108 - Sfera Politicii

Sfera Politicii REVIST~ LUNAR~ DE }TIIN|E POLITICE EDITAT~ DE FUNDA|IA SOCIETATEA CIVIL~ ANUL XII, 2004

108

Cuprins

Revista este editat` de

Fundaþia Societatea Civilã EDITORIAL BOARD CÃLIN ANASTASIU DANIEL CHIROT DENNIS DELETANT ANNELI UTE GABANYI GAIL KLIGMAN DAN OPRESCU VLADIMIR TISMÃNEANU G. M. TAMAS

DIRECTOR

2. Editorial

Alexandru Radu

Despre sistemul de partide rom@nesc

6. Politic` intern`

Gabriel Gherasim

Liderii ]i Parlamentul European.

8.

Constantin Stoenescu

Ce culoare au “verzii” din Rom@nia?

11.

Adrian |ibu

Anul electoral 2004 ]i schimbarea politic`

14. Dezbateri

Lavinia Stan

CNSAS - Privire retrospectiv`

22.

Vlad Flonta

Televiziunea ]i dictatura audien\ei

26.

Mihai Chioveanu

Emergen\a ]i natura contagioas` a fascismului

33.

Maria PopescuButucea

Cultur` civic` [n noul context european.

37.

Cristina Avrigeanu A doua biopolitic` ]i “via\a dezgolit`”

42.

Cristian Romocea

The Place of Church - State Debates in Post-communist Romania

47. Istorie recent`

Radu Com]a

Nikita Hrusciov ]i “politica pe marginea pr`pastiei”

52. Document

Stelian T`nase

Panait Istrati - Documente

Viorel Zaicu

Noul Principe ]i realitatea efectiv` a aparen\elor

STELIAN TÃNASE

REDACÞIE

Redactor ºef: ROMULUS BRÂNCOVEANU Redactor ºef-adjunct: IOANA COSTESCU Secretar de redacþie: LIVIU STOICA Colectivul redacþional: ADRIAN CIOROIANU LAURENÞIU ªTEFAN SCALAT VALENTIN STAN

57. Recenzii Adresa Redacþiei: Pia\a Amzei, nr. 13, Et. 1.

Bucure]ti, România Tel/Fax: 01 312 84 96, 01 212 76 61 sferapoliticii rdslink.ro http://www.sfera.50megs.com

Revist` recunoscut` de CNCSIS

Dick Morris – Noul Principe Machiavelli [n secolul al XXI-lea

Revista Sfera Politicii apare cu sprijinul NATIONAL ENDOWMENT FOR DEMOCRACY 1

S.P. nr. 108/2004

Editorial

Despre sistemul de partide românesc ALEXANDRU RADU Ten years ago the studies on the political parties’ systems and other related issues have been relatively inexistent in Romania. Now they have become a normal and important subject of the local analysts. After fourteen years and four elections the period of the “childish of democracy” has finished. Most of these studies use the effective number of the political parties as an analyzing method, and the “N” factor became usual for comparing the results. The author’s conclusion is that, after an initial uncertain period, the Romanian political parties’ system has improved its evolution, and now it is going to be stabilized in a configuration of one dominant party. The final verdict should be deferred until the 2004 parliamentary elections. After that moment will see whether the new political organization confirms or not this political system with a dominant party.

{n urm` cu un deceniu studiile despre sistemul de partide din Rom@nia erau mai degrab` inexistente; ast`zi ele au devenit o preocupare fireasc` pentru politologi, [n primul r@nd cei autohtoni. Schimbarea este una fireasc`, natural` a] spune, ]i are la baz` chiar evolu\ia domeniului cercetat. {n general, se apreciaz` c` este nevoie de cel pu\in trei sau patru cicluri electorale pentru stabilizarea unui sistem de partide de tip atomizat, precum [n Europa de est, adic`, socotind un mandat mediu de 4 ani, de o perioad` de 8-12 ani. {n Rom@nia, ca ]i [n majoritatea \`rilor foste comuniste, s-au organizat deja patru edi\ii ale scrutinului parlamentar, astfel c`, putem spune, etapa copil`riei democra\iei a fost dep`]it`. Sau, cel pu\in, suntem ast`zi mai [ndrept`\i\i s` supunem analizei fenomenul partidist rom@nesc. De aici, ]i num`rul crescut al studiilor de acest gen realizate [n ultimii ani. {n acest context, merit` a fi subliniat` apari\ia, [n vara anului trecut a volumului coordonat de Jean-Michel de Waele, Partide politice ]i democra\ie [n Europa central` ]i de est, rezultat al primului colocviu interna\ional consacrat partidelor politice din regiune organizat de Grupul de Analiz` Socio-Politic` a \`rilor din Europa central` ]i de est ]i de Centrul de Studiu al Vie\ii Politice din cadrul Universit`\ii Libere din Bruxelles.

Multe dintre aceste studii utilizeaz` ca metod` de analiz` num`rul efectiv de partide, [n special sub imboldul traducerii [n rom@n` a lucr`rii lui Arend Lijphart Patterns of Democracy1. S-ar putea afirma c`, adoptat de tot mai mul\i dintre cercet`torii fenomenului partidist rom@nesc, indicele N a devenit parte

S.P. nr. 108/2004

a unui limbaj comun ce permite compararea rezultatelor ob\inute. Avantajele metodei nu mai trebuie demonstrate. De altfel, ele sunt larg recunoscute, chiar ]i de c`tre cei care, asemenea lui Giovanni Sartori, critic` excesul “cantitativist”2. Totu]i, modalit`\ile [n care se aplic` metoda indicelui N pot diferi de la autor la autor, astfel c` ]i concluziile la care se ajunge pot avea formul`ri diferite. Este ceea ce [mi propun s` ar`t [n continuare.

Primul pas [l reprezint`, [n mod firesc, stabilirea valorilor indicelui N. Modalitatea de calcul, dup` formula N=1/ pi2, este prea binecunoscut` pentru a mai insista asupra ei. Totu]i, c@teva preciz`ri sunt necesare.

Baza de calcul a num`rului efectiv de partide o reprezint` puterea relativ` a partidelor exprimat` fie [n ponderea voturilor, fie, mai sugestiv, [n ponderea mandatelor. {n general, [n cazul parlamentelor bicamerale, sunt necesare c@te dou` seturi de calcule, c@te una pentru fiecare camer`, valoarea indicelui N fiind media acestora dou`. Totu]i, [n cazul parlamentelor asimetrice, indicele N este calculat pe baza form`rii partizane a camerei prime (adic` a celei mai importante sub aspect formal-constitu\ional), iar [n cazul parlamentelor simetrice ]i, [n plus, congruente, precum cel rom@nesc, se poate utiliza drept baz` de calcul structura partizan` fie a primei camere, fie a celei de a doua. Mai problematic` este num`rarea partidelor aliate ]i a celor frac\ionate. O solu\ie ar fi num`rarea grupurilor parlamentare, indiferent dac` acestea reprezint` sau nu unit`\ile politice ce au concurat [n alegeri. Spre exemplu, pentru alegerile senatoriale din 1996, putem s`

2

Editorial lu`m [n calcul nu ponderea CDR, ci ponderile grupurilor parlamentare constituite pe structura Conven\iei.

O alt` solu\ie, utilizat`, spre exemplu, de Arend Lijphart, presupune “calcularea a dou` numere efective de partide, mai [nt@i pe baza consider`rii a dou` partide, apoi a unui singur partid, ]i realizarea mediei acestor dou` numere�3. De]i mai complicat`, ea are avantajul de a modera diferen\ele dintre solu\iile par\iale, mai ales acolo unde acestea sunt importante. A]adar, rezultatul final depinde de conven\iile metodologice utilizate de fiecare cercet`tor [n parte. S` analiz`m, [n continuare, c@teva modalit`\i de calcul pentru indicele N [n cazul Rom@niei postcomuniste.

Cristian Preda4 porne]te de la urm`toarele premise: baza de calcul o reprezint` componen\a partizan` a Senatului, iar indicele N este calculat, acolo unde este cazul, ca medie aritmetic` a valorilor ob\inute separat – mai [nt@i pentru alian\ele/coali\iile din Senat, ]i apoi lu@nd [n seam` partidele parlamentare [n mod distinct.

Rezultatul ob\inut este cel din tabelul urm`tor: Anul 1990 1992 1996 2000 Media

sus, [n cazul Rom@niei, cu camere parlamentare cu puteri egale ]i alese prin acela]i mod de scrutin, este acceptat` utilizarea componen\ei partizane a uneia dintre camere, aleg@nd Senatul pentru simplitatea calculelor.

De cealalt` parte, tratarea alian\elor ca actori parlamentari unici este justificat` de comportamentul reprezentan\ilor ale]i ai acestora. Astfel, at@t [n perioada 19921996, c@t ]i [ntre 1996-2000, grupurile parlamentare ale CDR au ac\ionat concertat, unitatea Conven\iei fiind precump`nitoare [n raport cu interesele specifice ale partidelor componente. E drept, divergen\ele au fost mai puternice [n ultimul mandat, dar ele nu au afectat nici structura parlamentar`, ]i nici majoritatea guvernamental`. C@t prive]te actualul mandat, Polul Democra\iei Sociale din Rom@nia, chiar dac` compus ini\ial din trei partide, a avut de la [nceput un unic grup parlamentar, a c`rui compozi\ie nu a fost modificat` de muta\iile din interiorul Polului, acum transformat [n PSD. A]adar, utiliz@nd aceste dou` conven\ii, am ob\inut urm`toarele date6: Anul 1990 1992 1996 2000 Media

N 1,6297 5,1809 4,8293 3,4532 3,7732

Pentru a facilita compara\ia, voi reuni [ntr-un singur tabel rezultatele ob\inute [n cele trei moduri.

Un alt autor, Adrian Miroiu5, utilizeaz` compozi\ia partizan` a ambelor camere parlamentare, apreciind [ns` coali\iile/alian\ele politice ca actori parlamentari unici. {n schimb, pentru Camera Deputa\ilor, parlamentarii minorit`\ilor na\ionale, altele dec@t cea maghiar`, sunt considera\i ca reprezent@nd, fiecare [n parte, c@te un partid-cu-un-singur-membru, ]i sunt lua\i [n calcul ca atare. Valorile indicelui N astfel ob\inute sunt redate [n tabelul de mai jos (cu precizarea c` valorile medii, at@t pentru cele dou` camere separat, c@t ]i pentru parlament, sunt calculate de mine).

Anul 1990 1992 1996 2000 Media

CD 4,78 4,29 3,48 4,18

N S 4,75 3,91 3,23 3,96

N 1,63 4,74 3,90 3,23 3,38

Anul 1990 1992 1996 2000 Media

C. Preda 1,6297 5,1809 4,8293 3,4532 3,7732

N A. Miroiu 4,76 4,10 3,35 4,07

A. Radu 1,63 4,74 3,90 3,23 3,38

Se poate remarca, mai [nt@i, c` datele din ultimele dou` coloane sunt similare, pentru 1992, 1996 ]i 2000, nu [ns` ]i valorile medii ale indicelui N ca urmare a faptului c` Adrian Miroiu nu ia [n calcul ]i anul 1990.

Cu excep\ia acestui an, ele sunt [ns` diferite de datele din prima coloan`. Sunt [ns` aceste diferen\e suficient de mari pentru a fi considerate semnificative?

Un prim r`spuns este cel cantitativ. Din aceast` perspectiv`, diferen\a maxim`, de aproape un partid efectiv (mai exact 0,93 unit`\i), apare [n 1996, iar cea minim` [n 2000 – numai 0,22 partide efective ([n 1992 fiind de 0,44 unit`\i). Calculat` dup` valorile medii ale indicelui N, diferen\a este de 0,39 unit`\i, adic` mai pu\in de jum`tate de partid efectiv, exclusiv pentru Senat, sau de 0,69 dac`

P 4,76 4,10 3,35 4,07

{n ce m` prive]te, propun un alt mod de calcul, pornind, ca ]i Cristian Preda, de la ponderile partidelor reprezentate [n Senat, dar, precum a procedat Adrian Miroiu, consider@nd alian\ele ca actori parlamentari unici. Motiva\ia este urm`toarea. Cum am ar`tat mai

3

S.P. nr. 108/2004

Editorial includem ]i N mediu rezultat din datele lui Adrian Miroiu.

Mai important [ns`, cifrele trebuie “citite” prin prisma semnifica\iilor ce le con\in, c`ci ele indic` tipul de sistem partidist existent la un moment dat. Mai exact, este vorba despre configura\ia sau formatul sistemului de partide. Modalitatea de a le citi [n acest fel ne este oferit` de Lijphart, dup` modelul de mai jos, av@nd la baz` clasica tipologie Blondel7.

Distribu\ie ipotetic` a mandatelor (total 100)

N

55 – 45

2

45-40-15

2,6

Multipartidism cu partid dominant

45-20-15-10-10

3,5

Multipartidism f`r` partid dominant

25-25-25-15-10

4,5

Categoria partidist` Bipartidism pur (englezesc) Bipartidism cu dou` partide ]i jum`tate

Consecin\a defectului sesizat de Voicu ar fi fost o anume tendin\` a sistemului spre configura\ia de tip multipartidism cu partid dominat, invalidat` [ns` de valoarea mai ridicat` a indicelui N calculat de Cristian Preda.

Oricum, valorile indicelui N, indiferent de modul de calcul, indic` aceia]i categorie partidist`.

Situa\ia este [ns` diferit` pentru 1996. Alegerile parlamentare din acel an au adus o u]oar` apreciere a primului partid, de ast` dat` CDR, ca ]i a partidului secund, acum PDSR (FDSN), comparativ cu anul 1992, dar ]i o perpetuare a defectului sistemic. Mai trebuie precizat c` num`rul real al partidelor a sc`zut cu 2 unit`\i.

Judec@nd dup` indicele N calculat de Cristian Preda, sistemul de partide ]i-a p`strat configura\ia multipartidist` f`r` partid dominant, idee [mp`rt`]it` ]i de George Voicu, care apreciaz` c` defectul sistemic ]i-a diminuat ac\iunea, “[n sensul c` nu sunt numai dou` for\e politice care au sprijinul a c@te cel pu\in 20% din aleg`tori, ci sunt chiar dou` partide politice [n aceast` situa\ie”10, respectiv PDSR ]i PN|CD. Num`rul efectiv de partide calculat de mine, mai mic cu aproape o unitate dec@t indicele Preda, dar apropiat de indicele Miroiu, plaseaz` sistemul mai aproape de multipartidismul cu partid dominant. Asupra acestei diferen\e voi reveni. {n fine, pentru anul 2000, num`rul efectiv de partide, indiferent cum este calculat, plaseaz` f`r` echivoc sistemul de partide [n categoria multipartidismului cu partid dominant. {n fapt, indicele N al lui Cristian Preda este acela]i cu cel calculat de Lijphart ca etalon pentru un sistem multipartidist cu partid dominant compus din 5 partide reale, precum [n Rom@nia anului 2000. {ntr-adev`r, ponderile partidelor rezultate [n urma acestui scrutin satisfac cerin\ele identificate de Blondel pentru aceast` categorie: primele dou` partide de\in [mpreun` circa 2/3 din totalul sufragiilor [n condi\iile [n care primul partid s-a apropiat de pragul de 40%.

Rezum@nd, datele furnizate de Cristian Preda conduc c`tre urm`toarea dinamic` a sistemului de partide rom@nesc: 1990-1992 – configura\ie “un partid ]i jum`tate”; 1992-1996 – configura\ie multipartidist` f`r` partid dominat; la fel ]i [n perioada 1996-2000; dup` 2000 – multipartidism cu partid dominant. De altfel, autorul [nsu]i o confirm`: “sistemul de partide din Rom@nia a trecut de la tipul un partid ]i jum`tate (dup` alegerile din 1990) la o a]ezare diferit` [n legislaturile 1992-1996 ]i 1996-2000, c@nd a luat chipul unui sistem multipartidist f`r` partid dominant, pentru a ajunge la alegerile din 2000 la forma aproape standard a unui sistem multipartidist cu partid dominant”11. Indicii N calcula\i de mine, ca ]i cei ai lui Adrian Miroiu, cu excep\ia anului 1990, difer` mai pregnant, dup` cum am v`zut, numai pentru scrutinul din 1996, c@nd sistemul, de]i [n configura\ia multipartidist` pur`, tinde spre

A]adar, ce spun valorile indicelui N pentru Rom@nia. {n primul r@nd, c` [n 1990 sistemul de partide s-a ordonat dup` o configura\ie atipic`, care poate fi denumit` cu formula “un partid ]i jum`tate”8. {ntr-adev`r, din cele 7 partide prezente [n Senatul ales atunci, primul, FSN, de\inea majoritatea cov@r]itoare a mandatelor, de circa 77%, ]i, ca atare, o pozi\ie hegemonic`, [n timp ce al doilea, care era forma\iunea etnicilor maghiari, totaliza abia 10% din num`rul total al senatorilor, din raportul ponderilor celor 7 partide parlamentare rezult@nd un indice N de 1,63 partide efective. Datorit` puternicului ei dezechilibru sistemic, formula nu putea rezista, ]i nici nu a rezistat.

Noile alegeri, din 1992, au generat o cu totul alt` structur` parlamentar`, confirm@nd cele dou` schimb`ri majore produse [ntre timp pe scena politic`: constituirea CDR, [n septembrie 1991, ]i frac\ionarea FSN, [n martie 1992. Pe prima pozi\ie s-a situat FDSN, dar la jum`tatea performan\ei Frontului din 1990, iar locul doi, la diferen\` de numai 7 procente, i-a revenit Conven\iei, alte 6 partide calific@ndu-se [n Senat, cu scoruri [ntre 10% ]i 3%. Ca atare, num`rul efectiv de partide a [nregistrat o cre]tere substan\ial`, de peste 3 unit`\i, plas@nd sistemul de partide [n categoria multipartidismului f`r` partid dominant. Raport@ndu-se [n principal la natura compozit` a forma\iunii de pe locul secund, George Voicu [l numea multipartidism cu “defect”, c`ci “cerin\a existen\ei a minimum dou` partide mijlocii (care s` de\in` cel pu\in 20% din sufragii) pentru ca un sistem de partide s` fie multipartid pur nu este [ndeplinit`”9.

S.P. nr. 108/2004

4

Editorial categoria cu partid dominant. Diferen\a este [ns` important` din perspectiva modului [n care apreciem ansamblul partidist pentru [ntreaga perioad`.

Pornind de la faptul c` Rom@nia postcomunist` a experimentat trei tipuri diferite de sisteme partidiste, Cristian Preda consider` c` “sistemul de partide este [ntr-un dezechilibru profund”12, altfel spus, c` num`rul efectiv de partide “ne [nf`\i]eaz` o instabilitate dramatic` a scenei politice rom@ne]ti”13. Concluzia pare a fi sus\inut` at@t de datele furnizate de Adrian Miroiu, chiar dac` acesta nu exprim` o opinie expres` [n acest sens, c@t ]i de cele calculate de mine. Totu]i, c@teva preciz`ri sunt absolut necesare.

Astfel, dinamica indicilor N ne oblig` s` distingem dou` etape, inegale ca durat`: prima, a configura\iei “un partid ]i jum`tate”; cea de-a doua, a multipartidismului. Grani\a dintre ele este marcat` ap`sat de diferen\a dintre valorile lui N pentru 1990 ]i 1992 – 3,55 partide efective (Preda), respectiv 3,11 partide efective (Radu), fiind vorba, [ntr-adev`r, de o schimbare profund`. Este [ns` un fapt acceptat de to\i cercet`torii c` [n aceast` perioad` sistemul de partide, ca de altfel [ntreg e]afodajul politic, s-a aflat sub semnul provizoratului, a]a cum s-a [nt@mplat [n majoritate statelor foste comuniste.

C@t prive]te cea de-a doua etap`, caracteristica ei principal` o reprezint` reducerea num`rului efectiv de partide de la o alegere la alta, pe ansamblu num`rul lor sc`z@nd cu 1,72 unit`\i (Preda), respectiv 1,41 - 1,51 unit`\i (Miroiu ]i Radu), dinamic` ce nu [ndrept`\e]te opinia cu privire la instabilitatea sistemului. Cristian Preda are [ns` [n vedere trecerea brusc` de la multipartidismul pur (1992-1996) la multipartidismul cu partid dominant, diferen\a fiind de 1,38 partide efective.

Calculele mele arat` alt` situa\ie: trecerea de la multipartidismul pur (1992-1996) la cel cu partid dominant (dup` 2000) a fost una mediat` de perioada 1996-2000, c@nd, a]a cum am sugerat mai sus, sistemul partidist a fost, [n fapt, unul hibrid. Num`rul efectiv de partide s-a redus [n 2000 fa\` de 1996 cu doar 0,67 unit`\i (de dou` ori mai pu\in dec@t diferen\a rezultat` din datele lui Preda), o cifr` similar` reie]ind ]i din datele furnizate de Miroiu (0,75 unit`\i). {n plus, diferen\a dintre 1992 ]i 1996 are ]i ea o valoare apropiat` – 0,84 (Radu) ]i 0,66 (Miroiu) – astfel c` sugereaz` o reducere constant` a num`rului efectiv de partide pentru [ntreaga perioad`.

A]adar, av@nd [n vedere toate aceste observa\ii, mi se pare mai potrivit a aprecia c`, dup` o perioad` de provizorat, mai mult sau mai pu\in inerent`, sistemul de partide rom@nesc ]i-a ameliorat evolu\ia, tinz@nd c`tre stabilizarea [n parametrii configura\iei cu partid dominant, concluzie ce poate fi considerat` ca opus` celei formulate de Cristian Preda.

|in [ns` s` reamintesc c` nu am inten\ionat s` pun [n discu\ie coeren\a logic` a analizei f`cute de acesta, ci s` eviden\iez diferen\ele de interpretare rezultate din utilizarea metodei indicelui N [n modurile prezentate mai sus.

Ar mai fi de ad`ugat c` verdictul cu privire la dinamica sistemul de partide din Rom@nia trebuie totu]i am@nat p@n` dup` consumarea alegerilor parlamentare de la sf@r]itul anului, pentru a vedea dac` noua organizare partidist` confirm` sau nu multipartidismul cu partid dominant. {n prima variant`, vom avea [nc` un argument [n favoarea stabiliz`rii sistemului de partide14. Totodat`, cel de al cincilea scrutin postcomunist va contribui ]i la pozi\ionarea mai corect` a Rom@niei pe harta democra\iilor contemporane. Deocamdat`, de]i stabilesc un num`r mai mic de 4 partide efective, valorilor medii ale indicelui N plaseaz` sistemul rom@nesc fie [ntre Islanda (N= 3,72) ]i India (N=4,11), fie, la egalitate cu Venezuela, [ntre Luxemburg (N=3,36) ]i Fran\a (N=3,43)15, toate [ns` cu mai mult de patru alegeri analizate.

NOTE A. Lijphart, Modele ale democra\iei. Forme de guvernare [n treizeci ]i ]ase de \`ri, Ia]i, Editura Polirom, 2000.

2 Sartori consider` [ns` c` indicele N vizeaz` formatul sistemelor partidiste, [n timp ce criteriile de relevan\` propuse de el exprim` mecanica sistemelor de partide (vezi, spre exemplu, G. Sartori, Ingineria constitu\ional` comparat`, Bucure]ti, Editura Mediterana 2000, 2002.

3 A. Lijphart, op. cit., p.82 4 C. Preda, Rom@nia postcomunist` ]i Rom@nia interbelic`, Bucure]ti, Editura Meridiane, 2002, p. 51-52.

5 L. Vl`sceanu & A. Miroiu, Democra\ia ca proces. Alegerile 2000, Bucure]ti, Editura Trei, 2001, p. 80-81.

6 Precizez c` diferen\ele fa\` de datele calculate de A. Miroiu pentru Senat, except@nd N mediu, sunt datorate exclusiv aproxim`rilor folosite.

7 A. Lijphart, op. cit., p. 78.

8 G. Voicu, Pluripartidismul, o teorie a democra\iei, Bucure]ti, Editura ALL, 1998, p. 215.

9 Idem, p. 226.

10 Idem, p. 231.

11 C. Preda, op. cit., p. 21.

12 Idem, p.28 13 C. Preda, Sistemul de partide ]i familiile politice din Rom@nia postcomunist`, [n J.-M. De Waele, Partide politice ]i democra\ie [n Europa central` ]i de est, Bucure]ti, Editura Humanitas, p. 273.

14 Exist` [ns` o condi\ie de care trebuie \inut cont, anume modul de scrutin parlamentar utilizat, proiectat, deocamdat`, [n aceea]i variant` de RP. 15 Vezi A. Lijphart, op. cit., p. 85.

1

ALEXANDRU RADU - conferen\iar dr. la Universitatea Cre]tin` “Dimitrie Cantemir”, autor al lucr`rilor Fenomenul partidist, Nevoia de schimb`ri, Partidele politice din România dup` 1989 etc.

5

S.P. nr. 108/2004

Politicã internã

Liderii şi Parlamentul European GABRIEL GHERASIM

The article details the reactions and political attitudes of several Romanian political leaders concerning the “amendments crisis” at the European Parliament. The analysis pointed out the fact that main Romanian politicians had not done their homework.

Na]terea paradigmei clivajelor prin pana ]i g@ndul norvegianului Stein Rokkan a prilejuit, la finele deceniului ]apte, un efort util de conceptualizare, sistematizare ]i limpezire a coordonatelor vie\ii politice din principalele state occidentale. Indiferent dac` autorul s-a plasat [n descenden\a sociologiei istorice neomarxiste de tip Immanuel Wallerstein, sau dac` opera teoretic` a lui Maurice Duverger ]i modelul AGIL propus de Talcott Parsons1, i-au servit drept surse de inspira\ie, paradigma s-a impus cu exuberan\` astfel [nc@t a fost repede extins` la studiul societ`\ilor din R`s`ritul Europei brusc emancipate de sub r`m`]i\ele “Cortinei de Fier”. Pentru Rom@nia, [ns`, cei mai autoriza\i cercet`tori [ndeamn` la pruden\` ]i modera\ie ipotetic` deoarece mo]tenirea sa istoric` a generat un sistem de partide complicat ]i instabil2. Nici o metodologie nu a reu]it s` risipeasc` ambiguitatea. S-a scris, oricum, despre estomparea unui clivaj fundamental comunist/anticomunist3 - de pild`, ]i despre inexisten\a implicit` a clivajului st@nga/dreapta.

De]i percep\ia [ncet`\enit` [n mediile politice rom@ne]ti este cea corect`, asumat` [ns` intuitiv, acei policy makers care conduc destinele Uniunii Europene nu au rezerve [n a vedea lumea sud-estului european, a c`rei component` istoric` este Rom@nia contemporan`, drept cea care trebuie s` reproduc` p@n` la identitate formula canonic` occidental`, ba chiar s` o dep`]easc` [n spirit anticipativ. {n permanent reflux fa\` de birocra\ia comunitar` - ale c`rei for\` ]i dimensiune pot fi [n\elese doar “pe viu” - politicienii caut` s` recupereze terenul pierdut. Neconcordan\a de percep\ii a f`cut posibil testul relativ dur la care a fost supus`, recent, clasa noastr` politic`. Ipoteza enun\at` poate fi verificat` cu ajutorul unui esen\ializat studiu de caz.

S.P. nr. 108/2004

Deznod`m@ntul amendamentelor propuse de europarlamentarii Arie Oostlander ]i Emma Nicholson este cunoscut: “reorientarea negocierilor” cu Rom@nia. Din acest motiv, pozi\ionarea c@torva dintre principalii lideri politici fa\` de semnalele transmise de la Bruxelles este relevant` pentru demonstra\ie.

Declara\iile se coaguleaz`, astfel, [n jurul urm`toarelor topos-uri: Partidul Social Democrat (PSD) 1. Adrian N`stase: ignorare deta]at` ]i minimalizare.

“Este vorba de o declara\ie personal`, ]i nu a grupului cre]tin-democrat, majoritar [n Parlamentul european”4.

2. Bogdan Niculescu-Duv`z: conspira\ie. “Turcia n-a fost invitat` s` [nceap` negocierile, iar [nt@rzierea negocierilor pentru Rom@nia ar reprezenta premiza ca Turcia s` r`m@n` [n joc ]i s` existe un e]alon urm`tor”5.

3. Ion Iliescu: paternalism. “Nu este drept ca interese politice legate de procesele electorale din UE s` se transforme [n «penaliz`ri la adresa poporului rom@n»”6.

Alianåa PNL-PD 1. Traian B`sescu: revolt`. Liderul PD a invocat incoeren\a Comisiei europene - care [n rapoartele de \ar` din ultimii trei ani a fost generoas` [n aprecieri pozitive – ]i a declarat c` “o seam` de func\ionari europeni ]i europarlamentari au f`cut lobby pe l@ng` guvern ([n privin\a adop\iilor interna\ionale s. m. G. G.)”7.

2. C`lin Popescu T`riceanu: interes na\ional. “Insinu`rile c` am ajutat PSD sunt puerile”8, interludiu a dou` cereri de demisie a guvernului (ultima “de onoare”), a declarat purt`torul de cuv@nt al Alian\ei.

6

Politicã internã Alianåa Popularã (AP) 1. Emil Constantinescu: afiliere doctrinar`. “Dac` [n urma alegerilor din toamn` structura politic` a parlamentului va fi aceea]i, Rom@nia nu va putea intra [n Uniunea European`, se va putea lovi de opozi\ia direct` a Partidului Popular European (...). Din calculele lor, Rom@nia nu ar trimite nici un reprezentant pentru PPE”9.

Analiza atent` a pozi\iilor exprimate permite individualizarea c@torva concluzii. {n primul r@nd, PSD a subestimat for\a europarlamentarilor “recalcitran\i”, consider@nd infailibil sistemul [n\elegerilor anterioare sistemul lui “a bate palma”. Simptomatic` este, de asemenea, expectativa pre]edintelui Ion Iliescu care relev` ambi\iile sale de protagonist al vie\ii politice rom@ne]ti, ale omului care “pune punctul pe i”, ale politicianului care nu cunoa]te perspectiva “pension`rii”.

Alian\a PNL-PD acuz` simptomele unei maladii periculoase: bicefalismul acut. Traian B`sescu nu poate, firesc, s` se complac` [ntr-o pozi\ie subordonat`.

Este o personalitate de tip autoritar care nu obi]nuie]te s` [mpart` cu nimeni “povara” deciziei. Numai c`, [n acest caz, liderul democra\ilor ]i-a extins [n mod st@ngaci discursul obi]nuit spre o alt` \int` – oficialii europeni. Purt`torul de cuv@nt al Alian\ei, deputatul C`lin Popescu T`riceanu a transmis, la fel, semnale politice contradictorii, lipsite de coeren\`: mai [nt@i a cerut guvernului demisia, apoi a revenit, sub presiunea mass-media, sus\in@nd ac\iunea lobbist` pe l@ng` europarlamentarii liberali [n sensul ades invocatului “interes na\ional”, pentru ca, ulterior, s` repete cererea de demisie a guvernului, o demisie “de onoare”.

Foarte interesant` este, [n fine, pozi\ia fostului pre]edinte Emil Constantinescu a c`rui forma\iune politic`, Alian\a Popular`, nu este creditat` [n sondajele de opinie cu ]ansa dep`]irii pragului electoral.

Reac\ia se circumscrie unor idei bine [ncet`\enite [n ]tiin\a politic`: a. impactul cople]itor al Occidentului asupra Europei R`s`ritene a fost de ordin politic10; b. “cauzele hot`r@toare” ale politicii acestor state se afl` [n afara propriilor frontiere11. Viziunea poate p`rea simplificatoare observatorilor autohtoni ai vie\ii noastre politice, exersa\i [n detectarea nuan\elor ]i decriptarea mesajelor ambigue. C@t despre oficialii europeni, ei prefer`, de regul`, lucrurile clare, bine delimitate, lipsite de echivoc. Nu ar agrea, de pild`, partide considerate de dreapta care ar c@]tiga alegerile promov@nd o agend` guvernamental` de st@nga. Nu ar agrea, desigur, o eventual` coali\ie PSD-PNL care ar conduce la dispari\ia opozi\iei fondate doctrinar. Nu agreeaz`, oricum, duplicitatea ]i pozi\ionarea ambigu` [n privin\a rela\iilor dintre Uniunea European` ]i Statele Unite. Oricum, clivajul st@nga/dreapta, discursul uni-

tar al oric`rei alian\e de partide ]i angajamentul european ar trebui s` fie, printre altele, modelul obligatoriu al oric`rei raport`ri a elitelor politice rom@ne]ti la mediul comunitar.

Ele sunt elemente de substan\` care compun fundalul scenei pe care ]i Rom@nia ar trebui s` evolueze dup` 2007. Scena este preg`tit`, scenariul este scris din vreme, urmeaz` ca ]i actorii s` se ridice la nivelul a]teptat. P@n` atunci, ei trebuie s` se perfec\ioneze. Amendamentele celor doi europarlamentari au fost un simplu test. Reac\iile analizate demonstreaz` [ns` un fapt evident: liderii au fost surprin]i nepreg`ti\i pentru c`, de foarte mult` vreme, nu au permis ca reflec\ia serioas` despre probleme esen\iale ]i agen\ii s`i cei mai autoriza\i, s`-]i croiasc` drum [n spa\iul public12. Sau se sper`, naiv, c` Uniunea European` va [mprumuta obiceiurile politice de pe malurile D@mbovi\ei?

NOTE Pentru verificarea celor dou` interpret`ri privind acest episod important din istoria ]tiin\ei politice, condi\ionat implicit de existen\a “r`zboiului rece” ]i a semnifica\iilor anului 1968, vezi Dominique Collas, Sociologie politique, P.U.F., Paris, 1994, p.

499-500 ]i c@teva dintre lucr`rile lui Daniel- Louis Seiler: Les partis politiques en Europe, P.U.F., Paris, 1978, trad. rom., Institutul European, Ia]i, 1999, passim, Les partis politiques, Armand Colin, Paris, 1993, p. 55 ]i “Peut on appliquer les clivages de Rokkan a l’ Europe centrale?”, [n Partis politiques et démocratie en Europe centrale et orientale, ed. Jean-Michel de Waele, Editions de l’ Universite de Bruxelles, Bruxelles, 2002, p.

116 (trad. rom., Humanitas, Bucure]ti, 2003) 2 Daniel-Louis Seiler, op.cit., 2002, p. 141.

3 Jean-Michel de Waele, “Consolidation démocratique, partis et clivages en Europe centrale et orientale”, [n Partis politiques et démocratie..., p. 157-158.

4 “Evenimentul zilei”, 31.01.2004.

5 “Evenimentul zilei”, 03.02.2004.

6 “Ziua”, 10.02.2004.

7 “Evenimentul zilei”, 09.02.2004.

8 “Evenimentul zilei”, 05.02.2004.

9 “Evenimentul zilei”, 10.02.2004.

10 Cf. Daniel Chirot, “Causes and Consequences of Backwardness”, [n The Origins of Backwardness in Eastern Europe. Economies and Politics from the Middle Ages Until the Early Twentieth Century, Edited by Daniel Chirot, University of California Press, Berkeley-Los Angeles-Lndon, 1989, p. 11.

11 Barrington Moore, Social Origins of Dictatorship and Democracy, Beacon Press, 1966, p. xii.

12 Vezi Alain Touraine, Critique de la modernité, Fayard, Paris, 1998, p. 384-385.

1

GABRIEL GHERASIM - este licen\iat al Facult`\ii de Istorie din cadrul Universit`\ii “Al. I. Cuza”, Ia]i, ]i absolvent al Facult`\ii de }tiin\e Politice, cursuri academice postuniversitare, din cadrul SNSPA Bucure]ti.

7

S.P. nr. 108/2004

Politicã internã

Ce culoare au “verzii” din România?

CONSTANTIN STOENESCU Approaching the problems of the ecological political parties in Romania, the paper concludes that in spite of the large number of the specialists and partisans of ecology, these parties have been lacking and still lack political support for elections. The absence of the political ecology and the ecological civic movement in the Romanian political life might cause serious damage to Romania’s negotiation process with the European Union government since a very important chapter in the integration agreement focuses on the environment protection.

De]i Rom@nia se confrunt` cu probleme de mediu destul de grave, unele mo]tenite din perioada de a]a-zis` cre]tere economic` administrat` planificat de autorit`\ile regimului comunist (de exemplu, cazul instala\iilor industriale de la Cop]a Mic` sau conflictul transfrontalier rom@no-bulgar generat de func\ionarea sec\iei de produse clorosodice de la Combinatul Chimic Giurgiu), altele dob@ndite [n economia de tranzi\ie (de exemplu, cazul haldelor de reziduuri neferoase de la Baia Mare), de]i polu`rile de tot felul ]i degradarea mediului ]i a capitalului natural sunt vizibile pentru cet`\ean (de exemplu, poluarea atmosferic` [n zonele de trafic auto intens din marile ora]e sau defri]`rile masive din zonele tradi\ional [mp`durite), de]i aderarea la Uniunea European` presupune, [ntre multe altele, negocierea unui capitol consacrat protec\iei mediului [nconjur`tor ]i adoptarea unor m`suri de prevenire ]i control integrat al polu`rii, ecologia politic` ]i militantismul ecologist par a fi absente din peisajul politic rom@nesc. Partidele ecologiste nu conteaz` deloc [n dezbaterea politic`, iar organiza\iile neguvernamentale, care ar fi putut alimenta subteran, cu lideri ]i idei, fluxul ecologist, se confrunt` cu dificult`\ile din ce [n ce mai mari ale achit`rii costurilor minimale ale existen\ei lor ca structuri organiza\ionale. {n aceste condi\ii, devine legitim` [ndoiala c`, cel pu\in [n viitorul apropiat, vom putea asista la o revigorare a mi]c`rii politice ecologiste. Or, inexisten\a m`car a unui pol doctrinar ecologist poate avea, pe termen lung, consecin\e nefavorabile greu de estimat acum pentru spa\iul rom@nesc al locuirii. Cu o legisla\ie de mediu in-

S.P. nr. 108/2004

complet`, cu un personal de specialitate lipsit de mijloace tehnice ]i autoritate, cu institu\ii penetrate profund de corup\ie, Rom@nia risc` s` devin` o \ar` a devast`rii ariilor protejate, a exploat`rii abuzive ]i ira\ionale a resurselor naturale, chiar un paradis al braconajului interna\ional. Cum s-a ajuns [n aceast` situa\ie? Cum explic`m absen\a ecologi]tilor sau, dac` ei exist`, t`cerea lor, sau, dac` ei nu tac, lipsa lor de audien\`?

De]i poate p`rea surprinz`tor, perioada de glorie a ecologismului [n Rom@nia s-a consumat [n primii ani de dup` 1989. A] spune c` acesta a fost un ecologism rezidual, care ]i-a avut sorgintea [n mediul “ro]u” din a]a zisa societate socialist` multilateral dezvoltat`, c@nd erau [ncurajate doar declarativ preocup`rile orientate spre protec\ia mediului, ca un punct propagandistic obligatoriu [n competi\ia cu un capitalism sortit s`-]i g`seasc` c@t mai repede limitele cre]terii. {n acela]i timp, [n realitatea noastr` socialist`, marile complexe industriale ]i agricole poluau f`r` restric\ii, [n spiritul indica\iilor privind dep`]irile de plan. Pe de alt` parte, [n special la nivelul organiza\iilor politice de copii ]i tineret erau desf`]urate activit`\i educative cu con\inut ecologist, iar [n [nv`\`m@ntul gimnazial disciplina “Ecologie” []i g`sise locul [n planul de [nv`\`m@nt. Dup` 1989, [n condi\iile dispari\iei partidului unic, unii fo]ti activi]ti au g`sit verdele ecologist mult mai onorabil ]i s-au convertit cu rapiditate, pierz@ndu-]i urma [ntr-un grup la care au aderat din convingere mul\i intelectuali, confirm@nd butada c` pepenele verde are miezul ro]u (deja pus` [n circula\ie [n \`rile occidentale [n leg`tur` cu unii sociali]ti converti\i

8

Politic達 intern達 la ecologism). A]a se explic` de ce la alegerile din 1992, oarecum f`r` prea mari eforturi de campanie, Mi]carea Ecologist` (MER) a devenit partid parlamentar, cu destul de mul\i consilieri locali, [n special [n mediul or`]enesc, primind vremelnic chiar ]i portofoliul Ministerului Mediului. A fost o scurt` perioad` [n care [n domeniul politicilor de mediu s-a [ncercat s` se mearg` pe m@na speciali]tilor autentici, iar [n teritoriu ale]ii locali de pe listele ecologi]tilor se luptau pentru adoptarea unor hot`r@ri mai prietenoase mediului natural. Dar tot [n acest interval al entuziasmului generat de cultura politic` mo]tenit` din sistemul comunism, au [nceput s` apar` germenii dezintegr`rii Mi]c`rii Ecologiste ca forma\iune unitar`. Dou` au fost motivele.

Primul dintre ele l-a reprezentat con]tientizarea de c`tre c@\iva lideri ecologi]ti a unei noi identit`\i prin situarea [n opozi\ie fa\` de puterea de atunci. A]a a ap`rut Federa\ia Ecologist` (FER), o forma\iune care s-a asociat, [mpreun` cu Partidul Ecologist (PER), cu partidele istorice, Partidul Na\ional |`r`nesc-Cre]tin ]i Democrat (PN|-CD) ]i Partidul Na\ional Liberal (PNL), devenind apoi p`r\i ale Conven\iei Democratice din Rom@nia (CDR). {ntruc@t [n programele celor dou` partide politice ecologiste nu se reg`se]te un con\inut doctrinar pentru un ecologism de dreapta, este posibil ca op\iunea lor pentru CDR s` se fi datorat mai degrab` unor afinit`\i personale sau unei situ`ri pur ]i simplu oportuniste. Aceast` op\iune pentru un ecologism de dreapta ar fi putut avea o justificare ideologic` profund`: experien\a din regimul comunist confirmase c` statul proprietar nu-]i poate impune constr@ngeri economice favorabile protec\iei mediului. Ca urmare, ar fi fost de dorit ca [n primii ani de dup` 1989 ecologi]tii s` sus\in` o politic` liberal`, s` [ncurajeze privatizarea ]i eliminarea statului din economie. Din p`cate, aceste teme au lipsit aproape complet din discursul ecologist.

Al doilea motiv l-a reprezentat nemul\umirea societ`\ii civile ]i, [n primul r@nd, a liderilor unor organiza\ii nonguvernamentale, care [ncepeau s` se profesionalizeze, fa\` de felul [n care politicienii ecologi]ti le reprezentau interesele. Divor\ul a fost accentuat ]i de scandalul [ndelung ]i puternic mediatizat al unui import de de]euri [ntr-un interval [n care portofoliul Mediului apar\inea unui ecologist. Ca urmare, unele organiza\ii nonguvernamentale ecologiste ]i-au produs o structur` politic` pe care au denumit-o Conven\ia Ecologist` din Rom@nia (CER), inspira\i probabil de deja existenta Conven\ie Democratic`. De]i unii lideri din CER au [ncercat s`-]i foloseasc` experien\a din sectorul

nonguvernamental pentru a provoca dezbateri publice care s` aib` drept urmare corectarea din mers a abaterilor de la o politic` de mediu adecvat`, ei au constatat repede c` nici m`car un dosar de pres` bine documentat nu poate g`si g`zduire [n massmedia dac` risc` s` deranjeze personaje din partea superioar` a ierarhiei puterii.

La alegerile din 1996 rezultatele ob\inute au [nregistrat un declin comparativ cu 1992. Mi]carea Ecologist` ]i Conven\ia Ecologist` au ob\inut doar c@teva locuri de consilieri locali [n unele ora]e, dar nu au mai reu]it s` accead` [n Parlament. Totu]i, [n Parlament au p`truns c@\iva ecologi]ti furniza\i de FER ]i PER pentru listele Conven\iei Democratice. {n perioada guvern`rii CDR cele dou` partide nu au avut reprezentan\i [n guvernele care s-au succedat ]i nici nu s-au remarcat prin ini\iative parlamentare.

Rolul lor politic [n CDR a fost marginal ]i decorativ.

Urmarea a fost dispari\ia ecologismului ca mi]care politic` din c@mpul de vizibilitate al opiniei publice. Mai mult, dup` ce au preluat puterea, partidele politice din CDR au [ntrerupt dialogul cu societatea civil` ]i nu ]i-au orientat politicile sectoriale spre transferul responsabilit`\ilor primare ]i al competen\elor de decizie spre nivelurile adecvate de autoritate. A fost cultivat [n continuare un gen de centralism [n dauna subsidiarit`\ii. Pe de alt` parte, [n loc s` [ncerce s` g`seasc` forme de colaborare ]i s` evolueze spre o unificare politic`, partidele ecologiste existente au accentuat disensiunile dintre ele, s-au erodat [n indiferen\e reciproce, alimentate de cele mai multe ori de orgolii personale ]i de percep\ii alterate de alte angajamnete politice. Ca urmare, de]i se poate spune c` s-au aflat la putere prin cele dou` partide [n perioada 1996-2000, ecologi]tii au fost [mpin]i spre o pozi\ie periferic` [n raport cu actul exercit`rii puterii. Totu]i, [n ciuda figura\iei la guvernare, e]ecul CDR-ului a fost transferat ]i asupra lor. De aceea, se poate afirma cu [ndrept`\ire c` alegerile din 2000 au marcat sf@r]itul reprezent`rii politice a doctrinei ecologiste dup` un deceniu de erori, gafe ]i preg`tire involuntar` continu` a retragerii din scen`.

Care este starea ecologismului [n prezent?

Dup` c@\iva ani de hibernare, ecologi]tii [ncearc`, oarecum tardiv, s` se regrupeze [n vederea particip`rii la alegerile locale ]i parlamentare din acest an. S-au conturat dou` grup`ri. O grupare a rezultat prin comasarea a trei partide, PER, CER ]i Alternativa Verde - Ecologi]tii (PAVE). Gruparea s-a [nregistrat la tribunal ca un nou partid politic ecologist cu denumirea mai comercial` politic de Partidul Ecologist din Rom@nia. Cea de-a doua este aceea]i

9

S.P. nr. 108/2004

Politicã internã FER care a absorbit ce mai r`m`sese dintr-un MER anemic. Ambele forma\iuni au dificult`\i [n procesul de consolidare politic`. {n timp ce prima forma\iune are un sistem de conducere greoi, tripartit, rezultat al negocierilor care au p`strat pentru fiecare dintre liderii celor trei partide ini\iale c@te o func\ie de decizie, cea de-a doua pare s` nu se mai reg`seasc` [n teritoriu. Ambele grup`ri sunt privite [n prezent cu ne[ncredere de societatea civil` ]i au o audien\` redus` [n mass-media. Le lipsesc ini\iativele ]i, ceea ce face marca ecologi]tilor autentici de pretutindeni, lipsesc ac\iunile de protest [mpotriva unor cazuri punctuale de poluare a mediului, de parc` [n Rom@nia nu ar mai fi nici un fel de probleme de mediu. Pe scurt, at@t noul PER c@t ]i FER sunt la fel de inerte.

Pe de alt` parte, partidele mari din Rom@nia nu au dezvoltat o component` ecologist` [n programele lor sau au f`cut doar referiri minimale. Mai mult, [n actuala guvernare a Partidului Social Democrat (PSD) s-a diminuat treptat importan\a Ministerului Mediului, trec@ndu-se de la o conducere neprofesionist` la anihilarea propriu-zis` a acestuia.

Aceasta [n condi\iile [n care Rom@nia trebuie s` negocieze ]i capitolul de mediu [n vederea ader`rii la Uniunea European`, un capitol dificil care d` mult` vulnerabilitate negocierilor. Din perspectiva criteriilor de aderare la Uniunea European` (UE), Rom@nia este [nc` o \ar` [ntoars` cu fa\a spre trecut. Principiul precau\iei nu se reg`se]te [n nici un fel [n economie prin promovarea unor tehnologii c@t de c@t acceptabile, f`r` a mai vorbi de cea mai bun` tehnologie posibil`. Nici principiul “poluatorul pl`te]te”, a c`rui aplicare ar trebui s` aib` drept urmare asigurarea internaliz`rii costurilor generate de aplicarea eficient` a unei politici de protec\ia mediului nu a fost [nc` acceptat de clasa politic`. De aceea, este posibil ca problema protec\iei mediului s` reprezinte un obstacol greu de dep`]it [n calea ader`rii Rom@niei la UE. De]i a acordat pu\in` aten\ie problemelor de mediu, PSD-ul este totu]i singurul partid mare care a [ncercat s` reia leg`turile cu r`m`]i\ele ecologiste, probabil ]i pentru a \ine situa\ia sub control ]i pentru a nu l`sa ca poten\ialul contestatar al ecologismului s` devin` activ. {n`untrul PSD a fost improvizat un Forum Ecologist func\ion`resc, aceasta, [ntr-o oarecare m`sur`, ]i pentru c` un ingredient ecologist d` bine [ntr-o imagine social-democarat`. Afl@ndu-se tot timpul [n construc\ie de imagine, PSD-ul ]i-a c`utat “tichia de m`rg`ritar”: [ntr-o \ar` [n care gunoaiele zac aproape pretutindeni, a fost lansat un program intitulat “Rom@nia curat`”, pe care, dac` [l judec`m

S.P. nr. 108/2004

dup` efectele produse, nu [l putem califica drept nimic altceva dec@t o mi]care propagandistic`. Pe de alt` parte, au fost organizate tot felul de seminarii din a c`ror titulatur` nu a lipsit sintagma “dezvoltare durabil`”. Dar ]i acestea se dovedesc a fi doar form` f`r` fond at@ta vreme c@t, [n realitate, rela\ia economie-mediu-societate func\ioneaz` dup` parametri contrari durabilit`\ii.

C@t despre ecologi]ti, date fiind aceste condi\ii, nu-i greu de f`cut o prognoz`. Cele dou` partide au ]anse minime la alegerile locale ]i parlamentare din 2004. Este posibil ca la locale s` se treac` pragul electoral [n c@teva localit`\i unde se vor g`si pe liste cet`\eni eligibili nu pentru c` reprezint` partide ecologiste, ci datorit` propriului lor prestigiu [n comunitate. Probabil c` noul PER va c`dea prad` tenta\iei unui protocol de colaborare cu PSD, ceea ce va aduce, eventual, doar c@teva avantaje personale unor lideri ecologi]ti, dar nu-i va aduce nimic ecologismului. C@t prive]te FER, aceasta se uit` spre dreapta [n c`utarea unui partener, dar nu mai exist` un CDR care s`-i fie colac de salvare. Or, toate aceste [ncerc`ri de c`utare a unui aliat mai puternic au drept efect am@narea reconstruc\iei interne ]i [nt@rzierea contur`rii propriei identit`\i a partidelor ecologiste. De aceea, de]i exist` [n Rom@nia simpatizan\i ai ecologismului, partidele ecologiste r`m@n [n continuare f`r` electorat.

CONSTANTIN STOENESCU - Doctor [n filosofie. Lector la Facultatea de Filosofie a Universit`\ii Bucure]ti, unde pred` epistemologie.

10

Politicã internã

Anul electoral 2004 şi schimbarea politicã ADRIAN ÅIBU The author discusses the realities of political change in the Romanian context. Making a parallel between 1996 and what may be 2004, he analyzes the propensity for change of the two major competitors - the Social Democratic Party (PSD) and the Alliance Justice and Truth (ADA) - and the atractivity of the two offers involved.

I. Semanticã æi atitudine politicã Schimbarea politic` este, [n anul electoral, chestiunea politic` fundamental`. Va merge societatea rom@neasc` [nainte condus` de acela]i partid sau conducerea va trece [n m@na altor for\e politice? Ne propunem s` r`spundem la aceast` [ntrebare prin discu\ia despre primele dou` for\e politice din Rom@nia – Partidul Social Democrat (PSD) ]i Alian\a Dreptate ]i Adev`r PNL-PD (pe scurt, Alian\a D.A.) – dintre care una e prezumat` s` dea tonul guvern`rii [ncep@nd cu 2005.

Pentru anul 1996, ideea schimb`rii era una [nc`rcat` de sensuri politice, chiar ]i atunci era exprimat` [n contexte care nu aveau leg`tur` cu politica partizan`, ci doar cu realit`\i sociale ]i economice. Conven\ia Democrat` f`cuse [n 1996 s` i se concesioneze monopolul schimb`rii, pe care l-a folosit eficient, bloc@nd orice tentativ` a PDSR de a-]i apropia fie ]i vag conceptul. “Schimbarea” devenise “cheia” politicii rom@ne]ti, iar categoria schimb`rii ajunsese [n centrul societ`\ii rom@ne]ti – politice sau nepolitice.

Schimbarea avea un vector principal - CDR - ]i unul secundar, aflat [n siajul primului - Partidul Democrat condus de Petre Roman.

Ast`zi, ideea susceptibil` de a primi sensuri politice este cea a optimismului. Anul nou 2004 debuteaz` pentru mul\i cu speran\e: optimism referitor la cre]terea nivelului de trai, optimism relativ la apropierea de Uniunea European`, optimism cu privire la dezvoltarea economic`1. Cine se face ecoul acestor optimisme este u]or [ncadrabil [n tab`ra Puterii, fiindc` d` glas ideilor pe care PSD [nsu]i le va folosi [n campania electoral`. Cel care se [ndoie]te de mersul [nainte al Rom@niei [n 2004 ]i afi]eaz` pesimism sau nelini]ti dezvolt` inevitabil discursul politic al ADA, alian\` care se poate recomanda electoral doar prin

raportare critic` la actuala guvernare ]i la realit`\ile perioadei prezente. {n acest an, societatea rom@neasc` are de luat o decizie mai complex` dec@t cea din 1996.

Formal, op\iunea lui 1996 era [ntre vechiul reprezentat de stagnarea guvern`rii PDSR ]i noul [ntruchipat de av@ntul declarat reformist al CDR. De]i dramatic scindat` [ntre aceste dou` op\iuni, societatea rom@neasc` a impus o nou` guvernare, cre@nd masa critic` necesar` pentru a m`ri ritmul propriei schimb`ri. {n 1996, decizia politic` era mai simpl` ]i exprima gradul mai redus de complexitate al actorilor ]i structurilor politice. 2004 marcheaz` [ns` anul [n care societatea rom@neasc` c@]tig` [n structurare ]i complexitate.

Prezen\a ofertelor schimb`rii aflate [n competi\ie direct`2 este unul dintre semnele apropierii de democra\ia de tip occidental, [n care “se calculeaz` ]i se judec` [ncontinuu performan\ele politice”, fiind [n consecin\` “mai u]or de r`spuns nout`\ilor economice nefavorabile printr-o schimbare a politicii”3.

II. Actorii schimbãrii în 2004 Spre deosebire de 1996, anul electoral 2004 se prezint` cu doi actori majori ai schimb`rii: PSD ]i Alian\a D.A. Fiecare dintre ace]ti doi actori ne prezint` un model diferit de schimbare, care se construie]te pe baza propriei experien\e de [nnoire politic` ]i care valorizeaz` idei ]i resurse manevrate cu relativ succes [n procesul propriei schimb`ri.

Partidul Social Democrat a reu]it s` fac` sistemul democratic s` func\ioneze [n folosul propriu, modific@ndu-]i structura ]i atitudinile [n func\ie de mecanismele institu\ionale ale democra\iei. Capacitatea de schimbare a PSD a fost mult` vreme pu\in evident` ]i [n consecin\` subestimat`. Perioada de dup` 2000 a probat cu claritate superficialitatea

11

S.P. nr. 108/2004

Politicã internã percep\iei, c`ci este evident c` unui PSD lipsit de mijloacele schimb`rii i-ar fi lipsit ]i mijloacele conserv`rii sale. Partidul Social Democrat s-a adaptat, reu]ind cel mai bine dintre toate partidele post-decembriste s` fac` trecerea de la o construc\ie fragil` la o institu\ie politic` solid`. Semnul clar al acestei transform`ri este prevalen\a liniei politice realiste, iar faptul c` Adrian N`stase va fi obligat s` livreze maximum de utilitate partidului prin candidatura pentru func\ia de pre]edinte al Rom@niei va certifica triumful institu\iei asupra membrilor ei4. Succesul relativ al schimb`rii interne din PSD a convins partidul de dou` lucruri importante. Primul dintre acestea este certitudinea c` partidul are ]i voca\ia schimb`rii sociale. Al doilea este descoperirea c` aceast` schimbare social` poate produce diverse resurse pentru partid – economice, de cadre, de imagine – f`r` a aliena p@n` la gradul de alarm` baza lui electoral`. Mai mult, actualul partid de guvern`m@nt a reu]it [ntr-o oarecare m`sur` s` atrag` o parte din publicul netradi\ional - adev`rat` prob` de foc, fiindc` “un partid care nu-]i poate schimba electoratul … []i pierde din caracterul de institu\ie”5 ]i devine finalmente neatractiv pentru [ntregul corp electoral. {n consecin\`, raportarea PSD la fenomenul schimb`rii este diferit` ast`zi fa\` de 1996. {n opt ani de zile, PSD a trecut de la respingerea schimb`rii la acceptarea ei ]i, finalmente, la promovarea ei. Plas@ndu-se [n fruntea unei societ`\i [n schimbare, PSD a reu]it dup` 2000 s`-]i aproprie mare parte din discursul pe baza c`ruia s-a construit tradi\ional oferta for\elor de centru-dreapta.

Cu toate reformele interne, PSD a r`mas [ns` partidul conserv`rii. Acest conservatorism, chiar dac` mai suplu dec@t [nainte, [l face [n continuare vulnerabil la presiunile interne ]i externe, care tind s` imprime un ritm ]i mai alert schimb`rii sociale, economice ]i politice. Reac\ia fireasc` a PSD este prin urmare aceea de a se opune unei schimb`ri mai accelerate, nu doar pentru c` se afl` prins [n iluzia c` propriul model de schimbare este [n continuare extrem de competitiv, dar ]i pentru c` partidul s-a apropiat foarte mult de limita resurselor pentru schimbare. De la un anumit punct [ncolo, ideea schimb`rii devine perdant` pentru PSD. N`scut` pe ruinele coali\iei de guvernare dintre 1996-2000 din teama de suprema\ie necontestat` a Partidului Social Democrat, Alian\a D.A. are o experien\` mult mai traumatizant` a schimb`rii interne.

Partidul Na\ional Liberal, primul motor al Alian\ei, a trecut printr-o dramatic` lupt` intern`. Schimbarea conducerii prin venirea lui Theodor Stolojan [n fruntea partidului a propulsat PNL ca vedet` a scenei politice [n condi\ii de fragilitate intern` ]i lips` de coeziune [ngrijor`toare. Pentru PNL, anul alegerilor vine

S.P. nr. 108/2004

prea repede, [nainte ca organiza\ia s` poat` absorbi ]ocul contest`rii ]i schimb`rii precipitate a liderului Valeriu Stoica, ca ]i aderarea diferitelor grupuri ]i personalit`\i unite de ideea g`sirii unui vehicul pentru ambi\iile lor politice. Mult diferit de ceea ce era cu patru ani [n urm`, Partidul Na\ional Liberal se afl` ast`zi [n etapa [n care [ncearc` s` se precizeze ca for\` politic` real` cu baz` electoral` [n fine semnificativ`, str`duindu-se [n acela]i timp s` fie alternativa la social-democra\ia partidului lui Ion Iliescu ]i Adrian N`stase. Conflictul de priorit`\i este evident, pentru c` unul dintre obiective cere timp ]i construc\ie de partid, [n timp ce cel`lalt cere ac\iune politic` rapid` [n baza unei arhitecturi institu\ionale [nc` slab conturat`.

Partidul Democrat a trecut [n ultimii trei ani printr-un alt gen de schimbare, cu mult mai dificil de digerat. Evenimentele survenite [n PD dup` 2000 au validat at@t popularitatea superioar` a lui Traian B`sescu fa\` de cea a lui Petre Roman, c@t ]i atractivitatea mult mai mare a variantei PSD de social-democra\ie comparativ cu varianta democrat`. Soldul acestor realit`\i este negativ pentru Partidul Democrat. Migra\ia de oameni ]i resurse c`tre PSD i-a l`sat pe democra\i cu pu\ine elite - locale ]i na\ionale - ]i f`r` viitor.

Desp`r\irea PD de social-democra\ie ]i aspirarea lui tot mai clar` [ntr-o construc\ie doctrinar` diferit` au fost semnalate simbolic de recenta plecare a liderului fondator Petre Roman. Pentru PD, acest lucru a [nsemnat [n prmiul r@nd o sc`dere doctrinar` ]i mai pu\in o pierdere de lideri politici. Social-democra\ia rom@neasc` [nseamn` din ce [n ce mai mult PSD, iar identificarea unei ni]e de pia\` pentru PD devine din ce [n ce mai problematic`.

Alian\a dintre PNL ]i PD apare [n aceste condi\ii ca un compromis politic [ntre un partid cu viitor ]i un partid cu trecut, [ntre un partid preocupat s` dezvolte ceea ce are ]i unul [ngrijorat de eventualitatea dezintegr`rii. Cuv@ntul de ordine este deci - pentru ambele partide - “pruden\a”. Orientate spre consolidare intern`, lipsite de aria polifonic` a unei puternice nemul\umiri sociale ]i observatoare [nc` prea t`cute ale pragmatismului guvernamental, partidele componente ale Alian\ei D.A. nu par preg`tite s` ofere mesajul limpede, viu ]i pasionat al “schimb`rii”. Semnificativ [n aceast` ordine de idei, contestarea administra\iei PSD se face predominant din perspectiva «corup\iei institu\ionalizate», pentru c` agenda legislativ` a guvernului, politicile de protec\ie social` pasiv` ]i cre]terea economic` a ultimilor trei ani nu permit un discurs radical ]i [n acela]i timp credibil referitor la schimbarea politic`. Referirile la schimbare sunt - ]i, pe c@t se poate prevedea, vor r`m@ne - marginale [n discursul politic al Alian\ei D.A.

12

Politicã internã III. În loc de concluzie Pentru 2004, tema schimb`rii se anun\` de o natur` cu totul diferit` de cea din 1996. Atunci, un singur actor politic - Conven\ia Democrat` din Rom@nia - p`rea dornic ]i preg`tit s` ofere schimbarea.

Oferta schimb`rii [n 1996 era total` ]i nu suporta concuren\`. {n 1996 se vorbe]te de “Schimbare” cu “s” mare. Ast`zi, doi actori politici - PSD ]i Alian\a D.A. - ofer` schimbarea, iar diferen\a dintre cele dou` oferte este una de accent. Percep\ia de ruptur` asociat` unei schimb`ri [n 1996 nu mai exist` [n 2004. Acum, [n 2004, vorbim de “schimbare”, cu “s” mic. Avansul substan\ial al PSD [n fa\a Alian\a D.A. [n ceea ce prive]te op\iunea de vot6 arat` c` nu exist` deocamdat` o propensiune semnificativ` spre schimbare. Interesele aleg`torilor de structureaz` dup` alte criterii dec@t [n 1996. No\iunea de “schimbare” nu mai comport` aceea]i [nc`rc`tur` partizan`, iar electoratul o poate concepe [n acela]i cadru institu\ional, realizat` de chiar aceia]i actori politici ]i cu mijloace nu mult diferite de cele prezente.

Cu toate acestea, nu este deloc sigur c` PSD va reu]i s` [ntruneasc` consensul electoral asupra propriului proiect de schimbare politic`. O gripare nea]teptat` a mecanismului economic, o succesiune de gre]eli la v@rful PSD [n privin\a op\iunilor de etap` ale anului 2004, o mobilizare nea]teptat` a liderilor PNL ]i PD – sau o combina\ie [ntre cele trei – pot face [nc` din oferta Alian\ei D.A. alternativ` electoral` dezirabil` pentru majoritate.

delor [n func\ie de op\iunile de vot: PSD (cu 42,1% din inten\iile de vot), DA (cu 28,2% din inten\iile de vot), PRM (cu 18,3% din inten\iile de vot).

SEMNAL Georges Nivat La pas prin noua Rusie - Memorie, tranziåie, renaætere Traducere: Alexandru æi Magdalena Boiangiu Editura: Compania Anul apariåiei: 2004

Descriere Ce mai face marele vecin neliniætitor de la Rãsãrit? Ce se mai întâmplã în fostul imperiu dincolo de zarva politicã de la vârf?

Georges Nivat, unul dintre cei mai mari slaviæti francezi contemporani, strãbate, la câåiva ani o datã, Rusia concretã, a oamenilor æi a locurilor. Æi dã seamã despre un popor æi o åarã care trec, dupã cãderea URSS, prin schimbãri uriaæe, îæi cautã vechile repere æi se strãduiesc sã-æi clãdeascã o fiinåã nouã, deschisã spre Europa, spre lume.

Din cuprins:

NOTE Cf. sondajului Gallup/ CSOP dat publicit`\ii la [nceputul lui ianuarie 2004, 39% dintre rom@ni cred c` 2004 va fi un an mai bun dec@t 2003, 30% cred c` 2004 va fi la fel ca 2003, [n timp ce 24% prev`d un an nou mai r`u dec@t precedentul.

2 }i PSD ]i DA au ca obiective declarate integrarea [n Uniunea European`, cre]terea economic` sau realizarea unei economii de pia\` func\ionale, f`r` ca mijloacele de atingere a acestor obiective s` fie sensibil diferite – se are practic [n vedere implementarea acquis-ului comunitar.

3 Daniel Chirot – Societ`\i [n schimbare, Editura Athena, Bucure]ti, p. 209 4 Samuel P. Huntington crede c` sunt solide acele organiza\ii care reu]esc s` reziste ambi\iilor prost direc\ionate ale celor care le conduc temporar.

5 Samuel P. Huntington – Ordinea politic` a societ`\ilor [n schimbare, Editura Polirom, Ia]i, p. 24 6 Sondajul de opinie CURS/ CSOP din decembrie 2003, ultimul disponibil din anul trecut, prezint` urm`torul clasament al parti1

Metamorfoza Moscovei • Salvarea vine de sus • Mizerie æi abandon • «Complexul Zinoviev» • Chipuri ale credinåei ruse Georges Nivat este profesor la Universitatea din Geneva din 1974, a devenit profesor onorific în anul 2000, a fost directorul Institutului European al Universitãåii din Geneva între 1997 æi 2000. Cãråile sale despre Soljeniåin æi sfâræitul mitului rus l-au fãcut cunoscut în toatã lumea încã din anii ’70-’80.

Este directorul colecåiei «Slavica» a editurii L’Age d’Homme din Lausanne, coeditor al publicaåiei „Slavica Helvetica“ a editurii Lang din Berna æi codirector al lucrãrii în æapte volume Histoire de la littérature russe, apãruta la editura Fayard din Paris.

ADRIAN |IBU - a absolvit Facultatea de Finan\e, B`nci ]i Contabilitate din cadrul A.S.E. Bucure]ti ]i cursurile post-universitare ale Facult`\ii de }tiin\e Politice din cadrul S.N.S.P.A. Bucure]ti. Este specializat [n rela\ii publice ]i comunicare politic`.

13

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri

CNSAS

– privire retrospectivã – LAVINIA STAN The National Council for Studying the Security Archives (CNSAS) is celebrating four year since it’s been created. This is a perfect opportunity to evaluate its general activity. During these four years the Council has only identified one hundred former Security members though it had verified several thousand persons. This figure is totally irrelevant compared to the general estimation of the total amount of former Security officers and informers (between 400,000 and 700,000). The article is dealing with six main reasons explaining the institutional inefficiency of the Council, its incapacity to guarantee the citizens free access to their personal security files and its more efficient and clear capacity to disclose of a larger number of agents.

{n cur@nd, Consiliul Na\ional pentru Studierea Arhivelor Securit`\ii (CNSAS) va s`rb`tori patru ani de existen\`, prilej de evaluare a activit`\ii sale de ansamblu. Constituit [n anul 2000, [n baza a]a numitei legi Ticu (legea 187/ decembrie 1999), ca agen\ie organizat` la nivel central, finan\at` exclusiv din bugetul de stat ]i aflat` sub control legislativ, CNSAS a reu]it s` se organizeze institu\ional, s` ob\in` aprobarea Parlamentului pentru regulamentul s`u de func\ionare, s` angajeze personal de triere, analiz` ]i cercetare, s` lanseze o serie de documente ]i studii, s` organizeze expozi\ii de profil ]i s` ob\in` (cu nepermis` [nt@rziere) un sediu pentru depozitarea arhivelor Securit`\ii. Dac` toate aceste realiz`ri au dat substan\` Consiliului ca organiza\ie, nu se poate spune c` acela]i succes a fost repurtat [n ce prive]te activitatea sa de baz`, cea pentru care a fost [nfiin\at: deconspirarea fo]tilor agen\i ]i informatori ai poli\iei politice comuniste prin publicarea numelor acestora [n Monitorul Oficial, partea a III-a. {n primii s`i patru ani de activitate, Consiliul a identificat mai pu\in de 100 fo]ti securi]ti (ofi\eri, informatori ]i colaboratori), de]i sus\ine c` a verificat c@teva mii de persoane, cele mai multe [n vederea alegerilor din anul 2000. Cifra total` a celor deconspira\i este neimpresionant` [n compara\ie cu estim`rile num`rului total al ofi\erilor ]i informatorilor, ce variaz` [ntre 400.000 ]i 700.000, chiar dac` accept`m c` nu to\i ace]tia au fost implica\i [n ac\iuni specifice poli\iei politice1. Dac` se p`streaz` ritmul actual al deconspir`rii, cet`\enii Rom@niei nu vor afla numele tuturor securi]tilor mai [nainte de anul 6000.

S.P. nr. 108/2004

}ase factori principali ar explica ineficien\a institu\ional` a Consiliului, ritmul lent cu care acesta a oferit cet`\enilor acces la dosare ]i num`rul foarte mic de agen\i identifica\i p@n` [n prezent.

Unii factori sunt endogeni, al\ii sunt exogeni, dar to\i reprezint` tot at@tea arii unde se poate [ncerca o [mbun`t`\ire a situa\iei.

1. Cadrul legislativ contradictoriu Cadrul legislativ [n limitele c`ruia Consiliul func\ioneaz` este un instrument imperfect pentru solu\ionarea problemelor specifice decomuniz`rii ]i stabilirii leg`turilor cet`\enilor rom@ni cu fosta Securitate. Legea Ticu nu este o lege a lustra\iei comparativ` celei adoptate de Republica Ceh`, care a optat pentru [nl`turarea temporar` a fo]tilor demnitari comuni]ti ]i colaboratori ai poli\iei politice StB din via\a politic` postcomunist`. Legea Ticu nu stipuleaz` m`suri punitive [mpotriva acestor categorii sociale, ci, mai degrab`, sper` c` ru]inea de a fi catalogat drept fost agent al poli\iei politice [i va convinge pe cei cu con]tiin\a p`tat` s` r`m@n` [n afara spa\iului politic, speran\` infirmat` de campania electoral` din anul 2000 ]i de verific`rile care i-au precedat. {n loc s` []i admit` vinov`\ia ]i s` cear` iertare victimelor, candida\ii demasca\i ca fo]ti colaboratori s-au gr`bit s` conteste verdictele Consiliului ]i s` refuze asumarea oric`rei responsabilit`\i pentru actele lor. Candida\ii liberali ]i \`r`ni]ti au acuzat Consiliul de p`rtinire ]i lips` de voin\` [n a demasca criminalii ]i demnitarii notorii ai perioadei comuniste, [n timp ce conducerile Partidului Rom@-

14

Dezbateri nia Mare (PRM) ]i a Partidului Social Democrat (PSD) ]i-au ar`tat din start scepticismul [n ce prive]te utilitatea verific`rilor. {n acela]i timp, legisla\ia restr@nge num`rul dosarelor deschise publicului prin excluderea celor care vizeaz` ‘securitatea na\ional`’, un concept impropriu detaliat de legea Ticu ]i legea 51/august 1991.

Prin imprecizia utiliz`rii termenul de ‘securitate na\ional`’, legisla\ia las` la latitudinea organelor de stat (p@n` acum, altele dec@t CNSAS) stabilirea liniei de demarca\ie [ntre dosarele care pot fi deschise publicului ]i cele care trebuie s` fie \inute sub cheie. Prin lege, CNSAS-ul ]i Serviciul Rom@n de Informa\ii (SRI) decid de comun acord care dosare r`m@n inaccesibile publicului, dar rela\ia dintre cele dou` organiza\ii r`m@ne asimetric`, d@ndu-i SRI-ului control asupra procesului de selec\ie. Arhiva Securit`\ii este de\inut` de SRI, care poate modifica sau distruge dosare f`r` ca CNSAS-ul s` realizeze acest lucru. Tot prin legea Ticu, cazurile de dosare disputate sunt rezolvate de Consiliul Suprem de Ap`rare a |`rii (CSAT), [nfiin\at [n virtutea legii 39/decembrie 1990. {n ecua\ia SRI-CNSAS [ns`, CSAT nu este independent, deoarece ]eful SRI-ului este membru al Consiliului, [n timp ce pre]edintele CNSAS-ului nu. Ca urmare, SRI-ul are un cuv@nt de spus [n ultimul stagiu al select`rii dosarelor ce fac atingere ‘securit`\ii na\ionale’, un stagiu la care CNSAS-ul este lipsit de reprezentare.

Procesul deconspir`rii a fost negativ influen\at ]i de disputata prevedere a nominaliz`rii membrilor Colegiului CNSAS de c`tre partidele reprezentate [n Senat [n legislatura 1996-2000, o stipulare ce a l`sat procesul de nominalizare deschis la influen\a intereselor partizane. De]i formal, membrii Colegiului nu pot fi membrii unui partid politic, mul\i dintre ei au adoptat pozi\iile programatice ale partidelor ce i-au propulsat [n Colegiu. {n campania electoral` din 2000, Mircea Dinescu s-a al`turat deschis candidatului preziden\ial liberal Teodor Stolojan, [n]el@nd a]tept`rile majorit`\ii c` membrii Colegiului vor adopta o pozi\ie neutr` fa\` de candida\ii al c`ror trecut aveau obliga\ia s` [l verifice. Anul trecut, Constantin Buchet ]i Mihai Gheorghe au promovat la fel de deschis pozi\iile PRM ]i PSD, forma\iuni care i-au propus pentru Colegiu, de contestare a CNSAS-ului ]i disputare a [ns`]i utilit`\ii oric`rei decomuniz`ri [n Rom@nia. La [ndemnul acestor partide, ]i cu complicitatea liderilor lor, Buchet ]i Gheorghe au refuzat s` mai participe la ]edin\ele Colegiului. Dinescu, Buchet ]i Gheorghe au fost proteja\i tacit de pluralit`\ile parlamentare ale c`ror interese le-au promovat (social democrat` [n 2003,

‘coali\ia de coali\ii’ [n 2000). {n ciuda neutralit`\ii formale a membrilor Colegiului, principalele partide politice ale \`rii [nc` le cer socoteal` pentru pozi\iile ]i deciziile lor, de]i, prin lege, CNSAS-ul este r`spunz`tor doar Parlamentului [n ansamblul s`u.

Nu [n ultimul r@nd trebuie spus c`, de]i, prin lege, Consiliul este singura institu\ie rom@neasc` capabil` s` fac` distinc\ia [ntre securi]ti, victimele lor ]i persoanele care nu pot fi [ncadrate [n nici una dintre aceste dou` categorii, o nou` structur` guvernamental` recent [nfiin\at` are atribu\ii asem`n`toare. De]i articolul 26 al legii Ticu prevede c` nici o alt` lege nu poate fi interpretat` astfel [nc@t s` [i pun` [n dificultate aplicarea, [n noiembrie 2002, autorit`\ile rom@ne]ti au [nfiin\at Oficiul Registrului Na\ional al Informa\iilor Secrete de Stat (ORNISS). {n vederea [ndeplinirii condi\iilor necesare ader`rii la NATO, Oficiul este [mputernicit s` garanteze fluxul de informa\ie senzitiv`, s` protejeze sistemul na\ional de informa\ii ]i s` previn` riscul ]i vulnerabilitatea [n folosirea informa\iilor secrete prin acordarea de certificate de [ncredere doar acelor persoane demne de a avea acces la astfel de informa\ii.

At@t NATO, c@t ]i guvernele occidentale ]i-au exprimat [n c@teva r@nduri [ngrijorarea fa\` de posibilitatea ca fo]tii colaboratori KGB infiltra\i [n r@ndurile Securit`\ii s` aib` acces la informa\iile unei organiza\ii pe care alt` dat` au tratat-o drept inamic.

F`r` [ndoial`, ORNISS ]i CNSAS sunt chemate s` identifice categorii diferite angajate [n opera\iuni diferite desf`]urate de Securitate, dar aceste categorii nu sunt mutual exclusive. Este CNSAS-ul obligat s` \in` seama de verdictele date de ORNISS? Ce se [nt@mpl` [n cazul [n care Oficiul acord` certificate de [ncredere unor securi]ti notorii pe care CNSAS-ul i-a deconspirat sau nu? {n ce m`sur` verdictele celor dou` organiza\ii se bazeaz` pe aceea]i informa\ie?

Toate aceste [ntreb`ri [nc` []i a]teapt` un r`spuns.

Primul ministru Adrian N`stase a fost criticat pentru plasarea Oficiului sub controlul s`u direct, o m`sur` care, pentru unii, demonstreaz` c` N`stase “a descoperit adev`rul pe care l-ar fi suportat fosta coali\ie guvernamental` CDR-PD-UDMR, ]i anume, c` f`r` control asupra serviciilor secrete nu se poate guverna” ]i c` “[n Rom@nia s-a adeverit c` puterea apar\ine aceluia care controleaz` serviciile de informa\ii ]i nu acelora care au prerogative constitu\ionale”2. Crearea noului oficiu i-a permis SRI-ului s` cear`, [n v`dit` contradic\ie cu legea Ticu, ca membrii Colegiului CNSAS s` ob\in` mai [nt@i permisiunea ORNISS-ului pentru a avea acces la documentele Securit`\ii, astfel bloc@nd practic participarea Colegiului la selectarea dosarelor ce aduc atingere

15

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri securit`\ii na\ionale. Cererea SRI-ului este ciudat`, av@nd [n vedere c` mai vechiul Colegiu este [mputernicit s` verifice trecutul tuturor ceta\enilor Rom@niei, inclusiv cel al membrilor mai noului ORNISS, verificare la care nici unul dintre membrii Oficiului nu s-a supus de bun`voie. {n fapt, membrilor ORNISS-ului n-ar trebui s` li se permit` s` []i desf`]oare activitatea p@n` c@nd CNSAS-ul nu se pronun\a [n privin\a trecutului lor, altfel ridic@ndu-se suspiciunile deja men\ionate [n pres` c` securi]tii Oficiului [i vor exculpa pe securi]tii [nc` activi [n cadrul SRI-ului sau al clasei politice.

2. Regulament de funcåionare æi proceduri de verificare inadecvate Dac` nu a avut nici un aport [n ce prive]te modul de formulare a legii Ticu, Consiliul ]i-a ini\iat propriul regulament ]i a ales procedura de verificare a trecutului persoanelor investigate [nainte de a le supune aprob`rii Parlamentului3. Colegiul se [ntrune]te de dou` ori pe s`ptam@n` cu u]ile [nchise, lucreaz` cu cel pu\in opt din cei 11 membri ai s`i ]i adopt` decizii cu o majoritate simpl` a celor prezen\i.

Singurul raport de activitate [naintat de CNSAS Parlamentului, la mijlocul anului 2002, ofer` detalii [n privin\a procedurii de verificare, urm`rit` at@ta timp c@t Consiliul nu are acces la [ntreaga arhiv` a Securit`\ii. Mai [nt@i, pre]edintele Colegiului aprob` cererile cet`\enilor de acces la dosar, dup` care cererile tabulate sunt trimise c`tre SRI ]i al\i de\in`tori de arhive. Investigatorii Consiliului examineaz` fi]ierele de nume, cer SRI-ului s` le pun` la dispozi\ie dosarele [nc` existente ]i analizeaz` dosarele ob\inute pentru a g`si dovada colabor`rii cu poli\ia politic` ]i a stabili natura acelei colabor`ri. {ntr-o ultim` etap`, Colegiul invit` pentru audiere persoanele identificate ca fo]ti colaboratori ]i ofi\eri ]i [i notific` pe cei ale c`ror dosare nu au fost g`site [n arhiv` sau ale c`ror nume nu au figurat [n fi]ier.

Procedura introduce arbitrariul ]i influen\a politic` [n formularea verdictelor. L`s@nd la o parte cerin\a poten\ial nedemocratic` conform c`reia cererile de acces la dosar trebuie s` fie aprobate de pre]edintele Colegiului (aprobare [n lipsa c`reia accesul la dosar, garantat prin lege, nu poate fi demarat), se constat` c` verdictul final privind trecutul unei persoane apar\ine membrilor Colegiului chema\i la vot. Cercet`torii Consiliului analizeaz` documentele arhivate, formuleaz` recomand`ri privind [ncadrarea unei persoane [n categoria victimelor sau a victimizatorilor ]i [nainteaz` aceste recomand`ri Colegiului. Dar verdictul r`m@ne rezultatul unui vot [n care majoritatea simpl` conteaz` ]i (cel pu\in

S.P. nr. 108/2004

teoretic) se poate ca doar un vot s` despart` un individ investigat de calificativul de securist. Desigur, se presupune c` membrii Colegiului se informeaz` [n privin\a dosarului [n discu\ie [nainte de a-]i da votul, dar verdictul r`m@ne rezultatul mai mult al unui vot acordat de un Colegiu a c`rei independen\` politic` r`m@ne a fi demonstrat` ]i mai pu\in a unei analize riguroase a documentelor de arhiv`. Majoritatea – ]i aceea simpl` – primeaz` [ntr-un proces care ar trebui, mai degrab`, s` fie guvernat de criterii mai ‘]tiin\ifice’, mai impersonale ]i mai riguros verificabile. Istoricii care au avut acces la arhive sugereaz` c`, de fapt, cazurile clare, [n care se poate spune cu precizie pe baza documentelor din dosar c` individul investigat a fost fie informator fie victim`, sunt excep\ia. De cele mai multe ori, de-a lungul vie\ii, aceea]i persoan` s-a g`sit [n ambele ipostaze ]i este dificil s` se evalueze global activitatea sa. Chiar ]i mai numeroase sunt cazurile [n care datele din dosar sunt interpretabile, neclare ]i incerte. Acela]i caz poate fi privit ca exemplu de poli\ie politic` sau de loialitate fa\` de statul rom@n.

Cu c@teva excep\ii notabile, membrii Colegiului nu au preg`tirea necesar` investiga\iilor ]i analizelor riguroase ]i simpatiile lor politice coloreaz` pozi\iile pe care le pot lua fa\` de dosare specifice. La fel de important este faptul c`, prin aceast` procedur`, formularea verdictului depinde de cvorumul ]edin\elor Colegiului. Lipsa cvorumului este una dintre cele mai sigure metode de a evita deconspirarea persoanelor investigate, cu at@t mai mult cu c@t legea Ticu nu include pedepse semnificative pentru membrii Colegiului care refuz` sistematic s` se prezinte la sedin\e.

P@n` acum, Colegiul nu s-a prevalat de o alt` prevedere a legii Ticu, ce [i permite s` utilizeze documente ob\inute din alte surse dec@t arhivele Securit`\ii pentru formularea verdictelor. La fel de inexplicabil` este non]alan\a cu care Colegiul a negat unor persoane investigate dreptul legal de a fi intervievate [nainte ca verdictul final s` fie dat publicit`\ii. Cazul deputatului UDMR Ludovic Rackozi este deja bine cunoscut4. {n preajma alegerilor din 2000, Rackozi a aflat din ziare faptul ca CNSAS [l catalogase drept informator al Securit`\ii, prin includerea [n categoria celor pentru care colaborarea nu putea fi dovedit` cu actele incluse [n dosar, o categorie care, [n sine, nu fusese stipulat` de legea Ticu. La c@teva luni dup` aceea, Consiliul a recunoscut c` dosarul indica refuzul deputatului de a colabora cu fosta Securitate, dar a continuat s` refuze asumarea responsabilit`\ii [n formularea unui verdict gre]it. Cazul nefericit al lui Rackozi, care, [mpreun` cu familia sa, a fost supus unei ostraciz`ri pe care ar fi meritat-o din plin figurile notorii ale sistemului co-

16

Dezbateri munist, ar fi putut ajuta Consiliul s` []i reevalueze metodele de investiga\ie pentru evitarea pe viitor a implement`rii selective a legii. Nu ]tim [ns` m`sura [n care a ]i f`cut-o.

Acurate\ea verdictelor este, [n primul r@nd, afectat` negativ de accesul limitat ]i selectiv la arhiva Securit`\ii pe care SRI-ul [l acord` Consiliului.

De]i CNSAS a primit un num`r de dosare, majoritatea lor continu` s` se afle [n custodia Serviciului.

Fie din cauza refuzului Serviciului de a acorda acces nemijlocit la raft, fie [n urma unor constr@ngeri temporale ]i de personal, Consiliul s-a bazat foarte mult pe catalogul de fi]e. A]a cum declar` Claudiu Seca]iu, membru al Colegiului, “c`ut`m numele persoanei [n fi]ier. Dac` nu [l g`sim, atunci persoana este ‘curat`’. Este posibil ca numele s` apar` [n dosarul altcuiva ]i s` ne d`m seama c` persoana a adus prejudicii majore altora. {n asemenea situa\ie, [l vom identifica public ca informator”5. Dar, acest procedeu presupune o coresponden\` perfect` – [n fapt neexistent` - [ntre catalog ]i dosarele existente [n arhiv`. Desigur, at@t catalogul, c@t ]i dosarele de pe raft au suferit modific`ri majore [n ultimii 15 ani.

Simplul fapt c` adev`rata m`sur` a schimb`rilor nu poate fi estimat` cu acurate\e impune scepticism.

Este [nc` neclar ce fel de dovad` incontestabil` folose]te Colegiul pentru a identifica informatorii.

Din declara\iile pe care membrii Colegiului le-au acordat presei la diferite momente de timp, reiese c` prezen\a angajamentului semnat este considerat` ca fiind decisiv`. {ntr-adev`r, angajamentul a fost privit ca fiind destul de important pentru a crea categoria “informatorilor a c`ror activitate de poli\ie politic` nu poate fi probat` de documentele aflate [n dosar” unde Rackozi a fost [ncadrat, chiar ]i [n lipsa rapoartelor prin care acesta oferea informa\ie despre al\ii. F`r` [ndoial` [ns`, sunt cazuri [n care angajamentul nu a fost onorat ]i alte cazuri [n care rapoartele apar [n alte dosare. Recent, a ie]it la iveal` faptul c` unele persoane furnizau informa\ii [n lipsa unui angajament scris. Corneliu Vadim Tudor apar\ine unei astfel de categorii. {n aceea]i situa\ie se pare c` s-a g`sit liderul democrat Traian B`sescu, care sus\ine c` era obligat s` [ntocmeasc` dosare (benigne [n con\inut ]i motiva\ie, din punctul s`u de vedere) de c@te ori se [nt@lnea cu cet`\eni str`ini [n calitatea sa de comandant de nav`. Printre cazurile dificile de evaluat sunt cele ale persoanelor care ]i au spionat ]i au fost spionate de-a lungul vie\ii. Este necesar oare ca CNSAS s` raporteze ambele lor ipostaze ]i s` lase publicul s` decid` care dintre ele a primat?

Sau Consiliul este obligat s` formuleze un verdict – s` aleag` clar [ntre cele dou` etichete - men\io-

n@nd-o pe cealalt` en passant? Oare absen\a unui angajament scris [n cazul demnitarilor comuni]ti, a membrilor familiei Ceau]escu ]i a sicofan\ilor ei [i exonereaz` pe ace]tia de colaborare? Sau, [n asemenea cazuri, dovezile nu sunt necesare, colaborarea acestor persoane fiind bine cunoscut`, al`turi de faptul c` Partidul Comunist controla Securitatea, ]i nu vice-versa? Recent mediatizatul caz [n care poetul de curte al lui Ceau]escu, Adrian P`unescu, [i [nvinuia de colaborare pe fo]tii de\inu\i politici Ion Caraion ]i }tefan Augustin Doina], arat` c` nici Consiliul, nici electoratul rom@nesc nu au rezolvat aceste necunoscute.

3. O arhivã substanåial alteratã Dou` aspecte sunt importante [n ce prive]te aceast` categorie. {n primul r@nd, m`sura [n care documentele compilate de Securitate au fost distruse [nainte de decembrie 1989. SRI a sus\inut [n mod repetat c` dosarele membrilor Partidului Comunist au fost distruse la cererea partidului, [n cadrul opera\iei Jarul din 1969, f`r` a men\iona ]i ce s-a [nt@mplat cu dosarele [ntocmite dup` acel an. Istoricii, pe de alt` parte, au ar`tat c` majoritatea informa\iei con\inute [n dosarele distruse [n 1969 poate fi reconstituit` cu ajutorul arhivei partidului ]i a sistemului computerizat al Securit`\ii (con\in@nd numele a peste 135 000 de informatori ]i colaboratori ]i aproape un million de dosare). {n al doilea r@nd, este acceptat faptul c`, dup` 1989, arhiva Securit`\ii a fost selectiv modificat` de persoane interesate ca trecutul p`tat al lor ]i al prietenilor lor s` r`m@n` secret, sau ca trecutul adversarilor lor politici s` fie compromis. Spre exemplu, [ntr-un interviu pentru BBC, actorul }tefan Radof a dezv`luit c` dosarul la care CNSAS i-a acordat acces recent era substan\ial modificat fa\` de dosarul pe care el [nsu]i l-a v`zut pe vremea c@nd SRI-ul era condus de Virgil M`gureanu. Ticu Dumitrescu ]i Gavril Dejeu s-au pl@ns c` din dosarele personale ob\inute prin CNSAS lipseau perioade importante din via\a lor6. Nu [n ultimul r@nd, descoperirea documentelor [ngropate la Berevoie]ti a dezv`luit o mic` parte din distrugerea aproape sistematic` c`reia arhiva a trebuit s` [i fac` fa\` dup` c`derea regimului comunist.

O solu\ie, chiar ]i par\ial`, ar fi transferarea c`tre CNSAS a [ntregii arhive a Securit`\ii, aflat` nu numai [n custodia SRI-ului, ci ]i [n gestiunea altor institu\ii. P@n` recent, acest lucru a fost imposibil de realizat din cauza lipsei de spa\iu. Dar rezolvarea problemei spa\iului nu a diminuat opozi\ia SRI-ului, dovad` pentru unii c` lipsa de spa\iu a fost numai un pretext pentru a continua s` aib` monopol asupra ma-

17

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri jorit`\ii arhivei Securit`\ii. {n primii trei ani de existen\` a Consiliului, SRI-ul a transferat doar 0.25% din arhiv`, care ar totaliza [n jur de 35 de kilometri (o cincime din arhiva [ntocmit` de Stasi)7. Fiecare metru ar con\ine aproximativ 5.000 de documente, [n timp ce fiecare dosar ar include 200 pagini.

4. Opoziåia SRI-ului Cea mai acerb` opozi\ie la CNSAS a fost depus` de SRI, care a refuzat s` transfere arhiva [ntr-un ritm sus\inut, a r`spuns cu nepermis` [nt@rziere cererilor CNSAS-ului de predare a dosarelor ]i a modificat arhiva prin ad`ugarea, distrugerea ]i alterarea documentelor. Serviciul se pretinde a fi continuatorul Securit`\ii [n ceea ce prive]te ap`rarea interesului na\ional ]i, [n acela]i timp, o organiza\ie cu personal aproape complet nou angajat [n opera\iuni esen\ial diferite de cele ale defunctei poli\ii politice, odinioar` orientat` cu prec`dere [nspre intimidarea cet`\enilor care luau pozi\ie [mpotriva regimului Ceau]escu sau a principiilor comuniste.

Ca ap`r`tor al securit`\ii na\ionale, SRI pretinde ca majoritatea dosarelor fostei Securit`\i s` fie \inute departe de public ]i doar o mic` parte s` fie transferat` Consiliului. De]i pretinde c` procentul fo]tilor securi]ti pe care [nc` [i angajeaz` nu este mai mare dec@t 20%, Serviciul cere ca dosarele agen\ilor s` nu fie deschise, pentru a nu periclita succesul opera\iunilor curente. SRI-ul se afla sub control parlamentar, dar, p@n` recent, acest control s-a redus la numirea directorului ]i aprobarea (aproape automat`) a rapoartelor sale de activitate. De]i, legal, au dreptul s` ridice [ntreb`ri cheie ]i s` cear` Serviciului socoteal` pentru ac\iunile sale, legislatorii prefer` s` se alieze corului adulatorilor SRI-ului. P@n` acum a contat foarte pu\in care anume coali\ie sau partid politic s-a bucurat de majoritatea parlamentar`, de vreme ce nici Conven\ia Democrat` ]i nici social democra\ii nu au avut voin\a politic` de a sili Serviciul s` []i desf`]oare activitatea [ntr-un mod mai transparent ]i responsabil.

Lentoarea cu care SRI-ul a raspuns p@n` acum cererilor de verificare primite de la Consiliu este deja proverbial`. Recent, Serviciul a avut nevoie de ]apte luni pentru a r`spunde cererii de verificare a 100 de nume de fo]ti ofi\eri de Securitate, ini\ial d@nd detalii doar despre zece, dintre care ]apte se pensionaser` [nainte de 1990 ]i doi ]efi locali ai Ministerului de Interne comunist erau declara\i ca fiind ‘necunoscu\i’. Nici p@n` ast`zi Serviciul nu a confirmat trecutul celor 1.000 de ofi\eri, judec`tori, informatori, mili\ieni ]i gardieni identifica\i de Ticu Dumitrescu ca fiind colaboratori activi ai Securit`\ii la [nceputul anilor ’50.

S.P. nr. 108/2004

5. Poziåia ambiguã a clasei politice De]i p@n` recent, cu excep\ia PRM, nici un alt partid politic nu ]i-a exprimat opozi\ia f`\i]` fa\` de Consiliu, toate forma\iunile, at@t cele de la guvernare, c@t ]i cele din opozi\ie, au [nt@rziat procesul de decomunizare ]i au subminat activitatea CNSASului. P@n` [n 1996, guvernele Roman, Stolojan ]i V`c`roiu au refuzat s` considere decomunizarea ca fiind important` pentru \ar` ]i au respins cererile de a condamna abuzurile comunismului. {n campania electoral` din anul 1996, Conven\ia Democrat` a promis s` deschid` dosarele Securit`\ii, dar odat` ajuns` la putere ]i-a schimbat pozi\ia, datorit` temerilor c` trecutul p`tat al liderilor s`i ar fi putut ie]i la iveal`, al`turi de trecutul inamicilor politici. {n loc s` [l sprijine pe Ticu Dumitrescu [n eforturile sale de a trece legea 187 prin Parlament, \`r`ni]tii l-au exclus din partid, au propus amendamente care au limitat sfera de aplicare a legii ]i au am@nat adoptarea legii prin repetata neprezentare la vot. Chiar ]i dup` ce Pre]edintele Emil Constantinescu a promulgat legea, Consiliul a fost l`sat f`r` sediu ]i f`r` fondurile necesare [nceperii prompte a activit`\ii sale.

Situa\ia s-a [nr`ut`\it dup` ce, [n 2000, PSD a preluat puterea ]i PRM a devenit opozi\ia oficial`.

De nenum`rate ori ambele partide s-au pronun\at [mpotriva CNSAS-ului, o institu\ie care nu ar face altceva dec@t s` divid` societatea. Este acceptat faptul c` ambele partide au printre membri numere impresionante de fo]ti demnitari comuni]ti ]i agen\i ai Securit`\ii care ]i-au folosit influen\a politic` pentru a se opune Consiliului. {n martie 2002, raportul Armaghedon 7 a identificat 250 fo]ti ofi\eri de Securitate care au f`cut cariere de oameni de afaceri ]i politicieni din perioada postcomunist`. Raportul men\iona influen\i membri de Parlament reprezent@nd PRM-ul ]i PSD-ul, diploma\i, directori de b`nci, oameni de afaceri, consilieri de stat, un fost ministru de finan\e ]i pe rectorul unei ]coli de politologie.

Influen\a exercitat` de aceste personaje explic` inapeten\a clasei politice ]i antreprenoriale rom@ne]ti fa\` de decomunizare.

Dat fiind controlul Securit`\ii asupra vie\ii politice ]i economice postcomuniste nu este surprinz`toare reticen\a politicienilor [n a deconspira fo]tii agen\i ]i a sprijini accesul complet la dosare sau punctul 8 al Proclama\iei de la Timi]oara, care chema la lustra\ie. Unii politicieni au preferat s` nu []i fac` public` pozi\ia, de team` s` nu []i transforme [n du]man o organiza\ie care poate face ]i desface cariere politice practic peste noapte. Al\ii au minimalizat abuzurile fostei Securit`\i. {n septembrie 2003, primul ministru Adrian N`stase declara c` la

18

Dezbateri “13 ani dup` Revolu\ie, dosarul fostei Securit`\i nu mai trebuie sa constituie o tem` rezidual` a dezbaterii politice”, c` “nu trebuie condamnat` Securitatea [n ansamblul s`u, ci numai activit`\ile sale de poli\ie politic`” ]i c` “poli\ia secret` a ap`rat ]i interesul na\ional”. Ministrul afacerilor externe Mircea Geoan` a avut o pozi\ie similar` c@nd a declarat c` dezbaterea asupra cine a fost ]i cine nu a fost securist sau comunist trebuie l`sat` [n seama istoricilor8.

Cam [n acela]i timp, deputatul PRM Daniela Buruian`-Aprodu eticheta CNSAS-ul drept “o cas` de nebuni” care trebuie dizolvat`.

Rela\iile Consiliului cu legislatorii r`m@n [ncordate. CNSAS-ul se afl` sub control parlamentar, dar legea 187 nu detaliaz` clar natura acestui control, de]i men\ioneaz` ca CNSAS-ul trebuie s` depun` rapoarte de activitate anuale la Parlament, care la r@ndul s`u [i nomineaz` pe membrii Colegiului la fiecare ]ase ani. De la [nceput, partidele reprezentate [n Parlament au folosit CNSAS-ul pentru atingerea propriilor interese. {n anul 2000, nominaliz`rile au fost acceptate [n dispre\ul legilor.

Candida\ii ar fi trebuit s` [ndeplineasc` dou` condi\ii: s` nu fi f`cut parte niciodat` dintr-un partid politic sau din structurile fostei Securit`\i ]i s` nu fi ocupat demnit`\i la momentul nominaliz`rii. Opozi\ia, format` la acea vreme din PRM ]i PSD, nu l-a sus\inut pe candidatul Horia Roman Patapievici, de]i legislatorii nu erau chema\i s` [i analizeze calitatea scrierilor sale at@t timp c@t el [ndeplinea condi\iile impuse de lege. PN|CD, PNL ]i PD aflate la guvernare au sus\inut candidatura fo]tilor membri PCR Mircea Dinescu ]i Andrei Ple]u ]i au declarat candidatura lui Patapievici ca fiind acceptat` [n urma unui vot c`ruia [i lipsea cvorumul9.

Mult mai recent, social democra\ii ]i reprezentan\ii PRM-ului, care [mpreun` de\in majoritatea [n Parlament, au interpretat controlul parlamentar ca fiind posibilitatea de a bloca activitatea CNSASului ]i de a [ncetini procesul de decomunizare. Dac` ar vrea, Parlamentul ar putea servi ca punte de leg`tur` [ntre CNSAS ]i SRI, dou` institu\ii aflate sub controlul s`u. Din nefericire, Parlamentul a luat constant partea SRI-ului [n numele unui interes na\ional iluzoriu care, sus\in unii, ar fi mai bine servit dac` activitatea Securit`\ii ]i numele securi]tilor ar r`m@ne secrete. De exemplu, [n anul 2001, Consiliul a preg`tit c@teva liste de nume de agen\i secre\i pe care SRI-ul ar fi trebuit s` le verifice cu ajutorul arhivei fostei Securit`\i. Luni de zile Serviciul a refuzat s` dea un raspuns, astfel [nc@t, la mijlocul lui 2002, CNSAS-ul a trimis comisiei parlamentare pentru controlul activit`\ii SRI-ului o serie de cri-

terii pentru identificarea securi]tilor [n speran\a c` aceste criterii vor fi trimise SRI-ului odat` ce ob\in aprobarea comisiei. Comisia [ns`, i-a amenin\at pe membrii Colegiului cu [nchisoarea dac` numele ofi\erilor vor fi date publicit`\ii f`r` aprobarea Serviciului. Mai mult, comisia a cerut s` []i extind` controlul asupra Consiliului ]i a pretins c` CNSAS-ul nu este [n m`sur` s` identifice agen\ii care au avut activitate de poli\ie politic`, de]i legea Ticu [i d` chiar acea sarcin`.

Atitudinea obstruc\ionist` a clasei politice []i are ecoul [n apatia electoratului rom@nesc fa\` de deconspirarea agen\ilor Securit`\ii. Paradoxal, o \ar` ca Rom@nia, unde comunismul a atins nivele de coerci\ie necunoscute [n Europa Central`, s-a dovedit a fi mult mai pu\in dornic` s` fac` lumin` [n trecutul s`u apropiat, s` cear` socoteal` pentru deceniile de tiranie [ndurate ]i s` [nlocuiasc` informatorii cu reformatorii. {n martie 2003 Blocul Na\ional Sindical a organizat, [mpreun` cu reprezentan\ii fragilei societ`\i civile rom@ne]ti, un lan\ uman pentru a protesta [mpotriva aservirii politice a Consiliului ]i [n favoarea deconspir`rii totale a agen\ilor poli\iei politice. Demonstra\ia de-abia a adunat 2.000 de simpatizan\i, fiind deturnat` [n schimb de partidele politice care au folosit-o pentru propaganda electoral`. {ntr-o pozi\ie meticulous calculat`, social democra\ii s-au al`turat protestatarilor, de]i lan\ul uman se ridica tocmai [mpotriva lor.

6. Disputele din cadrul Colegiului Membrii Colegiului s-au dovedit a fi mai pu\in independen\i politic ]i mai pu\in interesa\i [n a acorda cet`\enilor acces rapid ]i comprehensiv la dosarele Securit`\ii dec@t societatea civil` spera ini\ial. Colegiul este divizat pe c@teva criterii. Membrii s`i sunt [n primul r@nd diviza\i [n func\ie de simpatiile pentru partidele care i-au propulsat [n scaunele de secretari de stat, cu unii (Constantin Buchet ]i Mihai Gheorghe) urm@nd linia partidului mai [ndeaproape dec@t al\ii (Gheorghe Oni]oru).

Simpatiile ideologice [i determin` pe membrii Colegiului s` adopte pozi\ii radical diferite fa\` de ritmul adecvat al deschiderii arhivei, unii sus\in@nd ca un num`r mare de dosare s` fie deschise publicului c@t mai repede (Mircea Dinescu, Andrei Ple]u ]i Horia Roman Patapievici), al\ii insist@nd [n favoarea unei pozi\ii precaute (Gheorghe Oni]oru ]i Mihai Gheorghe). Un alt exemplu este oferit mai jos. {n octombrie 2002 activitatea Colegiului a fost practic blocat` c@nd Dinescu, Ple]u ]i Patapievici, care au insistat ca listele s` fie date publicit`\ii [n lipsa acordului SRI-ului, au intrat [n conflict des-

19

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri chis cu Oni]oru, Gheorghe ]i Buchet. Denun\@nd lipsa de progres [n deconspirarea agen\ilor Securit`\ii, ineficacitatea managerial` a liderilor Colegiului, impoten\a lor de a se opune presiunilor venite din partea guvernului ]i declara\ia lui Gheorghe cum c` doar ofi\erii de Securitate care au [nc`lcat ordinele superiorilor lor puteau fi acuza\i de poli\ie politic`, Dinescu, Ple]u ]i Patapievici au cerut organizarea unei ]edin\e pentru schimbarea conducerii CNSASului. Conducerea, la r@ndul s`u, i-a acuzat pe cei trei contestatari de indisciplin` ]i subminare a activit`\ii prin distrugerea imaginii Consiliului. Tot ca r`spuns la [ncercarea de a-i [nl`tura, Oni]oru, Gheorghe ]i Buchet au refuzat s` se mai prezinte la ]edin\ele Colegiului ]i au [ndemnat al\i doi membri s` [i urmeze. Ca urmare, Colegiul nu a mai putut func\iona, conducerea nu a putut fi [nlocuit` ]i nici dosarele noi nu au putut fi discutate.

Pentru a analiza ]i aplana conflictul din interiorul Colegiului, Parlamentul a numit o sub-comisie special` condus` de senatorul social democrat Ion Predescu, cunoscut pentru opozi\ia sa fa\` de CNSAS. {n ianuarie 2003 comisia ]i-a [nceput activitatea prin audierea membrilor CNSAS-ului, trei luni mai t@rziu redact@nd un raport pe care reprezentan\ii liberali ]i democra\i au refuzat s` [l semneze. A]a-numitul raport Predescu [i scotea vinova\i numai pe Dinescu, Ple]u ]i Patapievici ]i propunea numirea unui nou Colegiu ca unica modalitate de rezolvare a conflictului. {n martie 2003, comisiile juridice ale celor dou` camere legislative au adoptat raportul cu ajutorul pluralit`\ii social democrate ]i a suportului reprezentan\ilor PRM. Opozi\ia a p`r`sit sala de ]edin\e, protest@nd astfel fa\` de ceea ce considera a fi un atac direct la adresa democra\iei.

La auzul votului favorabil, Dinescu a declarat c` “PSD ]i PRM se trag din aceea]i plant` exotic`. Ei vor s` intre [n NATO, dar sunt cu sufletul [n traista PCR ]i a Securit`\ii”10.

Numirea unui nou Colegiu ar schimba raportul de for\e [n cadrul acestui for, permi\@nd PSDului ]i PRM-ului [mpreun` s` numeasc` opt membri, nu doar patru, propor\ional cu procentul mai mare pe care l-au c@]tigat [n Senat dup` alegerile din anul 2000. Cu opt voturi, minimum necesar pentru adoptarea deciziilor Colegiului, cele dou` partide ar controla CNSAS-ul ]i nu ar mai conta simpatia politic` a pre]edintelui acestei institu\ii. Acesta pare s` fi fost motivul care l-a determinat mai devreme pe premierul N`stase s` [i propun` lui Ticu Dumitrescu conducerea CNSAS-ului. Dumitrescu a refuzat oferta dup` ce PSD-ul nu s-a ar`tat dispus s` [ndeplineasc` cele c@teva condi\ii pe care le impusese:

S.P. nr. 108/2004

transferul arhivei Securit`\ii de la SRI c`tre CNSAS [n maximum dou` luni, pedepse cu [nchisoarea pentru refuzul de a [nm@na dosarele solicitate ]i amendamente legislative care s` [i permit` Consiliului s` aib` acces la toat` arhiva, inclusiv la dosarele care fac atingere siguran\ei na\ionale, ]i s` [i deconspire pe to\i membrii Securit`\ii, nu doar pe cei care s-au angajat [n activit`\i specifice poli\iei politice.

Raportul Predescu a deblocat activitatea Colegiului, dar [ntr-un mod neanticipat. Perspectiva pierderii pozi\iilor i-a convins pe Oni]oru ]i pe reprezentan\ii PSD-ului s` se [ntoarc` la ]edin\ele Colegiului [n mai 2003. Dup` cum Oni]oru a declarat “am considerat c` trebuie s` dau un semnal c` am trecut peste diferen\ele dintre noi, p@n` c@nd Parlamentul va discuta situa\ia noastr`”11. Aceast` ramur` de m`slin, probabil al`turi de dorin\a de a debloca procesul decomunizarii, i-au convins pe Dinescu, Ple]u ]i Patapievici s` renun\e la cererea de [nl`turare a pre]edintelui, vicepre]edintelui ]i a secretarului CNSAS-ului. Dup` mai mult de un an de inactivitate Colegiul este din nou apt s` []i desf`]oare activitatea. Nu ]tim [ns` pentru c@t timp.

Concluzie Integritatea arhivei fostei Securit`\i ]i acurate\ea cu care realitatea a fost sau nu reflectat` [n documentele str@nse [n dosare sunt factori importan\i care afecteaz` procesul de decomunizare din Rom@nia. A da rom@nilor acces la dosarele Securit`\ii nu [nseamn` mare lucru dac` dosarele au fost distruse sau modificate cu impunitate. Nu trebuie s` uit`m c` [ntreg procesul de separare a victimelor de c`l`i se bazeaz` [n mare m`sur` pe acurate\ea materialului de arhiv`. Unii comentatori au sugerat c` [nc` din momentul [n care au fost compilate, dosarele au reflectat foarte pu\in realitatea, incluz@nd o multitudine de neadev`ruri, inadverten\e sau pure fantezii.

Dar nu putem presupune c` Securitatea cu bun` ]tiin\` []i altera instrumentele sale de lucru sau c` s-ar fi a]teptat ca vreodat` arhivele sale s` devin` accesibile publicului larg, de]i se ]tie c` arhiva a fost modificat` de fo]tii agen\i care au [ncercat s` se exonereze pe sine ]i s` []i inculpeze adversarii.

Accesul la dosare ]i identificarea fo]tilor agen\i ai poli\iei politice comuniste depind ]i de rezultatele negocierilor dintre actorii politici principali ]i sus\inerea popular` de care se bucur` [n aceast` \ar` procesul de decomunizare. Dup` cum sugereaz` acest articol, aprehensiunile clasei politice au tensionat rela\iile din interiorul Colegiului CNSAS-ului ]i au dus la adoptarea unui cadru legislativ care poate fi privit cu indulgen\` ca fiind

20

Dezbateri imperfect. {n ultimii 15 ani, trecutul vinovat al unor figuri cheie din executiv ]i legislativ a [mpiedicat Parlamentul s` conving` SRI-ul s` acomodeze cerin\ele CNSAS-ului de transferare a arhivei. {n loc ca politicienii s` exercite control asupra SRI-ului, acesta din urma i-a putut amenin\a cu dezv`luirea fostelor lor leg`turi cu poli\ia politic`. Suportul popular pentru decomunizare a sc`zut constant. Rom@nia a pierdut fereastra de oportunitate ce a urmat imediat dup` colapsul regimului comunist, c@nd partidele istorice au cerut intentarea unui proces comunismului ]i comuni]tilor. {n timp ce electoratul s-a ar`tat din ce [n ce mai preocupat de condi\ia socioeconomic` a \`rii, guvernele vestice au f`cut presiuni pentru ca secretele NATO s` nu cad` [n m@inile fo]tilor securi]ti. {n timpul vizitei sale la Washington DC din octombrie 2003, Pre]edintelui Ion Iliescu i s-a amintit c` NATO sper` c` Rom@nia va fi un bun p`str`tor al secretelor sale ]i c` []i va onora promisiunea de a adresa problema fo]tilor ofi\eri de Securitate [nc` afla\i [n slujba serviciilor de informa\ie postcomuniste. Nu putem dec@t spera c` [ndep`rtarea ultimelor vestigii ale Securit`\ii va permite procesului de decomunizare s` progreseze [n aceast` \ar`.

NOTE Estim`ri propuse de Constantin Ticu Dumitrescu ]i respectiv Silviu Brucan. Vezi ]i Lavinia Stan, “Access to Securitate Files: The Trials and Tribulations of a Romanian Law”, East European Politics and Societies, vol. 16, no. 1 (2002), pp. 145-181, “Moral Cleansing Romanian Style”, Problems of Post-Communism, vol.

49, no. 4 (iulie-august 2002), pp. 52-62, ]i “Spies, Files and Lies: Explaining the Failures of Access to Securitate Files”, articol prezentat la conferin\a anual` a American Association for the Advancement of Slavic Studies, noiembrie 2003, Toronto.

2 “Gardianul” (31 mai 2003).

3 Regulamentul de func\ionare ]i organizare al CNSAS a fost aprobat prin hot`r@rea parlamentar` 17 din 16 mai 2000.

4 Cazurile Ion Iliescu ]i Ludovic Rackozi sunt prezentate pe larg [n Stan, “Moral Cleansing Romanian Style”.

5 “Adev`rul” (31 ianuarie 2001).

6 “Ziarul de Ia]i” (14 martie 2001).

7 “22” (13-20 noiembrie 1998).

8 “Gardianul” (25 iunie 2003).

9 Candidatura lui Patapievici a fost acceptat` pe 8 martie 2000, de]i numai 63 din cei 485 membri ai Parlamentului au fost prezen\i la ]edin\`.

10 “Gardianul” (27 martie 2003).

11 “Ziarul de Ia]i” (15 mai 2003).

1

SEMNAL W. Richard Scott Instituåii æi organizaåii Traducere: Alina Radu Editura: Polirom Anul apariåiei: 2004

Cuprins Teoria instituåionala æi organizaåiile • Elaborarea cadrului analitic • Construcåia, menåinerea æi propagarea instituåiilor • Procesele instituåionale care influenåeazã structura æi activitatea organizaåionalã • Schimbarea instituåionalã.

Descriere Analizã fundamentalã pentru ætiinåa organizaåionalã, cartea cuprinde o trecere în revistã sistematicã a abordãrilor instituåionaliste ale teoriei organizãrii, un studiu al abordãrilor instituåionale actuale æi o descriere a cercetãrilor empirice privitoare la instituåii æi organizaåii. W. Richard Scott oferã celor interesaåi o prezentare criticã æi detaliatã a instituåionalismului în sociologie, ætiinåe politice æi economie, din perspectiva relaåiei acestuia cu teoriile æi cercetãrile recente asupra organizaåiilor.

W. Richard Scott, este profesor emerit la Catedra de Sociologie a Universitãåii din Chicago. Director fondator al Centrului Stanford pentru Studii Organizaåionale. Este autorul a nenumãrate studii æi lucrãri ætiinåifice, printre care se numãrã æi douã texte extrem de importante pentru studiul organizaåiilor: una dintre scrierile lui de început, „Formal Organizations” (1962), realizatã în colaborare cu Peter M. Blau, æi un volum apãrut mai recent, „Organizations: Rational, Natural, and Open Systems” (1981, 1987, 1992, 1998), ajuns acum la a patra ediåie. Scott a fost membru al Centrului de Studii Avansate în Ætiinåele Comportamentale, iar în 1988 a primit un premiu de excelenåã din partea Departamentului de Teorie Organizationalã æi a Managementului din cadrul Academiei de Management. În 1996, Academia de Management i-a acordat æi premiul Richard D. Irwin pentru contribuåiile sale ætiinåifice la studierea domeniului managementului.

LAVINIA STAN - Dr., Director al “Centrului pentru Studii Post-Comuniste”, St. Francis Xavier University, Canada.

21

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri

Televiziunea şi dictatura audienåei VLAD FLONTA Concurrence is in general a very positive thing, which leads to the increase of the quality of products and services and to a reduction of prices. Things are different when it comes to cultural and mediatice productions, in particular to television. Unfortunately - and this is the great dilemma which I intend to discuss - rating seams to be sooner in an inverse ratio with quality.

Dintre toate mass-media, televiziunea are [n momentul de fa\` cea mai mare audien\`1 (chiar ]i [n \`rile foarte s`race, de]i relativ pu\ine au acces la programele de televiziune, ace]tia sunt totu]i mai mul\i dec@t cei care citesc ziare). Pentru \`rile bogate ]i tehnologizate am putea ad`uga cuv@ntul “[nc`”, televiziunea confrunt@ndu-se cu o sc`dere semnificativ` de audien\` [n urma ofensivei noului medium, Internet-ul.

Iat` c@teva cifre edificatoare: [ntre 1993 ]i 1998, [n Statele Unite, procentul celor care privesc cu regularitate un jurnal TV de sear` a cobor@t de la 60% la 38%2. {n schimb, [n 1998, 20% din americani au consultat un site de informa\ii de pe Internet, fa\` de doar 4% [n 1995. Conform estim`rilor p@n` [n 2006, [n Statele Unite, 70% din familii vor fi conectate la Internet.

Mai dramatic` pentru mijloacele tradi\ionale de informare este statistica care arat` c` 21% din cei conecta\i deja nu se mai informeaz` dec@t prin intermediul Internet-ului, renun\@nd complet la celelalte media3.

Avantajul comparativ al Internet-ului fa\` de celelalte medii este reprezentat de posibilitatea aproape infinit` a alegerii. Un fan al Internet-ului spunea: “Internet-ul seam`n` cu Paradisul. Spui ce vrei ]i ape]i pe o tast`. Ce poate fi mai frumos?”4 Astfel, [n \`rile dezvoltate, ascensiunea Internetului [n`spre]te [nc` ]i mai mult lupta pentru audien\`, deja acerb`. Concuren\a este [n general un lucru foarte benefic, care duce la cre]terea calit`\ii produselor ]i serviciilor ]i la o sc`dere a pre\urilor. Lucrurile stau [ns` altfel c@nd este vorba de produc\ia cultural` ]i mediatic`. Din p`cate, ]i aici este marea dilem` pe care [mi propun s-o discut, audien\a pare s` fie mai degrab` invers propor\ional` cu calitatea.

Marile opere ale literaturii universale, clasice ]i contemporane, nu pot rivaliza [n ce prive]te succesul

S.P. nr. 108/2004

de libr`rie cu romanele unor autori ca Stephen King, Sandra Brown, Barbara Cartland, Paulo Coelho etc. Un intelectual g`se]te cu dificultate o carte care s`-l intereseze pe lista de bestseller-uri. C`r\ile profesorilor universitari ajung rareori la 10.000 de exemplare, [n timp ce o carte cu “dezv`luiri” despre iudeo-masonerie, scris` de un ]arlatan, poate ajunge la sute de mii de exemplare v@ndute. Filmele de art` sunt tot mai pu\ine [n raport cu cele comerciale. P@n` ]i Oscar-ul a ajuns s` fie decernat unui film precum “Titanic”. }i exemplele ar putea continua.

Este [ntr-adev`r o dilem`. Peste tot intelectualii acuz` ]i depl@ng aceast` stare de lucruri, fiind acuza\i de g@ndire antidemocratic` ]i paternalist`. {ntr-adev`r, domnia audien\ei pare la prima vedere cel mai democratic lucru cu putin\`. {n principiu individul are dreptul s` fie considerat ca av@nd suficient discern`m@nt si ca fiind suficient de responsabil pentru a alege. Realitatea arat` [ns` c` cei mai mul\i nu posed` aceste calit`\i; ei se las` atra]i de distrac\iile cele mai facile ]i mai vulgare. Domnia majorit`\ii se transform`, dupa cum avertiza deja [n 1835 Alexis de Tocqueville, [n tirania majorit`\ii5. Av@nd [n vedere gusturile acestei majorit`\i, am putea vorbi chiar de o tiranie a prostului gust. La fel de vizionar ca ]i Tocqueville apare ]i José Ortega y Gasset, care vorbea [n cartea sa din 1930 de ascensiunea ]i domina\ia “omului-mas`”6. * {n cele ce urmeaz` m` voi referi la efectele pe care presiunea audien\ei le are asupra programelor de televiziune. M` voi referi mai [nt@i pe scurt la programele de divertisment ]i m` voi concentra apoi asupra emisiunilor informative ]i a talkshow-urilor “serioase”. Emisiunile din a doua categorie au fost cele mai acuzate [n ultima vreme [n [ntreaga lume. Nu pentru c`

22

Dezbateri emisiunile de divertisment ar fi mai bune ci pentru c`, dimpotriv`, [n leg`tur` cu acestea nimeni nu-]i mai face iluzii. S` vedem care sunt aceste emisiuni de divertisment. Scoatem aici din discu\ie canalele tematice (precum CNN, Euronews, CNBC, Arte, Discovery, Animal Planet, Eurosport, MTV etc.), care au un profil radical diferit. Faptul c` cele cu teme mai pu\in comerciale (Arte, Discovery) mai exist` este [mbucur`tor.

Televiziunea comercial` obi]nuit` aloc` mai mult de jum`tate din timpul de emisie serialelor ]i filmelor de tot felul. Cele mai multe sunt produse [n Statele Unite. {n unele \`ri europene a ap`rut un protec\ionism cultural f`\i]: televiziunile sunt obligate s` difuzeze minimum 51% produc\ii europene. {n \`rile foste comuniste telenovelele au avut un succes mai mare dec@t serialele nord-americane7. A fost discutat adesea rolul psihologic al acestor seriale, un fel de bovarism: oameni a c`ror via\` este destul de anost` tr`iesc o via\` interesant` ]i palpitant` prin personajele acestor seriale.

Ei nu doar privesc, ci se ]i implic` partizan [n aceste seriale, []i doresc un anumit curs al ac\iunii, “\in” cu un personaj sau altul. Pentru ei “filmul bate via\a”. Cu at@t mai grav cu c@t filmul e cel mai adesea de slab` calitate.

Exist` apoi talkshow-urile pe care Ignacio Ramonet le nume]te “telepubele”8, cea mai reprezentativ` asemenea emisiune fiind Jerry Springer Show, cu o medie zilnic` de 8 milioane de telespectatori. Se caut` teme accesibile oricui ]i scopul e ca invita\ii s` se certe c@t mai aprins. P`rerile nu se argumenteaz`, argument`rile sunt un lucru plictisitor. Conteaz` cine “i-a zis-o” celuilalt, o replic` considerat` reu]it` e r`spl`tit` cu aplauze ]i b`t`i din picioare de numerosul public din studio. Invita\ii sunt oameni cu o educa\ie cel mai adesea precar`, pentru care a ap`rea la televiziune este un moment de glorie, un highlight al vie\ii lor. De aceea grosol`nia ]i imbecilitatea replicilor sunt adeseori stupefiante. Uneori “dezbaterea” se [ncheie apoteotic cu o p`ruial` [n toat` regula.

Mai exist` apoi jocurile de televiziune, transmisiile sportive (care pot oferi spectacole agreabile, ]i oamenii cu un nivel [nalt de educa\ie se uit` adesea) ]i emisiuni-magazin (“Real-TV”, “Explosive”, “Die Reporter” etc.). De]i nici aceste emisiuni nu educ`, cel pu\in ele nu sunt at@t de nocive, nu-i spal` pe creier pe cei care le privesc cu incon]tient` [nc@ntare.

Directorii de programe sunt [n general oameni foarte instrui\i; ei []i dau seama foarte bine ce programeaz`, unii chiar repudiaz` aceste emisiuni [n forul lor interior. Dar argumentul audien\ei prevaleaz` aproape [ntotdeauna. Dac` scade audien\a, scade pre\ul minutului de publicitate, scad veniturile, nu mai putem pl`ti destul de bine angaja\ii, [i pierdem pe cei mai buni care realizeaz` pu\inele emisiuni de elit`, nivelul intelectual

scade astfel ]i mai mult, e un r`u necesar, n-avem de ales “that’s television, that’s business”. {n plus, o alt` justificare, invoc` faptul c` oamenii sunt stresa\i la serviciu ]i [n conversa\ie vor distrac\ie facil`, doar asta [i relaxeaz` etc.

Cum spuneam mai sus, critica intelectualilor la adresa televiziunii se refer` [n ultimii ani [n special la emisiunile de ]tiri ]i la talkshow-urile politice, economice ]i culturale. {n ce prive]te emisiunile de ]tiri, sunt de discutat selec\ia ]tirilor, ordinea lor ]i modul [n care ]tirile sunt realizate.

Selec\ia ]tirilor este foarte discutabil`; sunt ridicate la rang de evenimente cu relevan\` na\ional` [nt@mpl`ri care [i privesc aproape numai pe protagoni]ti. Pe o planet` cu peste 6 miliarde de locuitori, [n fiecare zi exist` destule crime, violuri, accidente, inunda\ii etc.

Evident, acestea sunt drame personale. Dar accidentele de ma]in` si violurile sunt aproape [ntotdeauna la fel ]i totu]i fiecare televiziune rom@neasc` \ine s` prezinte sute de accidente de ma]in` ]i zeci de violuri pe an.

Pierre Bourdieu ne spune c` [n Occident televiziunile comerciale concep jurnalele de ]tiri [n mod asem`n`tor: “Faptele diverse, care dintotdeauna au constituit hrana preferat` a presei de senza\ie; s@ngele ]i sexul, drama ]i crima s-au v@ndut [ntotdeauna bine, astfel [nc@t regula audimatului nu avea cum s` nu aduc` pe prima pagin` ]i [n deschiderea jurnalelor televizate aceste ingrediente pe care preocuparea pentru respectabilitate, impus` de modelul presei scrise serioase, reu]ise s` le elimine sau s` le exileze [n zone marginale.”9.

De unde vine aceast` atrac\ie pentru catastrofic?

Cristian Tudor Popescu ne ofer` o explica\ie valabil` pentru \`rile s`race: “Deci: de ce sunt rom@nii fascina\i de imaginile mor\ii? Mai [nt@i pentru c` sunt s`raci. Jum`tate din popula\ia Rom@niei tr`ie]te de pe o zi pe alta - o via\` cenu]ie, mizer`, lipsit` de perspectiv` at@t pentru sine c@t ]i pentru urma]i.

Ace]ti [nc` oameni au pierdut de mult speran\a [ntrun mai bine, singura lor raz` de lumin` este “bine c` nu e mai r`u”. Or, ce mai r`m@ne s` fie mai r`u c@nd e]ti s`rac, bolnav ]i singur, batjocorit de to\i? Doar moartea. Doar moartea e mai rea. Ea e ultimul sprijin, ultima [mb`rb`tare pentru rom@nii afla\i la marginea condi\iei de om: “Aoleo, maic`, v`zu]i c@te nenorociri sunt pe lumea asta?! Ce de mor\i, fie la ei acolo!”

Imaginile unei ciocniri pe autostrad` soldat` cu un carnagiu mai ]terg din am`r`ciunea de a nu avea nici m`car o Dacie. Acoperi]ul f`cut scrum al vilei generalului Sandu mai [nc`lze]te c@t de c@t inima celor care zac c@te ]apte [ntr-o garsonier` din Ferentari. (...)

Accidente, catastrofe, cutremure, r`zboaie - slav` domnului, se poate ]i mai r`u!”10.

23

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri Explica\ia lui Cristian Tudor Popescu este par\ial valabil` ]i pentru \`rile dezvoltate. Telespectatorul se simte consolat [ntr-un mod oarecum pervers c` nu e p`rta] la catastrofele de pe ecran. {n acest context Andrei Ple]u vorbe]te despre “dreptul de a nu fi informat”: “Informa\ia tinde astfel s` devin` ]ocant`, traumatizant`, terorizant`. Raiul n-are haz, prin urmare reportajul cel mai vandabil, visul ziaristului, este reportajul despre Iad, despre [ndr`cirea lumii. Sub pretext c` vrea s` fie total` ]i necomplezent`, ]tirea devine otr`vitoare. Ea st@rne]te oroarea, f`r` a reu]i s` purifice ]i s` educe. De la o vreme, a te informa e a cultiva [n chip pervers vecin`tatea catastrofei.”11. {ntr-adev`r, dac` marea majoritate a publicului agreeaz` aceste reportaje sumbre, sunt ]i unii care pur ]i simplu au renun\at s` mai urm`reasc` ]tirile din acest motiv. “}tirile [mi fac r`u”, spun ei. {n Statele Unite, informa\ia general` de natur` criminal` deschide 72% din jurnalele televizate locale ]i ocup` [ntre 29-33% din durata acestora12. Un alt aspect demn de remarcat este c` opiniile pe care le pot suscita aceste informa\ii sunt foarte uniforme, nu exist` dec@t o reac\ie rezonabil`: condamnarea (de c`tre telespectatori) criminalilor ]i violatorilor, “trebuie mai mult` aten\ie la volan”, “ce nenorocire ]i inunda\iile astea” etc.

Ce altceva se poate spune?

De aceea, aceste informa\ii au uneori ]i un rol diversionist, ele ab`t@nd aten\ia de la unele chestiuni controversate.

Aceste ]tiri catastrofice apar [n prim-planul jurnalelor de ]tiri [n detrimentul informa\iilor privind problemele politice, economice ]i sociale interne ]i a informa\iilor interna\ionale. Acestea sunt considerate neatr`g`toare, monotone, plictisitoare. Nu se pot oferi imagini interesante ]i de aceea nu sunt considerate at@t de adecvate pentru televiziune. Aceia]i b`rba\i [n costume negre ]i gri, d@nd declara\ii... {n afar` de subiectul ]tirii, e vorba ]i de tonul prezent`rii. Informa\ia trebuie s` fie sobr` ]i neutr`, dar la televiziune ea devine hiper-emo\ional`. Sunt relevante [n acest sens ]i genericele care preced uneori grupaje informative despre un subiect mai larg dezb`tut [n jurnal; ele seam`n` cu clipurile promo\ionale care recomand` filme de tip thriller. Informa\ia de televiziune se recomand` astfel la fel de palpitant` ca un asemenea film de suspans ]i, [n plus, real`, “nu simpl` fic\iune”. Se caut` cu febrilitate ]tirile care pot deveni o story: “Cazul OJ. Simpson isterizeaz` America de peste doi ani. (...) De ce acest caz banal, o dubl` crim` captureaz` opinia public`? Pentru c` este intersec\ia c@torva mituri ale societ`\ii americane. {nt@i este o dram` pe fondul tensiunilor rasiale. (...) este apoi o poveste cu boga\i ]i s`raci, cu succes ]i e]ec. (...) Este apoi melodrama. (...)

S.P. nr. 108/2004

Cea mai tare istorie made in Hollywood ]i nu pe ecran, ci pe viu. Amestecul de ingrediente este excep\ional, rarisim, o man` cereasc` pentru pres`. Instantaneu, societatea american` este interesat` mai mult ca orice de subiectul OJ. Simpson. Se adaug` bine[n\eles discu\ii despre justi\ie, pres`, coduri morale, rela\iile albi-negri, sentimente. (...) Au ap`rut 60 de c`r\i (...) Nimic nu r`m@ne nescotocit. }i asta vreme de doi ani ]i jum`tate, [n fiecare zi. (...) Vietnamul, Watergate-ul, etc. au fot ni]te teme provinciale, periferice [n raport cu acest proces.”13.

Informa\ia care ar trebui s` fie sobr` dob@nde]te astfel caracteristicile divertismentului, dar exist` [ns` ]i fenomenul invers: subiecte care ar fi indicat s` fie discutate relaxat sunt discutate pe un ton grav, chiar cu anumit` morg` autoimpus`. Este vorba de jurnale de ]tiri ]i talkshow-uri [n care se vorbe]te despre sport, sex sau mod`. Desigur, apar oameni ale c`ror meserii sunt str@ns legate de aceste subiecte. Ei au adesea impresia c` meseriile lor sunt considerate minore, frivole sau neserioase; ar dori ]i ei prestigiul social pe care [l au universitarii sau cadrele superioare din marile firme ]i s` fie recunoscut faptul c` ]i [n meseriile lor e nevoie de mult` inteligen\`, [n ciuda aparen\elor.

Tactica ]i strategia unui sport sunt ridicate la rang de ]tiin\` ]i discutate ca atare. P@n` ]i respectabilul Nicolae Manolescu care odat` a avut [n emisiunea sa invita\i din lumea sportului i-a pus lui Cornel Dinu, f`r` nici o ironie, [ntrebarea: “Exist` o filosofie a fotbalului?”

Iat` a]adar cum divertismentul [ncearc` s` se deplaseze spre zona informa\iei ]i chiar a ]tiin\ei, pentru a-]i da un plus de importan\` ]i onorabilitate, grani\a dintre informa\ie ]i divertisment put@nd fi trecut` astfel [n ambele sensuri. {n ce prive]te ordinea [n care sunt prezentate ]tirile, ea ar trebui s` fie aproximativ cea a importan\ei.

Adesea [ns` chestiuni de relevan\` na\ional` sunt devansate de ]tiri spectaculoase, dar f`r` importan\`-fapte diverse. Cum am spus ]i mai sus, acesta este cazul totu]i mai fericit, [n care ]tirile importante nu sunt pur ]i simplu ignorate.

Apoi exist` uneori o alternan\` complet neinspirat` care se apropie de “tipul ideal” al lui Max Weber14: o ]tire foarte proast`, una foarte vesel`. Fizionomia prezentatoarei (sau a prezentatorului) alterneaz` astfel excesiv de des [ntre radios ]i grav. Produce uneori o impresie nepl`cut` contrastul [ntre preocuparea sau chiar consternarea pe care [ncearc` s-o afi]eze prezentatorul la o ]tire trist` ]i degajarea de peste dou` minute, la o ]tire pozitiv`. Aceast` alternan\` exagerat` poate avea efecte nocive asupra telespectatorului, care sf@r]e]te [n indiferen\` ]i cinism. Totu]i, nu i se poate cere unui prezentator s` tr`iasc` toate tragediile pe care le prezint`; ar c`dea [ntr-o depresie grav`.

24

Dezbateri M` voi referi [n final la talkshow-urile pe teme politice, economice ]i culturale. Este important` alegerea invita\ilor, num`rul lor ]i presta\ia moderatorilor. invita\ii sunt [n principal de dou` feluri. {n primul r@nd, oamenii momentului, cel mai adesea politicieni care de\in diferite posturi [n ierarhia partidelor sau [n administra\ia de stat (mini]tri, primari etc.) sau directori de mari firme. {n al doilea r@nd, “anali]ti”, jurnali]ti sau personalit`\i ale lumii intelectuale. Problema este [n special selec\ia [n cazul celei de a treia categorii. Adesea sunt prezenta\i ca mari valori intelectuale oameni care nu se bucur` de aceast` reputa\ie [n cazul comunit`\ii profesionale: “Ace]ti scriitori pentru nescriitori ]i filosofi pentru nefilosofi, ]i a]a mai adeparte, vor avea o cot` de televiziune, o pondere jurnalistic` ce nu corespunde c@tu]i de pu\in ponderii specifice de\inute de ei [n interiorul universului lor specific.”15 De ce sunt invita\i ace]ti profesioni]ti de m@na a doua sau a treia? Au unele calit`\i “mediatice”: se exprim` mai fluent, mai colorat, au “priz` la public”, sunt mai prezentabili etc. Ei accept` s` tr`deze imperativele intelectuale [n favoarea imperativelor televiziunii. La televiziune este mai important dac` o analiz` este prezentat` [ntr-un regim stilistic atr`g`tor, dec@t dac` ea este pertinent` ]i consistent` intelectual. {n ce prive]te num`rul invita\ilor, cred c` patru este maximul la care mai poate avea loc o dezbatere [n care s` se expun` argumente ]i contraargumente. Altfel, timpul care este acordat fiec`ruia devine prea scurt ]i moderatorul este [mpov`rat ]i cu sarcina de a veghea la [mp`r\irea corect` a timpului fiind silit adesea s`-]i [ntrerup` invita\ii (este de asemenea adev`rat c` unii invita\i sunt extrem de [ndr`gosti\i de propriile ra\ionamente), unii moderatori f`c@nd-o [ntr-o manier` penibil`16.

Foarte important` este, [n sf@r]it, presta\ia moderatorului. Exist` moderatori care nu sunt interesa\i s` stimuleze opiniile invita\ilor, ci s` se pun` pe sine [n prim plan ]i chiar s` transforme emisiunea [ntr-un oneman show (sau one-woman show)17. Moderatorul trebuie s` p`streze mereu o cale de mijloc. Trebuie s` fie politicos f`r` a fi subaltern, amabil f`r` a c`dea [ntr-o familiaritate exagerat`, incisiv f`r` a deveni justi\iar, suveran f`r` a fi arogant etc. Celor mai mul\i moderatori le lipsesc unele sau altele din aceste calit`\i.

Toate acestea sunt motive pentru care informa\ia televizat` distorsioneaz` ]i manipuleaz` ]i, [n ultim` instan\`, dezinformeaz`. {n condi\iile dictaturii audien\ei, adev`rul trece pe planul doi. Ryszard Kapuscinski constata cu privire la presa scris`: “Alt`dat`, veridicitatea unei nout`\i reprezenta valoarea sa cea mai [nsemnat`. {n zilele noastre redactorul-]ef sau directorul unui ziar nu mai cer ca o informa\ie s` fie adev`rat`, ci ca ea s` fie interesant`. Dac` se consider` c` nu este, nu vede

lumina tiparului. Din punct de vedere etic, schimbarea este considerabil`”18.

Acestea sunt [nc` ]i mai valabile [n privin\a televiziunii ]i nu cred c` se vor observa schimb`ri semnificative [n viitorul previzibil.

NOTE De]i nu sunt deloc un admirator al proiectului de lege Pruteanu, voi folosi [n cele ce urmeaz` cuv@ntul “audien\`” ]i nu mai tehnicul “audimat”. Nu voi folosi nici rating ]i share (de fapt, market share-cot` de pia\`).

2 Ignacio Ramonet, Tirania.comunic`rii, Editura Doina, Bucure]ti, 2000, p. 15. Nu se cuantific` exact ce [nseamn` “cu regularitate”, dar, orice ar [nsemna, sc`derea r`m@ne clar`.

3 Ignacio Ramonet, op. cit., p. 87.

4 Butad` relatat` de Clifford Stoll [ntr-un interviu din Der Spiegel, 18.10, 1999, p. 303.

5 Alexis de Tocqueville, Despre democra\ie [n America, Editura Humanitas, Bucure]ti, 1992.

6 Jose Ortega y Gasset, Revolta maselor, Editura Humanitas, Bucure]ti, 1994.

7 Vezi Lavinia Stan, Living La Vida Loca. Telenovelas and postcommunist transition, [n “Sfera Politicii”, nr. 105.

8 Ignacio Ramonet, op. cit., p. 88.

9 Pierre Bourdieu, Despre televiziune, Editura Meridiane, Bucure]ti, 1998, pp. 16-17.

10 Cristian Tudor Popescu, R@sul mor\ii, [n “Adev`rul”, 20.09.2002.

11 Andrei Ple]u, Dreptul de a nu fi informat, [n “Dilema”, nr. 144, 13-19.10.1995. Text reluat [n Andrei Ple]u, Chipuri ]i m`]ti ale tranzi\iei, Editura Humanitas, Bucure]ti, 1996, pp. 377-379.

12 Serge Halini, Un jurnalist de racolare, [n “Le Monde Diplomatique”, august 1998, apud Ignatio Ramonet, op. cit., p. 93.

13 Stelian T`nase, L.A. vs. N.Y. Jurnal american, Editura Polirom, Ia]i, 1998, pp. 87-89.

14 Max Weber, Teorie ]i metod` [n ]tiin\ele culturii, Editura Polirom, Ia]i, 2001, pp. 46-59.

15 Pierre Bourdieu, op. cit., p. 69.

16 Vezi emisiunile lui Adrian P`unescu de acum 2-3 ani, [n care num`rul invita\ilor varia cam [ntre 8-12. Realizatorul se r`stea adesea la invita\i ]i chiar ]i la invitatele sale, pentru c` trebuia s` vorbeasc` ]i altcineva. {n general aceste emisiuni arat` cu o acurate\e de “tip ideal” cum nu trebuie realizat un talkshow. Ar merita un studiu separat.

17 {n Rom@nia (lu@nd [n calcul ]i emisiunile de divertisment), Florin C`linescu, Teo Trandafir, Adrian P`unescu ]i Andrei Gheorghe reprezint` aceast` categorie.

18 “Courrier International”, 9.10.1997, apud Ignacio Ramonet, op. cit., p. 28.

1

VLAD FLONTA - a absolvit Facultatea de }tiin\e Politice ]i Administrative a Universit`\ii Bucure]ti. Din 1997, consultant ]i intermediar de afaceri independent. {n 2003, admis la doctorat la Goethe-Universität Frankfurt am Main, cu o tez` despre elitele economice postcomuniste.

25

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri

Emergenåa şi natura contagioasã a fascismului MIHAI CHIOVEANU Since 1945, scholars all over Europe and in the US never ceased to quest for a comprehensive definition of fascism. However, their efforts were directed mainly toward understanding the complex nature of the regimes in Hitler’s Germany and Mussolini’s Italy.

Less attention was paid to the bulk of small, “unsuccessful” fascist movements. Based mainly but not exclusively on the “retrodictive theory on fascism” proposed by Stanley Payne in 1996, the present article focuses on the early years of European fascism(s) in an attempt to identify the very roots and essence of this continent-wide, modern political phenomenon, nonetheless the factors that insured or on contrary limited its success in various countries.

{n 1996, istoricul american Stanley Payne propunea o teorie general`, universal valid`, care s` dea cuprindere tuturor defini\iilor monocauzale, adesea reduc\ioniste, privind emergen\a ]i natura contagioas` a fascismului european. Teoria sa []i propunea elucidarea circumstan\elor particulare “care trebuie s` fi existat [ntr-o \ar` european`, [n perioada interbelic`, pentru ca o mi]care fascist` s` se fi putut dezvolta”. Interesat s` ofere cercet`torilor o solid` baz` de plecare pentru viitoare studii comparative de amploare, Payne se arat` dispus s` ia [n calcul toate mi]c`rile fasciste din epoc`, indiferent de succesul politic al acestora. Faptul c`, din perspectiva voturilor smulse de fasci]ti, cele mai multe dintre mi]c`rile ]i partidele europene se pozi\ioneaz` mai aproape de norma de 0,7% (Falanga spaniol`), nu de cea de 38% (NSDAP), are importan\`, [ns`, spune Payne, ar fi o eroare s` l`s`m [n afara analizei mi]c`ri precum cea spaniol` ]i s` ne uit`m doar la cele ce ating cel pu\in media de 15-20% din voturi.1 Tabelul schematic propus de Payne pentru a-]i sus\ine teoria cuprinde urm`toarele elemente: Factori culturali 1. Puternic` influen\` a crizei culturale de fin de siècle.

2. Pre-existen\a unor puternice curente na\ionaliste.

3. O criz` a valorilor culturale u]or decelabil` dup` primul r`zboi mondial.

4. O puternic` influen\`, mai exact provocare, din partea fenomenului seculariz`rii.

Factori politici 1. Un stat na\ional format relativ recent (nu mai mult de trei genera\ii de la fondare) [n momentul apari\iei fascismului.

2. Un sistem politic apropiat de democra\ia liberal` dar a

S.P. nr. 108/2004

c`rui existen\` nu are [n spate mai mult de o genera\ie.

3. Un sistem de partide fragmentat sau [n orice caz extrem de polarizat.

4. Existen\a anterioar` a cel pu\in unei expresii politice a na\ionalismului.

5. Existen\a unui pericol, intern sau extern, fie ]i numai aparent, dinspre st@nga politic`.

6. Un leadership efectiv.

7. Existen\a unor alia\i semnificativi [n sfera politic`.

8. Pentru a triumfa, fascismul trebuie s` accepte existen\a unui guvern cel pu\in semi-democratic [n perioada tranzi\iei spre acapararea deplin` a puterii.

Factori sociali 1. Context marcat de profunde tensiuni ]i conflicte sociale.

2. Segmente largi ale muncitorilor ]i \`ranilor/fermierilor ce sunt sau mai exact cred c` sunt nereprezenta\i sau subreprezenta\i de marile partide din sistem.

3. Nemul\umirea clasei de mijloc fa\` de sistemul de partide existent, care nu o mai reprezint` ]i care duce la importante reorient`ri politice ale acestei categorii, reorient`ri de durat` sau doar electorale, de moment.

4. Existen\a unei minorit`\i evreie]ti.

Factori economici 1. Criz` economic` provocat` de disloc`ri sau subdezvoltare, ambele cauzate de, sau [n orice caz imputabile unei situa\ii generate de r`zboi, [nfr@ngere, domina\ie str`in`.

2. Un nivel de dezvoltare politic ]i economic care s` fi permis neutralizarea elitelor tradi\ionale, mai ales a celor militare.

Factori interna\ionali 1. Probleme serioase legate de un status interna\ional generator de umilin\e ]i frustr`ri, ce \in de un

26

Dezbateri anume grad de subdezvoltare sau de [ncerc`ri nereu]ite de a [mbun`t`\i acest status.

2. Existen\a unui model fascist extern.

Desigur, nu to\i ace]ti factori pot fi [nt@lni\i [n cazul tuturor mi]c`rilor fasciste din Europa interbelic`. O majoritate a acestora, dincolo de unele nuan\e specifice ]i amendamente, poate [ns` fi decelat` [n absolut toate cazurile ]i poate oferi explica\ii pertinente privind na]terea ]i evolu\ia fascismului european. Totodat`, absen\a unora dintre factori explic`, de la caz la caz, marginalitatea politic` ]i e]uarea unora dintre fascisme, altfel nu neap`rat lipsite de autenticitate.

Am indicat deja, odat` cu eviden\ierea r`d`cinilor intelectuale europene ale fascismului, mo]tenirea unei p`r\i a crizei culturale fin de siècle. Din punct de vedere “geografic” se poate u]or observa faptul c` aria de extindere a fascismului triumf`tor Germania, Austria, Ungaria, Italia - se suprapune perfect celei [n care aceast` criz` cultural` a avut un impact maxim. Plec@nd tot de aici s-ar putea explica, p[n` la un punct, de ce [n Fran\a ]i Spania fascismul are priz` doar la nivelul unora dintre elite ]i de ce, [n primii ani de dup` r`zboi, ideile fasciste au mai pu\ini sus\in`tori [n \`ri precum Rom@nia, mo]tenitoare a Austro-Ungariei, dar mai pu\in afectat` [nainte de 1918 de aceast` criz` cultural`, mai ales [n partea Vechiul Regat. Pentru a [n\elege [ns` impactul ]i rolul noului na\ionalism, al militarismului, al darwinismului social, al rasismului ]i antisemitismului, ce ajung s` compun` [n mare ideologia fascist`, nu trebuie ignorat faptul c` acestea au relevan\` pentru fascism nu [n formele lor originale c@t [n cele [n care ajung s` fie vehiculate de “Genera\ia lui 1914”,2 care le combin` cu neo-idealism, vitalism, activism, cultura anti-necesit`\ii, cultul eroilor ]i camaraderia tran]eelor.

Pre-existen\a unor puternice curente na\ionaliste ne poate spune ceva despre fascism ca stadiu secund [ntr-un proces mai lung, ce implic` un anumit nivel de agita\ie ]i mobilizare na\ionalist`, ce atinge [ntre 1914 ]i 1918 un maxim [n Italia, Germania, Rom@nia. O agita\ie ]i mobilizare na\ionalist` de aceia]i amploare cunosc ]i Fran\a ]i Anglia, f`r` a se confrunta [ns` cu apari\ia fascismului de mas`. {n schimb, absen\a unei astfel de agita\ii ]i mobiliz`ri na\ionaliste [n Spania aceleia]i perioade va reprezenta un handicap major pentru Falanga spaniol`.

Procesul de secularizare de dat` recent` joac` un rol important [n m`sura [n care a deschis spa\iul cultural necesar manifest`rii fascismului - anticlerical ]i antireligios [n cazul mi]c`rilor centrale - ]i a reprezentat o provocare la care acesta a c`utat un r`spuns. Astfel [nc@t, o secularizare [ncheiat` cu mult

[nainte de finalul secolul XIX poate fi asociat` unui fascism marginal, precum [n cazul Angliei, [n timp ce, [n cazul Spaniei, insuccesul fascismului poate fi pus, mai ales [n regiunile [n care secularizarea a avut efecte minime, [n seama unui catolicism puternic, capabil s` g`seasc` un r`spuns la eventualele provoc`ri din partea moderniz`rii. La fel, [n cazul Rom@niei, o secularizare imperfect` ]i de dat` recent` ar putea explica apari\ia legionarismul ca hibrid religios, semi-eretic ]i schismatic [n misticismul s`u.

Fascismul este prin excelen\` un fenomen caracteristic statelor na\ionale n`scute la 1860-1870 ]i care nu-]i v`d satisf`cute nici [nainte de 1914 ]i nici dup` 1918 preten\iile legate de statusul lor interna\ional, cazul Germaniei, Italiei, Rom@niei. Astfel [nc@t, fascismul nu poate ]i nu trebuie pus doar pe seama umilin\elor generate de [nfr@ngerea militar` din 1918, precum [n cazul Germaniei, Austriei sau Ungariei.

Dezvoltarea t@rzie a unor sisteme politice pluraliste ]i existen\a unei democra\ii liberale recente, neconsolidate (expresia dec`derii democra\iei liberale este nu tocmai fericit`), a c`rei existen\` se [ntinde de-a lungul a cel mult o genera\ie, joac` un rol la fel de important [n emergen\a fascismului. Aceast` democra\ie neconsolidat` are pe de o parte “meritul” de a pune cap`t conservatorismului tradi\ional f`r` a elimina [ns` na\ionalismul de factur` anti-liberal`, pe de alt` parte ea ofer` fascismului un mediu politic propice, [n care acesta se poate dezvolta ]i [nflori.

Libertatea le ofer` fasci]tilor posibilitatea de a mobiliza permanent masele, de a apela totodat` at@t la tehnicile conven\ionale ale luptei politice, pe care le [mbin` cu un stil politic diferit, c@t ]i la cele insurec\ionale. Cazul italian ]i cel german sunt cele mai gr`itoare [n acest sens, [ns` nu trebuie uitat c` ascensiunea fascismului [n aceste state este asigurat` ]i de fragmentarea, de polarizarea extrem` a sistemului de partide. {n Anglia ]i Fran\a fascismul nu poate profita [ns` de existen\a acestui clivaj [ntre diferitele for\e politice clasice, [n timp ce Ungaria, unde putem vorbi despre cel mult o democra\ie semiliberal` sub regimul Horty, unde avem o conducere exercitat` de o elit` conduc`toare ]i unde exist` restric\ii electorale combinate cu corup\ie, Crucile cu s`ge\i nu reu]esc niciodat` s` devin` altceva dec@t expresia unui protest popular.3 Existen\a unui pericol, intern sau extern, fie ]i numai aparent, venit dinspre st@nga politic`, a reprezentat una din tezele cel mai des vehiculate at@t de comuni]ti, c@t ]i de c`tre fasci]ti ]i conservatori. {n cazul Italiei, s-a vorbit constant despre acei bienio rosso, despre spectrul ]i realitatea unui maximalism social revolu\ionar, care ar fi motivat violen\a squa-

27

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri drelor lui Italo Balbo, Dino Grandi, Roberto Farinaci, c@t ]i atitudinea [ng`duitoare a autorit`\ilor fa\` de fascism.4 {n Germania, fascismul ]i nazismul au fost permanent interpretate ca reac\ie la valul de marxism revolu\ionar de dup` r`zboi, la existen\a unui guvern social-democrat ]i a unui partid comunist extrem de puternic ]i bine organizat, primul din Europa [n afara grani\elor URSS-ului. {n cazul Austriei se invoc` socialismul din “Viena Ro]ie”, iar [n cel al Spaniei polarizarea din timpul r`zboiului civil. Prezen\a unui pericol de st@nga nu poate explica [ns` singur` apari\ia fascismului c`ci, [n cazul Ungariei, confruntat` cu revolu\ia condus` de Bella Kun, urmat` de interven\ionism extern, dar ]i de spaim` ]i mobilizarea la dreapta a unei [ntregi genera\ii de anticomuni]ti, nu fasci]tii c@t conservator-autoritari ]i dreapta radical` controleaz` jocul politic, iar [n Polonia, (re)n`scut` din victoria lui Pilsudski asupra Armatei Ro]ii, dictatura militar` lipsit` de cert` culoare ideologic` instaurat` [n 1926, dup` un scurt ]i dezam`gitor experiment democratic, inhib` definitiv orice poten\ial` dezvoltare a fascismului. Mi]carea fascist` din Rom@nia devine [n anii 1930 a treia ca importan\` [n Europa [n condi\iile [n care amenin\area dinspre st@nga se reduce la existen\a frontierei permanente cu URSS-ul, care nu vrea s` recunoasc` Basarabia ca teritoriu rom@nesc. Ceea ce nu [nseamn` c` at@t scurta amenin\are extern` reprezentat` de Republica Sfaturilor din Ungaria, c@t ]i valul de greve, mi]c`rile sindicale ]i simpatiile de st@nga din mediile universitare ]i studen\e]ti de dup` r`zboi nu ar conta [n ecua\ia fascismului rom@nesc.5 Prezen\a lui Mussolini ]i Hitler [n fruntea celor mai de succes mi]c`ri fasciste europene i-a f`cut pe mul\i s` reduc` succesul acestora la existen\a unui lider charismatic ]i, uneori, a unui leadership efectiv. Oswald Mosley, extrem de charismatic ]i foarte bun organizator ]i Ferenc Szàlasi, nici foarte charismatic ]i mai ales deloc preocupat de organizarea mi]c`rii sale, contrazic aceast` tez`. Fascismul r`m@ne marginal [n Anglia ]i se bucur` de un uria] sprijin popular [n Ungaria, poate chiar de mai mult sprijin dec@t Garda de Fier [n Rom@nia. {n cazul acesteia din urm` [ns`, lipsa unui lider charismatic ]i bun organizator se va dovedi fatal` [n anii 1940 c@nd, de]i ajuns la putere, Horia Sima se dovede]te incapabil s` consolideze mi]carea ]i s` extind`, la nivelul aparatului central ]i [n teritoriu, structurile partidului, prefer@nd [n schimb tehnica pur insurec\ional` de preluare integral` a puterii.

Fascismul nu reprezint` doar produsul unor crize culturale ]i politice. Pentru a se dezvolta ]i transforma [ntr-o mi]care de mas` el are totodat` nevoie

S.P. nr. 108/2004

de un context marcat de profunde ]i prelungite tensiuni ]i conflicte sociale. Nimeni nu pune sub semnul [ntreb`rii aceast` condi\ie sine qua non. Singura problem` serioas` din acest punct de vedere o reprezint` faptul c`, cel mai adesea, cercet`torii au fost tenta\i s` se rezume la definirea fascismului ca exponent al nemul\umirilor straturilor inferioare ale clasei de mijloc, ale micii burghezii. Mult timp nici m`car nu s-a pus problema dac` nu cumva fascismul s-ar fi bucurat de sprijinul ]i votul altor categorii de nemul\umi\i.

De]i, [n cazul Italiei, era evident faptul c` aceste straturi de mijloc ale societ`\ii nu au avut o contribu\ie fundamental` la na]terea fascismului ]i c` ele au ajuns s` domine numeric r@ndurile PNF abia dup` instaurarea dictaturii.6 {n faza ini\ial` [ns`, mi]carea se bucurase de sprijinul ]i voturile venite inclusiv dac` nu majoritar dinspre muncitori, fermieri ]i proletariatul agricol.7 Nici m`car [n cazul, considerat paradigmatic, al Germaniei, sau [n cel al Austriei ]i al Spaniei, nu era absolut evident c` doar clasele de mijloc aderaser` la fascism [n m`sura [n care []i pierduser` [ncrederea [n sistemul de partide existent, prea liberal ]i fragmentat, incapabil s` le mai reprezinte ]i apere drepturile. Analize precum cea a lui Thomas Childers p`reau a indica [n cazul NSDAP – singurul unde datele p`strate fac posibil` o astfel de analiz` – c` acesta reu]ise s` atrag` deopotriv` de partea lui “blue and white collars”, oferind [n anii 1930 mai cur@nd imaginea unui “catch all party”.8 Cazurile Ungariei ]i Rom@niei, unde existen\a acestor clase de mijloc era problematic` ]i, dup` unii autori, [n mod for\at sus\inut` doar pentru a argumenta la r@ndul ei teoria marxist` asupra fascismului, par la r@ndul lor s` sprijine acest punct de vedere. {n fond, elitele maghiare ]i cele rom@ne]ti, mai ales fostele elite, vor juca un rol important doar la nivelul conducerii mi]c`rilor fasciste, [n timp ce marea mas` a membrilor ]i votan\ilor va fi compus` din muncitori ]i din \`rani pe care partidele politice existente nu reu]esc s`-i integreze ]i s`-I reprezinte.

Existen\a unei minorit`\i evreie]ti pare a fi jucat ]i ea un rol important [n marea majoritatea a cazurilor, anti-semitismul fiind considerat una din tr`s`turile de baz` ale fascismului european. Cu toate acestea, [n cazul Italiei nu putem vorbi aproape deloc despre anti-semitism [nainte de anii 1930, c@nd, izolat, pe fondul radicaliz`rii fascismului italian, lideri fasci]ti precum Roberto Farinacci devin ferven\i sus\in`tori ai antisemitismului ]i ai introducerii legisla\iei rasiale naziste. {n anii 1920 Mussolini respinge [ns` anti-semitismul – o va face dealtfel constant ]i public p[n` [n 1934 – , mul\i dintre sus\in`torii ]i membrii partidului s`u fiind evrei.9 Desigur,

28

Dezbateri nazismul, legionarismul, fascismul maghiar, rexismul ]i multe alte fascisme europene nu pot fi [n\elese [n absen\a anti-semitismului lor, ceea ce ar indica faptul c` fascismul italian sau falangismul par mai cur@nd excep\ii de la regul`. Primele nu pot fi [ns` reduse doar la ]i explicate exclusiv prin intermediul anti-semitismului pentru c`, de exemplu, [n \`ri precum Lituania ]i Polonia, unde putem vorbi despre existen\a unui anti-semitism popular ]i letal, cu greu putem men\iona existen\a fascismului.

Nici factorii economici nu spun prea multe despre emergen\a ]i evolu\ia fascismului. {n primul r@nd pentru c` acesta apare at@t [n state dezvoltate din punct de vedere industrial ]i cu nivel de educa\ie ridicat, c@t ]i [n \`ri cu economie preponderent agrar` ]i marcate de analfabetism. }omajul statistic [nregistrat [n Germania anilor 1930-1933 a oferit ]i continu` s` ofere o explica\ie forte pentru atrac\ia exercitat` de promisiunile nazi]tilor. {ns` un nivel asem`n`tor al ]omajului ating ]i \`ri precum SUA [n timpul lui Hoover ]i Roosvelt, f`r` a cunoa]te [ns` fascismul.

Prin urmare, nu criza economic` [n sine explic` apari\ia fascismului sau ascensiunea acestuia - Hitler ajunge dealtfel la putere [ntr-un moment [n care criza [ncetase, iar economia german` d`dea semne evidente de revitalizare - c@t modul [n care ea este perceput` ]i explicat` ca o consecin\` a [nfr@ngerii, a domina\iei str`ine prin intermediul capitalului etc.

Asta ar explica de ce [n fond, to\i fasci]tii [mp`rt`]esc aceia]i ur` fa\` de “marile plutocra\ii capitaliste” ]i fa\` de “agen\ii interni ]i externi” ai acestora.

Dintre factorii interna\ionali care au contribuit la na]terea fascismului am men\ionat deja problemele legate de statusul interna\ional generator de umilin\e ]i frustr`ri, fie c` acestea \in de [nfr@ngere militar`, privarea de teritorii revendicate, subdezvoltare, domina\ie extern`, etc.10 Exemplele cele mai pertinente [n acest sens sunt Germania ]i Ungaria, dar ]i Italia, care de]i [nving`toare la 1918 consider` c` victoria sa a fost mutilat` la congresul de pace de la Versailles. Cazul Rom@niei seam`n` oarecum cu cel al Italiei, pentru c`, de]i se num`r` printre marii [nving`tori ai r`zboiului ]i prime]te mai multe teritorii dec@t sperase ini\ial, Rom@nia consider` c` nu este tratat` corespunz`tor de c`tre alia\ii s`i, ba chiar este umilit` atunci c@nd i se impune tratatul minorit`\ilor.

La asta se vor ad`uga pe parcurs incapacitatea de a ajunge la nivelul de dezvoltare economic` la care sperase s` ajung` [n euforicii ani de dup` r`zboi, c@t ]i problemele generate de procesul de unificare ]i mai ales de integrare a noilor provincii.11 Last, but not least, [n cele mai multe dintre cazuri, un rol aparte [n emergen\a fascismelor na\io-

nale revine existen\ei unui model fascist extern. Din astfel de modele celelalte fascisme se inspir` ]i totodat` [n aceste “antecedente” g`sesc o prim` confirmare a juste\ei cauzei lor. Tot modelele externe de succes explic`, chiar dac` doar par\ial, natura contagioas` a fascismului [n Europa. Spun par\ial pentru c` Mussolini se inspir` prea pu\in din surse externe, [n primul r@nd pentru c` beneficiaz` doar de existen\a unor forme de pre, quasi ]i proto-fascism european.

Hitler se vede [ns` nevoit a recunoa]te rolul inspirator jucat de curajosul lider italian. Restul fasci]tilor europeni sunt aproape cu to\ii influen\a\i de Fascism ]i nazism din care fur` ]i copiaz` copios, chiar dac`, dup` o prim` faz`, nu mai recunosc acest lucru, se dezic de modelele lor sau spun, [n stil protocronist, c` ideile fundamentale le aveau [nainte de a fi auzit de vreunul dintre cei doi mari lideri ai fascismului european. Ultimii au [ntruc@tva dreptate c`ci rolul modelului extern nu trebuie exagerat, dincolo de mimetism fiecare mi]care fascist` serioas` beneficiind de propriile-i r`d`cini na\ionale, din exemplele externe prelu@nd mai cur@nd elemente de suprafa\` ce \in de stil ]i organizare. Dealtfel, cu excep\ia nazismului austriac, toate mi]c`rile fasciste care au redus totul doar la importul mimetic al unui astfel de model verificat au e]uat.

Cei mai mul\i dintre factorii extrinseci men\iona\i de teoria lui Payne [l pot ajuta pe istoric doar [n efortul de a interpreta fascismul din perspectiva raporturilor acestuia cu capitalismul, construc\ia na\iunii, procesul de modernizare etc. Nu spun [ns` mai nimic despre dinamica intern` a fascismului ]i nici nu faciliteaz` analizarea acesteia. Or, [nainte de a fi mi]care, partid, regim; fascismul este un m`nunchi de axiome centrale, ce compun ideologia distinct` a fascismului generic, ideologie de la care, [n practic` ]i [n func\ie de contextul na\ional, politic, cultural, etc. se ajunge la extrem de diferitele manifest`ri ale fascismului politic. Permanent preg`tit s` sintetizeze idei ]i teorii preluate dintr-un spectru extrem de larg, d@nd dovad` de flexibilitate, acest late-comer urc` pe scena politic` saturat` de sistemele de valori ]i teoriile politice ale rivalilor unde, mul\umit` spiritului s`u mercurial ]i cameleonismului, [mprumut` din alte doctrine ale timpului. Astfel [nc@t contribu\ia fascismului la fascism pare a se reduce la celebrarea activismului, la vitalism, aspecte mitice ]i mistice ce-i permit a se erija [n for\` politic` capabil` s` creeze un nou tip de om, s` regenereze na\iuni, societ`\ii, rase, civiliza\ia european`. Odat` asumat acest fapt, r`m@ne de explicat cum a reu]it aceast` “radical`, na\ional holistic`, A Treia Cale”, ceva mai mult dec@t “na\ionalism plus socialism”, s` atrag`

29

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri suportul maselor, al indivizilor ce apar\ineau adesea unor categorii sociale aflate pe pozi\ii diferite ]i adesea, teoretic vorbind, ireconciliabile.

O explica\ie posibil` pentru succesul fascismului ar fi cea oferit` de Gerald M. Platt [n termenii socio-psihologiei. Mai exact, spune Platt, nu doar [n cazul fascismului ci [n absolut toate cazurile [n care avem de a face cu fenomene revolu\ionare ]i revolu\ii, dinamica intern` a acestora nu poate fi tradus`, redus` in abstracto, la o singur` clas` (de mijloc [n cazul nostru) sau un singur tip psihologic de personalitate a participantului la revolu\ie. Masa participan\ilor la orice revolu\ie este prin excelen\` heterogen`, iar atrac\ia exercitat` de respectiva revolu\ie nu poate fi explicat` monocausal.12 Dealtfel, spune tot Platt, inclusiv limbajul la care apeleaz` revolu\ionarii, mai ales fasci]tii, pentru a da un sens crizei revolu\ionare, este lipsit de omogenitate. El se adreseaz` tuturor, nu vorbe]te clasei ci comunit`\ii ]i se raporteaz` la totalitatea experien\elor acesteia pentru a-i putea vorbi (tot) [n numele unei iluzii ]i oferii solu\ii totale, nu de clas` ]i nici individuale. Magia const`, [n cazul particular al fascismului, [n posibilitatea individului de a participa, ca parte a unui [ntreg, la rena]terea iminent` a na\iunii din cenu]a r`zboiului, din criza [n care o aruncase vechea ordine. Prin urmare, convertirea lui la fascism, sub amenin\area bol]evismului, trebuie [n\eleas` [n primul r@nd ca experien\` ]i investi\ie psihologic`.13 Dac` ne g@ndim la sindromul emo\ional al membrilor freikorps14 ]i al membrilor tuturor mili\iilor paramilitare din Europa post-1918, la fanatismul ultra-na\ionalist al celor pe care Hobsbawm i-a numit “Rambo’s of the 1920s”, indivizi dispu]i s`-]i ucid` adversarii politicii, ai na\iunii, atunci nu putem dec@t s`-i d`m dreptate lui Platt.

Chiar dac` fascismul nu se adreseaz` numai acestor fo]ti combatan\i, mai exact acelora dintre ei care afirmau, precum Ernst Von Solomon, c` “nu ]tiam ce vrem, dar ceea ce ]tiam deja nu vroiam s` accept`m”,15 nu trebuie uitat faptul c` ace]tia sunt printre primii atra]i de noua ideologie ]i c` mul\i dintre ei r`m@n poate cei mai constan\i ]i fideli suporteri ai cauzei acestuia. }i mai sigur este faptul c`, [n absen\a unor astfel de militan\i combatan\i, a unor oameni precum acei arditii, care [l vor urma pe Italo Balbo [n campaniile sale de pedepsire din Ferarra, indivizi care scriau cu propriul s@nge, pe bandajele lor, “pu\in [mi pas`”, fascismul nu ar fi reu]it s` se impun` at@t de repede. Sau poate c` nu ar fi reu]it s` o fac` niciodat`.

Cele de mai sus par a face trimitere explicit` la perioada primului r`zboi mondial ]i a consecin\elor

S.P. nr. 108/2004

acestuia. {n absen\a acestei experien\e catastrofale ]i seminale pentru multe dintre catastrofele secolului XX16 na]terea fascismului, nu doar a lui, nu poate fi [n\eleas`. Prima ]i cea mai natural` ]i legitim` [ntrebare [n acest sens ar fi urm`toarea: De ce nu s-a ajuns mai devreme la fascism din moment ce ideile, r`d`cinile na\ionale ]i tradi\iile politice ale acestuia existau deja? Ce aduce [n ecua\ia fascismului (]i comunismului) confruntarea cu aceast` “ultim` frontier`”, acest Armagedon pe care [l a]teptase o [ntreag` genera\ie?17 R`spunsul, extrem de complex, include printre multe altele m`celul la scar` industrial` ]i primul mare genocid, cel al armenilor din 1915,18 un generational turnover, un val revolu\ionar de st@nga ]i unul de dreapta (na\ionalist) f`r` precedent, o revolu\ie comunist` triumf`toare ]i, [n replic`, un val de reforme politice ]i sociale care [mping Europa [n epoca maselor, a democra\iei create peste noapte ]i [n absen\a celei mai elementare educa\ii democratice, p`str@nd astfel reticen\a elitelor de secol XIX fa\` de popor ]i pe cea a poporului fa\` de topul politic.19 * Plec@nd de la universal ]i/sau na\ional, europenii ie]i\i din r`zboi vor s` inventeze o nou` lume politic` [n baza unor religii complementare ]i antagoniste pentru a ajunge [n final ]i [ntr-un caz ]i [n cel`lalt la catastrof`.20 Nici comunismul ]i nici fascismul nu reu]esc s` se impun` [n absolut toate statele europene. {]i las` [n schimb amprenta asupra [ntregului continent prin contribu\ia lor direct` sau indirect` la metamorfozarea lumii de dinainte de 1914, capitalist` economic, liberal` politic, burghez` [n mentalit`\i, o lume eurocentric` a c`rei ax` o reprezenta ideea de progres material ]i moral, [ncrederea [n ]tiin\`, cunoa]tere, educa\ie.21 Transformarea vechii lumi – contemporanii vorbesc despre moartea acesteia – [ncepe odat` cu izbucnirea primul r`zboi mondial [n timpul c`reia, spune un Karl Kraus, umanitatea []i tr`ie]te ultimele zile.

R`zboiul distruge edificiul civiliza\iei secolului XIX, produce falii politice, sociale, morale, economice pe care lumea de dup` 1918 nu le mai poate acoperi, de]i [ncearc` cu disperare acest lucru. Atmosfera creat` at@t pe front c@t ]i acas` se va dovedi propice at@t pentru fascism c@t ]i pentru comunism, vl`stare ale situa\iei politice nou create. Reizbucnirea fl`c`rii revolu\ionare pe care oamenii politici ai secolului XIX credeau c` o au sub control va face posibil` relansarea la st@nga a credin\ei [n lupta cea mare ]i final` pentru r`sturnarea capitalismului. La 19171918 diferen\a fundamental` const` [n noua atitudine a dreptei, care nu se mai mul\ume]te doar s` deteste amenin\area st@ngii ]i s`-i condamne uneltirea, ci

30

Dezbateri ajunge s`-i accepte provocarea.22 Dreapta european` de dup` r`zboi ]i chiar ]i cea de la [nceputurile acestuia nu mai seam`n` cu vechea dreapt` european` de secol XIX. Nu mai este doar autoritar-conservatoare ci ]i neoconservatoare, nu mai este na\ionalist` ci ultra-na\ionalist`, nu se mai rezum` doar la radicalism ci sus\ine extremismul politic. Mai mult, [nceteaz` a mai fi doar contra-revolu\ionar`. R`zboiul [i ofer` suportul popular, de mas`, de care dreapta clasic` nu beneficiase niciodat`.

Prea pu\in din aceast` atmosfer` revolu\ionar` a finalului transpare la [nceputul r`zboiului. La st@nga se poate chiar vorbi despre un e]ec al ideii revolu\ionare c`ci 1914 aduce triumful na\iunii asupra clasei, iar ceasul grevei generale las` locul, cu sau f`r` asasinarea lui Jean Jaures, clipei unit`\ii na\ionale. {ns` nici [n acest caz nu avem de a face, cu mici excep\ii, doar cu un na\ionalism hipertrofiat. 1914 [nregistreaz` existen\a [n capitalele europene a unui cocktail ideologic din care nu lipsesc nici sentimentele democratice, nici patriotismul. Acelea]i sentimente vor fi [ns` traduse [n cu totul al\i termeni dup` patru ani de r`zboi modern, total ]i democratic [n timpul c`ruia nici unul dintre combatan\i nu se zg@rce]te [n ce prive]te resursele materiale, greut`\ile [ndurate de civili, s@ngele “soldatului necunoscut”.23 {mp`r\irea beligeran\ilor [n [nvin]i ]i [nving`tori devine o biat` conven\ie dac` ne g@ndim la degradarea moral` ]i fizic` a oamenilor, la deficien\a emo\ional` a conduc`torilor acestui r`zboi mecanizat, la vocifer`rile demagogice ]i beliciste ale patrio\ilor de meserie din spatele frontului, la atmosfera creat` de patru ani de cenzur`, ]ovinism, conformism (al opiniei publice), la economia centralizat` ]i planificat`, etc. Dincolo de iluzia victoriei ]i de frustr`rile generate de [nfr@ngerea din final, toate statele combatante asist` la sf@r]itul civiliza\iei liberale a Europei. La belle epoque moare [n decursul a patru ani de regim de r`zboi ce las` omenirii drept mo]tenire “modele pentru poten\iali tirani” ]i mase de oameni transforma\i [n sclavi ai tehnicii ]i ai propagandei.

Despre fascism s-a spus c` ar reprezenta cea mai important` contribu\ie a intelectualilor genera\iei de la 1914 la politica european` interbelic`.24 Despre comunism s-a spus c` ar reprezenta doar cealalt` mare aventur` politic` a aceleia]i genera\ii.25 }i [ntr-un caz ]i [n cel`lalt s-a insistat asupra deziluziilor acelor solda\i care, [ntor]i acas` de pe front, refuz` [ntoarcerea la normalitatea de dinainte de r`zboi pentru c` vor s` dea un sens ]i o finalitate r`zboiului, se aga\` de ideea de revolu\ie pentru a [mpiedica spiritul c@]tigului s` ia locul spiritului de sacrificiu.26 {ntr-adev`r, cei mai mul\i dintre “ofi\erii” ]i

“solda\ii” fascismului european, sunt membrii acelei genera\ii r`mase [n memoria Occidentului ca Genera\ia lui 1914, a celor n`scu\i [ntre 1890 ]i 1900 ]i care particip` la experien\a unic`, religioas` dup` unii dintre ei, a primului r`zboi mondial. Din r@ndurile acestei genera\ii, mai ales dintre cei care, odat` [ntor]i acas`, refuz` pacea ]i nici nu caut` evadarea [n cotidian, fascismul []i va recruta aceea tran]eocra\ie, o aristrocra\ie a viitorului ]i a ac\iunii de care vorbea Mussolini27, c@t ]i armata de voluntari dispu]i s` continue acas`, [n prelungirea r`zboiului clasic, lupta [mpotriva inamicului din tran]eele politicii interne.

Unii dintre ei se las` atra]i de fascism doar pentru c` [n anii r`zboiului ajunseser` s` cread` [ntr-o nou` religie a c`rei esen\` consta [n ideea distrugerii totale urmate de rena]tere. Al\ii doar pentru c`, dup` ce serviser` sub drapelele na\ionale timp de patru ani, accept@nd totodat` ideea sacrificiul suprem, cred c` fascismul le ofer` dreptul de a juca rolul de judec`tori direc\i ai contractului social.

De la cei din genera\ia de dinainte, de la un Barres, Peguy, Lagarde, Sorel, Pareto, Nietzsche, Gentile etc. membrii genera\iei lui 1914 mo]teniser` o nou` viziune asupra lumii decadente [n care tr`iau, criticismul, dar ]i “optimism” [n ce privea viitorul.

Cred, ca ]i unii dintre mae]trii lor, c` o nou` moralitate ar putea salva omenirea ]i sunt convin]i c` civiliza\ia, achizi\ie precar`, poate fi ]i trebuie permanent [nnoit` prin distrugere ]i recreare.28 Ce [i deosebe]te de [nainta]ii lor este hot`r[rea de a [nlocui contemplarea cu ac\iunea. Vor s` fie doers nu thinkers.29 Nu to\i cei obseda\i de decaden\a ]i rena]terea Occidentului ]i a omului occidental se vor l`sa atra]i de fascism. Unii sunt atra]i de socialism pe care [l traduc [n formula democratiz`rii institu\iilor politice + extinderea dreptului de participare la via\a politic` + eliminarea inechit`\ilor sociale, pentru ca ulterior s` treac` la liberalism sau la fascism. Pentru acesta din urm` vor opta mai ales acei intelectuali proveni\i din clasele de mijloc, care considerau c` socialismul este prea plebeian, prea materialist ]i prea ata]at de un marxism steril. De]i anti-burghezi ]i nu [ntotdeauna indiferen\i fa\` de soarta maselor, ace]tia mai refuzau [n socialism ]i acel atac la coeziunea na\ional`, pentru c`, considerau unii dintre ei, prezervarea Fran\ei, Italiei sau Germaniei era mult mai important` dec@t soarta clasei muncitoare. Spre deosebire de sociali]ti, care se puteau ag`\a de ideea luptei de clas`, ace]tia din urm` nu aveau [ns` un instrument care s` le permit` transpunerea [n politic` a ideilor lor. Pentru ei, mai ales pentru ei, r`zboiul va reprezenta solu\ia salvatoare, purgatoriul civiliza\iei, al noului om, al na\iunii lor. Mul\i nu []i doreau

31

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri r`zboiul ci doar schimbarea. Pentru aceasta din urm` vor fi [ns` [n stare s` moar` ]i s` omoare [n timpul r`zboiului ]i dup`.30 Mul\i dintre europenii de ast`zi p`streaz` [n memorie pe eroii romanelor lui Erich Maria Remarque ]i Ernest Hemingway ]i cred c` a]a trebuie s` fi ar`tat la sf@r]itul primului r`zboi mondial supravie\uitorii genera\iei pierdute pe c@mpurile de lupt` din Europa anilor 1914-1918. Cu toate acestea, nu to\i cei ce se [ntorc acas` la 1918 sunt ]oca\i sau vor s`-]i aduc` aminte de groz`via frontului. Unii se [nc`p`\[neaz` s` vorbeasc` despre eroism, camaraderie, glorie. Nu de pu\ine ori sf@r]esc prin a deveni morbizi c`ci ajung s` afirme, precum Ernst Junger, c` de pe front s-au [ntors “mai buni”.

Dup` patru ani de r`zboi, cohorte de reprezentan\i ai acestei genera\ii a r`zboiului, cu un limbaj ]i stil de via\` militarizat, ce renun\aser` la ideea de libertate individual`, se v`d obliga\i s` revin` acas` unde trebuie s` accepte din nou vechile ierarhii, barierele sociale ]i s` se supun` autorit`\ilor civile pe care le dispre\uiau [nc` de pe front ]i pe care le considerau responsabile pentru m`celul inutil ]i, [n unele cazuri, pentru [nfr@ngerea din final. Revolta\i ]i incita\i la revolt`, membrii acestei genera\ii tinere, ce se sacrificase pe front, [ncep tot mai adesea s` se pun` [n antitez` cu b`tr@na genera\ie, a profitorilor materiali]ti ]i auto-mul\umi\i. Acesta nu era doar solul pe care fascismul urma s`-]i arunce semin\ele. Era [ns`]i materia din care urma a se pl`m`di fascismul.

NOTE Stanley Payne, Elements of a Retrodictive Theory of Fascism, [n A History of Fascism , 1914-1945, London, UCL, 1996, p. 495.

2 Vezi Robert Wohl, The Generation of 1914, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1979.

3 Andrew Janos, The Politics of Backwardness in Hungary, 18251945, Princeton, Princeton University Press, 1982. Vezi ]i Nicholas Nagy-Talavera, The Green Shirts and the Others. A history of fascism in Hungary and Rumania, California: Hoover Institution Press, Stanford University, 1970.

4 Paul Corner, Fascism in Ferrara. 1915-1925, Oxford University Press, 1975, p. 137-169.

5 Prea adesea s-a insistat dup` 1989, pentru a se sublinia lipsa de simpatie [n epoc` a rom@nilor fa\` de comunism, doar pe sl`biciunea socialismului ]i pe faptul c` PCdR, scos [n afara legii [nc` din 1923, nu ar fi putut oricum s` atrag` simpatia popula\iei.

6 Renzo de Felice, Italian Fascism and the Middle Classes, [n Who Were the Fascist? Social Roots of European Fascism, Stein Ugelvik Larson, Bernt Hagtvet, Jan Petter Myklebust eds., Bergen, Olso and Tromso: Universitetsforlaget, 1980.

7 Paul Corner, op. cit.

8 Thomas Childers, The Social Bases of the National Socialist Vote, [n George Mosse ed., International Fascism. New Thoughts and New Approaches, New York, Howard Fertig, 1979) p. 161-188.

1

S.P. nr. 108/2004

PNF trimite [n ace]ti ani deputa\i evrei [n parlamentul italian ]i [n primele guverne ale lui Mussolini apar doi mini]trii evrei.

10 Vezi cazul Spaniei, care nu particip` la r`zboi, unde fascismul se hr`ne]te din frustr`rile ]i paranoia generate de “gloria apus` a trecutului” ]i confruntarea cu o masiv` ]i ubicu` influen\` extern`.

11 Irina Livezeanu, Cultur` ]i na\ionalism [n Rom@nia Mare, 1918-1930, Bucure]ti, Humanitas, 1998.

12 Gerald Platt, Thoughts on a Theory of Collective Action: Language, Affects, and ideology in Revolution, [n M. Albin ed., New Directions in Psychohistory, Lexington, Lexington Books, 1980, p. 69-94.

13 Ibidem.

14 Klaus Theweleit, Male fantasies, Cambridge, Polity Press, 1989, vol. 2, p. 227-243.

15 Roger Eatwell, Fascism: A History. London: Vintage, 1996, p.

9.

16 Furet compara caracterul matricial al primului r`zboi mondial pentru secolul XX cu cel al revolu\iei franceze de la 1789 pentru secolul XIX. Vezi Francois Furet, Trecutul unei iluzi. Eseu despre ideea comunist` [n secolul XX, traducere de Emanoil Marcu ]i Vlad Russo, Bucure]ti, Humanitas, 1996, p. 175.

17 Robert Wohl, op. cit., p. 212.

18 La acest genocid, uitat prea repede de europeni, se referea Hitler atunci c@nd vroia s` elimine temerile ]i inhibi\iile unora dintre apropia\ii s`i.

19 Francois Furet, op. cit., p. 178. Sufragiul universal nu a asigurat integrarea automat` a individului [n politic`. Adesea noul cet`\ean cu drepturi depline a adus odat` cu el [n politica post-belic` doar limbajul frontului, al camaraderie, amintirile din r`zboi ]i dispre\ul s`u fa\` de autorit`\ile publice.

20 Francois Furet, op. cit., p. 40.

21 Erick Hobsbawm, Secolul extremelor, traducere Anca Irina Ionescu, Bucure]ti, Editura Lider, 1997, p. 19.

22 Francois Furet, op. cit., p. 28.

23 Ibidem., p. 54.

24 Robert Wohl, op. cit., p. 233.

25 Ibidem.

26 Ibidem, p. 223-224.

27 Benito Mussolini, Trincerocrazia, “Il popolo d’Italia”, 15 decembrie 1917, Republicat [n Omnia opera di Benito mussolini, vol. III, Roma, 1937, p. 140-143.

28 Robert Wohl, op. cit., p. 212-213.

29 Ibidemi, p. 215.

30 Ibidem, p. 216.

9

MIHAI CHIOVEANU - absolvent al Facult`\ii de Istorie a Univesit`\ii Bucure]ti ]i al Masterului de Istorie a Europei Centrale la Universitatea Central-European` din Budapesta (UCEB). Este doctorand în specializarea Istorie Comparat` la UCEB ]i [n specializarea Idei Politice la Universitatea Al. I. Cuza din Ia]i.

32

Dezbateri

Culturã civicã în noul context european MARIA POPESCU-BUTUCEA

Democracy cannot be learned only by “seeing and doing”. Although it’s been often said that theoretical acquisitions is not enough to mould a young individual character we cannot help bringing about a principal saying that efficient action is always precede by theory. If they do not lead to indoctrination and ideology, those concepts acquired through social studies do have their place and usefulness in each individual’s culture.

1. Statutul disciplinelor de educaåie civicã æi culturã civicã Formarea comportamentelor sociale specifice democra\iei sunt o componenta definitorie a sistemelor sociale aflate [n tranzi\ie. Dar acestea nu se [nva\` numai “v`z@nd ]i f`c@nd”. E necesar un proces [ndelungat de orientare ]i educa\ie sistematic`.

La un astfel de proces m` voi referi [n continuare ]i nu la “modele” culturale, mai vechi sau mai noi existente “pe pia\`”. De]i s-a demonstrat c` a poseda no\iuni nu este suficient pentru formarea con]tiin\ei civice, nu putem neglija un principiu cum este cel care afirm` c` ac\iunea eficient` este precedat` de teorie. F`r` a produce [ndoctrinare ]i ideologie, conceptele [nsu]ite prin studiul ]tiin\elor sociale []i au locul ]i rostul lor [n cultura unui cet`\ean. Solu\ia este [n cele din urm` [mbinarea cuno]tin\elor cu formarea convingerilor, atitudinilor ]i a deprinderilor de bun cet`\ean. Nu lipsit` de valoare este sus\inerea lor prin studii de caz ]i exemple din via\` cotidian` privat` ]i social`. {n democra\iile mature, sistemele de [nv`\`m@nt acord` un num`r suficient de ore [n spa\iul curricular, iar dezbaterile cu privire la implementarea politicilor educa\ionale sunt mereu deschise.

Exist` [n Rom@nia preocuparea pentru formarea cet`\eanului activ, responsabil? Este aceast` activitate luat` [n serios? Beneficiind de suport extern s-au elaborat manuale deosebit de atractive ]i s-au realizat cursuri de formare a profesorilor, dar [n ]coli continu` s` existe o ierahizare a disciplinelor dup` importan\a lor la examene ]i nu dup` valoarea

intrinsec`. Centralismul care a caracterizat ultimii ani a accentuat acest fenomen ]i a [mpins ]i mai mult disciplina c`tre zone periferice. Chiar dac` [n orele de curs se fac multe aplica\ii iar funda\iile sus\in`tore a unor proiecte de cultur` civic` au insistat pe aplica\ii ]i o continu` leg`tur` cu realitatea social`, exist` [nc` un clivaj [ntre curriculm-ul ascuns ]i cel oficial care men\ine distan\a [ntre ceea ce se [nva\` ca teme ]i modul de comportare cotidian` al elevului. Strada, grupul de referin\a, familia cu mentalit`\ile [nr`d`cinate al acelui “la noi nimic nu se poate schimba” sunt mai aproape de t@n`r dec@t lec\iile profesorului luate adesea ca fiind prea idealiste. A]adar mentalit`\ile se reproduc ca ]i comportamentele. Disciplinele sunt predate de personal cu specializ`ri diferite ]i intr` adesea [n completarea unor catedre ramase descoperite.

Astfel poate fi predat` de absolven\ii de filosofie, dar ]i de istorie, limba rom@n` sau, mai rar, de absolven\ii de drept sau ]tiin\e politice.

Ceea ce este paradoxal [ns`, disciplina se pred` [ncep@nd de la clasele primare p@n` la clasa XI, fie [n trunchiul comun, fie ca op\ional, dar [n curriculum universitar, [n formarea ini\ial`, viitori profesori nu beneficiaz` de studiul unei discipline de sine st`t`toare ]i nici de metodica pred`ri ei, poate cu unele excep\ii (SNSPA). A]adar profesorii predau adesea [n “stilul” specialit`\ii proprii. Manualele ]i ele surprind din perspective diferite temele ]i de aceea uneori [n\elegerea devine greoaie.

Se resimte nevoia unei reg@ndiri ]i a unei noi perspective pentru a a]eza lucrurile [ntr-o matc` fireasc`.

33

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri Poate redimensionarea european` s` aib` efectele a]teptate ]i [n situa\ia din Rom@nia.

2. Conceptul de “identitate multiplã” – bazã pentru cel de “cetãåenie æi identitate europeanã” Se afl` azi [n aten\ia cercet`torilor din ]tiin\ele sociale un nou concept integrativ, acela al “identit`\ilor plurale”. Fiecare individ []i poate construi o sum` de “identit`\i” mai mult sau mai pu\in esen\iale care [i contureaz` personalitatea ]i apartenen\a la un grup sau altul. “Spre deosebire de omul modern, care era preocupat de asigurarea ]i garantarea unei identit`\i esen\iale, monocelulare, unice, omul contemporan este o fiin\` care []i caut` ]i []i dezvolt` o identitate multipla”. Pentru a combate efectele schizomorfe ale evolu\iei societ`\ii, omul modern a elaborat, [n filozofie, [n antropologie, [n psihologie, [n literatur`, diverse proiecte ale centrului ]i totalit`\ii persoanei. Ele constituie idealul a ceea ce am putea numi subiectul modern, un subiect unic ]i centrat. {n schimb, subiectul actual poate fi definit printr-o adev`rat` pulverizare [n mai multe personalit`\i, mai mult, printr-o asumare programatic` a unei identit`\i multiple. Sunt mai multe concepte care descriu aceasta plurifocalizare a subiectului, precum cele de “policronie” (C. Castoriadis) sau de “politropie” (G. Liiceanu), care se refera la faptul ca omul actual tr`ie]te simultan [n mai multe timpuri, [n mai multe epoci ]i [n mai multe momente ale vie\ii sale, se deschide inevitabil spre cele mai diverse spa\ii ]i dimensiuni, ce [i configureaz` personalit`\i diferite. Un altul este cel de “celeritate”, prin care filozoful american Wlad Godzich define]te viteza accelerat` a timpului subiectiv ]i colectiv [n care tr`im la ora actual`, viteza care ne impune s` fim capabili s` ne mut`m foarte rapid dintr-o percep\ie [ntr-alta, dintr-o viziune [ntr-alta, dintr-o identitate [ntr-alta.”1 A comenta no\iunea de identitate este foarte dificil, deoarece termenul nu este utilizat doar [n discursul teoretic, ci ]i [n limbajul obi]nuit. El a devenit extrem de vag ]i poate, de aceea, greu de [n\eles. Expresii curente ca: “a-]i g`si identitatea”, “]i-a pierdut identitatea”, “a-]i dovedi identitatea” au o presupozi\ie comun` tacit` care merit` s` fie relevat`. Este vorba de aceea care propune pentru caracterizarea persoanei ca o singur` ]i unic` identitate esen\ial`, imuabil` ]i invariabil`. Contrar acesteia conceptul de identitate nu desemneaz` un fel e identitate inerent`, ci mai ales o rela\ie [ntre dou` sau mai multe persoane. Aceast` rela\ie ne spune c` o persoan` A este asem`n`toare cu B, dar diferit`

S.P. nr. 108/2004

de C. Ac\iunea de a atribui o identitate cere clarificarea mai [nt@i a tr`s`turilor caracteristice avute [n vedre. Logic, dou` lucruri pot fi identice dintr-un punct de vedere, devenit criteriu ]i diferite dup` un altul. Altfel spus, a vorbi de identit`\i este o manier` de a clasifica dup` anumite caracteristici, devenite, [n mod arbitrar criterii. Identitatea este cea care creeaz`, de fapt, uniformitatea ]i diferen\a, incluziunea ]i excluziunea. C@t despre criteriile utilizate pentru determinarea identit`\ii sociale, ele sunt totdeauna [n func\ie de contextul social cultural.

Ele pot fi vizibile (ras`, sex) sau indivizibile (religie, na\ionalitate, profesie) ]i se schimb` de-a lungul timpului, deci sunt relative. Persoanele []i declin` identitatea deci prin tr`s`turile caracteristice comune cu alte persoane sau cu un grup. {n acest fel putem vorbi de o mul\ime de identit`\i par\iale posibile lu@nd de fiecare dat` alt criteriu religie, profesie, tip de educa\ie, na\ionalitate.

De-a lungul vie\ii, oamenii [\i construiesc, dob@ndesc o multitudine de identit`\i. A accepta ca viabil` imaginea uniformit`\ii ca \el al educa\iei [nsemn` a r`m@ne tributari unei concep\ii [nvechite.

Antropologic vorbind, cultura ne ofer` o alt` form` de ereditate cultural`. Grupul traseaz` grani\ele culturale, iar membrul grupului [n ipostaza complexit`\ii sale este la r@ndul lui purt`tor a mesajului cultural. O identitate multipl`, cel pu\in la nivelul educa\ional, este idealul pentru educarea [n spiritul identit`\ii na\ionale, europene ]i apoi globale.

“Noua Uniune European` va avea nevoie de un grad de coeziune pe care nu i-l poate asigura doar integrarea economica ]i pe care nu i-l poate oferi dec@t o puternica angajare a societ`\ii civile europene. Educa\ia ]i cultura sunt din ce [n ce mai importante [n cadrul procesului de constituire a comunit`\ii ]i de definire a cet`\eniei europene (Maastricht, 1992). Europa este datoare s` demonstreze c` ia foarte [n serios angajamentul sau de a se [ndrepta c`tre un tip de societate bazat pe educa\ie, pe [nv`\are. Beneficiind de o sporit` diversitate culturala, Europa trebuie s` dea dovad` de interes, creativitate ]i energie pentru a pune [n practic` ini\iativele culturale ]i educa\ionale la nivel de Uniune”.2 3. Rolul unor proiecte transnaåionale Exist` deja [n documentele organismelor europene de diseminare precum ]i [n manualele rom@ne]ti referiri la no\iunea de “cet`\enie european`”.

E de remarcat [ns` ca la nivel academic european acesta abia cum se construie]te prin eforturile comune ale statelor membre ]i viitoare membre cum e ]i Rom@nia. Modul [n care va fi inclus con-

34

Dezbateri ceptul [n curricula viitoare trebuie s` se bazeze pe asump\ii comune. Dezbaterile propunerile, analizele se realizeaz` ]i finalizeaz` [n cadrul unor proiecte transcurriculare, transna\ionale ]i reune]te la masa de lucru exper\ii [n domeniu educa\ional care, la final, s` [nainteze concluziile factorilor de decizie din \`rile proprii. Un astfel de proiect centrat pe promovarea unei noi educa\ii este promovat de “Educa\ia pentru cet`\enie activ`” care a avut una din [nt@lniri la Roma [n aprilie 2003, adun@nd reprezentan\ii Fran\ei, Angliei, Spaniei, Italiei ]i Rom@niei. (Rom@nia particip` la proiect cu un buget mai mic alocat, iar persoanele au fost acceptate f`r` o analiz` prea atent` astfel [nc@t unele nu cunosc nici limba de desf`]urare a lucr`rilor!) Acesta este un proiect transna\ional european care []i propune c@teva obiective ambi\ioase cum ar fi: elaborarea unei linii comune de orientare a programelor de studiu pe vertical` (9-16 ani) ]i pe orizontal`, transdisciplinar; un parcurs pluridisciplinar axat pe noile drepturi ]i noile responsabilit`\i ce decurg din noul tip de societate, experimentate [n cadrul ]colilor din \`rile europene; studierea curriculum-ului implicit specific fiec`rei \`ri; crearea re\elelor bilaterale de cooperare; planificarea, elaborarea a trei module: unul destinat profesorilor din \ara de origine, altul destinat formatorilor transna\ionali ]i al treilea din nou profesorilor ce vor fi cuprin]i [n programele Socrates de formare ]i va avea, de asemenea, un obiectiv de formare transna\ional. Proiectul []i propune un parcurs pluridisciplinar juridic, lingvistic, socio-cultural, istoric, artistic literar.

Se va finaliza astfel [n 2005 prin realizarea unui veritabil portofoliu pentru profesori ]i pentru studen\i [n baza unor module de formare ini\ial` ]i continu` privind predarea disciplinei Cultur` civic` ]i includerea ca obiectiv formarea identit`\ii europene ]i a cet`\eniei active. Ace]tia din urm` vor beneficia de stagii de formare [n baza unor protocoale de parteneriat ]i ob\inerea unor credite ce vor fi recunoscute la [ntoarcere [n institu\iile din \ara de origine.3 Proiectul se afl` [n faza ini\ial` ]i se lucreaz` pe dou` grupe: formare ini\ial` ]i formare continu`, [n care \`rile partenere, inclusiv Rom@nia, discut` problema posibilit`\ii realiz`rii unui curriculum comun. Francois Audigier, de la Universitatea Geneva, expert consultant [n proiect, compar` curricula din diferite state. “Contextele sunt diferite, dar [ntreb`rile pe care ni le punem privind viitorul cet`\ean european sunt comune, ca atare ]i r`spunsurile noastre trebuie s` fie comune”.

Din observa\iile ]i compara\iile f`cute p@n`

[n acest moment, [nt@lnim aceea]i situa\ie paradoxal`. De]i elemente de cultur` civic` se predau la clasele primare si gimnaziale cultur` civica [n formarea ini\ial` a [nv`\`torilor ]i a profesorilor nu exist` ca o disciplina distinct` [n curriculum universitar.

Se face imperios necesar introducerea ei sau nu?

O alt` problem` [n discu\ie a fost modalitatea de realizare a educa\iei civice: disciplinar aloc@ndu-se [n curricula de primar sau gimnazial, liceal a unui num`r de ore, sau transdisciplinar [n cadrul fiec`rei discipline ]colare?

Au fost propuse dou` direc\ii. Varianta francez` ]i cea englez`. Dup` opinia francez` cultura civic` se realizeaz` implicit ]i are un aspect inter ]i transcurricular. (Pedagogia identificat` ca o ]tiin\` a [nv`\`rii sociale). De la istorie p@n` la matematic` profesorii trebuie s` utilizeze toate mijloacele de care dispun [n vederea cre`rii con]tiin\ei cet`\ene]ti.

Exper\ii britanici, spun c` trebuie s` existe o limit` altfel, pe de o parte e posibil ca cel care []i propune s` fac` totul s` nu fac` nimic ]i pe de alta, exist` riscul [mpr`]tierii [ntre disciplinele, mai mult sau mai pu\in, ]tiin\e umaniste. Ei propun prima variant`, iar ca metodologie [nv`\area cet`\eniei active se face prin aplica\ii, practic@nd-o, precum, analogic, are loc [nv`\area limbilor str`ine.

Revenind la problema curriculei oficiale de “Cultur` civic`” nu este inclus` ca disciplin` obligatorie [n planul de [nv`\`m@nt a facult`\ilor ]i colegiilor [n nici unul din statele participante. {n vederea realiz`rii unui astfel de proiect transna\ional care s` aib` [n vedere viitoarele propuneri pentru un curriculum comun european, primul pas este de a se identifica con\inuturile posibile. S-a propus clarificarea conceptelor ce vor fi incluse [n con\inutul curriculum-ului privitoare la cet`\enia activ`, tip de identitate european`/global` ]i educa\ia de gen care, desigur, au fost acceptate [n agenda de lucru. Tot ca un element de specific identitar reprezentantul francez propune un studiu de caz pe tema valorilor religioase [n ]coli [n condi\iile [n care [n Fran\a [nv`\`m@ntul e declarat laic prin Constitu\ie, iar profesorii nu au voie s`-si exprime op\iunile religioase [n institu\ia ]colar`. Al doilea pas este cel referitor la identificarea elementelor de curriculum ascuns ]i al treilea realizarea unor stagii practice aplicative pentru studen\ii, viitoare cadre didactice [n vederea implement`rii acestui curriculum cu elemente comune europene, dar \in@nd cont de specificitatea \`rilor.

Reprezentantul Fran\ei [n acest proiect transna\ional vorbe]te de civismul european ca fiind educa\ie pentru tradi\iile culturale europene versus globalismul american. Modelul Suediei este mai

35

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri pu\in restrictiv ]i propune [n\elegerea educa\iei ]i culturii civice ca educa\ie pentru valorile democra\iei [n general. Colega italian`, - Universita Catolica del Sacro Cuore – Milano, ne invit` s` evit`m textele oficiale politice scrise [n limbajul de lemn ]i s` d`m interpret`ri, reformul`ri pedagogice, s` \inem seam` de curriculum ascuns al studen\ilor. Britanicii de la King College London, se pl@ng de prea marea autonomie local` ]i atomizare, lips` de comunicare [ntre institu\iilor ]colare, dar recunosc avantajul neimplic`rii politice de care ceilal\i fac mult caz. }i [n tot acest r`stimp, rezisten\a la schimbare [n mai toate sistemele educa\ionale, valorile societ`\ii versus valorile ]colii. Se propune un titlu “Cum poate curriculumul schimba societatea” ]i [ntrebarea incitant` care r`m@ne pentru reflec\ie: Ce este negociabil [n democra\ia ]colii?

Din toate discu\iile ]i temele de reflec\ie pentru viitoarea [nt@lnire de la Lisabona (2004), cel pu\in pentru sec\iunea de lucru formarea ini\ial`, se desprinde ideea identit`\ilor multiple pe care trebuie s` ]i le construiasc` viitoarele cadre didactice: de a fi profesor ]i formator na\ional apar\in@nd unei \`ri, dar ]i de formator european, transna\ional cu con]tiin\a nu a sciziunii, ci a concomiten\ei acestor identit`\i multiple func\ionale.

NOTE Corin Braga, “Observatorul Cultural”, nr. 165-166, 22 aprilie - 5 mai 2003.

2 “Scrisoarea deschis` adresata Conven\iei Europene” [n “Observatorul Cultural”, nr. 165-166, 22 aprilie - 5 mai 2003.

3 Se a]teapt` ca IUFM-urile din Fran\a, institu\iile care preg`tesc institutorii [n acest moment, s` sufere mari transform`ri dup` noile orient`ri de politic` educa\ional`, astfel [nc@t absolven\ii s` primeasc` credite universitare ]i s` poat` realiza cel pu\in un master.

1

MARIA POPESCU-BUTUCEA - Drd. Filosofie, Universitatea Bucure]ti. Pred`, din 2001, Antropologie cultural` ]i Antropologie politic` ca lector la Universitatea Hyperion, Bucure]ti.

S.P. nr. 108/2004

36

SEMNAL Petru Groza Adio lumii vechi! Memorii Editura: Compania Anul apariåiei: 2003

Descriere Cine a fost, la urma urmei, Petru Groza?

Prim-ministru al României în 1945-1952, preæedinte al prezidiului Marii Adunãri Naåionale (æeful statului) între 1952 æi 1958, omul care a instalat la noi comunismul fãrã sã fi deåinut vreodatã carnetul de membru al partidului comunist, sau cel care a fost, înainte de 1945, de mai multe ori ministru în guverne averescane, deputat, avocat, proprietar de moæii, fabrici, bãnci, hoteluri, mori, uzine de electricitate, izvoare de ape minerale, preæedinte ani la rând al industriaæilor români dar æi preæedinte al Frontului Plugarilor din 1933 pânã în 1953?

Vlãstar al unei vechi familii româneæti din Transilvania, crescut într-un univers dominat de Imperiu dar æi de revendicãri naåionale, educat în æcoli maghiare la Lugoj æi Orãætie, student apoi la universitãåile din Budapesta, Berlin æi Leipzig, Petru Groza, cunoscut pânã în ultimul sat din Ardeal, Banat æi Bihor, este încã un mit al acelor locuri. În aceastã extraordinarã carte rãmasã ineditã pânã azi, patriotul din marea generaåie a Unirii, leul «roæu» de la Deva se explicã, convinge, atacã. Adversarii æi simpatizanåii sãi se vor întâlni cu un talent de povestitor ieæit din comun, pus în slujba recuperãrii a ceea ce el numeæte «istoria nefalsificatã» a României de pânã în 1945.

Dezbateri

A doua biopoliticã şi “viaåa dezgolitã” CRISTINA AVRIGEANU The article offers a signal and an analysis of a bio - politic concept: the so-called “naked” or “nude” life. Starting from Giorgio Agamben concept the analysis is focused on the possibility of using this theory for studying the communist life. The author tries to give an answer at the question: “Are the (communism specific) humiliations, the populism, demagogy, manipulation, power abuses (still present in the post-communist societies) “denuding” our life?”

Acest articol []i propune semnalarea unor discu\ii ce au loc [n cadrul filosofiei politice privind biopolitica.

Punctul de plecare [l reprezint` cartea filozofului italian Giorgio Agamben, Homo sacer: Il potere sovrano e la nuda vita (1995). Consider@nd c` totalitarismul nu este un accident, ci rezultatul firesc al unei politici ce poate fi caracterizat` de la bun [nceput drept biopolitic`, Giorgio Agamben este de p`rere c` dup` experien\a lag`relor de concentrare nu mai exist` cale de [ntoarcere la principiile “politicii clasice”. Prin urmare nimic nu poate fi mai firesc dec@t s` ne [ntreb`m ce reprezint` de fapt acest refuz al “politicii clasice occidentale” ]i [n favoarea cui este realizat. Mai ales c` teoria filozofului italian se sprijin` pe un concept extrem de interesant ]i de pu\in cunoscut p@n` acum: via\a dezgolit`. Dac` teoria nu v` va convinge, conceptul de via\` dezgolit` merit` [ns` toat` aten\ia: fie ]i doar pentru a reflecta un minut la semnifica\ia vie\ii pe care o duceam [n urm` cu vreo 15 ani.

Prima apariåie a “vieåii dezgolite” {n vremurile [ndep`rtate nu exista un singur cuv@nt care s` desemneze via\a a]a cum o [n\elegem noi azi. Grecii utilizau dou` cuvinte pentru a defini aceast` no\iune: zoe, ce semnifica faptul comun de a tr`i specific tuturor f`pturilor vii, ]i bios, ce indica modul de via\` caracteristic pentru un individ sau pentru un grup. {n orice caz, nu se putea utiliza termenul zoe pentru a indica un mod particular de via\`. Spre exemplu, atunci c@nd Aristotel distinge [n Etica nicomahic` trei tipuri de via\`, bios apolausticos, bios politicos, bios theoreticos, nu folose]te termenul zoe, [ntruc@t fiecare dintre aceste moduri de via\` semnific` mai mult dec@t via\a [n sensul s`u natural. Astfel, “exist` de fapt, trei moduri de via\` care ies mai pregnant [n eviden\`: cel [nclinat spre o via\` de desf`t`ri, cel ancorat [n treburile publice ]i, [n

sf@r]it, cel contemplativ” (Etica nicomahic`, 1095b, 3, 18-20). H. Arendt consider` c` meritul acestei clasific`ri const` [n instituirea unei ordini ierarhice [ntre diverse moduri de via\`, prin afirmarea faptului c` g@ndirea domin` ac\iunea. Astfel, prin asocierea a diverse activit`\i cu moduri de via\` corespunz`toare, se stabile]te [ntre oameni principiul conducerii (Arendt, 1997, pag. 123).

Tot Aristotel a fost primul g@nditor care a f`cut distinc\ia [ntre simplul fapt de a tr`i ]i via\a organizat` din punct de vedere politic, “n`scut pentru a tr`i, dar existent pentru a tr`i conform binelui”, stabilind astfel scopul comunit`\ii perfecte. {n acela]i timp, Aristotel opune simplul mod de a tr`i, “bucuria” ]i “savoarea natural`” a vie\ii, “dificult`\ii” vie\ii politice, sau mai bine zis, vie\ii politizate. De altfel, Aristotel exclude simpla existen\` din polis, consider@nd-o drept “pornire natural`”, redus` la func\iile reproductive, la rela\iile dintre st`p@ni ]i sclavi si plas@nd-o [n general [n sfera oicosului (Politica, 1252a, 26-35). Astfel, a avea o existen\` politic` [nseamn` [n acest context a tr`i conform binelui: “Comunitatea deplin`, format` din mai multe sate, este cetatea, care atinge limita totalei autarhii ]i care se creeaz` pentru via\`, de]i d`inuie [n vederea vie\ii bune” (Politica, 1252b, 28-30).

Valorificarea modernã a conceptului Giorgio Agamben desemneaz` prin conceptul de “via\` dezgolit`”1 via\a care [nc` nu s-a constituit [ntr-un bios, care nu reprezint` un mod omenesc de a tr`i, ci mai degrab` nivelul biologic al vie\ii. Pornind de la opozi\ia [ntre “savoarea” simplului fapt de a vie\ui ]i “dificult`\ile” vie\ii politizate, Giorgio Agamben ajunge la concluzia c` “via\a dezgolit`” poate fi considerat` un fundament al politicii occidentale. Nu este str`in de aceast` idee nici Michel Fuocault atunci c@nd afirm` c`

37

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri elementul distinctiv al modernit`\ii [l constituie prima apari\ie a acestei zoe [n interiorul polis-ului, ceea ce are drept consecin\` politizarea vie\ii oamenilor. Mai mult dec@t at@t [ns`, Agamben consider` c` tocmai aceast` implicare a vie\ii dezgolite [n sfera politic` reprezint` nucleul originar al puterii suverane. Ca ]i cum, referindu-se la acea via\` conform binelui de care amintea Aristotel, “politica ar fi locul [n care via\a ar trebui s` se transforme [n via\a conform binelui ]i ceea ce ar fi trebuit politizat ar fi fost dintotdeauna via\a dezgolit`”; din acest motiv, aceea]i via\` dezgolit` []i asum` calitatea de a fi fost dintotdeauna pentru politica occidental` “acel lucru pe a c`rui excludere se [ntemeiaz` comunitatea oamenilor” (Agamben, 1995, pag. 10).

Puterea dreptului asupra vieåii Subtitlul c`r\ii lui Agamben, Il potere sovrano e la nuda vita, recupereaz` de fapt conceptul de bloß Leben pe care [l folosise prima oar` Walter Benjamin [n 1921 [n studiul s`u, Zür Kritik der Gewalt, dedicat analizei raportului dintre moral` ]i violen\`. Conceptul de via\` dezgolit` apare [n contextul definirii a dou` tipuri de violen\` ]i a sferelor de ac\iune ale acestora: violen\a mitic` ]i violen\a divin`. Astfel, putem analiza violen\a care se manifest` [n cazul excep\ional ]i [n termenii lui W. Benjamin, acesta folosindu-se de diferen\a [ntre violen\a ce “pune” dreptul, violen\a ce [l conserv` (“manifestarea mitic` a violen\ei ce se prezint` identic` [n orice putere juridic`”) ]i violen\a care “de-pune” dreptul pe care Benjamin o define]te drept violen\` divin`, “violen\a pur` imediat` ce poate opri ac\iunea violen\ei mitice”. Violen\a divin`, spre deosebire de cea mitic`, are un caracter purificator, anul@nd orice drept ]i distrug@nd f`r` limite, caracteriz@ndu-se [n acela]i timp prin absen\a cre`rii unui nou drept. Pentru a defini violen\a divin`, Benjamin se concentreaz` asupra leg`turii dintre violen\` ]i drept, pe care o consider` a fi via\a dezgolit`. {n ceea ce prive]te rela\ia dintre via\a dezgolit` ]i violen\a juridic`, Benjamin consider` c` puterea dreptului asupra omului se opre]te [n fa\a vie\ii dezgolite, violen\a juridic` neput@nd s` ac\ioneze acolo unde via\a dezgolit` a omului [l face pe acesta vinovat, dar [l face imun nu [n fa\a vinei sale, ci [n fa\a dreptului. A]adar, ceea ce merit` subliniat [n acest context [n privin\a studiului realizat de Benjamin este c` prin diferen\a pe care el o instituie [ntre violen\a mitic` (violen\a prezent` [n orice crea\ie juridic`) ]i violen\a divin` este stabilit faptul c` violen\a juridic` se opre]te [n fa\a vie\i dezgolite, f`r` a avea vreo putere asupra ei.

Ceea ce Giorgio Agamben uit` s` men\ioneze este c` [n studiul respectiv Benjamin indica ]i singurul moment [n care violen\a uman` poate atinge m`re\ia violen\ei divine: aceasta era violen\a revolu\ionar` a

S.P. nr. 108/2004

proletariatului, a]a cum fusese ea imaginat` de Georges Sorel [n “Reflexions sur la violence”, reprezent@nd suprema manifestare a violen\ei pure din partea omului.

Violen\a revolu\ionar` a proletariatului putea fi comparat` cu cea divin` deoarece, concentrat` fiind [n mitul grevei generale a proletariatului, nu apucase s` []i construiasc` un proiect pentru viitor, dup` cum ar`ta Sorel, nu urm`rea instaurarea unui alt drept sau forme de guvernare, ci doar spulberarea modului de via\` capitalist.

A]adar singura violen\` capabil` s` aib` putere asupra vie\ii dezgolite era cea a proletarilor, a violen\ei comuniste. }i, [n cazul comunismului pe care Giorgio Agamben [l ignor` cu des`v@r]ire, a]a a ]i fost. Doar c` nu era vorba de vreo violen\` divin`, proletar` sau revolu\ionar`, ci de o violen\` asupra vie\ii, o violen\` generalizat` ce nu-\i l`sa timp s` te mai g@nde]ti la altceva [n afar` de cum s` supravie\uie]ti. F`r` a fi [nchis erai liber s` faci fa\` violen\ei la fiecare pas, c`ci [n comunism, cum spunea Pavel C@mpeanu, “represiunea nu mai [nseamn` Gulagul, privarea de stare legal` de libertate, ci organizarea represiv` a [ns`]i st`rii legale de libertate”2.

Michel Foucault: prima biopoliticã Conceptul de bio-politic` este definit pentru prima dat` de Michel Foucault spre finalul “Voin\ei de cunoa]tere” (1978), prin implicarea tot mai accentuat` a existen\ei umane [n mecanismele ]i calculele puterii.

Punctul culminant vine o dat` cu epoca modernit`\ii, pe care el o nume]te “modernitate biologic` a societ`\ii”, transformare ce se produce atunci c@nd “specia intr` [n jocul strategiilor politice”. {ntregul proces poate fi rezumat astfel: “Timp de milenii omul a r`mas ceea ce era pentru Aristotel: un animal viu ]i [n plus capabil de o existen\` politic`; omul modern este un animal [n a c`rui politic` via\a sa de fiin\` vie este pus` [n discu\ie” (Foucault, 1978, pag. 127).

Punctul de plecare [n construirea discursului asupra biopoliticii [l constituie desigur tradi\ia: pentru mult timp, unul dintre privilegiile puterii suverane era considerat dreptul de via\` ]i de moarte. Cu men\iunea c` acest drept se exercita [n paralel cu dreptul de a ucide, astfel [nc@t dreptul asupra vie\ii era corelat cu cel al mor\ii pe care suveranul avea dreptul s` o produc`.

Ceea ce sus\ine de fapt ]i Hobbes, atunci c@nd afirm` c` via\a suveranului trebuie ap`rat` cu orice pre\, p@n` la [nl`turarea oric`rui pericol – lucru destul de evident din moment ce [n acea epoc` r`zboaiele se purtau totu]i [n numele suveranului, nu al na\iunii. Dar aceasta este totu]i o politic` anterioar` cel pu\in secolului al XIXlea. Exist` un anumit punct [n istorie, o anume “epoc` clasic`” ce marcheaz` momentul [n care “dreptul de via\` ]i de moarte” las` loc unei puteri ce []i asum` sarcina de a “gestiona” via\a ]i de a o orienta c`tre

38

Dezbateri propriile exigen\e. {n secolul al XIX-lea puterea asupra mor\ii se prezint` “complementar` unei puteri ce exercit` pozitiv asupra vie\ii, ce [ncepe s` o gestioneze, s` o poten\ializeze, s` o multiplice, s` exercite asupra ei opera\ii de control ]i de regularizare de ansamblu” (Foucault, 1978, pag. 121). Ceea ce aduce nou r`zboiul acum este faptul c` acesta nu se mai poart` [n numele suveranului, ci [n numele tuturor, cu alte cuvinte popoare [ntregi sunt [mpinse s` se ucid` reciproc [n numele propriei necesit`\i de a tr`i. {ns`]i “chestiunea atomic`” reprezint` acela]i lucru: puterea de a supune un popor la riscul extermin`rii generale pentru a se garanta supravie\uirea agresorului. Din perspectiva lui Foucault principiul a r`mas neschimbat, cu toate c` acum ne afl`m la nivel interstatal ]i nu individual: pentru a putea tr`i trebuie ca mai [nt@i s` po\i s` ucizi.

Ceea ce s-a schimbat [ns` este faptul c` problema existen\ei nu se mai pune din punctul de vedere juridic al suveranit`\ii, ci din perspectiva biologic` a unei popula\ii, [ntruc@t puterea se exercit` la nivelul speciei, al rasei.

Definind modul [n care ac\ioneaz` [ncep@nd din secolul al XVIII puterea asupra vie\ii, Michel Foucault indica dou` procese prin intermediul c`rora s-a dezvoltat controlul tot mai drastic ]i totu]i tot mai invizibil al fiin\elor umane. Pe de o parte este vorba de controlul corpului propriu-zis, un corp ce trebuie “dresat” pentru ca poten\ialul atitudinilor sale s` fie valorificat la maximum ]i astfel s` se ob\in` amplificarea utilit`\ii ]i a docilit`\ii sale. Pe de alt` parte controlul trebuie s` se manifeste ]i la nivelul “corpului-specie”, viz@nd \inerea atent` sub observa\ie a na]terii, mor\ii, duratei vie\ii, s`n`t`\ii ]i a oric`ror fenomene de acest tip care afecteaz` comunitatea [n ansamblul ei. Prin “dresajul” corpului, puterea omniprezent` ce s-a creat datorit` “]tiin\elor despre om” poate ajunge s` influen\eze comportamentele cele mai banale, ceea ce [l face pe Foucault s` cread` c` ]tiin\ele umane [ntruchipeaz` [n acela]i timp cunoa]terea ]i puterea, din moment ce aplicarea rezultatelor ce se ob\in [n acest domeniu poate avea efecte disciplinare, cu alte cuvinte efecte tipice ale tehnologiilor de putere.

Astfel, vechea putere asupra vie\ii pe care o de\inea [n trecut suveranul este [nlocuit` cu succes [n zilele noastre de c`tre administrarea corpurilor ]i de c`tre gestionarea calculat` a vie\ii, de o explozie de diverse tecnici ce au drept obiectiv subordonarea corpurilor ]i controlul popula\iei. Rezultatul: [ncepe [n acest mod “epoca bioputerii”, definit` de c`tre Jürgen Habermas drept “acea form` de socializare care [nl`tur` orice naturalitate ]i transform` via\a creatural` [n ansamblul ei [ntr-un substrat al instaur`rii puterii” (Habermas, pag. 273).

Secolul al XVIII-lea marcheaz` a]adar “intrarea fenomenelor proprii vie\ii speciei umane [n sfera cunoa]terii ]i a puterii” (Foucault, 1978, pag. 125).

Schimbarea pe care o accentueaz` Foucault [n cazul Revolu\iei franceze este faptul c` [n acest moment se [ncheie o epoc` – cea a marilor devast`ri cauzate de foamete ]i de diverse epidemii ca de exemplu ciuma -, ]i se deschide o alta – cea [n care se [nmul\esc tot mai mult cuno]tin\ele despre via\` ]i mijloacele de prelungire ]i de conservare mai bun` a acesteia. Dac` p@n` acum realitatea biologic` era separat` de sfera politicului, de acum [nainte aceste dou` c@mpuri se intersecteaz`, sau mai bine zis controlul puterii se [ntinde ]i asupra vie\ii.

Diferen\a dintre conceptele de bio-istorie ]i bio-politic` este aceea c` [n timp ce bio-istoria reprezint` presiunile [n urma c`rora via\a interac\ioneaz` cu procesele istorice, no\iunea de bio-politic` se utilizeaz` pentru a desemna “ceea ce determin` intrarea vie\ii ]i a mecanismelor sale [n sfera calculelor explicite ]i care face din puterea-cunoa]tere un agent al transform`rii vie\ii umane” (Foucault, 1978, pag. 126). Este vorba despre acel moment al “modernit`\ii biologice” [n care se plaseaz` o societate atunci c@nd [ns`]i specia [ncepe s` fac` obiectul strategiilor politice ]i [n care concep\ia aristotelian` despre omul v`zut ca animal capabil de existen\` politic` nu mai este valabil`: de acum [nainte omul este acel animal [n a c`rui politic` se hot`r`]te soarta sa de fiin\` vie. Redefinirea raportului dintre via\` ]i istorie face astfel [nc@t via\a s` aib` un dublu statut: pe de o parte este situat` [n afara istoriei datorit` limitelor sale de ordin biologic, dar pe de alt` parte se afl` [n`untrul proceselor istorice din moment ce este traversat` permanent de diverse mecanisme de putere ]i tehnici de cunoa]tere.

Nu este [ns` suficient` afirmarea faptului c` via\a ca atare este inclus` [n calculele politice. Se cuvine observat faptul c` un tip de putere care []i asum` sarcina de a se ocupa de reglementarea vie\ii va avea nevoie de mecanisme “permanente, regulatoare ]i corective”, pentru a face o distribu\ie eficient` din punctul de vedere al valorii ]i al utilit`\ii. Ceea ce [nsemn` c` “sistemul judiciar []i adaug` tot mai multe aparate (medicale, administrative etc) ale c`ror func\ii sunt mai presus de toate regulatoare”, astfel [nc@t rezultatul va fi “o societate normalizatoate, ca efect istoric al unei tehnologii de putere centrat` asupra vie\ii” (Foucault, 1978, pag. 128).

Iar prin societate normalizatoare se [n\elege inclusiv faptul c` [ncep@nd de la Revolu\ia francez` toate constitu\iile scrise ]i [ntreaga activitate legislativ` nu au constituit dec@t diverse modalit`\i prin care s-a dat o form` acceptabil` unei puteri normalizatoare. {n fa\a acestui tip de putere ceea se revendic` este pur ]i simplu dreptul la via\`, prin care se [n\elege tot ceea ce constituie nevoi de baz`, astfel [nc@t “via\a, mai mult dec@t dreptul, a devenit punctul central al luptelor politice, chiar dac` acestea se formuleaz` prin intermediul formul`rii de drepturi” (Foucault, 1978, pag 128).

39

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri Exemplele [n acest sens sunt numeroase: dreptul la via\`, la propriul corp, la s`n`tate, la fericire, la satisfacerea nevoilor, dreptul la [mplinirea personal`, toate aceste fiind drepturi de ne[n\eles pentru sistemul juridic clasic, dar constituind replica pentru noile mecanisme de putere care la r@ndul lor nu mai corespund dreptului tradi\ional al suveranit`\ii. A]a cum observ` ]i Jurgen Habermas coment@ndu-l pe Foucault, “sarcina efectiv` a teoriilor statului absolutist este, evident, mai pu\in justificarea drepturilor omului, c@t punerea bazelor pentru concentrarea [ntregii for\e [n m@inile suveranului …

Nu cet`\eanul cu drepturile sale, ci supusul cu trupul ]i sufletul s`u este obiect al noii nevoi de cunoa]tere care este satisf`cut` [n primul r@nd prin cunoa]terea pozitivist` ]i statistic` asupra na]terii ]i mor\ii, bolii ]i criminalit`\ii, muncii ]i comer\ului, bun`st`rii ]i s`r`ciei popula\iei” (Habermas, pag. 260). Ceea ce pare s` certifice presupunerile lui Giorgio Agamben care consider` c` adev`rata miz` a regimurilor de dominare totalitar` este aceea de pune st`p@nire exact asupra sufletului ]i corpului omului pentru a-l transforma [n “cet`\eanul” ideal al unui astfel de regim: omul golit de orice individualitate ]i spontaneitate, redus pur ]i simplu la stadiul de automatism.

A doua biopoliticã: o interpretare abuzivã?

G. Agamben va prelua conceptul de via\` dezgolit` pentru a cerceta tocmai modalit`\ile prin care violen\a juridic` []i c@]tig` dreptul de a ac\iona asupra vie\ii dezgolite. Conceptul de homo sacer, prin care se desemna o via\` ce putea fi ucis` f`r` ca acest act s` fie considerat un delict, reprezint` un prim caz [n care o crim` nu poate fi pedepsit`. Din aceast` perspectiv` ar fi interesant de realizat o analiz` a fenomenului totalitar care s` studieze [n ce mod, prin intermediul c`ror proceduri juridice acte at@t de violente ]i-au pierdut calitatea lor de delicte.

Giorgio Agamben subliniaz` faptul c` perechea dihotomic` tipic` pentru politica occidental` nu este cea de prieten-du]man (a]a cum considera Carl Schmitt) ci mai degrab` cea de via\` natural` – existen\` politic`, zoe – bios, includere – excludere. {nc` de la [nceput este pus [n prim plan conceptul de homo sacer tocmai pentru c` g@nditorul italian [l consider` prima paradigm` al spa\iului politic occidental. Aceast` concluzie se bazeaz` pe reinterpretarea st`rii de natur` a lui Hobbes: astfel, am avea de-a face [n acest caz nu cu un r`zboi al tuturor contra tuturor, ci cu “o stare [n care fiecare este pentru cel`lalt via\` dezgolit` ]i homo sacer” (Agamben, 1995, pag. 118). {n momentul constituirii contractului, fundamentul puterii suverane este dat nu at@t de faptul c` supu]ii renun\` de bun`voie la drepturile lor anterioare, ci mai degrab` de privilegiul suveranului de

S.P. nr. 108/2004

a-]i putea conserva dreptul s`u natural de a pedepsi, acesta fiind un drept nu cedat, ci l`sat suveranului, care [l de\ine la fel ca [n starea de natur`. Din moment ce via\a supu]ilor este pentru suveran o “via\` dezgolit`” [n m`sura [n care are drept de via\` ]i de moarte asupra acestora, filozoful italian ajunge la concluzia c` paradigma puterii politice este reprezentat` de [ntemeierea principiului suveranit`\ii pe ceea ce nume]te “via\a dezgolit`”. Punctul maxim al acestei paradigme l-ar constitui lag`rul de concentrare [n care autorit`\ile dispun de o putere infinit` de decizie asupra de\inu\ilor, ace]tia neput@nd invoca vreo lege care s`-i protejeze.

Totu]i, discursul lui Giorgio Agamben este construit astfel [nc@t s` demonstreze f`r` gre] falimentul democra\iei ]i al incapabilit`\ii sale de a salva acea zoe pentru a c`rei eliberare se dedicase mai [nt@i. Cu alte cuvinte, din moment ce via\a dezgolit` este [n continuare politizat` [nseamn` c` tendin\ele totalitare nu au disp`rut ]i c` democra\iile contemporane nu fac dec@t s` continue proiectul e]uat al domin`rii totale. Dar, ne putem [ntreba, ce [nseamn` de fapt “politizarea” vie\ii? {n ce m`sur` dorin\a de “depolitizare” [nseamn` de fapt crearea unei societ`\i apolitice ]i [n ce m`sur` aceast` lume “apolitic`” ar putea reprezenta o mai bun` garan\ie pentru libertatea individului? Dac` ne g@ndim bine, a mai existat o teorie a “existen\ei apolitice”, a asocia\iei “libere” din care politica a disp`rut, exact acea teorie pe care filozoful italian uit` s` o aduc` [n discu\ie.

Pentru G. Agamben, rela\ia care se stabile]te [ntre puterea suveran` ]i via\a dezgolit` reprezint` un raport de captur` [n baza structurii unei excep\ii. {n m`sura [n care instituie o ordine juridic`, puterea suveran` trebuie s`-]i conserve [n acela]i timp posibilitatea de a o suspenda. Astfel, se instituie [n interiorul acestei ordini un spa\iu al excep\iei3 ce confirm` caracterul absolut al puterii: doar [n m`sura [n care puterea []i men\ine posibilitatea de a se manifesta iar ca for\` fondatoare (deci de a decreta starea de excep\ie) se poate impune ca putere suveran`. {n cadrul ordinii rezultate din excep\ie, se poate exercita f`r` nici o mediere decizia suveran` ca autoritate absolut`, ]i aceasta se exercit` asupra “vie\ii dezgolite” sub forma unei puteri de via\` ]i de moarte.

Teza principal` [naintat` [n acest moment de filozoful italian este aceea c` modernitatea recent` se caracterizeaz` tocmai prin normalizarea excep\iei, prin faptul c` starea de excep\ie devine regul`. Paradigma politicii occidentale devine astfel lag`rul de concentrare, [n acest spa\iu puterea suveran` av@nd libertate total` de decizie privind via\a celor [nchi]i. Aceasta este prin excelen\` situa\ia [n care starea de excep\ie a devenit regul`, iar puterea suveran` este absolut`, orice fel de norme fiind suspendate. G. Agamben avanseaz` teoria conform c`reia dup` experien\a lag`relor nu mai exist`

40

Dezbateri cale de [ntoarcere la politica clasic`, datorit` faptului c` puterea politic` tinde s` acapareze tot mai mult via\a dezgolit`, [n acest scop folosindu-se [n mod excesiv de includerea st`rii de excep\ie [n centrul s`u. {n acest context se impune cercetarea critic` a modului [n care g@nditorul italian neutralizeaz` diferen\ele dintre regimurile fasciste ]i democra\iile liberale pentru a demonstra c` de fapt puterea politic` se [ntemeiaz` pe dominarea vie\ii dezgolite, astfel [nc@t orice form` de guvernare se define]te prin acest scop final. {n acela]i timp totu]i, surprinz`tor, cazul regimurilor comuniste nu este inclus [n categoria celor care guverneaz` prin dominarea vie\ii dezgolite. Diferen\a dintre condi\ia oamenilor din lag`rele de concentrare ]i aceea din societ`\ile comuniste este [ns` una de grad, nu de substan\`. {n ambele situa\ii avem de-a face cu un “caz excep\ional”.

Dac` [n cadrul lag`relor nu mai exist` nici o lege aplicabil` fiin\elor [nchise, societ`\ile comuniste sunt [ns` guvernate de reguli concepute [n a]a fel [nc@t doar statul s`-]i poat` atinge scopurile. Avem de-a face [n acest caz cu o lege arbitrar`, care [ng`duie ca orice acte ale puterii s` fie [ntr-un fel sau altul “conform legii”, dar asta nu [nseamn` c` ar exista suprema\ia dreptului. Astfel, poate c` nu ar fi exagerat s` spunem c` omul care tr`ie]te sub inciden\a unor legi arbitrare [n cadrul unui stat comunist dob@nde]te statutul unui homo sacer. A]a cum arat` ]i F. Hayek, cea mai important` s`m@n\` a totalitarismului se g`se]te [n dorin\a de a instititui o economie/societate/via\` planificat`. Acolo unde exist` o suprema\ie a dreptului, statul se limiteaz` la stabilirea unor reguli de folosire a resurselor f`r` a prevedea [ns` scopurile pentru care aceste resurse pot fi folosite. {n schimb, [ntr-o societate [n care guvernarea este arbitrar` statul va stabili prin lege chiar scopurile pe care indivizii trebuie s` le ating`, anul@nd astfel orice fel de libertate de op\iune. Din acest punct de vedere putem pune semnul echival`rii [ntre “via\a planificat`” ]i “via\a dezgolit`”.

R`m@ne a]adar de cercetat [n ce m`sur` neincluderea totalitarismului estic [n cadrul teoriei st`rii de excep\iei ]i a “vie\ii dezgolite” se prezint` ca o solu\ie indirect` propus` pentru dep`]irea “politicii clasice”. {n ceea ce prive]te conceptul de “via\` dezgolit`” … acesta merit` aten\ia, chiar dac` teoria nu ne convinge deocamdat`. S` ne g@ndim numai la ce reprezenta via\a unui om [n timpul comunismului. La ce s-a schimbat [n 1989. La ce s-ar fi putut schimba. La ce reprezint` azi via\a noastr` ]i c@t de st`p@ni ne sim\im pe ea. S` ne g@ndim apoi la campania electoral`. La na\ionalism, populism, extremism. }i acum s` o lu`m de la [nceput: prin urmare, ce mai [nseamn` azi “via\a dezgolit`”?

NOTE Expresia folosit` de Giorgio Agamben pentru a desemna via\a [n sensul primar este de fapt “nuda vita”, sintagm` pe care am tradus-o prin “via\a dezgolit`” deoarece am considerat c` acest concept, spre deosebire de “via\a nud`”, trimite la conceptualizarea procesului prin care o persoan` este redus` la stadiul de individ prin retragerea drepturilor naturale ]i politice ]i prin anularea statului juridic (spre exemplu, retragerea cet`\eniei), ceea ce echivaleaz` cu o existen\` “dezgolit`” de orice atribute ]i redus` de simplu fapt de a vie\ui.

2 Pavel C@mpeanu, Ceau]escu, anii num`r`torii inverse, Polirom, Ia]i, 2002, pag. 278.

3 G. Agamben introduce conceptul stato di eccezione, ce nu are un corespondent exact [n teoriile de acest tip din limba englez` sau francez`. Acestea din urm` men\ioneaz` doar decretele de urgen\` sau starea de asediu (politic` sau fals`, état de siège effectif, état de siège fictif, fancied democracy). {n doctrina Anglo-Saxon` sunt predominante conceptele de martial law sau emergency powers, dar acestea se refer` mai ales la o stare de r`zboi.

Noutatea pe care o introduce conceptul lui G. Agamben, starea de excep\ie, este c` nu se refer` la un tip special de drept, cum ar fi dreptul valabil pe timp de r`zboi, ci, [n m`sura [n care reprezint` [ns`]i suspendarea dreptului define]te chiar limitele conceptului de drept.

1

BIBLIOGRAFIE SELECTIV~ AGAMBEN, Giorgio, Stato di eccezione, Bollati Boringhieri, Torino, 2003.

AGAMBEN, Giorgio, Homo sacer. Il potere sovrano e la nuda vita, Einaudi, Torino, 1995.

ARENDT, Hannah, {ntre trecut ]i viitor, traducere de Louis Rinaldo Ulrich, Editura ANTET, Bucure]ti, 1997.

ARENDT, Hannah, Sulla violenza, traduzione di Savino D’Amico, UgoGuanda Editore, Parma, 1996.

ARISTOTEL, Politica, traducere de Alexander Baumgarten, Editura IRI, Bucure]ti, 2001.

BENJAMIN, Walter, Per la critica della violenza, [n Id. Angelus Novus: saggi e frammenti, traduzione di Schriften, Einaudi, Torino, 1962.

FOUCAULT, Michel, Biopolitic` ]i medicin` social`, traducere de Ciprian Mihali, Idea Design & Print, Bucure]ti, 2003.

FOUCAULT, Michel, Anormalii (cursuri \inute la Collége de France: 1974-1975), traducere de Dan Radu St`nescu, Univers, Bucure]ti, 2003.

FOUCAULT, Michel, La volontà din sapere, traduzione di Pasquale Pasquino e Giovanna Procacci, Feltrinelli, Milano, 1978.

HABERMAS, Jürgen, Discursul filosofic al modernit`\ii, traducere de Gilbert V. Lep`datu, Ionel Zamfir, Marius Stan, Editura All, Bucure]ti, 2000.

HAYEK, Friedrich August, Drumul c`tre servitute, traducere de Eugen B. Marian, Humanitas, Bucure]ti, 1993.

SOREL, Georges, Considerazioni sulla violenza, traduzione de A. Sarno, Laterza, Bari, 1970.

CRISTINA AVRIGEANU - Masterand [n Teorie Politic` la Universitatea din Bucure]ti, Facultatea de }tiin\e Politice.

41

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri

The Church - State Debates in Post-communist Romania CRISTIAN ROMOCEA

Introduction Increasing criticism and concern is heard today from the Romanian intellectuals’ quarter about the growing public activity of the Romanian Orthodox Church, about its anti-democratic, nationalist discourse, but moreover about the political manipulation of the Orthodox Church and its hierarchy at the hands of various political parties or leaders in post-Communist Romania.1 Yet from the same quarter we often hear an appeal for more publicly active Romanian churches, particularly in terms of a spiritual social presence which would ensure the moral regeneration of the Romanian society.2 In response, various Romanian theologians have expressed their views on the role of the churches in the modern Romanian nation-state with European aspirations. The spectrum of these responses ranges from radical views on the establishment of a theocratic state, to more liberal perspectives which begin to envisage the constructive integration of the churches into the modern Romanian society.

My attempt here is to relate the expectations of the Romanian state to the perspective of Orthodoxy on the relationship between Church and State and to suggest what the nature of that relationship would have to entail in a democratic Romanian society. In this article, the underlying argument is that most of these expectations spring from an ideological stance rather than from a position grounded on a thorough evaluation of the current social and political context or from an understanding of the important role played by the religious communities in the vision of a democratic Europe in which extreme radical views and National Churches do not fare well.

The Inter-war “National Debate” Revisited Various political analysts and thinkers have suggested that the crumbling of the totalitarian regime has given rise in the Romanian society to political debates which are reminiscent of the inter-war period.

S.P. nr. 108/2004

The general argument for this phenomenon is that over forty years, the totalitarian political leadership prevented the Romanian society from coming to terms with the political debate which animated the inter-war Romanian milieu. In the midst of the ideological turmoil, the polarization of the political ideologies which was known between 1920s and 1940s as the “national debate” re-emerged ever more vigorously, and led to their exacerbation in Romania’s political landscape. The polarization I am referring to here is between the liberal tendencies of the supporters of the Europeanization and (nowadays) postmodernization, supporters of a Romanian democratization after the European model with leftist political inclinations on the one hand, and the supporters of a nationalist political agenda with a strong autochthonous, collectivist and authoritarian corporatist tendencies with political right affinities on the other hand.

Among the two factors contributing to the emblematic “national debate” of the inter-war Romania, Orthodoxy had an important place to play. One was the formation of the Greater Romania (1918) which had a major contribution to the influx of Orthodox nationalist propaganda. The second was the challenge that secularism and modernity posed to the transformation of the authoritarian Romanian society.3 The struggle of the traditionalist partisans with nationalist inclinations against the liberal intellectuals with democratic ideals led to the establishment of radical versions of mystical religious nationalism which often took the form of xenophobia, and particularly anti-Semitism. Among the most illustrious intellectual representatives of these tendencies were Nichifor Crainic and the publication “G@ndirea”, and Nae Ionescu and the newspaper “Cuv@ntul”. Their contribution was to radicalize the young Romanian intelligentsia through the “right-wing spirit” ideology coupled with forms of nationalist mysticism.

Many theologians and clerics have been coopted in this attempt at politicizing Orthodox Christianity, whose proposals included the creation of an

42

Dezbateri ethnocratic corporatist Romanian state.4 The task of implementing this political program in the inter-war Romania was presented to Corneliu Z. Codreanu, the leader of the infamous “Legion of St. Michael the Archangel”. Later called the “Iron Guard”, Codreanu’s legionary association became a religio-political movement and represented the sort of neo-pagan nationalism that would concretize under communism. The doctrinal essence of the Iron Guard was its Orthodox Christian fundamentalism and nationalism rather than its other typically fascist traits. Its followers militated for the transformation of Romania into a legionary national state, ethnically purified, Orthodox fundamentalist in nature and with pro-German affinities.5 By 1938 the Romanian King Charles II liquidated the democratic regime by subduing all democratic parties and establishing a Romanian monarchy.

This coup d’état was particularly important because as the King needed a prime minister to support his political actions, he chose Patriarch Miron Cristea.

The Patriarch was outspoken in his denunciation of political pluralism, and during the inaugural speech he reiterated his contempt for the twenty-nine political parties which were “to blame for the country’s lack of clarity of vision.”6 King Charles II’s National Renewal Front did not last more than two years, being replaced by Codreanu’s Iron Guard (1940-41), but the lasting consequence of this tumultuous period for the Church’s relation to the State was crucial.

Almost the entire generation of theologians produced by the inter-war period was fascinated with the ethnocratic ideology. Even some of the most reputed scholars such as Father Dumitru St`niloae were drawn by the nationalist right-wing tendencies.7 The basis of this ethnocratic ideology was the common identity inherent of the three-fold structure represented by the Orthodox Church, the Nation and the State.

Ethnocratic Orthodoxy was supposed to provide the reconciling element between a corporatist society and a totalitarian political leadership.8 Thus, it was thought that a nationalist and corporatist Orthodoxy would offer the theologico-political solution to the inter-war social dilemma between liberal capitalist individualism and communist collectivism.

The recurrent feature of this Orthodox ethnocracy was a polemical and highly critical attitude towards the West, towards modernity, democracy and liberalism. All the intellectual and cultural values that were connected with the Western civilization, such as rationalism, individualism, universality, and so on, were discredited as forms of atheism. On the opposite, aspects of Marxist-Leninist collective mysticism such as homogeneity, fusion and totalitarian integra-

tion became elements bearing the substance of the Orthodox faith.

Little resistance was exhibited from other Orthodox theologians in regards to this national or moreover European euphoria generated by the seduction of extreme ideologies in the first half of the twentieth century. Moderate Romanian theologians and secular intellectuals who emerged as safeguarding a balanced ideological position through alternative forms of thinking such as “desperate activism” and “resigned historicism” made little impact to this ideological polarization.9 It was for these reasons that by December 1947, when communists seized full political control of Romania, the terms “Orthodox” and “Romanian” were virtually interchangeable, giving a sort of continuity to the centuries-old relation of the Church to the ruler or the State.

The Post-communist Ideological Resurgence The collapse of communism in the countries of the Eastern block has been perceived as a great liberating event marking the beginning of a new Central and Eastern Europe. This change brought about the formation of new states, the rediscovery of buried cultural traditions as well as the resurgence of old ideologies. In Romania, a country where some argued that the communist dictatorship was one of the most repressive in the whole of the Eastern block, liberation did not come through a non-violent change of government but had to be secured with sacrifice of human life. Of all the countries that have rid of communism at the dawn of the ninth decade of the twentieth century, many expected Romania to become the example of a transition to a democratic society primarily because of the human sacrifice which was involved in attaining freedom from oppression.

More than thirteen years later, Romania is far behind most other Central and Eastern European countries in the struggle to make that transition possible, to limit and control the unprecedented corruption at the societal, institutional and governmental levels, to achieve a viable implementation of the market economy, or to convince international organizations such as the European Union that democracy has been correctly understood by this country. In this context, it is not surprising that resurgent ideologies who found in the Romanian post-communist society a propitious ground for developing brought into discussion the social and political role of the Romanian churches.

The “national debate” of the inter-war provides the starting point for the post-1989 expressions of the Church-State debates in Romania. In view of the as-

43

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri sociation of the Orthodox Church with the nationalist, ethnocentric tendencies, various Romanian intellectuals have criticized the increasing activity of the churches in the social and political environment of the emerging democratic society. The representatives of the civil society, political analysts and over-night experts in religious problems found themselves militating for a limitation of the churches’ activity in the society to a mere symbolic role.

In defense, theological voices like those of Orthodox Professor Radu Preda criticized the duplicitary propensity in the intellectuals’ arguments over the Church-State relationship in democracy10.

One the one hand, he notes, secular thinkers herald a new age of Eastern and Central European ecumenism and religious pluralism in which the activist social and political presence of the churches in society is regarded as an abuse and as a clear indication of fundamentalism.11 On the other hand, however, the Romanian state arguably violates one of the crucial features of democracy, i.e. its commitment to pluralism, by playing a deterministic role in the drafting of the limits of the religious activity in society, and by concealing the state’s own intolerance and lack of commitment to pluralism through its attitude towards the churches.12 However, the inherent problem with such argumentation is, in my view, less of legislative nature and more related to the Orthodox fears that their elitist status as National Church is threatened by religious pluralism.

The ideological tension which emerges from these conflicting opinions has often been perceived as irreconcilable and has led to a fracture of the constructive dialogue between the Church and the State in post-communist Romania and, as George Baconsky suggested, it provides grounds for increasing polemics among the intellectuals.13 Intellectuals’ perceptions Before going any further, we ought to question Pr. Preda’s claim that Romanian intellectuals of the post-1989 era do indeed retain such dualism in their Church-State perception. The dramatic societal changes undergone by Romania placed almost from the very beginning the churches in the midst of the events following the collapse of Ceausescu’s regime. The prominence of the Neoprotestant pastors who led into public prayer masses of street protesters in various cities of Romania and the presence of the Orthodox Church clerics at the formation of the first interim political leadership, at the opening of various democratic institutions, the erection of new buildings and monuments, seemed to indicate that the churches do

S.P. nr. 108/2004

have an important role, even if symbolical, in the transition of the society towards a liberal democracy.

Nonetheless, judging from the churches’ oscillation between complete disregard for the social and political realm and uncritical support and endorsement of the political decisions of various governments, as well as between negative attitudes towards pluralism and democracy and formal support for the country’s commitment to European integration, we can conclude that both the churches and the Romanian intellectuals experience a profound lack of maturity.

It may well be the case that the ideological polarization has led to extreme statements from the intellectuals regarding the churches’ relation to the State. Thus, the Romanian Orthodox Church has been criticized for exerting no real presence in society and politics, yet when Bishop Bartholomeu Anania demanded in 1998 for priestly political involvement and proposed that clergy should advise believers to vote parties that retain a Christian ideology, i.e. the Christian Democrats, the Orthodox Church came under harsh criticism.14 Victims of conspiracy theories and speculative thinking, reputed political analysts like Alina Mungiu-Pippidi feared the resurgence of a form of Iron Guard fascist movement, and suggestions have been made even of hidden plans of the Orthodox Church to force the establishment of a theocratic Romanian state.15 Furthermore, it has been argued that Orthodoxy is a threat to Romania’s modernization and democratization.16 This argument went as far as to claim that the complete removal of the Romanian Orthodox Church from public life would represent the ideal solution to the legislative integration of Romania in the European Union.17 True, after forty years of oppressive communism and Marxist ideology, the events of December 1989 found the Orthodox Church still reticent to modernity. Many were disappointed about the way in which churches missed the opportunity to become the regenerating factor in the confused society of the 1990s. The Orthodox Church closed itself in ritual liturgies, the Greek Catholics were too busy regaining their buildings from the Orthodox, while the Protestants and the Neoprotestants, lacking reasonable forms of social thinking, were concerned with the souls-saving business thus loosing the chance to become a real social presence.

However, there are attempts at reform and ideological cleansing among the Orthodox quarter. After the collapse of the communist regime, the Orthodox Church’s leadership repented and confessed its lack of courage in defending the church, asking for for-

44

Dezbateri giveness for the concessions made during communism in order to survive.18 Any clergy who have been sanctioned for political reasons were consequently reinstated.19 Less than a year after the anti-communist revolt, the Orthodox Church declared for the first time in its history full autonomy from the Romanian state, banning any interference of the secular state with the bishops’ elections or in other matters of religious administration.20 At the same time, Metropolitan Daniel Ciobotea and Father D. Staniloae initiated the “Reflection Group for the Renewal of the Church” which began to address the need for renewal of the church’s hierarchy, teaching, administration and relationship to the Romanian society.21 Notwithstanding these attempts at renewal and separation between the Church and the State, the Orthodox legacy of identification with Romanian nationalism continues to represent a major challenge today. In reference to this relationship alone, the Romanian Orthodox Church is often thought to be permeated more by nationalism and pragmatism than by critical theological reflection.22 Although considered autonomous towards the Romanian state, the Orthodox Church demands subsidies for its clergy from the government. Moreover, the National Congress of the Church held in 1994, reiterated in the article two of the Orthodox Church Constitution its status as “national, autocephalous, and united in its organization” thus a National Church.23 Various statements issued by the Orthodox clergy in Romania illustrate the degree to which they perceive the separation from the state. Bishop Gherasim of Suceava expressed his support for the political involvement of the clergy arguing that “the Church was actually never separated from the state… Where the ruler was, there the prelate was, too.”24 From such attitudes we can conclude that the Orthodox Church has not come to the point of understanding that clear and unabridged separation of the Church from the State is the mark of a real democracy.

The task of the churches and secular intellectuals The Orthodox as well as all other Romanian churches have the responsibility of escaping the ideological vortex which draws them in a compromising position in the current political order. They must express their allegiance to the well-being of the Romanian society not just at the individual level but by developing their social and political thinking. Their flirting and fascination with political power must be exchanged for a devotion to State separation, while nationalist propaganda must be replaced with critical

theological reflection. The religious community ought to broaden its understanding of democracy and liberalism. To be capable to exercise a positive social role, the Romanian churches must learn to avoid fighting on the side of their national group, employing faith as a weapon in the struggle. To prevent such situations, theologians and laity should become actively involved in ecumenical cooperation and dialogue with the civil society.

Some would suggest that the Church is not an institution called primarily to such a task, as it cannot be assumed that churches have the power to represent a coherent voice in the realm of politics. At best, there could be developed a partnership between theologians, civil society and political leadership, in the sense that the former could become the interpreters of the efforts and achievements of the civil society and of the government. Churches may support the political decisions of the governing bodies concerning the implementation and protection of the human rights through the laws that are proposed and voted. Such cooperation between the Church and the State could well be perceived as an effort towards a constructive rather than conflictual relationship between the Romanian churches and the State.

The Romanian Orthodox Church defines itself as a spiritual factor in the society, but does not have a strong sense of social responsibility, whereas the Catholic and the Reformed have comprehensive teachings about the mission of the Church and the role of the state and are willing to assume responsibility for shaping the social and political processes, but their attitude is mostly polemical.25 True, over the last few years Orthodox theologians have began to work on the potential shape of a Romanian Orthodox social theology and praxis.h26 However, much more has to be achieved by the Orthodox clergy in relation to various crucial aspects of social interaction, i.e. interdenominational and moreover interethnic dialogue and reconciliation. In this regard, the Banat County is a rare example of a place where religious tolerance is evident in the fact that there are annual meetings of all the religious leaders and representatives of the churches in the region, which confer a degree of interconfessional openness. Such instances should become paradigmatic for the inter-denominational cooperation in parts of the country where the rights of minority denominations or religious groups are blatantly violated by the Orthodox clergy and congregations.

The Protestant and Neoprotestant churches in Romania do not generally have a clearly defined social agenda either, or when they do, it is completely isolated from an adequate theological notion. Neopro-

45

S.P. nr. 108/2004

Dezbateri testant churches in particular tend to reduce social reality to its vertical, individual aspect which refers to the relationship among church members and with God with no bearing on further implications for the wider society. This stance corresponds to their pietistic and socially conservative tendencies in which their relationship with God is a personal matter which does not retain a wider social implication. This is sad especially because these churches, with their inherent autonomy in regard to cultural identity and nationalist ideology, may serve well as agents for social change.

However, more open-minded Neoprotestants often find themselves in a difficult position, in a Post-communist Romania where their loyalty is constantly questioned due to their foreign originating roots and close links with agencies external to the country.

As for the Reformed Churches, whereas their theological stance is seldom apolitical, as they understand the limitations of social withdrawal, they tend to place at the heart of their social agenda the pursuit of justice and the struggle for freedom, making theological thinking subsequent to these processes. Very liberal in their social perspective, they tend to become so involved with pursuing justice that it’s difficult to distinguish between the Reformed churches and any other secular non-governmental organizations. Although this problem is apparently insignificant, it actually translates into complete disregard for the theological aspect of the social thinking, which is crucial for the churches’ presence in the society.

Finally, the Romanian secular intellectuals, political analysts and social psychologists must express their commitment to a thorough evaluation of the intrinsic ideologies and often dualist approaches to religious life, while their efforts must be translated in a commitment to securing the free and unhindered expression of the religious, ethnic and cultural diversity of Romania. The irreversible commitment of the Romanian state to European integration urges us to renounce the ideological and duplicitary approaches to Church – State relations and to become truly concerned with building a democratic society committed to religious pluralism. A democratic society must support the transformation of the churches into an important presence in the society, into a crucial factor to the process of liberating people from old mentalities and recurring ideologies, and to the development of their critical theological reflection in relation to the social and political thinking.

This article is a modified version of the author’s presentation delivered at the International Symposium “Ideologies, Values and Political Behaviors in Central and Eastern Europe” 2nd Edition, University of the West, Timi]oara, 28-29 Nov. 2003.

NOTES Andrei Ple]u, “Poarta cea Larg`” [n Dilema 206 (1996).

2 Dr. Andrei Marga, Interview by Lucian Despa, video recording, Seminar “Democra\ie ]i Religie: Experien\a Rom@neasc`”, Timi]oara, 31 May – 1 June, 2002.

3 Zigu Ornea, Anii Treizeci: Extrema Dreapt` Rom@neasc` (Bucure]ti: Editura Funda\iei Culturale Rom@ne, 1995). See especially the first two chapters: Democracy and Rationalism under Accusation; Romanianess and Autochthonism.

4 See Nichifor Crainic, Ortodoxie ]i Etnocra\ie (Bucure]ti: Editura Albatros, 1997).

5 Ibid., 240-71.

6 Ornea, Anii Treizeci, Op. cit., 314.

7 See Dumitru St`niloae, Ortodoxie ]i Rom@nism (Bucure]ti: Editura Albatros, 1998).

8 Crainic, Ortodoxie ]i Etnocra\ie, Op. cit.

9 See Mircea Vulc`nescu, C`tre Fiin\a Spiritualit`\ii Rom@ne]ti: Dimensiunea Rom@neasc` a Existen\ei, v. 3 (Bucure]ti: Editura Eminescu, 1996), 30-45, 46-52.

10 Radu Preda, Biserica in Stat: O invitatie la dezbatere (Editura Scripta, 1999).

11 Ibid.

12 Ibid.

13 Teodor Baconsky, “Sfada Elitelor” in Dilema, 183 (1996), 11.

14 Alina Mungiu-Pippidi, “Church and State in Eastern Europe”, East European Constitutional Review 7, 2 (1998).

15 Alina Mungiu, Rom@nii dup` ’89: Istoria unei Ne[n\elegeri (Bucure]ti: Editura Humanitas, 1995), 148-50.

16 I. P. Culianu, “Du]manii Caputalismului” in Mircea Eliade (Bucure]ti: Editura Nemira, 1995), 169-74. See also “Ku Klux Klan Ortodox” in Meridian, May-June (1990), 64.

17 Gabriel Andreescu, “Rela\ii Interna\ionale ]i Ortodoxie [n Estul ]i Sud-Estul Europei” in Studii Interna\ionale, 4 (1998), 3-32.

18 “Romanian Patriarch asks for forgiveness” in BBC News, available online: news.bbc.co.uk/1/hi/world/europe/643898.stm.

19 World Council of Churches, “Orthodox Church Admits Mistakes in Romania” in The Word, April (1990), 29-30.

20 Romanian Church Seeks to Cleanse Itself” in Christian Century, 3 April (1991), 357-8.

21 “{nnoiri [n Biserica Ortodox`” in Romania Liber`, 14 Jan (1990), 2.

22 See Paul Negrut, Biserica ]i Statul, (Oradea: Emanuel, 2000), 162.

23 See Daniel Barbu, }apte Teme de Politic` Rom@neasc` (Bucure]ti: Editura Antet, 1997), 119.

24 Alina Mungiu-Pippidi, “Church and State in Eastern Europe”, Op. cit..

25 Péter Lakatos, „A Possible Ecumenical Strategy from a Romanian Context: Church and Social Responsibility – Part Two” in Occasional Papers on Religion in Eastern Europe 18, 6 (1998), 6.

26 For example, see Daniel Ciobotea, Confessing the Truth in Love: Orthodox Perceptions of Life, Mission and Unity, (Ia]i: Editura Trinitas, 2001).

1

*

S.P. nr. 108/2004

CRISTIAN ROMOCEA - doctorand al Universit`\ii Wales [n cadrul Centrului Oxford pentru Studii Misionare.

46

Istorie recentã

Nikita Hrusciov şi “politica pe marginea prãpastiei” RADU COMŞA

Nikita Khrushchev has often been deemed as the embodiment of recklessness in foreign policy. Indeed some of the most dangerous stand-offs of the Cold War can be ascribed to his unpredictable behavior. However, recent studies on the history of the Cold War revealed a strong rationale behind his seemingly chaotic foreign policy actions. Subsequently to winning the struggle for power which had unfolded within the Kremlin after Stalin’s death, Khrushchev embarked on a foreign policy that was heavily dependant on breakthroughs in nuclear technology. The tactics of nuclear brinkmanship became the backbone of his approach in dealing with the capitalist camp. The 1958-1959 Berlin crisis was the first major test ground for the new vision.

Ideea de la care am plecat [n scrierea acestui eseu a fost aceea c` personalit`\ile factorilor de decizie au influen\at decisiv mersul r`zboiului rece. {n toate episoadele tensionate ale acestuia se pot remarca amprentele personale ale celor implica\i. Acest fapt este, oarecum, [n contradic\ie cu asump\iile realismului tradi\ional, care consider` statul un actor ra\ional. Cea de-a doua criz` a Berlinului (1958-1959) este un exemplu elocvent [n sprijinul acestui punct de vedere. Personalitatea lui Nikita Hrusciov a a fost factorul determinant al crizei, de convingerile acestuia depinz@nd at@t momentele tensionate, c@t ]i cele de cooperare.

Eseul de fa\` []i propune s` eviden\ieze aceste aspecte, mai precis s` detalieze viyiunea de politic` extern` a liderului sovietic [n contextul bipolarit`\ii nucleare ]i al “impasului nuclear”, precum ]i calculele din spatele deciziei de a adresa un ultimatum puterilor occidentale pentru rezolvarea chestiunii germane.

Stilul diplomatic personal al lui Hrusciov Istoricii r`zboiului rece au ajuns la concluzia c` Hrusciov avea o inteligen\` sclipitoare, [ns` lipsa de disciplin` a f`cut din politica sa extern` un risc permanent. Prin urmare, impresia pe care a l`sat-o a fost c` []i ghida ac\iunile dup` principiul lui Napoleon: on s’engage et puis on voit. Adesea era foarte direct, chiar necioplit, sfid@nd manierele diplomatice consacrate.

De exemplu, [n timpul unei [nt@lniri cu cancelarul vest-

german, Konrad Adenauer, [n 1955, iritat de faptul c` Occidentul nu era preg`tit s` negocieze, i-a replicat interlocutorului s`u: “...putem s` a]tept`m ...fundurile noastre nu [nghea\` [n v@nt...” (Gaddis, 1997, p.123).

Izbucnirile de furie erau, de asemenea, obi]nuite. Dovad` st` momentul de referin\` c@nd a b`tut cu pantoful [n tribuna Adun`rii Generale a Organiza\iei Na\iunilor Unite pentru a se face auzit.

Dac` [n anii imediat urm`tori mor\ii lui Stalin s-a folosit de Mikoian ]i Molotov [n chestiuni legate de politic` extern`, odat` cu ob\inerea controlului asupra Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) ]i al guvernului, Hrusciov a ajuns la concluzia c` ]tie [ndeajuns de multe ]i a adoptat o atitudine asem`n`toare cu a lui Stalin. Fiul s`u []i aminte]te c` se considera propriul ministru de externe, obi]nuind s` ignore Politburo-ul ]i ministerul de externe (Zubok&Pleshakov, 1996, p.81). Consecin\a a fost folosirea intens` a canalelor secrete de comunica\ii ]i a agen\ilor secre\i, mai ales [n rela\iile cu capitalele occidentale2.

De]i a revitalizat conceptul “coexisten\ei pa]nice”, care propunea, [n esen\`, limitarea competi\iei dintre Est ]i Vest la sectorul economic, Hrusciov a r`mas un optimist incurabil [n privin\a rezultatului final al [ntrecerii. {n ciuda evidentei [napoieri economice, liderul de la Kremlin era absolut convins c` lag`rul comunist va triumfa [n cele din urm`. Marea problem` era cum s` accelereze aceast` evolu\ie. Majoritatea studiilor [ntreprinse [n anii ‘90 ]i [ncadrate [n curentul

47

S.P. nr. 108/2004

Istorie recentã intitulat “noua istorie interna\ional` a r`zboiului rece” au c`zut de acord c` noile descoperiri tehnologice din domeniul nuclear ]i al vectorilor i-au oferit prilejul pentru a for\a atingerea acestui scop. Mai mult, cu toate c` proclamarea “coexisten\ei pa]nice” la cel de-al XXlea congres al PCUS presupunea, oficial, destinderea politic` [n rela\iile cu Occidentul, Hrusciov a [ncurajat ]i influen\at mi]c`rile anti-coloniale, f`r` s` fie deranjat de contradic\ia evident` dintre cele dou` obiective.

Conform ra\ionamentului s`u, “impasul nuclear” era fundalul perfect pentru ca Uniunea Sovietic` s` [ncerce extinderea ariei de acoperire a socialismului ]i [n coloniile statelor vest-europene.

Armele nucleare ca instrumente de politicã externã Pentru [nceput voi trece [n revist` dezbaterea teoretic` iscat` de arsenalul nuclear [n interiorul conducerii colective sovietice. {n august 1953, Uniunea Sovietic` testeaz` cu succes prima bomb` termonuclear` (sau bomb` cu hidrogen), construit` dup` designul lui Andrei Saharov ]i av@nd un poten\ial destructiv de zeci de ori mai mare dec@t clasicele, deja, bombe atomice. Prin urmare, lupta pentru putere care [ncepuse dup` moartea lui Stalin, [n martie acela]i an, nu poate s` fie ocolit` de tema nuclear`. Prima contribu\ie i-a apar\inut lui Malenkov, care ocupa, la vremea respectiv`, func\ia de prim-ministru. Acesta a declarat, [n martie 1954, c` perpetuarea cursei [narm`rilor [ntre URSS ]i Statele Unite va duce la un r`zboi, care, dat` fiind capacitatea de distrugere mult mai mare a noilor tehnologii nucleare, ar putea duce la sf@r]itul civiliza\iei (Harrison&Zubok, 1999, p.154). Afirma\ia reprezenta o deviere semnificativ` de la dogmele acceptate, stalinismul prezic@nd victoria final` a socialismului asupra capitalismului indiferent de context. Adversarii lui Malenkov, Nikita Hrusciov, secretarul general al PCUS, ]i Viaceslav Molotov, ministru de externe ]i vechi acolit al lui Stalin, au speculat momentul pentru a-l [ndep`rta pe acesta din v@rful ierarhiei de putere, acuz@ndu-l de defetism. Cu toate acestea, Hrusciov a preluat, din 1955, teza fostului s`u inamic politic, nu [nainte de a o adapta la canoanele doctrinare [n vigoare.

Astfel, r`zboiul termonuclear putea fi dezastruos, de]i r`m@nea o posibilitate, dar capitalismul ar fi fost singurul ]ters de pe fa\a p`m@ntului. Hrusciov a folosit aceast` nou` abordare [mpotriva lui Molotov, care, [n cea mai pur` tradi\ie stalinist`, continua s` cread` c` armele nucleare erau numai un mijloc de descurajare, doar am@n@nd un viitor r`zboi general [ntre lag`rul socialist ]i cel comunist. Confruntarea final` dinte cei doi a avut loc [n 1957, [n timpul afacerii “grupului antipartid”. Molotov, Malenkov ]i Kaganovici i-au repo]at,

S.P. nr. 108/2004

printre altele, lui Hrusciov disponibilitatea ajungerii la o [n\elegere cu americanii, [n contextul “impasului nuclear”. Victoria acestuia, consfiin\it` prin [nl`turarea celor trei contestatari, i-a asigurat controlul total asupra politicii externe sovietice, d@ndu-i posibilitatea s`-]i pun` [n practic` noua viziune. {n a doua jum`tate a anilor ’50, bipolaritatea nuclear` devenise cuv@ntul de ordine al r`zboiului rece.

Importan\a strategiilor nuclerare crescuse considerabil, vezi conceptul “represaliilor masive” promovat de secretarul de stat american John F. Dulles. Hrusciov, d@nd dovad` de o flexibilitate ideologic` ]i strategic` remarcabile, pare s` fi [n\eles foarte bine noua stare de lucruri, [ns`, spre deosebire de administra\ia Eisenhower, a transformat “impasul nuclear” [n “]antaj nuclear” sau “politic` pe marginea pr`pastiei”. Prima aplicare cu succes a acestuia a fost reprezentat` de criza Suezului.

Con]tient fiind c` rachetele sovietice R-4 nu pot atinge teritoriul Statelor Unite, ci doar Europa Occidental` sau Orientul Mijlociu, Hrusciov a dat prima lovitur` [n criza din 1956. Sau cel pu\in a]a a crezut el. {n timpul ostilit`\ilor, Kremlinul i-a amenin\at public pe francezi ]i britanici cu lovituri nucleare dac` nu se retrag din Egipt. {n cele din urm`, Londra ]i Parisul s-au retras la presiunile SUA, [ns` Moscova era convins` c` amenin\`rile proferate de Hrusciov au hot`r@t deznod`m@ntul. Lec\ia asimilat` din acest eveniment a fost c`, pe l@ng` poten\ialul descurajator evident, armele nucleare puteau fi folosite ]i ca instrumente de presiune [n politica extern` (Gaddis, 1997, p.129).

Hrusciov a ata]at arsenalului militar ]i noilor progrese [n domeniul vectorilor o [nc`rc`tur` psihologic` cov@r]itoare. Convins fiind c` [ntre cele dou` superputeri se ajunsese la un “echilibru al fricii” ]i c` orice confruntare general` era lipsit` de sens, dup` cum el [nsu]i a declarat [ntr-un interviu [n The New York Times [n vara lui 1957, liderul sovietic a ajuns la concluzia c` singura [ntrebuin\are a noilor arsenale era presiunea pentru negocieri (Gaddis, 1997, p.129). Istoricul american John Lewis Gaddis e de p`rere c`, [ncep@nd din 1957, Kremlinul a [ncercat s` determine Casa Alb` s` recunoasc` faptul c` “negocierile... erau singura cale pentru rezolvarea disputelor” (Ibid.)

Hrusciov a [ncercat s` disimuleze inferioritatea militar` real` a URSS printr-o retoric` zgomotoas`, menit` s` reflecte [ncrederea [n for\ele proprii, ]i prin amenin\`ri publice. Acestea for\au m@na factorilor liderilor occidentali, datorit` presiunii venite din partea opiniei publice [nsp`im@ntate. Kremlinul nu avea nici ce mai mic` grij` din acest punct de vedere, popula\ia URSS fiind strict controlat`. {ntr-o asemenea strategie, credibilitatea ]i disponibilitatea de a recurge la toate resursele avute la dispozi\ie erau factori de maxim`

48

Istorie recentã importan\`. {n plus, mai era nevoie s` fie [ndeplinite trei condi\ii, f`r` de care “cacialmaua” nu ar fi avut sor\i de izb@nd`, ]i anume: mascarea inferiorit`\ii strategice, unitatea lag`rului comunist ]i lipsa de reac\ie/ contram`suri a inamicului. Cu toate c`, [n final, nici una dintre aceste condi\ii a fost [ndeplinit`, iar Hrusciov nu avea nici cea mai mic` inten\ie s` se folosesc` efectiv de arsenalul nuclear, Departamentul de Stat al SUA l-a considerat cel mai incomod adversar posibil, datorit` caracterului s`u bombastic ]i imprevizibil (Gaddis, 1997, p.131). Prin urmare, americanii s-au ab\inut s`-i dea lui Hrusciov impresia c` este “[ncol\it”, ceea ce a fost interpretat ca un succes personal al “politicii pe marginea pr`pastiei”. Asta nu [nseamn`, totu]i, c` liderul sovietic avea o libertate de manevr` total` (cel pu\in teoretic). Prin transformarea arsenalului nuclear [n for\a motrice a politicii externe, Hrusciov a devenit dependent de progresele tehnologice [n domeniu, mai ales [n privin\a vectorilor3. Faptul c` a continuat “cacialmaua”, [n ciuda deficien\elor serioase ale programului de construc\ie a rachetelor intercontinentale, arat` hot`r@rea sa de a ob\ine rezultate chiar [nainte de [nregistrarea respectivelor progrese.

A doua crizã a Berlinului - motivaåii Al`turi de “criza rachetelor”, cea de-a doua criz` a Berlinului dintre 1958 ]i 1959 a reprezentat unul din momentele cele mai “fierbin\i” ale r`zboiului rece.

Datorit` rolului jucat [n declan]area ]i acutizarea acesteia, o analiz` succint` a evenimentelor ar arunca o lumin` deloc favorabil` asupra lui Hrusciov. {n noiembrie 1958, liderul de la Kremlin a adresat un ultimatum puterilor occidentale pentru a reglementa [n decurs de ]ase luni, de comun acord cu URSS, chestiunea c`ilor de acces ]i a prezen\ei trupelor americane, britanice ]i franceze [n Berlinului Occidental, r`mas cu un statut incert dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. |in@nd cont de contextul marcat de cursa [narm`rilor ]i de finalitatea crizei, se poate trage concluzia pripit` c` Hrusciov a ac\ionat ira\ional, inconsistent sau sub impulsul unei porniri de moment, risc@nd s` arunce lumea [ntreag` [n “noaptea nuclear`”. {n cele ce urmeaz` voi [ncerca s` demonstrez c` nu a fost deloc a]a. Ultimatumul a fost o decizie calculat`, iar comportamentul ulterior a demonstrat c` Hrusciov nu a fost nici un moment dispus s` lase lucrurile s` degenereze. Voi ar`ta c` a aplicat presiuni succesive asupra puterilor occidentale, pe care le-a ameliorat ori de c@te ori situa\ia ar fi putut ie]i de sub control. Folosind imaginea sugerat` de conceptul “politicii pe marginea pr`pastiei”, pot spune c` Hrusciov s-a apropiat adeseori de margine, [ns` a avut mereu grija s` nu cad` ]i s-a retras.

De ce Berlinul Occidental? Hrusciov ]tia c`

aceast` enclav` situat` [n interiorul unui stat comunist era cel mai sensibil punct al alian\ei occidentale. De altfel, George Kennan ]i-l aminte]te pe liderul sovietic denumind ora]ul drept “testicolele Vestului” (Gaddis, 1997, p.250). Mai mult, continua ra\ionamentul lui Hrusciov, din moment ce americanii nu erau “at@t de idio\i [nc@t s` declan]eze un r`zboi pentru Berlin”, ori de c@te ori ar fi vrut s` “aud` Occidentul \ip@nd”, nu avea dec@t s` “str@ng`” Berlinul (ibid.). Metafora este c@t se poate de tipic` pentru Hrusciov, care era convins c`, dat` fiind vunerabilitatea ora]ului ]i presupusul avans sovietic [n materie de rachete balistice, puterile occidentale vor consim\i s` cedeze presiunilor pentru reglementarea statutului ora]ului.

De ce [n 1958? Pentru c` URSS tocmai trimisese un om [n spa\iu cu un an [nainte, folosind o capsul` ata]at` de o rachet` intercontinental` R-7 (sau semiorka). Evenimentul crease o adev`rat` panic` [n r@ndul opiniei publice occidentale, mai ales americane, care se vedea acum [n raza de ac\iune a rachetelor balistice sovietice. Exista, deci, un ascendent psihologic care trebuia exploatat, mai [nainte ca Occidentul s`-]i dea seama c` R-7 este aproape inutilizabil`4.

De]i nu sunt [ntrutotul de acord asupra ierarhiei de motive care au dus la ultimatumul din 27 noiembrie 1958, istoricii r`zboiului rece sunt la unison [n a recunoa]te c` Hrusciov a [ncercat s` ating` mai multe obiective dintr-o singur` lovitur`. {ntr-un articol publicat [n 1993 [n Cold War International History Project Bulletin, Vladislav Zubok a trecut enumerat c@teva dintre opiniile cele mai avizate [n aceast` privin\`. Acestea pot fi structurate pe mai multe categorii: motive politice, economice, ideologice ]i strategice.

Astfel, Isac Deutcher ]i Walter Rostow sunt de p`rere c` Hrusciov a provocat criza pentru a-]i reface autoritatea pe plan intern, zdruncinat` de e]ecuri [n politica agricol` (vezi campaniile de des\elenire din Kazahstan), de efortul depus [n construc\ia rachetelor balistice ]i de pozi\ia contestat` din cadrul lag`rului comunist. {n privin\a ultimului aspect, studii recente atribuie nevoii de restabilire a prestigiului sovietic fa\` de China lui Mao o importan\` semnificativ` [n declan]area crizei. Al\i autori europeni au conchis c` “Berlinul” a fost r`spunsul la presiunile aripii dure de la Kremlin ]i ale liderului est-german, Walter Ulbricht.

Din punct de vedere economic, criza a reprezentat o [ncercare de stopare a exodului spre vest al celor mai bine preg`ti\i dintre est-germani, exod care pur ]i simplu paralizase economia Republicii Democrate Germane (RDG). {ntr-un studiu recent, Raymond Garthoff sugera c` motivele sovieticilor erau, [n mare parte, defensive, iar ac\iunile lor rezultatul unei combina\ii [ntre amenin\`ri percepute – nuclearizarea RFG5, posi-

49

S.P. nr. 108/2004

Istorie recentã bilul colaps al regimului est-german – ]i tenta\ii –impresia unei schimb`ri a echilibrului de for\e [n favoarea URSS. {n aceea]i ordine de idei, McGeorge Bundy a considerat cea de-a doua criz` a criz` a Berlinului drept “un exerci\iu sovietic [n diploma\ia atomic`”. Adopt@nd tot o perspectiv` strategic`, Adam Ulam ]i Marc Trachetenberg au justificat ultimatumul prin [ncercarea de a bloca nuclearizarea RFG. Exist` chiar ]i un punct de vedere care sus\ine c` Hrusciov nu avut nici o strategie preg`tit` ]i c` a fost “dus de valul r`zboiului rece”. Istoriografia oficial` sovietic` a sus\inut c` “activit`\ile subversive” conduse din Berlinul Occidental ]i provoc`rile din partea Republicii Federale Germane (RFG) au fost cele care au provocat o reac\ie defensiv` a lag`rului comunist, menit` s` stabilizeze RDG (Zubok, 1993, pp.6-9).

Personal, cred c` situa\ia din Germania de Est a fost principalul aspect avut [n vedere de Hrusciov la declan]area crizei. Pentru [ntregul lag`r comunist, RDG reprezenta avangarda [n competi\ia cu capitalismul, at@t din punct de vedere ideologic ]i economic, c@t ]i strategic. Prin urmare, era ]i un test al credibilit`\ii sale, mai ales a URSS. Hrusciov credea c` un eventual e]ec al comunismului [n Germania de Est s-ar fi repercutat asupra [ntregului sistem sovietic. Mai mult, el era legat de Ulbricht ca urmare a evenimentelor petrecute [n RDG [n iunie 1953, c@nd ]eful Partidului Comunist Est-German i-a dat ocazia s`-l [nl`ture pe Beria. Din momentul respectiv, traectoria politic` a lui Hrusciov devenise oarecum dependent` de cea a omologului s`u est-german. {n 1958, exodul masiv de m@n` de lucru c`tre RFG ]i instalarea rachetelor americane cu raz` medie de ac\iune amenin\au serios stabilitatea regimului lui Ulbricht. Pled@nd pentru acordarea de ajutor economic sovietic “fra\ilor” est-germani [n a doua parte a lui 1958, Hrusciov spusese c` singurele op\iuni erau ca ace]tia s` primeasc` comenzi industriale masive sau ca URSS s`-i hr`neasc` pe gratis. Altfel, RDG ar fi fost pierdut pentru lag`rul socialist (Harrison&Zubok, 1999, p.162). {n plus, Ulbricht sus\inea c`, at@t timp c@t Berlinul de Vest [i st`tea ca un “ghimpe [n coaste”, regimul s`u nu putea s` dob@ndeasc` nici o urm` de legitimitate sau suveranitate (Gaddis, 1997, p.150).

Prin urmare, liderul est-german propunea o anexare efectiv` a Berlinului Occidental. Totu]i, Hrusciov era con]tient de valoarea strategic` a p`str`rii acestuia [n m@inile vestului. Avea nevoie de el at@t pe post de “c`lc@i al lui Achile”, c@t ]i pe post de punte economic`6. {n consecin\`, era dispus s` negocieze cu puterile occidentale, dar avea nevoie s` distrug` statusquo-ul destabilizator pentru RDG. {n m`sura [n care consider`m negocierile cu Occidentul scopul principal al ultimatumului, criza a

S.P. nr. 108/2004

reconfirmat, se poate spune, talentele de realpolitik ale lui Hrusciov. Se pare c` prima reac\ie a Casei Albe a fost s` accepte posibilitatea discu\iilor cu comuni]tii.

Presiunile venite din partea Bonnului, [ns`, au determinat membrii NATO s` r`m@n` ferm pe pozi\ie, [n prima faz`. Ulterior, Hrusciov a ob\inut ce a vrut, inclusiv o [nt@lnire cu pre]edintele american.

A doua crizã a Berlinului – pe marginea prãpastiei æi înapoi Pe 10 noiembrie 1958, [n timpul unei [nt@lniri de prietenie sovieto-polon`, Hrusciov a criticat politca puterilor occidentale fa\` [n Berlinul de Vest, acuz@ndu-le de [nc`lcarea tuturor acordurilor privitoare la acesta.

De]i anumi\i anali]ti au considerat discursul drept un impuls de moment, dovezi recente confirm` faptul c` acesta fusese preg`tit din timp (Harrison, 1994, p.37).

Pe 27 noiembire, Hrusciov va elabora pe marginea chestiunii Berlinului [ntr-o not` adresat` tuturor puterilor occidentale. A insistat pentru semnarea unui tratat de pace cu Germania de Est7 ]i transformarea Berlinului [ntr-un ora] liber, demilitarizat. Dac` [n decurs de ]ase nu se ajungea la o [n\elegere [ntre URSS, SUA, Marea Britanie ]i Fran\a [n aceste chestiuni, atunci Moscova []i rezerva dreptul de a semna un tratat de pace separat cu RDG prin care s`-i transfere drepturile de control asupra c`ilor de comunica\ie dintre Berlinul Occidental ]i RFG (grani\a se afla la 170 de kilometri vest). Ori, aceasta ar fi [nsemnat c` Washingtonul, Londra ]i Parisul urmau s` negocieze cu RDG, un stat pe care nu [l recuno]teau oficial. {n fa\a reac\iei vehemente concertate a Occidentului (oficialii se declaraser` [mpotriva oric`rei schimb`ri a status-quo-ului), Hrusciov se [ndep`rteaz` de marginea pr`pastiei [n ianuarie 1960, c@nd guvernul sovietic propune un proiect de tratat de pace cu Germania care prevedea un statut special pentru Berlin, ca ora] liber ]i demilitarizat. De asemenea, se sugereaz` deschiderea pentru negocieri prin disponibilitatea de a se analiza ]i alte propuneri [naintea convoc`rii unei conferin\e de pace (Baker, 1963, p.64).

Pentru a destinde situa\ia ]i a oferi sovieticilor o porti\` onorabil` de sc`pare, britanicii propun o conferin\` a ministrilor de externe [n mai, acela]i an, adic` exact c@nd expira ultimatumul lui Hrusciov. Kremlinul a [ncercat s` preseze pentru un summit al liderilor celor patru puteri [nving`toare, [ns`, [n fa\a rezisten\ei occidentale, a acceptat propunerea britanic`. Ba mai mult, Hrusciov s-a declarat dispus s` accepte prezen\a [n Berlinul Occidental ]i a unui numar minim de for\e militare pentru a-i garanta statutul de ora] liber (Idem, p.65).

Conferin\a a [nceput [n mai la Geneva ]i a avut, ca observatori, reprezentan\i ai celor dou` Germanii.

50

Istorie recentã Ambele p`r\i urm`reau [ncheierea unui acord proviFinal Valdislav Zubok ]i Constantine Pleshakov au zoriu care s` evite degenerarea evenimentelor, [ns` Vestul insista pentru o asigurare prin care, [n momentul expi- sus\inut c` politica pe marginea pr`pastiei practicat` de r`rii acordului provizoriu, situa\ia sa [n Berlinul Occi- Hrusciov a fost, [n bun` parte, inspirat` de secretarul de dental s` nu se deterioreze fa\` de momentul ini\ial. stat american, John Foster Dulles (Zubok&Pleshakov, Sovieticii, evident, refuzau s` dea o asemenea asigu- 1996, p.95). Nu ]tiu [n ce m`sur` afirma\ia poate fi rare, cu at@t mai mult cu c@t Washingtonul refuza, la probat` conving`tor. Cert este c`, lu@nd [n calcul insisten\ele Bonn-ului, orice form` de recunoa]tere a palmaresul lui Nikita Sergheievici, elevul ]i-a dep`]it RDG. Diferen\ele de opinii s-au men\inut, iar conferin\a profesorul [n multe privin\e. Timp de ani de zile, s-a [ncheiat [n august f`r` vreun acord notabil. Existau, Hrusciov a reu]it s` conving` Occidentul de puterea deci, condi\ii pentru o reluare a tensiunii ]i a r`zboiului sovietic`, de]i juca de pe pozi\ii clare de inferioritate. declara\iilor, dac` nu s-ar fi produs un evenient care a marcat decisiv conferin\a: invita\ia lui Eisenhower NOTE c`tre Hrusciov pentru o vizit` [n SUA [n septembrie.

1 Periodizarea crizelor Berlinului reprezint` o chestiune asupra Pe parcursul primei jum`t`\i a anului 1959 Hrus- c`reia anali]tii r`zboiului rece nu au c`zut de acord. O parte sus\in ciov redeschisese canalele secrete de comunicare cu existen\a a doar dou` crize (1948-1949 ]i 1958-1961), [n timp ce Washingtonul ]i Bonnul pentru a lini]ti spiritele ([n un alt grup identific` trei (1948-1949, 1958-1959, 1961). Eu am sensul c` URSS nu avea de g@nd s` [nceap` un r`zboi) optat pentru cea de-a doua viziune.

2 {nt@lnirile secrete din timpul crizei cubaneze sunt cea mai clar` ]i pentru a sonda posibilitatea unei [nt@lniri la v@rf. {n dovad`. ianuarie 1959, Mikoian, primul ministru adjunct al 3 Mi se pare remarcabil faptul c` [nsu]i fiul s`u a devenit inginer URSS, a vizitat Washingtonul ]i i-a asigurat pe ameri- de rachete. cani c` sovieticii nu pl`nuiau s` dea curs ultimatumului, 4 De altfel, numai patru asemenea rachete s-au construit [n cele urm`, fiind extrem de costisitoare ]i imprecise. invit@ndu-l pe Nixon la Moscova ]i prospect@nd ]an- din 5 {n 1958, administra\ia Eisenhower decisese instalarea de rachete sele unei [nt@lniri Hrusciov-Eisenhower. Totu]i, intran- cu raz` medie de ac\iune Thor ]i Jupiter [n Europa. sigen\a SUA nu p`rea s` se fi atenuat, iar vizita lui 6 Este relevant faptul c`, [n cea mai mare parte a crizei, grani\ele Nixon din iulie acela]i an a reconfirmat aceast` im- dintre Berlinul de Est ]i cel Occidental au r`mas deschise.

7 Singurul aranjament [n vigoare pentru Germania r`m`sese trapresie. Optimismul lui Hrusciov, [ns`, era de nezdruntatul de la Postdam din 1945. cinat. “Vroia s` fac` din 1959 anul diploma\iei sale personale”, convins fiind c` “nu exist` nici o chestiune BIBLIOGRAFIE pe care el ]i Eisenhower s` nu o poat` rezolva” Gaddis, John, Lewis, We Now Know: Rethinking Cold War (Zubok, 1993, p.14). Ca ]i \arii, Hrusciov vedea politica History, Oxford University Press, New York, 1997; extern` a celorlalte puteri prin personalit`\ile liderilor Harrison, Hope, Zubok, Vladislav, The Nuclear Education of Nikita Khrushchev, in Gaddis, John, Lewis et al., eds., Cold War lor, fiind absolut convins c` [nt@lnirile directe se puteau Statesmen Confront the Bomb: Nuclear Diplomacy since 1945, finaliza cu acorduri istorice (Zubok&Pleshakov, 1996, Oxford University Press, Oxford 1999; Pleshakov, Constantine, Zubok, Vladislav, Inside the Kremlin’s p.81) .

Invita\ia [n SUA a pus punct unei serii de eveni- Cold War: from Stalin to Khrushchev, Harvard University Press, Cambridge, Massachussets, 1996; mente care ar fi putut ie]i de sub control. Cu tot poten\ia- Harrison, Hope, M., “New Evidence on Khrushchev’s 1958 lul exploziv al situa\iei, urm`rind comportamentul acto- Berlin Ultimatum”, Cold War International History Project rilor, se poate spune c` Hrusciov a p`rut c` stie c@nd s` Bulletin, 4/1994, pp.35-39; se apropie ]i c@nd s` se dep`rteze de marginea pr`pas- Harrison, Hope, M., “Ulbricht and the Concrete ‘Rose’: New Archival Evidence on the Dynamics of Soviet East German tiei. A [nceput [n for\` [n noiembrie, dar apoi ]i-a ate- Relations and the Berlin Crisis, 1958-61”, Cold War International nuat gradual pozi\ia. {n fa\a reac\iilor dure ale Occiden- History Project, Working Paper No.5, Washington, D.C., 1993; tului a sugerat c` este dispus la concesii, fiind evident Westad, Odd, Arne, “The New International History of the Cold War: Three Possible Paradigms”, Diplomatic History, 24/2000, c` prefera op\iunea negocierilor celei a armelor.

A avut de pierdut din aceast` aventur`? Nimic, pp.551-565; Wolfe, Bertram, D., “Communist Ideology and Soviet Foreign dimpotriv`. {n decurs de nou` luni a realizat aproape Policy”, Foreign Affairs, 41/1/62, pp.152–171; tot ce-]i propusese (dac` lu`m presupunerile din capi- Zubok, Vladislav, “Krhushchev and the Berlin Crisis”, Cold War tolul anterior drept valabile): negocieri cu Occidentul International History Project - Working Paper No. 6, Washington asupra statutului Berlinului, recunoa]terea de facto a D.C., 1993.

Germaniei de Est prin participarea sa la conferin\a RADU COM}A - absolvent al Facult`\ii de Studii Euromini]trilor de externe ]i primirea invita\iei de a se pene a Universit`\ii Babe]-Bolyai Cluj-Napoca. Mas[nt@lni cu pre]edintele Eisenhower [n Statele Unite. terand la SNSPA ]i consilier pentru integrare [n cadrul Secretariatului General al Guvernului.

51

S.P. nr. 108/2004

Document

Panait Istrati Publicãm în acest numãr patru articole despre Panait Istrati. Douã au apãrut în ianuarie, aprilie 1935, în „Rampa” şi sunt semnate de Mihail Sebastian. Altul a apãrut în „Curentul” – 18 aprilie 1935 –, sub semnãtura directorului ziarului, Pamfil Şeicaru. Al patrulea a apãrut în „Proletarul”, la 1 mai 1935. „Proletarul” a fost un jurnal tipãrit de Partidul Socialist Unitar, condus de L. Ghelerter, de orientare social democratã, chiar troåkistã în multe atitudini. Autorul este un anume Const. Zeåaru, probabil un pseudonim. Trei sunt necroloage, tipãrite la moartea lui Panait Istrati. Unul singur este un aritcol de atitudine, apãrut în timpul vieåii lui Istrati, şi se referea la colaborarea prozatorului la „Cruciada romanismului”, gazetã de extremã dreapta tipãritã de Mihail Stelescu, fost camarad al lui Corneliu Zelea Codreanu.

STELIAN TÃNASE

Panait Istrati

“Voi ce-a\i f`cut din bard un zeu, – “Copil cu inima curat`, – “De vre\i s`-l admira\i mereu, “S` nu-l cunoa]te\i niciodat`”.

Radu D. Roseti

Panait Istrati a \@]nit ca o flac`r`, ca un strig`t din s@nul clasei muncitoare, din s@nul clasei celei mai obidite ]i mai vrednice. Virtu\ile ca ]i suferin\ele ei, el le-a adunat [ntr’un m`nunchiu ]i a [nchipuit o oper` contra c`reia nu vor putea face nimic l`ud`torii s`i din urm`, du]manii s`i dint@i. Apari\ia lui [n domeniul literaturii universale, nu constituia numai un fenomen rar ]i curios, nu numai o promisiune de emo\ii artistice viitoare ]i de c@]tiguri editoriale, ci ]i o amenin\are.

C`ci [n afar` de “KYRA KYRALINA”, [ntreag` opera sa nu e altceva dec@t un aspru ]i sus\inut rechizitoriu contra societ`\ii de azi, care are ca suprem ideal str@ngerea ]i adorarea banului ]i dispre\uirea omului.

Naturali]tii arat` c` dac` [ntr’un stup de albine se r`t`ce]te vre-un corp str`in, se reped cu toatele ]i-l [nv`luesc cu un strat de cear` ca s` nu vat`me cu ceva locuin\a lor. Apari\ia lui Istrati [n stupul capitalist a provocat panic` ]i atunci s’a gr`bit acoperirea lui cu glorie, banchete, onoruri, discursuri, bani, etc. Lenea, tr@nd`via ]i petrecerile din “Kyra-Kyralina” i-au fost [nlesnite cu prisosin\`, turn@ndu-se astfel ap` [n s@ngele lupt`torului ]i bioxid de carbon [n pl`m@nii cu r`ni [nc` necicatrizate, adeverind astfel spusele lui Marx c` [n societatea capitalist` totul, p@n` ]i arta, se transform` [n marf`.

Victoria [ns` nu s’a repurtat dec@t asupra omu-

S.P. nr. 108/2004

lui. Asupra scriitorului, c@nd era [n trans`, lucra tot acel trecut [ndep`rtat, care-i rosese pl`m@nii, [i r`pise mama ]i prietenii ]i-i s`dise [n suflet s`m@n\a revoltei.

Pu\inele bucurii s`n`toase ca ]i primele cuno]tin\i temeinice, precum ]i c`lirea acelui sentiment de prietenie, [n jurul c`ruia s’a creiat aproape [ntreaga sa oper`, acelui trecut se datoresc. El [i formase subcon]tientul, el [i [ngr`]ase spiritul – iar acum \@]nea ca lava vulcanilor, ca apa izvoarelor, cu fulgerul norilor, pr`v`lind [ntr’un torent n`praznic durerile ]i suferin\ele clasei sale. Ei bine, acel trecut [n s@nul mi]c`rii socialiste ]i l-a petrecut. Acolo a [nv`\at s` citeasc`, s` lupte ]i s` iubeasc` oamenii...

Acestei mi]c`ri [i datore]te el succesul de mai t@rziu, ]tiut fiind c` [n nici o mi]care nu se face o educa\ie mai temeinic`, mai complet` ]i mai uman` ca [n cea socialist`. A]a se explic` de ce, [n vreme ce scria articole dictate de [mprejur`ri familiare sau de boal`, de sub tipar e]eau c`r\i [n cari doineau ]i se [nviforau suferin\ele trecutului ]i n`dejdile viitorului. Opera de art` este o oper` de sim\ire, nu de voin\`. Iar sim\irea lui Istrati se des`v@r]ise [n luptele muncitorimii, sub greutatea sacilor c`ra\i [n porturi, sub biciul nedrept`\ilor ]i lipsurilor, [n closetele Parisului transformate [n dormitoare, – nu la banchetele con\ilor ]i prin\ilor, nu la seratele ambasadelor, nu [n palace-urile la care tr`gea, nu [n pullan-urile care-l transportau, nici [n cabaretu-

52

Document rile de lux ale Parisului care-l distrau, ]i nici [n redac\iile ziarelor de dreapta pe care le frecventa [n ultima vreme. {nsetat de c`l`torii ]i neav@nd cu ce le face, a trebuit s` le pl`teasc` cu multe abdic`ri ]i compromisuri, a trebuit s` devie dintr’un proletar con]tient, un lumpen-proletar. }i aceasta l’a structurat altfel. {n urm` a venit gloria, care l’a turtit deabinelea prin brusche\ea ei. R. Roland i-a f`cut un prost serviciu c@nd l’a lansat cu at@ta zgomot, c`ci nu ]i-a dat seama c` nu oricine poate rezista unei tranzi\ii at@t de violente.

Ad`oga\i la aceasta boala din tinere\e, – agravat` tot de furtuna gloriei, – ]i un sistem nervos vibr@nd chiar ]i la zgomotul f`cut de c`derea unei frunze ]i-]i va da fiecare seama cum a putut [mbr`\i]a [n urm` pe asasinii muncitorimii ]i [njura eroii luptelor ei, – cum a putut s` se simt` bine acolo unde alt`dat` [l p@ndeau \evile revolverelor ]i s` i se par` c` cerul se pr`v`le]te pe el acolo unde [l a]tepta at@ta dragoste.

Ce se poate pretinde dela un om care se credea D-zeu ]i socotea c` orice propozi\ie secretat` de creerul s`u este universal valabil` ]i care reducea marxismul la un fel de filantropie ]i nu-]i d`dea seama c` aceasta

din urm` e fiica mizeriei!...

Dragostea ]i prietenia c`utate de el o via\` [ntreag` nu le g`sise el [n locul unde aterisase [n ultimul timp, dar nici nu-]i mai putea da seama de aceasta. – P`r`sit de to\i cei cinsti\i ]i verticali, se mul\umea cu ce i se oferea: spin`ri concave ]i capete [n cari cloceau suspiciunea ]i calculul politic. }i [ntr’un paravan politic a fost transformat [n ultimul timp, iar [nmorm@ntarea lui o manifesta\ie politic` a fost. La moartea lui au venit Stolipinii, generalii, guvernatorii, “sotniile negre”; ]i au vorbit oameni cari [n via\a lor n’au ridicat un pai. Iar c@nd a vrut s` vorbeasc` un muncitor de fabric`, un vechi prieten ]i tovar`] de munc` al lui, despre care Istrati a vorbit at@t de elogios [n “Cruciad`”..., maestrul de ceremonii a f`cut un semn “sotniile negre” au [n]f`cat cosciugul, l-au [ngropat [n fug`, iar am`r@tul s`u prieten, cu manuscrisul [n m@n`, a r`mas s` cugete la de]ert`ciunea celor omene]ti.

Muncitorimea, care alt` dat` l’a iubit at@t, muncitorimea a lipsit.

Ea [l [ngropase de mult.

Const. Ze\aru “Proletarul”, 1 mai 1935

Panait Istrati, ideolog politic Dup` c@te [mi amintesc, n’am scris niciodat` despre d. Panait Istrati. Nici pentru a-l l`uda nici pentru a-l critica – laud` ]i critic` ce i-ar fi fost dealtminteri tot una. Omul acesta al c`rui scris cunoa]te –, sau oricum a cunoscut, o glorie mai puternic` dec@t toate grani\ele posibile, nu are ce face cu adeziunea unui scriitor bucure]tean ]i sper, nu se nec`je]te prea tare de “atacul” unui astfel de scriitor. Spun toate acestea – f`r` ironie ]i mai ales f`r` umilin\` simulat`. Le spun, pentruc` le cred.

Am cetit pu\ine lucruri de d. Panait Istrati ]i mi-au pl`cut inegal. Dintre toate c`r\ile sale, pe care le cunosc, [mi place [ndeosebi Nerautsula, admirabil` poveste, curat`, simpl`, evocatoare de nu ]tiu ce triste\e suav`, care m@ng@ie ]i consoleaz`.

C@t despre “g@ndirea” d-lui Is\rati, n’am luat-o niciodat` prea [n serios, [n\eleg@nd c` unei inimi care a suferit at@tea ]i a iubit at@tea, nu i se cer neap`rat teorii, atitudini, doctrine... D. Istrati era pu\in “ideolog”, [n sensul [n care la Br`ila sunt mai to\i muncitorii mai r`s`ri\i din port, care au tras pe undeva cu urechea, despre Marx, despre con]tiin\a de clas`, despre revolu\ie, material suficient pentru discursuri, ce-i vor duce dup` o bucat` de vreme la na\ional-\`r`ni]ti, sau la liberali, dar [n orice caz la camera de munc` sau, mai

bine, [n consiliul comunal. Nebulos anarhism, pu\in revolu\ionar, pu\in vindicativ, simpatic la [nceput prin inconsisten\`, dar abject la urm` prin preciziune practic`. La urma urmelor, pentru un loc [n consiliul comunal, nu era nevoe chiar de at@ta idealism.

Nu e cazul d-lui Istrati. Cred c` nu este. Sper c` nu este. Dar “g@ndirea” sa politic` nu era mai articulat` dec@t a d-lui Stoica Mihalcea, de exemplu, c`ru\a] din portul Br`ila, bine cunoscut [ntrunirilor de acolo.

O g@ndire retoric`, sentimental`, cam groas` [n teoriile ei, dar liric`, animat`, f`cut` s` [nc`lzeasc` inimile simple. Tonul putea s`-l fie pus la [ndoial`, numai sinceritatea nu. Uneori, d. Istrati g`sea acestei cuget`ri at@t de vagi, formul`ri admirabile, de o melancolie larg`, plin` de [ndep`rtate ecouri.

N’a] vrea s` uit vreodat` – oric@t ar fi de resping`toare orient`rile actuale sau viitoare ale d-lui Istrati ]i chiar dac` d-sa ar ajunge c@ndva agent de siguran\` de exemplu – n’a] vrea s` uit vreodat` emo\ionantele pagini pe care le publica [n 1931 sub titlul pu\in grandilocvent, dar at@t de uman totu]: Pour avoir aime la terre.

“Iat`, – spunea el acolo [n, rezumat – am r`mas singur. Am fost la ru]i, n’am putut r`bda minciuna, am vorbit deschis ]i am r`mas singur. Am fost la mine acas`, [n Rom@nia, am vorbit ]i acolo r`spicat ]i m’au

53

S.P. nr. 108/2004

Document gonit ]i de acolo. Ce [mi mai r`m@ne acum? Fran\a. {i voi cere Fran\ei s` m` primeasc`, dar [i voi spune mai [nt@i c` niciodat` nu-i voi [mbr`ca haina de soldat, niciodat` nu voi ridica arma [mpotriva unui om.

Am r`mas singur. }i de ce toate acestea? Pentruc` am iubit p`m@ntul”.

Eu rezum prost ]i gr`bit. Dar d. Panait Istrati scria frumos ]i cald, cu acea solemn` simplicitate pe care numai Knut Hamsun o mai are c@nd vorbe]te oamenilor.

Panait Istrati se putea [n]ela oric@t, grav, capital, definitiv, dar gre]elile sale aveau un sens omenesc, anumit` grandoare chiar. C`ci d-sa nu era, un teoretician, un intelectual, un g@nditor – ci un biet om sensibil, ceeace e foarte pu\in dar ]i imens de mult [n acela] timp. Nimeni nu-i cerea adev`ruri exacte, judec`\i juste, comentarii inteligente.

Iat` [ns` c` vremea a trecut ]i acest vagabond care – cum zice Hamsun – “c@nta [n surdin`”, – s’a [ntors [n \ar`, s’a fixat la Bucure]ti ]i dup` c@teva viragii [ntre st@nga ]i extrema st@ng`, s’a instalat deodat` [n plin` “dreapt`”. D. Istrati lupt` ast`zi pentru “Cruciada Rom@nismului”, c`ut@nd o formul` de antisemitism rezonabil (nici prea-prea, nici foarte-foarte), o posibilitate de ]ovinism mai gentil, o acomodare cuminte [ntre voca\ia sa anarhic` ]i spargerea metodic` de capete. Nu ]tiu dac` a ajuns aici tot “pentru a fi iubit p`m@ntul” – dar a ajuns.

Socotesc cu nimeni nu are s`-i repro]eze nimic [n fond. Bol]evic sau nazist, d. Istrati e la fel de inocent. E treaba d-sale. Cu at@t mai mult treaba d-sale, cu c@t atitudinile [i sunt f`r` consecin\`.

Dar d. Istrati face acum mai mult dec@t ideologie politic`. D-sa construe]te un sistem, propune solu\ii, preconizeaz` formule. Aceasta [i este impruden\a. Se amestec` acolo unde inima – fie ea o inim` b`tut` de toate v@nturile – nu mai ajunge. Ar mai trebui ceva [n plus ]i - Doamne iart`-m` – m` tem c` nu e. Ar trebui un cap.

Ceea ce spune d. Istrati [n materie de doctrin` politic` e hilariant, preten\ios, mediocru ]i – ca s` vorbim limpede – prost. Dictatura democrat` sau democra\ia dictatorial`, pe care ne-o propune, nu este – cum []i imagineaz` dispre\uindu-ne – o teorie de zugrav. E mai r`u: o teorie de semidoct, de om m`rginit, de minte [ncuiat`. Noi nu avem prejudecata alfabetismului. Nu stim`m prea tare diplomele, ]i nu credem c` un analfabet e scos din umanitate. Prefer`m chiar un om oare se orienteaz` prin intui\ii, unui de]tept care b@jb@ie prin dialectic`. Dar, f`r` s` ne [nsu]im supersti\ia intelectualului, refuz`m cu mai mult` t`rie cultul falsului intelectual. E ceeace d. Istrati [ncearc` s` fie ast`zi. Dialectica lui e s`rac`, lemnoas` ]i moart`.

“Ideile” [i sunt sub-idei. Ceva [nc`p`\@nat ]i [ntrist`tor apas` aceast` lung` proz`, din care lipse]te cultura, exerci\iul g@ndirii, sim\ul nuan\elor, jocul inteligen\ei. }i mai lipse]te singurul lucru, care ar fi salvat totul: inima.

Vrea d. Istrati s` devin` la b`tr@ne\e un intelectual?

Vai, ce dec`dere!

Mihail Sebastian “Rampa”, 30 ianuarie 1935

Panait Istrati Era un nomad. Via\a lui a [nceput de c@teva ori ]i [n fiecare din aceste [nceputuri a g`sit noi ra\iuni de nelini]te, noi motive de a las` totul [n drum ]i de a fugi. Un evadat. Popasurile lui erau toate [n]el`toare.

E gre]ala noastr` c` am crezut [n ele. Marile momente ale vie\ii lui Panait Istrati, momentele lui de r`scruce, par privite de pe pragul din urm`, ni]te formidabile gafe. Le lipse]te acel minim de pruden\`, de chibzuial` ]i de sim\ realist, indispensabil oric`rei aventuri, pentru a fi o aventur`, nu o “aiureal`”.

Panait Istrati a fost un “aiurist”. Nu m` tem c` acest cuv@nt ar fi nepios. Un aiurist, un neserios, un copil. Nu e nimic logic [n via\a lui ]i dac` vrem s`-l m`sur`m cu astfel de criterii, nu vom [n\elege nimic.

“Dreapta” va vedea [n Istrati un penitent de ultim` or`, “st@nga” va vedea un renegat. Pentru noi, care nu suntem dec@t oameni, el a fost doar un om, cu tot ce e

S.P. nr. 108/2004

mai patetic, mai trist ]i mai inegal [ntr’un om.

E nelini]titor c@t de multe lucruri a ratat omul acesta. S’ar spune c` le-a ratat cu bun` ]tiin\`, cu [nd@rjire, dinadins. {nt@mplarea [i pusese pe umeri una din cele mai vaste glorii, pe care literatura o poate d`rui cuiva. Tip`rit [n toate limbile p`m@ntului, iubit de marile mul\imi, numele lui era un mit, un miraj, o for\`. Cuv@ntul lui str`b`tea \`rile.

Toate acestea pentru a sf@r]i [ntr’o polemic` bucure]tean`, f`r` eroism, f`r` grandoare, f`r` ecou.

De ce? Din nep`sare, din neglijen\`, din gratuitate. C` doar nu ve\i crede serios [n ultimele lui avataruri. Dar [l plictisea s` r`m@n` locului, legat de prietenii c@]tigate, supus unui destin cucerit, servitor al unui nume glorios. {i lipsea p@n` la absurd, sim\ul confortului. De aceea se arunca orbe]te [n cele mai dubioase aventuri, far` s`-i pese dac` sunt farse sau

54

Document nu. Era ceva donquijotesc [n fiin\a lui. {]i plimba inima lui ca o flac`re, prin mari r`zboaie sau mici mizerii, f`r` s` ]tie unde sf[r]esc unele ]i de unde [ncep celelalte : fervoarea lui era aceea]i.

“Descoperirea” lui de c`tre Romain Rolland a fost un accident. C@\i Panai\i Istrati obscuri nu se plimb` ]i azi pe cheiurile de]erte ale marilor porturi, f`c@nd visuri imposibile, pe care via\a le va duce deavalma odat` cu valurile!... Un br@nciu al destinului l-a smuls pe Istrati din mul\imea lor f`r` nume ]i vagabondul care “c@ntase [n surdin`” – cum zice titlul unei c`r\i de Knut Hamsun – a putut [nsf@r]it vorbi cu glas tare. Nu era un glas r`zbun`tor. Era o voce calm`, bun`, egal`, pu\in obosit`, cu inflexiuni de melancolie, sub care numai foarte rar r`zb`tea de departe tunetul revoltei. Pove]tile lui aveau mult soare, mult` lene, o nostalgie imens` dup` odihn`. Erau uneori de o simplicitate pastoral`. Dar omul care le scria, r`m@nea mai departe torturat, z`p`cit, nesigur de el, cu acea etern` nelini]te a marinarului, care [n largul

oceanelor p@nde]te p`m@ntul, iar pe p`m@nt l@nceze]te de dorul largului.

Istrati nu era nici odat` [n c`r\ile lui, nu era nici odat` [n faptele lui. Totdeauna dincolo de ele... {l l`udam sau [l judecam pentru c`r\i ]i pentru acte, de care de mult se desp`r\ise, c`ci via\a lui era plin` de desp`r\iri ]i de plec`ri.

Singurul lucru constant [n el era acest fream`t, care [l m@na printre cele mai contradictorii fapte, agitat, p`tima] ]i instabil.

Este singurul lucru pe care [l duce ast`zi mor\ii ]i p`m@nului, singurul lucru care moare cu el, c`ci celelalte – visurile, pove]tile ]i iluziile lui – ne r`m@n mai departe [n c@teva c`r\i, ce vor tr`i mereu, ca s` r`scumpere o via\` de om trist` [n toate victoriile ]i c`derile ei.

Panait Istrati se odihne]te ast`zi pentru [nt@ia dat`.

Mihail Sebastian “Rampa”, 18 aprilie 1935

Panait Istrati ...{n fiecare toamn` ]i [n fiecare prim`var`, se preg`tea Panait Istrati s` plece dincolo, [n \ara nep`trunselor taine, ca s` [ncerce m`car acolo lini]tea r`svr`titului lui mileniu.

Se f`cea tusea lui mai seac`, petalele de garoafe se [nmul\eau pe batiste, iar co]ul pieptului avea tot mai precis resonan\a unui capac de co]ciug. Panait Istrati privea cu o infinit` melancolie cum c`deau frunzele: privea cerul albastru, a]tept@nd resemnat ora plec`rii.

Veneau ploile [ncete, dese, ce te [ngr`m`desc [n tov`r`]ia duioas` a amintirilor: ]i el a]tepta cuminte, f`r` s` se t@nguiasc`, semnalul de plecare.

Dar potrivnic a]tept`rilor lui, r`m@nea [nc` o iarn`: ca s` gr`beasc` sf@r]itul unei c`r\i, s` mai [ncerce o suprem` r`fuial` cu ceiace i se p`rea lui o nedreptate. }i c@nd prim`vara prindea s` z@mbeasc` [n pomii [nflori\i, c@nd plutea [n aer parfumul proasp`t al ramurilor [nfrunzite, Panait Istrati se preg`tea gr`bit s` plece pe drumurile de tain` ale nefiin\ei.

De ani, o ducea [n aceast` a]teptare; se trudea de ani [n lupt` cu ultimele firave leg`turi cu via\a.

A]teptarea s’a terminat, semnalul plec`rii s’a dat, ]i [ngerul negru a isb`vit pe chinuitul r`svr`tit, pe Panait Istrati c`ruia i se d` o lini]te pe care n’a g`sit-o [n sbuciumata lui existen\`.

Din negura mul\imilor s’a desprins prin sensa\ionalul unui gest de desperare un anonim: un patetic duhovnic al celor umili, fiindc` ]i el era un umil, un

povestitor al existen\elor simple ]i tragice.

Romain Rolland anun\` lumii pe noul Gorki, pe noul scriitor Panait Istrati. O fulger`toare str`batere din necunoscut [n marea de lumin` a celei mai sgomotoase publicit`\i a improvizat dela o zi la alta celebritatea european` a scriitorului Panait Istrati. Contracte cu editorii, condi\ii materiale excelente, brusc` trecere dela mizeria total` absolut`, la o nea]teptat` situa\ie de plenitudine material`. }i atunci, a [nceput acea splendid` risip` a Iul Panait Istrati: se socotea administrator delegat al unei averi ce nu era a lui, ci a celor nec`ji\i, a celor fr@n\i, st@lci\i de via\`, cari [i inspirase scrisul, a c`ror poveste el o t`lm`cea cu acea fermec`toare simplitate de scriitor clasic.

De ori ]i unde primea o cerere de ajutor, – omul [nduio]at ]i fericit c` poate da, acest exaltat al milosteniei d`dea. Via\a lui p`stra aceia]i \inut` de modestie, dar m@na lui avea gesturi de d`rnicie cari goleau tot ce putea lua dela editori. }i fiindc` banii se terminau repede, fiindc` vaetul suferin\ii r`m@nea intact, ]i fiindc` [n fiecare zi porneau alte cereri de milostenie, Panait Istrati []i zorea scrisul: [nmul\ea volumele, lucra ca [n vremea c@nd muncea laolalt` cu cei pe care ast`zi [i [nf`\i]ea [nduio]`rii noastre. ...P@n` ce, [ntr’o zi boala a prins s`-i [ncetineze harnica sprinteneal` a scrisului, contractele s’au r`rit,

55

S.P. nr. 108/2004

Document banii s’au [mpu\inat. }i s’a v`zut reintegrat din nou [n vasta suferin\` a c`rui herald era. Risipise c@teva zeci de milioane cu o frenezie de nes`\ios al acelei volupt`\i prop`v`duite de cre]tinism: voluptatea divin` a milosteniei.

“Omul cu creerii de aur”, – povestea lui Alphonse Daudet, a tr`it-o Panait Istrati: a tr`it-o p@n` [n fidelitatea fiec`rei silabe. Acum ochii ce sfredeleau, acei ochi [n care se [ngem`na flac`ra iubirii ]i lucirea mor\ii, s’au [nchis, povestea s’a sf@r]it.... {n preajma amintirii lui, se va apropia [n sfiala de lumin` dreptatea totdeauna postum`.

Un Don Quijotte proletar, un fanatic al Drept`\ii, lupt@nd cu morile de v@nt ale utopiei: halucinat al unui basm visat pe marginile unei c`r\i de propagand` socialist`. Romanele marxiste ale mitului proletar i-au exaltat imagina\ia, au dogorit inima acestui furtunos al ideii de dreptate, au proectat [n con]tiin\a lui misiunea unui justi\iar al n`p`stui\ilor. Ca un Léon Bloy al romanticei proletare, scrisul lui smucit de clocotul revoltei, sv@rlea lava acelei credin\e sectare. }i la un moment ne-am g`sit vr`jma]i ai acestui Don Quijotte al mitului proletar.

Credea [n paradisul ro]u, propov`duia evanghelia sovietic`, [n neostenirea de entuziasm a scrisului. Dar c@nd i-a fost dat s` cunoasc` \ara visului, s` str`bat` \ara utopiei, – Panait Istrati a avut o cutremurare de groaz`. Desmeticirea s’a tradus [n cel mai formidabil rechizitor ce s’a scris c@ndva [mpotriva Rusiei Sovietice.

Niciodat` regisoratul fascinant al propagandei bol]evice nu a fost mai cr@ncen demascat; niciodat` minciuna mitului dictaturii proletariatului nu a fost mai des`v@r]it destr`mat`. Desam`girea d`dea o dogoare scrisului; fraza lua conturul unui bici de foc: Don Quijotte cavaler al tristei figuri, se [ntorcea dobor[t din \ara visului.

Paradisul ro]u se dovedea Infernul proletariatului. C`r\ile [n care ]i-a spovedit tragica lui desam`gire au avut un r`sunet extraordinar: iar “v@ndutul bol]evicilor” a devenit “v@ndutul burgheziei”, [nsetatul de dreptate trebuia s` urce calvarul tuturor nedrept`\ilor. C@nd Francis Jourdain a venit in Rom@nia, vice pre]edinte al unei asocia\ii “Amicii U. R. S.” spre a face pe anchetatorul umanit`\ii, Panait Istrati a publicat [n “Curentul” cea mai masiv` execu\ie a acestei farse umanitare. “Monde” revista Iui Henri Barbusse a publicat un articol “Le loup devenu mouton, ou Panait Istrati fasciste” ]i reproduc@nd scrisoarea deschis` a lui Panait Istrati c`tre Francis Jourdain [i pune ca titlu “Les victoires du capitalisme”.

Acest incomod al sincerit`\ilor, acest exaltat al drept`\ii, acest Don Quijotte proletar nu va mai turbura pe ni-

S.P. nr. 108/2004

meni cu scrisul lui n`zdr`van, fanatismul lui de justi\iar s’a sf@r]it, urile vor desarma. Dar c`r\ile lui, povestea celor umili, vor vorbi m` departe pentru acea iubire de oameni, pentru acea milostiv` apropiere de ne]tiuta suferin\`, pentru to\i strivi\ii vie\ii, pentru cei ce nu s’au [mp`rt`]it niciodat` din potirul bucuriei de a tr`i.

Pentru aceast` pledoarie a tr`it ]i a scris Panait Istrati, avocatul obidi\ilor.

Pamfil }eicaru “Curentul”, 18 aprilie 1935

56

SEMNAL Michael Ledeen Machiavelli despre arta modernã a conducerii Editura: Humanitas Anul apariåiei: 2004

Descriere De-a lungul celor aproape cinci secole care au trecut de la publicarea Principelui, Machiavelli æi celebra sa carte n-au încetat sã facã obiect de comentariu pentru o întreagã pleiadã de gânditori.

Michael A. Ledeen, analist politic æi cercetãtor la American Enterprise Institute, a ales sã facã însã un comentariu aparte: el exploreazã actualitatea „regulilor de fier” ale politicii, enunåate în 1513, prin prisma practicilor de conducere politicã æi economicã ale secolului XX. Rolul æansei æi locul rãzboiului în politicã, importanåa moralei æi a libertãåii sunt tot atâtea teme machiaveliene pe care autorul le ilustreazã cu evenimente petrecute în zilele noastre.

Concluzia sa este cã perenitatea gânditorului florentin îæi are sursa în luciditatea - adesea pripit calificatã drept simplu cinism - cu care s-a aplecat asupra naturii umane.

Recenzii

Noul Principe şi realitatea efectivã a aparenåelor* Practicile publicitare contemporane ne demonstreaz` [n permanen\` c` teoreticienii marketingului ]i retoricii sunt cu pa]i buni [n urma evenimentelor. Poate pentru a [nt`ri acest lucru, popularul strateg electoral Dick Morris a publicat un set [nv`\`turi pentru candida\i, adunate printr-un truc ad verecundiam sub girul lui Machiavelli*. {n cele ce urmeaz` voi [ncerca s` desf`]or [n paralel o analiz` a oric`rui demers posibil de acest gen ]i o prezentare a publica\iei lui Morris. Voi [ncerca s` ar`t c` cele dou` nu coincid ]i voi sublinia ce este necesar unei astfel de analize ]i ce [i lipse]te publica\iei lui Morris pentru a se apropia de o astfel de analiz`. {nc` din Cuv@nt [nainte, care este de fapt o schi\` publicitar` a autorului, dl. Victor G`etan – consultant politic [n Washington DC (Ecce auctoritas!) – avertizeaz` c` avem de-a face cu “un rege al sondajelor” ]i ne sugereaz` discret c` “unii chiar au suspectat Casa Alb` c` []i ajusta deciziile [n func\ie de interpret`rile date de Dick Morris la r`spunsurile necenzurate ale cet`\enilor”. Cititorul []i s` seama din primele dou`-trei paragrafe ale Cuv@ntului dinainte c` se afl` [n fa\a unui autor care este impus din pozi\ii de for\` ca fiind somitate [ntr-un domeniu de v@rf al ]tiin\elor societ`\ii contemporane: cercetarea pie\ei. P@n` aici nimic [n neregul`. Dar de ce ar trebui s`-]i expun` un sociolog opiniile de tip mobilizator-moralizator privitoare la jocul politic american nu men\io* Dick Morris – Noul Principe – Machiavelli [n secolul al XXI-lea, Editura Ziua, 2003.

neaz` nimeni, nici chiar el. Dat fiind succesul lui Morris ca strateg electoral, probabil c` o mic` rotunjire a veniturilor prin publicarea c@torva r@nduri sub titlul de re\et` a succesului nu stric` nim`nui.

Apoi, publica\iile de acest gen aduc o oarecare publicitate, din nou bine venit`. Din nou nimic [n neregul` – societatea de consum are normele ei –, dar consider`m c` ar trebui s` existe totu]i o limit` [ntre fenomenul consumist al publicit`\ii ]i cel (presupus) academic al studiilor ]tiin\elor sociale.

Dick Morris ne las` s` afl`m chiar din prefa\` c`, “dac` ar mai tr`i ast`zi, Machiavelli ne-ar recomanda idealismul drept conduita cea mai pragmatic`”. Frumos spus. }i, mai ales, gol. De altfel autorul []i va masca retoric, pe tot parcursul volumului, propriile idei, revenind obsesiv asupra idealismului, pragmatismului ]i idealismului pragmatic – toate utilizate cu sensuri obscure –, sub scuza unor observa\ii [n spiritul celor f`cute de Machiavelli. Trebuie s` recunoa]tem c` la acest capitol autorul se descurc` admirabil, d@nd dovad` c` a [n\eles destul de mult din spiritul lucr`rii originale, ceea ce nu-l [mpiedic` totu]i s`-]i men\in` observa\iile [n cadrul propriei grile, departe de verità effettuale della cosa, care constituie motiva\ia ]i baza scrierii Principelui. Practic, publica\ia sa reu]e]te s` se apropie destul de mult de lucrarea de al c`rei renume profit`, f`r` a avea totu]i [n comun cu aceasta dec@t forme ]i metode de expunere.

Astfel, natura uman` sau cea social`, principiile, categoriile politice sau rela\iile imuabile ce pot fi

57

reg`site [n cazuri concrete sunt complet neglijate. O importan\` semnificativ` [n jocul politic este acordat` tacticilor ]i strategiilor care pot aduce victoria. F`r` a fi sistematizate, acestea se aplic` dup` reguli dinamice, care sunt inaccesibile cititorului. Ni se explic` [ns` chiar de la [nceput faptul c` citim un ghid practic. }i c` autorul nu []i face reclam`, de]i [ncepe acest lucru chiar de la pagina 10, unde se laud` cu succesele ob\inute de candida\ii care i-au “trecut prin m@n`”.

Date fiind aspectele de mai sus, consider c` o paralel` cu Principele nu este numai nepotrivit`, ci ]i imposibil`. {n afar` de recursul la exemple ]i de [ncercarea (cel mai adesea for\at` ]i pe alocuri chiar contradictorie) de extragere a unor legit`\i sociale din aceste exemple, apropierile de “original” sunt aproape inexistente. Un travaliu non-dialectic, sec ]i aplicat f`r` metod` ne plimb` prin culisele scenei politice americane, cu escale prelungite asupra unor momente relativ importante dar f`r` analize de profunzime asupra sistemului politic sau a rela\iilor dintre individ ]i sistem.

Machiavelli a scandalizat [n principal prin u]urin\a cu care a spus pe nume c@torva lucruri esen\iale privitoare la “secretele” politicii.

A fost considerat, dup` caz, imoral ]i amoral, monarhist ]i republican, bine ]i r`u inten\ionat. El nu a fost un inventator. Nu a inventat o ]tiin\` a statului, de]i este creditat cu prima men\ionare a statului modern la nivel conceptual. Marele lui merit este acela de a fi reu]it o sintez` clar` a jocului puterii [n secolele XV-XVI ]i de a fi realizat o analiz` care a prezentat perfect culisele acestui joc ]i considera\iile despre el [n toat` nuditatea lor, [ntr-un mod sincer ]i cu un scop anume – acela de a schi\a condi\iile [n care putea fi condus` socie-

S.P. nr. 108/2004

Recenzii tatea acelor vremuri. Cu toate acestea, Machiavelli a r`mas [n istorie ca exemplul clasic al g@ndirii diabolice. {n fapt, secretarul florentin a fost departe de imaginea care s-ar putea reconstitui pe baza credin\elor comune despre el. Ast`zi machiavelic ]i machiavelism au devenit cuvinte grele, cuprinz@nd [n ele r`d`cinile unui ce damnabil, indiferent de acceptarea sau respingerea rela\iilor politicii cu morala.

Transpun@nd lucrarea sa [n societatea actual`, fie c` o accept`m ca post-industrial` sau nu, rezultatele r`m@n nesatisf`c`toare.

Nu numai mijloacele de acaparare ]i de men\inere a puterii s-au schimbat; sistemul [n [ntregime este altul. Sigur, ca diad` legiuitor-legiuit problematica analizei p`streaz` aceea]i linie, dar dac` problema s-ar pune numai astfel, atunci ar trebui s` recunoa]tem c` sunt extrem de pu\ine nout`\ile aduse [n domeniu dup` Platon ]i Aristotel ]i c` ele \in [n general de sfera dreptului sau de unele specializ`ri care nu au nici o relevan\` pentru problema noastr`. }i totu]i, Platon ]i Aristotel sunt doar deschiz`tori de drumuri [n g@ndirea politic`1. (Asta, desigur, excluz@ndu-l pe Hesiod, primul care se adreseaz` oamenilor [n ce prive]te problemele unui corp social.)

Lor li se adaug` un ]ir apreciabil de g@nditori care au furnizat arsenalului g@ndirii politice instrumente de o valoare inestimabil`. Ast`zi corifeii ]tiin\elor sociale par s` nu mai recunoasc` nici valoarea autorilor ]i nici valoare instrumentelor.

Acest din urm` gest nu este totu]i scuzabil, dat fiind c`, fie ]i [n mod incon]tient, ei utilizeaz` din plin aceste instrumente.

Dar nu intereseaz` aici to\i g@nditorii politici, ci numai aceia care au f`cut observa\ii de tip machiavelic asupra societ`\ii. Ei bine, ajungem astfel la solu\ia paradoxal` a proclam`rii lui Platon ca primul machiavelic din istoria

S.P. nr. 108/2004

g@ndirii politice. For\@nd paradoxul, putem spune chiar c` Machiavelli este abia al treilea din seria acestor g@nditori. Faptul c` acest concept este consacrat abia odat` cu el are drept cauz` circumstan\e externe analizei teoretice.

Ibn Khaldun, [n Muqaddimah2, arat`, cu aproape 200 de ani [nainte de Machiavelli, c` jocul puterii este a]ezat pe o dialectic` simpl`: conduci sau e]ti condus ([nfr@nt); conducerea erodeaz`, supunerea [nt`re]te (preg`te]te ziua revan]ei); schimbul devine inevitabil, c`ci natura uman` ]i corpul social []i exercit` asupra p`r\ilor for\e inexpugnabile, conform unor legit`\i aflate dincolo de orice teorie.

Stabilind drept machiavelism capacitatea de a trata sincer ]i profund problema mijloacelor de lupt` ale c@mpului politic, modurile [n care acestea pot fi utilizate de c`tre actorii politici, interac\iunile dintre actorii politici, efectele comportamentelor acestora asupra ordinii sociale ]i reac\iile dictate de natura uman` (adic` ceea ce constituie de fapt machiavelismul), ar trebui s` vorbim despre acest lucru [n zilele noastre pornind de la sistematizarea formelor de guvern`m@nt, a mijloacelor de dominare ]i, mai ales, a posibilit`\ilor de contracarare a instabilit`\ii politice – de altfel o tem` ve]nic verde a teoriei politice.

Invers, pornind de la cadrul legal [n care se poate desf`]ura lupta politic` (]i [n care includem, desigur, ]i normele sociale, nu numai pe cele de drept) ]i de la aspectul actual al unui e]ichier politic – fie el cel mai dezvoltat, cel mai eficient ]i cel mai spectaculos dintre cele existente –, pentru a ajunge la un machiavelism avem nevoie [n primul r@nd de o ie]ire [n afara cadrului [ndeob]te cunoscut.

Ar fi necesar` o deta]are de practica politic` ]i urm`rirea stabilirii unui set de reguli pentru joc, nu a

58

unui set de reguli pentru c@]tig, asta cu at@t mai mult cu c@t nimeni nu poate garanta c@]tigul (cf. fortuna la Machiavelli). Or, pentru acest lucru nu sunt suficiente simplele men\ion`ri retorice ale idealismului ]i pragmatismului. Acestea sunt no\iuni goale [n ce prive]te nevoile de care aminteam. Ar fi absolut necesare incursiuni [n modalit`\ile pe care individul le are la dispozi\ie pentru a-]i stabili rela\ii cu puterea politic`, considera\ii privitoare la mecanismele de dominare care, fie c` vrem sau nu, sunt necesare oric`rei ordini sociale ]i, nu [n ultimul r@nd, o temperare a subiectivit`\ii. Ideal ar fi ca analiza s` cuprind` ]i o referire la contextul istoric, ]i o reevaluare a temeiului legitimit`\ii, chiar ]i [n cazul accept`rii unanime a acesteia.

L`ud@nd inteligen\a aleg`torilor, neg@nd manipularea informa\iei ]i idealiz@nd ac\iuni, activit`\i ]i procese care corespund unor idei m`runte ]i unor inten\ii josnice, nu pot fi [ndeplinite condi\iile studiului machiavelic asupra sistemului politic actual3. Dincolo de toate demersurile care au construit teorii complicate pentru alegeri ra\ionale, sisteme de reprezentativitate sau mijloace de cercetare a op\iunilor, aleg`torul r`m@ne o persoan` al c`rei coeficient de inteligen\` este polarizat [n jurul mediei ]i – ceea ce e cel mai important –, o persoan` care nu []i poate folosi [n mod liber aceast` inteligen\`.

Manipularea informa\iei a devenit omniprezent` [n societatea informatizat`, iar idealismul – fie el ]i interpretat ca structur` teoretic` ridicat` pe baza unei idei clare, cum pare s` [l [n\eleag` adesea Morris – are de [nfruntat la tot pasul ac\iuni concrete dictate pragmatic de interese de grup care nu \in cont dec@t de doi factori, ambii dinamici: impunerea propriei voin\e ]i men\inerea la putere. {n fa\a acestora ideea singur` nu va rezista niciodat`.

Recenzii Dup` acest preambul menit s` schi\eze fugar natura conceptelor cu care putem opera [n cadrul unor astfel de analize ale vie\ii sociale, voi for\a totu]i nota ]i voi [ncerca s` consider c` se poate vorbi despre un machiavelism aplicat. Tocmai contrar acestui punct de vedere exist` suficiente puncte fierbin\i [n lucrarea lui Dick Morris.

Una dintre primele observa\ii pretins profunde este aceea c` “{n politica modern`, mesajul pozitiv al unui candidat despre o problem` – fondul candidaturii sale – a devenit mai important dec@t banii, imaginea, [nv@rteala, atacurile negative ]i partizanatul politic” p. 1 .

Acesta ar trebui s` fie un [ndemn idealist c`tre pragmatism, ceea ce s-ar traduce prin buna aplicare a ideii [n practic`, astfel [nc@t s` se ajung` la avantajul maxim al candidatului care are cea mai bun` idee [n ce prive]te organizarea social`.

Nu ni se spune dac` individul modern – cel at@t de inteligent ]i de informat – este tot at@t de [nsetat de mesaje pozitive pe c@t este de avid de confort. Dac` da, atunci [nseamn` c` va l`sa pentru o clip` preocup`rile pentru asigurarea sau sporirea propriului confort ]i se va ocupa de prelucrarea mesajelor politice, dintre care vor avea prioritate cele pozitive.

S` re\inem deci c` ace]ti oameni, care “sunt mai informa\i, av@nd la dispozi\ie re\elele mass-media” (sic!), prefer` s` aloce timp recept`rii ]i eventual interpret`rii mesajelor pozitive, defavoriz@nd astfel preocup`rile pentru propriul confort.

Consider inutil` sublinierea mai detaliat` a caracterului retoric al acestor afirma\ii.

Morris inventeaz` teorii ad hoc, viz@nd prin acestea pur ]i simplu o prelungire a discursului. “Electoratul dore]te s` g@ndeasc` independent ]i nu mai este dispus s` cumpere opiniile prefabricate ]i previzibile ale ideologilor de st@nga sau de dreapta. Procesul politic este din

ce [n ce mai mult dominat de oamenii de afaceri, care reac\ioneaz` la fiecare situa\ie nou` cu idei practice ]i diferen\iate, neatinse de teoriile politice.” p. 6 Putem vorbi despre o depolitizare a politicii? Am reu]i doar un joc de cuvinte ]i o [mbog`\ire terminologic` gratuit`. S` ne rezum`m a]adar la miezul mesajului, acela de imunizare a individului cu drept de vot [n fa\a ideologiilor ]i a teoriilor politice. Ei bine, oric@t de frumos ar suna acest mesaj, el este fals. (De fapt ]i autorul [l va contrazice [n mai multe r@nduri.) Individul care dore]te s` g@ndeasc` liber este deja format ideologic ]i, [n plus, nu are nici timpul ]i nici capacitatea necesar` pentru a-]i forma singur o opinie despre toate problemele puse [n dezbatere. Pe l@ng` asta, omul de afaceri care vine cu o idee practic` ]i diferen\iat` ofer` solu\ia unei probleme sociale, ceea ce face ca [ntregul proces s` se [nscrie, independent de voin\a autorului ideii, m`car [ntr-o practic` politic`. Faptul c` ideea lui nu este culeas` sau inspirat` dintr-o teorie politic` nu are nici o relevan\` pentru procesul politic.

Revine obsesiv, pe parcursul [ntregii lucr`ri, “nivelul [nalt de preg`tire ]i de informare a aleg`torului american”. {n fapt, este vorba de cantitatea uria]` de informa\ie care se abate asupra americanului de r@nd.

Acestui flux de informa\ii nu [i fac fa\` nici m`car indivizii angrena\i [n politic` la nivel [nalt – care au [n spatele lor echipe [ntregi a c`ror sarcin` este tocmai aceea de a-l ajuta pe lider s` se men\in` la curent cu nout`\ile –, scuti\i [n mare m`sur` de necesitatea de a aloca resurse informa\ionale ]i decizionale problemelor personale. Cei care au [n propria sarcin` trierea informa\iilor ]i luarea deciziilor care privesc strict interesele personale sunt incapabili s` se men\in` la un grad [nalt de informare ]i la fel de incapabili s` []i formeze un set de opinii proprii

59

privitoare la via\a social` care s` nu fie “[ntinate” ideologic. {n plus, preg`tirea foarte specializat` a indivizilor [i [mpiedic` s` ating` un grad ridicat de competen\` [n evaluarea informa\iilor. Astfel, cel mai adesea opiniile aleg`torului vor fi preluate, g@ndirea independent` manifest@ndu-se doar la nivelul adopt`rii uneia dintre pozi\iile preexistente. {n acest context, afirma\ia “campaniile sunt ocazia de a ajuta electoratul s` se dezvolte intelectual; candida\ii ale c`ror mesaje din massmedia catalizeaz` acest proces vor c@]tiga sprijinul puternic al aleg`torilor” p. 16 se dovede]te contrar` tuturor observa\iilor anterioare despre aleg`tor ]i devine penibil` prin predicarea dezvolt`rii intelectuale.

Dac` mai ad`ug`m ]i c` “tr`s`tura darwinian` de adaptare de ast`zi este capacitatea de a ne da seama c@nd suntem min\i\i la televiziune” idem , atunci trebuie s` tragem concluzia c` ast`zi, cel pu\in [n America, politica este arta dezvolt`rii intelectualbiologice a popula\iei. Aceast` art` are perioadele ei de fecunditate (campaniile electorale) ]i presupune un spectator-aleg`tor pescuitor de adev`ruri. {ns` dac` m`car jum`tate dintre aleg`tori ar manifesta o apercep\ie potrivit` fa\` de mesajele acestor arti]ti, atunci Dick Morris nu ]i-ar permite o c`l`torie peste ocean [nainte de a ie]i la pensie.

Bruma de observa\ii interesante (din punct de vedere istoric) ale “celui mai influent american de r@nd” (Time – sic!) se epuizeaz` destul de rapid, l`s@nd s` transpar` fr@nturi ale g@ndirii sale reale. Jocul permanent [ntre voin\a popular` – din ce [n ce mai capabil` de a se impune!

– ]i idealism ca voin\` bun` a conduc`torului se transform` la r`stimpuri, cel mai probabil f`r` voia autorului, [n jocul dintre rezisten\a la putere ]i c`derea de la putere. Altfel spus, Morris nu e chiar at@t de naiv ca cititorii c`rora li se adreseaz`. Foarte

S.P. nr. 108/2004

Recenzii bine informatul aleg`tor american trebuie dirijat. Cel care \ine cont de aleg`tor f`r` a [ncerca s`-l dirijeze este “oportunist”! p. 89 {n fapt, discursul autorului este egal pe tot parcursul publica\iei, numai c` folose]te dou` forme diferite: un discurs, pretins savant, este epuizat prin proclamarea existen\ei unor principii la ad`postul c`rora pot opera doar mae]trii; cel`lalt, involuntar sincer, demoleaz` toate afirma\iile savante ]i red` fr@nturi de tablouri comune ale luptei pentru putere. {n capitolul 14 g`sim sugerate c@teva principii de baz` ale manipul`rii prin intermediul acestei fabuloase arme care este sondajul de opinie. “Ore [n ]ir discut` Bill Clinton cu directorii de sondaje asupra op\iunilor pe care dore]te s` le probeze.

Apoi fiecare alternativ` specific` este testat`, analiz@nd argumentele pro ]i contra pentru a evalua gradul de sus\inere public`. Liderul idealist nu va ezita s` ia o m`sur` nepopular`. Dar un idealist abil va m`sura cu grij` opinia public` [nainte s` ac\ioneze astfel ]i va elabora o strategie de convingere a electoratului.

Aleg`torii rafina\i din Statele Unite revin la sentimente mai bune dac` un lider face efortul s` le [n\eleag` preocup`rile ]i le abordeaz` bine. {n acest fel, sondajele fac posibil` o conducere puternic`.” p. 90 De aici se observ` limpede ce [nseamn` idealism (capacitatea de a testa efectele [mp`rt`]irii ideilor), [n ce constau imuabilele principii m@ntuitoare (alese, modificate sau respinse [n func\ie de reac\iile la sondaje de opinie) ]i c@t de rafinat este electoratul sl`vit de autor (at@t c@t s` reac\ioneze pozitiv la propunerile unui lider care abordeaz` bine problemele).

“El [ns` tot B.C. era doar aparent dominat de anchete ]i interviuri , deoarece de fapt le utiliza pentru a-]i da seama cum s` fac` acceptabil` o m`sur` nepopular`, a]a cum a procedat c@nd a trimis trupe [n Bosnia.” p. 91 S` pre-

S.P. nr. 108/2004

supunem c` sondajele sunt folosite exclusiv pentru a stabili nu care sunt m`surile populare ci care sunt reac\iile populare la prezentarea [n diferite moduri a unor m`suri nepopulare.

Aceasta [nseamn` c` rafina\ii aleg`tori din Statele Unite sunt at@t de dezvolta\i intelectual [nc@t nu sunt capabili s` hot`rasc` ce preocup`ri trebuie s` aib` dec@t dac` sunt ajuta\i. Acest ajutor poate consta ]i [n m`suri care nu convin aleg`torilor, dar sunt “bine prezentate”. De]i ascunz`toarea retoric` de sub aripa idealismului este destul de reu]it`, dezvoltarea intelectual` ne oblig` s` traducem astfel manevrele descrise: “nu ne intereseaz` care sunt m`surile populare, ci care sunt c`ile prin care putem face m`surile nepopulare s` fie acceptate”. Mai rafinat spus, “nu ne intereseaz` ce vre\i, ci cum s` v` facem s` accepta\i ce nu vre\i”.

Comentariile se pot prelungi [n domeniul moralei ]i al logicii modale, dar ne intereseaz` aici numai coresponden\a cu observa\ia de tip machiavelic. Din acest punct de vedere Principele nostru de secol XXI pare mult prea interesat de popularitate.

El nu trebuie s` aib` grij` s` fie temut, dar nu ur@t, ci s` aib` grij` s` fie popular. Dincolo de opozi\ia [ntre vectorii sentimentelor dominante [n r@ndul supu]ilor reg`sim temeiul legitimit`\ii. Acesta este punctul principal de leg`tur` [ntre cei doi Principi.

Dar at@t la nivel de discurs c@t ]i la nivel instrumental situa\iile sunt diferite. {n discurs Morris alege calea nesincer`, vorbind de aleg`tori rafina\i ]i de conduc`tori capabili de a prezenta adecvat anumite m`suri, [n timp ce Machiavelli vorbe]te de mul\imea (prostimea) care poate fi “satisf`cut` ]i uluit`” ]i de conduc`torul care are nevoie de virtù ]i de fortuna. Diferen\ele de ordin formal sunt evidente. Cele de con\inut [ns` relev` deplasarea centrului de greutate de la verità effettuale della cosa la apparenza della cosa. Nu mai

60

vorbim de ceea ce este, ci de ceea ce pare. Or, prin aceast` deplasare se pierde tocmai tr`s`tura esen\ial` a discursului original: privirea asupra miezului lucrurilor.

Instrumental, contextul istoric oblig` conduc`torul s` recurg` la o muta\ie calitativ`. Manevrele de sacrificare – ca cea a lui Ramiro d’Orco – nu mai presupun interven\ia fizic` (de]i se poate vorbi foarte bine ]i de o recrudescen\` a acestor mijloace), ci doar una logic`. Mesajul este ast`zi cea mai eficient` sabie. “Cel mai adesea cheia reu]itei [n cazul lu`rii unor pozi\ii nepopulare este s` fii clar c@nd le justifici cu argumente concrete populare.” p.

93 Cum func\ioneaz`? Morris d` un exemplu, vorbind despre Al Gore ]i produc`torii de tutun din Tennessee.

Trebuie puse avertismente pe pachetele de \ig`ri. Altfel spus, presupun@nd c` aceste avertismente vor avea efect, v@nz`rile vor sc`dea ]i, odat` cu ele, se vor diminua veniturile produc`torilor. Din aceast` cauz` ei s-au opus inscrip\ion`rii pachetelor de \ig`ri. Cum i-a convins Al Gore? I-a [ntrebat dac` le-ar pl`cea s`-]i vad` copiii fum@nd.

Ace]tia i-au dat dreptate! {n realitate, au fost de acord fie s`-]i diminueze veniturile (presupun@nd c` avertismentele de pe pachete ar fi determinat pe cineva s` nu cumpere \ig`ri), fie s` fumeze copiii altora.

Acsta [n mod ideal, adic` la nivelul lor de [n\elegere. Pentru c` [n fapt, dac` avertismentele nu au efect, atunci ]i copiii lor sunt expu]i aceluia]i pericol.

S` dep`]im [ns` nivelul idealismului ]i s` ne [ndrept`m aten\ia asupra p`r\ii legate de “pragmatismul” necesar ascensiunii [n politic`.

O prim` constatare oarecum surprinz`toare ar fi aceea c`, dup` ce la nivelul idealismului banii nu prezentau prea mult` importan\`, aici ei []i recap`t` locul de cinste [n arsenalul unui politician.

Recenzii “Politicianul care nu []i exploateaz` f`r` scrupule cuno]tin\ele din trecut fie []i va pierde virtutea fie va pierde alegerile. {n primul caz va fi obligat s` ob\in` bani necura\i, iar [n al doilea nu va ob\ine bani.” p.

130 Acesta este un ra\ionament ridicol. S` spunem c` e doar o gre]eal` de traducere ]i c`, de fapt, autorul a vrut s` spun` c` “Politicianul care nu []i exploateaz` f`r` scrupule cuno]tin\ele din trecut fie va fi obligat s` ob\in` bani necura\i, fie nu va ob\ine bani. {n primul caz []i va pierde virtutea, iar [n al doilea va pierde alegerile”. De data asta ra\ionamentul ar mai avea sens, numai c` Morris sus\ine c` exist` mai multe surse de finan\are curat` (pe l@ng` cuno]tin\e mai sunt ]i oamenii care sunt de acord cu politica sa, cei care vor s` piard` adversarul etc.), iar acest ra\ionament implic` existen\a unei singure surse, [n lipsa c`reia politicianul are de ales [ntre pierderea virtu\ii ]i pierderea alegerilor. {n ce prive]te exploatarea “f`r` scrupule”… cura\i bani ar ie]i dintr-o astfel de exploatare!

Din p`cate, exemplele surselor de finan\are “curate” nu se [ncheie. “Persoanele care [mp`rt`]esc acelea]i idei sunt ]i ele bune pentru ob\inerea de bani cura\i.

Ace]ti oameni nu vor dec@t s` fii de acord cu propriile-\i convingeri.

Este suficient.” p. 131, s.m. Aceast` suficien\`, ca ]i altele indicate de Morris, se risipe]te [n nenum`rate r@nduri, [n func\ie de pozi\ia adversarului, opinia public` etc.

Cei care [i ur`sc pe adversari sunt ]i ei o surs` m`noas`. “Nici m`car nu trebuie s` mi]ti un pai ca s` faci rost de bani, ci doar s` g`se]ti persoana potrivit` c`reia s` i te [mpotrive]ti.” idem Cine ar [ncerca s`-]i fac` o idee despre procesul electoral american din astfel de afirma\ii ar putea ajunge s` cread` c` americanii fie []i aleg contracandida\ii, fie a]teapt` s` apar` unul cu mul\i du]mani, pentru a i se [mpotrivi.

Justific`rile nu sunt nici ele mai prejos dec@t dezv`luirile. “Banii poate c` nu vor fi da\i pentru cel mai curat motiv, dar, [n ceea ce te prive]te, totul este curat – nu-i r`m@i nim`nui dator.” pp. 131-2 De unde la [nceput d`dea impresia c` [n\elege spiritul sfaturilor secretarului florentin, dup` astfel de sfaturi Dick Morris pare c` le-a transformat [n material pentru un mic manual al escrocului sentimental. Aceast` p`rere este sus\inut` ]i de comentariul privitor la cei cu orgoliul supradimensionat, care vor doar scrisori olografe, poze ]i mesaje telefonice.

Ace]tia sunt “inocen\ii care trebuie pre\ui\i ]i cultiva\i” p. 132 .

Toate aceste sfaturi sunt date [ntru neat@rnarea viitorului pre]edinte (senator, congresman, guvernator). Prin urmare, curat [nseamn` aici f`r` preten\ii de influen\are a deciziilor din partea donatorului.

Aceasta nu [nseamn` [ns` ]i lipsa oric`rei influen\e. “Banii murdari te constr@ng. (…) Nu este suficient pentru un candidat s` fie virtuos [n ad@ncul sufletului ]i s` se bazeze pe integritate ca s`-]i p`streze puritatea.” p. 135 }i tot aici g`sim: “Chiar dac` nu faci ce dore]te grupul de interese speciale, banii primi\i de la el devin, [n ochii lumii, pre\ul cu care te-a cump`rat”. Avem deci, la sf@r]itul capitolului despre bani, adev`rata team` a culeg`torului: ai grij` s` nu fie murdar donatorul, c`ci s-ar putea afla.

Capitolul despre mass-media este ]i el la fel de “revolu\ionar”. {n fapt, este o hipertrofiere cu bun` ]tiin\` a unor rela\ii ale mass-media cu publicul ]i cu politicienii. P`r\ile neconvenabile tezelor autorului sunt date de-o parte. Astfel, aleg`torul american devine din nou supradotat, fiind un cititor printre r@nduri, complet neinfluen\abil. }i c@nd te g@nde]ti c` anual miliarde de dolari zboar` pe apa s@mbetei, sub iluzia c` ar putea s`-i dea vreo idee acestui

61

supradotat despre ce s` cumpere, cu cine s` voteze ]i pe cine s` mai urasc`. {n tot acest timp supradotatul nostru (de fapt al lui Morris; studiile arat` c` de fapt bietul aleg`tor este lipsit de capacitatea de a clasifica o m`sur` ca fiind liberal` sau conservatoare) citea printre r@nduri ]i []i forma propriile opinii (neap`rat adev`rate – sic!) despre fiecare problem`. Totu]i, de]i la pagina 137 nu este adev`rat c` exist` manipulare mass-media, zece pagini mai [ncolo acest lucru devine posibil, gra\ie artei consilierilor preziden\iali. Desigur, nu este vorba de manipulare, ci de a convinge reporterii “s` vad` ]tirile din unghiul t`u de vedere”.

Astfel, mai putem extrage de aici [nc` un principiu de valoare: [n general nimic din ce trebuie f`cut nu trebuie evitat, p@n` c@nd, fire]te, trebuie evitat.

Toate astea m` fac s` cred c` dac` politicienii ]i cei din jurul lor ar fi aresta\i pentru ra\ionamente nevalide, institu\iile politice din multe \`ri ar ajunge repede s` numere cu greu c@teva zeci de amploaia\i; ]i alea – zecile – pu\ine! Desigur, alta e problema inten\ionalit`\ii – trecerea cu vederea a paralogismelor ar putea l`sa [n func\ii mul\i politicieni. Numai c` [n cazul Noului Principe e greu de crezut c` avem de-a face cu paralogisme. Chiar dac` nu poate deosebi un argument valid de unul nevalid, Morris are un sim\ deosebit de a prezenta lucrurile conving`tor, camufl@ndu-]i temeinic ra\ionamentele vicioase sub tirade spumoase, d`t`toare de [ncredere.

Acest “ghid practic” nu spune nimic [n fapt despre principii, sisteme ]i valori politice. De v@nturat v@ntur` destule, dar despre ele nu spune absolut nimic. Aici este o mare deosebire [ntre Principele ]i publica\ia care se pretinde actualizarea lui Machiavelli la nivelul secolului XXI: de la explica\ia principiilor ]i valorilor politicii [nceputului de

S.P. nr. 108/2004

Recenzii secol XVI se trece la defini\ii ostensive ale succesului [n secolul XX. {ntr-o exprimare plastic` (pentru c` tot [i plac lui Morris metaforele absolut gratuite, b`t@nd [n pragul non-sensului, ]i analogiile de]`n\ate p@n` spre absurd cu mesaje siropoase din filmele “educative” americane), de la un tratat despre obezitate se trece la o bro]ur` cu martori care au sl`bit miraculos. Principalele argumente ale lui Morris sunt de tipul: “X avea 200 kg, a luat hapul minune ]i acum are 99 kg!!!” Inutil de subliniat c` leg`tura este artificial` ]i denot` impostura autorului. Dac` Dick Morris este un bun sociolog (am presupus asta, din carte nu se poate [n\elege ce specializare are) sau nu, ar trebui s` ]tie cei care au beneficiat de serviciile sale. Dar c` este nul din punct de vedere al ]tiin\elor sociale se poate observa foarte simplu din lectur`. Diferen\ele dintre el ]i “tinerii care plimb` scenarii pe coridoarele agen\iilor de publicitate” sunt acelea c` el nu mai e chiar a]a t@n`r ]i c` agen\ia sa de publicitate nu e una obi]nuit` – face reclam` indivizilor.

Ca ]i [n cazul “David Ogilvy despre publicitate”, publica\ia (ar fi totu]i indecent s`-i spunem carte) este o nad` gras` pentru amatorii care viseaz` c` pot p`trunde [n domeniu adopt@nd secretele unui guru.

Secrete pe care, bine[n\eles, acesta uit` s` le dest`inuiasc`. De unde se vede c` banii sunt, totu]i, mai importan\i dec@t mesajul, de]i Morris [ncearc` s` conving` de contrariu.

Ar trebui avertiza\i naivii c` nici unul dintre sfaturile vagi [mp`rt`]ite de Dick Morris nu este de folos pe e]ichierul mioritic. Nici chiar cele citite printre r@nduri. Aici for\a politic` e dat` de mijloace. Aleg`torul este bombardat de toxinfec\ii informa\ionale iar acordul s`u pentru un conduc`tor sau altul este ob\inut [n principal pe baza imaginii.

Cine vrea s` c@]tige [n Rom@nia trebuie s` ia publica\ia lui Dick Morris ca pe o lectur` oarecare, pe alocuri

S.P. nr. 108/2004

chiar amuzant`, plin` de exemple [n`l\`toare ale iubitei-ur@tei Americi ]i at@t. Aici nu e nevoie (nici m`car) de argumentele utilizate [n America.

Sunt suficiente str`lucirile NATO ]i UE (care sunt rele ]i ne cer tot felul de sacrificii, ca s-o ducem mai bine – sic!) sau spectrele burghezo-mo]iere]ti coafate ]i fardate [ntr-un stil futurist, oferind marota cea mai accesibil` m@niilor proletare. {n fond, cum am mai spus, vina nu este a celui care vinde, ci a celui care cump`r` (caveat emptor).

Experien\a nu poate fi at@t de ieftin`.

Chiar ]i presupun@nd buna inten\ie a autorului, aceea de a vinde ieftin informa\ii pre\ioase, el se afl` [n imposibilitatea de a face acest lucru. Mai [nt@i tehnic, pentru c` nu st`p@ne]te instrumentele [n\elegerii ]i explica\iei.

Apoi practic, pentru c` informa\ia transmis` reprezint` cunoa]tere practic` (Cf. Michael Oackeshott – Ra\ionalismul [n politic`). Or, aceast` cunoa]tere nu poate fi transmis` cu ajutorul re\etelor. Marele strateg, dotat probabil cu un talent deosebit pentru jocul de ]ah politic, este incapabil s` memoreze coordonatele p`tratelor e]ichierului pentru a explica mut`rile pe care le face. Cum nu este angajat s` explice, ci s` mute, este de iertat. De neiertat sunt cei care []i [nchipuie c` pot [nv`\a s` joace pe baza acestor explica\ii. Pe naivii care []i [nchipuie c` vor g`si undeva explica\ii complete care s`-i fac` exper\i [n joc [i scoatem din calcul.

Pentru a se justifica av@ntul futurologic al titlului, afl`m de la Morris informa\ia banal` c` unele instrumente s-au schimbat, altele au disp`rut, c@teva au ap`rut ]i unora li s-au descoperit noi [ntrebuin\`ri. C` viitorul este deschis pentru marile inven\ii care vor schimba fa\a politicii. Unul dintre ele este Internetul.

Printre altele, acest instrument va schimba fa\a politicii [n sensul dorit de Morris, acela de a face posibile noi moduri de exprimare a opiniei.

Aceasta este mai degrab` o dorin\` a

62

autorului. Nu este prezentat` nici o analiz` c@t de c@t serioas` ]i nu se ofer` nici un motiv serios pentru a putea identifica posibilitatea de a opta prin intermediul calculatorului cu un punct de turnur` [n practica democratic`. “{n viitor, temele de campanie vor fi noi. Aceasta nu fiindc` anii [ncep cu ‘2’ [n loc de ‘1’, ci deoarece zorii noului mileniu sosesc [ntr-o vreme de neobi]nuit` epuizare a temelor care au dominat agendele interne ]i externe timp de peste jum`tate de secol.” p. 321 Afirma\iile bombastice de acest tip par s` fie specialitatea autorului. Aceasta nu este [ns` o problem`. {n fond, fiecare [ntreprinz`tor are dreptul s` sus\in` c` propria activitate ]i propriile idei sunt menite s` salveze omenirea ]i chiar universul. Afirma\ii ca “dup` dou` r`zboaie mondiale ]i un r`zboi rece, am ajuns la un consens interna\ional construit [n jurul democra\iei, pie\ei libere ]i drepturilor omului, care este pu\in probabil s` dispar`” p.

326 ]i “democra\ia va face lucrul pe care ]tie s`-l fac` cel mai bine: s` rezolve problemele viitorului nostru” idem , [n momentul [n care pia\a liber`, democra\ia ]i drepturile omului trec prin crize profunde, indic` ruperea de realitate a marelui nostru strateg. Al`turi de opiniile despre “m@ndra lume nou`” (sic!) a democra\iei Internetului, aceste afirma\ii sunt suficiente pentru depistarea interesului strategic al autorului – [n fond, un agent de publicitate electoral`.

Dominarea arenei politice de referendumurile pe Internet ar putea fi [ns` un lucru bun, pentru c` poate [nsemna sf@r]itul c@teva practici democratice periculoase. Astfel de ac\iuni ar putea releva – odat` luate [n calcul pentru luarea unor decizii oficiale – imposibilitatea men\inerii unui curs constant al deciziilor politice luate exclusiv pe baza preferin\elor electoratului, ]i asta cu at@t mai

Recenzii repede cu c@t la baza acestor op\iuni stau interesele personale ale unui aleg`tor slab informat ]i incapabil s` estimeze consecin\ele propriilor ac\iuni.

Dac` am pierdut vremea cu lectura ]i comentariul acestei publica\ii, trebuie s` dezv`lui ]i motivul.

A]a cum este cazul ]i [n alte domenii ai c`ror practicieni se bazeaz` pe facult`\i care se dezvolt` (]i) altfel dec@t prin educa\ie, consider c` ne afl`m [n fa\a unui fenomen social interesant. El este mai greu de descris ]i i se poate cuprinde cu greu aria de aplicabilitate, dar asta nu [nseamn` c` e neglijabil. Pentru a-i evalua nocivitatea este nevoie de un efort deosebit, dar semnele acestei nocivit`\i pot fi observate destul de u]or. Astfel de atotcunosc`tori creeaz` impresia c` st`p@nesc cuno]tin\e ]i instrumente greu accesibile oamenilor de r@nd (ceea ce este adev`rat doar [ntr-o m`sur` oarecare), apoi pun [n circula\ie, contra unui pre\ “modic”, [nv`\`turile de care dispun.

Prin succesul temporar de care se bucur` astfel de speciali]ti influen\eaz` practicile domeniului [n care activeaz`, for\@nd utilizarea unor noi metode pentru ob\inerea succesului ]i consumul inutil de resurse pentru restabilirea echilibrului pie\ei respective. Se poate spune chiar c` un astfel de “specialist” este un parazit care supravie\uie]te pe seama resurselor de imunitate ale societ`\ii [n fa\a ]arlataniilor. {n cazul special al fenomenelor la care m` refer (re\ete secrete, solu\ii minune etc.) depistarea ]arlataniei este cu at@t mai dificil` cu c@t [ntinderea [n timp a fenomenului este mai mare ]i domeniul de activitate mai [ngust. Politica, publicitatea, ]tiin\ele oculte, religiile “exotice” – toate sunt afectate de astfel de fenomene. {nchei cu c@teva observa\ii generale. “Noul Principe” este lucrarea unui republican. Din acest punct de vedere, poate c` ar fi fost mai potrivit` asocierea cu Discorsi sopra

la prima deca di Tito Livio, opera republicanului Machiavelli. “Machiavelli [n secolul al XXI-lea” este un (sub)titlu gol. Pe l@ng` faptul c` deosebirea fa\` de Machiavelli este semnificativ`, secolul XXI este prezent [n c@teva paragrafe finale, opera unui futurolog timid, nesincer ]i lipsit de imagina\ie. Chiar dac` unele observa\ii se refer` la lupte politice dinaintea secolului XX, majoritatea subiectelor sunt date ]i exemplificate de evenimentele secolului XX, cu accent pe cele din a doua jum`tate a secolului.

Nu [n ultimul r@nd, date fiind ]i furtunile produse pe e]ichierul rom@nesc de c`tre marele strateg, fiecare cititor al publica\iei ar trebui s` se [ntrebe c@t crede (]i, mai ales, c@t folose]te) Mr. Dick din tot ce spune acolo. Asta este deja o alt` problem`, larg dezb`tut` de morali]tii occidentali [n ultima vreme dar aflat` [n patrimoniul [n\elepciunii populare de pe la noi de foarte mult` vreme – este dilema aceea cu f`cutul ]i spusul popii. Dac` totu]i cineva insist` s` vorbeasc` despre machiavelism ([n sensul real) la Dick Morris, atunci trebuie s` vorbeasc` despre un machiavelism (totu]i inconsistent ]i inconsecvent) orientat asupra procesului electoral american. Culisele acestui proces sunt cele [nf`\i]ate (cu mult` parcimonie) de autor, nu cele ale politicii.

Prin urmare, o sintetizare potrivit` a “teoriei” lui Morris este inutil`. Ghidul are valoarea unui interviu prelung, lipsit de orice valoare pentru ]tiin\ele sociale. De aceea am ]i evitat s` facem referire la Noul Principe ca la o carte – este doar o publica\ie. Ca dovad` stau ]i “perlele” pe care le con\ine, din care am selectat c@teva mai jos: “Dar, a]a cum tehnologia ]i armele sofisticate pot [nvinge armata chinez`, banii suficien\i, cheltui\i pe mesajul potrivit, pot [nvinge cheltuielile uria]e de campanie.” p. 13 “Clinton nu a c@]tigat doar

63

pentru c` s-a dovedit la fel de bun ca adversarul s`u pe temele tradi\ionale ale republicanilor. Astfel a evitat doar [nfr@ngerea.” p. 44 “Adopt` orice pozi\ie vrei, dar ia o pozi\ie, pentru c` dup` aceea va ap`rea gr`mada de bani de str@ns.” p. 131 “{n multe state, votan\ilor pur ]i simplu nu le place s` te aleag` de prima dat`. Ei vor ca tu s` revii , pentru c` le-ai c@]tigat simpatia.” p.

318 O lucrare din sfera ]tiin\elor sociale care con\ine astfel de afirma\ii merit` la fel de mult` aten\ie ca ]i ]tirile din capitolul “dezv`luiri” publicate de un tabloid. Ca fenomen [ns` aceste ]tiri se [ncadreaz` ]i ele [n categoria ]arlatanismului social.

Apari\ia lui Morris pe scena politic` rom@neasc` poate fi [ns` un lucru bun pentru anali]tii ]i strategii autohtoni. Cel pu\in ei nu ar trebui s` se lase du]i de nas de volubilitatea gesturilor marelui scamator de peste ocean ]i de zorn`itul gola] al declara\iilor ]i [ndemnurilor adresate unor t@mpi. Cine are spirit de observa\ie poate descoperi schema f`cut` de m@na de l@ng` corp, [n timp ce to\i ceilal\i se uit` la m@na flutur@nd` de deasupra capului. C`ci de un lucru putem fi siguri: o schem` exist`, pentru c` [n m@inile acestui personaj sondajul de opinie este o arm` foarte eficient`; dac` i-au sl`bit sim\urile ]i nu o mai poate folosi, r`m@ne de v`zut.

Viorel ZAICU NOTE {n acest sens Leo Strauss, [n Cetatea ]i omul, face o analiz` ]i o paralel` foarte cuprinz`toare.

2 Acest fragment este de fapt o introducere la corpul despre istoria arabilor ]i berberilor.

3 Astfel de studii exist` totu]i. Alexandr Zinoviev, Peter Sloterdijk, Slavoj i ek ]i, [ntr-o oarecare m`sur`, Francis Fukuyama, sunt doar c@\iva dintre contemporanii care au actualizat foarte bine studiile de factur` machiavelic` asupra societ`\ilor [n care tr`im.

1

S.P. nr. 108/2004

Summary

2. Editorial

Alexandru Radu

About Romanian Political Parties’ System

6. Internal Politics

Gabriel Gherasim

Romanian Leaders and the European Parliament

8.

Constantin Stoenescu

What “color” are the “Greens” in present Romania?

11.

Adrian |ibu

Electoral Year 2004 and the Political Change

14. Debates

Lavinia Stan

CNSAS - a Looking-back

22.

Vlad Flonta

TV and the Audience Dictatorship

26.

Mihai Chioveanu

Emergency and the Fascist Contamination

33.

Maria Popescu-Butucea Civic Culture in European Context

37.

Cristina Avrigeanu

The Second “Bio-policy” and “Naked Life”

42.

Cristian G. Romocea

Church - State Debates in Post-communist Romania

47. Recent History

Radu Com]a

Nikita Khrushchev and the “Policy at the Edge of the Abyss”

52. Document

Stelian T`nase

Panait Istrati - Documents

57. Reviews

Viorel Zaicu

The New Prince : Machiavelli Updated for the Twenty-First Century Dick Morris, The New Prince: Machiavelli Updated for the Twenty-First Century

S.P. nr. 108/2004

64

În aten\ia cititorilor revistei Sfera Politicii Începând cu num`rul 101, revista Sfera Politicii poate fi procurat` GRATUIT de la sediul Redac\iei noastre din Pia\a Amzei, nr. 13, et. 1 sau prin mandat po]tal, doritorii trebuind, în acest caz, s` achite doar taxele po]tale.

Contact E-mail: sfera totalnet.ro Tel./Fax: 021 312 84 96 021 212 76 61

În aten\ia colaboratorilor revistei Sfera Politicii

Materialele se vor trimite la adresa men\ionat` [n caseta redac\ional` ]i vor avea urm`toarele caracteristici tehnice: - font Times New Roman, m`rimea 11 pt., diacritice; - minim 1.500 de cuvinte sau 4.000 de caractere; - maxim 4.500 cuvinte sau 12.000 caractere

“Sfera Politicii’’ este [nregistrat` [n Catalogul Publica\iilor din Rom@nia la num`rul 4165.

Reproducerea articolelor ap`rute [n publica\ia noastr` se face numai cu acordul scris al redac\iei.