\ioneaz`. Cel pu\in, nu func\iona cu vreo trei ani [n urm`, pentru care dispunem de date statistice. Este probabil c`, [n ciuda celor trei ani de cre]tere economic` consecutiv`, cel pu\in o parte a lui continu` s` nu fie viabil dec@t sub condi\ia ca, prin intermediul corup\iei, s` poat` transfera o parte a cheltuielilor ]i a pierderilor, asupra sectorului de stat. Formele pe care le ia acest transfer sunt dintre cele mai diverse. De exemplu, unul dintre modurile de a subven\iona, de la bugetul de stat, un sistem bancar aflat [n dificultate, [n ciuda faptului c` era privatizat [n propor\ie majoritar`, a fost lansarea unor [mprumuturi ale statului pe pia\a intern` cu o dob@nd` mai mare dec@t dob@nda pie\ei. {n alte cazuri, b`ncile de stat r`mase [n func\iune au creditat [n condi\ii nerezonabile cheltuieli ale sectorului privat. {n alte cazuri, Ministerul Finan\elor a acceptat ca datoriile c`tre stat ale sectorului privat s` fie ree]alonate sau s` fie pur ]i simplu ]terse. Indiferent de metod`, sectorul privat a beneficiat de aceast` sponsorizare mascat` a statului, f`r` de care ar fi devenit un e]ec politic ]i economic major. Decizia politic` cu privire la sponsorizarea sectorului privat era, prin urmare, obligatorie. Iar rolul corup\iei [n acest mecanism a fost de a face trecerea de la decizia de principiu, luat` la nivel politic de toate guvern`rile posibile, la nivel individual, adic` la nivel de firm`. Ceea ce [nseamn` c`, f`r` corup\ia pe care o blam`m at@ta, aceast` redistribuire a cheltuielilor ]i a profiturilor care a men\inut [n via\` sectorul privat nu ar fi avut loc.

Blamarea politicului [n aceast` privin\`, faptul c` [n loc s` aleag`, pentru sponsorizare rafin`ria x, [n locul rafin`riei y, [ncepe s` apar` ca un detaliu nesemnificativ. Este evident, acum, c` o rafin`rie cel pu\in trebuia subven\ionat` ]i c`, potrivit tuturor mecanismelor democra\iei ]i economiei de pia\`, nu exista nici un criteriu dup` care o rafin`rie ar fi fost mai eligibil` pentru subven\ionare dec@t alta.

Corup\ia a rezolvat aceast` incertitudine, ]i, prin

8

Editorial urmare, a fost un mecanism func\ional [n perioada la care ne referim.

9. Dar, aceast` perioad` se apropie ea [ns`]i de un sf@r]it previzibil. Spre deosebire de anii anteriori, cel pu\in o parte dintre firmele private rom@ne]ti sunt – sau se simt [n stare, ceea ce este acela]i lucru – capabile s` supravie\uiasc` pe pia\` prin for\e proprii ]i resimt redistribuirea de cheltuieli ]i de venituri datorate corup\iei, ca pe o mutilare inutil` a pie\ei. Aceste firme se opun corup\iei, pentru c` se opun unei redistribuiri dup` criterii care nu \in de pia\` a veniturilor ]i cheltuielilor.

Aici st` speran\a noastr` [n combaterea real` a corup\iei, [n apari\ia unui agent socio-economic real, puternic ]i direct interesat [n desfiin\area corup\iei, nu din perspectiv` moral`, ci ca urmare a faptului c` lipsa corup\iei [i permite s` valorizeze un avantaj competitiv. Iar acest avantaj competitiv const` [n superioritate managerial` ]i organizatoric`, valorificat` [n condi\ii de pia\` liber`.

Rezult` de aici c`, dac` vrem cu adev`rat s` combatem corup\ia, ceea ce trebuie s` facem [n primul r@nd nu este s` atac`m politicienii, s` dezv`luim corup\ii trecute ]i s` [nt`rim represiunea juridic` [mpotriva corup\ilor de p@n` acum. Toate acestea nu stric`, dar, toate la un loc, nu conduc la o diminuare a corup\ie [n economie ]i [n societate. Ceea ce trebuie s` facem este s` sprijinim tendin\a pozitiv` care se na]te [n economie ]i pe pia\`, s` sprijinim pia\a ]i acele companii care nu au nevoie de sprijin de la stat pentru a c@]tiga o competi\ie cu concuren\a.

SEMNAL Marian Zulean Armata æi societatea în tranziåie Editura Tritronic, Bucureæti, 2003

Descriere „De când supervizarea democraticã a armatei a devenit o condiåie necesarã pentru apartenenåa la NATO, prin Studiul asupra extinderii NATO din 1995, a crescut în mod considerabil interesul pentru aceastã problemã în Europa Centralã æi de Est. Cartea domnului Marian Zulean, un tânãr cercetãtor român ce promite mult æi care abordeazã acest subiect serios, reprezintã o piatrã de hotar. Toåi românii interesaåi de rolul României în NATO ar trebui sã citeascã aceastã carte.”

Jeffrey Simon, National Defense University, Washington, D.C. „Originalitatea acestei lucrãri poate fi identificatã în formularea unui model teoretic æi operaåional al relaåiilor democratice dintre civili æi militari sau în instituirea unui concept nou æi comprehensiv al securitãåii din care derivã consecinåele specifice politicilor de securitate. Analiza raporturilor dintre securitate æi relaåiile dintre civili æi militari este raportatã la contexte naåionale, regionale æi globale cu scopul de a deduce formulãri pragmatice pentru noi organizãri instituåionale æi pentru noi politici în domeniile de referinåã.”

Lazãr Vlãsceanu, prof. univ. dr., Universitatea din Bucureæti.

VLADIMIR PASTI - Analist politic, autor a peste 1000 articole ]i lucr`ri de analiz` politic`: Rom@nia [n tranzi\ie.

C`derea [n viitor; Rom@nia: Starea de fapt; Ultima inegalitate. Rela\iile de gen [n Rom@nia etc.

9

S.P. nr. 106/2004

Politicã internã

Eufemisme contraproductive VLAD FLONTA The article is focused on the 2003 Regular Report on Romania’s progress towards accession, released by the European Commission. The general colour of the Report is euphemistical, since Romania is ranked on the last place of the 12 candidates in the European Commission statistics. I argue that this has a negative impact on the progress of the Romanian society. After 1989 the reforms where realized almost exclusively due to the pressures of the EU, IMF and WB. A more critical Report would have determined the government to a less populistic way of governing in the electoral year 2004. Among others the article deals with the performance of Romania in a comparative perspective, the functioning market economy status, some difficult chapters which are still open, and the problem of discrimination in Romania.

Exist` un contrast frapant [ntre imaginea Rom@niei care rezult` din relat`rile presei rom@ne]ti ]i str`ine ]i raportul de \ar` al Comisiei Europene.

Spre exemplu, de]i sunt criticate diverse aspecte, din capitolele care privesc justi\ia, afacerile interne sau v`mile nu transpar deloc situa\iile revolt`toare ]i abuzurile strig`toare la cer semnalate de at@tea ori, pe bun` dreptate, de pres`. Din raport apare o \ar` mult mai a]ezat` dec@t este Rom@nia [n realitate. Dac` un turist str`in ar citi pe Internet raportul de \ar` pe 2003 ]i ar vedea pe un alt site unele imagini ale m`n`stirilor din Moldova, ar crede c` Rom@nia este o destina\ie excelent`. Se pare [ns` c` altele sunt sursele de informare, din moment ce Rom@nia nu a devenit o destina\ie turistic` important`, [n ciuda unui poten\ial natural remarcabil.

Formul`rile din raport sunt tehnic-prudente iar tonul general este eufemistic. Cred c` aceste eufemisme sunt contraproductive pentru c` reformele din Rom@nia s-au realizat [n ultimii 14 ani aproape exclusiv la presiunie UE, FMI ]i BM. Privatiz`rile realizate [n aceast` toamn` la Roman Bra]ov, Tractorul Bra]ov ]i Siderurgica Hunedoara se impuneau de ani de zile. Ele au fost totu]i f`cute acum pentru c` autorit`\ile rom@ne au sperat la ob\inerea [n ultimul moment a mult-r@vnitului statut de “economie de pia\` func\ional`”. Tactica [ngr`]`rii porcului [n ajun nu a func\ionat [ns` de aceast` dat`.

Un raport mai pu\in eufemistic ar fi putut men\ine guvernul [ntr-o mai mare m`sur` [n priz` [n anul electoral 2004. Exist` o mare distan\` [ntre tonul acestui raport ]i, spre exemplu, tonul mult

S.P. nr. 106/2004

mai critic ]i mai realist al interven\iei ambasadorului american Michael Guest, la Conferin\a Na\ional` a Donatorilor Anticorup\ie, care a avut loc [n 15 aprilie 2003 la Bucure]ti. Michael Guest spunea atunci, sesiz@nd foarte bine starea de exasperare [n care tr`ie]te o mare parte a popula\iei Rom@niei: “Dac` tinerii din aceast` \ar` nu pot conta pe faptul c` []i pot g`si o slujb` pe merit, atunci este timpul ca ei s`-]i urmeze carierele [n alt` parte.

Dac` multe persoane influente iau bani care ar trebui folosi\i pentru refacerea str`zilor ]i pentru instalarea conductelor de ap`, [n timp ce cet`\enii care au trecut prin cea mai neagr` perioad` a comunismului ]i prin dificult`\ile tranzi\iei nu-]i pot permite s`-si pl`teasc` facturile pentru [nc`lzire, atunci acei cet`\eni tr`iesc [ntr-o \ar` care le este str`in`.”1 {ntr-un alt pasaj al discursului s`u, ambasadorul american, aflat de 18 luni [n Rom@nia la momentul respectiv s-a pronun\at f`r` menajamente: “{n\eleg de ce unele privatiz`ri dureaz` at@t de mult [n caz c` ele se [nt@mpl` vreodat`. }tiu ce [nseamn` “lichidator”; ]tiu care sunt rela\iile lor, ]tiu ceea ce se [nt@mpl` cu conturile lor din b`nci ]i, din nefericire, cu comunit`\ile atunci c@nd ace]tia cump`r` o firm`. De asemenea, ]tiu ceea ce se [nt@mpla prea des sau, mai exact, ceea ce nu se [nt@mpl` c@nd cei care ar trebui s` c@]tige o afacere sunt [ndep`rta\i. }i dumneavoastr` ]ti\i asta. }i este o ru]ine pentru aceast` \ar`.”

Dup` citirea raportului nu pot dec@t s` subscriu la ceea ce Andrei Ple]u a constatat acum ceva vreme [ntr-un remarcabil discurs prilejuit de pri-

10

Politicã internã mirea Premiului Joseph Bech 2001: “exist` deja o “limb` de lemn” a discursului comunitar, exist` cli]ee”.2 Françoise Thom spune c` “ne d`m seama c` un text este redactat [n limba de lemn de la primele cuvinte, [nainte chiar de a le fi c`utat sensul: exist` o [ncetineal` care nu [n]eal`. Acest caracter greoi at@t de frapant \ine [ntre altele de anumite caracteristici ale sintaxei, de unele ticuri”.3 {ntr-adev`r, cele 133 de pagini ale raportului pe 2003 nu se citesc cu sufletul la gur`. {n plus, autorul acestui articol a citit ]i cele 153 de pagini ale raportului pe 2002.

Cele scrise mai sus nu trebuie [n nici un caz [n\elese ca un discurs antioccidental, antieuropean sau proamerican. {ns` ]i [n UE exist` lucruri imperfecte ]i de asemenea lucruri care func\ioneaz` foarte prost. Citesc frecvent presa german` ]i britanic`, care sunt pline de critici ]i de scepticism. De]i cele dou` \`ri sunt printre cele mai avansate din lume.

Evident c` guvernul a profitat de tonul eufemistic al raportului de \ar` pentru a-]i exagera realiz`rile. Institu\ii mult mai importante, mai credibile ]i mai respectate [n lume dec@t Guvernul Rom@niei au avut o optic` net diferit`. Astfel, [n Financial Times din 6 noiembrie 2003 se spune tran]ant c` raportul de \ar` s-a dovedit a fi o “dezam`gire major`”. Agen\ia Reuters relateaz` c`: “Rom@nia a e]uat [n [ncercarea de a ob\ine statutul de economie de pia\` func\ional`. {n acest fel se demonstreaz` vulnerabilitatea inten\iei ambi\ioase de a adera la UE [n 2007”. Destul de critic s-a exprimat ]i agen\ia de rating Standard & Poor’s. De altfel, [n leg`tur` cu faptul c` anul 2007 reprezint` o “\int` ambi\ioas`” pentru Rom@nia s-au pronun\at [n mod repetat at@t comisarul european pentru extindere, Günther Verheugen c@t ]i cancelarul german Gerhard Schröder, cel mai influent om al Europei.

Este adev`rat c` Rom@nia a [nregistrat o serie de progrese [n timpul guvern`rii PSD. Cre]terea economic`, reducerea continu` a infla\iei, consolidarea rezervei valutare a BNR reprezint` succese clare, chiar dac` calitatea cre]terii economice [nc` las` de dorit (ponderea produselor cu valoare ad`ugat` mare [n PIB este [nc` redus`, acela]i lucru fiind valabil ]i [n ce prive]te structura exporturilor).

Agen\iile de rating (Moody’s, Standard & Poor’s ]i Fitch-IBCA) au [mbun`t`\it calificativele acordate Rom@niei, de]i ele r`m@n inferioare calificativelor altor \`ri candidate. Pentru prima oar` dup` 1989 Rom@nia a reu]it s` duc` la bun sf@r]it un acord stand-by [ncheiat cu FMI. Sigur c` acest lucru a fost facilitat de faptul c` Rom@nia a pus teritoriul

s`u la dispozi\ia trupelor americane [n prima parte a conflictului din Irak. Totu]i, performan\a r`m@ne.

Problema este [ns` [n ce ritm a progresat Rom@nia [n raport cu ritmul [n care au progresat celelalte state candidate. S` facem a]adar o scurt` istorie a procesului de extindere a UE spre Est. {n decembrie 1997, Consiliul European de la Luxemburg a hot`r@t s` [nceap` negocierile cu Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Estonia ]i Cipru, urm@nd ca negocierile cu celelalte \`ri care doresc s` adere la UE s` [nceap` dup` ce acestea vor fi înregistrat un progres suficient [n baza parteneriatelor de aderare. Porcesul de aderare a [nceput efectiv [n 30 martie 1998, odat` cu reuniunea de la Londra a mini]trilor de externe ai statelor membre ]i ai celor ]ase state candidate.

Exact doi ani mai t@rziu, la Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999, s-a decis [nceperea negocierilor de aderare ]i cu Rom@nia, Bulgaria, Slovacia, Letonia, Lituania ]i Malta. Negocierile au [nceput efectiv [n februarie 2000.

A]adar, la [nceputul anului 2000 Rom@nia a plecat de la aceea]i linie de start cu alte cinci \`ri. Nu voi face nici o compara\ie cu celelalte ]ase \`ri care [ncepuser` negocierile de aderare cu doi ani mai devreme. {ns` o compara\ie cu aceste cinci \`ri se impune.

Exist` 31 de capitole de negociere, primele 30 desemn@nd domenii precise iar ultimul fiind intitulat “Altele”. De aceea, unii spun c` num`rul de capitole ar fi de 30. {n cele ce urmeaz` voi porni de la premisa c` sunt 31 de capitole. {n eviden\a asupra stadiului negocierilor realizat` la 27 iulie 2001, Rom@nia era deja pe ultimul loc al clasamentului cu doar 15 capitole deschise ]i 8 [nchise. Penultimul loc era ocupat de Bulgaria cu 21 de capitole deschise ]i 11 [nchise.

Celelalte patru \`ri se data]aser` deja mult de cele dou` coda]e: Lituania avea 29 de capitole deschise ]i 16 [nchise, Letonia 29 deschise ]i 18 [nchise, Slovacia 29 deschise ]i 17 inchise, iar Malta 28 deschise ]i 17 [nchise.4 Deja, din acest moment, pentru Rom@nia nu mai e interesant` dec@t compara\ia cu Bulgaria. {n a doua parte a anului 2001, Rom@nia ]i-a “consolidat” pozi\ia coda]`, distan\a fa\` de Bulgaria m`rindu-se. Astfel, eviden\a privind stadiul negocierilor realizat` la 11 decdembrie 2001 arat` c` Rom@nia are 17 capitole deschise ]i 9 [nchise iar Bulgaria 26 deschise ]i 13 [nchise. Deci, [n acest interval de o jum`tate de an Rom@nia a reu]it s` deschid` doar 2 capitole ]i s` [nchid` unul, [n timp ce Bulgaria a deschis 5 ]i a [nchis dou`.

11

S.P. nr. 106/2004

Politicã internã Prima jum`tate a anului 2002 a adus o nou` deterioare a situa\iei comparative a Rom@niei, de aceast` dat` mai drastic`. Diferen\a [ntre num`rul de capitole [nchise de Rom@nia ]i Bulgaria a crescut de la 4 la 8, conform statisticii realizate [n 28 iunie 2002. {n acest moment Rom@nia avea 26 de capitole deschise ]i 12 [nchise [n timp ce Bulgaria avea 30 deschise ]i 20 [nchise. {n 30 decembrie 2002, 10 din cele 12 \`ri candidate [nchiseser` provizoriu toate cele 31 de capitole. Rom@nia [nchisese 16, iar Bulgaria 23. A]adar o palid` reducere a handicapului de la 8 la 7. Ambele \`ri aveau deschise [n acest moment 30 de capitole. Nici [n 2003 Rom@nia nu a reu]it s` se apropie sim\itor de Bulgaria. Rom@nia are acum 20 de capitole [nchise, iar Bulgaria 26.

Dincolo de traducerile cu sau f`r` suflet, acestea sunt cifrele ]i ele sunt edificatoare. Procesul de aderare [nceput de Rom@nia [n februarie 2000 a decurs [ntr-un ritm foarte lent. Rom@nia s-a men\inut cu o consecven\` demn` de o cauz` mai bun` pe ultimul loc dintre cele 12 \`ri candidate. {ntr-un editorial plin de dezam`gire ]i am`r`ciune, Stelian T`nase a folosit o expresie mai brutal`: “Rom@nia apare a fi copilul t@mpit al Europei postcomuniste”.5 {n plus, av@nd caren\e at@t de mari, Rom@nia nici nu a negociat unele capitole. Ea a acceptat pur ]i simplu ce i s-a dictat ]i a promis s` ]i implementeze. Sunt o serie de prevederi acceptate de Rom@nia care vor produce mari dificult`\i unor ramuri ale economiei rom@ne]ti (]i a]a firave) pe pia\a concuren\ial` a UE. {n lipsa satisfacerii criteriilor de performan\`, dec@t s` aib` ]i mai pu\ine capitole [nchise, Rom@nia a acceptat s` [nchid` [n mod defavorabil unele capitole.

Rom@nia se afl` pe ultimul loc ]i [ntr-o evaluare realizat` de Economist Intelligence Unit a intervalului de care \`rile candidate vor avea nevoie pentru a ajunge la valoarea medie a PIB-ului pe cap de locuitor care exist` [n UE [n 2003. Conform acestui studiu, Rom@nia va avea nevoie de 80 de ani iar Bulgaria de 63. Vecinii maghiari [n schimb doar de 34. Cel mai bine se plaseaz` micile \`ri mediteraneene: Cipru cu 21 de ani ]i Malta cu 29 de ani.6 Sigur c` o asemenea analiz` este foarte discutabil`. {n intervale de decenii se pot [nt@mpla nenum`rate lucruri complet imprevizibile. Oricum, evaluarea are [n vedere ipoteza hiperoptimist` c` noile \`ri membre vor avea [n fiecare an, timp de decenii, o cre]tere economic` de 3-4%. Totu]i, aceast` analiz` este un reper pentru a compara gradul de dezvoltare economic` al \`rilor candidate.

S.P. nr. 106/2004

Discursul unor oficiali rom@ni care dup` apari\ia raportului de \ar` au elogiat progresele Rom@niei ignor@nd (f`r` pic de naivitate) perspectiva comparativ` mi-a amintit de discursul unor naivi nostalgici ai “Epocii de Aur”: “Tot comunismul era mai bun ca democra\ia. Ceau]escu `sta o fi fost el nebun ]i paranoic dar m`car a construit fabrici, a f`cut metroul. ~]tia dup` ’90 doar au distrus.”

C` dup` 1989 economia na\ional` a fost devalizat` [n mod masiv este evident. {ns` performan\ele economice ale epocii Ceau]escu trebuie comparate cu performan\ele economice ale altor \`ri din acea perioad`. Rom@nia lui Ceau]escu iese prost chiar [n compara\ia cu multe din \`rile blocului sovietic.

Compara\ia cea mai pertinent` este cea [ntre RFG ]i RDG sau [ntre Coreea de Nord ]i Coreea de Sud. Iar rezultatul compara\iei este absolut edificator.

Iat` a]adar cum scoaterea din context sau compara\iile inadecvate pot distorsiona grav realit`\ile.

Fie c` este vorba de rea-voin\` interesat` (ca [n primul caz), fie doar de ignoran\` ]i naivitate.

Marea majoritate a politicienilor rom@ni nu [n\eleg c` prezent`rile triumfaliste ]i potemkiniadele nu mai p`c`lesc dec@t o mic` parte a electoratului.

Credibilitatea unui Teodor Stolojan, spre exemplu, se datoreaz` unei complet alte atitudini. Fostul consilier preziden\ial Iosif Boda scoate [n eviden\` acest fapt ]i descrie foarte bine acest personaj atipic al scenei politice rom@ne]ti: “Guvernul Stolojan a luat m`suri mai nepopulare dec@t orice alt cabinet, cel pu\in p@n` la decizia echipei Ciorbea de a [nchide 17 [ntreprinderi.

Cu toate acestea nimic din ce a g@ndit sau f`ptuit Stolojan nu a [nt@mpinat mare rezisten\` din partea popula\iei sau a sindicatelor. Sinceritatea lui brutal`, exprimat` [n vorbe memorabile, consemnate de pres`, i-a atras [ncredea concet`\enilor s`i. De unde se vede, [ntre altele, c@t de fals` este credin\a politicianist` c` electoratul trebuie lingu]it cu orice pre\ ori chiar luat de prost. (...) Paradoxal, carisma lui venea din aceast` sinceritate. Bolov`noas` uneori, dar niciodat` pus` la [ndoial`.”7 Saltul semnificativ realizat de PNL dup` venirea lui Stolojan la conducerea partidului [n vara anului 2002 confirm` faptul c` [n Rom@nia se poate face totu]i politic` ]i [n alt mod. Un alt personaj cu o mare longevitate [ntr-un post de mare r`spundere, de asemenea apreciat de public pentru tonul ponderat realist ]i decent al declara\iilor sale este Mugur Is`rescu. Poate nu este [nt@mpl`tor c` at@t Stolojan c@t ]i Is`rescu sunt economi]ti. * * *

12

Politicã internã Principala speran\` a guvernan\ilor rom@ni pentru ziua de 5 noiembrie 2003 a fost acordarea statutului de “economie de pia\` func\ional`”. {ntr-o declara\ie dat` presei, Daniel D`ianu spunea c` “economia de pia\` func\ional`” este un termen destul de ciudat, un concept care nu poate fi g`sit [n nici un manual de economie. {n raportul de \ar` poate fi g`sit` o defini\ie a “economiei de pia\` func\ionale”, de]i destul de vag` ]i l`s@nd loc la multe interpret`ri: “The existence of a functioning market economy requires that prices, as well as trade, are liberalised and that an enforceable legal system, including property rights, is in place. Macroeconomic stability and consensus about economic policy enhance the performance of a market economy. A well-developed financial sector and the absence of any significant barriers to market entry and exit improve the efficiency of the economy.”8 Lipsesc din aceast` defini\ie cuantific`rile criteriilor, at@t de necesare c@nd e vorba de economie.

Exist` dou` formul`ri [n raport care se refer` direct la caracterul func\ional sau nefunc\ional al economiei rom@ne]ti. Mai clar` este urm`toarea: “The increasing competitiveness of the Romanian economy highlights the benefits of being close to a functioning market economy.”9 C@t suflet trebuie s` punem [n traducerea lui close to pentru a ob\ine altceva dec@t “aproape de”? {n partea de evaluare general`, formularea este foarte neclar`: “Romania can be considered as a functioning market economy once the good progress made has continued decisively.”10 Sunt perfect de acord cu analistul Joan Hoey, de la Economist Intelligence Unit, care a declarat c` Comisia European` a dovedit “o lips` ]ocant` de rigoare lingvistic`”.11 Aceast` ambiguitate este [ns` deliberat` ]i \ine de tonul general eufemistic de care am vorbit la [nceput.

Ulterior, at@t Jonathan Scheele, ]eful Delega\iei Comisiei Europene [n Rom@nia, c@t ]i Enrico Grillo Pasquarelli, negociatorul-]ef pentru Rom@nia al Comisiei Europene ]i coordonatorul echipei care a redactat raportul, au adus preciz`rile necesare ]i au mai temperat valul de euforie ira\ional` care [i cuprinsese pe unii demnitari ai \`rii clasate pe ultimul loc dintre cele 12 state candidate.

Pasquarelli a declarat c` pentru a ob\ine statutul mai trebuie rezolvate trei probleme.12 {n primul r@nd, infla\ia trebuie redus`, pentru c` “este [n continuare foarte mare ]i foarte departe de valorile infla\iei [n celelalte \`ri candidate”. Rom@nia este

singura \ar` candidat` cu o infla\ie “de dou` cifre”, adic` peste 10%. Totu]i, reducerea an de an a infla\iei reprezint` cel mai clar progres [nregistrat de Rom@nia [n domeniul macroeconomic [n ultimii ani. |inta pentru 2003 este de 14%, iar cea pentru 2004 de 9%, aceasta din urm` fiind considerat` foarte ambi\ioas` de o serie de bancheri ]i anali]ti, mai ales [n condi\iile anului electoral. {n al doilea r@nd, trebuie rezolvat` problema arieratelor, despre care Pasquarelli spune c` reprezint` “un ajutor de stat ascuns; acestea reprezint` o treime din PIB.” Aceasta este o etern` problem` a economiei rom@ne]ti. Acum aproape doi ani scriam [n paginile Sferei Politicii, [ntr-un articol [n care f`ceam un bilan\ economic al anului 2001: “Pierderile ]i arieratele din economia de stat sunt [n continuare colosale. De]i nu se g`sesc bani pentru plata datoriilor la bugetul de stat ]i la furnizori, mul\i directori din [ntreprinderile de stat continu` s` achizi\ioneze ma]ini de lux ]i s` aib` facturi lunare de zeci de milioane de lei la telefonul mobil.”13 De atunci nu s-a produs nici o [mbun`t`\ire [n aceast` privin\`. De altfel, foarte multe din cele scrise acum doi ani r`m@n valabile ]i acum. Asemenea situa\ii revolt`toare au fost semnalate de sute de ori de pres`.

Arieratele produc deficitul cvasi-fiscal al Rom@niei. Deficitul bugetar (sau fiscal) reprezint` cheltuielile pe care statul le realizeaz` peste veniturile sale curente, m`sur@nd [ndatorarea statului pe pia\a intern` ]i pe cea extern`.

Deficitul cvasi-fiscal, [n schimb, cuprinde cheltuielile [nregistrate [n sectorul public, dar necontabilizate la buget. Este vorba de pierderi [n activitatea [ntreprinderilor de stat neperformante, care se reg`sesc [n nepl`\i ale obliga\iilor lor financiare c`tre bugetele ]i utilit`\ile publice (care sunt [n majoritate tot ale statului). Adev`ratul deficit bugetar al unei \`ri, numit uneori “consolidat”, este cel care rezult` prin [nsumarea celor dou` de mai sus.

Deficitul cvasi-fiscal al Rom@niei se ridic` [n 2003 la nu mai pu\in de 2,5% din PIB, adic` circa 1 miliard de dolari! Deficitul fiscal oficial este de 2,7% din PIB ]i deci rezult` un deficit total de 5,2% din PIB.14 Cele mai mari pierderi se [nregistreaz`, de departe, [n sectorul energetic, circa 1,5% din PIB. Aici reformele ]i privatizarea se afl` [ntr-o faz` incipient`. Monopolul de stat a fost p`strat. Cu rebotez`ri de tip Renel-Conel nu se rezolv` mare lucru. Dimpotriv`, asemenea rebotez`ri inutile produc costuri. Trebuie schimbate pl`cu\e, anteturi, c`r\i de vizit`, uniforme etc.

13

S.P. nr. 106/2004

Politicã internã A]adar, [n realitate, Rom@nia are un deficit mult mai mare (dublu) ]i mai ales mult mai nes`n`tos dec@t se pretinde adesea de c`tre diver]i oficiali. Este o minciun` prin omisiune devenit` tradi\ional`.

Subscriu [n totalitate la concluzia lui Ilie }erb`nescu: “Scoaterea din joc a produc`torilor de pierderi, sursa ultim` a deficitelor cvasi-fiscale constituie condi\ia scoaterii Rom@niei din cercul vicios [n care se afl` financiar ]i economic”.15 A treia problem` la care se refer` Pasquarelli este cea a pre\urilor la energie, care trebuie majorate pentru a ajunge la “valori realiste”. Aceast` chestiune este problematic`. Prin majorarea pre\urilor, restan\ele de plat` ale consumatorilor vor cre]te considerabil. Astfel, [ncas`rile furnizorilor de energie ar putea s` scad` ]i mai mult. {n acest moment o astfel de m`sur` ar [nsemna o ad@ncire [n cercul vicios. Ea trebuie luat` abia dup` ce sectorul energetic va fi reformat considerabil ]i va fi impus` o disciplin` financiar` rezonabil`.

Declara\ia lui Pasquarelli ne arat` c` drumul Rom@niei p@n` la economia de pia\` func\ional` este [nc` unul lung. Statutul va fi acordat [ns` probabil anul viitor sau peste doi ani. }i Bulgariei i s-a acordat statutul [n 2002 cu o anumit` doz` de larghe\e, criteriile nefiind perfect [ndeplinite.

Guvernan\ii \`rii aflate pe ultimul loc din cele 12 \`ri candidate nu au ratat ocazia de a se acoperi din nou de ridicol. Sfid@nd raportul, at@t pre]edintele Ion Iliescu c@t ]i premierul Adrian N`stase au declarat [n prim` instan\` c` Rom@nia a ob\inut statutul.

Ulterior, N`stase a dat vina pe Delega\ia Comisiei Europene [n Rom@nia, care a tradus “f`r` suflet”. {n mod nea]teptat cel care a supralicitat a fost ministrul Finan\elor, Mihai T`n`sescu, care [n timpul mandatului s`u a dovedit [n general competen\` tehnic` ]i decen\` (dar ]i lipsa calit`\ilor care definesc un decision-maker). T`n`sescu a declarat c` “presa a tradus incorect”. Mai mult, formularea din concluziile raportului “nu e o formulare ambigu`, ci una c@t se poate de clar`.16 Adic` ar scrie foarte clar [n raport c` Rom@nia este o economie de pia\` func\ional`!!!

Probabil c` domnul T`n`sescu, din gre]eal`, a citit raportul de \ar` despre Bulgaria din 2002.

Acolo, [ntr-adev`r, formularea nu este deloc ambigu`, ci c@t se poate de clar`: “Bulgaria este o economie de pia\` func\ional`”.

Prin guvernan\ii s`i, Rom@nia se comport` ca un elev coda] care [nva\` doar pentru note. Acest elev nu este preocupat s`-]i [mbun`t`\easc` performan\ele, ci doar s` ob\in` note de trecere, f`r` a

S.P. nr. 106/2004

[nv`\a. C@nd reu]e]te s` ia un 6 [ntoarce foaia de h@rtie ]i le arat` p`rin\ilor c` a luat un 9. C@nd ia un 3 caut` un pix de aceea]i culoare ]i [l transform` pe 3 [n 8. {n cazul de fa\`, p`rin\ii care trebuie p`c`li\i sunt electoratul rom@n. * * * Evident c` spa\iul nu-mi permite s` m` refer la toate cele 133 de pagini ale raportului. M` voi referi la c@teva capitole [nc` deschise, extrem de dificile. {n primul r@nd, agricultura ]i protec\ia mediului [nconjur`tor. Apoi m` voi referi la [ndeplinirea criteriilor politice (riscul politic reprezentat de Corneliu Vadim Tudor ]i problema discrimin`rii femeilor, minorit`\ilor sexuale, persoanelor cu handicap ]i a celor din mediul rural). {n final, voi evalua orizontul de timp necesar Rom@niei pentru aderarea la UE. Cel mai dificil capitol de negociere va fi cel privind agricultura. {n 1997, Adrew Janos, secui n`scut [n Odorheiul Secuiesc, devenit dup` emigrare profesor de ]tiin\` politic` la University of California, Berkeley, i-a acordat un interviu lui Stelian T`nase, aflat ]i el [n SUA. Stelian T`nase l-a [ntrebat pe Andrew Janos ce l-a impresionat cel mai mult la revenirea [n Rom@nia. Janos nu a dat un r`spuns precum: ospitalitatea rom@nilor, progresele [nregistrate de Rom@nia, frumuse\ea rom@ncelor etc. R`spunsul s`u a c`zut ca o ghilotin`: “|`rani f`c@nd munci agricole, ca [n Vechiul Testament. Cu unelte primitive ori cu m@inile goale ... “17 S` vedem cum se prezint` agricultura din Rom@nia [n cifre. Federa\ia Sindicatelor din Agricultur`, Agrostar, a prezentat recent o analiz` a situa\iei agriculturii rom@ne]ti. {n perioada 1990-2002, [n Rom@nia au ap`rut circa 4,2 milioane de exploata\ii agricole private.

Din acestea peste 70% sunt gospod`rii de subzisten\`, cu o suprafa\` agricol` de maximum 3 ha ]i f`r` nici un fel de dotare tehnic`. Numai 0,3% din cele 4,2 milioane au o suprafa\` de peste 10 ha ]i dispun de mijloace tehnice acceptabile pentru o agricultur` performant`. {n ceea ce prive]te locuitorii satelor, [n prezent, exist` circa 3,5 milioane de gospod`rii, din care 380.000 nu au nici o palm` de teren agricol. Diferen\a de la 4,2 milioane de exploata\ii agricole la 3,1 milioane de gospod`rii cu teren agricol [n proprietate o reprezint` familiile stabilite la ora] care au dob@ndit p`m@nt prin Legea fondului funciar. La mai multe m`rfuri produc\ia s-a pr`bu]it literalmente dup` 1989. Astfel, [ntre 1989 ]i 2002 suprafa\a de soia s-a redus de 5 ori, cea de in ]i

14

Politicã internã c@nep` de la 200.000 ha la 3.000 ha (adic` de peste 60 de ori!), cea de sfecl` de zah`r de la 260.000 ha la 65.000 ha, iar culturile de orez aproape c` au disp`rut.18 Cred ]i eu c` Legea 18, care a f`r@mi\at agricultura rom@neasc`, a reprezentat o catastrof`. Rom@nia a devenit \ara cu cea ma f`r@mi\at` agricultur` din Europa.19 Silviu Brucan a comparat situa\ia din Rom@nia cu cea din alte \`ri foste comuniste.

De exemplu, ca urmare a reformelor agrare realizate [n Ungaria dup` 1989, a rezultat urm`toarea structur`: societ`\i private ]i holdinguri de 4.000-5.000 ha - 19% din total, cooperative agricole ]i asocia\ii de 2.000-4.000 ha - 36%, exploata\ii peste 50 ha 35% ]i exploata\ii familiale sub 50 ha - 10%. {n Cehia, 68% din suprafa\a agricol` a fost reorganizat` [n asocia\ii ]i societ`\i agricole cu suprafe\e [ntre 300-800 ha, iar [n fosta RDG 82% din suprafa\a agricol` este organizat` [n ferme [ntre 3.000-1.500 ha.20 {n agricultur` este evident nevoie de cooperativizare (prin aceasta nu [n\eleg refacerea CAPurilor comuniste ]i revenirea la economia planificat`) ]i de reforme radicale pentru a reu]i m`car o relativ` reabilitare. Subven\iile mai mult sau mai pu\in mascate, acordate din considerente electorale de guvernele care s-au succedat (dat fiindc` 47% din popula\ie tr`ie]te [n mediul rural, acest segment de popula\ie a fost ]i este o \int` electoral` important`) n-au rezolvat nimic. Pentru c` nu au fost orientate spre investi\ii care s` poat` duce la un progres durabil.

A fost [ntre altele falimentat` Banca Agricol`, banc` de stat obligat` s` acorde “credite” [n afara oric`rei ra\ionalit`\i economice (]tia toat` lumea c` nu se mai [ntoarce nici un leu). Infrastructura de sedii a B`ncii Agricole a fost apoi cump`rat` de Raiffeisen Zentralbank foarte ieftin, dup` ce statul a trecut peste 1 miliard de dolari din pierderile B`ncii Agricole la datoria public`. Doar la Bancorex pierderile au fost mai mari.

Investi\iile de care are nevoie agricultura rom@neasc` pentru a ajunge m`car pe linia de plutire sunt colosale. Deocamdat` agricultura rom@neasc` nu a reu]it s` atrag` investi\ii de calibru.

Analiza Agrostar scoate [n eviden\` ]i faptul c` deschiderea pie\ii pentru produsele str`ine prin reducerea cu 50% a taxelor vamale a dus la “pr`bu]irea majorit`\ii ramurilor industriei alimentare”. Iat` a]adar c` integrarea european` are ]i costuri. Iat` de ce nu este bine ca Rom@nia s` intre [n UE [n 2007, c@nd foarte probabil nu va fi preg`tit` s` faca fa\` presiunilor concuren\iale din UE.

Chiar Polonia are mari dificult`\i [n adaptarea agriculturii cerin\elor UE. Cea mai mare \ar` din Europa de Est, Polonia, are 2 milioane de agricultori. UE are [n total 6 milioane de agricultori.

Politica agricol` comun` a UE e oricum unul din domeniile cele mai delicate, dac` nu cel mai delicat al politicii economice a UE. Prin aderarea celor 10 \`ri (]i mai ales a Poloniei, copilul-problem` [ntre cele 10 \`ri candidate) lucrurile se vor complica enorm.

Deja comisarul Günther Verheugen a izbucnit [n parlamentul polonez, ca replic` la amenin\area Poloniei, totu]i [nc` neintrat` [n UE, de a se al`tura inten\iei spaniole de blocare a adopt`rii unei Constitu\ii Europene. P`r`sind limbjul diplomatic, Verheugen a declarat: “Dac` a]a []i [ncepe Polonia calitatea de membru al UE, regret eforturile pe care le-am f`cut [n numele ei”.21 De aceea, se poate anticipa c` UE va deveni mult mai prudent` ]i mai exigent` la al doilea val de extindere. Faptul c` aderarea celor 10 state va fi un succes nu este deloc o certitudine. {n principiu, dac` nu se vor face derog`ri majore de la criteriile de aderare, Rom@nia ar trebui p@n` [n 2005 s` dubleze productivitatea [n agricultur` (care contribuie cu doar 13% la PIB) ]i s` [njum`t`\easc` num`rul de persoane care tr`iesc exclusiv din agricultur`. Sunt obiective evident irealizabile [n acest interval de timp.

Se observ` [ns` ]i o rezisten\` destul de serioas` fa\` de cerin\ele UE privind siguran\a alimentar` ]i reglemnt`rile sanitar-veterinare. Astfel, deputatul PSD Ion }tefan a declarat “patriotic”: “Rom@nia are lan\ul carpatic, are tradi\ii proprii ]i va t`ia zeci de ani de aici [nainte porcul [n b`t`tur`”.22 Probabil dorind s` continue [ntr-o manier` sui generis tradi\ia teoriilor dependecia ale economi]tilor latino-americani, deputatul PSD Petru Posea construie]te o teorie a dependen\ei poporului rom@n (latin ]i el, nu-i a]a ?) de porc: “Trebuie s` vedem c` acest animal, porcul, f`r` de care nu putem exista noi, poporul rom@n, s` nu dispar`”.23 |ar` trist`, plin` de umor ...

S` sper`m totu]i c` cei care vor negocia pentru Rom@nia capitolul agriculturii nu vor face asemenea declara\ii demne de rubricile umoristice.

Un alt capitol foarte dificil este cel privind protec\ia mediului [nconjur`tor. Poluarea realizat` de o serie de ramuri industriale este [n continuare uria]`. {n procesul de privatizare din Rom@nia au fost cump`rate de c`tre investitori str`ini importan\i mai ales fabrici din industriile cele mai poluante, precum cea a cimentului sau cea petrochimic`.

15

S.P. nr. 106/2004

Politicã internã Spre exemplu, un succes al privatiz`rii a fost cump`rarea Romcim Bucure]ti de c`tre marele concern francez Lafarge. Grupul german HeidelbergCement a cump`rat nu mai pu\in de 3 fabrici de ciment [n Rom@nia: Moldocim Bicaz, Casial Deva ]i Romcif Fieni. {n UE, HeidelbergCement ]i Lafarge ar avea costuri incomparabil mai mari legate de protec\ia mediului dec@t [n Rom@nia.

Peste 5.000 de fabrici din Rom@nia trebuie s` investeasc` urgent pentru reducerea polu`rii. Costul total al respect`rii directivelor UE privitoare la mediu este ame\itor: 22 miliarde de euro.24 {n func\ie de sector, Rom@nia a cerut perioade de tranzi\ie [ntre 3 ]i 15 ani pentru alinierea la standardele UE. Problematic este ]i capitolul legat de justi\ie ]i afaceri interne. {n leg`tur` cu corup\ia, formularea din raport este foarte clar`: “International reports and surveys indicate that corruption in Romania continues to be widespread and affects all aspects of society.”25 {ntr-adev`r, Corruption Perceptions Index 2003, realizat de organiza\ia Transparency International, arat` c` Rom@nia este cea mai corupt` din cele 12 state candidate. Rom@nia se plaseaz` pe locul 83 din 133 de state listate, cu un CPI Score de 2,8, la egalitate cu India ]i Malawi.

Bulgaria este la o distan\` apreciabil`, pe locul 54.26 La corup\ia din Rom@nia m-am referit [ntr-un articol recent, [n care subliniam caracterul sistemic al corpu\iei din \ara noastr`.27 {n ce prive]te corup\ia, formul`rile din raport ies [ntr-o oarecare m`sur` din tonul general eufemistic.

Capitolul privind energia va ridica de asemenea mari probleme. {n acest sector [nc` a fost p`strat monopolul de stat ]i el constituie principala surs` a arieratelor din economia na\ional`, a]a cum am ar`tat mai sus. Tot sectorul energetic va reprezenta o piedic` ]i [n negocierile privind capitolul “Politica [n domeniul concuren\ei”. {n concluzie, au fost [nchise provizoriu capitolele mai u]oare. Cele mai dificile abia urmeaz`.

Dar cel mai greu lucru va fi aplicarea efectiv` a acestei noi legisla\ii. {n raport se subliniaz` mereu un decalaj [ntre adoptarea legilor ]i implementarea lor. {n aceast` privin\`, formularea este net`: “However, in many areas, there has been an increasing gap between progress in legal transposition and the limited ability of the Romanian administration to implement and enforce the newly adopted legislation.”28 {n partea de concluzii, se reia aceast` idee: “implementation capacity remains weak in almost all areas”.29 Noul negociator-]ef al UE pentru Rom@nia, Fabrizio Barbaso, s-a exprimat f`r` mena-

S.P. nr. 106/2004

jamente: “Risc`m ca modernizarea \`rii s` se fac` [n sute de pagini, pe h@rtie, dar nu ]i [n realitate”.30 De aceast` dat`, trebuie a]adar neap`rat dep`]it stadiul formelor f`r` fond care a caracterizat mereu peisajul institu\ional postdecembrist. Boala este [ns` mult mai veche31; expresia [i apar\ine lui Titu Maiorescu. * * * M` voi referi [n cele ce urmeaz` ]i la [ndeplinirea criteriilor politice. Aici situa\ia este considerabil mai bun` dec@t cea a indeplinirii criteriilor economice.

Exist` [ns` [n Rom@nia un risc politic care nu trebuie subapreciat. La alegerile din 2000, Corneliu Vadim Tudor s-a calificat [n turul II al alegerilor preziden\iale. {n 2004 Vadim Tudor va fi ]i mai periculos dec@t [n 2000. {n emisiunea “Ma]ina de tocat” difuzat` de TVR l [n 3 decembrie 2003 au fost invita\i Vadim Tudor ]i Sabina Fati. Aflat [ntr-o form` de zile mari, acest performer cu care Rom@nia s-ar putea prezenta cu mari ]anse la medalii la un Campionat Mondial al Demagogilor Bufoni (dac` ar exista un asemenea campionat) ]i-a executat cu virtuozitate obi]nuitul num`r de circ politic. Telespectatorilor le-a fost pus` [ntrebarea: “Crede\i c` Vadim Tudor va deveni pre]edintele Rom@niei [n 2004?”

Rezultatul este ]ocant: 7.500 au r`spuns da, 3.200 nu. Acest avertisment ar trebui luat foarte [n serios de celelalte partide.

Tudor [l poate dep`]i pe Stolojan [n primul tur, a]a cum au f`cut-o ]i [n 2000, de]i Stolojan este acum sprijinit de o alian\` mai puternic` dec@t PNL-ul din 2000. {n turul II, logoreicul Tudor, personaj mult mai charismatic dec@t Adrian N`stase ]i beneficiind de marele avantaj de a nu fi fost la guvernare practic niciodat` (doar o scurt` perioad` [n “patrulaterul ro]u” din timpul guvernului V`c`roiu), poate reu]i ceea ce a reu]it Vladimir Meciar [n Slovacia.

Eu cred totu]i c` N`stase este favorit [n 2004, dar pericolul Tudor nu trebuie bagatelizat. Iar cei care realizeaz` sondaje nu fac nici un serviciu democra\iei din Rom@nia (a]a cum ei cred probabil) sc`z@ndu-i mereu c@teva procente fa\` de rezultatele de pe teren. * O chestiune expediat` foarte u]or [n raport este cea a drepturilor minorit`\ilor ]i a discrimin`rii.

De]i reglement`rile Comisiei Europene [n aceast` privin\` sunt foarte stricte. Aceste reglement`ri sunt cuprinse [n The European Commission’s New

16

Politicã internã Website on Anti-Discrimination, la adresa www. stop-discrimination.info). Acest site, care afi]eaz` sloganul “For Diversity, against Discrimination” militeaz` [mpotriva discrimin`rii “on the grounds of racial or ethnic origin, religion or belief, disability, age, gender and sexual orientation”.

O serie de organiza\ii interna\ionale care se ocup` de drepturile omului, drepturile minorit`\ilor etc. s-au exprimat mult mai critic la adresa Rom@niei. Nu m` voi referi la discriminarea pe criterii etnice. Este o chestiune care a fost foarte mult discutat` ]i abordarea ei ar cere scrierea unui articol separat.

V`d cel pu\in trei categorii care sunt [n mod clar discriminate [n Rom@nia: femeile, minorit`\ile sexuale ]i persoanele handicapate. De asemenea, cred c` [ntr-o serie de situa\ii exist` ]i o discriminare a cet`\enilor din mediul rural de c`tre cei din mediul urban.

Cred c` este foarte important ca despre discriminarea femeilor s` scrie ]i b`rba\i, despre discriminarea homosexualilor s` scrie heterosexuali, despre discriminarea cet`\enilor din mediul rural s` scrie ]i oameni care locuiesc [n mediul urban. Exist` mereu o dispropor\ie [n aceast` privin\`. * {n ce prive]te discriminarea femeilor, trebuie observat c` aici nu este vorba de o minoritate; persoanele de sex feminin reprezint` 51% din popula\ia Rom@niei. S` vedem mai [nt@i c@teva cifre. Doar 11% din deputa\i ]i doar 9% din senatori sunt femei. {n recentul Top 300 al celor mai boga\i rom@ni realizat de revista “Capital” figureaz` doar 8 femei.

Aici procentul este a]adar ]i mai mic: 2,6%. Nici o femeie nu figureaz` [n primii 100. Prima clasat`, Veronica Savanciuc, apare abia pe locul 136. Dar probabil ]i a]a mul\i b`rba\i rom@ni se minuneaz` c` o femeie poate c@]tiga milioane de dolari. Femeile sunt departe de pozi\iile de v@rf ]i [n domenii [n care nu ar exista nici un motiv vizibil pentru a justifica o eventual` competen\` mai sc`zut`. De exemplu, [n spitale. Aici nu am o statistic` dar foarte pu\ini ]efi de clinici sau chiar medici considera\i importan\i sunt femei. Diver]i b`rba\i care sunt persoane publice [n Rom@nia reiau f`r` jen` acelea]i cli]ee mitoc`ne]ti: “treaba femeii e ciorba, dom’ne”, “b`rba\ii fac lucrurile importante, femeile s` stea acas` ]i s` nu-i [ncurce” etc. Pentru a nu mai vorbi de aser\iuni imbecile de genul: “Treaba femeii este s` fac` copii [n fiecare sear`”. Exist` apoi o mult mai larg` palet` de exprim`ri folosite [n afara spa\iului public, pentru care la televiziune ar trebui introdus frecvent bip-ul.

O serie de studii au ar`tat c` exist` o corela\ie [ntre gradul de dezvoltare general` al unei societ`\i ]i cre]terea num`rului de femei care ocup` pozi\ii importante. {n UE procentele sunt cu totul altele.

Dar este [ngrijor`tor ce \`ri ne-au luat-o [nainte [n aceast` privin\`: [n 1960 [n Ceylon (actuala Sri Lanka) ]i [n 1979 [n Portugalia o femeie devine prim-ministru. Tot [n 1979 o femeie este chiar aleas` pre]edinte al Boliviei. Iar [n 1986 o femeie este aleas` pre]edinte [n Filipine. Ba chiar [ntr-o \ar` musulman` precum Turcia, Tansu Ciller a devenit prim-ministru [n 1993. De asemenea, [n Pakistan, Benazir Bhuto a devenit premier [n 1998.32 {n momentul de fa\`, [n Fran\a chiar ministrul Ap`r`rii este o femeie, Michele Alliot-Marie.

Desigur, cele spuse mai sus nu [nseamn` c` ]i contraselec\ia nu func\ioneaz` [n Rom@nia ]i [n aceast` privin\`. Nu am vrut s` spun c` a] dori mai multe personaje de nivelul unor Daniela Buruian`, Smaranda Dobrescu sau Hildegard Puwak pe scena public` rom@neasc`. {n schimb, Mona Musc`, Simona Marinescu ]i Silvia Ciornei reprezint` exemple pozitive pe scena politic`; aceasta este categoria subreprezentat`. * M` voi referi [n cele ce urmeaz` la discriminarea minorit`\ilor sexuale [n Rom@nia. Voi trata pu\in mai pe larg acest subiect, care nu constituie o chestiune spinoas` a negocierilor de aderare, tocmai pentru c` mul\i al\i autori rom@ni se feresc s` o fac`. {n ianuarie 2002, dup` “lupte seculare” cu Biserica Ortodox` Rom@n`33 ]i mari presiuni externe, a fost [n cele din urm` abrogat celebrul articol 200 din Codul Penal, prin care rela\iile homosexuale, chiar petrecute [n intimitate, erau considerate infrac\iuni ]i pedepsite cu [nchisoarea. La un an de la abrogarea articolului 200, 86% din rom@ni n-ar accepta un vecin homosexual, iar 59% declar` c` o persoan` homosexual` nu poate fi normal` nici [n alte privin\e. 40% declar`, pur ]i simplu, c` homosexualii nu ar trebui s` tr`iasc` [n Rom@nia?!?! Dar unde? {n Madagascar?34 Au existat mai multe agresiuni [mpotriva unor perechi homosexuale v`zute \in@ndu-se de m@n` pe strad`. Fenomenul are ]i un nume: homofobie.

Exist` o colosal` ignoran\` cu privire la ceea ce este homosexualitatea (c@nd spun homosexualitate m` refer ]i la lesbianism ]i bisexualitate, pentru a nu complica discu\ia). Apoi, exist` o prejudecat` foarte puternic` a unor medici sau psihologi (pentru a nu mai vorbi de jurnali]tii de la diverse reviste de divertisment [n care se scrie ]i despre sex, ace]tia

17

S.P. nr. 106/2004

Politicã internã fiind [n marea lor majoritate complet ignoran\i) care nu vor s` accepte ceea ce spun studiile din cele mai reputate reviste interna\ionale, cotate foarte sus [n Science Citation Index. Asemenea medici insist` [n folosirea unor termeni care nu se mai utilizeaz` de mult [n studiile din revistele bine cotate.

Spre exemplu, expresia “perversiune sexual`”, care are o conota\ie decadent`. Se folosesc doar termeni neutri, urm@nd principiul neutralit`\ii axiologice (Wertfreiheit) 35 al lui Max Weber: “variations in sexual behavior”, “alternative sexual orientation”, “various forms of sexual expression”, “sexual paraphilias” etc.36 Majoritatea rom@nilor cred a]adar c` 95% din sexualitatea uman` reprezint` “perversiune sexual`” ]i este deci un lucru nociv, care “stric` tineretul”.

Iat` [ns` o form` de discriminare mult mai interesant`. O discriminare f`cut` de cei discrimina\i ]i care militeaz` [mpotriva discrimin`rii. {n Rom@nia exist` de mai mul\i ani organiza\ia ACCEPT, care []i propune s` apere drepturile minorit`\ilor sexuale. Este prima organiza\ie de acest gen din Rom@nia ]i a f`cut destule lucruri bune.

Am intrat pe site-ul organiza\iei ACCEPT (accept.ong.ro). {n capul paginii scrie: “ACCEPT este prima organiza\ie care ap`r` ]i promoveaz` drepturile minorit`\ilor sexuale”. Se folose]te a]adar pluralul. Minorit`\ile sexuale sunt de ordinul zecilor. {mp`r\ind pe subcategorii, rezult` sute. {ns` organiza\ia ACCEPT se ocup` practic, de o singur` “familie”, cea numit` lgbt (lesbian, gay, bisexual, transsexual). Astfel, sunt practic discriminate prin omisiune celelalte minorit`\i sexuale.

Anul 1973 a fost un punct de cotitur` pentru mi]carea homosexual`. American Psychiatric Association, cea mai reputat` asocia\ie de profil din lume, public` o dat` la c@\iva ani, dup` studii laborioase [n care sunt implicate o serie de echipe de cercet`tori de v@rf, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM). Fiecare edi\ie con\ine unele revizuiri [n raport cu cea anterioar`. {n edi\ia din 1973, homosexualitatea a fost scoas` de pe lista tulbur`rilor psihice. {n edi\ia din 1994 ]i sado-masochismul a fost scos de pe aceast` list`.37 Minoritatea sado-masochist` este, din punct de vedere numeric, cea mai important` dup` cea homosexual`. O pondere important` o au apoi diversele feti]isme etc.

Adep\ii libert`\ii sexuale pornesc de la o premis` foarte simpl` ]i foarte logic`: orice form` de sex petrecut` [n intimitate ]i [n mod consensual este permis`. Consensul lipse]te [n doar trei cazuri: violul, pedofilia (copilul nu-]i poate da acordul,

S.P. nr. 106/2004

neav@nd [nc` discern`m@ntul necesar) ]i necrofilia.

Nu exist` nici un motiv [ntemeiat pentru a critica din punct de vedere etic o ac\iune care produce pl`cere unui num`r de persoane (una, dou` sau mai multe) f`r` a leza alte persoane. Lumea sexualit`\ii este ]i ea, ca ]i altele, o lume colorat`, o lume a diversit`\ii. De gustibus non disputandum.

Av@nd [n vedere cifrele prezentate mai sus privind percep\ia homosexualit`\ii [n Rom@nia, este clar c` revolu\ia sexual` nu a ajuns la noi la stadiul [n care era [n 1973 [n SUA. Revolu\ia sexual` se afl` [n Rom@nia [nc` in statu nascendi. {n acest climat de homofobie, nici un VIP din Rom@nia nu ]i-a declarat homosexualitatea. {n Occident exemplele sunt numeroase: primarul Parisului, Bertrand Delanoe, primarul Berlinului, Klaus Vowereit sau premierul belgian, Guy Verhofstadt etc. Iar primarii nu sunt numi\i, ci ale]i.

Pe de alt` parte, chiar atunci c@nd este abordat din punct de vedere ]tiin\ific, subiectul “minorit`\i sexuale” este considerat frivol de marea majoritate a membrilor unei societ`\i sufocate de abuzuri, s`r`cie ]i ignoran\`. O societate s`rac` [n care nu conteaz` aproape dec@t valorile materiale. Rom@nia este [nc` foarte departe de stadiul [n care valorile post-materialiste cap`t` o pondere important`.38 {n Occident chestiunea minorit`\ilor sexuale este luat` foarte [n serios.39 Poate exist` o leg`tur` [ntre modul [n care privesc rom@nii sexualitatea ]i un recent sondaj conform c`ruia rom@nii sunt cei mai neferici\i din lume (adic` cel mai mare procent de persoane care se consider` nefericite se [nregistreaz` [n Rom@nia).

Sexualitatea este, ca ]i muzica sau un apus de soare la malul m`rii, unul din miracolele lumii. }i nu o lung` list` de interdic\ii. * O alt` discriminare care las` mult mai pu\in loc de controverse este cea a persoanelor cu handicap. Atitudinea unei mari p`r\i a popula\iei fa\` de ace]ti neferici\i semeni ai no]tri rezult` chiar din insulta foarte frecvent` “b`, handicapatule!” (sau interoga\ia “b`, tu chiar e]ti handicapat, nu [n\elegi rom@ne]te?”). Aceste exprim`ri arat` c` cei mul\i cred c` majoritatea cov@r]itoare a persoanelor cu handicap este reprezentat` de handicapa\ii mintali.

Nu este nici pe departe a]a.

Facilit`\ile pentru handicapa\ii locomotor sunt minime [n Rom@nia. Astfel, doar 2,06% din telefoanele publice din Bucure]ti sunt adaptate nevoilor persoanelor care se deplaseaz` [n c`rucioare, ca ]i cele doar 0,77% din peste 25.000 de locuri de parcare. De asemenea, din 3.200 de cl`diri publice,

18

Politicã internã doar 6,84% sunt adaptate.40 “Accesibilitatea reprezint` factorul esen\ial de exercitarea drepturilor ]i de [ndeplinire a obliga\iilor [n societate. Opusul accesibiliz`rii este bariera, aceasta fiind cea care creeaz` handicapul ]i reprezint` totodat` forme de discriminare, de excludere de la ]anse egale a persoanei cu handicap”, a declarat Constantin Stoenescu, pre]edintele Autorit`\ii Na\ionale pentru Persoane cu Handicap (ANPH).41 Se invoc` mereu lipsa de fonduri. {n schimb, pentru risip` se g`sesc mereu fonduri. Demnitarii rom@ni c`l`toresc adesea la business class ]i locuiesc [n hoteluri de 5 stele (4-600 euro/noapte). Adesea aceste deplas`ri sunt complet inutile pentru \ar`, a]a cum presa a semnalat [n repetate r@nduri. Printre destina\ii se num`r` ]i ora]e precum Las Vegas. * O alt` categorie care tinde s` ajung` una discriminat` este cea a cet`\enilor din mediul rural (de]i aceasta reprezint` doar la limit` o minoritate, 47% din popula\ia \`rii). Nu exist` nici o lege prin care \`ranii s` fie discrimina\i. S-a ajuns [ns` [n situa\ia [n care cei proveni\i de la sate sunt foarte departe de a avea ]anse egale (desigur, ei nu au ]anse egale nici [n alte societ`\i). {ns` procentul de 1,2% din totalul studen\ilor al celor care provin din mediul rural nu poate s` nu frapeze ]i s` nu [ngrijoreze. A]a cum ]i ministrul Educa\iei, Alexandru Athanasiu, recuno]tea de cur@nd, niciodat` [n istoria Rom@niei acest procent nu a fost at@t de mic. Un electorat rural numeros, s`rac ]i neinstruit va r`m@ne o bun` mas` de manevr` pentru diver]i demagogi ]i va fi o mare piedic` [n calea moderniz`rii Rom@niei. |`ranii sunt adesea discrimina\i c@nd ajung la ora] [n tribunale, prim`rii etc. Sunt apostrofa\i de func\ionari primitivi ]i dezvolt` resentimente justificate [mpotriva “boierilor de la ora]”.

Iat` a]adar c` tabloul discrimin`rii este [n Rom@nia mult mai larg dec@t las` s` se [n\eleag` raportul de \ar`. * {n partea politic` a raportului surprinde ]i aten\ia foarte mic` acordat` SRI. Rolul nociv pe care l-a jucat aceast` institu\ie a fost adesea remarcat de pres`, dar ]i de unii autori de c`r\i.42 {n raport, SRI devine, ca urmare a unei traduceri cu excesiv de mult suflet, Romanian Intelligence Service.43 Dan Pavel a atras aten\ia [n repetate r@nduri asupra diferen\ei fundamentale care exist` [ntre serviciile occidentale de intelligence ]i serviciile de informa\ii ale statelor ex-comuniste, foste aparate de represiune mai mult sau mai pu\in reformate (foarte pu\in [n cazul Rom@niei).44

{n raport se consemneaz` sec, pe 3 r@nduri de la pagina 17, c` activitatea CNSAS a fost blocat` ca urmare a disputei cu “Romanian Intelligence Service”, care de\ine arhivele. At@t.

O formulare de la pagina 13 este mai mult dec@t eufemistic`: “Romania has made significant progress with child protection, reducing the number of children in residential care and improving actual living conditions.” Aceasta [n condi\iile [n care multe c`mine de copii continu` s` ofere imagini horror, preluate cu un apetit [ntr-adev`r excesiv de unele televiziuni occidentale.

Exemplele ar putea continua. * * * Din cele scrise mai sus rezult` clar c` obiectivul ader`rii [n 2007 este unul foarte ambi\ios.

Analiza f`cut` de Federa\ia Agrostar ]i citat` mai sus [n care se spune c` deschiderea pie\ei pentru produsele str`ine prin reducerea cu 50% a taxelor vamale a dus la “pr`bu]irea majorit`\ii ramurilor industriei alimentare” ne arat` c` o integrare prematur` [n UE poate fi d`un`toare agriculturii Rom@niei. Acela]i lucru este valabil ]i pentru alte ramuri economice. Rom@nia nu trebuie s` [ncerce s` intre [n UE [nainte de a fi capabil` s` fac` fa\` presiunilor concuren\iale din UE. Integrarea celor 10 \`ri se va dovedi probabil dificil`. S-ar putea ca [n cur@nd unii oficiali ai UE s` regrete c` au invitat 10 \`ri dintr-o dat` ]i nu au realizat un calendar de aderare mai e]alonat. Ultima extindere a avut loc [n 1995, c@nd au aderat Austria, Finlanda ]i Suedia, aflate cam la acela]i nivel din punct de vedere economic ]i institu\ional cu media UE de atunci. Precedenta extindere a fost cea din 1986, c@nd au aderat Spania ]i Portugalia. Extinderea de la 15 la 25 de state este a]adar o opera\iune riscant`. Mai ales c` decalajul economic [ntre \`rile care ader` ]i membrii deja existen\i este net mai mare dec@t la precedentele extinderi. {ntr-un comunicat de pres`, SPD (Partidul Social-Democrat din Germania) avertizeaz`: “Poate fi periculos dac` liderii Rom@niei ]i Bulgariei creeaz` [n fa\a popula\iei impresia c` aderarea la UE se va produce [n mod automat [n 2007. {n acest fel s-ar crea doar a]tept`ri false, care nu ar constitui neap`rat un sprijin pentru realizarea pa]ilor pentru modernizare necesari, dar, [n multe cazuri, durero]i.”45 De altfel, cancelarul Gerhard Schröder lansase deja cu c@teva s`pt`m@ni [naintea acestui comunicat de pres` ideea c` un al doilea val ar trebui s` cuprind` Rom@nia, Bulgaria ]i Croa\ia. Dat fiindc` negocierile cu Croa\ia nici nu au [nceput, aceast` \ar`

19

S.P. nr. 106/2004

Politicã internã urm@nd s` treac` printr-o serie de proceduri preliminare deschiderii negocierilor, este clar c` acest al doilea val ar urma undeva [ntre 2010-2012.

Aceasta este ]i opinia lui Victor BulmerThomas, director al prestigiosului Royal Institute of International Affairs din Londra: “Rom@nia nu are ]anse s` intre [n UE [nainte de 2010, iar Croa\ia nu are ]anse s`-]i [ndeplineasc` visul ader`rii [n 2007.

Cred c` Croa\ia va fi invitat` la negocieri, dar nu va intra [n UE [naintea Rom@niei, ceea ce [nseamn` probabil, nu [nainte de 2012.”46 Un alt factor care ar putea am@na ]i complica lucrurile este elaborarea noii Constitu\ii Europene, care a produs deja o serie de tensiuni. S` sper`m c` dificult`\ile legate de “[nghi\irea” a 10 state dintr-o dat` nu vor fi at@t de mari [nc@t s` blocheze procesul de extindere sau s` am@ne sine die al doilea val.

Voin\a politic` a UE de a integra Rom@nia este evident` [n acest moment. {n acest raport, Comisia European` a trecut cu vederea pozi\iile Rom@niei legate de conflictul din Irak ]i de imunitatea militarilor americani [n fa\a Tribunalului Penal Interna\ional.

Dar nu a uitat. {n 6 octombrie 2003, Catherine Lalumière, vicepre]edinte al Parlamentului European ]i fost secretar general al Consiliului Europei a fost la Bucure]ti la ]edin\a festiv` care marca 10 ani de la primirea Rom@niei [n Consiliul Europei. {n plenul parlamentului, ea s-a [ntrebat dac` nu cumva Rom@nia va fi un “cal troian al SUA [n UE”.47 Trebuie [n\eles c` integrarea [n UE este un mijloc pentru a facilita dezvoltarea Rom@niei. Nu un scop [n sine. Integrarea [n UE nu va produce miracole peste noapte. Discu\ia despre aderarea la UE este folosit` de unii membri ai clasei politice ]i ai administra\iei (nu pu\ini) ca o perdea de fum. La ad`postul acestei perdele de fum de ei []i m`resc soldul conturilor din Elve\ia sau din diverse paradisuri fiscale.

Cred c` o aderare [n 2010-2012 ar fi varianta cea mai benefic` pentru Rom@nia. O aderare [n 2007 ar putea produce pagube economiei rom@ne]ti, cum am explicat mai sus. O aderare am@nat` p@n` dup` 2015 ar p`stra pentru o prea lung` perioad` Rom@nia [ntr-o “zon` gri” ]i ar putea suprasolicita r`bdarea popula\iei, produc@nd o reac\ie ostil` UE. De acest lucru ar putea profita PRM sau un alt partid care dispre\uie]te valorile democratice, cu tendin\e autoritare pronun\ate. {n ipoteza pesimist` c` un asemenea partid ar c@]tiga alegerile, Rom@nia ar putea fi a]adar prins` de refluxul celui de al treilea val al democratiz`rii.48 Din fericire [ns`, un asemenea scenariu este destul de improbabil.

S.P. nr. 106/2004

NOTE “Adev`rul”, 16 apr. 2003.

2 Andrei Ple]u, Unitatea european` trebuie reinventat`, transcrierea discursului \inut [n 27 apr. 2002 la New Europe College, [n “Revista 22”, nr. 635, 7-13 mai 2002.

3 Françoise Thom, Limba de lemn, Editura Humanitas, Bucure]ti, 1993, p. 41.

4 Pentru informa\iile care urmeaz`, vezi europa.eu.int/comm/ enlargement/negociations/chapters/index.htm.

5 Stelian T`nase, Rom@nia absent`, [n”Revista 22”, nr. 685, 22-28 apr. 2003.

6 Evaluarea Economist Intelligence Unit, este preluat` [n “Evenimentul Zilei”, 1 dec. 2003.

7 Iosif Boda, Cinci ani la Cotroceni, Editura Evenimentul Rom@nesc, Bucure]ti, 1999, p. 193.

8 2003 Regular Report on Romania’s progress towards accession, European Commission, p.35.

9 2003 Regular Report ..., p. 41.

10 2003, Regular Report ..., p. 44.

11 “Evenimentul Zilei”, 7 nov. 2003.

12 “Adev`rul”, 7 nov. 2003.

13 Vlad Flonta, O cre]tere mai mult cantitativ`, [n “Sfera Politicii” nr. 100, p. 38.

14 Pentru detalii, vezi Ilie }erb`nescu, Deficitul cvasi-fiscal bate deficitul fiscal, [n “Revista 22”, nr. 714, 11-17 nov. 2003.

15 Ilie }erb`nescu, op. cit.

16 “Adev`rul”, 7 nov. 2003.

17 Stelian T`nase, L.A. vs. N.Y. Jurnal american, Editura Polirom, Ia]i, 1998, p. 69.

18 “Adev`rul”, 28 nov. 2003.

19 Pentru detalii, vezi Silviu Brucan, Treptele tranzi\iei spre capitalism, Editura Nemira, Bucure]ti, 1999, p. 24. Pasajul face parte din cap. III, intitulat “O gre]eal` fatal`: atomizarea agriculturii”.

20 Silviu Brucan, op. cit., p. 25.

21 “Adev`rul”, 5 dec. 2003.

22 “Adev`rul”, 22 nov. 2003.

23 “Adev`rul”, 22 nov. 2003.

24 Supliment special “Adev`rul”, intitulat “Protec\ia mediului - o factur` scump` pentru Rom@nia”, 16 mai 2003.

25 2003 Regular Report ..., p. 20.

26 Vezi www.globalcorruptionreport.org/download.shtml. Pentru alte informa\ii, vezi ]i site-ul Transparency International, la adresa www.transparency.org.

27 Vezi Vlad Flonta, {nc` un tigru de h@rtie ?, [n “Sfera Politicii”, nr. 104.

28 2003 Regular Report ..., p. 45.

29 2003 Regular Report ..., p. 123.

30 “Adev`rul”, 26. nov.2003.

31 Pentru o descriere necru\`toare, uneori vitriolant`, a mult-idealizatei democra\ii rom@ne]ti interbelice sunt foarte instructive memoriile lui Constantin Argetoianu, publicate ca o lung` serie de volume de dimensiuni relativ mici de Editura Humanitas ]i apoi de Editura Machiavelli [n prima parte a anilor ’90. Memoriile lui Argetoianu se intituleaz` Pentru cei de m@ine. Amintiri din vremea celor de ieri.

32 Lista este mai lung`. Vezi suplimentul nr. 131 al “Revistei 22”, 12 iunie 2001.

33 Conform tuturor sondajelor BOR este institu\ia [n care rom@nii au cea mai mult` [ncredere. Trebuie spus mai [nt@i c` al`turarea [ntr-un sondaj a institu\iilor democratice (parlament, guvern etc.) cu institu\ii precum Biserica reprezint` o gre]eal` de metodologie.

Popularitatea constant` a Bisericii ]i a Armatei are dou` explica\ii principale. {n primul r@nd, acestor dou` institu\ii nu li se cere performan\`. Dac` Rom@nia ar intra [ntr-un r`zboi s-ar vedea [n l

20

Politicã internã ce stare e Armata Rom@n`. {n al doilea r@nd, cel [ntrebat simte nevoia s` se pronun\e ]i pozitiv m`car despre dou`-trei institu\ii.

Acestea sunt cele mai la [ndem@n`. Este antologic` emisiunea “Reporteri incognito” realizat` de Prima TV ]i “Evenimentul Zilei” [n 2003, [n care mai mul\i preo\i au acceptat, contra cost, s` sfin\easc` bordeluri (apartamente [nchiriate pentru practicarea organizat` a prostitu\iei). Unul singur a refuzat (din 7-8 solicita\i).

34 Hitler a avut la un moment da un plan de deportare a evreilor [n Madagascar.

35 Vezi Max Weber, “Sensul «neutralit`\ii axiologice» [n ]tiin\ele sociologice ]i economice”, [n Max Weber, Teorie ]i metod` [n ]tiin\ele culturii, Editura Polirom, Ia]i, 2001, pp. 133 - 180 36 Reviste ]tiin\ifice foarte reputate care au ca obiect de studiu sexualitatea sunt Journal of Sex Research, Anual Review of Sex Research (ambele la www.sexscience.org/publications), Archives of Sexual Behaviour, (www.psychology.berkeley.edu). Vezi de asemenea colec\iile celor mai importante reviste de ]tiin\e ale naturii din lume: Nature (www.nature.com) ]i Science (www. sciencemag.org). Este simptomatic ]i faptul c` [n Rom@nia se traduc foarte pu\ine lucr`ri ]tiin\ifice despre sexualitate. Apar [ns` o sumedenie de “manuale” care ne [nva\` “cum s` facem dragoste perfect” (adic` foarte conformist ]i cuminte).

37 Ultima edi\ie este American Psychiatric Association, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fourth Edition, Washington DC, American Psychiatric Association, 2000. (Site-ul APA este www.psych.org).

38 Vezi Ronald Inglehart, Value Change in Global Perspective, University of Michigan Press, Ann Arbor, Michigan, 1995 ]i Ronald Inglehart, Modernization and Postmodernization. Cultural, Economic and Political Change in 43 Societies, Princeton University Press, 1997. Vezi de asemenea Peter F. Drucker, Societatea postcapitalist`, Editura Image, Bucure]ti, 1999.

39 Vezi, de exemplu, European Group of Experts on Combaiting Sexual Orientation Descrimination, la www.emmeijers.nl/experts.

40 “Adev`rul”, 28 nov. 2003.

41 “Adev`rul”, 28 nov. 2003.

42 Vezi, de exemplu, Radu Constantin Cristea, Serviciile secrete din Rom@nia ]i scandalurile de corup\ie, 1989-2001, Editura Antet, Bucure]ti, 2002.

43 2003 Regular Report ..., p. 17.

44 Vezi Dan Pavel, Anatomia ]i fiziologia tr`d`rii. {ntre Iliescu ]i Pacepa, [n “Sfera Politicii”, nr. 48. Dan Pavel a reluat aceast` idee ]i [ntr-o scrisoare deschis` adresat` conducerii SRI [n 1998.

Publicat` ini\ial [n “Revista 22”, ea a fost inclus` ]i [n volumul Leviathanul bizantin. Analize, atitudini ]i studii politice, Editura Polirom, Ia]i, 1998, pp. 168-173.

45 “Adev`rul”, 22 nov. 2003.

46 “Evenimentul Zilei”, 1 dec. 2003.

47 “Adev`rul”, 7 oct. 2003.

48 Samuel P. Huntington, The Third Wave. Democratization in the Late Twentieth Century, University of Oklahoma Press, 1991.

SEMNAL Dumitru Sandu Sociabilitatea în spaåiul dezvoltãrii. Încredere, toleranåã æi reåele sociale Editura Polirom, Iaæi, 2003 Descriere Lucrarea propune o viziune asupra toleranåei/intoleranåei, încrederii æi reåelelor sociale tratate atât din punctul de vedere al diferenåelor dintre popoarele Europei, cât æi din perspectiva spaåiului românesc. Migraåia ca fenomen de reåea æi satul ca spaåiu de sociabilizare æi dezvoltare sunt prezentate într-un demers mai mult interpretativ decât descriptiv, pe baza datelor statistice æi a mãsurãtorilor sociologice. Cartea intereseazã specialiætii, dar æi persoanele preocupate de ceea ce gândesc românii, de modul în care ei trãiesc la sate sau în oraæe æi de diferenåa dintre noi æi celelalte naåiuni europene.

Autorul îæi propune sã gãseascã rãspuns la câteva întrebãri esenåiale din prisma antropologicã æi sociologicã: „Sunt mai toleranåi bãrbaåii decât femeile?”; „La români toleranåa este determinatã de resursele lor materiale?”; „Ne face sau nu religia mai toleranåi?”; „Care este diferenåa dintre åãrile preponderent catolice, protestante æi cele foste comuniste?”; „Câtã încredere au românii în ceilalåi æi ce preferinåe au când este vorba de vecinii lor?”; „Sunt orãæenii mai încrezãtori decât sãtenii?”; „Cât de dezvoltate sunt satele de la noi æi, mai ales, care este diferenåa între orãæeni æi sãteni?”.

VLAD FLONTA - a absolvit [n 2001 Facultatea de Stiin\e Politice ]i Administrative a Universit`\ii Bucure]ti. Studii anterioare de matematic` la Universitatea Bucure]ti, nefinalizate. Din 1997, consultant ]i intermediar de afaceri independent. {n 2003, admis la doctorat la Goethe-Universität Frankfurt am Main, cu o tez` despre elitele economice postcomuniste.

21

S.P. nr. 106/2004

Politicã internaåionalã

Epilog pentru un guru GEORGE SURUGIU In the last two years, after the 2001 anti – American strikes, the danger of massdestruction terrorism became more and more serious. Focused on the trial against Aum’s leader, the paper highlighters the easiness and frequency of the terrorist activities nowadays.

The terrorist attacks have their roots in the large potential of the terrorist groups that is supported today both by the ideological or political motivation and by the incredible easiness of purchasing chemical substances and equipment for mass-destruction weapons.

{n diminea\a zilei de 20 martie 1995, un atac cu gaze otr`vitoare a ucis 12 persoane [n metroul din Tokio. Al\i cinci mii de oameni au fost afecta\i, [n diverse grade, de substan\a care, ulterior, avea s` fie identificat` drept gaz sarin. Atentatul a fost opera unui cult religios japonez – Aum Shinrikyo (“Adev`rul Suprem”) ]i avea s` marcheze un punct de cotitur` [n istoria terorismului: pentru prima dat`, o organiza\ie civil`, neafiliat` vreunei structuri guvernamentale, declan]a un atac cu arme chimice asupra popula\iei civile din propria \ar`, [n scopuri teroriste.

La doar dou` zile de la atacul din metroul capitalei nipone, poli\ia avea s` aresteze c@teva zeci de membri ai sectei Aum, descoperi\i la sediile cultului din capitala Tokio ]i ora]ele Shizuoka ]i Yamanashi. {n cl`dirie ]i depozitele respective, agen\ii Poli\iei Na\ionale Japoneze g`sesc ]i confisc` 7,9 milioane de dolari americani ]i mai multe kilograme de aur, [n lingouri. Tot [n depozitele sectei sunt descoperite stocuri de substan\e chimice otr`vitoare suficiente pentru a ucide aproape 5 milioane de persoane; odat` cu chimicalele sunt confiscate un elicopter militar de fabrica\ie ruseasc` ]i mai multe detectoare de substan\e chimice de lupt`.1 La 16 mai, liderul sectei Aum – Chizuo Matsumoto, alias Shoko Asahara – este arestat ]i [ncarcerat, sub acuza\ia de terorism ]i instigare la crim`.

Dup` un proces care a durat peste 7 ani, guruul sectei Aum a fost chemat [n fa\a judec`torilor, la 31 octombrie 2003, s`-]i pledeze nevinov`\ia pentru ultima oar`. Deja, zece dintre discipolii s`i fuseser`, p@n` [n acel moment, condamna\i la moarte prin sp@nzur`toare pentru implicarea [n atacurile cu gaze otr`vitoare ]i arme biologice care au purtat semn`tura sectei apocaliptice. Pentru Asahara, singura ap`rare

S.P. nr. 106/2004

a constituit-o delimitarea de apropia\ii s`i, aresta\i ]i judeca\i, despre care avoca\ii liderului Aum au declarat c` au ie]it de sub controlul ]efului sectei ]i au ac\ionat f`r` ]tirea acestuia.

Soarta lui Asahara este, [n acest moment, mai pu\in important`. Importante sunt [ns` concluziile ce se pot trage din tragedia de la 20 martie 1995, [n contextul actualei ofensive [mpotriva terorismului interna\ional [n care sunt implicate Statele Unite ale Americii ]i alia\ii lor, printre care se num`r` ]i Rom@nia.

Atentatul din metroul capitalei japoneze reprezint` un moment de referin\` [n istoria terorismului, din mai multe motive. {n primul r@nd, atacul de la 20 martie 1995 a f`cut din secta Aum primul ]i (p@n` [n prezent) unicul grup terorist care a [ncercat s` ucid` [n mas` cu ajutorul unor arme chimice ]i biologice, pe care a depus eforturi s` le sintetizeze [n cantit`\i mari. {n al doilea r@nd, atentatul din 20 martie nu a fost doar un act nebunesc, purt`tor al simbolisticii apocaliptice specific` sectelor ezoterice care propov`duiesc sf@r]itul lumii (a]a cum a fost interpretat de numero]i anali]ti). Shoko Asahara ]i discipolii s`i au v`zut [n folosirea armelor de distrugere [n mas` – chimice ]i biologice - un mijloc de a r`sturna autorit`\ile guvernamentale ]i de transformare a Japoniei [ntr-o “societate ideal`” inspirat` de modelul organiza\iei Aum, singura care urma s` supravie\uiasc` Armageddon-ului ce va fi distrus complet statul nipon ]i restul societ`\ii occidentale.2 {n al treilea r@nd, Aum este un subiect ideal pentru analiza poten\ialului terorist al unei grup`ri sociale deviante, care dispune de mijloace logistice ]i financiare importante ]i care, frustrat` ]i nemul\umit` de societatea [n care exist`, s-a auto-convins de fap-

22

Politicã internaåionalã tul c` posed` “adev`rul”, “revela\ia” ]i resimte obliga\ia de a extinde acest “adev`r” la to\i cei din jur.

Imediat dup` atacul cu gaz sarin de la 20 martie 1995, o serie de anali]ti ai fenomenului terorist au pus ac\iunile cultului Aum Shinrikyo pe seama exacerb`rii retoricii milenariste a liderului s`u, Shoko Asahara. Cit@nd prezicerile acestuia privind sf@r]itul lumii, unii comentatori au sim\it nevoia s` [ncadreze faptele sectei nipone mai degrab` [n categoria violen\ei religioase dec@t [n cea a terorismului. Aceast` abordare s-a dovedit [ns` eronat`, [n momentul [n care ancheta poli\iei japoneze a scos la iveal` ambi\iile politice ale lui Asahara (care a ]i candidat, [n 1990, la alegerile generale din Japonia, pentru un loc [n Diet` – gest marcat de un e]ec ustur`tor)3. {n concluzie, se poate spune c` Aum Shinrikyo s-a [ndreptat c`tre terorism [n cel mai pur sens al conceptului, respectiv [n ideea atingerii unor scopuri politice prin intermediul violen\ei.4 Ceea ce trebuie re\inut, [ns`, nu este at@t faptul c` secta Aum a recurs la crim` pentru a-]i atinge scopurile (la instigarea ]i ordinele liderului Asahara), c@t determinarea cu care grupul s-a implicat [n ceea ce s-a dovedit a fi un adev`rat program de creare de arme chimice (gaz sarin, [n principal). Aceast` evolu\ie a activit`\ilor ilegale ale sectei nipone nu poate fi studiat` dec@t [n contextul factorilor care stimuleaz` utilizarea armelor de distrugere [n mas` de c`tre un stat sau un grup de persoane. Principalul argument, [n acest sens, este acela c` armele de distrugere [n mas` reprezint` o arm` puternic` [n m@na unui grup slab din punctul de vedere al for\ei conven\ionale. O bomb` atomic` (fie ea ]i improvizat`), o substan\` chimic` de lupt` sau un compus biologic uciga] – ultimele sintetizate [n cantit`\i serioase – pot schimba complet echilibrul de for\e [n favoarea organiza\iei care le de\ine; cu o singur` lovitur`, aceasta poate amenin\a serios securitatea unei [ntregi popula\ii. Cazul sectei Aum Shinrikyo este primul de acest fel [n care echilibrul a depins [n mare m`sur` de (in)capacitatea membrilor sectei de a dezl`n\ui Armageddon-ul de care ]eful lor avea nevoie pentru a instaura promisa “lume nou`”.

Asahara a creat Aum Shinrikyo [n 1984, ca pe o ]coal` de yoga; filosofia de baz` era un amalgam de credin\e ]i principii hinduse, budiste ]i yoghine, care propov`duiau, [n general, un model de via\` ascetic ]i devo\iunea fa\` de guru. Chizuo Matsumoto, aka Shoko Asahara, s-a proclamat [nc` de la [nceput drept un profet care a primit de la divinitate puteri miraculoase [mpreun` cu o viziune asupra viitorului potrivit c`reia lumea avea s` se sf@r]easc` [n 1997, iar supravie\uitori nu vor fi dec@t membrii

cultului Aum (nu [nt@mpl`tor, simbolul sectei era figura zeului hindus Shiva, cel care [ntruchipeaz` deopotriv` crea\ia ]i distrugerea). {nainte de atacul asupra metroului din Tokio, secta num`ra aproximativ 10.000 de membri [n Japonia ]i alte aproape 30.000 de Rusia.

Aum dispunea, [n acela]i timp, de filiale [n Statele Unite (la New York), Germania (Bonn) ]i [n Sri Lanka.

Aceast` performan\` este cu at@t mai mare cu c@t autorul ei, Asahara, s-a n`scut [n 1955, [ntr-o familie s`rac`, fiind afectat de serioase deficien\e de vedere care l-au silit s` urmeze cursurile unei ]coli de orbi. Ulterior, viitorul guru a lucrat ca maseor ]i acupuncturist, [ntr-o clinic` obscur` pe care a [nfiin\at-o la Tokio; [n 1981 [ns`, o c`l`torie [n Himalaya [i va oferi lui Asahara prilejul de a anun\a c` avut o profund` experien\` mistic`, [n urma c`reia a c`p`tat puteri supranaturale ([ndeosebi capacitatea de a levita). Anun\ul a produs oarecare senza\ie cu ajutorul unei reviste specializat` [n “miracole”; deja, un num`r din ce [n ce mai mare de curio]i dornici s` afle secretele auto-proclamatului profet au [nceput s` vin` c`tre ]coala de yoga a lui Asahara. Cur@nd, acesta va deveni un cult religios, [nregistrat ca atare ]i beneficiind de avantajele oferite de legea nipon` (care, odat` cu recunoa]terea statutului de grupare religioas`, ofer` ]i scutirea de taxe pentru respectiva organiza\ie)5. Treptat, Aum Shinrikyo avea s` recruteze din ce [n ce mai mul\i adep\i, [ndeosebi [n mediile intelectualit`\ii tehnice, universitare ]i al oamenilor de afaceri, dornici s` devin` parte a unui fenomen spiritual care s` [i ajute s` domine stresul cotidian. {n strategia de recrutare (direc\ionat` vizibil c`tre adul\i ]i tineri cu posibilit`\i financiare) un rol major l-a avut melanjul de credin\e budiste ]i principii filosofice yoghine propus de Asahara. Liderul sectei care avea s` dezvolte o teorie a degener`rii rasei umane, ce ar fi culminat apocaliptic cu o “b`t`lie final`”; ipoteza lini]titoare era c` un nou tip uman va ap`rea [n Japonia, pentru a conduce noua lume – [ns` ace]ti supravie\uitori vor avea nevoie de cuno]tin\ele guru-ului Asahara, investit de divinitate cu puteri supranaturale6.

La mijlocul anilor ’90, Aum Shinrikyo poseda deja toate tr`s`turile unui grup social deviant, care se [ndreapt` c`tre acte de violen\` ie]ite din comun: un lider charismatic ce []i atribuie autoritate divin`, o viziune apocaliptic` asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului, fascina\ia fa\` de violen\` (ca mijloc de rezolvare a conflictului cu autorit`\ile ]i, [n general, cu comunitatea) ]i paranoia colectiv`.

Ultimele dou` elemente au fost acumulate prin cultivarea unei psihoze a persecu\iei [n r@ndul membrilor cultului (persecu\ie imaginat` ca venind din partea

23

S.P. nr. 106/2004

Politicã internaåionalã autorit`\ilor nipone, dar ]i a restului popula\iei, considerat` in corpore drept r`u-voitoare) ]i prin propov`duirea unor teze filosofico-religioase potrivit c`rora societatea nipon` contemporan` este corupt` ]i agresiv`, iar datoria membrilor Aum este s` se apere prin orice mijloace, inclusiv prin anihilarea opozan\ilor ]i criticilor.7 “Sp`larea creierului” era completat` prin insuflarea credin\ei potrivit c`reia, la ordinul guru-lui, at@t uciga]ul, c@t ]i victima sa ar ob\ine salvarea sufletului, deoarece victima ar [nceta s` mai p`c`tuiasc`, iar sufletul s`u s-ar elibera de povara p`catului, [n timp ce asasinul ar acumula, prin gestul s`u eliberator, puritate sufleteasc`.8 Asahara []i arog`, astfel, dreptul de a decide cine trebuie s` tr`iasc` ]i cine s` moar`: “S` presupunem c` o persoan` ar acumula karma negativ` ]i ar merge [n iad, dac` ar fi l`sat` s` tr`iasc`. }i s` presupunem c` un individ iluminat ar considera c` ar fi mai bine s` pun` cap`t vie\ii persoanei respective, d@ndu-i ocazia s` efectueze poa... termen budist tibetan care [nseamn` transferul con]tiin\ei unui individ sau animal, de c`tre un guru, la un nivel superior de existen\` – n.a. ; obiectiv vorbind, asta ar [nsemna distrugerea unei vie\i... {ns` pe baza teoriei Vajrayana, nu este altceva dec@t poa, c@t se poate de respectabil`.”9

Dincolo de teoriile apocaliptice construite pentru [ndoctrinarea membrilor sectei, guru-ul Asahara s-a dovedit c@t se poate de pragmatic [n ce prive]te viitorul post-Armageddon al organiza\iei sale. Astfel, liderul cultului i-a organizat pe membrii “nucleului dur” al sectei dup` modelul... guvernului japonez; acest lucru ar fi garantat, [n viziunea lui Asahara, o trecere mai u]oar` la noua administra\ie din partea publicului nipon, c`ruia Aum Shinrikyo i-ar fi oferit o imagine institu\ional` cu care era deja obi]nuit.

Este vorba de un guvern, cu mini]tri ]i secretari de stat - ai ap`r`rii, ]tiin\ei ]i tehnologiei, s`n`t`\ii, finan\elor, educa\iei, telecomunica\iilor ].a.. {n lista acestui cabinet, compilat` de James K. Campbel10 pe baza mai multor articole din presa nipon` ]i cea american` (ziarele Sunday Mainichi ]i, respectiv, s`pt`m@nalul Newsweek), apar inclusiv portofoliile Noilor Credincio]i (din Est ]i Vest) ]i ale Armelor Chimice. Ultimul era condus de Masami Tsuchiya, doctorand [n chimie organic` la Universitatea Tsukuba; un alt departament, al activit`\ilor clandestine, [l avea ca ]ef pe “num`rul doi” al sectei Aum, Kiyode Hayakawa, cel despre care ancheta poli\iei nipone va stabili c` a supervizat personal programul Aum de dotare cu diverse arme ]i muni\ii (inclusiv pu]ti de asalt AK-47) precum ]i cump`rarea elicopterului rusesc MI-17, dotat cu dispozitiv de pulverizare a substan\elor chimice; c@t despre ministerul

S.P. nr. 106/2004

s`n`t`\ii, acesta [l avea ca responsabil pe Seiichi Endo, absolvent al sec\iei de inginerie genetic` a Universit`\ii Kyoto – Endo s-a ocupat de construirea armelor chimice ]i biologic solicitate de Asahara, respectiv gaz sarin ]i toxin` botulinic` (a]a cum aveau s` demonstreze perchezi\iile la diversele loca\ii ale sectei).

Toate cele de mai sus demonstreaz`, c@t se poate de clar, c` Shoko Asahara []i dorea ]i pl`nuia s` joace un rol important pe scena politic` nipon`.

Folosirea armelor de distrugere [n mas` nu a reprezentat, din acest punct de vedere, dec@t o cale pe care liderul Aum a considerat-o demn` de urmat [n atingerea acestui \el (dup` e]ecul [n tentativa de ajunge membru al Dietei, [n 1990). Decizia intern` de a construi un arsenal chimic ]i bacteriologic reprezint` o consecin\` logic` at@t pentru teoriile apocaliptice propov`duire de Asahara, c@t ]i pentru dorin\a sa de a cuceri puterea politic` – arsenalul [n cauz` reprezent@nd cel mai simplu (]i conving`tor) mod de a impune secta Aum [n fa\a autorit`\ilor. Din acest punct de vedere, cultul Aum Shinrikyo a dovedit c` posed` toate atributele specifice unei organiza\ii teroriste capabil` s` foloseasc`, efectiv, arme de distrugere [n mas` (ADM). Aceste atribute includ o dorin\` uria]` de a ob\ine puterea, destul de puternic` [nc@t s` incite la ac\iuni violente; cuno]tin\e sofisticate despre func\ionarea ]i efectul armelor conven\ionale sau neconven\ionale ]i despre tacticile militare; existen\a unui lider autoritar ]i sociopat; ideologie care promoveaz` ]i se bazeaz` pe violen\`; suficiente resurse financiare pentru sus\inerea unui program de dezvoltare a ADM; acces la informa\ii ]i tehnologie specific` ADM; loialitate deplin` din partea membrilor grupului, care func\ioneaz` ca o colectivitate [nchis`, izolat`; dezinteres din partea celor implica\i fa\` de posibilul e]ec la ac\iunilor grupului; disponibilitate pentru asumarea de riscuri majore, inclusiv arestarea ]i/sau pierderea vie\ii. {n pofida existen\ei acestor factori interni, dar ]i a unor externi, care au ajutat indirect planurile criminale ale Aum Shinkiryo (cum ar fi reac\ia t@rzie a autorit`\ilor nipone, motivat` de statutul de cult religios al grup`rii), secta condus` de Shoko Asahara nu a reu]it s` dezl`n\uie Armageddon-ul pe care ]i-l dorea. Anchetatorii poli\iei nipone au [nt@mpinat, [ns`, dificult`\i [n a stabili, cu precizie, care erau etapele planului lui Asahara, declan]at prin atentatul din metroul capitalei Tokio, la 20 martie 1995. Unul dintre membrii cultului, doctorul Ikuo Hayashi, interogat de autorit`\i, avea s` afirme c` scopul atentatului din metrou a fost s`-i ucid` pe to\i cei afla\i [n zona sta\iei Kasumigaseki, precum ]i [n cl`dirile de la suprafa\`, majoritatea ocupate de birouri ]i agen\ii

24

Politicã internaåionalã guvernamentale.11 {n logica dement` a liderului Aum, uciderea a mii de func\ionari guvernamentali ar fi marcat, probabil, o lovitur` serioas` dat` autorit`\ilor, poate chiar una de gra\ie, care le-ar fi convins de puterea sectei.

Oricare ar fi fost calculul din spatele ac\iunilor Aum, cazul sectei conduse de Shoko Asahara este deosebit de util nu doar pentru anali]tii fenomenului terorismului cu ADM, dar ]i pentru speciali]tii agen\iilor guvernamentale responsabile cu prevenirea ]i managementul unor astfel de situa\ii de criz`.12 {n ce prive]te prevenirea unor astfel de cazuri, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, pe mapamond, [n cei peste 8 ani de la atentatul din 20 martie 1995.

Poate c` una dintre cele mai [ngrijor`toare situa\ii este reprezentat` de disponibilitatea, pe pia\a liber`, a unor materiale ]i echipamente destul de sofisticate, absolut necesare oric`rui grup implicat [n dezvoltarea unor ADM de tip chimic sau biologic. Secta Aum a cump`rat, [n Japonia ]i Rusia, spectrometre de mas`, spectrofotometre cu infraro]ii ]i gaz-cromatografe; al`turi de acestea, secta a avut acces liber la toate substan\ele cunoscute ca folosite [n producerea substan\elor neuro-paralizante precum gazele sarin ]i tabun, de la dimetilamin` ]i cianur` de sodiu la alcool etilic ]i izopropilic, acetonitril, fluorur` de sodiu. Aceste substan\e ]i multe altele, considerate “de risc”, ar trebui s` fie monitorizate, [ns` legisla\iile de profil existente [n diverse state (inclusiv [n cele dezvoltate) sunt adesea ignorate sau aplicate cu [nt@rziere. La fel stau lucrurile ]i cu m`]tile de gaze sau substan\ele chimice folosite la purificarea aerului, care pot fi achizi\ionate din magazine cu efecte militare. {n contextul interna\ional creat dup` atentatele antiamericane de la 11 septembrie 2001, pericolul reprezentat de terorismul cu arme de distrugere [n mas` a devenit imposibil de neglijat. Cazul Aum a dovedit c` poten\ialul de atac al grup`rilor teroriste este amplificat nu doar de motiva\ia ideologic` ]i/ sau politic` a membrilor lor, ci ]i de posibilitatea relativ facil` de achizi\ionare a unor substan\e chimice ]i echipamente de laborator ce pot fi utilizate la dezvoltare unor arme de distrugere [n mas`, chimice sau biologice.

1997, p. 29.

3 Apud. J. Walsh, E. Desmond, “Shoko Asahara: The Making of a Guru”, [n Time, 3 aprilie 1995, Vol. 145, Issue 14, p. 30.

4 O demonstra\ie conving`toare construie]te, [n acest sens, profesorul Jean-Francois Mayer, de la Universitatea din Fribourg, Elve\ia, [n articolul “Cults, Violence and Religious Terrorism: An International Perspective”, [n Studies in Conflict & Terrorism,(ed.

Taylor & Francis), Nr. 24, 2001, p. 361-376.

5 Japonia postbelic` a [nregistrat apari\ia unui important de culte ]i secte religioase, majoritatea compuse din persoane cu inten\ii onorabile; [n 1985, un studiu oficial nipon ar`ta c` num`rul acestora era de 183.581 (apud. D. Van Bierna, E. W. Desmond, “The Prophet of Poison”, Time, 3 Mai 1995, Vol 145, nr. 14, p.

26).

6 {n 1985, Asahara va declara c` a primit din partea zeului Shiva titlul de abiraketsu no mikoto, adic` “st`p@nul luminii care conduce armatele zeilor” (apud. Manabu Watane, Op. cit., p.

83).

7 Apud. M. Ranstorp, “Terrorism in the Name of Religion”, [n Journal of International Affairs, vol. 50, nr.1, 1996, p. 41-62.

8 Pentru o schem` a factorilor care contribuie la exacerbarea comportamentului violent [n grupurile religioase, vezi J. F. Mayer, Op. cit., p. 371.

9 Apud. Shoko Asahara, Vajrayana kosu: kyogaku shisutemu kyohon (Vajrayana: manual de texte doctrinare), Aum Shinrikyo, f.a., citat [n Manabu Watanabe, Op. cit., p. 88; 10 Op. cit., p. 32.

11 Informa\ia este extras` dintr-o depe]` a Agen\iei France Presse, semnat` de Chiaki Ishimura ]i difuzat` la 22 martie 1995.

12 Un studiu c@t se poate de serios argumentat este propus de Robyn Pangi, de la J.F. Kennedy School of Government, Universitatea Harvard, SUA: “Consequence Management [n the 1995 Sarin Attacks on the Japanese Subway System”, [n Studies in Conflict & Terrorism, Vol. 25, p. 421-448, 2002.

BIBLIOGRAFIE Kaplan, David E. ]i Marshall, Andrew, The Cult at the End of the World: The Incredible Story of Aum, Londra, Hutchinson, 1996 Campbell, James K., Weapons of Mass Destruction Terrorism, Seminole, Florida, Interpact Press, 1997 Laqueur, Walter, Postmodern Terrorism, [n Foreign Affairs, Vol. 75, Nr. 5, Sept./October 1996, p. 24-36 D. W. Brackett, Holly Terror: Armageddon [n Tokyo, New York, Weatherhill, 1996

NOTE Apud. Manabu Watanabe, “Religion and Violence in Japan Today: A Chronological and Doctrinal Analysis of Aum Shinrikyo”, [n Terrorism and Political Violence, (ed. Frank Cass, London) Vol. 10, Nr. 4 (1998), p. 80 – 100.

2 James K. Campbell, “Excepts from Research Study «Weapons of Mass Destruction and Terrorism: Proliferation by Non-State Actors»”, [n Terrorism and Political Violence, Vol. 9, Nr. 2, 1

GEORGE SURUGIU - jurnalist, lector asociat, Universitatea din Bucure]ti.

25

S.P. nr. 106/2004

Dezbateri

Partidele ]i democra\ia participativ` OANA MATEI Analyzing the concept of participative democracy the author concludes that the term is meaninglessly used in official documents and political speeches since between elections political parties are not really interested to keep in touch with their voters and to encourage the political reform in the sense of sustaining the development of a better control of the government by the electoral body.

Toate partidele importante de pe scena politic` rom@neasc` invoc` nevoia de o democra\ie participativ`. Inc` din timpul campaniei din 2000, [n “Oferta electoral` a Partidului Democra\iei Sociale din Rom@nia” – “O guvernare mai bun` pentru o via\` mai bun`”, PDSR, actualul PSD, afirm` ca “hotar@t s` fac` o veritabil` reform` a statului”, []i propune s` realizeze mai multe schimb`ri, dintre care, al`turi de institu\ii ale statului mai suple, mai eficiente, mai operative, mai transparente, mai credibile, ]i o eficientizare a raporturilor dintre administra\ia public` central` ]i cea local`, transformarea statului [ntr-un “partener al oamenilor [ntr-o democra\ie participativ`”. Aproape 4 ani mai t@rziu, un comunicat de pres` emis [n 6 decembrie 2003, anun\@nd [nt@lnirea doamnei Rovana Plumb – secretar general al Organiza\iei de Femei a Partidului Social Democrat cu reprezentantele jude\ului Neam\, reia tema electoral` a democra\iei participative, afirma\ia f`cut` de c`tre Secretarul General fiind c` “Ac\iunile trebuie s` fie axate cu prec`dere pe cet`\ean, con]tientiz@nd astfel noul target al social-democra\iei printr-o democra\ie participativ`».

Un alt partid important, de data aceasta din opozi\ie, av@nd ]i o alt` orientare ideologic`, Partidul National Liberal, utilizeaz` ]i el conceptul de democra\ie participativ`, în «Platforma Program a studen\ilor liberali din Rom@nia», unde apare formulat` ideea c` transformarea profund` a Rom@niei pentru care militez` ace]ti studen\ii are ca obiectiv construc\ia capitalismului liberal, considerat a fi «calea autentic` spre libertate ]i prosperitate, [n condi\iile lumii globalizate de ast`zi». Obiectivul

S.P. nr. 106/2004

poate fi realizat prin «democra\ie participativ`, [n care drepturile ]i libert`\ile individuale sunt respectate cu sfin\enie».

Chiar ]i alian\a PD-PNL st` sub semnul acestui termen. Deputatul PD de Gala\i, Mircea Toader constata existen\a unei compatibilit`\i [ntre aceste partide, afirm@nd c` « Partidul Democrat ac\ioneaz` asupra con]tiin\ei civice ]i emancip`rii sociale, pled@nd pentru securitate politic` ]i economic` ]i democra\ie participativ` (prin transparen\` ]i evaluare)».

Dar conceptul nu r`m@ne sub monopolul partidelor politice. Mai multe organiza\ii neguvernamentale [l folosesc ]i i]i concentreaz` proiectele [n vederea realiz`rii ]i consolid`rii democra\iei participative. Asocia\ia Pro Democra\ia a derulat [ntre mai 2001 ]i mai 2002, [n Caracal, Huedin, Or]ova ]i Turda un proiect, “Sus\inerea democra\iei participative [n Rom@nia”, al c`rui obiectiv general consta [n realizarea unei mai bune [n\elegeri a ideii ]i practicilor democra\iei participative, [n r@ndul reprezentan\ilor administra\iei locale. Obiectivele specifice ale proiectului erau transferul de expertiz` [n domeniul democra\iei participative c`tre membrii administra\iei locale ]i crearea ]i implementarea unor politici care s` promoveze participarea public` la procesul decizional la nivel local.

Acela]i concept este reluat de c`tre institu\iile europene [n vederea sublinierii importan\ei particip`rii individului la via\a public`, dorindu-se [ncurajarea acestei particip`ri. Sectorul asociativ european a manifestat interesul pentru consolidarea democra\iei participative [n Uniunea European`, iar

26

Dezbateri un prim pas ar putea s` fie Cartea Alb` a Guvern`rii Europene1. BOND2 face c@teva recomand`ri [n acest sens, propun@nd ca solu\ie o mai bun` consultare a sectorului asociativ – societatea civil` ]i organiza\iile neguvernamentale – reprezint` ceea ce trebuie dezvoltat.

Conceptul de democra\ie participativ` a suferit modific`ri. Dac` ideea de participare apare subliniat` [n scrierile care pun bazele Statelor Unite, iar apoi Tocqueville este acela care elogiaz` capacitatea americanilor de a rezolva problemele la nivel local, “democra\ia participativ`” este un termen formulat cu claritate pentru prima data [n contextul mi]c`rii Noua St@ng`. Anii ’60 sunt aceia care aduc o nou` provocare la adresa liberalilor – Noua St@ng`.

Destul de confuz` [n orientarea sa, Noua St@ng` respinge at@t comunismul sus\inut de Uniunea Sovietic`, dar ]i capitalismul de consum al \`rilor liberale. De]i ader@nd la accentul liberal pus pe drepturile ]i libert`\ile individuale, membrii curentului acuzau guvernele liberale de fi dorit s` protejeze [n primul r@nd interesele economice ale marilor corpora\ii capitaliste. {n acela]i timp, Noua St@ng` considera c` majoritatea oamenilor erau redu]i la simpla pozi\ie de consumatori, f`r` a fi [ncuraja\i s` devin` cet`\eni activi. Aceast` idee a condus la construirea conceptului de “democra\ie participativ`” – care apare [ntr-o societate [n care majoritatea indivizilor sunt capabili s` exerseze un control mai puternic asupra deciziilor care le influen\eaz` direct via\a3.

Din perspectiva acestui curent, idealul liberal al unei separ`ri nete [ntre societatea civil` ]i Stat este o gre]eal`, pentru c` a-l separa complet de societate [nseamn` a-l transforma [ntr-un aparat exterior, care ar dob@ndi o aparen\` de obiectivitate ce i-ar putea da dreptul de a pretinde din partea cet`\eanului respect ]i supunere. Doar implic@nd individul [n luarea de decizii se poate dep`]i acest punct [n care alegerile sunt un mecanism incapabil s` asigure responsabilitatea for\elor implicate [n guvernare4.

Pentru definirea “democra\iei participative”, un document important [l reprezint` Declara\ia de la Port Huron5. Documentul este rezultatul muncii de mai multe luni a asocia\iei Students for a Democratic Society, asocia\ie apar\in@nd Noii St@ngi. {n preambulul declara\iei din 1962, studen\ii semnatari se prezint` drept t@n`ra genera\ie, crescut` [n confort ]i beneficiind de educa\ia primit` [n marile Universit`\i, dar [ngrijorat` de situa\ia interna\ional` ]i de lumea pe care urmau s` o mo]teneasc`. Studen\ii se declar` nemul\umi\i de discursul liberal sau socialist care nu li se mai p`rea adecvat cu condi\iile

sociale [n care tr`iau. Respingerea oric`rei doctrine politice deja existente este [nso\it` de dorin\a de a vedea instaurat` ceea ce ei numeau “democra\ia participativ`”. Aceast` democra\ie participativ` ar fi trebuit s` se fondeze pe c@teva principii de baz` [n ceea ce prive]te via\a politic`: luarea deciziilor cu consecin\e sociale importante trebuie luate prin participarea grupurilor publice. {n acela]i timp, [ntr-o democra\ie participativ` politicile publice au drept scop ]i implicarea indivizilor [n rela\ii sociale, motivarea lor de a fi activi [n via\a comunit`\ii.

Ordinea politic` este aceea care s-ar presupune c` ofer` instrumentele necesare individului pentru a-]i permite s`-]i exprime aspira\iile personale ]i propriile puncte de vedere.

Declara\ia de la Port Huron este ]i un mod de a protesta [mpotriva R`zboiului Rece, discrimin`rii, rasiale sau sexuale, resim\ite [n Statele Unite [n acea perioad`. Studen\ii care au forumulat declara\ia condamn` [n aceea]i m`sur` discrepan\a economic` existent` [ntre Statele Unite ]i celelalte \`ri. Totodat`, ei cred c` Statele Unite ar fi trebuit s` []i utilizeze puterea economic`, politic` ]i militar` pentru a ajuta \`rile mai s`race, f`c@nd s` dispar` orice discriminare [ntre \`rile comuniste ]i cele ne-comuniste.

Democra\ia participativ` apare [n Declara\ia de la Port Huron ca un tip de organizare social`, un sistem social fondat pe democra\ia particip`rii individuale si coordonat de dou` obiective principale: [n primul r@nd, participarea individului [n procesul de luare a deciziilor care determin` calitatea ]i direc\ia vie\ii sale, iar in al doilea r@nd, organizarea societ`\ii [n a]a fel [nc@t s` [ncurajeze independen\a indivizilor ]i s` ofere cadrul pentru o participare comun`.

Plec@nd de la dorin\a de a [nlocui idealul unei revolu\ii socialiste cu un alt regim politic, propun@ndu-]i s` reformeze comunismul compromis de c`tre Uniunea Sovietic`, “Students for a Democratic Society” a devenit foarte repede cea mai larg` organiza\ie a Noii St@ngi, cu aproape 100.000 de membri. Dar organiza\ia a sf@r]it prin a [mbr`\i]a state totalitare, precum Cuba, Vietnamul, ]i mi]c`ri de tipul Khmerilor Ro]ii. {n cele din urm`, liderii curentului, Tom Hayden ]i Bernardine Dohrn f`ceau apel la un r`zboi dus [mpotriva a ceea ce ei numeau “Amerikkka” ]i au creat primul cult politic terorist.

Tom Hayden a format chiar propria sa “Guerilla foco”, termen reluat din strategia lui Che Guevara, numit` “Familia Ro]ie” ]i care se preg`tea pentru un viitor r`zboi [nv`\@nd s` utilizeze arme de foc.

A]adar, principiile democra\iei participative, adic` implicarea cet`\enilor [n luarea deciziilor care le vor influen\a via\a, apar mai [nt@i ca deziderate

27

S.P. nr. 106/2004

Dezbateri ale unui curent de st@nga, pentru a ajunge s` devin` o form` de a completa democra\ia reprezentativ` ]i a rezolva problema absenteismului ]i a lipsei de interes pentru via\a public` [n perioadele dintre alegeri. Pierz@ndu-]i [nc`rc`tura de st@nga, conceptul este utilizat cu accent pe individ, pe interesul implic`rii sale [n via\a comunit`\ii.

Aparent, conceptul de democra\ie participativ` [nseamn` implicarea individului [n via\a public`. Mai precis, ar trebui s` desemneze implicarea lui [n luarea de decizii care au ca rezultat realizarea de politici publice. Carole Pateman6 apreciaz` c` exist` cel pu\in trei beneficii care rezult` din practicarea democra\iei participative [ntr-o societate: educa\ia, integrarea ]i acceptarea deciziilor.

Democra\ia participativ` presupune c` dialogul dintre aleg`tori ]i ale]i are loc [n permanen\`, nu numai [n perioada electoral`, iar individul este implicat [n identificarea, solu\ionarea ]i monitorizarea rezultatelor problemelor comunit`\ii [n care tr`ie]te. Dar partidele politice par s` utilizeze termenul doar [n campaniile electorale ]i pentru a atrage capital politc, reformele care ar viza cu adev`rat instaurarea unei democra\ii prin crearea de mecanisme de control a guverna\ilor ]i de implicare a guverna\ilor fiind reduse ca num`r.

NOTE europa.eu.int/comm/governance/contrib_bond_en.pdf 2 O re\ea format` din mai mult de 250 de Ong-uri din Marea Britanie, care lucreaz` [n domeniul dezvolt`rii interna\ionale.

3 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice ]i idealul democratic, Ed. Polirom, Collegiu, }tiin\a Politic`, Ia]i 2000, p. 88.

4 David Held, Modele ale democra\iei, trad. Cipriana Petre, Ed. Univers, Bucure]ti, 2000.

5 “Port Huron Statement for a Democratic Society”, June 11-15, 1962, Port Huron, Michigan.

6 Carole Pateman, Participation and Democratic Theory, New Zork: Cambridge University Press, 1970, p.33.

1

OANA MATEI - licen\iat` a Facult`\ii de }tiin\e Politice ]i Administrative a Universit`\ii din Bucure]ti, masterand [n antropologie, studii europene ]i doctorand [n filosofie la aceea]i Universitate.

S.P. nr. 106/2004

28

SEMNAL Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer Democraåia æi alternativele ei Editura Institutul European, Iaæi, 2003

Descriere O democraåie completã va fi o guvernare modernã, deoarece respectul faåã de supremaåia legii înseamnã cã agenåiile publice acåioneazã dirijat æi aplicã politicile în mod corect æi impersonal, aceasta fiind o cerinåã de bazã a unei birocraåii moderne.

O democraåie completã va fi eficientã, deoarece corupåia æi favoritismul personal nu vor duce la risipirea unor cantitãåi mari de resurse.

Richard Rose este Director al Centre for the Study of Public Policy la University of Strathclyde.

William Mishler este profesor de ætiinåe politice la University of Arizona.

Christian Haerpfer este Director ætiinåific al Societãåii Paul Lazarsfeld, Viena.

Mircea Vulcãnescu De la Nae Ionescu la „Criterion” Editura Humanitas, 2003 Descriere Începând cu textul de debut din 1923, Cuvinte pentru drum, æi ajungând pânã la însemnãrile zilnice din perioada detenåiei la Arsenal, în 1946, acest volum de publicisticã surprinde retrospectiv umbra a douã decenii de preocupãri culturale dintre cele mai diverse. Interesat de tot æi de toate, Mircea Vulcãnescu scrie despre temele predilecte ale „tinerei generaåii” interbelice, dar æi despre obsesiile personale: bolæevismul, mitul creat din nimic al lui Lenin, filozofia lui Nae Ionescu, cauzele ascensiunii miæcãrii legionare, mistica ortodoxã etc.

Editorul a conceput culegerea în unitate cu cele trei volume Vulcãnescu apãrute la Editura Eminescu sub titlul Dimensiunea româneascã a existenåei.

Textele eseistului sunt însoåite de note, comentarii æi un indice de nume.

Dezbateri

Constitu\ia din punct de vedere al ecologiei umane VIRGIL IORDACHE The human ecology is quite a new branch of science. The present paper is a debate on the new Romanian Constitution from the new science point of view. It approaches some phenomena considered until now the subject of classical social sciences under the new angle of ecological systems.

Ecologia uman` este o disciplin` relativ nou` [n peisajul ]tiin\ific. {ntre ]tiin\ele societ`\ii, ea permite abordarea unor fenomene considerate apanajul ]tiin\elor sociale clasice, dintr-un unghi inedit, acela al ecologiei sistemice. Acest articol []i propune s` contribuie la discu\ia actual` desf`]urat` [n jurul noii Constitu\ii a Rom@niei printr-o analiz` care valorific` perspectivele deschise de ecologia uman`. Din punct de vedere al ecologiei umane, cinci aspecte desprinse din actuala Constitu\ie mi se pare mai relevante: 1. Continu` utilizarea no\iunii de stat [n dou` sensuri complet diferite, neexplicitate [n context (stat1 ca ansamblu socio-economic ]i stat2 ca sistem organiza\ional prin care se exercit` puterea politic`1); 2. Se men\ine sinonimia dintre termenii de stat1 ]i de \ar` (sau patrie)2; 3. Se men\ine modul holist de a prezenta raportul dintre individ ]i societate; propriet`\i care sunt caracteristice doar indivizilor umani (cum, voi argumenta, este suveranitatea) sunt atribuite unor sisteme supraindividuale de organizare (poporul [n Art. 2 alin. 1 ]i statul1 [n Art 1 alin. 2); 4. Se men\in ]i apar [n structura binelui public elemente ce \in de interesele de grup ale celor cu pu\ine resurse ]i ale celor altrui]ti (spre exemplu statul1 este social conform Art. 1 alin. 3) 5. Nu este stipulat` necesitatea controlului extern al contribuabililor (prin societatea civil`) asupra statului2.

Voi argumenta c` elementele de mai sus inhib` productivitatea sistemului socio-economic na\ional ([n acest sens, este vorba de aspecte negative) ]i c`, [n m`sura [n care cineva este interesat de productivitatea acestuia, ar trebui s` renun\e la abordarea holist`, s` promoveze controlul extern (din partea societ`\ii civile) asupra statului2.3 {ntr-un sens similar (de favorizare

a cre]terii productivit`\ii sistemului socio-economic) exist` ]i elemente pozitive [n noua Constitu\ie. Spre exemplu [n structura binelui public apar ]i elemente cu adev`rat de interes general, cum ar fi dreptul la mediu s`n`tos (Art. 33) ]i accesul la cultur` (Art. 32).

Intrig` de asemenea simultaneitatea dintre pozitivitate ]i negativitate. Nu este suficient doar s` constat`m ambiguitatea ]i eclectismul politicului, faptul c` “politica este ]i coordinare, armonizare, dar ]i efort de dominare, de impunere, de exercitare a for\ei�4, ci trebuie clarificat ce determin` aceste st`ri de fapt.

Din perspectiva ecologiei umane5 o asemenea analiz` a st`rilor de fapt se bazeaz` pe c@teva premise de profunzime: a) Fiecare individ uman tinde s` maximalizeze atingerea scopurilor sale6. Orice lucru care poate fi folosit pentru atingerea scopurilor va fi folosit. Prin urmare ]i etica interpersonal` (ca de altfel ]i statul), va fi manipulat` astfel [nc@t s` fie util` maximaliz`rii libert`\ii ontice a unor anumite persoane. De asemenea ]i conceptul de etic` personal` va fi manipulat, mai ales [n ce prive]te semnifica\ia ]i con\inutul libert`\ii, pentru a induce asumarea unui anumite etici personale, astfel [nc@t persoana care adopt` aceast` etic` s` func\ioneze mai bine ca resurs` (sau s` func\ioneze mai pu\in ca competitor) pentru persoana care promoveaz` asumarea de c`tre alt` persoan` a unei anumite etici personale. {n condi\iile [n care credin\a [n ceilal\i, altruismul ]i iubirea sunt scopuri determinate (de]i nu de baz`, ]i neprezente [n mod necesar la toate persoanele), aceast` manipulare nu se face [n mod necesar spre r`ul celorlalte persoane, ci se poate face ]i spre binele altor persoane. b) Fiecare individ uman ]i resursele din proprietatea sa formeaz` un sistem care produce servicii ]i,

29

S.P. nr. 106/2004

Dezbateri eventual, resurse, ]i consum` alte servicii ]i resurse.

S` numim acest sistem “Sistem individual de produc\ie ]i consum�, SIPC. Unit`\ile elementare ale sistemelor socio-economice (SSE) sunt organiza\iile, SIPC fiind un anumit tip de organiza\ii. Organiza\iile sunt componente ale SSE const@nd din capital uman ]i capital neuman (inclusiv capital natural) care au rolul de a transfera fluxurile de materie, energie ]i informa\ie cu originea [n capitalul natural (corespunz@nd unor fluxuri de resurse ]i servicii naturale) ]i cu originea [n SIPC ([n primul r@nd servicii), [n form` neprocesat` (un serviciu) sau procesat` (ca alte tipuri de servicii ]i ca resurse) c`tre consumatorul final, SIPC. Prezen\a organiza\iilor statale este o proprietate emergent` structural` a sistemelor socio-economice na\ionale, iar prezen\a organiza\iilor globale o proprietate a SSE global. Propriet`\ile emergente func\ionale ale SSE na\ionale ]i global sunt productivitatea mai mare de resurse ]i servicii ca rezultat al modulelor func\ionale emergente ]i ca urmare a schimburilor de resurse ]i servicii dintre SES na\ionale, care are loc prin intermediul organiza\iilor din structura acestora. Organiza\iile pot produce nu doar bunuri materiale, ci ]i conceptuale (limbi, teorii ]tiin\ifice, ideologii politice, modele de dezvoltare – cum ar fi modelul de dezvoltare durabil`, sau constitu\ii). Emergen\a a noi organiza\ii la nivel na\ional ]i global este str@ns legat` de producerea de bunuri conceptuale cum ar fi teorii sociologice, politice sau ecologice. Astfel de organiza\ii emerg deoarece scopurile unor indivizi sunt mai u]or de atins folosind o parte din resursele private [n comun (de exemplu managementul capitalului natural la nivel ecoregional ]i global). {n acest context, apare c` statul1 este, [n cadrul sistemului socio-economic, un modul func\ional cu o singur` organiza\ie, ]i ca urmare nu este tot una cu sistemul socio-economic (\ara). Statul2 este un modul func\ional cu mai multe organiza\ii care furnizeaz` resurse ]i servicii publice organiza\iilor care [l pl`tesc, ]i care este ]i el doar o parte a sistemului socio-economic. Deoarece individul uman tinde s` maximalizeze atingerea scopurilor sale, ]i indivizii implica\i [n organiza\iile de stat vor avea aceea]i tendin\`. Prin urmare controlul asupra calit`\ii serviciilor furnizate de stat este absolut necesar, altminteri resursele furnizate vor fi folosite predominant [n interesul indivizilor care sunt implica\i [n organiza\iile statului2. Deoarece acest control presupune resurse suplimentare investite de organiza\iile contribuabile, ele vor putea exercita controlul doar dac` au aceste resurse. Absen\a resurselor [n SIPC (minimizarea propriet`\ii private) face acest control imposibil. Prin urmare controlul poate avea loc doar dac` proprietatea privat` este acceptat` ideologic, sau dac` nu exist` o

S.P. nr. 106/2004

s`r`cie generalizat`. Teoriile holiste stricte permit statului2 ca [n numele statului1 s` promoveze un flux unidirec\ional de resurse (de la contribuabili la stat2).

Teoriile strict individualiste nu permit rezolvarea problemelor care nu se pot rezolva la nivel individual, cum ar fi problemele de mediu sau de ap`rare. A]adar teoriile holiste ]i individualiste stricte sunt disfunc\ionale [n ce prive]te aplicarea lor politic`. Numai [n SSE avansate succesional (foarte productive ]i cu rat` mare de autoconsum) SIPC includ suficiente resurse pentru a putea controla eficient statul2, prin societatea civil`. Aceasta are un efect stimulator asupra dezvolt`rii, prin cre]terea eficien\ei cheltuirii resurselor furnizate de contribuabili. {n SSE incipiente succesional (productivitate sc`zut` de resurse ]i servicii [nalt procesate ]i capacitate sc`zut` de autoconsum), absen\a resurselor la nivelul SIPC, care s` permit` controlul, are un efect inhibitor asupra dezvolt`rii, ]i favorizeaz` exportul de resurs` uman` performant` ]i resurse naturale pu\in procesate c`tre SSE avansate succesional, men\in@nd polarizarea global`. c. Binele public real, func\ional [n sistemele socio-economice, are trei componente [n structur`: binele oamenilor de stat, binele grupurilor dominante ]i binele general (nerealizabil separat de to\i indivizii din sistemul socio-economic na\ional, dar urm`rit de to\i ace]tia). Binele general este un lucru conceptual, un instrument pentru atingerea binelui individual [n situa\iile c@nd organiza\iile private nu pot produce anumite categorii de resurse ]i servicii. Al`turi de binele general, binele public va include, periodic ]i permanent, ]i bine de grup, care este un lucru conceptual instrumental pentru un grup mai restr@ns dec@t cel na\ional, cel mai frecvent [n vedere redistribuirii [ntr-o form` de alta a resurselor (inclusiv prin sisteme publice de educa\ie ]i asisten\` medical`), dar [n func\ie de context ]i corespunz@nd intereselor unor minorit`\i (de exemplu na\ionale). Binele public va include ]i binele personal al celor care au puterea []i asum` riscul [nc`lc`rii regulilor sau profit` de situa\ iile care nu sunt reglementate. Acest bine personal rezidual poate fi minimizat prin modul cum este structurat statul2 ([n special prin separarea ]i controlul reciproc al puterilor) ]i prin acceptarea constitu\ional` ]i existen\a controlului extern al statului2 (al tuturor puterilor din afara statului2, dar din aceea]i \ar`). Fenomenul corup\iei prive]te extinderea ponderii binelui individual [n structura binelui public a unui sistem socio-economic ca urmare absen\ei controlului extern asupra statului2, ]i el nu pote fi contracarat dec@t [n mic` m`sur` prin ac\iuni exclusiv din interiorul statului2. Redistribuirea intens` a resurselor conform binelui de grup al celor cu resurse pu\ine este o faz`

30

Dezbateri inevitabil` [ntr-o democra\ie func\ional` (faz` social democrat`), care are loc [n alternare cu fazele dominate de acumularea individual` a resurselor (faz` liberal`), dar permanentizarea ei este un simptom de blocare [n stadii succesionale incipiente.

A]adar, dac` acestea sunt premisele de la care putem pleca, chiar [n situa\ia accept`rii statului1 drept o imens` organiza\ie public` din care indivizii umani fac parte ca cet`\eni, nu putem echivala statul cu \ara (aspectul 2), deoarece [n aceasta intr` ]i multe alte organiza\ii private, cele mai importante fiind SIPC. |ara devine identic` cu statul1 doar [n situa\ia [n care toate resursele private, inclusiv corpurile indivizilor, au fost na\ionalizate7. At@ta vreme c@t exist` organiza\ii private, \ara (sau patria) este un sistem mai complex dec@t statul1. Este evident de asemenea c` un astfel de sistem complex nu posed` ca proprietate emergent` suveranitatea8. Suveranitatea nu poate fi a unei na\iuni dec@t [n sens metaforic. Suveranitatea este o tr`s`tur` a indivizilor umani dintr-o na\iune, pe care, dac` doresc, ei ]i-o pot exercita exclusiv prin intermediul unor reprezentan\i; dar [n urma acestei deleg`ri, a c`rei formulare poate fi cea holist` [nt@lnit` [n constitu\ii ]i [n dreptul constitu\ional sau [n filosofia ]i teoria politic`, suveranitatea nu r`m@ne mai pu\in a indivizilor. Ea apar\ine acestor [n mod necesar, deoarece este esen\ial` din punct de vedere practic, at@ta vreme c@t con]tientizarea ei permite anularea semnifica\iei costurilor de revolt` [mpotriva st`rii de fapt, ceea ce constituie cheia r`sturn`rii oric`rui regim cu accente totalitare.9 Renun\area complet` la terminologia holist` nu este [ns` potrivit` [n momentul actual [n sistemul socio-economic rom@nesc. Alternativa, contractul, nu poate fi [ntre cet`\eni (a]a cum se teoretizeaz` originea statului [n teroriile contractualiste), ci poate fi [ntre SIPC ]i alte organiza\ii private, pe de o parte, ]i o organiza\ie din structura sistemului socio-economic conceput` pentru a presta servicii publice, statul2, pe de alt` parte. Un astfel de contract [ns` poate surveni doar [ntr-o etap` [n care for\a cultural` economic` a indivizilor poate asigura coeziunea na\iunii ]i doar prin con]tientizarea necesit`\ii men\inerii binelui public, materializat` [ntr-un contract explicit cu statul2. Doar [ntr-o astfel de etap` s-ar putea renun\a la organiza\ia holist` stat1, v`zut` ca o continuatoare a grupului de natur` biologic` dominat de un lider (aspectul 3). Men\inerea organiza\iei holiste na\ionale este necesar` nu at@t din considerente interne, c@t mai ales externe, de dominare a altor grupuri sau de ap`rare ([n cazul rom@nesc programatic doar de ap`rare).

SSE rom@nesc este [ntr-un stadiu succesional relativ incipient, [n pofida regimului constitu\ional

adoptat. Felul cum au r`spuns la stimuli materiali minori poten\ialii votan\i indic`, din punctual de vedere al ecologiei umane, o absen\` a resurselor care nu permite exercitarea libert`\ii. {ntr-un sistem socioeconomic cu polarizare extrem` a cantit`\ii de resurse controlate de indivizi mecanismele democratice nu pot func\iona, iar statul2 poate deveni cu u]urin\` instrument pentru grupul care controleaz` resursele, indiferent din cine este format acesta. Ponderea binelui de grup ]i individual [n structura binelui public real pare s` fie mai mare dec@t cea a celui general.

Deoarece grupurile de interese au motiva\ie mult mai puternic` [n a se organiza pentru ob\inerea de avantaje din partea statului dec@t au contribuabilii pentru a controla statul ]i limita prezen\a binelui individual [n structura celui public, consolidarea societ`\ii civile nu poate fi l`sat` exclusiv la latitudinea pie\ei organiza\iilor neguvernamentale, ci trebuie promovat` [nc` din legea fundamental`. Totu]i ea fost l`sat` exclusiv la latitudinea acestei pie\e (aspectul nr. 5), ceea ce arat` c` for\a grupurilor de interese domin` for\a restului cet`\enilor. Echivalarea [ntre statul1 (holist) ]i statul2 (aspectul 1) contribuie ]i ea la re\inerea politic` manifestat` de cet`\enii rom@ni. C` situa\ia nu este [nt@mpl`toare, ci reflect` interesele de grup ale celor care controleaz` statul, pare a fi sugerat ]i de faptul c` societatea civil` a fost prin reglement`ri direct conexat` cu partidele, ceea ce [mpiedic` exercitarea func\iei de control extern asupra statului10.

Un grup social definit [ntr-un sens na\ional are at@t propriet`\i emergente intrinseci (limb`, cultur`), c@t ]i rela\ionale (prin rolul [n re\eaua succesional` global`). Recunoa]tere dreptului de acces la cultur` (aspectul 4) este pozitiv` deoarece va consolida produc\ia de bunuri publice culturale, iar a celui la un mediu curat este de asemenea pozitiv` pentru c` permite dezvoltare politicilor care s` duc` la prezervarea ofertei de servicii a capitalului natural de nivel regional ]i macroregional. Dar [n condi\iile unei constitu\ii care permite men\inerea conexiunii inverse (eng. feed-back) pozitive c`tre o productivitate sc`zut` a sistemului socio-economic na\ional, este discutabil [n ce m`sur` o simpl` recunoa]tere va avea efectele scontate. F`r` o alocare substan\ial` de resurse publice deteriorarea acestor propriet`\i emergente pe termen mediu este inevitabil`. Apare c` semnalele pesimiste ale unor oameni de cultur` [n acest sens sunt justificate (spre exemplu cu privire la alterarea ireversibil` a limbii), iar contrareac\iile fundate doar pe exemple istorice ]i pe propunerea unor m`suri institu\ionale pentru care nu pot exista resurse [n actualul context politic ]i legislativ reflect` o abordare sectorial` a problemelor11 (strict dinspre cultur`). Politicile buge-

31

S.P. nr. 106/2004

Dezbateri tare actuale [n domeniul educa\iei ]i culturii sunt simptome clare ale tendin\ei de resorb\ie a unor caracteristici esen\iale pentru func\ionarea oric`rei popula\ii [n sens na\ional. Direc\ionarea fondurilor publice preponderent c`tre asisten\` social` direct` sau mascat` reprezint` de asemenea un paleativ [n stabilizarea popula\iei [n sens na\ional. Discursul na\ionalist nu poate compensa dec@t pe termen scurt degradarea cultural`, conduc@nd pe termen lung, prin accentele antidemocratice, la sc`derea productivit`\ii ]i implicit la crearea premiselor pentru sl`birea ]i mai accentuat` a coeziunii grupale.

NOTE De exemplu stat1 [n Art. 1 alin. 1: “Rom@nia este stat na\ional, suveran ]i indivizibil” cuplat cu Art. 3 alin. 1 “Teritoriul Rom@niei este inalienabil”, iar stat2 [n Art. 1 alin. 4 “Statul se organizeaz` potrivit principiului separa\iei ]i echilibrului puterilor ... ”, sau [n Art. 43 alin. 1 “Statul este obligat s` ia m`suri de dezvoltare economic` ... ”. Pentru o discutare a distinc\iei stat1 – stat2 din perspectiva dreptului constitu\ional, a se vede de exemplu Vrabie, G., Drept constitu\ional ]i institu\ii politice contemporane, Ed. Team, Ia]i, 1995.

2 Art. 1 alin. 1 cuplat cu Art. 3 alin. 1 (nota 1) ]i cu Art. 3 alin. 2 “Frontierele \`rii sunt consfin\ite ... ” sau cu Art 4 alin. 2 “Rom@nia este patria ... ”.

3 {n formularea acestor simptome ]i a obiectivului meu am utilizat o serie de presupozi\ii ]i termeni pe care nu este cazul s` le explicitez aici, at@t din considerente de spa\iu disponibil, c@t ]i din dorin\a de a men\ine articolul la un nivel nu foarte tehnic.

4 Iliescu, A. P., Introducere [n politologie, Ed. Bic All, Bucure]ti, 2002, p. 34.

5 Pentru domeniul de interes al ecologiei umane a se vedea Georgescu, D., V. Iordache, M. Botezatu, Ecologie uman`, Ed. Ars Docendi, Bucure]ti, 2001.

6 Nu este necesar s` asum`m c` acest comportament este determinat genetic, ci este suficient s` [l constat`m ca un fapt.

7 A se vedea incitanta analiz` a lui Hoppe (Hoppe, H. H., A theory of Socialism and Capitalism, Boston, 1989, Cap. 2) 8 Argumentarea faptului c` suveranitatea apar\ine individului este fenomenologic`, f`r` leg`tur` cu ecologia uman`, ]i nu o prezint aici. Subliniez c` politicul este fundat nu doar ontic ([n acest articol, din perspectiva ecologiei umane), ci ]i ontologic.

9 Ceea ce revine la anularea ra\ional` a termenului C, costuri, din ecua\ia propus` de Gordon Tullock cu privire la reac\ia revolu\ionarului poten\ial. Anularea acestor costuri este inteligibil` din perspectiva libert`\ii ontologice.

10 A se vedea Matei, Oana, Societatea civil` ]i finan\area partidelor, “Sfera Politicii”, 102-103/2003, pp. 18-20.

11 A se vedea Mincu, M., “Va disp`rea limba rom@n`”?, “Ziua literar`”, 76/2003, I. 1

VIRGIL IORDACHE - asistent la Universitatea din Bucure]ti. Licen\iat [n biologie [n 1993, doctorat [n ecologie [n 2003, studii [n filosofie [n curs de finalizare. Experien\` didactic` ]i de cercetare [n domeniul ecologiei ]i managementului capitalului natural. Coautor la o carte de ecologie uman`, capitole [n dou` c`r\i de editor, 40 de articole ]tiin\ifice.

S.P. nr. 106/2004

32

SEMNAL Stejãrel Olaru Cei cinci care au speriat Estul. Atacul asupra legaåiei RPR de la Berna (februarie 1955) Cuvânt înainte de Adrian Cioroianu Editura: Polirom, Iaæi Anul apariåiei: 2003

Cuprins Diplomaåia RPR în anii ’50: obedienåã æi servilism • „Afacerea Berna“, primul episod: atacul asupra Legaåiei RPR • „Procesul spionilor“ • Braåul æi urechile Securitãåii • Dupã „afacerea Berna“.

Descriere Cartea este dedicatã unuia dintre cele mai spectaculoase evenimente ale primului deceniu al istoriei României comuniste: atacarea, la 14 februarie 1955, a Legaåiei române de la Berna (Elveåia) de cãtre un „comando ad-hoc”. El era alcãtuit din cinci tineri români refugiaåi la sfâræitul anilor ’40, a cãror principalã intenåie era aceea de a demonstra lumii libere occidentale – dar æi lumii româneæti, prinsã între graniåele de netrecut ale Cortinei de Fier – cã spiritul independenåei româneæti era încã viu, cã orgoliul naåional nu a plecat steagul æi cã rezistenåa din munåii României nu era singurã æi cu totul izolatã în lupta împotriva sovietizãrii åãrii.

Eseu

Considera\ii privind axiomele democra\iei VASILE NAZARE This work intends to emphasize the defining elements, the mechanism, the principles and the finality of the democratic process. The conclusions of the analysis have been synthesized in an axiomatic structure, which in our opinion denotes the essence of democracy in its normal diachrony.

1. Democraåia – între mit æi realitate Democra\ia a fost abordat`, de-a lungul timpului, din perspective diferite: ca teorie a puterii, ca form` de guvernare, ca regim politic sau [n ipostaza de metod` de luare a deciziilor [n cadrul unei comunit`\i. Dincolo de r`spunsuri, o concluzie s-a impus – defini\iile sunt nesatisf`c`toare ]i incomplete; mai mult, exist` o stare de incongruen\` [ntre teoriile democra\iei, idealul democra\iei ]i democra\ia real`.

Chiar cu aceste imperfec\iuni evidente, democra\ia a r`mas mitul preferat al lumii moderne. Deoarece, “principiul democratic, scria K. Popper, presupune convingerea c` p@n` ]i acceptarea unei politici proaste [ntr-o democra\ie (at@ta vreme c@t se poate ac\iona pentru o schimbare pa]nic`) este preferabil` supunerii fa\` de o tiranie, oric@t de inteligent` sau binevoitoare ar fi aceasta”1. Iar A. Giddens ([n Sociologie), interesat de o explica\ie ra\ional` a puterii ]i ariei sale de atrac\ie ]i influen\`, ad`uga ]i alte argumente: a) asocierea cu capitalismul competitiv, generator de bun`stare; a) globalizarea activit`\iilor umane amplific` interesul membrilor comunit`\ilor pentru felul cum sunt condu]i; c) motivarea particip`rii cet`\enilor la via\a public` (prin influen\a mijloacelor de informare [n mas`).

2. Axiomele democraåiei A1 Democra\ia ]i prosperitatea sunt dou` lucruri diferite, iar [n unele cazuri complementare; democra\ia poate fi o p@rghie de realizare a prosperit`\ii, dar prosperitatea nu se poate realiza automat prin construc\ia democra\iei, prosperitatatea devine doar o condi\ie ]i un criteriu de apreciere a democra\iei (Mill, Lipset, Dahrendorf).

S.M. Lipset, [n Politics and the Social Science,

lucrare [n mare vog` prin anii ‘60, men\iona: “democra\ia este dependent` de starea dezvolt`rii economice, cu c@t o na\iune este mai bogat`, cu at@t mai mult sunt ]anse ca democra\ia s`-]i g`seasc` loc aici”. Dac` [n secolul XIX, J.St. Mill considera “salariile mari ]i alfabetizarea” drept dou` componente indispensabile unui regim democratic, [n veacul trecut Seymour Martin Lipset invoca un prag democratic psihologic, f`r` de care democra\ia ar fi de neconceput: un venit de 1000-2000 $ pe cap de locuitor. Iar Dahrendorf, din dorin\a de a g`si contraargumente, formula un alt paradox: “democra\iile permit \`rilor s` practice, [n libertate, jocuri de sum` nul`”2.

Teza lui S.M. Lipset a fost validat` de S. Huntington prin analiza asupra valurilor democratiz`rii.

Autorul a f`cut o “leg`tur` [ntre dezvoltarea economic`, apreciat` pe baza produsului na\ional brut pe cap de locuitor, ]i procesele democratice, stabilind o corela\ie pozitiv` [n sensul favoriz`rii instaur`rii regimurilor democratice prin dezvoltarea socio-economic`”. Din tabelul lui S. Huntington privind Dezvoltarea economic` ]i cel de al treilea val de democratizare [n perioada 1974-1989, din 26 de \`ri analizate, cu un venit cuprins [ntre 1000-3000$, 21 erau democratice ]i 5 nedemocratice, ceea ce [l determin` pe politologul evocat s` eviden\ieze faptul c` “un cercet`tor social care, la jum`tatea anilor ‘70 ar fi vrut s` prezic` viitorul democratiz`rii ar fi avut succes indic@nd pur ]i simplu \`rile cuprinse [n plaja de tranzi\ie dintre 1000 ]i 3000 de dolari”3. De asemenea, o confirmare indirect` o avem prin pozi\ia lui A. Przeworski ]i F. Limongi ([n studiul Modernization: Teories and Facts, 1997) privind speran\a de via\` a democra\iilor: “democra\iile se ivesc independent de nivelul de dezvoltare, dar mor [n \`rile mai s`race ]i

33

S.P. nr. 106/2004

Eseu supravie\uiesc [n \`rile bogate … iar democra\iile, mai ales cele s`race, sunt extrem de vulnerabile fa\` de slabele presta\ii economice”.

Toate sistemele politice pot deveni democratice (Tocqueville, Rustow). Dar regimurile democratice tind s` devin` ]i regimuri dezvoltate din punct de vedere social-economic, [n ciuda unor evidente inegalit`\i interne; cele nedemocratice tind s` fie relativ mai pu\in dezvoltate economic, cu o polarizare socioeconomic` foarte pronun\at`. Democra\iile consolidate, cu ]anse mari de supravie\uire, sunt cele din \`rile dezvoltate, deoarece ele pot face fa\` dificult`\ilor ]i tensiunilor; democra\iile din \`rile s`race sunt mai vulnerabile la crizele economice.

De]i, [n opinia sa, “nu nivelul de dezvoltare este cel care produce democra\iile (…) ci absen\a dezechilibrelor ]i inegalit`\ilor semnificative dintre diferite grupuri sociale”, G. Pasquino nu eludeaz` totu]i importan\a factorului economic. Aser\iunea sa r`m@ne elocvent` [n acest sens: este mai facil` “instalarea ]i men\inerea unui regim democratic [n condi\iile [n care un regim autoritar posed` un nivel de dezvoltare socio-economic`”4. Parametrii economici nu sunt factori de generare ci de condi\ionalitate. {nclin`m s`-i d`m dreptate lui G. Hermet care [n lucrarea Poporul contra democra\iei nota: “Dezvoltarea poate ajuta procesul democratic, la fel cum acesta din urm` poate favoriza progresul material”, constatare validat` de istorie.

Complementaritatea dintre democra\ie ]i dezvoltarea economic` este sus\inut` argumentat ]i de Fr. Revel ([n Revirimentul democra\iei): “Pentru ascensiunea economic`, [nceputurile democra\iei sunt indispensabile ]i anume sub forma autonomiei pie\ei, pe care se [ntemeiaz` autonomia societ`\ii civile fa\` de stat. Aceast` independen\` face posibil` cre]terea deopotriv` a economiei ]i a democra\iei: ele se afl` [ntr-un raport de reciprocitate, urm`resc aceea]i evolu\ie, sunt indisociabile pe calea c`tre dezvoltare prin bog`\ie, prin instaurarea votului liber universal, a libert`\ii presei, a separa\iei puterilor [n stat, a accesului liber la educa\ie, a garant`rii drepturilor individuale”.

Totu]i nu trebuie exagerat` aceast` rela\ie de intercondi\ionare. Au fost ]i situa\ii [n care dezvoltarea economic` s-a produs chiar [n contextul absen\ei sau a unei democra\ii incipiente, neevolutate. Istoria economic` ]i politic` a \`rilor [n care a ap`rut revolu\ia industrial`, a Africii de Sud, Coreei de Sud, Spaniei ([n timpul lui Franco), statului Chile ([n timpul lui Pinochet) confirm` afirma\ia. {n general, \`rile lumii a treia, prin experien\a tr`it`, au descoperit c` “democra\ia are o valoare proprie, independent` de dezvoltarea economic`” Anali]tii remarc` “consagvi-

S.P. nr. 106/2004

nitatea incontestabil` [ntre democra\ie ]i economie”.

Rela\ie, care, [n opinia lu Fr. Revel, trebuie [n\eleas` [n felul urm`tor: Sub aspect economic (…) democra\ia – [n sensul s`u cel mai umil-practic – ofer` poporului mijlocul de a se debarasa la timp ]i pa]nic - f`r` insurec\ie ]i r`zboi civil – de un guvern r`u. (…) nu exist` democra\ie f`r` economie de pia\`, exist` [n schimb economie de pia\` f`r` democra\ie”. De]i democra\ia ]i dezvoltarea economic` nu se presupun reciproc, o societate construit` pe o economie de pia\` nu poate fi niciodat` total antidemocratic` deoarece, [n timp, libertatea economic` va conduce la apari\ia libert`\ii politice5.

A2 A impune autonomia politic` unui grup [mpotriva voin\ei lui este tot la fel de coercitiv ca ]i refuzul autonomiei unui grup care o dore]te. Dreptul la autoguvernare nu implic` totu]i dreptul de a institui un regim tiranic.

Un principiu necesar [n rela\iile interna\ionale, care ar pune la ad`post statele mici ]i mijlocii fa\` de politica capricioas` ]i imperialist` a statelor mari (vezi M. Britanie, SUA – interven\ia militar` [n Irak, f`r` consim\`m@ntul comunit`\ii interna\ionale). Nici o agresiune nu poate fi justificat` de inten\ia generoas` de a institui pe calea armelor un regim democratic. Nu se poate admite exportul de democra\ie, de modernizare sau de revolu\ie6. Dup` cum “dreptul popoarelor de a dispune de ele [nsele, sublinia Fr. Revel ([n Revirimentul democra\iei), se deosebe]te de dreptul lor la democra\ie”, iar principiul deplinei independen\e al statului na\iune nu trebuie disociat de cel al legitimit`\ii acelui stat. Preocupat de adaptarea dreptului interna\ional la noile realit`\i ale lumii contemporane, autorul propune ca acesta “s` numai recunoasc` dec@t legitimitatea guvernelor democrate”, aceasta “trebuie s` fie singura apt` s` justifice recunoa]terea interna\ional` a unui stat (…) o atare situa\ie schi\eaz` necesitatea unui nou drept. Comunitatea interna\ional` se simte abilitat` s` intervin` [n a]a-numitele afaceri interne, mai ales c@nd este vorba de un stat nedemocrat, cu o putere nelegitim` ]i unde minorit`\ile nu ]i-au putut exprima niciodat` aspira\iile (…)”.

Destinul democra\iei este str@ns legat de starea de libertate a individului. “Dac` numai democra\ia, remarca Fr. Revel, [i permite omului s` se nasc` liber, numai omul liber [i permite democra\iei s` dureze”7.

A3 {ntr-o societate democratic`, influen\a individului, competent ]i membru al demosului, este [ntr-o rela\ie de invers` propor\ionalitatate cu volumul resurselor ]i al oportunit`\ilor de participare, care sunt, [n mod obi]nuit, inegal distribuite8.

Selec\ia indivizilor pentru organele ]i institu\iile eligibile pun [n eviden\` cu prisosin\` aceast` contra-

34

Eseu dic\ie. {n timp, cantitatea a uzurpat calitatea; “legea cantit`\ii, scria Sartori, devalorizeaz` calitatea. Dac` alegerile au fost menite s` selec\ioneze, ele de fapt selec\ioneaz` [ntr-un mod inadecvat, adic` fac selec\ia [n sens invers. Pe baza legii numerelor, cei care merit` s` fie ale]i sunt de multe ori dep`]i\i de cei care nu merit` aceast` op\iune. {n cele din urm`, “conducerea valoroas`” este [nlocuit` de o conducere incapabil`, nevrednic`”9. “Cunoa]terea ]i puterea, remarca C.W. Mills ([n The Power Elite), nu sunt cu adev`rat unite [n interiorul clasei dominante”. {n condi\iile perfec\ion`rii mijloacelor de manipulare a electoratutului, aleg`torii “aleg nu dup` realit`\i, ci dup` aparen\e”, iar arta de a fi ales nu mai are nici-o leg`tur` cu capacitatea de a guverna, totul se transform` [ntr-un joc de imagine, [n care candidatul supraliciteaz` [ndeosebi impresia pe care o face [n public, ]i nu cea legat` de bilan\ul ac\iunilor ]i proiectelor sale. Fin observator al scenei politice contemporanme, Fr. Revel nota: “O dat` cu intrarea politicii [n era publicitar`, dominat` de consilierii [n rela\ii publice ]i de f`c`torii de imagine, nu poporul []i alege reprezentan\ii, ci reprezentan\ii se fac ale]i de popor (…)”.

De fapt, cu mult [nainte, Michels prin “legea de bronz a oligarhiei”, formula teza prin care cel care caut` puterea pl`te]te [n schimb un pre\ democra\iei.

Cei care vor s` ac\ioneze [n sfera politicului se afl` [ntr-o dilem`: “fie s` r`m@n` prea departe de locul unde se iau deciziile, fie s` fie acaparat de acesta”10.

A4 Nu exist` democra\ie pur`, [ntotdeauna va exista o discrepan\` [ntre democra\ia real` ]i cea ideal`, [ntre democra\ia ra\ional` (deductiv`, universal`, imaginar`, [ndep`rtat` de realitate ]i incapabil` s` controleze problemele generate de lumea real`) ]i cea empiric`; democra\ia nu se identific` cu autoguvernarea ci cu guvernarea prin mijlocirea unei elite.

“Democra\iile, sus\inea R. Dahl, nu sunt niciodat` absolut democratice”11. Dup` convingerea lui J.J. Rousseau, democra\iile sunt forme ideale pentru un popor ideal (pentru ni]te popoare formate din zei).

Guvernarea poporului de c`tre popor a fost imposibil` ]i [n antichitate, ]i [n utopia marxist`, ]i acum, ]i r`m@ne, scria G. Sartori, imposibil` pentru totdeauna12. Poporul nu conduce, scria J.C. Isaac13 din mai multe motive: a) conducerea popular` este mediat` de oamenii publici; b) cet`\enii sunt [n mod obi]nuit diviza\i func\ie de caracteristici multiple; c) cei care voteaz` reprezint`, probabil, doar o parte, uneori foarte mic`, a electoratului (de pild`, [n Atena, dintr-o popula\ie de aproximativ de 50 000 de cet`\eni, la Eeclesia – adunare – participau cel mult 6000 de reprezentan\i, atunci c@nd trebuiau s` fie luate decizii, iar [n timpurile

noastre, dup` cum se ]tie, absenteismul este foarte ridicat chiar [n \`ri cu o cultur` democratic` foarte veche); d) procesul electoral reflect` preferin\ele ]i nevoile electoratului doar [n mare, reduc@nd o gam` larg` de op\iuni la un mic grup de partide ]i candida\i (cet`\enii opteaz` pentru programe, partide ]i oameni, care de cele mai multe ori nu le reprezint` interesele).

Democra\iile, [n forma [n care s-au manifestat p@n` acum, au pus [n eviden\` multiple paradoxuri ]i ne[mpliniri. {n concep\ia lui N. Bobbio ([n Democra\ia viitorului, 1984), democra\ia nu ]i-a respectat promisiunile generoase ]i mult a]teptate secole de-a r@ndul: “de a deveni o societate de egali, f`r` corpuri intermediare; de a elimina interesele organizate ]i particulare care s` contrasteze cu reprezentarea politic` general`; de a pune cap`t oligarhiei; de p`trunde [n aparatele birocratico-administrative ]i militare ale statului ]i [n intreprinderi; de a distruge puterile invizibile; de a ridica nivelul educa\iei politice a cet`\enilor”; iar Lasch ([n Revolta elitelor. Tr`darea democra\iei, 1995) ad`uga o alta: “autorealizarea persoanelor”. N. Bobbio g`sea ]i o explica\ie: “proiectul politic democratic a fost conceput pentru o societate mult mai pu\in complex` dec@t cea de azi”. Democra\ia poate degenera, a]a cum avertizau la timpul lor A. de Tocqueville ]i J.St. Mill, [ntr-o adev`rat` “tiranie a majorit`\ii”, legitim@nd-o. Ea se poate concretiza [ntr-o “tiranie spiritual`, conformism social extrem ]i sufocant”. Principiul majorit`\ii a fost privit de la [nceputurile democra\iei moderne cu suspiciune, cu o oarecare ne[ncredere. De pild`, Jefferson considera c` “voin\a majorit`\ii trebuie s` prevaleze [n toate cazurile cu condi\ia ca “acea voin\` s` fie just` (…) ]i rezonabil`”. Realitatea alegerilor din vremea noastr` transform` “dictatura majorit`\ii” [ntr-o “dictatur` a unei minorit`\i alese”, “domnia conduc`torilor ale]i de popor”. Pentru a evita [ns` e]ecul, principiul antic care a fundamentat democra\ia “toat` puterea [n m@na poporului” trebuie transformat, pe m`sur` ce democra\ia se dezvolt`, [n pricipiul “toat` puterea [n m@na nim`nui”.

K. Popper ([n Paradoxurile suveranit`\ii), sesiz@nd inconsiten\a defini\iei democra\iei ca form` de suveranitate popular`, aduce ]i corec\ia cuvenit`: “teoria democra\iei nu se bazeaz` pe principiul c` majoritatea trebuie s` guverneze; putem spune mai cur@nd c` diversele metode de control democratic, c` alegerile sau guvernul reprezentativ, nu trebuie considerate dec@t ni]te instrumente ]i – [n condi\iile unei ne[ncrederi tradi\ionale difuze fa\` de tiranie – ni]te dispozitive institu\ionale de protec\ie destul de eficiente [mpotriva tiraniei”. Potrivit acestui model de g@ndire, democra\ia apare [n ipostaza unei forme

35

S.P. nr. 106/2004

Eseu de guvern`m@nt care nu permite instaurarea dictaturii sau cre]terea puterii statului.

A5 Democra\ia, [n decursul istoriei sale, pune [n eviden\` o evolu\ie ciclic` – democra\ia direct`, democra\ia reprezentativ`, poliarhiile, democra\ia direct`; evolu\ia nu a fost liniar` ci una cu sincope, cu valuri ]i contravaluri democratice.

Democra\ia direct`, antic` a impus ni]te norme care au dat con\inut ]i specificitate acestui [nceput de proces: participarea direct` a ansamblului cet`\enilor la guvernarea cet`\ii; ocuparea tuturor func\iilor legate de guvernare ]i administrarea legilor nu prin competi\ie electoral` ci prin tragere la sor\i; egalitatatea [n fa\a legii (isonomia); aplicarea pricipiului cet`\eniei active – cet`\eanul se putea implica ca persoan` numai ac\ion@nd ca parte a sa, ca membru al comunit`\ii, ceea ce solicit` responsabilitatea civic`, identificarea individului cu soarta polisului14. Complexitatea problematicii sociale, cre]terea factorului demografic ]i incapacitatea funciar` a poporului de a-]i administra corespunz`tor interesele au solicitat un nou tip de democra\ie, cel reprezentativ, care a presupus delegarea prerogativelor de autoguvernare unei clase politice, mai mult sau mai pu\in organizate ]i competente. Perioad` care a anun\at apari\ia unor probleme contradictorii, aproape insolubile. {n timp ]i-a f`cut sim\it` prezen\a teorema “imposibilit`\ii generale” (Arrow) care exprim` manifestarea legic` a neconcordan\ei dintre interesele reale exprimate de opinia public` ]i deciziile pe care politicul le ia cu privire la aceste probleme15. Rudolf Bahr sesiza foarte bine contradic\iile interne ale democra\iei: principiul democra\iei se limiteaz` doar la foarte pu\ine institu\ii politice ]i la multe organiza\ii voluntare; [n timp ce o serie larg` de institu\ii de importan\` central` continu` s` fie condus` de oligarhii incontrolabile ]i nealese ]i de indivizi autocra\i16. A]a cum bine aprecia E.H. Carr ([n The New Society, 1951) “trebuie s` vorbim nu de nevoia de a ap`ra democra\ia, ci despre nevoia de a o creea”. De fapt, Michels, prin recurs la postulatul lui Rousseau – voin\a nu se poate [nstr`nia –, nega posibilitatea unei democra\ii reprezentative. Parfraz@ndu-l pe J. Naisbitt, ne afl`m insera\i [ntr-o re\ea institu\ional` democratic` dar t@njim dup` democra\ie, dup` dreptul de a fi asculta\i ]i de a fi lua\i [n serios.

S. Huntington ([n The Third Way. Democratization [n the Laste Twentieth, 1993) a identificat schema logic` a evolu\iei democra\iei p@n` [n secolul trecut: cu trei valuri de democratizare ]i dou` valuri de reflux (contravaluri). A fost un drum sinuos, la ruleta istoriei, \`rile ]i-au pierdut ]i ]i-au recucerit succesiv democra\ia. La sf@r]itul primului val de

S.P. nr. 106/2004

democratizare (generat de condi\iile socio-economice: industrializarea, urbanizarea, na]terea burgheziei ]i a clasei mijlocii, apari\ia clasei muncitoare ]i a capacit`\ii sale de organizare, reducerea inegalit`\ilor economice; 1826-1926) au existat 29 de state democratice, dar dup` primul reflux au r`mas doar 12; al doilea val de democratizare (generat de factori politici ]i militari: victoria alia\ilor [n cel de al doilea r`zboi mondial ]i [nceputul procesului de decolonizare; 1943-1962) a ridicat num`rul democra\iilor la 36, iar al doilea reflux a sc`zut num`rul cu 6 (30); aflat [n desf`]urare, cel de al treilea val a [nceput cu 1974 (criza de legitimare a regimurilor autoritare; cre]terea economic` f`r` precedent; noul rol al bisericii catolice dup` Conciliul Vatican II; impactul Comunit`\ii Europene asupra regimurilor autoritare din Europa de Est; rolul politicilor de protejare ]i promovare a drepturilor omului ]i spectaculoasa tentativ` a lui Gorbaciov de a transforma regimurile comuniste; efectul de domino al proceselor democratice) ]i a ridicat num`rul statelor democratice la 5817.

A6 Apropierea unei comunit`\i de realizarea idealului democratic al autoguvern`rii, prin cre]terea amplorii particip`rii cet`\enilor la deciziile guvern`rii, determin` propor\ional anularea, dispari\ia distinc\iilor dintre guvernan\i ]i guverna\i18.

J.St. Mill, cu toat` aversiunea pe care o avea fa\` de ignoran\a maselor, sus\inea principiul democratic care afirm` c`, at@t c@t este posibil, poporul trebuie s` se guverneze pe sine ]i c` obiectivul ultim trebuie s` fie un maxim de participare: “nimic nu poate fi mai dezirabil dec@t admiterea tuturor la [mp`r\irea puterii suverane a statului”. O reiterare a “democra\iei de expansiune” imaginat` de J.J. Rousseau. Acest deziderat devine posibil ]i realizabil doar [n societatea viitorului, societatea informa\ional`.

Momentul [n care vom putea vorbi despre teleguvernare, e-guverne (guverne electronice, guverne on line, ciberguvernare) ]i democra\ie cibernetic`. Societatea informa\ional` ofer` indivizilor posibilitatea de a recep\iona informa\ii din diferite domenii ]i de a angaja dezbateri, de a-]i asuma responsabilit`\i [n luarea deciziilor care privesc comunitatea. TIC a deschis por\ile formul`rii de noi idei ]i modalit`\i de exprimare a opiniilor personale, de a face schimb de informa\ii, posibilitatea angaj`rii indivizilor [n interac\iuni sociale (telesocializare). Se vorbe]te de o adev`rat` revolu\ie a guvern`rii, de o schimbare dramatic` [n modul de organizare ]i folosire a puterii politice ]i sociale, apari\ia unor noi reguli ]i metode de g@ndire ]i ac\iune pentru guverne ]i administra\iile locale ]i centrale. Va cre]te transparen\a ]i posibilitatea de acces la informa\ii guvernamentale online, se

36

Eseu faciliteaz` apropierea serviciilor guvernamentale de cet`\eni, se vor diminua cheltuiele guvernamentale prin reducerea birocra\iei. Schimbul de informa\ii de la distan\` pe diverse probleme de interes comun, inclusiv cele cu caracter politic, pot duce la l`rgirea, [mbog`\irea ]i cre]terea calit`\ii vie\ii sociale19. Abia aceast` faz` de proiec\ie ideal` va apropia democra\ia de sensul s`u orginar, etimologic.

A7 Func\ionalitatea ]i succesul guvern`rilor democratice sunt func\ie de virtutea civic` a indivizilor. Func\ionalitatea/nefuc\ionalitatea, succesul/ insuccesul regimurilor democratice sunt propor\ionale cu tendin\a de apropiere de idealul comunit`\ii civice20 Virtutea civic` a indivizilor este apreciat` func\ie de urm`torii indici: a) angajamentul civic (interesul ]i devotamentul cet`\enilor pentru rezolvarea problemelor publice); b) egalitatea politic` (calitatea de cet`\ean presupune drepturi ]i libert`\i egale pentru to\i; nu este suficient` doar postularea juridic` ci ]i tr`irea percep\iei necesit`\ii acestei realit`\i); c) solidaritate, [ncredere ]i toleran\`; d) asocia\iile, existen\a ]i func\ionarea acestor structuri sociale de cooperare21. Adev`rata libertate, nu este posibil`, [n opinia lui R. Dahrendorf, f`r` cele trei ingredinte: “democra\ia, economia de pia\` ]i societatea civil`”.

Acest tip de societate “reprezint` cea mai de [ncredere ancor` a libert`\ii, [n vreme ce democra\ia [i procur` expresia cea mai vizibil`”. O democra\ie atotcuprinz`toare, nelimitatat` de statele na\ionale, continua autorul, are nevoie de o “societate civil` mondial`”, societatea care “administreaz` dreptul” (lipsa unei societ`\i civile europene este una din marile sl`biciuni ale Comunit`\ii Europene). Proiectul societ`\ii civile mondiale se identific` cu proiectul unor “valori care merit` s` fie ap`rate”. Instaurarea unei democra\ii la scar` mondial` nu este doar un deziderat. Ea a devenit, sublinia Fr. Revel, “nu doar ceva posibl, dar ]i inevitabil. Democratizarea a fost [ntotdeauna indispensabil`, dar inevitabil` n-a mai fost p@n` acuma (…) Dac` democra\ia ni se impune, asta s-a [nt@mplat fiindc` e singurul doctor care ne-a r`mas”. Interesat de fenomen, pentru a ne feri de confuzii, autorul atr`gea aten\ia s` nu identific`m democra\ia mondial` cu guvernul mondial, cu un utopic proces de omogenizare ]i uniformizare. Democra\ia mondial` trebuie s` favorizeze afirmarea culturilor orginale [n condi\iile conjug`rii eforturilor pentru realizarea unei comunit`\i care []i formuleaz` acelea]i obiective politice, economice ]i strategice.

A8 {n organiza\iile moderne se manifest` “legea de fier a oligarhiei”, tendin\a de concentrare a puterii de guvernare [n m@na unui num`r limitat de

persoane, de diminuare progresiv` a coeficientului democratic.

Cine spune organiza\ie, scria R. Michels, spune “tendin\` spre oligarhie”. Orice tip de regim tinde spre o stare oligarhic`. Chiar ]i regimurile constitu\ional-pluraliste, scria R. Aron, sunt imperfecte, ele pot fi suspectate pentru exces de oligarhie, exces de demagogie ]i lips` de eficien\`22. Fluxul puterii c`tre v@rful piramidei este inevitabil, iar organiza\ia devine tot mai birocratizat`. O evolu\ie fireasc`, observa J.C. Isaac. Pentru simplul motiv c` “modul de via\` politic nu a fost ]i nu va fi niciodat` modul de via\` a celor mul\i”. Iar politica trebuie l`sat` [n seama elitelor. Dintr-un mijloc foarte eficient de organizare a unor mase de oameni care iau decizii dup` criterii comune, democra\ia este “[nclinat` endemic spre birocratizare, corup\ie ]i sclerozare”. Observ`m o adev`rat` discrepan\` [ntre promisiuni ]i realiz`ri: nu a asigurat egalitatea [n fa\a legii, exercitarea voin\ei poporului, dimpotriv` a promovat inegalit`\ile economice ]i sociale, a obturat canalele autentice de participare civic`. Democra\ia, conchidea senten\ios J.C. Isaac, manifest` tendin\a de a promova “alienarea politic` ]i resentimentul”, este minat` de imobilism ]i neguvernabilitate. Dup` o analiz` lucid` a fenomenului, autorul sublinia ]i cauzele acestor ne[mpliniri: guvernele alese sunt lipsite de “sprijin politic ]i resurse financiare” care s` le permit` abordarea ]i rezolvarea (s.n) problemelor sociale ]i de mediu23.

A9 Regula fundamental` a democra\iei, care nu este agreat` de tehnocra\i sau exper\i, este exprimat` de op\iunea sau vocea majorit`\ii. Orice rezultat al sufragiului majoritar, indiferent de valoarea deciziei (c@t de exact reflect` fenomenul real), se confund` cu ra\iunea suprem`, cu adev`rul democratic24.

Asta nu [nseamn` nicidecum c` poporul []i exercit` puterea. Regimurile democratice reale se bazeaz` pe ideea de reprezentare care, [n opinia lui J.J. Rousseau, [nseamn` o abandonare de c`tre popor a suveranit`\ii. Democra\ia []i merit` titlul doar [n condi\iile [n care reprezentan\ii sunt la fel de numero]i ca ]i cei reprezenta\i. “Actul majorit`\ii devine actul totalit`\ii”. Fiecare individ, admitea J. Locke, care “formeaz` [mpreun` cu ceilal\i un corp politic supus unui guvern unic se plaseaz` singur [n obliga\ia pe care o are fiecare [n aceast` societate, de a se supune voin\ei majorit`\ii”. Chiar dac` majoritatea are dreptul de a-]i exprima opiniile ]i de a fi ascultat`, “nimic nu garanteaz` c` efectul acestui drept este automat [ntotdeauna ]i unul pozitiv”, remarca corect Fr. Revel.

Sistemul este definit democratic, accentua J.C. Isaac, nu pentru c` poporul ar conduce cu adev`rat, ci doar

37

S.P. nr. 106/2004

Eseu pentru faptul c` reprezenta\ii acestuia, prin intermeNOTE diul c`rora se iau deciziile, sunt desemna\i [n cadrul 1 Pooper, K., “Paradoxurile democra\iei”. {n: Filosofia social` ]i filosofia ]tiin\ei, Ia]i: Editura. Trei, 2000, p. 342. unui “proces electoral corect ]i nepervertit”.

2 Vezi Arblaster, A., Democra\ia, Bucure]ti: Editura Du Style, A10 Corup\ia reprezint` virusul letal al demo- 1998, p 70; Dahrendorf, R., Conflictul social modern, 1996, p. 87. cra\iei, [i poate compromite viitorul; [mpiedc` insta- 3 Apud Pasquino, G., Curs de ]tiin\` politic`, Ia]i: Editura urarea sa acolo unde nu a devenit [nc` o realitate ]i Institutul European, 1997, p. 321.

4 Ibidem, p. 320, 322. o ]ubreze]te (sl`be]te) pe cea deja existent`.

5 Revel, Fr., Revirimentul democra\iei, Bucure]ti: Editura HumaCorup\ia presupune utilizarea direct` sau indinitas, 1995, p. 232-237. rect` a puterii politice sau administrative [n afara 6 Dahl, R., Democra\ia ]i criticii ei, Ia]i: Editura Institutul Eusferei ei legitime, [n scopul ob\inerii de avantaje [n ropean, 2002, p. 289. bani sau bunuri pentru folos propriu sau fidelizarea 7 Revel, Fr., op. cit., p. 398.

8 Dahl, R., op. cit., p. 160 clientelei politice.

9 Sartori, G., Teoria democra\iei reinterpretat`, Ia]i: Editura Poli{n variatele sale forme – folosirea banului purom, 1999, p. 142 blic dup` bunul plac al oamenilor puterii, amestecul 10 Dahrendorf, R., Conflict social modern, 1996, p. 76-77. politicului [n administra\ie ]i economie, dona\ii ile- 11 Dahl, R., op. cit., p. 244. gale pentru campanii electorale, utilizarea nelegal` a 12 Sartori, G., op. cit., p. 82.

13 Isaac, J.C., Democra\ia [n vremuri [ntunecate, Ia]i: Editura informa\iilor confiden\iale pentru realizarea de benePolirom, 2000, p. 38 ficii, distribu\ia de posturi publice sau parapublice pe 14 Arblaster, A., op. cit., p. 42-46 criterii clientelare (prin ignorarea oric`ror norme de 15 Teodorescu, Gh., Putere, autoritate ]i comunicare politic`, Buprofesinalism ]i legalitate) ]i remunerate din banii cure]ti: Editura Nemira, 2000, p. 184. contribuabililor, ]arlatanismul electoral, traficul de 16 Arblaster, A., op. cit., p. 135 17 influen\`, acordarea de facilit`\ii ]i subven\ii cu res- 18 Apud Pasquino, G., op. cit., p. 316-318 Arblaster, A., op. cit., p. 90 pectarea legii chiar ]i acolo unde nu este cazul, 19 Ghilic-Micu, B., Stoica, M., Activit`\ile [n societatea informa\iobirouri de studii a c`ror unic` menire e s` [ncaseze nal`, Bucure]ti: Editura Economic`, 2002, p. 35; 48-49; 240sume din facturi false, retribuirea de c`tre muni- 241. cipalitate a liderilor de partid [n scopuri electorale –, 20 Vezi Galson, W.A. Liberal Virtues, 1988; Almond, A.,Verba, Cultura civic` … 1996; Isaac, J.C., op. cit. corup\ia se manifest` la scar` global`, ea a afectat [n S., 21 Isaac, J.C., op. cit., p. 102-105. propor\ii diferite toate statele planetei, chiar ]i pe 22 Aron, R., Democra\ie ]i totalitarism, Bucure]ti: Editura All Educele a]a-zise state de drept. {n acest sistem, ne aten\io- ca\ional, 2001, p. 257. na Fr. Revel, “cleptocra\ia a [nlocuit democra\ia”25. 23 Vezi Giddens, A., Sociologie, Bucure]ti: Editura Bic All, 2001, 321-331; Isaac, J.C., op. cit., p. 33.

Realitate incontestabil`. Fapt ce pune [ntr-o stare de p.

24 Bougnoux, D., Introducere [n ]tiin\ele comunic`rii, Ia]i: Edicomplementaritate corup\ia din \`rile dezvoltate ]i tura Polirom, 2001, p. 108. cea din \`rile [n curs de dezvoltare. Cu implica\ii de- 25 Revel, Fr., op. cit., p. 365. loc neglijabile: exemplul corup\iei din \`rile bogate 26 Bruckner, P., Melancolia democra\iei, Oradea: Editura Antet, descurajeaz` tendin\a de [ntronare a democra\iei [n \`ri- 1996, p. 20. le s`race, \`rile [n curs de dezvoltare.

Ne propunem s` [ncheiem acest scurt demers prin evocarea unei aser\iuni a lui P. Bruckner plin` de [n\elepciune: “una din marile sarcini ale democra\iei moderne const` [n a repara, a [ndigui relele provocate de interpretarea excesiv` a ideii de democra\ie”. Ea nu reprezint` un model de guvernare perfect, ci unul cu cea mai “accesibil` perfectabilitate”; democra\ia poate [ndrepta gre]elile, erorile; ea “are avantajul c` le permite popoarelor s` fac` lucruri bune chiar ]i atunci c@nd au guverne de proast` calitate”. Cu o singur` condi\ie: s` credem [n ea ap`r@nd-o. Altfel “democra\ia poate muri chiar din izb@nda ei... s` se [ndrepte spre ruin` sub masca sur@z`toare a succesului”, sau poate deveni contemporan` cu falimentul ei26.

VASILE NAZARE - conferen\iar universitar la Academia Naval` “Mircea cel B`tr@n” din Constan\a, la catedra de ]tiin\e comportamentale, [n domeniul filosofiepolitologie.

S.P. nr. 106/2004

38

Istorie recentã

Despre diziden\` [n Rom@nia comunist` (1977-1989) MIRCEA ST~NESCU The paper has several purposes: define the dissidence, make a short history of dissidence in Romania during the communist regime, and realize a brief analysis concerning the essence and political ethic consequences of that action.

Scopul comunic`rii1 noastre este triplu: de a defini diziden\a, de a face un scurt istoric al acesteia [n Rom@nia comunist`, [n contextul s`u social-politic, ]i de a [ntreprinde o scurt` analiz` asupra sensului ]i consecin\elor moral-politice ale acestui tip de ac\iune.

nist`. Nu este inutil s` spunem c` aceste criterii sunt cumulative. Ele permit at@t stabilirea unui [nceput precis al ac\iunii diziden\ilor, c@t ]i delimitarea cu precizie a diziden\ei [n interiorul sferei mai largi a contest`rii regimului comunist.

Definirea noii realitãåi Realitatea pe care no\iunea o denot` apare pentru prima dat` [n Rusia Sovietic`, la sf@r]itul anilor ’60.

Limba rus` are doi termeni pentru a o denumi: un vechi termen slav, inakom@slia]cii – care desemna [n secolul al XIX-lea pe “cineva care g@nde]te diferit”, ]i un cuv@nt de origine latin`, “dizident”, care se impune [ncep@nd din 1972. Acest din urm` termen a fost lansat de c`tre ziari]tii occidentali care s-au confruntat cu un fenomen nou: acela prin care inakom@slia]cii protesteaz`, semneaz` peti\ii sau manifest` [n plin centrul Moscovei. La r@ndul lor, autorit`\ile sovietice se folosesc de acest termen str`in pentru a sugera c` cei pe care [i nume]te astfel sunt colaboratori ai du]manului capitalist. Termenul “importat” a avut un asemenea mare succes [ntruc@t el corespunde unei realit`\i pe care inakom@slia]cii nu putea s` o acopere, ar`t@nd astfel c` diziden\a este un fenomen istoric singular care nu poate fi confundat cu tipurile precedente de opozi\ie.

Ea este rezultatul unui proces istoric care [ncepe la moartea lui Stalin, [n 1953, ]i se contureaz` [ntre 1965 ]i 19682.

Diziden\a poate fi definit` ca o lupt` pentru drepturile inalienabile ale persoanei umane, lupt` dus` cu respectarea urm`toarelor principii: cel al legalit`\ii, al nonviolen\ei ]i al transparen\ei, principii care o disting de toate mi]c`rile de opozi\ie care au existat [nainte. {n cele ce urmeaz` vom proceda la o expunere a cazului – sau, mai degrab` – a cazurilor din Rom@nia comu-

O istorie de “cazuri” Momentul na]terii diziden\ei [n Rom@nia [l reprezint` scrisoarea lui Paul Goma, din ianuarie 1977, c`tre reprezentan\ii a ceea ce avea s` se numeasc` mai t@rziu Prim`vara de la Praga. Asemenea altor intelectuali din Rom@nia, Paul Goma g@ndise [n mod liber [nainte de acest text. N`scut [n 1935 [n Basarabia, [n 1944 Paul Goma se refugiaz` [mpreun` cu p`rin\ii [n Rom@nia. {n 1952, pe c@nd era elev la Sibiu, este arestat de Securitate ]i re\inut timp de opt zile, dup` care este exmatriculat din toate liceele din \ar`. Din 1954 este student la Institutul de Literarur` ]i Critic` Literar` “Mihai Eminescu” din Bucure]ti (similarul Institutului “Maxim Gorki” din Uniunea Sovietic`) – numit` “fabric` de scriitori”. {n 1956, dup` ce citise [ntr-un seminar al lui Mihai Gafi\a un text [n care denun\a colectivizarea, [n contextul revoltei din Ungaria este arestat de Securitate ]i, ulterior, condamnat. Este de\inut politic [n perioada 1956-1963 (doi ani de [nchisoare la Jilava ]i Gherla ]i patru de “domiciliu obligatoriu” la L`te]ti). Timp de ]apte ani, [ncep@nd cu 1970, este singurul scriitor interzis la publicare, ceea ce arat` din plin c` era de mult` vreme o persoan` care “g@ndea [n mod diferit” fa\` de regim. Cu scrisoarea intitulat` C`tre Pavel Kohout ]i camarazii s`i asist`m [ns` la un eveniment care ilustreaz` [n Rom@nia noul tip de ac\iune care este diziden\a.

Textul lui Paul Goma este scris [n nume propriu, dup` ce [ncerc`rile sale de a redacta unul comun [mpre-

39

S.P. nr. 106/2004

Istorie recentã un` cu colegii scriitori ]i cu fo]ti de\inu\i politici e]ueaz`. Este vorba despre un text de solidaritate cu oameni afla\i sub st`p@nirea aceluia]i R`u: “M` declar solidar cu ac\iunea voastr`. Situa\ia voastr` este ]i a mea; situa\ia Cehoslovaciei este – cu deosebiri nefundamentale – ]i a Rom@niei. Tr`im, supravie\uim [n acela]i Lag`r, [n aeea]i Biafra (capital`: Moscova).” “Sunt al`turi de voi, cehi, slovaci, unguri, polonezi, germani.”3 Faptul c` diziden\a [ncepe [ntotdeauna cu o luare de pozi\ie public` (textul scrisorii a fost citit la “Europa liber`” [n 9 februarie 1977), fiind un gest de solidarizare cu al\ii, este, [n sine, plin de consecin\e. C`ci nu poate exista o ap`rare a propriei libert`\i f`r` ap`rarea libert`\ii altora, tot a]a de bine cum nu se poate sus\ine libertatea f`r` s` [i aperi [n mod concret pe cei care sunt lipsi\i de ea. Sau, [n termenii lui Paul Goma: “Aceea]i lips` de drepturi elementare, aceea]i batjocorire a omului, aceea]i neru]inare a minciunii – peste tot. Peste tot: s`r`cie, haos economic, demagogie, nesiguran\`, teroare.”4 Nu [nt@mpl`tor, deci, anali]tii diziden\ei din URSS situeaz` [nceputul acesteia [n 25 august 1968 c@nd, pe banderorele manifestan\ilor din Pia\a Ro]ie [mpotriva invaziei sovietice [n Cehoslovacia (Constantin Babi\ki, Tatiana Baeva, Larisa Bogoraz, Vadim Delaunay, Vladimir Dremliuga, Victor Fainberg, Natalia Gorbanevskaia ]i Pavel Litvinov) st` scris: “Pentru libertatea voastr` ]i pentru a noastr`”5.

Reg`sim [n ac\iunea lui Paul Goma enun\ate, dintru [nceput, principiile diziden\ei: o luare de pozi\ie care refuz` conspira\ia, transparent`, desf`]urat` la lumina zilei; o ac\iune legalist` – care vizeaz` luarea [n serios a drepturilor [nscrise [n Constitu\ie ]i a tratatelor interna\ionale privitoare la acestea la care Rom@nia era parte; ]i una care utilizeaz` mijloace non-violente – ale protestului sau scrisorii deschise – [n complet` opozi\ie cu cele teroriste ale regimului comunist.

Respectarea legilor ]i a conven\iilor interna\ionale – pornind de la situa\ia din Cehoslovacia, dar cu trimitere la cea din Rom@nia – este tema Scrisorii c`tre Ceau]escu din februarie 1977: “Iat` – mi-am zis –, [n sf@r]it, glasul ra\iunii se face auzit: oameni responsabili, iubitori de \ar`, devota\i socialismului, cer, nu r`sturnarea guvernului cehoslovac (cum pretind r`uvoitorii), ci aplicarea legilor existente, at@t a celor interne, c@t ]i a conven\iilor interna\ionale semnate, deci, acceptate de c`tre guvernul lor.” “Cet`\enii nu se bucur` de drepturile [nscrise [n Constitu\ia \`rii lor a Cehoslovaciei – ca s` nu mai vorbim despre cele cuprinse [n Charta Drepturilor Omului sau [n Actul Final al Conferin\ei de la Helsinki.”6 Apoi, este tema Scrisorii deschise adresate participan\ilor la Conferin\a de la Belgrad, din 8 februarie 1977 (transmis` la “Europa liber`” la o dat` situat` [ntre 9 ]i 16 februarie 1977)7. Ea a fost semnat`

S.P. nr. 106/2004

de Paul Goma [mpreun` cu alte ]apte persoane: Adalbert Feher, Erwin Gesswein, Emilia Gesswein, Maria Manoliu, Sergiu Manoliu, Ana Maria N`vodaru (Goma) ]i }erban }tef`nescu. Acest din urm` text este expresia cea mai pur` a modului [n care sunt revendicate drepturile omului din punctul de vedere al diziden\ei: nu o sus\inere a unuia sau altuia – a dreptului la libertatea expresiei sau a dreptului la liber` circula\ie a persoanelor ]i ideilor – ori a unuia [mpotriva altuia, ci o revendicare a acestora [n integralitatea lor. Spre deosebire de refuznik-ul din Uniunea Sovietic` sau de cel care cere un pa]aport [n Rom@nia comunist`, Paul Goma are con]tiin\a indivizibilit`\ii drepturilor omului, criteriu care distinge diziden\a de alte tipuri de opozi\ie.

Toate preciz`rile de mai sus nu ar reu]i s` dea contur noii realit`\i numit` diziden\`, dac` nu am spune c` ea reprezint`, [n fond, o [n\elegere superioar` nu doar a realit`\ii regimului comunist, ci ]i a mijloacelor ]i metodelor eficace pe care opozi\ia fa\` de acest regim le poate lua. {nc` din scrisoarea c`tre diziden\ii cehi, Paul Goma exprim` foarte clar ce fel de regim este cel comunist: “Poate pentru m`runtul, nesemnificativul motiv c` o ideologie care, pe de o parte, pretinde c` se afl` [n slujba omului, iar, pe de alta, taie capul omului nu are nici o leg`tur` nici cu ideea, nici cu omul.”8 Regimul comunist este deci, la fel ca ]i cel nazist9, un regim ideologic, fiind cu at@t mai eficace [n reprimarea propriilor cet`\eni cu c@t se acoper` cu mantia umanismului. Tema sub[ntinde toate textele lui Paul Goma din aceast` perioad`, fie ]i de o manier` negativ` – ca [n Scrisoarea c`tre Ceau]escu – ]i este sintetizat` [n Scrisoarea deschis` adresat` participan\ilor la Conferin\a de la Belgrad, unde statele comuniste sunt numite “totalitare”10.

Aceast` lips` de iluzii nu doar fa\` de socialismul real, ci ]i fa\` de ideologie este, trebuie s` o spunem, o consecin\` a experien\ei de de\inut politic a lui Paul Goma ]i a reflec\iei sale asupra deten\iei politice.

Dup` transmiterea de c`tre “Europa liber`” a scrisorii c`tre diziden\ii cehi, [n 8 februarie 1977, Paul Goma [nregistreaz` primele semn`turi de adeziune la textul Scrisorii deschise. Pornind de la istoria personal` a celui de-al nou`lea semnatar, Nicolae Bedivan, Paul Goma scrie un text intitulat “Cazul Bedivan”, difuzat ]i el, dup` pu\in timp, de “Europa liber`”. Scopul s`u este, desigur, acela de a ilustra [n concret ce [nseamn` antiumanismul funciar al regimului. {n 17 februarie intr` [n func\iune dispozitivul Securit`\ii. El este preg`tit din 16 februarie prin ]edin\e de informare [n institu\ii, uzine, ]coli, universit`\i, caz`rmi, iar [n ziua urm`toare Ceau]escu [nsu]i \ine o cuv@ntare [n care [l [nfiereaz` pe Paul Goma f`r` s` [l numeasc`. Lui Paul Goma [i sunt proferate injurii, obscenit`\i ]i amenin\`ri telefonice ]i, alternativ, i se

40

Istorie recentã [ntrerup convorbirile ]i/sau telefonul. Concomitent, Securitatea pune [n mi]care, prin re\eaua sa de agen\i ]i informatori, o complex` ma]in`rie de dezinformare11.

Rezultatele acestei campanii au fost [ns` complet opuse celor scontate de Ceau]escu ]i de Securitate, transform@ndu-l pe dizident [ntr-o persoan` cunoscut` dincolo de mediile scriitorilor. {n 18 februarie este instalat [n jurul blocului s`u din cartierul Drumul Taberei un baraj format din mili\ieni ]i securi]ti, cu scopul de a [mpiedica accesul poten\ialilor semnatari ai Scrisorii [n imobil, baraj care r`m@ne [n func\iune p@n` la arestarea scriitorului, din 1 aprilie 1977.

Num`rul total al semnatarilor a trecut de 200, doar 10 dintre ei fiind fo]ti de\inu\i politici ]i un singur scriitor: istoricul ]i criticul literar Ion Negoi\escu (constr@ns ulterior s` retracteze, [n urma amenin\`rii de c`tre Securitate cu un proces de moravuri). Faptul c` majoritatea absolut` a semnatarilor au fost oameni simpli, arat`, pe de o parte, c` ac\iunea – care va fi numit` de c`tre ziari]ti “Mi]carea Goma” – r`spundea aspira\iilor de libertate, dreptate ]i adev`r ale celor mul\i. }i, pe de alt` parte, c` intelectualitatea din Rom@nia, [n marea ei parte format` [n comunism, s-a comportat ca o intelighen\ia, miz@nd nu pe valorile adev`rului, binelui ]i drept`\ii reg`site, ci pe politica regimului comunist [nsu]i. C` ]i despre aceasta este vorba, ]i nu doar despre pura ]i simpla fric`, ne d`m seama din lectura dosarului de anchet` pe care Paul Goma o face la Securitate, [n care g`se]te decizia de excludere din Uniunea Scriitorilor, datat` 13 aprilie 1977, votat` de colegii s`i ]i semnat` pentru conformitate de Ion Hobana.

Dup` arestare, Paul Goma este dus la sediul anchetelor Securit`\ii de pe Calea Rahovei, unde este b`tut, insultat ]i umilit [n diverse moduri de c`tre [nsu]i ]eful Securit`\ii, Nicolae Ple]i\`, ]i este anchetat de c`tre colonelul Vasile Gheorghe, ]eful Direc\iei Anchete Penale. Rolul anchetei – ca [ntotdeauna [n regimurile comuniste, indiferent de timp ]i de loc – este acela de a scoate de la arestat – “bandit”, [n terminologia Securit`\ii – “dovezile” culpei sale. {n total` opozi\ie cu acest mod de a proceda, imediat dup` arestare Paul Goma cere asisten\a unui avocat. Dizidentul o face tocmai pentru c` un asemenea gest era de neconceput [ntr-un regim comunist ilegal, tocmai pentru a-]i manifesta spiritul legalist, respectul pentru normele ]i procedurile juridice. Ancheta ia forma unui joc “de-a ]oarecele ]i pisica”, pentru a-l [nfr@nge pe dizident. Av@nd t`ria de caracter ]i experien\a dob@ndit` [n urma persecu\iilor ]i urm`ririlor Securit`\ii, Paul Goma rezist` tuturor [ncerc`rilor, fapt pentru care, la ordinul lui Ceau]escu, Securitatea [i administreaz` droguri care au ca efecte o criz` cardiac` ]i anihilarea voin\ei. Faptul c` scriitorul a fost la un pas de moarte arat` cu prisosin\` c` regimul nu

voia s`-i dea drumul f`r` s` [ncerce s` [l compromit`, f`r` s` ob\in` de la el dac` nu o “m`rturisire”, cel pu\in o recunoa]tere a “culpei”.

Arest@ndu-l pe Paul Goma, ca ]i pe c@\iva dintre semnatarii Scrisorii, Securitatea proiecta organizarea unui proces de “tr`dare” ]i “spionaj” puse la cale de “legionari”. Ancheta urm`rea [ndeaproape cuv@ntarea lui Ceau]escu din 17 februarie, care vorbea de o “intensificare a activit`\ii unor cercuri neofasciste” din Occident, c`ut@nd s` “probeze” leg`tura dintre “Mi]carea Goma” ]i aceste pretinse cercuri. Tocmai de aceea celor selecta\i pentru a fi inclu]i [n proiectatul proces Securitatea – cu excep\ia lui Paul Goma, c`ruia Securitatea [i “plantase” la perchezi\ie manifeste legionare – Securitatea le putea lipi, din varii motive, eticheta de “legionar”. Este vorba de Nicolae Bedivan ]i Vlad Dr`goescu. Primul era macedonean, iar printre macedoneni – se ]tie – existaser` foarte mul\i legionari, ceea ce f`cea verosimil` acuza\ia Securit`\ii. Cel de-al doilea caz este al unui fost de\inut politic trecut prin reeducarea “de tip Pite]ti” care, dup` eliberarea din deten\ie, fusese denun\at ca “legionar” de c`tre un informator care [i purta o ur` personal`, tocmai pentru a se r`zbuna. Acuza\ia nu avea nimic de-a face cu realitatea, [ns`, ca [n cazul oric`rui fost de\inut politic, ea se g`sea la dosarul s`u12. Acesta era deci “lotul” pe care Securitatea voia s` [l alc`tuiasc` [n vederea procesului. {n plus, Nicolae Bedivan primise un pa]aport ]i se exilase [n Germania Federal`, iar Dr`goescu afirmase [n declara\ia pe care o d`duse [n ancheta la care fusese supus c` nu se dezice de Scrisoarea pe care o semnase ]i c` [l consider` pe Goma un om cinstit, curajos ]i patriot, ceea ce [i f`cea pe anchetatori s` se concentreze pe zdrobirea lui Paul Goma [nsu]i.

Finalmente, pe 9 mai 1977, [n urma publicit`\ii organizate [n Occident de c`tre Dumitru |epeneag, Mihnea Berindei, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Marie-France Ionesco, Virgil T`nase, Alain Paruit (grupa\i [n Comitetul Francez de Ap`rare a Drepturilor Omului din Paris), Brutus Coste ([n numele Asocia\iei Adev`rul pentru Rom@nia), postul de radio “Europa liber`” ]i de c`tre gazetari, Paul Goma este eliberat.

Publicitatea [n Occident avea [ns` s` se combine cu un act prealabil al dizidentului [nsu]i. C`ci, cunosc@nd Securitatea, Goma []i f`cuse testamentul, [n care indica faptul c` dac` dup` ]ase s`pt`m@ni de la arestare Occidentul nu va primi un semn “direct” de via\` de la el, [nsemna c` a murit [n anchet`.

Pe 20 noiembrie 1977, cu s`n`tatea ruinat` ]i f`r` nici o perspectiv` pentru sine ]i familie, Paul Goma se va exila la Paris, unde va continua activitatea sa de militant pentru drepturile omului ]i de opozant al regimului comunist din Rom@nia.

41

S.P. nr. 106/2004

Istorie recentã Vasile Paraschiv este n`scut [n 1929, [ntr-un sat de l@ng` Bucure]ti13. Din cauza problemelor familiale la 13 ani pleac` la Bucure]ti, unde face diferite munci, iar [n 1946 devine membru de partid, pun@ndu-]i [n comunism speran\a lichid`rii nedrept`\ilor sociale. {n 1949, cu ocazia stagiului militar, este selectat pentru ]coala de ofi\eri, pe care o absolv` [n 1951. Mai mult, [n 1949 fusese ales pentru a fi trimis pentru studii militare [n URSS, dar nu mai pleac`, [ntruc@t comite eroarea de a poseda printre c`r\ile sale una de Lucre\iu P`tr`]canu, devenit peste noapte “agent al imperiali]tilor”. {n fine, fiind considerat nesigur din punct de vedere politic, [n 1952 este exclus din armat`. Lucreaz` apoi ca tehnician la Po]t`, unde la ]edin\ele organiza\iei de partid denun\` comportamentul condamnabil al ]efilor fa\` de muncitori. Sc@rbit, se transfer` la o [ntreprindere din C@mpina, dar conducerea [ntreprinderii la care lucrase [nainte profit` de transfer pentru a-l da, [mpreun` cu familia sa, afar` din locuin\`. Paraschiv denun\` abuzul primului secretar de partid al jude\ului Prahova, tovar`]ul Mineu, care [ns` [l trateaz` de “bandit” ]i [l d` afar` din cabinetul s`u. Acela]i tratament [l suport` ]i la Comitetul regional de partid, din partea tovar`]ului Balalia, ]i la Comitetul Central. Abia dup` ce amenin\` c` []i va face singur dreptate, ajung@nd un asasin, prime]te ceea ce i se luase: o locuin\`. Timp de zece luni el ]i familia sa st`tuser` prin g`ri sau pe unde apucaser`.

Discursul lui Ceau]escu din aprilie 1968, de denun\are a crimelor din timpul perioadei Dej, are asupra sa efectul pe care [l avusese [nainte, asupra altor comuni]ti, discursul secret al lui Hrusciov. {mpreun` cu nemul\umirea fa\` de abuzurile conducerii fabricii unde lucra, acesta va constitui motivul retragerii lui Paraschiv din partid, [n prim`vara anului 1969. Fiind deja categorisit ca protestatar, [n iulie 1969, [nainte de vizita lui Nixon [n Rom@nia, este arestat. La Mili\ie, al`turi de maiorul }erban, se g`se]te medicul Constantin Botez, care [i pune diagnosticul de “boal` mintal`”, ]i care [i va aduce o prim` internare [n Spitalul psihiatric Urla\i. La fel ca ]i [n Uniunea Sovietic`, arestarea protestatarilor care urmau s` fie interna\i pentru motive de con]tiin\` este f`cut` de c`tre Mili\ie, diagnosticul este dat, la cererea Securit`\ii, de un colaborator oficial sau neoficial (uneori este vorba de ofi\eri acoperi\i de Securitate), iar internarea se face [n unit`\ile Ministerului S`n`t`\ii. Spre deosebire de fo]ti de\inu\i politici sau de al\i protestatari care sunt aresta\i cu acela]i prilej, ]i care sunt \inu\i [n aresturile Securit`\ii, Securitatea profit` de situa\ia c` muncitorul nu era cunoscut ca s`-i lipeasc` eticheta de “bolnav psihic”. {n septembrie 1976, Paraschiv afl` la postul de radio “Europa liber`” istoria unui vechi militant al Partidului Social-Democrat, Alexandru Ungureanu. {ntruc@t

S.P. nr. 106/2004

postul [i d` ]i adresa, [l viziteaz`. {n urma contactului cu b`tr@nul socialist, [n noiembrie acela]i an trimite “Europei libere” o scisoare [n care denun\` condi\iile de via\` ale vechilor sociali]ti, dar [n special ale lui Alexandru Ungureanu. Reac\ia Securit`\ii vine pe 11 noiembrie, c@nd casa [i este perchezi\ionat` ]i este arestat. {n anchet` afl` c` este acuzat de “propagand` cu caracter fascist”. Acuza\ia nu are nimic surprinz`tor, ]tiut fiind c` pentru partidul comunist sociali]tii fuseser` ]i nu [ncetaser` s` fie, “socio-fasci]ti”.

I se permite s` mearg` acas`, fiind [ns` anchetat p@n` pe 1 decembrie 1976, c@nd Securitatea opteaz` tot pentru represiunea extrajudiciar`. Este adus [n fa\a unei comisii de psihiatri, care decide c` protestatarul manifest` grave tulbur`ri psihice, av@nd nevoie s` fie internat. Este internat la Spitalul psihiatric Voila, de l@ng` Ploie]ti. Pe 23 decembrie este externat, pe certificatul s`u, redactat de medicul Mircea Piticaru pentru uzul Securit`\ii, scriind c` diagnosticul este: “paranoia, psihoz` delirant` ]i revendicativ` sistematizat`”, istoricul “bolii” fiind: “delir de persecu\ie (...), disfunc\ie a instinctului de conservare”; antecedentele: “debut [n 1969, c@nd se simte persecutat ]i se retrage din Partidul Comunist Rom@n”, iar examenul: “Scrie o serie de pl@ngeri iresponsabile la adresa autorit`\ilor, ba chiar ]i [n str`in`tate”14. Diagnosticul, ca ]i descrierea ]i evolu\ia “bolii” nu au nimic de-a face cu psihiatria ca ]tiin\`, ci cu psihiatria ca arm` de represiune a protestatarilor [mpotriva regimului. Terminologia folosit`, la fel ca ]i modul de a proceda al Partidului ]i/sau Securit`\ii sunt identice cu cele utilizate [n Uniunea Sovietic` [ncep@nd din anii ’6015. De aceast` dat` internarea avusese ca scop s`-l rup` pe muncitor de vechii sociali]ti ]i s`-l descurajeze s` transmit` ideile acestora tinerei genera\ii. {n ianuarie 1977, dup` crearea Cartei ’77, Vasile Paraschiv [i propune lui Alexandru Ungureanu s` fac` ceva. La fel ca ulterior, [n cazul lui Paul Goma cu scriitorii ]i fo]tii de\inu\i politici, vechii sociali]ti sunt de p`rere c` “nu este momentul”. Trecu\i prin [nchisorile politice ]i zdrobi\i [n urma regimului de deten\ie, dar ]i a supravegherii ]i presiunilor de dup` eliberare, pentru vechii sociali]ti nu va mai fi niciodat` momentul.

Ac\iunea lui Goma – iat` prilejul pe care muncitorul [l a]tepta. }i tocmai de aceea, pe 20 februarie semneaz` Scrisoarea redactat` de Goma. Cu acela]i prilej, [i [nm@neaz` textul unei scrisori [n care spune: “|in s` v` dau adeziunea mea deplin` ]i total` ]i s`-mi exprim solidaritatea cu lupta pe care o duce\i pentru respectarea legilor ]i a drepturilor omului [n Rom@nia. Cauza voastr`, a intelectualilor, este de asemenea ]i a noastr`, a muncitorilor.”16 Prin solidaritatea exprimat`, prin apelul la legalism ]i la respectarea drepturilor omului, prin convingerea c` acum este momentul, opozi\ia munci-

42

Istorie recentã torului prinde un alt contur. Este momentul de na]tere al diziden\ei lui Vasile Paraschiv. Pe 23 februarie este [ns` r`pit din fa\a casei lui Goma, dus la sediul Ministerului de Interne ]i apoi la Securitatea din Ploie]ti, unde este b`tut. Securitatea [i propune un t@rg: s` renun\e s`-l vad` pe Goma [n schimbul anul`rii diagnosticului de “bolnav mintal”. Dizidentul refuz`.

La invita\ia Comitetului pentru Ap`rarea Drepturilor Omului, merge la Paris unde, pe 6 februarie 1978, denun\` represiunea psihiatric`, [mpreun` cu medicul Ion Vianu (]i el semnatar al Scrisorii redactat` de Goma, din septembrie 1977 exilat [n Occident), iar pe 18 aprilie particip` la o conferin\` de pres` [mpreun` cu secretarii confedera\iilor sindicale franceze ]i cu reprezentan\i ai muncitorilor din spatele Cortinei de Fier: Victor Fainberg – pentru URSS, Alexandr Smolar – pentru Polonia ]i Ian Letcinski – pentru Cehoslovacia.

Paraschiv denun\` absen\a libert`\ii de asociere sindical` ]i expune un program [n unsprezece puncte care ar duce la crearea de sindicate libere. Se [ntoarce apoi [n \ar`, dar la grani\` i se interzice intrarea. Pe 8 iulie, dup` dou` luni de tentative, i se permite, [n sf@r]it, s` ajung` acas`.

Represiunea nu se las` a]teptat`. Mai [nt@i este concediat de la uzina Otopeni ]i mutat la o [ntreprindere din Ploie]ti, tocmai pentru a-l controla mai bine. Ca o consecin\` a Mi]c`rii pentru Drepturile Omului ini\iat` de Goma ]i a ac\iunii lui Vasile Paraschiv, [n 4 martie 1979 se [nfiin\eaz` Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii (SLOMR), organizat de cincisprezece muncitori din Turnu Severin ]i cinci bucure]teni. {n c@teva zile sindicatul liber num`r` deja 2000 de aderen\i. Represiunea este, ca ]i [n cazul minerilor din Valea Jiului, violent`. Partidul ]i Securitatea folosesc toat` gama lor de opera\iuni: b`t`i, torturi, concedieri, “dizloc`ri”, intern`ri psihiatrice ]i camuflarea motivelor deten\iei sub condamn`ri de drept comun. {n dou` luni sindicatul este anihilat prin metode teroriste. Dup` ce [ncearc` f`r` succes s` citeasc`, la uzina unde lucreaz`, declara\ia de constituire a SLOMR, pe 8 martie Paraschiv caut` s`-l [nt@lneasc` pe Gheorghe Bra]oveanu, unul din purt`torii de cuv@nt ai sindicatului. Este [ns` arestat din nou de Securitate ]i – ca de obicei – b`tut. {ncep@nd din 9 martie, Paraschiv pierde orice contact cu Occidentul, nu [nainte de a-i transmite unui prieten de-al lui Mihnea Berindei, membru al Comitetului de la Paris, care este situa\ia sa.

Pe 28 mai 1979 patru ofi\eri de Securitate [l ridic` la ie]irea din fabric`, [l duc [ntr-o p`dure de la marginea ora]ului, unde [l bat [ngrozitor, rup@ndu-i toate coastele. {n 11 februarie 1982 Comitetul de la Paris [ncearc` s` afle care este situa\ia sa, trimi\@nd un ziarist: Bernard Poulet. F`r` succes [ns`, ziaristul fiind el [nsu]i crunt b`tut de c`tre Securitate. Singurul semn

de c`ldur` uman` din acest` perioad` este o telegram` de la Doina Cornea, din ianuarie 1987, cu prilejul zilei sale de na]tere. Paraschiv [i r`spunde tot printr-o telegram`, pe care viitoarea dizident` nu o va primi [ns` niciodat`. Mai mult, [ncearc` s` o viziteze la Cluj, [mpreun` cu so\ia, dar [n Bucure]ti sunt [mpiedica\i de Securitate s` urce [n tren.

Pe 14 mai 1987 este r`pit de Securitate de pe strad`, dus la o caban` la munte, unde este \inut legat timp de patru zile ]i patru nop\i. {n urma terorii exercitate asupra sa, pentru a-i anihila diziden\a ]i pentru a-l compromite, securi]tii [i zmulg un angajament de colaborare. Din acest moment diziden\a sa este [ncheiat`. Fostul dizident mai are [ns` for\a s` pun` pe h@rtie toat` istoria sa personal`. {n mai 1988 iese la pensie. Pe 22 martie 1989 este [ns` r`pit [nc` o dat` de Securitate, care [l bate [n cap cu s`cule\i umplu\i cu nisip, simuleaz` c` [l sp@nzur`, apoi [l iradiaz` ]i [l interneaz` din nou la sanatoriul de la Voila, de ast` dat` [mpreun` cu nebunii periculo]i. Peste dou` s`pt`m@ni i se d` drumul. Paraschiv continu` [ns` s`-]i scrie istoria, ceea ce reprezenta una din cele 19 activit`\i care i se interziceau conform angajamentului smuls prin teroare. Este singura ra\iune care [i mai r`m@ne pentru a supravie\ui moral ]i uman.

Dac` [ntre diziden\a lui Paul Goma ]i Mi]carea pentru Drepturile Omului ini\iat` de el exist` o leg`tur` cu diziden\a ulterioar` a lui Vasile Paraschiv, diziden\a Doinei Cornea survine [ntr-o perioad` c@nd tradi\ia acestui tip de opozi\ie era [ntrerupt`. {n tot cazul, [ntre diziden\a Doinei Cornea ]i cea a antecesorilor s`i nu exist` o leg`tur` direct`, ac\iunea sa fiind mai degrab` consecin\a unei medita\ii personale sub presiunea evenimentelor.

N`scut` la Bra]ov [n 1929, Doina Cornea urmeaz`, [n perioada 1948-1953, Facultatea de Litere din Cluj, sec\ia francez`-italian`. Din 1953 p@n` [n 1956 este profesoar` de francez` la un liceu din Zal`u, iar [ncep@nd cu 1958 devine profesoar` la Facultatea de Filologie din Cluj. {n 1977, [n timpul Mi]c`rii Goma, seminarizeaz` singura carte a lui Goma ap`rut` [n Rom@nia, Camera de al`turi17. {n perioada 1982-1987 trimite la “Europa liber`” o suit` de 13 texte, care arat` cu prisosin\` faptul c` era o persoan` “care g@ndea [n mod diferit” fa\` de regim18. {nc` din primul s`u text, Scrisoare c`tre cei ce n-au [ncetat s` g@ndeasc`, din 1982, Doina Cornea [n\elege foarte bine care este cauza r`ului: “Eu, tr`ind aici, ca profesoar`, [ntrez`resc o cauz` mult mai general` ]i mai ad@nc` a acestei catastrofe cea comunist`, desigur – n.n. : este vorba de devalorizarea cultural` ]i spiritual` a societ`\ii noastre, [n urma impunerii unei ideologii reduc\ioniste, sterilizante.”19 Scopul textului s`u, scris din punctul de

43

S.P. nr. 106/2004

Istorie recentã vedere al profesorului, era acela de a refuza compromisul cu regimul [ntr-o chestiune de o importan\` fundamental` – instruc\ia ]colar` ]i formarea spiritual` a tinerei genera\ii: “S` [ncet`m de a mai forma un tineret infirm: servil, lipsit de curaj ]i de personalitate, interesat ]i gata preg`tit ([nc` din gr`dini\`!) pentru cele mai cumplite compromisuri! S` nu-l mai expunem, zilnic, prin la]itatea noastr`, la atitudini oportuniste ]i ipocrite! Prin atitudinea noastr` de conformism total ]i de excesiv` pruden\` (deseori nejustificat`!) contribuim, zi de zi, la debilitarea moral` a neamului nostru.”20 Luarea de pozi\ie a Doinei Cornea este cu at@t mai important` cu c@t e ]tiut c` educatorii din Rom@nia fuseser`, [nc` de la instaurarea comunismului – cum spunea Paul Goma – un fel de “activi]ti extrabugetari” ai Partidului ]i/sau ai Securit`\ii.

Absen\a referirii la drepturile omului ]i faptul c` autoarea scrisorii nu []i declin` identitatea dec@t pentru a convinge redac\ia postului de radio c` este vorba despre un text autentic (ceea ce contravine principiului transparen\ei) arat` c` nu este [nc` vorba despre diziden\`. Textele ulterioare ale Doinei Cornea, de p@n` [n 1987, indic` [ns` o evolu\ie c`tre noul tip de opozi\ie.

Numele Doinei Cornea va fi f`cut public de c`tre redactorii postului de radio, care crezuser` c` este vorba despre unul de [mprumut. Privind retrospectiv, putem spune c` este vorba despre o eroare fericit`. {n 17 noiembrie 1987, cu prilejul alegerilor, Doina Cornea se prezint` la sec\ia de votare, unde refuz` s` participe la fic\iunea [n desf`]urare, refuz pe care ]i-l exprim` cu glas tare ]i [n scris, printr-un text preg`tit de acas`. Actul era motivat de dorin\a ]i de voin\a de a tr`i [n conformitate cu propriile principii, acesta fiind unul din comandamentele de baz` ale diziden\ei: “Hot`r@sem s` tr`iesc a]a cum [i sf`tuiam ]i pe ceilal\i s` tr`iasc`. Lucrul acesta devenise o condi\ie esen\ial` pentru a putea continua: nu mai voiam s` predic cinstea ]i adev`rul [n timp ce eu [ns`mi r`m@neam deoparte, [n ad`postul c`ldu\ al casei mele!”21 C` Doina Cornea evolueaz` rapid, sub presiunea evenimentelor [n curs, de la statutul unei “g@ndiri diferite” de a regimului, la cea de diziden\`, o probeaz` ceea ce a urmat. Afl@nd c` [n aceea]i zi muncitorii de la uzina “Steagul Ro]u” din Bra]ov se revoltaser`, ia repede decizia de a se solidariza cu ace]tia. Face mai [nt@i o pancart`, [n care declara c` [i sprijin` pe manifestan\i, pe care o afi]eaz` [n poart`, la strad`. Apoi, a doua zi, confec\ioneaz` 160 de manifeste pe care, [mpreun` cu fiul s`u Leontin Iuhas, le distribuie [n fa\a uzinelor ]i a Universit`\ii. “}tiam ]i eu c` o sut` ]i ceva de mici manifeste nu reprezint` mare lucru, dar sim\eam c` trebuie salvat un principiu. Trebuia s` te solidarizezi cu cei afla\i [n [nchisoare, care sufereau pe nedrept,

S.P. nr. 106/2004

care erau chinui\i! Era inadmisibil s` predici adev`rul, s` predici dreptatea, s` predici solidaritatea, dar s` nu faci nimic! Nu m` a]teptam ca ac\iunea mea s` aib` vreun efect practic, dar trebuia s` m` [ncadrez [ntr-un anumit principiu ]i s`-l aplic [n propria-mi existen\`.”22 Pe 19 noiembrie este arestat` de Securitate. {n vederea judec`rii ]i condamn`rii sale, anchetatorii au [ncercat, alternativ, s`-i confec\ioneze o “prob`” de de\inere ilegal` de valut` – [n acest scop fiindu-i “plantat`” la perchezi\ie suma de 50 de ]ilingi austrieci – ]i s` trucheze un articol ap`rut [n ziarul francez Présent, pentru a o acuza, ca ]i pe Paul Goma de altfel, de “legionarism”. }i, la fel ca Paul Goma, va fi drogat` pe parcursul anchetei. Finalmente, pe 24 decembrie 1987, [n urma publicit`\ii f`cut` “cazului” s`u [n Occident, Doina Cornea este eliberat`. {n primul text de dup` eliberarea din deten\ie, Scrisoare adresat` de Doina Cornea tuturor celor care au sprijinit-o, dizidenta []i exprim` “dorin\a statornic` de a m` solidariza cu oricine [ndr`zne]te s` protesteze [mpotriva oprim`rii”23, solidaritate pe care o probase cu ocazia ac\iunii [n favoarea muncitorilor revolta\i ]i persecuta\i. {n plus, aici apare prima referin\` la drepturile omului, drepturi concrete, ale unor oameni concre\i, pe care le ap`rase cu acela]i prilej: “cu to\ii lupt`m pentru a ni se reda ni]te drepturi elementare: de a g@ndi ne[ngr`dit, de a ne exprima ne[ngr`dit, de a crea ne[ngr`dit, de a tr`i [n libertate.”24 {ncep@nd de acum ]i p@n` la pr`bu]irea regimului Ceau]escu, referin\a Doinei Cornea la drepturile omului, apelul ]i demonstra\ia sa de solidaritate cu cei persecuta\i vor fi constante. {n plus, dizidenta nu se rezum` doar la denun\area R`ului care este regimul comunist, ci []i expune propriul “program politic” alternativ la “opera” regimului ceau]ist, [ntre care cea de aneantizare a tradi\iei ]i culturii prin politica ceau]ist` de “sistematizare” a satelor ocup` un loc central. Tema – care fusese enun\at` pentru prima dat` [n Reflec\ii asupra problemei neamestecului [n treburile interne ale unui stat25 – este reluat` [n Scrisoare deschis` adresat` pre]edintelui Consiliului de Stat (cu privire la necesitatea unor reforme), cunoscut` ]i sub denumirea de Scrisoarea din 23 august26. Scrisoarea [ncepe cu un adev`rat rechizitoriu la adresa politicii ceau]iste, considerat` a fi un r`u cu care trebuie s` [ncet`m s` mai fim complici: “Dar continu@nd s` asist`m cu pasivitate la aceste pr`bu]iri, [nseamn` s` consim\im la o complicitate cu r`ul.”27 Doina Cornea [i propune conduc`torului comunist fie s` renun\e la putere [mpreun` cu nomenclatura, fie s` procedeze la introducerea reformelor care s` duc` la “reorientarea societ`\ii pe alte baze: [n primul r@nd, pe baza adev`rului, a adev`rului istoric, [n vederea p`str`rii identit`\ii noastre, apoi pe

44

Istorie recentã baze democratice ]i liberale.”28 Iat` care sunt “cerin\ele” de principiu, [n viziunea dizidentei: principiul separar`rii puterilor [n stat, “cel al separ`rii puterii administrative ]i juridice de puterea de partid”29; respectarea drepturilor omului; “liberalizarea presei”30; “admiterea pluralismului politic ]i de idei”31; desfiin\area CAP-urilor ]i, la cererea \`ranilor, “re[nfiin\area gospod`riilor individuale”32, ]tiut fiind de la g@nditorii clasici ai democra\iei c` proprietatea este cea mai bun` garan\ie a libert`\ii.

Textul este dens, ceea ce face s` fie foarte greu de rezumat, Doina Cornea av@nd grij` s` nu evite s` denun\e vreun tip de [nc`lcare a drepturilor omului ]i s` nu omit` un singur domeniu al vie\ii social-politice din Rom@nia. Dup` citirea Scrisorii la “Europa liber`”, reprezentan\i ai muncitorilor de la uzina “6 Martie” din Z`rne]ti intr` [n contact cu dizidenta. De]i muncitorii sunt aresta\i, b`tu\i ]i “dizloca\i” de Securitate [n alte localit`\i, contactul efemer cu lumea muncitoreasc` este unul de cea mai mare importan\`.

P@n` [n 1989, Doina Cornea [i va adresa mai multe scrisori deschise lui Ceau]escu, va revendica din nou libertatea religioas` – ]i, [n primul r@nd, pentru Biserica Greco-Catolic` interzis` – va lua pozi\e [n privin\a drepturilor minorit`\ilor – ]i, [n primul r@nd, a celei maghiare –, va vorbi despre ce [nseamn` cu adev`rat a fi intelectual ]i se va adresa tuturor oamenilor de bun` credin\`.

Ca ]i asupra lui Paul Goma ]i Vasile Paraschiv, asupra Doinei Cornea Securitatea folose]te toat` gama sa de m`suri. I se [ntrerupe sau, dup` caz, i se taie telefonul, i se amenin\` familia ]i prietenii, iar fiul s`u este dat afar` din serviciu. {n plus, pentru a-i [mpiedica pe vizitatori, fie ei cet`\eni rom@ni sau jurnali]tii ]i diploma\i str`ini, [ncep@nd din septembrie 1988 ]i p@n` la 21 decembrie 1989, la poarta casei sale este postat un mili\ian. Trebuie s` spunem c` termenul de “arest la domiciliu”33 pe care dizidenta [l folose]te ulterior pentru a descrie aceast` situa\ie nu convine. El este rezultatul unei ra\ionaliz`ri ulterioare. Ca ]i [n cazul lui Paul Goma sau al lui Vasile Paraschiv, dispozitivul format de mili\ie ]i Securitate nu avea, [n general, rolul de a o [mpiedica pe dizident` s` ias` afar` din cas`, ci s`-i [mpiedice pe vizitatorii s`i neagrea\i ]i/sau necunoscu\i de c`tre Securitate s` o viziteze. Cazurile [n care Doinei Cornea i s-a interzis s` ias` din cas` probeaz` faptul c` Securitatea nu []i propusese s` o \in` [nchis`, ci voia s` o [mpiedice s` ia contact cu cet`\eni str`ini care se aflau [n ora]: mai [nt@i, [n 15 mai 1989, c@nd scriitoarea Elisabeth Marain, voia s` o [nt@lneasc`; apoi, [n zilele urm`toare, p@n` pe 18 mai, c@nd deputatul european ]i pre]edinte al Partidului Social Cre]tin din Belgia, Gérard Duperez, [nso\it de un ziarist, [ncercau s` ajung` la locuin\a sa, au fost crunt b`tu\i de Securitate. {n aceea]i zi dizidenta, care a [ncercat s`

ias` [n ora], a fost b`tut` s`lbatic de mili\ianul de la poart` care primise [n acest sens ordine de la Securitate.

Calvarul suferin\elor Doinei Cornea se va sf@r]i abia o dat` cu schimbarea de regim din decembrie 1989.

Istorie æi memorie a dizidenåei Tipic pentru diziden\a din Rom@nia este faptul c`, spre deosebire de mi]c`rile de acela]i tip din celelalte state comuniste, care au un caracter de grup, ea reprezint` o istorie format` din “cazuri”. {n Rom@nia nu reg`sim acea ac\iune de grup ]i acea [nl`n\uire a genera\iilor care caracterizeaz` diziden\a din Rusia Sovietic`. Totu]i, cele trei cazuri descrise mai sus permit s`-i stabilim un profil specific.

Diziden\a de prim` genera\ie (sf@r]itul anilor ’60-[nceputul anilor ’70) din Rusia Sovietic`, a]a cum a fost analizat` de Cécile Vaissié, poate fi caracterizat` drept: o mi]care [n care majoritare sunt femeile (angajamentul lor fiind un reflex al faptului c` sunt mai pu\in interesate [n reu]ita profesional` dec@t b`rba\ii), au [n totalitate ca mediu de reziden\` ora]ul (leg`turile personale ]i schimbul intelectual fiind facilitate de condi\iile vie\ii urbane), sunt membri ai intelighen\iei umaniste (care predispune la o interoga\ie cu privire la valorile general-umane de libertate, adev`r ]i justi\ie) ]i sunt de origine etnic` preponderent evreiasc` (fie c` sunt sau nu asimila\i, subiec\ii de acest tip au un nivel de formare profesional` statistic superior restului popula\iei, iar discriminarea a c`rei \int` sunt [i predispune la o interoga\ie asupra raportului dintre discursul ]i practica regimului). La mijlocul anilor ’70 apar schimb`ri sociologice importante: diziden\a cuprinde de acum [n mod preponderent muncitori ]i membri ai intelighen\iei tehnice, ceea ce arat` at@t eficacitatea bre]ei f`cut` de diziden\ii de prim` genera\ie [n discursul de monolit al regimului, c@t ]i o luare la cuno]tin\` a lumii muncitore]ti asupra drepturilor sale34.

Diziden\a din Rom@nia are un profil similar cu cea din Rusia Sovietic`. Este o ac\iune a intelectualilor de forma\ie umanist` (excep\ia muncitorului Paraschiv este una doar pe jum`tate, ]tiut fiind apetitul s`u pentru cunoa]tere [n general ]i pentru lectur` [n special); urban`, iar biografiile diziden\ilor m`rturisesc leg`turile cu minorit`\ile etnice ]i religioase sau originea dintr-o regiune periferic` a Rom@niei Mari (ca [n cazul Doinei Cornea – este vorba de leg`tura cu minoritatea maghiar` ]i de apartene\a la confesiunea greco-catolic`, ori na]terea [ntr-o provincie zmuls` Rom@niei de Uniunea Sovietic` – Basarabia, [n cazul lui Paul Goma)35.

Bre]a f`cut` de diziden\ii din Rom@nia [n discursul de monolit al regimului a fost at@t de important`, [nc@t minerii din Valea Jiului revolta\i [n 1 august 1977 [l vor lua ca reper pe Paul Goma ]i se vor declara solidari

45

S.P. nr. 106/2004

Istorie recentã cu ac\iunea ini\iat` de el, la fel cum activitatea lui Vasile Paraschiv de denun\are a fic\iunii sindicale comuniste va declan]a na]terea primului sindicat liber din Rom@nia. {n mod invers, revolta muncitorilor de la Bra]ov va fi prilejul pentru na]terea diziden\ei Doinei Cornea, care []i va manifesta, la r@ndul s`u, sprijinul pentru contestarea venit` din mediile muncitore]ti, populare. {n plus, ac\iunea celor trei va fi la originea unei [ntregi pleiade de protestatari care vor l`rgi sfera contest`rii regimului comunist ]i/sau a lui Ceau]escu: Radu Filipescu, Mihai Botez, Mariana Celac, Gabriel Andreescu, William Totok, Söcs Geza, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Liviu Antonesei, Mircea Dinescu, Dan De]liu sau Lazslo Tökes.

Cu cele trei cazuri de diziden\i indicate mai sus asist`m la denun\area miturilor regimului comunist din Rom@nia: cel al “unit`\ii na\ionale” [n jurul partidului comunist – [n fapt fiind vorba de o uniformitate a celor oprima\i ]i lipsi\i de drepturile cele mai elementare; sau cele ale “independen\ei” lui Ceau]escu ]i a Rom@niei fa\` de Moscova ]i al “neamestecului [n treburile interne ale altui stat” – [n fapt o manier` mai eficace de represiune comunist`, de “ocupare a rom@nilor de c`tre rom@ni”, cum sugestiv spune Paul Goma.

Diziden\ii sunt aceia care au [n\eles un adev`r pe c@t de simplu, pe at@t de fundamental: c` [ntr-un regim al terorii simpla t`cere [i transform` pe oameni [n colaboratori ai regimului, c`ci dup` expresia Regimului Minciunii ]i al Terorii, “cine tace, consimte”. Ei sunt cei care nu doar c` rup acest “pact al t`cerii”, ci [nceteaz` lan\ul de ambiguit`\i ]i compromisuri cu Puterea.

Apoi, ei au demonstrat c` [mpotriva logoreei ]i logocra\iei deversate de Partid prin limba de lemn, singura victorie posibil` nu poate fi dec@t aceea prin cuv@nt. La acest nivel poate fi stabilit` f`r` gre] victoria lor asupra regimului: aceea a cuv@ntului purt`tor de sens, [n total` opozi\ie cu neantul limbii de aparat.

Asum@ndu-]i [n mod con]tient riscurile de a sus\ine ni]te principii ]i a se lupta [n mod transparent ]i nonviolent pentru ele – de cele mai multe ori [mpotriva oric`rei speran\e –, ei au ar`tat nu doar c` rezisten\a [mpotriva R`ului este posibil`, ci ]i c` este singura atitudine moral` ]i eficace din punct de vedere politic fa\` de un regim care nu-]i alege mijloacele pentru a-i distruge. To\i trei refuz` termenul de “eroism” pentru a defini ac\iunea lor, tocmai pentru a spune c` ea nu se voia altceva dec@t o reconstruc\ie ]i o [ncadrare [ntr-un spa\iu social al normalit`\ii care le lipsise p@n` atunci. Ei sunt dovada vie c` valorile general umane de bine, adev`r ]i justi\ie redescoperite prin ei de c`tre societate, dup` perioada de teroare generalizat` din “era” Dej, nu trebuie s` piar`, c`ci dac` vor pieri atunci nici o agregare uman` nu mai este de imaginat. Ei sunt redescoperitorii ]i reinventatorii, [ntr-un regim totalitar, ai societ`\ii civi-

S.P. nr. 106/2004

le [n ceea ce are ea mai propriu: ac\iunea social` liber` ca ]i cum ar fi lipsit` de constr@ngeri ]i recursul la drept ca baz` a raporturilor dintre indivizi, ]i dintre ace]tia ]i puterea politic`. To\i trei manifest` un anumit refuz al politicului, dat fiind c` drepturile omului, principiile ]i valorile pentru care ei militeaz` nu sunt altceva dec@t fundamentul, baza oric`riei politici – [n contrast evident cu neantul ideologiei ]i politicii comuniste.

Analiz@nd e]ecul [ntemeierii unui stat de drept [n Rom@nia ]i al structur`rii unei societ`\i civile, privit din perspectiva istoriei diziden\ei, el ne apare mai explicabil. C`ci a [ncerca s` construie]ti democra\ia f`r` a valorifica mo]tenirea intelectual` ]i practic` a diziden\ei, nu poate reprezenta dec@t un demers care []i sap` propriul fundament. El ne face s` ne [ntreb`m dac` agen\ii acestei construc\ii nu sunt de fapt reprezentan\ii fariseismului intelectual, politic ]i moral sau, mai grav, ai tr`d`rii valorilor binelui, adev`rului ]i justi\iei, iar nu al celor democratice. Iar pentru acest e]ec sunt responsabile nu doar structurile securistocomuniste care de\in puterea politic`, economic` ]i institu\ional` [n Rom@nia – [n fond, ele nef`c@nd altceva dec@t ce-au f`cut dintotdeauna! –, ci ]i intelectualitatea format` [n comunism. F`r` [n\elegerea ]i asumarea acestui e]ec, orice [ncercare de reconstruc\ie va fi sortit` e]ecului ]i va perpetua actuala situa\ie.

Nu putem [ncheia f`r` s` spunem c` diziden\ii nu au primit recunoa]terea pe care o merit`. Nu din partea unei “societ`\i” generice ]i nespecifice, ci din partea regimurilor post-comuniste, a intelectualit`\ii ]i grupurilor care afirm` c` [mp`rt`]esc acelea]i principii democratice ca cele pentru care diziden\ii ]i familiile lor suferiser` ]i []i ruinaser` s`n`tatea ]i orice posibilitate de a face carier`. Nu este deci [nt@mpl`tor c` toate aceste persoane, grupuri ]i institu\ii, prin ac\iunile ]i refuzul ac\iunii lor, de dup` 1990, au f`cut ca Paul Goma s` r`m@n` un scriitor rom@n expulzat din Uniunea Scriitorilor ]i exilat [n Fran\a (cu statut de refugiat politic [n urma retragerii cet`\eniei de c`tre Ceau]escu ]i regimul s`u), nepublicat [n propria limb`, boicotat fiind de chiar colegii s`i scriitori; nu este [nt@mpl`tor c` Vasile Paraschiv a fost el [nsu]i evitat, nimeni interes@ndu-se de soarta lui; nu este [nt@mpl`tor c` Doina Cornea a fost de multe ori ironizat` public ]i s-a [ncercat [n permanen\` exploatarea imaginii sale publice. }i ce poate fi mai trist dec@t s` vezi nu doar c` acestor oameni care s-au sacrificat pentru binele public nu li se acord` pre\uirea public` pe care o merit`, ci ]i c` membri ]i alia\i ai nomenclaturii se proclam` ]i sunt proclama\i peste noapte “diziden\i”? Ce poate fi mai revolt`tor dec@t s` vezi c` oameni care au colaborat cu regimul sau doar au t`cut complice devin, la 12 ani de la c`derea regimului comunist, “protestatari”, “opozan\i” sau, dup` caz, “diziden\i”? Ce poate fi mai ofensator

46

Istorie recentã dec@t s` vezi c` aceia]i predic` unei societ`\i analfabetizate politic de comunism, dar ]i de post-comunism, la care au contribuit ei [n]i]i, “amnistia” crimelor ]i a criminalilor care au torturat acest popor? }i, [n ultim` instan\`, ce poate fi mai tragic dec@t s` vezi fo]ti anticomuni]ti ]i de\inu\i politici care se “reconciliaz`” cu membrii nomenclaturii comunisto-securiste, sau care predic` “iertarea” pentru cazuri [n care nu au nici un drept moral?

NOTE Comunicare prezentat` la Simpoziunul de la Sighet din 5-7 iulie 2002.

2 Pentru aceste considera\ii istorice ca ]i pentru analiza diziden\ei [n Rusia Sovietic`, a se vedea studiul fundamental al lui Cécile Vaissié, Pour votre liberté et pour la notre. Le combat des dissidents de Russie, Editions Robert Laffont, Paris, 1999. Acesta reprezint`, dup` c@te cunoa]tem, singura analiz` sistematic` a diziden\ei [ntr-un stat comunist.

3 V. textul [n Culoarea curcubeului (1979), Editura Humanitas, Bucure]ti, 1990, pp. 28-29. Pentru relatarea care urmeaz` a se vedea, de asemenea, Christian Duplan ]i Vincent Giret, Via\a [n ro]u (1994), Bucure]ti, Editura Nemira, 2000, traducere din francez` de Nicolae Balt`, vol. I-IV, passim.

O bun` parte din lucr`rile lui Paul Goma, ]i [n special cele inedite, pot fi consultate, [n acces liber, la adresa de Internet www.paulgoma.net.

4 Paul Goma, op. cit., p. 28.

5 V. Cécile Vaissié, op. cit., pp. 69-72.

6 V. textul [n Paul Goma, op. cit., pp. 37-40.

7 V. textul [n Paul Goma, op. cit., pp. 47-49.

8 C`tre Pavel Kohout ]i camarazii s`i, [n Paul Goma, op. cit., p. 29.

9 V. Paul Goma, op. cit., p. 345 unde insist` asupra compara\iei [ntre cele dou` regimuri ideologice. Pentru definirea comunismului ]i nazismului ca regimuri ideologice, pornind de la intui\ia lui Alexandr Soljeni\@n din Arhipelagul Gulag, a se vedea de asemenea Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului, Bucure]ti, Editura Humanitas, 1993, cap. I, intitulat Ideologia.

10 Paul Goma, op. cit., p. 48.

11 Pentru m`surile operative care sunt [n perioada regimului Ceau]escu [n principal preventive, viz@nd stoparea oric`rei tentative de contestare a regimului ]i/sau a lui Ceau]escu, a se vedea Instruc\iuni Nr. D – 00190/1987 privind organizarea ]i desf`]urarea activit`\ii informativ-operative a organelor de Securitate, 17 p., lucrare, din nefericire, inaccesibil`.

12 Interviu cu Vlad Dr`goescu, Bucure]ti, 23 septembrie 1997.

13 Vasile Paraschiv ]i-a scris memoriile, care au fost traduse [n francez` ]i adnotate de c`tre Anne Planche, membr` a Comitetului pentru Ap`rarea drepturilor Omului de la Paris. Din p`cate, ele nu au fost publicate nici m`car [n România, iat`, la 12 ani de la c`derea regimului comunist. Pentru istoria personal` a muncitorului dizident, trimitem la C. Duplan ]i V. Giret, op. cit., passim.

14 C. Duplan ]i V. Giret, op. cit., vol. III, p. 189.

15 A se vedea Vladimir Boukovsky, …Et le vent reprend ses tours, traducere din rus` de Jacqueline Lafond ]i René Marichal, Paris, Robert Laffont, 1978 ]i Une nouvelle maladie mentale en URSS: l’opposition, Paris, Editions du Seuil, traducere din rus` François Simon, prezentare ]i note Jean-Jacques Marie, 1971; Leonid Pliuchtch, Dans le carnaval de l’Histoire. Mémoires, Paris, Editions du Seuil, traducere din rus` de Simon Vincent, 1977; Jaurès Medvedev, Un cas de folie!, Paris, Julliard, 1972; A. Artemova, L. Rahr ]i M. Slavinsky, Condamnés à la folie, Paris, Stock, 1977; Piotr Grigorenko, Mémoires, Paris, Presses de la Renaissance, traducere din rus` de Denis Authier ]i Pierre Grazimis, prefa\` de Pierre Daix, 1979.

16 C. Duplan ]i V. Giret, op. cit., vol. III, p. 238.

1

Ap`rut` [n 1968.

Este vorba de: Scrisoare c`tre cei ce n-au [ncetat s` g@ndeasc`, din 1982; de Scrisoare deschis` adresat` rectorului Universit`\ii din Cluj, din 1984; de Medita\ie asupra posibilit`\ii unei rena]teri spirituale, tot din 1984; de Ciclul de texte adresate tinerilor – Necesitatea [ntoarcerii la spiritual, Despre libertatea spiritual`, Despre [nstr`inarea de sine, Despre adev`r ]i Despre creativitate – din 1985; de textul Despre machiavelism, tot din 1985; Despre adev`r sau cum s` rezist`m “terorii istoriei”, [n mod egal din 1985; despre Ce e de f`cut? Sau: s` nu dai cezarului ce i se cuvine lui Dumnezeu, din 1986; de Scrisoare deschis` adresat` doamnei Raluca Patrulian, tot din 1986; ]i, [n fine, de Scrisoare deschis` adresat` pre]edintelui Consiliului de Stat, din 1987. V. Doina Cornea, Scrisori deschise ]i alte texte, Bucure]ti, Editura Humanitas, 1991.

Pentru istoria personal` a Doinei Cornea a se vedea, de asemenea, C. Duplan ]i V. Giret, op. cit., passim.

19 Doina Cornea, op. cit., p. 14.

20 Ibidem, p. 15.

21 Doina Cornea, Libertate? (1990), Bucure]ti, Editura Humanitas, 1992, traducere din francez` de Oana Vlad, p. 68.

22 Ibidem, p. 77.

23 V. Scrisori deschise ]i alte texte, p. 62.

24 Ibidem, p. 62.

25 Ibidem, pp. 67-68.

26 Ea fusese scris` [n prim`vara anului 1988, la cererea muncitorilor Iulius Filip ]i Dumitru Alexandru Pop, dar a fost difuzat` de “Europa liber`” [n septembrie acela]i an. V. Scrisori deschise ]i alte texte, pp. 74-81.

27 Scrisori deschise ]i alte texte, p. 75.

28 Ibidem, p. 76.

29 Ibidem, p. 75.

30 Ibidem, p. 77.

31 Ibidem, p. 78.

32 Ibidem, pp. 79-80, subliniat [n text.

33 Doina Cornea, Libertate?, p. 89.

34 Pentru aceste considera\ii trimitem, din nou, la lucrarea lui Cécile Vaissié, op. cit., [n special pp. 113-117.

35 {n comunicarea \inut` la Sighet afirmam c` Vasile Paraschiv este de origine rom`, urm@ndu-i, [n acest sens pe C. Duplan ]i V. Giret, care sus\in c` “[n venele sale curge s@nge \ig`nesc” (op. cit., vol. I., p.

183) ]i pe Paul Goma care afirm` acela]i lucru, vorbind despre „Cel pe care-l h`ituiesc securi]tii ]i [l detest` româna]ii no]tri: fiindc` \iganul are mai mult` demnitate dec@t mul\i daco-romani” (Jurnal american, p. 24, [n Alte jurnale, Editura Dacia, Cluj, 1998). {n urma unei sugestii a D-lui Romulus Rusan l-am [ntrebat pe Dl. Paraschiv dac` informa\ia este corect`, fapt pe care fostul dizident l-a negat. {ntruc@t ]i [ntr-un prim articol asupra temei diziden\ei am luat aceast` informa\ie drept cert` (v. C@teva [ntreb`ri legate de diziden\`, contestare ]i… impostur` adresate Domnului Gabriel Andreescu, [n “Lumea Liber`”, nr. 712, 24 mai 2002, p. 19), \in s` corectez aceast` eroare, mul\umindu-i totodat` D-lui Rusan de a-mi fi atras aten\ia asupra ei. (n. aut. din 26 iulie 2003).

17 18

MIRCEA ST~NESCU - a absolvit Facultatea de Filozofie a Universit`\ii Bucure]ti. Este doctor al Universit`\ii Bucure]ti cu o tez` despre reeducarea “de tip Pite]ti”. A lucrat ca cercet`tor la Institutul Na\ional pentru Studiul Totalitarismului, Institutul de Cercetare a Calit`\ii Vie\ii ]i la Consiliul Na\ional pentru Studierea Arhivelor Securit`\ ii. Autor al volumului Organisme politice române]ti (1948-1965). Documente privind institu\iile ]i practicile.

47

S.P. nr. 106/2004

Document

Belu Zilber - publicist Deschidem ast`zi rubrica “Document”. Vom publica aici, [n fiecare num`r, articole ap`rute [n presa interbelic`. Sunt nume, unele dintre ele uitate, altele devenite, [n decenii, foarte cunoscute. Cercet@nd [n ultimii ani la Biblioteca Academiei colec\ii de ziare ]i reviste, pentru cartea la care lucrez, am avut surpriza s` g`sesc multe lucruri care ]i ast`zi intereseaz`. R`zboiul, ]i apoi regimul comunist, au f`cut ca multe dintre aceste dezbateri ]i polemici - din care vom publica mai pu\in dec@t am dori din lips` de spa\iu - s` nu aibe un punct final real, ci unul impus brutal de evenimente. Ce m-a impresionat a fost [nt@i de toate nivelul la care se scria [n anii ‘20 - ‘30. V` propun un asemenea exemplu. Am ales trei articole publicate de Belu Zilber, [n anul 1935, [n revista social democrat`, condus` de Ion Pas, “}antier”. V` l`s`m pl`cerea descoperirii unui publicist de talie, cu un stil colorat, incisiv, care [l reprezint` perfect pe autor.

STELIAN T~NASE

De la A. C. Cuza la Mihail Sebastian Forma feti]`, pur` a schimbului capitalist, schimbul bani-bani, prilejuie]te existen\a unei institu\ii [n aparen\` paradoxal`, bursa. Acolo se v@nd ac\iuni ]i m`rfuri pe care nimeni nu le vede, schimbul se desparte complect de circula\ia concret` a m`rfurilor. Oamenii se pot [mbog`\i sau s`r`ci cump`r@nd sau v@nz@nd simple h@rtii. Ast`zi se face avere cu ac\iuni RoyalDutch, m@ine cu Standard Oil, poim@ine cu ac\iunile unei societ`\i africane care exist` numai pe h@rtie.

Prin transformarea tuturor valorilor spirituale [n m`rfuri ]i ca reflex al lumii economice se na]te ]i bursa literar`. Acolo se nasc ]i mor valori fictive sau reale ]i tot acolo lumea poate face carier` pe socoteala unei ac\iuni s`n`toase sau s` zac` [n mizerie literar` din pricina unei ac\iuni necotate. A]a fiind regimul capitalist, d-l Mihail Sebastian a f`cut brusc ]i la o v@rst` fraged` avere literar`, juc@nd ]i d-sa ca mul\i al\ii [n epoca infla\iei, ac\iuni str`ine. Dup` cum unii au pierdut [n ac\iuni “Creditul Minier” sau Jaques Maritain, c@]tig@nd cei cari ]i-au [ncercat norocul miz@nd pe Malaxa sau Ghandi, d. Mihail Sebastian a jucat “à la hausse” ac\iuni Proust ]i Gide, coment@ndu-i “à la manière” de Proust ]i Gide. {n chipul acesta d-sa, d. M. Sebastian, f`r` avere personal`, c`r\i rare sau tablouri scumpe, a c`p`tat o mentalitate de parvenit. Nu mai putea s` aib` “comer\” cu vulgul care nu cuno]tea nici pe Proust, nici pe Gide ]i nici nu citise cele “6 Femei” pe care le posedase d. Mihail Sebastian.

S.P. nr. 106/2004

Astfel, copil din floricele de stil, destinul d-lui Mihail Sebastian [n cultura bucure]tean` era de la [nceput determinat cu fatalitatea legilor astronomice.

Din pricina structurei d-sale de parvenit, confund@nd na\iunea rom@neasc` cu na\ionalismul rom@nesc, d-sa ]i-a jucat tot capitalul literar [n ac\iunile acestuia. Or, na\ionalismul rom@nesc, ca orice na\ionalism, este prin defini\ie xenofob ]i antisemit ]i d. Mihail Sebastian pre nume Iosif Hechter, nearian. Deci Mihail Sebastian nu putea fi acceptat [n s@nul lui. }i cum pe de alt` parte, [napoi [n calicime nu voia s` se [ntoarc` fiindc` [ntreaga calicime, cea rom@neasc` ca ]i cea evreiasc`, este de o potriv` de “ignar`, inestetic` ]i violent`”, d-sa nu mai avea de c@t o singur` e]ire, feti]ul. Incapabil s` tr`iasc` via\a celor mul\i ]i respins de cei pu\ini, abulia d-lui Mihail Sebastian avea nevoe de o for\` supranatural` care s`-l apere ]i de groaza zilei de m@ine ]i de aceea a destinului. {n chipul acesta soarta material` ]i spiritual` a d-lui M. S. a ajuns indisolubil legat` de aceea a d-lui Nae Ionescu.

Profesorul nu putea gre]i. Nici atunci c@nd a fost sindicalist revolu\ionar ]i ortodox ]i nici c@nd opera cu structuri ]i metafizic` [ntre coteriile oligarhiei rom@ne]ti. Tot a]a, profesorul a (r`mas idolul d-lui Mihail Sebastian ]i atunci c@nd a trecut cu arme ]i bagaje [n saloanele d-lui General Cantacuzino ]i ale G`rzii de Fer... Probabil fiindc` era “un om capabil de dragoste”.

48

Document Este drept c` dragostea d-sale pentru evrei sem`na cu aceia a lui Richard decapit@nd pe Enric fiindc` voia s`-i evite chinurile pe acest p`m@nt. Era totu] dragoste ]i Mihail Sebastian suflet pl`p@nd ]i receptiv...

De aici [ncolo [ncepe marea dram` ]i romanul d-lui Sebastian. C`ci antisemitismul este un lucru [ngrozitor de concret. }i dac` “revolu\ia na\ional`” ar putea face excep\ie pentru Max Auschnit, sau Mihail Sebastian, este sigur c` ea va fi f`r` cru\are pentru to\i Iosif Hechterii. To be or not to be? “Revolt`? Nu e bun` la nimic. Nu sluje]te la nimic”. Iosif Hechter este singur ]i are groaz` de violen\a organizat`. C`ci “nimeni nu poate [nceta de a fi ce este”. El se poate r`zvr`ti [mpotriva inesteticului, dar nu ]i [mpotriva mizeriei. Dac` exist` [n Asia, ea poate fi cel mult obiect de discu\ie cu filozofi indieni, dar [n Rom@nia la ce poate servi? {napoi nu mai vrea ]i feti]ul a murit beat de emo\ie [n bra\ele hitlerismului rom@nesc. Tragedia lui Iosif Hechter era f`r` e]ire. Nu [ns` ]i a lui Mihail Sebastian. C`ci el a [nva\at dela Proust ]i Gide s` scrie romane [n stilul lui Paul Morand sau Claude Anet. Atunci c@nd Iosif Hechter nu se poate ap`ra, cunoscutul critic ]i romancier Mihail Sebastian va salva sufletul lui Iosif Hechter.

De aici romanul “De dou` mii de ani” dintre cari 990 tr`i\i de evrei [n mizeria ghetoului ]i 10 de d. M. Sebastian la s@nul Profesorului al`turi de Romulus ]i Remus, cu o prefa\` de d. Nae Ionescu ]i o poz` de Margareta Sterian.

Bine, ve\i spune, [n\elegem de ce a scris Mihail Sebastian ]i de ce a f`cut Margareta Sterian o poz`.

Unul a vrut s` se m@ntuiasc` ]i cealalt` s` fac` coperta atractiv`. Dar ce caut` prefa\a d-lui Nae Ionescu? Faptul s’ar putea explica prin angajamentul prefa\atorului fa\` de autor ]i a autorului fa\` de editor. Cred [ns` c` lucrurile \in mai cur@nd de esen\a amorului care, precum ]ti\i, este orb. }i lui Mihail Sebastian, [n marea lui pasiune, nu-i venea s@ cread` c` profesorul este chiar antisemit. A fost cam ceea ce numea Edgar Poe, spiritul de perversitate. Te arunci sub ro\ile trenului pentru c` stai la barier`, [n pr`pastie fiindc` e]ti pe culme, sau m`rturise]ti o crim` pentruc` nu te ]tie nimeni. P`catul originar al d-lui Sebastian, renegarea calicimei, l-a [mpins la crim`. Cu lege de fer, trebuia s` ]i-o isp`]easc`. }i ispa]irea a fost romanul d-sale ]i prefa\a d-lui Nae Ionescu. {n adev`r, romanul lui Mihail Sebastian are o ideie central`. Antisemitismul este independent de timp ]i spa\iu. A existat ]i va exista [ntotdeauna fiindc` acesta-i destinul evreilor, s` sufere. C`ci: “esen\a antisemitismului nu este nici de ordine religioas`, nici de ordine politic`, nici de ordine economic`...” “Exist` o obliga\ie metafizic` a evreului de a fi detestat. Asta este func\ia lui [n lume” (pag. 332).

Acela] lucru [l spune mai plastic d. Nae Ionescu [n prefa\`, preciz@nd [ns` ]i r`spunderile: “Dac` drama judaic` ar putea fi dezlegat` “[ntr’un fel oarecare ea ar fi un fenomen de rela\ie; conflictul s’ar ivi dintr’o defectuoasa luare de contact [ntre evrei ]i ceilal\i oameni - contact care ar putea fi amendat, ajustat. Cum [ns` conflictul acesta e permanent, indiferent de timp ]i loc, sau mai exact, dac` conflictul acesta e permanent - a]a cum constat` ]i eroul nostru ]i cum o cred ]i eu - atunci trebue s` conchidem cu necesitate c` principiile conflictului sunt [n evreu”. }i de vreme ce evreul este vinovat de tot ce-i se [nt@mpl`, tot cu necesitate urmeaz` ]i sanc\iunile.

Acestea le decide [ns` d. Mihail Sebastian ]i nu d.

Nae Ionescu care poate s` mai aib` nevoe [n via\` de A. L. Zissu sau Felix Wieder.

Cel mai bine ar fi desigur, spune d. M. S. “dac` am putea fi extermina\i” (pag. 332). Cum [ns` aceast` solu\ie i se pare prea simplist`, prefer` “un aranjament personal” (pag. 332) fiindc` “Colectiv nu exist` de c@t o singur` cale: a]teptarea, supunerea la soart`” (pag. 332).

A]a dar, [n substan\` d. Mihail Sebastian ar dori un aranjament personal cu na\ionalismul rom@nesc care s`-i permit` s` fac` de gard` la postul num`rul 3, dela adjutantur`, (pag. 347) p@n` acum interzis evreilor ]i mai cu seam` s` i se permit` s` strige din tot pieptul tot vocabularul “rum@nesc” cu “\ar`, patrie ]i eroi” (pag. 346) asa cum au voe d-nii A. C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, Marin }tef`nescu ]i chiar d. Nae Ionescu. {n plus ar vrea s`-i se permit` denumirea de Iosif Hechter Deladun`re, dup` cum al\ii se numesc Ionescu-Tramvai, Trancu-Ia]i sau Barbu Delavrancea. Dar s` l`s`m la o parte aranjamentele personale ale d-lui M. S. fiindc` romanul d-sale este un document al vremurilor noastre, menit s` [nlocuiasc` literatura anemiat` a Ligii Ap`r`rii Na\ionale Cre]tine ]i a “G`rzii de Fer”, d@nd argumente sub\iri hitlerismului rom@nesc.

Exist` deci o ireductibilitate definitiv` “[ntre evreu ]i neevreu. Prob` gazetarii ]i litera\ii dela Corso, pe care d. Mihail Sebastian [i costumeaz` [n arhitec\i dup` ce i-a pus s` se joace prelung cu plastilin`, ca amintire a unei copil`rii singuratice probabil, fiindc` altfel nu vedem ce caut` plastilina la }coala de Arhitectur`. Apoi spre marea mirare a lectorului ]i chiar a autorului, - ca [ntr’un bun roman toate ac\iunile se petrec “spre surprinderea” autorului! - [ntreaga band` de arhitec\i se deplaseaz` [n regiunea petrolifer` unde construesc (fenomen unic [n istoria exploat`rilor petrolifere din lume) un sat model din care nu lipsesc dec@t Venus din Millo ]i ni]ele dela San Michele. ({n treac`t fie zis [n arhitectura d-lui M. S. o rafin`rie se construe]te cu mult` trud`, birourile u]or ]i vilele,

49

S.P. nr. 106/2004

Document problem` [nc` nerezolvat` [n arhitectur`, sunt chiar o juc`rie [n m@na experimental` a lui Iosif Hechter!).

Profit@nd de ocazie, arhitec\ii tr`esc [n “caban`”, ]ti\i a]a cum tr`e]te d. M. S. vara la Pe]tera Ialomicioarei c@nd compune romanele d-sale de oarece via\a de “caban`” a arhitec\ilor nu exist` dec@t [n imagina\ia “habituel`” a d-lui M. S. cum ar spune eventual d-sa. }i tot acest deranj numai ca s` se poat` descoperi ceia ce [n jargonul d-lui N. I. pe care-l vorbesc arhitec\ii, se cheam` “punctul de vedere al prunilor”. F`c@nd oficiul de dic\ionar Nae-rom@n, aducem la cuno]tin\` c` este vorba de ridicarea \`ranilor, atunci c@nd economia capitalist` sparge economia natural` ]i nu este un fenomen specific “rum@nesc” ci universal.

Astfel se dovede]te c` tot ce-i “rum@n”, tr`e]te “organic”, “concret”. Apoi aceia]i arhitec\i, sunt prezenta\i dup` luarea pilulelor Pink, adic` [nt@lnirea cu ireductibilul metafizic, adic` evreii. Ace]tia caut` “totul”, “victoria”, “absolutul”, “abstractul”. Or, [ntre abstract ]i concret fiind antinomie, “rum@nii” devin antisemi\i, c`ci dup` cum a\i aflat, r`zboaele au loc pentruc` unii sunt kantieni ]i al\ii bergsonieni, iar [n antichitate oamenii se m`cel`reau din pricina luptei [ntre elevii lui Heraclit ]i ai lui Zenon. De altfel, chiar ]i d. Nae Ionescu a spus c` d-lui “ori unde se desbate o lupt` [ntre un fapt de via\` ]i o abstrac\ie, este de partea vie\ii [mpotriva abstrac\iei”. {ntre timp (ce nu face omul pentru nevoile cauzei!) d. M. S. mut` la Paris to\i arhitec\ii ]i o parte din evrei. }i aceasta numai ca s` [nt@lneasc` un francez antisemit din cauza animomiei [ntre vis ]i luciditate. Vede\i, toate argumente pentru oameni sub\iri.

Odat` aceste voiajuri terminate, d. M. S. [ncheie romanul constat@nd c` a demonstrat ireductibilitatea evreu-neevreu si dup` ce strig` “evrica”! moare de durere afl@nd ca to\i huliganii sunt antisemi\i. Pardon, [nainte de moarte - c`ci spre marea d-sale disperare mai tr`e]te [nc` – construe]te o cas` “pentru soare”, nu pentru oameni ca ceilal\i vulgari arhitec\i. Acestea [n ordine literar` unde [n loc de via\` d. M. S. construe]te mon]tri arhitectonici*. Din punct de vedere logic, demonstra\ia se face pe “principiul distinc\iei” at@t de iubit de sofi]tii scolasticei ]i [ndr`git de d. Nae Ionescu [n cursul D-sale de Logic`.

“Ast`zi cauze politice, ori cauze economice, alalt`eri religioase - toate sunt “prea multe ]i prea particulare, ca s` explice un fapt de o asemenea generalitate istoric`” (pag. 331). Deci “antisemitismul este pur ]i simplu de ordine metafizic`”. Ce ar spune [ns` d. M. S. dac` am aplica, de exemplu, acela] ra\ionament [n domeniul medicinei? Fiindc` p@n` ast`zi s’au dat multiple explica\ii asupra originei cancerului, fenomen permanent ]i general, ar trebui s` tragem

S.P. nr. 106/2004

concluzia c` avem de a face cu un fenomen de esen\` metafizic`. Tot a]a se poate demonstra, ]i se demonstreaz` zilnic de toat` reac\iunea clerical`, c` exploatarea omului de c`tre om, r`zboiul, capitalul, prostia ]i chiar domnul Mihail Sebastian sunt de origin` metafizic`, deci supraistorice ]i prin urmare eterne.

D. Nae lonescu, mai experimentat [n ale distinc\iilor si imponderabilelor de pe vremea c@nd avea “anumite chestii” de rezolvat, ]i mul\umit [n fine c` s’a g`sit un autor care s` expue punctul de vedere al “G`rzii de Fer” [n chestia evreiasc`, se gr`be]te s`-i precizeze argumenta\ia silabist`. D-sa determin` mai [nt@i condi\iile [n care antisemitismul devine un fenomen de mass`: 1) “C@nd (evreii) constititue o grup` fundamental deosebit` de massele [n “mijlocul c`rora tr`esc”; 2) “C@nd deosebirile acestea devenite con]tiente ]i [n\elese ca tot at@tea motive de superioritate asupra neamurilor dinprejur, au ca urmare un proces voit de seccesiune care duce la izolarea numitei grupe chiar [n l`untrul societ`\ii respective”: 3) “C@nd de pe urma acestei izol`ri, via\a [n`untrul grupului ia anume forme esoterice, pline de mister pentru cei din afar`”; 4) “C@nd (evreii) reprezint` o primejdie permanent` pentru ordinea celor din afar`, pentru structura spiritual`, politic`, social` sau economic` a a]ez`rii lor”.

Bine, s` admitem aceste premize, luate din W. Sombart ]i colorate antisemit pentru uzul beo\ienilor dela Dun`re. Dar unde a v`zut d. Nae Ionescu realizate aceste condi\ii [n cursul secolului al XX-lea ]i mai ales dela r`zboi [ncoace ? Exista un col\ de p`m@nt unde evreii s` constitue o grup` “fundamental” deosebit`, un grup izolat?

Da, este adev`rat c` evreii au [mplinit de-alungul veacurilor o func\ie social` precis`, comer\ul, ]i de aceia au tr`it p@n` [n secolul al XIX-lea ca o cast` [nchis`, monopoliz@nd [n decursul evului mediu negustoria. Atunci, realizau condi\iile puse de d. Nae Ionescu. Deaceia pretutindeni au avut de suportat toate izbucnirile claselor sociale, “[n porii c`rora tr`iau ca zeii [n lumile lui Epicur”. Mai cu seam` [n perioada dela 1300 p@n` la R`zboiul mului, toate ororile acumul`rii primitive a capitalului, s’au r`sfr@nt asupra evreilor. Casta l`sat` mo]tenire de antichitate, trebuia expulzat` sau nimicit` pentru ca s` predea monopolul de cast`. }i aceasta s’a [nt@mplat efectiv din secolul al XVII-lea p@n` [n secolul al XIX. Monopolul comer\ului a trecut [n m@inile burgheziilor na\ionale [n care s’a dizolvat ]i casta. Astfel, evreii deveni\i din popor nomad, popor de negustori din pricina a]ez`rii lor geografice ]i a func\iei [mplinite [n cadrul lumii vechi apoi anchiloza\i [n cast` p@n` [n vremea

50

Document capitalismului, dispar ca grup` “fundamental deosebit`” ]i “izolat`” odat` cu regimul capitalist [n SudEstul Europei unde procesul de p`trundere a capitalismului a fost [nt@rziat, evreii au preluat asupra lor ]i func\ia veche ]i ura. De [ndat` [ns` ce burgheziile na\ionale vor fi complect st`p@ne pe situa\ie, anti-semitismul va dispare ]i aici ca ]i [n Occident. Poate c` va pieri chiar [nainte, odat` cu dispari\ia regimului capitalist ]i deci ]i a capitalului comercial. Pe de alt` parte, tradi\ia antisemit`, ast`zi [nc` eficace, nu va dura “p@n` la sf@r]itul veacului”, dup` cum cel de al treilea Reich nu va dura nici 1000 ]i nici 500 ani.

Toate acestea le ]tie d. Nae Ionescu prea bine, c`ci altfel nu ar fi g`sit cele 4 condi\ii necesare, cari nu se aplic` dec@t la dou` neamuri : evreii ]i armenii.

Dar d-sa trebue s` demonstreze c` antisemitismul “va dura p@n` la sfar]itul veacului”. C`ci, altfel, ce mai r`m@ne din hitlerismul rom@nesc ]i soarta d-sale politic`? De aceia, d-sa g`se]te de cuviin\` s` fac` [ntocmai ca ]i prietenul d-sale Mihail Sebastian, o disfunc\ie.

Av@nd nevoe s` demonstreze eternitatea antisemitismului pentru a sf@r]i odat` pentru totdeauna cu evreii, d. Nae Ionescu, huligan cu lecturi filozofice, procedeaz` exact ca acum 300 ani, (vreme pe care o regret` tot at@t de mult c@t ]i M. Sebastian) judec@nd astfel. De vreme ce antisemitismul a existat [ntotdeauna schimb@ndu-]i numai forma de exprimare, orice explica\ie istoric` p`r@ndui-se insuficient`, apoi cauzele trebue s` fie supraistorice. De aceia d-sa se urc` brusc [n cer ]i spune: Evreii sunt poporul ales. Messia a venit sub chipul lui Isus. Noi cre]tinii l-am recunoscut, evreii ba.

Or, evreii tr`esc [n mijlocul popoarelor cre]tine. Deci antinomie ireductibil` [ntre evrei ]i cre]tini. }i dup` ce, [ntocmai ca hingherii cari opereaz` mai [nt@i prin persuasiune, l-a convins pe Iosif Hechter c` evreii trebue s` sufere, d. Nae Ionescu gr`e]te profetic: “Iosif Hechter tu e]ti bolnav. Tu e]ti substan\ialmente bolnav pentruc` nu po\i dec@t s` suferi... Suferim ]i noi cre]tinii. Dar pentru noi e o e]ire, pentruc` noi ne putem m@ntui. }tiu, tu n`d`jdue]ti; n`d`jdue]ti c` va veni odat`. cel a]teptat, Messia pe Calul Alb, ]i atunci vei st`p@ni p`m@ntul...

Eu [ns` nu pot face nimic pentru tine. Pentruc` eu ]tiu c` Messia acela nu va veni. Messia a venit, Iosif Hechter - ]i tu nu l-ai cunoscut. At@ta \i se cerea [n schimbul tuturor bun`t`\ilor pe care Dumnezeu le-a avut pentru tine: s` veghezi. }i nu ai veghiat. Sau nu ai v`zut - pentruc` orgoliul \i-a pus solzi la ochi - Iosif Hechter, tu nu sim\i c` te cuprinde frigul ]i [ntunericul?”

Sistemul este clar. Pentru a sc`pa de faptul brutal c` grupul determinat, de d-sa [n cele patru puncte, nu mai exist` pe p`m@nt, [i ia haina religioas`, o sfinte]te, ]i o urc` [n cer. C`ci dac` pe p`m@nt se poate constata

[n mod experimental existen\a unei caste, pentru cer nu dispunem de nici un mijloc de cercetare. Poate c` Mircea Eliade, documentat [n limbi necunoscute, s’o descopere. Noi ce]tilal\i, muritori de r@nd, ne mul\umim cu ce se poate g`si pe acest vulgar p`m@nt.

Dar, la urma urmei nici punctul de vedere religios, nu prea vedem la ce i-ar putea folosi d-lui Nae Ionescu. {n adev`r, casta evreiasc` s’a format prin izolarea negustorilor evrei ]i s’a organizat gra\ie religiei care s’a adaptat func\iei sociale a evreilor.

Judaismul ca religie, [ns`, nu s’a conturat dec@t foarte t@rziu, de abia dup` exilul negustorilor evrei [n Babilon, devenind nu o religie ca toate celelalte, ci o constitu\ie, o lege. Gra\ie ei, negustorul evreu ]tie ce e permis ]i ce este interzis. De aceia nota ei dominant` este ra\ionalismul ]i nu are mistere ca cre]tinismul de exemplu. Ea se suprapune intereselor de cast` [ntocmai ca haina pe trupul omului. Ea organizeaz` casta ]i o des`v@r]e]te, dar nu o creiaz`. De aici ]i rigiditatea ei ]i atacurile [mpotriva ei c@nd se atac` monopolul castei.

Forma religioas` a antisemitismului, form` pe care d. N. I. vrea s’o re[nvie ast`zi, este deci un aspect al fr`m@nt`rilor sociale dintr-o vreme de mult apus` ]i [n tot cazul perfect determinat` [n timp ]i spa\iu. Nici judaismul ]i nici cre]tinismul ]i nici opozi\ia lor nu au nimic metafizic, nimic supraistoric.

De altfel d. Nae Ionescu are ]i argumente p`m@nte]ti pentru teza d-sale. }i [nc` nu argumente obi]nuite! “Este adev`rat c` “necazurile ]i suferin\ele evreilor sunt mai “ad@nci ]i mai frecvente [n acele timpuri [n care popoarele odihnesc [ntr’un cre]tinism mai autentic”. Desigur. Astfel hitlerismul, “singura revolu\ie european`” dup` p`rerea d-lui Nae Ionescu, confirm` [n [ntregime acest diagnostic arest@nd ]i schingiuind la olalt` catolici, protestan\i, evrei, comuni]ti ]i social-democra\i! {n realitate perioadele de antisemitism nu sunt acelea [n care popoarele odihnesc [ntr’un cre]tinism mai autentic, ci dup` cum spune [n alt` parte ]i d. Nae Ionescu, far` fric` de contradic\ie, [n perioadele de criz` economic` c@nd evreii [ntin]i pe o suprafata social` mare de frecare, sunt supu]i tuturor presiunilor rezultate din ciocnirea violent` a claselor sociale [n mijlocul c`rora tr`esc. Astfel la noi, [n ultimii 50 ani, antisemitismul ca fenomen de mass` coincide regulat cu epocile de depresiune economic`, c@nd liberalii sunt totdeauna [n opozi\ie ]i utilizeaz` predispozi\iilor masselor ca diversiune, ]i nu exist` [n perioadele de conjunctur` favorabil` c@nd liberalii sunt la putere, conservatorii ([nainte de r`zboi) ]i na\ional-\`r`ni]tii (dup` r`zboi) fiind [n opozi\ie. Dar ce le pas` d-lor M. S. ]i N. I. de datele statistice, d-lor cari nu sunt oameni ai contigen\elor! }i [n definitiv pentru moment, Hitler este mai interesant

51

S.P. nr. 106/2004

Document dec@t nu ]tiu care A. L. Zissu sau Iosif Hechter, c`ci dac`-i vorba de cas`, apoi d-sa ]i-o cl`de]te la Balcic sau la Bucure]ti, ]i nu la Snagov ]i nu “pentru soare”! ci pentru Domnia Sa personal, ]i f`r` s` fac` apel la cuno]tin\ele arhitectonice ale d-lui Mihail Sebastian sau, ca alt`dat`, la gologanii lui Felix Wieder. }i dac` d-vstr` sau Iosif Hechter ve\i spune c` nu prea este frumos ce face profesorul, d-sa va va r`spunde dup` cunoscuta re\eta moral` : “Ei ]i?” care epateaz` at@ta pe Mihail Sebastian. Astfel antinomia evreu-cre]tin, nu poate fi dec@t un fenomen accesoriu, masc@nd antagonisme de clas` [ntre evrei purt`tori ai unei func\ii: comer\ul, ]i “cre]tinii”, sclavi servi ]i \`rani, sau o lupt` de concuren\` [n cadrul aceleia]i clase st`p@nitoare.

Rezum@nd deci, d. Mihail Sebastian ]i-a dat seama c` exist` o cauz` de esen\a metafizic` a antisemitismului, [ns` nu a putut determina anume care era. D. Nae Ionescu, mai abil, mai [n\elept ]i mai cult, a g`sit-o. A fost deci o perfect` diviziune a muncii.

Iat` [ns` c`, intervine, gra\ie existen\ei metafizicopolitice a d-lui Nae Ionescu, ]i un al treilea autor care ar putea foarte bine s` acuze solidar pe d-nii Nae Ionescu ]i Sebastian de plagiat. Este vorba de d. A. C. Cuza, sincerul huligan dela Ia]i. {n adevar, este perfect just c` d. Nae Ionescu a deplasat problema [n cer ca nimeni de pe p`m@nt s` n’o mai poat` descurca.

Prob` discu\iile cari au [nceput [ntre diferitele nuan\e de hitleri]ti fini. Dar pe l@ng` aceasta, ascensiunea dlui Nae lonescu [n cer, mai era destinat` s` fac` pe plac noului d-sale C`pitan, d. Corneliu Zelea Codreanu religios p@n` la a-l obliga pe d. Nae Ionescu s` spue rug`ciuni de c@te ori ia masa [n compania distin]ilor intelectuali ]i eroi Cotig` ]i Totu. Or, d. Corneliu Zelea Codreanu ]i-a facut ucenicia de huligan la }coala d-lui A. C. Cuza, care la r@ndul s`u a l`murit de mult pricina antisemitismului.

“Jidanii l-au ucis pe Christos”. “Jidanii sunt v@ndu\i Diavolului”. “{ntre Jidani ]i cre]tini nu pot exista leg`turi”. “Jidanii sunt du]manii neamurilor cre]tine”. “Jidanii beau s@ngele copiilor cre]tini”.

“Jidanii trebuesc distru]i prin foc ]i sabie”... (citate la [nt@mplare din articolele d-lui A. C. Cuza). Vede\i, aici se [nlocue]te numai cuv@ntul “evrei” prin “jidani” ]i [n plus se adaog` ]i omorul ritual [n care probabil d-nii Mihail Sebastian ]i Nae Ionescu nu cred [nc`.

Deci diferen\` aproape imperceptibil`.

Cu acestea avem [nceputul, sf@r]itul ]i con\inutul operii d-lor Mihail Sebastian ]i Nae Ionescu. D-l A. C. Cuza a f`cut doctrin` antisemit`; Corneliu Zelea Codreanu a preluat-o practic [mpreun` cu gra\iile O.P-ului, iar d. Nae Ionescu a spiritualizat-o, i-a acordat suprafa\` filozofic` ]i i-a inspirat veleit`\i de guvern`m@nt. {n fine, prin “pogor`m@nt”, cum spune

S.P. nr. 106/2004

alt distins huligan, a ajuns [n romanul d-lui M. S. Acesta este drumul parcurs de g@ndurile d-lui A. C. Cuza pentru ca s` ajung` la d. Mihail Sebastian.

De altfel cazul Mihail Sebastian nu este unic. Mul\i intelectuali evrei e]i\i din mica burghezie simt la fel [ns` nu au sinceritatea lui M. S. ca s` a]eze pe h@rtie ceia ce g@ndesc. Dac` [n vremuri normale ace]tia se ]tiu ap`ra\i de poli\ie, [n perioada fascismului c@nd aparatul de stat preg`te]te hitlerismul [n numele intereselor generale ale burgheziei, salvarea lor nu este dec@t [n lamentarea lui Mihail Sebastian [mbr`cat cu ideologia celui mai autentic antisemitism. Aparent un paradox ]i totu], din punct de vedere dialectic, un adev`r: mica burghezie evreiasc` “luminat`” se ap`r` cu armele anti semi\ilor! Este desigur un destin tragicomic, [ns` nu este destinul lui Ahasverus. Mul\i dintre cei cari mor pe baricade, zac [n [nchisori sau cl`desc pe pam@ntul aspru al Rusiei, sunt tot evrei. {ntre ace]tia ]i Iosif Hechter este [ns` o pr`pastie: destinul claselor. }i [nc@ ceva: mai mult` demnitate, mai mult curaj ]i mai mult idealism! * * * Iosif Hechter, tu e]ti bolnav. Tu e]ti substan\ialmente bolnav pentru c` e]ti un parvenit. {n 350 pagini de 32 ori (am num`rat!) repe\i groaza ]i marea ta ru]ine de a fi evreu. Ca un fir ro]u, trece dea-lungul c`r\ii infamia originei tale. }i tu n`d`jdue]ti c` va veni odat` cel a]teptat, Messia pe Calul alb. El a venit dar nu pentru tine, ci pentru d. Nae Ionescu, G. Racoveanu, Totu, Cotig`, Polihroniade, Stelescu ]i alte spirite “elevate” cari au recunoscut pe Messia. Da, da, Iosif Hechter tu e]ti bolnav, substan\ialmente bolnav ]i d. Nae Ionescu nu mai poate face nimic pentru tine.

“Cuv@ntul” a disp`rut ]i, cu d@nsul, ]i subven\iile ]i leafa. Iosif Hechter, tu e]ti un huligan! Tu ai renegat calicimea care te-a crescut ]i salvarea nu este nic`eri, nici chiar dac` Profesorul te-ar numi “c`pitan” [n ghettou.Tu n’ai m@ntuire cu toate c` ai veghiat ]i nu ai solzi la ochi ]i nici orgolios nu e]ti. Ce vin` ai tu dac` Corneliu Zelea Codreanu nu a vrut s` te primeasc`?

Iosif Hechter, tu sim\i oare cum te cuprinde [ntunericul ]i-\i plesne]te obrazul de ru]ine? *) Tot [n ordine literar`, este interesant de remarcat ce mult a [nv`\at d. Mihail Sebastian de la Paul Morand ]i Claude Anet, adev`ra\ii D-sale mai]tri. Astfel d. M. S. vede pe comuni]ti cam [n acela] fel cum [n\elege Paul Morand celebrul ame slave, plin de vodc` ]i melancolie. A]a de exemplu eroul d-sale, comunistul S. T. H., jum`tate bonjurist, jum`tate aventurier, [n loc de vodc` cump`r` c`m`]i de m`tase ]i knickerbokeri, iar melancolia a schimbat’o cu “absolutul” c`ci a]a st` bine [ntre metafizicienii “chic” de pe cheiul D@mbovi\ei, pentru cari prototipul revolu\ionarului este d. Jean Teha].

52

Document

Profetul ]i Subprofetul {l numesc a]a din motive administrative. Unul gospod`re]te [ntreg infinitul tinerei genera\ii pe c@nd cel`lalt numai c@teva districte. }i dac` pe primul [l cheam` Mircea Eliade iar pe al doilea Petru Comarnescu, apoi este mult prea probabil c` faptul se datore]te unui capriciu al ofi\erului St`rii Civile. C`ci am@ndoi sunt pl`m`di\i din aceea] past` sufleteasc` ]i r`spund la acelea]i chem`ri. Oameni de impresie, cu bogate ]i necontrolate lecturi exotice, am@ndoi []i justific` incapacitatea critic` ]i sl`biciunile intelectuale, teoretiz@nd [ntr’un jargon special concepte ininteligibile. Acestea c@nd practica “Erlebnisse”; c@nd au “tr`iri”, am@ndoi se [nt@lnesc pe p@m@ntul Moldo-Valahiei [n st`p@nirea aceleia]i ideologii reac\ionare, precum prefectul cu subprefectul c@nd fac ordine pe mo]ia str`mo]easc`. Problem` de cantitate ]i nu de calitate.

De unde ]i cele dou` nume. {n mod obi]nuit d-nii Mircea Eliade ]i Comarnescu iau contact cu p`m@ntul, zilnic prin gazete, m`car odat` pe s`pt`m@n` prin 2-3 articole de revist` ]i prin nu mai pu\in de dou` c`r\i asupra amorului sau “realit`\ilor ultime” pe an. Astfel, prin massa articolelor aruncate pe pia\`, n`v`lirea d-lor [n publicistica rom@neasc` a luat [nf`\i]area unui fenomen elementar. A]a se explic` de ce au distrus tot ce le-a stat [n cale, chiar ]i limba rom@neasc` ]i pe d. Nicolae Iorga. Au avut ceva de spus ]i au spus fiecare dup` numele pe care-l poart`.

Au comun [n afar` de temperament ]i vocabular: 1) Teoria genera\iilor.

2) Teoria “omului binevoitor de bine”.

Difer` prin: 1) {nf`\i]are.

2) Talent. {n fine se mai deosebesc dup` meridianul pe care au c`p`tat darul profe\iei. Unul [n India, cel`lalt [n America. }i se mai aseam`n` prin ceea ce se ascunde [nd`r`tul “omului binevoitor de bine”: frenezia ]i delirul hitlerist. Totu], pentruc` cinstea cu care []i exprim` “cercet`rile” ]i voiajurile lor spre realit`\ile ultime difer` ]i ea, vom analiza pe fiecare [n parte.

A]a dar, sus\in c` d. Mircea Eliade este un fascist care se ignor` ]i un xenofob cu prejudec`\i filosemite. Iat` dece. Prima impresie am avut-o c@nd d-sa, re[ntors din India, dup` ce a asistat la marea tragedie a popoarelor coloniale revoltate [mpotriva imperialismului, nu a g`sit alt mijloc de a ]i exprima “omenia” dec@t ar`t@ndu-ne cum a tratat d-sa amor cu “Maytrei”

fiica inginerului Marandra Sen. Atunci c@nd Andre Malraux, re[ntors din mijlocul aceleia]i drame, a scris “La Condition Humaine”, d. Mircea Eliade se afirma urma] al lui Pierre Loti! Apoi, c@teva afinit`\i intelectuale extrem de curioase. Astfel d. M. E: a fost considerat, ]i cu bun` dreptate, singurul rom@n care a reu]it s` preia prin coresponden\` reprezentan\a exclusiv` pentru Rom@nia a filozofului fascist [n via\` Giovanni Papini precum ]i aceea, post-mortem, a lui Friederich Nietzsche. Ace]tia sunt mae]trii d-sale, locuind str`in`tatea. Dela d@n]ii a luat d-l Mircea Eliade un anumit vocabular, despre “virilitate”, “eroism”, “om”.

Or, hitleri]tii consider` pe Nietzsche ca profetul lor dup` cum Giovanni Papini este premerg`torul urletului fascist. Tot a]a, este bizar cum d. Mircea Eliade av@nd de ales [n ]coala italian` a lui Benedetto Croce, simpatiile d-sale au mers nu c`tre Benedetto Croce care este anti-fascist; ci spre elevul acestuia, Giovanni Gentile filozoful oficial al lui Mussolini. {n fine, [n Rom@nia acest om dinamic, [n ve]nica perpeleala dup` ceva nou, ]i-a ales ca ]i restul genera\iei, un idol static dar... gardist. Este profesorul Nae Ionescu. Pe urm`, [nc` un fapt, [n aparen\` lipsit de interes ]i totu] semnificativ pentru ce bate [n acest suflet chinuit de [ndoeli ]i “revolte”. De c@te ori are de scris ceva [n care st@nga sau dreapta, Mussolini sau Lenin, trebuesc “pu]i la punct” [n numele “omeniei”, d. Mircea Eliade [ntrebuin\eaz` cu precizie matematic` numai adjective afirmative [mpotriva dreptei ]i [ntotdeauna superlative contra st@ngei. Este parc` ceva care trece dincolo de prejudec`\ile d-sale umanitariste, cu tot efortul f`cut de a-]i drapa simpatiile ]i antipatiile [ntr’un vocabular special.

Dar, mai presus de toate, d-l Mircea Eliade este un na\ionalist. Dup` parerea d-sale, un na\ionalist plin de dragoste ]i pentru alte neamuri, dup` a noastr` umil` parere, un na\ionalist ca oricare altul, plin de ur` pentru tot ce nu-i rom@n. Astfel, convins c` destinul d-sale, ca al ori]ic`rui intelectual, este s` “mu]te din infinit” (Criterion No. 2), d-sa a [nceput prin a mu]ca din comuni]ti, ]i anume f`c@nd o dela\iune: “...studen\ii rom@ni dela Geneva sunt comuni]ti... De ce se mai numesc “studen\i rom@ni” ]i de ce continu` s` aib` o societate a lor? De ce, de pild`, au ajutat cu banii societ`\ii (100 fr. elve\ieni) pe un comunist expulzat din Fran\a? Banii ace]tia erau meni\i studen\ilor rom@ni, nu oric`rui erou al Interna\ionalei”. “C`ci eroii ace]tia, slav` Domnului, au fonduri berechet ]i destule societ`\i ca s`-i fac` sc`pa\i”.

53

S.P. nr. 106/2004

Document Apolitic, d. Mircea Eliade [n\elege s` fac` limpede diferen\a [ntre “rom@n” ]i “comunist”, [ntocmai ca “Universul”, “Ap`rarea Na\ional`”1 sau “|ara Noastr`”. (De altfel, cele de mai sus au fost publicate [n “Cuv@ntul”). Acest ira\ionalist umanitarist ]tie s` judece foarte ra\ional, adic` [n sistemul de logic` al “Universului” atunci c@nd banii statului nu merg [n buzunarul bursierilor mistici. De ce, de o pild`, nu s’a revoltat d. Mircea Eliade c@nd s’a f`cut rost de burs` pentra demen\a hitlerist` a lui Emil Cioran sau pentru na\ional-socialistul Anton Golopen\ia, ]i a explodat ca o granat` c@nd un om izgonit din Fran\a a fost ajutat de camarazii s`i? Nu exist` trei solu\ii. Ori “omenia’’ d-lui Mircea Eliade este altceva dec@t [n\elegem noi cei obi]nui\i cu vocabularul curent, ori infinita d-sale omenie se m`rgine]te la \arcurile unui sub]ef de birou.

Domnul Mircea Eliade are [ns` dou` mari prejudec`\i de c@nd s’a [ntors din India: a) o mare pasiune pentru urma]ii lui Budha ]i b) o cald` dragoste pentru descenden\ii lui Izrael. De aceea s’a indignat atunci c@nd a fost chemat la realit`\ile cele rom@ne]ti. C`ci d-sa nu cunoa]te de c@t “primatul spiritualului” ]i apoi durerea d-sale la expulzarea lui Moses Gaster ]i a lui Laz`r }`ineanu a fost at@t de mare... (Cuv@ntul No. 3021, 22 Sept. 1933). Iat` [ns` c` d. Mircea Eliade realizeaz`, [ntocmai ca ]i fizicienii infinitul la o sut` de metri, dup` cum adineauri realiza umanitatea [ntre marginile biroului sau [ntre Tisa ]i Nistru. }i de unde car`rile “eroicei legiuni” ]i ale Profetului p`reau s` nu se [ncruci]eze vreodat`, nu au fost necesare mai mult de 150 zile ca s` se suprapun` p@n` la confuzie chiar [n Bucure]ti.

Mircea Eliade ]i-a spus profunda lui revolt` al`turi de Corneliu Zelea Codreanu, Nichifor Crainic, Mihail Polihroniade, Papadima si al\i rum@ni autentici. {n acela] fel dup` cum d-sa [n\elege s` fac` diferen\a [ntre Emil Cioran ]i comunistul expulzat din Fran\a, [n numele “omeniei”, d-l Mircea Eliade a [n\eles ]i de ast` dat` s` fac` diferen\a [ntre revolu\ionari ]i fasci]ti [n numele “tinere\ii”. }i dac` mai era nevoe de vreun argument c` teoria gene\iilor mascheaz` cori]tii fascismului rom@nesc, apoi acest “cri du coeur” al d-lui Mircea Eliade [n favoarea G`rzii de Fer este elocvent.

Dar nu numai at@t.

“Era vorba despre cifre care dovedesc zdrobitoarea majoritate a elementelor maghiare ]i sase [n administra\ia Ardealului, despre spionii dela Oradea Mare, despre comuni]tii din Basarabia, to\i ocup@nd posuri de comand` [n |ara Rom@neasc`. Era vorba de intelectuali rom@ni muritori de foame, despre ]omerii rom@ni, despre Maramure] cu 90% popula\ie str`in` pe alocuri. Erau fapte, cifre ]i statistici”. (“Vremea” No. 329, 11 Martie 19341).

S.P. nr. 106/2004

}i pentruc` acestea ar putea, Doamne fere]te, fi taxate de hitlerism, ]ovinism, xenofobie, gardism sau huliganism, d. Mircea Eliade reia vechiul obiceiu de a boteza lucrurile altfel ]i denume]te xenofobia ]i ]ovinismul “Stat organic ]i just” sau daca prefera\i “Stat echilibrat”. Apoi []i d` drumul: “M` revolt contra celor 26 consilieri str`ini din Sighietul Marma\iei (fa\` de 6 consilieri rom@ni) ]i contra celor 35 consilieri evrei din Satu Mare (fa\` de 7 rom@ni) - “nu pentruc` sunt ]ovin sau antisemit (ferit-a sf@ntul), ci pentruc` un c@t de slab sentiment de justi\ie social` r`zbate ]i [n sufletul meu. M’a]i sup`ra ]i dac` a]i ]ti c` niciun consilier minoritar n’ar fi [n acele \inuturi; poate nu at@t de tare, dar totu] m’a] sup`ra”.

Antisemitul ]i xenofobul latent din d. Mircea Eliade ]i-a dat poalele peste cap sub vraja muzicei lui Laie Chiorul. Mieux vaut tard que jamais. Poate nu at@t de tare c@t ar fi dorit “Profesorul”, totu] suficient pentu demonstra\ia noastr`. D. Mircea Eliade nu este [ns` numai un antisemit cu prejudec`\i filosemite; d-sa mai este prin profesiune ]i un mare iubitor de Indieni. {n adev`r, iat` ce scrie [n “Credin\a” (11 Febr. 1934): “Tr`im o epoc` politic`, dar far` s` facem politic`. Altfel n’am pierde at@ta timp cu distribuirea boga\iilor, cu discutarea tratatelor, cu jocul datoriilor.

Acestea sunt opera\ii abstracte, nepolitice.

Lucien Romier (primul redactor al ziarului “Le Figaro” A. } ) are dreptate c@nd spune c` “ie]irea este cum a fost [ntotdeauna [n epocile de jen` colectiv`, [n luarea [n posesiune ]i punerea [n valoare a noi p`m@nturi de c`tre omul alb. (Sublinierea este a noastr`. A. }.) Nici un acord [ntre europeni nu va fi posibil ]i durabil at@ta timp c@t se va m`rgini la Europa ]i la domeniile deja exploatate de europeni. Dar lucrul acesta necesit` o voin\` de a construi, voin\a de pace - ]i o politic` abstract` conduce [ntotdeauna [n alt` parte”.

A]a dar d. Mircea Eliade nu vrea “opera\ii abstracte” ca distribuirea bog`\iilor. D-sa cere pur ]i simplu colonii pentru omul alb, dreptul de a jefui ]i ucide oameni de culoare fiindc` Europa este [n “jen` colectiv`”. Numai “construind pe spinarea celor un miliard de galbeni ]i negri» d-l Mircea Eliade ]i to\i albii d-sale vor putea avea material spiritual despre mistica indian` ]i filozofia “Ioghi”; numai f@c@ndu-i s` munceasc` p@n` la epuizare, []i va procura d. Mircea Eliade volupt`\i intelectuale; concrete nu abstracte!

Dac` se vor revolta, d. Mircea Eliade [i va condamna f`r` drept de apel [n numele principiului “nerezisten\ii la violen\`”!... Cu acestea am [n\eles prin urmare ]i de ce Malraux a scris “La Condition Humaine” pe c@nd Mircea Eliade, “Maytrei”. Malraux

54

Document e un revolu\ionar pe c@nd Mircea Eliade un reac\ionar. }i dac` ce ]tim p@n` acum nu este [nc` suficient pentru a contura ce se ascunde [nd`r`tul multiplelor tr`iri ale profetului tinerii genera\ii, s` cit`m p`rerea d-lui Mircea Eliade despre muncitorii dela Grivi\a, exprimat` [n romanul “{ntoarcerea din rai”. Nou` ne este interzis s’o reproducem.

At@ta ur` nu poate intra dec@t [ntr’un suflet de plutonier-major!

Totu] este p`rerea lui Mircea Eliade pus` [n gura lui Eleazer. }i tot lui Mircea Eliade [i apar\in ideile despre Revolu\ia Rus`; “Ni]te barbari demen\i, care au fost c@ndva la mod`, pentruc` exista mitul “geniului slav” ]i acum au ajuns din nou la moda pentruc` au montat dou` filme bune ]i au n`scocit planul cincinal, ceva foarte precis, despre care nu ]tie nimeni. Fi\i mai b`rba\i, nu v` speria\i de orice histerie, ce Dumnezeu! O degenerescen\` colectiv`, o teroare exercitat` de c@\iva oameni surmena\i, [nnebuni\i de munc` ]i slei\i de continuul efort de a se mi]ca [n abstrac\iuni - asta e Revolu\ia Rus`” ({ntoarcerea din Rai. pag. 269).

Nu tot a]a vede d. Mircea Eliade, de exemplu, “Revolu\ia na\ional`”. Acolo nu gasim nici “degenerescen\` colectiv`” ]i nici “barbari demen\i” ]i nici “histerie”. Mai [nt@i fiindc` a prev`zut-o “Profesorul” ]i acum o a]teapt` “zeci de mii de oameni”. Apoi, revolu\ia na\ional` [nseamn` “acte, gesturi”, curaj far` nici o preocupare teoretic`, f`r` nici “un scop social bine stabilit”. Este r`zbunarea decisiv` contra b`tr@nilor, contra st@rpiturilor cari au creat un Bucure]ti la] ]i o Rom@nie infam`”, este un ora] cu alte genera\ii, f`r` b`tr@ni mai ales f`r` b`tr@ni.

Hot`r@t, d. Mircea Eliade este un “revolu\ionar”. Dar nu unul dintre aceia obi]nui\i s` muceg`iasc` [n [nchisori sau s` se pr`bu]easc` [n fa\a plutonului de execu\ie. D-sa vrea o “revolu\ie” f`cut` “de o elit`”, de tineri.

“Altminteri asist`m la simple ]i stupide lupte politice pentru cucerirea puterii, ]i asta nu poate interesa pe un om liber. Un act cu des`v@r]ire nou, un act care s` creeze alt cosmos, o alt` ordine spiritual` ]i politic`2.

Restul este, cum ar spune d-sa, “francmasonerie”.

Profetul genera\iei, pornit spre India s` “mu]te din infinit” a mu]cat din Maytrei; [ntors pe meleagurile noastre a devenit un obi]nuit m@nc`tor de comuni]ti ]i str`ini.

Profetul infinitofag, c@nd se ocup` de oameni ]i nu de r@me sau ]erpi, este un hitlerist. * * *

}i acum ceva despre subprofet. Spre deosebire de Mircea Eliade, lui Petru Comarnescu nu-i scap` din zecile de mii de cuvinte scrise anual, nici un cuvin\el din care s` se vad` cum trateaza d-sa “etica ]i democra\ia” [n intimitate. C`ci [ntocmai ca “les pauvres honteux” ai lui Pierre Noziere, d. Petru Comarnescu este un hitlerist ru]inat. Aceia nu cer]eau dec@t noaptea; d. P. C. []i spune crezurile numai [n unghere.

Domnia-sa este hitlerist pentru toat` lumea care vrea s`-l asculte. Excep\ie fac editurile prin intermediul c`rora []i administreaz` lotul sau de infinit ]i “democra\ie”. Mircea Eliade are cel pu\in cinstea s` scape [n scris ceeace nu vrea s` spun` din prejudecat`; Petru Comarnescu []i ascunde ru]inile.

Z`darnic ve\i c`uta un document compromi\`tor isc`lit de d. Petru Comarnescu, care totu]i, o afirm, este hitlerist. Democrat de carier` [n 1931, comunizant [n 1931/32, d. P. C. ]i-a [mbr`cat [n 1933 durerile metafizice [n c`ma]a verde a “tinerei genera\ii” dela Giule]ti atunci c@nd... nu-l vedeau “oamenii binevoitori de bine”. Ve]nic agitat, [ntotdeauna [ns` dincoace de “realit`\ile ultime” ale logicei, d. Petru Comarnescu nu abordeaz` niciodat` subiecte care s`-i poat` aduce sup`r`ri. Chiar c@nd [njur` pe b`tr@ni. }i, la urma urmei, nu ar fi nici o sup`rare dac` d. Petru Comarnescu ]i-ar tr`i o [nchipuit` existen\` tragic` [nchis [ntre pere\ii sufletului s`u. Dar domnia-sa scrie zilnic ]i lumea [l crede altfel. De aceea l-am propor\ionat fa\` de Mircea Eliade, nu conform staturei ci conform “eticei”.

Interesant de observat este c` cifra de 90% d. M. E. a luat-o dintr’un articol al d-lui Mihail Polihroniade (“Axa” No. 19, 1 Oct. 1933) [n care acesta [i spunea c`; 1) Profesorul, adic` d. Nae Ionescu, s’a l`sat de spiritualitate ]i s’a apucat de huliganism; deci poate s` se lase ]i d-sa de bazaconii.

2) {l comp`time]te pentru suferin\ele d-sale judaice, rug@ndu-l totu]i s` sufere ]i al`turi de noi, afl@nd c` [n Maramure] 60% din p`m@nturi ]i 90% din p`duri sunt [n m@inile evreilor.

Dup` 150 zile este desigur greu ca cineva s`-]i aminteasc` cifrele; suficient c` a prins senzul!

2 P@n` ]i terminologia lui Mircea EIiade este hitlerist`! “Intelectuali care fac istorie”, “massele care consum` istorie”, “mit”, virilitate”, “eroism”, “ordine spiritual`”. Deschide\i colec\ia lui “Popolo d’Italia” sau “Voelkischer Beobachter” ]i le ve\i gasi toate!

1

55

S.P. nr. 106/2004

Document

Feciorii lui Nae sau T@n`ra Genera\ie Reac\iunea politic` precum ]i treponema palida se anun\` numai arareori dela [nceput, ca atare.

Realitatea lor nu se vede clar dec@t atunci c@nd valul simptomelor benigne cade ]i apare nebunia. }i fiindc` dup` aceia nu mai exist` leac, ]tiin\a a luat obiceiul s` stabileasc` diagnosticul din vreme. Iat` un caz concret. Pare f`r` [nsemn`tate faptul c` ]apte sau zece oameni se adun`, scot o revist` ]i sunt denumi\i “t@n`ra genera\ie” pentru motivul c` au avut norocul s` fie al`pta\i acum cca. 30 ani. Totu], numai ideia de a milita chiar ]i pentru ceva abstract de tot, sub denumirea de “t@n`ra genera\ie” este simptomatic pentru o anumit` tendin\`. {n adev`r ideia de genera\ie, a]a cum se pune, implic` dou` premize: a) Raporturile [ntre genera\ii ]i nu [ntre clasele sociale constitue factorul motor al istoriei. Oamenii nu se mai despart [n muncitori, \`rani ]i capitali]ti, ci [n sugaci de acum 30, 40 sau 50 ani. b) De vreme ce rela\iile sociale motoare sunt dc ordin biologic, singura ideologie posibil` este aceia aistoric`, spiritualist` ]i finalist`.

Nu seam`n` acesta cu vocabularul curent al statului totalitar ]i rassist? Este mai mult dec@t un pas [ntre confuzia vertical` a genera\iilor ]i aceia a corpora\iilor fasciste? }i aistoricitatea, spiritualismul ]i finalismul nu sunt oare instrumente “ideologice” din arsenalul fascisto-hitleri]tilor? De altfel este de remarcat c` [n Germania, Italia sau Fran\a, problema genera\iilor a devenit, apanagiul exclusiv al cercurilor fasciste. }i nu poate fi dec@t a lor fiindc` este o fals` problem`. Nu o reg`sim nici dealungul istoriei, nici pe toat` suprafa\a societ`\ii. |`ranii, muncitorii sau micii burghezi nu ]i-o pun.

Ea este produsul exclusiv al unei p`turi sub\iri de intelectuali, locuind ora]ul ]i de predilec\ie cafeneaua. Ar fi absurd s` contest`m o diviziune natural`, biologic` a oamenilor. Ea este [ns` complect subordonat` diviziunei sociale pe clase. Poate exist` un tineret capitalist, unul comunist sau unul democrat. Din potriv` este absurd` [mpar\irea suprasocial`, [ntre tineri ]i b`tr@ni, care nu poate avea alt` semnifica\ie dec@t aceia de tineri fasci]ti ]i b`tr@ni fasci]ti. Cum, ve\i spune, sunt d-nii Mircea Eliade, Petre Comarnescu, H. H. Stahl, Ion Cantacuzino, Mircea Vulc`nescu, Alexandru Tell ]i C. Noica fasci]ti? Doar oamenii ace]tia sunt apolitici, nu se ocup` dec@t de lucruri apolitice: “autenticitate”,

S.P. nr. 106/2004

“spiritualitate”, “autohtonism”, “experimen\ialism”, “tr`ire”. Ideile pure ]i nu luptele sociale sau politice, formeaz` obiectul preocup`rilor d-lor. Faptul c` merg at@t de departe cu deta]area de politic [nc@t [ntrebuin\eaz` numai cuvinte ininteligibile, nu este dovad` definitiv` c` sunt tot at@t de departe de dreapta ca ]i de st@nga? }i la urma urmei, exist` o afirma\ie a fiec`ruia: nu sunt “gardist”. Se poate s` nu-i credem pe cuv@nt? Da, se poate. Nu pentruc` ar fi necinsti\i, dar pentruc` posesorul spirochetei afl` prea t@rziu de existen\a ei.

Mai [nt@i, poate fi ast`zi cineva apolitic? Nu, hot`r@t nu. {n adev`r, atunci c@nd societatea era [n echilibru dinamic sau mijloacele de comunica\ie rudimentare, exista posibilitatea ca cineva s` r`m@e, nu deasupra claselor sociale, dar la periferia lor. De aici, iluzia perfectei obiectivita\i a apoliticului. Revolu\ia bol]evic` ]i fascismul au [nl`turat [ns` definitiv aceast` eventualitate. Fiecare muritor este obligat s` ia pozi\ie, cu sau f`r` vrerea lui.

Lupta de clas` transformat` [n razboi de clas`, r`zboiul imperialist [n razboi civil, oblig` la atitudine. Pro sau contra fascismului, pentru sau [mpotriva r`zboiului imperialist, nu mai sunt probleme care privesc o singur` categorie de oameni. Ele condi\ioneaz` via\a de zi la zi at@t a muncitorului de fabric`, c@t ]i a savantului sau poetului. Na\ionalist sau interna\ionalist, fascist sau revolu\ionar, sunt imperative categorice. }i dac` totu] cineva se plaseaz` [ntre baricade, [n acel “no man’s land” din vremea r`zboiului, [n cazul cel mai bun pentru d@nsul risc` s` fie [mpu]cat din ambele p`r\i. {n deob]te [ns`, cei cari se [nc`p`\@neaz` s` r`mae acolo, nu stau mult` vreme, fiindc` [n acest caz nu au dec@t dou` solu\ii: sau refugiul [n trecut sau ascensiunea [n cer. Ori, at@t trecutul c@t ]i cerul sunt ast`zi m`rfuri de schimb a unui singur partid, a fascismului. Cu Dumnezeu, cu Cezar ]i argin\ii asocia\iilor industria]ilor italieni, Mussolini a f`cut fascismul; cu Frederic cel Mare, cu Wotan ]i Thyssen Hitler a creat na\ional-socialismul. Tradi\ ie, mercenari ]i spiritualitate, iat` monede exclusiv fascisto-liitleriste. Deci la cotituri de istorie, nu pot exista pozi\ii aistorice. Ori dreapta, ori st@nga.

Periferia intelectual` apolitic` a murit.

P@n` acum avem prin urmare dreptul s` enun\`m o puternic` prezum\ie; mica noastr` t@n`ra genera\ie ar putea fi fascist`. De vreme [ns` ce ea

56

Document afirma cu t`rie contrarul, s` cercet`m problema mai de aproape, s`-i facem dosarul - cum se spune la tribunal.

Numita t@n`r` genera\ie, [mpreun` cu admiratorii, admiratoarele ]i periferia lor intelectual`, are dou` caracteristici vizibile: 1) aproape to\i sunt func\ionari de stat ]i p`rin\ii mai tuturor au fost la r@ndul lor tot func\ionari. 2) to\i sunt intelectuali ]i oameni de litere. Acestea sunt fapte independente de m`rturiile inculpa\ilor. Ce rezult` de aici? S` vedem. Chipul [n care a luat na]tere “oligarhia deschis`” rom@neasc`, precum ]i felul ei de existen\`, au imprimat vie\ii universitare rom@ne]ti o structur` special`. {nv`\`m@ntul nostru superior a avut mult` vreme ]i mai are ]i ast`zi, menirea de a creia func\ionari de stat. De aceia universitarii rom@ni poart` c@teva semne distinctive: 1. Majoritatea lor au studiat dreptul, filozofia, literele sau teologia. {nainte de r`zboi procentul studen\ilor la Facult`\ile de ]tiin\e era de 25% din total ]i chiar dup` r`zboi acest procent nu a dep`]it 45%.

2. Posed` un eclectism u]or de confundat cu erudi\ia ]i universalitatea.

3. Un indiferentism aparent fa\` de mi]c`rile politice ]i sociale, indiferentism care se transform` u]or [n ]ovinism ]i xenofobie.

Aceste tr`s`turi ale intelectualilor Rom@ni se datoresc unor [mprejur`ri deajuns de complexe.

Jaful for\elor naturale ]i sociale, o industrie pu\in dezvoltat` ]i predominarea capitalului str`in acolo unde exist` industrie, au scos universitarul rom@n din procesul de produc\ie ]i s-au transformat [n func\ionar de stat. Pe de alt` parte, statul era porti\a prin care se putea intra [n oligarhia deschis` rom@neasc`. }i fiindc` rom@nul intrat [n [nv`\`m@ntul superior avea cele mai multe ]anse de a fi func\ionar, prin profesiune el trebuia s` serveasc` la orice st`p@n, cu orice ideologie. De aici predominarea licen\ia\ilor [n drept, transformarea speciali]tilor c@\i existau - [n avoca\i ]i eclectismul, uneori str`lucit al birocratului rom@n. La acestea, ad`ogate unele tradi\ii fanariote ]i [n\elegem spaima pe care universitarul rom@n o provoac` uneori [ntre speciali]ti prin pseudo lui universalitate. Take Ionescu, Titulescu sunt modele ale genului. {n realitate, birocra\ii rom@ni sunt numai eclectici. Ei nu au ]i nu pot avea, ca totalit`\i, o concep\ie, un “Welanschaung”. Orice tez` se poate ap`ra din n`untrul ei, f`c@nd corp cu d@nsa ]i nu, critic, din afar`. Pentru aceasta, ar fi necesar` delimitarea, specializarea, ]i intelectualul func\ionar rom@n este incapabil de specializare prin esen\a lui. Kant din punct de vedere kantian, Igna\iu de Loyola prin prizma iezui\ilor,

politica “prin noi [n]ine” din punci dc vedere br`tienist ]i “Statul \`r`nesc” prin ochelarii d-lui Madgearu. De aceast` elasticitate bibliografic` dispune u]or intelectualul func\ionar; de crea\ie este [ns` necapabil. Tot prin raporturile [ntre universitari ]i clasa noastr` st`p@nitoare se explic` aparentul lor indiferentism fa\` de orice mi]care social` sau politic`, at@ta vreme c@t nu au ordin, sau slujbele nu le sunt periclitate. {n adev`r, prin structura ei “intelighen\a” rom@neasc` este legat` organic de destinul burgheziei rom@ne]ti. Mul\umit` [n zodiile ei favorabile, a suportat ]i toate avatarurile clasei st`p@nitoare. Fericit` [nainte de r`zboi, birocra\ia rom@neasc` s’a bucurat de toate avantagiile infla\iei dup` r`zboi. Singurul reflex al luptei [ntre v@rfurile burgheziei rom@ne]ti, [n s@nul func\ion`rimii, a fost deplasarea propriilor ei v@rfuri. Grosul armatei de birocra\i a r`mas [ns` constant. De aceia, ata]a\i prin defini\ie coteriei la putere, func\ionarii intelectuali sunt indiferen\i fa\` de orice mi]care politic`. Deviza lor [n timp de pace: “totul trece, func\iile r`m@n” se modific` [ns` de [ndat` ce teritoriul lor comercial, Statul, este [n primejdie. Atunci, scepticismul birocratului rom@n se transform` [n aprig ]ovinism ]i sprijin` pozi\ia ]i leafa “a son corps defendant”. A]a se explic` dece universitatea rom@neasc` a dat at@t de pu\ine elemente interna\ionaliste ]i dece studen\imea rom@neasc` a urmat cu at@ta fidelitate timp de 40 ani, toate diversiunile organizate de burghezia rom@neasc`.

Dela izbucnirea crizei mondiale, condi\iile de via\` birocra\iei rom@ne]ti au [nceput s` se schimbe. Procesul rapid de industrializare pe care-l tr`im ast`zi sub imperiul restr@ngerii comer\ului mondial, oblig` burghezia rom@neasc` la un joc multiplu. {mprumuturile externe fiind imposibile pentru o bun` bucat` de vreme, finan\area industrializ`rii nu se poate face dec@t prin sc`deri bru]te de salarii sau infla\ie. Ori, am@ndou` solu\iile pot da na]tere la mi]c`ri de mass` periculoase. }i dac` burghezia interna\ional` nu mai vrea s` exporte ast`zi capital, pentru eventualitatea unei ridic`ri a masselor, ea este oric@nd gata s` exporte panaceul descoperit acum 14 ani, fascismul. {n acest caz, organizatorul de drept al fascismului va fi ca ]i [n str`in`tate aparatul de stat. {ntocmai dup` cum ast`zi organizeaz` contingentarea sau “manifesta\iile de simpatie”, m@ine acela] aparat va da judec`tori care s` achite bandele de mercenari, economi]ti care s` fac` “economie dirijat`”, poli\ie care s` p`zeasc` batalioanele de asalt, sociologi care s` fac` monografii cuziste ]i [n fine o “t@n`r` genera\ie” care s` fac` ideologie.

57

S.P. nr. 106/2004

Document C`ci o dictatur` fascist` fiind o dictatur` sprijinit` pe masse, nu poate tr`i f`r` “ideologie”. Ei bine, t@n`ra noastr` genera\ie de func\ionari, urca\i deajuns de sus [n erarhia noastr` birocratic`, dar [nca neajun]i la v@rf, sunt predestina\i s` devie ideologii fascismului rom@nesc. {n adev`r, ceiace caracterizeaz` a]a numita ideologie fascist` este o confuzie a ideologiilor de clas`. Fiind o dictatur` cu masse dar [mpotriva intereselor lor de clas`, ea este obligat` s` combine toate ideologiile posibile ]i s` nu realizeze dec@t una, aceia capitalist`. Proprietatea individual`, anticapitalism, na\ional-socialism, anticre]tinism ]i p`g@nism, steag ro]u ]i cruce [nc@rligat`, totul [nvelit [ntr’o negur` de formule marc@nd idealismul fascist [n opozi\ie cu materialismul marxist. Confuzionismul fiind caracteristic ideologiei fasciste, eclectismul tinerii genera\ii de func\ionari se suprapune perfect confuzionismului fascisto-hitlerist. Marxism autohtonist ]i s`m`n`torist, spiritualism ortodoxocatolic, experimen\ialism democrato-fascist, tr`ire rom@no-indian`, iat` formule din care dac` nu se poate [nchega o idelu\` c@t de limpede, constituesc totu] un material suficient pentru o ideologie a fascismului rom@nesc. }i dac` t@n`ra genera\ie este “spiritualice]te” preg`tit` pentru rolul ei istoric, nu este mai pu\in adev`rat c` ]i suflete]te tot spre acea, “mi]care t@n`r`, curat` ]i s`n`toasa”, “Garda de Fer”, finan\at` numai de d-nii Vaida ]i Tilea, T`t`r`scu ]i Franasovici, simte ea chem`ri. Iat` dece media func\ionarilor intra\i de cur@nd [n slujbe nu-]i dau seama de jocul la care este silit` burghezia rom@neasc`. Ei simt c` ast`zi au devenit o mass` flotant` cu salarii reduse. {ns`, de d@n]ii depinde soarta burgheziei rom@ne]ti. Ei organizeaz` ap`rarea regimului si tot ei sunt nedrept`\i\ii. Atunci, [n con]tiin\a tinerii birocra\ii rom@ne]ti se na]te iluzia c` ea este chiar clasa st`p@nitoare [n lupt` pentra men\inerea teritoriului comercial, statul, atacat de “democra\ie”, “jidani” ][ “francmasonerie”. De aici [ncolo, drumul este deschis: vocabular au, “tr`iri” deasemenea, restul se confec\ioneaz`. La [nceput o adeziune “sufleteasc`”, apolitic`. Dup` aceia totul devine chestie de circumstan\`, de experien\ialism. Iat` deci, o a doua prezump\ie, de ast` dat` dedus` din situa\ii concrete.

T@n`ra genera\ie prin structura ei, ca mass`, nu poate fi altceva dec@t furnizoarea de ideologie a fascismului rom@nesc. {n fine o a treia prezump\ie. To\i tinerii din genera\ie sunt copiii spirituali ai “Profesorului”, adic` ai d-lui Nae Ionescu.

La d. Nae I. au supt aproape to\i “principiile fundamentale”. “Tr`ire”, “spiritualitate”, “ortodoxie”, nu fac parte din vocabularul d-lui N. I.? Scrie

S.P. nr. 106/2004

ast`zi vreunul un r@nd f`r` Nae [n suflet, [n g@nd sau [n v@rful peni\ei? Exist` o excep\ie, d. H. H. Stahl. D-sa este prin defini\ie feciorul d-lui D. Gusti ]i [n aparen\` refuz` hibridul, N. I. - D. G. apreciat de exemplu de d. Vulc`nescu. Ori, ce este astazi d-l Nae Ionescu dec@t spiritul director al “G`rzii de Fer”? }i d-l D. Gusti nu este oare organizatorul cuzi]tilor denumi\i pentru nevoile cauzei “culturalizatorii satelor”? Acestea sunt rezultatele unei cercet`ri preliminarii ]i de ansamblu. }i de vreme ce am ajuns la unele concluzii imperative, s` deschidem dosarul cu atitudini ]i “cupiuri”, m`car ale unora dintre tinerii no]tri. C`ci to\i ace]ti apolitici scriu. Unii ca d. Mircea Vulc`nescu, scriu mult ]i public` pu\in; al\ii ca d. Petre Comarnescu, scriu pu\in ]i public` mult {n fine “Mare]alul Genera\iei”, d. Mircea Eliade scrie [n permanen\` ]i nu las` un r@nd nepublicat, pentru a nu dezechilibra probabil produc\ia ]i consumul. L`s@nd la o parte M`rcu\a url`toare a publicisticii bucure]tene (Emil Cioran, Petre Manoliu) precum ]i pe Mihail Sebastian, t@narul hitlerist “rum@n” de rit mozaic, de care ne-am ocupat cu alt` ocazie, vom deschide deci dosarul corpurilor delicte ale tinerii birocra\ii rom@ne]ti.

Cu temperamente deosebite, [ns` cu o aceia]i mentalitate, to\i se mi]c` pe un plan unitar. {i vom vedea.

58

Recenzii

Identitate ]i diferen\` [n cultur`* Problema identit`\ii ]i a diferen\ei reprezint` [n cadrul filosofiei culturii tema fundamental` supus` reflec\iei, fiind [n acest sens echivalenta problemei raportului unu – multiplu [n filosofia matematicii sau a rela\iei continuu – discontinuu [n filosofia fizicii. Tocmai raportul dintre Cultura (identic`) ]i culturile (diferite) este supus cercet`rii de Denys Cuche, profesor de etnologie la Sorbonne (Paris V), [n volumul La notion de culture dans les sciences sociales (Conceptul de cultur` [n ]tiin\ele sociale), editat de Institutul European din Ia]i, [n traducerea lui Mihai-Eugen Av`danei. Dup` cum se poate deduce din titlul lucr`rii, problematica amintit` a culturii este transpus` [ntr-un context ]tiin\ific determinat, cel al ]tiin\elor sociale, [n cadrul c`ruia este [nf`\i]at` evolu\ia [n\elegerii conceptului de cultur`, de la perspectivele statice ale Culturii (identice) sau culturilor (diferite) la perspectiva dinamic` [n care identicul ]i diferitul sunt caracteristicile aceleia]i culturi, determin@nd [n acela]i timp evolu\ia acesteia.

Denys Cuche identific` „r`d`cinile” disputei ivite la [nceputurile ]tiin\ei etnologice [ntre concep\ia universalist` despre cultur` ]i cea particularist` [n dezbaterile franco-germane asupra culturii, unde Cultura, [n sens universalist, a iluminismului era opusa termenului german Kultur, cu referin\` particularist` la na\iunea german`. Astfel, mo]tenitor al concep\iei iluministe, Edward Burnett Tylor propune o prim` defini\ie a * Denys Cuche – No\iunea de cultur` [n ]tiin\ele sociale, trad. din lb. francez` Mihai-Eugen Av`danei, Prefa\` Camelia Gr`dinaru, Editura Institutul European, Ia]i, 2003.

conceptului etnologic de cultur` ca expresie a totalit`\ii vie\ii sociale a omului. Dup` Tylor, [ntre primitivi ]i moderni nu exist` o diferen\` de natur`, ci o diferen\iere de grad de [naintare pe calea culturii, justific@nd a]adar unitatea ]i continuitatea culturii printr-un gen de evolu\ionism cultural. Opun@ndu-se unei asemenea [ntemeieri metafizice a Culturii unice, Franz Boas adopt` o pozi\ie empirist` fundamentat` pe observa\ie direct` ]i [ndelungat` a culturilor primitive, constituindu-se ca [ntemeietorul relativismului cultural metodologic. Pentru Boas diferen\ierile dintre grupurile umane sunt de ordin cultural, afirm@nd totodat` unicitatea ]i specificitatea fiec`rei culturi [n parte.

Cei ce pun [n eviden\` cu deosebire nu doar pluralitatea culturilor, dar ]i faptul c` fiecare cultur` [n parte dispune de o autonomie specific` [n raport cu celelalte, sunt cei din ]coala american` „Cultur` ]i personalitate”, fondatorii antropologiei culturale. Pun@nd accentul pe raportul cultur`-individ, ace]tia []i propun s` elucideze resorturile prin care cultura [l determin` pe individ s` ac\ioneze, formul@nd ipoteza c` fiecare cultur` genereaz` un anume stil de comportament comun ansamblului indivizilor dintr-o cultur` dat`. Pentru Ruth Benedict fiecare cultur` este definit` printr-un anume pattern cultural prin care este oferit` indivizilor o „schem`” incon]tient` pentru toate activit`\ile vie\ii. Margaret Mead consider` c` structura personalit`\ii adulte este rezultatul transmiterii prin educa\ie a modelului cultural specific unei societ`\i date. {n sf@r]it, Ralph Linton ]i Abraham Kardiner numesc prin per-

59

sonalitate de baz` aspectul comun al indivizilor dob@ndit prin sistemul de educa\ie ]i care este determinat direct de cultura c`reia [i apar\ine.

Ceea ce a generat studiul rela\iilor dintre culturi a fost conceptul de acultura\ie, a c`rei defini\ie are [n vedere „ ansamblul de fenomene rezultate dintr-un contact continuu ]i direct [ntre grupurile de indivizi de culturi diferite, care antreneaz` schimb`ri ale modelelor culturale ini\iale ale unuia dintre aceste grupuri sau ale ambelor” (p. 83). Admiterea rela\iilor dintre culturi diferite a dus c`tre concluzia evident` c` elementul cultural nu poate fi studiat independent de cel social [ntruc@t cele care intr` [n contact sunt grupurile sociale nu culturile [nsele. Cercet`rile legate de acultura\ie au generat o reformulare fundamental` a concep\iei despre cultur`, trec@ndu-se de la o viziune static` la una dinamic`. Prin urmare, nici o cultur` nu exist` [n stare pur`, identic` dintotdeauna, f`r` s` fi cunoscut vreo influen\` extern`. Astfel, acultura\ia devine un fenomen universal, obiectivat [ns` [n forme ]i grade diferite.

Procesul pe care [l tr`ie]te fiecare cultur`, destructurare urmat` de o restructurare, constituie [ns`]i principiul de evolu\ie al oric`rui sistem cultural. Culturile sunt a]adar complexe de continuitate ]i discontinuitate, identice dar [n acela]i timp supuse influen\elor externe ale diferitului. Aceast` nou` defini\ie a conceptului de cultur` este la fel de revolu\ionar` ca ]i definirea realit`\ilor matematice drept „structuri” de c`tre ]coala Bourbaki, sau conceperea realit`\ii fizice din perspectiva mecanicii cuantice.

Un capitol interesant al lucr`rii este cel destinat raportului dintre cultur` ]i identitate cultural`.

Dep`]ind concep\iile obiectiviste (care definesc ]i descriu identitatea cultural` pe baza unui anumit num`r de criterii determinate consi-

S.P. nr. 106/2004

Recenzii derate „obiective”, cum ar fi: originea comun`, limba, cultura, religia, psihologia colectiv`, leg`turile cu un anumit teritoriu, etc.) ]i pe cele subiectiviste (conform c`rora identitatea cultural` este un sentiment de apartenen\` sau o identificare cu o colectivitate), Fredrik Barth propune o concep\ie rela\ional` ]i situa\ional` prin care identitatea cultural` apare numai [n cadrul unei rela\ii care opune un grup altor grupuri cu care se afl` [n contact. Cu alte cuvinte, nu exist` identitate [n sine, ci aceasta se constituie doar [ntr-o rela\ie cu alt` identitate.

Identitatea se afl` [n strict` dependen\` de diferit (alteritate). Aceast` concep\ie permite disocierea dintre identitate ]i cultur`, un anumit tip de identitate particip@nd la cultur`, dar nu o epuizeaz` [n totalitate.

Pentru cercetarea culturii autorul propune „relativizarea relativismului cultural”. Pe de o parte

trebuie recunoscut c` orice ansamblu cultural tinde spre coeren\` ]i spre o anumit` autonomie simbolic` care [i determin` originalitatea ]i specificitatea. Totodat` orice tr`s`tur` cultural` nu poate fi [n\eleas` independent de sistemul cultural unic c`ruia [i apar\ine. Pe de alt` parte, ceea ce asigur` universalitatea culturilor este etnocentrismul, „parte integrant` a oric`rei colectivit`\i etnice ca atare, asigur@nd func\ionarea pozitiv` a [ns`]i perpetu`rii existen\ei acesteia ]i un mecanism de ap`rare al grupului constituent fa\` de exterior”. Concluzion@nd, Denys Cuche propune [mbinarea complementar` a relativismului metodologic cu etnocentrismul, [mbinare ce permite sesizarea at@t a identit`\ii c@t ]i a diferen\ei, deopotriv` a Culturii ]i culturilor ce caracterizeaz` dinamica social`.

Silviu }ERBAN

Fa\a european` a Rusiei* {n urm` cu c@teva luni a ap`rut [n cunoscuta colec\ie “Chaillot Papers” a Institutului de Studii de Securitate al Uniunii Europene, unul din cele mai bine articulate studii consacrate profilului politic ]i securitar al Rusiei [nceputului de veac ]i rela\iilor acesteia cu Uniunea European`. Autorul lucr`rii, profesorul Dov Lynch1, cercet`tor [n cadrul institutului parizian men\ionat ]i specialist pe problemele de securitate ale spa\iului ex-sovietic, face o riguroas` radiografie a metamofozelor politicii de securitate a Rusiei post-sovietice ]i consecin\elor acestor muta\ii asupra raporturilor Moscovei cu Uniunea European`. Incursiunea inteligent` ]i * Dov Lynch, La Russie face à l’Europe, ISSEU, Paris, 2003.

S.P. nr. 106/2004

foarte bine documentat` [n istoria modern` a Rusiei, [i permite expertului european s` evite analiza facil` a evolu\iilor recente ale Rusiei [n termeni de influen\e ale KGB, armatei, oligarhilor… asupra conduitei interna\ionale a Kremlinului. Dou` sunt asump\iile principale de la care pleac` profesorul Lynch [n evaluarea dinamicii cooper`rii UE ]i Rusiei [n materie de securitate: prima o reprezint` op\iunea deliberat` a pre]edintelui Putin ]i a echipei sale de remodelare a politicii externe ]i de securitate a Federa\iei Ruse [n func\ie de priorit`\ile agendei politice interne, \in@nd cont de resursele disponibile ale Rusiei pentru implicare extern` ]i de muta\iile produse pe scena interna\ional` [n perioada post-r`z-

60

boi rece, care au pus serios [n discu\ie status quo-ul postbelic dar ]i dorita ordine multipolar`; [n acest sens, Dov Lynch estimeaz` c` perspectiva securitar` a Rusiei asupra UE este circumscris` strategiei Moscovei de a se pozi\iona c@t mai favorabil [n noua ordinea interna\ional` [n curs de definire dup` evenimentele de la 11 septemebrie 2001. A doua asump\ie de la care pleac` studiul, mai pu\in explicit` dar evident`, o reprezint` certa ambiguitate care planeaz` asupra celei mai adecvate modalit`\i de rela\ionare a UE cu Rusia pe domeniul PESC/ PESA. Rusia este unul din cei mai importan\i parteneri ai Uniunii, inclus [n Ini\iativa Europa l`rgit` ]i Noii Vecini, dar Uniunea are dificult`\i [n identificarea intereselor comune ]i celor mai adecvate sectoare de cooperare cu Rusia [n materie de securitate. {n acest context, autorul propune [n partea final` a lucr`rii c@teva posibile piste de consolidare a dialogului securitar [ntre Rusia ]i UE, precum sprijinul [n opera\iunile de men\inere a p`cii, reforma militar` ]i lupta [mpotriva prolifer`rii armelor de distrugere [n mas`. De asemenea, este demn de men\ionat c` [n anex` ]la studiul s`u, profesorul Lynch nu ezit` s` creioneze scenariul unei posibile misiuni comune UE-Rusia pentru gestionarea crizei din Transnistria/Republica Moldova.

Iat` [nc` un motiv suplimentar de apreciere pentru o lucrare excelent`, [n m`sur` s` provoace reflec\ii lectorului preocupat de dimensiunea teoretic` a rela\iilor interna\ionale ]i s` sugereze modalit`\i practice de ac\iune deciden\ilor politici.

Gheorghe CIA]CAI NOT~ Dov Lynch este doctor [n rela\ii interna\ionale al Colegiului St. Anthony din Oxford ]i a fost, [nainte de a se al`tura echipei Institutului de Studii de Securitate al UE de la Paris, conferen\iar [n cadrul Departamentului de Studii ale R`zboiului la King’s College din Londra. A publicat [ntre altele Russian Peace Keeping Stragies towards the CSI (2000) ]i Energy in the Caspian Region (2002).

1

Recenzii

Fic\iunea [n documentele de arhiv`* Cartea lui Natalie Zemon Davis (de fapt ciclul de conferin\e sus\inute [n ianuarie 1986 la Universitatea Stanford) are drept tem` un aspect mai pu\in studiat, dar nu mai pu\in interesant: modalitatea [n care aspectele “fic\ionale” ale documentelor istorice pot modela o nara\iune; mai exact, nu este vorba de felul [n care elementele imaginare pervertesc adev`rul, realul, ci de studierea felului [n care povestirea este configurat` prin intermediul acestor artificii de limbaj. Autoarea a ales drept suport pentru acest studiu de caz un anumit “ gen literar”, ]i anume scrisorile de gra\iere. Scopul declarat al lui Natalie Zemon Davis este acela de a analiza modul de a nara al oamenilor din scolul XVI, felul [n care istorisirile variau [n func\ie de narator ]i de ascult`tor, modul de organizare al povestirii (raportul dintre explica\ie, descriere ]i evaluare).

De ce scrisorile de gra\iere?, sun` f`r` [ndoial` [ntrebarea pe care ]i-o pune fiecare dintre cititori; ]i aici, ca de altfel pretutindeni [n cuprinsul c`r\ii, r`spunsul autoarei este promt: pentru c` “…ele se num`r` printre cele mai bune surse de povestiri ne[ntrerupte [n graiul p`turilor inferioare (]i nu numai) din Fran\a secolului XVI”, prin urmare ofer` suportul cel mai indicat pentru o analiz` de acest fel.

Primul din cele trei capitole ale c`r\ii (“Timpul povestirilor”) trateaz` la [nceput diversele componente ale unei scrisori de gra\iere: tipul * Natalie Zemon Davis, Fic\iunea [n documentele de arhiv`. Istorisirile din cererile de gra\iere ]i povestitorii lor [n Fran\a secolului al XVI-lea, traducere din limba englez` de Diana Cotr`u, Bucure]ti, Ed.Nemira, 2003.

de fapt` pe care o presupunea (de regul` omorul nepremeditat, fie el involuntar sau [n legitim` ap`rare), procedura de ob\inere (trimiterea c`tre suveran cu prilejul unei s`rb`tori religioase, discutarea ]i aprobarea ei, apoi verificarea de c`tre instan\a de judecat`, prin audierea martorilor), diversele forme pe care aceasta le [mbrac` (par\ial`, adic` reduc@nd sau comut@nd pedeapsa, total` sau chiar plenar` - adic` ]terg@nd orice alt delict comis!). Urmeaz` apoi o cercetare minu\ioas` a p`r\ilor implicate [n acest proces: petentul ]i avocatul s`u, notarul (el compunea efectiv scrisoarea), slujba]ii regelui, precum ]i o studiere a modului [n care peti\ia era [n mod efectiv alc`tuit` (stilul, prezen\a vorbirii directe, c`ile de invocare a clemen\ei regale - poc`in\a, apelul la milostenia divin` etc.).

Capitolul al doilea al c`r\ii caut`, [n principal, s` eviden\ize modul [n care diversele clase sociale considerau, potrivit propriei concep\ii asupra vie\ii, diferite aspecte ca fiind de natur` s` poten\eze iertarea regelui: autoarea [ncearc` s` disting` [ntre tipurile de pove]ti pe care anumite p`turi sociale le invocau [n scrisorile de gra\iere - spre exemplu, pentru motivele invocate de c`tre \`rani este definitoriu c` “dreptul legitim la o parte din averea familiei sale are o suficient` [nsemn`tate [nc@t s` trezeasc` furia aduc`toare de moarte” (pag.

57), cele al gentilomilor gravitau, aproape f`r` excep\ie, [n jurul ap`r`rii drepturilor ]i a onoarei de senior, pe c@t` vreme cele ale me]te]ugarilor constau [n invocarea de motive privind sentimentul de onoare dat de apartenen\a la breasla respectiv`.

Autoarea urm`re]te deci s` arate cum diversele discursuri din

61

feluritele cereri de gra\iere depind [n mod hot`r@tor de con]tiin\a st`rii sociale a petentului: elementele pe care \`ranii, gentilomii sau me]te]ugarii le consider` ca demne de a-i scuza [n ochii regelui difer` [n func\ie de ce anume fiecare p`tur` social` consider` ca fiind important.

Cel de-al treilea ]i ultimul capitol al lucr`rii trateaz` un aspect ce cap`t` o pondere din ce [n ce mai [nsemnat` printre cercet`rile istorice actuale: rolul femeii [n societate, [n raportul cu autoritatea statal` ]i cu sexul opus; astfel, pe parcursul a c@teva zeci de pagini, autoarea, prin urm`rirea pu\inelor cereri de gra\iere depuse de femei, [ncearc` s` ofere o perspectiv` edificatoare asupra acestui delicat subiect. Concluziile sale sunt c` cererile de anulare a pedepsei exprimate de c`tre femei se distig de cele ale b`rba\ilor: “…printr-o complexitate ]i o textur` aparte. Distan\@ndu-se oarecum, prin premisele culturale ]i op\iunile personale, de motivele legale acceptate, precum impulsul (m@nia oarb`, be\ia), femeile fie p`strau t`cerea asupra sentimentelor lor, fie []i motivau fapta nu doar prin m@nie, ci ]i prin gelozie, disperare ]i sentimentul de vinov`\ie” (pag. 129). Neput@nd face apel, precum b`rba\ii, continu` Natalie Zemon Davis, la un cadru fie ritualic (demnitate, codul onoarei etc.), fie carnavalesc pentru a-]i justifica cererea, ele, “ca ni]te gospodine chibzuite”, creau atmosfer` prin efervescen\a dialogului sau prin detaliul prozaic.

Cartea lui Natalie Zemon Davis, prin intermediul studiului de caz ales - cererile de gra\iere -, ne ofer` o interesant` analiz` asupra unui subiect prea pu\in tratat: felul [n care o nara\iune este structurat` de factori subiectivi precum gradul de cultur` al naratorului, apartenen\a la o anumit` categorie social`, o anumit` concep\ie asupra vie\ii etc.

Andrei VASILESCU

S.P. nr. 106/2004

Summary

2. Editorial

Vladimir Pasti

Corruption - Debate or Reality

10. Internal Politics

Vlad Flonta

Counterprodactiv Euphemisms

22. International Politics

George Surugiu

Epilogue for a Guru

26. Debates

Oana Matei

Political Parties and Participativ Democracy

29.

Virgil Iordache

Romanian Constitution in terms of Human Ecology

33. Essayes

Vasile Nazare

About Democracy Axioms

39. Recent History

Mircea St`nescu

About Dissidence in Comunist Romania

52. Document

Stelian T`nase

Belu Zilber as a Journalist

63. Reviews

Silviu }erban

Identity and Difference in Culture Denys Cuche, The Culture Concept in Social Sciences

64.

Gheorghe Cia]cai

65.

Andrei Vasilescu

S.P. nr. 106/2004

Rusia’s European Characteristics Dov Lynch, La Russie face à l'Europe

Fiction in Archive’s Documents Natalie Zemon Davis, Fiction in Archive’s Documents.

Exoneration Requests and their Raconters in France during the 16th Century

62

În aten\ia cititorilor revistei Sfera Politicii Începând cu num`rul 101, revista Sfera Politicii poate fi procurat` GRATUIT de la sediul Redac\iei noastre din Pia\a Amzei, nr. 13, et. 1 sau prin mandat po]tal, doritorii trebuind, în acest caz, s` achite doar taxele po]tale.

Contact E-mail: sfera totalnet.ro Tel./Fax: 021 312 84 96 021 212 76 61

În aten\ia colaboratorilor revistei Sfera Politicii

Materialele se vor trimite la adresa men\ionat` [n caseta redac\ional` ]i vor avea urm`toarele caracteristici tehnice: - font Times New Roman, m`rimea 11 pt., diacritice; - minim 1.500 de cuvinte sau 4.000 de caractere; - maxim 4.500 cuvinte sau 12.000 caractere

“Sfera Politicii’’ este [nregistrat` [n Catalogul Publica\iilor din Rom@nia la num`rul 4165.

Reproducerea articolelor ap`rute [n publica\ia noastr` se face numai cu acordul scris al redac\iei.