97-98 - Relațiile româno-maghiare

Sfera Politicii 98 97

REVISTÃ LUNARÃ DE ªTIINÞE POLITICE EDITATÃ DE INSTITUTUL DE CERCETÃRI POLITICE ªI ECONOMICE ªI FUNDAÞIA SOCIETATEA CIVILÃ Anul IX, octombrie-noiembrie 2001

Preþ 15.000 lei

RELAÞIILE ROMÂNO-MAGHIARE

Cuprins Revista este editatã de Institutul de Cercetãri Politice ºi Economice ºi Fundaþia Societatea Civilã EDITORIAL BOARD: CÃLIN ANASTASIU DANIEL CHIROT DENNIS DELETANT ANNELI UTE GABANYI GAIL KLIGMAN DAN OPRESCU VLADIMIR TISMÃNEANU G. M. TAMAS REDACÞIE: Redactor ºef: STELIAN TÃNASE Redactori ºefi-adjuncþi: MIHAI CHIOVEANU DRAGOº PETRESCU Secretar de redacþie: CRISTINA MARIA PANÞÎRU Colectivul redacþional: ADRIAN CIOROIANU LAURENÞIU ªTEFAN SCALAT VALENTIN STAN Coperta ºi tehnoredactarea: LIVIU STOICA Distribuþie: JEAN NICULESCU

2. Editorial

Ferenc Csortán

Maghiarii - schiþã pentru un portret în mozaic

9. Relaþiile românomaghiare prezent 20.

Zoltán Kántor Nándor Bárdi

UDMR ºi coaliþia guvernamentalã (1996-2000) (I)

Marius Cosmeanu

Antinostalgia

35.

Alina Mungiu-Pippidi De la identitate naþionalã la naþionalism

52.

Béla Bíró

Paradoxul maghiar

60.

Béla Markó

Statul naþional ºi visul naþional la începutul mileniului III

63.

Dan Oprescu

Despre legitimaþia de maghiar

69. Arhiva relaþiilor românomaghiare 74.

Zoltán Rostás

Sociologi români ºi scriitori maghiari în anii 30

Magdolna Csegedi Andrea Varga

Relaþiile românomaghiare în anii 50- 60

85.

Gábor Vincze

Intrigile campaniei antimaghiare din România

Laszlo Murvai

Învãþãmântul pentru minoritãþi naþionale în România

Sfera Politicii este înregistratã în Catalogul Publicaþiilor din România la numãrul 4165.

Reproducerea articolelor apãrute 88. Intersecþii în publicaþia noastrã se face numai cu acordul scris al redacþiei.

Adresa Redacþiei: Str. Piaþa Amzei, nr. 13, Et. 1. 97. Cãrþi ºi autori Ioana Cristea-Drãgulin Îngeri cãzuþi CP 212, OP 22, Bucureºti Tel/Fax: 01 312 84 96, 01 659 57 90 (Attn Roxana Dumitrescu); E-mail: sfera@totalnet.ro Web site: http://www.sfera.50megs.com

Tiparul executat la SONOR 98 SRL str. Cetatea de Baltã, nr. 116, bl. 8, sc. D, ap. 58, sector 6, Bucureºti Tel. 092 384 885; Fax 01 772 97 51

1

S.P. nr. 97-98/2001

Editorial

Maghiarii Schiþã pentru un portret în mozaic FERENC CSORTÁN

Desigur, deja chiar ºi titlul e problematic: care maghiari? Toþi? Dar sunt ei toþi la fel? Pot fi desenate, ºi pot oare fi corecte portretele colective? ªi aici am intra imediat în acele dezbateri, savante sau ducând la lehamite, despre identitate, despre imagine ºi imagologie, despre antropologie culturalã, despre autodefinire ori definire de cãtre alþii, despre destine individuale ºi colective Cum în prezentul volum sunt nu puþine demersuri responsabile privind unele aspecte ale acestor abordãri, neam propus schiþarea unui context istoricotopografic, a unui sistem de referinþã, de date ºi informaþii, pentru a le putea pune în context.

1. (De unde?) Despre strãmoºii ungurilor de azi europenii aflã relativ târziu: pe la sfârºitul primului mileniu D.C., când intrã în contact cu neamuri ºi state din estul continentului, zonã ce producea din timpuri imemoriale noi ºi noi popoare, printre care sciþii (vecini ai oraºelor greceºti din Pontul Euxin, descriºi de Herodot), mai apoi hunii, avarii, chazarii, bulgarii, ungurii (ºi continuând mai târziu cu uzii, pecenegii, cumanii ºi mongolii)...

Zone ºi epoci ce au oferit extrem de puþine documente astfel, în cunoºtinþele noastre despre istoria veche a tuturor acestor seminþii abundã petele albe ºi ipotezele, ºi informaþiile indirecte, oferite de arheologie, lingvisticã, etnologie ºi folcloristicã, climatologie ºi paleobotanicã. Azi

S.P. nr. 97-98/2001

se poate afirma cã strãmoºii maghiarilor, acum 3 milenii, trãiau, împreunã cu strãmoºii finlandezilor, estonienilor ºi a altor mici popoare de mai târziu, în marile pãduri de la poalele munþilor Urali. În urma unor modificãri climatice semi-stepa eurasiaticã s-a extins spre nord, astfel o parte dintre aceºtia s-au trezit dintrodatã în acest culoar de stepã ce se întinde de la Orientul Îndepãrtat pânã-n Carpaþi, ºi unde felurite seminþii, de origini ºi limbi diferite, împãrtãºeau acelaºi mod de trai, port ºi credinþã.

Astfel ajung, spre sfârºitul secolului al IX-lea, pe teritoriul Ucrainei de azi, în contact direct cu statele din apropiere: Imperiul Bizantin, Moravia, Bulgaria, chiar implicându-se în luptele dintre ele. ªi într-un astfel de moment, un atac al pecenegilor îi constrânge sã treacã Carpaþii, prin Ucraina Subcarpaticã de azi, dar poate ºi prin Carpaþii Rãsãriteni, gãsindu-ºi refugiu, apoi patrie, în Bazinul CarpatoDunãrean. În 895-896, ajung, dupã câteva decenii de raiduri prin Europa Occidentalã, sã se confrunte cu criza care a fost mortalã pentru huni, gepizi, avari a confruntãrii dintre douã civilizaþii, dar cãreia i-au supravieþuit, trecând la religia creºtinã, dupã anul 1000, ºi integrându-se, cu imense, zguduitoare eforturi de adaptare, în civilizaþia occidentalã, catolicã-protestantã de mai târziu.

2. (Unguri sau maghiari?) Magyar e

2

Editorial numele folosit de ei, ungur (ugor, ugrin, vengr, hungarus, ) e numele ce li s-a dat de cãtre primele popoare europene cu care au intrat în contact. Numele on-ogur a desemnat de fapt o altã seminþie, cu care au fost vecini într-un moment al exodului lor, pe malurile Volgãi. (Dar au mai fost numiþi ºi altfel: cel mai surprinzãtor e numele pe care-l foloseºte, vorbind despre ei, în prima relatare amãnunþitã ºi credibilã referitoare la aceºti nou-veniþi, împãratul bizantin cãrturar Constantin Porfirogenetul, în sec. X. El îi numeºte turci .) Tânãrul lor stat a fost numit, în terminologia latinã medievalã, Hungaria . Cetãþenii acestui regat, de origine etnicã maghiarã ori germanã, românã ori slovacã, sârbã ori croatã, se considerau hungarus din simplul motiv cã pe-atunci identitate îþi dãdea domnitorul, confesiunea, drepturile ºi obligaþiile, dar nu limba pe care o vorbeai. Din acest motiv azi anglo-saxonii vorbesc de Hungarians , cetãþeni ai unui stat, ºi Magyars , membrii unei etnii. Iar slovacii deosebesc Uhorsko , regatul ungar, patria lor medievalã, de Mad arsko, statul modern, vecinul lor. Pare cã azi existã o convenþie de a vorbi de poporul, limba, literatura, minoritãþile maghiare, ºi de guvernul, tricolorul ori selecþionata ungarã.

3. (Unde?) Maghiarii de azi trãiesc în Ungaria (aproximativ 10 milioane), dar ºi în România (cca. 1,6 milioane), Slovacia (cca. 0,6 milioane), Iugoslavia (cca. 0,35 milioane), Ucraina Subcarpaticã (cca. 0,16 milioane), ºi în mici comunitãþi rurale, în Austria (provincia Burgenland, între 10-20 de mii), în Croaþia (cca.

20-25 de mii), în Slovenia (pânã-n 10 mii). Deci pe teritorii ce aparþinuserã, pânã la sfârºitul primului rãzboi mondial, regatului ungar medieval, apoi Imperiului Habsburgic, iar între anii 1867-1918, statului numit Monarhia Austro-Ungarã. În afara acestor comunitãþi primare au apãrut încã din secolul al XVIII-lea nenumãratele grupuri secundare : emigranþii numeroaselor rãscoale, revoluþii ºi rãzboaie, ori

deportaþii secolului XX. Astfel, se considerã cã o treime a etniei maghiare trãieºte în afara frontierelor Ungariei de azi: pânã-n 3 milioane în þãrile vecine, circa 700 de mii prin cele douã Americi, cam 200 de mii în þãrile Europei Occidentale, ºi alte cca. 200 de mii în restul þãrilor. Dar zeci de mii de maghiari au ajuns, din Ucraina subcarpaticã, prin republicile postsovietice. Desigur, aceastã treime este expusã eroziunii, asimilãrii, dispariþiei, identitatea comunitarã a acestora diferind în privinþa conþinutului, formelor, intensitãþii. În evul mediu trãiau numeroºi maghiari ºi în Principate, în oraºele din Muntenia, în fostul judeþ Saac (ori Secuieni), iar în Moldova ºi în oraºe, ºi în mediu rural.

4. (Care e originea lor?) Problema originii nu are rãspuns, dacã ne referim la suportul biologic. Deoarece toate popoarele din aceastã parte a lumii se compun din amestecuri ale aceloraºi rase ºi sub-rase (cum au fost ele definite de antropologia modernã). Mania analizãrii identitãþii antropologice , atât de actualã în perioada interbelicã, nu a clarificat nimic în aceastã direcþie, cu toate mãsurãtorile ºi analizele sangvine, efectuate de exemplu în Secuime de cãtre autoritãþi. În privinþa însã a limbii deoarece o naþiune modernã europeanã se defineºte (în cele mai multe cazuri) înainte de toate prin limbã maghiarii fac parte din familia limbilor finougrice. Fenomenele lingvistice ce demonstreazã aceastã filiaþie se referã la structura intrinsecã a limbii, la vocabularul de bazã, la fenomene fonetice dar toate astea au fost identificate abia de cãtre filologia modernã a secolului al XIXlea (ºi au ºi fost contestate de cãtre cei care, în baza multelor cuvinte turcice prezente în maghiarã, precum ºi pe fondul unor fenomene analoge ori comune în limbile fino-ugrice ºi cele uralo-altaice, proclamau apartenenþa maghiarei la familia limbilor turcice). Dar nu lipseºte azi nici secta acelora care considerã maghiara o limbã provenitã din sumeriana anticã.

3

S.P. nr. 97-98/2001

Editorial Despãrþirea de celelalte ramuri, produsã cu aproape 2 milenii în urmã, a dus la dezvoltarea divergentã a finlandezei, estonei, laponei, de cea a maghiarei (ºi la extinderea altora). Cele mai apropiate limbi-surori ale maghiarei sunt limbile popoarelor manºi (ori vogul), hanti (ori ostiac), komi (ori zârean), udmurt (ori voteac), mari (ori ceremis) ºi mordvin, toate din estul Rusiei Europene ori din Siberia Occidentalã de azi, rãmãºiþe ale continuum-ului fino-ugric esteuropean dinaintea expansiunii în zonã a slavilor ºi a popoarelor turcice.

Trebuie subliniat cã filiaþia hunicã ori mongolã, pomenitã cu savantlâc ori cu reavoinþã, în legãturã cu originea maghiarilor, nu are nici un temei real: aceºtia sunt originari din Asia de Est, hunii i-au precedat în Europa Centralã cu 4 secole, iar mongolii au trecut prin zonele cândva locuite de maghiari, cu 4-5 secole mai târziu.

5. (Maghiarii ºi religia) Dacã prin definiþie italienii, irlandezii, polonezii sunt catolici ºi toþi scandinavii luterani, maghiarii intrã într-o altã familie de tipologie istoricã .

Ca ºi în cazul germanilor, olandezilor, slovacilor, se poate afirma despre ei cã sunt în majoritatea lor creºtini, aparþinând ramurii occidentale (catolice-protestante) a religiei creºtine, împãrþindu-se între catolici ºi mai multe variante ale protestantismului. Sã intrãm însã puþin în amãnunte. La sosirea în Europa Centralã erau pãgâni , respectiv, la fel ca ºi celelalte neamuri ale stepei, credinþa lor se poate eticheta (cu terminologia modernã) drept animisticã ori ºamanisticã. Bãtãliile de la câmpia Lech (955, lângã Augsburg), respectiv de la Adrianopol (970), în care grupurile de rãzboinici maghiari au fost nimicite, au anunþat sfârºitul epocii raidurilor. S-a impus din ce în ce mai imperios cãutarea unei alte cãi existenþiale, prin pace cu vecinii. Între timp, o parte din elite, dupã numeroasele contacte cu vecinii creºtini precum ºi cu neamurile creºtine pe care le-au gãsit aici, trece la creºtinism. ªi mai mulþi chiar la varianta

S.P. nr. 97-98/2001

balcanicã (greacã ori slavã). ªtefan va fi primul rege, încoronat la 1.000 cu o coroanã trimisã de papa Silvestru I, care va impune creºtinarea întregului popor, în rit latin, zdrobind opoziþia pãgânã. Însã varianta bizantinã a fost prezentã pe toatã extinderea regatului, încã multe decenii (dovezi: numeroase biserici în mediu maghiar, cu hram oriental: Pantelimon, Dumitru, Cosma ºi Damian, ori dãinuirea chiar a unei mãnãstiri de cãlugãriþe de rit grecesc , tocmai la Veszprém, în Ungaria de vest). Aceastã opþiune îºi va desfãºura numai ulterior, în secolele urmãtoare, consecinþele, dupã ce la 1054 se produce ruptura ºi delimitarea, printr-o ranã pânã azi însângeratã ºi dureroasã, dintre biserica ortodoxã (pravoslavnicã) ºi cea catolicã.

Ungaria, la fel ca ºi regatul polon, respectiv Croaþia, s-a aflat deci pe linia despãrþitoare dintre Europa occidentalã, catolicã-protestantã , ºi cea orientalã, ortodoxã ºi islamicã .

Faptul a impus acestor regate medievale o politicã vizând reunificarea Bisericii , desigur sub auspiciile papalitãþii, prin lupta împotriva schismaticilor dar în dreptul acestei linii s-au produs în continuu ºi momente de aculturaþie ºi de sintezã extrem de fertile ºi importante. ªtefan organizeazã, în primele decenii ale secolului XI, dupã exemplul statelor occidentale (ºi cu ajutorul unor cavaleri chemaþi în þarã) sistemul administrativ al comitatelor , ºi înfiinþeazã, pe teritoriul þãrii, cele 10 episcopii catolice (printre care ºi cea a Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia). Se rãspândesc mãnãstirile benedictine, apoi cisterciene, iar mai târziu, din secolul XIII, concomitent cu dezvoltarea oraºelor, se înmulþesc ºi cele ale ordinelor cãlugãreºti noi : franciscanii, dominicanii, paulinii, augustinii. Marea cezurã e secolul XVI care, din douã motive independente unul de celãlalt, dar ce s-au suprapus în timp, a dus la zguduirea ºi transformarea întregii creºtinãtãþi occidentale (ºi mai ales central-europene): Reforma ºi cucerirea otomanã a acestei pãrþi a Europei.

4

Editorial Popoarele catolice îmbrãþiºeazã în numãr mare învãþãturile protestante (germani, englezi, maghiari, scandinavi, francezi, polonezi, olandezi, cehi, dar apãruserã protestanþi ºi printre spanioli, italieni, croaþi). Se traduce Biblia în limbile locale, gest fondator pentru cele mai multe naþiuni moderne de mai târziu.

Rãzboiul de 30 de ani (1618-1648) stabilizeazã frontierele dintre þinuturile cu confesiuni diferite, ºi tot în acele decenii noile confesiuni îºi definitiveazã ºi delimiteazã doctrinele, ajungând la ortodoxie . Luptele de ariergardã ale Reformei însemnau, pe de-o parte, refuzul de cãtre ortodoxia calvinistã sau luteranã a unor teologii considerate radicale (printre care arianismul/socinianismul/unitarismul, rãspândit în epocã în Polonia ºi Transilvania, ori secta iudaizantã a sâmbetiºtilor , supravieþuitoare, din sec. XVI pânã-n sec. XX numai într-un mic sat de pe Târnava Micã), iar pe de alta revenirea Bisericii Catolice dupã teribila loviturã a Reformei, prin lansarea Contrareformei, miºcare ce a utilizat pentru (re-)cucerirea sufletelor armele inventate de protestanþi: biblia în limba vernacularã ºi foarte bunele ºcoli.

Ungaria medievalã dispare în 1526, (bãtãlia de la Mohács, instaurarea a doi regi, în permanent conflict), respectiv 1541 (ocuparea efectivã a capitalei de cãtre otomani ºi instaurarea în cea mai mare parte a teritoriului a unor vilaiete). Fâºia de vest ºi nord, rãmasã sub administraþie habsburgicã, e supusã recatolicizãrii forþate (reuºitã aproape total).

Voievodatul autonom Transilvania ºi comitatele limitrofe se transformã într-un principat, vasal când al Porþii Otomane, când al Habsburgilor. Saºii (precum ºi iobagii maghiari ai oraºului Braºov) trec aproape în totalitate la luteranism. Maghiarii din oraºe ºi o mare parte a nobilimii, împreunã cu iobagii lor, devin reformaþi (calvini) ori unitarieni. Câteva familii de magnaþi rãmân catolici. Secuii din întreg bazinul Ciucului ºi dintr-o parte din scaunele

Mureº, Odorhei ºi Treiscaune îºi pãstreazã confesiunea catolicã (nu întâmplãtor: în aceste zone existau mãnãstiri franciscane, singurele din Transilvania care au supravieþuit iernii protestante). Restul secuilor devin ºi ei reformaþi ori unitarieni. Monument important al acestor timpuri iarãºi fondatoare e hotãrârea Dietei Transilvaniei de la Turda, din 1564, care asigurã dreptul la libera practicare a confesiunilor, într-o Europã sfâºiatã de sângeroase rãzboaie interconfesionale. Dupã 1700 provincia este înglobatã în Imperiul Habsburgic, devenit promotor al recatolicizãrii, respectiv al unirii ortodocºilor cu Roma. Abia reformistul împãrat Iosif al II-lea va statua egalitatea în drepturi civice a protestanþilor ºi ortodocºilor (1781). În teritoriile ungare administrate de otomani nu a existat nici un fel de politicã religioasã , interesul administraþiei era pacea dintre contribuabili ºi plata regulatã a dãrilor. Se cere menþionat totuºi faptul cã Poarta avea relaþii bune cu ortodocºii (toate instituþiile centrale ale Bisericii Ortodoxe fiind pe teritoriu otoman: Patriarhiile din Constantinopol, Ierusalim, Antiohia, Alexandria, Mitropolia de la Ipek/Peæ, mãnãstirile de la Athos, din Epir, cea din Sinai) astfel a crescut numãrul credincioºilor ortodocºi, mai ales sârbi (în Banatul ºi Criºana de mai târziu) , iar cu Biserica Catolicã relaþii proaste, deoarece nu avea control asupra centrelor catolicismului (cu toate acestea trãiau ºi catolici în teritoriile otomane: în Bosnia ºi Bulgaria exista ºi cler, în cadrul Ordinului Franciscan, precum ºi în mai toate oraºele din Balcani negustorii raguzani, vasali otomani, aveau depozite ºi comunitãþi).

Astfel, o foarte succintã privire asupra componentului religios tradiþional al identitãþii colective maghiare din ultimul secol poate constata o prezenþã precumpãnitoare a romanocatolicilor (mai puþin pregnantã în Transilvania), o mare proporþie a reformaþilor (calvinilor), un numãr perceptibil de evanghelici (luterani), o

5

S.P. nr. 97-98/2001

Editorial comunitate perceptibilã de unitarieni (numai în Transilvania), existenþa unor mici comunitãþi de armeno-catolici (în Transilvania), greco-catolici de limbã maghiarã (în jud. Satu-Mare ºi în Ungaria de nord-est). Cursul de modernizare ºi urbanizare a Ungariei de la sfârºitul secolului XIX a dus la adoptarea limbii maghiare de cãtre un numãr mare de evrei urmaºii supravieþuitorilor holocaustului nu se considerã, în Ungaria, o minoritate etnicã/naþionalã, ci maghiari de religie mozaicã.

Relevanþa acestui capitol nu e evidentã. Însã el explicã acea versatilitate culturalã a maghiarilor, acea aptitudine (practicatã de la Reformã încoace) de a avea legãturi cu toate formele de manifestare (ºi toate instituþiile) catolice ºi protestante, ale civilizaþiei occidentale. În Transilvania Principatului ºi cea de dupã integrarea în Imperiul Habsburgic toate confesiunile înfiinþaserã ºcoli, nu puþine, ºi de nivel european (reformaþii, catolicii, unitarienii, saºii evanghelici, pentru românii uniþi Blaj), dar toate aceste ºcoli aveau ºi elevi de altã confesiune (vezi Colegiul Reformat de la Aiud, cu elevi deveniþi mai târziu conducãtori ai românilor în 1848, Liceul Piarist din Cluj, cu întreaga elitã româneascã a secolului XIX, ori ºcoala sãseascã de la Sebeº, frecventatã de Blaga). Învãþãmântul de stat apare abia dupã 1867 ºi, în Transilvania interbelicã, dupã o scurtã tranziþie, va funcþiona numai în limba românã. Acest fapt explicã insistenþa comunitãþii maghiare din România pentru redobândirea imobilelor ºi instituþiilor culturale ºi de învãþãmânt. Dupã 1919 numai ºcolile multiseculare ale catolicilor, reformaþilor ºi unitarienilor (tratate de cãtre stat drept ºcoli particulare) ofereau învãþãmânt în limba maternã. Deoarece în Vechiul Regat înfiinþarea, la sfârºitul secolului XIX, a unui sistem de învãþãmânt de stat, laic, dupã exemplul Franþei, poate fi consideratã pânã azi o realã izbândã, ºi unul dintre cei mai importanþi paºi pe drumul

S.P. nr. 97-98/2001

modernizãrii ºi europenizãrii României, azi se înþelege foarte greu de ce maghiarii vor înapoi ºcolile lor confesionale, vechi de secole.

(Notã: Nu am pomenit de fenomenele religioase din secolul XX, ele fiind rãspândite peste tot în lume. Pentru toate confesiunile menþionate în acest capitol cititorul curios are la dispoziþie Istoria lui Mircea Eliade, respectiv excelentul Compendiu Eliade-Culianu) 6. (Maghiarii din România) Trãitori mai ales în Transilvania, repartiþia maghiarilor din România nu e uniformã. În judeþele Covasna, Harghita (75 respectiv 85%) ºi Mureº (41%), þinuturi dintotdeauna sãrace, muntoase, cu climã neprietenoasã, trãiesc cca. douã cincimi din populaþia maghiarã, în zone compacte. (Aceastã populaþie, numitã secui , a avut, pânã la jumãtatea secolului XIX o istorie aparte, cu statut juridic ºi instituþii administrative proprii).

Restul populaþiei maghiare se împarte între judeþele Cluj, Sãlaj, Satu-Mare ºi Bihor (unde reprezintã o proporþie de 20-40%), Arad, Braºov, Maramureº (10-20%), ori BistriþaNãsãud, Hunedoara, Alba, Sibiu, Timiº ºi Caraº-Severin (unde trãiesc comunitãþi ori grupuri mici). La aceºtia s-au adãugat cei care plecau în altã parte, cei mai mulþi în Moldova ºi în Þara Româneascã, formând, în secolele XIXXX, însemnate comunitãþi în oraºe ca Ploieºti, Brãila, Galaþi, Craiova... Cei mai mulþi s-au adunat, desigur, la Bucureºti, unde pânã azi au unele instituþii ºi comunitãþi confesionale.

Comunitãþile maghiare din Transilvania au pãstrat pânã în epoca modernã numeroase tradiþii culturale, de limbã, de folclor literar, muzical ºi coregrafic, un patrimoniu arhitectural, atât rural cât ºi urban. Ipostazele teritorial-demografice în care trãiesc maghiarii din România sunt atât de diferite încât existenþa, perpetuarea lor ar cere, pentru cele trei situaþii, trei politici (culturale, de învãþãmânt) total diferite.

Un mit: Bucureºtiul e al doilea mare oraº maghiar din lume, dupã Budapesta . Acest

6

Editorial lucru niciodatã nu a fost adevãrat. Cei mai mulþi au venit în perioada interbelicã, slugi, slujnice, muncitori în fabrici, pe ºantierele de construcþii ale Bucureºtiului, unii numai sezonier dar numãrul lor nu a depãºit niciodatã numãrul de locuitori ai unor oraºe ca Seghedin ori Miskolc.

7. (Maghiari ºi secui) Sunt secuii un popor, un neam, o naþiune deosebitã de maghiari? Întrebarea revine mereu în anumite cercuri româneºti, deoarece am învãþat, nu-i aºa, cã în 1437 a fost încheiatã o Unio trium nationum , un pact de colaborare politicã între cele trei naþiuni din Transilvania. Cine erau aceºtia? Nobilimea, elitele saºilor ºi conducãtorii secuilor. Dar aceste grupuri, mai ales nobilimea, nu se defineau etnic-lingvistic decât abia din sec. XVIII. Termenul natio desemna în evul mediu un grup cu drepturi politice (ºi obligaþii), clar circumscrise, ce participa la decizii politice (respectiv era reprezentat în Dietã, parlamentul regional). Secuii, o populaþie de rãzboinici subordonatã puterii centrale, au fost stabiliþi în unele zone de frontierã a tânãrului stat ungar medieval. Venirea lor în sudul ºi estul Transilvaniei s-a produs probabil în secolul XI-XII. De ce probabil? Pentru cã primele documente contemporane legate de prezenþa lor în estul Transilvaniei sunt abia din prima jumãtate a secolului XIV moment în care existau de mult satele de azi, ºi chiar numeroase biserici. Zecile de (ruine de) cetãþi din zonã, construite cu tehnologie medievalã, nu pot fi atribuite, nu poate fi reconstituitã organizarea iniþialã a secuilor. Explicaþia: pe de-o parte relaþiile prefeudale, proprietatea în devãlmãºie a pãmânturilor (relaþiile feudale apãrând abia în sec. XV-XVI). Pe de altã parte: nenumãratele distrugeri, incursiuni, rãzboaie ºi rãscoale, ce au caracterizat istoria þinutului, pânã-n secolul XX, au dus ºi la scãderea dramaticã a numãrului documentelor pãstrate. Istoria ºi instituþiile secuilor se cunosc numai din epoca feudalismului matur. În aceastã epocã societatea lor,

scutitã de obligaþii feudale, se compunea din trei categorii de militari: primores (fõrendek, conducãtorii), primipili (lófõk, cãlãraºii) ºi pixidarii (gyalogok, infanteriºtii sau dorobanþii).

Dupã colapsul regatului (1527 ºi 1541), respectiv dupã naºterea Principatului Transilvaniei, în cadrul marilor transformãri sociale, societatea secuiascã a intrat într-o crizã permanentã, ce s-a manifestat prin apariþia ºi rãspândirea relaþiilor feudale ºi prin rãscoalele, devenite endemice, împotriva impunerii acestor relaþii. Cu toatã desfãºurarea de mai târziu a feudalizãrii, numãrul nobililor, iobagilor ºi jelerilor nu a depãºit 1/3 din numãrul total al populaþiei, restul populaþiei pãstrându-ºi statutul de soldat-þãran (analogiile cele mai apropiate: cazacii din Polonia medievalã ºi din Imperiul Rus ºi soldaþii-þãrani sârbi ºi vlahi din Balcani, stabiliþi în secolul XVII-XVIII în sudul Imperiului Habsburgic). Aceste relaþii se menþin ºi dupã ce administraþia habsburgicã înfiinþeazã, dupã 1764, regimentele grãnicereºti din Transilvania ºi Banat ºi dispar abia dupã 1848.

Un alt argument pentru identitatea deosebitã a secuilor este ipoteza originii lor: se crede cã strãmoºii lor au aparþinut unei alte etnii, care s-a alãturat ulterior uniunii de triburi maghiare (dar oricum înainte de intrarea în Bazinul Carpatic). Lingvistica modernã demonstreazã însã totala identitate a limbii folosite de ei cu limba maghiarã. Dacã au existat vreodatã diferenþe, au dispãrut probabil cu mult înainte de stabilirea lor în Transilvania.

8. (Majoritate, minoritate) Dacã natio medievalã era doar comunitatea celor cu drepturi politice, deci o minoritate, istoria europeanã a ultimelor secole poate fi privitã ca o lãrgire continuã a naþiunii , proces declanºat în Anglia, în Þãrile de Jos, în Franþa revoluþionarã.

(Populaþia unui stat medieval nu se compunea din majoritãþi ºi minoritãþi, ci din grupe definite prin privilegii ºi/sau obligaþii.) Etapele: desfiinþarea ºerbiei, dreptul la vot, la început

7

S.P. nr. 97-98/2001

Editorial pentru minoritatea avutã ºi învãþatã, apoi extins asupra a noi ºi noi pãturi ºi straturi, pânã s-a ajuns la naþiunea modernã. În mod similar, ºi în subsidiar, ºi minoritatea e un fenomen al modernitãþii. Statele moderne ale secolelor XIX-XX, definindu-se drept democratice, centralizate ºi naþionale , concomitent cu introducerea centralizãrii instituþiilor ºi a tehnicilor administrative, au lansat ºi politicile naþionale , ce restrângeau diferenþele , erodau ori pur ºi simplu desfiinþau, interziceau identitãþi, autonomii ºi limbi locale. Exemplul, mirajul pentru fiecare, era succesul modelului francez , de fapt un caz particular.

Nobilele ºi cu mândrie asumatele tradiþii maghiare ale libertãþii ºi independenþei (ce au dus la rãscoala antihabsburgicã din 1704-1711 ca ºi la revoluþia din 1848-1849) au fost de fapt miºcãri nobiliare, vizând pãstrarea autonomiei acelei extrem de importante instituþii ce a fost comitatul nobiliar , împotriva politicii de centralizare a Curþii de la Viena, desigur, canalizând ºi interesele ºi voinþa altor straturi ºi grupuri sociale. Astfel, în cazul revoluþiei din 1848, aceastã elitã politicã (în cea mai mare parte de origine mic-nobiliarã), s-a angajat sã realizeze ºi dezvoltarea economiei ºi modernizarea societãþii.

A fost publicatã recent lista soldaþilor armatei ardeleneºti , participante la rãscoala din 1704-1711, condusã de Francisc Rakoczi II. Românii reprezentau o proporþie foarte mare (printre ei ºi legendarul haiduc maramureºean, Pintea Gligor), dar erau ºi saºi, ruteni, ba chiar ºi fugari turci din vilaietul otoman al Timiºoarei. Se ºtie cã în alte pãrþi au luptat ºi mulþi slovaci de partea rãsculaþilor (sârbii, cazacii austriecilor , erau de partea cealaltã). În deceniile ce-au urmat (în condiþiile unei integrãri rapide a provinciei în structurile Imperiului, deci ºi a modernizãrii economice, culturale ºi sociale) românii au pãºit ºi ei pe calea devenirii întru naþiune cu etapele cunoscute: ªcoala Ardeleanã, rãscoala

S.P. nr. 97-98/2001

lui Horea, Supplex Libellus Valachorum , refuzarea ofertei revoluþionarilor maghiari din 1848 (emancipare socialã în schimbul limitãrii drepturilor colective), iluzia emancipãrii naþionale , etnice, în cadrul unei autonomii transilvane, la Dieta din 1866, lupta împotriva centralizãrii ungare în Austro-Ungaria de dupã 1867, ce a culminat în Memorandum. Istoria nu se reduce niciodatã la un singur palier: politica habsburgicã de centralizare anti-particularistã a însemnat, desigur, ºi modernizare. Modernizarea din secolul XIX a Ungariei a dus la formularea unor identitãþi ºi cãi divergente la toate etniile care în evul mediu îºi asumaserã fãrã probleme eticheta de hungarus (prin elitele lor culturale într-o Ungarie feudalã, a cãrei limbã oficialã era, pânã la 1848, latina). Modernizarea ºi urbanizarea spectaculoasã de dupã 1867 a dus la asimilarea unor pãrþi mai mult sau mai puþin semnificative ale etniilor minoritare (mai ales în cazul celor de confesiune romano-catolicã sau protestantã: germani, slovaci, bulgari catolici; în cazul românilor ºi sârbilor ortodocºi ori al saºilor ardeleni, cu puternice instituþii culturale ºi tradiþii de autonomie, asimilarea a fost aproape neglijabilã).

La sfârºitul primului rãzboi mondial se redeseneazã harta Europei Centrale. Dispare statul habsburgic ºi cel otoman, apar noi state ori se extind altele. Foste minoritãþi devin naþiuni, pãrþi însemnate ale unor foste naþiuni de stat devin minoritãþi. Se schimbã direcþii, dar nu ºi conþinutul politicilor naþionale . Ne aflãm în prezent . Trecutul nu prea poate fi schimbat dar viitorul depinde ºi de noi.

FERENC CSORTÁN funcþionar public în Ministerul Culturii ºi Cultelor, PhD în Istoria Arhitecturii Otomane. A publicat în Korunk (Cluj), Limes (Tatabánya), Citadela (Cerat, Prahova), A Hét (Bucuresti).

8

Relaþiile româno-maghiare prezent

UDMR ºi coaliþia guvernamentalã (1996-2000) (I) ZOLTÁN KÁNTOR NÁNDOR BÁRDI Uniunea Democratã a Maghiarilor din România, care din 1989 ºi-a luat rãspunderea reprezentãrii intereselor maghiarimii din România, între decembrie 1996 ºi noiembrie 2000 ºi-a asumat un rol guvernamental în cadrul coaliþiei formate de Convenþia Democratã.

Evaluarea unei activitãþi politice ridicã inevitabil problema punctului de vedere, iar autorii, pentru care obiectivitatea ºtiinþificã este o cerinþã fundamentalã, considerã drept principala lor sarcinã stabilirea unui sistem de criterii care sã se implice cel mai puþin posibil în atitudinile politice.1 Nu putem trece în revistã aici istoria evenimenþialã a temei.2 Din lipsa documentelor ºi datoritã caracterului recent al evenimentelor nu ne-am putut angaja la cercetarea discuþiilor legate de activitatea de guvernare, care a avut loc în cadrul coaliþiei guvernamentale, respectiv în interiorul UDMR.3 Analiza noastrã vizeazã nivelul macro ºi mediu.4 Mãsura demnã de luat în considerare în cazul eficienþei activitãþii unui partid politic este susþinerea, popularitatea de care se bucurã. În cazul UDMR însã este vorba de un partid etnic, ai cãrui votanþi provin din comunitatea culturalpoliticã maghiarã din România. De aceea alegãtorii maghiari nu voteazã doar în funcþie de preferinþele lor politice ºi economice, ci ºi pe baza apartenenþei la grupul etnic/naþional. Ca atare, problema poate fi pusã ºi astfel: ce a adus

maghiarimii din România participarea UDMR la guvernare, din punctul de vedere al valorii consideratã fundamentalã pãstrarea identitãþii?

O formulare concisã, în termeni de specialitate, ar putea fi urmãtoarea: care a fost pornind de la rolul-cheie al drepturilor ºi instituþiilor impactul asupra întãririi societãþii maghiare din România? Vom examina deci aceste douã elemente de importanþã esenþialã.

Informaþiile privind promovarea intereselor minoritãþii maghiare din România le-am putut obþine în primul rând din rapoartele UDMR. Simplificând, în presã ºi în declaraþiile politice am întâlnit douã feluri de aprecieri: aprecierea oficialã a UDMR ºi opinia opoziþiei interne din cadrul UDMR.5 Acestea au un caracter politic ºi nu academic. Existã de asemenea analize realizate de specialiºti, numãrul acestora fiind însã infim.6 Deºi majoritatea analizelor au un caracter politic, regãsim în ele toate problemele cheie. Totuºi, tocmai din cauza acestui caracter, interpretãrile politice nu-i pot servi drept reper analistului.

Din punct de vedere metodologic se impune examinarea mai multor abordãri: a) experienþa alegerilor parlamentare ºi locale, b) rezultatele sondajelor de opinie, c) compararea programului UDMR cu rezultatele obþinute, d) impactul rolului din coaliþie asupra evoluþiei diferitelor relaþii sociale ºi politice, e) ce efect a

9

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent avut în timp asupra evoluþiei sistemului politic din România, respectiv asupra proiectului de construcþie naþionalã (nation-building) a minoritãþii maghiare. Prezentul studiu pune accentul pe ultimele trei abordãri.7 Cadrul politic din România Dimensiunile studiului de faþã nu permit analiza amãnunþitã a acestei probleme. Vom insista doar asupra câtorva caracteristici, relevante din punctul de vedere al temei noastre. În urma evenimentelor din 1989 în România s-a format încetul cu încetul democraþia parlamentarã bazatã pe pluripartidism. În perioada 1990-1996 putem vorbi de o politicã dominatã de PDSR, respectiv predecesorii sãi de drept. Aceastã perioadã s-a caracterizat printr-o reformã lentã, prin consolidarea sistemului politic. UDMR a luat parte la viaþa politicã din România ca partid de opoziþie. Concomitent a acþionat în vederea constituirii sistemului instituþional maghiar, respectiv a avut loc o deplasare spre pluralismul intern. Partidele aflate la putere pânã în anul 1996 s-au arãtat puþin dispuse sã satisfacã cerinþele maghiare, iar discursul politic s-a caracterizat (ºi) printr-o retoricã anti-maghiarã ºi anti-UDMR. Dupã noiembrie 1996 participarea UDMR în guvernul român constituie în sine un fapt de o importanþã majorã. A devenit astfel acceptabil ca partener politic, creând totodatã un precedent. Putem vorbi cu adevãrat de cooperare între partidele la putere ºi UDMR (numai) atunci când puterea românã a avut nevoie de un fel de legitimare spre strãinãtate. În aceastã perioadã parlamentarii UDMR s-au strãduit sã sprijine iniþiativele legislative orientate spre reformã, menþinând totodatã în centrul activitãþii apãrarea intereselor maghiare din România. Între timp UDMR a devenit din miºcare (organizaþie) partid, ºi a început sã se comporte ca atare, prin realizarea unei structuri

S.P. nr. 97-98/2001

interne specifice (Consiliul Reprezentanþilor Unionali (CRU), Preºedinþia Executivã, Comisia de Monitorizare a Regulamentului). De asemenea, prin instituþionalizarea platformelor ºi-a creat propria structurã internã, abordând ºi prin aceasta din ce în ce mai mult o conduitã de partid politic. Organizarea vieþii sociale (în multe privinþe funcþionarea instituþionalã) a fost din ce în ce mai mult preluatã de diverse organizaþii etno-civice , cu sprijinul UDMR sau al unor resurse controlate de UDMR. Nu sa înfãptuit organizarea alegerilor interne, pluralizarea vieþii politice maghiare prin modelul autoguvernãrii aºa cum se hotãrâse la congresul de la Braºov al UDMR , politizarea internã fiind împinsã pe planul al doilea.

Când în 1996 coaliþia condusã de CDR a preluat guvernarea, a promis cã va realiza reforma politicã ºi economicã, necesare încã din 1990. Cu toate acestea reforma instituþionalã nu a avut loc, inflaþia nu a fost redusã, nu a existat forþa necesarã modificãrii structurii economice.

Guvernul a fãcut mai puþin decât promisese, nu se ºtie însã cât ar fi putut realiza în caz optim.

Un program drastic de reformã ar fi întors populaþia împotriva guvernului.

Analizând guvernarea din anul 1999, Dan Pavel subliniazã cã UDMR a constituit partea cea mai stabilã a coaliþiei, votând sistematic în funcþie de înþelegerile din cadrul coaliþiei, ºi neprimind de fapt nimic din partea partenerilor de coaliþie.8 Rezultatele de la alegeri ºi sondajele de opinie ca criterii de evaluare Numãrul voturilor, respectiv, în parte, rezultatele sondajelor de opinie, pot fi orientative în privinþa eficienþei activitãþii unui partid. În cazul unui partid etnic însã nu este sigur cã aceste criterii sunt funcþionale.

Conform constatãrii unanime a literaturii de specialitate, partidele etnice sunt votate

10

Relaþiile româno-maghiare prezent aproape exclusiv de cei aparþinând la etnia/naþiunea proprie, fiind deosebit de scãzutã proporþia voturilor date pe alte criterii. Este mai mare probabilitatea ca alegãtorii maghiari sã nu se prezinte la vot decât sã voteze un alt partid. În cazul unei coaliþii guvernamentale nu putem avea decât ipoteze în ceea ce priveºte influenþa exercitatã de participarea la guvernare asupra rezultatelor obþinute la alegeri de un anumit partid. Un partid etnic reuºeºte în cazurile cele mai rare sã obþinã voturi din rândurile celor ce nu aparþin propriei etnii. Scopul esenþial al campaniei sale electorale este de a convinge cel mai mare numãr posibil de conaþionali sã se prezinte la vot.

UDMR este singurul partid care a obþinut un numãr de voturi aproximativ egal cu cel de la precedentele alegeri locale, respectiv parlamentare. UDMR nu a fost sancþionatã de alegãtori. De aici decurge explicaþia probabilã, cã pânã când UDMR nu va face vreo greºealã imensã, maghiarii din România îi vor da voturile.

Putem risca urmãtoarea concluzie: rezultatele obþinute de UDMR la alegerile locale nu depind de performanþele sale guvernamentale. Deci, nu pot servi drept criteriu veridic de evaluare.

Numãrul mandatelor UDMR la alegerile locale este relativ stabil la toate cele trei scrutinuri.

Diferenþele provin din existenþa în unele circumscripþii a unor candidaþi comuni, din modificãrile suferite de legea electoralã, respectiv modificarea numãrului participanþilor la vot. Aceastã schimbare minimã nu poate fi nicidecum imputatã participãrii UDMR la coaliþia guvernamentalã. Am sublinia doar cã nici alegerile locale nu aratã tendinþa cã prin participarea sa la coaliþia guvernamentalã UDMR ar fi pierdut din popularitate în rândurile alegãtorilor maghiari. Pe lângã parlamentarii aleºi pe lista UDMR au obþinut mandate ca independenþi ºi alþi consilieri ºi primari maghiari, mai ales la alegerile locale din 1996 ºi 2000.

La alegerile parlamentare ºi prezi-

denþiale s-a adeverit tendinþa avansatã de datele sondajelor de opinie, ca ºi de rezultatele alegerilor locale. În comparaþie cu rezultatele de la alegerile precedente, din 1996, UDMR a obþinut voturi mai puþine, însã din cauza participãrii mai reduse (la nivel naþional) ºi a modificãrii legii electorale, în procente a primit mai mult, obþinând în consecinþã mai multe locuri de senatori ºi deputaþi. În timp ce pe plan naþional, în comparaþie cu anul 1996, proporþia de participare a fost mai redusã cu 20%, numãrul celor ce ºi-au dat votul UDMR a scãzut cu 70.000, deci cu doar 10%. În comparaþie cu celelalte partide din coaliþie UDMR a reuºit sã-ºi pãstreze susþinerea.

Acest fapt se explicã clar prin votul etnic ºi mai puþin prin aceea cã UDMR ar fi avut o prestaþie mai bunã faþã de celelalte partide din coaliþie.

Putem adãuga de asemenea cã alegãtorii maghiari probabil nu considerã UDMR rãspunzãtoare pentru problemele economice ale þãrii, deoarece în interpretarea lor UDMR se ocupã în primul rând de probleme care îi privesc pe maghiari. Am obþine o imagine mai nuanþatã dacã am examina rezultatele alegerilor pe judeþe, dar acestea oferã o imagine în primul rând despre politica localã, ºi mai puþin despre aprecierea activitãþii UDMR ca partid de guvernãmânt.

Rezultatele alegerilor pot avea o valoare de semnal în aprecierea UDMR, dar nu pot fi utilizate drept criterii de evaluare. Acestea pot fi luate în consideraþie eventual în privinþa partenerilor de coaliþie români. Alegãtorii români au sancþionat în acest mod partidele guvernante, ceea ce însã nu s-a întâmplat în cazul UDMR ºi al alegãtorilor maghiari.

Putem trage concluzia cã examinarea rezultatelor alegerilor parlamentare ºi locale oferã foarte puþine informaþii privind eficienþa UDMR în cadrul coaliþiei.9 Datele sondajelor de opinie. Conform investigaþiei din primãvara anului 2000 a Cen-

11

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent trului pentru Cercetãri ale Relaþiilor Interetnice din Transilvania (CCRIT), care a avut în vedere subiecþi maghiari, 80,6% dintre aceºtia au considerat cã activitatea guvernamentalã a UDMR se caracterizeazã prin rezultate concrete, ºi doar 5,3% au fost de pãrere cã aceasta n-a izbutit sã realizeze nimic din cele promise. Eficienþa politicã a UDMR a fost apreciatã astfel:10 Rezultatele sondajelor ne permit sã con-

Dincolo de acestea, referitor la maghiarimea din România, respectiv la UDMR, o problemã centralã este influenþa exercitatã de asumarea rolului guvernamental asupra democraþiei interne din UDMR; respectiv asupra societãþii maghiare din România, asupra conservãrii identitãþii maghiarimii. De toate acestea sunt strâns legate urmãtoarele: a) intensificarea sau scãderea susþinerii UDMR ca partid (respectiv Mai degrabã Mai degrabã dacã existã legãturã între de acord în dezacord participarea la coaliþia guvernamentalã ºi susþiUDMR pânã acum a dus în general o politicã bunã 75,2 17,5 nere), ºi b) accentuarea sau Drepturile minoritãþii maghiare din România pot fi 87,8 6,9 atenuarea clivajelor din promovate, chiar dacã acest lucru se produce încet interiorul UDMR. De vreme Conducerea UDMR ar trebui sã încerce sã intre la guvernare ºi în viitor, pentru cã doar astfel poate 82,6 9,9 ce nu existã criterii absolute face ceva pentru maghiarime de evaluare, putem porni de Politicienii UDMR au reuºit foarte frecvent sã 22 68,3 la douã baze de referinþã. promoveze interesele maghiarimii Una o constituie obiectivele Politicienii UDMR au fãcut doar promisiuni, 54,2 38,1 dar au realizat foarte puþine în favoarea maghiarimii formulate în programul cluzionãm cã populaþia maghiarã din România UDMR, iar cealaltã scopurile nedeclarate din apreciazã mai degrabã pozitiv participarea spatele programului, adesea neformulate în UDMR în coaliþia guvernamentalã. În schimb, politicã. Aceasta din urmã poate fi definitã pe la fel ca în comparaþia cu rezultatele alegerilor, scurt ca înfãptuirea ºi funcþionarea, în paralel cu nici datele sondajelor de opinie nu sunt criterii societatea româneascã, ºi pe criterii etnice, a competente în privinþa activitãþii UDMR. societãþii maghiare din România. Aceasta include drepturile individuale (drepturile omuPunerea problemelor care pot lui) ºi minoritare, o anumitã formã de autonomie, evalua efectul deciziilor politice un sistem instituþional de sine stãtãtor, în care drept criterii de apreciere poziþiile de conducere sunt deþinute de persoane alese, provenind din propriul grup naþional.

Este un loc comun cã participanþii vieþii În continuare trecem în revistã argupublice maghiare din România ºi maghiarimea mentele pro ºi contra intrãrii UDMR la guverdin România îºi proiecteazã în mod diferit nare. imaginea viitorului, ºi pun accentul pe prioritãþi politice diferite. Pentru evaluarea rolului guverPersonajul principal: UDMR namental al UDMR din materialul studiat am Conform unuia dintre punctele de considerat ca fiind importante urmãtoarele: pornire ale analizei noastre UDMR este un relaþiile româno-maghiare, evoluþia convieþuirii partid organizat pe criterii etnice. În aceastã interetnice, evoluþia raporturilor dintre calitate baza sa electoralã este constituitã România ºi Ungaria ºi în acest context integra- aproape exclusiv din maghiari din România, ºi rea euro-atlanticã a României; democratizarea în programul sãu reprezintã în primul rând ºi stabilizarea sistemului politic al României. interesele acestora. La fel ca orice partid etnic,

S.P. nr. 97-98/2001

12

Relaþiile româno-maghiare prezent ºi UDMR are o dublã funcþie. Pe de o parte în calitate de partid politic ia parte la viaþa politicã din România, pe de altã parte îndeplineºte sarcini de organizator al societãþii maghiare din România. În cazul partidelor de acest tip, în centrul programului ºi activitãþii politice se aflã reprezentarea intereselor ºi valorilor grupului/comunitãþii naþionale/etnice respective.

Asemenea celorlalte partide, UDMR are o conduitã de partid, iar conducãtorii sãi au interese care nu coincid totdeauna cu cele ale grupului reprezentat.

Pe baza programului UDMR ºi a activitãþii parlamentare a grupului sãu de aleºi putem afirma cã Uniunea a stãruit pentru descentralizare, pentru realizarea funcþionabilitãþii economiei ºi în favoarea integrãrii euro-atlantice a României. În acest sens, spre exterior, UDMR poate fi clasatã în rândul partidelor liberale moderne.11 UDMR a elaborat un program în care ºi-a formulat concepþiile privind transformarea dezirabilã a societãþii din România, în schimb este adevãrat cã în mod firesc le-a formulat în aºa fel încât sã fie avantajoase din punctul de vedere al maghiarimii din România. În concepþia UDMR aderarea la Uniunea Europeanã ºi la NATO poate crea un cadru favorabil pentru promovarea drepturilor individuale ºi/sau colective ale maghiarimii din România.

Prin descentralizare se pot crea acele unitãþi dispunând de competenþe proprii, în care pot lua decizii într-o mai mare mãsurã (ºi) maghiarii, privind problemele în primul rând politice, culturale ºi economice care îi privesc.

Totodatã pe plan local se poate crea acel sistem (maghiar) de instituþii, în care se poate realiza reproducerea culturalã. În termeni generali putem spune cã UDMR ca partid etnic, la nivel macro, are o dublã prioritate: a) crearea unor unitãþi mai mici ºi mai autonome, unde putem include descentralizarea administraþiei, autonomia, federalismul, b) realizarea sistemului institu-

þional de sine stãtãtor, unde includem învãþãmântul, în primul rând universitatea maghiarã autonomã, ºi diferitele institute ºi asociaþii profesionale. În ansamblu, acestea semnificã crearea societãþii paralele maghiare, instituþionalizarea sferei maghiare din România.

Ca organizaþie obºteascã UDMR se strãduieºte sã organizeze sfera (consideratã) civicã a comunitãþii maghiare din România.

Din acest punct de vedere întãreºte diferitele organizaþii ºi instituþii, nu în ultimul rând pentru a-ºi putea pãstra, eventual întãri, propria sa bazã electoralã.

Din cauza caracteristicilor mai sus amintite, în studiul nostru vor exista suprapuneri în evaluarea UDMR ºi a participãrii UDMR la coaliþia guvernamentalã.

De la înfiinþarea sa UDMR ºi-a asumat reprezentarea politicã a ansamblului maghiarimii din România, dar au existat de la bun început discuþii cu privire la definirea a ce ºi cum ar trebui sã reprezinte. Neînþelegerile interne provin în parte din concepþia diferitã cu privire la sarcina ºi strategia UDMR. Aceste neînþelegeri au însoþit istoria UDMR, de aceea este nevoie de multã precauþie pentru a nu ne construi analiza pe punctele de vedere ale uneia dintre orientãri.

Originea problemei: intrarea la guvernare În privinþa genezei participãrii la guvernare trebuie sã evidenþiem douã evenimente.

Cel mai important este încheierea urgentã a tratatului de bazã româno-ungar în septembrie 1996. Faptul cã tratatul a fost elaborat de guvernul Iliescu ºi respectiv Horn a avut ca efect pe de o parte trecerea retoricii naþionaliste pe planul al doilea în timpul campaniei electorale, pe de altã parte a constituit un semnal din partea guvernului ungar adresat UDMR cã în aceste probleme decizia aparþine guvernelor celor douã þãri. Dupã semnarea tratatului ºi înainte de summit-ul NATO de la Madrid, România nu-ºi

13

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent putea permite o campanie dominatã de retorica naþionalistã. În calitate de observatori din exterior ne este greu sã spunem ce motive (considerente, interese) au stat la baza deciziei UDMR de a intra la guvernare, dar cele amintite mai sus au avut cu siguranþã contribuþia lor.

Al doilea factor a fost numirea de cãtre UDMR a unui candidat propriu la alegerile prezidenþiale. Sándor Balázs afirmã chiar cã UDMR-ul a decis eventuala participare la guvernare în momentul în care a numit un candidat propriu la preºedinþie .12 Ca ºi Tibor T. Toró, el considerã cã retorica mai moderatã a lui György Frunda din timpul campaniei, care a plasat programul de autonomie pe plan secund (cel puþin din perspectivã radicalã ), a avut ca efect perceperea maghiarilor ºi a UDMR de cãtre partidele româneºti ca fiind apþi de guvernare, sugerând acelaºi mesaj ºi electoratului maghiar.13 În ciuda celor afirmate mai sus, nu putem spune cã UDMR s-ar fi pregãtit pentru participarea la guvernare în timpul campaniei electorale.

CDR ºi PD aveau împreunã o majoritate parlamentarã de 53%, suficientã pentru formarea guvernului, în timp ce nici împreunã cu UDMR nu ar fi obþinut majoritatea absolutã de douã treimi. Putem doar presupune care a fost cauza cooptãrii UDMR la guvernare. S-a dovedit în repetate rânduri cã în viaþa politicã româneascã o majoritate cu doar 3% înseamnã foarte puþin. Pe de altã parte, participarea la guvernare a UDMR punea în luminã favorabilã România în faþa Occidentului. Politicienii au presupus cã la summit-ul NATO din 1997 acest fapt ar fi putut înclina balanþa în sens pozitiv.

Nu în ultimul rând, aºa cu am mai amintit, campania UDMR ºi al lui György Frunda sugera imaginea unui partid credibil, fãrã multe revendicãri. Putem adãuga cã, din cauza polarizãrii politice, cooptarea la guvernare a oricãrui alt partid avea ºanse minime. Din acest punct de vedere UDMR pãrea rezolvarea cea

S.P. nr. 97-98/2001

mai puþin costisitoare .

Privind înapoi este foarte greu sã apreciem dacã participarea la guvernare a UDMR a contribuit, ºi dacã da, în ce mãsurã, la popularitatea scãzutã ºi eºecul în alegeri al coaliþiei de guvernare. Presupunem cã acest lucru a avut o importanþã foarte micã. Scãderea popularitãþii se datoreazã în primul rând unei imposibilitãþi permanentizate de funcþionare a guvernului, cauzate de conflictele interne din coaliþie, ca ºi performanþelor economice slabe decurse ºi de aici. UDMR are, fireºte, partea ei de rãspundere, dar fãrã a încerca sã o absolvim este evident cã a exercitat o influenþã foarte micã asupra proceselor economice. Din perspectiva electoratului maghiar care este în mare mãsurã un electorat etnic eºecul economic nu a îndepãrtat prea mulþi alegãtori de Uniune. Este justificatã presupunerea cã aceia dintre alegãtorilor maghiari care la alegerile din 2000 nu au votat, sau au votat altã formaþiune decât UDMR, au fost influenþaþi mai degrabã de conflictele interne ale Uniunii, sau de disputele locale, decât de performanþa la guvernare a UDMR. Din diferitele manifestãri reiese cã pe parcursul/în interesul participãrii la guvernare, UDMR a trebuit sã renunþe la anumite obiective. Acestea se referã în principal la ideea de autonomie ºi la modelul de autoguvernare. Este probabil cã pe parcursul negocierilor purtate pentru formarea coaliþiei, CDR ºi/sau PD au pus condiþia ca UDMR sã renunþe pe moment la aceste deziderate.14 Se poate presupune cã aceasta a fost condiþia minimalã pusã de aceste partide. Existã douã explicaþii posibile. Pe de o parte aceste partide nu sprijinã aspiraþia de autonomie a UDMR, pe de altã parte nu-ºi asumau riscul de a fi atacaþi de opoziþie pe aceastã temã. Este, în fond, o pretenþie raþionalã din partea partenerilor de coaliþie. Contravine însã programului ºi obiectivelor UDMR. În urma negocierilor pentru formarea coaliþiei UDMR i-au revenit douã posturi de

14

Relaþiile româno-maghiare prezent ministru, din care unul în fruntea Ministerului Turismului, al doilea în fruntea Departamentului de Protecþie a Minoritãþilor, înfiinþat în ianuarie 1997 (primul a fost condus de Ákos Birtalan, al doilea de György Tokay). Mai târziu, în locul portofoliului turismului, UDMR i-a fost atribuit cel al sãnãtãþii, ºi, în primii doi ani ai coaliþiei, a avut 11 posturi de secretar de stat.15 La nivel local ºi judeþean UDMR a obþinut douã posturi de prefect ºi opt de subprefect. Datoritã participãrii la coaliþie a UDMR situaþia mai multor localitãþi s-a îmbunãtãþit dar, cum în majoritatea cazurilor lucrurile se petreceau la nivel informal, putem presupune cã participarea la guvernare a creat o situaþie mai favorabilã unui grup al minoritãþii maghiare din România.16 Politologii împart cu predilecþie mandatul guvernamental de patru ani în etapele guvernului Ciorbea, Vasile ºi Isãrescu.17 Pãrerea generalã este cã Guvernul Ciorbea a fost cel mai favorabil minoritãþii maghiare din România. La prima vedere este adevãrat, dar nu putem uita cã în perioada premergãtoare summit-ului NATO de la Madrid România spera cã va fi acceptatã în NATO cu primul val. În mod real avea ºanse foarte mici, dar posibilitatea nu putea fi exclusã din start.

UDMR se afla în poziþia cea mai favorabilã atunci, fiindcã pentru România era de importanþã majorã sã prezinte rezultate ºi în gestionarea problemei minoritãþilor naþionale. Tratatul de bazã dintre România ºi Ungaria, prezenþa în coaliþia guvernamentalã a UDMR precum ºi deciziile, favorabile în special maghiarilor din România ºi în general minoritãþilor naþionale, erau menite a dovedi Occidentului cã guvernul român de atunci îºi schimbase orientarea.

Guvernul Ciorbea a mers pânã acolo încât a modificat prin ordonanþã de urgenþã legea învãþãmântului adoptatã în legislaþia precedentã.18 Aceasta a fost perioada în care UDMR putea eventual sã smulgã o decizie pozitivã în

problema universitãþii maghiare finanþate de stat. În perioada de dupã summit-ul de la Madrid UDMR n-a mai fost atât de importantã din punct de vedere extern pentru politica româneascã. Acest fapt s-a reflectat ºi în activitatea guvernamentalã ulterioarã.

Principala problemã privind intrarea la guvernare a fost chiar modalitatea intrãrii. Pe lângã problemele de principiu ºi cele practice, principala problemã o constituie decizia luatã de sus, legitimatã doar ulterior de conducere.

Astfel s-a încãlcat principiul democraþiei interne, ºi s-a pus sub semnul întrebãrii rolul forului de decizie. Toate acestea se înscriu în procesul în care influenþa Consiliului Operativ creºte în defavoarea CRU.19 Argumentaþia contestatarilor coaliþiei Autoevaluãrile UDMR trec în revistã succesele ºi insuccesele mandatului guvernamental.20 Opoziþia interioarã a UDMR contestã mai degrabã modalitatea intrãrii la guvernare, pune accentul pe eºecuri ºi cere socotealã pentru nerealizãrile UDMR din domeniul construcþiei sociale ºi al democratizãrii interne. În timp ce evaluãrile proprii ale UDMR subliniazã rezultatele obþinute pe plan legislativ ºi în domeniul reformei economice, analizele opoziþiei interioare nu amintesc aceste lucruri.

Putem evidenþia douã discursuri paralele care accentueazã liniile de clivaj deja existente. Conducerea UDMR a adoptat tactica paºilor mãrunþi , bazându-se pe ideea cã drepturile trebuie obþinute treptat, ºi fiind conºtientã cã acest lucru nu poate reuºi decât prin compromisuri. Opoziþia în schimb porneºte de la ideea cã maghiarilor din România li se cuvin anumite drepturi, ºi în chestiunile cheie nu se pot face compromisuri, nici mãcar temporar.21 Poziþiile sunt rigide, ºi nu este probabilã conturarea unei apropieri între cele douã tabere.

Opozanþii îi identificã pe cei care au

15

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent asumat/creat coaliþia cu grupul de la Neptun din 1992-1993. Ei considerã cã intrarea în coaliþie a fost înfãptuitã de conducere printr-un fel de puci, fãrã nici o legitimitate. Conducerea a obþinut ulterior de la CRU legitimarea intrãrii în coaliþie. Nu a cumpãnit consecinþele, ºi nu a pretins preþul gâºtii .22 Au intrat în coaliþie fãrã o convenþie de coaliþie, sau cu una care nu a fost publicã. Opozanþii trag la rãspundere UDMR pentru faptul cã nu reprezintã ºi nu duce la îndeplinire obiectivele din programul sãu. Ei considerã cã UDMR nu a funcþionat eficient ºi a renunþat la obiectivele sale iniþiale privind apãrarea intereselor, reprezentarea comunitarã, medierea intereselor, apãrarea identitãþii, autoorganizarea ºi pluralismul intern.23 Acest fapt a devenit evident în timpul mandatului guvernamental, rãdãcinile problemei însã ajung în perioada anterioarã. Concluzia la care au ajuns contestatarii coaliþiei este: conducerea UDMR trebuie schimbatã, ºi este necesarã revenirea la principiile ºi programul congresului de la Braºov din 1993. Credem cã aceste critici vizeazã în primul rând activitatea UDMR, ºi numai în al doilea rând participarea ei la coaliþie. Principalul reproº legat de intrarea în coaliþie este formulat astfel: aceasta a avut loc fãrã o decizie interioarã ºi fãrã o convenþie.24 De partea românã, cu începere din 1996, cooptarea la guvernare a UDMR a devenit un interes al puterilor în funcþiune.

Acestea sunt astfel în mãsurã sã controleze ºi sã influenþeze politica UDMR. Dupã prima cooptare la guvernare, puterilor în funcþiune de la Bucureºti le este necesarã buna relaþie cu UDMR ºi pentru a-ºi spori credibilitatea internaþionalã, dar totodatã trebuie sã-i asigure UDMR o minimã poziþie de negociere. În cele ce urmeazã vom analiza efectele participãrii la guvernare asupra convieþuirii interetnice, respectiv asupra relaþiilor dintre România ºi Ungaria. Considerãm pozitiv faptul

S.P. nr. 97-98/2001

cã aceste relaþii nu sunt conflictuale, dar fãrã a afirma cã UDMR trebuie sã subordoneze totul acestui scop. În acelaºi timp nu afirmãm nici cã procesele actuale ar fi ireversibile, sau cã asistãm la o schimbare semnificativã.

Convieþuirea interetnicã Informaþii privind convieþuirea interetnicã putem obþine în primul rând din sondajele de opinie. Populaþia în general, la fel ca ºi maghiarii (consideraþi separat - n.ed.), considerã cã în þarã lucrurile merg într-un sens greºit. Cea mai mare problemã (ºi) pentru populaþia maghiarã o reprezintã corupþia, ºomajul, scãderea nivelului de trai ºi inflaþia, abia dupã acestea urmeazã problemele specifice comunitãþii maghiare (autonomia, folosirea limbii materne, universitatea etc.).25 Conform rezultatelor Etnobarometrului din mai-iunie 2000 relaþiile româno-maghiare s-au îmbunãtãþit în comparaþie cu situaþia de dinainte de 1996. Aceastã pãrere este împãrtãºitã de români ºi maghiari deopotrivã, de aceºtia din urmã într-o proporþie mai mare.26 Dupã participarea la guvernare a UDMR subiecþii români ºi maghiari considerã deopotrivã cã situaþia maghiarilor s-a îmbunãtãþit, foarte puþini fiind de pãrere contrarã. Cu toate acestea diferã mult pãrerile privind drepturile minoritãþilor. 83,1% dintre maghiari considerã cã minoritãþile naþionale sunt defavorizate în privinþa drepturilor. În ciuda opiniei generale ºi a separãrii din ce în ce mai accentuate a vieþii comunitãþii maghiare din România, relaþiile interetnice nu sunt tensionate. La nivelul vieþii de zi cu zi, în pofida prejudecãþilor existente de fiecare parte, apar foarte rar conflicte deschise între români ºi maghiari. Putem avansa ca probabilã ideea cã maghiarii se înþeleg mai bine cu susþinãtorii partidelor de coaliþie, decât cu cei ai partidelor de opoziþie, însã presa a relatat foarte rar despre existenþa unor probleme grave.

16

Relaþiile româno-maghiare prezent Sub efectul legilor ºi ordonanþelor guvernamentale aprobate dupã 1996 discriminarea instituþionalã probabil s-a diminuat, dar într-un stat cu o politicã etnicizatã este foarte puþin probabil ca aceastã discriminare sã disparã pe termen scurt sau mediu. Rezultatele obþinute de UDMR în timpul participãrii la guvernare se înscriu într-o mãsurã decisivã în domeniul mãsurilor împotriva discriminãrii ºi de politicã lingvisticã. Din cea de-a treia categorie de obiective, de politicã identitarã, UDMR s-a concentrat în cadrul construirii instituþiilor proprii asupra creãrii structurilor guvernamentale cu competenþe în gestionarea problemelor minoritãþilor.27 Relaþii bilaterale interstatale: România ºi Ungaria În relaþiile Ungariei cu vecinii sunt determinante trei tipuri de probleme: interesele diferite provenind din vecinãtate; complexele istorice; problema minoritãþii. În raporturile cu România dupã 1989 problema cheie a relaþiilor bilaterale este situaþia comunitãþii maghiare din Transilvania. Pe plan teoretic aceasta se bazeazã pe interpretarea diferitã a conceptului de naþiune ºi viziunea diferitã privind drepturile minoritãþilor. La nivelul relaþiilor interstatale celelalte legãturi de ex. economice ºi de integrare sunt secundare. Aceste relaþii depind în acelaºi timp de prioritãþile celor douã þãri, adicã dacã factorii de politicã externã îndeamnã cele douã state la cooperare sau nu. Depind, de asemenea, de componenþa guvernelor aflate la putere ºi de politica duse de acestea în privinþa minoritãþilor.

Dupã cum se ºtie, tratatul de bazã a fost încheiat de guvernul PSD-PLD (Partidul Socialist Ungar Partidul Liber-democrat) cu guvernarea PDSR în septembrie 1996. Partidele guvernamentale de atunci apreciau cã acest tratat a avut o contribuþie semnificativã ºi a creat condiþiile pentru îmbunãtãþirea relaþiilor româno-ungare. Opoziþia de atunci considera cã

a fost o greºealã încheierea tratatului în aceastã formã, ºi mai ales cu guvernul român de atunci.28 Deºi i s-au adus numeroase critici, tratatul de bazã a contribuit la invitarea UDMR de a participa la guvernare. Este greu de închipuit cã acest lucru s-ar fi întâmplat fãrã tratatul de bazã (conceput în acest spirit).

Semnând tratatul, ambele pãrþi au fãcut compromisuri, dar compromisul mai mare se pare cã l-a fãcut partea ungarã (recomandarea 1201, problema retrocedãrii bunurilor bisericeºti, cauza universitãþii maghiare). Nu putem uita nici faptul cã tratatul de bazã a fost încheiat în primul rând din pricina integrãrii NATO, ºi putem presupune cã nici una dintre pãrþi nu a contat pe rezolvarea problemei minoritãþilor.

Cu toate acestea tratatul constituie o bazã de referinþã pentru ambele pãrþi, fiecare interpretând documentul conform intereselor proprii.

Politica externã ungarã a sprijinit în forurile internaþionale acceptarea României în diferitele organisme internaþionale, în acelaºi timp relaþiile bilaterale s-au intensificat prin faptul cã s-au creat mai multe legãturi interministeriale.

Principiul politicii privind minoritãþile, conform cãruia guvernul ungar sprijinã revendicãrile organizaþiilor minoritãþii, nu a condus la complicaþii diplomatice. Este important faptul cã politica externã ungarã nu s-a pronunþat la nici un nivel împotriva României.

Este greu de spus ce a determinat îmbunãtãþirea relaþiei României cu Ungaria: participarea UDMR la guvernare, coaliþia mai proocidentalã sau semnarea tratatului de bazã. Este cert cã înainte de 1996 ar fi existat puþine ºanse pentru deschiderea consulatului ungar de la Cluj ºi sprijinirea financiarã a universitãþii particulare maghiare de cãtre Ungaria ar fi fost cu siguranþã mult mai problematicã. Au devenit frecvente vizitele reciproce între politicienii din Ungaria ºi România, în cadrul cãrora au fost încheiate mai multe acorduri importante. Dintre acestea subliniem acordurile privind muncitorii

17

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent sezonieri ºi deschiderea unor noi puncte de trecere a frontierei. Un fenomen deosebit de important este faptul cã poluarea Tisei nu a declanºat isterii politice.29 Participarea la guvernare a UDMR a înlesnit organizarea diferitelor întâlniri ºi încheierea acordurilor. În aceastã privinþã UDMR a îndeplinit mai ales un rol de intermediar.

Potrivit datelor sondajului de opinie citat, maghiarii din România apreciazã pozitiv ºi relaþiile din ultimii trei ani dintre România ºi Ungaria, respectiv se aºteaptã la o îmbunãtãþire în continuare la nivelul dezideratelor. ªi în cazul acesta subiecþii maghiari sunt cei care împãrtãºesc într-un numãr mai mare aceastã pãrere.30 Prima prioritate a guvernului ungar precedent a fost integrarea în UE a Ungariei, problema minoritãþilor maghiare de peste hotare a trecut într-o oarecare mãsurã pe planul al doilea, fiind consideratã o problemã de specialitate din cadrul politicii externe.

Integrarea este prioritarã ºi pentru Guvernul Orbán, dar problematica minoritãþilor din afara graniþelor, ca temã centralã a bazei ideologice a partidelor de coaliþie, s-a accentuat chiar în detrimentul celei dintâi , sprijinirea lor fiind consideratã o chestiune de politicã naþionalã.

Guvernul precedent nu a fost un partener real pentru maghiarimea din România.

Cu participarea la guvernare a UDMR guvernul condus de CDR s-a raportat deja altfel la problematica minoritãþilor. Pe de o parte politicienii partidelor de coaliþie au o atitudine mai favorabilã faþã de problema minoritãþilor, pe de altã parte aºa cerea ºi interesul politic. Ar fi o greºealã sã considerãm cã atitudinea fundamentalã se deosebeºte în mod esenþial de cea a politicienilor din guvernarea precedentã mai degrabã a fost vorba de o variantã mai îngãduitoare a statului naþional, neutru din punctul de vedere al limbii31 , trebuie sã ne fie clar însã cã UDMR nu putea spera decât din aceastã parte la un oarecare sprijin pentru

S.P. nr. 97-98/2001

realizarea programului sãu.

Guvernul Orbán a fost mai activ decât predecesorul sãu în privinþa politicii referitoare la maghiarime. A sprijinit mai deschis prin declaraþii, vizite ºi ajutor material obiectivele maghiarimii din România. Cu toate acestea, relaþia celor douã state a avut o evoluþie pozitivã. Aceasta se poate datora pe de o parte participãrii formaþiunii maghiarilor la guvernare, pe de altã parte orientãrii politicii externe a guvernului de la Bucureºti din perioada 19962000, care a realizat cã relaþiile bune cu Ungaria ºi cu UDMR îi pot îmbunãtãþi ºansele de integrare euroatlanticã. (continuare în numãrul urmãtor) NOTE Am putea spune cã am pus accentul mai mult pe aspectele sociale decât pe cele politice. În cursul analizei a trebuit sã recunoaºtem cã nu ne-am putut afirma pe deplin aspiraþia spre obiectivitate, în schimb abordarea noastrã a fost influenþatã nu de preferinþe politice ci de concepþia noastrã profesionalã.

2 Miklós Bakk: 1989-1999: Primii zece ani ai UDMR. În Romániai Magyar Évkönyv 2000 (Anuar maghiar din România), red. Barna Bodó, Ed. Polis, Cluj, 2000, 19-32.; Cronologie. În UDMR 1989-1999, Cluj, 2000.

3 În continuarea cercetãrii noastre avem în vedere realizarea, pe baza unui sistem unitar de criterii, a unor interviuri cu 50 de persoane participante în activitatea guvernamentalã, respectiv vom prelucra discuþiile din cadrul Consiliului Reprezentanþilor UDMR. Astfel se va putea crea fundalul necesar unei analize mai aprofundate. Informaþiile provenind din reþeaua informativã internã a UDMR ne-au parvenit doar pe calea unor informaþii verbale, respectiv nu am avut acces la pãrþile ne-publice ale unor investigaþii de opinie publicã.

4 Ar fi necesarã o analizã completã cuprinzând ºi nivelul micro analiza presei, analiza înþelegerilor politice, împãrþirea de resurse etc. , dar aceasta depãºeºte cu mult limitele unui studiu. Aceastã activitate se poate imagina doar în cadrul unei munci colective îndelungate ºi bine finanþate.

5 Mérlegen: Az RMDSZ a koalícióban, 1996-2000.

(UDMR în coaliþie 1996-2000), f.a. 80.; resp. Tibor Toró T.: Az RMDSZ koalíciós szerepvállalása: zsákutca vagy kiút egy hatékonyabb érdekképviselet felé? (Asumarea rolului în coaliþie al UDMR: fundãturã sau cale spre o reprezentare mai eficientã a 1

18

Relaþiile româno-maghiare prezent intereselor?) Magyar Kisebbség, serie nouã, an IV., 1998, nr. 1., 222-251, ºi rãspunsurile publicate, idem 1998, nr.2., 3-141.; Attila Zsolt Borbély: Markónak mennie kell (Markó trebuie sã plece), Erdélyi Napló, 1999., nr. 17.

6 Zoltán A. Biró: A kormánybalépés egy éve a magyarmagyar reláció szemszögébõl (Un an de la intrarea la guvernare din punctul de vedere al relaþiei maghiaromaghiare). În Miklós Bakk- István Székely - Tibor Toró T (red): Útközben: pillanatképek az erdélyi magyar politika reformjáról (Pe drum: instantanee ale reformei politicii maghiare din Transilvania), ed. Pro Print, Miercurea Ciuc, 1999, 124-137.

7 Vezi comentariile referitoare la primele douã în Kántor-Bárdi, REGIO, 2000/4.

8 Dan Pavel: De ce nu s-a predat coaliþia? Sfera Politicii 2000, nr.78, ianuarie, 5.

9 Precizia analizei noastre ar fi putut fi sporitã comparând datele sondajelor realizate la ieºirea de la urne ºi rezultatele preelectorale cu rezultatele obþinute în circumscripþii.

10 Romániai Magyarok 2000 (Maghiarii din România 2000), CCRIT, 2000, martie, 33.

11 Iar dacã ne uitãm la partea din program referitoare la propria societate, întâlnim un sistem de valori conservator, tinzând spre consolidare.

12 Sándor Balázs: A hatalomban vagy a hatalomból (La putere sau din putere). Magyar Kisebbség, 1998. Nr. 2., 6.

13 Toró T. Tibor: Az RMDSZ koalíciós szerepvállalása: zsákutca vagy kiút egy harékonyabb politikai érdekképviselet felé? (Asumarea rolului în coaliþie al UDMR: fundãturã sau cale spre o reprezentare mai eficientã a intereselor?) Magyar Kisebbség 1998. Nr. 1., 224.

14 Presupunere, sugeratã ºi de László Tõkés în prelegerea Érvek és ellenérvek (Argumente ºi contraargumente) de la Timiºoara, în Barna Bodó (red.) Kisebbségi érdekképviselet: kormányból vagy ellenzékbõl (Apãrarea intereselor minoritare: de la guvernare ºi/sau din opoziþie). Timiºoara, 1997, 7.

15 Mérlegen op.cit. 67-70 16 UDMR a numit în posturi din aparatul guvernamental central ºi local peste 170 de persoane. Mérlegen op. cit.

3. Acest grup a adus pe poziþii neafectate de algoritmul politic zeci de alþi angajaþi unguri.

17 Ar merita un studiu separat analiza amãnunþitã a celor trei guverne, însã acest lucru nu este posibil din lipsã de spaþiu, considerãm totodatã cã principala linie de clivaj a reprezentat-o perioada de dinainte ºi perioada de dupã summitul NATO de la Madrid.

18 Comparaþia Legii învãþãmântului nr. 84/1995, ºi a modificãrii din 1999 o gãsim în Mérlegen op. cit. 1416 19 Consiliul Operativ a preluat, în esenþã, aproape total atribuþiile de decizie politicã în cadrul UDMR. Bakk Miklós: Hatáskör-módosulás (Modificarea prerogativelor). Krónika 20-21 ianuarie 2001.

20 Vezi documentele Congresului UDMR de la

Miercurea-Ciuc, precum ºi publicaþia Mérlegen 2000.

21 Prelegerile susþinute la conferinþa de la Timiºoara din 1997 (László Tõkés, Barna Bodó, Imre Borbély) sugereazã acest fapt. În Barna Bodó (red.) Kisebbségi érdekvédelem:kormányból és/vagy ellenzékbõl (Apãrarea intereselor minoritare: de la guvernare sau/ºi din opoziþie). Timiºoara, 1997.

22 Imre Borbély se referã la metafora folositã de Béla Markó în Kisebbségi érdekvédelem (Apãrarea intereselor minoritare ) op.cit.

23 Attila Zsolt Borbély: Markónak mennie kell (Markó trebuie sã plece). Erdélyi Napló 1999. nr. 17.

24 László Tõkés: Érvek és ellenérvek (Argumente ºi contraargumente). În Kisebbségi érdekvédelem (Apãrarea intereselor minoritare) op. cit; respectiv Magyar Kisebbség 1998 nr. 2., autori: Barna Bodó, Imre Borbély Attila Zsolt Borbély, Géza Szõcs 25 Romániai magyarok 2000 (Maghiarii din România 2000), CCRIT, 22.

26 Ethnobarometer, CCRIT, 2000 May-June, 22.

27 Vom examina aceastã problemã în capitolul urmãtor 28 Memorandumul preºedinþiei naþionale a FIDESZMPP în chestiunea tratatului de bazã româno-ungar. În Csaba Lõrincz-Zsolt Németh-Viktor Orbán-Zoltán Rockenbauer: Nemzetpolitika 88- 98(Politicã naþionalã 88- 98). Osiris, Budapesta, 1998, 306-307.

Analiza reflectãrii în presã a dezbaterilor de politica internã o gãsim în: Éva Kovács- Péter Csigó: Európai integráció vgy/és kisebbségvédelem? A román-magyar alapszerzõdés sajtóvitája (Integrare europeanã ºi/sau protecþia minoritãþilor? Dezbaterea în presã a tratatului româno-ungar). Budapesta, 2000, În: Diskurzusok a vándorlásról (Discursuri despre migrare). Red. Endre Sík-Judit Tóth, NMMK, Budapesta, 2000 252-278.

29 Csilla Zsigmond: A ciánszennyezõdés mediatizálása a Népszabadság, a Magyar Nemzet és a HVG hasábjain (Mediatizarea poluãrii cu cianuri în Népszabadság, Magyar Nemzet ºi HVG), Pro Minoritate 2000. Nr. 1. 139-147.

30 Romániai magyarok 2000, CCRIT, 22 31 Aceastã direcþie a politicii României faþã de maghiarime a fost reprezentatã între cele douã rãzboaie mondiale de Zenobie Pãclaºianu, iar azi printre alþii ºi de Valentin Stan.

19

ZOLTÁN KÁNTOR sociolog, politolog, cercetãtor la Institutul Teleki Laszlo. Specializat pe politica maghiarã din România.

NÁNDOR BÁRDI istoric, senior researcher la Institutul Teleki Laszlo din Budapesta. Specializat pe istoria socialã a maghiarilor din România dintre cele douã rãzboaie mondiale.

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent

Antinostalgia Maghiarii ºi spaþiul public românesc1 MARIUS COSMEANU Înfometaþi ºi nefiind în stare sã gãseascã prin întuneric hrana idealã de care amândoi aveau nevoie, reluarã atunci lupta cu puteri îndoite ºi, sub pretext cã se gustã numai pentru a se completa ºi cunoaºte mai bine, începurã sã se muºte cu furie mereu crescândã, pânã ce, consumându-se treptat unul pe altul, ajunseserã ambii la ultimul os... Algazy terminã mai întâi...

Urmuz

O problemã de abordare Principalul obstacol de care se loveºte cel sau cea care vrea sã studieze imaginea maghiarilor în spaþiul public românesc (definit ca forme de proiecþie ale imaginarului colectiv) este de a stabili o diferenþã între felul în care sunt percepuþi în societatea româneascã, pe de o parte, maghiarii din Transilvania, pe de altã parte cei din interiorul graniþelor statului ungar. Trecând peste nuanþele regionale existente azi în România2 nuanþe care complicã ºi ele un atare demers o primã explicaþie a dificultãþii de a gãsi elementele delimitative care sã clarifice problema acestei percepþii ne-o oferã imaginile construite despre maghiari, inerþial, dupã 1989. Prin continuarea liniei impuse de istoriografia ceauºistã (cu imagini preponderent negative ºi laitmotivate în aceastã formã3), caracterul negativ al acestor imagini se datoreazã azi, în primul rând, corelaþiei puternice care se face între interesele comunitãþii maghiare din România ºi cele ale Budapestei. Mai exact, ea se bazeazã pe temerea cã obiectivul ascuns (un soi de ars politica) al acþiunilor comunitãþii maghiare din România

S.P. nr. 97-98/2001

în principal prin UDMR ºi bisericile maghiare , ca reprezentante al intereselor ei este acela de a realipi Transilvania la Ungaria4.

Fie cã e vorba de declaraþiile episcopului Tõkés sau de universitatea (în limba) maghiarã, de reamplasarea Statuii libertãþii la Arad sau de meciurile de hochei dintre reprezentantele Bucureºtiului ºi cele ale Secuimii (ca sã nu mai amintim de cele de fotbal dintre România ºi Ungaria) sau, cu atât mai mult, de evenimentele din martie 90 de la Tîrgu Mureº ºi chiar de articolul-manifest al lui Sabin Gherman, orice subiect de acest gen care implicã într-un fel sau altul referiri la problematica maghiarã odatã ajuns/adus în dezbaterea publicã, are ca idee ultimã în mentalul românesc faptul cã reprezintã componenta unui plan de dezmembrare a statului român ºi, evident continuã logica acestui scenariu Budapesta nu este/nu poate fi strãinã de toate acestea5. Într-un astfel de cadru aºadar e greu sã vorbeºti de o disociere clarã a imaginii pe care o au/ºi-o formeazã românii în/prin spaþiul public autohton despre maghiarii din România, respectiv cei din Ungaria. Aceasta, chiar dacã

20

Relaþiile româno-maghiare prezent membrii celor douã comunitãþi au cetãþenii diferite, au un statut diferit (minoritar/majoritar), au trecut vreme de câteva generaþii prin procese de modernizare diferite (cu particularitãþile corespunzãtoare în ce priveºte mentalitãþile, cultura politicã, socialitatea etc.) ºi au cunoscut sisteme politice care, deºi prezentau precipitatele aceleiaºi ideologii, difereau semnificativ prin conþinut6.

La construcþia ºi menþinerea acestei imagini nediferenþiate pe care o au românii despre maghiari au contribuit desigur ºi unele declaraþii sau decizii de dupã 1989 ale liderilor politici de la Budapesta.7 Trimiterile, directe sau nu, la unitatea tuturor celor 15 milioane de maghiari venite din partea acestora au constituit în România tot atâtea ocazii de a reduce comunitatea maghiarã de aici exclusiv la componenta sa etnicã pentru a o îngloba astfel, la nivel imaginar, într-o formaþiune de tip ante-Trianon în care maghiarii din þara-mamã ºi cei din afara ei ar forma o singurã comunitate. Toate acestea în condiþiile în care privite de la Budapesta lucrurile par mult mai clare, atât în viaþa de zi cu zi, cât ºi în optica oficialã. Ne-o aratã deopotrivã apelativul de român atribuit azi (nu întotdeauna în sens peiorativ!) maghiarilor transilvãneni ajunºi în Ungaria ºi recent adoptata Lege a statutului maghiarilor .

Aceastã lege reprezintã de fapt, dincolo de implicaþiile sale programate (cu eventualele forme minimale sau maximale), o confirmare tacitã tocmai a deosebirilor care existã între maghiarii din þara-mamã ºi cei din regiunile Ungariei istorice sau, cu alte cuvinte, o deosebire între cei care au elaborat ºi cei pentru care s-a elaborat aceastã lege.

Prin urmare, imaginea nediferenþiatã pe care o au în prezent românii despre maghiari poate pãrea la vest de Nãdlac sau Episcopia Bihorului de neînþeles atâta timp cît în societatea ungarã diferenþele sunt

percepute mult mai clar. Din punct de vedere al abordãrii ºi al analizei pe care o încearcã aceastã lucrare, ele vor pleca de la aceste coordonate de diferenþe semnificative, dar necristalizate încã la nivelul imaginarului românesc în ce priveºte percepþia maghiarilor, urmând ca excepþiile, acolo unde vor exista, sã fie prezentate ca atare.

Percepþia Celuilalt Motto: Strãinul este în noi Julia Kristeva

În trecut, imaginea Strãinului, fie cã era proaspãt venetic sau pelegrin, fie un om de-al locului , înrãdãcinat , ai cãrui strãmoºi trãiserã deja în acest spaþiu, devenise în imaginarul colectiv românesc, ca ºi în cazul altor popoare, una arhetipalã (Boia, 2000).

Atmosfera oarecum idilicã a acelor vremuri, aºa cum ne apare ea azi, este redat mai jos într-un pasaj din Baltagul lui Mihail Sadoveanu citat în introducerea cãrþii lui Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalþi (p. 5-6).

Domnul Dumnezeu, dupã ce a alcãtuit lumea, a pus rânduialã ºi semn fiecãrui neam. Pe þigan l-a învãþat sã cânte cu cetera ºi neamþului i-a dat ºurubul. Dintre jidovi, a chemat pe Moise ºi i-a poruncit: Tu sã scrii o lege; ºi când o veni vremea, sã pui pe farisei sã rãstigneascã pe fiul meu cel prea iubit Isus; ºi dupã aceea sã înduraþi mult nãcaz ºi prigonire; iar pentru aceasta eu am sã las sã curgã spre voi banii ca apele. A chemat pe ungur cu degetul ºi i-a ales, din câte avea pe lângã sine, jucãrii: Iaca, dumitale îþi dau boftori ºi pinteni, ºi râºniþã sã-þi faci sfârcuri la mustãþi; sã fii fudul ºi sã-þi placã petrecerile cu soþii. S-a înfãþiºat ºi turcul; Tu sã fii prost, dar sã ai putere asupra altora cu sabia. Sârbului i-a pus în mânã sapa. Pe rus l-a învrednicit sã fie cel mai beþiv dintre toþi ºi sã se dovedeascã bun cerºetor ºi cântãreþ la iarmaroace

Citatul este sugestiv pentru perioada de pânã la începuturile epocii moderne, locuitorii acelor vremuri trãind într-un spaþiu unde musafirii (cu felurite gânduri ºi comportamente) au poposit obositor de des, pãstrându-ºi, atât cât sa putut, identitatea într-un loc pestriþ neîncer-

21

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent când decât foarte rar, rarisim subliniazã acelaºi Dan Horia Mazilu sã exercite asupra strãinilor presiuni deosebite pentru ca aceºtia sã accepte ºi sã se încadreze în modelul lor cultural ºi modul lor de a trãi ºi de a gândi (Mazilu, op. cit.). * Motto: Infernul sunt ceilalþi Jean Paul Sartre

Acest gen de abordare a Celuilalt, cu ironie, umor ºi detaºare, se schimbã însã în ultimul secol ºi jumãtate, cunoscând în unele momente mutaþii radicale8 ºi urmãri dramatice9. Schimbarea de paradigmã a început odatã cu primele încercãri de diferenþiere sau singularizare a unei identitãþi naþionale româneºti. Înscriindu-se în curentul politic ce a urmat revoluþiei franceze de la 1789, cei care au încercat o astfel de autodefinire au fost în primul rând românii ardeleni. Preluând ideile ªcolii Ardelene, noii mentori ai miºcãrii naþionale au centrat discursul identitar pe Celãlalt, considerându-l pe acesta principal rãspunzãtor ºi sursã a nemulþumirilor acumulate în timp10.

Astfel, alãturi de turci, greci, evrei sau ruºi, percepuþi negativ îndeosebi în vechiul regat, o poziþie tot mai centralã în construcþia unei imagini de duºman începeau sã o aibã maghiarii, pentru început în Transilvania, iar apoi ºi dincolo de Carpaþi. Evoluþia acestui curent în istoria ideilor politice a intelectualitãþii româneºti ºi-a pãstrat continuitatea pânã astãzi (e adevãrat, ºi în reciprocitate cu poziþiile ºi demersurile antiromâneºti de la Budapesta). Dacã pânã la 1918 avem un discurs antimaghiar îndreptat mai cu seamã spre statul ungar ºi politica sa minoritarã (cu intenþia în primul rând de a proteja românii din Ungaria decât în scop unionist11), prin unirea Transilvaniei cu România acest discurs capãtã, în condiþiile noilor relaþii de putere dintre cele douã state, alte tonalitãþi.12 *

S.P. nr. 97-98/2001

Chiar dacã formarea României Mari indica vindecarea frustrãrilor româneºti13 Rezoluþia de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918 proclamând deplina libertate naþionalã pentru toate popoarele conlocuitoare14 lucrurile n-au mers, totuºi, în aceastã direcþie.

Rãdãcinile naþionalismului erau îndeajuns de adânci pentru ca el sã nu disparã într-un timp scurt. ªi nu numai cã nu a existat o erodare a fenomenului, dar, în contextul unei conjuncturi internaþionale legitimante , acesta a crescut, dupã cum ºtim, în intensitate.

Raportarea la Celãlalt în România perioadei interbelice a continuat astfel moºtenirea jumãtãþii de secol care a precedat-o. Dacã în 1910 C-tin Rãdulescu Motru, într-o caracterizare fãcutã românilor, mai putea susþine cã aceºtia sunt naþionaliºti, dar numai pânã la fapte (Motru, 1990), pânã la sfârºitul deceniului trei ideea sa era tragic infirmatã. Iatã cum vede Irina Livezeanu aceastã problemã: Ca ºi în alte þãri central ºi est europene în perioada interbelicã, naþionalismul integral a devenit larg acceptat ºi în România drept cadru ideologic al politicii în general. În vederea asimilãrii noilor provincii cu numeroasele lor populaþii minoritare ºi cu populaþiile lor românofone regionalizate, guvernul român a iniþiat strategii culturale ºi educaþionale care au dus la o intensã mobilizare naþionalã. La rândul lor, aceste strategii au aprins discursul populist, naþionalist, deja existent, care a ajuns treptat sã domine viaþa politicã, socialã ºi culturalã dupã 1918. În România Mare naþionalismul integral a devenit larg acceptat drept cadru pentru programe politice ºi negociere. (Livezeanu, 1995: 24)

* Ca exemplu de discurs ºi de traiectorie intelectualã a generaþiei interbelice în ce priveºte percepþiei maghiarilor am ales trei fragmente din scrierile lui Emil Cioran. În cartea sa de debut, în care visa o Românie cu populaþia Chinei ºi destinul Franþei , Cioran scria:

22

Este foarte greu, ca român, sã fii obiectiv cu popoarele care ne înconjoarã. Aproape toate neau dominat, fie o întreagã perioadã, fie numai un moment istoric. Ruºinea este a noastrã, cu atât mai mult cu cât este aproape imposibil sã

Relaþiile româno-maghiare prezent inventezi o scuzã oarecare. De aici neînþelegerea ºi dispreþul faþã de ele. Atâtea aspecte ale sufletului maghiar îmi inspirã o simpatie nesfârºitã; nu sunt capabil, însã, de cea mai micã ataºare de poporul maghiar, de istoria lui. Sunt câþiva ani în urmã, vãzând sergentul de stradã din Budapesta, m-am cutremurat cã mustaþa aceluia s-a întins o mie de ani peste Ardeal ºi am înþeles, în acest trist fenomen, de ce noi românii n-am avut o chemare în lume (Cioran, 1990: 197-200).

Motto: Infernul este în acelaºi Jean Baudrillard

Instaurarea regimului comunist în România a plasat problema minoritarã ºi, implicit, pe cea maghiarã, într-un aparent con de umbrã, prin cenzura pe care sistemul o impunea. Deºi la nivel societal evenimentele Peste aproape douã decenii ºi trecutului apropiat se pãstrau încã vii în jumãtate, la un an dupã revoluþia maghiarã, memoria oamenilor, aceastã amintire este Cioran rãspunde scrisorii primite de la reactivatã ºi exploatatã abia mai târziu, de Constantin Noica pe aceeaºi temã: cãtre ideologii regimului Ceauºescu, pericolul Nãscut dincolo de Carpaþi, nu l-ai putut cunoaºte unguresc oferindu-i acestuia, explicit sau pe jandarmul ungur, teroare a copilãriei mele implicit, un alibi (Boia, 1997: 256). transilvane. Când zãream vreunul, chiar de departe, intram în panicã ºi o luam la goanã: era Într-o societate însã, ca cea româstrãinul, duºmanul; a urî însemna a-l urî. Din neascã din deceniile cinci ºi ºase, cu un spaþiu cauza lui, îi uram pe toþi ungurii cu o patimã curat ungureascã. Nu e nevoie sã-þi spun mai mult ca sã public hiper-ideologizat, care se definea prin pricepi cât mã pasionau. Mai pe urmã, conºtiinþa de clasã ºi în numele unui internaschimbându-se împrejurãrile, n-am avut motive þionalism proletar, era firesc ca (re)sentisã-i duºmãnesc. Cu toate astea, multã vreme încã, nu-mi puteam imagina un opresor fãrã sã mã mentele naþionale sã nu-ºi gãseascã loc în gândesc la tarele ºi fascinaþia lor. [...] dezbaterea publicã. Cã ele au existat într-o Invidiez, îþi mãrturisesc, aroganþa vecinilor formã tacitã, informalã, o aratã criticile venite noºtri, îi pizmuiesc pânã ºi pentru limba lor, oricât ar fi ea de sãlbaticã, de-o frumuseþe ce ndupã 1989 privind vinovãþia evreilor, a are nimic omenesc, cu sonoritãþi venind dintr-un maghiarilor ºi/sau a altor elemente alogene în alt univers, puternicã ºi corosivã, fãcutã pentru instaurarea comunismului în România (Boia, rugãciune, pentru rãgete de furie ºi pentru jeluiri, ieºitã din infern ca sã-i perpetueze accentul ºi 1997: 261). De fapt, pe lângã încercarea de a strãlucirea. Mãcar cã nu cunosc în aceastã limbã justifica nevinovãþia românilor în participarea decât înjurãturile, ea îmi place nemãsurat, aº sta la un regim pe care, paradoxal, mulþi dintre ei o veºnicie s-o ascult, mã fascineazã ºi mã îl regretã astãzi15, aceste critici ignorã impuîngheaþã, mã pierd la farmecul ºi la cruzimea ei, la toate acele cuvinte de nectar ºi cianurã, atât de nerea în perioada respectivã a modelelor adaptate la exigenþele unei agonii. Ar trebui sã sovietice în detrimentul celor autohtone rãposãm pe ungureºte iar dacã nu, sã renunþãm (fenomenul de sovietizare). a mai muri. Neîndoielnic, îi urãsc din ce în ce mai puþin pe foºtii mei stãpâni (Cioran, 1992: 13-15).

Cât priveºte relaþiile româno-ungare În fine, pe 22 februarie 1990, cu doar în era Gheorghiu-Dej, un moment de referinþã câþiva ani înainte morþii sale, pe prima paginã l-a constituit fãrã îndoialã revoluþia ungarã a republicatei ediþii a Schimbãrii la faþã din 1956. La nivel de stat, conducerea politicã face urmãtoarea precizare: a României de atunci, prin aducerea în þarã ºi Am scris aceste divagaþii în 1935-36, la 24 de ani, arestarea grupului Imre Nagy, a încercat nu cu pasiune ºi orgoliu. Din tot ce-am publicat în doar sã contribuie la înfrângerea ireversibilã a româneºte ºi franþuzeºte, acest text este poate cel mai pasionat ºi în acelaºi timp îmi este cel mai revoluþiei ungare pentru a cãdea astfel în strãin. Nu mã regãsesc în el, deºi îmi pare graþiile Moscovei, dar a dorit ºi conservarea evidentã prezenþa isteriei mele de atunci (Cioran, 1990: 5). status quo-ului intern. Revoluþia maghiarã, * chiar dacã a cunoscut o susþinere în rândul

23

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent românilor16, ea nu s-a extins la o miºcare de proporþiile celei din þara vecinã. Complicitatea regimului comunist de la Bucureºti în reprimarea revoluþiei maghiare a fãcut însã ºi dovada continuitãþii poziþiei României faþã de Ungaria, relaþiile diplomatice dintre cele douã state rãcindu-se ºi mai mult. * Nicolae Ceauºescu, mai versat decât predecesorul sãu, adoptã o strategie inversã: refuzând implicarea României alãturi de celelalte state semnatare ale Tratatului de la Varºovia în reprimarea Primãverii de la Praga din 1968, ajunge sã câºtige simpatia Occidentului pozând în adversar al Moscovei.

Primind acest credit, odatã cu scãderea drasticã a nivelul de trai ºi creºterea nemulþumirii populaþiei de la finele anilor 70, Ceauºescu trece la mãsuri preventive de intimidare ºi control social prin îngrãdirea ºi mai mult a libertãþilor individuale. În paralel, are loc procesul de industrializare masivã ºi, prin acesta, o rãspândire a fenomenului de ruralizare a urbanului, cu efecte ireversibile ºi în privinþa structurii demografice a oraºelor transilvane locuite pânã atunci în majoritate de maghiari17.

Dupã desfiinþarea în prealabil a Universitãþii Bolyai/maghiare din Cluj18, ca ºi a Regiunii Autonome Maghiare, politica de asimilare a regimului Ceauºescu îºi atinge apogeul la sfârºitul deceniului nouã, cel care face din România statul cu cel mai dur regim politic din fostul lagãr comunist. Îngrãdirile politice, penuria ºi raþionalizarea alimentelor, poliþia politicã, situarea pe ultimele locuri în Europa în ce priveºte indicatorii demografici, aberantele întruniri publice culturale (Cântarea României) ºi sportive (Daciada) º.a.m.d., nu puteau sã nu se rãsfrângã ºi asupra condiþiei maghiarilor din România. Schimbarea numelor de strãzi purtând numele unor personalitãþi ale culturii maghiare, interzi-

S.P. nr. 97-98/2001

cerea folosirii denumirilor de localitãþi în limba maghiarã, inclusiv o listã a numelor care puteau fi date copiilor maghiari la naºtere, dãrâmarea unor clãdiri din patrimoniul cultural al maghiarilor din România, aplicarea lui numerus clausus în sistemul educaþional, în justiþie sau administraþie, toate au avut efecte semnificative asupra acestei comunitãþi. În relaþia sa cu Ungaria, România lui Ceauºescu era caracterizatã de un adevãrat sindrom unguresc : Insuccesele interne, de obârºie strict autohtonã, trec pe plan secundar în faþa unor ameninþãri imaginare în raport cu care se cere românilor sã fie uniþi ºi sã uite dificultãþile pasagere. Românii aflã fãrã încetare cã lobby-ul maghiar creeazã obstacole internaþionale României, iar iredentismul ungar ameninþã sã rupã Transilvania de trupul þãrii. ( )Pânã ºi istoria românilor a ajuns sã fie conceputã în aºa fel, încât sã nu cedeze punctului de vedere unguresc sau sã nu se afirme nimic ce ar putea avantaja Ungaria (chestiuni precum continuitatea, istoria Transilvaniei sau raporturile dintre teritoriile româneºti ºi unirea lor, nu mai pot fi abordate cu seninãtate profesionalã din motive strict ungureºti ) (Boia, 2000: 256-257).

* Protestele din decembrie 1989 de la Timiºoara aveau sã mai trãdeze odatã sentimentele anti-maghiare ale lui Nicolae Ceauºescu. Repetatele sale acuzaþii privind implicarea unor forþe strãine (ºi în mod special a Ungariei) în aceste evenimente aveau însã, ce-i drept, ºi un alibi faptul cã totul pornise de la protestul pastorului Tõkés. În fapt, nu era vorba decât de un pretext, aºa cum au arãtat-o ºi declaraþiile dictatorului la teleconferinþa din 20.12.1989. În plus, efectele mesajului sãu confirmau din nou diferenþa de percepþie dintre românii din afara ºi din interiorul arcului carpatic. Astfel, unul din membrii gãrzilor patriotice care au sosit împreunã cu alþi muncitori aduºi din fabricile Olteniei pentru restabilirea ordinii în Timiºoara odatã ajuns în balconul Operei,

24

Relaþiile româno-maghiare prezent recunoaºte cã: Ieri dimineaþã, ne-au adunat la ieºirea din schimb în curtea fabricii, unde tovarãºul director împreunã cu secretarul de partid ne-au comunicat cã la Timiºoara ungurii ºi huliganii au devastat oraºul.

Trebuie sã mergem acolo ºi sã înãbuºim aceastã revoltã. ( )Acum am vãzut, împreunã cu colegii mei, cã lucrurile nu stau chiar aºa. (ªtefãnescu, 1995: 14).

Ce a urmat în zilele imediat urmãtoare revoluþiei se ºtie: o imensã simpatie din partea Ungariei faþã de un popor ieºit din teroare, simpatie care dãdea toate speranþele pentru o apropiere între cele douã pãrþi.19 Faptul cã pãcatul originar al revoluþiei l-a constituit László Tõkés, adicã un maghiar, a avut într-o primã perioadã implicaþii pozitive, în sensul unei apropieri între români ºi maghiari, pentru ca apoi ºi prin declaraþiile radicale ale pastorului raportãrile negative la liderul maghiar sã prevaleze. Astãzi, imaginea lui László Tõkés a devenit una stereotipicã, de cliºeu, pronunþarea numelui sãu provocând în rândul multor români cam aceleaºi sentimente pe care le provoacã în rândul maghiarilor echivalentul sãu, Gheorghe Funar. Nu mai are sens sã stãruim asupra resorturilor acestei confuzii, cert este însã cã la comemorarea unui deceniu de la revoluþie, Tõkés nu a mai fost prezent/invitat la manifestãrile de la Timiºoara, aºa cum se întâmplase în anii precedenþi, într-un oraº care pânã nu de mult era considerat un reper al spiritului ecumenic ºi al toleranþei.20 Tranziþia Dacã în 1930, la o populaþie de 18.057.028 de locuitori câþi avea atunci România (românii formând 71,9% din totalul populaþiei), 7,9 % erau maghiari, 4,1% germani, 4,0% evrei, 3,3% ucrainieni (inclusiv huþulii), 2,3% ruºi, 2,0% bulgari,

1,5% romi ºi 3,0% locuitori aparþinând altor grupuri etnice21, în prezent exceptând maghiarii (comunitate care a trecut ºi ea printr-o crizã demograficã în urma psihozei declanºate de conflictul din martie 90 de la Tîrgu Mureº) ºi romii nici una din celelalte grupuri etnice care trãiesc în România nu depãºeºte un procent. Constatãm deci o modificare semnificativã în timp a acestei structuri.

Dupã o legislaþie liberalã cu practici represive mascate în perioada interbelicã, ºi declararea, în 1953, a problemei naþionalitãþilor ca fiind rezolvatã (Koos, 1996) procesul de omogenizare a continuat în România, aºa cum aminteam, pânã la sfârºitul regimului Ceauºescu.

Uitându-ne aºadar la structura etnicã actualã a societãþii româneºti, vedem cã cele douã grupuri etnice amintite au o pondere importantã (maghiarii cu 7-8%, iar romii cu aprox. 8-10%), ele constituind de altfel douã din minoritãþile etnice cele mai importante ale Europei. O primã recunoaºtere a importanþei pe care o are minoritatea maghiarã în România ºi, totodatã, un prim exemplu relevant al felului în care a vãzut statul român sã proiecteze relaþiile interetnice dupã 1989 este crearea grupului parlamentar al minoritãþilor altele decât cea maghiarã . Plasarea comunitãþii maghiare încã de la începutul perioadei post-comuniste în poziþia de principal adversar interior al României sau, oricum, în cea de grup cu totul aparte din punct de vedere al intereselor româneºti (dupã cunoscuta logicã naþionalistã a Ungariei care-i aproape, ºi a Germaniei, Turciei, Israelului etc. care sunt departe...) nu a constituit, totuºi, o surprizã.

Aceastã atitudine reformula de fapt, într-un alt context politic, ideile regimului anterior, inducându-le opiniei publice româneºti.

Alþi paºi au venit apoi sã întãreascã aceastã suspiciune xenofobicã, ce a caracterizat reprezentanþii post-decembriºti ai politicii româneºti. Bunãoarã, decizia Ministe-

25

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent rului Apãrãrii Naþionale de a creºte numãrul unitãþilor militare pe graniþa de vest; programarea emisiunii militare Pro Patria imediat dupã principala emisiune în limba maghiarã de pe postul de televiziune public (pentru a semnala un fel de who s the boss); decizia de instituire a zilei naþionale pe data de 1 decembrie ºi alegerea ca text al imnului naþional a versurilor din Deºteaptã-te române, ambele fiind cel puþin strãine de sentimentele maghiarilor din România22... În fine, un ultim exemplu s-ar lega de terminologie. Comparând familiile de cuvinte ale termenilor român ºi maghiar/ungur din Dicþionarul Explicativ al Limbii Române (1998) putem de asemenea observa diferenþa aceasta între in-group ºi out-group atunci când este vorba de raportarea la maghiari.

MAGHIAR, -Ã, maghiari, -e. 1. Persoanã care face parte din populaþia de bazã a Ungariei sau este originarã de acolo; ungur. 2. Care aparþine Ungariei sau populaþiei ei; privitor la Ungaria sau la populaþia ei; originar din Ungaria; unguresc, ungar. (Substantivat, f.) Limba maghiarã. Din magh. magyar. [UNGUR, unguri. Maghiar. Din sl. ongrinu] ROMÂN, -Ã, români, -e. I.1. Persoanã care aparþine populaþiei de bazã a României sau este originarã din România. 2. (Pop.) Þãran. Bãrbat, soþ. Om (în general), bãrbat. [ ]. II.1. Care aparþine României sau românilor; (I.1.), referitor la România sau la români; românesc. Limba vorbitã de români. Lat. romanus.

În primul caz nu se face nici o referire la maghiarii din restul regiunilor aparþinând Ungariei istorice sau mãcar la cei din spaþiul transilvan, adicã la maghiarii care locuiesc aici, (definirea lor fãcându-se prin cetãþenie, prin apartenenþa la statul ungar actual ºi nu prin naþionalitate, cum se face în schimb în cazul cuvintelor românizat ºi bozgor , definite mai jos). Textual: maghiar care aparþine Ungariei ºi populaþia ei , spre deosebire de român care aparþine României ºi românilor , ceea ce înseamnã, totuºi, altceva.

Mai departe exemplele sunt ºi mai elocvente:

UNGURIME. Mulþime de maghiari; totalitatea maghiarilor; þinut locuit de maghiari (în Transilvania).

ROMÂNESC, -EASCÃ, româneºti. Care aparþine României sau populaþiei ei, privitor la România sau la populaþia ei. Limba românã.

UNGURESC, EASCÃ, ungureºti. 1. Maghiar.

MAGHIARISM, maghiarisme. Termen, expresie, construcþie proprie limbii maghiare, împrumutatã (fãrã necesitate) de la altã limbã ºi fãrã a se fi adaptat la sistemul acesteia. [UNGURISM, ungurisme. (Rar) Maghiarism.]

ROMÂNISM, (II) românisme. 1. Sentiment naþional al românilor (I.1.); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specificã limbii române.

MAGHIARIZA, maghiarizez. 1. A (se) asimila cu populaþia de limbã maghiarã. 2. A modifica un cuvânt, o expresie etc. dupã structura limbii maghiare.

ROMÂNIZA, românizez. A da unui cuvânt sau unei expresii strãine introduse în limba românã o formã potrivitã cu normele, cu structura acestei limbi.

MAGHIARIZARE, maghiarizãri. Faptul de (se) maghiariza.

ROMÂNIZARE, românizãri. Acþiunea de a româniza ºi rezultatul ei.

ROMÂNIZAT, -Ã, românizaþi, -te. 1. Care a trecut (în anumite împrejurãri istorice) la naþionalitatea (subl. mea M.C.) românã; care a devenit român (I.1.). 2.

(Despre cuvinte ºi expresii strãine intrate în limba românã) Care a cãpãtat o formã potrivitã cu structura limbii române.

(Termenul de MAGHIARIZAT nu figureazã).

BOZGOR, -oaicã. bozgori, -oaice. boanghen, -iþã, boangheni, -iþe. Persoanã de naþionalitate (subl. mea M.C.) maghiarã. (Volceanov ºi Volceanov, 1998)

* Luna de miere a relaþiilor dintre români ºi maghiari s-a încheiat în forme care numai domestice nu pot fi numite... Bucurându-se, ca de altfel întreaga societate româneascã, de libertatea obþinutã, maghiarii transilvãneni ºi-au sãrbãtorit pentru prima datã dupã decenii de interdicþie revoluþia de la 1848. Ei au comis însã sacrilegiul de a aduce în spaþiul public ºi simbolurile prin care se identificã. Manifestãrile lor din 15 martie 1990 au însemnat astfel prea mult pentru ROMÂNIME. Totalitatea românilor (I.1.); numãr nedezmeticita societate româneascã de atunci. mare de români.

S.P. nr. 97-98/2001

26

Relaþiile româno-maghiare prezent Urmãrile se cunosc: pe fondul dezbaterilor privind drepturile lingvistice ºi instituþiile de învãþãmânt ºi a unui discurs naþionalist renãscut prin dezbaterile privind redistribuþia puterii în localitãþile cu populaþie mixtã, situaþia a degenerat în conflictul inter-etnic din martie 1990 de la Tîrgu Mureº. Urmãrile se cunosc: rãniþi, morþi, procese, condamnãri ºi, în final, revenirea la relaþiile tensionate. ªi în plus, fapt nu lipsit de semnificaþie, înfiinþarea la 24 martie 1990 a Serviciului Român de Informaþii, Ion Iliescu prezentându-l la vremea respectivã ca pe o necesitate, o instituþie modernã care a fost structuratã dupã analiza modelelor unor astfel de servicii din þãrile cu tradiþie democraticã.23 În final, la doar câteva luni de la revoluþie, relaþiile diplomatice româno-maghiare se înrãutãþesc ºi mai mult (Grupul de la Viºegrad respingând deja în februarie prin rãspunsul dat de premierului ungar Antall cererea de aderare adresatã de România prin premierul Petre Roman). * Dupã alegerile din 20 mai 1990, cei ºase ani (1990-1996) în care s-au aflat la putere forþele postcomuniste au însemnat o continuare a relaþiei încordate cu Budapesta ºi atacuri constante la adresa UDMR24. În timpul guvernãrii Antall, incompatibilitatea cu politica externã ºi internã promovatã de guvernul condus de FSN/PDSR, a fãcut ca relaþiile între cele douã þãri sã se rãceascã ºi mai mult. Venirea la putere în Ungaria a coaliþiei social-liberale a însemnat o apropiere relativã (nu doar datoritã trecutului politic comun al lui Ion Iliescu ºi Gyula Horn, ci ºi prin noua orientare prointegraþionistã a puterii de la Bucureºti). Aceastã relaþie s-a încununat cu semnarea la 16 septembrie 1996 a tratatului bilateral. Discuþiile care au precedat ºi au urmat semnarea acestui tratat au fost în egalã mãsurã aprinse, de ambele pãrþi. *

Schimbarea de regim survenitã în noiembrie 1996 în România a deschis nu numai perspectiva accelerãrii reformelor, dar ºi pe cea a realizãrii de paºi concreþi în relaþiile româno-ungare. Mai mult, invitarea UDMR de a participa la guvernare a constituit un precedent apreciat inclusiv de preºedintele american de atunci, Bill Clinton, ca un model pentru întregul continent european.

Depãºind acuta confruntare ideologicã asupra statutului minoritãþii maghiare din România de la sfârºitul anilor optzeci, violenþele inter-etnice din Tîrgu Mureº din 1990 ºi lipsa contactelor politice din anii 1990-1994, România ºi Ungaria au construit, începând din 1996, un mecanism de reconcilere politicã ºi parteneriat apreciat unanim drept un model pentru Europa ºi pentru întreaga lume. 25 Stimulate de procesul de integrare europeanã, elitele politice din cele douã þãri au abandonat prioritãþile naþionaliste ale agendei lor politice în favoarea interdependenþei economice, politice ºi militare bilaterale, consideratã acum drept un element care produce stabilitate ºi nu conflict.26 Stimulate de modelul de reconciliere politicã franco-german, România ºi Ungaria au constituit o relaþie de colaborare pe termen lung menitã sã faciliteze integrare lor în NATO ºi Uniunea Europeanã.27 Promovatã însã aproape exclusiv la nivelul elitelor politice din cele douã þãri ºi realizatã sub influenþa hotãrâtoare a comunitãþii internaþionale, reconcilierea românomaghiarã nu se bazeazã însã pe o realã schimbare de imagine la nivelul opiniei publice în cele douã þãri. Cliºeele, prejudecãþile ºi stigmatizarea reciprocã continuã sã supravieþuiascã la nivelul memoriei colective, în discursului public ºi, cu atât mai semnificativ, în discursul istoric profesionist (Iordachi ºi Turda, 2000).

Decizia de a invita UDMR la guvernare a avut, spun scepticii, douã motive: 1. acela de a schimba imaginea în Occident a României în ce priveºte tratamentul minoritãþilor naþionale ºi 2. de a scãpa de criticile care ar fi venit din partea UDMR în cazul în care aceasta ar fi rãmas în opoziþie. Prea puþini au fost însã cei care au vãzut în cooptarea UDMR în coaliþia guvernamentalã formatã dupã alegerile din 1996 ºi un gest politic, bazat pe voinþã politicã. Nemaivorbind cã printre argumentele forte venite inclusiv din sfera academicã care susþineau

27

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent cã Uniunea nu-ºi are rostul în viaþa politicã din România era ºi acela, pe linie weberianã, cã un partid politic care nu aspirã la putere nuºi justificã existenþa. Prin participarea sa la coaliþia de guvernãmânt UDMR a reuºit sã bifeze ºi acest atac îndreptat împotriva sa.

Despre mandatul coaliþiei PNÞcdPNL-PD-UDMR putem spune cã ea a adus în multe privinþe o normalizare a relaþiilor cu Ungaria ºi a celor dintre majoritatea româneascã ºi minoritatea maghiarã. Întâlnirile de la nivel de preºedinþi sau premieri, atmosfera în care s-au desfãºurat acestea, vizita istoricã a premierului Ciorbea la Budapesta ºi mesajul transmis de acesta naþiunii maghiare la 15 martie 1997, continuarea colaborãrii militare prin programul Cer deschis etc., sunt toate expresii ale acestei stãri.

A existat însã ºi o continuitate, prin momentele ºi deciziile în care nici aceastã guvernare nu ºi-a putut depãºi condiþia identitarã, acþionând asemeni predecesorilor sãi dintr-un trecut mai apropiat sau mai îndepãrtat. Bunãoarã, în cazul Centrului de la Cserehát, a disputelor iscate de reamplasarea Statuii Libertãþii la Arad, a celor privind înfiinþarea unei universitãþi maghiare (în acest caz, dupã ce opiniei publice i s-a explicat luni la rând ineficienþa ºi inoportunitatea creãrii unei asemenea instituþii de învãþãmânt, în cele din urmã s-a adus ca argument al refuzului, însãºi rezultatele sondajelor de opinie care arãtau cã opinia publicã din România nu agreeazã aceastã idee ) etc. Concluzia cea mai importantã pe care o putem trage aºadar, comparând perioada 1990-1996 cu cea din anii 1996-2000 (în care s-au aflat la guvernare practic toate partidele importante reprezentate în Parlament) este cã în România nu existã încã un partid politic îndeajuns de matur pentru a aborda chestiunea maghiarã cu seninãtate ºi detaºare, de pe alte poziþii decât cele maniheiste, care sã gândeascã relaþia

S.P. nr. 97-98/2001

dintre români ºi maghiari ºi altfel decât în termenii tradiþionali ai imaginii de duºman, pe fundal. * Desigur, existã ºi o parte a societãþii româneºti care a avut o contribuþie importantã dupã 1989 la îmbunãtãþirea relaþiilor ºi la apropierea dintre români ºi maghiari, prin promovarea unui dialog deschis ºi unei susþineri constante a comunitãþii maghiare din România. Mai mult decât atât, vãzând în Budapesta unul din centrele dinamice ale Europei (ºi nu un loc în care, cum spunea Petre Þuþea, dacã ne urcãm pe cai ajungem în douã ore ), acest segment a abordat capitala Ungariei ca pe un partener. Grupaþi în jurul revistelor de educaþie civicã, a celor de artã sau culturã, de ºtiinþe sociale, a unor edituri (în special cele din Transilvania ºi Banat) sau în jurul unor organizaþii neguvernamentale ori echipe de cercetare, aceastã sferã nu are încã impactul dorit. Decalajul, rãmânerea în urmã caracteristicã României faþã de þãrile aflate la vest de ea, este o realitate pe care o întâlnim ºi în cazul societãþii civile. Mult mai deschisã decât sfera politicului, societatea civilã din România mai are încã nevoie de coeziune pentru administrarea eficientã a relaþiilor interetnice din România. * Cât priveºte mass-media, cea de limbã românã desigur, ea a format dupã 1989 probabil cea mai dinamicã, dar ºi cea mai contrariantã sferã a societãþii româneºti. Contrariantã în primul rând prin discrepanþa dintre formele de prezentare (având ca reper stilul occidental) ºi conþinutul mesajelor despre Celãlalt. Fiind un motor cu mai multe viteze, ea a dezamãgit prin contrastul dintre dinamismul ºi evoluþia ei pozitivã în abordarea, de exemplu, a problemelor sociale ºi economice ºi rigiditatea la schimbarea stilului de prezentare a chestiunilor legate de alteritate în general, ºi de maghiari în

28

Relaþiile româno-maghiare prezent special (incapacitatea de a depãºi faza încrâncenatã ). Toate aceste aspecte având bineînþeles efecte negative la nivelul opiniei publice.

Reluarea deprinderilor jurnalistice vechi, prin generaþia de jurnaliºti care a activat ºi în perioada presei centralizate, ºi preluarea sau chiar impunerea (din convingere sau din spirit mercantil) a acestei perspective la jurnaliºtii formaþi dupã 1989, a însemnat practic o reproducere continuã a mainstream-ului jurnalistic autohton în abordarea problematicii maghiare. În loc sã încerce o schimbare de fond în aceastã problemã, adoptând un stil relaxat, occidental, în interiorul sistemului ei, pentru a induce apoi o schimbare în aceastã direcþie ºi la nivel societal, reprezentanþii mass-media din România s-au menþinut în confortul perpetuãrii ideilor de pânã la 1989, cu modificãri de formã meteorice. Paradoxal, fãrã a avea o minoritate româneascã importantã în Ungaria, mass-media din aceastã þarã oferã publicului de acolo mult mai multe programe ºi informaþii despre România (interesante ºi utile, nu preponderent negative!) decât o fac colegii lor români: de la producþiile post-decembriste ale cinematografiei sau dramaturgiei româneºti, pânã la filme documentare, mese rotunde sau prezentãri ale producþiilor muzicale româneºti de azi.

Din punct de vedere al mesajului media, în ultimii doisprezece ani au existat publicaþii care pot face oricând subiectul unor cursuri despre mesajul naþionalist. Cotidiane importante precum Adevãrul28, Jurnalul Naþional, Cotidianul, Naþional ori sãptãmânalele Europa, România Mare sau Politica, pentru a aminti doar câteva, cu texte xenofobe ºi antisemite, n-ar putea supravieþui în nici una din þãrile în care valorile democraþiei sunt consolidate. ªi nu pentru cã ar intra sub incidenþa legii sau a cenzurii, ci pentru cã n-ar avea cititori.

Conform Agenþiei de Monitorizare a Presei, în România nu existã în prezent nici un ziar curat din punct de vedere al mesajului ten-

denþios faþã de minoritãþile etnice (în special maghiari ºi romi). Lucru valabil ºi în ce priveºte conþinutul media referitor la Ungaria.

Pe de altã parte, relaþiile din cadrul sistemului mass-media din þarã s-au menþinut, sub o altã formã, prin pãstrarea unei pãrþi a reþelei de jurnaliºti existentã înainte de 1989. Un exemplu sugestiv îl constituie în acest sens cazul ziaristului Dorin Suciu. Corespondent al TVR la Budapesta pânã în 1996, el era în acelaºi timp ºi redactor la cotidianele cu tentã naþionalistã Adevãrul (Bucureºti) ºi Cuvântul Liber (Tîrgu Mureº) corespunzãtoare fostelor organe ale PCR, Scânteia, respectiv Steaua Roºie. ªocantã era însã lipsa oricãrui conflict de rol manifestat în acest caz, adicã propagarea aceluiaºi tip de discurs atât la televiziunea publicã, cât ºi în presa centralã ºi în cea din provincie. O interrelaþie asemãnãtoare a constituit-o ºi migraþia jurnaliºtilor din presa democraticã spre instituþiile puterii dupã alegerile generale din 1996.

Pe lângã acest model, cele câteva excepþii caracterizate prin consecvenþa bunului-simþ în tratarea problemei maghiare, surprind însã prin schimbarea tonului atunci când situaþia devine, ca sã spunem aºa, criticã . Încotro?

Ultimul etnobarometru realizat de cãtre Centrul de Cercetãri a Relaþiilor Interetnice (CCRIT) împreunã cu Centrul pentru Diversitate Etnoculturalã (CRDE) la comanda Agenþiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaþionalã (USAID) prezintã printre altele urmãtoarele rezultate:

29

28,8% din români considerã cã relaþiile dintre români ºi maghiari sunt la fel ca acum un an.

22,8% susþin cã acestea sunt ceva mai bune, iar 3.4% cã sunt ceva mai proaste. 5% dintre români opineazã cã aceste relaþii au devenit mult mai bune decât anul trecut ºi doar 3,4% cã sunt mult mai proaste. (31,4% non-rãspunsuri).

De partea cealaltã, maghiarii din România consi-

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent majoritate-minoritate, a apãrut din nou la alegerile din toamna anului 2000, când electoratul român, ºi în special cel transilvãnean, a ales ca peste un sfert din locurile parlamentare sã fie ocupate de candidaþii PRM. Dincolo de speculaþiile ºi corelaþiile care s-au fãcut Iatã de asemenea, procentele obþinute (privind extinderea fenomenului de corupþie, pentru variantele de rãspuns la alte trei întrebãri: votul inconºtient dat de tineri etc.), aceste 1. Comparativ cu perioada de dinainte de 1989, rezultate au relevat, din nou, carenþele culturii relaþiile dintre români ºi maghiari sunt mai bune politice ºi a gustului pentru extremism care se sau mai rele? manifestã în anumite segmente Români Maghiari Mult mai bune 10.7 24.8 ale societãþii româneºti contemCeva mai bune 18.3 30.8 porane.

La fel 24.0 8.4 Din 1989 încoace sondaCeva mai proaste 13.7 11.4 Mult mai proaste 10.4 13.0 jele au indicat o interdependenþã Non-rãspuns 32.9 11.5 aproape constantã între ponderea 2. Care din termenii de mai jos descrie cel mai forþele naþionaliste (PUNR, apoi PRM) ºi cea bine relaþia dintre români ºi maghiari în regiunea a UDMR în rândul opiniei publice din RomâDumneavoastrã? (rãspunsuri date de români) Românii din nia. Astfel, creºterea sau scãderea Transilvania Muntenia Moldova Secuime popularitãþii uneia din pãrþi, atrãgea Conflict 6.9 7.4 1.0 9.1 dupã sine creºterea, respectiv scãdeCooperare 66.4 44.4 68.4 61.9 rea celeilalte. În aceastã formulã, Indiferenþã 11.5 7.4 8.2 14.7 participarea UDMR la guvernarea Altele 4.6 3.7 5.1 4.5 Non-rãspuns 10.6 37.0 17.3 9.8 anterioarã se pare cã a implicat ºi un 3. Credeþi cã statul ungar ar trebui ?: recul politic ca cel din toamna anului trecut.

Aºa cum Români Maghiari aminteam la înSunt de Nu sunt Sunt de Nu sunt Nu ºtiu Nu ºtiu ceputul lucrãrii, acord de acord acord de acord percepþia comuSã acorde burse pentru studenþii 61.7 25.7 12.5 87.5 7.6 4.9 nitãþii maghiare maghiari din România Sã stimuleze învãþãmântul în România poasuperior în limba maghiarã în 46.4 31.6 11.9 93.5 3.2 3.3 te fi descomRomânia pusã ºi regioSã sprijine eforturile de investiþie 67.5 18.3 14.0 90.9 3.0 6.3 nal. Vedem cã în a firmelor ungureºti în România Transilvania, în Sã întãreascã legãturile cu organizaþiile politice ale 39.1 43.9 16.8 90.3 3.2 6.4 formã manifesmaghiarilor din România tã, relaþia dintre Sã acorde cetãþenia ungarã români ºi ma37.0 45.9 16.9 80.3 10.5 9.2 maghiarilor din România ghiari este staDatele de mai sus arãtau o norma- tistic cel puþin mai bunã decât în restul þãrii. lizare a situaþiei, indicând chiar o tendinþã de Guvernarea anterioarã (1996-2000), care îmbunãtãþire a ei. Imprevizibilul, care a includea în coaliþie ºi UDMR, pe fondul unei precipitat de atâtea ori în ultimii ani relaþiile înrãutãþiri a situaþiei economice a dus la o derã în proporþie de 36,3% cã aceste relaþii au rãmas neschimbate din 1999 pânã azi. 33,5% considerã cã relaþiile sunt ceva mai bune ºi 10,7% cã acestea sunt ceva mai proaste. În fine, 3,0% dintre maghiari sunt de pãrere cã lucrurile în ce priveºte relaþia dintre români ºi maghiari merg mult mai bine, iar 2,8% cã acestea merg mult mai rãu (12,8% non-rãspunsuri).

S.P. nr. 97-98/2001

30

Relaþiile româno-maghiare prezent regrupare a electoratului în jurul ideilor naþionaliste, un escape spre extremism. Corelaþia fãcutã între declinul economic ºi participarea la deciziile puterii a reprezentanþilor comunitãþii maghiare, chiar dacã este greºitã, rãmâne actualã atâta timp cât economia României nu va cunoaºte o redresare.

De asemenea, mai-bunele relaþii majoritate-minoritate din Transilvania au ºi o componentã culturalã ºi în primul rând una de aculturaþie. O diversificare ºi o intensificare a procesului de inter-cunoaºtere la nivel naþional poate contribui ºi ea la micºorarea distanþei dintre cele douã comunitãþi ºi la formarea unei imagini normale (reale) despre maghiari, fie ei din România sau Ungaria.

Atâta timp însã, cât mass-media româneascã ºi discursul politic românesc vor continua sã prezinte doar aspectele exotice (legate în principal de identitate) sau în registru hazliu , privitoare la viaþa ºi specificul maghiarilor dintr-o parte ºi alta a graniþelor, situaþia va rãmâne neschimbatã, potenþialitatea ca stãrile conflictuale sã poatã fi reactivate menþinându-se ºi de acum încolo.

Pentru cã societatea româneascã nu poate spune nici azi despre ea, la peste un deceniu de la evenimentele din decembrie 1989, cã s-a eliberat de prejudecãþile sale, cã naþionalismul e atât de atrofiat încât cu greu mai poate renaºte; cã mecanismele de control social funcþioneazã îndeajuns de bine pentru ca acest fenomen sã poatã fi oricând anihilat...

NOTE Lucrarea reprezintã varianta prescurtatã a unui studiu care urmeazã a fi publicat în numãrul din aceastã toamnã al trimestrialului Limes din Tatabánya (Ungaria). Din forma originalã lipsesc în principal acele pasaje ºi note care, incluse pentru o mai bunã înþelegere din partea cititorului din Ungaria, nefamiliarizat cu realitãþile româneºti, le-am considerat nerelevante pentru cititorul din România.

1

În general, cunoºtinþele, imaginea formatã despre maghiari la românii din vechiul regat, comparativ cu cea formatã în rândul românilor transilvãneni sau bãnãþeni, este, prin natura lucrurilor, mai fragmentatã ºi mai difuzã. Astfel, un ieºean sau un bucureºtean va percepe Budapesta/cultura maghiarã ºi prin tradiþia prioritãþii acordate modelelor culturale aparþinând marilor centre europene ca fiind mai distanþatã decât, sã spunem, Berlin, Londra sau Madrid ºi culturile propagate de aceste centre (nemaivorbind de rolul Parisului într-o societate francofilã ºi având capitala în... Micul Paris). Relaþia Bucureºti-Budapesta devine astfel, din perspectivã româneascã, mai mult rezultatul unei rivalitãþi decât al unei competiþii sau cooperãri, raportarea la capitala sau cultura ungarã fãcându-se deseori indirect, prin raportarea mai întâi la comunitatea maghiarã din Transilvania. De cealaltã parte, la românii din Transilvania ºi Banat, tot prin tradiþie, relaþia cu coregionalii maghiari, chiar dacã e una mai conflictualizatã, ea rãmâne, totuºi, sau poate ºi din acest motiv, o relaþie vie (prin proximitate geograficã, interacþiune socialã, aculturaþie, bilingvism etc.); ceea ce face deci, ca imaginea pe care ºi-o construiesc românii din spaþiul intracarpatic despre maghiari sã difere prin consistenþã ºi nuanþã de cea a românilor din vechiul regat. Iatã doar trei exemple de datã relativ recentã care evidenþiazã aceastã deosebire: 1. Pãrãsirea emisiunii lui Marius Tucã de cãtre senatorului György Frunda la incapacitatea moderatorului de a accepta/înþelege firescul faptului cã politicianul UDMR vorbeºte cu conaþionalii sãi în limba maternã, atâta timp susþinea, vizibil iritat, moderatorul emisiunii cât trãim în România; 2.

Suspiciunea constantã pe care a manifestat-o presa centralã faþã de loialitatea fostului antrenor al naþionalei de fotbal, Loþi Bölöni (bunãoarã, de ce îºi ia notiþele în limba maternã, de ce discutã în maghiarã cu directorul tehnic, acesta din urmã, maghiar ºi el º.a.m.d.); ºi 3. Diferenþa clarã între comportamentul spectatorilor de la cele douã meciuri disputate anul acesta între naþionalele României ºi Ungariei: cea de fotbal de la Bucureºti ºi cea de baschet de la Sibiu; întâlniri având practic aceleaºi mize (preliminarii de campionat mondial, respectiv european) ºi care au avut loc în aceeaºi zi, aproape simultan, ambele fiind transmise în direct de programele postului naþional de televiziune. Dacã în primul caz (meciul de fotbal) atmosfera a fost cea cu care ne-am obiºnuit deja, în cel de al doilea ea a surprins prin fair play. ªi aceasta nu doar datoritã diferenþei calitative care caracterizeazã publicul de fotbal, respectiv cel de baschet; pentru cã aceleaºi huiduieli le-am putut auzi, meci de meci, ºi la întâlnirile pe care le-a susþinut naþionala Ungariei în cadrul Campionatului European de Handbal Feminin (publicul de handbal fiind considerat similar celui de baschet) desfãºurat anul trecut la Bucureºti ºi Râmnicu Vâlcea.

3 În sensul reiterãrii cu bunã ºtiinþã a unor atitudini care 2

31

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent sã menþinã, dacã nu chiar sã mãreascã distanþa dintre cele douã comunitãþi.

4 Legat de acest fel de a vedea lucrurile, George Schopflin declara într-un interviu acordat revistei Dilema cã: Dupã pãrerea mea, pe aceastã neîncredere se poate clãdi o întreagã ideologie conform cãreia acesta e un grup ostil care are drept obiectiv dezmembrarea României. ªi ori de câte ori maghiarii afirmã cã nu e nici vorbã de aºa ceva, mulþi români nu îndrãznesc s-o accepte în straturile profunde ale conºtiinþei, fiindcã persistã teama: dacã vreodatã vor dezmembra, totuºi, România? (Zoltán Rostás: Când statul rãmâne gol puºcã, în Dilema nr. 325, 30 aprilie 6 mai 1999.)

5 Printre altele, Silviu Brucan spunea, într-o discuþie avutã cu Gabriel Andreescu pe marginea tratatului româno-ungar, cã: Maghiarii sunt orgolioºi ºi îi dispreþuiesc pe români. Nu vor uita niciodatã de Trianon. Planul lor este sã refacã Ungaria Mare. Toþi viseazã asta, ºi maghiarii din România, ºi cei de la Budapesta. Autonomia în Covasna sau Harghita nu reprezintã decât primul pas (G. Andreescu, 1998).

6 Ceea ce nu înseamnã desigur, cã între cele douã comunitãþi maghiarii din Transilvania ºi cei din Ungaria ar exista ºi diferenþe de naturã sã le spunem identitar-etnicã, ºi cã unii ar fi mai maghiari sau mai puþin maghiari decât ceilalþi. Însã condiþia de minoritar (cu drama morbus-ului inerent acestui statut) impusã membrilor comunitãþii maghiare din Transilvania dupã 1918 (faþã de statutul de majoritar al maghiarilor din Ungaria), (re)socializarea din perioada regimului comunist de tip dejist sau ceauºist (faþã de gulyás -comunismul regimului Kádár) sau experienþele convieþuirii într-o societate diversificatã etnic ºi confesional, adãugând aici ºi o anume balcanizare a maghiarilor transilvãneni (faþã de un stat quasi-omogen din punct de vedere etnic, cum e cazul Ungariei de dupã primul rãzboi mondial, cu aculturaþii pãstrate, totuºi, în spaþiul central-european) au mãrit diferenþele, existente de altfel ºi înainte de 1918, între cele douã comunitãþi.

7 Cum ar fi cea prin care József Antall se declara premierul a 15 milioane de maghiari sau, mai recent, adoptarea în parlamentului ungar a Legii statutului maghiarilor din afara graniþelor Ungariei.

8 Vezi poezia-blestem Doina a lui M. Eminescu: De la Nistru pân la Tisa/Tot Românul plânsu-mi-s a,/Cã nu mai poate strãbate/De-atâta strãinãtate./ ( ) /ªi strãinul te tot paºte/De nu te mai poþi cunoaºte./ ( ) /Cine-au îndrãgit strãinii,/Mânca-i-ar inima câinii,/Mânca-i-ar casa pustia,/ªi neamul nemernicia!/ ( ) Toþi duºmanii or sã piarã/Din hotarã în hotarã /Îndrãgi-i-ar ciorile/ªi spânzurãtorile!/ .

9 Ajunge sã amintim aici doar acþiunile ºi legislaþia antievreiascã din perioada interbelicã.

10 În cartea sa privind geneza identitãþii naþionale a românilor din Transilvania, Sorin Mitu precizeazã cã trãsãtura cea mai evidentã a imaginii de sine a

S.P. nr. 97-98/2001

românilor ardeleni de la începutul epocii moderne este reprezentatã de tendinþa acesteia de a se configura întro manierã concurenþialã, ca replicã vehementã la imaginile ostile ale observatorilor strãini (Mitu, 1997).

11 Crezul liberal unirea cu orice preþ fiind mai curând o aspiraþie. În rãspunsul sãu dat în 1900 lui A. De Bertha, ca replicã la cartea acestuia Magyars et Roumains devant l histoire, istoricul ieºean A.D. Xenopol (1999, p.38) se întreba: Românii de dincoace ºi de dincolo de munþi tind ei oare în adevãr la contopirea lor într-un singur stat? Continuând: Deºi atare ideal nu ar fi deloc extraordinar sã rãsarã pe orizontul minþii româneºti, nu el este acela care determinã protestãrile ºi activitatea pe care românii o desfãºoarã în jurul chestiunii naþionale. Ba, dacã se iau în privire împrejurãrile politice, românii au interes ca Ungaria sã fie tare, pentru ca, împreunã cu ea, sã se poatã opune primejdiei precumpãnirii slavonilor, cari ameninþã sã înghitã de laolaltã ºi pe unguri ºi pe români. ªi mai departe (p.39): Românii nu tind la contopirea, într-o singurã þarã, a României cu Transilvania ºi districtele ungureºti locuite de români.

Ei însã resping cu cea de pe urmã energie tendinþele ungurilor de a le distruge individualitatea. De cealaltã parte, ardeleanul Emil Cioran (1993, p.221) declara într-un interviu acordat lui Ferenc Fejtõ la Paris cã: Înainte de rãzboiul din 1914, tatãl meu era de pãrere cã o federaþie era necesarã. Românii din Transilvania erau, cu toþii, mai mult sau mai puþin, adepþii lui Popovici (e vorba bineînþeles de Aurel C. Popovici n. m. M.C.), care era deputatul Românilor în Parlamentul de la Budapesta. Ambiþia lor nu mergea atât de departe ca sã gândeascã practic la România Mare, ci nãzuiau la un statut de minoritate cu drepturi recunoscute într-o federaþie multinaþionalã, Austro-Ungaro-CehoRomânã, ceva în genul Confederaþiei Helvetice. Exista în sensul acestui ideal un adevãrat cult, un fel de veneraþie oarbã.

12 Meritã menþionatã de asemenea simetria dintre discursul românesc de dinainte de Marea Unire ºi cel maghiar de dupã Trianon, revendicãrile pentru drepturile românilor din Ardeal (universitate româneascã, ºcoli româneºti, inscripþii ºi denumiri bilingve, folosirea limbii române în administraþie ºi justiþie etc.) regãsindu-se azi, în forme aproape identice, ºi în revendicãrile maghiarilor din acelaºi spaþiu. Pentru exemplificare am ales un pasaj dintr-un articol scris de acelaºi A.D. Xenopol (1999, p.11) cu ocazia sãrbãtoririi mileniumului unguresc (1896), articol în care ajunge sã schimbãm între ei termenii de român , românesc etc. cu cei de maghiar , unguresc etc., pentru ca textul, cu tot umorul sãu involuntar, sã capete o stranie actualitate: Tendinþa obºteascã a sistemului de instrucþie în regatul unguresc nu este de a lumina, dar de a deznaþionaliza popoarele de altã rasã ºi în special pe români. Ungurii pretind acuma, precum pretindeau ºi pe vremurile revoluþiei (sic!), cã fiecare cetãþean trebuie sã cunoascã limba

32

Relaþiile româno-maghiare prezent maghiarã, spre a se putea înþelege cu dregãtorii maghiari, dar mai întâi, de când oare popoarele sunt ele create pentru funcþionarii unui stat? Noi credem, dimpotrivã, cã aceºtia ar trebui sã fie îndatoriþi a cunoaºte limbile poporaþiilor pe care le administreazã, condiþii foarte uºor de îndeplinit dacã s-ar recruta aceºti funcþionari printre naþionali, rãmânând ca ei sã fie þinuþi a cunoaºte ºi idiomul maghiar, spre a putea corespunde cu autoritãþile superioare. Dar a se cere ca un popor întreg sã înveþe o limbã strãinã pentru a se putea înþelege cu câþiva dregãtori este o pretenþie tot atât de absurdã pe cât de nedreaptã. Amintim încã o datã cititorului cã e vorba de un stat poliglot, compus din naþionalitãþi deosebite întrunite sub aceeaºi autoritate prin întâmplãrile vremurilor.

13 Ieri ( ) între umanitate ºi mine, eu simþeam paravanul unui jandarm ungur care cu atitudinea lui mã fãcea sã recad în clocotul protestãrii mele singulare ºi sã mã nãmolesc în ura care aþâþã ºi diferenþiazã. Astãzi paravanul a cãzut, nu mai simt nici un obstacol, vreau sã plutesc în plin umanitarism cu o singurã condiþie: sã fiu în luntrea mea ºi sã iau toate mãsurile sã nu mã înec. (Goga, 1997, p.43) 14 Fiecare popor se va instrui, administra ºi judeca în limba sa proprie prin indivizii din sânul sãu, ºi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare ºi la guvernarea þãrii în proporþie cu numãrul indivizilor ce-l alcãtuiesc (art.3, al.1). În plus, Constituþia din 1923 prevedea cã Deosebirea de credinþe religioase ºi confesiuni, de origine etnicã ºi de limbã, nu constituie în România o piedicã spre a dobândi drepturile civile ºi politice ºi a le exercita (art.7). (din Galea, 1996) 15 Vezi rezultatele sondajelor de opinie din ultimii ani.

16 Aºa cum reiese din corespondenþa purtatã în acele zile între conducerea de la Bucureºti ºi organizaþiile teritoriale de partid (Lungu ºi Retegan, 1996).

17 Ca rezultat al acestei politici de asimilare, Clujul ºi Tîrgu Mureºul au ajuns dupã 1989 bastioane ale naþionalismului românesc [în 1948 Clujul avea o populaþie maghiarã de 58%, în timp ce Tîrgu Mureºul una de 74%, dupã ce prima avusese în 1941 88%, iar Tîrgu Mureºul 94%. Sursa: Erdélyi településeinek népessége nemzetiség szerint (1930-1992)./Populaþia aºezãrilor din Ardeal dupã naþionalitate (1930-1992).

Budapesta, KSH, 1996. (din Vincze, 1999.)].

18 În semn de protest la aceastã decizie, prorectorul de atunci, Csendes Zoltán, ºi unul din profesori, Szabédi László, ºi-au pus capãt zilelor (Vincze, 1999).

19 Ascultând în acele zile, ca tot românu ... Radio Kossuth, ºtirea cã mãmãliga a explodat suna pentru mine, vorba lui Cioran, curat unguresc: un amestec de ironie mitteleuropeanã ºi de recunoaºtere sincerã. O solidaritate manifestatã de numeroºi cetãþeni veniþi din Ungaria imediat ce graniþele au fost deschise.

20 Spirit formulat deja în Proclamaþia de la Timiºoara (pct. 4): Pentru victoria Revoluþiei din Timiºoara s-au jertfit, alãturi de români, ºi maghiari, ºi germani, ºi

sârbi, ºi membrii ai altor grupãri etnice, care de secole conlocuiesc în oraºul nostru, paºnic, în bunã înþelegere.

Timiºoara este un oraº românesc ºi european, în care naþionalitãþile au refuzat ºi refuzã naþionalismul.

Invitãm pe toþi ºovinii din România, indiferent cã sunt români, maghiari sau germani, sã vinã la Timiºoara la un curs de reeducare, în spiritul toleranþei ºi al respectului reciproc, singurele principii care vor domni în viitoarea Casã a Europei.

21 Sursa: ICS, Anuarul statistic al României 1937 ºi 1938, pp. 58-61.

22 Chiar dacã din punct de vedere al relevanþei istorice, actuala zi naþionalã ºi actualul imn al României îºi gãsesc, sã spunem, justificare, ele nu s-au dovedit a fi alegeri inspirate din perspectiva relaþiilor cu minoritatea maghiarã. Din contrã. Pentru cã nu le putem cere acestora sã sãrbãtoreascã una din cele mai negre zile din istoria lor ori sã tresare ascultând un cântec în care aluziile la ei nu prea-i (în)cântã...

23 Peste un an însã, acelaºi Ion Iliescu urma sã semneze la Moscova binecunoscutul Tratat de colaborare, bunã vecinãtate ºi amiciþie cu URSS, primul de acest gen semnat de URSS cu foºtii aliaþi.

24 Participarea la coaliþia guvernamentalã a PRM, PSM ºi PUNR dupã 1992 ( cvadrilaterul roºu ), însemnând o intensificare a discursului naþionalist, preºedinþii PRM (Corneliu Vadim Tudor) ºi PUNR (Gheorghe Funar), azi colegi de partid, susþinând în mai multe rânduri scoaterea în afara legii a UDMR, numind-o organizaþie teroristã.

25 Bill Clinton, Letter to Romanian President Emil Constantinescu, 30 Septembrie 1996.

26 Pentru o analizã detaliatã a procesului de reconciliere româno-maghiarã, vezi Constantin Iordachi: The Romanian-Hungarian Reconciliation Process. An Interpretation. Forum Euro-Atlantic. Bucureºti 1998, pp. 67-76.

27 Ibid., p. 67.

28 Cu titluri de genul: Guvernul ungar sprijinã deschis miºcãrile separatiste (13 iul. 1996); Extremiºtii din UDMR incitã la încãlcarea Constituþiei României (14 iul. 1997); Oare de ce? La Paris, Roma, Viena, Bonn, Londra, la ONU drapelul Ungariei nu are stemã. La Bucureºti ºi Cluj are. (21 sept. 1997); Victor Ciorbea primul prim-ministru român care satisface Ungaria (22 oct. 1997); Odorheiul secuiesc primul oraº care nu mai aparþine României (9 dec. 1997) º.a.m.d. (Márványi, 1999)

REFERINÞE Andreescu, Gabriel (1998) Solidaritatea alergãtorilor de cursã lungã. Iaºi: Polirom.

Boia, Lucian (2000) Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã (ediþia a II-a). Bucureºti:

33

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent Humanitas.

Cioran, Emil (1990) Schimbarea la faþã a României. Bucureºti: Humanitas.

Cioran, Emil (1992) Istorie ºi utopie. Bucureºti: Humanitas.

Coteanu, Ion ºi alþii (1998) Dicþionarul explicativ al limbii române (ediþia a II-a).

Bucureºti: Univers enciclopedic.

Galea, Aurel (1996) Formarea ºi activitatea Consiliului dirigent al Transilvaniei, Banatului ºi þinuturilor româneºti din Ungaria.

Tîrgu Mureº: Tipomur.

Goga, Octavian (1997) Ideea naþionalã. Cluj: Sedan.

Iordachi, Constantin ºi Turda, Marius (2000) Reconciliere politicã versus discurs istoric: percepþia Ungariei în istoriografia româneascã, 1989-1999. În Régió nr. 2/2000.

Livezeanu, Irina (1995) Culturã ºi naþionalism în România Mare 1918-1930. Bucureºti: Humanitas.

Lungu, Corneliu ºi Retegan, Mihai (1996) 1956. Explozia. Bucureºti: Univers enciclopedic.

Márványi, Emese (1999) Magyar-román kapcsolatok egy román lap tükrében./Relaþii româno-maghiare în oglinda unei publicaþii româneºti. Lucrare de masterat.

Mazilu, Dan Horia (1999) Noi despre ceilalþi.

Fals tratat de imagologie. Iaºi: Polirom.

Mitu, Sorin (1997) Geneza identitãþii naþionale la românii ardeleni. Bucureºti: Humanitas.

Posta, Koos (1996) Changing prejudice in Hungary. Goningen: ICS. Rãdulescu-Motru, Constantin (1990) Sufletul neamului nostru. Calitãþi ºi defecte. Bucureºti: Anima. ªtefãnescu, Domniþa (1995) Cinci ani din istoria României. Bucureºti: Maºina de scris.

Urmuz (D. Demetrescu-Buzãu) (1999) Algazy & Grummer din Cicã niºte cronicari duceau lipsã de ºalvari... Iaºi: Universal Dalsi

S.P. nr. 97-98/2001

(ed: Maria Marian), p. 114 119.

Vincze, Gábor (1999) Nemzeti kisebbségtõl a magyar nemzetiségû románokig .

Negyvenöt év romániai magyarságpolitikájának vázlata. De la minoritãþi naþionale la români de naþionalitate maghiarã . Schiþa a patruzeci ºi cinci de ani de politicã româneascã în chestiunea maghiarã. În Kötõdések Erdélyhez. Tanulmanyok/Legãturi cu Transilvania. Studii p.211-259. Tatabánya: AlfadatPress.

Volceanov, Anca ºi Volceanov, George (1998) Dicþionar de argou ºi expresii familiare ale limbii române. Bucureºti: LIVPRESS. Xenopol, A.D. (1999) Românii ºi ungurii.

Bucureºti: Albatros. *** (1993) Convorbiri cu Cioran. Bucureºti: Humanitas. *** (1990) Proclamaþia de la Timiºoara.

34

CINE NE CITEªTE: Sunt deosebit de mulþumit de câte ori deschid Sfera Politicii . Þinuta revistei, sobrietatea ºi profesionalismul ei, numele prestigioase ale colaboratorilor, tematicile actuale, reprezintã adevãrate îndemnuri la o lecturã interesantã.

Andrei Chiricã

Preºedintele S.C. MobilRom S.A. MARIUS COSMEANU sociolog, membru al Hungarian Sociologist Association, preºedintele fundaþiei GAMA din Tîrgu Mureº. A publicat în Info Pro Europa, Provincia, Altera ºi Beszélõ (Ungaria).

Relaþiile româno-maghiare prezent

De la identitate naþionalã la naþionalism* Lungul drum spre identitatea europeanã

ALINA MUNGIU-PIPPIDI

Sînt românii naþionaliºti? Existã identitãþi regionale în România? Dacã Vadim Tudor ar dispãrea peste noapte, am avea liniºte pe frontul naþional? Iatã nenumãrate întrebãri cãrora în gîndirea politicã cotidianã le rãspundem prin tot atîtea prejudecãþi: credem cã ºtim rãspunsurile, deºi realitatea e mai complexã decît pare ºi analiza care o poate desluºi nu e de gãsit în gazete.

Studiul de faþã încearcã sã desluºeascã ce anume determinã identitatea naþionalã, pe de o parte, ºi ce rol joacã aceasta la rîndul ei în formarea atitudinilor privind integrarea europeanã, naþionalismul ºi conflictul etnic din România, prin testarea teoriilor principale ale naþionalismului ºi etnicitãþii. În ce mãsurã conteazã identitatea naþionalã în cultura politicã, datã fiind generalitatea ei (toþi oamenii trec printr-un proces de identificare cu grupul lor lingvisticcultural ºi aflã cã trãiesc într-o anumitã þarã) ºi mai ales care e importanþa sa pentru politicã, care reprezintã o alegere mult mai specificã? Aceasta e întrebarea de bazã la care vom cãuta sã rãspundem în acest capitol, împreunã cu verificarea celor mai importante teze ale teoriei naþionalismului european, în încercarea de a construi o teorie a naþionalismului în spaþiul nostru post-comunist.

Ce determinã identitatea naþionalã azi?

Un astfel de proces este posibil de identificat ºi definit în Europa de Est? Poate influenþa aceastã identitate orientãrile oamenilor cãtre minoritãþile

naþionale, cãtre þãrile vecine ºi cãtre proiectul instituþional de integrare europeanã? Vorbim în primul rînd de identitãþi relativ recente: sã nu uitãm cã statul-naþiune, comunismul, iar mai apoi încercãrile de integrare europeanã s-au întins pentru þãri ca a noastrã pe o perioadã de maximum 140 de ani (din 1859, data primei Uniri), sau minim 80 (de la Marea Unire). În prezent, cetãþenii Europei de Est par sã doreascã, cu toþii, apartenenþa la Europa Occidentalã (în medie 66% din est-europeni se identificã cu Europa faþã de numai 54% dintre vest-europeni conform unui sondaj din 1995 al ISSP) dar, în acelaºi timp, esteuropenii sînt, în medie, mai parohiali decît vecinii lor occidentali (72% faþã de 63% se simt mai apropiaþi regiunii de rezidenþã, în acelaºi sondaj). Iar reputaþia lor, desigur, este cã sînt violent naþionaliºti.

Plecînd de la conceptul clasic al lui Allport (1954) al cercurilor concentrice ale identificãrii membrilor cu diferite grupuri de care se simt legaþi (in-group), de la familie la naþiune, putem presupune cã, în raport cu contextul social european, regional, local identitãþile de grup pot fi vãzute ca fiind identitãþi complementare mai degrabã decît aflate în competiþie, dar totuºi ierarhizate. În acest studiu ne vom concentra asupra distincþiei dintre identitate naþionalã, conceptualizatã ca autoidentificare cu ºi ataºament emotiv faþã de naþiune ca un întreg ºi identi-

35

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent tate parohialã, definitã ca identificare primarã cu o arie mai restrînsã decît cultura sau naþiunea (vecinãtatea, regiunea). De asemenea, vom discuta despre naþionalism, definit în paradigma lui Ernest Gellner ca ideologie politicã ce promoveazã compatibilitatea perfectã între unitatea politicã (statul) ºi unitatea naþionalã (etnicã).

New Democracies Barometer a scos în evidenþã o identificare cu naþiunea oarecum scãzutã în Europa post-comunistã.

Deºi majoritatea statelor sînt state naþionale, majoritatea central ºi est-europenilor continuã sã aibã identitãþi multiple ºi diversificate. În total 30 de procente dintre cetãþenii þãrilor din Europa centralã ºi de rãsãrit îºi claseazã identitatea naþional-statalã pe primul loc, iar apoi o identitate localã sau regionalã, iar 21% dintre aceºtia îºi distribuie preferinþele în mod opus. Cu toate acestea, o altã cincime îºi exprimã preferinþa pentru identitatea localã sau sînt chiar parohiali, identificîndu-se numai cu oraºul sau regiunea unde trãiesc. (Rose ºi Mishler, 1997)

Aceste rezultate nu sînt chiar atît de surprinzãtoare în þãri a cãror evoluþie normalã a fost îngheþatã de cãtre comunism. Tranziþia cãtre un capitalism de piaþã ºi cãtre Europa nu reprezintã un proces care sã determine creºterea încrederii de sine a locuitorilor est-europeni: în multe þãri, începînd cu cele mai dezvoltate cum este cazul Ungariei pînã la cele care o duc foarte rãu cum este cazul României, Bulgariei sau Slovaciei tranziþia este consideratã a fi o perioadã mai grea decît perioada de comunism (Rose, Mishler ºi Haerpfer, 1998).

Chestionarul nostru din anul 2000 a inclus o secþiune dedicatã identitãþii naþionale, naþionalismului ºi conflictului etnic. Întrebarea privind identitatea a fost asemãnãtoare cu sondajul ISPP din 1995, cu o diferenþã de formulare faþã de întrebarea NDB Cu care dintre urmãtoarele vã identificaþi cel mai bine? (opþiunile de rãspuns variind de la oraº ºi regiune la þarã ºi continent), fiind formulatã în felul urmãtor: De care dintre urmãtoarele regiuni vã simþiþi mai apropiat? .

Plecînd de la premisa cã identitatea socialã atinge cote înalte de intensitate afectivã (Tajfel, 1981) am considerat cã respondenþii ar putea sã nu

S.P. nr. 97-98/2001

interpreteze corect cerinþa oarecum complicatã de a se identifica cu o categorie, dar o vor interpreta corect pe aceea de a-ºi exprima ataºamentul emoþional faþã de categoria respectivã.

Mai mult decît atît, nu a fost oferitã nici o alternativã de alegere, astfel încît respondenþii au fost forþaþi sã producã o ierarhizare a identitãþilor de care se simþeau legaþi, trebuind sã aleagã între identitatea europeanã, identitatea naþionalã ºi cea localã sau regionalã. Impunînd acest tip de alegere, am considerat cã în final o identitate va prevala în pofida complementaritãþii lor. Evident identitatea europeanã a fost opþiunea cea mai afectatã de decizia noastrã, extrem de puþini indivizi alegînd-o ca fiind identificarea lor cea mai importantã.

Tabelul I: Identitãþi variate ale cetãþenilor români.

Identitate

CURS 2000 (o singurã variantã de rãspuns) %

Barometrul noilor democraþii, 1998 (prima variantã, prima ºi a doua variantã cumulate) România %

Media regionalã NDB pentru Europa de Est %

Identitate naþionalã

50,0

27,0 56,0

39,0 64,0

Identitate localã

46,0

42,14 62,44

32,8 57,28

1,2

8,0 18,0

8,0 19,0

Identitate europeanã

Variabilele de naþionalism au fost adaptate dupã ISSP (1995) ºi Miller, White ºi Heyood (1998). Au fost, deci, incluse patru întrebãri mãsurate prin scale Likert (de la dezacord puternic la acord puternic) pentru a identifica: i) naþionalismul teritorial (teritorii naþionale care se aflã în prezent între graniþele altor state; ii) naþionalismul cultural (cetãþenii care nu vorbesc limba oficialã nu ar trebui sã voteze); iii) naþionalismul paranoic (existenþa unor grupuri etnice prezintã un pericol pentru stat), ºi un proxy utilizat pentru naþionalismul xenofobic Organizaþii ca UE sau IMF nu ar trebui sã le spunã românilor cum sã-ºi conducã propria þarã . Din rãspunsurile la aceste patru întrebãri am creat o scalã de naþionalism, utilizînd analiza componentelor principale

36

Relaþiile româno-maghiare prezent pentru a extrage un factor1. Alte variabile au fost desemnate pentru a mãsura percepþia conflictului etnic (conflictul etnic subiectiv) dintre majoritatea românã ºi minoritatea maghiarã (scalã Likert de la dezacord puternic la acord puternic), popularitatea soluþiilor politice ºi administrative care ar putea fi folosite pentru a rezolva conflictul (de la federalism la affirmative action) ºi atitudinea faþã de Uniunea Europeanã la care s-a folosit o întrebare obiºnuitã din Euro-Barometer Consideraþi cã integrarea europeanã va avea efecte pozitive pentru România? (scalã Likert), atitudine pe care am etichetat-o drept Eurooptmism . Dupã testare s-a renunþat la întrebarea privind reforma administrativã în problema maghiarã deoarece marea majoritate a repondenþilor au rãspuns în favoarea pãstrãrii status-quo, opunîndu-se în felul acesta atît federalismului pe baze etnice cît ºi federalizãrii în general.

Tabelul II: Naþionalism, conflict etnic ºi Euro-optimism Variabile

Existã teritorii româneºti în afara graniþelor României Cei care nu vorbesc limba oficiala nu ar trebui sã aibã drept de vot Nici o organizaþie internaþionalã sau altã þarã nu ar trebui sã ne spunã cum sã ne conducem þara Existã grupuri care trãiesc pe teritoriul þãrii, care pun în pericol suveranitatea, securitatea naþionalã ºi integritatea teritorialã a României Integrarea în Uniunea European ã este beneficã pentru þarã Existã un conflict între români ºi unguri De acord cu federalizarea Transilvaniei De acord cu federalizarea pe criterii etnice De acord cu acþiunea afirmativã în favoarea ungurilor

% Acord (cumulat acord puternic ºi acord moderat)

% Dezacord (cumulat dezacord puternic ºi dezacord moderat)

71

16

45

45

56

31

62

15

64

17

41

53

0.6

-

1.1

-

16.1

-

Pentru a explica identitatea naþionalã, naþionalismul, percepþia conflictului etnic ºi a euro-optimismului, am formulat urmãtoarele ipoteze: 1. Determinismul cultural în opoziþie cu cel social al identitãþii naþionale.

1.a Identitatea localã este preferatã celei naþionale din cauza existenþei unor identitãþi regionale specifice. Alegerea dintre identitatea naþionalã ºi cea localã este determinatã în principal de tradiþia culturalã a regiunii. Un curent cultural ºi politic al perioadei interbelice în Transilvania, transilvanismul, susþine cã a existat o identitate transilvanã separatã. În concordanþã cu vechimea apartenenþei la statul român, considerînd Transilvania ºi Banatul drept cele mai recente provincii, ar trebui sã gãsim aici cea mai slabã identitate naþionalã, iar în vechiul Regat adicã în Muntenia ºi Moldova, ºi în special la Bucureºti pe cea mai puternicã.

Sau 1.b Identitatea localã este mai puternicã decît cea naþionalã din cauza incompletei socializãri naþionale a românilor. Considerînd nivelul de alfabetizare ca fiind principala cerinþã pentru cetãþenie (Gellner,1983) am putea presupune cã socializarea naþionalã a românilor ca cetãþeni nu s-a putut desãvîrºi niciodatã într-o þarã în care 82% dintre þãrani erau analfabeþi la începutul secolului XX (ºi aproximativ 50% în 1945, la începuturile comunismului). Identitatea localã ar fi, aºadar, o identitate pre-modernã parohialã ºi nu o identitate culturalã distinctã.

Identitatea naþionalã este creatã prin socializare astfel încît indivizii care sînt înaintaþi în vîrstã, înstãriþi, cei care trãiesc în regiunile urbane, cu o educaþie superioarã, ºi o identitate politicã clarã prin

37

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent opoziþie cu cei sãraci, locuitorii mai puþin sofisticaþi ai zonelor rurale se vor identifica mai degrabã cu þara decît cu regiunea.

2. Aºa cum prezice teoria identitãþii sociale, identitatea naþionalã e determinatã de favoritismul in-group (nevoia de a aparþine unui grup distinct care se simte superior în comparaþia cu alte grupuri) versus nevoia pentru o lume mai largã, mai cuprinzãtoare.

2.a Identitatea naþionalã este mai degrabã legãtura dintre individ ºi cultura sa, un instrument pentru a da sens lumii (Schopflin, 1998) decît o tendinþã manifestã în interiorul grupului de a avea o identitate socialã pozitivã prin comparaþie cu un alt grup. Cu alte cuvinte, este vorba despre o identitate prea largã pentru a prezenta trãsãturile favoritismului tipic interiorului de grup (in-group favouritism) prin comparaþie cu alt grup aºa cum este vãzut fenomenul de teoria identitãþii sociale; deci nu existã nici o relaþie între identitate naþionalã ºi naþionalism, pe de o parte, ºi identitate naþionalã ºi eurooptimism, pe de altã parte, atunci cînd sînt folosite sensurile potrivite. Cu alte cuvinte, identitatea naþionalã este o formã de cosmopolitanism prin opoziþie cu localismul sau parohialismul (Jackson, 2000). a. Identitatea naþionalã este o formã de favoritism in-group, aºadar persoanele care se identificã mai degrabã cu naþiunea vor puncta mai mult pe scala de naþionalism, ºi vor fi mai puþin înclinate sã vadã integrarea europeanã ca pe o dezvoltare favorabilã; mai mult, ei vor percepe mai acut conflictul dintre grupurile etnice decît persoanele parohiale.

3. Naþionalismul în România post-comunistã este determinat de: a. existenþa unei minoritãþi naþionale maghiare distincte care este perceputã

S.P. nr. 97-98/2001

38

ca o ameninþare (ipoteza conflictului); b. existenþa unui grup de lideri care au fost asociaþi în trecut cu partidul comunist, în timpul regimului naþionalist al lui Ceauºescu, care promoveazã deschis ideologia naþional-comunistã aºa cum au arãtat unii autori (Verdery, Gallagher, 1994). În acest caz, ar trebui sã fim capabili sã gãsim o corelaþie pozitivã între votul acordat unor partide naþionalcomuniste ºi încrederea în anumiþi lideri (ipoteza liderilor); c. existenþa unui vacuum ideologic care a persistat dupã dispariþia ideologiei comuniste. Conform acestei ipoteze avansate de cîþiva autori, mai ales de cãtre Tismãneanu (1998), nereuºita ideologiilor bazate pe marxism a lãsat în urmã un vacuum ideologic. Combinat cu frustrarea inerentã generatã de tranziþie, acest vid perceput conduce cãtre adoptarea ideologiilor naþionaliste ºi populiste. Din aceastã perspectivã, naþionalismul ºi populismul devin forme ale reacþiei la problemele materiale cele mai presante ale tranziþiei ºi ale nevoii de a-ºi îmbunãtãþi încrederea de sine printr-o identitate simbolicã puternicã (ipoteza ideologiei); d. naþionalismul este un fenomen postmaterial, rezultat din nevoia de a transcende impersonalitatea societãþii moderne (Melluci, 1988). În conformitate cu aceastã ipotezã bazatã pe binecunoscuta teorie post-materialistã (Inglehart, 1977) ºi folositã pentru a explica naþionalismul în regiunile mai dezvoltate ale Europei, precum nordul Italiei, naþionalismul este un fenomen benign, ba chiar pozitiv, miºcãrile etnice renãscute aparþinînd aceleiaºi categorii cu cele de protecþia mediului. Într-adevãr, rãspunsurile înregistrate de World

Relaþiile româno-maghiare prezent Values Survey în Europa de Est aratã în mod constant cã majoritatea persoanelor simt nevoia de a face parte din societãþi mai personalizate (Inglehart, 1997). Se pare cã astfel nereuºita modernizare comunistã a reuºit totuºi sã producã patologii ale modernizãrii asemãnãtoare cu cele din societãþile occidentale. În aceastã variantã ar trebui sã identificãm naþionalismul asociat cu valorile postmaterialiste ºi cu indivizii înstãriþi.

4. Determinanþii percepþiei conflictului etnic: a. Conflictul etnic este instrumental, indus de cãtre liderii naþionaliºti ºi retorica acestora agresivã ºi generatoare de panicã. România nu a dus lipsã de asemenea lideri în ultimele decenii (Gallagher,1994; Mungiu,1995). În analiza noastrã au fost incluºi doi dintre cei mai populari lideri Ion Iliescu, naþionalist moderat ºi Corneliu Vadim Tudor, naþionalist extremist ca ºi unul dintre cei mai puþini naþionaliºti lideri de opinie, fostul preºedinte Emil Constantinescu, care a condus o coaliþie politicã ce i-a inclus pe maghiari. b. Conflictul etnic este unul real, bazat pe atitudini naþionaliste structurale, de care profitã liderii naþionaliºti. c. Conflictul etnic este reactiv, din cauza competiþiei etnice dintre români ºi maghiari, astfel încît ar trebui fie sã gãsim o percepþie mai pronunþatã a conflictului în regiunile cu populaþie mixtã decît în regiunile omogene din punct de vedere etnic (ipoteza competiþiei) sau dimpotrivã, o percepþie mai puþin pronunþatã cauzatã de experienþa creatã prin contactul cu un alt grup etnic (ipoteza contactului).

Cu scopul de a testa aceste ipoteze am construit modele multivariate prin regresie linearã, folosind ca variabile dependente iden-

titatea naþionalã ºi localã (parohialã), scala de naþionalism, percepþia conflictului etnic ºi euro-optimismul. Pentru fiecare model, cu excepþia euro-optimismului, am construit un model de bazã, folosind doar variabilele de status social ºi alte variabile de control selectate. Am testat apoi alternativ variabilele pe care le-am considerat cã joacã un rol decisiv în demonstraþie ºi am comparat puterea explicativã a modelelor2.

Cu scopul de a verifica modelele noastre independente de regresie ºi pentru a avea un tablou complet al relaþiei dintre identitate naþionalã, naþionalism ºi conflictul etnic subiectiv am creat în final un model path utilizînd metodele de predicþie cele mai puternice. De asemenea, le-am grupat în categorii cauzale, cu scopul de a da mai multã simplitate ºi claritate modelului nostru.

Modelul incluzînd conflictul etnic subiectiv ca variabilã dependentã a folosit drept variabile intermediare: naþionalismul, încrederea în lideri, atitudinile democratice, încrederea în lumea de afarã ºi identitatea naþionalã. Variabilele folosite au fost etichetate ºi grupate dupã cum urmeazã: Frustrarea: categorie formatã din douã variabile, frustrarea cauzatã de tranziþie (drept înlocuitor a fost folosit Aceiaºi oameni se bucurã de privilegii ca ºi în timpul comunismului o alternativã cu o ratã de rãspuns mare, de 86%) ºi frustrarea cauzatã de propria viaþã (bunãstare personalã); Sofisticare politicã: categorie formatã din douã variabile, citeºte ºtirile politice în ziare ºi declarã ideologia ca irelevantã pentru alegerea politicã fãcutã . Variabila ideologie a fost recodificatã pentru a folosi numai douã categorii, relevant , care cuprinde toate opþiunile unei ideologii ºi irelevant , unde respondenþii nu ºi-au putut exprima vreo preferinþã ideologicã sau au declarat cã ideologia este irelevantã pentru

39

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent alegerea lor politicã; Interesul pentru politicã: categorie ce grupeazã douã variabile, discutã despre politicã cu prietenii sau familia (discutã politicã) ºi index de populism (index construit ca medie de scoruri din enunþurile Cele mai importante decizii ale guvernului ar trebui supuse aprobãrii populare prin referendum ºi Ar trebui ca reprezentanþii sã fie votaþi direct ºi nu pe listele partidelor ; Dezvoltare regionalã: scor factorial format din ºase indicatori de dezvoltare a judeþelor în 1995; fiecare respondent a primit scorul judeþului în care locuieºte (Sandu, 1999); Încredere în lumea exterioarã: acord faþã de enunþul se poate avea încredere în organizaþii internaþionale, cum ar fi NATO sau UE, cã vor binele acestei þãri ; Atitudine democraticã: acord faþã de enunþul Cu toate neajunsurile sale, democraþia este cel mai bun sistem de guvernare ; Încrederea în liderii naþionaliºti: spre deosebire de modelele de regresie OLS, unde am folosit încrederea în Ion Iliescu ºi Vadim Tudor, în acest caz s-a folosit numai încrederea în liderul naþionalist Corneliu Vadim Tudor.

Rezultatele analizelor au fost urmãtoarele: 1. Determinism cultural versus determinism social al identitãþii naþionale Identitãþile naþionale ºi cele parohiale sînt insuficient explicate prin factorii de status social (versiunea A a modelelor). Cei care aleg identitatea naþionalã sînt în mare mai bogaþi, mai educaþi ºi mai în vîrstã, aºa cum am arãtat în ipoteza 1b, pe cînd parohialii sînt mai sãraci, mai puþin educaþi ºi provin mai degrabã din grupuri sociale precum ºomerii sau pensionarii. Zonele rurale sau cele ale oraºelor de dimensiuni mijlocii, care sînt

S.P. nr. 97-98/2001

corelate cu parohialismul în modele bivariate, îºi pierd semnificaþia atunci cînd variabile de control precum ocupaþia, bogãþia sau educaþia sînt activate.

Tabelul III: Identitate naþionalã ºi localã Cross-tab Identitate naþionalã/ Identitate parohialã Variabile

Identitate naþionalã %

Identitate localã %

Rural

48,0

49,0

Urban

73,0

45,0

Oraº cu peste 200.000 locuitori

58,0

37,0

Oraº cu peste 100.000 locuitori

44,0

50,0

Oraº cu peste 30.000 locuitori

46,0

50,0

Oraº sub 30.000 locuitori

53,0

42,0

Sat

45,0

49,0

Unguri

17,0

76,0

Români

53,0

43,0

2

R = 0.05

Acelaºi lucru se întîmplã cu oraºele cu peste 200.000 de locuitori care sînt asociate cu identitatea naþionalã în analiza bivariatã.

Atunci cînd adãugãm alte variabile independente la modelul iniþial, cum ar fi competenþa politicã (un factor de scor compus din vizionarea ºtirilor politice la televizor, citirea ziarelor ºi a rapoartelor politice, discutarea politicii în cercul de prieteni ºi în familie, sau declararea interesului faþã de politicã) ºi populismul (am folosit drept aproximaþie o variabilã prin care se cerea respondenþilor sã aprecieze dacã guvernul trebuie sã facã referendum pentru fiecare decizie importantã) rezultatele sînt din nou în acord cu ipoteza 1b (model versiunea B). Cei care se identificã cu naþiunea sînt mai competenþi politic ºi mai puþin populiºti decît parohialii. Ei manifestã, de asemenea, o tendinþã pronunþatã de a adera la asociaþii voluntare. Valoarea explicativã a modelului creºte de la R2 = 5,5% la R2 = 7,5% pentru identitatea naþionalã ºi de la 4,5 la 8,6% pentru identitatea parohialã atunci cînd testãm, de asemenea, competenþa politicã ºi populismul.

40

Relaþiile româno-maghiare prezent Tabelul IV: Determinanþii identitãþii naþionale ºi parohiale Predictori Venit Educaþie Vîrsta Ocupaþie Sex Rural/Urban Ideologie

Identitate Identitate Identitate Identitate Identitate naþionalã (A) parohialã (A) naþionalã (B) parohialã (B) naþionala (C) ** - ** * -* ** -* Ns Ns ** ** Ns ** * pensionar - **pensionar Ns Ns ** muncitor - * somer Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns - ** Ideologie ** Ideologie * Ideologie stânga centru dreapta centru dreapta ** Ideologie stânga

Identitate parohialã (C) Ns Ns Ns Ns

**

- **

**

- **

Ns

Ns

**

- **

-*

**

*

Ns

* birocraþie, corupþie

** birocraþie, corupþie

Competenþã politicã Membru într-un grup Populism Cea mai urgentã problemã naþionalã Regiuni

R2

0.055

0.045

0.075

Nivel de semnificaþie: * = p 0.05, ** = p 0.001, *** = p 0.000, - = corelaþie negativã

Cu toate acestea, valoarea explicativã a modelelor creºte spectaculos (R2 = 16,8% pentru identitatea parohialã ºi 15% pentru identitatea naþionalã) atunci cînd introducem în modele regiunile istorice.

Am încercat versiuni diferite ale modelelor, cu regiunile grupate în patru categorii (versiunea C) (Transilvania, incluzînd Banatul ºi Criºana-Maramureº, Muntenia, incluzînd Oltenia ºi Dobrogea, Moldova ºi Bucureºtiul, tratat separat) iar apoi grupate în opt categorii (Bucureºtiul ºi versiunea D). Conceptul de regiuni este unul neclar în contextul românesc, întrucît unitãþile administrative (judeþele) nu au fost grupate în regiuni administrative în ultimii 40 de

0.086

Ns Ns

- ** Moldova ** Transilvania ** Bucureºti

** Moldova ** Transilvania - ** Bucureºti

0.150

0.168

ani, iar înainte, doar ocazional. Clasificarea celor ºase regiuni exceptînd Bucureºtiul urmeazã modelul Cãrþii verzi despre dezvoltarea regionalã în România , realizatã de UE. Cu toate acestea, gruparea judeþelor în regiuni ar putea sã nu ilustreze regiuni reale, ci doar simple convenþii, întrucît adevãratele graniþe între regiuni sînt dificil de identificat. (Sandu, 1999). Þinînd seama de acest avertisment, am adoptat drept model final pe cel cu numai trei regiuni majore cu excepþia Bucureºtiului, din cauze atît practice (sub-eºantioane mai mari), cît ºi a motivelor istorice.

Rezultatele indicã complementaritatea celor douã ipoteze. Regiunile conteazã în toate versiunile (patru regiuni sau opt regiuni) cu Transilvania ºi Moldova

41

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent (separat) mai parohiale, iar Bucureºtiul ataºat mai degrabã de naþiune. Întrucît am descoperit o corelaþie mai puternicã între etnicii maghiari ºi identitatea parohialã, am trecut la eliminarea maghiarilor din eºantion pentru a putea explica parohialismul românilor. Parohialismul transilvãnean a rãmas puternic chiar ºi dupã aceastã operaþie; chiar ºi prin adãugarea celor douã provincii (Banatul ºi Criºana-Maramureº) rãmînînd semnificativ peste nivelul din Muntenia ºi Bucureºti.

Aspectul surprinzãtor al acestor rezultate este acela cã Transilvania este, deºi inegal, cea mai dezvoltatã regiune istoricã din România.3 Calitatea de transilvãnean este mai degrabã în neconcordanþã atît cu variabilele de status pe care le-am gãsit relevante (cum ar fi sãrãcia sau lipsa de educaþie), cît ºi cu profilul populist. Am presupus, deci, cã am putea avea de-a face cu douã explicaþii diferite pentru douã tipuri diferite de parohialism motiv pentru care am realizat o analizã de corespondenþã urmatã de clasificare pentru a rezolva aceastã situaþie (Greenacre, 1984).

Rezultatele au confirmat presupunerea noastrã. Am identificat douã tipuri distincte de parohialism; unul localizat în Transilvania propriu-zisã, asociat cu prosperitatea, educaþia ºi ideologia de centru-dreapta, iar celãlalt în Moldova, asociat cu sãrãcia, lipsa sofisticãrii politice ºi populismul. Aceasta a întãrit concluzia noastrã cã ambele ipoteze 1a ºi 1b sînt adevãrate. Parohialismul transilvãnean este mai apropiat de varianta post-modenã, de regionalismul Ligilor Italiene, bazat pe mitul cã Transilvania este cea care susþine întreaga þarã. Într-un grup focus în judeþul Mureº în 1996 mi s-a citat un proverb care sintetiza imaginea localnicilor despre re-

S.P. nr. 97-98/2001

laþia cu Bucureºtiul: De ce au sudiºtii gîtul lung? Pentru ca sã tragã cu ochiul peste munþi în Transilvania . Ideea lor despre þarã era cã la sfîrºitul lunii inspectorii financiari din Bucureºti vin în orãºelul nostru ºi iau toþi banii. De ce trebuie noi sã plãtim taxe Bucureºtiului ca ei pe urmã sã îi cheltuiascã în altã parte?

Pentru Moldova, regiunea cea mai puþin dezvoltatã, situaþia stã cu totul altfel.

Parohialii din Moldova sînt mai în vîrstã, mai probabil pensionari ºi trãiesc în zone rurale subdezvoltate, nu au capacitatea de a se plasa pe o scalã de la stînga la dreapta a spectrului politic. Parohialismul moldovenesc este premodern ºi corelat cu subdezvoltarea. Þãranii români care se identificã cu vecinãtatea imediatã ne amintesc de lucrãrile unor istorici asupra formãrii tîrzii a conºtiinþei naþionale. Þãranii francezi din secolul XIX descriºi de Eugen Weber erau incapabili sã se identifice cu Franþa, doar cu regiunea în care trãiau; la fel; þãranii români sãraci, la sfîrºitul secolului XIX, spuneau despre ei cã sînt creºtini mai degrabã decît români (Murgescu, 1999). O sutã de ani mai tîrziu, situaþia din România pare aproape neschimbatã.

Este corect sã etichetãm douã entitãþi atît de distincte drept parohiale ? Noi considerãm cã da. În ciuda cauzelor diferite, parohialismul pre-modern ºi cel postmodern au în comun limitarea interesului ºi solidaritãþii la regiune mai degrabã decît la cultura în întregul sãu. Aceasta este mai uºor de înþeles în cazul maghiarilor care au o identitate maghiarã distinctã ºi care luptã pentru auto-determinare, decît în cazul românilor. Atunci cînd este mãsuratã separat drept local ºi regional , identificarea localã este dominantã. (vezi Tabelul I).

42

Relaþiile româno-maghiare prezent Sã reuºeascã parohialismul transilvãnean sã traverseze graniþele etnice, cu alte cuvinte, sã fie el de fapt regionalism , adicã o identitate transilvãneanã multiculturalã distinctã, sau simplu parohialism?

Rãspunsul este cã parohialismul transilvãnean nu reuºeºte sã includã pe românii ºi maghiarii din Transilvania în acelaºi grup identitar. Prin comparaþie cu restul românilor, românii din Transilvania nu sînt cu nimic mai puþin naþionaliºti, mai puþin înclinaþi sã perceapã un conflict etnic ºi se opun vehement federalizãrii pe baze etnice sau oricãrui tip de federalism care sã fie în vreun fel legat de drepturile maghiarilor. În afarã de Transilvania ºi Moldova, restul regiunilor prezintã o majoritate a indivizilor cu identificare mai degrabã naþionalã decît parohialã.

2. Identitatea naþionalã e exclusivistã?

Identitatea naþionalã nu joacã un rol semnificativ în nici una dintre versiunile de modele care explicã scala de naþionalism, conflictul etnic ºi euro-optimismul, chiar în acelea în care s-a folosit un numãr minimal de variabile de control. Mai mult decît atît, în analizele bivariate, cei ce se identificã cu naþiunea au mai multã încredere în lumea exterioarã decît parohialii, care sînt mai neîncrezãtori. Aceste rezultate aratã validitatea ipotezei 2a faþã de 2b. Identitatea naþionalã pare, într-adevãr, sã fie mai mult o formã de cosmopolitanism, înþelegînd prin cosmopolitanism o dispoziþie de a se identifica cu un grup ºi un orizont mai larg, mai degrabã decît o formã de favoritism de grup.

3. Determinanþi ai naþionalismului Cu scopul de a testa diversele ipoteze care explicã naþionalismul, am construit iniþial un model minimal, iar apoi

am adãugat alternativ factorii care urmau a fi testaþi. Modelul minimal conþinea, în afarã de elemente de status ºi variabile de control, urmãtoarele elemente: un grup de factori pe care i-am etichetat ca efecte ale tranziþiei , cum ar fi: i. frustrarea provocatã de tranziþie (acord cu enunþul aceiaºi oameni se bucurã de privilegii ca ºi în timpul comunismului ); ii. evaluãri subiective ale direcþiei cãtre care se îndreaptã þara, bunãstare subiectivã; iii. comparaþii cu fostul regim comunist în privinþa vieþii economice ºi politice; iv. o serie de întrebãri referitoare la încredere (inter-personalã, familialã, faþã de presã ºi faþã de organizaþiile internaþionale ºi încredere în lumea exterioarã); v. elemente de comunicare politicã (pãrere personalã despre interesul în politicã, obiºnuinþa de a discuta politicã ºi vizionarea sau citirea articolelor de politicã de la televiziune sau din presã); vi. valori materiale ºi post-materiale (scala fundamentalã de patru a lui Inglehart, 1978); vii. identitatea naþionalã ºi parohialã; viii. sprijin pentru reintroducerea pedepsei capitale.

Modelul minimal explicã 15,6 din varianþa totalã ºi a infirmat ipoteza 3d. În pofida corelãrii cu scala naþionalismului, în analiza bivariatã preferinþa pentru valorile materiale nu a fost semnificativã în acest model. În analiza bivariatã obþinusem o corelaþie pozitivã. Valorile post-materialiste nu au contat deloc.

43

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent Tabelul V: Determinanþii naþionalismului Predictori

Modelul (A)

Venit Educaþie Vârsta Ocupaþia Sex Rural-urban

Ns Ns Ns Ns Ns Ns

Religia

Ns

Identitate naþionalã Identitate parohialã

Ns Ns

Ipoteza liderilor (B) Ns Ns Ns Ns Ns Ns Catolic* -0.370 (-0.071) Ns Ns Identitate politicã

Ipoteza conflictului (C) Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns Ns

Discut politicã Urmãresc emisiunile politice la TV Citesc pagina politicã din ziare

Ns Ns Ns -0.278 (-0.136)**

Ns Ns Ns -0.330 (-0.162)**

Ns Ns Ns -0.307 (0.150)**

Ns

Ns

Ns

Ns

Ns

Ns

0.255 (0.094)* -0.081 (-0.061)* Ns Ns

0.257 (0.094)** -0.078 (-0.058)* Ns Ns

Ns

Ns

0.135 (0.113)** 0.098 (0.101)* Ns -0.137 (-0.141)**

0.139 (0.116)** 0.089 (0.093)* Ns -0.125 (-0.129)**

0.120 (0.100)* 0.094 (0.097)* Ns -0.125 (-0.129)**

Ns

Ns

Ns

Fatalism politic Încredere interpersonalã Încredere în familie Încredere în presã Încredere în organizaþiile internaþionale Importanþa valorilor materialiste Importanþa valorilor post-materialiste

Ns Ns Ns -0.295 (-0.144)** Ns Ns

Încredere Ns Ns Ns -0.282 (0.138)** Valori Ns Ns Efectele tranziþiei

Frustrare Bunãstare subiectivã 1 Þara este pe o direcþie bunã Comunismul o idee bunã Susþin introducerea pedepsei cu moartea

-0.112 (-0.083)** Ns Ns 0.083 (0.066)*

-0.098 (-0.074)* Ns Ns 0.088 (0.070)* Altele

Grupuri etnice- unguri

Regiunea

-0.800 (-0.196)**

-0.770 (-0.189)**

Moldova -0.289 (0.114)*

Moldova -0.247 (-0.097)*

Moldova -0.277 (-0.109)*

0.156

Preºedinte* -0.151 (-0.062) 0.161

Încredere în lider R2

-0.118 (-0.088)* Ns Ns 0.085 (0.068)* 0.198 (0.135)** -0.745 (-0.183)**

Conflicte între români ºi unguri

Ns Ns Ns Ns Ns Ns Catolic* -0.352 (0.067) Ns Ns Irelevant 0.180 (0.087)* 0.110 (0.092)* 0.072 (0.075)* Ns -0.082 (-0.085)* 0.346 (0.155)** Ns 0.172 (0.074)*

Populism Democraþia e cea mai bunã

Model complet

Irelevant 0.171 (0.083)* 0.121 (0.101)** 0.081 (0.084)* Ns -0.102 (-0.105)* 0.364 (0.163)** Ns 0.184 (0.079)*

Ideologie Interes faþã de politicã

Ipoteza ideologie (D) Ns Ns Ns Ns Ns Ns Catolic* -0.345 (0.066) Ns Ns

-0.767 (0.188)** Moldova 0.307 (-0.121)* Transilvania -0.211 (-0.099)*

0.191 (0.130)** -0.0704 (-0.173)** Moldova -0.260 (-0.103)*

Ns 0.171

0.201

0.219

Pe prima linie coeficient nestandardizat de regresie, pe cea de-a doua linie coeficient standardizat de regresie.

Nivel de semnificaþie: * = p 0.05, ** = p 0.001, *** = p 0.000, - = corelaþie negativã.

S.P. nr. 97-98/2001

44

Relaþiile româno-maghiare prezent Factorii legaþi de percepþia tranziþiei au fost, însã, foarte importanþi. În modelul minimal am gãsit o corelaþie negativã între scala naþionalismului ºi bunãstarea subiectivã, ºi una pozitivã în privinþa frustrãrii.

Sprijinirea reintroducerii pedepsei capitale a fost, de asemenea, semnificativã.

Un profil foarte interesant a rezultat din elementele de comunicare politicã.

Naþionalismul pare sã fie asociat pozitiv cu interesul auto-declarat în politicã ºi cu discutarea politicii în cercul de prieteni ºi cel al familiei ºi negativ cu citirea articolelor politice din ziare. Cu alte cuvinte, naþionalismul satisface un interes sumar în politicã, care nu merge atît de departe ca cititul ziarelor, dar este suficient pentru a face din politicã subiect de discuþie în cadrul grupului.

Atitudinile naþionaliste sînt construite ºi întreþinute în cadrul grupurilor mici cum ar fi familia, prietenii ºi colegii.

Naþionalismul este, de asemenea, corelat pozitiv cu neîncrederea în organizaþiile internaþionale. Celelalte elemente de testare a încrederii nu sînt semnificative în modelul multivariat.

Prosperitatea ºi educaþia nu au un rol semnificativ. A fi maghiar conteazã: apartenenþa la grupul etnic maghiar e corelatã negativ cu naþionalismul, un rezultat uºor de prezis, dat fiind cã seria noastrã de întrebãri se referea la naþionalismul statal, þintind populaþia majoritarã. Regiunile nu conteazã prea mult numai rezidenþa în Moldova este corelatã negativ cu naþionalismul, probabil din cauzã cã acolo sînt cei mai mulþi parohiali.

Modelul nu s-a schimbat considerabil cînd am testat nivelul subiectiv de conflict etnic. Conflictul este un element de predicþie semnificativ, crescînd valoarea modelului la 17,1. Cu toate acestea, întrucît naþionalismul s-a dovedit ºi el a fi un element predictiv

pentru conflict în modelul de conflict subiectiv, am verificat relaþia reciprocã dintre aceste douã variabile4. Atitudinea naþionalistã determinã o percepere mai intensã a conflictului etnic dar ºi percepþia unui conflict etnic intensificã naþionalismul.

Liderii nu au contat prea mult. În ciuda existenþei unei relaþii pozitive în modelele bivariate între încredere în liderii naþionaliºti ºi naþionalism, la adãugarea în modelul minimal a variabilelor de încredere în lideri una singurã a avut valoare predictivã, încrederea în fostul preºedinte Emil Constantinescu, corelatã negativ cu naþionalismul.

Constantinescu a condus, începînd cu 1996, o coaliþie care a inclus UDMR astfel încît faptul cã susþinãtorii lui sînt mai puþin naþionaliºti nu este surprinzãtor.

Cînd introducem în test celelalte atribute ale identitãþii politice identificarea ideologicã, populismul, atitudinea faþã de democraþie, fatalismul politic, modelul explicã cel mai mult dintre toate trei.

Naþionalismul este asociat pozitiv cu populismul ºi cu irelevanþa perceputã a scalei ideologice de la stînga la dreapta (întrebarea privind ideologia a avut o opþiune de rãspuns formulatã nu conteazã pentru mine , care a fost aleasã de cãtre 41,8% dintre respondenþi, în afara celor 17,3% care au ales opþiunea nu ºtiu ). Ca variabilã a populismului am folosit un index format din media a douã variabile: sprijin pentru sistemul majoritar în locul celui proporþional în vigoare ºi sprijinul pentru democraþia directã (guvernul ar trebui sã organizeze un referendum pentru fiecare decizie importantã). Naþionalismul este, de asemenea, corelat pozitiv cu fatalismul politic ( Oameni ca mine nu pot influenþa viaþa politicã ). Naþionalismul e asociat unei identitãþi politice speciale, pe care o completeazã ºi o transformã într-o variantã distinctã de populism.

45

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent Reunind modelele, într-unul final, doi dintre factorii explicativi îºi menþin semnificaþia: factorii de identitate politicã ºi conflictul. Dintre efectele tranziþiei, numai bunãstarea subiectivã rãmîne semnificativã. Încrederea în lumea de afarã, ca ºi modelul distinctiv de comunicare politicã (bîrfeºte, dar nu citeºte) rãmîne ºi el în picioare.

Dintre cele patru ipoteze numai conflictul ºi ideologia sînt deci validate, cu o contribuþie semnificativ mai mare pentru ideologie. Naþionalismul este un substitut al ideologiei, o formã de identitate politicã distinctã, fãrã legãturã, sau foarte puþin legatã de identitatea naþionalã ca opusã celei parohiale. Frustrarea ºi neajutorarea faþã de tranziþia dificilã, neîncrederea totalã în lumea de afarã, lipsa informãrii politice corecte ºi obiºnuinþa de a adopta atitudinea grupului faþã de politicã mai degrabã decît pe cea individualã, se combinã cu irelevanþa perceputã a dihotomiei ideologice clasice stîngadreapta, atît de complexã ºi dificil de identificat în peisajul politic post-comunist. Într-o þarã precum România, unde uniformitatea socialã atinsese nivelul maxim în 1989, ideologia tradiþionalã nu are nici un sens pentru majoritatea populaþiei. Naþionalismul este o formã de afirmare politicã a celor neinformaþi ºi frustraþi, popularã pentru cã atribuie vina strãinilor ºi grupurilor oculte, reactivã pentru cã îºi are originea în frustrarea realã produsã de tranziþie ºi prezenþa minoritãþii maghiare ºi afirmãrii ei politice foarte distincte.

4. De ce percep oamenii existenþa unui conflict etnic.

Am menþionat deja cã nu s-a identificat nici o relaþie, chiar ºi cu variabile de control minime, între identitatea parohialã ºi cea naþionalã ºi percepþia conflictului etnic.

S.P. nr. 97-98/2001

Tabelul VI: Determinanþii conflictului etnic Predictori Sex (Bãrbat) Vârsta Educaþie Mãrimea localitãþii (1) Mãrimea localitãþii (2) Mãrimea localitãþii (3) Mãrimea localitãþii (4) Venit Ocupaþie Identitate naþionalã Identitate parohialã Fatalism politic Ideologie relevant Ideologie irelevant Înceredere în Ion Iliescu Încredere în Corneliu Vadim Tudor Încredere în preºedinte Încredere în strãini Moldova Valahia Transilvania Banat Interes faþã de politicã Democrat Naþionalism R2

Coeficient nestandardizat de regresie cu eroare standard în parantezã -0.149 (0.138) -0.008 (0.005) -0.018 (0.128) -0.202 (0.229) 0.369 (0.161) * -0.291 (0.198) -0.137 (0.089) -0.130 (0.415) -0.118 (0.416) 0.059 (0.152) -0,,063 (0.149) -0.052 ( 0.136) 0.314 (0.153) * 0.422 (0.170) * 0.016 (0.168) 0.071 (0.138) 0.086 (0.149) 0.365 (0.130) 0.402 (0.143) ** -0.687 (0.278) * 0.260 (0.086) * -0.397 (0.173) * 0.384 (0.071) *** 0.136

Nivel de semnificaþie: * = p 0.05, ** = p 0.001, *** = p 0.000

Modelele explicative ale conflictului etnic subiectiv au validat ambele ipoteze a (rolul liderilor) ºi b (rolul adevãratei predispoziþii naþionaliste), care sînt complementare.

Naþionalismul este un factor mai puternic decît neîncrederea în liderii politici atunci cînd este testat separat (R2 = 0,113 comparat cu 0,085). Am întîlnit o problemã de cauzalitate atunci cînd am analizat relaþia între încrederea în liderii naþionaliºti ºi conflictul subiectiv. Oamenii ar putea vota pentru liderii naþionaliºti pentru cã ei cred cã aceºti lideri sînt capabili sã îi protejeze mai bine de ameninþarea pe care o percep, sau oamenii ar putea sã creadã propaganda naþionalistã, foarte puternicã în presa româneascã, sau sã perceapã existenþa unui conflict, care este fie

46

Relaþiile româno-maghiare prezent inexistent, fie mult mai moderat decît au ei impresia, datoritã liderilor. Pentru a rãspunde la aceasta am încercat alte douã modele de regresie de tip two stage least square (TSLS) ºi a rezultat cã încrederea în liderii naþionaliºti influenþeazã conflictul subiectiv, dar nu ºi invers. Cu alte cuvinte liderii naþionaliºti induc percepþia unui conflict mai puternic decît ar fi el perceput de cãtre oameni în mod obiºnuit.

La rîndul lor, regiunile conteazã mai mult decît liderii, dar în mod diferit decît neam aºtepta. Transilvania ºi Criºana-Maramureº (R2 = 0,112) care au cea mai mare proporþie de maghiari raportat la populaþie, seamãnã foarte mult cu Muntenia ºi Bucureºti din punctul acesta de vedere, adicã sînt mai predispuse sã perceapã un conflict. În varianta cu opt regiuni, Banatul, care are mai mult de un grup etnic minoritar (sîrbii, cehii ºi germanii se gãsesc alãturi de români ºi unguri) ºi un model cosmopolitan de coabitare5 definit ca un grup în care etnicii se amestecã ºi nu doar trãiesc alãturi unii de alþii s-au corelat negativ cu conflictul subiectiv, ca ºi Moldova, pe cînd Transilvania ºi Muntenia s-au corelat pozitiv. Cînd am compus regiuni mai largi ºi le-am comparat cu Transilvania unitã cu Criºana-Maramureº aceasta rãmîne corelatã pozitiv cu percepþia subiectivã a conflictului, ca ºi Muntenia, Oltenia ºi Dobrogea. Corelaþia negativã a Moldovei îºi pierde semnificaþia. Nici competiþia, nici contactul nu par sã conteze prea mult. Banatul multicultural este singura regiune cu un model distinctiv: Transilvania biculturalã ºi Muntenia pur-româneascã, Bucureºtiul ºi Dobrogea percep acelaºi grad de conflict etnic ca ºi Criºana-Maramureº sau Transilvania. Cu excepþia Moldovei subdezvoltate, care este parohialã din toate punctele de vedere, românii din Transilvania ºi din Regat formeazã un grup închis (in-group) atunci

cînd vine vorba de maghiari.

Regiunile, liderii ºi naþionalismul rãmîn semnificative ºi în varianta comunã a modelului. În afara acestor factori majori, am gãsit o corelaþie pozitivã între conflictul subiectiv ºi interesul auto-declarat pentru politicã, ca ºi în modelul de naþionalism. O noutate faþã de modelele privind naþionalismul este corelaþia negativã între a fi de acord cã democraþia este cea mai bunã formã de guvernare ºi percepþia subiectivã a conflictului. Indivizii care cred cã democraþia nu este cel mai bun sistem de guvernãmînt sînt mai predispuºi la a percepe conflictul între români ºi maghiari. Locuitorii oraºelor de mãrime medie sînt corelaþi pozitiv cu percepþia mai mare a conflictului subiectiv atunci cînd analizãm pe regiuni. De aici se recruteazã electoratul lui Vadim Tudor.

Percepþia conflictului etnic este întradevãr subiectivã. Nu am gãsit nici o relaþie între expunerea la media ºi percepþiile despre conflict. De vreme ce majoritatea indivizilor din eºantioanele noastre folosesc televiziunea drept sursã de ºtiri, se pare cã oamenii reacþioneazã diferit la ºtirile despre relaþia dintre români ºi maghiari în funcþie de predispoziþiile personale. Oamenii care sînt structural naþionaliºti, nedemocraþi ºi cred în liderii naþionaliºti ºi populiºti care folosesc existenþa conflictului ca idee principalã în discursul politic obiºnuit, percep mai mult un conflict etnic. Cu excepþia Banatului ºi, într-o anumitã mãsurã, a Moldovei, percepþia subiectivã a conflictului se bazeazã atît pe regiunile mixte etnic cît ºi pe cele omogene. În eºantionul nostru maghiarii erau reprezentaþi numai în proporþia din populaþia totalã circa 7%, deci nu am avut propriu-zis un sub-eºantion maghiar. În alte sondaje, dedicate în special conflictului etnic pe eºantioane reprezentative de maghiari, o majoritate de douã-treimi din numãrul de

47

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent maghiari au perceput existenþa unui conflict etnic, o cifrã ce depãºeºte cu mult procentul de 41% dintre români (CCRIT, 1998).

5. Determinanþi ai euro-optimismului Nici identificarea localã, nici cea naþionalã, nu par sã afecteze atitudinea optimistã faþã de efectele integrãrii europene.

Naþionalismul, în schimb, influenþeazã negativ euro-optimismul, pe cînd conflictul nu joacã un rol semnificativ.

Tabelul VII: Determinanþii euro-optimismului Predictori

Coeficient nestandardizat de regresie cu eroare standard în parantezã

Identitate naþionalã

-0.004 (0.406)

Identitate parohialã

0.079 (0.406)

Conflict

-0.092 (0.101)

Naþionalism Bunãstare subiectivã

-0.147 (0.071) * 0.114 (0.093)

Grad de optimism - mai rãu - la fel - mai bine

0.037 (0.116) 0.288 (0.149) -0.279 (0.138) *

Venit

0.224 (0.094) *

Rural

0.117 (0.153)

Educaþie - fãrã studii/studii elementare - studii medii - studii superioare

Un model al identitãþii naþionale postcomuniste ºi al naþionalismului

0.179 (0.115) *** 0.191 (0.123) 0.311 (0.211)

Inactiv

-0.036 (0.166)

Sector privat

-0.175 (0.092)

Sector de stat

0.173 (0.124)

Sex (Bãrbat)

0.306 (0.136) *

Democraþia este cea mai bunã

0.974 (0.194) ***

Preferã coaliþia de guvernãmânt

0.423 (0.152) ***

Preferã partidele din opoziþie

0.107 (0.114)

ApR

0.203 (0.194)

Bunãstare subiectivã ridicatã

0.547 (0.143) ***

Bunãstare subiectivã scãzutã

-0.377 (0.102) ***

R2

0.241

Nivel de semnificaþie: * = p 0.05, ** = p 0.001, *** = p 0.000

Euro-optimismul este determinat de prosperitate, sex, educaþie ºi atitudine democraticã. Bãrbaþii democraþi, înstãriþi ºi educaþi sînt predispuºi sã vadã potenþialele efecte pozitive ale integrãrii europene. Euro-optimismul este puternic corelat cu identitatea politicã a cuiva, definind democraþii prin antitezã cu naþionaliºtii anti-

S.P. nr. 97-98/2001

democraþi. Aceastã concluzie se susþine atunci cînd testãm preferinþa faþã de partidul politic.

Modelul, care explica iniþial 87% din eºantion ºi 21,7% din varianþa totalã, creºte la R2=24%, partizanii fostei coaliþii anti-comuniste de guvernare fiind mai predispuºi cãtre eurooptimism. Din poziþia actualã, simpatizanþii partidelor care au o linie naþionalistã mai pronunþatã fie cã sînt moderaþi sau de extremã în ultimii zece ani, adicã cei ai lui Ion Iliescu ºi cei ai lui Vadim Tudor, sînt asociaþi negativ cu euro-optimismul. Electoratul Alianþei pentru România (ApR), nu se raliazã acestei tendinþe, confirmînd ipoteza cã dispãrutul grup de susþinãtori ai ApR conþinea stratul cel mai pragmatic dintre votanþii post-comuniºti.

Modelul path a confirmat aceste ipoteze (vezi figura 1) ºi a adus o confirmare în plus pentru unele dintre ipotezele noastre. Indexul dezvoltãrii regionale, introdus în locul regiunilor, s-a dovedit a fi un predictor semnificativ atît al identitãþii naþionale cît ºi al încrederii în lumea exterioarã. Cu cît dezvoltarea unei regiuni este mai micã, cu atît mai mare este xenofobia ºi parohialismul locuitorilor, ºi cu atît este mai micã identificarea cu naþiunea în totalitatea ei. Mai mult decît atît, non-ideologii , adicã acei oameni care gãsesc ideologia politicã ca fiind irelevantã sînt mai degrabã parohiali. La rîndul sãu, identificarea cu naþiunea nu presupune naþionalism. Încrederea în lumea exterioarã este, de asemenea, determinatã de competenþa politicã (citirea articolelor de politicã în ziare) ºi bunãstarea subiectivã. Aºadar, frustrarea cauzatã de condiþiile de viaþã ºi competenþa politicã scãzutã determinã neîncrederea în lumea de afarã. La rîndul sãu, neîncrederea în lumea exterioarã duce la încrederea în liderii naþionaliºti ºi în naþionalism. Încrederea în liderii naþionaliºti este ºi ea

48

Relaþiile româno-maghiare prezent determinatã de o puternicã dorinþã de afirmare politicã: oamenii care vorbesc despre politicã ºi au valori mari pe scala de populism sînt mai predispuºi sã aibã încredere în liderii naþionaliºti.

Este puþin probabil ca oamenii care gãsesc ideologia drept irelevantã ºi care sînt frustraþi de calitatea propriei vieþi sã fie democraþi.

Astfel, naþionalismul este confirmat ca fiind strîns legat de populism. Indexul de populism este cel mai puternic factor predictiv din model. Gîndirea politicã rudimentarã, frustrarea, dorinþa de afirmare politicã ºi neîncrederea în lumea exterioarã determinã atitudinile naþionaliste. La rîndul sãu, naþionalismul ºi lipsa orientãrii democratice sînt factori cu o putere mare de predicþie a percepþiei subiective a conflictului.

Deºi mai puþin pronunþatã, încrederea în liderii naþionaliºti este de asemenea confirmatã drept factor predictiv pentru nivelul de percepþie subiectivã a conflictului, dar nu pentru naþionalism.

Concluzii 1. Identitatea nu conteazã decît ca indicator al modernitãþii.

Existã un model distinctiv al identitãþii în sub-dezvoltata Europã post-comunistã, caracterizat de proporþia mai crescutã a parohialismului. În modelele explicative pe eºantionul românesc am identificat o versiune specificã de parohialism, una pre-modernã, caracteristicã þãranilor sãraci, cu o mobilitate limitatã, mai puþin educaþi, mai puþin participativi, iar acesta este un tip pe care presupunem cã îl putem identifica ºi în þãrile vecine, cel puþin în Bulgaria sau Slovacia, dar ºi în toate celelalte þãri cu proporþii similare cu cele arãtate de NDB. Celãlalt grup, mult mai mic, de parohiali din provincia româneascã Transilvania, este mai apropiat de modelul occidental de parohialism care se regãseºte la suporterii Ligii Nordului din Italia.

Parohialismul este asociat cu o competenþã civicã ºi politicã scãzutã: parohialii citesc

mai puþine articole politice ºi nu participã în asociaþii civice. Parohialismul la noi nu poate fi deci interpretat ca o implicare mai mare în comunitate, ci mai curînd ca lipsã de participare în societatea mai largã, indiferent dacã se numeºte naþiune sau patrie.

Identificarea fie cu naþiunea, fie cu comunitatea în sens restrîns transcende postcomunismul, este o consecinþã a modernizãrii nedesãvîrºite a României. Aceasta o diferenþiazã de naþionalism, care este o entitate conceptualã post-comunistã specificã, bazatã atît pe identitatea naþionalã cît ºi pe cea parohialã.

2. Naþionalismul este o orientare structuralã caracterizatã prin frustrare ºi neîncredere, deci neindusã de elite Naþionalismul post-comunist este asociat cu fatalismul politic, neîncrederea în lumea exterioarã, frustrarea legatã de tranziþie ºi neîncrederea în politicã. Naþionaliºtii resping importanþa ideologiei politice definite prin dihotomia stîngadreapta ºi ar alege o democraþie directã mai degrabã decît una reprezentativã. Împreunã cu populismul, întrucît le gãsim mai degrabã combinate decît separate, formeazã o ideologie a non-ideologilor, o fantezie a salvãrii , aºa cum a etichetat-o Tismãneanu.

Atunci cînd introducem în modele un element cerînd respondenþilor sã indice cea mai bunã perioadã pentru þarã din ultima sutã de ani, preferinþa pentru una din perioadele din timpul comunismului este semnificativã. Trãsãturile naþionalismului românesc din prezent sînt cele formate, în mare, de cãtre socializarea de tip comunist, cu accentul sãu pe maleficele conspiraþii occidentale, pe cultura politicã omogenã ºi puternicele sale suspiciuni faþã de punctele de vedere diferite. Aceastã atitudine general-neîncrezãtoare (naþionaliºtii sînt mai suspicioºi faþã de minoritãþi, mai predispuºi a considera cã tranziþia nu a produs o schimbare, ci a îmbogãþit ºi mai tare pe aceiaºi oameni care erau bogaþi ºi în timpul

49

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent comunismului) este combinatã cu percepþia unui conflict etnic cu maghiarii. Naþionalismul este o orientare generalã spre neîncredere paranoicã, incluzînd aproape fãrã discernãmînt între obiectele sale þãrile vecine, variate tipuri de minoritãþi, lumea exterioarã, Parlamentul României, ºi beneficiarii tranziþiei chiar dacã unii din aceºti actori sînt co-naþionali. Þinta naþionalismului post-comunist este destul de difuzã. Nu este conectatã cu identitatea ºi nu satisface o nevoie identitarã: este conectatã ºi satisface doar nevoia de a da vina pe cineva.

Liderii conteazã puþin sau nu conteazã deloc.

Naþionalismul nu este indus de elite, este doar utilizat ºi alimentat de cãtre liderii naþionaliºti.

3. ... Dar liderii transformã atitudinile structurale naþionaliste în conflicte etnice.

Conflictul etnic este, totuºi, unul construit de elite. Este nevoie de lideri naþionaliºti pentru ca situaþia sã evolueze de la naþionalism, care este orientarea generalã permanentã, cãtre percepþia subiectivã a unor ciocniri profunde de loialitãþi etnice, la conflict. Încrederea în astfel de lideri explicã o mare parte din percepþia subiectivã a conflictului etnic iar responsabilitatea liderilor politici este enormã.

Identitatea naþionalã nu este o piedicã în calea transformãrii românilor în cetãþeni europeni, în viitor. Dar naþionalismul este, poate la fel de mult prin pesimismul sãu general ºi pasivismul suporterilor sãi, cît ºi prin pericolul potenþial de a crea þapi ispãºitori. Cazul particular al existenþei unui grup minoritar puternic în cãutarea auto-determinãrii promite o lungã supravieþuire a atitudinilor naþionaliste, în ciuda naturii lor reziduale post-comuniste. În cuvintele unui erou din Dostoievski, Stavroghin, este nevoie de un iepure pentru a gãti mîncare de iepure ºi este nevoie de un Dumnezeu pentru a crede în Dumnezeu. Este nevoie de alt grup etnic pentru ca o atitudine fundamentalã de neîn-

S.P. nr. 97-98/2001

credere ºi frustrare sã devinã cu ajutorul liderilor naþionalism agresiv, ºi ceea ce face din Balcani o regiune mai periculoasã decît restul Europei postcomuniste ar putea sã fie exact faptul cã acele alte grupuri au supravieþuit istoriei ºi trãiesc încã în aceste locuri.

NOTE * Aceastã lucrare a fost prezentatã prima datã la Conferinþa anualã a ASN-Association for the Study of Nationalities la Universitatea Columbia din New York în martie 2001.

Versiunea englezã este în curs de apariþie într-un numãr special al revistei Political Psychology ca ºi într-un volum editat de Institutul de Istorie A.D.Xenopol din Iaºi. Versiunea românã, publicatã aici pentru prima oarã, este un capitol al cãrþii în curs de apariþie la editura Humanitas, Politica dupã comunism. Structurã, culturã ºi psihologie politicã în România post-comunistã .

1 Factor loadings au variat de la naþionalism paranoic (0,714) pînã la xenofobic (0,633), teritorial (0,604) ºi cultural (0,570). Indicele KMO al scalei de naþionalism creatã este 0,630.

2 Adjusted R2 pentru modelele OLS; procent din eºantion explicat pentru modelele de regresie logisticã.

3 Din nou este vorba de moºteniri ale dezvoltãrii decît de indicatori curenþi. Indicatorii curenþi de creºtere economicã plaseazã excepþional de puþine oraºe ºi regiuni în zona creºterii, iar acestea sînt oraºe în genul Bucureºtiului sau Ploieºtiului, deci nu zone rurale. Asta nu împiedicã sã gãsim la comparaþia dintre un sat din judeþul Sibiu ºi unul din judeþul Ialomiþa cã satul din Sibiu este mult mai dezvoltat.

4 Printr-un model de regresie linearã de tip two-stage least square (TSLS) 5 Bãdescu, Chelcea ºi Abraham 1995

BIBLIOGRAFIE 1. Allport, G. (1954) The Nature of Prejudice.

New York: DoubleDay Anchor Book 2. Gallagher, T. (1994) Romania after Ceausescu.

Edinburgh: University of Edinburgh Press 3. Gellner, E. (1983) Nation and Nationalisms.

Oxford: Basil Blackwell 4. Greenacre, M. (1984) Theory and Applications of Correspondence Analysis. London: Academic Press 5. Inglehart, R. (1977) The Silent Revolution:

50

-0,04

IDENTITATE NAÞIONALÃ

0,128

-0,0086

0,071

DEZVOLTARE REGIONALÃ

0,07

ÎNCREDERE ÎN LUMEA EXTERIOARÃ

-0,189

-0,208

ATITUDINI DEMOCRATICE

NAÞIONALISM

-0,081

0,206

0,129

Figura 1 - Determinanþi subiectivi ai conflictelor etnice Chi-square= 172.158; df= 43; p= 0

51

-0,0076

Competenþã politicã ridicatã Ideologie irelevantã

0,127

SOFISTICARE POLITICÃ

Bunãstare personalã

Tranziþie

FRUSTRARE

Populism

0,111

0,136

0,426

0,120

0,200

COMPETENÞA POLITICÃ Discut politicã

0,100

ÎNCREDRE ÎN LIDERI NAÞIONALIªTI

Changing Values and Political Styles among Western Publics. Princeton, New Jersey: Princeton University Press 6. Inglehart, R. (1997) Modernization and PostModernization: Cultural, Economic and Political Change in 43 societies. Princeton, NJ: Princeton University Press 7. Jackson, M. (2000) Localism-Cosmopolitanism and Political Engagement. A New Measure and Preliminary Results. 23rd Meeting of ISPP Seattle, WA. unpublished paper 8. Melluci, A. (1988) Nomads of the Present. London: Hutchinson Radius 9. Miller, W. L., S. White and P. Heywood (1998) Values and Political Change in PostCommunist Europe. Basingstoke: Macmillan 10. Mishler, William, and R. Rose. 1997. Trust, Distrust and Skepticism: Popular Evaluation of Civil and Political Institutions in Post-Communist Societies.

Journal of Politics 59: 418-451.

11. Mungiu Alina (1995) Românii dupã 89, Humanitas, Bucureºti 12. Murgescu, L. (1999) De la bunul creºtin la bunul român. Bucureºti: Albatros 13. Rose, Richard, W. Mishler, and C. Haerpfer. Democracy and Its Alternatives: Understanding PostCommunist Societies. Baltimore: Johns Hopkins University Press, 1998 14. Sandu, D. (1999) Spaþiul social al tranziþiei. Iaºi: Polirom 15. Schopflin, G. (1998) Reason and Identity the Challenge for Europe.

In The Prague Conference. At the Crossroads of Europe. British Council 16. Tajfel, H. (1981) Human Groups and Social Categories. Cambridge: Cambridge University Press 17. Tismãneanu, V. (1998) Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism, and Myth in Post-Communist Europe. Princeton, New Jersey: Princeton University Press 18. Verdery, K. (1994) Compromis ºi rezistenþã.

Bucureºti: Humanitas

CONFLICT ETNIC SUBIECTIV

Relaþiile româno-maghiare prezent

ALINA MUNGIU-PIPPIDI este profesor de comunicare politicã ºi metodologia cercetãrii în ºtiinþele sociale la ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative, director al Societãþii Academice din România ºi coordonator al Early Warning System România pentru UNDP.

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent

Paradoxul maghiar BÉLA BÍRÓ

Faptul cã ºtiinþa politicã româneascã a ignorat aproape pânã în clipa de faþã cele mai recente mutaþii ºi dislocãri de accente în politologia occidentalã, ar fi de înþeles. Cãci pentru savantul român crescut ºi socializat într-o societate bazatã pe ideea statului naþional unitar, în care chiar punerea problemei a fost tabuizatã decenii de-a rândul (ºi nu numai de putere, chiar ºi de opinia publicã de specialitate), este extrem de greu de acceptat ºi, mai ales, de asimilat un punct de vedere radical opus, fãrã rãdãcini autohtone.

Nu e deloc întâmplãtor cã elita politicã româneascã pare a nu înþelege pur ºi simplu ce se întâmplã astãzi în Macedonia, unde statele occidentale, inclusiv Franþa, marea sursã ideologicã a ideii statului naþional unitar ºi indivizibil (evocat de atâtea ori ºi cu atâta fervoare de naþionaliºtii români), constrâng un stat naþional unitar , cel macedonean, sã accepte legiferarea limbii albaneze (limba unei minoritãþi!), ca limbã oficialã, transformând prin aceasta un stat naþional unitar într-unul multinaþional (de parcã n-ar fi el de fapt, prin compoziþia lingvisticã ºi culturalã, al comunitãþii politice macedonene!).

Pornind de la prejudecãþile adânc întipãrite în mintea românului, dupã care ideea statului naþional unitar este chezãºia pãstrãrii Ardealului, reacþia politologilor ma-

S.P. nr. 97-98/2001

ghiari ºi ai clasei politice maghiare ar trebui sã fie necesarmente tocmai opusã, cãci ceea ce se întâmplã în Macedonia ar fi un precedent ideal în privinþa realizãrii revendicãrilor maghiare din þãrile vecine, adicã acceptarea statelor cu minoritãþi numeroase ºi cu o conºtiinþã naþionalã marcantã ca state multinaþionale, adicã federale. Federalizarea, din punct de vedere românesc fiind în mod logic începutul sfârºitului, adicã uvertura dezastrului naþional românesc, din punct de vedere maghiar ar trebui sã se prezinte în mod logic ca începutul începutului, adicã uvertura gloriei naþionale maghiare.

Cea ce este totuºi surprinzãtor este faptul cã reacþia clasei politice maghiare ºi a breslei politologilor maghiari nu diferã aproape deloc de cea a colegilor români. Ignorarea literaturii politice mai recente este ºi în Ungaria ( adversã ) aproape totalã. ªi nu numai. Dacã cititorul rãsfoieºte presa maghiarã de mare tiraj, ºtirile, dar mai ales comentariile despre evenimentele din Macedonia ºi mai ales despre dedesubtul lor teoretic, lipsesc cu desãvârºire.

Clarificarea acestui paradox veritabil ar putea fi de folos nu numai pentru înþelegerea fenomenului maghiar, dar prin intermediul ei ºi al celui românesc.

Sã vedem însã despre ce este vorba?

52

Relaþiile româno-maghiare prezent Existã o bogatã ºi variatã literaturã de politologie occidentalã care în ultimii ani demonteazã sistematic ideea de stat naþional unitar. Suntem în situaþia fericitã de a nu trebui sã trecem în revistã piesele mai importante ale acestei literaturi, cãci de aproape doi ani încoace prezentarea lor practic completã existã deja. Este vorba de amplul studiu critic al renumitului politolog canadian Will Kymlicka realizat împreunã cu colega lui Christine Straehle. Studiul a apãrut în prestigioasa revistã de specialitate European Journal of Philosophy cu titlul: Cosmopolitanism, stat-naþiune ºi naþionalism minoritar: O revistã criticã a literaturii recente.1 Lucrarea începe cu o remarcã surprinzãtoare: teoria politicã a liberalismului ºi naþionalismul sunt intim înrudite. Constatarea ne surprinde (chiar dacã avem cunoºtinþã de faptul cã domnul Gheorghe Funar de Cluj s-a considerat în repetate rânduri liberal), cãci liberalismul occidental, cu care am început sã întreþinem relaþii intense dupã schimbãrile din 89, s-a considerat a fi radical anti-naþionalist, tolerant ºi anti-discriminatoriu. Reprezentanþii acestui liberalism au condamnat orice fel de naþionalism ca un fel de atavism ideologic tribal, o forþã distructivã, o ameninþare mortalã pentru stabilitatea statelor existente ºi în consecinþã ºi pentru stabilitatea sistemului internaþional.

Puþini au fost cei care au enunþat, fãrã ocoliºuri, cã existã ºi un altfel de naþionalism, un naþionalism benefic , universalist , care încheagã ºi nu distruge statele. (Printre ei se numãrã cunoscutul politolog maghiar de originã transilvanã, G. M. Tamás.) În viziunea acestor specialiºti naþionalismul de stat este condiþia sine qua non a existenþei societãþilor moderne, cãci cele trei componente de bazã ale democraþiei: justiþia socialã, democraþia deliberativã ºi libertatea individualã nu se pot garanta decât în cadrul statelor naþionale

(nation-states). Naþiunea este motorul statelor democratice.2 Conform acestei teorii existã douã tipuri de naþiuni ºi, în consecinþã, de naþionalisme: naþiunea culturalã (în varianta sa extremã: etnicistã sau chiar rasistã) de tip german, care se compune din indivizi aparþinând aceleiaºi limbi ºi aceleiaºi culturi (într-o formulare mai radicalã aceleiaºi etnii sau rase), ºi naþiunea civicã de tip francez ºi anglo-saxon, care întruneºte indivizi de aceeaºi cetãþenie, fãrã nici un fel de referire la apartenenþa lor etnicã sau culturalã.3 Conceptul de naþiune culturalã apare în aceste teorii ca un fel de concept etnicist , intolerant ºi discriminatoriu de esenþã colectivistã, în timp ce naþiunea civicã ar fi o comunitate politicã universalizantã, tolerantã ºi non-discriminativã de esenþã individualistã.

Dat fiind faptul cã naþionalismul în definiþia sa curentã (consideratã proprie) este etnicist , intolerant ºi discriminatoriu , reprezentanþii naþionalismului civic, conform acestor teorii, nici nu ar fi naþionaliºti. În consecinþã naþionalizarea statelor ºi a naþiunilor minoritare (sintagma este unul dintre subtitlurile lucrãrii lui Kymlicka ºi Straehle) este perfect justificatã. Statul naþional ca rezultatul final al evoluþiei istorice universale nu are o existenþã atemporalã, el este produsul unui proces conºtient de construire a naþiunii (în esenþã analog construcþiei socialismului). Statele naþionale sunt în realitate state producãtoare de naþiuni (nation-building states) sau state naþionalizatoare (nationalizing states)4.

Majoritatea acestor lucrãri (conchid autorii n.n.) reprezintã nu numai o apologie a statului-naþiune, dar chiar ºi a naþionalismului. Prin naþionalism înþelegem acele miºcãri politice ºi strãduinþe publice care încearcã sã confere comunitãþii politice caracterul de stat-naþiune , adicã al unui stat în care statul ºi naþiunea coincid. Faptul cã statul-naþiune existã, nu este nici pe

53

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent departe o întâmplare agreabilã, tocmai invers, se justificã pe deplin întreprinderea unor mãsuri eficiente care garanteazã identificarea mai deplinã a statului ºi a naþiunii. În aceastã frazã nici vorbã de universalitate, toleranþã, sau lipsã a discriminãrii.

Statul nu se identificã cu totalitatea cetãþenilor, ci doar cu totalitatea cetãþenilor de aceeaºi limbã ºi culturã (la limitã chiar de origine etnicã). În viziunea lucrãrilor mai recente statul-naþiune nu este nici pe departe universalist, cãci el este totuºi în exclusivitate statul unei naþiuni (adicã al unei comunitãþi lingvistico-culturale) particulare.

Identitatea naþionalã nu constã nici în aceste state în apartenenþa indivizilor la una ºi aceeaºi comunitate politicã (cum pretind adepþii naþionalismului civic ), ci ºi la una ºi aceeaºi comunitate lingvisticã ºi culturalã (la limitã chiar etnicã, cãci xenofobia francezã cum bine se ºtie nu a fost cu nimic mai prejos decât cea germanã).

Minoritãþile cultural-lingvistice neasimilate practic sunt excluse din aceste naþiuni civice . La limitã nu se recunoaºte nici mãcar existenþa lor (vezi: Franþa de alaltãieri, sau Turcia ºi Grecia de astãzi). În consecinþã situaþia se complicã: statul-naþiune pe de o parte produce, pe de alta însã distruge naþiuni5. Mijloacele sunt multiple ºi o serie de autori demonstreazã cã naþiunile minoritare practic se pot dezorganiza ºi în fine desfiinþa chiar cu respectarea drepturilor civice individuale, cãci într-o democraþie majoritarã majoritatea are oricând posibilitatea de a coloniza majoritari pe teritoriile locuite tradiþional de minoritãþi, aceste teritorii prin decizii majoritare se pot descompune ºi alipi unor unitãþi administrative majoritare sau se pot încorpora integral în unitãþi administrative majoritare majore în care ele devin niºte cantitãþi neglijabile sau prin centralizare excesivã minoritarii se pot priva de orice

S.P. nr. 97-98/2001

competenþã realã în privinþa treburilor comunitare.6 (Exemple edificatoare sunt aduse de autori din chiar istoria Franþei ºi a Statelor Unite ale Americii, cele douã naþiuni civice, considerate model.)

Teoretic însã aceste mãsuri astãzi nu mai pot fi susþinute cu argumente cât de cât serioase. Naþiunile minoritare (adicã comunitãþile lingvistice ºi culturale) trebuie sã aibã exact acelaºi drept la existenþã naþionalã ca ºi cele majoritare. Autorii (respectiv lucrãrile prezentate) nu discrimineazã naþiunile (adicã comunitãþile cultural-lingvistice) majoritare de cele minoritare, ci, teoretic, le considerã echivalente. Soluþie perfect justificatã, cãci majoritatea ºi minoritatea sunt noþiuni relative. Raportul dintre maghiarii ºi românii din România (dacã lãsãm la o parte celelalte naþionalitãþi) ar fi aproximativ de 1 la 10. Dar la un alt nivel raportul dintre ruºi ºi români ar fi tot cam de 1 la 10. Ar însemna aceasta cã românii (din Moldova de exemplu) nu ar fi avut dreptul la autodeterminare (precum maghiarii dupã majoritatea românilor întradevãr nu ar trebui sã aibã)? Nicidecum. În consecinþã, pe bazã de considerente pur cantitative, nici ungurii nu pot fi privaþi de acest drept. (Mai ales cã numãrul lor exprimat chiar în cifre absolute întrece mult numãrul de locuitori ai mai multor state naþionale de pe glob.)

Se pune deci întrebarea: dacã liberalii naþionaliºti susþin pe drept cã democraþia liberalã funcþioneazã cel mai adecvat într-un cadru politic naþional, ipoteza lor implicã oare apãrarea naþionalismului statal, sau a celui minoritar, sau ºi a unuia ºi a altuia? ªi ce este de fãcut, dacã cele douã forme ale naþionalismului se exclud?

Autorii citeazã o serie de lucrãri care considerã cã cele douã naþionalisme în realitate se reduc la una singurã.

Ideea se poate dezvolta pe conside-

54

Relaþiile româno-maghiare prezent rente istorice concrete ºi din experienþa noastrã istoricã imediatã. Renumitul istoric maghiar Romsics Ignác a sesizat demult cã elita politicã maghiarã de pe la sfârºitul secolului al XIX-lea a afiºat ambele forme ale naþionalismului. În raport cu naþionalitãþile de pe teritoriul regatului maghiar (printre care ºi românii transilvãneni) ea a reprezentat naþionalismul civic, universalist , tolerant ºi non-discriminatoriu . Românul, sârbul, slovacul, germanul, evreul care au binevoit a se asimila în naþiunea politicã (adicã civicã ) maghiarã au fost consideraþi nu numai bineveniþi, dar au ºi fost primiþi cu o dragoste aleasã de fraþii lor maghiari. Recidiviºtii însã, care în ciuda acestei iubiri universaliste, tolerantã ºi non-discriminatorie au persistat in naþionalitatea lor ( etnicistã , nu-i aºa?) au fost etichetaþi drept naþionaliºti, reacþionari, intoleranþi ºi discriminatorii. Faþã de Viena însã ºi naþionalismul maghiar universalist s-a transformat brusc ºi pentru cercetãtorul de astãzi de-a dreptul surprinzãtor într-un naþionalism particularist, reacþionar , intolerant ºi discriminatoriu (etichetãrile apar pentru prima oarã la liberalii austrieci). Cele douã naþionalisme s-au dovedit a fi diferite feþe ale aceluiaºi naþionalism unic: naþionalismul de stat.

Observaþia pare a releva chiar o regulã ideologicã: naþionalismul de stat se manifestã spre interior necesarmente în forma sa civicã , spre exterior însã ia forme necesarmente culturale . Germanii, care în perioada formãrii naþiunii lor la nivel internaþional s-au aflat în permanentã minoritate , angajaþi fiind într-o luptã decisã cu naþionalismul francez ºi englez dominant (deci civic ) ºiau dezvoltat un naþionalism cultural . Francezii, bazându-se pe poziþia lor internaþionalã dominantã (sã nu uitãm cã în perioada formãrii naþiunii franceze, adicã în epoca luminilor, franceza a fost lingua franca a

culturii europene elita culturalã din Germania, pânã în Italia ºi Rusia a vorbit în limba francezã), ºi-au dezvoltat un naþionalism civic , individualist. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre Marea Britanie ºi Statele Unite. Limba englezã, bazându-se pe imensul prestigiu al imperiului britanic ºi al culturii engleze, afiºând latura universalistã, tolerantã ºi non-discriminatorie a naþionalismului de stat, a reuºit sã asimileze fãrã dificultãþi grupurile etnice dintre cele mai diferite.

(Dificultãþile au apãrut ºi apar doar ulterior.)

Dupã primul rãzboi mondial recent înfiinþatele state naþionale din estul Europei au cãzut pradã aº spune fatalmente naþionalismului cultural, cãci limba ºi cultura lor (pânã atunci minoritarã) nebeneficiind de prestigiul limbii franceze sau engleze, naþionalismul lor civic nu a putut sã aibã ºanse reale de izbândã. Deºi ideologic s-au angajat ideii naþionalismului civic , în realitate au fost nevoiþi sã practice un naþionalism cultural particularist, intolerant ºi discriminatoriu.

Kymlicka ºi Straehle dovedesc pe baza literaturii mai recente cã cele douã naþionalisme condiþionându-se reciproc, nu se pot ameliora (cãci de desfiinþarea lor nu poate fi vorba) decât prin abordarea criticã a conceptului de stat-naþiune , sau a variantei sale mai cunoscutã la noi, a statului naþional unitar .

Naþionalismele nu sunt malefice în sine, ele devin distructive numai datoritã deformãrilor lor etatiste. Sentimentele ºi interesele naþionale într-un cadru statal adecvat (adicã multinaþional) se pot chiar îmblânzi , la fel cum lupta de clasã sau luptele politice pentru putere, care în epocile anterioare au declanºat ºi ele catastrofe sociale, au putut fi îmblânzite, chiar transformate în forþe de coeziune socialã.

Critica conceptului de stat-naþiune nu se justificã însã doar prin caracterul destructiv al naþionalismelor implicate de acest concept

55

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent (pentru occidentali trauma majorã de dupã 1989 a constituit-o descoperirea cã în statele din estul Europei naþionalismele de stat în esenþã civice produc exact acele simptome pe care, dupã teoriile lor, naþionalismele minoritare în esenþã culturale ar fi trebuit sã le producã), ci prin faptul cã statul-naþiune nu mai este capabil sã garanteze nici mãcar funcþionarea eficientã a sistemului democratic. În capitolul Necesitatea ideii unei teorii politice mai de grabã cosmopolite, autorii prezintã teoriile noi despre statul viitorului. Multe lucrãri preconizeazã ideea unei federalism multinaþional (multination federalism) spre care pare a se dezvolta o parte însemnatã a statelor occidentale (Spania, Belgia, Marea-Britanie, Canada, chiar Italia)7.

Lucrarea cel mai amplu prezentatã este cartea lui David Held: Democraþie ºi Odinea globalã de la statul modern la guvernarea cosmopolitã.8 Held dovedeºte, cu argumente forte, cã în cadrul statului naþional nici autonomia individualã, nici legitimitatea politicã, nici democraþia deliberativã nu se mai pot garanta în mod satisfãcãtor.

Capacitatea statului naþional de a apãra autonomia individului practic a dispãrut. Statul naþional a fost nevoit (în interes propriu) sã se integreze în sisteme economice, militare ºi juridice transnaþionale. Creºte în continuu interdependenþa izvorâtã din globalizarea culturii, a mediilor ºi a comunicãrii. În unele domenii aceste interdependenþe au cãpãtat dimensiuni atât de ample încât statul naþional a devenit incapabil sã influenþeze chiar stilul de viaþã al cetãþenilor ei. Încrederea în statul naþional ºi participarea la sistemul democratic cât ºi la procedurile democratice ale statului sunt insuficiente pentru garantarea autonomiei personale.

Ca urmare a integrãrii statului naþional în sisteme transnaþionale dreptul deciziei

S.P. nr. 97-98/2001

finale în multe privinþe nu mai revine parlamentelor naþionale, ci instituþiilor transnaþionale. Aceste decizii, în consecinþã, nu se pot influenþa prin instituþiile democratice ale statului naþional, le lipseºte deci legitimitatea democraticã. Paralel cu creºterea importanþei sistemelor transnaþionale legitimitatea politicã nu se mai poate garanta decât prin participarea civicã la deciziile acestor sisteme, deci prin elaborarea formelor eficiente de participare ºi reprezentare. Ceea ce nu înseamnã dispariþia statului naþional, ci restabilirea (adicã pe de o parte restrângerea, pe de alta concretizarea) competenþelor ei.

Pentru elaborarea acelui drept public democratic (democratic public law) bazat pe drepturi de împuternicire ºi capacitãþi de autorizare (empowering rights and entitlement capacities), care ar putea garanta participarea cetãþenilor ºi controlul lor asupra instituþiilor la toate nivelele sociale Held propune un sistem juridic care împiedicã apariþia structurilor de dominaþie asimetricã.

Aceste drepturi asigurã competenþe pe ºapte domenii, pe domeniul corpului individual, pe cel al bunãstãrii, pe cel al culturii ºi al vieþii culturale, pe cel al asociaþilor civice, pe cel al economiei, pe cel al violenþei ºi constrângerii legitime ºi pe cel al instituþiilor de reglementare ºi al sistemului de drept. Pe fiecare domeniu reprezentarea democraticã transcende nivelul naþional. Atât în sus, cât ºi în jos.

Statul democratic în vederea unei mobilizãri mai complete ºi a unei eficienþe sporite trebuie sã reprezinte pe toþi cetãþenii lui. De acea reprezentarea democraticã nu trebuie sã se urce la nivelele transnaþionale, dar trebuie sã coboare ºi la nivelele regionale, în aºa fel încât ºi naþiunile minoritare bazându-se pe structurile lor politice ºi administrative autonome sã se poate integra armonic în statul naþional . Unii autori dovedesc cã Ernest Gellner9 greºeºte când crede

56

Relaþiile româno-maghiare prezent cã funcþionarea sistemului democratic este condiþionatã de existenþa unei singure limbi oficiale. Acest lucru este adevãrat numai în cazul statului naþional centralizat, democraþia deliberativã într-un stat descentralizat, multinaþional ºi ierarhizat poate funcþiona perfect ºi în lipsa unei singure limbi oficiale.10 Statul viitorului s-ar structura deci la trei nivele fundamentale: al minoritãþilor naþionale (sub nivelul statal); al statelor naþionale (la nivelul statului) ºi al instituþiilor transnaþionale (la nivelul supranaþional).

Autorii, relevând ºi laturile mai slabe sau insuficient elaborate ale acestor teoriilor, accentueazã necesitatea realizãrii unor teorii complete apte sã confere legitimitate tuturor celor trei niveluri (ºi nu numai). Ei îºi exprimã convingerea cã aceste nivele (spre deosebire de doctrina corespunzãtoare din teoriile tradiþionale) în realitate nu se contrazic, mai degrabã se întregesc ºi se întãresc reciproc. Ei citeazã pe Mary Kaldor11, dupã care ar fi sortitã eºecului orice încercare care ar vrea sã soluþioneze conflictele balcanice bazându-se pe ideea statului naþional din secolul al XIX.-lea. Dacã participanþii la conflict se cramponeazã de ideea unei suveranitãþi naþionale perimate, conflictele naþionale se transformã într-o chestiune de viaþã ºi de moarte, a cãrei mizã este controlul asupra mijloacelor de coerciþie ale statului. Rezultatul este catastrofal: nici minoritãþile, nici organizaþia statalã nu se mai pot simþi în siguranþã. Soluþia ar fi formarea într-un cadru restrâns unui sistem asemãnãtor structurilor Uniunii Europene. Într-un asemenea cadru instituþiile internaþionale micºoreazã gradul de periclitare al minoritãþilor ºi invers.

Altfel spus (formuleazã autorii n.n.) fiecare nivel al comunitãþii/reprezentanþei politice este capabil sã garanteze legitimitatea altuia. Cum am vãzut, statul naþional nu

mai este capabil sã garanteze interesele indivizilor între graniþele sale. Realizarea unor instituþii supranaþionale funcþionale nu va slãbi neapãrat statele naþionale. În realitate ar putea chiar restabili legitimitatea lor prin faptul cã i-ar conferi scopuri realizabile cu succes. Asemenea, nici autoguvernarea minoritarã nu va slãbi statul naþional, din contrã: ea va putea sã-i confere o stabilitate de duratã.

Prin stabilirea posibilitãþii unei simbioze viabile, am putea sã ne ridicãm deasupra acelor mentalitãþi sterile care dominã prin ignoranþa lor discuþiile despre minoritãþi, naþiuni ºi instituþii transnaþionale ºi am putea încuraja dezvoltarea unei ºtiinþe a politicii, care satisface cerinþele practicii politice stratificate.

Aceastã teorie, perfect raþionalã ºi suficient de nuanþatã pentru a fi acomodatã realitãþilor noastre specifice, ar constitui un cadru ideal pentru soluþionarea problemei minoritãþilor ºi chiar pentru vindecarea traumei provocate de nedreptãþile reale sau pretins reale sãvârºite la Trianon.

Faptul cã lucrãrile fundamentale ale lui Kymlicka (dintre care unele au apãrut acum 10-15 ani) nu sunt traduse nici mãcar în limba maghiarã în timp ce cãrþile de o calitate câteodatã de-a dreptul îndoielnicã ale lui Francis Fukuyama (de exemplu) sunt traduse aproape imediat dupã apariþia lor, pare de neexplicat.

Explicaþia totuºi existã.

Ideea statului naþional unitar dominã nu numai conºtiinþa publicã româneascã dar ºi cea maghiarã. Confruntãrile politice majore din Ungaria se desfãºoarã în jurul conceptelor de naþiune ºi naþionalism. Cele douã concepte analizate mai sus stau faþã în faþã. Tabãra social-liberalã reprezintã ideea naþiunii civice , axându-se pe conceptul de cetãþenie.

Conform acestei idei ungurii din afara

57

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent hotarelor Ungariei nu fac parte din naþiunea maghiarã, ci din naþiunile (civice sau politice) ale statelor vecine, în timp ce tabãra forþelor de dreapta afiºeazã un naþionalism cultural axat pe ideea apartenenþei culturale, dupã care naþiunea maghiarã este constituitã din cetãþeni cu conºtiinþã culturalã maghiarã indiferent de apartenenþa lor statalã.

Totuºi ambele tabere trebuie sã facã compromisuri. Social-liberalii nu pot enunþa în mod fãþiº cã maghiarii din statele vecine ar fi de fapt strãini în Ungaria , precum nici forþele de dreapta nu se pot aventura într-o politicã iredentistã. Cãci ceea ce ei vor nu este altceva decât puterea politicã în cadrul statului maghiar. Nici mai mult, nici mai puþin.

Iredentism politic practic nu mai existã în Ungaria, existã insã un iredentism sentimental manipulat intens în scopuri politice interne. Precum nu existã nici acel anti-patriotism de tentã evreiascã, în jurul cãreia se face atâta gãlãgie în presa de dreapta, existã însã un naþionalism civic maghiar cosmopolit manipulat intens în scopuri politice interne.

Din nefericire ambele naþionalisme sunt exclusiviste, recunoscând legitimitatea unei singure culturi, unei singure tradiþii, unui singur limbaj ºtiinþific, respectiv o naþiune de facturã burghezã, aºa-zis urbanã ºi una deopotrivã aristocraticã ºi þãrãneascã, aºa-zis popularã . Mai nou: cetãþeneascã . (Aceastã versiune occidentalizatã îi aparþine formaþiunii politice reprezentatã de domnul Viktor Orbán).

Pe teritoriul actual al Ungariei existã deci douã naþiuni maghiare distincte, chiar incompatibile. Parafrazând cele spuse de Mary Kaldor putem constata cã este sortitã eºecului orice încercare care ar vrea sã soluþioneze conflictele celor doi bazându-se pe ideea statului naþional din secolul al XIX-lea. Dacã participanþii se cramponeazã de ideea suvera-

S.P. nr. 97-98/2001

nitãþi naþionale perimate ºi a omogenitãþii culturale la fel de perimate, conflictele naþionale se transformã într-o chestiune de viaþã ºi moarte, a cãrei mizã este controlul asupra mijloacelor de coerciþie ale statului. Rezultatul este catastrofal: nici naþiunile , nici organizaþia statalã nu se mai poate simþi în siguranþã.

Polarizarea naþionalã a societãþii maghiare a mers într-atât încât nici mãcar politologii nu pot evita angajamentul politic, cãci ºansele lor de viaþã, posibilitãþile de realizare profesionalã, depind practic de apartenenþa lor politicã.

Tocmai acest lucru explicã refuzul la prima vedere paradoxal al ideilor noi din occident. Cãci acceptarea acestor idei potrivnice conceptului de stat-naþiune ar fi deci echivalentã cu abandonarea câmpului de luptã, adicã renunþarea la pârghiile statului naþional omnipotent practic în favoarea celorlalþi .

Unele aspecte ale teoriilor prezentate nu pot fi totuºi evitate. Guvernul Orbán foloseºte foarte abil schimbarea atitudinii occidentalilor faþã de minoritãþi în favoarea naþionalismului cultural . Legea maghiarilor de peste hotare nu aduce prea multe îmbunãtãþiri în statutul ungurilor de peste graniþe. Am impresia chiar cã Orbán ºi cei apropiaþi lui nici nu cred în posibilitatea înþelegerii cu românii încremeniþi în proiectul lor naþionalist ºi de aceea se gândesc mai degrabã la o soluþie de tip german, adicã repatrierea ungurilor în þara mamã . (Premierul Orbán a ºi fãcut deja aluzii publice în aceastã privinþã.) Legea însã, deocamdatã, poate aduce tinerilor democraþi multe puncte favorabile în rândurile alegãtorilor maghiari legaþi cu foarte multe legãturi istorice ºi de rudenie cu cei de peste graniþe.

Tabãra social liberalã foloseºte cu o abilitate comparabilã legãturile sale mai vechi cu presa occidentalã ºi prestigiul politologilor occidentali (tocmai cei demontaþi de critica

58

Relaþiile româno-maghiare prezent literaturii mai recente) în favoarea demascãrii apucãturilor perimate ale adversarilor, provenind din secolul trecut ºi din perioada dintre cele douã rãzboaie . Între timp însã produc ºi ei apucãturi la fel de perimate provenind din perioada antifascismului de stat sau din perioada modernitãþii târzii.

Ambele tabere încearcã sã scoatã din competiþie cu mijloace legale pe cei aparþinând taberei adverse. Acest lucru însã nu este posibil pe considerente într-adevãr legale, taberele adverse au deci nevoie stringentã de puterea politicã în stat, cãci numai în posesia acestei puteri pot interpreta legile, pot forþa decizii din partea organelor de stat, adicã pot sã scoate din joc, sau mãcar sã þinã în frâu, adversarii lor.

Ceea ce e însã ºi mai trist, practic nu se întrevãd forþe serioase care ar fi interesate în pãrãsirea cercului vicios. În România însã, deºi situaþia e întrucâtva asemãnãtoare, forþe interesate în demontarea statului naþional unitar din fericire existã, este vorba despre minoritãþile naþionale (mai ales cea maghiarã) ºi de tendinþele regionaliste clar sesizabile. (În Ungaria ambele par a lipsi cu desãvârºire). E drept, la noi existã o respingere ºi mai violentã a ideilor care þin de critica suveranitãþii ºi naþionalismului (deopotrivã civic ºi cultural ), forþele de tentã occidentalã însã nu sunt angajate (încã) într-o luptã (în esenþã naþionalistã) pentru putere. ªansele de modernizare ideologicã a României sunt pe de o parte mai rele, pe de alta însã poate chiar mai bune, decât cele ale Ungariei. Întrebarea este dacã vom reuºi sã profitãm de aceste avantaje (percepute din unghiul statului naþional unitar drept dezavantaje) sau ºi de data aceasta ne vom rata ºansele noastre relativ favorabile.

Ar fi fatal.

NOTE Kymlicka, W., Straehle, C.: Cosmopolitanism, Nation-State, and Minority Nationalism: A critical Review of Recent Literature, European Journal of Philosophy, vol. 7., Nr. 1., April 1999, 65-88 p.

2 Canovan, M.: Nationhood and Political Theory, Edward Elgar, Cheltenham, 1996, p. 80.

3 În linii mari aceastã teorie este însuºitã ºi de Victor Neumann în cartea sa recent apãrutã Ideologie ºi fantasmagorie, Perspective comparative asupra istoriei gândirii politice în Europa Est-Centralã, Editura Polirom, Iaºi, 2001.

4 Brubaker, R.: Nationalism Reframed: Nationhood and the National Question in the New Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 1996 ºi Norman, W.: Prelude to a liberal Morality of Nationalism, în Brennan, S. - Isaac, T. - Milde, M. (eds.): A Question of Values, Rudopi Press, 1996.

5 Connor, W.: Nation-Building or Nation-Destroying?

World Politics, Vol. 2, p. 319-355.

6 Vezi de exemplu: McGarry: Demographic Engineering: The State-Directed Movements of Ethnic Groups as a Technique of Conflict Resolution. Ethnic and Racial Studies, Vol. 21, 1998 ºi Kymlicka, W.: Human Right and Ethnocultural Justice, Review of Constitution Studies, Vol.4/2, 1998.

7 Tully, J.: Strange multiplicity: Constitutionalism in Age of Diversity, Cambridge University Press, Cambridge, 1995.

8 Held, D.: Democracy and the Global Order From the Modern State to Cosmopolitan Governance, Polity Press, London, 1995 9 Gellner, E.: Nations and Nationalism, Blackwell Publishers, Oxford, 1983.

10 Vezi: Kymlicka, W.: Federalism an Alternative to Secession? în Lehring, P. (ed): Theories of Secession, Routledge, London, 1998.

11 Kaldor, M.: European Institutions, Nation-States and Nationalism, în: Arcibugi, D. Held D. (eds.): Cosmopolitan Democracy An Agenda for a New World Order, Polity Press, London, 1995.

1

59

BÉLA BÍRÓ lector la catedra de Hungarologie din cadrul Facultãþii de Limbi ºi Literaturi Strãine, Universitatea Bucureºti.

A publicat Legenda a kerek Egészrõl (Nemãrginirea cercului), Kossuth-paradoxon (Paradoxul-Kossuth), A gyûlölet terhe (Povara urii).

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent

Statul naþional ºi visul naþional la începutul mileniului III BÉLA MARKÓ

Dacã legea despre maghiarii din þãrile vecine Ungariei, aºa numita lege a statutului , nu ar avea nici un alt folos decât sã forþeze pe oamenii politici din zonã sã regândeascã conceptul naþiunii, acesta ar fi deja un rezultat excepþional. Iar în jurul nostru, recunoscut sau nu, exact acest lucru se întâmplã. Într-un anumit sens, legea statutului este consecinþa unei evoluþii într-un anumit sens. Ea poate fi atât punct terminus cât ºi punct de plecare, cauzã ºi efect, întrebare ºi rãspuns în acelaºi timp.

De ce vorbesc atât de patetic despre un text care nici pe departe nu e perfect ºi chiar eu însumi am anumite rezerve faþã de punerea în aplicare a anumitor dispoziþii din respectiva lege? Într-adevãr, legea statutului nu este o realizare perfectã; ea combinã o concepþie veche a naþiunii cu o concepþie care abia va urma ºi care, nu numai din punct de vedere politic dar ºi juridic, va trebui analizatã pânã în cele mai mici detalii. Dar cu toate stângãciile sale ea reprezintã o încercare de a depãºi un vis naþional despre statul-naþional ºi crearea unei concepþii diferite despre naþiune.

Despre aceastã nouã concepþie a naþiunii aº vrea acum sã vorbesc, pentru cã eu consider cã noi avem posibilitatea de a rãspunde concomitent provocãrilor trecutului

S.P. nr. 97-98/2001

ºi ale viitorului. În accepþiunea mea trecutul este al Europei statelor naþionale, viitorul este al Europei naþiunilor. Acesta este viitorul pe care ni-l imaginãm ºi ni-l dorim. Este posibil, însã, ca Europa unitarã, care va oferi cãmin individului ºi va cuprinde regiunile într-o construcþie economicã unicã, sã uite încetul cu încetul de naþiuni aparte, construind în schimb naþiunea europeanã, cu caracteristici ambigue.

Cred cã nu o astfel de Europã ne dorim. Deºi, de la o extremã la alta, de la statele naþionale la Europa fãrã naþiuni, drumul poate fi mult mai scurt decât am crede. Pentru acest motiv trebuie sã vorbim rãspicat despre o altã cale, care ne poate conduce atât politic cât ºi economic la integrarea necesarã, dar care nu va contopi naþiunile europene, ci le va oferi un alt fel de viaþã, o altã modalitate de existenþã ºi chiar o altã structurã juridicã.

Sunt convins cã nu este uºor sã purtãm un dialog maghiaro-român sau maghiaroslovac privind aceastã problemã. Nu pentru cã am fi mai înþelepþi sau mai ignoranþi, mai pregãtiþi sau mai puþin informaþi în acest domeniu, ci pentru cã premisele noastre istorice sunt diferite.

Trecutul nostru diferã, dar poate viitorul nostru seamãnã.

Trecutul nostru diferã pentru cã, dupã

60

Relaþiile româno-maghiare prezent primul rãzboi mondial, aºa au vrut marile puteri sã fie. Au tãiat regiunea cu cuþitul, s-au uitat în ea ºi pe urmã au cusut-o la loc ca pe un pacient suferind de cancer. Poate cã regiunea nici nu suferea de cancer, era numai diferitã faþã de Occident ºi aceastã alteritate a fost vãzutã ca un cancer.

Nimeni n-a suportat atunci, în aceastã regiune, o asemenea pierdere ca maghiarii.

Probabil, concepþia noastrã despre naþiune la începutul secolului XX, încã nu a fost diferitã în comparaþie cu celelalte naþiuni europene, pentru cã atunci ºi noi, maghiarii, trãiam în interiorul aceluiaºi stat. Dar era diferitã de concepþia românilor, care nu trãiau încã într-un singur stat. Concepþiile noastre despre naþiune diferã ºi acum, dar în alt sens.

Azi noi suntem cei mai fãrâmiþaþi.

Ideea de naþiune implicã, de fapt, ºi ideea de a trãi împreunã. Atunci, de ce este atât de surprinzãtor cã încercãm sã cãutãm fel de fel de modalitãþi de a fi împreunã, dar care nu sunt îndreptate împotriva altora ºi care nu implicã revizuirea graniþelor?

Trianonul ne-a privat de multe aptitudini, dar totodatã ne-a fãcut capabili sã ne raportãm cât se poate de sensibil la aceste probleme.

Indiferent dacã ne place sau nu, trebuie sã renunþãm la principiul cuius regio, eius religio , care a fost practicat nemilos ºi la noi.

Cine deþine puterea, deþine ºi credinþa Supusul urmeazã religia regelui Noi am fost siliþi sã gândim un concept de naþiune în care regio ºi religio sã nu coincidã în mod obligatoriu. Avem acest concept de naþiune nu pentru cã suntem mai buni decât ceilalþi, ci pentru cã aºa am fost învãþaþi de istorie nu stricã sã lãmurim acest lucru încã o datã.

Zilele trecute domnul prim-ministru al României spunea cã aceastã lege a statutului nu este bunã deoarece ne-am putea trezi în

România cu 7 milioane de maghiari. Aceastã afirmaþie este efectul unei concepþii despre naþiune ce nu este specific româneascã, ci specific europeanã, în sens istoric. Conform acesteia, naþiunile nu se creeazã de la sine ºi aici, de altfel, e un mare adevãr -, ci se pot construi naþiuni prin legi. Deci, în general, naþiunea nu se naºte, ci se face. În cele din urmã ºi naþiunea francezã, care este o mare naþiune europeanã, tot aºa a fost creatã, ar putea argumenta cineva.

Din aceastã perspectivã problema cea mai mare este cã, dacã printr-o lege se pot crea 7 milioane de maghiari, ceea ce eu nu cred, atunci cu o altã lege, teoretic, se poate face sã disparã toþi maghiarii din România sau din alte regiuni.

Din aceastã cauzã ar fi important ca modelul maghiar sã se implementeze în aceastã parte a Europei.

Ce înseamnã acest model? În primul rând, deja din 1989, noi vrem sã vedem naþiuni care conlucreazã ºi nu naþiuni care rivalizeazã sau chiar se ceartã. Asumarea acestei idei are deja serioase consecinþe politice ºi economice. Pentru exemplificare, acel UDMR care în programul sãu susþine cã populaþia pe care o reprezintã este o parte integrantã a naþiunii maghiare, se strãduieºte, în acelaºi timp, sã se integreze ºi în viaþa publicã româneascã. Douã dintre rezultatele acestei orientãri sunt deosebit de importante: angajarea în participarea la guvernare (19962000) ºi o colaborare cu partidul de guvernãmânt (dupã alegerile din 2000). În aceasta noi nu vedem o contradicþie, dar pentru a ajunge aici era necesar ca, în deceniul precedent, sã regândim nu numai trecutul, ci ºi viitorul.

Nu este o întâmplare faptul cã maghiarii din Slovacia ºi din Voivodina au ajuns la o concluzie identicã.

Nu întâmplãtor accentuãm cã nu vrem sã ajungem, de pildã, în faþa unei alegeri de

61

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent genul: ori legea maghiarã a statutului ori legea funciarã românã. Noi vrem sã participãm simultan ºi la reforma concepþiei naþiunii maghiare, ºi la reforma societãþii româneºti.

Nici în România, nici în sud-estul Europei, nu este încã decis care dintre concepþiile despre naþiune va triumfa.

Succesul integrãrii þãrii depinde în mare mãsurã de acest lucru ºi tot prin acest lucru se explicã ºi motivaþia dispoziþiei noastre de a colabora. Faptele geopolitice rigide aratã cã maghiarii ºi românii din România fie vor ajunge împreunã în NATO ºi în Uniunea Europeanã, fie vor rãmâne împreunã afarã, ceea ce pentru noi ar avea consecinþe nefaste fiindcã ne am rupe iarãºi de celelalte pãrþi ale naþiunii maghiare. Politica europeanã contemporanã nu ne oferã altã alternativã.

De altfel, aici ºi acum, maghiarimea are un rol important.

Europa unitã va trebui asamblatã element cu element. Ea poate fi alcãtuitã nu doar bine, ci ºi greºit. Fosta Iugoslavie, în anumite privinþe, este o micã Europã greºit asamblatã ºi se destramã ca un joc puzzle cãlcat cu bocancii.

Marea Europa va trebui asamblatã altfel.

Nu din state naþionale rivale ci din þãri ºi naþiuni care colaboreazã.

Pentru aceasta ºi noi, maghiarii, putem oferi un model.

Pentru aceasta ºi noi, maghiari ºi români, am putea oferi un model.

Pentru aceasta ºi noi, maghiari ºi români ºi slovaci ºi sârbi, am putea oferi un model.

Enumerarea poate continua.

Iar puzzle-ul pe care trebuie sã-l aranjãm este un joc vital.

Tuºnad, 28 iulie 2001.

Traducere: Zoltán Pethõ

S.P. nr. 97-98/2001

62

CINE NE CITEªTE: Sfera Politicii este o revistã de þinutã, care reflectã cu maturitate procesele tranziþiei, reforma economiei ºi a societãþii româneºti declanºate în urmã cu zece ani, prin demolarea sistemului totalitar comunist.

Am speranþa cã revista nu va face abstracþie de sfera ideilor ºi experienþei social-democraþilor români, în care cetãþenii îºi pun speranþele de viitor.

Ion Iliescu

Preºedinte al României

MARKÓ BÉLA senator, preºedinte al UDMR, a publicat 15 volume de poezie, 3 volume de eseuri ºi studii. Membru al Uniunii Scriitorilor din România ºi al Uniunii Scriitorilor din Ungaria.

Relaþiile româno-maghiare prezent

Despre legitmaþia de maghiar DAN OPRESCU

Iatã numai câteva dintre recentele întâmplãri petrecute în legãturã cu aºa-numita Lege a statutului maghiarilor din unele þãri învecinate Ungariei (numele oficial este acela de Actul LXII/2001): (1) Legea a fost aprobatã cu o largã majoritate (93%) de cãtre Parlamentul de la Budapesta, împotriva ei votând doar liberalii (SZDSZ Alianþa Liber-Democratã, dar ºi aceºtia, mai târziu, au acceptat, în public, destule dintre prevederile legii) (2) mai multe organizaþii, alcãtuind Conferinþa Permanentã Maghiarã acronim în ungureºte: MAERT (i.e.: UDMR, Partidul Coaliþiei Ungureºti, Alianþa Ungurilor din Voievodina, Partidul Democrat Maghiar din Voievodina, Asociaþia Culturalã Maghiarã din Subcarpatia, Comunitatea Democratã a Maghiarilor din Croaþia ºi Comunitatea Autoguvernãrii Naþionale Ungureºti din Muravidek), au semnat, la Budapesta, o Declaraþie, la data de 27 iunie 2001, în sprijinul noii legi, (4) mai multe persoane din Ungaria ºi România, în genere de filiaþie politicã liberalã, au criticat Actul XLII/2001, (4) Guvernele României ºi Slovaciei au condamnat anumite prevederi ale acestui Act (inclusiv în cadrul întâlnirii dintre premierii Nãstase ºi Orbán, care a avut loc la Tîrgu Mureº, în 28 iulie 2001), ºi (5) la Strasbourg, Ghiorghi Prisãcaru a iniþiat o moþiune în vederea unei rezoluþii a Adunãrii

Parlamentare a Consiliului Europei, extrem de ciudatã (e.g.: se vorbeºte despre faptul cã Austria nu ar fi permis aplicarea legii pe teritoriul sãu deºi nici un parlamentar austriac n-a semnat moþiunea , iar proiectul de moþiune este însuºit, în principal, de cãtre reprezentanþi ai României la Strasbourg, precum C.V.Tudor sau Ilie Ilaºcu.

Textul aprobat la data de 19 iunie de cãtre Parlamentul de la Budapesta diferã foarte puþin faþã de proiectul înaintat de Guvern în aprilie 2001; la rândul sãu, acest text diferã prea puþin faþã de propunerile UDMR & Co. (i.e.: Conferinþa Permanentã Maghiarã); în esenþã, s-a renunþat doar la încurajarea întreprinderilor private din zonele unde maghiarii alcãtuiesc o parte semnificativã a populaþiei. În al doilea rând ºi acest lucru este absolut remarcabil , Austria a fost scoasã de pe lista neagrã a vecinilor Ungariei (cf. paragraful urmãtor pentru înþelegerea unei asemenea excepþii, în condiþiile în care un partid de extremã dreapta, binecunoscut pentru atitudinea sa faþã de minoritãþile naþionale, face parte din coaliþia guvernamentalã de la Viena). În al treilea rând, Declaraþia MAERT considerã cã the Act contributes to the stability of the region of the Carpathian Basin, as it intends to reduce the discrimination of

63

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent Hungarian communities living in minority (subl. D.O.). Întâi de toate s-ar cuveni precizat cã expresia Bazinul Carpatic este un eufemism pentru aºa-numita Ungarie Mare . Aºadar, se porneºte de la prezumþia de discriminare nu a maghiarilor din þãrile respective, ci a comunitãþilor ungureºti ce trãiesc în minoritate (poate cã originalul în limba maghiarã sã sune mai puþin straniu decât traducerea englezã pe care am avut-o la dispoziþie, dar nu prea cred). În acest sens (ºi nu numai în acest sens), Declaraþia MAERT vine sã sublinieze ºi ideea ce se poate regãsi în Ordonanþa Guvernului de la Bucureºti nr.

137 din 31 august 2000, referitoare la prevenirea ºi combaterea tuturor formelor de discriminare; în OG nr. 137/2000, în repetate rânduri, se considerã cã beneficiarii mãsurilor antidiscriminatorii trebuie sã fie nu doar persoanele sau grupurile de persoane aparþinând diferitelor minoritãþi (naþionale, etnice, religioase, sexuale etc.), ci ºi comunitãþile însele, inclusiv ceea ce e denumit acolo drept comunitãþile minoritãþilor naþionale . De asemenea, Declaraþia MAERT din 27 iunie 2001 precizeazã cã, deºi ar fi nevoie de mai mult decât un dialog bilateral (între Guvernul Ungariei ºi cel al þãrilor în cauzã), acest dialog trebuie sã dezvolte actualele relaþii bilaterale contractuale , în condiþiile în care the infringment of minority rights results in violation of the free choice of identity, as well as assimilation and emigration . Este extrem de discutabil în ce mãsurã autoritãþile din România precum ºi opinia publicã din aceastã þarã vor fi în stare sã înghitã o asemenea gãluºcã: cum cã Legea Statutului e necesarã deoarece ar diminua discriminãrile la care sunt supuºi etnicii maghiari în unele dintre þãrile învecinate cu Ungaria (evident, ungurii din Austria nu pot sã fie discriminaþi, Austria fiind o þarã a UE etc., aºa cã prevederile Legii Statutului nu îi privesc pe ei etc.).

S.P. nr. 97-98/2001

Din punct de vedere politic, este limpede faptul cã, pentru prima datã de la înfiinþarea sa, UDMR adoptã o perspectivã radicalã, apropiatã de cea vehiculatã de mai mulþi ani de cãtre episcopul László Tõkés, potrivit cãreia ungurii din România ar fi discriminaþi, iar însãºi existenþa lor ar fi ameninþatã, eventual/inclusiv la modul fizic.

Dacã, pânã acum, practic, nimeni nu lua în serios anumite declaraþii ale episcopului Tõkés (sau pe cele ale pitorescului personaj care este Ádám Katona), de astã datã existã pericolul ca nu prea multã lume sã ia, în viitor, în serios poziþia UDMR. Deºi în interiorul UDMR pãrerile cu privire la Legea legitimaþiei de maghiar au fost foarte împãrþite, în public a fost adoptatã o imagine a unitãþii de monolit întru susþinerea tuturor ideilor Guvernului Orbán, chiar ºi atunci când respectivele idei erau în evidentã contradicþie cu realitatea (ºi, uneori, chiar cu bunul simþ: cf. pretenþia, afirmatã cu înverºunare, potrivit cãreia Legea nu ar avea prevederi extrateritoriale etc.).

Din pãcate, tocmai accentul pus asupra presupusei discriminãri pe care ar suferi-o ungurii din unele þãri vecine Ungariei a fãcut ca unii analiºti sã punã alãturi de Legea Statutului o realizare altminteri întrutotul remarcabilã, precum Ordonanþa nr.

137/31 august 2000, a Guvernului de la Bucureºti; în prezent, transformarea acestei Ordonanþe guvernamentale în Lege a României este blocatã în Camera Deputaþilor, ºi nu doar de componenta PRM a Parlamentului, rezultatã din alegerile generale din 26 noiembrie 2000, ci ºi de persoane, grupãri ºi partide care, altminteri, ar saluta cu entuziasm un act legislativ destinat prevenirii ºi combaterii tuturor formelor de discriminare. Se pare cã UDMR a intenþionat, prin HG nr. 137/2000, sã pregãteascã terenul din România pentru acceptarea legii maghiare a Statutului ,

64

Relaþiile româno-maghiare prezent întrucât a insistat asupra mai multor paragrafe ce recunosc drepturile comunitare, exact în înþelesul pe care Actul LXII/2001 îl presupune pentru comunitãþile maghiare din afara graniþelor Ungariei.

De altminteri, însuºi preºedintele UDMR, Markó Béla, a mãrturisit recent, într-un interviu: vã spun sincer cã eu nu pot concepe o astfel de legitimaþie ca o dovadã a apartenenþei mele la o anumitã naþiune. Pur ºi simplu, nimeni nu are nici un fel de drept sã-mi dovedeascã apartenenþa prin fel de fel de documente .

Câteva date statistice, referitoare la numãrul de unguri din unele þãri vecine Ungariei: 1.600.000 în România, 600.000 în Slovacia, 250.000 în Iugoslavia (i.e.: Voievodina), 20.000 în Croaþia ºi 10.000 în Slovenia.

Marii pierzãtori ai Legii statutului sunt, desigur, politicienii maghiari din România, Slovacia ºi Iugoslavia ºi nu doar din perspectiva imaginii europeneºti pe care ºi-o vor fi construit, în þãrile de origine ºi pe la instituþiile europene de felul Adunãrii Parlamentare a Consiliului Europei (Strasbourg). Raporturile pe care aceºti politicieni le-au stabilit, în ultimul deceniu, între majoritari ºi minoritatea maghiarã, sunt actualmente ameninþate sã iasã din zona europeanã în care au fost, cu atâta dificultate, aºezate.

Pe deasupra, baza de date ce va fi alcãtuitã cu prilejul eliberãrii celor douã tipuri de legitimaþii (de maghiar ºi, respectiv, de rudã de maghiar) poate da naºtere la abuzuri sau, cel puþin, la suspiciuni în legãturã cu utilizatorii datelor conþinute acolo.

Evident, existã mai multe elemente de aºa-zisã extra-teritorialitate în ceea ce priveºte recenta Lege a statutului ; nu de ele, însã, ne poticnim (aceasta este mai degrabã ingrata treabã a birocraþilor ºi politicienilor vest-europeni), ci de legitimaþia de maghiar

(cu pozã), precum ºi de legitimaþia de rudã maghiarã (tot cu pozã, desigur). Urmãtorul pas logic ar fi, bineînþeles, purtarea unor semne distinctive (stele, cruci, uniforme etc.) de cãtre fiecare etnie în parte. Extra-teritorialitatea este, totuºi, mai degrabã o chichiþã avocãþeascã, formalã, decât ceva serios ºi ameninþãtor pentru soarta oamenilor din aceastã regiune a Europei (vai!, din pãcate încã doar geografic, nu ºi cultural, civilizaþional ºi economic). În þara noastrã, din pãcate, ceea ce este acceptabil pentru evrei, ceea ce este tolerabil pentru germani, ceea ce nu are vreo însemnãtate dacã e vorba despre croaþi sau slovaci este absolut intolerabil pentru unguri.

Majoritarii (peste tot în lume) au, ºi ei, limitele lor de suportabilitate. Ungurii de la noi depãºesc, însã, de multe ori masa criticã a (nu foarte generoasei) toleranþei civice româneºti; aceastã masã criticã nu este determinatã, desigur, doar de numãrul propriu-zis al ungurilor din þara noastrã, ci ºi de istoria noastrã comunã Sunt, oare, toþi ungurii de la noi, realmente unguri? Actualmente, rãspunsul este DA. Au fost însã momente în istoria ungurimii când secuii, de pildã, nu au fost consideraþi drept maghiari, ci o naþiune deosebitã, precum saºii (cf. Unio Triorum Natiorum AD 1437). Cam la fel se întâmplã acum cu ceangãii sunt ei maghiari? Unii zic DA, alþii spun NU. Desigur, dacã se va continua actuala tendinþã de asimilare a ceangãilor în corpul naþiunii maghiare unice , inclusiv prin burse la Budapesta pentru elita ceangãiascã, nu este exclus ca, peste 30-40 de ani, ºi ceangãii sã devinã, pe de-a-ntregul, unguri, aºa cum s-a întâmplat, într-un proces mult mai îndelungat ºi mai complicat istoriceºte, cu secuii. De asemenea, probabil cã, potrivit aceloraºi derapaje controlate , într-o generaþie, tãtarii din Dobrogea vor fi devenit,

65

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent probabil, turci.

Vrea Ungaria sã-ºi anexeze întreaga diasporã? Evident, nu. În acelaºi timp, pare limpede faptul cã se urmãreºte anexarea unei anumite pãrþi a acestei diaspore ungureºti, ºi anume cea reprezentatã de maghiarii trãitori în România, Slovacia ºi Iugoslavia. Între aceste trei direcþii principale, este evident faptul cã doar primele douã conteazã din punct de vedere demografic (ºi, eventual, chiar teritorial), în vreme ce soarta ungurilor din Voievodina este utilizatã doar în mãsura în care Iugoslavia Micã poate constitui un standard de urmat pentru cele douã importante regiuni: Transilvania (în sensul larg al termenului) ºi Sudul Slovaciei.

Dupã înfrângerea de la Mohács (1526), capitala Ungariei a fost, vreme de trei sute de ani, Pozsony, în germanã Pressburg (actualmente: Bratislava), în timp ce capitala Imperiului German era la Praga Renaºterea ungureascã din secolul al XVIII-lea (începutã din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea) a avut loc nu pe teritoriul actualei Ungarii (ce era ocupat de otomani), ci în Transilvania ºi în Sudul actualei Slovacii. Mitologia ºi mitografia maghiarã acordã, de aceea, o extremã însemnãtate acestor regiuni; problema constã în faptul cã ºi alte mitologii naþionale (ca de pildã cea româneascã, sau cea slovacã) s-au nãscut, ºi tot în secolul al XVIII-lea, în aceeaºi regiune (ºi cam tot într-aceeaºi vreme: Biserica Unitã ia naºtere la 1700), care a devenit, aºadar, un teritoriu viu disputat din punct de vedere al miturilor etno-genezei ungureºti, româneºti ºi slovace.

Actul XLIV din 1868 (Ungaria) proclamã egalitatea cetãþenilor Ungariei, indiferent de naþionalitatea acestora. Actul LXII din 2001 pare cã doreºte sã schimbe o astfel de decizie istoricã.

Dupã 1945, în genere, problematica minoritãþilor a fost deplasatã de la nivelul

S.P. nr. 97-98/2001

politic (cu evidente conotaþii teritoriale) la cel uman cf., de pildã, Declaraþia universalã a drepturilor omului a ONU, unde nu se suflã o vorbã despre minoritãþi, de nici un fel. Abia la 18 Decembrie 1992, Adunarea generalã a ONU a adoptat o Declaraþie cu privire la drepturile persoanelor aparþinând minoritãþilor naþionale, etnice, religioase ºi lingvistice.

Drepturile colective, în interpretarea lor de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, nu îºi subordoneazã drepturile individuale.

Drepturile colective sunt complementare drepturilor individuale, ºi se subordoneazã lor. Cu alte cuvinte, liberalismul, în cel mai larg sens al cuvântului, a triumfat ºi aici, deocamdatã.

Similaritãþi cu actuala lege a legitimaþiei de maghiar sunt de gãsit cu Legea israelianã sau, la rigoare, cu cea germanã, privind evreitatea ºi, respectiv, germanitatea unor persoane care nu au trãit niciodatã, nici ei ºi nici pãrinþii lor, bunicii lor etc., pe teritoriul patriei-mamã (Germania sau Israel), care nu cunosc nici mãcar limba oficialã a þãrii în care intenþioneazã sã se stabileascã.

Germania ºi-a cumpãrat cu DM acest drept, Israelul ºi l-a cumpãrat cu cele ºase milioane de evrei ce ºi-au pierdut viaþa în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial.

Cele câteva mii de croaþi (sau slovaci), care au cetãþenia româneascã ºi care ar avea dreptul la cetãþenia croatã (respectiv slovacã) nu reprezintã nici un fel de primejdie pentru România (la fel ca ºi celelalte minoritãþi naþionale, religioase, sexuale etc.), ºi nici nu sunt percepuþi ca atare de cãtre majoritari.

România acceptã dubla (ba chiar ºi multipla) cetãþenie (româna ºi: germanã, americanã, israelianã, moldoveneascã º.a.m.d.), dar în nici un caz pe baza etnicitãþii persoanelor respective, cu atât mai puþin pe baza vreunei legitimaþii eliberate de cine-ºtie-ce autoritate din strãinãtate sau din România,

66

Relaþiile româno-maghiare prezent împotriva voinþei deschis exprimate a autoritãþilor statului român. Desigur, nici statul nu este, pur ºi simplu, doar român , ci este un stat ce exprimã voinþa tuturor cetãþenilor þãrii respective, voinþa liber exprimatã prin intermediul unor mecanisme democratice (între care la loc de frunte se numãrã alegerile, dar ºi modalitãþile de administrare a treburilor obºteºti, atât la nivel central, cât ºi la nivel local).

Cea mai bunã scuzã pentru Guvernul de la Budapesta (ºi este cea mai bunã pentru cã este, totodatã, ºi una adevãratã) o reprezintã faptul cã Legea Statutului a fost insistent cerutã de cãtre organizaþiile reprezentative ale maghiarilor din România, Slovacia ºi Iugoslavia; îndeosebi UDMR a fost deosebit de convingãtor în acest sens, în calitate de cea mai importantã organizaþie politicã a maghiarilor din afara graniþelor Ungariei. Vorbind tot timpul despre categoria cartograficã de Bazin Carpatic , premierul maghiar Viktór Orbán se referã, desigur, în realitate, la geografia Ungariei Mari. UDMR are o forþã politicã ºi electoralã întru totul comparabilã cu cea a celor mai importante partide reprezentate în Parlamentul de la Budapesta.

Responsabilitatea UDMR pentru actuala Lege a Statutului nu poate fi, în nici un fel, subapreciatã sau trecutã cu vederea. UDMR este, pe departe, cea mai puternicã organizaþie politicã a maghiarimii din afara graniþelor Ungariei, iar însemnãtatea ei este, probabil, mult mai mare decât cea a tuturor celorlalte organizaþii ungureºti asemãnãtoare luate laolaltã.

De la bun început, UDMR a exercitat un soi de ºantaj sentimentalo-politic asupra celorlalte forþe politice din România, precum ºi asupra opiniei publice de la noi: cine criticã acþiuni sau/ºi membri UDMR, este un troglodit de naþionalist-ºovin, care saboteazã

eforturile României de a se integra în structurile euro-atlantice etc. Udemeristul tipic a devenit senatorul Frunda György, iar imaginea sa europeanã, de intelectual subþire ºi de om normal, a slujit admirabil intereselor UDMR în ultimul deceniu. Alþi reprezentanþi UDMR cu alurã mediaticã rezonabilã: Markó Belá, Tokay György, Borbély László.

Verestoy Attila este o excepþie de la aceastã regulã , pentru cã el este realmente îndrãgit de cãtre mulþi oameni politici ºi/sau de afaceri români, pentru maniera sa deschisã, previzibilã, raþionalã, pragmaticã ºi simpaticã; cazuri mai încurcate: Toni Niculescu, Salad Levente, Horváth István, Rostás Zoltán º.a. Un întreg capitol s-ar cuveni a fi dedicat evreilor-unguri. Într-adevãr, persoane foarte felurite, au semnalat, de mai mult timp ºi în repetate rânduri, faptul cã drumul României spre structurile euro-atlantice nu trece pe deasupra Ungariei, ci chiar prin Ungaria vecinã ºi prietenã, iar consistenta minoritate maghiarã din România s-ar cuveni sã fie un element important de apropiere a þãrii noastre de Europa cea veritabilã, de acea Europã care nu e doar o noþiune cartograficã.

Sechelele acestui ºantaj se regãsesc ºi în Declaraþia MAERT de la Budapesta, din 27 iunie 2001 (cf. mai ales # 1 ºi 4), unde þãri precum România sau Slovacia parcã ar fi muºtruluite de cãtre noul jandarm regional al KaKania Rediviva.

Viitorul UDMR stã, dupã pãrerea mea, foarte aproape de aºa-numitul Grup Reformat (grup tânãr, independent chiar ºi impertinent...); pânã se vor mai coace aceºti (relativ) tineri politicieni, mai e de aºteptat ceva (probabil, încã o legislaturã); apoi, ei vor prelua conducerea UDMR ºi vor domni asupra unui partid politic foarte diferit de ceea ce ne-am obiºnuit noi, acum, sã considerãm cã este UDMR.

67

S.P. nr. 97-98/2001

Relaþiile româno-maghiare prezent A-i spune UDMR-ului cã greºeºte, cã dã dovadã de o atitudine etnicistã ºi chiar trogloditã nu înseamnã defel cã eºti împotriva minoritãþilor naþionale (ori a celor religioase, sexuale etc.), sau cã ai fi împotriva integrãrii euro-atlantice a României.

Dimpotrivã, dupã pãrerea mea, atunci când prietenii noºtri greºesc, este de datoria noastrã sã le-o spunem (ºi sã le-o scriem). Dacã n-o sã ne pese de erorile (unele, chiar remediabile cu uºurinþã) ale prietenilor, de ce o sã ne pese?

Da, pânã ºi ungurii pot sã greºeascã; da pânã ºi Guvernul de la Budapesta poate greºi (aºa cum va fi greºit cu legea statutului ); da UDMR nu este fatã mare , ci o alcãtuire politiceascã realã; da pânã ºi UDMR îºi poate avea troglodiþii ei (ºi, întradevãr, îi ºi are, câteodatã cu supra de mãsurã); da uneori, oricât ne-ar fi de neplãcut, trebuie sã recunoaºtem cã ºi Guvernul de la Bucureºti are dreptate; da uneori, pânã ºi Ion Iliescu spune ceva corect. ªantajul cu europenitatea ungurilor de la noi funcþioneazã foarte bine ºi la case mai mari decât jurnaliºtii ºi politicienii români; se pot documenta asemenea dovezi de slãbiciune din partea funcþionarilor Delegaþiei Comisiei Europene la Bucureºti, sau din partea unor diplomaþi ºi funcþionari ai unor ambasade (plus anexele lor economice ºi culturaliceºti), precum cele ale Franþei, SUA sau Finlandei. Nici marii finanþatori internaþionali nu sunt insensibili la asemenea cântece de sirenã, iar ºiragul de fundaþii Soros din þara noastrã este cea mai bunã dovadã a acestei realitãþi. În repetate rânduri, autoritãþile de la Budapesta par sã fi ridicat chestiunea autonomiei provinciei sârbeºti Voievodina la rangul de eventual/posibil/probabil model pentru problematica minoritãþilor naþionale din zona centrului Europei; mai mult încã, actualul Guvern maghiar intenþioneazã sã considere

S.P. nr. 97-98/2001

drept unguri pe orice fel de persoane pe care o anumitã organizaþie le va considera ca atare.

Cu alte cuvinte, Viktór Orbán ridicã non-liberalismul la rangul de politicã de stat, cu serioase implicaþii regionale; persoanele ce nu pot dobândi recomandãri, pre-certificate din partea comunitãþii maghiare (reprezentate prin felurite biserici, organizaþii politice etc.), nici nu existã în calitate de maghiari. Dacã nu te ºtie biserica ungarã, nu eºti ungur; dacã nu te ºtie UDMR, nu exiºti, în calitate de ungur.

Declaraþia fiecãrei persoane este consideratã, ab initio, drept o minciunã, iar decizia se ia la Budapesta, dupã ce aceeaºi Budapestã a însãrcinat o organizaþie din România, Slovacia etc. sã facã cercetãrile aferente. Aºa ceva sper sã nu se întâmple în þara noastrã.

68

Bucureºti, Iulie 2001

CINE NE CITEªTE: Pentru a înþelege realitatea social-politicã din România, aºa cum este judecatã de analiºti, este obligatoriu sã citeºti ºi Sfera Politicii. Pot fi sau nu de acord cu opiniile expuse aici, dar calitatea analizelor te îndeamnã la un dialog serios cu autorii.

Daniel Dãianu

Fost ministru de finaþe al României

DAN OPRESCU Doctor în filosofie al Universitãþii Bucureºti (1992). Senior Associate Member la St Antony s College, Oxford University (1990-1991). În prezent lucreazã în cadrul Departamentului pentru Relaþii Interetnice, Guvernul României.

Arhiva relaþiilor româno-maghiare

Sociologi români ºi scriitori maghiari în anii 301 ZOLTÁN ROSTÁS

Cu toate cã ªcoala Sociologicã de la Bucureºti iniþiatã ºi condusã de Dimitrie Gusti dorea sã dezvolte o sociologie pentru România ºi nu doar în România, doctrina ºi practica ineditã a monografiilor sociologice a trezit ºi interesul cercetãtorilor din alte þãri. Astfel s-au stabilit legãturi importante cu sociologi, în primul rând francezi ºi germani, dar n-au fost neglijate nici relaþiile cu colegi din þãrile esteuropene. De altfel, sociologii bucureºteni au avut vocaþia realã pentru stabilirea de legãturi cu alte þãri chiar în ciuda condiþiilor internaþionale vitrege. Cu toate acestea, numai un numãr restrâns de istorici ai sociologiei cunosc cã în anii 30 cel mai mare interes pentru ºtiinþa lui Gusti s-a manifestat la intelectualii din Ungaria.

Acolo existau încã de la sfârºitul secolului trecut preocupãri monografice, ºi sub influenþe strãine, dar ºi din necesitãþi autohtone.

Pe lângã preocupãri sociologice teoretice ºi de politologie, s-a dezvoltat ºi o miºcare sociograficã îmbrãþiºatã de tineri scriitori mai mult din motive politice, decât ºtiinþifice. Influenþa lui Dimitrie Gusti asupra acestui curent nu venea prin transmisie ardeleanã, dupã cum se acredita pânã recent, ºi dupã cum de altfel ar fi fost firesc, ci nemijlocit de la Bucureºti, prin Gábor Lükõ. Acest tânãr student budapestan, sub influenþa poetului Endre Ady, a compozitorului Béla Bartók, ºi mai direct a celebrului pedagog Sándor Karácsonz, s-a decis în vara anului 1931 sã-ºi continue studiile la Universi-

tatea din Bucureºti ºi sã cerceteze cultura popularã românã. Dupã ce a învãþat româneºte în diferite localitãþi din Muntenia, de la oameni simpli, începe sã frecventeze cursurile universitãþii: Ce frecventam eu? Un singur seminar, cel al lui Tache Papahagi. Erau acolo câþiva bãieþi români, un slovac, cã se studia un sat slovac din Bihor, dar aceºtia pãreau atât de indiferenþi. Numai eu eram interesat, ºi Tache Papahagi imediat m-a luat sub protecþia sa, îmi arãta tot, îmi explica.

Am învãþat enorm de la el. (Arhivã de Istorie Oralã Zoltán Rostás AIORZ, doc. XV: 16) Contrar informaþiilor noastre anterioare, Lükõ a venit în România fãrã sã fi ºtiut de existenþa ªcolii gustiene. H.H. Stahl l-a remarcat pe singurul student din Ungaria, sosit nu ca turist, ci cu gândul de a învãþa: Ei m-au prins prima oarã spune Lükõ înainte de Crãciunul lui 31, cã se duc în Basarabia, ºi dacã am chef, mã iau ºi pe mine, pe cheltuiala lor. Pãi, zic, mulþumesc, atunci pot ºi eu sã cunosc Groaznic de departe, o noapte întreagã a gonit rapidul cu noi. ªi era trenul extrem de aglomerat, am stat pe culoar, ºi Stahl toatã noaptea îmi explica sociologia. Din care eu n-am prea înþeles mare lucru, nici româneºte nu ºtiam ca lumea în 31... Dar acolo ne-am cunoscut mai bine, ºi acolo m-a luat sub protecþia sa. ªi când, în vara urmãtoare, la începutul lui mai 1932, s-a deplasat la Drãguº, m-au luat din nou cu ei, ºi atunci îmi arãtau deja de toate. Dar la sociologie nu m-am priceput

69

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare prea mult nici atunci. (AIORZ, doc. XV: 18) Dupã aceastã deplasare Lükõ îºi continuã studiile la Facultatea de Litere, dar pentru viitorul sãu ºtiinþific decisivã a fost o deplasare fãcutã cu monografiºtii. S-a împrietenit cu H.H. Stahl ºi cu Anton Golopenþia, dar tema de cercetare i-a fost recomandatã de Constantin Brãiloiu: cultura þãrãneascã a maghiarilor din Moldova. Pe lângã satisfacþii, aceastã temã intens cercetatã pe teren i-a adus ºi neplãceri. În urma înrãutãþirii relaþiilor interstatale Lükõ a fost arestat, anchetat ºi chiar expulzat din România. În ciuda acestui fapt Lükõ nu a avut resentimente faþã de România ºi cu atât mai puþin faþã de Gusti ºi colaboratorii acestuia.

Vom cita un fragment mai lung din mãrturia lui, fiindcã îl considerãm semnificativ pentru acele vremuri. Când poliþia m-a expulzat, am fugit la Brãiloiu, i-am înapoiat fonograful, în afarã de cilindri, pe care nu i-am putut lua, fiindcã aveam un bagaj prea voluminos. Atunci Brãiloiu mi-a spus sã mã duc neapãrat la ministru, la Gusti. Eu nici mãcar nu ºtiam cã era atunci ministru. Mergeam doar dupã nebuniile mele.

Deci, mã duc la minister, în biroul secretarului mã primeºte Golopenþia. Îmi reproºeazã de îndatã: «n-ai fãcut bine cã nu ai þinut legãtura cu noi». Eu nici nu ºtiam, eram aºa un mãgar, încât îmi vedeam doar de proiectele mele. Se aflau atunci acolo douã persoane, a intrat la Gusti, ºi i-a raportat prezenþa mea. Iese Gusti, dar mai întâi îºi ceartã secretarii. Cicã «am doi secretari tineri, ºi lucrurile totuºi nu merg bine». Asta mi se adresa mie. Un fel de «îi spun fiicei, sã priceapã nora»! Nu cunoºti proverbul ãsta? E de origine turceascã, existã la turci ºi la popoarele balcanice. Cã nora e strãinã, se supãrã, nu-i poþi zice direct. Deci, aºa vorbea cu secretarii. Dupã aceea imediat se întoarce cãtre mine ºi mã întreabã: «N-ai pãþit nimica?».

Evident, el þinea legãtura cu poliþia, dar voia sã afle din gura mea dacã într-adevãr poliþia s-a purtat cu indulgenþã faþã de mine. Am discutat foarte prietenos, am fost extrem de surprins. ( )I-am mulþumit, dar numai dupã ani ºi ani

S.P. nr. 97-98/2001

mi-am dat seama despre ce era de fapt vorba, ce nu mi se spusese. Fireºte cã poliþia l-a întrebat prima datã pe Gusti, cã de ce mi se dãduse recomandare. ( )Iar Gusti le spusese: «sã fie lãsat în pace omul ãsta.» (AIORZ doc. XV : 9) Din scrisorile trimise lui Stahl într-o româneascã foarte bunã în raport cu scurtimea ºederii sale în România rezultã cã Lükõ dorea sã-ºi menþinã legãturile cu sociologii bucureºteni ºi cã popularizase publicaþiile, ºi în primul rând metoda monograficã a lui Gusti. La început a fãcut agitaþie pentru rãspândirea Arhivei în instituþiile budapestane. În 1933 scrie: Biblioteca cea mai bunã pentru sociologie este Biblioteca Capitalei (Fõvárosi Könyvtár) unde se gãsesc cãrþile apãrute pânã la sfârºitul rãzboiului mondial, când o schimbare în direcþia Bibliotecii, atribuitã regimului politic reacþionar, a pus capãt dezvoltãrii frumoase a bibliotecii în domeniul acest. Totuºi pânã astãzi n avem alta mai bunã, ºi eu cred cã «Arhiva» aiciea îºi are locul cel mai competent.

De altfel am cãutat-o peste tot prin bibliotecile ºi n am gãsit-o nici la Muzeul Naþional, nici la Seminarul de Pedagogie, nici la Asociaþiunea Literarã Popularã, care are o bibliotecã specialã pentru cãrþi româneºti. În biblioteca Universitãþii ori în cea a Academiei nu mai am speranþa de a o gãsi. În starea aceasta mi-ai face o mare bine de a trimite «Arhiva» într una din bibliotecile din Budapesta, mai ales în cea a capitalei. (Fõvárosi Könyvtár, Budapest. VIII. Baross utca. Wenkheim palota) Dl. pr. Györffy când auzi de posibilitate a cãpãta «Arhiva» spunea: o fi bun ºi aici la noi (în bibl. Secþ.

Etnogr. al Muzeului Naþional: Néprajzi Múzeum. Bp.X. Elnök utca 13) mie însã este egal unde o gãsesc, ºi D.voastrã s o trimiteþi unde o vreþi eu sunt mulþumit ºi îndatorat D.voastrã (12 iunie 1933, Arhiva H. H. Stahl) Lükõ îi informa pe sociologii din Bucureºti despre activitatea ºtiinþificã în domeniu, atrãgând atenþia asupra pedagogului Sándor Karácsonz, asupra studiului de folclor al psihanalistului Géza Róheim, asupra proiectelor de dialog central-european ale scriitorului

70

Arhiva relaþiilor româno-maghiare László Németh, ca ºi asupra altor cãrþi ºi personalitãþi. Din scrisorile sale rezultã cã cea mai mare bucurie a lui era achiziþionarea unor studii, cãrþi de profil din Bucureºti: Am avut noroc de-am primit vara aceasta studiul d.lui Brãiloiu despre bocetul din Drãguº. Nu ºtiu cum e mai frumoasã, dacã o privesc ca o carte de ºtiinþã ori ca literatura frumoasã. Metoda asta de folklor în orice caz trebuie sã fie cunoscutã ºi la noi, ºi mai ales de tineri, nu numai de dl. Bartók. De aceia am tradus-o în limba maghiarã ºi probabil o voiu recenza în seminarul de folklor muzical al lui Kodály la Universitate. (Budapesta, 13 oct.1933, Arhiva H.H. Stahl) Peste un an, dupã apariþia volumului lui H.H. Stahl Tehnica monografiei sociologice, Lükõ îi scrie: dupã ce am luat vestea despre ieºirea cãrþii D.tale din tipar, am comandat-o imediat ºi dupã un timp relativ scurt cãci unele cãrþi nici peste patru luni nu am putut procura din România am primit-o. De atunci pe baza cãrþii D.tale am scris douã recenzii despre Monografia Sociologicã, una în foaia de douã sãptãmâni Magyar Út, rãspândit numai între studenþi, din care însã au luat ºtire ºi cercurile oficiale, care tot cu tinerimea vreau sã înceapã cercetãrile monografice la sate, ºi miau cerut recenzia de la Magyar Út s o tipãreascã într un volum cu articole despre Cunoaºterea Patriei . Cât este de poetic titlul volumului, atât îi lipseºte seriozitatea ºtiinþificã conþinutului lui.

Volumul îl trimet la adresa Institutului Soc. Român. Recenzia de aici este identicã cu cea din la Magyar Út, puþin transformatã, în care miera grija a nu spune nimic dupã capul meu, dar sã dau cât se poate de clar ºi de scurt metoda monograficã dupã cartea D.tale. Mi se pare cã cetitorul volumului dacã nu are prejudecãþi naþionale, dar intenþioneazã a lucra serios, se va folosi mai mult de metoda româneascã. De aceea o fi bine sã apare cele douã volume de teoria ºi tehnica monograficã, de sine înþeles cu introducerea d.lui prof. Gusti. Eu fiind ocupat foarte mult cu teza de doctorat (istoria cea mai veche a ciangãilor pe baza toponomiei etc.) nu

pot sã mã apuc de traducere, însã am un prieten bun ardelean, care cu mare plãcere ar face treaba. Dânsul cu 10-15 studenþi vrea sã facã vara o campanie monograficã într-un sat mic din comitatul Zala. Încercarea aceasta la teren îi va uºura traducerea exemplele din viaþa poporului (Budapesta, 25 mai 1935, Arhiva H.H. Stahl) Pe lângã vâlva provocatã de Lükõ în favoarea ªcolii gustiene ºi contactele lui Golopenþia au fost decisive. În toamna anului 1934 Golopenþia a participat la conferinþa de tineret Boberhaus din Löwenberg, unde a avut posibilitatea de a lua pulsul preocupãrilor tineretului din þãrile central-europene. Iatã ce îi scria atunci ªtefaniei Cristescu: Îndeosebi ungurii au fost o surprizã pentru mine. Acum, când noi apucaþi de panicã suntem pe calea de a deveni ºovini, ei ºi revistele lor criticã aproape fãþiº insanitatea politicii lor de pânã acum; se strãduiesc sã-ºi cunoascã satele, au drept devizã consolidarea Ungariei pe temelii trainice ºi, de necrezut aproape: «întâi un regim al minoritãþilor în Ungaria actualã, apoi pretenþii de revizuire» (Golopenþia, 1999, 148) În acest spirit i-a scris ºi lui Stahl: N-am putut sã nu încerc din nou o zgândãrire scrie Golopenþia , dupã ce am cunoscut, acum în urmã, la o întrunire în Silezia ºi câþiva unguri care fac monografie ºi ei, ºi acceptã eroic un luptat împotriva cursului, de azi pe mâine ºi în þara lor . ªi, în aceeaºi scrisoare, Golopenþia adaugã: Ungurii pe care i-am întâlnit ne ºtiau.

Gavrilã Lükõ ne vorbise de bine în cercurile lor. Nu s-a plâns de expulzare. Lucrarea lui va fi tipãritã, pare-se, de Academia maghiarã. Voi scrie mai mult despre aceºti unguri surprinzãtori altã datã. (Leipzig, 13 oct. 1934, Arhiva H.H. Stahl) Dupã aceastã întâlnire de la reuniunea internaþionalã Boberhaus, Golopenþia devine factor de influenþã. Scrie un articol într-o revistã budapestanã despre monografia gustistã, dar mai cu seamã sprijinã ºi practic organizeazã cãlãtoria tinerilor scriitori budapestani în România. Alãturi de informarea lui Gusti,

71

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare Golopenþia îi pune în gardã pe principalii colaboratori ai Profesorului, în primul rând pe H. H. Stahl: Iatã rugãminþile. Între 9-13 august se vor gãsi la Bucureºti ºase unguri tineri, dintre care trei cunoscuþi ai mei. Vor sã vadã Ardealul ºi sã-i cunoascã pe români. Vremea Sãmãnãtorismului începe abia la ei. Umblã prin sate ºi fac «sociografii». Despre profesor ºi cercetãrile noastre ºtiu ºi de la Gavrilã Lükõ. M-au rugat sã-i pun în legãturã cu români tineri cu care ar putea sta de vorbã. Vor apoi sã vorbeascã cu Profesorul ºi sã cunoascã cercetãrile.

Profesorului i-am scris. Dar ºi pentru ca sã cunoascã România ºi pentru ca sã afle ceva despre monografie trebuie sã te întâlneascã.

Dacã Neamþu, Coste sau Pick, pe care i-am rugat sã-i cãlãuzeascã, se gãsesc la Bucureºti, þi-i vor aduce ei. Dacã nu, te vor cãuta ei la Fundaþie. Dacã nu te afli la Bucureºti toate zilele astea, lasã pânã la 9 un bilet la Poºta Centralã, Poste restante, Iván Boldiysár, spunându-le când te pot gãsi. (Golopenþia, 1999, 322) Dar fiindcã interesul budapestanilor depãºea sfera sociologiei monografiste, Golopenþia a trimis scrisori de recomandare ºi altor tineri scriitori, precum Petre Comarnescu.

Iatã textul unei cãrþi poºtale din 5 august 1935: Îþi trimit cu avionul aceste rânduri grãbite pentru ca sã te rog sã primeºti ºi sã stai de vorbã cu ºase unguri, care sosesc la Bucureºti /pe/ 9 august. Pick Pogoneanu te va pune în legãturã cu ei. Sunt bãieþi de seamã. Stând de vorbã cu ei poþi sã-þi formezi o imagine despre tineretul din Ungaria. Îi cunosc pe trei dintre ei. Sunt atât de bunã credinþã cât pot fi niºte unguri. Þin la þara lor ºi o vor mare; dar împlinirea acestei dorinþe o vor zbuciumându-se pentru a face Ungaria exemplarã, aºa încât þãrile dimprejur sã þie sã se întoarcã la ea. Nu numai fostele þinuturi ungureºti. E o naivitate enormã, dar bãieþii muncesc. Cautã sã-ºi cunoascã satele ºi sã ducã spre o soluþie problema lor þãrãneascã, minoritarii. Au, ºi aci mai ales ne pot fi pildã, o mare credinþã în neamul unguresc, ºi fac tot ce pot ca sã dea patriotismului obiºnuit conþinut.

S.P. nr. 97-98/2001

κi ºtiu istoria ºi clasicii, þinuturile. Bãieþii ãºtia vor sã calce în pelerinaj pãmântul Ardealului.

Vreau sã cunoascã ºi românescul. Cu gând la visul de sus. Eu þin sã-i ajut sã vadã România.

Socotesc cã, oricât de încercaþi, avem totuºi destulã greutate substanþialã, ca sã lãsãm pe orice ungur mai puþin încrezut decât a fost înainte de a ne cunoaºte. Nouã ne pot fi pildã.

Nu e zãu vorba în deceniile astea de a mai purta grija culmilor omenirii. Anii devin tot mai primejdioºi pentru statele mici. Trebuie sã ne concentrãm asupra noastrã. Mai mult chiar ca aceºti unguri. ªi pe cât posibil sã ne acoperim mãcar dinspre vecini: dinspre bulgari, unguri, intimidându-i pe de o parte, apropiindu-ne de ceilalþi vecini ai noºtri ºi de ei. Trebuie sã ne interesãm mai mult de vecinii noºtri.

(Golopenþia, 1999, 55).

Vizita lui László Németh, Dezsõ Keresztury ºi Iván Boldizsár (István Gál de la Budapesta a plecat la Istambul) în capitala românã, pe litoralul Mãrii Negre ºi în Ardeal a avut un rãsunet deosebit datoritã eseului lui László Németh, publicat în revista sa criticã Tan ( Martorul ). Presa budapestanã l-a atacat cu o neobiºnuitã vehemenþã, nu din cauzã cã Németh gãsise cuvinte de laudã la adresa lui Gusti ºi a colaboratorilor sãi tineri, ci fiindcã a criticat extrem de aspru elita ºi intelectualitatea maghiarã din Transilvania.

Acest aspect de altfel deosebit de interesant nu intrã în tematica lucrãrii de faþã, dar urmãtoarea apreciere a lui Németh la adresa lui Gusti este semnificativã: Consider drept un mare noroc al cãlãtoriei mele în România cã am putut face cunoºtinþã cu profesorul Gusti ºi echipele sale, ºi un ºi mai mare noroc cã Garda de Fier care a fost desfiinþatã la Carmen Sylva chiar în ziua în care noi, având recomandarea prietenilor noºtri, fãceam baie în apropiere nu am vizitat-o. Cred cã activitatea sociologicã a profesorului Gusti este cel mai mare efort al tinerei Românii. El este cel care, cel dintâi, a unit pentru cercetarea poporului reprezentanþii celor mai diverse specialitãþi: folcloriºti, medici, arhitecþi, filologi, economiºti,

72

Arhiva relaþiilor româno-maghiare muzicieni etc. Echipele sale demografice (de fapt monografice n.n.) (20-30 de oameni) invadau câte un sat, într-o lunã fiecare specialist ºi-a fãcut treaba, au cercetat modul de a construi, de a se îmbrãca, de a se gospodãri, pronunþia, comoara de basme ºi cântece populare, formele de viaþã socialã, credinþele, iar rezultatele parþiale le-au sintetizat într-un mare studiu concluziv. ( )Fundaþia Regalã, la sediul cãreia ne-a primit Gusti, sprijinã deplasãrile echipelor cu un milion de lei din fondurile personale ale regelui. Este o sumã micã în raport cu dimensiunile întreprinderii.

Dar, membrii echipelor sunt voluntari, care trãiesc pe banii lor în satele pãrãsite, ºi câºtigul lor este ceea ce învaþã acolo. Acest fapt, ca ºi acela cã în asemenea condiþii existã amatori cu sutele, sunt din punct de vedere românesc mai îmbucurãtoare decât însãºi voluminoasele publicaþii ºi succesul extern al lui Gusti.

Aparent nici frãmântãrilor noastre sociografice nu le lipseºte decât un Gusti, care sã organizeze multiplele aspiraþii bune, dar nesigure. În realitate însã existã o prãpastie prea adâncã între putere ºi bunele aspiraþii, bunele aspiraþii ºi spiritul public, ca un Gusti sã-ºi facã auzitã vocea aici. Acest om amabil, mic de staturã, fost ministru, care poate o orã ºi jumãtate ne-a dat explicaþii fãrã nici un pic de înfumurare, cu o bucurie tinereascã identicã cu aceea a sociologilor de varã din echipele sale de provincie, prezintã regelui sãptãmânal, în dosare imense, raportul echipelor. La români apropierea este mai mare decât la noi, nu doar între om ºi om, dar ºi între interesul general ºi putere. (László Németh 1935:137-138) Dupã apariþia acestui eseu al lui László Németh, ecoul lui în presa românã a fost destul de redus. Afarã de o recenzie a lui Octavian Neamþu în Sociologia Româneascã, nu am putut gãsi nimic de consemnat. Rezerva presei române nu o putem explica decât prin apariþia volumului de corespondenþã al lui Anton Golopenþia, care cuprinde o scrisoare adresatã lui Comarnescu de naturã sã lãmureascã motivele acestei tãceri: Doi dintre ei au scris impresiile lor: cât de pierdut e

Ardealul, cât de adormitã lumea din Ungaria ºi ungurii din Ardeal, cât de fãrã vlagã, fãrã ideal.

Au fost declaraþi spioni ai noºtri, vânduþi... dar gândul lor de a rãmâne pe aceeaºi linie pentru a zgâlþâi tineretul lor ºi a-l scula împotriva pãturilor care conduc, grandilocvente dar îngrijite doar de buna lor stare. E mai bine sã nu scriem despre ei, mai mult le îngreuiem situaþia. Deºi multe lucruri ar face sã fie traduse. Am avea ºi noi nevoie de oameni care sã vorbeascã în accente atât de sumbre de adormirea noastrã (Golopenþia, 1999, 62) Aceste relaþii au continuat ºi în urmãtorii ani. Ele au fost aprofundate de tineri ardeleni adepþi ai sociologiei gustiene. Nici dictatul de la Viena, nici condiþiile rãzboiului n-au afectat aceste legãturi. Doctrina lui Gusti continua sã fie comentatã ºi tehnica monograficã aplicatã în învãþãmântul sociologic maghiar. Numai totalitarismul comunist a reuºit anihilarea acestei legãturi, prin distrugerea sociologiei ºi marginalizarea, întemniþarea, asasinarea promotorilor ei din ambele þãri.

REFERINÞE BIBLIOGRAFICE Anton Golopenþia, Ceasul misiunilor reale, Ediþie îngrijitã, introducere ºi note de ªtefania Golopenþia, Biblioteca Memoriei, Editura Fundaþiei Culturale Române, Bucureºti, 1999 Anton Golopenþia, Restituiri, editor ªtefan Costea, Editura Ararat, Bucureºti, 1995 László Németh, Magyarok Romniban (Unguri în România) în TAN 1935, III-IV Henri H. Stahl, Amintiri ºi gânduri din vechea ºcoalã a monografiilor sociologice , Editura Minerva, Bucureºti, 1981 NOTÃ 1 Fragment dintr-un studiu mai amplu

73

ZOLTÁN ROSTÁS PH.D., conferenþiar la Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicarii a Universitãþii din Bucureºti, seful Catedrei de Antropologie Culturalã ºi Comunicare.

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare

Relaþiile româno-maghiare în anii 50- 60 MAGDOLNA CSEGEDI ANDREA VARGA

Motto: ...Aceasta scrie Lenin în legãturã cu copii gruzini, iar în Ardeal este destul de mare numãrul gruzinilor ...

În aceastã lucrare nu dorim sã prezentãm evoluþia generalã a situaþiei minoritãþii maghiare din România, ci încercãm sã prezentãm, schiþat, cum au tratat problema maghiarã politicienii români ai partidului comunist în scurta perioadã de la moartea lui Stalin ºi pânã la venirea la putere a lui Ceauºescu, cum s-a schimbat politica vizând minoritatea maghiarã în urma evoluþiilor relaþiilor de stat ºi de partid româno-maghiare. Ca urmare a cercetãrilor noastre am ajuns la concluzia cã, dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, poziþia adoptatã de guvernul de la Bucureºti în problema maghiarilor a depins de relaþia cu Budapesta, mai mult, s-a dovedit cã în aceºti ani, ºi chiar ºi mai târziu, în România problematica minoritãþilor este redusã la problematica maghiarã, liderii politici români dându-ºi seama cã aceastã minoritate de aproape 2 milioane nu poate fi nici vândutã, nici asimilatã. În urma politicii forþate a Moscovei de bunã vecinãtate relaþiile româno-maghiare pãreau a fi bune la prima vedere. În realitate însã existau probleme în relaþiile bilaterale a cãror rezolvare va dura încã mult timp. În anii 50 relaþia dintre Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi Rákosi Mátyás era destul de rece. Chiar dacã pare de necrezut, Dej îl considera pe Rákosi un naþionalist ºi ºovinist înrãit, pentru cã acesta foarte des arunca

S.P. nr. 97-98/2001

vorbe despre Ardeal cum cã acesta este un pãmânt strãmoºesc maghiar.

Moartea lui Iosif Visarionovici Stalin la 5 martie 1953, care a fost primitã cu consternare de toatã lumea comunistã, de fapt a deschis o nouã erã politicã ºi în þãrile satelite sovietice. Împrejurãrile au adus cã semnele schimbãrilor au apãrut cel mai repede ºi în forma cea mai intensã în Ungaria. Pe 4 iulie 1953, cu ajutorul sovieticilor, Adunarea Naþionalã a ales un nou guvern, cel condus de Nagy Imre. Dupã numirea lui Nagy Imre ca prim-ministru relaþiile dintre cele douã þãri pãreau sã se îmbunãtãþeascã. Nagy Imre fiind un comunist idealist, trateazã ºi relaþiile româno-maghiare altfel. Din aceastã cauzã în septembrie 1954 îi adreseazã o scrisoare lui Gheorghiu-Dej în care îi cere ca relaþiile dintre cele douã þãri sã fie îmbunãtãþite. Nagy Imre nu a þinut cont de faptul cã GheorghiuDej era un stalinist la fel de dogmatic ca ºi Rákosi, mai mult, Gheorghiu-Dej în acea perioadã încerca sã-ºi menþinã poziþia cu orice preþ,1 din aceastã cauzã scrisoarea va da roade mult mai târziu.

Scrisoarea lui Nagy Imre adresatã lui Gheorghiu-Dej în care cerea îmbunãtãþirea situaþiei dintre cele douã þãri va primi un nou rol când Rákosi ajunge din nou la putere cu ajutorul sovieticilor. Documentul care urmeazã doreºte a fi o ilustrare cum Rákosi,

74

Arhiva relaþiilor româno-maghiare care de români era considerat un naþionalist, Imre s-a opus desfiinþãrii oficiului de la Cluj.6 Cã ei considerã cã relaþiile între þãrile noastre încearcã sã explice naþionalismul lui Nagy sînt normale ºi bune, cã se pot ivi cîte odatã unele Imre: dificultãþi privind relaþiile de colaborare economicã,

În ziua de 6 aprilie 1955 a avut loc la Budapesta o întâlnire delegaþiei a C.C. al P.M.R. ºi conducerea Partidului celor ce muncesc din Ungaria.

Din partea C.C. al P.M.R. au fost tovarãºii: Emil Bodnãraº, Ianos Fazekas ºi Simion Bughici.

Din partea conducerii Partidului celor ce muncesc din Ungaria a fost tovarãºii: Mathias Rakosi, Erno Gero ºi Hegedus Andras2. ªedinþa a început la ora 11 ºi s-a terminat la orele 14,30. ªedinþa s-a desfãºurat în felul urmãtor: Tov. Bodnãraº începe prin a arãta cã la 16 septembrie Preºedintele Consiliului de Miniºtri de atunci al R.P.U. Imre Nagy a trimis prin intermediul lui Vas Zoltan, lui Gheorghiu Dej o scrisoare care conþine o serie de idei suprinzãtoare cu privire la relaþiile româno-maghiare.

Cã în aceastã scrisoare Imre Nagy aratã cã3: 1.- legãturile dintre þãrile noastre au slãbit tot mai mult .

2.- Cã cu timpul mai mult ne-am îndepãrtat decît ne-am fi apropiat de problemele noastre economice ºi politice .

3.- Cã nici pe linie pe partid ºi nici pe linie de stat nu existã dupã pãrerea lui Imre Nagy colaborarea necesarã ºi doritã .

4- Cã ar trebui sã se punã capãt rezervei ce se simte la fiecare pas în relaþiile celor douã þãri .

Tov. Bodnãraº aratã cã noi am rãspuns imediat verbal ºi am confirmat apoi în scris cã sîntem de acord sã ne întîlnim pentru a discuta problemele la care se referea Imre Nagy ºi cã ulterior la 6 octombrie 1955 am primit o scrisoare semnatã de tov. Farkas în care se aratã cã B.P. al partidului celor ce Muncesc este gata sã trimitã în cursul lunii noiembrie o delegaþie în frunte cu tov. Rakosi.

De la aceastã datã nu am mai avut nici un semn cu privire la aceastã întîlnire ºi cã cerem sã ne comunice atît pãrerea cu privire la conþinutul scrisorii care a surprins foarte mult B.P. al P.M.R., cît ºi cum rãmîne cu întîlnirea.

Tov. Rakosi arãta cã nimeni nu l-a împuternicit pe Nagy sã trimitã o astfel de scrisoare, cã ei nu au avut cunoºtinþã de ea, cã Nagy Imre care s-a dovedit acum ce este probabil a mai fãcut asemenea lucruri, ºi cã cu timpul vor ieºi la ivealã. Tov. Görö4 (sic!) ºi Hegedüs (sic!) confirmã cã B.P. a celor ce muncesc nu a avut cunoºtinþã de aceastã scrisoare.

Tov. Rakosi subliniazã mai departe cã Nagy Imre este un naþionalist5 cã el de pildã în problema oficiului de la Cluj a cãrei desfiinþare a fost cerute de tov. Bughici, au socotit cã aceasta este o problemã care priveºte excluvis (sic!) pe tovãrîºii romîni care sînt în drept sã hotãrascã cum cred ei cã e mai bine ºi cã Nagy

dar cã acestea se rezolvã totuºi în ultimã instanþã, ele însã nu sînt de naturã sã influenþeze ansamblul relaþiilor între R.P.R. ºi Ungaria care se desfãºoarã în condiþii prielnice.

Tov. Bughici aratã cã desfiinþarea oficiului de paºapoarte din Cluj nu este o cerere a lui personalã cã M.A.E. al R.P:R. a formulat aceastã cerere pe baza hotãrîrii ºi a indicaþiilor Biroului Politic ºi a Guvernului romîn.

Tov. Bughici aratã cã cu toate insistenþele Guvernului R.P.R. ca oficiul sã fie desfiinþat ºi cã cu toate cã tovarãºii maghiari au arãtat cã sînt de acord cu desfiinþarea oficiului, el continuã sã funcþioneze ba mai mult la 2 aprilie a organizat ºi o recepþie la Cluj, la care au fost invitaþi ºi primii secretari ai regionalelor de partid din Tg.Mureº, Hunedoara, Cluj.

Ar putea sã existe o singura justificare pentru menþinerea acestui oficiu ºi anume dacã se intenþioneazã sã se menþie iluzii ºi speranþe cã problema Transilvaniei nu e definitiv rezolvatã.

Dar noi nu putem accepta asemenea intenþii, noi le considerãm dãunãtoare nu numai pentru R.P.R. dar ºi pentru R.P.U. ºi nu numai dãunãtoare pentru aceste 2 þãri, dar dãunãtoare pentru întregul nostru lagãr.

Menþinerea speranþelor revizioniste este în folosul numai a duºmanilor noºtrii.

Tov. Fazekas subliniazã cã existenþa acestui oficiu ajutã burghezia maghiarã în agitaþia ei naþionalistã ºovinã ºi cã oficiul îºi asumã parcã rolul de a supraveghea cum sînt respectate drepturile minoritãþii maghiare în Transilvania.

Mai departe tov. Bughici aratã cã M.A.E. al P.R.P. a primit prin intermediul Ambasadei R.P.U. din Bucureºti o cerere oficialã pentru a se pune la dispoziþia unor cartografi unguri care lucreazã la un atlas geografic o hartã a regiunii Autome Maghiare care urmeazã sã fie pusã ca anexã la harta R.P.R. Tov. Bughici întreabã este oare Regiunea Autonomã Maghiarã o anexã a R.P.R. sau parte integrantã a R.P.R.?

De asemenea tov. Bughici aratã cã asemenea probleme sînt folosite de duºmani noºtrii ºi citeazã un pasaj dintr-un articol scris de un ziarist francez care subliniazã permanentul dezacord ce existã între R.P.R. ºi Ungaria cu privire la Transilvania.

Tov. Rakosi, Görö si Hegedüs se aratã surprinºi de faptul cã oficiul din Cluj nu este încã desfiinþat. Tov. Hegedüs aratã cã B.P. a discutat aceasta problemã ºi la 2 februarie 1955 a hotãrît ca sã se cadã de acord ca oficiul din Cluj sã fie desfiinþat întrucît aceasta este o problemã care priveºte pe tov. romîni.

Cã problema minoritãþii maghiare din Tran-

75

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare silvania este o problemã internã a R.P.R. Tov. Rakosi a arãtat cã înainte de ºedinþa B.P. au fost unii tovarãºi care au fost cuprinºi de enervare cu privire la cererea romîni ca Imre Nagy care e stãpînit de concepþii naþionaliste a fost împotriva desfiinþãri oficiului ºi a cerut ca în schimb sã se formuleze cererea deschiderii unui consulat la Tg. Mureº, dar B.P. a respins asemenea pãreri.

Cu privire la cererea hãrþii Reg. Autonome Maghiare tov. Rakosi a spus cã asta este analfabetism politic în formã naþionalistã.

De asemenea a subliniat cã educarea ungurilor din Romînia pentru socialism este o chestiune a Romîniei.

Tov. Görö a subliniat cã cererea cu harta este o greºealã cã Ministerul de Externe al R.P.U. ºi Ambasada Ungarã din Bucureºti nu au trebuit sã dea drumul la o asemenea cerere cã harta dovedeºte cã Ambasada R.P.U. din Bucureºti munceºte just ºi a întrebat ce pãrere avem despre tov. Patachi (sic!) la care tov. Bughici a rãspuns cã avem o pãrere bunã.

Tov. Görö a arãtat mai departe cã e bine cã s-a rezolvat problema vizelor cã aceastã uºurare a avut un efect foarte bun, ºi cã la adunare la uzina Csepel unde a fost prezent a vorbit cu cîþiva muncitori care au fost la rude ºi care ºi-au manifestat bucuria cã li s-a oferit aceastã posibilitate.

Mai departe tov. Rakosi a arãtat cã Nagy a încercat de fapt sã restaureze capitalismul, sã împîngã Ungaria pe drumul lui Tito, cã Nagy era împotriva industrializãrii ºi colectivizãrii ºi cã prin concepþiile lui naþionaliste mergea pe linia încordãrii relaþiilor cu þãrile prietene.

A luat apoi cuvîntul Tov. Bodnãraº.

Tov. Bodnãraº a arãtat cã problema este mai adîncã ºi nu se limiteazã numai la faptele amintite pînã acum. În timp ce la 16/9 Nagy Imre trimite scrisoarea la Bucureºti intervine însã o serie de alte chestiuni ºi aratã anume despre ce este vorba. În jurul lui 25-27/9 Tov. Valter Roman care se afla la Budapesta într-o delegaþie hidrotechnicã este chemat de tov. Rakosi. Tov. Rakosi are cu Valter Roman o discuþie care în rezumat, dupã cum ne-a comunicat imediat Valter Roman, s-a desfãºurat astfel.7 Tov. Rakosi vorbind despre relaþiile romînomaghiare a arãtat cã el le considerã normale dar reci, cã înainte erau mai strînse, amicale, calde cã aºa cum ele sînt astãzi nu e bine, cã doreºte reînnoirea acestor relaþii în special pe linie economicã.

Vorbind despre Sovromuri a arãtat cã e justã mãsura privind desfiinþarea lor ºi cã pe linia colaborãrii între R.P.R. ºi Ungaria ar fi bine sã se facã societãþi romîno-maghiare.

De asemenea tov. Rakosi a anunþat ideia unei colaborãri mai strînse între Romînia, Ungaria ºi Cehoslovacia întrucît economia acestor þãri se completeazã iar pe de altã parte propaganda

S.P. nr. 97-98/2001

duºmãnoasã nu ar mai putea sã vorbeascã despre dependenþa de U.R.S.S. Cã doreºte o întîlnire personalã cu tov.

Gheorghiu Dej pentru rezolvarea acestor probleme.

Mai departe tov. Rakosi a arãtat lui Valter Roman cã problema Transilvaniei îl frãmîntã mult, cã a fost la Stalin propunîndu-i ca o parte a Transilvaniei sã revine Ungariei ca prin actul de la 23 august a înþeles cã aceastã soluþie nu poate fi acceptatã ºi cã a mai fãcut încercãri pentru rezolvarea problemei Transilvaniei în preajma Conferinþei de la Paris ca o parte a Transilvaniei sã revinã Ungariei8.

Cã tot în preajma Conferinþei de pace, fiind la Londra a tatonat atitudinea lui Atlee9 în aceastã chestiune ºi cã a observat din spusele lui Atlee cã englezilor le-ar pãrea foarte bine ca în chestiunea Transilvaniei sã continuie sã existe divergenþe între Romînia ºi Ungaria, cã a renunþat atunci sã mai insiste asupra acestor probleme întelegînd cã în acele condiþii cînd nu se ºtia încã definitiv pe ce drum va apuca Romînia ºi Ungaria nu se putea pune problema teritorialã dar acum cînd amîndouã þãri pãºesc pe drumul construirii socialismului considerã cã aceastã problemã s-ar putea ºi rezolva într-un spirit frãþesc.

Desigur în nici un caz nu se gîndeºte sã puie aceastã problemã în mod deschis, dar ca între fraþi aceastã problemã s-ar putea totuºi discuta în vederea dacã existã posibilitãþi de înþelegere.

Tov. Bodnãraº a rugat pe tov. Rakosi sã lãmureascã ce pãrere are asupra problemelor raportate de Valter Roman.

De asemeni Tov. Bodnãraº a arãtat cã conducerea partidului nostru a fost surprinsã de douã lucruri.

1.-Cum a putut tov. Rakosi sã discute asemenea chestiuni cu un tovar㺠care nu avea acest mandat, care se gãsea la Budapesta pentru problema hidrotechnice, care nu face parte din conducerea Partidului.

2.-Cum a putut tov. Rakosi sã discutã în felul acesta problema Transilvaniei.

Mai departe tov. Bodnãraº a arãtat cît de neplãcut impresionatã a fost delegaþia romînã care participã la sãrbãtorirea celei de a 10 aniversãri a eliberãrii Ungariei cînd cu prilejiul recepþiei la tov.

Dobi Istvan Preºedintele Consiliului Prezidenþial, tov.

Rakosi de faþã fiind tov. Vorosilov ºi alþii delegaþi în afarã de delegaþia romînã, tov. Rakosi ridicînd un pahar cu vin Tokai s-a adresat tov. Vorosilov arãtînd spre ºeful delegaþiei romîne cu cuvintele Acesta e vin Tokai. Romîni au vrut sã cucereascã ºi sã anexeze ºi regiunea Tokaiului de dragul vinului.

Tov. Bodnãraº a amintit tov. Rakosi cît de promt, energic ºi de nemulþumit a ripostat tov.

Vorosilov la auzul acestor cuvinte.

Tov. Bodnãraº a arãtat cã în problema tratatului de pace tov. maghiari nu au luat o atitudine deschisã, clarã fãrã echivoc.

76

Arhiva relaþiilor româno-maghiare Tov. în legãturã cu atitudinea unor tovarãºi maghiari în legãturã cu Transilvania, tov. Bodnãraº a minþit de faptul cã la partea maghiarã s-au vãzut afiºe din care reieºea cã Tg. Mureº este un provincila al Ungariei, cã în filmul închinat revoluþiei din 1848 din Ungaria apar cuvintele lui Kosut (sic!) cã Ardealul este inima Ungariei ºi cã fãrã Ardeal Ungaria nu poate trãi.

La cele spuse de tov. Bodnãraº tov. Rakosi a arãtat cã într-adevãr a avut o discuþie cu Valter Roman pe care îl cunoaºte din Moscova.

Cã în problema desfiinþãrii Sovromurilor el a afirmat cã una din considerentele acestei mãsuri era de a dezarma propaganda duºmãnoasa ºi cã considera acest lucru valabil. În ceea ce priveºte soc. romîno-maghiarã ei le-au considerat într-adevãr utile ºi cã ar fi existat ºi un sfat a tov. Mikoian în aceasta problemã.

Dar tov. romîni sã nu considere cã Ungaria vrea sã facã export de capital cã noi ungurii nu avem suficient pentru noi. În ce priveºte discuþia cu Atlee tov. Rakosi a mai dat unele amãnunte precizînd cã aceastã discuþie nu a avut-o el singur cu Atlee, ci dupã cum sa prezentat atunci situaþia el fãcea parte dintr-o delegaþie condusã de Nagy Ferentz (sic!), cã într-adevãr a vorbit cu Atlee dar cu privire la politica lui Benes de expulzare.

Ungaria ºi Cehoslovacia vrînd sã oblige pe Atlee sã ia o atitudine deschisã împotriva politicii ºovine a lui Benes. În continuare tov. Rakosi a arãtat cã într-adevãr au avut loc discuþii cu Stalin în problema Transilvaniei înainte de încheierea tratatului de pace în sensul arãtat, cã atunci problema a rãmas deschisã cã într-adevãr au socotit cã revenirea la Ungaria a unei parþi a Transilvaniei ar fi o soluþie a problemei cã în aceastã direcþie au fãcut ºi demersuri directe dar cã mai tîrziu spune tov. Rakosi ne-am convins cã hotãrîrea luatã în problema Transilvaniei prin tratatul de pace este justã.

Intervine tov. Görö care aratã cã într-adevãr în trecut punctul de vedere al partidului maghiar a fost acela arãtat de tov. Rakosi cã în 1944-1945 întradevãr au ridicat problema în sensul arãtat de tov.

Rakosi dar mai tîrziu ne-a devenit clar, cã a pune problema aºa ar fi extrem de dãunãtor, cã punctul de vedere al tovarãºilor romîni este just, cã problema Transilvaniei trebuie consideratã rezolvatã pentru totdeauna ºi fãrã rezerve.

Cã principalul este ca problema Transilvaniei este în fond just rezolvatã.

Tov. Rakosi luînd cuvîntul a subliniat cã problema Transilvaniei trebuie consideratã închisã prin cum a fost rezolvatã, cã ne-am dat seama cã ºovinismul nu poate fi satisfãcut ori cîþi kilometri de teritoriu iai da. În ceea ce priveºte declaraþia lui Valter vã rog sã nu-l credeþi.

Tov. Görö aratã cã problema ungurilor din Romînia este problema a P.M.R. dupã cum situaþia ungurilor din Cehoslovacia este o chestiune a partidului ceh, dar cã în ce priveºte felul cum trãiesc ungurii acest lucru nu este indiferent.

Este adevãrat cã o atitudine deschisã în problema tratatului de pace nu s-a produs, dar în cadrul istoriei partidului nostru care este în curs de elaborare va fi un capitol aspectul cu privire la tratatul de pace, în acest capitol se va trata problema clar ºi cã tratatul de pace în fond este justã.

Tov. Rakosi subliniazã cã interesul faþã de populaþia maghiarã îºi are explicaþia ºi aceea cã e foarte necesar sã ºtiu cum gîndesc oamenii cã aceste gînduri le expun în scrisorile pe care le trimit în Ungaria ºi asta influenþeazã asupra oamenilor noºtrii.

Dupã aceia a luat cuvîntul tov. Fazekas care a subliniat felul cum se manifestã concepþiile naþionaliste în domeniul literaturii, istoriei si presei.

A citat unele pasagii din raportul tov. Rakosi þinut la Congresul Partidului din 1946 raport care a fost reeditat în 1952 precum ºi pasagii din lecþia pe care tov. Rakosi a þinut-o în 1954 la ªcoala superioarã de partid, pasagii în care sub diferite forme se ridicã problema Ardealului. În continuare aratã cã în ziarul Szadad Nep a fost publicat un articol intitulat Amintirea glorioasã a luptei pentru libertate Bocskai . În acest articol scris la 15 octombrie 1954, gãsim pasajul cã scutul cel mai puternic al trainicei naþiuni maghiare este Ardealul .

Pasagii asemãnãtoare au fost publicate ºi în Magyar Nemzet în anul 1954. cine sã se punã în fruntea Ardealului citadela de salvare maghiarã?

Iar Gazeta literara ocupîndu-se de lipsa de preocupare ce existã cu privire la scriitorii maghiari din provincie aratã în acelaºi timp cã existã plîngeri ºi din partea scriitorilor maghiari din Ardeal ºi cã acestea sînt plîngeri de frate.

De asemenea citeazã unele pasagii dintr-o poezie a lui Konyo Lajos, din numele lui Martz Sigmonda Vameºul dintr-o scrisoare publicã a lui Ady Endre adresatã unui redactor din Cluj în 1953 în care se spune fãrã Ardeal nu este Ungaria cãci Ardealul a fost întotdeauna Ungaria adevãratã .

La cele de mai sus Tov. Rakosi, Görö ºi Hegedus au remarcat cã unii din scriitorii citaþi fac unele greºeli cã au greutãþi cu dînºii ºi cã ziarul Magyar Nemzet este un ziar independent, dar au recunoscut cã este vina Partidului care nu executã un control serios asupra publicaþiilor.

Tov. Görö este de acord cã a fost greºalã cã sau reeditat în 1952 discursul tov. Rakosi în care sub diferite forme este pusã problema Ardealului. În legãturã cu pasagiile privind Ardealul articolul în Amintirea glorioase a luptei pentru libertate Bocsteai (sic!) .

Tov. Görö aratã cã aceasta este istorie ºi cã

77

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare lucrurile nu pot fi prezentate altfel de cît cum au fost.

Tov. Rakosi a mai adãugat cã interesul faþã de scriitori maghiari din Ardeal îl considera justificat ºi cã socotea ca o lipsã cã nu s-au ocupat suficient de aceasta.

La aceasta tov. Fazekas a fãcut remarca cã problema scriitorilor maghiari priveºte exclusiv R.P.R. la care tov. Rakosi nu a mai rãspuns nimic( )10.

Nici opinia publicã din Ungaria, nici cea din România nu trebuiau sã afle problemele dintre cele douã þãri. Tocmai din aceastã cauzã, a stârnit o mare uimire apariþia unui articol scris de Pándi Pál în Szabad Nép, cotidianul central al Partidului Muncitorilor Maghiari, la 15 septembrie 1956, în care autorul înºira o serie de nedreptãþiri ºi probleme nerezolvate ale minoritãþii maghiare.

Conducerea de partid din România a fost consternatã de faptul cã în cotidianul partidului aºa-zis frate a putut sã aparã o criticã mascatã la adresa politicii duse de autoritãþile române faþã de minoritãþi. Articolul prezintã importanþã din douã puncte de vedere. În primul rând, în urmãtoarele douã decenii nu va mai apãrea nici un articol care sã trateze deschis problemele minoritãþilor maghiare din România, iar în al doilea rând, evoluþiile din urmãtorii ani printre altele comportarea pãrþii române la vizita lui Kádár au arãtat cã reacþia Bucureºtiului este mai sensibilã la orice criticã directã adusã la politica dusã faþã de minoritãþi.

Congresul al XX-lea al PCS din februarie a nedumerit conducerea românã, pe când pe cea maghiarã a încurajat-o. Evenimentele din Budapesta au avut ºi aici un oarecare efect. Vara fierbinte a anului 1956 i-a obligat tot mai mult pe conducãtorii români sã înceapã tratative cu conducãtorii maghiarilor.

La sfârºitul lunii august Miron Constantinescu negociazã cu reprezentanþii ungurimii din Cluj-Napoca. Însã întrevederile se încheie cu rezultate slabe, pentru cã maghiarii nu se mai mulþumesc cu câteva mãsuri de faþadã .

Din aceastã cauzã sunt nevoiþi sã facã câteva compromisuri pentru satisfacerea intelectualitãþii maghiare. Se repun în funcþiune ºcolile teoretice în câteva oraºe din Ardeal, la nivel

S.P. nr. 97-98/2001

de secþii. Ca urmare, în anul ºcolar 1956/1957, secþiile cu predare în limba maghiarã se înmulþesc. Din nou se poate da admitere în limba maghiarã la Institutul Agricol din ClujNapoca, deºi pentru anul 1955/1956 nu a fost anunþatã admitere, ca ºi la anumite secþii ale Institutului Politehnic. Începând cu anul urmãtor a fost aprobatã înfiinþarea mai multor reviste, printre care Korunk ºi Napsugár. În cadrul întrevederilor mai mulþi au cerut ca partidul sã repunã în funcþiune Alianþa Popularã Maghiarã sau sã aprobe funcþionarea unei alte organizaþii de apãrare a drepturilor. Bineînþeles cã aceste cerinþe au fost refuzate.

Evenimentele din Ungaria au cauzat fricã ºi haos în cadrul partidului. Din rapoartele ambasadorului român la Budapesta, I. Popescu-Puþuri, se înþelegea clar cã românilor le era teamã. Potrivit aprecierilor, revoluþia ungarã era catalogatã ca fiind antiromâneascã, deci naþionalistã, iredentistã, chiar ºi antisemitã la început. La fel ca ºi în Iugoslavia deºi într-o mãsurã diferitã ºi în politica românã a apãrut efectul Trianon , adicã teama de reaprinderea sentimentului naþional al ungurilor dupã înfrângerea de la Trianon. Conducerea românã era îngrijoratã nu numai pentru integritatea teritorialã a României, adicã pentru Ardeal, ci ºi pentru propriul sistem. Mii de români ºi maghiari din Bucureºti, Iaºi, Timiºoara ºi Cluj-Napoca îºi exprimau simpatia faþã de revoluþia izbucnitã în Ungaria. Documentele recent dezvãluite din Arhivele bucureºtene dovedesc îngrijorarea imensã a conducerii române, o teamã nu numai faþã de unguri, ruºi, ucrainieni etc., dar ºi faþã de propria naþiune. Ambasadorul iugoslav la Bucureºti, în raportul sãu trimis la Belgrad la 6 noiembrie, relateazã cu exactitate experienþele ºi observaþiile sale din Bucureºti.

Printre altele a scris: În cadrul poporului ºi pentru unii dintre membrii partidului evenimentele poloneze ºi maghiare au stârnit mari speranþe. Aceasta a coincis cu vizita lui Gheorghiu-Dej în Iugoslavia. În Belgrad au

78

Arhiva relaþiilor româno-maghiare sperat cã îºi vor influenþa conducerea sã îºi schimbe politica. Ambasadorul iugoslav a mai consemnat cã refuzul hotãrât iniþial a fost schimbat cu o poziþie de tranzit, mai retrasã, dar ºi în aceastã perioadã au fost amintite mult mai multe elemente negative în legãturã cu evenimentele din Budapesta. În opinia ambasadorului iugoslav schimbarea a apãrut în ziua de 2 noiembrie când Nagy Imre a cerut ajutor, când au început din nou sã sublinieze tendinþele antirevoluþionare ºi actele criminale ale revoluþionarilor . În opinia ambasadorului iugoslav, aceastã situaþie a determinat trei tipuri de reacþii: a reaprins sentimentul tradiþional anti-maghiar al românilor, a fost adoptatã o politicã maleabilã, au fost mãrite salariile manifestanþilor feroviari din Bucureºti ºi au fost luate mãsuri sociale care sã previnã o eventualã revoltã ºi mãsuri severe de securitate pentru intimidarea adepþilor exemplului maghiar .

Din sursele din Arhivele române reiese chiar mai mult. Pe data de 30 octombrie 1956 în România aproape cã s-a declarat stare de urgenþã.

România a aprobat public invazia sovieticã a Ungariei, dar acest lucru nu a fost menþionat de prea multe ori, deoarece aceastã invazie cauza sentimente mixte în România care dorea independenþã. Simpatia cu revoluþia maghiarã s-a împerecheat cu un puternic sentiment anti-sovietic, studenþii cerând la manifestaþii încetarea predãrii obligatorie a limbii ruse. Ocupaþia militarã rusã a cauzat o uºurare evidentã, pe de o parte, deoarece, precum s-a spus atunci, cauza Ungariei ºi a socialismului totuºi nu a pierit. Pe de altã parte erau conºtienþi de faptul cã spaþiul politic român poate fi lãrgit doar dacã se retrag trupele ruse din România. La întâlnirea româno-sovieticã dintre prim-miniºtrii (26 noiembrie 3 decembrie 1956) s-a realizat un acord conform cãruia, în funcþie de evoluþia internaþionalã a situaþiei, se va lua în considerare problema retragerii trupelor sovietice din România. Retragerea trupelor a

avut loc în vara anului 1958, prin acest pas Uniunea Sovieticã recunoscând oficial cã în România realizãrile sistemului socialist nu s-au clãtinat, conducerea românã este solidã ºi s-a dovedit a fi un aliat de încredere. ªtiind toate acestea putem înþelege de ce GheorghiuDej a fost întru totul de acord, ºi a urmat exact directivele dure ºi necruþãtoare ale lui Hruºciov în a-l face pe Nagy Imre þap ispãºitor. Pe lângã asta putem lua în considerare ºi preocuparea personalã a lui Gheorghiu-Dej, deoarece dupã 1953 puterea lui s-a clãtinat de mai multe ori. Potrivit unor surse, GheorghiuDej ºtia sigur cã Hruºciov îl considera un stalinist dogmatic ºi plãnuia sã-l schimbe. Nu este deci o întâmplare cã Gheorghiu-Dej, pe 14 decembrie 1956, a spus urmãtoarele consilierului sovietic V.F. Nicolaiev: ...În opinia noastrã Nagy Imre, acest inamic de neiertat al poporului maghiar ºi al socialismului, nu putea sã rãmânã în Ungaria, pentru cã în jurul lui s-ar fi concentrat elementele inamice... Nu intenþionãm sã-l þinem pe Nagy Imre toatã viaþa lui în România. De îndatã ce puterea popularã democraticã se va consolida, o sã-l predãm tovarãºilor maghiari ºi sunt convins cã pentru crimele care au fost comise va fi spânzurat.

Dupã 4 noiembrie 1956 conducerea românã de partid s-a grãbit sã ajute printre primii Guvernul Revoluþionar al Muncitorilor ºi Þãranilor, guvernul marionetã impus poporului maghiar de cãtre sovietici. În cadrul vizitei sale la Budapesta pe data de 22-23 noiembrie Gheorghiu-Dej, prim-secretar al Partidului Muncitoresc, i-a propus ajutor imediat ºi concret lui Kádár. Reprezentanþii celor douã þãri au cãzut de comun acord cã Ungaria va primi un credit de produse în valoare de 40 de milioane de ruble. În acest acord partenerul român a promis cã în urmãtorul an va satisface cerinþa de credit de 20 de milioane de ruble. (Aceastã din urmã promisiune nu a fost îndeplinitã de Bucureºti.)

Gheorghiu-Dej, în cadrul vizitei sale din noiembrie, s-a oferit sã ajute la rezolvarea

79

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare problematicii grupului Nagy Imre, ceea ce însemna cã era de acord sã gãzduiascã gruparea revizionistã pânã când se va lua o decizie supremã pentru soarta grupului.11 Dupã 4 noiembrie 1956 Ungaria a intrat într-o izolare diplomaticã totalã. Conducerea maghiarã, care la început era într-adevãr fãrã putere ºi era aservitã toanelor sovieticilor, voia cu orice preþ sã dizolve aceastã izolare diplomaticã. Singura cale de rezolvare era aceea de a arãta interes þãrilor socialiste, prietene în dezvoltare. Prima datã, ideea negocierilor guvernamentale românomaghiare a fost adusã, în mai 1957, de Sebes István, Secretar de Stat al Ministerului de Externe. Dupã aceasta Aurel Almãºan, Secretar de Stat al Ministerului de Externe al RPR, cu ocazia vizitei sale la Budapesta în august 1957 a invitat în numele guvernului sãu o delegaþie a guvernului maghiar la Bucureºti.

Dupã vizita în România a delegaþiei maghiare, mulþi au crezut cã un nou capitol va începe în istoria celor douã state. Nu putem sã uitãm de faptul cã delegaþia condusã de Kádár János a afirmat în februarie 1958 cã: Vã spunem clar cã nu avem nici o revendicare teritorialã. Considerãm cã Ungaria are destul pãmânt ºi popor cu care sã-ºi clãdeascã propria þarã socialistã. Din aceste cuvinte conducerea de partid din România a putut concluziona cã Budapesta a renunþat la maghiarii din Ardeal ºi la intervenþia pentru a soluþiona eventualele probleme ale maghiarilor din Ardeal.

Delegaþia de partid ºi guvernamentalã din 1958 a lãudat public partidul român pentru politica dusã faþã de minoritãþi. Acest lucru nu prea liniºtea conducerea românã deoarece diferitele delegaþii, nu doar în Vest ci ºi în Est, au fost des întrebate ce se întâmplã cu adevãrat în Ardeal. Conducerea partidului român era de pãrere cã ungurii plâng întruna pentru pierderea Ardealului . ( ) Tov. Ghizella Vass: ( )În þarã acolo, în presã, în ziare în discuþiile deschise se vorbeºte ce e cu Ardealul. Pe ei nu-i intereseazã ce scop avem acolo, cum am fãcut cu universitatea, pe ei îi intereseazã

S.P. nr. 97-98/2001

bogãþiile Ardealului. Tovarãºii din conducerea partidului nu discutã aceste lucruri, dar jos le încurajeazã.

Un ziarist îºi permite sã-l întrebe pe tov.

Podramur, ce aþi fãcut la Cluj, de ce aþi desfiinþat universitatea maghiarã, vã rog sã transmiteþi guvernului romîn cã noi nu sîntem de acord. Cum îºi permite el asemenea lucru.

Problema unificãrii universitãþilor din Cluj, cred cã tovarãºii ar trebui sã cunoascã aceastã problemã. Cred cã asupra acestei chestiuni meritã o discuþie importantã. Trebuie sã le spunã cã la noi în þarã nu am avut probleme, au fost o serie de elemente care erau naþionaliste ºi care au acuzat.

Cine a încurajat aceste elemente, acestea au fost încurajate din Ungaria, ei nu au avut aliaþi la noi în timpul contrarevoluþiei, ei nu au reuºit sã facã ceea ce au mizat în timpul contrarevoluþiei.

Problema aceasta a Ardealului a ajuns sã-l intereseze ºi pe ziarul Le Monde la Paris. ªi ei au început sã se intereseze de acest lucru.

Tov. Gh. Gheorghiu Dej: Ministrul de Externe francez i-a dat sarcina ambasadorului francez la Bucureºti sã se intereseze ce este cu universitatea de la Cluj, cã are informaþii din sursã sigurã de la Budapesta care spune cã acest lucru ar fi produs surescitare în aceastã chestiune.

Tov. Ghizela Vass: Îngrijoraea conducerii partidului Socialist Muncitoresc din Ungaria cã ne bate de la marxism, a dat apã la moara cercurilor din strãinãtate.

La Praga ataºatul miliar al ambasadei maghiare spune tov. Vidraºcu, ce se petrece tovarãºe la voi la Cluj, se sinucid oamenii.12 A doua zi îi spunem, ºtii cã relaþiile noastre cu þara voastrã sînt proaste.

Dar pe ce bazã, întreabã tov. Vidraºcu. Acesta spune nu ºtiu.

Tovarãºul nostru Lãzãrescu a fost în China ºi îl întreabã un tovar㺠chinez care este situaþia cu Transilvania, ce voi o stãpîniþi numai de 40 de ani.

Tovarãºul Lãzãrescu i-a fãcut o expunere despre felul cum e cu Ardealul, dupã aceea tovarãºul chinez ºi-a cerut scuze. În problemele economice trebuie sã atrag atenþia cã tavarãºii maghiari umblã ºi pe la tovarãºii sovietici sã se plîngã cã relaþiile economice cu Romînia merg prost, volumul de schimb este mic, iar tovarãºii ne întreabã, ce aveþi voi cu ungurii, de ce sînt relaþiile aºa de proaste.

Problema hotarelor o serie de activiºti de partid ºi de stat o discutã deschis, spun cã Oradea le aparþine lor, dar cã acum nu este cazul sã se discute asemenea probleme. Discutã lucrãtorii de stat, lucrãtorii de partid. Este bine cã se þine aceastã ºedinþã ca sã fie informat tovarãºii ºi sã ºtie despre aceste probleme.

Aici trebuie sã spunem cã nici ºeful misiunii diplomatice maghiare la Bucureºti, tov. Keleti, nu duce munca în spiritu întãririi ºi ajutorului reciproc între

80

Arhiva relaþiilor româno-maghiare þãrile noastre, el duce o muncã de dezinformare a guvernului sãu, de a cãuta elemente naþionaliste. ( ) Veþi vedea cã toate vizitele lui Keleti în þarã, le face în Ardeal, el nu viziteazã alte regiuni.

Preocupãrile lui sînt preocupãri care nu ar trebui sã le aibã. ( ) Tov. Gh. Gheorghiu Dej: Kadar ºi Kaloy (sic!) cînd au fost aici au fãcut o declaraþie cã nu au nici o pretenþie în legãturã cu graniþele, aceasta rãmînînd ca o problema închisã.

Tov. Bunaciu Avram: Noi am comandat tovarãºului Pogãceanu ca atunci cînd se întîlnesc cu asemenea ocazii, li se pot rãspunde: ce tovarãºi aveþi dvs. alte pãreri, faþã de ceea ce a declarat tov. Kadar.

Noi nu sîntem în situaþia de a ne apãra. Acest lucru am vrut sã-l recomand ca sã nu cãdem în greºeala de a confunda elementele naþionaliste cu partidul.

Tov. Gh. Gheorghiu Dej: Chiar tovarãºul Maroºan în discuþia cu studenþii a spus, dar ce, credeþi cã mie nu-mi pare rãu de Ardeal, pe mine nu mã doare sufletul, eu nu sînt maghiar13( ) .

Anul 1959 a rãmas o datã întipãritã în amintirea colectivã a minoritãþii maghiare din România, ca urmare a faptului cã s-a desfiinþat Universitatea Bolyai. Iar dacã facem un bilanþ al anilor 50, vom ajunge la o concluzie tristã: în urma schimbãrii politicii partidului comunist faþã de minoritatea maghiarã la sfârºitul deceniului viitorii ingineri, juriºti, economiºti, precum ºi viitorii reprezentanþi ai altor ºtiinþe nu mai puteau sã înveþe în limba lor maternã.

Au dispãrut majoritatea liceelor ºi ºcolilor autonome maghiare. Curând a devenit clar pentru mulþi cã prin aceste mãsuri asigurarea rezervelor intelectualitãþii maghiare era în pericol...

Ambasadorul maghiar la Bucureºti trimitea cu regularitate rapoarte la Budapesta în legãturã cu unificarea universitãþii, deci conducerea maghiarã era relativ informatã în privinþa situaþiei acesteia.14 La a II-a conferinþã a Alianþei Uniunilor Studenþeºti din Republica Popularã Românã, în urma comunicatului referitor la unificarea ºcolilor române ºi maghiare am ajuns la cunoºtinþa unor erori interne extrem de surprinzãtoare pe care nu vreau sã la menþionez aici datoritã faptului cã sunt confidenþiale, deºi aceasta este tema prezentului raport.

Pe aceastã cale vã comunic ceea ce am auzit, menþionând cã nu pot verifica autenticitatea acestor ºtiri. (Nici nu trebuie sã vã spun, cât mi-aº dori ca cele de mai jos sã nu fie adevãrate.) În jurul zilei de 10 martie soþia ataºatului de presã, Kádár Kálmán, era internatã într-unul dintre

spitalele din Bucureºti. Acolo a cunoscut-o pe Frakas Gizella, sora tovarãºului Fazekas János. Dupã spusele tovarãºei Kádár, printre altele, Farkas Gizella a afirmat urmãtoarele: Într-una dintre seri fratele meu, János, a venit foarte nervos acasã. L-a luat în braþe pe fiul lui mai mic, ºi i-a spus: Fiule, tu nu o sã mai mergi la ºcoalã maghiarã . Când sora ºi nevasta tovarãºului Fazakas l-au întrebat pe acesta ce s-a întâmplat, el a povestit cã tovarãºul Gheorghiu-Dej i-a spus în faþã cã în decurs de un an toate ºcolile maghiare vor fi desfiinþate. Tovarãºul Fazakas nu a fost de acord cu acest lucru spune Gizella , la care tovarãºul Gheorghiu-Dej i-a replicat: Tu taci din gurã, nu te da maghiar, cã o sã plãteºti pentru asta. Bãiatul tãu ºi acum merge la ºcoalã maghiarã . Tovarãºul Fazakas a rãspuns cã el nu poate fi intimidat ºi cât timp în România vor exista ºcoli maghiare, copii lui vor merge acolo. Fazakas Gizella a mai adãugat, cã sunt pregãtiþi ca Fazakas János sã fie molestat, ca ºi Petru Groza despre care se ºtie cã era prietenul ungurilor. Fratele meu nu-ºi va trãda niciodatã ungurii, cum a fãcut Málnási, care pentru o funcþie ºi-a schimbat ºi numele. a spus Farkas Gizella.

Cu o altã ocazie un profesor al spitalului i-a spus urmãtoarele tovarãºei Kádár: Mi-e teamã, cã în curând o sã ne certãm adicã cele douã þãri din cauza desfiinþãrii ºcolilor maghiare din România. Vor sã termine cu aceastã mare problemã printr-o singurã hotãrâre guvernamentalã, cum au fãcut cu desfiinþarea practicii private a medicilor. (...)Dupã spusele unui tovar㺠din Bucureºti ºedinþa profesorilor universitari ºi a studenþilor din Cluj-Napoca a avut o desfãºurare dramaticã. ªedinþa plenarã care a þinut mai multe zile a fost condusã de tovarãºul Ceauºescu, membru al CP, secretar al CC. Se spune cã l-a întrerupt pe profesorul universitar Balogh Edgár, l-a mustrat, ºi a folosit la adresa lui expresii ca: Dumneata încã tot aici ai rãmas..., nu înþelegi nici problemele de bazã ale marxismului ºi astfel de oameni ne educã tineretul... Se mai spune cã ºi cuvântãrile profesorilor universitari Nagy István ºi Szabédi László au fost întrerupte cu expresii jignitoare, fãrã rãbdare, de mai multe ori. Într-una dintre pauze, Szabédi László, care în opinia multora este cel mai proeminent personaj în sens progresiv al ungurimii din România, stãtea de vorbã cu mai multe persoane în holul universitãþii. La reînceperea ºedinþei tovarãºul Ceauºescu l-a rugat pe Szabédi László sã iasã la masa prezidenþialã ºi sã povesteascã despre ce a vorbit în capãtul holului cu colegii lui.

Se spune cã afirmaþiile despre unificare sunt primite în general cu aplauze pentru simplul fapt cã nu se poate face nimic. Nimeni nu riscã sã fie exclus de la universitate sau sã-ºi piardã catedra. Unificarea celor douã universitãþi clujene va avea loc la toamnã. Unii spun cã aceasta nu va fi unificare ci topirea universitãþii maghiare în cea românã, unde limba de predare va fi în totalitate româna ºi doar o catedrã de literaturã

81

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare maghiarã rãmâne cu profesori de limbã maghiarã. (...)Despre toate aceste probleme, cu siguranþã, nu ºtiu decât ce a apãrut în ziare iar în legãturã cu ele voi scrie în urmãtorul raport. Din partea ambasadei ne interesãm în aceastã privinþã doar cu multã precauþie, la întrevederile oficiale nu amintim aceastã temã ºi nici tovarãºii români nu vorbesc despre ea. Deþin foarte puþinã informaþie în legãturã cu aceastã importantã problemã. Eu aº putea fi de acord cu justeþea mãsurilor de unificare a ºcolilor, dacã acesta s-ar realiza într-adevãr în conformitate cu concepþia leninianã citatã ºi nu ar jigni minoritãþile ºi nu ar cauza neliniºte printre ei, ceea ce în aceastã perioadã nu este favorabil Republicii Populare Române. Mi-e teamã însã cã promisiunea de folosire a limbilor minoritare, în multe locuri, va rãmâne doar pe hârtie ºi cu mãsuri unilaterale vor jigni brutal drepturile naþionale ale ungurimii de aici. Am citit articolul lui Lenin din care tovarãºul GheorghiuDej a citat problemele referitoare la ºcolile unitare ºi pe baza cãruia, citându-l de zeci ºi sute de ori au trecut la realizarea practicã a unificãrii universitãþii. Despre aceastã problemã Lenin a scris în 1911 în legãturã cu mãsurile luate pentru ºcolile þariste din Sankt Petersburg. Într-adevãr, acolo scrie cuvânt cu cuvânt ceea ce aici tovarãºii citeazã, dar existã în articol câteva propoziþii care nu trebuiesc uitate ºi care nu sunt citate în ziare. Lenin scrie urmãtoarele: ... O sã fim întrebaþi dacã este posibil ca printre 48076 de elevi din Sankt Petersburg sã asigurãm interesele unui (subliniat în textul original n.a.) copil gruzin pe baza drepturilor egale. Rãspunsul nostru este: înfiinþarea unei ºcoli gruzine, separate, la Sankt Petersburg pe baza culturii naþionale gruzine este imposibil ...dar nu avem opinii rãu-voitoare ºi nu aspirãm la imposibil dacã cerem ca statul sã-i aloce copilului un loc gratuit într-o ºcoalã în care sã înveþe limba ºi istoria Gruziei, dacã cerem sã-i fie procurate cãrþi în limba gruzinã din bibliotecile centrale ºi statul sã acopere o parte din cheltuielile întreþinerii unui învãþãtor gruzin. Într-o democraþie adevãratã populaþia poate atinge aceste aspiraþii.

Aceasta scrie Lenin în legãturã cu copii gruzini, iar în Ardeal este destul de mare numãrul gruzinilor . Mi-e teamã cã acest important punct de vedere nu este luat în considerare. Aici, în Bucureºti, se aude printre români cã trebuiesc desfiinþate ºcolile maghiare pentru cã în ele se desfãºoarã o educaþie naþionalistã, deci populaþia românã este instigatã împotriva ungurilor din România.

Mã preocupã aceastã problemã pentru cã dacã existã intenþie serioasã de izolare, vor sã stingã focul cu gaz.

Kállai Gyula, pe 16-17 iunie 1959, în Bucureºti, îi întreabã pe tovarãºii români despre unificarea universitãþii clujene.15 Partea românã era neîncrezãtoare vãzând cã pe unii dintre liderii maghiari îi preocupã unificarea Universitãþii Bolyai. La sfârºitul

S.P. nr. 97-98/2001

vizitei de douã zile Kállai Gyula a recunoscut prin tãcere acuzaþia adusã de români ºi scuzându-se a spus urmãtoarele: În ce priveºte unificarea celor douã universitãþi, precum ºi unele explicaþii date de tovarãºi cu privire la unele lucruri, eu mi le însuºesc ºi sunt de acord cu aceste explicaþii. Nu vãd în acest moment nici un lucru asupra cãruia ar trebui sã ducem discuþii.

Partidul maghiar degeaba a tot încercat sã convingã de contrariu, românii rãmânând în continuare convinºi cã în Ungaria naþionalismul este foarte puternic. Aceastã convingere a lor a avut ºi pentru minoritatea maghiarã din România grave consecinþe. Începând din anul 1959 se fac din nou arestãri în masã. Acest al doilea val i-a vizat în mare parte pe profesorii maghiari, elevii din licee ºi studenþi. Aceste represalii nu au omis nici Institutul Teologic Protestant. Mare parte din teologii reformaþi, unitarieni ºi evanghelici au ajuns în închisoare.

Pentru cã au fãcut parte din diferite organizaþii, existente sau inventate (EMISZ, procesele Szoboszlay-Dobai etc.), mai multe sute de studenþi ºi profesori au ajuns în închisoare.

Dupã 1956 au fost câþiva ani în care era impusã o politicã de prietenie , dupã care relaþiile dintre cele douã þãri au început din nou sã se deterioreze. Din aceastã cauzã la mijlocul anilor 60 ºi Budapesta a acceptat cã PCR duce o politicã naþionalistã .

Congresul al IX-lea al PCR ºi ºedinþele constituþionale ale Marii Adunãri Naþionale au definit clar concepþia noii conduceri privind minoritãþile. Relatãrile, discursurile ºi mãsurile adoptate au precedat declararea drepturilor cetãþeneºti egale pentru toate naþionalitãþile conlocuitoare prin adoptarea Constituþiei din anul 1958.

A fost desfiinþat orice drept de autonomie, prin aceasta justificând desfiinþarea organizaþiilor de apãrare a drepturilor sociale. Noua conducere de partid continuã în mod evident politica sa de integrare în primul rând în direcþia minoritãþii maghiare, singura schimbare fiind faptul cã erau mult mai atenþi la felul în care operau ºi încercau, printr-o activitate mai ordonatã, sã aplaneze neînþelegerile. A atras mare atenþie faptul cã liderii de partid ºi delegaþiile guvernamentale, dupã vizita în Uniunea Sovieticã ºi Bulgaria au vizitat pentru prima datã (pe 24 septembrie) oraºul Tîrgu Mureº, reºedinþa Regiunii Autonome Maghiare Mureº. Comunicatul care

82

Arhiva relaþiilor româno-maghiare a apãrut în ziua urmãtoare despre vizitã subliniazã dezvoltarea susþinutã a oraºului ºi a regiunii. Din punct de vedere etnic comunicatul conþinea doar douã referiri, amândouã amintind muncitorii români, maghiari, germani ºi de alte naþionalitãþi , la fel ca toate referirile partidului la regiunile unde locuiau minoritãþi. Pe 27 septembrie a fost dat publicitãþii un nou comunicat în care se spunea cã liderii au luat parte la un spectacol festiv în seara zilei de 26 septembrie, la Palatul Culturii, ceea ce presupune cã dupã programul public din data de 24 au mai avut loc ºi alte întâlniri.

Este evident cã vizita din Tîrgu Mureº are ºi caracter demonstrativ. Se presupune cã are legãturã cu noua campanie fãcutã în occident (vezi acþiunile organizate la întrunirea interparlamentarã din Ottawa, în Congresul din Washington, seriile de comunicate de presã etc.) care, prin menþinerea problemei maghiarilor ardeleni pe ordinea de zi introducând-o în politica de destindere , deterioreazã relaþia dintre România ºi Ungaria.16

Notã explicativã a persoanelor din Ungaria, menþionate în text: Ady Endre (1877-1919) poet, ziarist Bocskai István (1557-1606) principe al Ardealului între1605 - 1606 Gerõ Ernõ (1898-1980) (nãscut: Singer) economist, deputat, ministru de stat Hegedûs András (1922-1999) economist, sociolog, prim-ministru între 1955 - 1956 Kádár János (1912, Fiume, Croaþia 1989, Budapesta) (nãscut: Csermanek) mecanic, secretar general de partid, prim-ministru între 1956-1958 ºi 1961-1965 Kállai Gyula (1910-1996) ziarist, primministru între 1965-1967 Keleti Ferenc (1910-1979) activist de partid, diplomat Marosán György (1908-1992) (nãscut: Mureºan) brutar, ministru de stat, scriitor de memorii Nagy Ferenc (1903, Bisse, Ungaria 1979, Herndon, USA) deputat al Partidului Micilor Întreprinzãtori, prim-ministru între 1946-1947 Nagy Imre (1896-1958) prim-ministru între 1953-1955 ºi 24 oct. 1956 4 nov. 1956 Rákosi Mátyás (1892, Ada, Ungaria 1971, Gorkij, Uniunea Sovieticã) (nãscut: Rosenfeld) secretar general de partid, prim-ministru între 1952-1953

Vas Zoltán (1903-1983) (nãscut Weinberger) ziarist, primar, preºedinte al Oficiului Naþional de Proiectare; între 22 noi. 1956 decembrie 1958 face parte din grupul Nagy Imre care a fost deportat în România, la sfârºitul anului 1956 se îndepãrteazã de idealurile grupului, dar nu-i trãdeazã.

Budapesta Bucureºti, septembrie 2001 NOTE Hruºciov îl considera pe Gheorghiu-Dej un Stalinist înrãit ºi plãnuia sã-l schimbe. Sursã oralã: Fazekas János 2 Mathias Rakosi, corect: Rákosi Matyás; Erno Gero, cor.: Gerõ Ernõ; Hegedus Andras, cor.: Hegedûs András 3 Scrisoarea nu este publicatã în acest material. (V.A.) 4 Görö, corect: Gerõ 5 Vezi cronologia evenimentelor de ridicare ºi cãdere a lui Nagy Imre la sfârºitul articolului 6 Din anul 1947 legãturile cu Ungaria au fost îngreunate. Între 1947-1948 se lasã între cele douã þãri o cortinã de fier aproape adevãratã. Pentru ungurii din Ardeal legãturile cu þara mamã ar fi fost mai uºoare, dacã deschiderea consulatului din Cluj ar fi fost acceptatã de politicienii români. ( )Atrag atenþiunea voastrã ºi asupra faptului cã pentru uºurarea traficului de cãlãtori între Ungaria ºi România am încheiat la 16 octombrie 1948 un acord asupra vizelor. Prevederile acestui acord au început imediat sã fie aplicate din partea noastrã faþã de cetãþenii români. Din partea româneascã, însã, nu a fost îndeplinitã acea parte a acordului, care se referea la vize obiºnuite, adicã vize care nu sunt diplomatice sau de serviciu. Drept rezultat, o cãlãtorie din Transilvania în Ungaria ºi înapoi cu o vizã simplã a devenit un lucru aproape imposibil. Drept rezultat, Republica Popularã Ungarã, care construieºte socialismul, este în momentul de faþã incomparabil mai izolatã de democraþia românã, care de asemenea construieºte socialismul, decât au fost izolate þãrile noastre sub regimul lui Horty ºi Antonescu.

Aceste mãsuri ºi ating zeci de mii de unguri de o parte ºi de alta a graniþei, cãrora degeaba le explicãm cã România aplicã politica naþionalã leninist-stalinistã, dacã propria lor experienþã le aratã cã acum sunt într-o mãsurã mai mare izolaþi unii de alþii decât pe timpul lui Antonescu( ) . Scrisoarea lui Rákosi Mátyás cãtre Gheorghiu-Dej, 6 ian. 1949. Sursã: Arh.St.Bucureºti, C.C. al P.C.R. Cancelarie, dos.111/1949, f.54-58; în limba maghiarã f.64-69; în limba rusã f.70-77 7 Valter Roman în oct. 1954. scrie un raport de mânã în care relateazã întâlnire lui cu Rákosi. La sfârºitul raportului aminteºte ºi numele lui Nagy Imre, ca fiind un politician maghiar, care nu reprezintã opinii naþionaliste în legãturã cu Ardeal.

8 Dupã înfrângerea suferitã de Partidul Comunist Maghiar la alegerile din 4 noiembrie 1945, Rákosi a considerat ca fiind cea mai importantã sarcinã corectarea rezultatelor de la alegeri sau, mai bine zis, corectarea 1

83

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare rapoartelor puterilor politice care s-au format în urma acestor alegeri. În aceastã privinþã a fost revizuitã activitatea de pânã atunci a partidului ºi au fost trase concluzii. Ei au considerat cã principala cauzã a înfrângerii a fost aceea cã pe durata campaniei electorale nu au subliniat suficient caracterul naþional al partidului.

Liderii comuniºti, probabil, au evitat intenþionat sã menþioneze problemele legate de pregãtirea tratatului de pace deoarece ºtiau cã Ungaria nu trebuie sã se aºtepte la prea multe lucruri bune în urma acestuia. Aºadar, nu aveau prea multe ºanse pentru a-ºi consolida poziþia de lider ºi a creºte influenþa partidului, ceea ce era întotdeauna cel mai important þel. Totuºi, începând din decembrie 1945, partidul micilor proprietari a început sã urgenteze formularea cerinþelor maghiare din Tratatul de Pace. Ei au pus problema concretã cã Ungaria are drepturi de frontierã pânã la frontierele etnice. Opinii asemãnãtoare apãruserã în presa maghiarã ºi mai înainte.

Dupã astfel de precedente conducerea comunistã nu prea s-a bucurat de punerea în discuþie a frontierelor de cãtre micii proprietari. Însã, nu cu mult înainte, Rákosi anunþase cã partidul comunist trebuie sã aibã o politicã care sã fie mai atentã la interesele þãrii ºi, din aceastã cauzã, acum le era greu sã afirme cã revendicarea frontierelor etnice nu corespunde intereselor naþiunii. Totuºi, pentru comuniºti era de neacceptat amintirea problemei frontierelor, deoarece era evident cã, în cazul unui insucces, opinia publicã va face rãspunzãtor partidul comunist, reprezentantul maghiar al Uniunii Sovietice. La acea datã era deja tot mai evident cã în soluþionarea problemelor între statele din Europa Centralã ºi Est cuvântul decisiv îl vor avea sovieticii.

Faþã de România nu se dorea punerea problemei frontierelor pentru cã, în opinia lor, România pornise pe drumul dezvoltãrii democratice înaintea Ungariei ºi o eventualã pierdere teritorialã ar fi însemnat cãderea guvernului Groza, care se bucura de încrederea totalã a sovieticilor. Totuºi, faptul cã partidul lui Rákosi s-a angajat în reprezentarea cerinþelor teritoriale maghiare, nu îl putem explica decât prin pornirea, începând cu ianuarie 1946, de cãtre Partidul Comunist a unei ofensive pentru a slãbi victoriosul Partid al Micilor Proprietari ºi a-ºi întãri situaþia politicã ºi economicã. Pentru aceasta vor încerca sã foloseascã problematica pregãtirii pãcii, care cauzase deja multe neajunsuri partidului, ca o victorie împotriva Partidului Micilor Proprietari. Rákosi a început tratative cu Moscova sã afle dacã sovieticii ar susþine Ungaria în unele din revendicãrile lor teritoriale.

Probabil a primit promisiuni de la liderii sovietici, care ºi-au ascuns nemulþumirea faþã de înfrângerea electoralã a partidului, cã dacã reuºesc sã ducã la bun sfârºit criza de stânga începutã în ianuarie ºi înfiinþeazã în Ungaria întreprinderile mixte maghiaro-sovietice Uniunea Sovieticã va susþine cerinþa guvernului maghiar faþã de România în legãturã cu un teritoriu de 4-10 mii de mp pe linia frontierei. Rákosi avea o încredere atât de mare în promisiunile care i s-au fãcut, încât s-a strãduit nu numai sã convingã opinia publicã maghiarã despre rolul decisiv pe care l-a avut în finalizarea problemei teritoriale, ci a dorit sã îi punã la curent ºi pe liderii maghiarilor din România despre victoria teritorialã speratã. Din aceastã cauzã Révai József l-a trimis la Bucureºti pe Vásárhelyi Miklós, ziarist la Szabad Nép, iar Gerõ Ernõ a dus tratative secrete la Bucureºti cu Gheorghe Gheorghiu-Dej ºi cu alþi lideri ai

S.P. nr. 97-98/2001

PCR pe 6 mai 1946. Însã aceºtia au refuzat categoric ca România sã facã compromisuri teritoriale Ungariei.

Mai târziu, s-a aflat cã promisiunea fãcutã maghiarilor vizând problema teritorialã nu a fost deloc luatã în serios de conducerea sovieticã. Rákosi probabil a fost foarte surprins de întorsãtura neaºteptatã pe care au luat-o lucrurile la Întâlnirea Miniºtrilor de Externe din 7 mai 1946, când marile puteri au fixat graniþele românomaghiare conform Tratatului de la Trianon. Deoarece ºtia foarte bine cã sovieticii au decis astfel, nu i-a rãmas altã posibilitate decât sã accepte situaþia. Din acel moment el a învinovãþit puterile occidentale pentru pierderea suferitã prin Tratatul de Pace de la Paris, iar pe de altã parte, pentru deteriorarea situaþiei politice a þãrii pe plan extern, a fãcut rãspunzãtor Partidul Micilor Proprietari, care din nou a trecut pe poziþie ofensivã. Dupã toate acestea, conducerea de partid din România a concluzionat cã ºi conducerea Partidului Comunist Maghiar este plinã cu naþionaliºti.

9 Corect: Attlee 10 Arh. St. Bucureºti CC la PCR Cancelarie dos. 46/1962 f.2-11 (3 exemplare), de mânã scrisã urmãtoarea menþiune: La secþia Rel. Ext. a CC spre pãstrare în arhivã (semnãturã indescifrabilã) 11 Nagy Imre ºi grupul lui a fost dus în România pe 23 noiembrie 1956 în secret. Bãrbaþii au rãmas în România pânã la data de 16 aprilie 1957, iar femeile ºi copii pânã la sfârºitul anului 1958. Vezi: Kiss József Varga Andrea: Rãpirea ºi deportarea grupului Nagy Imre în România, Tarsadalmi Szemle, 1997/10; Mihail Grigoriu: Documente secrete din Arhivele româneºti, Magyar Nemzet, 9 mai-27 iunie 1998; Varga Andrea Mihail Grigoriu: Astãzi se împlinesc douã sãptãmâni de când suntem în România... (1997), film documentar prezentat de Duna TV: 16 iunie 1997.

12 Szabédi László, prof. univ. la Univ. Bolyai s-a sinucis la data de 19 apr. 1959, iar prorectorul Csendes László la data de 3 mai 1959.

13 Stenograma ºedinþei cu ambasadorul României în Ungaria, în legãturã cu atitudinea conducerii maghiare faþã de România. (1959. iulie 15) Arh. St. Bucureºti, CC al PCR Cancelarie 28/ 1959 14 Arhivele Naþionale Ungare: KÜM TÜK XIX-J-1-jRománia-16/b-szn-1945-68-II-18d. Text original în lb. maghiarã.

15 Vezi : Varga Andrea Vincze Gabor : Naþionalismul, precum se ºtie, poate dãuna mult... Vizita neoficialã a lui Kállai Gyula în Bucureºti, în vara anului 1959, Magyar Kisebbseg, 1999/1 16 Telegramã trimisã de Ambasada Ungariei la Bucureºti, în care trata problemele minoritãþii maghiare. ANU KUM TUK XIX-J-1-j-Romania-16/b-004684/1965,17d, original în maghiarã

84

MAGDOLNA CSEGEDI Licenþiatã în maghiarã-englezã, Universitatea Bucureºti.

ANDREA VARGA regizor de film, cercetãtor în Arhivele Române ºi Maghiare în tematica relaþiilor bilaterale româno-maghiare ºi minoritare.

Arhiva relaþiilor româno-maghiare

Intrigile campaniei antimaghiare din România GÁBOR VINCZE

La 27 februarie 1987, în prezenþa lui Nicolae Ceauºescu, a avut loc în Bucureºti ºedinþa reunitã a consiliilor oamenilor muncii de naþionalitate maghiarã ºi germanã . În cuvântul de deschidere, Mihály Gere (membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, preºedintele Consiliului Oamenilor Muncii de Naþionalitate Maghiarã) a declarat cã în ºedinþa consiliului, ce avusese loc în ziua anterioarã, vorbitorii ºi-au manifestat nedumerirea ºi indignarea în privinþa faptului cã persoane oficiale, precum ºi publiciºti ºi istorici din þara socialistã vecinã, Republica Popularã Ungarã, s-au exprimat în mod denaturat ºi calomnios asupra realitãþilor româneºti, asupra politicii partidului ºi statului nostru, mistificând adevãrul istoric, încercând, de fapt, sã conteste tratatele de pace, graniþele de stat . Aceastã declaraþie a fost determinatã de apariþia la Budapesta, în 1986, a lucrãrii de specialitate Istoria Ardealului.

Istoria Ardealului a fost unul dintre domeniile sensibile ale istoriografiei maghiare.

Fiindcã regimurile Rákosi ºi Kádár au evitat aproape la modul maladiv sã nu cumva sã jigneascã sensibilitatea statelor vecine, decenii la rând n-a fost posibilã printre altele nici abordarea istoriei Ardealului. (Au apãrut sporadic studii parþiale, dar ºi acestea se strãduiau sã evite aºa-numitele probleme delicate ) La sfârºitul anilor ºaizeci, începutul anilor ºaptezeci, Secþia pentru ªtiinþã, Educaþie ºi Culturã a Comitetului Central al Partidului Socialist al Muncii din Ungaria iniþiazã cercetãri globale destinate

evaluãrii situaþiei culturale a maghiarilor din þãrile vecine. Cu acest prilej s-a ivit ºi necesitatea ca în sfârºit dupã 1946 sã fie alcãtuitã o lucrare ºtiinþificã de sintezã despre istoria Ardealului.

Deja în toamna anului 1975, György Ránki, directorul adjunct al Institutului de ªtiinþe istorice al Academiei Ungare, semnala, într-o scrisoare adresatã lui Mihály Kornidesz, cã în urmãtorul plan cincinal, institutul intenþioneazã sã pregãteascã o sintezã despre istoria Ardealului. Acest proiect era motivat, printre altele, de faptul cã în ultimii ani, de sub pana istoricilor români au ieºit destul de multe studii ºi volume referitoare la Ardeal, însã acestea, se pare, dezbat în mod unilateral probleme deosebit de importante ºi sensibile, legate de trecutul comun , pe lângã aceasta lumea ºtiinþificã internaþionalã, publicistica din strãinãtate, respectiv forumurile cu rol în formarea de opinii capteazã informaþii din publicaþii intens tendenþioase . (În perioada comunistã a României, prima sintezã despre istoria Ardealului a apãrut la sfârºitul anilor ºaizeci la pregãtirea acesteia au luat parte ºi istorici maghiari ardeleni, lucrarea fiind editatã atât în ungureºte cât ºi în limbi apusene.) Într-adevãr, elaborarea lucrãrii a început în a doua parte a deceniului al ºaptelea, însã pânã la apariþia volumului au trebuit sã treacã zece ani.

Fãrã îndoialã, una din senzaþiile târgului de carte din iarna lui 1986 a fost apariþia celor trei volume din Istoria Ardealului. Volumele cuprinzând aproape 2000 de pagini, adnotate pânã la refuz , s-au vândut ca pâinea caldã . (În urmã-

85

S.P. nr. 97-98/2001

Arhiva relaþiilor româno-maghiare torii ani s-a ajuns la a treia editare a lucrãrii. Cred cã Editura Academiei nici pânã la apariþia volumelor, nici ulterior nu a editat o publicaþie de specialitate cu un astfel de succes la public ) Pornind de la pretextul apariþiei acestei lucrãri, în România s-a iniþiat o campanie antimaghiarã, dirijatã la nivel naþional.

Apãruserã ºi anterior ediþii propagandistice recomandate sub camuflajul de lucrãri ºtiinþifice în general înfãþiºându-i pe maghiari în culori negative. (Aceste tipãrituri cuprindeau aceleaºi toposuri ca ºi scrierile apãrute spre sfârºitul anilor ºaptezeci. Spre exemplu: în Ardeal, singurul popor autohton este poporul român; la descãlecatul lor, ungurii au gãsit în Ardeal o civilizaþie superioarã lor, civilizaþia româneascã; timp de un mileniu, ungurii i-au oprimat pe români, care dintotdeauna au reprezentat majoritatea populaþiei, etc. De altfel, aceste cliºee se regãsesc ºi în cuvântãrile lui Ceauºescu, din anii ºaptezeci ) Însã scrierile apãrute spre sfârºitul deceniului amintit, semnate de membri ai ºcolii de istorie Pascu-Drãgan þintesc pe un ton destul de dur asupra minoritãþii maghiare. Perfidia regimului e reflectatã deplin în faptul cã presa centralã de limbã maghiarã a fost constrânsã sã preia din presa româneascã ºi unele scrieri de facturã extremistã, fascistoidã, ca violentul atac al lui Ion Spãlãþelu, purtând titlul Lunga noapte a Sfântului Bartolomeu. De asemeni, în 1978 a apãrut cartea cu titlul Teroarea hortystã în partea nord-esticã a Transilvaniei care eticheteazã minoritatea maghiarã (cel puþin pe cea din nordul Ardealului) ca unanim fascistã, iar suferinþele românilor din nordul Ardealului dilatate la dimensiuni apocaliptice. (Aceastã lucrare e reeditatã în anii optzeci, în formã revãzutã ºi adãugitã ) În jurul anilor 1984-85, în politica Bucureºtiului faþã de maghiari se percepe o anumitã modificare. Pânã atunci, o trãsãturã a regimului o constituia flexibilitatea tacticã prin care scopul adevãrat putea fi disimulat cu succes prin diferite metode, eventual, în caz de forþã majorã, printr-o retragere provizorie. Însã pe la mijlocul anilor optzeci, din mai multe motive,

S.P. nr. 97-98/2001

regimul Ceauºescu a devenit tot mai rigid. Pe de-o parte, situaþia internã a þãrii s-a deteriorat ºi mai mult în comparaþie cu sfârºitul deceniului al ºaptelea. Adâncirea crizei economice, nãruirea sistemului de aprovizionare a populaþiei accentuau pericolul izbucnirii unei revolte provocate de înfometare, eventual se putea repeta ºi în alte zone greva minerilor din Valea Jiului, din 1977.

Bineînþeles, orice regim totalitar încearcã sã înlãture o astfel de situaþie strãduindu-se sã canalizeze animozitãþilor într-o altã direcþie, asupra cãutãrii þapului ispãºitor . Deoarece evreii, veºnicul þap ispãºitor , practic aproape dispãruserã (emigraserã) din þarã, se înþelege de la sine cã locul evreilor în propaganda ºovinistã a fost luat de maghiari. (Aceastã înlocuire a fost favorizatã de faptul cã masa românilor, dupã o secularã spãlare de creier, de facturã ºovinistã, era convinsã de culpele istorice ale maghiarimii. Situaþia conducerii de partid s-a deteriorat nu doar datoritã accentuãrii crizei interne ci ºi datoritã modificãrii relaþiilor internaþionale.

Momentul Helsinki a adus în prim-plan dimensiunea drepturilor omului iar mass-media din vest a creat un larg cerc de interes pentru acest subiect; în plus, ca urmare a unei aºanumite renaºteri etnice, Vestul devine mult mai sensibil la aspectele legate de problema minoritãþilor iar în aceastã privinþã reputaþia României era cu fiecare an tot mai compromisã.

Pe mãsurã ce situaþia se înrãutãþea, Ceauºescu devenea tot mai agresiv, tot mai nerãbdãtor cu minoritatea maghiarã. Poate simþea cã timpul nu lucreazã în favoarea lui, cãci în anii optzeci nu mai exista nici o urmã din tactica politicii manipulatorii, cu micile ei concesii. În plus, în organizarea treburilor curente deþine un rol tot mai mare first lady Elena Ceauºescu, care era mai obtuzã, mai impulsivã decât soþul ei. Dupã mai multe surse de încredere, de la mijlocul anilor optzeci, politica faþã de maghiari era dirijatã de la aºanumitul Cabinet numãrul doi, adicã de Elena Ceauºescu, care era recunoscutã pentru ura ei visceralã faþã de unguri.

Dupã apariþia în 1983 a scandaloasei

86

Arhiva relaþiilor româno-maghiare scrieri semnate de Ion Lãncrãnjan (Cuvînt despre Transilvania), a continuat în serie editarea lucrãrilor extremiste, de concepþie ºovinistã, fascistoidã. (Dupã apariþia cãrþii lui Lãncrãnjan, 36 de scriitori maghiari au protestat contra publicãrii acestei opere de facturã fascistã. Acest moment a reprezentat cea mai largã manifestare de solidaritate în rândul intelectualitãþii maghiare din România, înainte de 1989.)

Campania de presã începuse cu câþiva ani înainte de apariþia Istoriei Ardealului, în 1984. În revistele Magazin istoric, Contemporanul, România literarã apar scrierile istoricilor de partid (Mircea Muºat, ªtefan ªtefãnescu, Ion Calafateanu ºi alþii), care demascã falsificãrile istoricilor maghiari. Publicaþiile de limbã maghiarã au fost constrânse sã preia o parte a acestor scrieri. (Numeroasele articole apãrute în 1985-86 au apãrut legate într-un volum masiv, fiind republicate apoi atât în româneºte cât ºi în limbi apusene: Jocul periculos al falsificãrii istoriei, Bucureºti, 1986, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã.)

Cu prilejul apariþiei tratatului în trei volume, regimul ºi-a intensificat campania precedentã. În acest sens s-a desfãºurat ºi ºedinþa Consiliului Oamenilor Muncii de Naþionalitate Maghiarã, din martie 1987, în care toþi au dezaprobat Istoria Ardealului, însã Agenþia Maghiarã de Presã din Ardeal (ca ºi alte rapoarte de încredere) precizeazã cã au fost ºi dintre aceia care n-au acceptat rolul distribuit. De exemplu, Ferenc Bálint din Reghin dupã ce în 25 februarie a refuzat sã citeascã textul special pregãtit sa sinucis , adicã a decedat în condiþii suspecte Campania româneascã nu s-a oprit la hotarele þãrii, ci ºi-a fãcut apariþia ºi în presa din Vest; astfel, în londonezul Times din 7 aprilie 1987, apare sub formã de anunþ publicitar plãtit (!) atacul semnat ªt. Pascu M. Muºat Fl. Constantiniu, articol care apãruse ºi în maghiarã (Tudatos történelemhamisítás a Magyar Tudományos Akadémia égisze alatt). Regimul a sperat cã va putea câºtiga opinia publicã apuseanã. Dar n-a bãgat de seamã (sau nici n-a vrut), cã metodele sigure de odinioarã ºi-au

pierdut eficienþa, ºi cã regimul deja nu mai are nici un credit în vest În timp ce campania de intrigi îndreptatã împotriva maghiarilor era în plinã desfãºurare, conducerea partidului de la Bucureºti a decis sã transforme ºi terminologia politicã. În locul termenilor folosiþi pânã atunci: fãrã deosebire de naþionalitate , toþi cetãþenii patriei , naþionalitãþi conlocuitoare etc., a introdus expresia muncitori români de naþionalitate maghiarã .

Se pare cã prin lansarea acestei expresii conducerea de partid face o tentativã de a elimina virtual minoritatea maghiarã. Din 1985-86, lent, expresia s-a încetãþenit. În 1988 denumirea Consiliului Oamenilor Muncii Maghiari s-a schimbat ºi ea: Consiliul Oamenilor Muncii Români de Naþionalitate Maghiarã. Asupra felului în care a acceptat intelectualitatea maghiarã transformarea în români e grãitoare pilda izbucnirii lui Gáspár Bíró, recunoscutul jurist de drept internaþional, (odinioarã membru al cercului Limes din Sfântu Gheorghe, azi repatriat în Ungaria): Iatã un lucru fãrã precedent dupã 1945: am fost minoritãþi, naþionalitãþi, conlocuitori, convieþuitori, dar acum a trebuit sã ne dãm seama cã, de fapt, suntem români!

Revenind la campania declanºatã de Istoria Ardealului, nu putem vorbi despre o confruntare între istoricii celor douã þãri, ci de acuzaþii unilaterale din partea românã. În 1990, cu ocazia prezentãrii ediþiei în limba francezã a volumului Scurtã istorie a Ardealului, istoricii români invitaþi cu aceastã ocazie, în discuþie la scenã deschisã, n-au reuºit sã aducã nici un argument stabil în favoarea propriului punct de vedere. De la apariþia volumelor despre Ardeal a trecut, iatã, mai mult de un deceniu, dar în România nici astãzi nu a fost editatã o carte în antitezã cu cea budapestanã .

87

GÁBOR VINCZE istoric, a publicat Istoria cronologica a maghiarilor din România 1944-1953, Revizie sau autonomia?

Documente despre istoria relaþiilor românomaghiare (1945-1947) (în colaborare cu Fülöp Mihály).

S.P. nr. 97-98/2001

Intersecþii

Învãþãmântul pentru minoritãþi naþionale în România LASZLO MURVAI

I. REPERE ALE ÎNVÃÞÃMÂNTULUI PENTRU MINORITÃÞI NAÞIONALE DIN

ROMÂNIA 1. Reþeaua ºi ºcolarizarea În localitãþile cu populaþie din rândul diferitelor etnii, statul asigurã organizarea ºi funcþionarea învãþãmântului cu predare în limbile minoritãþilor naþionale. Sistemul de învãþãmânt pentru minoritãþile naþionale corespunde cu cel general din România ºi cuprinde grãdiniþe, ºcoli primare ºi gimnaziale, licee, ºcoli profesionale ºi de ucenici, învãþãmântul postliceal. În învãþãmântul superior sunt organizate linii de studii în limbile minoritãþilor naþionale, se susþin unele cursuri pentru studenþii de naþionalitate maghiarã ºi germanã, la cererea acestora, în limbile respective. În anul ºcolar 2000-2001 în învãþãmântul preuniversitar sunt cuprinºi 4.032.127 de elevi, ceea ce reprezintã 18,08% din populaþia þãrii, din care 208.013 de copii ºi elevi (5,1%) frecventeazã învãþãmântul în limba maternã. Învãþãmântul preuniversitar cuprinde 24.355 de unitãþi, din care funcþioneazã ca unitãþi sau secþii cu predare în limbile minoritãþilor naþionale 2.713 (11,1%). Din numãrul total al unitãþilor ºi secþiilor cu predare în limbile minoritãþilor naþionale, 87,2% funcþioneazã cu predare în limba maghiarã.

S.P. nr. 97-98/2001

Învãþãmântul cu predare în limba maternã este organizat în unitãþi de sine stãtãtoare (1.355) ºi în secþii româno-maghiare, româno-germane, româno-sârbe etc. (1.358).

Atât în unitãþi cât ºi în secþii, procesul de învãþãmânt se desfãºoarã în limba maternã. În cele 1.358 de secþii (unitãþi mixte), baza materialã sãli de clasã, laboratoare, biblioteci º.a. este folositã în comun, conducerea ºcolii este unicã, cu asigurarea unor directori adjuncþi din rândul minoritãþilor naþionale din ºcoalã, în conformitate cu prevederile art. 126 din Legea Învãþãmântului, iar o serie de activitãþi extraºcolare se organizeazã fie în limba românã, fie în limba românã ºi în limba maternã.

Pe cicluri de învãþãmânt, situaþia în anul ºcolar 2000-2001, se prezintã astfel: învãþãmântul preºcolar cuprinde 10.080 unitãþi cu 611.036 copii, din care în limbile minoritãþilor naþionale sunt 1.310 unitãþi ºi secþii (12,9%) cu 46.155 copii (7,6%); învãþãmântul primar cuprinde 5.553 unitãþi cu 1.077.251 elevi, din care 476 unitãþi ºi secþii (8,5%) în limbile minoritãþilor naþionale, cu 60.252 elevi (5,6%); învãþãmântul gimnazial cuprinde 6.996 unitãþi cu 1.299.449 elevi, din care 734 unitãþi ºi secþii (10,4%) în limbile minoritãþilor naþionale, cu 63.629 elevi (4,9%); învãþãmântul liceal cuprinde 1.367 unitãþi

88

Intersecþii cu 687.919 elevi, din care 169 unitãþi ºi secþii (12,3%) în limbile minoritãþilor naþionale, cu 29.915 elevi (4,3%); învãþãmântul profesional, de ucenici, complementar postliceal ºi de maiºtri este frecventat de 321.667 elevi, din care în limbile minoritãþilor învaþã 8.062 elevi (2,6%). Începând cu anul ºcolar 1990-1991 au fost introduse în învãþãmântul preuniversitar din România alternative educaþionale de tip Freinet, Waldorf, step by step sau Montessori. În ceea ce priveºte învãþãmântul pentru minoritãþile naþionale, au luat fiinþã grupe de preºcolari la grãdiniþele Waldorf din ClujNapoca, Braºov ºi Oradea sau Montessori la Odorheiu Secuiesc pentru minoritatea maghiarã ºi Waldorf la Târgu Mureº pentru minoritatea germanã. Clase de început de ciclu în învãþãmântul liceal au fost înfiinþate la Bucureºti pentru minoritatea germanã. În acelaºi timp, s-au înfiinþat pentru învãþãmântul alternativ, în baza prevederilor Legii Învãþãmântului nr. 84/1995 republicatã, art. 14, clase în învãþãmântul primar ºi gimnazial, la ClujNapoca pentru minoritatea maghiarã ºi la Bucureºti pentru minoritatea germanã. În România au fost înscriºi în anul academic 2000-2001 un numãr de 382.478 de studenþi în învãþãmântul public, din care 21.355 aparþin minoritãþilor naþionale (5,5%). În învãþãmântul privat au fost cuprinºi un numãr de 150.674 de studenþi, din care 6.159 (4,0%) din rândul minoritãþilor naþionale din România.

Astfel, din totalul de 533.152 studenþi din þarã, în anul academic 2000-2001, un numãr de 27.514 (5,1%) provin din rândul minoritãþilor naþionale din România.

Se redimensioneazã reþeaua ºcolarã din învãþãmântul pentru minoritãþi odatã cu formularea unor solicitãri justificate în acest sens din partea beneficiarilor.

Reþeaua ºcolarã, numãrul de copii, elevi ºi studenþi pe cicluri de învãþãmânt ºi limbi de

predare sunt prezentate în mod amãnunþit în sursele bibliografice.

2. Conþinutul învãþãmântului În contextul opþiunilor strategice ale Guvernului României, Direcþia Generalã pentru Învãþãmânt în Limbile Minoritãþilor acordã prioritate asigurãrii reale a educaþiei de bazã în sistemul învãþãmântului pentru minoritãþi. Sunt actualizate în permanenþã programele ºcolare ºi adaptate la nevoile beneficiarilor. Se formeazã competenþe de bazã pentru susþinerea limbilor ºi culturilor minoritãþilor din România. Se fac eforturi în vederea alinierii calitãþii învãþãmântului pentru minoritãþi la standardele de performanþã ale þãrilor din Uniunea Europeanã.

Potrivit prevederilor Legii Învãþãmântului art.

125, ºcolile sunt dotate cu manuale ºi manuale alternative ºcolare în limbile minoritãþilor. Se elaboreazã ºi sunt monitorizate programe de protecþie ºi susþinere educaþionalã destinate persoanelor care provin din categoriile marginalizate ale societãþii.

Demersurile iniþiate ºi continuate cu consecvenþã vizeazã schimbãri profunde în sistemul educaþional în toate domeniile. Una din principalele componente ale reformei este Curriculum-ul Naþional, cu repercusiuni asupra conþinutului învãþãmântului preuniversitar, ºi prin urmare ºi asupra învãþãmântului cu predare în limbile minoritãþilor, ca parte a acestuia.

Acesta se compune din: Învãþãmântul cu predare în limbile minoritãþilor naþionale, parte componentã a sistemului naþional de învãþãmânt, reglementat din punct de vedere tehnic de planurile cadru.

Planul-cadru pentru învãþãmântul obligatoriu cuprinde în trunchiul comun disciplinele Limba ºi literatura maternã ºi Istoria ºi tradiþiile minoritãþii naþionale. În unitãþile ºi secþiile cu predare în limba unei minoritãþi, limba ºi literatura maternã se studiazã în clasele I ºi a II-a într-un numãr

89

S.P. nr. 97-98/2001

Intersecþii de 7-8 ore; în clasele a III-a ºi a IV-a, într-un numãr de 5-7 ore; în clasa a V-a, în 5 ore, iar în clasele VI-VIII într-un numãr de 4 ore. În unitãþile ºi secþiile în care limba maternã este obiect de studiu, numãrul de ore alocat este de 3 ore pe toatã perioada ºcolaritãþii (clasele I-XII). Istoria ºi tradiþiile fiecãrei minoritãþi în parte se studiazã în clasele VI ºi VII. Religia se poate studia în limbile minoritãþilor naþionale.

Programe ºcolare noi pentru limba maternã au fost elaborate pentru toate minoritãþile într-o concepþie modernã, în conformitate cu componentele ºi scopurile reformei în învãþãmânt.

Pentru Istoria ºi tradiþiile minoritãþii au fost elaborate programe pentru minoritãþile maghiarã, germanã, slovacã, turcã, rromã etc., iar pentru limba maghiarã manualul a fost elaborat, aprobat ºi tipãrit. Pentru minoritãþile germanã ºi slovacã manualele au fost elaborate ºi aprobate, urmând sã fie tipãrite. Însuºirea limbii române, limba oficialã de stat, de cãtre toþi cetãþenii României, fãrã deosebire de naþionalitate, dobândeºte valenþe deosebite în cadrul învãþãmântului cu predare în limbile minoritãþilor naþionale, în primul rând, sub raportul drepturilor ºi îndatoririlor minoritãþilor ºi sub aspectul acordãrii de ºanse egale pentru toþi cetãþenii þãrii.

Pentru a asigura o însuºire în condiþii cât mai bune a limbii române în ciclul primar, aceasta se predã în baza unei programe ºi a unor manuale speciale. Aceastã programã specificã nouã a fost elaboratã în anul 1999 de un grup de lucru format din cadre didactice aparþinând diferitelor minoritãþi.

Pentru clasele V-XII/XIII, programa pentru limba românã este aceeaºi ca pentru toate ºcolile ºi liceele din România, iar manualele pentru clasele V-VIII pot fi specifice, þinând însã cont de necesitatea atingerii aceloraºi obiective.

S.P. nr. 97-98/2001

Pânã în prezent s-au elaborat manuale specifice pentru clasele a V-a ºi a VI-a. Aceste manuale insistã asupra metodelor active de predare-învãþare, conºtientizând totodatã sursele unor greºeli tipice ºi oferind un bogat set de exerciþii în vederea eradicãrii acestora. Manualele au fost realizate þinând cont de: obiectivele ºi conþinuturile curriculum-ului; ele constituie resursã pentru activitãþi care vizeazã obiective de referinþã subsumate mai multor obiective cadru din diferite arii curriculare, permiþând predarea integratã ºi dezvoltã grija faþã de mediu, încrederea în sine, dezvoltarea unei gândiri pozitive. Conþinutul ºtiinþific, valoarea artisticã a textelor, precum ºi calitatea esteticã a manualelor joacã un rol important. Acestea conþin texte, sarcini de lucru atrãgãtoare pentru copii (de exemplu imaginative) ºi care trimit la explicaþii cauzã-efect, respectiv consecinþe posibile ale unei acþiuni sau predicþii asupra derulãrii unui eveniment, contribuind la dezvoltarea procesului de cunoaºtere ºi stimulând creativitatea, logica ºi conexiunile, promovând în felul acesta motivaþia ºi învãþarea activã.

Manuale originale se elaboreazã pentru învãþãmântul cu predare în limbile minoritãþilor pentru predarea Limbii ºi literaturii materne, pentru Istoria ºi tradiþiile minoritãþilor naþionale respective ºi, în funcþie de opþiunile comunitãþilor etnice, pentru Muzicã. Altminteri, se poate traduce unul din manualele alternative la care se adaugã o parte specificã pentru cultura muzicalã a minoritãþii respective. Pentru celelalte obiecte de studiu, se traduc manuale din limba românã. Traducerile manualelor sunt supuse aprobãrii Direcþiei Generale pentru Învãþãmânt în Limbile Minoritãþilor (Ordinul Ministrului Educaþiei Naþionale nr. 3643/1999).

Având în vedere costurile ridicate ale manualelor pentru minoritãþi, potrivit Ordinului Ministrului Educaþiei Naþionale nr. 3811/1998, manualele alternative pot fi elaborate în colaborare europeanã sau pot fi supuse apro-

90

Intersecþii bãrii Ministerului Educaþiei manuale din þãrile mamã ale minoritãþilor.

Noile programe de limbã ºi literaturã maternã ºi românã pun accent pe componenta funcþional-comunicativã a procesului de învãþãmânt, asigurându-se concomitent achiziþionarea de cunoºtinþe ºi cultivarea capacitãþii de gândire logicã, precum ºi formarea ºi dezvoltarea personalitãþii elevului din punct de vedere afectiv, moral ºi comportamental. Ele asigurã un cadru flexibil menit sã stimuleze aportul creativ al specialiºtilor (profesori, autori de manuale etc.) ºi al elevilor în studierea acestor discipline. Programele asigurã flexibilitate pe orizontalã ºi pe verticalã, pentru a putea fi aplicate unor tipuri ºi nivele diferite de clase ºi unor parcursuri didactice variate.

Ordinul Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3670/2001, cu privire la aplicarea Planurilor-cadru de învãþãmânt pentru liceu în anul ºcolar 2001-2002 stipuleazã cã limba ºi literatura maternã face parte din trunchiul comun ºi se studiazã într-un numãr de ore egal cu limba românã.

3. Pregãtirea ºi perfecþionarea cadrelor didactice Guvernul României considerã cã, pentru domeniul educaþiei ºi cercetãrii ºtiinþifice, România trebuie sã se angajeze hotãrât pe direcþia aleasã de þãrile dezvoltate. Toate societãþile, inclusiv cele mai dezvoltate, se aflã astãzi într-o mare tranziþie istoricã, ce se va întinde pe mai multe decenii, prin care se înfãptuieºte trecerea de la civilizaþia de tip industrial la societatea post-industrialã, informaþionalã, intelectualã ºi cultural-intensivã. România trebuie sã rãspundã concomitent provocãrilor reformei interne ºi sfidãrilor pe care la implicã acomodarea cu noile tendinþe ale civilizaþiei pe plan mondial (capitolul VI: Educaþia, cercetarea ºi cultura factori strategici ai dezvoltãrii din Programul de guvernare 2001-2004).

Caracterul de model pe care România îl oferã Europei în privinþa învãþãmântului cu predare în limbile minoritãþilor naþionale are impact ºi asupra unuia din factorii decisivi ai reformei învãþãmântului, respectiv formarea ºi perfecþionarea cadrelor didactice. În aceste condiþii în domeniul învãþãmântului în limbile minoritãþilor naþionale, formarea iniþialã ºi continuã a cadrelor didactice reprezintã nu numai o necesitate, ci ºi o componentã centralã a reformei. În anul ºcolar 2000-2001, în învãþãmântul preuniversitar predau un numãr de 266.979 cadre didactice, din care 12.698 funcþioneazã în ºcolile cu predare în limbile minoritãþilor naþionale (2.033 educatoare; 2.706 învãþãtori; 7.959 profesori).

Pornind de la premisa cã reforma curricularã trebuie sã iniþieze mutaþii în toate sectoarele învãþãmântului, deci ºi în domeniul învãþãmântului în limbile minoritãþilor naþionale, se adapteazã direcþiile strategice privind implementarea programelor de formare continuã din învãþãmântul preuniversitar al personalului didactic de predare, de conducere, de îndrumare ºi control, la condiþiile ºi necesitãþile specifice învãþãmântului cu predare în limbile minoritãþilor.

Pregãtirea educatoarelor ºi învãþãtorilor se realizeazã în licee ºi colegii pedagogice cu predare integralã în limba maternã pentru minoritãþile: maghiarã, germanã, precum ºi în licee ºi colegii pedagogice în care se va realiza studiul limbii materne.

Astfel de colegii pedagogice funcþioneazã aproape pentru toate minoritãþile la: Braºov, Constanþa, Cluj, Sibiu, Odorhei, Satu Mare, Suceava, Tg. Secuiesc, Timiºoara. În conformitate cu prevederile Legii Învãþãmântului, cadrele necesare învãþãmântului gimnazial, liceal ºi profesional se pregãtesc în instituþiile de învãþãmânt superior din România.

91

S.P. nr. 97-98/2001

Intersecþii Universitãþile din România sunt încurajate sã întreprindã mãsuri pentru organizarea de linii de studiu ºi de specializare în limbile ºi literaturile minoritãþilor naþionale, dupã cum urmeazã: Universitatea Bucureºti maghiarã, slovacã, germanã, turcã, rusã, ucraineanã, bulgarã, rromani; Universitatea Babeº-Bolyai ClujNapoca maghiarã, germanã, rromani, idiº; Academia de Artã Teatralã Szentgyörgyi István din Târgu Mureº maghiarã; Academia de Artã Teatralã Timiºoara germanã; Universitatea L. Blaga Sibiu, secþie de artã teatralã germanã; Universitatea de Medicinã ºi Farmacie din Tg. Mureº secþie limba maghiarã; Universitatea Politehnica Bucureºti germanã; Universitatea Politehnica Timiºoara germanã; Academia de Studii Economice Bucureºti germanã; Universitatea de Vest din Timiºoara cehã ºi sârbã; Universitatea din Suceava ucraineanã ºi polonã; Universitatea Ovidius din Constanþa turcã.

Dobândirea de profesori în sistemul educaþional din învãþãmântul pentru minoritãþi naþionale se realizeazã ºi prin studii în strãinãtate Ungaria, Ucraina, Slovacia, Turcia, Bulgaria, Serbia, Croaþia. În domeniul învãþãmântului pentru minoritãþi naþionale, în pregãtirea cadrelor didactice se socoteºte cã este nevoie de o nouã culturã educaþionalã pentru a se trece la o nouã gândire pedagogicã ºi pentru a adopta noi strategii didactice.

Formarea continuã se realizeazã ºi ea în cadrul universitãþilor care funcþioneazã cu linii

S.P. nr. 97-98/2001

de predare pentru limbile minoritãþilor naþionale. Un rol deosebit îi revine în perfecþionarea cadrelor didactice care predau în limba germanã Centrului pentru Formare Continuã în Limba Germanã din Mediaº.

Casele Corpului Didactic din fiecare judeþ vor juca în continuare un rol important în organizarea ºi desfãºurarea programelor de formare continuã pentru învãþãmântul preuniversitar. Ele intrã în colaborare cu ºcoli, cu inspectoratele ºcolare, cu centrele regionale, cu universitãþi, cu Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii, cu organizaþii non-guvernamentale, cu experþi independenþi pentru a asigura acoperirea nevoii de formare.

Având în vedere cã strategia formãrii ºi reformãrii resurselor umane va constitui obiectivul principal al politicilor educaþionale, pe care Guvernul României îl va promova pentru asigurarea modernizãrii economico-sociale, este limpede cã formarea iniþialã ºi continuã a cadrelor didactice reprezintã un obiectiv de maximã importanþã.

4. Atribuþiile direcþiei generale pentru învãþãmânt în limbile minoritãþilor Direcþia Generalã pentru Învãþãmânt în limbile Minoritãþilor cuprinde douã compartimente de specialitate ºi anume: 1. Compartimentul pentru Minoritatea Maghiarã, Germanã ºi Altele; 2. Compartimentul pentru Problemele Generale sau Specifice ale Copiilor Defavorizaþi.

Obiectivele principale ale Direcþiei Generale pentru Învãþãmânt în Limbile Minoritãþilor au fost stabilite în baza Programului de guvernare 2001-2004, capitolului VI cu titlul: Educaþia, cercetarea ºi cultura factori strategici ai dezvoltãrii.

Strategia formãrii ºi reformãrii resurselor umane constituie un obiectiv principal al politicilor educaþionale, pe care Guvernul României îl va promova pentru asigurarea

92

Intersecþii modernizãrii economico sociale. În contextul opþiunilor strategice ale Guvernului României, pentru domeniul educaþiei ºi cercetare, Direcþia Generalã pentru Învãþãmânt în Limbile Minoritãþilor va urmãri urmãtoarele obiective mai importante: asigurarea realã a educaþiei de bazã în sistemul învãþãmântului pentru minoritãþi; actualizarea permanentã a programelor ºcolare ºi adaptarea lor la nevoile beneficiarilor; formarea competenþelor de bazã pentru susþinerea limbilor ºi culturilor minoritãþilor din România; alinierea calitãþii învãþãmântului pentru minoritãþi la standardele de performanþã ale þãrilor din Uniunea Europeanã ºi O.E.C.D.; pregãtirea ºi formarea competenþelor pentru o evaluare formativã ºi examene centrate pe performanþe; redimensionarea reþelei ºcolare din învãþãmântul pentru minoritãþi; dotarea ºcolilor cu manuale ºcolare în limbile minoritãþilor; elaborarea ºi monitorizarea de proiecte sau programe de protecþie ºi susþinere educaþionalã destinate elevilor care provin din categoriile populaþiei defavorizate din raþiuni diverse.

II. TIPOLOGIA ÎNVÃÞÃMÂNTULUI PENTRU MINORITÃÞI NAÞIONALE DIN

ROMÂNIA Învãþãmântul cu predare în limbile minoritãþilor naþionale din România constituie un subsistem al celui naþional ºi se compune, la rândul lui, din trei tipuri de predare-învãþare, ºi anume: Structuri de învãþãmânt cu predare în limba maternã; Structuri de învãþãmânt cu predare parþialã în limba maternã; Structuri de învãþãmânt în limba românã cu studiul limbii materne.

În tipul structurilor de învãþãmânt cu predare în limba maternã intrã acele unitãþi de învãþãmânt, secþii, clase ºi grupe din învãþãmântul preuniversitar în care predarea disciplinelor de studiu se realizeazã în mare parte în limba maternã, excepþie fãcând, potrivit prevederilor Legii Învãþãmântului, Limba Românã, Istoria Românilor ºi Geografia României. Asemenea tip de învãþãmânt funcþioneazã în România: în limba cehã, în limba germanã, în limba maghiarã, în limba sârbã, în limba slovacã, în limba ucraineanã. În tipul structurilor de învãþãmânt în limbile minoritãþilor naþionale existã organizat ºi cel cu predare parþialã în limba maternã.

Aceastã formã de studiu în limba maternã este caracteristicã minoritãþilor: croatã, turcã ºi tãtarã, pentru care se realizeazã predarea în limba maternã ºi a unor discipline vocaþionale. În cadrul celui de al treilea tip de învãþãmânt minoritar am numi pe cel care combinã structuri de învãþãmânt în limba românã cu studiul limbii materne ºi anume: Limba armeanã, Limba bulgarã, Limba greacã, Limba italianã, Limba polonã, Limba romani, Limba rusã, Limba cehã, Limba croatã, Limba germanã, Limba maghiarã, Limba sârbã, Limba slovacã, Limba turcã, Limba ucraineanã. În aceastã categorie sunt cuprinºi copiii ºi elevii din rândul minoritãþilor care nu au învãþãmânt monolingv matern, dar au optat pentru studiul limbii materne. Totuºi, între cele 15 limbi sunt enumerate ºase minoritãþi (cehã, germanã, maghiarã, sârbã, slovacã ºi ucraineanã) precum ºi cele douã cu învãþãmântul parþial în limba maternã (croatã ºi turco-tãtarã) care, deºi beneficiazã de învãþãmânt cu predare în limba maternã, practicã în anumite localitãþi ºi sistemul predãrii limbii materne ca obiect de studiu în cadrul ºcolilor în care procesul de învãþãmânt nu se desfãºoarã în limba maternã proprie.

93

S.P. nr. 97-98/2001

Intersecþii III. ÎNVÃÞÃMÂNTUL CU PREDARE ÎN LIMBA MAGHIARÃ

Având în vedere faptul cã acest tip de învãþãmânt are o pondere de aproape 90% din cadrul învãþãmântului cu predare în limba maternã din România, în încheiere vom prezenta unele detalii ale acestuia. Iatã pentru început unele caracteristici globale: Numãr de unitãþi ºi secþii: 2.367 Numãr total de cadre didactice: 11.948 Numãr total de copii ºi elevi: 187.140 Numãr de studenþi: 23.381 Învãþãmântul cu predare în limba maghiarã reprezintã un sistem bine organizat de unitãþi ºi secþii, cu cadre didactice ºi de conducere din rândul minoritãþii maghiare, cuprinzând elevi care doresc sã înveþe în limba maternã.

Dupã decembrie 1989 în învãþãmântul cu predare în limbile minoritãþilor naþionale din România au avut loc unele schimbãri, care au reflectat dorinþele etniilor respective, reparându-se unele mãsuri luate de cãtre conducerea unui stat paternalist în domeniul politicii ºcolare.

Astfel, pânã la începutul anului ºcolar 19891990, urmãrind o politicã de asimilare forþatã a învãþãmântului minoritar, au fost lichidate toate unitãþile liceale care aveau limba de predare a unei minoritãþi naþionale, deci, în cazul nostru, maghiara, reþeaua licealã pentru minoritatea maghiarã însumând doar 107 secþii în unitãþi de învãþãmânt cu predare în limba românã.

1. Probleme de reþea Datoritã mãsurilor de deschidere în politica ºcolarã, în anul de învãþãmânt 19901991 numãrul unitãþilor de învãþãmânt liceale cu predare în limba maghiarã, reînfiinþate, a ajuns la 28 iar a secþiilor în care erau cuprinse clase cu predare în limba maghiarã la 108. În concluzie: s-a ajuns la funcþionarea a 136 de licee cu predare fie numai în limba maghiarã (28), fie licee cu predare în limba românã, în care

S.P. nr. 97-98/2001

funcþionau ºi clase cu predare în limba maghiarã (108). Astfel, mulþi dintre elevii maghiari care învãþau în licee româneºti, s-au orientat spre licee cu predare în limba maternã.

De altfel schimbãri esenþiale s-au produs în toatã reþeaua învãþãmântului cu predare în limba maghiarã. Dacã în anul ºcolar 1989-1990 numãrul total de unitãþi/secþii cu predare în limba maghiarã (grãdiniþe ºi ºcoli) a fost de 2.145, în 1990-1991 numãrul acestora a crescut la 2.419, ceea ce a însemnat un numãr de 274 de ºcoli ºi grãdiniþe în plus (12,8%). În anul ºcolar 2000-2001 reþeaua în limba maghiarã funcþioneazã cu 1.121 grãdiniþe, 1.184 ºcoli cu clasele I-VIII, 164 licee, ºcoli profesionale ºi postliceale, adicã 9,7% din totalul unitãþilor de învãþãmânt preuniversitar din România.

O altã schimbare a însemnat-o reapariþia dupã 1945, în 1990, a ºcolilor particulare ºi teologice cu predare în limba maghiarã. Aceastã schimbare s-a produs, de altfel, în întregul sistem al învãþãmântului românesc. În anul academic 1989-1990, o reþea propriu-zisã de învãþãmânt superior în limba maghiarã nu a funcþionat, au fost predate doar unele cursuri la trei din cele 44 de instituþii de învãþãmânt superior din România. În anul academic 2000-2001 o reþea de învãþãmânt superior cu predare în limba maghiarã distinctã tot nu funcþioneazã. Au fost create în schimb linii de predare în limba maghiarã în cadrul Universitãþii Babeº-Bolyai , la peste 50 de specializãri, în cadrul Universitãþii de Medicinã ºi Farmacie din Tg. Mureº, la specializãrile de medicinã generalã, pediatrie, stomatologie, farmacie º.a., în cadrul Universitãþii de Teatru Szentgyörgyi István din Tg. Mureº. Semnalãm ca o noutate faþã de situaþia de dinainte de 1989, funcþionarea facultãþilor teologice reformate ºi romanocatolice din cadrul Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj. În anul academic 1998-1999 au fost înfiinþate colegii universitare care posedã linii de

94

Intersecþii predare în limba maghiarã la Gheorgheni, Miercurea Ciuc, Târgu Secuiesc, Sfântu Gheorghe ºi Satu Mare. Învãþãmântul superior privat cu predare în limba maghiarã este reprezentat prin Universitatea Creºtinã Partium din Oradea, încã din anul 1990, iar în anul 2001 au fost autorizate cu funcþionare temporarã 7 specializãri de învãþãmânt superior în localitãþile Miercurea Ciuc ºi Târgu Mureº în cadrul Universitãþii particulare în limba maghiarã SAPIENTIA . În concluzie, predarea în limba maghiarã din învãþãmântul superior din România se realizeazã în cadrul facultãþilor, liniilor de predare ºi grupelor, în 9 oraºe din România ºi în cadrul unei universitãþi particulare în formare.

2. Probleme de ºcolarizare Tendinþele de ºcolarizare din România în învãþãmântul preuniversitar în perioada 1989-1999 se caracterizeazã prin scãderea numãrului de copii ºi elevi înscriºi. Dacã în anul ºcolar 1989-1990 au fost ºcolarizaþi 5.381.141 elevi ºi copii, în anul 1999-2000 numãrul acestora a fost doar 4.125.762, ceea ce însumeazã o scãdere de 1.255.379 de copii ºi elevi înscriºi (23,3%). Numãrul elevilor din acest interval care au învãþat în limba maghiarã a scãzut de la 231.893 la 193.635, însemnând 38.258 copii ºi elevi (16,5%). Aºa cum ne demonstreazã cifrele, ritmul de scãdere pe þarã a numãrului de copii ºi elevi a fost mai intens cu 6,8% ca la cel din învãþãmântul cu predare în limba maghiarã. În ceea ce priveºte ponderea copiilor ºi elevilor din învãþãmântul preuniversitar, situaþia se prezintã în felul urmãtor: în România au fost ºcolarizaþi în total 4.032.127 de copii ºi elevi din care 187.140 frecventeazã grãdiniþe ºi ºcoli cu predare în limba maghiarã, reprezentând 4,7%.

Dintre cei circa 50.000 de elevi de naþionalitate maghiarã care au fost înscriºi în grãdiniþe ºi ºcoli cu predare în limba românã, un numãr de cca.

700, reprezentând 1,4%, învaþã limba maternã maghiarã în mod opþional.

În învãþãmântul superior din România situaþia ºcolarizãrii ne dezvãluie o tendinþã de creºtere, deci altfel decât în învãþãmântul preuniversitar. Dacã în anul academic 1989-1990 în învãþãmântul superior din România au fost cuprinºi 165.507 de studenþi, în cel din 20002001, numãrul acestora se ridica la 533.152, adicã numãrul studenþilor, faþã de acum zece ani, s-a triplat. Numãrul studenþilor de naþionalitate maghiarã din România a crescut de la 7.091 în 1989 la 19.654 în 1999 ºi 23.381 în 2001, ceea ce reprezintã un grad de creºtere asemãnãtor cu cel pe þarã. Ponderea studenþilor de naþionalitate maghiarã a fost de 4,3% în anul academic 1989-1990 ºi tot de 4,3% ºi în 2000-2001. În cadrul Înþelegerii dintre Ministerul Educaþiei Naþionale din România ºi Ministerul Învãþãmântului din Ungaria, peste 50 de studenþi ºi doctoranzi, printre care ºi de naþionalitate maghiarã, învaþã pe bazã de reciprocitate în Ungaria ºi tot atâþia studenþi din Ungaria în România.

3. Probleme de încadrare În anul ºcolar 1989-1990 din totalul de 204.301 cadre didactice din România, în ºcoli cu predare în limba maghiarã au funcþionat 11.950 persoane, reprezentând o pondere de 5,8%. În 1999-2000 numãrul total de cadre didactice din învãþãmântul preuniversitar din România a fost de 274.439 din care 12.437 lucrau la unitãþi de învãþãmânt cu predare în limba maghiarã, reprezentând 4,5%. În anul ºcolar 2000-2001 din totalul de 266.979 de cadre didactice din România (34.023 educatoare, 60.312 învãþãtori, 172.644 profesori ºi maiºtri instructori) au funcþionat în grupe ºi clase de învãþãmânt cu predare în limba maghiarã 11.948 de cadre didactice (1.940 educatoare, 2.608 învãþãtori, 7.400 profesori ºi maiºtri instructori).

Prin prevederile Legii Învãþãmântului cu numãrul 84/1995, republicate, articolul 125, se

95

S.P. nr. 97-98/2001

Intersecþii asigurã pregãtirea ºi perfecþionarea personalului didactic necesar în activitatea de predareînvãþare în limba maghiarã. În cadrul procesului de reformã a pregãtirii educatoarelor ºi învãþãtorilor funcþioneazã colegiile pedagogice de institutori ale Universitãþii Babeº-Bolyai din Cluj, cu liniile de predare în limba maghiarã, dupã cum urmeazã: Aiud, Cluj-Napoca, Odorheiu Secuiesc, Satu Mare, Târgu Secuiesc.

Situaþia încadrãrii ºcolilor cu predare în limba maghiarã cu cadre calificate este, în general, identicã cu aceea a întregului învãþãmânt din România. Multe cadre didactice calificate s-au mutat încã din 1990 la oraºe în urma sesiunilor de numiri ºi transferãri sau au reuºit la sesiunile de concurs organizate anual pentru ocuparea posturilor ºi catedrelor vacante. Ca urmare, au rãmas catedre neacoperite cu cadre didactice calificate, mai ales în mediul rural.

Inspectorii ºcolari generali din judeþele Covasna ºi Harghita ºi câte unul din inspectorii ºcolari generali adjuncþi din judeþele Arad, Bihor, Braºov, Cluj, Mureº, Satu Mare ºi Sãlaj sunt de naþionalitate maghiarã. Un numãr de circa 50 inspectori ºcolari de naþionalitate maghiarã asigurã îndrumarea ºi controlul nemijlocit al învãþãmântului cu predarea în limba maghiarã din România. Este de menþionat faptul cã în urma restructurãrilor de la Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii ºi, respectiv, inspectoratele ºcolare judeþene, ponderea funcþionarilor în posturile de conducere ºi cele de execuþie nu s-a micºorat.

4. Probleme de conþinut ale învãþãmântului Începând cu anul 1995, cu sprijinul Bãncii Mondiale, s-a trecut ºi în cadrul învãþãmântului cu predare în limba maghiarã la înnoirea programelor ºcolare analitice ºi, respectiv, a manualelor ºcolare. S-a început ºi procesul de elaborare a unor manuale alternative la diferite discipline de învãþãmânt, prin traducerea manualelor elaborate pentru învãþãmântul

S.P. nr. 97-98/2001

cu predare în limba românã. În momentul de faþã, copiii ºi elevii care învaþã în limba maghiarã beneficiazã de manuale alternative noi la clasele I-VIII. În momentul de faþã se lucreazã la manuale pentru învãþãmântul liceal. A luat fiinþã în 2000 o editurã de manuale pe lângã Uniunea Pedagogilor Maghiari din România în vederea ameliorãrii procesului de elaborare ºi de editare a manualelor alternative pentru învãþãmântul liceal. În anul 1995 a apãrut noul manual de limba maghiarã pentru liceele de filologie ºi pedagogice pentru clasele a IX-a ºi a X-a, iar în 1996 pentru clasele a XI-a ºi a XII-a. Se proiecteazã materiale de învãþãmânt noi, în baza cerinþelor de programe ºi manuale noi apãrute ºi în pregãtire. ªcolile cu limba de predare maghiarã, având un trecut îndelungat, atestã tradiþiile formate în domeniul învãþãmântului. Multe dintre acestea au sãrbãtorit trei sau patru sute de ani de existenþã. Cele mai cunoscute ºcoli sunt: Colegiul Reformat din Cluj, înfiinþat în 1560, Colegiul Reformat Bolyai Farkas din Tg. Mureº, înfiinþat în 1557, ªcoala Catolicã de la Odorheiu-Secuiesc, înfiinþatã în 1593, ªcoala din Aiud, înfiinþatã în secolul al XVI-lea, transformatã în Colegiu de Principele Transilvaniei Bethlen Gábor în anul 1662 º.a.

Surse de date: Rapoartele statistice anuale ale inspectoratelor ºcolare; Date statistice furnizate de Institutul Naþional de Statisticã; Buletin Statistic Nr. 8. 2000/2001Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca.

LASZLO MURVAI doctor în filologie, a publicat Pe calea culturii moderne, Carte în alb ºi negru, Bárd Oszkár, Antologie de texte pedagogice. În prezent este director general în cadrul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii.

96

Cãrþi ºi autori

Îngeri cãzuþi * Motto: În orice om, situat oricât de sus în ierarhia comunistã, provilegiile puterii au fost macerate de veninul fricii, ca o bãuturã de preþ de care nu-þi poþi apropia buzele deoarece îi ºtii cupa otrãvitã. Iar la orizont, o funie mai subþire, mai groasã. Sã te lege de funcþie, dar ºi de umilinþã.

Monica Lovinescu

Istoriografia românã de un secol ºi jumãtate trudeºte, prin intermediul lucrãrilor de specialitate, pentru a constitui un trecut istoric comun. Cu mici excepþii, istoricii noºtri au analizat evenimentele care se pierd în negura timpului într-un stil care avea ca scop formarea unui anumit tip de imagine despre noi înºine.

Eroicizarea aspectelor pozitive din trecutul nostru a fost o modalitate prin care s-a legitimat apariþia statului naþional. Dezvoltarea unei ºcoli critice a fost imposibilã datoritã confiscãrii istoriei de cãtre oamenii politici. Fiecare încercare de a aduce anumite evenimente istorice în limitele abordãrii echidistante a generat dezaprobãri naþionaliste ºi patriotarde. Rolul * La apa Vavilonului/2 19601980, Monica Lovinescu, Bucureºti, Editura Humanitas, 2001, 280 p.

personalitãþilor în istoria românilor este important.

Procesul de formare a statului român începe cu anul 1848.

Revoluþiile care izbucnesc în Principate, Transilvania sau Banat au fost creaþia unui numãr restrâns de oameni.

Elita autohtonã a ºtiut sã punã în aplicare Proclamaþia de la Islaz profitând de interesele divergente ale Marilor Puteri.

Cu trecerea timpului România a cunoscut schimbãri importante în plan social. Elitele au fost angrenate, la rândul lor, într-un proces de schimbare.

De la elita nobiliarã, rãzboinicã a Evului Mediu s-a trecut, prin intermediul paºoptismului la o elitã paºnicã legitimatã prin avere ºi/sau educaþie. Secolul care s-a scurs de la momentul 1848 pânã la instaurarea de jure a comunismului în România (1947) a produs personalitãþi marcante în fiecare structurã a societãþii.

Conectarea culturii ºi civilizaþiei noastre la valorile ºi modelele occidentale a fost idealul generaþiei de la 1848.

Pãtrunderea ºi, ulterior, prezenþa armatei de ocupaþie sovieticã a determinat ruperea de occident ºi conec-

97

tarea la valorile regimului comunist. Transformarea societãþii burgheze a vizat cele douã sfere: publicã ºi privatã.

Decimarea unei elite economice, politice, culturale care îºi asumase valorile burgheze-capitaliste s-a înscris în planul comunist de creare a omului nou.

Forma cea mai abjectã de transpunere a acestui plan în practicã a fost cea de reeducare, cunoscutã sub numele de Fenomenul Piteºti .

Sub oblãduirea U.R.S.S., Partidul Comunist Român a ucis, schingiuit, maltratat sute de mii de vieþi pentru a se crea societatea egalitarã comunistã.

Datoritã acestei realitãþi P.C.R a dezvoltat o politicã de formare a unei noi elite educatã prin intermediul ºcolii în spirit marxist-leninist. Din fericire tãvãlugul roºu nu a putut sã striveascã prin teroare întreaga elitã româneascã. O parte din aceasta, redusã numeric, a reuºit sã se salveze de la moarte alegând despãrþirea de þarã.

Partea cea mai activã a emigraþiei a încercat prin mijloace variate sã prezinte în faþa opiniei publice occidentale adevãrata naturã a regimului totalitar comunist. Reacþia promptã a structurilor statului român a fost de a denigra în þarã pe toþi cei care, din exil, încercau sã menþinã speranþa, iar în exterior sã punã în aplicare

S.P. nr. 97-98/2001

Cãrþi ºi autori planuri de agresare fizicã mergând pânã la asasinat politic.

Monica Lovinescu face parte din categoria românilor care au fost obligaþi sã aleagã exilul, fiind una din personalitãþile cele mai reprezentative pentru comunitatea româneascã din Europa Occidentalã. Deþinãtoare a unei licenþe în litere la Universitatea din Bucureºti, are ºansa de a primi o bursã de studiu din partea statului francez. Ajunsã la Paris asistã la procesul de comunizare a României fiind obligatã sã cearã azil politic. Aici îºi dedicã cea mai mare parte a timpului analizei sistemului comunist românesc. În timp va publica articole ºi studii despre literatura românã ºi ideologia comunistã în: Kontinent, East Europe, Preuves, L alternative, Les Cahiers de L Est, Temoignages, La France Catholique etc.

Concomitent colaboreazã la reviste în limba românã din exil: Luceafãrul, Caiete de Dor, Fiinþa Româneascã, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc.

Din dorinþa de a face cunoscutã cultura românã în lume semneazã capitolul despre teatrul românesc din Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard) ºi realizeazã o traducere din Ion Luca Cara-

S.P. nr. 97-98/2001

giale a pieselor: O noapte furtunoasã, Conu Leonida faþã cu reacþiunea ºi O scrisoare pierdutã. Acestea vor fi adaptate pentru publicul francez împreunã cu Eugen Ionescu. În perioada anilor 1951-1975 va realiza emisiuni literare muzicale la Radiodifuziunea Francezã, pentru ca din 1962 sã colaboreze la Europa Liberã Dupã anul 1967, în douã din emisiunile sale intitulate Teze ºi Antiteze la Paris ºi Actualitatea Româneascã , Monica Lovinescu va arãta publicului românesc adevãrata faþã a comunismului. Adevãrurile împãrtãºite lumii întregi în timpul emisiunilor va atrage mânia regimului care va ordona agresarea fizicã a autoarei.

Activitatea publicisticã a doamnei Lovinescu cuprinde mai multe volume: Unde scurte I (1978), Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, ªtefan Lupaºcu ºi Grigore Cugler (1992), Seismograme. Unde scurte II (1993), Posteritatea contemporanã. Unde scurte III (1994), Est-etice. Unde scurte IV (1994), Pragul. Unde scurte V (1995), Insula ªerpilor. Unde scurte VI (1996), La apa Vavilonului, vol. 1 (1999).

Al doilea volum al acestei ultime lucrãri este

98

publicat în anul 2001 de cãtre Editura Humanitas ºi reprezintã amintirile autoarei din perioada anilor 1960-1980.

Prin natura staturii morale ºi a poziþiei pe care o avea la Europa Liberã, Monica Lovinescu a cunoscut o mare parte a personalitãþilor culturale româneºti din þarã ºi din exil. Parcurgând paginile cãrþii observãm regretul autoarei cã în þarã nu s-a putut coagula o opoziþie care sã adune în primul rând oamenii de culturã. Regretul este cu atât mai mare cu cât în Polonia, Cehoslovacia ºi Ungaria se reuºise acest lucru. În carte sunt analizaþi zeci de oameni de culturã care sunt apreciaþi în funcþie de douã variabile: valoarea propriei creaþii ºi gradul de compromis fãcut cu regimul.

Monica Lovinescu îºi îndreaptã atenþia spre spaþiul cultural pentru cã este singura elitã care poate determina prin luptã ºi sacrificiu cãderea sistemului. Inerþia acelora care sunt chemaþi sã delegitimeze puterea de la Bucureºti va provoca autoarei o remarcã amarã considerându-i pe aceºtia orfani ai curajului (p. 92).

Speranþa a renãscut odatã cu anul 1977. Revolta lui Paul Goma a înscris dupã multe decenii România pe harta dizidenþei. Rãspunsul scriitorimii române a fost

Cãrþi ºi autori dezolant. În loc ca acest eveniment sã genereze o miºcare, momentul 1977 s-a transformat într-un eºec.

Vinovaþi de soarta României nu sunt numai cei din þarã, care au scuza cã trãiau într-un regim totalitar, dar ºi acei membri ai exilului care dãdeau dovadã de slãbiciuni ale vieþii ºi care pentru o funcþie onorificã erau în stare sã sape pe oricine.

Intenþia autoarei acestei recenzii nu este de a diseca lucrarea ci, în primul rând, a-l determina pe cititor sã citeascã cu atenþie paginã cu paginã. Aici vor fi recunoscute monumente ale imposturii care, în zilele noastre, au curajul sã ducã campanii moralizatoare în

presã ºi la televiziune. Pentru aceºti oameni cartea Monicãi Lovinescu este ca o piesã de teatru în care actorii pornesc din scena I cu mãºti pentru ca pe parcurs sã fie obligaþi sã le scoatã.

Concluzia amarã pe care o pot sintetiza dupã parcurgerea filelor de jurnal este cã membrii elitei româneºti din þarã sau din exil pe care îi considerãm zei nemuritori, se transformã în oameni de rând. ªi asta pentru cã, nu-i aºa, puþini ºi-au menþinut de-a lungul timpului coloana verticalã.

Ioana CRISTEA DRÃGULIN

CINE NE CITEªTE: Citesc cu mare plãcere Sfera Politicii fiindcã de multe ori, prin analizele sale eretice ºi iconoclaste îmi contrazice multe idei primite necritic ºi-mi lumineazã cotloanele spirituale unde se strâng plati-tudinile auzite sau citite în grabã în alte pãrþi.

Bogdan Baltazar Preºedintele Bãncii Române pentru Dezvoltare, Groupe Société Générale

TALON DE ABONAMENT LA REVISTA SFERA POLITICII (vã rugãm completaþi cu majuscule) DA, doresc un abonament la revista SFERA POLITICII , începând cu numãrul .............., pe perioada de: 3 luni (45.000 lei), 6 luni (90.000 lei), un an (180.000 lei) Am achitat contravaloarea abonamentului, în sumã de ............................lei, cu mandat poºtal nr. ...................... sau ordin de platã nr. ......................., în contul Fundaþiei Societatea Civilã, nr. 2511.1-21280.1/ROL (lei) deschis la BCR, Sector 1 sau 251100222013126 (valutã) deschis la BRD - SMB. DA, doresc facturã fiscalã pentru abonamentul achitat.

Nume ......................................, Prenume...................................., Vârsta.................................

Compania...................................................................., Cod fiscal...........................................

Profesia ........................................................., Funcþia ............................................................

Adresa la care doriþi sã primiþi abonamentul: Strada......................................................., Nr.........., Bl.........., Sc.........., Et.........., Ap..........

Localitatea ....................................., Cod poºtal..................., Judeþ/Sector............................

Telefon ..................., Fax ......................, E-mail ......................................................................

Vã rugãm completaþi în întregime acest talon ºi, împreunã cu copia chitanþei, sau a ordinului de platã al abonamentului, expediaþi-l în acelaºi plic, pe adresa : Fundaþia Societatea Civilã - Sfera Politicii, Piaþa Amzei, nr.13, et. 1, sect. 1, Bucureºti, cu menþiunea Talon abonament , sau prin fax la +40-1-312.84.96. Abonamentele se pot contracta ºi la sediul fundaþiei, la adresa mai sus menþionatã. Relaþii suplimentare la tel. 659.57.90. Creºterile ulterioare ale preþului de vânzare al revistei nu vor afecta valoarea abonamentului contractat. În preþul abonamentului sunt incluse taxele poºtale.

99

S.P. nr. 97-98/2001

Piata Amzei nr.13, et., Bucureºti, Tel/Fax: 312 84 96, email: sfera@totalnet.ro Persoane de contact: Stelian Tãnase - Preºedinte Executiv; Cristina Panþîru - Coordonator de Programe

IPER (The Institute for Political and Economic Research) a fost înregistrat oficial la data de 5 februarie 1999 ºi a fost creat de o parte din membrii Fundaþiei Societatea Civilã, o binecunoscutã organizaþie non-guvernamentalã fondatã în septembrie 1992. Împreunã cu aceasta institutul editeazã revista Sfera Politicii. IPER este un think-tank românesc ce îºi propune sã promoveze cercetarea academicã în domeniile: economie, politici publice, integrare europeanã, cooperare regionalã, etc., cu scopul de a contribui la consolidarea instituþiilor democratice. Membrii institutului sunt persoane cu activitate academicã recunoscutã pe plan naþional ºi internaþional (economiºti, sociologi, avocaþi, jurnaliºti, analiºti politici) ce vor sã realizeze analize profunde ale vieþii sociale, politice ºi economice româneºti.

Activitãþi 1999-2001:

1999-2001 Co-editarea, împreunã cu Fundaþia Societatea Civilã, a revistei Sfera Politicii în care au fost abordate teme precum: reforma în educaþie (Politicã ºi Educaþie 45), problema discriminãrii etnice, politici sociale pentru rromi (În cãutarea identitãþii 58), integrare europeanã, negocierile de aderare, adoptarea acquis-ului comunitar, Pactul de Stabilitate în Balcani, politica de securitate a Uniunii Europene, reforma instituþionalã, etc.

1999-2001 IPER a organizat numeroase seminarii împreunã cu studenþii de la Facultatea de ªtiinþe Politice ºi Administrative, Universitatea Bucureºti, Facultatea de Relaþii Internaþionale, Academia de ªtiinþe Economice, Bucureºti.

1999 Proiectul USA-România Security Relationship: A Case for Transatlantic Partnership. Activitãþi: The Consequences of the Decisions taken at the NATO s Washington Summit on Romania s Security and Prospects for NATO Integration (seminar internaþional - 12 mai, 1999) 1999 Proiectul Monitoring the Romanian Press during the Strike on Yugoslavia.

1999 Ten Years after the Fall of Communism (seminar internaþional 5-7 noiembrie 1999) au participat analiºti politici, jurnaliºti, diplomaþi, foºti dizidenþi din Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Germania, România.

1999/2000 Un proiect realizat în colaborare cu Civic Education Project ce s-a concretizat în: masa rotundã cu tema Legea rãspunderii ministeriale în Dreptul Comparat (15 Decembrie 1999) ºi masa rotundã cu tema Investiþiile strãine în România (23 Aprilie 2000) 2000 Social Trust and Economic Inequality (ianuarie 2000, conferinþã þinutã de prof. Eric Uslaner, Maryland SUA). Au participat jurnaliºti, politicieni, factori de decizie, analiºti politici ºi economici, etc.

2000 - The Electoral System in USA (februarie 2000, conferinþã þinutã de prof. Edmund Beard, University of Massachusetts) Au participat jurnaliºti, politicieni, factori de decizie, analiºti politici ºi economici, etc.

2000 Proiectul New Security Issues in Balkans, Risk Factors, Common Policy Approaches and Public Perception.

Din acest program fac parte: 2000 One Year after NATO bombardments in Yugoslavia (seminar internaþional 23-24 iunie, 2000). Au participat cadre didactice universitare, sociologi, politologi, analiºti economici, diplomaþi (James Rosapepe Ambasadorul SUA; Marco Bello Ambasadorul Albaniei), oficiali din Ministerul Apãrãrii, jurnaliºti din România, Ungaria, Yugoslavia, Turcia, Croaþia, SUA. 2000 Balcanii la cumpãna dintre veacuri (masã rotundã - martie 2000) în colaborare cu Fundaþia Societatea Civilã 2001 - The Stability Pact: problem or solution? (masã rotundã internaþionalã - 23 mai 2001) Moderator: Stelian Tãnase analist politic. Au participat: Mircea Geoanã - Ministru de Externe, Adrian Severin - Preºedintele Adunãrii Parlamentare a OSCE, Mihai Rãzvan Ungureanu - Comisarul pentru Europa de Sud-Est al Pactului de Stabilitate, Adrian Pop Director Adjunct, Institutul de Studii Politice de Apãrare ºi Istorie Militarã, gen.

Mihai Ionescu, Dan Pavel - analist politic, Cistian Pîrvulescu - analist politic, Valentin Stan - analist politic) 2001(9 Octombrie)Lansarea raportului ºi masa rotundã The Security Risks and Policy Approaches in Southeastern Europe Autori: Marian Chiriac, Sabina Fati, Mircea Maniu, Adrian Pop, Stelian Tãnase.

Activitãþi viitoare: Masa rotundã Relaþiile româno-maghiare analize, prognozã , Masa rotundã Cooperarea regionalã , Lansarea numãrului aniversar Sfera Politicii 100 ºi Premiile Sfera ediþia a V-a

S.P. nr. 97-98/2001

100