82 - Extremismul politic

Sfera Politicii

82

REVISTÃ LUNARÃ DE ªTIINÞE POLITICE EDITATÃ DE INSTITUTUL DE CERCETÃRI POLITICE ªI ECONOMICE ªI FUNDAÞIA SOCIETATEA CIVILÃ Anul VIII, 2000

Preþ 10.000 lei

EXTREMISMUL POLITIC

Cuprins 2. Editorial

Cristian Pîrvulescu

Între nostalgia centrului ºi tentaþia periferiei

6. Extremismul politic 14.

Mihai Chioveanu

Natura Fascismului

Constantin Iordachi

Ortodocºi împotriva greco-catolicilor

22.

Sabin Drãgulin

România între trecut ºi viitor

26. Arhivã

Ceauºescu ºi justiþia

30. Politicã internã

Dan Pavel

PDSR în opoziþie (II)

36. Politicã externã

Gabriel Sãvulescu

Extremismul politic în Germania

40.

Diana Marian

Haider ºi Noua Dreaptã

46. IdeoSfera

George Voicu

Teme antisemite în discursul public (III)

56. Cãrþi ºi autori

Mirela Chioveanu

Pledoarie

59.

Roxana MitruBãlãican

Dreapta ºi stânga

60.

Raluca Ene

O lecþie de istorie

63. Semnale

1

S.P. nr. 82/2000

Editorial

Între nostalgia centrului ºi tentaþia periferiei CRISTIAN PÎRVULESCU Analiza tendinþelor ce maximizeazã naþionalismul ca principalã resursã în viaþa politicã europeanã a ultimelor decenii relevã strategiile ºi tacticile unor partide mici de a profita de zonele neacoperite de confruntarea dintre marile partide ale momentului speculând noile dimensiuni ale conflictului politic induse de procesele de lãrgire a democraþiei ºi integrare europeanã din perspectiva clivajului centru-periferie. Exacerbarea naþionalismului nu poate fi explicatã recurgând doar la ambiguitãþile raportãrii tradiþionale de tip stângadreapta ºi cu atât mai puþin fãcând apel la atât de cunoscuta clasificare jurnalisticã (extremã stângã, comuniºti, socialiºti, creºtin-democraþi, liberali, conservatori, extremã dreaptã) care, creând iluzia cunoaºterii imediate , amestecã criterii unidimensionale cu caracteristici doctrinare. Cele ºapte familii politice amintite nu sunt reprezentative pentru sistemele de partide actuale excluzând ecologismul ºi regionalismul, ultimul fiind strâns legat de noile dimensiuni ale naþionalismului.

Tentaþia de a utiliza clivajul stânga-dreapta în explicarea fenomenului naþionalist se cere ponderatã. Folosirea acestui clivaj nu trebuie absolutizatã câtã vreme implicã un numãr mare de excepþii.1 Analiza unidimensionalã a conflictului politic mai ales în privinþa raporturilor dintre centru ºi periferie este exclusivistã ºi punctatã de ambiguitãþi. Stânga ºi dreapta nu pot explica numeroasele excepþii datorate unor factori culturali, sociali ºi economici particulari. Sub eticheta vagã de extremã dreaptã se pot ascunde partide cu orientãri diferite, pe care talia lor redusã ºi accentul pus pe probleme identitãþii politice ºi culturale le marginalizeazã. De aceea clivajul stânga-dreapta se cere completat urmãrind configurarea forþelor politice pornind de la struc-

S.P. nr. 82/2000

turile sociale ilustratã de Stein Rokkan. Pentru Rokkan partidul este o formã de organizare universalã în strânsã legãturã cu diviziunile sociale ce caracterizeazã o societate în momentul demarãrii procesului de structurare a sistemului de partide.

Spre deosebire de Duverger, care deducea configuraþia sistemelor de partide plecând de la cadrul instituþional2 , la Rokkan apariþia ºi dezvoltarea partidelor corespunde perioadelor de modernizare din istoria europeanã legate de apariþia statuluinaþiune ºi de revoluþia industrialã. Formarea partidelor politice, în sensul modern al termenului, se produce din momentul în care concurenþa politicã se orienteazã în funcþie de clivaje. Între acestea clivajul centru-periferie exprimã structurarea partidelor ºi orientãrilor politice în raport cu construcþia ºi deconstrucþia statului-naþiune3 .

Familia politicã a partidelor naþionaliste se înscrie, în tipologia clivajelor rokkaniene, în cadrul clivajului centru-periferie, pe celãlalt versant al clivajului aflându-se partidele autonomiste. Corelative, naþionalismul ºi autonomismul exprimã reacþii sociale diferite în raport cu aceleaºi fenomene. Actul de conºtientizare a identitãþii regionale, ce a dus la rezistenþa periferiei în raport cu tentativele de centralizare ale statului, a luat trei forme succesive.

Ca reacþie legitimistã la procesul de edificare a statului-naþiune se manifestã prin opoziþia la schimbãrile comandate de la centru. Politica centrului de a trece peste obstacole, privilegiile ºi cutumele societãþilor locale vizeazã impunerea unei limbi ºi a unei religii comune facilitând conflictul.

Toate reacþiile legitimiste au eºuat, iar represiunea a fãcut ca miºcarea autonomistã sã-ºi revinã greu.

Al doilea tip de mobilizare a periferiei în raport cu centrul a fost naþionalismul populist. Acesta se

2

Editorial dezvoltã într-un context impus de centru: naþionalismul. Naþionalismul, prin identificarea unui ideal în viitor, constituie o rupturã cu faza legitimistã orientatã preponderent spre trecut. Aceastã fazã a produs partide politice ce au contribuit la apariþia unor state noi precum Norvegia, Irlanda sau Islanda sau a contribuit la reconfigurarea altora precum România. Pe de altã parte naþionalismul nu a fost capabil sã frâneze imperialismul cultural sau sã depãºeascã dependenþa economicã faþã de centru.

Eºecul naþionalismului populist ºi acþiunea factorilor economici au avut drept consecinþã naºterea celei de-a treia forme de conºtientizare: regionalismulnaþionalitar. Negând naþionalismul clasic al populiºtilor regionaliºtii-naþionalitari îºi descoperã tradiþiile culturale, limba sau specificul modului de viaþã4 . Conºtiinþa apartenenþei la o comunitate cu caracteristici culturale distincte conduce la apariþia partidelor regionale dar, ca reacþie, ºi a noilor partide naþionaliste. Dacã partide regionaliste existã în Italia, Spania, Belgia sau Marea Britanie acolo unde diferenþele economice ºi culturale (în primul rând lingvistice) sunt puternice ºi unde existenþa statului-naþiune este vãzutã ca un obstacol în calea realizãrii depline a regiunilor, în statele cu tradiþie naþionalã puternicã (Franþa) sau cu o identitate ºi o istorie încã neclare reacþia la dinamica demograficã ºi tendinþa de integrare a unor minoritãþi culturale din ultimele decenii întãreºte curentele ºi partidele naþionaliste cu tendinþe rasiste.

Partidele naþionaliste ale ultimului sfert al secolului al XX-lea sunt moºtenitoarele directe ale tradiþiei naþionalismului populist sau ale variantei adaptate de unele regimuri comuniste în tentativa lor de a se legitima ºi de a se concilia cu tradiþiile politice specifice perioadei de formare a statului.

Retorica ºi simbolica acestor partide continuã linia naþionalistã interbelicã pe care o adapteazã la noile caracteristici ale conflictului politic influenþat de integrarea europeanã ºi tendinþele de integrare socialã a minoritãþilor culturale în occident sau de dificultãþile tranziþiei în est.

Depãºind complexul generat de înfrângerea

nazismului ºi a fascismului italian în al doilea rãzboi mondial, dar mai ales punând în discuþie faptele ce incriminau acele regimuri totalitare, începând cu 1980 partidele naþionaliste cunosc o creºtere semnificativã. Mussoliniana Miºcare Socialã Italianã devine în contextul crizei sistemului de partide al primei republici italiene un partid conservator ºi guvernamental trecând de la 5,6 % din voturi în 1992 la 12,5 % în 1994 sub noua etichetã Alianþa Naþionalã, iar în Spania falangista Alianþã Popularã se transformã în Partidul Popular mizând pe creºtindemocraþie ºi conservatorism ca vectori ai onorabilitãþii trecând de la 9% în 1977 la 39% în 1996, ambele partide folosind între altele ºi contextul apariþiei ºi creºterii autonomismului.

Tradiþia republicanã francezã5 ºi ostilitatea gaulliºtilor faþã de orice formã de naþionalism fascistoid a influenþat târzia apariþie a Frontul Naþional Francez ce reprezintã o altã traiectorie naþionalistã. Apãrut în 1972, la câþiva ani dupã moartea lui de Gaulle, Frontul Naþional a încercat sã profite de criza gaullismului dar odatã ce acesta a fost resuscitat de Jacques Chirac prin Adunarea pentru Republicã (RPR) naþionalismul francez s-a pliat pe noua conjuncturã ºi a pornit o ofensivã rasistã împotriva minoritãþilor magrebiene ce dupã eºuata experienþã colonialã francezã se gãseau în Franþa. Creºterea semnificativã înregistratã dupã 1985 s-a datorat politicilor nondiscriminatorii pe care Partidul Socialist Francez, odatã ajuns la guvernare în 1981, le-a aplicat în direcþia excluºilor . Profitând de nemulþumirile provocate de aceste mãsuri afirmative, Frontul Naþional a crescut de la 1,32% în 1973 la 9,8% în 1986, la 12,4% în 1988 sau 1993 pentru a ajunge la 14,9% în 1997 diversificându-ºi mesajul ºi identificându-ºi cu precizie grupurile þintã. Izolarea Frontului Naþional în peisajul politic francez rãmâne însã semnificativã iar permeabilizarea structurilor dirigente ale partidului cãtre persoane cu diplome importante (B. Megre, J.-C. Martinez)6 a indus pe termen mediu o crizã ce a scindat în final miºcarea în 1998 între moderaþi ºi extremiºti, într-o încercare de a oferi

3

S.P. nr. 82/2000

Editorial onorabilitate liniei moderate ce ar trebui sã profite de criza dreptei parlamentare tradiþionale.

Cazul partidelor naþionaliste din Centrul ºi Estul Europei este ilustrativ câtã vreme acestea profitã de ambiguitãþile ºi costurile sociale ale tranziþiei dar ºi de contextul creat deja în occident de existenþa ºi experienþa partidelor naþionaliste. În multe cazuri naþionalismul postcomunist nu este altceva decât o adaptare la un nou context a naþional-comunismului ce l-a precedat. Caracteristic câtorva state comuniste aparþinând unor zone culturale diferite (Albania, Coreea de Nord, Cuba, România sau Vietnam) naþional-comunismul presupune totuºi un element comun: existenþa unei ameninþãri la adresa conducerii sau a regimului, fie cã vine din interiorul sistemului, din partea sovieticilor ca în cazul României, fie cã sunt reprezentate de ameninþãrile externe de ordin politic ºi militar7 .

Inspiraþia centralã este totuºi maoismul chinez ºi titoismul ce au înfruntat cu succes stalinismul la jumãtatea secolului. Tradiþia titoistã a fost probabil mai importantã decât influenþa chinezã în cazul lui Ceauºescu, iar în cazul lui Miloºevici ea este recondiþionatã pentru a afirma naþionalismul sârb.

Reconvertirea unor foste partide comuniste la naþionalism este o strategie de menþinere la putere. În general naþionalismul este o tentaþie pentru toate partidele în condiþiile unei tranziþii dificile în care retorica reformei nu are o audienþã importantã la public. Dar particularizarea unor partide cu un mesaj naþionalist, rasist ºi antiminoritar este legatã de un cumul de factori ce privesc modul de fondare a noilor regimuri ºi structurarea sistemelor de partide în strânsã legãturã cu sistemele electorale.

Partide antisistem ce speculeazã conjuncturile favorabile noilor organizaþii naþionaliste sfideazã cu dezinvolturã clivajele unidimensionale tradiþionale ce le-ar exclude din viaþa politicã. Dacã Jean Marie Le Pen declara în 1995 Nici la stânga, nici la dreapta. Trebuie sã ne pregãtim pentru alternanþa sistemului 8 , Partidul România Mare se afirmã partid de centru stânga de orientare naþionalã9 neglijând clasificarea la dreapta a oricãrei

S.P. nr. 82/2000

miºcãri naþionaliste în Occident de o sutã de ani.

Etichetele sunt folosite doar pentru cã ele par sã indice ceva în legãturã cu publicul vizat care în cazul PRM este format din cei ce cred cã au fost defavorizaþi grav de tranziþie (vezi profilul electoral al simpatizantului PRM ºi Corneliu Vadim Tudor în Barometru de Opinie Publicã din mai 2000).

Tendinþa de personalizare a acestor partide este evidenþiatã de cultul personalitãþii liderului ce devine principala referinþã a partidului ºi de care depinde performanþa sa electoralã. Puse în faþa participãrii la guvernare unele partide naþionaliste sunt dispuse cel puþin la o schimbare de retoricã, dacã nu la o veritabilã transformare. Altele preferã sã se rãmânã pe aliniamentele antisitem în speranþa eºecului partidelor mai mari. Acesta este cazul FN în Franþa ºi al PRM în România. Întâlnirea dintre Jean Marie Le Pen ºi Corneliu Vadim Tudor este semnificativã pentru cã dezvãluie legãturile dintre naþionalismele ultimului deceniu dincolo de originile ºi mediul lor de manifestare diferit. Acþiunea lor este concentratã împotriva tendinþelor de extindere ºi consolidare a Uniunii Europene ca nou model politic (deci ºi etatic), economic ºi social. Urmãrind sã profite de conjuncturi (avatarurile euroscepticismului ºi degringolada dreptei în Franþa sau rãzboiul din Kosovo ºi problemele economice din România) naþionalismul extremist rãmâne tributar modelului partidului personalizat nefãcând faþã criteriilor sociologice de definire a partidului, în special celui al duratei ce presupune consolidarea structurilor ºi instituþionalizarea partidului. Cu o asemenea structurã partidele naþionaliste rãmân marginale.

Strategii electorale ºi politice le izoleazã în cadrul vieþii politice stabile. Cu toate cã obþin scoruri importante reprezentanþii FN nu au reuºit în ultimii 12 ani sã ocupe locuri în Adunarea Naþionalã din Franþa deoarece scrutinul majoritar uninominal în douã tururi îi exclud. Doar instabilitatea sistemului politic ºi un context de crizã poate favoriza naþionalismele, dar capacitatea lor de a oferi autentice strategii de guvernare este inexistentã câtã vreme întreaga lor existenþã este centratã pe

4

Editorial excluderea periferiei ºi a minoritãþilor într-o lume în care globalizarea ºi integrarea reprezintã noile sfidãri.

CINE NE CITEªTE:

Într-o vreme când oportunismul ºi impostura ne invadeazã, când peste noapte au apãrut o mulþime de analiºti politici care cred cã un comentariu politic este un fel de Procesul Etapei ºi îl aduc la acest nivel, Sfera Politicii rãmâne un loc în care întotdeauna vei gãsi profesionalism ºi consistenþã, un far pe o mare învolburatã.

NOTE Daniel Louis Seiler, Les partis politiques, Armand Colin, Paris, 1996, p. 86.

2 Maurise Duverger, Caucus and Branch, Cadre Parties and Mass Parties în Peter Mair , The West European party System Oxford University Press, 1990, pp. 40-45.

3 Stein Rokkan, Citizens, Elections, Parties, David McKay Company/Universitertsforlaget, New York/Oslo, 1970, pp.

132-136.

4 Daniel Louis Seiler, Les partis autonomistes, PUF, Paris, 1994, pp. 20-22.

5 Prin tradiþie republicanã sunt vizate valorile democraþiei parlamentare ºi drepturile omului ce sunt contrapuse tendinþelor bonapartiste. Vezi frontul republican realizat de stânga ºi dreapta parlamentarã împotriva Frontului Naþional.

6 Jean-Philippe Roy, Grandir: le Front National , în Annie Laurent, Bruno Villalba, Les Petits Partis, L Harmattan, Paris, 1997, p. 162.

7 Jean-Françoise Soulet, Istoria comparatã a statelor comuniste, Polirom, Iaºi, 1998, p. 158.

8 Pascal Perrineau, Le symptome Le Pen, Fayard, Paris, 1996, p. 105.

9 Statutul PRM, 1997 1

Mircea Criste

Procuror General al României

CRISTIAN R. PÎRVULESCU Absolvent al Facultãþii de Filosofie, Universitatea Bucureºti. Lector la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative.

5

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic

Natura Fascismului MIHAI CHIOVEANU Pot sã spun cã nu voi reuºi sã uit strãlucirea uluitoare a fascismului universal din timpul tinereþii mele, fascismul, acel mal du siecle al nostru.

Robert Brasillach

În mod curent, mediile academice definesc Fascismul drept: unul dintre ismele radicale ale secolului XX, un fenomen unic prin însãºi natura sa, distinct de dreapta radicalã, emblematic pentru extremismul de dreapta european interbelic.

Aceastã primarã, aparent concisã, definiþie ascunde însã surprinzãtor de multe probleme de interpretare ºi puncte de vedere extrem de divergente. În fond, exceptând originea termenului, nu se poate vorbi despre ajungerea la un consens în ce priveºte definirea fascismului.

Fascismul îºi pãstreazã pânã astãzi, în linii generale, aura de cel mai discreditat fenomen politic al secolului XX. Cel puþin din perspectiva Occidentului ºi a discursului sãu hegemonic, acest lucru pare de netãgãduit. Comunismului, geamãnul heterozigot (Pierre Chaunu) al nazismului, al variantei celei mai aberante ºi atipice de fascism, i se refuzã în continuare un statut asemãnãtor.1 Pentru omul de ºtiinþã Fascismul reprezintã în primul rând un subiect incomod , paradoxal, extrem de atrãgãtor prin eºuarea sa lamentabilã ºi bruscã la sfârºitul celei de a doua conflagraþii mondiale, prin numeroasele sale enigme ºi puncte de suspensie lãsate în înþelegerea sa ca fenomen metapolitic . Timp de mai bine de jumãtate de secol, aria de studiu a fascismului a reprezentat mai curând un labirint cu numeroase intrãri ºi cu ieºiri diferite . Deloc monoliticã, viziunea istoricilor asupra fascismului a preluat involuntar una din trãsãturile esenþiale ale obiectului sãu de studiu2 .

S.P. nr. 82/2000

Puþini istorici se mai încumetã sã vorbeascã astãzi despre un fascism generic ºi, ºi mai puþini se mai raporteazã la fascism ca la un fenomen general european sau internaþional. La cealaltã extremã , nominaliºtii insistã asupra necesitãþii folosirii unei terminologii distincte în fiecare caz ºi neagã existenþa unui fascism generic. O atitudine asemãnãtoare celei a majoritãþii liderilor fasciºti din anii 1930, bazatã însã pe raþiuni de altã naturã în cazul celor din urmã se poate vorbi de temerea de a nu minimaliza importanþa, autenticitatea ºi raþiunea de a fi a miºcãrilor lor, fie ºi numai datoritã planãrii suspiciunii de mimetism cu fenomenul italian, deºi în mod evident acesta a reprezentat în anii 1920 o sursã de inspiraþie deloc neglijabilã. O a treia parte, cea mai însemnatã chiar dacã nu automat ºi cea mai reprezentativã în aceastã branºã, a cercetãtorilor, pune în discuþie fascismul, foloseºte în mod aproape convenþional termenul generic, dar preferã sã rãmânã în afara oricãrei definiþii, lãsând totodatã concluziile la îndemâna cititorilor. Aceastã ultimã rezolvare pare a fi cea mai comodã întrucât reuºeºte sã evite luarea în discuþie ºi emiterea de judecãþi de valoare asupra ideologiei fasciste, extrem de ambigue, cu rãdãcini greu identificabile, cât ºi asupra relaþiei conceptuale dintre fascism, respectiv capitalism, conservatorism, populism, socialism, modernizare, naþionalism, totalitarism.

Pe de o parte existenþa, utilizarea unui weberian ideal type al Fascismului scoaterea în evidenþã, îngroºarea exageratã a unui singur aspect, chiar dacã reprezentativ sau a unei definiþii

6

Extremismul politic minimale a acestuia, pot oferi cel mult o primã evaluare a obiectului de studiu, nu întotdeauna cea mai corectã cea de a doua este folositoare în studiile comparative datoritã valorii sale euristice.

Ele par însã a-ºi gãsi astãzi tot mai greu justificarea în condiþiile în care, tendinþa, cel puþin în istoriografia ultimelor douã decenii, este datã de reorientarea masivã a studiilor preocupate de fascism spre cazurile marginale, pânã nu demult ignorate sau abordate doar în mãsura în care reprezentau excepþii menite sã confirme regula cazurilor clasice3 . Dominate de empirism, de ideea de a scoate în evidenþã elementele distinctive, cât mai atipice chiar, ale diferitelor variante de fascism ºi mai puþin de abstractizare ºi traducerea în limbaj universal a acestora, studiile actuale se pot dispensa lesne de cadrul teoretic ºi paradigmele clasice din trecut.

Pe de altã parte, extrapolarea discuþiei despre fascism dincolo de limitele spaþio-temporale ale Europei interbelice lucru devenit posibil în urma dispariþiei monopolului istoricilor asupra fascismului ca obiect de studiu ºi confiscãrii acestuia de cãtre politologie, filosofie, sociologie, studiile feministe , mutaþie cu efecte în general benefice într-o lume dominatã de interdisciplinaritate face imposibilã renunþarea la tipologii. Aceasta fie ºi pentru simplul motiv cã valoarea taxonomicã a acestora face posibilã diferenþierea fascismului de alte categorii ale dreptei non-fasciste sau forme de populism revoluþionar prin diagnosticarea corectã a fenomenului ºi a naturii sale4 .

Se poate vorbi de fascism în Rusia, Japonia, America Latinã, Africa de Sud, Orientul Apropiat? Ce înþeles au astãzi neo-fascismul ºi stalino-fascismul? Ce legãturã existã, dincolo de ceea ce Umberto Eco numea UrFascism, între actuala dreaptã Europeanã ºi fantomele trecutului ?5 Astfel de întrebãri sunt cu atât mai îndreptãþite astãzi cu cât ieºirea din categoriile clasice de dreaptã ºi stângã sau mai exact suprapunerea acestora, mai ales a extremelor,6 a modificat radical percepþia asupra fascismului. Clasica deja viziune

a lui Seymour M. Lipset asupra fascismului ca extremã a centrului a ajuns sã fie pusã sub semnul întrebãrii de definiþia lui Stanislaw Andrewski, cea a fascismul ca centru al extremelor .

Dificultatea elaborãrii unei definiþii unice a Fascismului s-ar datora în primul rând existenþei diferitelor curente ºi ºcoli istoriografice ºi perspectivelor propuse de acestea7 . La asta se adaugã faptul cã discursul profan a reuºit, în acest caz particular mai mult decât în altele, sã elimine monopolul discursului ºtiinþific ºi pe al celui savant ºi sã-ºi impunã oarecum propriul punct de vedere .

Supus în perioada post-belicã unui permanent proces inflaþionist (Johan Huizinga), victimã, ca ºi naþionalismul de altfel, a propriului succes, fascismul reprezintã astãzi, în absenþa unor referinþe politice abstracte ºi explicite precum în cazul comunismului, liberalismului, democraþiei etc., cel mai vag ºi totodatã supraîncãrcat de sensuri termen politic al secolului XX. Golit în multe cazuri de specificitate, preluat ºi fetiºizat de discursul profan, el pare a juca astãzi, nu de puþine ori, rolul de virus semantic .8 Faptul cã, în urma reprimãrii demonstraþiei din Piaþa Tienanmen, guvernul chinez este etichetat de cãtre presa occidentalã drept fascist, cã Ion Iliescu, preºedintele proaspãt ales al României în 1990 îi stigmatizeazã pe opozanþii sãi din Piaþa Universitãþii denumindu-i fasciºti ºi legionari dacã în primul caz avem de a face cu un tip clasic de confuzie popularã, exploatatã de media, între cele douã totalitarisme, în cel de al doilea putem vorbi de o obsesie caracteristicã tuturor comuniºtilor ºi o încercare depãºitã de exploatare a unui maniheism elaborat de Kremlin , cã multe din referinþele gãsite pe internet catalogheazã ligile antifumat sau unele miºcãri ecologiste radicale folosind acelaºi termen, nu fac decît sã demonstreze cele afirmate mai sus. Împrumutat iniþial de la miºcarea de succes a lui Benito Mussolini din anii 1920 acesta îl preia la rândul sãu de la organizaþiile politice ºi sociale radicale italiene, în general de stânga, ce folosesc

7

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic termenul de fascio încã din 1870, ºi îl impune în limbajul politic doar pentru a scoate în evidenþã faptul cã miºcarea sa constituie o forþa esenþial nouã , termenul ajunge sã fie curând aplicat unui întreg gen de miºcãri naþionaliste, nu neapãrat ultranaþionaliste, ºi dictaturi apãrute în Europa de dupã Primul Rãzboi Mondial. Onorabilã iniþial, cel puþin pentru cei ce vedeau în miºcarea italianã manifestarea unor noi forþe pozitive apãrute în politica modernã împrumutul mimetic ºi rapid din prima fazã creeazã impresia existenþei unei concepþii general europene, a unui epoci a fascismului supra-naþional9 , denumirea de fascist se bucurã de o depreciere continuã dupã preluarea ºi utilizarea sa masivã de cãtre opozanþi, mai ales de cãtre comuniºti. În fapt, comuniºtilor le revine responsabilitatea generalizãrii ºi internaþionalizãrii dupã 1923 a termenului, tot ei fiind cei ce oferã în 1935, prin Gheorghi Dimitrof, o primã definiþie a fascismului dictatura fãþiºã a celor mai reacþionare, ºovine ºi mai imperialiste elemente ale capitalismului financiar . O definiþie pe cât de inexactã, simplistã ºi unilateralã pe atât de eficientã în servirea scopurilor politice ale Moscovei dupã Rãzboiul civil din Spania din 1936 Kominternul o exportã cu oarecare succes, iar dupã 1945 reuºeºte sã o impunã definitiv în Europa de Est10 . În fond sovieticii nu erau nici pe departe interesaþi în înþelegerea fenomenului politic fascist, ci doar de prezentarea acestuia, alãturi de colonialism, imperialism ºi Primul Rãzboi Mondial, drept semn iminent al prãbuºirii capitalismului.

Marcatã de ideea confiscãrii revoluþiei, extrema stângã va fi preocupatã în primul rând de prezentarea celorlalte forþe politice drept contrarevoluþionare ºi a concurentului fascist drept o miºcare esenþial reacþionarã, adusã artificial la viaþã în replicã la miºcãrile proletare din Europa anilor 1919-192011 . Este adevãrat însã faptul cã sovieticii au încurajat extrem de mult difuzarea imaginii unui fascism monstruos pentru a putea ulterior, de pe poziþia asumatã de campioni ai antifascismului, sã se prezinte drept democraþi ºi astfel sã câºtige

S.P. nr. 82/2000

capital politic în interiorul ºi în afara graniþelor U.R.S.S. Cu toate acestea, pentru confundarea fascismului cu alte regimuri represive ºi forme de politici autoritare ºi conservatoare de dreapta, ce pot fi definite eventual drept protofasciste, cât ºi pentru sensurile exclusiv peiorative ºi traducerea fascismului, în limbajul uzual, în termenii rasismului, violenþei, anarhiei, dictaturii etc., responsabilã nu este doar perspectiva marxist-leninistã. Ororile rãzboiului ºi memoria europenilor au avut aici un cuvânt la fel de greu de spus.

Prima definiþie datã fascismului de cãtre promotorii sãi elaboratã de Mussolini cu ajutorul lui Giovanni Gentile , apãrutã în Enciclopedia italianã din 1932, aceasta nu spune prea multe despre proiectul acestor latecomers (Juan Lintz) în politica europeanã, suficiente însã pentru a putea susþine imaginea unei revoluþii permanente, lipsite însã de forme clare . Ea oferã mai curând imaginea unui anti-fenomen, structurat în primul rând pe negaþii, identificabil mai degrabã prin ceea ce respinge decât prin obiectivele propuse. Antipacifist, anti-marxist, anti-democratic, anti-liberal, ºi anti-conservator, fascismul lui Mussolini lasã sã se bãnuiascã câte ceva din ceea ce astãzi este în general acceptat drept componentã esenþialã a sa: filosofia vitalistã, bazatã pe ideea de luptã, pe exaltarea masculinitãþi ºi a rãzboiului, imperialismul ca semn al vitalitãþii ºi expansiunii unei naþiuni, opus decadenþei, respingerea socialismului marxist ºi a concepþiei materialiste despre istorie a acestuia, elitismul ce dominã practica ºi teoria sa, hotãrârea de a distruge mitul egalitãþii politice a indivizilor.

Cu alte cuvinte, aceiaºi viziune pragmaticã ºi program emoþional din anii 1920, bazate pe acþiune ºi nu teorie, anti-ideologice, lipsite de orice dimensiune milenaristã ºi pretenþia de a se constitui în rãspuns sau soluþie ultimã aceastã din urmã trãsãturã constituie una din marile diferenþe dintre fascismul italian ºi nazism.

Restul textului se constituie într-o extrem de vagã pledoarie pentru un secol XX al fascis-

8

Extremismul politic mului ºi autoritarismului, al colectivismului ºi antiindividualismului, pentru o rupturã definitivã cu secol XIX liberal, socialist, democrat. Un secol bazat pe o concepþie aparte despre stat, despre caracterul, datoria, scopul acestuia, un stat absolut mai târziu Mussolini îl va numi totalitar, deºi la Il Duce totalitarismul12 este menit doar a sublinia voinþa puternicã a liderului de a transforma radical societatea ºi viaþa politicã (primatul politicii ca nou principiu), fãrã a avea aceiaºi încãrcãturã cu cea pe care o va primi ulterior, ca o consecinþã a rãzboiului rece, acest concept, capabil sã controleze evoluþia materialã ºi spiritualã a colectivitãþii, un stat etic cu conºtiinþã, voinþã, personalitate. În fond, aceastã primã definiþie a fasciºtilor despre fascism nu spune prea multe despre concepþia lor politicã ºi nimic despre fascism ca miºcare, adevãrata cheie în înþelegerea fenomenului. Ea pare mai curând o transpunere elaboratã a trinitãþilor pe care se baza concepþia despre stat a lui Mussolini: Crede Supune-te Luptã ºi Ordine Autoritate Dreptate. În ce priveºte Fascismul generic ea spune ºi mai puþine13 . Pe de o parte dimensiunea totalitarã, represivã, violentã, ce intrã la fel de bine în definiþia regimurilor comuniste, duce mai curând la confuzii ºi limiteazã discuþia la cazurile în care fascismul a reuºit sã acceadã la putere. Pe de altã parte imperialismul italian, ca ºi rasismul monomaniacal al naziºtilor, nu pare a reprezenta o caracteristicã comunã tuturor miºcãrilor fasciste mai mult, imperialismul în general nu reprezintã un element specific fascismului.

Identificarea Matricei de bazã a fascismului, la care sã se poatã adãuga ulterior un întreg inventar, set de elemente distincte, proprii fiecãrei miºcãri în parte, îl va conduce în anii 1960 pe Ernst Nolte la elaborarea unei definiþii în 6 puncte, a unui fascism minimal .14 Modelul propus de Nolte introduce în discuþie ca obligatorii existenþa unei armate de partid ºi a Fuhrerprintzip dar ignorã, încã odatã, obiectivele sociale ºi economice ale fascismului. Mai mult, analiza lui Nolte greºeºte prin faptul cã se raporteazã excesiv la cazul

nazismului. Or, diagnosticarea fascismului prin intermediul cazului italian sau a celui german pare a suferi de imprecizie atât timp cât acestea pot fi privite mai curând drept atipice dacã ar fi sã riscãm o paralela forþatã cu un alt caz celebru în istoriografie, am putea spune cã Atena ºi Sparta, deºi sunt cele mai puþin reprezentative pentru ideea de cetate greacã anticã, rãmân în continuare cele mai studiate, citate, cunoscute. Dealtfel, pânã în ultimul deceniu al secolului, definiþia fascismului continuã sã scape din vedere numeroase elemente dar câºtigã acurateþe prin luarea în calcul a miºcãrilor marginale ºi introducerea dimensiunii comparative în analizarea fascismului. Iatã cum structureazã Stanley Payne, unul dintre cei mai cunoscuþi cercetãtori în domeniu, o posibilã definiþie tipologicã a Fascismului15 : A. Ideologie ºi Obiective: Expunerea unei filosofii idealiste, vitaliste ºi voluntariste, ce implicã în mod normal încercarea de implementare a unei culturi noi, moderne, auto-determinate ºi seculare.

Crearea unui nou stat naþionalist autoritar în afara fundamentului oferit de principiile ºi modelele tradiþionale.

Organizarea unei structuri economice integrative extrem de riguroase, numitã fie naþional corporatistã, fie naþional socialistã, fie naþional sindicalistã.

O evaluare pozitivã a folosirii rãzboiului ºi violenþei, sau a voinþei de a le folosi pe acestea în politicã.

Obiectivul creãrii unui imperiu, al expansionismului, sau al schimbãrii radicale a relaþiilor naþiunii cu celelalte puteri.

B. Negaþiile: Antiliberalism.

Anticomunism.

Anticonservatorism (þinând însã cont de faptul cã grupurile fasciste au acceptat în general alianþele cu o parte din facþiunile conservatoare).

C. Stil ºi Organizare: Încercãri de mobilizare a maselor cu

9

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic militarizarea relaþiilor ºi a stilului politic, având ca obiectiv crearea unei miliþii politice de masã.

Insistenþa asupra structurii estetice a întrunirilor, folosirea simbolurilor, scoaterea în evidenþã a aspectelor emoþional-mistice.

Sublinierea principiului masculin ºi a dominaþiei masculine, însoþitã de o viziune organicã asupra societãþii.

Exaltarea tinereþii, a conflictului dintre generaþii, pentru a evidenþia transformarea politicã adusã de fascism.

O tendinþã aparte de orientare spre un stil de comandã autoritar, carismatic, personal, chiar dacã în unele cazuri în faza iniþialã principiul este oarecum electiv.

Definiþia de mai sus este totuºi pe cât de tehnicã ºi precisã pe atât de uºor atacabilã în cele mai multe dintre aspectele tratate. Bunãoarã, bunãstarea naþiunii ca scop politic ºi intervenþionismul de stat în vederea modernizãrii ºi industrializãrii spun prea puþin despre fascism atât timp cât ideea de dictaturã modernizatoare (Avraham Barkai), susþinutã de politici economice noi ºi radicale (George Mosse) nu constituie apanajul exclusiv al acestuia.

Violenþa folositã în politicã Wolfgang Schieder vedea esenþa fascismului tocmai în voinþa acestuia de lichidare a adversarului politic este specificã fascismului, valoarea ei terapeuticã fiind însã acceptatã de toþi cei inspiraþi de scrierile lui Sorel sau de darwinismul social, ºi nu numai. Situaþia se prezintã la fel ºi în ceea ce priveºte cultul liderului unde un Lenin sau Stalin, Mao etc. ajung la performanþe net superioare, ºi rolul jucat de carisma acestuia în succesul miºcãrii Sir Oswald Mosley era un lider mult mai carismatic decît Hitler sau Mussolini ºi cu toate acestea fascismul a rãmas în Marea Britanie o miºcare mai curând marginalã.

Cât priveºte mesianismul ...

Fascismul reprezintã acel gen al ideologiei politice al cãrei nucleu mitic în diferitele sale permutãri rezidã într-o formã palingeneticã de Ultranaþionalism populist 16 . Extrem de elegantã, chiar preþioasã, ºi concisã, definiþia lui Griffin nu

S.P. nr. 82/2000

spune nici ea prea multe despre fascism în particular ºi nici nu eliminã confuzia, acea blurry image ce face imposibilã distincþia între dreapta radicalã, conservatorismul autoritar ºi fascism. Ideea unei renaºteri spirituale a naþiunii, a culturii ºi societãþii, reprezintã o rãdãcina comunã, proprie tuturor naþionalismelor de tip european modern, marcate de afirmarea superioritãþii propriei colectivitãþi nici mãcar natura ultra (radicalã sau extremistã) a acestuia nu reprezintã un element distinctiv în ceea ce priveºte fascismul ºi, mai mult, chiar ºi stânga moderatã a cochetat de multe ori cu aceastã idee.

Nici mãcar articularea pe populism nu dã mai multã specificitate fascismului ºi nici nu restrânge cadrul teoretic al articulãrii definiþiei acestuia.

Chiar dacã am accepta faptul cã din punct de vedere strict al ideologiei definiþia lui Griffin pare suficient de explicitã, este greu de spus dacã o astfel de perspectivã poate fi extinsã asupra tuturor vârstelor fenomenului fascist. Mai curând ea pare definitorie pentru faza de început, de formare, ce include ralierea la o parte din valorile trecutului ºi pentru cea a miºcãrilor în faza maximã, a coborârii în istorie a celor mai revoluþionari dintre conservatori ºi conservatori dintre revoluþionari . În ce priveºte regimurile fasciste, marcate dacã nu de oportunism ºi compromis nazismul îºi pãstreazã în mare natura idealist-criminalã în orice caz de osificare ideologicã ºi rabat de la programul revoluþionar radical iniþial17 , ea pare fezabilã dar nu mai are nimic sã ne spunã despre fascism în starea sa purã.

Ideologia fascistã a fost tratatã de cele mai multe ori drept ambiguã, incoerentã, contradictorie ºi non-raþionalã în cele mai multe din aspectele ei.

Ceea ce i s-a reproºat permanent, în urma comparãrii cu comunismul, a fost lipsa unui canon, a unei singure surse seminale. Într-adevãr, ideologia fascistã reprezintã mai curând o sintezã de concepte din diferite surse, un melting pot de credinþe ºi valori preluate din surse extrem de diverse18 .

Secularã19 , vitalistã, idealistã, în mãsura în care respinge orice determinism, fascismul ca ideologie

10

Extremismul politic nu este în orice caz nici nihilist ºi nici anarhic. În cãutarea mai curând a unei noi viziuni asupra lumii, fascismul poate fi tradus drept o metafizicã a voinþei de a redescoperi natura umanã, de a crea Omul Nou ºi o nouã culturã. Elitist dar nu conservator, fascismul nu poate fi înþeles prin raportare exclusiv la un Joseph de Maistre ºi nici ca o întoarcere la valorile lui XVIII. El pare mai curând o revoluþie (naþionalã) antidecadentã, bazatã pe formulãri moderne, un produs direct al lui 1789, chiar dacã, paradoxal, este totodatã ºi o reacþie împotriva acestuia, îmbibat de aceiaºi concepþie prometeicã din care eliminã raþionalismul, materialismul ºi egalitarismul ca mit politic20 .

Dincolo de compoziþia de idei pe care o afiºeazã, succesul de care se bucurã ideologia fascistã îºi gãseºte o explicaþie, cel puþin în cazul Europei interbelice, în existenþa acelor spaþii politice criza economicã ºi socialã marcheazã întreaga Europã ºi nu poate explica decît parþial succesul fascismului ce-i permit sã se prezinte drept o holisticã, a Treia Cale naþional radicalã. Sincretismul nu vine astfel decît sã-i ofere legitimitate ºi ºansa (de a-ºi demonstra abilitatea) de a se prezenta drept un continuator, unul eficace însã din punct de vedere politic ºi economic. Aceastã libertate de miºcare l-a fãcut sã fie extrem de interpretabil dar ºi sã reuºeascã sã articuleze simultan mesaje distincte, capabile sã atragã indivizi, segmente sociale nu clase, cãci fascismul se adresa unui întreg naþional, comunitãþii, respingând orice sciziune ºi în orice caz sã nu fie vãzut drept o simplã reacþie la marxism-leninism ºi capitalism, ci o alternativã la acestea.

Ce se poate afirma cu siguranþã astãzi este cã Fascismul a reprezentat în Europa o forþã proeminentã dar niciodatã dominantã. Pentru a înþelege dacã a reprezentat o alternativã ºi la ce anume, ar trebui sã depãºim bariera impusã de tipul diferit de analize ºi necesitatea de a aplica metodologii distincte în fiecare caz21 . Din pãcate, confruntarea permanentã cu soarta/finalitatea ºi contextul intern în care evolueazã fascismele

europene, ambele extrem de diferite, nu poate fi evitatã. Nici mãcar a cui manifestare politicã este fascismul nu se poate spune exact. Imaginea unui fenomen dominat de middle-class este o iluzie iar cea a unui catch all party rãmâne o simplã speculaþie atât timp cât, exceptând cazul Germaniei naziste, cu greu se poate spune pe cine ºi prin ce atrage fascismul ºi nici nu se poate opera o distincþie clarã între militanþi ºi cei ce acordã doar votul lor partidelor fasciste chiar ºi aici este greu de spus dacã elementul atractiv îl reprezintã ideologia politicã sau partidul în sine, atitudinile, acþiunile, politica ca teatru22 .

Pentru Eugen Weber fascismul reprezintã un produs al dezintegrãrii democraþiei liberale tezã preluatã la noi de Sorin Alexandrescu care vede în Legionarism turnesolul statului ºi al societãþii româneºti (Paradoxul Român, p. 195) , deºi explicaþia nu pare a fi funcþionalã în toate cazurile.

Pentru Benedeto Croce ºi Meinechen succesul fascismului constã în criza politicã ºi moralã a societãþilor în care acesta reuºeºte sã se impunã, deºi nici aceastã explicaþie nu spune prea multe despre fascism, ci mai curând despre premizele apariþiei sale. Mulþi alþi autori insistã pe Criza Economicã din anii 1930 ºi pe subdezvoltarea din unele state dar ignorã faptul cã fascismul nu a reuºit sã se impunã nici în toate statele lovite de crizã ºi nici în cele care se confruntã cu un grad ridicat de subdezvoltare, sau mai exact în economiile eminamente agrare.

Un fundal general, un ground basis al fascismului european ar putea cuprinde acele societãþi confruntate în secolul XIX sau prima jumãtate a lui XX cu o industrializare masivã ºi rapidã, ceea ce implicã diferenþe între nivelul structurilor politice ºi sistemul de valori societãþi în care vechile elite joacã încã un rol major ºi în care se poate vorbi de feudalizarea burgheziei, ostracizarea socialiºtilor, absenþa tradiþiilor liberale ºi a valorilor autentic liberale înainte de 1918, societãþi în care masificarea bruscã a vieþii politice a avut ca prim efect dispariþia respectului faþã de

11

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic autoritãþi. La toate acestea se adaugã deziluzia rãzboiului, faptul cã în locul naþiunii politice avem de a face cu o populaþie divizatã, cu o masivã neîncrede în vechiul stat, în acel ancient regime incapabil de a coagula energii ºi duce la capãt construcþia naþiunii, ale cãrui politici integratoare eºueazã în aceiaºi mãsura în care eºueazã modernizarea cât ºi fenomenul de socializare mulþi dintre cei atraºi ulterior de fascism par a fi ratat ajustarea psihologicã ºi socialã la modernitate.

Fascismul poate fi vãzut drept un copil al fricii ºi al prãbuºirii unei lumi pe care el însuºi îºi propune sã o distrugã pentru a ridica în loc una nouã. Ceea ce atrage în cazul fascismului nu este doar mitul politic ºi atitudinea faþã de trecut sau prezent cât promisiunea într-un altfel de mâine, speranþa, ideea de schimbare, aceea cã destinul poate fi forþat de cãtre Om. Fascismul le apare multora în epocã drept purtãtor al revoluþiei naþionale, o alternativã ºi o soluþie în rezolvarea problemelor ºi nu doar o formã de protest, o crizã a modernitãþii într-o societate modernã imperfectã.

Radicalismul social explicã doar în parte succesul de masã al miºcãrilor, cealaltã parte datorându-se spiritului sãu inovativ , ideii cã aceastã a Treia Cale poate integra grupuri sociale eterogene.

Definiþia Fascismului nu va reuºi niciodatã sã scape de imprecizie ºi fluiditate. Ceea ce ne poate oferi o astfel de abordare pur teoreticã este, eventual, rãspunsul la întrebarea: ce nu este Fascismul, ºi sugera cine nu sunt fasciºtii. În ce-i priveºte pe cercetãtori, mulþi dintre aceºtia vor continua sã cadã în capcana interpretãrilor, grãbindu-se sã identifice în trecut existenþa unui fenomen de fascizare generalizat în Europa interbelicã sau existenþa în prezent a unor neofascisme. O altã soluþie, oferitã de unul dintre cei mai buni cunoscãtori ai acestui mal du siecle ar fi limitarea studiilor la reconstrucþia pur istoricã a acestuia.

Extrem de folositoare în teoria politicã sau istoria ideilor politice, dezbaterea asupra Fascismul generic, a naturii acestuia prezintã marele dezavantaj de a distrage atenþia de la evenimente concrete în

S.P. nr. 82/2000

care rezidã natura realã a fascismului. Mai mult, natura fascismului pare a fi un eufemism dacã ne gândim la realitãþile sociale ºi politice propuse de fascism ºi la realizãrile acestuia.

NOTE 1 Alain Besancon, Nenorocirea Secolului. Despre Comunism, Nazism ºi unicitatea ªoah -ului, (Humanitas, 1999). Volumul reprezintã printre altele un rãspuns admirabil la amnezia intelectualilor faþã de crimele comunismului, la negarea memoriei bolºevismului.

Punctul de plecare al demersului lui Besancon îl constituie ecourile vagi ale Cãrþii negre a comunismului în Franþa.

2 Istvan Deak, What was Fascism , in The New York Review of Books, XXX. 3 (3 Mar. 1983), p. 13-16 3 Stein Ugelvik Larsen et. al., The Social Roots of European Fascism, (Columbia University Press, 1983), este una dintre cele mai reprezentative colecþii de studii în acest sens.

4 Arno J. Mayer, Dynamics of Counterrevolution in Europe, 1870-1956 (New York, 1971) 5 Vladimir Tismãneanu, Fantasmele Salvãrii.

Democraþie, naþionalism ºi mit în Europa postcomunistã., (Polirom, Iaºi, 1999), p. 42-45 ºi Terence Ball &Richard Dagerr, Ideologii Politice ºi Idealul Democratic (Polirom, Iaºi, 2000), p 197-198 6 Norberto Bobbio, Dreapta ºi Stânga, (Humanitas, 1999), p. 62-64. Autorul îºi întemeiazã afirmaþia pe spiritul antidemocratic al celor douã, pe revendicarea de cãtre dreapta a unor autori de stânga ºi invers, pe natura catastroficã a celor douã, întemeiatã pe ideea de salt calitativ ºi rupturã în istorie, intervenþia intelighenþiei, etc.

7 Pentru o analizã pertinentã a schimbãrilor produse în ultimele decenii în studiul fascismului, abandonarea vechilor paradigme înainte de epuizarea completã a subiectului, istoricizarea ºi deci provincializarea studiilor despre fascism, fixaþia unor istorici asupra unor elemente precum rasismul ºi antisemitismul naziºtilor, nu tocmai reprezentative pentru fascismul generic, ºi reorintare forþata a discuþiei spre alte zone de interes în funcþie de subiecte de datã mult mai recentã precum feminismul vezi Tim W. Mason Whatever Happened to Fascis? .

Nazism, Fascism and the Working Class. Essays by Tim Mason, Jane Caplan edit., (Cambridge University Press, 1995) 8 Roger Griffen, The Nature of Fascism, (New York: St Martin s Press, 1991), p. 2 9 Aceastã imagine de ansamblu a fost exploatatã prima oarã de Ernst Nolte , ce vedea în fascism produsul unei epoci europene modelatã de trauma rãzboiului ºi impactul revoluþiei bolºevice, hrãnitã de neonaþionalisme ºi romantismul rãzboinic al elitelor dezamãgite, vz. Ernst Nolte, Three Faces of Fascism: Action Francaise, Italian fascism, National Socialism, (Holt Rhinehart& Winston, New York, 1965). Astãzi aceiaºi imagine permite unor

12

Extremismul politic istorici punerea sub semnul întrebãrii a legãturii indisolubile dintre fascism ºi naþionalism, vz. Alexander Motyl, Sovietology, Rationality, Nationality: Coming to Grips with Nationalism in the USSR, (New York, 1990), p48-49. Autorul dezvoltã în favoarea sa o tezã susþinutã anterior de Anthony D. Smith, aceea cã fascismul nu trebuie privit ca o formã de naþionalism, pentru a putea ulterior sã o susþinã pe a sa în cazul naþionalismului postcomunist.

10 Dincolo de Cortina de Fier, aceastã definiþie a fascismului ca ºi cea a naþiunii datã de Stalin dominã istoriografia rigidã din statele comuniste, preocupatã doar de ideea de a elimina din ecuaþia fascismului pe proletari, eventual prezentatã drept principalã forþã anti-fascistã. Teoriile marxiste dezvoltate de Bauer ºi Thalheimer în baza modelului Bonapartist al lui Marx sau al celui gramscian fundamentat pe conceptul de hegemonie ideologicã, teorii extrem de sofisticate, ce ajung sã influenþeze deopotrivã pe neo ºi non marxiºti, nu reuºesc prin urmare sã penetreze spaþiul academic estic pânã în 1990. Cu atât mai interesantã din acest punct de vedere este readaptarea masivã a istoriografiei din est din ultimul deceniu, ce plaseazã pe mulþi dintre marxiºtii occidentali pe poziþii acum considerate drept reacþionare. Pentru o trecere în revistã a teoriilor marxiste despre fascism vezi Ian Kershaw, The Nazi Dictatorship, (Edward Alton, London, 1985) p. 24-26, 43-50.

11 Amprenta lãsatã de aceastã primã definiþie este atât de puternicã încât pânã ºi un neo-marxist cu rafinamentul lui Hobsbawm cu greu reuºeºte sã iasã din schema rigidã ºi extrem de simplistã. E.J. Hobsbawm, Naþiuni ºi naþionalism din 1789 pânã în prezent. Program, mit, realitate, (CEU Press, 1997), p. 128. Pentru acest autor matricea, Central europeanã prin excelenþã, a fascismului este datã de mobilizarea ex-ofiþerilor ºi civililor din clasa de mijloc împotriva unui proletariat ostil ºi rebel, fascismul nefiind altceva decît o contrarevoluþie a Europei wilsoniene în care naþionalismul a jucat rolul de substitut al revoluþiei sociale.

12 Mai interesantã ºi lãmuritoare pentru noi este perspectiva lui Gentile asupra fascismului ca fenomen totalitar, ca sistem capabil sã aducã pe oameni laolaltã, sã elimine barierele create între lideri ºi mase . Regimurile fasciste nu vor reuºi dealtfel niciodatã sã egalizeze pe cel comunist în implementarea unui centralism de stat absolut, bazat pe o birocraþie capabilã sã controleze absolut orice aspect al vieþii în stat. Pentru o paradigmã a statului totalitar vezi definiþia datã de J Friedrich ºi Z.K. Brzezinscki, Totalitarian Dictatorship and Autocracy, (Cambridge Mass, 1956). Pe lângã ideologia totalitarã, existenþa partidului unic ºi a poliþiei secrete, definiþia include monopolul statului asupra armelor operaþionale ºi comunicaþiilor de masã ºi o economie centralizatã ºi planificatã.

13 Definiþia datã de Emilio Gentile, inclusã în Enciclopedia italiana din 1992, este însã una aproape perfectã. Aceasta nu doar aduce în discuþie elemente pe care cea din 1932 le trece cu vederea: miºcarea de masã ce include membrii din toate clasele dar cu precãdere elemente din clasa de mijloc, o ideologie pragmaticã ºi anti-ideologicã exprimatã mai curând în termeni estetici decât teoretici, o culturã

bazatã pe gândire misticã ºi sensul activist-tragic al vieþii, o organizare corporativã a economiei ce acordã un rol primordial intervenþionismului de stat, etc., dar reuºeºte sã îmbine perfect elementele definitorii ale miºcãrii ºi regimului fascist, chiar dacã perspectiva sa se limiteazã la cazul italian.

14 Ernst Nolte, Die Krise des liberalen System und die Faschistichen Bewegungen, (Munich, 1968), p. 385 15 Stanley Payne, A History of Fascism 1914-1945.

(Madison: University of Wisconsin Press), p. 7 16 Roger Griffin, The Nature of Fascism (London, 1993), p. 14 17 Roger Eatwell, Fascism. A History (Vintage, London 1996) p. 46. Atât Mussolini cât ºi Hitler au reuºit sã ia puterea abia atunci când au convins elitele politice cã nu reprezintã decît o forþã politicã convenþionalã, nu o rupturã cu trecutul ci o completare a procesului de construcþie a naþiunii. Codreanu a eºuat ºi prin faptul cã s-a opus inclusiv unei astfel de imagini, a compromisului cu trecutul.

18 Roger Eatwell, Fascism in Contemporary Political Ideologies, R.Eatwell ºi A. Wright edit., (London, 1993), p. 169-191.

19 Bernt Hagtvet ºi Reinhard Kuhnl, Contemporary Approaches to Fascism. A survey of Paradigms . Who were the Fascists. Social Roots of European Fascism.

Stein U. Larson (Universitetsforlaget, 1980),p. 30-32.

Autorii insistã asupra faptului cã nu se poate vorbi despre fascism ca despre o religie politicã ºi nici mãcar insista pe dimensiunea religioasã a acestuia atât timp cât fascismul este blasfemic în spirit ºi eretic în esenþã.

20 În fond 1789 s-a folosit de ideea folosirii violenþei pentru impunerea unei noi ordini politice, a inventat politica pe suportul maselor ºi invocarea voinþei poporului ºi a oferit prin Rousseau alternativa dictaturii elitelor. În ce priveºte iraþionalismul fascismului trebuie amintit faptul cã pentru cei mai mulþi dintre intelectualii perioadei interbelice atraºi de fascism, a fi modern echivala cu trecerea dincolo de barierele raþionalului. Succesul Miturilor politice capabile sã dea o încãrcãturã specialã miºcãrilor ºi sã scoatã pe individ de sub teroarea istoriei poate fi explicat astfel.

21 John Breuilly, Nationalism and the State (Manchester University Press, 1993), p. 288-291 22 Vezi analizele întreprinse de Peter Merkl, Political Violence under the Swastica: 581 early Nazis (New Jersey, 1975) pentru a surprinde ce anume din programul nazist a atras pe membrii obiºnuiþi ai partidului în anii de început ai acestuia ºi Thomas Childers, The Social Bases of the National Socialist Vote . International Fascism. New Thoughts and New Approaches, George Mosse ed. (London 1979), p.

161-188, una din puþinele analize ce au reuºit sã surprindã distribuþia votului acordat naziºtilor pe diferite segmente sociale. Germania reprezintã din pãcate singurul caz în care, graþie datelor existente, se pot opera astfel de analize.

MIHAI CHIOVEANU Absolvent al Facultãþii de Istorie, Universitatea Bucureºti. Master of Arts la Central European University. În prezent Coordonator de Programe în cadrul Institutului de Cercetãri Economice ºi Politice (I.P.E.R.).

13

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic

Ortodocºi împotriva greco-catolicilor CONSTANTIN IORDACHI

Într-un mod asemãnãtor naþionalismului etnocultural ce caracterizeazã miºcãrile naþionale din Europa centralã ºi de est, ideologia naþionalã româneascã defineºte naþiunea în primul rînd ca pe o comunitate de limbã ºi origine comunã. Ideologia naþionalã conþine însã ºi o importantã dimensiune religioasã, cu douã componente fundamentale: ortodoxia ºi greco-catolicismul. Chiar dacã cu excepþia notabilã a naþionalismului integral din perioada interbelicã aceste componente religioase ale ideologiei naþionale româneºti nu sunt valorizate drept elemente exclusiv-definitorii ale românitãþii, ele asigurã totuºi o influenþã considerabilã liderilor ecleziastici. Aceºtia sunt astfel capabili, în perioade de crizã instituþionalã a bisericii, sã mobilizeze loialitãþi etnoreligioase pentru a obþine avantaje politice strategice.

Articolul de faþã analizeazã conflictul interconfesional dintre Biserica Ortodoxã Românã (în continuare B.O.R.) ºi Biserica Greco-Catolicã (numitã alternativ ºi Biserica Românã Unitã, B.R.U.) dupã 1989, ºi impactul sãu asupra redefinirii ideologiei naþionale româneºti ºi asupra relaþiei dintre stat ºi bisericã. O atenþie deosebitã se acordã modului în care reprezentanþii celor douã biserici au invocat legãtura simbolicã dintre religie ºi identitatea naþionalã pentru a-ºi legitima interesele specifice ºi modului în care ei au încercat apoi sãºi converteascã capitalul simbolic astfel obþinut în resurse materiale. Din punct de vedere teoretic, utilizez o perspectivã neo-Weberianã asupra bisericii, vãzutã ca o instituþie cu un dublu caracter, hierocratic ºi administrativ-teritorial. Pentru Max Weber, biserica este, concomitent, atît o asociaþie de constrîngere hierocraticã , care deþine mono-

S.P. nr. 82/2000

polul asupra modalitãþii în care credincioºii pot obþine salvarea, cît ºi o organizaþie teritorialã ºi parohialã , care îºi exercitã autoritatea asupra unei zone administrative ce serveºte drept bazã de recrutare a taxelor eclesiastice.1 Aceastã perspectivã teoreticã explicã evoluþia instituþionalã a bisericii în perioada modernã, cînd procesele generalizate de raþionalizare ºi birocratizare au accentuat caracterul sãu administrativ. Confruntatã cu o presiune secularã din ce în ce mai puternicã, biserica s-a transformat într-un grup corporativ de interese ºi a negociat un compromis cu puterea politicã: în schimbul unei protecþii materiale ºi legislative, ea a asistat statul în domesticarea supuºilor, naþionalizînd comunitatea religioasã ºi promovînd, prin mijloacele sale specifice, ideologia naþionalã.

Aceastã perspectivã teoreticã instituþionalã este utilã pentru analiza conflictului interconfesional dintre bisericile greco-catolicã si ortodoxã dupã 1989. Argumentez cã, în condiþiile unei bruºte liberalizãri a vieþii religioase, ºi datoritã inabilitãþii puterii politice de a oferi un cadru legislativ adecvat pentru retrocedarea proprietãþilor confiscate sub regimul comunist, Biserica Ortodoxã ºi Biserica Greco-Catolicã s-au confruntat cu o intensã rivalitate pentru preeminenþã spiritualã ºi resurse materiale. În acest context, B.O.R. a refuzat sã considere orice concesie semnificativã de patrimoniu cãtre Biserica Greco-Catolicã, a ignorat verdicte juridice ºi a lansat o veritabilã ofensivã politicã menitã sã rediscute relaþia sa cu statul. Aceste acþiuni au condus inevitabil la controverse deschise între prelaþii greco-catolici ºi cei ortodocºi, ºi la crize succesive în relaþiile lor interconfesionale. În

14

Extremismul politic timpul conflictului, ambele biserici au încercat sãºi consolideze profilul politic ºi sã-ºi extindã privilegiile prin afirmarea unei hegemonii simbolicideologice asupra societãþii, menitã sã redefineascã identitatea naþionalã româneascã ºi sã influenþeze calea de dezvoltare a României.2 Teologia a pãrãsit astfel turnul de fildeº al controverselor pur eclesiastice, devenind în schimb o arenã importantã de confruntãri ideologice din societatea româneascã.

Rivalitate confesionalã ºi colaborare naþionalã: Antecedente istorice Creaþie specificã a politicii confesionale habsburgice, Biserica Greco-Catolicã a fost puternic influenþatã de politica reformatoare a împãratului Iosif al doilea: importul instituþiei Otomane a milletului în Imperiul Habsburgic a favorizat apariþia unui naþionalism etnoconfesional la românii transilvãneni. În secolul al optsprezecelea, Biserica Greco-Catolicã a catalizat miºcarea de emancipare politicã a românilor, contribuind la apariþia ºi dezvoltarea ideologiei naþionale româneºti. Cãtre jumãtatea secolului al nouãsprezecelea, reorganizarea Mitropoliei Ortodoxe din Transilvania de cãtre Andrei ªaguna a ridicat însã problema imperioasã a relaþiilor interconfesionale din cadrul comunitãþii naþionale româneºti, cu atît mai mult cu cît opþiunile teologice ºi politice ale celor douã biserici erau puternic polarizate. În timp ce clericii greco-catolici valorizau legãtura dintre identitatea naþionalã româneascã ºi latinitate ºi militau pentru puternice contacte cu biserica catolicã apuseanã, clericii ortodocºi subliniau unitatea simbolicã dintre identitatea naþionalã româneascã ºi ortodoxie ºi promovau legãturile istorice tradiþionale cu Patriarhia Ortodoxã Ecumenicã din Constantinopol. În timpul revoluþiei de la 1848, confruntaþi cu rivalitatea dintre celor douã biserici, liderii intelectualitãþii româneºti din Transilvania au încercat sã subordoneze interesele specifice ale bisericii unei noi religii seculare, naþiona-

lismul. În timp ce bisericile ortodoxã ºi grecocatolicã concepeau unificarea religioasã a românilor numai sub forma absorbþiei comunitãþii rivale, liderii miºcãrii naþionale au avansat planuri de unire religioasã a românilor într-o nouã bisericã, unitarã ºi autocefalã. Aceste planuri au fost sortite eºecului: primul deceniu de dupã revoluþie avea sã fie unul de acute divergenþe interconfesionale. Dupã unirea Transilvaniei cu România în 1918, Biserica GrecoCatolicã a fost nevoitã sã-ºi adapteze structura instituþionalã la noul context politic al statului naþional român. Încercînd sã asocieze bisericile româneºti la campania dificilã de omogenizare legislativã ºi integrare administrativã din România Mare, Constituþia din 1923 definea bisericile greco-catolicã ºi ortodoxã drept biserici naþionale, ºi le acorda reprezentare parlamentarã. Relaþiile dintre cele douã biserici surori , cum adesea erau numite, au rãmas însã deosebit de tensionate, ele fiind caracterizate de o acutã competiþie pentru resurse materiale ºi preeminenþã spiritualã. În fapt, Biserica Ortodoxã nu a acceptat niciodatã secesiunea greco-catolicilor din rîndurile sale. De aceea, profitînd de ofensiva regimului comunist împotriva Bisericii Greco-Catolice, consideratã drept un centru de influenþã occidentalã ºi rezistenþã anticomunistã, în octombrie 1948 conducerea bisericii ortodoxe a organizat, prin forþã ºi constrîngere, un sinod religios menit sã proclame reunificarea religioasã a românilor în cadrul bisericii ortodoxe. La scurt timp, Decretul nr. 358 al guvernului Petru Groza din 1 decembrie 1948 desfiinþa Biserica Greco-Catolicã ºi transfera lãcaºurile sale de cult Bisericii Ortodoxe.

Politicã ºi conflict interconfesional în România dupã 1989 Dupã o îndelungatã existenþã ilegalã, Biserica Greco-Catolicã a fost reînfiinþatã la 30 Decembrie 1989, printr-un decret al Frontului Salvãrii Naþionale. Imediat dupã înfiinþare, B.U.R. a declanºat o campanie susþinutã pentru retroce-

15

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic darea in integrum a fostelor sale proprietãþi. La tradiþionala rivalitate teologicã ºi instituþionalã dintre greco-catolici ºi ortodocºi s-a adãugat astfel o nouã sursã de tensiune: problema acutã a retrocedãrii edificiilor religioase greco-catolice aflate în posesia bisericii ortodoxe. Cele douã biserici au abordat acest conflict de pe poziþii radical diferite. Mai întîi, cererile Bisericii Greco-Catolice pãreau favorizate de noul context politic: restituirea proprietãþilor confiscate de regimul comunist era consideratã aproape unanim drept o parte integrantã în procesul de democratizare a þãrii de dupã 1989.

Apoi, invocînd prigoana autoritãþilor comuniste împotriva clerului greco-catolic, B.R.U. se putea prezenta ca un dizident colectiv anticomunist, capabil, prin apartenenþa sa la Sfîntul Scaun, sã contribuie la procesul de integrare a României în structurile politice ºi de securitate occidentale. În consecinþã, B.R.U. s-a bucurat de simpatia a numeroºi intelectuali ºi asociaþii civile. La nivel local, reînfiinþarea B.R.U. a avut însã, cel puþin într-o primã etapã, un succes limitat. Dacã în 1930 B.R.U. numãra circa 1.500.000 de credincioºi, reprezentînd 7,9% din populaþia României, recensãmîntul din ianuarie 1992 înregistra doar 228.377 de credincioºi greco-catolici, reprezentînd 1% din populaþia þãrii ºi concentraþi mai ales în mediul urban din Transilvania. Lipsitã de o bazã de mase comparabilã cu cea a Bisericii Ortodoxe, campania B.R.U. a fost animatã de foste grupuri de interese greco-catolice ºi s-a concentrat în special pe acþiuni juridice ºi politice. Datoritã acestor trãsãturi, ea avea sã fie caracterizatã mai apoi de propaganda ortodoxã drept un complot elitist ºi partizan. În contrast, Biserica Ortodoxã Românã sa confruntat, dupã 1989, cu o acutã crizã instituþionalã. În timpul regimului comunist, conducerea ortodoxã a negociat de timpuriu un compromis cu puterea politicã: în schimbul desfiinþãrii Bisericii Greco-Catolice, a protecþiei legislative ºi a asistenþei materiale din partea statului, B.O.R. s-a asociat propagandei oficiale a regimului comunist,

S.P. nr. 82/2000

îndemnînd la supunere ºi conformism. Desigur, biserica ortodoxã a suferit inevitabil de pe urma secularizãrii brutale a vieþii sociale; dar conducerea bisericii ºi-a putut pãstra în toatã aceastã perioadã importante privilegii politice ºi materiale. Dupã 1989, B.O.R. a trebuit astfel sã poarte stigma unei biserici colaboraþioniste. Confruntatã cu numeroase presiuni de reformã venite din rîndurile sale sau din societatea civilã, conducerea bisericii ortodoxe a demonstrat frustrare ºi imobilism, alienînd astfel o parte importantã a intelectualitãþii româneºti. Mai mult, în ciuda unui susþinut lobby ortodox ºi spre deosebire de perioada interbelicã Constituþia României din 1991 nu a acordat reprezentare parlamentarã instituþiilor religioase ºi nu a definit biserica ortodoxã majoritarã drept bisericã naþionalã, ci a proclamat în schimb egalitatea cultelor religioase. În reacþie, în 1994 Sfîntul Sinod a proclamat unilateral B.O.R. drept bisericã naþionalã, autocefalã ºi unitarã (art. 2). Asumarea unei superioritãþi simbolice în relaþia sa cu celelalte culte religioase era menitã sã contrabalanseze resursele materiale superioare ale bisericilor catolice, protestante ºi neo-protestante din România, resurse folosite, în opinia B.O.R., într-o campanie premeditatã de prozelitism printre credincioºii ortodocºi. Liberalizarea vieþii religioase ºi pierderea privilegiilor politice au aruncat astfel biserica ortodoxã într-o competiþie acerbã pe piaþa post-comunistã a sufletelor 3. În reacþie, în litigiul sãu cu Biserica Greco-Catolicã, conducerea ortodoxã a respins orice intervenþie legislativã a statului ºi a opus campaniei greco-catolice de retrocesiune un ortodoxism populist, cu puternice accente naþionaliste ºi anti-democratice.

Parte integrantã a procesului general de retrocesiune a proprietãþii confiscate de regimul comunist, conflictul dintre greco-catolici ºi ortodocºi se plasa în sfera secularã. Cu toate acestea, puterea politicã ºi-a declinat competenþa: în aprilie 1990, decretul nr.126 al Frontului Salvãrii Naþionale retroceda Bisericii Greco-Catolice doar proprietãþile aflate în posesia statului român. Deºi

16

Extremismul politic recunoºtea importanþa ºi urgenþa retrocedãrii fostelor lãcaºuri eclesiastice greco-catolice aflate în proprietatea bisericii ortodoxe, decretul recomanda însã numai o înþelegere amiabilã între cele douã pãrþi. Satisfacerea cererilor justificate ale greco-catolicilor devenea astfel dependentã de bunele intenþii ºi de dorinþa de colaborare a B.O.R., precum ºi de alegerea credincioºilor la nivel local.

B.O.R. s-a dovedit însã foarte refractarã la cererile greco-catolicilor. Aceastã atitudine a dus la dezbateri acute între prelaþi ºi la crize succesive în relaþiile confesionale dintre cele douã biserici. În 1992, Biserica Unitã poseda doar 212 biserici: dintre acestea, numai 25 erau returnate de cãtre B.O.R., în timp ce 42 erau biserici nou clãdite, iar 63 erau capele improvizate în diverse locuri publice. Datoritã relaþiilor bilaterale foarte tense, clericii ortodocºi ºi cei greco-catolicii au acceptat sã foloseascã în comun numai 19 biserici. Chiar ºi aceastã retrocedare limitatã s-a produs dupã aprinse polemici juridice ºi eclesiatice. În timp ce Catedrala din Lugoj a fost retrocedatã prin bunãvoinþã mitropolitului ortodox Nicolae Corneanu, retrocedarea Catedralei din Blaj, centrul istoric al greco-catolicismului, a prilejuit polemici dure. Dupã ce preotul local a anunþat convertirea sa la grecocatolicism ºi a transferat catedrala Bisericii GrecoCatolice, Patriarhul Teoctist a denunþat vehement aceastã agresiune catolicã ºi a anunþat intenþia sa de a rupe toate legãturile ecumenice cu Vaticanul.4 Aceastã atitudine a provocat frustrare printre ierarhii greco-catolici: în septembrie 1993, cardinalul Alexandru Todea declara cã Biserica Unitã se simte persecutatã în România de cãtre alþi români (Viaþa creºtinã, 2, 1993, 18, p.3).

Venirea la putere a Convenþiei Democratice (C.D.) în noiembrie 1996 a adãugat noi valenþe politice conflictului dintre ortodocºi ºi greco-catolici.

Principalul partid al noii coaliþii de guvernãmînt, P.N.Þ.C.D., definea moralitatea creºtinã drept baza doctrinei sale politice ºi opunea secularizarea societãþii româneºti din timpul regimului comunist.

Biserica a putut astfel obþine importante concesii

în consolidarea profilului sãu politic: spre exemplu, România a devenit una dintre puþinele þãri din Europa în care religia este obligatorie în învãþãmîntul primar. B.U.R. ºi-a sporit în mod semnificativ influenþa ei politicã, cãci P.N.Þ.C.D. conþinea o puternicã componentã istoricã grecocatolicã (în fapt, chiar Iuliu Maniu, liderul istoric venerat al partidului, era un greco-catolic din Blaj).

Apoi, restituirea proprietãþilor naþionalizate de cãtre regimul comunist fusese o prevedere importantã a programului electoral al C.D.. În consecinþã, grecocatolicii ºi-au intensificat campania pentru restituirea proprietãþilor, într-un moment în care biserica ortodoxã era chiar mai fermã în hotãrîrea sa de a nu colabora. Rezultatul a fost agravarea conflictului dintre ierarhiile celor douã biserici, exprimat printrun adevãrat rãzboi al declaraþiilor. Devenise imperios ca puterea politicã sã intervinã ºi sã ofere o soluþie politicã la disputa religioasã. Legea BoilãTurianu, adoptatã de Senat în iunie 1997, stipula obligaþia bisericii ortodoxe de a returna grecocatolicilor, la cererea acestora, biserici în acele localitãþi unde existã mai multe lãcaºuri de cult ortodoxe. Legea a provocat un imens scandal public, cu reacþii incendiare din partea ierarhilor ortodocºi. Patriarhul Teoctist caracteriza legea ca pe un dictat cu urmãri imprevizibile pentru pacea Transilvaniei , iar Justinian, Episcopul Maramureºului ºi Satmarului, avertiza cã noua lege poate transforma Transilvania într-un Belfast sau a doua Iugoslavie . B.O.R. declanºa astfel o campanie virulentã împotriva proiectului legislativ, obþinînd respingerea acestuia de cãtre Camera Deputaþilor.

Relaþiile dintre cele douã biserici se aflau astfel într-un punct mort. Puterea politicã se dovedise incapabilã sã impunã o soluþie de compromis la litigiul asupra proprietãþii religioase.

Procesul de negocieri, care ar fi trebuit sã devinã modalitatea principalã de soluþionare a conflictului, stagna. Comisia centralã de dialog propusã de Sfîntul Sinod al B.O.R. în februarie 1998 nu a putut impulsiona negociaþiile bilaterale. Devenise astfel clar cã cele douã biserici abandonau dialogul ºi

17

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic operau schimbãri semnificative de strategie. Dacã Biserica Greco-Catolicã încerca sã-ºi atingã obiectivele prin influenþarea opiniei publice ºi a factorilor politici, B.O.R. decidea sã-ºi mobilizeze preoþii ºi credincioºii în manifestaþii publice. În acest fel, conflictul atingea un nou stagiu, acela al confruntãrilor deschise de stradã între adepþii celor douã culte. Pe 13 martie 1998, confruntarea violentã dintre credincioºii ortodocºi ºi cei grecocatolici din Biserica Schimbarea la Faþã din Cluj a provocat consternare în întreaga þarã. Cu toate acestea, în reacþie la ocuparea bisericii de cãtre greco-catolici, clericii ortodocºi au decis sã escaladeze conflictul. Pe 20 martie 1998, Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Clujului ºi Feleacului, a condus un marº impresionant al 2.500 de preoþi ºi studenþi ortodocºi în Cluj. B.O.R. a lansat de asemenea o adevãratã ofensivã politicã menitã sã chestioneze relaþia dintre stat ºi bisericã. În aprilie 1998, Arhiepiscopul Anania declara intenþia sa de a propune Sfîntului Sinod al B.O.R. o mai mare implicare a bisericii în viaþa politicã.

Propunerea lui Anania era vehement respinsã de renumiþi intelectuali ºi asociaþii civice. Ea era însã entuziast susþinutã de numeroºi clerici ortodocºi, precum ºi de partide politice naþionaliste.

Astfel, Corneliu Vadim-Tudor, liderul Partidului România Mare, considera imperios necesar ca Biserica sã intre în vîltoarea bãtãliei pentru supravieþuirea neamului românesc , iar Gheorghe Funar, liderul Alianþei pentru Unitatea Românilor, propunea reprezentarea bisericii în parlament.

Aceste luãri de poziþie atrãgeau atenþia asupra unei potenþiale alianþe dintre bisericã ºi partidele naþionaliste. Ele exprimau însã ºi dilema politicienilor naþionaliºti de a lua o poziþie partizanã deschisã în litigiul dintre greco-catolici ºi ortodocºi. Deoarece ambele culte sunt componente fundamentale ale ideologiei naþionale româneºti, Gheorghe Funar folosea formula ambiguã a Bisericii Naþionale Române , care sã cuprindã ambele biserici surori .

S.P. nr. 82/2000

Religie ºi identitate naþionalã: o dilemã inerentã modernitãþii În timpul conflictului interconfesional, aspectele teologice ale rivalitãþii dintre catolici ºi ortodocºi au fost puþin invocate. Au prevalat în schimb argumentele juridice. Reprezentanþii B.R.U. au argumentat cã sinodul de reunificare din octombrie 1948 nu a fost canonic, cãci el nu a exprimat voinþa clerului ºi a credincioºilor grecocatolici, ci a fost iniþiat prin forþã de cãtre conducerea Bisericii Ortodoxe Române, dupã vizita la Bucureºti a patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse. Responsabilitatea desfiinþãrii Bisericii GrecoCatolice revine în consecinþã statului român, care, prin decretul din decembrie 1948, a interzis B.R.U. ºi a transferat proprietãþile acesteia bisericii ortodoxe. Statul român are deci acum obligaþia sã restituie, in integrum, patrimoniul greco-catolic.

Dimpotrivã, reprezentanþii B.O.R. considerã sinodul eclesiastic din 1948 drept sfîntul act al reunificãrii Bisericii-Mamã, la iniþiativa clerului ºi a credincioºilor greco-catolici , prin care aceºtia sau reîntors la Biserica Ortodoxã împreunã cu bisericile, casele parohiale ºi întregul lor patrimoniu religios . Ei argumenteazã cã, prin abrogarea Concordatului dintre Vatican ºi România de cãtre guvernul Petru Groza în iulie 1948, proprietatea greco-catolicã a intrat sub jurisdicþia noii legi a cultelor adoptatã în august 1948. Aceasta stipula cã proprietatea parohiilor religioase aparþine congregaþiilor locale. Prin urmare, patrimoniul greco-catolic a fost transferat legal bisericii ortodoxe prin unirea credincioºilor greco-catolici.

Decretul guvernamental din decembrie 1948 nu a fãcut decît sã recunoascã aceastã situaþie de fapt. Înapoierea proprietãþii greco-catolice ar trebui astfel sã aibã loc în funcþie de proporþia numericã la nivel local dintre credincioºii celor douã biserici. De vreme ce, potrivit surselor B.O.R., în 1997 în Transilvania, erau 3.662.308 de ortodocºi (95,14%), ºi doar 186.823 de uniþi (4,85%,), greco-catolicii ar avea dreptul numai la o parte a fostelor lor

18

Extremismul politic lãcaºuri de cult.

Recentul conflict dintre catolici ºi ortodocºi reediteazã, într-un context politic diferit, criza instituþionalã a bisericii din perioada interbelicã. În 1928, o propunere legislativã privind Legea cultelor, menitã sã pregãteascã ratificarea Concordatului semnat în 1927 între România ºi Vatican, a fost vehement opusã de cãtre grecocatolici. Ei au protestat împotriva prevederii cã averea unei parohii ar putea fi transferatã unei alte biserici odatã cu convertirea în masã a credincioºilor din acea parohie (în biserica catolicã, proprietatea unei parohii este prerogativa episcopului, ºi nu a credincioºilor). Dupã mari demonstraþii de stradã ale greco-catolicilor ºi aprinse polemici parlamentare, articolul controversat a fost în cele din urmã omis din textul final al Legii Cultelor, adoptatã în 1928. În anul urmãtor, însã, patriarhul ortodox Miron Cristea ºi mitropolitului Transilvaniei, Nicolae Bãlan, s-au opus vehement ratificãrii Concordatului cu Vaticanul, motivînd cã el acordã o poziþie privilegiatã Bisericii Catolice în România. Pentru a contrabalansa privilegiile greco-catolice, biserica ortodoxã s-a aliat cu forþe politice anti-democratice; în perioada 1938-1940, ea a fost unul din pilonii dictaturii regale instaurate de Carol al II-lea. Teologii ortodocºi din perioada interbelicã au participat ºi ei la redefinirea rolului bisericii în societate, luînd parte activã la dezbaterile asupra identitãþii naþionale româneºti. Ortodoxia a fost transformatã în Ortodoxism, o ideologie politicã militantã. Aºa s-a nãscut ºi formula exclusivistã a lui Nae Ionescu, potrivit cãreia pentru a fi român, trebuie sã fi ortodox. Acest sincretism simbolic dintre religie ºi identitatea naþionalã vãzutã ca un atribut metafizic, ºi nu ca o calitate dezvoltatã istoric excludea o importantã parte a românilor din comunitatea naþionalã.

Similar cu dezbaterile din perioada interbelicã, dupã 1989 prelaþii ortodocºi ºi cei greco-catolici au depãºit cadrul îngust al controverselor juridice ºi s-au implicat activ în polemicile intelectuale asupra identitãþii naþionale româneºti.

5

Propaganda ortodoxã a reactivat multe din argumentele naþionalismului integral din perioada interbelicã, cu întreg conþinutul lor naþionalist, antidemocratic ºi xenofob. În repetate rînduri, reprezentanþii B.O.R. au descris unirea religioasã cu Roma din 1700 ca pe o îndepãrtare de la identitatea naþionalã româneascã, care a împãrþit românii în douã confesiuni diferite ºi a deschis calea certurilor interconfesionale. Ei au sugerat astfel o comparaþie între evenimentele de dupã 1989 ºi perioada anilor 1692-1700, identificînd biserica ortodoxã cu poporul român, ºi greco-catolicii cu strãinii. Mitropolitul Transilvaniei, Antonie, descria campania greco-catolicilor de retrocesiune a lãcaºurilor de cult drept un atentat la viaþa Bisericii Ortodoxe Române ºi a neamului nostru , ºi atenþiona politicienii sã nu reediteze evenimentele de la 1700, cînd strãinii de neamul nostru au frînt inima neamului ºi au fãcut rãni ºi suferinþe . În acelaºi spirit, Arhiepiscopul Anania aprecia, întrun discurs rostit în timpul procesiunii din 20 martie 1998 la Cluj, cã valuri de inamici se ridicã împotriva Bisericii Ortodoxe Române, ºi prin ea, împotriva poporului român . La rîndul sãu, Biserica Unitã a încercat sã contracareze aceastã excludere printr-un contra-discurs simbolic, care sã reconcilieze caracterul naþional al bisericii grecocatolice cu vocaþia universalã a bisericii catolice, ºi sã evidenþieze rolul fundamental al greco-catolicismului în perpetuarea legãturilor politice ºi de civilizaþie dintre România ºi Europa occidentalã: Biserica Românã Unitã este instituþia latinitãþii poporului român [ ]o instituþie religioasã dar ºi naþionalã. Deoarece este catolicã, ea iubeºte în primul rînd poporul sãu, dar, i se adreseazã, prin catolicismul sãu, într-un spirit european ºi universalist .6 Concluzii Dupã incidentul violent din Cluj, relaþiile dintre cele douã biserici s-au detensionat gradual. În octombrie 1998 a fost iniþiat un nou proces de

19

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic negocieri bilaterale, la iniþiativa Bisericii Ortodoxe ºi cu participarea unui mediator din partea Vaticanului. Reconcilierea religioasã s-a dovedit însã deosebit de lentã. Dupã ani de confruntãri deschise, reflexele antagoniste încã persistã. Astfel, paralel cu declanºarea procesului de reconciliere dintre cele douã biserici, B.O.R. a decis sã comemoreze, în octombrie 1998, 50 de ani de la sinodul de reunificare din 1948. În cele din urmã, în ianuarie 1999, ierarhii bisericii greco-catolice ºi ai celei ortodoxe au semnat un acord menit sã punã capãt unei perioade de nouã ani de acute polemici ºi confruntãri violente. Deºi nu a soluþionat toate problemele în litigiu, documentul salutat de massmedia drept Pacea de la Blaj a restabilit dialogul ca modalitate principalã de soluþionare a conflictelor interconfesionale. Biserica GrecoCatolicã a acceptat sã retragã toate acþiunile juridice ºi iniþiativele legislative în problema retrocedãrii bisericilor, sã renunþe la ocuparea forþatã a edificiilor religioase ºi la orice acþiune de prozelitism printre ortodocºi. În schimb, B.O.R. a recunoscut posesia de facto a greco-catolicilor asupra a aproximativ 100 de edificii religioase, indiferent de cãile prin care au fost obþinute; ºi a acceptat constituirea de comisii mixte de dialog la nivel local pentru negocierea unor noi retrocedãri în localitãþi rurale unde existã mai multe bisericii ortodoxe, cu acceptul preoþilor ºi a credincioºilor ortodocºi din localitate.

Pãrþile nu au putut conveni încã asupra retrocedãrii de biserici în localitãþi urbane, ori în localitãþi cu un singur edificiu de cult.

Reconcilierea dintre cele douã biserici a fãcut posibilã vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999. Itinerarul vizitei a prilejuit însã o nouã competiþie pentru capital simbolic între cele douã biserici. Prin negocieri abile, B.O.R. a reuºit sã împiedice vizita papei la Blaj, reducînd astfel semnificaþia religioasã a evenimentului, dar exploatînd din plin beneficiile sale politice. Prima vizitã a suveranului pontif într-o þarã preponderent ortodoxã a fost astfel un succes politic major al Bisericii Ortodoxe Române, semnalînd o epocã de

S.P. nr. 82/2000

reînnoit dialog confesional între ortodoxie si catolicism. În acelaºi timp, ea a simbolizat emanciparea decisivã a Bisericii Ortodoxe Române de sub influenþa Moscovei, sporind prestigiul sãu domestic ºi internaþional. În fine, vizita papei a consacrat reconcilierea dintre cele douã biserici româneºti: în întîlnirea de la Râmet din iunie 1999, Biserica Unitã abandona principiul de restitutio in integrum a lãcaºurilor de cult, limitîndu-ºi cererile la 160 biserici ºi 70 de edificii religioase.

Recentul conflict interconfesional prilejuieºte astfel o discuþie mai amplã a relaþiei dintre religie ºi naþionalism. Din punct de vedere istoric, comunitatea imaginatã 7 a bisericii a fost întotdeauna mult mai largã decît comunitatea naþionalã, fiind, în acest sens, multinaþionalã. Odatã cu apariþia ºi dezvoltarea naþionalismului, comunitatea religioasã a fost însã naþionalizatã. În România, cucerirea independenþei de stat în 1878 a fost urmatã la scurt timp de dobîndirea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1881). Privitã ca un simbol al identitãþii naþionale româneºti, B.O.R. a fost mai tîrziu ridicatã la rangul de patriarhie (1925). ªi în Transilvania, dezvoltarea miºcãrii naþionale româneºti a forþat bisericile ortodoxã ºi greco-catolicã sã-ºi subordoneze interesele specifice ºi sã colaboreze în apãrarea cauzei naþionale româneºti. Recentul conflict interconfesional este însã un exemplu relevant al modului în care, în loc sã favorizeze cooperarea reciprocã, liderii ortodocºi ºi cei greco-catolici au încercat sã monopolizeze definiþia identitãþii naþionale româneºti. Aceastã strategie era menitã sã excludã simbolic confesiunea rivalã din cadrul comunitãþii naþionale ºi sã reducã astfel competiþia pentru preeminenþã spiritualã ºi resurse materiale. În cele din urmã, asocierea litigiului interconfesional dezbaterilor asupra identitãþii naþionale româneºti s-a dovedit a fi atuul cîºtigãtor al conducerii eclesiastice: ca urmare a conflictului, capitalul simbolic al celor douã biserici a sporit considerabil. În mai 1999, invocînd contribuþia lor la înfãptuirea reconcilierii religioase, preºedintele Emil Constantinescu i-a decorat pe liderii celor douã biserici patriarhul

20

Extremismul politic ortodox Teoctist ºi cardinalul greco-catolic Alexandru Todea într-un gest menit sã simbolizeze o colaborare reînnoitã între bisericã ºi puterea politicã în România.

NOTE 1 Vezi Max Weber, Basic Concepts in Sociology (New York: The Citadel Press, 1963), pp. 122-3; ªi Economy and Society. An Outline of Interpretive Sociology (Berkeley: California Press, 1978), Vol. II, capitolul XV Political and Hierocratic Domination .

2 Utilizez aici terminologia ºi perspectiva teoreticã autoritativã asupra ideologiei naþionale româneºti dezvoltatã de Katherine Verdery în National Ideology Under Socialism. Identity and Cultural Politics in Ceausescu s Romania, (Berkeley: University of California Press, 1991).

3 Katherine Verdery, The Political Lives of Dead Bodies : Reburial and Postsocialist Change (New York: Columbia University Press, 1999), p.80.

4 Vezi Dan Ionescu, The Orthodox-Uniate Conflict in RFE/RL Research Institute, Report on Eastern Europe, 2, August 2, 31, 1991, pp. 29-34.

5 Scrisoare adresatã parlamentului de Membrii Sinodului

Mitropolitan al Mitropoliei Ardealului, de la Mãnãstirea Râmet, 12 septembrie 1997.

6 Declaraþie publicã din 8 ianuarie 1990 , apud James Niessen The Greek-Catholic Church and the Romanian Nation in Transylvania, în Niessen (ed.), Religious Compromise, Political Salvation. The Greek Catholic Church and Nation-building in Eastern Europe (Pittsburgh: University of Pittsburgh, 1992), p. 61.

7 Benedict Anderson, Imagined Communities (Verso, London, 1983).

CONSTANTIN IORDACHI absolvent al Facultãþii de Istorie a Universitãþii din Bucureºti ºi al Institutului de studii internaþionale de la Universitatea din Leeds, Marea Britanie. În prezent este student doctoral în istorie comparatã la Universitatea Central-Europeanã din Budapesta.

21

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic

România între trecut ºi viitor SABIN DRÃGULIN

Anul 1848 a reprezentat pentru multe din popoarele situate în centrul ºi estul Europei începutul unui proces prin care elitele naþionale au încercat sã modernizeze instituþiile specifice fiecãrei societãþi cu scopul de a conecta acest spaþiu european la valorile ºi spiritul Europei occidentale.

Timp de un secol acest demers modernizator ºi-a urmat drumul sãu în funcþie de specificitatea fiecãrui popor. Elementul comun este dat de modalitatea în care s-a încercat modernizarea acestor societãþi.

Elitele naþionale au introdus principiile burgheze ce au stat la baza apariþiei societãþilor capitaliste care le-au servit drept model. Ca o ironie a istoriei, un secol mai târziu aceste state cunosc un nou model de modernizare: modelul comunist. Este important sã facem urmãtoarea observaþie: comunismul în spaþiul bolºevic de expresie s-a dorit a fi o nouã modalitate de modernizare opusã modelului capitalist. Desigur formele erau asemãnãtoare: urbanizare, laicizare, industrializare, însã fondul era diferit: lipsa proprietãþii private, a libertãþii de expresie ºi a democraþiei. Efortul de comunizare a noilor societãþi implicã o deplasare dramaticã a orizonturilor, din zona anglo-franco-germanã spre cea rusã. Pentru o perioadã de timp s-a creat impresia cã aceste state s-au omogenizat în procesul lor de modernizare. Nimic mai fals. Realitatea este cã, cu toate eforturile depuse de partidele comuniste dupã anii 50 care au aplicat acelaºi model de a comuniza societatea, rezultatele au fost diferite.

Aceastã disonanþã apare pregnant în anii 70 când eºecul modernizãrii începe sã devinã vizibil. Cu trecerea timpului decalajele nu mai pot fi trecute cu vederea de nimeni. Este un paradox. Din moment ce tiparul comunizãrii a fost acelaºi, cum

S.P. nr. 82/2000

este posibil sã aparã aceste diferenþe? Mesajul comunist leninist spunea clar cã odatã cu introducerea sistemului comunist la încheierea procesului vor dispare diferenþele dintre popoare ºi state.

Experienþa introducerii acestui model în statele din Europa, Asia, Africa sau America nu demonstreazã cã existã diferenþe importante. Rãspunsul se regãseºte în realitãþile interne ale fiecãrui popor.

Sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial le gãseºte pe statele europene din centrul ºi estul Europei în stadii diferite de modernizare care au pervertit modelul comunist. Cehoslovacia, Ungaria, Polonia parcurseserã mai multe etape pe drumul conectãrii europene decât România. În urma elementelor expuse mai sus se poate da un rãspuns privitor la întrebarea: De ce Cehia, Ungaria, Polonia au fost integrate într-un timp relativ scurt în timp ce România trebuie sã mai aºtepte? În aceastã analizã încerc sã aduc în discuþie numai douã elemente: stadiile diferite de modernizare ºi societatea civilã. Luând în discuþie problema decalajelor, în procesul modernizãrii se observã cã Cehia este statul cel mai dezvoltat din punct de vedere industrial cu efect în procesul de urbanizare. Ungaria ºi Polonia sunt state preponderent agrare, însã în perioada comunistã fiecare dintre ele au introdus un element al societãþilor capitaliste. Ungaria introduce în timpul lui Janos Kadar în urma revoluþiei din 1956 un program de reformã intitulat Noul Mecanism Economic (NEM). Este o reformã de sus în jos, gradualã, prudentã, în care se creeazã posibilitatea apariþiei micilor întreprinderi private, asociaþii familiale sau cooperative. Efectul se vede la începutul anilor 80 când nivelul de trai al populaþiei

22

Extremismul politic se modificase în bine faþã de anii 60 . În Polonia, dupã introducerea proprietãþii de stat în agriculturã (colhozul), au urmat mai multe crize alimentare ceea ce a impus retrocedarea pãmânturilor cãtre þãrani creându-se astfel mica proprietate þãrãneascã. În opoziþie, România nu realizeazã nimic în comparaþie cu cele trei state. Industrializarea se axeazã pe industria grea, energofagã, proprietatea privatã este aproape inexistentã, iar agricultura se aflã în totalitate în mâna statului prin intermediul Cooperativelor Agricole de Producþie (C.A.P.) ºi a Întreprinderilor Agricole de Stat (I.A.S.). Aceste realitãþi diferite vor mãri decalajele între România ºi celelalte trei state.

Aceste modele diferite au la bazã regimuri politice comuniste diferite în funcþie de gradul de libertate pe care guvernele acestor state le acordã propriilor popoare. De aceea ºi modalitãþile de trecere de la comunism la capitalism sunt diferite: în Cehoslovacia, Ungaria ºi Polonia este o formã negociatã, iar în cazul României prin revoluþie.

Este desigur una din cauzele care au condus la o atitudine de abordare diferitã a fostelor state din blocul sovietic din Uniunea Europeanã (U.E) ºi Statele Unite ale Americii. (S.U.A.).

Al doilea element de analizã este societatea civilã. În acest domeniu putem afirma cã diferenþele între Cehia, Ungaria, Polonia ºi România sunt mai mari decât diferenþele în planul modernizãrii instituþionale. Pentru Cehoslovacia anul de rãscruce este 1968. Dupã 20 de ani de dictaturã stalinistã societatea civilã cehoslovacã înlãturã regimul lui Antonin Novotny declanºând intervenþia tancurilor Armatei Roºii ºi a patru þãri care fãceau parte a pactului de la Varºovia pe 21/22 august 1968.

Acest eveniment va avea o importanþã deosebitã în articularea unei societãþi civile cehoslovace. Pe data de 1 ianuarie 1977 apare Charta 77 , în 1979 350 de persoane trimit o scrisoare de protest Papei referitor la abuzurile regimului comunist în domeniul practicii religioase, pentru ca în anul 1988 o petiþie în favoarea respectãrii drepturilor religioase sã numere semnãturile a circa o jumãtate de milion 1

de oameni. Aceasta este societatea civilã cehoslovacã. Ungaria se revoltã în anul 1956, este o revoluþie care a marcat istoria postbelicã a comunismului. Acei mii de morþi ºi zeci de mii de refugiaþi în Occident ºi arestaþi în þarã dau mãsura opoziþiei societãþii civile faþã de comunism. Efectul va fi o relaxare ideologicã ºi o slãbire a controlului statului în raport cu societatea. Noul Mecanism Economic (N.E.M.) nu este decât expresia acestei realitãþi.

Viaþa intelectualã ºi culturalã este mult mai puþin supravegheatã ºi controlatã decât în România. De aceea în anii 70 zeci de intelectuali se raliazã Chartei 77. Ca efect, spre sfârºitul comunismului apar expresii ale societãþii civile, Frontul Democrat Maghiar (sept. 1987) ºi Alianþa Liberilor Democraþi recunoscute ca partide.2 Polonia este cazul cel mai cunoscut ºi luat în discuþie în problema societãþii civile.

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea (de origine polonezã) în iunie 1979 va avea un impact major asupra societãþii poloneze. Prezenþa Papei în Polonia, þarã catolicã profund credincioasã, dã acel sentiment de siguranþã societãþii poloneze.

Modalitatea de expresie a societãþii civile poloneze sunt grevele. Primul val de greve este în anul 1956, al doilea în 1970. Ambele valuri de greve sunt cauzate de creºterea preþurilor ºi angreneazã muncitori ºi intelectuali. În 1976 are loc un alt val de greve la uzinele Vassovic. În toate cele trei cazuri regimul comunist le-a stopat prin arestãri, morþi sau concedieri. Dacã în 1956, 1970 ºi 1976 muncitori au protestat în afara întreprinderilor, în luna august 1980 izbucneºte la ºantierele navale din Gdansk o nouã grevã purtatã în interiorul atelierelor. Acum se consacrã Lech Walesa, un electrician, vechi militant activist sindical. Aceastã grevã este martorul coagulãrii societãþii civile poloneze.

Muncitorii, biserica ºi intelectualii vor lupta pentru spargerea monopolului puterii deþinut de partidul comunist polonez. Apariþia acestei miºcãri intitulatã Solidarnosc va instituþionaliza societatea civilã.

Cu toate cã în iarna anului 1981-1982 în Polonia se va institui o dictaturã militarã care a îngheþat

23

S.P. nr. 82/2000

Extremismul politic spaþiul politic societatea civilã existã, trãieºte. În contrast identificãm situaþia în România. În anul 1965 Nicolae Ceauºescu preia frâiele puterii. Regimul comunist realizeazã investiþii în marea industrie încercând o modernizare târzie.

Excesele regimului sunt cunoscute, poliþia secretã este omnipotentã, partidul conduce discreþionar, iar idolatrizarea lui Ceauºescu capãtã expresii jenante. Dar unde este societatea civilã româneascã? În anul 1977 scriitorul Paul Goma se alãturã Chartei 77 ºi scrie o scrisoare de protest lui Nicolae Ceauºescu. Situaþia este rezolvatã rapid de regim, Paul Goma este arestat, anchetat ºi ulterior expulzat din þarã. Un alt moment este greva minerilor din august 1977 din Valea Jiului. Armata intervine, apar dislocãrile de populaþii sau colonizãri; o altã crizã este rezolvatã. Apar dizidenþele, Mihai Botez, Doina Cornea, Gabriel Andreescu, Radu Filipescu ºi alþii. Aceºtia sunt imediat izolaþi, puºi sub supraveghere, ºi nu au posibilitatea sã influenþeze populaþia. Realitãþile externe din Cehoslovacia, Ungaria, Polonia ºi ulterior U.R.S.S., ca ºi realitãþile interne, lipsa alimentelor, a cãldurii din apartamente sau a abuzurilor structurilor statului nu aduc României o relaxare a regimului.

Dimpotrivã, Nicolae Ceauºescu împinge þara în izolare pe plan extern, iar pe plan intern regimul se radicalizeazã. Rezultatul este cã societãþii civile în România nu i se simte prezenþa.

Toate aceste realitãþi interne ºi externe ºi-au avut rolul lor în demersul României pentru a se integra în U.E. ºi N.A.T.O. Dupã 1989 în Cehoslovacia (ulterior Cehia prin divizare de Slovacia), Ungaria ºi Polonia sunt instaurate regimuri reformiste în timp ce în România se instaureazã un regim conservator , ca expresie a existenþei fragile a societãþii civile. Practic anii 90 în ochii oricãrui spectator avizat implicã o identificare între regimul politic ºi reformã în cazul fostelor state comuniste. Cehia, Ungaria ºi Polonia se vor structura prin constituirea grupului de la Viºegrad . Pe plan intern aceste state au accelerat reforma economicã, au introdus mecanismele

S.P. nr. 82/2000

pieþei, au sincronizat legislaþia internã cu cea europeanã. În planul politicii externe aceste state au dus o politicã consecventã de a realiza tratate cu vecinii ºi de a încheia vechile animozitãþi cu Rusia, acceptând chiar sã treacã pe planul secund problema reparaþiilor istorice. Putem identifica ca politicã de integrare în structurile occidentale a þãrilor grupului de la Viºegrad o organicitate între politica internã ºi politica externã. România a prezentat o partiturã diferitã: în cazul reformei economice am introdus o politicã gradualã, în privinþa investiþiilor strãine am pãstrat o rãcealã consacrându-se expresia nu ne vindem þara ; în raporturile cu minoritãþile etnice am avut episodul Târgu-Mureº ºi, în fine, în spaþiul societãþii civile am avut Mineriada din 1991. Urmãrind în mod logic firul explicaþiilor putem observa cã România nu putea emite pretenþii sã fie integratã în primul val de integrare euro-atlanticã. Pentru ca România sã-ºi urmeze cursul normal în cazul în care dorim în mod onest sã ne integrãm în structurile euroatlantice, trebuie sã parcurgem mai multe etape.

România trebuie sã aducã o ofertã de imagine pentru crearea unui capital de încredere în relaþia cu U.E. ºi N.A.T.O. Pentru aceasta fiecare plan pro- N.A.T.O. sau U.E. trebuie sã aibã în mod obligatoriu susþinere internã, pentru a exista o stabilitate internã. În cadrul jocului democratic trebuie sã existe o alternanþã lipsitã de contradicþii la putere conform votului popular. U.D.M.R. trebuie luat în considerare ca factor politic ºi mediatic indiferent de natura regimului care vine la putere în România. Legislaþia trebuie armonizatã cu legislaþia U.E. indiferent de tabuu-rile sociale sau opoziþia Bisericii Ortodoxe Române. În plan extern statul român trebuie sã încheie tratate de bunã vecinãtate cu toþi vecinii, aici incluzând Republica Moldoveneascã ºi Rusia. În relaþia raporturilor cu Rusia trebuie sã existe o normalizare a relaþiilor ºi sã nu promovãm o politicã antiruseascã deoarece S.U.A. ºi N.A.T.O. nu agreeazã o astfel de politicã.3 România trebuie sã participe la diferite programe internaþionale de securitate

24

Extremismul politic pentru a se da substanþã ofertei de imagine.

Rãzboiul din Kosovo a creat o fereastrã de oportunitate fiind adusã în atenþia comunitãþii internaþionale fragilitatea Balcanilor.4 Se cristalizeazã o nouã politicã în acest spaþiu geografic care se bazeazã pe consolidarea instituþiilor politice, a stabilitãþii militare ºi sociale. Dacã elita politicã româneascã doreºte în mod real integrarea României în structurile occidentale aºa cum a dorit elita modernizatoare de la 1848, ar fi bine sã uite pentru o perioadã de limbajul etnicist, naþionalist, tradiþionalist.

CINE NE CITEªTE:

Sunt deosebit de mulþumit de câte ori deschid Sfera Politicii . Þinuta revistei, sobrietatea ºi profesionalismul ei, numele prestigioase ale colaboratorilor, tematicile actuale, reprezintã adevãrate îndemnuri la o lecturã interesantã.

NOTE:

Andrei Chiricã

Stelian Tãnase, Miracolul revoluþiei, Bucureºti, Editura Humanitas, 1999, p. 120, 121.

2 Ibidem, p. 132.

3 Valentin Stan, România ºi eºecul campaniei pentru vest, Bucureºti, Editura Universitãþii, 1999, p. 105.

4 XXX, N.A.T.O.: Ce este. Ce va fi, Noua Europã ºi securitatea statelor mici, Bucureºti, R.A. Monitorul Oficial, 1996, p. 43.

1

Preºedintele S.C. MobilRom S.A.

DRÃGULIN SABIN absolvent al Facultãþii de Istorie, Universitatea Bucureºti, Doctorand în cadrul Institutului de Istorie A. D. Xenopol , Iaºi, Profesor, Student an II, ªtiinþe Politice, în cadrul Facultãþii de ªtiinþe Politice ºi Administrative, Universitatea Bucureºti

25

S.P. nr. 82/2000

Arhivã

Ceauºescu ºi Justiþia Redãm ultima parte a cuvântãrii lui Nicolae Ceauºescu, susþinutã la o ºedinþã a C.C. al P.C.R. Cuvântarea se referã la activitatea justiþiei, care, în concepþia P.C.R., trebuia sã fie un instrument al luptei de clasã, nu sã slujeascã la aflarea adevãrului.

Este cazul sã punem capãt acestor stãri de lucruri. Sã tragem învãþãminte faþã de lipsurile pe care le avem ºi sã luãm mãsuri faþã de cei ce nu-ºi îndeplinesc îndatoririle. Trebuie lichidat cu aceastã atitudine liberalistã a judecãrii cauzelor, aceastã atitudine lipsitã de exigenþã ºi plinã de blîndeþe în felul cum s-a desfãºurat însãºi aceastã consfãtuire. Faþã de numãrul membrilor de partid care sînt în salã, puteau sã se tragã mai multe învãþãminte ºi concluzii care sã dea de gîndit în activitatea de viitor, pentru ca asemena lipsuri sã nu se mai repete ºi la asemenea ºedinþe sã facem o analizã mai serioasã pãtrunsã de mai mult simþ de criticã ºi autocriticã. Spiritul acesta liberalist ºi lipsa de exigenþã ºi de combativitate s-au manifestat ºi în cursul acestei consfãtuiri.

Este un lucru grav care trebuie sã fie lichidat în viitor. Va fi necesar sã reflectãm serios asupra acestei probleme ºi în dezbaterile care se vor face la regiuni cu toþi judecãtorii trebuie sã obþinem o îmbunãtãþire din acest punct de vedere.

Este cazul sã renunþãm la atitudinea de a încerca sã justificãm ascunzîndu-ne dupã diferitele texte de lege, poziþia aceasta inadmisibilã pe care au avut-o multe tribunale faþã de delapidatori, de hoþi, faþã de duºmanii poporului nostru.

Avem de-a face cu organe ale dictaturii proletariatului. Justiþia este unul din organele importante ale statului democrat popular chemat, ca organ de represiune, împotriva duºmanilor R.P.R., împotriva celor ce lovesc în interesele oamenilor muncii. Nu au ce cãuta în justiþie nici

S.P. nr. 82/2000

blîndeþea ºi nici îngãduinþa faþã de duºmanii poporului nostru. Problema care trebuie sã ne preocupe este în ce mãsurã cel judecat a dãunat sau n-a dãunat intereselor oamenilor muncii, intereselor conastrucþiei socialiste.

Din felul în care au acþionat o serie de judecãtori, din felul în care au încercat sã justifice atitudinea aceasta de îngãduinþã faþã de elementele duºmãnoase, faþã de hoþi ºi delapidatori, dovedeºte cã mai avem în justiþie oameni care n-au înþeles sau nu vor sã înþeleagã cã ei sînt puºi acolo de puterea clasei muncitoare ºi a þãrãnimii muncitoare, pentru a apãra interesele acestei puteri, oameni care încearcã la adãpostul diferitelor teorii burgheze sã justifice poziþia lor nejustã.

Mai sînt judecãtori care vorbesc de aºazisa independenþã a justiþiei , de faptul cã judecã dupã intima lor convingere . Cred cã este timpul sã ne întrebãm despre ce fel de independenþã este vorba?

Justiþia nu poate sta deasupra puterii oamenilor muncii. Ea este un organ ºi o parte integrantã a statului democrat popular care trebuie sã trateze fãrã milã pe cei ce lovesc în interesele construcþiei socialiste indiferent cine sînt aceºtia. Justiþia este controlatã de clasa rnuncitoare. Ea trebuie sã serveascã interesele statului democrat-popular. Trebuie sã lichidãm aceste concepþii la adãpostul cãrora o serie de judecãtori de fapt îºi ascund poziþia lor duºmãnoasã ºi, din pãcate, influenþeazã ºi pe alþii care sînt membri de partid. Trebuie sã existe o singurã convingere: aceea de a lovi fãrã cruþare

26

Arhivã în infractori. Intima convingere trebuie sã corespundã cu aceea cã fiecare judecãtor trebuie sã aplice convingerea clasei muncitoare, sã priveascã lucrurile prinprizma intereselor clasei muncitoare. Judecãtorii trebuie sã aplice pedepse în raport cu dauna adusã intereselor construcþiei socialiste ºi intereselor oamenilor muncii. Cine gîndeºte altfel nu are ce cãuta în justiþie.

Trebuie sã avem în vedere cã noi sîntem în etapa în care construim socialismul în condiþiile existenþei unor rãmãºiþe a claselor duºmãnoase exploatatoare cum sînt chiaburii ºi alte elemente dubioase. Mai existã o luptã de clasã ºi elemente duºmãnoase, clasele exploatatoare înlaturate de la putere, chiaburii, elementele legionare care au servit interesele fabricanþilor ºi moºierilor, astãzi sînt agentura deschisã a imperialiºtilor americani.

Toate aceste elemente încearcã ºi folosesc toate posibilitãþile pe care le au prin lipsa noastrã de vigilenþã, pentru a lovi în interesele construcþiei socialiste. Trebuie sã înþelegem cã lupta de clasã îºi are legile ei bine determinate ºi cã faþã de duºmanul de clasã trebuie sã acþionãm ferm, fãrã nici un fel de milã.

Aþi vãzut cum aceste elemente duºmãnoase în Ungaria, dacã faþã de ele nu s-a dovedit fermitate, au mers pînã la organizarea contrarevoluþiei ºi nu s-au dat înapoi de la cele mai odioase crime, acþionînd într-un mod cu totul bestial.

Lipsa justiþiei constã în aceea cã n-a sã vadã cã în dosul jefuirii avutului stau atitudini contrarevoluþionare. Este o lipsã serioasã cu care trebuie sã lichidãm în viitor.

Problema apãrãrii avutului obºtesc ºi a bunurilor oamenilor muncii trebuie privitã ca o problemã politicã de prim ordin. Trebuie sã înþelegem cã avem de-a face cu o formã de manifestare a luptei de clasã ºi trebuie sã acþionaþi faþã de infractori ca faþã de niºte duºmani de clasã. Nu trebuie sã uitãm cã posturile de radio imperialiste fac apel deschis ca aceste slugi ale lor sã fure, sã delapideze pentru ca, pe aceastã

cale, sã împiedice construcþia socialistã. Este deci necesar ca organele noastre de justiþie sã þinã seama de toate acestea atunci când sînt chemate sã administreze justiþia ºi sã hotãrascã asupra pedepselor care trebuie date în numele poporului muncitor.

Pe lîngã activitatea organului de justiþie sînt necesare ºi alte mãsuri. Plenara Comitetului Central s-a oprit ºi asupra mãsurilor pe care trebuie luate de ministere, de organele economice, pentru a îãmpiedica ºi a nu da posibilitatea acestor elemente sã mai poatã delapida. În ce priveºte mãsurile pe care trebuie sã le ia organele de justiþie pentru a-ºi îndeplini menirea lor de organ al dictaturii proletariatului, pe baza hotãrîrilor Plenarei Comitetului Central au ºi fost adoptate o serie de legi care sã dea ºi cadrul necesar pentru a acþiona cu mai multã fermitate inclusiv problema aplicãrii pedepsei cu moartea pentru elementele care lovesc în avutul obºtesc.

Este necesar ca în lumina acestor legi care vor da un cadru organizatoric aplicãrii în viaþã a hotãrîrilor Comitetului Central, justiþia noastrã sã acþioneze cu toatã fermitatea, cu toatã hotãrîrea, pentru a pune capãt acestor stãri de lucruri, pentru a da o loviturã puternicã acestei activitãþi contrarevoluþionare.

Este necesar sã fie lichidate acele atitudini de îngãduinþã, de împãciuitorism faþã de cei ce lovesc în avutul obºtesc.

Este necesar sã lichidãm stãrile de indisciplinã care se mai semnaleazã în rîndul judecãtorilor. Sã fie organizat un control temeinic ºi sã fie traºi la rãspundere în mod foarte serios toþi cei ce nu-ºi îndeplinisc îndatoririle în mod ferm ºi hotãrît. În acestã direcþie un rol deosebit îl are Ministerul Justiþiei, Corpul de inspectori, fiecare preºedinte de tribunal regional care trebuie sã acþioneze hotãrît ºi ferm în executarea sarcinilor trasate de partid ºi guvern. În acelaº timp trebuie sã dãm o atenþie

27

S.P. nr. 82/2000

Arhivã deosebitã asesorilor populari. Ne-am ocupat în slabã mãsurã de încadrarea asesorilor printre care s-au strecurat multe elemente necorespunzãtoare. Va fi necesar sã vedem cine sînt aceºti asesori populari ºi sã fie selecþionaþi numai cei care înþeleg sã judece prin prisma intereselor clasei muncitoare, a þãrãnimii muncitoare, a statului democrat popular.

Existã la mulþi judecãtori tendinþa de a se sustrage controlului organelor de partid.

Pornind de la înþelegerea greºitã a problemei aºa zisei independenþe a justiþiei, mulþi judecãtori, preºedinþi de tribunale, chiar membri de partid, au înþeles greºit problema rãspunderii pe care ei o au faþã de partid, necesitatea de a da socotealã pentru activitatea lor în faþa organelor de partid.

Aici este ºi lipsa organelor respective de partid care au tolerat asemenea stãri de lucruri ºi n-au luat mãsuri sã tragã la rãspundere, pînã la excluderea din partid, sau pînã la îndepãrtarea din justiþie, a celor care au asemenea manifestãri.

Toate organele de justiþie de sus pînã jos sînt supuse organelor de partid. Comitetul regional sau raional de partid are obligaþia de a controla, de a trage la rãspundere, de a îndruma activitatea organelor respective, de a veghea ca ele sã aplice ferm legile statului nostru democrat-popular, de a fi instrumentul puterii în lupta împotriva duºmanilor construcþiei socialiste. Fãrã îndoialã cã controlul de partid asupra organelor de justiþie va aduce o îmbunãtãþire considerabilã în activitatea acestor organe ºi va constitui un ajutor ºi pentru Ministerul Justiþiei care va trebui sã aibã o legãturã mai strînsã cu comitetele de partid, pentru a cunoaºte pãrerea organelor de partid asupra organelor de justiþie din raionul sau din regiunea respectivã, pentru ca astfel sã poatã lua mãsurile cele mai bune ºi cele mai eficace de îndreptarea unor lipsuri.

De asemenea Plenara Comitetului Central al partidului a atras în mod deosebit atenþia asupra problemei pregãtirii politice a judecãtorilor. Pentru a desfãaºura o bunã

S.P. nr. 82/2000

activitate, pentru a putea sã se orienteze mai bine în aplicarea justiþiei, judecãtorii trebuie sã aibã o conºtiintã înaltã socialistã, trebuie sã-ºi însuºeascã învãþãtura marxist-leninistã. O concepþie socialistã fermã, de a gîndi ºi de a înþelege problemele nu se poate dobîndi decît prin însuºirea politicii partidului ºi guvernului de construcþie socialistã, astfel un judecãtor poate sã-ºi îndeplineascã conºtiincios îndatoririle sale.

Nu numai cã nu se poate spune cã judecãtorii au o concepþie marxist-leninistã în activitatea lor, dar mulþi dintre aceºtia nu înþeleg sã participe sub nici o formã la cursurile de învãþãmînt politic, nu studiazã ºi nu fac nimic pentru a-ºi însuºi ideologia marxist-leninistã fapt care a influenþat negativ asupra felului lor de a vedea ºi de a înþelege problemele. De aceea Comitetul Central a luat hotãrîrea de a obliga pe toþi judecãtorii sã ia parte nemijlocit în învãþãmîntul politic, care sã fie organizat la regiune sau la raion de cãtre organul de partid ºi sã fie obligaþi de a studia ºi de a-ºi însuºi marxism-leninismul. Pentru a putea avea o înþelegere justã despre rolul justiþiei în statul democrat popular, trebuie sã avem judecãtori care sã priveascã lucrurile nu numai din punctul de vedere al textului sau al altor legi, dar sã priveascã lucrurile din punct de vedere politic, pornind de la ideologia marxist-leninistã.

Ministerul Justiþiei va trebui de asemenea sã dea o mai mare atenþie controlului modului cum este organizat ºi cum învaþã judecãtorii, inclusiv în ce priveºte cursurile organizate de Minister care au din acest punct de vedere lipsuri foarte serioase. La aceste cursuri se dã multã atenþie textelor ºi legilor, se neglijeazã ºi nu se înþelege cã fãrã o legãturã strînsã ºi fãrã a privi lucrurile prin prisma marxism-leninismului nu se poate asigura o bunã activitate juridicã. ªi în ce priveºte organizarea întregului învãþãmînt, Ministerul Justiþiei ºi preºedinþii de tribunale vor trebui sã dea o atenþie deosebitã ºi sã ia mãsuri concrete pentru traducerea în viaþã a sarcinilor

28

Arhivã trasate de partid ºi guvem.

Faþã de lipsurile manifestate în activitatea organelor de justiþie, Ministerul Justiþiei trebuie sã acþioneze ferm, pentru înlãturarea tuturor acelora care mai sunt legaþi ºi încearcã sã favorizeze elementele duºmãnoase intereselor clasei muncitoare. Trebuie sã se termine ºi cu acea îngãduinþã faþã de avocaþii care îºi permit sã ia apãrarea unor elemente duºmãnoase. Trebuie creiatã o asemenea opinie în rîndul judecãtorilor ºi avocaþilor încît aceºtia, împreunã, prin poziþia lor sã poatã asigura apãrarea intereselor construcþiei socialiste.

Trebuie sã creiem o justiþie popularã care sã fie o mîndrie pentru clasa noastrã muncitoare.

Sîntem convinºi cã marea majoritate a tribunalelor vor înþelege just hotãrîrea partidului ºi guvernului ºi îºi vor aduce contribuþia lor la zdrobirea acestei acþiuni duºmãnoase contrarevoluþionare în ce priveºte furturile ºi delapidãrile, cã pe viitor vor lovi fãrã milã în jefuitorii avutului obºtesc, dovedind cã meritã într-adevãr încrederea acordatã de clasa muncitoare.

Sîntem convinºi cã marea majoritate a judecãtorilor vor trage învãþãminte din hotãrîrea partidului ºi vor îndeplini cu cinste sarcinile încredinþate, dovedind în felul acesta cã meritã posturile încredinþate de clasa muncitoare în frontul construcþiei socialiste în patria noastrã.

29

CINE NE CITEªTE:

Apreciez Sfera Politicii ca o revistã de avangardã a societãþii româneºti.

Doresc sã felicit editorii ºi redactorii acestei reviste pentru cã au reuºit, în toþi aceºti ani, sã pãstreze o abordare serioasã a unor subiecte multiple ancorate în realitatea tranziþiei sau în trecutul încã nedesluºit pe deplin.

Mult succes ºi viaþã lungã revistei Sfera Politicii !

Theodor Stolojan

Economist, fost Prim Ministru al României

S.P. nr. 82/2000

Politicã internã

PDSR în Opoziþie (II)

studiu asupra funcþionãrii puterii în societatea postcomunistã

DAN PAVEL Situaþia iniþiativei legislative parlamentare a PDSR este semnificativã pentru o orientare preponderent constructivã. În perioada 18 decembrie 1996 1 iulie 1999, din cele 325 de propuneri legislative primite de Guvern din partea parlamentului pentru formularea punctului de vedere ºi la un total general pe partide de 549 de propuneri (mai mare decât cel de 325 pentru cã unele propuneri legislative au avut iniþiatori din partide diferite), contribuþia PDSR este diferenþiatã. Dacã la Senat conduc PNÞCD (cu 23 de propuneri) ºi UDMR (cu 14), urmate de PDSR (cu 12), la Camera Deputaþilor în frunte se aflã PDSR (cu 99 de propuneri), urmat de PNÞCD (cu 74). Pot fi citate aici propunerea legislativã a senatorului Virgil Popa privind constituirea ºi utilizarea Fondului Special pentru Dezvoltarea ºi Modernizarea Învãþãmântului de toate gradele sau propunerea unui grup de deputaþi PDSR privind completarea Legii 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

Remarcabil este faptul cã o serie de senatori sau deputaþi PDSR se aflã printre iniþiatori, alãturi de colegii lor de la PNÞCD, PNL, PD, UDMR, PRM, etc. în propuneri legislative cum ar fi mãsurile pentru protecþia capitalului autohton ºi sprijinirea dezvoltãrii lui în procesul de privatizare sau în cel de reducere a fiscalitãþii ºi relansarea activitãþii economice, sau cum ar fi cele de sprijinire a întreprinderilor mici ºi mijlocii. Exemplele pot fi înmulþite, iar creºterea frecvenþei lor semnaleazã tendinþe de maturizare politicã a reprezentanþilor partidelor politice, inclusiv a celor din PDSR, capacitatea de a trece peste sursele de dezacord pentru a lucra în interesul public sau chiar în interesul naþional, pentru a încuraja reforma sau a sprijini

S.P. nr. 82/2000

creºterea bunãstãrii populaþiei. Iniþiativa legislativã a opoziþiei, iar în particular a PDSR, are la bazã în mult mai mare mãsurã decât orice alte acþiuni parlamentare un calcul raþional bazat pe presupoziþia cã existã ºanse mari ca respectivele acþiuni sã fie acceptate de cãtre adversarii politici, mai ales dacã porneºte de la o construcþie utilã, valoroasã. În multe cazuri, mai ales acelea în care este vorba despre iniþiative comune cu reprezentanþi ai partidelor aflate la putere, respectivele acþiuni au ºanse mari de a fi acceptate, pentru cã ceilalþi senatori sau deputaþi participã în calitate de colegi, nu de adversari politici.

Un capitol special al activitãþii parlamentare, dar care necesitã o cercetare care l-ar fi îndepãrtat prea mult pe autorul acestui studiu de obiectivul iniþial, este modul în care opoziþia, în particular PDSR, a participat sau susþinut prin vot anumite iniþiative ale partidelor din coaliþia majoritarã. Este vorba fie despre acþiuni în care se poate recunoaºte mai uºor interesul general, fie de negocieri între partidele de la putere ºi cele din opoziþie. Unele dintre acestea au fost prilejuite de existenþa în cadrul coaliþiei majoritare a unor divergenþe de interese sau chiar a unor conflicte, ceea ce a fãcut ca sã fie nevoie în anumite cazuri de înþelegeri cu PDSR-ul.

Adesea, comportamentul PD a fost ambiguu ºi contrar intereselor PNÞCD, PNL sau UDMR. De aceea, obþinerea unui sprijin din partea PDSR a fost de interes strategic. Chiar în legãturã cu iniþiativele coaliþiei cele mai contestate de cãtre opoziþie cum ar fi amendamentele la legea învãþãmântului sau legea privatizãrii I.A.S.-urilor PDSR a dovedit cã poate negocia în mod constructiv. Unele dintre aceste înþelegeri au vizat

30

Politicã internã tranºarea unor dispute legate de obþinerea unor posturi cheie în Parlament. Astfel, dupã înlocuirea lui Radu Vasile din postul de prim-ministru, când ministrul de Externe Andrei Pleºu a fost înlocuit de Petre Roman, fostul preºedinte al Senatului, s-a pus problema unui înlocuitor. PD ºi-a prezentat propriul candidat. PNL l-a propus în calitate de preºedinte al Senatului pe propriul preºedinte de partid. PDSR a sprijinit candidatul liberal. S-a spus atunci cã a fost una dintre punþile construite pentru o eventualã colaborare, dacã nu chiar alianþã, dupã alegerile generale din anul 2000. Ideea este cã de poziþiile adoptate de un partid în opoziþie, de atitudinile ºi de capacitatea de a negocia ºi face compromisuri politice depind foarte multe lucruri în viitor, inclusiv legate de schimbarea statutului, de trecerea din opoziþie la putere sau invers. Dar aplicarea jocului de sumã pozitivã în viaþa noastrã politicã se aflã abia la început.

Un capitol relevant pentru activitatea de opoziþie a PDSR a fost acela al moþiunilor simple ºi de cenzurã. În perioada 18 decembrie 1996 1 iulie 1999, opoziþia a depus la Parlament 17 moþiuni (simple ºi de cenzurã). Principalul partid al opoziþiei a participat la conceperea ºi susþinerea tuturor. Unele dintre moþiuni aparþin în exclusivitate PDSR-ului. La Senat au fost depuse 4 moþiuni simple: situaþia gravã a agriculturii româneºti (6 noiembrie 1997); situaþia chiriaºilor din imobilele locuinþe aflate în proprietatea statului (23 decembrie 1997); legalitatea procesului de privatizare pentru Societatea Naþionalã de Telecomunicaþii ROMTELECOM (24 martie 1998); statul de drept (care nu a fost dezbãtutã).

La Camera Deputaþilor, au fost depuse 4 moþiuni de cenzurã: incapacitatea Guvernului Ciorbea de a guverna þara (6 iunie 1997); angajarea rãspunderii Guvernului (9 iunie 1997); probleme privind incapacitatea de guvernare (21 decembrie 1998);

angajarea rãspunderii Guvernului (20 mai 1999).

Au fost depuse tot la Camera Deputaþilor 9 moþiuni simple: politica agrarã a Guvernului (6 martie 1997, moþiune în exclusivitate a deputaþilor PDSR); Ordonanþa nr. 11/1997 privind modificarea ºi completarea Legii nr. 118/1996 (13 mai 1997, moþiune în exclusivitate a deputaþilor PDSR); refuzul Primului Ministru de a demisiona din funcþia de Primar General al capitalei (20 mai 1997); disponibilizarea personalului din învãþãmânt, sãnãtate, justiþie ºi agriculturã (27 mai 1997); lipsa unei strategii a Guvernului în domeniul industriei (11 noiembrie 1997); situaþia din judeþele Harghita ºi Covasna (18 noiembrie 1997); scãderea nivelului de trai al populaþiei (16 decembrie 1997); problemele pensionarilor, medicamentele compensate (12 noiembrie 1998); situaþia forþei de muncã (4 februarie 1999, moþiune depusã în exclusivitate de deputaþii PDSR).

Toate moþiunile au fost respinse. În ciuda acestui rezultat, cele mai multe dintre acþiunile politice de depunere a moþiunilor au fost larg mediatizate, iar opinia publicã a putut sã vadã cum reprezentanþii puterii ºi cei ai opoziþiei ºi-au susþinut fiecare punctele de vedere. Chiar dacã multe dintre aceste moþiuni au fost doar pretexte pentru hãrþuirea adversarilor politici, ele au conþinut întotdeauna o dozã mai micã sau mai mare de adevãr, de argumente raþionale, de bune intenþii. În orice caz, moþiunile (ca ºi interpelãrile ºi intervenþiile opoziþiei) i-au pus pe reprezentanþii puterii de a da socotealã de actele lor politice, de acþiunile guvernamentale. Ideea de a da seama pentru acþiunea politicã, existenþa unui cadru legal, procedural, i-a fãcut pe reprezentanþii PDSR sã acorde o mai mare atenþie decât atunci când se aflau la putere argumentelor de ordin democratic, sã uzeze mai mult de instrumentele statului de drept

31

S.P. nr. 82/2000

Politicã internã ºi de prerogativele lor parlamentare. Pe de altã parte, cei care se aflã la putere din noiembrie 1996 încoace au fost mult mai sensibili decât predecesorii lor la argumentele opoziþiei. Chiar dacã de cele mai multe ori au fost siguri de faptul cã vor respinge moþiunile simple ºi de cenzurã, reprezentanþii puterii au fost întotdeauna mult mai atenþi la actele lor, la modul în care le-au justificat în faþa opiniei publice, a presei ºi mai ales a opoziþiei politice. Capitolul moþiunilor meritã însã o atenþie specialã, un studiu separat ºi aprofundat. Multe dintre datele legate de dezbaterile legate de moþiuni sunt publice. Ele nu aºteaptã decât interesul cercetãtorilor, precum ºi o analizã cât mai aplicatã.

Cel mai consistent atac împotriva coaliþiei CDR USD UDMR a fost formulat de cãtre PDSR în cadrul Conferinþei sale Naþionale din octombrie 1999. Acolo, preºedintele pedeserist Ion Iliescu a prezentat un raport care sintetiza cele patru cauze profunde ale eºecului guvernãrii: 1. multiplicarea, dincolo de prevederile Constituþiei ºi a legilor þãrii, a centrelor de putere, de decizie, ca ºi funcþionarea lor ocultã, dincolo de orice fel de control democratic ; 2. renunþarea la utilizarea pârghiilor de influenþare pozitivã a economiei, în favoarea presupuselor acþiuni reglatoare ale mecanismelor de piaþã, precum ºi a deciziilor arbitrare ºi discreþionare ale organismelor financiare internaþionale ; 3. prelungirea nefireascã a viziunilor ºi lozincilor primitive promovate de opoziþia agresivã dinainte de anul 1996, lansate în primii ani postrevoluþionari, privind presupusa confruntare dintre «anticomuniºti» ºi «comuniºti», confruntare artificialã pe care PNÞCD ºi PNL, doresc sã-ºi construiascã, în lipsa de altceva mai bun, ºi viitoarea campanie electoralã ; 4. incoerenþa echipei ºi acþiunii guvernamentale, ca ºi a funcþionãrii coaliþiei, atât la nivel naþional, cât ºi local .

Pentru a explica prima cauzã, Iliescu pornea de la exemple concrete (privatizarea, acordarea de facilitãþi fiscale ºi vamale, scutirea de platã

S.P. nr. 82/2000

a unor datorii), dar a ajuns la interpretãri dintre cele mai discutabile. Lipsa de echilibru între critica aplicatã a guvernãrii de coaliþie ºi interpretãrile total aberante ale funcþionãrii puterii, mai ales cã faþã de perioada când PDSR ºi Iliescu se aflau la putere s-au înregistrat paºi înainte, lipseºte în cele din urmã retorica pedeseristã de consistenþã. În mod periodic, în activitatea politicã de opoziþie a PDSR-ului se manifestã atitudini, mentalitãþi ºi chiar acþiuni care sunt contrare spiritului democraþiei liberale, statului de drept sau chiar opþiunilor clare ale clasei politice româneºti pentru integrarea în NATO ºi UE. În momente grele, de cumpãnã pentru democraþie ºi pentru soarta geopoliticã a României, chiar ºi acum când se aflã în opoziþie, PDSR se manifestã exact precum înainte de noiembrie 1996. Oricât de mult ar încerca anumiþi lideri sã imprime un spirit de modernizare sau democratizare, oricât de constructiv s-ar manifesta acest partid în anumite privinþe, acþiunile sale ambigue pun sub semnul întrebãrii nu numai partidul în sine, dar chiar ºi soarta democraþiei ºi a statului de drept în România.

Vehicularea frecventã a ideii alegerilor anticipate, susþinerea (cel puþin simbolicã) a miºcãrilor sociale, grevelor, a oricãror acþiuni destabilizatoare, critica lipsitã de argumente a iniþiativelor reformiste ale adversarilor, discursul populist ºi provocãrile naþionaliste, atitudinile antioccidentale ºi promoscovite, pro-chineze sau pro-Miloºevici, toate acestea împiedicã acceptarea necriticã a ideii cã PDSR s-ar fi despãrþit de trecutul nedemocratic.

Una dintre cele mai complexe definiþii ale partidelor politice a fost datã de cãtre Joseph LaPalombara ºi Myron Weiner, în studiul The Origin and Development of Political Parties (publicat în celebrul volum editat de cei doi, Political Parties and Political Development).

Nu am sã citez aici definiþia, ci numai una dintre cele patru condiþii pe care autorii le considerã obligatorii pentru a admite cã o organizaþie politicã este un partid politic, anume cea legatã de continuitatea în organizare . Aceasta înseamnã cã este

32

Politicã internã vorba despre o organizaþie al cãrei ciclu de viaþã nu depinde de acela al liderilor care o conduc în mod curent. Alþi autori considerã cã un partid politic nu poate fi considerat ca relevant decât dacã a trecut de trei ori consecutiv de testul alegerilor generale, în mod individual, ca partid de sine stãtãtor, cu acelaºi nume, fãrã a face parte din vreo coaliþie sau alianþã electoralã. În acest sens, în Parlamentul României un singur partid politic a intrat de trei ori consecutiv (1990, 1992, 1996) Uniunea Democratã a Maghiarilor din România. În rest, partidul cu cele mai multe voturi din 1990 (65%), anume FSN, a dispãrut, în timp ce partidul istoric cel mai important (PNÞCD) a intrat de douã ori sub umbrela CDR. Dacã ne referim la celãlalt criteriu, majoritatea partidelor din România sunt încã sub conducerea liderilor istorici, ale fondatorilor partidului. PDSR, ca ºi PD, ApR, UFD, PRM, ANCD, PPR se aflã încã sub conducerea personalitãþilor care au fost de la bun început în fruntea partidului Ion Iliescu, Petre Roman, Teodor Meleºcanu, Varujan Vosganian, Corneliu Vadim Tudor, Victor Ciorbea, Radu Vasile. Spre deosebire de PNÞCD, PNL sau UDMR, care deja au supravieþuit înlocuirii prin noi alegeri, demitere sau deces a liderilor (Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu), nu existã încã certitudinea cã toate celelalte partide sunt altceva decât partide ale unei singure personalitãþi. Rãmâne de vãzut dacã ele vor supravieþui dispariþiei fizice, retragerii sau alegerii unui alt lider. În ceea ce-l priveºte pe Ion Iliescu, el a fost mereu locomotiva partidului. Fostul preºedinte al României a tras ani de zile dupã el partidul, obþinând constant mai multe procente. În alegerile din 1990, preºedintele (autodesemnat de atunci) a obþinut 85% din voturile exprimate, în timp ce FSN obþinea doar 66 ºi 67% din voturi în cele douã Camere ale Parlamentului. În 1992, preºedintele (ales) Iliescu obþinea în primul tur de scrutin 47,3%, iar FDSN numai 27,7%. În 1996, cu toate cã urma sã piardã postul de preºedinte, Iliescu obþinea în primul tur 32,2%, iar PDSR (care deja optase

pentru a treia denumire ca formaþiune politicã) avea mult mai puþin, 21,5% din voturi la Camera Deputaþilor ºi 23,5% la Senat. Aceastã tendinþã s-a menþinut multã vreme, chiar ºi când partidul s-a aflat în opoziþie. Însã, de mai mult de o jumãtate de an încoace, sondajele de opinie indicã o scãdere a candidatului prezidenþial sub nivelul PDSR. În noiembrie 1999, momentul de maxim pentru principalul partid al opoziþiei, PDSR avea 46% din preferinþe, iar Ion Iliescu 44% (sondaj CURS). În ianuarie 2000, PDSR încã mai avea 40%, dar Iliescu scãdea la 37% (sondaj IMAS). În februarie 2000, PDSR scãdea la 36,5%, iar Iliescu la 35,7% (sondaj BCS). Nu este vorba despre o tendinþã fixã, pentru cã în alte sondaje Iliescu se aflã cu câteva procente peste partid, dar schimbarea este semnificativã. În alegerile din 1990 ºi 1992, Iliescu avea cu 20% mai mult decât partidul, în 1996 cu 10% mai mult, iar acum nu mai reuºeºte adesea sã rãmânã nici mãcar la nivelul partidului. Este vorba despre o personalitate politicã cu prestigiul tot mai erodat, iar recentele scandaluri politice ( firul roºu , datul peste bot ca reacþie la criticile unor congressmeni americani) nu vor întârzia sã îi scadã ºi mai mult din simpatia publicã. Am emis într-un editorial recent teza cã PDSR are nevoie de o nouã locomotivã politicã, precum ºi ipoteza cã Adrian Nãstase ar fi personalitatea pedeseristã care ar putea sã obþinã chiar mai mult de 50% din voturi încã din primul tur de scrutin. Motivaþia unei asemenea ipoteze trebuie cãutatã în scãderea spectaculoasã în sondajele de opinie a CDR ºi a preºedintelui Emil Constantinescu. Ea nu ia în calcul faptul cã atât Convenþia Democraticã din România, cât ºi alesul acesteia la Preºedinþie au dat dovada unor calitãþi remarcabile în campania electoralã.

Chiar dacã multã vreme a persistat îndoiala cu privire la viabilitatea sa, existã toate datele ca PDSR sã supravieþuiascã dispariþiei sau retragerii liderului istoric Iliescu. Fostul partid de guvernãmânt a supravieþuit cu bine ºocului pierderii puterii ºi trecerii în opoziþie, iar antipatia pe care ºi-au atras-o unele partide aflate la guvernare pare a fi un capital

33

S.P. nr. 82/2000

Politicã internã masiv. Preºedintele pedeserist a urcat din nou în sondaje câtã vreme nu a fãcut nimic. Acum, de când cu scandalurile (majoritatea apãrute în anul electoral) ºi cu manifestãrile publice tot mai frecvente, Iliescu face o mulþime de greºeli. Cea mai mare eroare a fost de a nu recunoaºte, în primã instanþã, faptul cã pe vremea când era preºedinte au avut loc consultãri ºi negocieri cu puterea de la Moscova în legãturã cu instalarea unui fir roºu , ca pe vremea regimului comunist. Dupã ce au apãrut documentele care probau ceea ce el negase, dupã ce o serie de înalþi funcþionari prezidenþiali (inclusiv principalul sãu consilier, generalul V.Ionel) din acea vreme au recunoscut cã nu era vorba de speculaþii de presã, ci de fapte politice reale, Iliescu a retractat, acum, îmi aduc aminte .

Unul dintre cele mai amuzante momente din istoria postdecembristã a fost legat de declaraþia PDSR-ului ºi a liderului acestuia cu privire la un complot al actualei puteri de a-l asasina pe fostul preºedinte Iliescu. Credulitatea doveditã de fostul preºedinte atunci când a apãrut un document absolut îndoielnic cu privire la existenþa unui plan de asasinare a sa, este o reminiscenþã de pe vremea când la Palatul Cotroceni se puneau la cale tot felul de scenarii antidemocratice. Chiar dacã perspectiva revenirii PDSR la putere face parte din jocul democratic, eventuala revenire a lui Iliescu la putere reprezintã un risc pentru consolidarea democraþiei. În general, prin calitatea intervenþiilor sale publice, Adrian Nãstase dã dovada nu numai a unui intelect superior ºi a unui nivel de culturã generalã incomparabil mai ridicat decât al ºefului sãu de partid, dar ºi de un simþ diplomatic mai subtil.

Cu toate acestea, el nu poate sã depãºeascã anumite obsesii conspiraþioniste cu privire la riscurile ºi ameninþãrile de securitate la adresa României. Unul dintre scenariile pe care le debiteazã periodic este legat de intenþiile maghiarilor, ale comunitãþii internaþionale sau ale unor anumite cercuri de interese, ba chiar ale unor români transilvãneni trãdãtori de a rupe Transilvania de România. Chiar ºi dupã ce Ungaria a intrat

S.P. nr. 82/2000

în NATO, promovarea unui discurs public antirevizionist este de naturã sã întreþinã cele mai iraþionale temeri ale populaþiei cu privire la intenþiile ºi interesele strãinilor de a atenta la suveranitatea ºi graniþele României.

Cea mai serioasã sursã de îngrijorare cu privire la o posibilã reîntoarcere a PDSR-ului la putere vine din repetatele declaraþii ale liderilor acestei formaþiuni politice cu privire la posibilitatea de a vota din nou împotriva reformelor ºi legilor actualei coaliþii. Unul dintre campionii declaraþiilor antidemocratice ºi antireformiste este fostul lider sindical Miron Mitrea, care ºi-a clãdit cariera politicã pe trãdarea intereselor sindicale în favoarea fostului partid de guvernãmânt, drept pentru care a fost rãsplãtit cu o importantã funcþie. Complet lipsit de culturã generalã, politeþe, simþ diplomatic, bun simþ, capacitate de a înþelege politica ºi chiar simþ moral, fostul lider sindical i-a ameninþat chiar pe actualii lideri politici cu închisoarea. Declaraþiile au fost considerate de cei mai mulþi comentatori politici ca fiind cu atât mai abominabile ºi mai cinice cu cât se refereau la lideri ai partidelor istorice, care au fãcut mulþi ani de închisoare politicã pe vremea totalitarismului comunist.

Istoria PDSR este diferitã, în funcþie de perioada în care formaþiunea condusã de Ion Iliescu s-a aflat la putere sau în opoziþie. Câtã vreme a fost la putere, cel mai mare partid politic din România a avut un comportament preponderent antidemocratic sau nedemocratic. El a preferat sã ignore majoritatea criticilor care i s-au adus vreme de ani de zile. Gestul cel mai democratic fãcut de PDSR în 1996 a fost acceptarea înfrângerii în alegeri, abþinerea raþionalã faþã de iniþiativa profund antidemocraticã de a scoate armata în strada. Lipsit de putere, PDSR a trebuit sã înveþe sã o recucereascã prin mijloacele luptei din opoziþie.

Cum majoritatea instrumentelor la dispoziþie erau de naturã proceduralã, legalã, constituþionalã, partidul condus de fostul preºedinte a trebuit sã înveþe mai întâi sã joace, iar apoi sã obþinã puncte jucând acest joc. Dar PDSR a continuat sã joace

34

Politicã internã în acelaºi timp ºi jocul nedemocratic pe care l-a practicat când era la putere. Amestecul de comportament democratic ºi nedemocratic, ba chiar antidemocratic face din aceastã formaþiune politicã de opoziþie una extrem de ambiguã. Ea se poate îndrepta fie într-o direcþie, fie într-alta, în cazul recuceririi puterii. În mod cert, lecþia opoziþiei democratice ºi a alternanþei la putere nu va putea fi uitatã . Pedeseriºtii nu vor uita niciodatã cât de uºor se pot schimba ipostazele ºi cum se pot întoarce împotriva ta când eºti în opoziþie greºelile fãcute la guvernare. Lecþia opoziþiei democratice, precum ºi proasta reputaþie dobânditã pe vremea când acest partid era aliat la putere cu Partidul România Mare ºi cu Partidul Unitãþii Naþionale a Românilor, îi face astãzi pe liderii acestui partid sã excludã orice alianþã viitoare cu foºtii prieteni. Deschiderea pedeseriºtilor cãtre forþele stângii democratice sau cãtre liberali, faptul cã se merge pe ipoteze postelectorale de deschidere reformistã, aratã cât de mult s-a schimbat partidul. În acelaºi timp însã, ameninþãrile unor lideri pedeseriºti cu privire la anularea reformelor fãcute de actuala coaliþie, menþine PDSR în zona partidelor cu un potenþial democratic încã redus. Dacã însã asemenea declaraþii nu reprezintã decât focuri de artificii , atunci situaþia se schimbã. Se vor mai întâmpla multe în acest an electoral înainte de a ºti dacã PDSR va mai rãmâne în opoziþie sau va reveni la putere.

CINE NE CITEªTE:

Sfera Politicii este o revistã de þinutã, care reflectã cu maturitate procesele tranziþiei, reforma economiei ºi a societãþii româneºti declanºate în urmã cu zece ani, prin demolarea sistemului totalitar comunist. Am speranþa cã revista nu va face abstracþie de sfera ideilor ºi experienþei social-democraþilor români, în care cetãþenii îºi pun speranþele de viitor.

Ion Iliescu

Preºedintele P.D.S.R., fost preºedinte al României

DAN PAVEL Absolvent al Facultãþii de Filosofie, Universitatea Bucureºti.Doctor în filosofie. A fost director de cercetare la Institutul de Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã. A fost redactor-ºef adjunct la revistele 22 ºi Polis. Autor al lucrãrilor Bibliopolis ºi Etica lui Adam. Sau de ce scriem istoria. Recent a publicat Cine ºi de ce? Interviuri despre politicã ºi alte tabuuri.

35

S.P. nr. 82/2000

Politicã externã

Extremismul politic în Germania GABRIEL SÃVULESCU Privit în ansamblu, sistemul de partide din Germania este catalogat politologic drept deosebit de stabil. Timp de 30 de ani, curentele doctrinare dominante: liberalism, creºtin-democraþie, socialdemocraþie dominau viaþa parlamentarã. În urma revoltei studenþeºti a anilor 68- 69, dar ºi a imploziei real-socialismului , s-au etalat noi formaþiuni, atât în coridorul neparlamentar, cât ºi în cel parlametar. La Stânga predominã grupãrile marxiste, iar la Dreapta dominã formaþiunile xenofobe ºi neonaziste.

Extrema Stângã. Marxism, neomaoism, celule teroriste Implozia real-socialismului nu a extirpat formaþiunile de sorginte marxistã. Cea mai importantã formaþiune de sorginte marxistã persistã sã rãmânã formaþiunea Deutsche Kommunistische Partei DKP, Partidul Comunist German. Înfinþat în 1972, Partidul Comunist German numãrã în rândurile sale cca. 15.000 de membri ºi simpatizanþi. Doctrina Partidului Comunist German se orienteazã strict la ideile marxism-leninismului ortodox, repugnând atât ideile neo-socialiste reformatoare, dar ºi experimentele cubanez ºi chinez de socialism al mileniului trei . În ultimii doi ani comuniºtii germani ºi-au centralizat campaniile politice în jurul sãrbãtorii de 1 Mai, participând atât în comitetele de organizare dar ºi în funcþia capitalistã de sponsor politic , finanþând astfel manifestaþiile ºi mitingurile de 1 Mai. Al doilea pivot politic al Partidul Comunist German îl constitituie colaborarea politicã cu Platforma Comunistã , nucleu doctrinar ultramarxist al Partidului Socialismului Democratic , colaborare care a înlesnit candidatura unor membri de vârf comuniºti pe listele electorale

S.P. nr. 82/2000

ale PDS în alegerile pentru Parlamentul European din iunie 99 ºi în cadrul alegerilor locale din Landul Renania de Nord-Westfalia din septembrie 99.

Pe plan internaþional Partidul Comunist German întreþine relaþii politice cu Partidul Comunist Austriac (KPÖ), Partidul Comunist Japonez (JPK) ºi Partidul Comunist Columbian (PCC). Perspectivele comuniºtilor germani rãmân limitate la capacitatea de campanie care o oferã sãrbãtoarea zilei de 1 Mai. În sectorul marxistleninist au apãrut în perioada Perestroikãi sovietice o serie de disidenþe marxist-revizioniste. Cea mai activã disidenþã este Kommunistische Partiei Deutschlands KPD, Partidul Comunist al Germaniei.

Formaþiunea comunistã KPD propagã un marxism militant, neparticipând în sistemul competiþional al alegerilor parlamentare, regionale ºi locale.

Formaþiunea KPD s-a înfiinþat în 1993 activând în spiritul marxism-leninismului revoluþionar ºi militant . KPD repugna cultul personalitãþii, criticând orientarea real-socialismului în jurul unor lideri ºi conducãtori (Stalin, Ceauºescu, Castro). Activitatea militantã a formaþiunii KPD se orienteazã pe plan intern în colectarea de noi membri ºi prozeliþi ºi în sprijinul logistic ºi financiar al altor formaþiuni cu caracter militant-revoluþionar. Printre acestea se numãrã: gherila urbanã marxistã anti-europeanã Revolusjoo din Norvegia, celula marxistã antieuroepeanã Oktober din Danemarca ºi formaþiunea militantã kurdã TDKP . În prezent activitãþile politice internaþionale ale KPD se concentreazã în campanii propagandistice mass-media, desfãºurate în sprijinul eliberãrii unor tovarãºi de luptã din Ecuador, Tunisia, Mexic ºi Columbia. În acelaºi spectru politic activeazã formaþiunea Marxistisch-Leninistische Partei Deutschlands

36

Politicã externã MLPD, Partidul Marxist-Leninist al Germaniei.

Conform propriilor informaþii MLPD s-a înfinþat în 1982, drept partid marxist-leninist de tip nou, negând cultul personalitãþii propagat de Stalin ºi Mao-Tse-Dung. Doctrina MLPD fuzioneazã ideile clasice ale marxism-leninismului cu maoismul. Spre deosebire de alte formaþiuni, MLPD participã în funcþie de gradul organizatoric local la alegeri parlamentare, regionale ºi locale. În ultimii doi ani MLPD a participat atât la alegerile europene din iunie 99, dar ºi la alegerile regionale din Landul Renania de Nord-Westfalia din mai 2000. În ambele scrutinuri MLPD a obþinut scorul de 0,5%. Activitatea politicã a MPLD se orienteazã în funcþie de agenda politicã. Activiºti ai MLPD sunt prezenþi atât la acþiuni protestatare organizate de cãtre sindicatele germane, dar ºi la demonstraþii anti-NATO sau manifestaþii anti-imperialiste organizate de diferite grupãri în sprijinul unor acþiuni militante desfãºurate în preponderenþã în Lumea a III-a. MLPD întreþine relaþii strânse cu formaþiuni ºi celule cu profil doctrinar asemãnãtor, în majoritatea lor din Uniunea Europeanã ºi America Latinã. În spectrul politic militant trotzkist activeazã formaþiunea Partei für Soziale Gerechtigkeit PSG, Partidul Dreptãþii Sociale. Formaþiunea PSG se poziþioneazã drept formaþiunea trotzkistã istoricã, anti-stalinistã ºi anti-social-democratã . Conform propriilor date, PSG cuprinde 15.000 de membri cotizanþi. În 1998 PSG a participat la alegerile parlamentare, obþinând 0,25%. Activitatea PSG se concentreazã în organizarea de seminarii ºi conferinþe axate pe evantaiul temelor trotzkiste. În ansamblu formaþiunea PSG este asemãnãtoare unui club de discuþii, neetalându-ºi membrii în campanii doctrinare cu caracter public. Pe plan internaþional PSG întreþine relaþii cu formaþiuni asemãnãtoare. În culoarul trotzkist activeazã celula trotzkistã Linksruck , Stânga Revoluþionarã . Formaþiunea Linksruck propagã un trotzkism militant ºi un acþionism omniprezent. Celula trotzkistã s-a înfinþat la finele anilor 80, având la bazã ideile ºi experienþa de la campania desfãºuratã de cãtre celulele

trotzkiste participante la grevele minerilor britanici din perioada 1982-1983. Semnificativ pentru activitatea celulei Linksruck este neparticiparea în alegeri ºi omniprezenþa activiºtilor neotrotzkisti la toate manifestaþiile desfãºurate în culoarul politic de Stânga din Germania. Gruparea Linksruck îºi concentreazã acþiunile militante în centrele tradi-þionale stundenþeºti, cu preponderenþã în Berlin, Frankfurt, Freiburg, Hamburg, Hanovra ºi Köln. În spectrul formaþiunilor militant-radicale se numãrã ºi formaþiunea Jungdemokraten/Junge Linke JD/JL, Tinerii Democraþi/ Stânga Tânãrã . Formaþiunea JD/JL a parcurs o istorie ºi o genealogie deosebit de interesante.

JD s-au înfinþat în 1920, drept organizaþie de tineret de orientare liberalã. JD a activat pânã în 1982 drept organizaþie de tineret a Partidului Liberal Democrat, desprinzându-se de acest partid în urma schimbãrii guvernamentale din toamna anului 1982. În perioada 1982-1990 formaþiunea JD a colaborat pe plan politic cu Miºcarea Ecologistã, pãstrându-ºi în mod juridic independenþa organizatoricã. Implozia real-socialismului în perioada 1990-1991 va balansa aceastã organizaþie în spectrul militant de stânga. În 1993 formaþiunea JD fuzioneazã cu Marxistische Jugend , formaþiunea militantã desprinsã din Partidul Socialismului Democratic , fuzionând sub noua denumire Tinerii Democraþi/Stânga Tânãrã . În cadrul JD/JL activeazã cca. 5.000 de membri cotizanþi. Activitãþiile politice se axeazã în organizarea de seminarii cu profil militant ºi activitãþi militante.

Evantaiul acestor activitãþi cuprinde: blocarea de ºine de cale feratã, blocarea unor centre de trafic urban, blocarea unor autostrãzi, perturbarea traficului în comun. Activiºti ai JD/JL participã în mod curent la mineriadele de stradã din Berlin desfãºurate în finalul manifestaþiilor de 1 Mai ºi în cadrul Zilelor Haosului , event cu profil militant care se desfãºoarã anual la Hanovra. Conform materialelor publicate de Serviciul Intern de Securitate din Germania (Verfassungsschutz) formaþiunea JD/JL este consideratã drept un nucleu militant de stânga, care activeazã în mod agresiv împotriva sistemului

37

S.P. nr. 82/2000

Politicã externã capitalist . În acest an, JD/JL ºi-a propus o serie de activitãþi de sabotaj ºi perturbare a activitãþii publice în cadrul complexului expoziþional EXPO ºi perturbarea activitãþilor taberelor de varã organizate de cãtre celule ºi gherile neonaziste . În culoarul de stânga mai activeazã o serie de gherile urbane cu profil radical de stânga, care însã nu sunt organizate în mod ierarhic ºi îºi desfãºoarã activitatea în mod ad-hoc.

Extrema Dreaptã: Nazism, neofascism, naþional-socialism, socialism cu caracter naþional Culoarul politic de Dreapta este caracterizat de formaþiuni cu trenã neonazistã, sau populistxenofobã. Cea mai importantã formaþiune este Die Republikaner , Republicanii REP. Formaþiunea s-a înfiinþat în august 1982 drept disidenþã creºtindemocratã. În perioada 1982-1988, Republicanii nu au participat în mod curent la viaþa politicã, concentrându-se în schimb la organizarea în teritoriu. Ascensiunea politicã a formaþiunii REP va cunoaºte însã în anii 1989-1990 o carierã fãrã precedent în Germania.

Participarea la ºapte alegeri regionale ºi locale, precum ºi în cadrul alegerilor pentru Parla-mentul European din iunie 1989, va propulsa formaþiunea condusã de ex-ofiþerul SS Schönhuber în jurul marjei de 7%.

Ascensiunea se datoreazã doctrinei xenofobe ºi populiste propagatã de cãtre formaþiunea condusã de Schönhuber. Ajunºi în consilii locale, parlamente regionale ºi în Parlamentul European, Republicanii, în lipsa unei tradiþii politice îºi vor concentra forþele în lupte fratricide, soldate cu diferite sciziuni, demisii ºi dispariþia subitã de pe scena politicã. În urma acestei evoluþii, formaþiunea îºi va menþine un nucleu organizatoric puternic numai în Landul Baden-Würtenberg, unde la alegerile regionale din 1992 ºi 1996 Republicanii cuceresc concomitent scorul de 12%. La nivel federal Republicanii au obþinut în alegerile federale parlamentare din 1990, 1994 ºi 1998 scorul de 2%. În ultimii doi ani, Republicanii ºi-au concentrat activitãþiile în cadrul stabilizãrii ºi dezvoltãrii activitãþii politice în cadrul reprezentanþelor locale ºi

S.P. nr. 82/2000

regionale din Landurile Hessa, Renania-Palatinat, Bavaria ºi Baden-Würtemberg. Deasemenea Republicanii sunt reprezentaþi în consiliile locale din Hanovra, Köln ºi Frankfurt am Main. Cu toate aceste succese la nivel local, Republicanii nu ºi-au cizelat un lider charismatic cu acces la mass-media de gen Haider ºi neavând tradiþia istoricã a unei Drepte Republicane cicatrizate de cãtre Front National , formaþiunea Republicanii persistã sã rãmânã o formaþiune xenofob-populistã cu o oarecare importanþã politicã la nivel regional.

O altã formaþiune de sorginte xenofobã este Deutsche Volksunion DVU, Uniunea Poporului German . Formaþiunea DVU s-a înfiinþat în 1987 ºi cuprinde cca. 15.000 de membri cotizanþi.

Formaþiunea DVU rãmâne un paradox al sistemului de partide din Germania. DVU este structurat politic ºi organizatoric în jurul imperiului ºi a charismei omului de afaceri ºi multimilionarului Gerhard Frey. Frey, care pânã la lansarea pe scena politicã a figurat drept editor al unor ziare cu profil naþionalist ºi revizionist, ºi-a structurat formaþiunea conform unei firme de distribuþii de publicaþii mass-media. Marea majoritate a membrilor cotizanþi ai DVU sunt abonaþi sau cititori ai sãptãmânalului Deutsche Nationalzeitung .

Doctrina politicã este structuratã pe calapodul unui xenofobism, ºovinism ºi antisemitism primitiv, uneori atingând gradul de pamflet politic. Ascensiunea politicã a DVU a cunoscut douã decade. Prima decadã cuprinde anii 1991-1992. În cadrul acesteia DVU obþine în alegerile regionale ºi locale din Landul Bremen ºi Schleswig-Holstein 5,2% respectiv 5,4%, cucerind astfel în ambele parlamente statutul de fracþiune parlamentarã. Asemãnãtor traiectoriei Republicanilor , cucerirea posturilor de parlamentari a declanºat seria scandalurilor interne, a sciziunilor, finalizându-se prin dispariþia de pe eºichierul politic.

DVU nu a candidat la alegerile parlamentare federale din 1990 ºi 1994. DVU cunoaºte însã în 1998 ºi 1999 o revenire spectaculoasã pe scena politicã. În mai 1998 DVU în cadrul alegerilor regionale din Landul Sachsen-Anhalt cucereºte 12,8%, fracþiunea parlamentarã cuprinzând

38

Politicã externã 16 deputaþi. Succesul din mai 1998 se va repeta în iunie 1999 în cadrul alegerilor locale din Landul Bremen ºi în cadrul alegerilor regionale din Landul Brandenburg unde DVU va obþine 5,5%. Datoritã faptului cã partidul este practic o sucursalã politicã a casei de edituri conduse de Gerhard Frey, DVU este lipsit de o viaþã politicã internã activã, o mare parte din funcþionarii ºi demnitarii aleºi au pãrãsit partidul, o mare parte înfiinþând la rândul lor alte formaþiuni sau figurând drept deputaþi sau consilieri independenþi. În alegerile parlamentare din septembrie 1998, DVU a obþinut 1%. În ansamblul forþelor de extremã dreapta, DVU rãmâne un fenomen politic, un furuncul al absurdului ºi al xenofobiei primitive.

Spectrul politic al extremei dreapta militante este însã concentrat de Nationaldemokratische Partei Deutschlands , Partidul Naþional-Democrat al Germaniei. Formaþiunea NPD s-a înfiinþat în 1962 ºi se autodefineºte drept formaþiune politicã militantã cu orientare naþional-democratã ºi singura formaþiune de rezistenþã naþionalã a poporului German . Încã de la înfiinþarea sa, Partidul Naþional-Democrat din Germania este perceput drept partid neofascist. În perioada 1962-1966, pe fundalul nemulþumirilor spectrului social rural, NPD cunoaºte o ascensiune politicã bruscã. Din zece Landuri, NPD va cuceri în numai trei ani ºapte, iar la alegerile parlamentare federale din septembrie 1969 neofasciºtii germani vor obþine 4,3%. Acest scurt apogeu va fi urmat de lupte intestine, sciziuni ºi bascularea acestei formaþiuni sub cota statisticã electoralã de 0,5%. Renaºterea politicã a Partidului Naþional-Democrat din Germania se va petrece însã la mijocul anilor 90, perioadã în care partidul va cunoaºte o infuzie de cadre provenite din fostul partid stalinist guvernamental al defunctei RDG. În urma acestei evoluþii neofasciºtii germani se vor întineri la nivel de cadre, ºi vor adopta doctrina revoluþiei socialismului cu caracter naþional . În cadrului ultimului congres NPD a abordat strategia politicã de rezistenþã naþionalã împotriva sistemului parlamentar .

Actualul program al NPD cumuleazã ideile naþionalismului cu cele ale socialismului. Sistemul capitalist este caracterizat drept un sistem economic strãin poporului German . Drept strategie naþionalã

NPD îºi propune naþionalizarea tuturor ramurilor economice ºi retrocedarea patrimoniului economic poporului german . În consecinþã NPD se opune atât monedei unice EURO, dar ºi tuturor colaborãrilor economice internaþionale. În viziunea sa geopoliticã emisfera vesticã este caracterizatã drept vatra rasei albe . În viziunea NPD rasa albã cuprinde ramura europeanã, unde predominã cultura naþionalã ariano-germanã ºi ramura rusofilã, care cuprinde spaþiul politic al CSI. Alãturi de aceste douã fãgaºe culturale omogene se aflã civilizaþia chinezã cãreia i se atribuie dreptul de hegemonie culturalã ºi spaþiul naþional în Asia .

Subsumând doctrina Partidului NaþionalDemocrat din Germania , politica internaþionalã a mileniului trei va fi dominatã de trei naþiuni: Germania, Rusia ºi China. Perioada dictaturii naþional-socialiste 1933-1945 este caracterizatã drept un eºec al revoluþiei naþionale . În finalul doctrinei NPD sunt configurate ideile strategiei Revoluþiei Naþionale ºi Socialiste .

NPD se poziþioneazã în directã opoziþie faþã de sistemul parlamentar ºi îºi propune mobilizarea tineretului german în acþiuni de rezistenþã politicã faþã de sistemul politic parlamentar . În urma acestei radicalizãri, Partidul NaþionalDemocrat din Germania cunoaºte trãsãturile unei trupe paramilitare, membrii activi purtând uniforme, activând subordonaþi unei ierarhii interne. Celulele organizatorice cuprind un numãr de participanþi mediu, etalate unui etaj organizatoric superior care, de la caz la caz, mobilizeazã membrii ºi simpatizanþii în cadrul manifestaþiilor de partid. Evenimentul major al activitãþii politice a Partidului Naþional-Democrat din Germania îl constituie manifestaþiile zilei de 1 Mai, ziua rezistenþei socialismului naþional . Drept urmare celulele de partid organizeazã la nivel federal marºuri ºi manifestaþii în public, care în mare majoritate ori sunt interzise pe cale administrativã sau se finalizeazã în lupte corp la corp cu forþele de ordine.

GABRIEL SÃVULESCU Consultant politic liberprofesionist. Rezident în Germania. Proprietar ºi manager al propriei firme de consultanþã politicã ºi strategie mass-media GS PUBLIC RELATIONS.

39

S.P. nr. 82/2000

Politicã externã

Haider ºi Noua Dreaptã DIANA MARIAN

Dacã comunismul pãstreazã ºi astãzi în þãrile vest-europene o aurã de utopie rafinatã, sortitã prin însãºi natura ei eºecului,1 fascismul ºi nazismul, la fel de europene ca ºi originile marxismului, au devenit dupã procesele de la Nürnberg teme tabu în politica europeanã, astfel cã noile generaþii ale extremei drepte, adesea descendenþi direcþi ai eºaloanelor inferioare ale regimurilor naziste, au fost nevoite sã se adapteze ºi sã îºi exerseze inventivitatea ºi capacitatea de disimulare dacã doreau sã poatã avea acces la scena politicã, deci sã rãmânã în cadrul legal. Pentru cã faþã de comunism, ale cãrui simboluri se mai gãsesc ºi astãzi la vedere, de vânzare pe pieþele europene ale colecþionarilor de curiozitãþi, orice încercare de reactivare sau arborare de simboluri fasciste este aspru pedepsitã de lege. Se poate spune cã practic partidele extremei drepte s-au orientat din necesitate cãtre un stil eminamente postmodern, al camuflãrii ºi al înceþoºãrii, al unei poziþii duplicitare între sugestie ºi declaraþie neatacabilã juridic. Istoria post-fascismului are deja peste 50 de ani, ºi în acest timp ea a trecut prin diferite faze. Noii fasciºti s-au perfecþionat în cameleonizare, astfel cã astãzi e imposibil, adesea, sã fie identificaþi în mod univoc. Conceptul de noua dreaptã e poate cel mai potrivit instrument de analizã a noilor tendinþe în cadrul dreptei. Acest concept demonstreazã cum se poate aplica o relativizare unor concepte modern-extremiste, astfel încât sã fie transformate, ca într-un proces de spãlare a banilor, în concepte postmodern-populiste nepãtate .

Noua dreaptã e un curent intelectual consacrat în anii ºaizeci în Franþa sub numele de Nouvelle Droite care încearcã sã ºteargã diferenþele

S.P. nr. 82/2000

dintre grupãrile ºi fenomenele conservatoare ºi cele de extremã dreapta. Apãrut ºi ca o reacþie la o tendinþã evidentã de stânga a societaþii din acea perioadã, acest curent intelectual studiazã gânditori clasici ai extremei drepte ca Julius Evola, de exemplu, ºi ridicã pretenþia de a fi singurul reprezentant legitim al valorilor conservatoare de dreapta, puse mult în discuþie într-un climat public dominat de idei liberale ºi socialiste. Din punct de vedere social-politic, noua dreaptã este doar vârful aisbergului, a cãrui bazã este formatã pe de o parte de grupãrile clasice de extremã dreapta, pe de alta însã ºi de o reacþie la senzaþia difuzã rãspânditã în societate începând cu anii ºaptezeci, dupã care societatea noastrã tinde sã cadã într-un cretinism intelectual, într-un mimetism ºi o uniformizare totale .2 În mass-media vesticã se propagã pãrerea cã noua dreaptã nu este altceva decât o foarte micã parte a tineretului care, lãsându-se fascinatã de paseiºti, se îmbracã în diverse uniforme militare ºi practicã violenþa pe strãzi, deci fãrã o structurã politicã organizatã, dând astfel conceptului o nuanþã de marginal.3 În aceastã zonã a unei drepte redimensionate ºi ocultate se poate situa ºi fenomenul austriac FPÖ-Jörg Haider. Mistificãri, relativizarea unor valori europene deja tradiþionale, o poziþie politicã ce înclinã sã confiºte cât mai multe din tendinþele societãþii dupã principii de marketing (atragerea de clienþi din varii zone sociale ºi economice), toate acestea fac parte din comportamentul politic al acestui partid ºi în special al liderului lui. Însãºi confiscarea liberalismului austriac (Freiheitliche Partei ar însemna la origine Partid Liberal, într-o traducere mai germanicã, deci poate ºi cu o nuanþã

40

Politicã externã mai naþionalistã, a termenului de Liberalismus) pare sã facã ºi ea parte din aceastã mistificare continuã. În anii nouãzeci, Heide Schmidt, în acea vreme una din politicienele cele mai importante ale partidului, membrã a parlamentului, se desparte de Haider, fondând Liberales Forum , în dorinþa de a restabili o tradiþie liberalã austriacã realã, în afara FPÖ. În aceste zile, partidul ei, care nu a mai reuºit sã intre în parlament la alegerile din octombrie 99, este zguduit de scandaluri ºi neînþelegeri la vârf, iar Heide Schmidt s-a resemnat, conducând acum un talk-show TV. Faptul cã liberalismul autentic nu cunoaºte un suport substanþial în Austria se poate explica ºi prin mentalitatea socialã preponderent tradiþionalistã ºi succesul contrareformei catolice.

Condusã din anii cincizeci, cu mici întreruperi, de o coaliþie socialist-conservatoare, Austria e o þarã obositã de un sistem politic ºi economic care a eºuat în mare parte în ineficienþã ºi în incapacitatea de regenerare. Sãturat de o elitã politicã transformatã într-o oligarhie autenticã ce-ºi împãrþea poziþiile influente pe criteriul apartenenþei la unul din cele douã partide aflate la guvernare, o mare parte a electoratului austriac a cãutat sã se redirecþioneze ºi sã caute promisiuni în alte direcþii ale spectrului politic. Atât incapacitatea vechilor elite de a gãsi noi modalitãþi de legitimare cât ºi afecþiunea scãzutã a austriacului de rând pentru valori liberale, pentru economia de piaþã ºi deschidere4 a fãcut din Austria o piaþã electoralã în care dimensiunile discursului lui Haider sã fie dacã nu apreciate, cel puþin privite ca fiind singura alternativã viabilã la guvernarea coruptã ºi incapabilã de reformã a socialist-conservatorilor. Conform exit poll-ului care a urmat alegerilor din octombrie 19995 , 65% din alegatorii FPÖ ºi-au manifestat opþiunea pentru acest partid pentru cã FPÖ-ul scoate la ivealã abuzuri grave ºi scandaluri iar 63% dintre aceeaºi alegãtori considerau cã acest partid aduce un suflu nou ºi schimbare . Atitudinea ofensivã ºi necruþãtoare a lui Jörg Haider ºi a partidului lui la adresa coaliþiei de la guvernare, consideratã un circ de purici (FPD, 20.04.95), o adunare de

mincinoºi (FPD, 26.09.1987) sau un coteþ de gãini în care toate cotcodãcesc ºi niciuna nu face vreun ou (Die Presse, 17.09.1987) pãrea sã rãspundã la sentimentele conservator-paseist revoltate ale austriecilor ºi sã reuºeascã sã le transforme întrun capital electoral uriaº. ªi totuºi, 40% din alegãtorii FPÖ au votat acest partid datoritã personalitãþii lui Jörg Haider fãrã sã ºtie, aºa cum spunea Franz Fischler, comisarul EU din partea Austriei, ce tabu au încãlcat ºi fãrã sã realizeze gravitatea acestui fapt . Într-adevãr, marea majoritate a opiniei publice austriece s-a arãtat profund surprinsã de atitudinea asprã ºi indignatã a Uniunii Europene ca urmare a rezultatului alegerilor din octombrie. E oare o treime din electoratul austriac orb ºi extremist sau e Jörg Haider atât de capabil de disimulare ºi atât de carismatic-convingãtor încât sã devinã soluþia optimã pentru o bunã parte a electoratului austriac?

Pentru un rãspuns la aceastã întrebare e nevoie de o încercare de interpretare ºi de evaluare a discursului politic a lui Haider, o încercare de evidenþiere a conceptelor cu care acesta jongleazã în manevrele lui populiste ºi, mai ales, o tentativã de demitizare a jocului politic pe care acesta continuã sã îl facã de aproximativ 16 ani. Deºi discursul haiderian, postmodern în esenþã, e lipsit de coerenþã internã ºi e profund situaþional, existã totuºi o serie de termeni ºi concepte de dreapta sau pur ºi simplu populiste care apar frecvent, ca un lait-motiv, în discursul lui. Haider foloseºte o serie de atribute în anumite contexte, atribute cu o anumitã relevanþã ideologicã. Termenii haiderieni aduc o delimitare clarã bine-rãu, o delimitare modernã în esenþã, o absolutizare a unor teme populiste care ascund în fapt lipsa de valori ºi de scrupule. Haider luptã alaturi de austriecii autentici, harnici ºi cinstiþi impotriva strãinilor, leneºilor ºi mincinoºilor.

Austrieci autentici vs. strãini ºi azilanþi Deºi nu i se poate imputa faptul cã nu este familiarizat cu principiile toleranþei ºi ale aºa-numitei political corectness , principii cu care încearcã

41

S.P. nr. 82/2000

Politicã externã sistematic sã convingã opinia publicã internaþionalã ºi sã demonstreze cã de fapt ideile democratice primeazã, Haider cade frecvent în capcana xenofobiei ºi a intoleranþei. Folosind sintagme ca înstrãinare (Überfremdung), epurare etnicã (Umvolkung) împrumutate din arsenalul nazist, Haider a avertizat asupra pericolului pe care-l reprezintã politica permisivã a guvernului la adresa imigranþilor ºi a azilanþilor. Suntem ameninþati de posibilitatea unei continue înstrãinãri prin naturalizare( ) ºi prin extinderea în est. Recomand guvernului sã îºi creeze un nou electorat, fiindcã pe cel vechi nu mai poate fi deloc sigur . (Die Presse, 10. 07.1998). Miºcarea xenofobã a FPÖ-ului din 1993 condusã sub titlul Austria pe primul loc! nu a avut efectul scontat, în schimb a dus la desprinderea de partid a facþiunii liberale conduse de Haide Schmidt. Exprimând necesitatea unei soluþii finale (Endlösung) în privinþa strãinilor, campania electoralã a FPÖ-ului din Viena în septembrie 1999 expunea afiºe electorale care îndemnau la încetarea înstrãinãrii Austriei ºi abuzului de acordare a azilului politic . Broºura electoralã a partidului în septembrie 1999 conþinea sub titlul ªtiaþi cã o serie de revelaþii la adresa comportamentului strãinilor, asociat în principal cu traficul de droguri ºi criminalitate. Campania era în principal direcþionatã împotriva traficanþilor de droguri din þãrile africane care, conform unei reprezentante FPÖ în Parlament nu doar cã aratã altfel, ci se ºi comportã altfel, deosebit de agresiv.

Acest lucru se datoreazã naturii acestor oameni.

Majoritatea stau ilegal în Austria, majoritatea sunt traficanþi de droguri ºi sunt excesiv de agresivi .

(Stenografie dupã discursul în Parlament, 10.05.1999) Aceastã opinie despre inferioritatea nativã a persoanelor de culoare provenind din þãrile africane a fost apoi confirmatã de Haider însuºi: Am fost în Namibia cu familia mea pentru cã am vrut sã constat cum este sã trãieºti împreunã cu negrii acolo unde ei sunt majoritari. Cu negrii existã o problemã.

Nici mãcar acolo unde deþin majoritatea nu reuºesc sã facã nimic. Nu are rost nici mãcar sã îþi baþi

S.P. nr. 82/2000

capul cu ei. (ZiB, 1.03.1995) Campania mistificarii ºi acerbei exagerãri a culminat cu teoria explicativã a preºedintele Parlamentului, Thomas Prinzhorn, membru marcant al FPÖ, teorie referitoare la numãrul mare de strãini din Austria. Azilanþii ºi strãinii au o serie de avantaje. Ei primesc de la asistenþii sociali medicamente pe bazã de hormoni pentru creºterea fertilitãþii lor. Austriecii rar primesc aºa ceva. (Stuttgarter Nachrichten, 19.09.1999) Austrieci cinstiþi Grija ºi respectul lui Haider pentru generaþia celor care au luptat în rãzboi este probabil cea mai autenticã parte a identitaþii lui.6 Moºtenind psihologic (pãrinþii lui au fost simpatizanþi convinºi ai regimului nazist) ºi material7 generaþia nazistã, Haider se lasã adesea controlat de afecþiunea pentru cei care au caracter ºi care au rãmas fideli convingerilor lor pânã în ziua de azi, în pofida opoziþiei pe care au trebuit s-o înfrunte (Discurs în faþa unor ofiþeri SS, Krumpendorf/Carintia 1995). În categoria austriecilor cinstiþi intrã ºi Walter Reder, ofiþer SS întors în Austria în 1985 dupã o condamnare pentru masacrul a mai mult de 1000 de oameni în Marzabotto. El nu este decât un soldat ca alte sute de mii de soldaþi. El ºi-a facut doar datoria, aºa cum i-o cerea jurãmântul militar . (Kärtner Nachrichten, 14.02.1985) Mai mult, soldaþii SS nu doar cã nu sunt vinovaþi, ci au fost oameni care au luptat pentru cauza dreaptã a democraþiei: Haider: Am spus cã soldaþii Forþelor Armate Germane au facut posibilã democraþia, aºa cum existã ea astãzi. Dacã nu ar fi opus rezistenþã, dacã nu ar fi fost în est, dacã nu ar fi luat mãsuri, atunci Profil: Sintagma «a opune rezistenþã» a fost folositã ca modalitate de justificare de cãtre Forþele Armate Germane.

Haider: Atunci trebuie sã ne întrebãm astãzi cum au stat lucrurile într-adevãr.

Conceptele vagi ºi gratuit-neproblematice aplicate Holocaustului ºi ororilor nazismului8

42

Politicã externã culmineazã chiar în scãpãri terminologice care par sã evidenþieze tipul de convingeri cãrora Haider le este tributar. Lagãrele de concentrare au fost în fapt lagãre de pedepsire iar Austria este supusã înstrãinãrii ºi epurãrii etnice .

Austrieci harnici vs. paraziþi sociali Campania împotriva politicii sociale a guvernului social-conservator dusã de FPÖ a împãrþit poporul austriac în douã tabere: austriecii harnici ºi eficienþi, care participã la progresul economic al Austriei ºi tabãra paraziþilor sociali care profitã de pe urma muncii oamenilor harnici.

Paraziþii sociali includeau, pe lângã tinerii care, obiºnuiþi sã trãiascã într-un sistem economic asistenþial, trãiau de pe urma asigurãrilor ºi subvenþiilor de la stat, categoria socialã a artiºtilor, vãzutã ca fiind parazitarã, ineficientã ºi primejdioasã ºi bineînþeles cea a strãinilor, vãzuþi ca profitând de sistemul economic socialist care subvenþiona toate categoriile sociale care nu se puteau întreþine.

Politica propusã de FPÖ includea o restructurare drasticã a sistemului economic ºi minimizarea pierderilor datorate acestor categorii pãguboase de cetãþeni. Avertismentul lansat de Haider suna clar: Cine nu munceºte, trebuie sã se reobiºnuiascã cu munca. ( )Acesta este un semnal pentru tineri ( )ºi pentru toþi paraziþii sociali care trebuie sã ºtie: «Carnavalul s-a terminat, e timpul sã ne apucãm de lucru» . (FPD, 29.10.1998) sau, cu ocazia unei greve, Cei care strigã în fundal vor avea nevoie de aerul pe care-l consumã strigând. Pentru a munci. ( Der Standard , 5.10.1994) POZELE ºI MúTILE LUI JÖRG HAIDER Talentul redutabil a lui Haider de a pune în scenã o piesã perfectã, este un fapt mult dezbãtut în Austria. Chiar dacã problemele FPÖ din ultima perioadã au fost numeroase, mai mulþi membri din vârful FPÖ fiind fie închiºi, fie judecaþi

pentru delicte financiare grave, iar doi acoliþi apropiaþi au plecat din partid pentru a se întoarce mai târziu (azi unul dintre ei e ministru de finanþe Karl Heiz Grasser, iar celãlalt preºedinte al Parlamentului Thomas Prinzhorn), imaginea lui Jörg Haider pare sã nu fi suferit de pe urma acestor scandaluri. Pare evident faptul cã FPÖ-ul e asociat cu însãºi imaginea lui Haider. De aceea, orice scandal din partid întãreºte prestigiul ºefului acestuia, privit ca o victimã la vârf, ca un conducãtor cãruia unii sau alþii dintre subordonaþi nu i-au fost fideli ºi care este astfel împiedicat sã îºi punã în aplicare planurile. Ceea ce îl face pe Haider atât de periculos este tocmai capacitatea lui de disimulare, jocul lui multiplu, bazat pe cel puþin trei mãºti distincte. 9 Haider ºi politica revoltei Prima astfel de mascã este cea de Robin Hood, identitate pe care ºi-a asumat-o singur de nenumãrate ori. Forþã a binelui care luptã împotriva celor bogaþi ºi puternici , în particular împotriva sistemului de guvernare, Robin Hood-ul austriac s-a angajat într-o vânãtoare a nedreptãþilor care i se fac acelui om simplu (kleine Mann), în numele cãruia el luptã. Nu existã sezon în care vânãtoarea sãlbãticiunilor roºii ºi negre sã fie interzisã (referire la culorile partidelor la guvernare). Folosind imagini ale luptei împotriva mafiei ºi sintagme ca Viena nu trebuie sã devinã un Chicago , Jörg Haider ºi susþinãtorii lui s-au lansat într-o campanie de discreditare a clasei politice oponente: Nu membrii FPÖ sunt dãunãtorii democraþiei. Noi suntem pesticidul împotriva lor. La noi roºii ºi negrii conduc, în loc sã fie închiºi în rezervaþii aºa cum ar trebui.

(Die Presse, 10.09.1990) Dar un astfel de erou nu-ºi poate pãstra atribuþiile dacã face parte din categoria celor puternici ºi bogaþi . Cum poate face parte Robin Hood dintr-un guvern împotriva cãruia trebuie sã lupte, pentru a demonstra omului simplu cã îl reprezintã în continuare? Se pare deci cã plecarea de la guvernare a lui Haider poate sã

43

S.P. nr. 82/2000

Politicã externã aibã ºi o altã motivaþie decât presiunea sacþiunilor Uniunii Europene. Dându-ºi demisia de la guvernarea partidului, el rãmâne totuºi ºeful din umbrã fiindcã, aºa cum spunea Susanne RiessPasser, actuala preºedintã a partidului, FPÖ este Jörg Haider . Astfel Jörg Haider îºi poate relua ºi rolul de Robin Hood. Ultimele acþiuni ale lui Jörg Haider demonstreazã cã încercãrile conservatorilor de a-l neutraliza cooptându-l la guvernare eºueazã. Robin Hood-ul din persoana lui Jörg Haider gãseºte mereu modalitãþi de a lovi în opozanþi.

Haider ºi erotizarea politicii A doua imagine pe care Haider a reuºit sã o exploateze cu succes e cea a sportivului plin de forþã ºi bãrbãþie. Haider personificã pentru mulþi austrieci bãrbatul care, pe lângã inteligenþa ºi forþa intelectualã, are ºi atuurile fizice ale omului puternic ºi sãnãtos. Participând la câte un maraton în Carintia sau New York, fãcând alpinism ºi bungeejumping, Haider considerã aceste activitãþi ca dovezi de bãrbãþie ºi autodisciplinã care servesc ca exemplu generaþiei tinere. Multe din campaniiile lui electorale exploateazã acest concept de forþã fizicã ºi disciplinã.10 Acest cult al corpului ca parte a unui program populist nu e atât de nou pe cât ar putea pãrea. Conceptul supravieþuirii celui mai puternic, legat de cultul masculinitãþii ºi feminitãþii este o concepþie social-darwinistã exploatatã ºi de miºcarea nazistã. Imaginea conducãtorului carismatic ºi a forþei masculine a facut parte ºi din campania purtatã de Hitler. Fascinaþia pe care acesta o avea asupra celorlalþi e un fapt bine cunoscut astãzi. Într-un mod similar, Haider a exploatat ºi el avantajele unei astfel de abordãri. Succesul lui Haider la electoratul feminin ºi aprecierea de care se bucura în rândul bãrbaþilor care îl percep ca pe un exemplu de bãrbãþie e un fapt constatat în sondajele de opinie.

S.P. nr. 82/2000

Haider ºi umanizarea politicii A treia imagine de care se foloseºte cu succes Jörg Haider exploateazã principiul prietenului mereu aproape . Jörg Haider ºi-a creat imaginea de politician care este mereu în contact cu oamenii cãrora le înþelege problemele ºi le împãrtãºeºte bucuriile. Afiºele electorale din 1999 îl reprezentau pe acesta împreunã cu echipa lui îmbrãcaþi în haine de muncitori, fãrã pretenþii de superioritate ºi mereu comunicând cu oamenii simpli pe limba lor . Aceastã imagine de politician care se identificã cu problemele oamenilor, care luptã sã reprezinte oamenii simpli, harnici ºi cinstiþi a reprezentat un uriaº capital electoral pentru Jörg Haider. Aºa cum relateazã sãptãmânalul Profil în urma alegerilor locale Jörg Haider a avut dreptate cu motto-ul sãu «Noi nu câºtigãm în sondaje, noi câºtigãm în alegeri». Încã o datã a avut dreptate ºi încã o datã a atras alegãtori «roºii». ªi asta cu o luptã electoralã clasicã. Prezenþa mediaticã a fost foarte redusã, în schimb mult mai multe strângeri de mâini ºi halbe de bere gratuite împãrþite în corturile festive. Motivele reuºitei sunt multiple. În jur de 400 de sate au fost vizitate de Haider în aceastã campanie. Unde se ducea, era aºteptat o audienþã de douã ori mai mare decât cea de acum cinci ani.( ) În birturi asculta plângerile oamenilor ºi povestea ºi el mici istorioare despre nedreptãþile mãrunte de zi cu zi. (Profil, 6.03.1999) Mizând pe forþa lui de convingere ºi pe farmecul lui, aplicând principiul nouã ne pasã , Haider a reuºit sã îºi apropie alegatorii ºi sã le câºtige încrederea într-o mãsurã în care opozanþii lui nu au reuºit. În acest context, succesul electoral al lui Jörg Haider nu mai trebuie sã surprindã. Haider a dus la îndeplinire toate premizele succesului jocului electoral, ºi chiar a gãsit tactici proprii de momire a electoratului. Tendinþele lui de dreapta sunt privite doar ca o coordonatã a personalitãþii lui, aparent nu destul de semnificativã pentru a fi sancþionatã de alegãtori. În schimb ceea ce surprinde este faptul

44

Politicã externã cã un astfel de joc este posibil într-un sistem considerat democratic, într-o ordine bazatã pe toleranþã ºi deschidere. Succesul lui Haider în Austria nu face decât sã avertizeze asupra faptului cã principiile democraþiei pot fi subminate din chiar interiorul ei. Critica complice a postmodernismului, pendularea continuã între afirmare ºi negare ºi populismul sunt premizele care fac posibilã ascensiunea politicã a unui Jörg Haider.

BIBLIOGRAFIE: 1. Klaus Ottomeyer, Die Haider-Show (Showul Haider), Drava Verlag, Klagenfurt, 2000.

2. Hans Henning Scharsach, Haider, Österreich und die Rechte Versuchung (Haider, Austria ºi Tentaþia Dreptei), Rowohlt Taschenbuch Verlag, 2000.

3. Neue Züricher Zeitung, 27/28 Mai 2000.

4. Wiener Blätter 6/1994.

5. Profil 6.03.1999, 21.08.1995.

6. Die Presse 17.04.1987, 18.07.1998, 10.09.1990.

7. Der Standard 5.10.1994 8. FPD 29.10.1998, 20.04.1995, 26.09.1987.

9. Kärtner Nachrichten 14.02.1985.

10. ZiB 1.03.1995 NOTE În Ungleiche west-östliche Ellen ( În est ºi vest se mãsoarã cu mãsuri diferite ) din Neue Züricher Zeitung, 27/28 Mai, sunt puse faþã în faþã douã atitudini contradictorii ale politicii europene: pe de o parte sancþionarea hotãrâtã a guvernului austriac format cu un partid de orientare extremã dreapta pe de alta existenþa în coaliþii guvernamentale a unor partide comuniste. Comuniºtii francezi þin încã la «realitatea vie a luptei de clasã», însã pentru faptul cã îºi privesc acum critic lunga servilitate faþã de lumea sovieticã, sunt consideraþi curajoºi. Dacã PCF declarã cã nu comunismul, ci doar aplicarea sa a suferit un eºec, partidul poate conta pe un parþial acord al cercurilor intelectuale franceze.

Simple greºeli nesemnificative, deci? Dar cum ar fi dacã în Europa de astãzi un partid ar declara cã nu doctrina naþional-socialistã, ci doar stilul în care a fost aplicatã a 1

fost un eºec?

2 Josef Niewiadomski - Die Banalität des Starken, în Wiener Blätter 6/1994 3 Ibidem.

4 Hans Rauscher, Eine geschlosene Verdrängungskette (Lanþul închis al refulãrilor) în Haider, Österreich und die Rechte Versuchung, Rowohlt Taschenbuch Verlag, 2000.

5 Fessel-Gfk, Exit Poll, în Fritz Plasser ºi Peter A. Ulram, Analyse der Nationalratswahl 1999. Muster, Trends, und Entscheidungsmotive (Analiza alegerilor naþionale din 1999. Tipar, trend-uri ºi motivaþii.), Zentrum für Angewandte Politikforschung. Forschungbericht, Wien, 1999.

6 Klaus Ottomeyer, Die Haider-Show (Show-ul Haider), Drava Verlag, Klagenfurt, 2000.

7 Jörg Haider a moºtenit o proprietate întinsã în Carintia de la unchiul sãu, un simpatizant nazist recunoscut, care a ajuns sã deþinã aceastã proprietate în urma unor proceduri ilegale prin care o deposedase pe posesoarea de drept (o evreicã) a acestui teren.

8 Profil: A fost dictatura nazistã ca toate celelalte dictaturi?

Haider: Eu cred cã nu trebuie sã facem diferenþieri între sistemele totalitare. Sunt toate de condamnat. A existat o erã în care au trãit pãrinþii noºtri ºi în care s-a ajuns la mãsuri rãzboinice. În acelaºi timp, au existat în cadrul regimului naþional-socialist proceduri care nu pot fi acceptate. Nici unul din membri familiei mele nu a fost implicat în astfel de proceduri.

Profil: Aud bine? «Proceduri». Ce numiþi «proceduri»?

Haider: Da, au existat activitãþi ºi mãsuri împotriva unor grupe de populaþie care au reprezentat încãlcãri flagrante ale drepturilor omului.

Profil: Aveþi greutãþi în a pronunþa cuvinte ca gazare ºi ucidere în masã?

Haider: Dacã vreþi, putem sã le numim ucideri în masã.

(Profil, 21.08.1995) 9 Klaus Ottomeyer, Die Haider-Show (Show-ul Haider), Drava Verlag, Klagenfurt, 2000.

10 În vara lui 1999, FPÖ-ul rãspândea afiºe cu Haider ºi cu alþi membri ai partidului care surprindeau alura sportivã a acestora. Motto-ul acestei imagini era Numai într-un corp sãnãtos e o minte sãnãtoasã . E oare întamplãtor faptul cã acest motto tradus din latina lui Juvenal apare exact în aceastã formã greºit tradusã ºi în Mein Kampf a lui Hitler?

DIANA MARIAN Studentã la Facultatea de ªtiinþe Politice ºi Economice în cadrul Universitãþii din Bucureºti ºi studentã la Facultatea de ªtiinþe Politice din Viena.

45

S.P. nr. 82/2000

IdeoSfera

Teme antisemite în discursul public (III) GEORGE VOICU III. TEME ANTISEMITE ÎN DISCURSUL PUBLIC Discursul antisemit pur , adicã acela construit exclusiv pe teme antisemite, este relativ rar în spaþiul public românesc de dupã 1989.

Antisemitismul apare de cele mai multe ori ca o componentã, strîns legatã de altele, indisociabilã la rigoare, într-o construcþie discursivã mai complicatã tematic: discursul ultranaþionalist. Este vorba de un discurs care grosso modo îmbinã douã categorii de atitudini: una pozitivã / afirmativã , constînd în exaltarea calitãþilor naþionale ºi a ataºamentului total la neam , ºi alta negativã , constînd în respingerea, adesea brutalã, a intruºilor , adicã a minoritarilor ºi strãinilor. Se înþelege cã temele antisemite apar în cadrul acestui ultim tip de atitudini.

Totuºi, numai aparent ele sînt uºor disociabile. Temele antisemite în discursul ultranaþionalist sînt asemenea cãrãmizilor care alcãtuiesc un zid: nu pot fi extrase fãrã ca prin aceasta construcþia sã nu sufere. Temele antisemite nu sînt deci reductibile la un numãr de cuvinte (deºi sînt ºi aºa ceva) izolabile ºi fãrã efecte asupra restului discursului. Dimpotrivã, cuvintele antisemite penetreazã întregul discursului ºi au consecinþe decisive asupra acestuia. Chiar dacã, în unele cazuri, conotaþiile antisemite par la prima vedere simple ingrediente stilistice, luînd doar forma unor motive pasagere, ironice sau aluzive (gen ovreiaºul nostru sau gen Iuda celor treizeci de arginþi etc.), nu a unor teme (care presupun o idee), ºi în multe texte aºa se întîmplã, sensul acestora se transmite asupra întregului. Analiza mai atentã a acestor texte extrem-naþionaliste pune în luminã aºa cum vom vedea mai departe cã, pentru multe

S.P. nr. 82/2000

din acestea, miza lor realã, fundamentalã este tocmai antisemitismul, conjunctura fiind menitã doar sã înºele, sã creeze o perdea de fum înapoia cãreia loviturile se pot aplica cu mai multã tãrie.

Cam acelaºi rol îl joacã ºi codul nu întotdeauna acelaºi în care este transmis mesajul antisemit.

Toate acestea nu înseamnã cã nu sînt ºi texte pentru care antisemitismul constituie însãºi structura lor de rezistenþã sau chiar unica materie din care sînt fãcute.

Articolele ºi cãrþile lui Radu Theodoru sînt exemple de netãgãduit de antisemitism sã-i zicem aºa pur , de discurs public antisemit.

Temele Prin teme ale unui discurs, oricare ar fi acesta, înþeleg acele unitãþi ideatice simple, considerate de regulã axiomatice sau inatacabile, folosite, cel mai adesea, ca argumente destinate sã susþinã o sancþiune, pozitivã sau negativã, explicitã sau implicitã, ori o judecatã de valoare. Temele sînt deci enunþuri sau aserþiuni, reductibile la ceea ce putem numi premise logice, presupuse valide prin uzanþã sau prin consens, dar adesea în afara deplinului control logic sau istoric. Uzanþa sau consensul nu exclud însã ca, în unele cazuri, sã fie prezentã ºi o evidentã operaþie de raþionalizare .

Concret, în cazul temelor antisemite vehiculate de discursul public se întîlnesc adesea tot felul de argumente ( fapte , întîmplãri , autoritatea unor nume, consideraþii metafizice sau teologice etc. etc.), acestea prezentîndu-se ca fiind, chipurile, o construcþie logicã riguroasã, derivatã irezistibil din premise .

Se înþelege cã o temã are în general statutul unei alegaþii, ea fiind invocatã pentru a sprijini un

46

IdeoSfera mesaj încã mai radical. De cele mai multe ori, temele sînt elemente analitice (de conþinut) ale construcþiei discursive, dar nu de puþine ori se întîmplã ca întregul eºafodaj discursiv sã se reducã la o singurã temã; dar ºi într-o asemenea situaþie, morala discursului este mai largã decît tema atacatã. Forþa persuasivã a temelor este direct proporþionalã cu validitatea lor subînþeleasã, derivarea concluziei întãrind ºi mai mult convingerea/credinþa în sensul iniþial detectat al probelor. Ceea ce aratã cã un discurs de acest tip pleacã de obicei, dar fãrã sã o recunoascã, de la concluzie, în tiparul ºi în sprijinul acesteia fiind apoi modelate/turnate premisele, argumentele , probele . Mai simplu spus, avem de-a face mai întîi cu credinþa în ceva, ºi abia dupã aceea se produce nu însã întotdeauna, ci numai atunci cînd se petrece saltul de la stereotip la ideologie raþionalizarea credinþei.

La rigoare, nici un discurs nu scapã complet acestui cerc vicios: el pare sã tragã o concluzie din argumente independente ºi obiective , truvabile ca atare în realitate, dar acestea sînt ele înseºi consecinþa unei construcþii epistemologice ºi, aºadar, încãrcate aprioric de sensul concluziei, iniþial latente sau ascunse, uneori chiar ºi inconºtiente. Nici un discurs nu este deci întrutotul liber de credinþele ºi valorile autorului sãu. Cu alte cuvinte, orice discurs poartã o pecete ideologicã, mai mult sau mai puþin vizibilã, mai mult sau mai puþin detectabilã, mai mult sau mai puþin conºtientã, dar niciodatã inexistentã. Dacã acest viciu este detectabil, la limitã, în orice discurs public, în discursul animat de teme antisemite el devine o regulã izbitoare.

Discursul public cu teme antisemite se construieºte mai întotdeauna din acest fel de idei de-a gata , de poncife, de prejudecãþi, de stereotipuri, pe care niciodatã nu le supune examenului critic (sau, dacã pare sã o facã, totul este doar un exerciþiu de simulare, cãci constã doar în inventarierea ºi reþinerea, frecvent deformatã, a acelor probe ce par favorabile temei). Caracterul sãu ideologic îl priveazã de buna credinþã ºi îl face sã

sfideze chiar ºi evidenþele. Bunãoarã, o carte precum Protocoalele înþelepþilor Sionului este luatã ca atare, ad litteram de retorul antisemit, devenind argument irefutabil al convingerii antisemite, deºi atenþionãrile ºi argumentele asupra falsului grosolan pe care-l constituie aceastã carte sînt de notorietate publicã. Într-un asemenea caz, concluzia antisemitã, chiar dacã nu este trasã în mod explicit (ºi, de cele mai multe ori, aºa se întîmplã), rãmîne întotdeauna la îndemîna receptorilor. Chiar latentã, ea are aceeaºi valoare depistatã mai înainte: de a augmenta sensul detectat iniþial al probelor , de a întãri convingerea cã interpretarea datã (antisemitã) este cea corectã , într-un cuvînt, de a falsifica probele . Antisemiþii nu sînt antisemiþi ca urmare a unui raþionament, adicã a posteriori acestuia, ci raþionamentul în cauzã este urmarea antisemitismului lor aprioric. Deºi ei sînt produsul unei ideologii, de care dealtfel se servesc din plin, pe baza cãreia îºi construiesc reprezentãrile, percepþiile, sentimentele, credinþele ºi ideile, aceastã filiaþie este pare-se prea puþin conºtientizatã (nu în sensul cã nu utilizeazã o întreagã bibliografie, mereu selectivã, menitã sã susþinã credinþa antisemitã, dimpotrivã, adesea o fac, ci în sensul cã nu realizeazã capcanele acesteia).

Cele douã direcþii ultranaþionaliste majore depistate anterior, cea tradiþionalistã ºi cea naþionalcomunistã, nu se deosebesc prea mult sub aspectul temelor antisemite. ªi una ºi cealaltã configureazã frecvent acelaºi antisemitism militant sau activ.

Acesta se caracterizeazã în primul rînd prin aceea cã uzeazã de o multitudine de teme care iau forma fie ºi numai din pricina repetiþiei exasperante a cliºeelor izbitoare, în ciuda faptului cã credinþele antisemite sînt frecvent raþionalizate . Chiar dacã sînt cazuri în care juxtapunerea stereotipurilor antisemite nu este totalã, în sensul cã unele teme sînt cultivate de un autor ºi ignorate sau chiar respinse de un altul, suprapunerea este însã mai întotdeauna largã. Dealtfel, între multe din aceste teme existã o legãturã logicã puternicã, una antrenînd de regulã o alta. Este motivul pentru care

47

S.P. nr. 82/2000

IdeoSfera nu de puþine ori multe teme antisemite sînt exprimate nediferenþiat, identificarea lor putînd fi fãcutã, în aceste cazuri, doar prin analiza de conþinut a discursului. Agregarea acestor teme într-un tot, interdependenþa lor, existenþa unei derivãri logice dau de altfel mãsura agresivitãþii antisemite a discursului în cauzã. Între numãrul de teme susþinute, exprimate fie distinct fie nediferenþiat, ºi antisemitism existã o proporþionalitate directã.

Desigur, sînt cazuri în care antisemitismul se construieºte pe o singurã temã, ºi acest fapt nu face automat discursul respectiv mai puþin antisemit. Conteazã adesea la fel de mult ºi stilul discursiv, care este o marcã precisã a intensitãþii credinþei antisemite. Cînd acesta rezidã în violenþã verbalã, cînd trãirea unei teme e mare, atingînd fanatismul, atunci alte teme, deºi pot rãmîne neatacate explicit, sînt prezente într-o formã implicitã, semne ale acestora fiind totuºi detectabile ca pe un palimpsest în construcþia discursivã. Alteori avem de-a face cu texte cu un grad mai mare de codificare, cu o încifrare a mesajului antisemit, nu cu o absenþã sau o respingere, greutatea antisemitã nefiind astfel micºoratã; mai mult, într-o nouã situaþie discursivã a unui asemenea autor, acest potenþial antisemit poate deveni manifest. Aceasta e totuºi o situaþie relativ rarã, un discurs de aceastã facturã fiind de regulã militant ºi construindu-se de obicei pe mai multe teme (chiar dacã nu pe toate). Iatã de ce se poate vorbi, tematic, de un nucleu dur al acestui discurs. Forma discursului este, apoi, dependentã într-o anumitã mãsurã de conþinutul acestuia.

Desigur, din perspectiva analizei comunicãrii politice, a eficienþei cu care mesajul antisemit ajunge de la emiþãtor la receptor, codul este adeseori mai important decît conþinutul (temele). Cînd codul cultural este mai sofisticat, mai intelectual (trimiþînd, de pildã, la Talmud, la hassidism, la scrierile lui Israël Shahak, ale lui M. Zimmermann, Nichifor Crainic sau Roger Garaudy), mesajul antisemit devine mult mai criptic ºi, din punct de vedere social, ºansa lui persuasivã este sensibil redusã.

Cînd, dimpotrivã, codul cultural este simplu, vulgar,

S.P. nr. 82/2000

pe înþelesul poporului , ºansa mesajului de a fi receptat este considerabil mai mare.

Cu toate acestea, natura discursului este datã de teme, de conþinut. Dincolo de stilurile, de codurile diferite pe care le folosesc, discursurile publice radicale cu conþinut antisemit transmit receptorului acelaºi mesaj: deprecierea, majorã sau semnificativã, a comunitãþii evreieºti sau a evreilor ca indivizi. Este motivul pentru care mai întîi voi inventaria aceste teme ºi le voi analiza în logica lor internã, exemplificîndu-le de fiecare datã. Ele sînt, potrivit analizei de conþinut pe care am fãcut-o pe periodice ºi pe cãrþile antisemite apãrute în România dupã 1990, într-un numãr însemnat, nu însã nelimitat.

(1) Prima dintre acestea, nu numai în cronologia post-comunistã, ci ºi ca frecvenþã ºi intensitate, este cea referitoare la contribuþia decisivã a evreilor la instaurarea regimului comunist în România (ºi, rareori se omite acest lucru, în celelalte þãri din estul ºi centrul Europei).

Evreii au adus comunismul în România este propoziþia-laitmotiv, propoziþia-titlu1 , din care decurg grave acuzaþii uneori conºtiente, alteori inconºtiente la adresa, în general, a întregii comunitãþi evreieºti. Lipsite, de regulã, de orice nuanþã, prin folosirea cu predilecþie a pluralului cu articol hotãrît ( evreii ) sau mai rar a sintagmei unii evrei (avînd însã înþelesul de numai evrei sau de eminamente evreiesc ), aceste discursuri opereazã cu o imagine standard, cu un portretrobot al evreului, pe scurt, cu evreul imaginar .

Evreii au adus comunismul sau unii evrei au adus comunismul sînt, în cele din urmã, identice. Fie într-o formã, fie în cealaltã, aceastã idee este un fel de vulgatã istoricã, de care uzeazã, cînd explicit, cînd implicit, o mulþime de intelectuali, lideri de opinie, oameni politici. Ea nu caracterizeazã deci numai discursul net antisemit, ci, cîteodatã, se insinueazã ºi în discursuri cultural-politice a cãror þintã nu pare a fi cîtuºi de puþin antisemitismul. Este, una peste alta, cea mai curentã ºi, poate, mai adîncã ºi mai greu de eradicat prejudecatã a opiniei

48

IdeoSfera intelectuale ºi publice din România.

Cei se susþin cã evreii au adus comunismul generalizeazã deci, adesea fãrã nici o reþinere, atribuind astfel cînd întregii populaþii evreieºti din România cînd unei pãrþi semnificative a ei, definitã sau subînþeleasã ca majoritarã sau reprezentativã, responsabilitatea pentru destinul politic comunist al þãrii. Ideea metafizicã a comunismului iudaic , a unui fel de tropism evreiesc spre comunism se crede adesea verificatã empiric, evreii fiind acuzaþi cum o face Rãzvan Codrescu cã, deºi au fost mai pretutindeni principalii «artizani» ai revoluþiilor marxiste , ei totuºi nu sînt dispuºi sãºi recunoascã nici mãcar o minimã responsabilitate 2 . Enunþarea ºi susþinerea acestei teme este de obicei însoþitã de culpabilizarea globalã a evreilor, gãsiþi responsabili pentru soarta politicã tragicã pe care România a cunoscut-o dupã cel de-al doilea rãzboi mondial. Comunismul este vãzut adesea fie ca o afacere evreiascã purã, fie, mai rar, ca o afacere esenþial evreiascã , la care au luat parte ºi reprezentanþi notorii ai capitalismului occidental. Exprimarea acestei teme capãtã în unele publicaþii nu numai un caracter programatic, ci ºi pornografic, menit sã intoxice opinia publicã.

Europa, România Mare, Politica au consacrat acestui subiect rubrici permanente sau articole serializate într-un lung ºir de numere3 , în care argumentul istoric este întãrit cu expresia licenþioasã (bunãoarã, folosirea noþiunii de jidan ºi a celor derivate din ea era un procedeu frecvent în Europa sau în Atac la persoanã).

Reproºul adresat evreilor prin aceastã temã pleacã frecvent de la ideea evreului revoluþionar , cel mai frecvent imaginat în ipostaza evreului comunist . Este o idee care are o tradiþie venerabilã, ºi nu numai în cultura româneascã. A invoca, paradigmatic, marxismul «iudaic» , aºa cum face Rãzvan Codrescu4 , þine într-un fel de o filosofie politicã deopotrivã tradiþionalã ºi rãspînditã. Este o filosofie care pune în centru, ca agent determinant al politicii ºi al istoriei (moderne), un evreu mitic infailibil ºi malefic, pus pe rãsturnarea ordinii lumii.

Potrivit unei asemenea imagini, evreul ar avea o propensiune spre extreme, îndeosebi spre extrema stîngã, ceea ce ar face din el sinonimul revoluþionarului ºi, mai ales, al comunistului. Altfel spus, fãrã evrei, omenirea n-ar fi avut nici revoluþii ºi nici comunism, ambele fiind produse intelectuale ºi politico-istorice funciar evreieºti. Originile iudaice ale comunismului, preponderenþa evreilor în toate revoluþiile comuniste europene, structura evreiascã notorie a atîtor guverne roºii 5 , toate acestea tulburã bunul simþ ºi, astfel, se poate deduce, oferã cheia veritabilã a istoriei.

Consideraþiile de acest tip sînt de regulã în directã filiaþie cu reflecþia politicã de extremã dreaptã din România interbelicã. Ideea cã ideologia comunistã avea sorginte ºi susþinere eminamente evreieºti, cultivatã atunci îndeosebi (dar nu numai) de legionari, este astãzi resuscitatã ca atare, iar autorii ei idolatrizaþi. Bunãoarã, Traian Brãileanu sau Traian Herseni, avocaþi ai acestei idei în perioada interbelicã, sînt invocaþi ca surse de referinþã, ca autoritãþi ale antisemitismului motivat de considerente anticomuniste, scrieri ale acestora fiind republicate sau comentate apologetic în periodice ca Miºcarea6 sau în cãrþi precum cele semnate de Grigore Traian Pop, unde lupta împotriva comunismului jidovesc 7 este consideratã definitorie pentru Miºcarea Legionarã, constituind esenþa sa ideologicã ºi, pe cale de consecinþã, legitimînd-o.

Aceastã idee îºi atinge paroxismul în perioada rãzboiului mondial ultim, cînd propaganda legionarã ºi antonescianã a intoxicat opinia publicã româneascã cu ºtiri privind colaboraþionismul populaþiei evreieºti cu armata bolºevicã, ºtiri redescoperite astãzi cu voluptate ºi reutilizate de mulþi ad litteram. Antisemitismul raþionalizat astfel (pe raþiuni anticomuniste) cãpãtã automat greutate, întrucît aceste ºtiri pretind a descrie fapte, evenimente, întîmplãri, realitãþi. Falsitatea acestor ºtiri este astãzi notorie, ceea ce nu-i împiedicã însã pe unii sã le acorde încã un credit nealterat.

49

S.P. nr. 82/2000

IdeoSfera Evreii stã scris într-un numãr din România Mare trebuie sã recunoascã un adevãr: vina cea mai mare pentru psihoza antisemitã care s-a creat o datã cu agresarea României în 1940, li se datoreazã lor. În timpul retragerii Armatei Române din Basarabia, evreii au insultat ºi au umilit Armata Românã. 8 Spus direct: antisemitismul de atunci a fost ceva justificat, evreii avînd parte de tratamentul pe care îl meritau.

Cum însã puteau niºte civili sã atace o armatã? se poate întreba pe bunã dreptate cititorul.

Discursul care cultivã tema evreilor (care) au adus comunismul nu are de obicei un rãspuns la aceastã chestiune. Întrebarea, dealtfel, de cele mai multe ori nici mãcar nu este pusã. Cînd însã se întîmplã sã fie formulatã, rãspunsul se dovedeºte ingenios , cãci el rezidã în a afirma cã la mijloc ar fi fost un ºiretlic al evreilor: Rostul evreilor nu era acela de a ataca unitãþile Armatei Române, rostul lor era acela de a provoca o ripostã din partea românã, pentru ca sã poatã interveni sovieticii. Sovieticii au cãutat cu lumînarea pretextul ca sã declanºeze un conflict militar, deoarece scopul urmãrit de ei era acela de a trece Prutul ºi de a ajunge la Carpaþi. 9 S-ar zice cã sovieticii aveau scrupulul superior, s-ar putea înþelege de a-ºi legitima umanitar atacul împotriva României, evreii oferindu-le ajutorul prin acte deliberat sinucigaºe. Iar pe fiecare din aceºti hãrþuitori ai armatei române scria, pesemne, cu litere de-o ºchioapã EVREU , pentru ca nu cumva sã fie confundaþi.

Logica violenþei anti-româneºti, susþine acelaºi autor, nu se putea opri la armata românã. În afarã de agresarea ºi de insultarea soldaþilor români care se retrãgeau, evreii au comis crime împotriva populaþiei româneºti aflatã sub ocupaþia sovieticã. Au fost uciºi învãþãtori, preoþi, fruntaºi ai românilor, se cunosc numele lor, ca ºi numele evreilor care i-au mãcelãrit, uneori în chip sãlbatic. 10 Alegaþiile acestea ameninþã cu darea în vileag a numelor criminalilor, dar, din pricini evidente, discursul în cauzã nu aduce nici o identificare.

Scopul lui e doar acela de a arãta cã rãzbunarea

S.P. nr. 82/2000

românilor pe torþionarii ºi cãlãii lor era, cum s-ar zice, logicã .

Cu toate acestea, dupã alþi susþinãtori ai ideii potrivit cãreia evreii au adus comunismul , rãfuielile nu s-ar fi produs totuºi, ºi aceasta graþie mareºalului Antonescu, care, susþin aceste voci, fiind animat de umanism, a evitat acest lucru prin decizia de a-i interna pe evrei în lagãrele din Transnistria. Ion Coja, de pildã, foloseºte cu perseverenþã acest poncif în mai multe scrieri. ªi chiar dacã încearcã, uneori, sã-ºi nuanþeze întrucîtva poziþia, admiþînd cã nu toþi evreii din România pot fi învinovãþiþi de colaboraþionism cu Armata Roºie, profesorul de lingvisticã de la Universitatea din Bucureºti nu rezistã totuºi tentaþiei de a justifica practicile antisemite din timpul rãzboiului tocmai prin existenþa acestor ºtiri . Pornind de la faptul, considerat mereu incontestabil, cã au fost împuºcaþi soldaþi români aflaþi în retragere, alþii au fost umiliþi în diverse feluri (de cãtre aceºti evrei ), cã au existat evrei printre partizanii sovietici care au acþionat în spatele frontului, în zona ocupatã de armata românã , acest autor conchide: Este în firea lucrurilor ca, în replicã justificatã la aceste atacuri ne-loiale, armata românã sã nu-i fi atins pedepsitor doar pe cei propriu zis vinovaþi! A la guerre comme à la guerre totuºi 11 .

Acuza evreii au adus comunismul se bazeazã în general, cel puþin ca frecvenþã a apariþiei în discursurile publice, pe constatarea empiricistoricã a suprareprezentãrii minoritãþii evreieºti în structura etnicã a celor care compuneau Partidul Comunist din România în perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale ºi, mai ales, în perioada în care þara a fost comunizatã. În acest ultim caz, prezenþa în structurile de comandã ale partidului ºi ale poliþiei politice (Securitatea) a mai multor persoane de origine evreiascã devine obsesivã ºi, prin derivare, un cap de acuzare irezistibil.

Suprareprezentarea în cauzã este, dupã datele istorice, de netãgãduit, numai cã ea este în mod evident rãu evaluatã ºi interpretatã. Regimul comunist din România se susþine într-un lung serial

50

IdeoSfera publicat de România Mare a fost, încã de la apariþia lui, în totalitate opera evreilor ºi a masoneriei. În 1944, cînd trupele sovietice, cu sprijinul aviaþiei anglo-americane, au bombardat zi ºi noapte Þara [sic!], au invadat România, Partidul Comunist avea circa 400 de membri, toþi aflaþi în închisori, cu excepþia evreilor, care reuºiserã sã ascundã cu dibãcie secretul cã formau, de fapt, adevãrata masã comunistã a Þãrii. În cîteva luni, Partidul Comunist a atins cifra de 200.000 de membri activi, în marea lor majoritate evrei, care au luat, astfel, în mîinile lor destinele României dupã intervenþia violentã a lui Vîºinski din 6 martie 1945. 12 Instaurarea regimului comunist în România capãtã astfel o consistentã explicaþie : Partidul Comunist Român era instrumentul comunitãþii evreieºti locale. Membrii guvernului, evrei, ºi cei din celelalte funcþii ale statului erau, toþi, la ordinele Kahal-ului evreiesc, adevãratul stãpîn al României. 13 La fel ar fi stat lucrurile ºi în privinþa compoziþiei etnice a organelor de represiune ale noului regim: Poliþia comunistã din Bucureºti era formatã din evrei, de la portarul înarmat pînã la directorii ºi ºefii «Securitãþii». 14 Cît despre instituþia din urmã, Securitatea, se afirmã fãrã echivoc cã membrii acestui trust terorist erau în totalitate evrei 15 .

Mai mult, în opinia colaboratorului de la România Mare, evreii care fãceau parte din structurile de putere comuniste îºi pãstraserã religia, în timp ce comuniºtilor creºtini (sic!) li s-ar fi interzis identitatea religioasã. În felul acesta evreii formau «un stat separat» în interiorul Statului Român, prin intermediul Partidului Comunist. Pe sclavia, teroarea, foametea ºi mizeria generalã a creºtinilor români se clãdeau fericirea ºi viaþa «naþionalã» a unei minoritãþi evreieºti, care întotdeauna a dus o existenþã parazitarã pe spinarea societãþii noastre. 16 Autorul acestor idei maimuþãreºte obiectivitatea la acest capitol, luînd în considerare ºi structura ne-evreiascã a noii puteri comuniste, cãreia îi aplicã însã o soluþie caracte-

rizatã de consecvenþa antisemitã: Bineînþeles cã erau ºi mulþi ne-evrei în cadrul camarilei comuniste de la Bucureºti, dar aceºtia nu erau decît niºte oameni de paie în mîinile evreilor. De cîte ori un creºtin se afla într-o funcþie importantã, pentru a arãta poporului cã ºi creºtinii ocupã posturi-cheie, acest «mameluc» era sfãtuit de un «secretar» sau «consilier» evreu, care deþinea, de fapt, adevãrata putere. 17 Dominaþia totalã a evreilor în primii ani de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, nu numai în România ci în întregul bloc comunist esteuropean18 , nu poate fi înþeleasã , însã, dupã cum deja se poate întrevedea, în absenþa convingerilor conspiraþioniste. Autorul citat invocã un fel de cauzã primã sau fundamentalã a dominaþiei evreieºti , care lãmureºte singurã de ce s-au petrecut evenimentele astfel: Superguvernul Mondial Iudaic . Acesta, se afirmã în acelaºi loc, dar ºi în multe altele, ar exista de multã vreme în istorie, el fiind responsabil de tot ceea ce s-a întîmplat semnificativ în acest secol (ºi nu numai) pe întreg mapamondul. Evreii ar fi provocat, bunãoarã, criza economicã din 1929, ei avînd în mînã pîrghiile de a genera oricînd aºa ceva, dacã le va fi lor convenabil.

Originea blocului sovietic este explicatã la fel: Roosevelt ºi Churchill au cedat Þãrile [sic!] noastre tiraniei roºii din ordinul direct al lui Bernard Baruch, ºeful evreu al Consiliului Imperial al Marii Masonerii Universale. 19 Tema cunoaºte cîteodatã complicaþii teoretico-istorice care iau forma paroxisticã a ceea ce se poate numi, cu un termen din psiho-patologie, delir sistematizat. Radu Theodoru este un campion în acest sens, avînd în vedere mulþimea de texte prin care încearcã sã acrediteze ideea culpei jidanilor nu numai în istoria României, ci ºi în istoria mondialã. Toate revoluþiile pe care le-a cunoscut modernitatea, de la cea francezã de la 1789 la cea bolºevicã, sînt, dupã el, cauzate de evrei. Revoluþia francezã a fost opera evreimii franc-masonice 20 , scrie acest autor, deºi astãzi e de notorietate cã participarea evreiascã la acest eveniment istoric a

51

S.P. nr. 82/2000

IdeoSfera fost cvasi-nulã. Demn de remarcat scria Léon Poliakov, un istoric reputat al antisemitismului este cine nu a fost învinuit pentru Revoluþia francezã, la epoca respectivã, anume evreii. 21 Astfel stînd lucrurile, este de înþeles de ce, în epocã, nimãnui nu i-a trecut prin minte sã-i acuze pe evrei cã ar fi fost autori(i) ai Revoluþiei Franceze. Atunci, asemenea acuze ar fi fost complet neviabile, de vreme ce evreii erau complet marginalizaþi ºi, politic, excluºi din societatea francezã a timpului; mai mult, pot fi gãsite mai multe motive care sã indice cã o asemenea rãsturnare nu era doritã la sfîrºitul secolului al XVIII-lea de evrei. Abia dupã un veac, în 1889, Liga Antisemitã din Franþa îi acuzã pe evrei cã au acaparat puterea în þara lor prin intermediul revoluþiei franceze 22 . Acuzaþia astfel formulatã va face carierã în secolul XX, ajungînd, iatã, ºi la Radu Theodoru.

Ciudãþenia este însã cã pînã ºi revoluþia naþional-socialistã germanã are o aceeaºi determinare dupã acelaºi autor: Doctrina hitleristã n-a fost decît o adaptare germanicã a doctrinei rasiale evreieºti ºi, de fapt, benignã, întrucît rasismul german a acþionat într-o perioadã istoricã limitatã la un deceniu, [în vreme ce n.m.] rasismul iudeu acþioneazã perseverent din zorii istoriei umane 23 .

Texte de acest gen, literalmente incomprehensibile, se gãsesc însã ºi în alte pãrþi. Iatã un extras dintr-o revistã: Evreii au luat puterea în Rusia în 1917.

Toate posturile de conducere ale revoluþiei erau ocupate de evrei, de sioniºti, de naziºti evrei. Cel mai important: ceea ce-i unea era ideologia fascismului ºi a nazismului. 24 Într-un asemenea scenariu, România nu putea fi altceva decît o pradã politicã pentru evrei.

Teroarea iudeo-kominternistã 25 ºi Evreii, asasinii conducãtorilor României 26 sînt titlurile unor capitole dintr-o carte care spun singure totul, fãcînd citatele de prisos.

Or, dacã evreii dominã lumea de atîta vreme, inclusiv prin intermediul instrumentului comunist, cum ar fi putut România sã scape acestei fatalitãþi? Infiltrarea evreilor în structurile de

S.P. nr. 82/2000

comandã ale partidului comunist ºi ale poliþiei politice de la Bucureºti þinea, s-ar zice, de un fel de legitate a istoriei. * Se înþelege cã animatorii ideii cã evreii aveau o irezistibilã propensiune comunistã ignorã cu desãvîrºire faptul cã în rîndul lor erau destui aceia (dupã toate indiciile, majoritari) care aveau evidente interese ºi idei politice de a prezerva o ordine politicã liberal-burghezã, de a fi partizani ai economiei libere de piaþã, ai proprietãþii private, ai libertãþii cuvîntului etc., pe scurt, ai unor valori diametral opuse celor comuniste.

Dacã s-ar avea în vedere un alt fapt istoric netãgãduit (nici mãcar de autorii unor asemenea discursuri), anume dimensiunile reduse ale PCR în momentul în care acesta începe operaþia de comunizare a României (cvasi-totalitatea istoricilor apreciazã cã numãrul celor înscriºi în partid nu depãºea nicicum cifra de 1000 de persoane în momentul în care trupele sovietice au pãtruns pe teritoriul României), atunci ar fi mai mult decît evident cã populaþia evreiascã era în zdrobitoare majoritate necomunistã. Admiþînd, pentru necesitãþile demonstraþiei, ipoteza, vãdit absurdã, cã toþi cei 1000 de comuniºti ar fi fost evrei, ºi raportîndu-i la cei 400.000 evrei care supravieþuiserã rãzboiului, rezultã cã ponderea evreilor comuniºti era de 0,25%! Nimeni însã din cei care propagã ideea cã evreii au adus comunismul nu face aceastã elementarã, dar edificatoare, operaþie aritmeticã. Motivul este simplu: micimea acestui procentaj ar demola unul din argumentele considerate forte ale acestui tip de discurs. Iatã de ce toate publicaþiile extremiste reiau incontinent aceastã acuzaþie, devenitã un fel de litanie a discursului public care clameazã cã evreii au adus comunismul . Ea este de regulã sprijinitã de invocarea cîtorva nume de evrei plasaþi la vîrful partidului comunist sau al poliþiei politice dupã 23 august 1944, în frunte cu Ana Pauker, Leonte Rãutu, Iosif Chiºinevschi, ªtefan Voicu, Mihail Roller, Alexandru Nikolski º.a. Faptul cã e vorba de evrei

52

IdeoSfera care nu îºi recunoºteau originile, apartenenþa religioasã; de aceia care îºi negaserã provenienþa socialã spre a avea un dosar cît mai curat ori îºi renegaserã familia, pãrinþii, soþii ºi copiii 27 , dupã cum aratã un istoric, nu are nici un fel de importanþã pentru cei pãtrunºi de adevãrul propoziþiei evreii au adus comunismul .

Ei strigã mai departe: în cadrul genocidului comunist contra neamului românesc, s-au remarcat prin sãlbãticie, cruzime ºi sete de sînge românesc, o serie de figuri precum Hannah Robinsohn-Pauker, Burah Tescovici alias Teohari Georgescu [sic!], Nikolski alias Grümberg, Zeller, Dülberger ºi alþi români mai români decît ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazu la un loc. 28 Or, opþiunea ideologicã a unor evrei pentru comunism nu a fost fãcutã în numele evreitãþii lor, ci, mai degrabã, împotriva acesteia. În asemenea situaþie, stigmatizarea evreitãþii este o operaþie lipsitã de sens. Condiþia trans-naþionalã pe care viziunea comunistã o presupune e ea singurã îndeajuns de lãmuritoare. Dar nu e numai atît. Pusã într-o paradigmã mai largã, adoptarea viziunii comuniste de cãtre unii evrei poate revela ºi altceva. Meditaþia unui intelectual evreu din România ca Arnold Schwefelberg asupra opþiunii comuniste a celor doi copii ai sãi (poeta Veronica Porumbacu fiind unul din aceºtia) meritã reþinutã: Aceasta [opþiunea comunistã a copiilor n.m.] desigur datoritã ºi faptului cã primiserã o educaþie universal-umanã, iar nu una evreiascã, astfel cã nu activaserã pe teren naþional evreiesc, necum sionist. 29 Dealtfel, potrivit studiilor istorice întreprinse, ponderea evreilor în PCR în perioada interbelicã nu era majoritarã, chiar dacã era semnificativã, importantã. Dupã Dinu C. Giurescu, în 1933 evreii alcãtuiau 18,2% din totalul membrilor PCR, românii fiind în proporþie de 22,7%; majoritari în PCR erau, atunci, minoritarii luaþi împreunã (ungurii, evreii, ruºii ºi ucrainenii)30 . Compoziþia aceasta avea însã sã se schimbe rapid dupã 23 august 1944, cînd PCR resimte nevoia de a fi reprezentant al majoritarilor, drept pentru care duce o politicã de cadre pe mãsurã, încercînd sã se românizeze rapid. Nici compoziþia etnicã a Securitãþii în prima fazã a existenþei sale nu probeazã

gravele acuzaþii aduse evreilor. Dupã Marius Oprea, care a studiat arhivele Securitãþii ºi a descoperit statistici edificatoare fãcute de Direcþia Generalã a Securitãþii dupã înfiinþare, mai precis în august 1948, din 60 de ofiþeri superiori (de la maior în sus) aflaþi în structurile de comandã ale Direcþiei Generale, 38 erau români, 15 evrei, 3 unguri, 2 ucraineni, un ceh ºi un armean. 31 .

Cîteva luni mai tîrziu, mai precis în februarie 1949, un raport confidenþial întocmit la vîrful Securitãþii arãta de asemenea compoziþia etnicã a întregului personal al Securitãþii, compoziþie deja îmbunãtãþitã din perspectivã etnicã: 83% români, 10% evrei, 6% maghiari, iar restul de 1% alte naþionalitãþi 32 . Proporþia evreilor continua sã fie importantã, mai mult decît dublã în raport cu ponderea minoritãþii evreieºti în ansamblul populaþiei României, dar era totuºi foarte departe de ceea ce clameazã Radu Theodoru sau George Dãnescu. În perioada instaurãrii regimului comunist în România (ºi, în general, în þãrile Europei de Est), evreii, dupã cum aratã ºi aceste date, erau într-adevãr suprareprezentaþi în partidul comunist ºi în poliþia politicã. Dar aceastã suprareprezentare, dupã cum se poate vedea din aceleaºi date, nu era nici la nivelul pe care-l afirmã unii ºi nici nu avea sensul pe care-l pretind alþii (deseori aceiaºi)33 . Cum bine scrie Andrei Roth: Sociologic vorbind, aceastã supraprocentualitate [a evreilor în structurile de putere comuniste n.m.] nu înseamnã însã nici cã majoritatea evreilor ar fi fost comuniºti, nici cã majoritatea comuniºtilor ar fi fost evrei, ci cã printre comuniºti evreii se gãseau într-un procent mai mare decît era ponderea lor în ansamblul populaþiei þãrii [ ]. 34 Suprareprezentarea aceasta nu era nici mãcar o noutate, cum bine remarcã acelaºi sociolog: evreii fuseserã de mult timp acuzaþi de dominare a unor domenii (presã, ºtiinþã, artã, economie etc.). Fenomenul pe care-l constituiau aceste supradimensionãri ale evreilor în unele domenii nu e însã deloc misterios, ci are cauze istorice precise (excluderea politicã a evreilor din multe domenii s-a corelat cu o aglomerare relativã a lor în altele, aceasta pe fondul unei culturi evreieºti caracterizate, între altele, din

53

S.P. nr. 82/2000

IdeoSfera pricini religioase, de cvasi-absenþa analfabetismului care i-a ajutat sensibil sã obþinã performanþe competitive în unele profesiuni liberale). Dealtfel, aceste suprareprezentãri erau rãspunsuri adaptative ale evreilor în cauzã la societãþile în care trãiau, date fiind atîtea subreprezentãri la care erau condamnaþi politic.

Existã ºi alte aspecte complet ignorate de discursul antisemit, cum ar fi, de pildã, faptul cã, imediat dupã al doilea rãzboi mondial, s-a petrecut o puternicã vizibilizare a evreilor în conducerea politicã a României în primul rînd prin contrast cu situaþia dinainte35 . În practica politicã româneascã de pînã atunci nu existase nici o tradiþie a prezenþei evreilor printre guvernanþi. Noutatea aceasta este consideratã ºi astãzi în discursul public cu orientare antisemitã ca un fel de imixtiune în viaþa politicã româneascã sau, ºi mai rãu, ca un fel de cucerire maleficã a þãrii, deºi evreii aveau în acel moment toate drepturile politice, inclusiv pe acelea de a se afla printre cei ce guverneazã România. Ideologia etnocraticã acuzã însã o asemenea situaþie care, principial, este absolut normalã. Dar ea ignorã ºi realitatea socialã a timpului, trecînd cu vederea persecuþiile suferite de mulþi evrei în acea perioadã, suferinþe care au culminat cu numeroase întemniþãri (în general sub acuzaþia de sionism, dar nu numai). În aceste circumstanþe, care este suportul acuzaþiei cã evreii au adus comunismul ? Discursul în cauzã tace la acest capitol.

O formulare de genul dictatura comunistã adusã de evrei pe tancurile sovietice 36 nu satisface însã pe deplin antisemitismul fanatic, ea cerînd imediat o completare lãmuritoare: pentru ca România sã cadã sub dictatura sionistã 37 . Or, sioniºtii, atunci, plecau în masã din România. Dacã evreii ar fi fost atît de ataºaþi de regimul comunist ºi dacã ei ar fi fost beneficiarii lui, aºa cum susþine acest discurs, atunci emigrarea lor în masã din România în Israel dupã cel de-al doilea rãzboi mondial apare ca un fenomen absurd, complet incomprehensibil. Or, fenomenul nu numai cã a existat, ºi nu numai cã a avut o amploare considerabilã, dar a avut ºi o raþionalitate sociologicã transparentã, la îndemîna oricui doreºte sã înþeleagã

S.P. nr. 82/2000

ceea ce s-a petrecut cu mulþi evrei români dupã rãzboi.

Bunãoarã, numai între 15 mai 1948 ºi 1951, adicã imediat dupã ce evreii nu-i aºa? s-au instalat la putere în România, nu mai puþin de 116.500 de evrei români sosesc în Israel în cadrul a ceea ce se numeºte aliaua în masã ( aalia hamonit în ebraicã); tocmai proporþiile acestui exod deter-minã autoritãþile de la Bucureºti sã stopeze, începînd cu 1951, emigrarea.

Alþi 106.200 de evrei pãrãsesc România ºi se stabilesc în Israel între 1958 (cînd autoritãþile comuniste permit din nou emigrarea în Israel) ºi 196638 . Dacã antisemiþii refuzã sã ia în seamã aceste date, omisiunea lor e, desigur, cu tîlc, cãci datele acestea singure submineazã întregul eºafodaj antisemit. Într-un asemenea context, acuza evreii au adus comunismul în România devine cumva benignã, inconsistentã, chiar superfluã, dacã avem în vedere cã, în general, autorii cu asemenea convingeri au îndeajuns de multe aprecieri superlative pentru comunismul valah . Dar cu aceasta trecem deja la cea de-a doua temã a discursului public antisemit din România post-comunistã. (va urma) NOTE A se vedea, de pildã, lungul ciclu de articole intitulat Evreii au adus comunismul în România , semnat Traian Romanescu, România Mare în perioada 1999-2000.

2 Rãzvan Codrescu, Spiritul dreptei (Ed. Anastasia, 1997), p.144.

3 A se vedea, de exemplu, serialul România sub ocupaþie , semnat Dr. Cristian Negureanu, început în 1997 ºi continuînd pînã la mijlocul anului 1998 (peste 40 de foiletoane), care a apãrut în România Mare. Sau, în aceeaºi publicaþie, dar mai recent, serialul Evreii au adus comunismul în România , semnat Traian Romanescu. Tot în aceastã revistã existã o rubricã episodicã, dar cãreia i se consacrã mai multe pagini, intitulatã Problema evreiascã, pro ºi contra , unde pot fi gãsite articole al cãror titlu este el însuºi edificator (de pildã: Nu a fost pogrom, a fost rãzboi! în numãrul din 27 august 1993). În Politica, pentru a da un alt exemplu, un serial intitulat Kominternul ºi activitatea sa în România , de Mircea Muºat, s-a întins pe mai bine de 120 de numere. România Mare a publicat în decursul anilor ºi alte seriale de acest gen, cum ar fi Comunismul conspiraþie mondialã evreiascã (în cursul 1

54

IdeoSfera anilor 1993-1994).

4 Rãzvan Codrescu, Exerciþii de «reacþionarism» (ClujNapoca, Editura Dacia, 1999), p. 70.

5 Adolf Vasilescu, Iarba verde de acasã , Puncte cardinale, nr. 5/77, mai 1997.

6 A se vedea, de exemplu, Dan Dungaciu, Traian Brãileanu ºi teoria elitelor , în Miºcarea, nr. 5 (10), mai 1993.

7 Grigore Traian Pop, Garda, Cãpitanul ºi arhanghelul din cer, vol. I (Ed. EURASIA, 1995), p. 64; apologia acestor idei poate fi gãsitã, abundent, ºi în celelalte douã volume care i-au urmat acestuia, ca ºi în Miºcarea legionarã. Idealul izbãvirii ºi realitatea dezastrului (Bucureºti, Editura Ion Cristoiu, 1999).

8 Manole Neagoe, Patimi antisemite (2) , România Mare, nr. 492, 17 decembrie 1999).

9 Ibid.

10 Manole Neagoe, Patimi antisemite (3) , România Mare, nr. 493, 24 decembrie 1999.

11 Ion Coja, Legionarii noºtri (Ed. KOGAION, 1997), pp.

71-72.

12 Traian Romanescu, Evreii au adus comunismul în România (1) , România Mare, nr. 483, 15 octombrie 1999.

13 Traian Romanescu, Evreii au adus comunismul în România (3) , România Mare, nr. 485, 29 octombrie 1999.

14 Ibid.

15 Ibid.

16 Ibid.

17 Traian Romanescu, Evreii au adus comunismul în România (2) , România Mare, nr. 484, 22 octombrie 1999.

18 În serialul citat e vorba la un moment dat de dominaþia totalã a evreilor în Germania de Est . V. Traian Romanescu, Evreii au adus comunismul în România (18) , România Mare, nr. 500, 11 februarie 2000.

19 Traian Romanescu, Evreii au adus comunismul în România (17) , România Mare, nr. 4999, 4 februarie 2000.

20 Radu Theodoru, România ca o pradã (Editura Alma, 1997), p.30.

21 Léon Poliakov, Histoire de l antisémitisme (Paris, Calmann-Lévy, 1991) vol. 2, p. 103.

22 Ibid., p. 106.

23 Radu Theodoru, op. cit., p. 17.

24 Mireille Astrid Popa, Cine produce antisemitismul? , în revista România Mare, , 27 august 1993.

25 Radu Theodoru, op. cit.., p. 300.

26 Ibid., p. 313.

27 Victor Neumann, Istoria evreilor din România (Timiºoara, Ed. Amarcord, 1996), p. 245.

28 George Dãnescu, Postfaþã la Roger Garaudy, Miturile fondatoare ale politicii israeliene (Bucureºti, Editura ALMA TIP, 1998), p. 248.

29 Arnold Schwefelberg, Memoriile unui intelectual evreu din România (Editura Hasefer, Bucureºti, 2000), p.143.

30 Dinu C. Giurescu, Evreii români. 1939-1944 , Realitatea evreiascã, nr. 51, 16-31 mai 1997.

31 Marius Oprea, Pagini din «copilãria» Securitãþii române , Dosarele istoriei, nr. 5, 1996, p.36.

32 Ibid.

33 S-au fãcut în acest sens studii sociologice ºi psihosociologice temeinice, menite sã estimeze ponderea evreilor în cadrul miºcãrilor radicale ºi revoluþionare.

Astfel, un psiholog social olandez, Ernest van der Haag, a susþinut cã abia 5 din 100 de evrei au fost radicali, dar 5 din 10 revoluþionari au fost evrei. Apud László Karsai, Evreii ºi comunismul: stãpîni sau sclavi? , I, 22, nr. 2, 12-18 ianuarie 1994, p. 2.

34 Andrei Roth, Naþionalism sau democratism? (Editura Pro Europa, Tîrgu Mureº, 1999), p. 184.

35 Acelaºi proces de vizibilizare a evreilor s-a petrecut ºi în alte þãri care au cunoscut experienþa comunistã. În Ungaria, de pildã, potrivit lui Victor Karády, în 1945-1946, 10% din conducerea armatei ºi poliþiei comuniste era evreiascã, faþã de perioada de dinainte de 1945 cînd nu exista nici un evreu în aceste funcþii. (II). Dupã 1945, are loc o spectaculoasã expansiune a «evreilor Nürnberg» în viaþa politicã a Ungariei . V. László Karsai, Evreii ºi comunismul: stãpîni sau sclavi? (II) , 22, nr. 3, 19-25 ianuarie 1994, p.14.

36 Europa, nr. 124, 4-11 mai 1993.

37 Idem.

38 Carol Bines, Din istoria imigrãrilor în Israel (Bucureºti, Ed. Hasefer, 1998), p. 94.

CINE NE CITEªTE:

Citesc cu mare plãcere Sfera Politicii fiindcã de multe ori, prin analizele sale eretice ºi iconoclaste îmi contrazice multe idei primite necritic ºi-mi lumineazã cotloanele spirituale unde se strâng platitudinile auzite sau citite în grabã în alte pãrþi.

Bogdan Baltazar

Preºedintele Bãncii Române pentru Dezvoltare, Groupe Société Générale

GEORGE VOICU Doctor în Filosofie, conferenþiar universitar ºi Decan al Facultãþii de ªtiinþe Politice ºi Administrative a Universitãþii Bucureºti. Este autorul volumului Pluripartidismul. O teorie a democraþiei.

55

S.P. nr. 82/2000

Cãrþi ºi autori

PLEDOARIE * Cel puþin trei argumente pledeazã în favoarea lucrãrii de faþã. Cartea reprezintã o apariþie oarecum ineditã în peisajul publicistic românesc dacã avem în vedere faptul cã istoria evreilor din România, Europa Centralã ºi de Est sau de aiurea nu a fãcut niciodatã interesul istoriografiei de la noi. Mai mult, lucrarea se constituie într-o primã recuperare globalã a trecutului evreilor bãnãþeni ºi a regiunii în sine, a spiritului tolerant, interconfesionalitãþii ºi multiculturalismului specifice Europei Centrale. Nu în ultimul rând trebuie menþionatã aici scoaterea la luminã a unor surse documentare necunoscute pânã acum, ca de exemplu: Arhivele Comunitãþii Evreieºti din Timiºoara ºi Arad sau Arhivele Statului Ungar din Budapesta, surse ce pot contribui la eliminarea unor puncte de suspensie din istoria evreilor ºi nu doar.

Câteva cuvinte despre autor. Personalitate cunoscutã a vieþii culturale din România, conferenþiar la Universitatea de Vest din Timiºoara, titularul cursului de Istorie Modernã Universalã, Victor Neumann s-a impus atenþiei marelui public prin *Victor Neumann, Istoria evreilor din Banat, Ed. Atlas, Bucureºti, 1999, 271p.

S.P. nr. 82/2000

cele câteva zeci de studii ºi lucrãri de istorie, istorie culturalã ºi istoria gândirii politice în secolele XVIII-XX, multe dintre ele apãrute la edituri de prestigiu din þarã ºi strãinãtate.

Cuprinzând istoria a 270 de ani de convieþuire a evreilor în Banat, lucrarea lui Victor Neumann intenþioneazã sã suplineascã un gol de informaþie (p.7). Structuratã în 8 capitole, ce urmãresc evoluþia istoricã a comunitãþilor evreieºti fãrã a neglija contextul în care aceasta se desfãºoarã mai exact istoria statelor în cadrul cãrora aceºtia au încercat, ºi chiar reuºit, atunci când acest lucru le-a fost permis, sã se integreze , cartea de faþã realizeazã, într-o manierã obiectivã, o analizã a organizãrii, a statutului juridic ºi politic al comunitãþilor evreieºti, a problemelor de cult, învãþãmânt ºi culturã ale acestora.

Fãrã sã încercãm sã tragem concluzii premature ºi pripite, un element care se evidenþiazã de la sine este faptul cã, indiferent de perioada istoricã sau regimul politic pe care l-au traversat, evreii au fost priviþi în majoritatea cazurilor mai degrabã ca surse ºi resurse , atât de cãtre Imperiul Habsburgic cât ºi de cãtre statul român, fãrã a reuºi însã întotdeauna sã scape de

56

statutul de minoritari, ºi nu de puþine ori de cel de cetãþeni de rangul II. Încã de la aºezarea lor în cadrul Imperiului Habsburgic primii sephardini s-au stabilit în Banat în sec. XVII, iar ashkenazinii la începutul sec. XVIII statutul evreilor avea sã fie reglementat prin ordonanþe imperiale (1776, 1783, 1787). Ordonanþe ce urmãreau, uneori fãþiº, alteori voalat, acelaºi lucru: asimilarea evreilor în structurile imperiului în vederea folosirii potenþialului economic ºi nu numai al acestora în interesul Vienei. De altfel, acest tip de mãsuri nu-i vizau doar pe evrei. Ele fãceau parte dintr-un amplu sistem mercantil austriac dornic sã schimbe mentalitãþile regiunii, sã creeze un nou tip de solidaritate, sã integreze social ºi economic grupurile de care imperiul avea mare nevoie în desfãºurarea politicilor sale, a Aufklarung-ului germano-austriac în primul rând. Una dintre aceste ordonanþe, emisã de Josef al IIlea în 1783 pe fundalul militantismului iluminist, cãuta chiar sã impunã, sub masca ºcolilor naþionale evreieºti, supravegherea ºi educarea copiilor evrei în ataºamentul faþã de valorile laice ºi religioase imperiale.

Secolul al XIX-lea nu avea sã aducã mari modificãri în politica oficialã a Vienei vis-a-vis de minoritãþi. Acolo unde asimilarea totalã a acestora eºua, se încerca, de cele mai multe ori cu mari ºanse de reuºitã, subordonarea faþã de interesele statului a

Cãrþi ºi autori tuturor comunitãþilor etnice ºi profesionale prin educarea tinerelor generaþii în spiritul ataºamentului faþã de stat. Or, acest lucru presupunea între altele ruperea de tradiþii. De aceea, în cazul comunitãþii evreieºti din Banat ºi Ungaria aceastã politicã imperialã avea sã producã sciziunea între adepþii asimilãrii ºi cei care doreau sã-ºi pãstreze identitatea, rupturã dusã la ultimele ei consecinþe de o lege a Imperiului dualist din 1868.

Din perspectiva adepþilor integrãrii, perceputã ca singurã ºansã onorabilã de supravieþuire, aceastã perioadã de aproape un secol a reprezentat o etapã de iniþiative venite în întâmpinarea politicii oficialilor. Încã din 1827 în sinagogi se citesc rugãciuni dedicate împãratului, se înregistreazã reacþii pozitive faþã de învãþãmântul evreiesc enciclopedic. Evreii cautã sã se implice în viaþa cetãþii pentru a gãsi soluþii la problemele cu care se confrunta comunitatea în general. ªi, pentru cã modernizarea se afla încã la început, fenomenul avea sã ridice o serie de probleme inclusiv comunitãþii evreieºti din Banat. Pe de o parte Evreul avea de soluþionat dobândirea de drepturi egale cu ceilalþi locuitori ai Imperiului dualist, statut care îl plasa în cele din urmã în rândul cetãþenilor. Pe de altã parte acesta trebuia sã-ºi adapteze la conduita europeanã propria-i spiritualitate. Având în vedere un astfel de fundal întrebarea care

se impune este cum au reuºit evreii sã facã faþã unor presiuni ce se fãceau simþite atât din interiorul comunitãþii cât ºi din afarã.

Evoluþia politicã a Imperiului Austro-Ungar, începând cu a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, a adus alte schimbãri ºi rãsturnãri de situaþie pentru evreii din spaþiul bãnãþean.

Chiar dacã, în condiþiile dificultãþilor generate de emanciparea naþionalã ºi statalã, s-a alunecat destul de uºor spre xenofobie ºi antisemitism datoritã neputinþei intelectualilor atât maghiari cât ºi români de a construi o ideologie naþionalã fãrã a nega alteritãþile , au existat ºi momente când s-a vehiculat ideea construirii unui stat maghiar modern ºi, prin cultivarea particularitãþilor de limbã, tradiþie ºi obiceiuri ale fiecãrui popor în parte (J. Eotvos), Banatul plurietnic a gãsit permanent suficiente resurse interne pentru un comportament echilibrat. Aceastã zonã multiconfesionalã, ce a reprezentat una din puþinele experienþe culturale ºi politice reuºite ale Habsburgilor (p.94), s-a dovedit un spaþiu al convergenþelor, al interculturalitãþii ºi nu doar al unei singulare culturi etnice ori religioase. Tocmai de aceea Banatul a ºi reuºit sã facã faþã intensificãrii antisemitismului de la sfârºitul sec. XIX. Trecerea provinciei sub autoritatea guvernului de la Bucureºti, dupã 1918, a însemnat pentru comunitatea evreilor bãnãþeni

57

înlocuirea politicii de maghiarizare cu cea de românizare, de o facturã cu totul diferitã (Irina Livezeanu).

Dacã în cazul celei dintâi se urmãrea integrarea evreului în rândul cetãþenilor maghiari prin modelarea lui dupã tiparul naþionalismului civic (ce presupunea învãþarea limbii maghiare, respectarea ºi aplicarea legislaþiei, etc.), politica de românizare bazatã pe criterii etno-lingvistice a acceptat cu greu integrarea evreilor.

Orientarea politicii antisemite a autoritãþilor româneºti era deja o tradiþie în viaþa culturalã ºi politicã a Vechiului Regat ºi, în ciuda contribuþiei însemnate a evreilor la dezvoltarea economicã a României interbelice, guvernul de la Bucureºti va alimenta ºi mai apoi întreþine o stare de suspiciune a românilor faþã de evreii din noile provincii. O suspiciune ce va duce ulterior, printre altele, la devasterea magazinelor evreieºti, a templelor, arderea cãrþilor de rugãciune ºi eliminarea studenþilor din Universitãþi. La aceasta se adaugã aplicarea unui program de românizare traductibil fie în termenii asimilãrii forþate, fie în cei ai emigrãrii provocate. Acest program, ce neglija complet aspectul plurietnic ºi plurilingvistic al Banatului, Transilvaniei sau Bucovinei, avea sã fie aplicat de aproape toate partidele politice ale României interbelice care, în ciuda diferenþelor de ideologii sau programe, aveau totuºi un fundament

S.P. nr. 82/2000

Cãrþi ºi autori comun: naþionalismul.

Deceniul lui Carol al IIlea, avea sã aducã odatã cu subminarea normelor ºi valorilor vieþii democratice, o serie de legi antisemite ce veneau de fapt în întâmpinarea unei stãri de spirit tradusã ºi printr-o accentuare a atitudinilor xenofobe vezi mãrturiile lãsate de Mihail Sebastian care, chiar dacã poate fi suspectat de subiectivism, surprinde totuºi destul de bine atitudinea societãþii româneºti faþã de problema evreiascã. Sã nu uitãm faptul cã o parte semnificativã a intelectualitãþii ce avea acces ºi succes imediat la public s-a dovedit promotoarea unui antisemitism virulent în anii 1930 (Leon Volovici).

Regimul antonescian avea sã aplice la rândul sãu politici antisemite, e adevãrat mult mai radicale, ºi asta datoritã ºi noilor realitãþi politice ºi militare ale Europei celui de-al doilea rãzboi mondial. Stãruind în direcþia românizãrii, iniþiatã încã din primul deceniu de dupã Unire, împinsã la forme demente de guvernarea legionarã, Antonescu va urmãri în realitate înlãturarea evreilor din viaþa socialã ºi economicã a României, transformarea lor în monedã de schimb cu Germania, în condiþiile în care România era oricum subordonatã economic ºi militar celui de-al treilea Reich. Fãrã sã încercãm sã emitem acum o judecatã de valoare asupra regimului Mareºalului, o concluzie o putem exprima prin chiar cuvintele

S.P. nr. 82/2000

autorului: ...este adevãrat cã Antonescu a dictat legile antievreieºti, a subscris la ideologia nazistã, a organizat lagãrele din Transnistria... a organizat masacrul evreilor de la Odesa, dar nu este mai puþin real cã 57% din evreii români au supravieþuit rãzboiului, ceea ce a reprezentat cel mai mare procentaj de supravieþuitori din þãrile Europei centrale ºi de est . ( p.159) Conºtientizând în mare opresiunile la care a fost supusã populaþia evreiascã din România de cãtre regimurile politice ale primelor patru decenii ale secolului XX, se pune întrebarea de ce o parte a acesteia a aderat dupã 1945 la ideologia comunistã, asta cu atât mai mult cu cât publicistica est-europeanã actualã înregistreazã recrudescenþa unui mai vechi mit: cel al iudeo-comunismului. Rãspunsul, fãrã sã încerce sã acopere toate nuanþele, poate fi cãutat în starea de confuzie pe care au trãit-o mulþi membri ai acestei comunitãþi imediat dupã rãzboi chiar dacã trezirea la realitate a fost destul de cruntã ºi în speranþa ºtergerii diferenþelor naþionale ºi religioase, a recunoaºterii dreptului la existenþã aidoma semenilor, fãrã condiþionãri sau presiuni. Alþii, e drept mai puþin numeroºi ºi asta ºi pe fundalul influenþelor dinspre þãrile Europei Centrale , s-au integrat cât se poate de bine structurilor comuniste, în cadrul cãrora au activat decenii la rând. Un caz definitoriu

58

aici este cel al lui Moses Rosen, care fusese preferat de autoritãþile comuniste în locul rabinuluiºef Alexandru ªafran, ca urmare a verificãrii convingerilor sale ºi care s-a erijat în singura voce autorizatã de statul comunist sã vorbeascã în numele evreilor. De fapt, rabinul Moses a fãcut jocul celuilalt totalitarism comunismul tocmai prin poziþia sa de insider .

Aceastã atitudine din partea câtorva membri avea sã ducã la o dublã interzicere a libertãþii de expresie a întregii comunitãþii evreieºti, atât pe linie politicã cât mai ales pe linie de federaþie.

Rezultatele nu s-au lãsat mult aºteptate. Spre deosebire de Ungaria, unde evreii au rãmas în numãr aproape identic cu acela din anii 45- 50 (în jur de 100.000), în România regimul comunist a provocat direct ºi indirect plecarea acestora.

Fãrã sã ne fi propus sã atingem toate punctele majore ale lucrãrii lui V. Neumann, credem însã cã aceastã scurtã prezentare a reuºit sã contureze imaginea unei cãrþi complexe despre Banatul toleranþei ºi multiculturalismului, despre rolul jucat de evrei în crearea ºi prezervarea acestui spirit, imagine în favoarea cãreia pledeazã alte nume de marcã ale culturii româneºti, precum Virgil Nemoianu ºi Mircea Mihãieº.

Mirela CHIOVEANU

Cãrþi ºi autori

Dreapta ºi stânga * Dreapta ºi stânga este un eseu, completat de cãtre autor, în mod magistral, cu exemple extrase din realitatea cotidianã ºi din scrisorile prietenilor sau ale cititorilor ziarului la care colaboreazã. Þinând seama de pãrerile celor de mai sus ºi influenþat de gândirea marilor filosofi politici: Hobbes, J.J.Rousseau, J.Locke, K.Marx, Kant, Max Weber etc., Norberto Bobbio realizeazã un adevãrat roman socio-politic, care are ca temã un subiect amplu dezbãtut, respectiv diferenþierea dintre dreapta ºi stânga, precum ºi actualitatea necesitãþii pãstrãrii distincþiei celor doi termeni. Încercarea de a separa dreapta de stânga, a fost o inspiraþie binevenitã din partea autorului, mai ales astãzi, când se simte nevoia operãrii unei distincþii clare între cele douã noþiuni, întrucât realitatea ne pune în faþa situaþiei de a nu mai putea face diferenþa între ceea ce este de dreapta ºi ceea ce este de stânga, conceptele parând a fi destul de ambiguu definite ºi greu de aplicat în practicã. În ipoteza de lucru a *Norberto Bobbio, Dreapta ºi stânga, Humanitas 1999, 137 pagini. Traducere de Michaela ªchiopu.

autorului, dinamica socialã a condus la o schimbare radicalã, între ceea ce se considera a fi de stânga sau de dreapta, la un moment dat, observându-se clar cã atât una cât ºi cealaltã sunt astãzi centrate pe ideea de libertate. Numai cã stânga încearcã sã introducã în sistemul social ºi conceptul egalitarismului.

Punerea în practicã a libertãþii egale , reprezintã o utopie (vezi sistemul comunist), dar, bineînþeles cã atât dreapta cât ºi stânga de astãzi discutã la nivel teoretic principiile care stau la baza ideologiilor promovate de fiecare parte. Pe scena politicã internaþionalã este greu de gãsit un partid strict de dreapta sau de stânga, noþiunile fiind doar abstractizate din nevoia de a diferenþia cele douã orientãri.

A da o definiþie concretã ºi a susþine cã cineva sau ceva este de stânga sau de dreapta, fãrã sã suporte nici un fel de abatere de la aceastã clasificare, este o operaþie imposibilã deoarece þine de însuºi cel care face diferenþierea ºi încadrarea, deci un rol important îl deþine paradigma, implicarea afectivã a persoanei respective.

Practic, indiferent de cât de mult se asemãnã stânga cu dreapta, individul, pus în situaþia de a alege ce este de stânga ºi

59

ce-i de dreapta, o va face în funcþie de factorul afectiv, de semnificaþia emoþionalã atribuitã la un moment dat unei grupãri politice.

Dreapta susþine foarte mult ideea de libertate, stânga nu neagã aceastã idee, dar este axatã mai mult pe egalitate ºi militanþii stângii au încercat sã absolutizeze acest concept încât ºi libertatea devenea egalã. Au fãcut acest lucru fãrã sã-ºi defineascã punctele forte la care se raporteazã, respectiv egal în comparaþie cu ce anume? Iar a susþine egalitatea distribuirii libertãþii e imposibil de comentat.

A susþine ºi a încerca sã adaptezi la realitatea cotidianã cele douã concepte în stare purã este imposibil, de aceea ceea ce existã de fapt în viaþa politicã actualã este o mixturã. Grupurile politice au o orientare de centru dar în funcþie de interesul urmãrit, devin de orientare stânga sau dreapta.

Este normal sã fie aºa deoarece, a încerca sã aplici ideea de libertate absolutã întrun stat este imposibil fãrã a defini ºi o anumitã ordine publicã, libertatea, în forma ei absolutã generând anarhie, unde primeazã dreptul celui mai puternic, iar odatã cu aceastã stare de fapt, libertatea celorlalþi, implicit, ar fi încãlcatã, deci, plecând de la libertatea absolutã se ajunge la un sistem totalitar.

Stânga nu neagã conceptul de libertate, dar încercând

S.P. nr. 82/2000

Cãrþi ºi autori sã egalizeze libertatea ºi sã mai ºi punã în practicã aceastã idee, aºa cum au fãcut comuniºtii, s-au izbit treptat de o mare rezistenþã din partea societãþii. Faptul cã acea societate care se dorea a fi bazatã pe egalitate dusã la extrem a respins un astfel de regim, ne dovedeºte clar cã formele extreme sunt greu se aplicat ºi cã societatea, în procesul ei dinamic, creeazã ceva relativ, care sã devinã la fel de dinamic, astfel încât sã se adapteze nevoilor sociale.

Astfel, ceea ce este de centru poate fi diferenþiat doar calificându-se ca fiind de orientare pregnant de dreapta sau de stânga, în funcþie de interesul politico-social manifestat de societate la un moment dat.

Pe lângã aceastã stare de lucruri, opera lui Bobbio ne aratã o faþã decentã a stângii, lãsând deoparte faptul cã stânga a fost compromisã de adeziunea Uniunii Sovietice la aceste principii, care au fost rãstãlmãcite de conducãtorii comuniºti. S-a ajuns pânã la a identifica stânga cu Uniunea Sovieticã, iar la cãderea acesteia s-a spus cã ºi stânga a dispãrut aproape de tot din viaþa social-politicã, susþinându-se chiar existenþa unei crize ideologice. Spun acest lucru întrucât, întotdeauna, s-a considerat a exista o luptã pe plan social, economic ºi politic între stânga, reprezentatã de socialism ºi identificatã în Cortina de Fier cu centrul la Moscova ºi

S.P. nr. 82/2000

dreapta, reprezentatã prin societatea capitalistã.

Lucrarea lui Norberto Bobbio nu aduce neapãrat o diferenþiere clarã între dreapta ºi stânga, dar e un pas înainte spre acest obiectiv atât de necesar ºi solicitat de populaþie, ca dovadã ºi vânzarea de care s-a bucurat aceastã carte.

Pornitã tocmai pentru a stãvili setea opiniei publice de a cunoaºte diferenþa dintre cele douã noþiuni antonimice, cartea reprezintã o încercare de a lãmuri, pe lângã aceste concepte ºi necesitatea menþinerii diferen-

þierii, sau de a considera desuetã aceastã distincþie. Acest fapt a generat, practic, succesul imens de care s-a bucurat aceastã lucrare, succes care l-a surprins pânã ºi pe autor. Este de remarcat ºi momentul în care a apãrut pe piaþã respectiva operã, fiind vorba de campania electoralã, moment în care, electoratul încerca sã afle cui ºi pentru ce urmeazã sã-ºi dea votul.

Roxana MITRU-BÃLÃICAN

* * *

O lecþie de istorie * Marcatã de iluzia adevãrului istoric absolut , a acelui adevãr care sã fie realmente purificat de influenþe ideologice ºi deformãri, România postdecembristã s-a dovedit a fi o piaþã satisfãcãtor de bunã pentru cartea de specialitate, cea de istorie. Lucrarea de faþã, circumscrisã contextului actual, este cu atât mai avizatã, cu cât autorul ei, prea bine cunoscutul istoric Dinu C. Giurescu, este adevãrat, aflat atunci la vârsta primei tinereþi, a trãit din plin evenimentele petrecute în *Dinu C. Giurescu, România în al doilea rãzboi mondial, Editura All, 1999, 310 p.

60

România în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, iar tatãl sãu, om politic ºi istoric de marcã, a fost participant direct la viaþa politicã din acea perioadã. Aºadar, avem de-a face nu numai cu o lucrare istoricã, ci ºi cu un document cu valoare memorialisticã semnificativã cel puþin în ceea ce priveºte evenimentele petrecute pe teritoriul României. De altfel, în Cuvântul înainte al volumului, autorul enumerã, printre elementele care au compus reconstituirea evenimentelor, ºi percepþiile ºi experienþa generaþiei cãreia îi aparþine (p. 5).

Volumul, alcãtuit din

Cãrþi ºi autori zece capitole, structurate în funcþie de evenimentele majore care au marcat atât perioada de neutralitate, cât ºi participarea efectivã a României la cel de-al doilea rãzboi mondial, urmeazã firul cronologic al evenimentelor. Într-un stil concis, aproape matematic, autorul discutã separat fiecare aspect al problemelor abordate, iar delimitarea foarte clarã a acestor pãrþi permite cititorului un acces direct ºi la obiect la evenimentul sau evenimentele descrise.

Dinu C. Giurescu abordeazã cu detaºare unele aspecte incomode legate de politicile guvernelor care au condus þara în perioada rãzboiului. Astfel, autorul ia în calcul pentru prima oarã perioada 6 septembrie 1939 26 iunie 1940 ca fiind un interval în care România ºi-a pãstrat neutralitatea pãguboasã faþã de pãrþile beligerante ºi faþã de evenimentele care se petreceau în Europa.

Autorul face referire, pe larg, ºi la situaþia evreilor din România, dar ºi la participarea armatelor noastre la campania germanã de pe Frontul de Est. Ceea ce este caracteristic viziunii istorice a lui Dinu C. Giurescu în ce priveºte soarta evreilor, este faptul cã, laolaltã cu prezentarea de date exacte asupra numãrului de persoane afectate de politica antisemitã a guvernului Antonescu victime, rãniþi, evacuaþi , istoricul alege o poziþie neutrã faþã de tratamentul

aplicat acestora. Autorul nu neagã existenþa unei politici de exterminare a acestora pe teritoriul românesc ºi nici nu o banalizeazã prin introducerea în discuþie a holocaustului roºu, dar accentueazã faptul cã, dacã aceste crime sunt de imputat cuiva, cel arãtat cu degetul nu trebuie sã fie poporul român, ci acela care a emis ordinul de represiune în speþã mareºalul Ion Antonescu. Aºadar, Giurescu se declarã ferm împotriva tezei antisemitismului românesc ancestral , punând totodatã în vedere generaþiilor actuale ºi viitoare cã politica antisemitã a guvernului Antonescu se cere a fi cunoscutã ºi luatã drept pildã, spre cunoaºtere ºi condamnare , ºi cã a le uita (crimele) este de neiertat (pagina 166). În ceea ce priveºte campania din Est, amãnunt neglijat de vulgata comunistã ºi naþional-comunistã care a scris istoria în funcþie de idealurile mãreþe ale regimului politic cãruia îi era subordonatã, Dinu C. Giurescu prezintã diverse ipoteze privind motivele de facturã militarã ºi politicã ale lui Ion Antonescu ce au determinat continuarea înaintãrii pe teritoriul URSS, desfãºurarea operaþiunilor pe front, ca ºi statistici exacte ale pierderilor suferite de români în urma înaintãrii Armatei dincolo de Nistru, spre Stalingrad. Remarcabilã aici este poziþia neutrã a autorului,

61

analizarea situaþiei militar-politice a României, a raporturilor cu pãrþile beligerante la acea datã, exclusiv în baza documentelor.

Dinu Giurescu iese astfel din capcana mitologiilor, a viziunilor istorice prefabricate ºi justificatoare ºi mã refer aici la cea a lui Gheorghe Buzatu, consemnatã în volumul Istoria românilor în secolul XX , ce explicã campania armatelor noastre în Est, înaintarea spre inima Rusiei, alãturi de armata Reichului, prin necesitatea anihilãrii pericolului comunist, din ce în ce mai ameninþãtor. Aceastã tezã pare a rãspunde exclusiv nevoii acute de legitimare prin intermediul unei veritabile vendeta împotriva a tot ceea ce poartã marca regimului comunist.

Aceasta este, însã, numai o parte din problematica complexã a implicãrii României în rãzboi. Celelalte capitole se referã, în ordine, la pierderile teritoriale suferite de þara noastrã în anul 1940, la perioada de guvernare legionarã precedatã de abdicarea regelui Carol al IIlea ºi de preluarea prerogativelor monarhice de cãtre Mihai I, precum ºi de numirea lui Ion Antonescu la conducerea guvernului României , apoi la regimul politic autoritar antonescian din perioada 27 ianuarie 1941 23 august 1944. Dinu C. Giurescu abordeazã subiectul regimului impus de mareºal strict din perspectiva evenimentelor ºi a documentelor deþinute referi-

S.P. nr. 82/2000

Cãrþi ºi autori toare la acestea, precum ºi prin prisma celor declarate în primul rând de mareºal ºi în al doilea rând de cei care au stat în preajma acestuia apologeþi ºi detractori, sau doar membri ai Opoziþiei formal interzise.

Istoricul discutã chestiunea raporturilor României cu al treilea Reich, precum ºi actul de la 23 august 1944 premisele politice ºi militare interne ºi internaþionale, situaþia de fapt, precum ºi abordãrile istoriografice din anii dictaturii comuniste ale momentului întoarcerii armelor ºi trecerii de partea Aliaþilor. Referitor la acest subiect, este demn de menþionat, pe lângã pleiada de date ºi documente prezentate de autor în susþinerea diverselor ipoteze pe care le-a abordat, ºi faptul cã autorul permanent se raporteazã la imaginea pe care o au evenimentele din 1944 în zilele noastre. Dinu C. Giurescu îi condamnã pe aceia care, astãzi, mânaþi de oarecari interese, ignorã o parte a mãrturiilor referitoare la acest eveniment existente în arhive; el spune: cu ipoteze ºi presupuneri se poate afirma orice [ ]. «Rescrierea» istoriei pentru þeluri politice continuã pentru unii ºi în prezent. (p. 234).

Dupã discutarea campaniei armatei române pe frontul de Vest, în anii 1944-1945, ca ºi epurarea acesteia în perioada 23 august 1944 august 1947, în capitolul final, autorul ne oferã o

S.P. nr. 82/2000

trecere în revistã a problemelor supuse atenþiei cititorilor pe parcursul volumului, însoþitã de expunerea propriilor concluzii referitoare la evoluþia evenimentelor, la implicarea României ºi la comportamentul la nivel decizional al guvernelor care au condus þara între anii 1939 ºi 1945. Atitudinea ºi reacþiile celorlalte þãri implicate în acest conflict sunt de asemenea surprinse, aceastã punere în context oferind cititorului o imagine de ansamblu asupra evenimentelor, privite dintr-o perspectivã mai largã.

Ultima parte a lucrãrii se constituie într-o expunere de cãtre autor a propriei viziuni istorice, venitã în urma unui volum foarte bine documentat ºi în permanenþã probat de cifre exacte. Dinu C. Giurescu aduce în prezent evenimentele petrecute în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial în România ºi pe plan mondial, precum ºi urmãrile acestuia, ºi le reîncadreazã în timpul contemporan. Mai mult, face un apel de remarcat stilul elegant de abordare a problemelor la respect pentru adevãr ºi la o minimã moralitate (pagina 286), atitudini pe care le aºteaptã din partea învingãtorilor din 1945 ca pe un gest de reparaþie moralã faþã de þãrile din Europa de Centru Est ºi de Sud-Est. Dupã o lecturã atentã a acestui volum dedicat unuia dintre momentele deosebit de

62

importante din evoluþia statului românesc, cititorul va rãmâne nu numai cu o imagine limpede asupra evenimentelor ºi a atitudinilor oamenilor-cheie din aceastã perioadã, dar va privi în urmã, stând strâmb ºi judecând drept, cu ochii unui mai bun cunoscãtor. ªi, poate, cu mai puþinã mânie ºi cu mai multã consideraþie faþã de varianta oferitã singura cu adevãrat viabilã în opinia autorului de cãtre documente, mãrturii, înregistrãri. Cu alte cuvinte, cartea trebuie privitã drept o lecþie de istorie binevenitã întrun moment în care identitatea istoricã ºi adevãrul acela absolut pe care naþiunea românã îl cautã cu disperarea însetatului care a mers 45 de ani prin deºert sunt deosebit de importante, poate vitale, pentru a putea merge înainte, ieºind din trecut.

Raluca ENE

Semnale Terence Ball, Richard Roger Faligot, Remi Paul ªtefãnescu Asasinatele politice în istoria Dagger Kauffer României Ideologii politice ºi idealul Editura Vestala, Bucureºti, 2000, democratic 237 pagini, preþ neprecizat.

Editura Polirom, Iaºi, 2000, 270 pagini, preþ neprecizat. Traducere Cartea se înscrie pe linia efortului de Romana Careja, Adriana Cioti, de a oferi o nouã interpretare a Cornel Ferenczi, Monica Marchiº, istoriei României ºi o redare cât Olivia Rusu-Toderean ºi Cristian mai fidelã a adevãrului istoric. Pe Urziceanu. lângã prezentarea generalã a unor asasinate în masã sau a unor Primul obiectiv al cãrþii este de a modalitãþi specifice de asasinat, oferi o privire avizatã ºi informatã sunt prezentate modurile în care a tuturor ideologiilor majore care a avut loc eliminarea fizicã a unui au existat ºi încã existã în panorama numãr de 19 personalitãþi ale politicã. Al doilea obiectiv este de istoriei româneºti (Vlad Þepeº, a explica modalitãþile prin care au Mihai Viteazul,TudorVladimirescu, apãrut ºi s-au transformat aceste Barbu Catargiu, I.G. Duca, Nicolae ideologii. Structura are 10 capitole Iorga, Nicolae Titulescu, Armand (Ideologie ºi ideologii, Idealul Cãlinescu, Virgil Madgearu, Gheor- democratic, Liberalismul, Conserghe Brãtianu ºi Ioan Petru Culianu). vatorismul, Socialism ºi comunism, Socialism ºi comunism dupã Marx, Anne-Marie Thiesse Fascismul, Ideologiile eliberãrii, Crearea identitãþilor naþionale Ecologia ca ideologie ºi Viitorul în Europa. Secolele XVIII XX ideologiilor).

Editura Polirom, Iaºi, 2000, 220 pagini, preþ neprecizat. Traducere Ian V. Hogg de Andrei-Paul Corescu, Camelia Dicþionarul marilor bãtãlii Capverde ºi Giuliano Sfichi.

Editura Artemis, Bucureºti, 2000, 240 pagini, 70.000 lei.

Potrivit autoarei, Naþiunile moder- Traducere de Ligia Caranfil. ne s-au clãdit altfel decât o spun istoriile oficiale. Istoria naþiunilor Autorul ºi John Keegan sunt cei noastre demonstreazã cã o identi- mai cunoscuþi ºi cei mari istorici tate colectivã se construieºte printr-o militari în viaþã în prezent, muncã de asemenea colectivã. Ea continuând tradiþia istoricilor militari ne învaþã încã o lecþie, mai impor- britanici, inauguratã cu strãlucire de tantã : naþiunea a fost elaboratã în Sir Basil Lidell-Hart, cel mai mare strânsã legãturã cu douã idei, pe istoric militar al tuturor timpurilor. atunci noi în Europa: fericirea ºi Bãtãliile înfãþiºate se întind de la cele democraþia . Uniunea Europeanã ale lui Alexandru cel Mare ºi pânã nu poate fi un spaþiu al identitãþii, la Rãzboiul din Golf. Sunt redate deoarece îi lipseºte patrimoniul biografiile a 31 de comandanþi simbolic pe care naþiunile l-au (conducãtori) militari, tot de la Alexandru Macedon încoace. înfãþiºat indivizilor.

63

Istoria mondialã a serviciilor secrete Editura Nemira, Bucureºti, 2000, 546 pagini, 175.000 lei.

Traducere de Gheorghe Pienescu.

Apariþia prezentatã reprezintã primele 2 volume din lucrarea autorilor, volumele 3 ºi 4 urmând sã fie editate ulterior. Volumul I analizeazã apariþia ºi dezvoltarea serviciilor secrete între 18701939. Dacã la început serviciile secrete cuprindeau numai mici grupuri ale elitei (nu degeaba se spune ºi acum cã este o meserie de seniori ), în prezent sunt niºte maºinãrii imense. În perioada 1870-1939 s-au conturat 5 mari familii ale serviciilor secrete (britanicã, germanã, francezã, rusã ºi chino-japonezã). Al doilea volum analizeazã unele cazuri particulare.

Tratatul de la Amsterdam Editura Lucretius, Bucureºti, 1999, 200 pagini, preþ neprecizat.

Traducere de Theodor Tudoroiu.

Lucrarea se înscrie în seria de publicãri ale documentelor de bazã ale Uniunii Europene. Sunt incluse traducerea Tratatului de la Amsterdam, a Tratatului asupra Uniunii Europene (Maastricht), cu completãrile intervenite la Amsterdam ºi a Tratatului instituind Comunitatea Europeanã (Tratatul de la Roma), cu modificãrile survenite la Maastricht ºi Amsterdam. Pe lângã toate acestea, mai sunt redate ºi alte documente comunitare.

S.P. nr. 82/2000

Revista este editatã de Institutul de Cercetãri Politice ºi Economice ºi Fundaþia Societatea Civilã EDITORIAL BOARD: Cãlin Anastasiu Daniel Chirot Dennis Deletant Gail Kligman Dan Oprescu Vladimir Tismãneanu G. M. Tamas REDACÞIE: Redactor ºef: Stelian Tãnase Secretar de redacþie: Ovidiu Horia Maican Colectivul redacþional: Adrian Cioroianu Laurenþiu ªtefan Scalat Valentin Stan Mihai Chioveanu Publicitate ºi distribuþie: Claudiu Boboc Coperta ºi tehnoredactarea: Liviu Stoica Sfera Politicii este înregistratã în Catalogul Publicaþiilor din România la numãrul 4165. Reproducerea articolelor apãrute în publicaþia noastrã se face numai cu acordul scris al redacþiei. Tiparul executat la RH PRINTING Bucureºti Adresa Redacþiei: Str. Piaþa Amzei, nr. 13, Et. 1. CP 212, OP 22, Bucureºti, Tel/Fax: 01 312 84 96, 01 659 57 90 (Attn Oana Manolache); E-mail: sfera@totalnet.ro.

TALON DE ABONAMENT LA REVISTA SFERA POLITICII (vã rugãm completaþi cu majuscule) DA, doresc un abonament la revista SFERA POLITICII , începând cu numãrul..........., pe perioada de: 3 luni (30.000 lei) , 6 luni (60.000 lei) , un an (120.000 lei) Am achitat contravaloarea abonamentului, în sumã de ...................lei, cu mandat poºtal nr. ...................... sau ordin de platã nr. ......................., în contul Fundaþia Societatea Civilã, nr. 251100922013126 (lei) sau 251100222013126 (valutã) deschis la BRD - SMB. DA, doresc facturã fiscalã pentru abonamentul achitat.

Nume ......................................,Prenume....................................,Vârsta........................................

Compania....................................................................,Cod fiscal..................................................

Profesia ........................................................., Funcþia .................................................................

Adresa la care doriþi sã primiþi abonamentul: Strada....................................,Nr........................, Bl. ....................., Sc..................., Et.................

Ap.............., Localitatea ............................., Cod poºtal............., Judeþ/Sector............................

Telefon ..................., Fax ......................, E-mail ..........................................................................

Vã rugãm completaþi în întregime acest talon ºi, împreunã cu copia chitanþei, sau a ordinului de platã al abonamentului, expediaþi-l în acelaºi plic, pe adresa : Fundaþia Societatea Civilã - Sfera Politicii, Piaþa Amzei, nr.13, et. 1, sect. 1, Bucureºti, cu menþiunea Talon abonament , sau prin fax la +40-1-312.84.96. Abonamentele se pot contracta ºi la sediul fundaþiei, la adresa mai sus menþionatã. Relaþii suplimentare la tel. 659.57.90. Creºterile ulterioare ale preþului de vânzare al revistei nu vor afecta valoarea abonamentului contractat. În preþul abonamentului sunt incluse taxele poºtale.

S.P. nr. 82/2000

64