Preview revista solisis nr 3 iunie 2013

www.solisis.org iunie 2013

Un spatiu de reflectie asupra nevazutului a tot ce este

Fragmente de CURS „Centrul Solisis s-a născut din ideea de a aduce o completare de purificare pentru emoţii şi gânduri, nu doar pentru corpul fizic ( ceea ce obţinem prin purificarea prin diete) pentru că suntem ceva mult mai complex decât corpul fizic.

Putem să facem o dietă, e bine să o facem, să ne purificăm corpul fizic, dar asta nu este suficient pentru că poţi să faci o dietă şi să nu fii în armonie.

Trebuie să-ţi purifici la fel şi corpul emoţional adică emoţiile şi gândurile tale.

Cursurile şi meditaţiile le facem din această necesitate: de a da oamenilor un alt aliment.

Voi sunteţi bombardaţi cu informaţii despre ce să mâncaţi, despre TV, partener, serviciu, iar aici dacă vrei să devii vertical şi să nu fii orientat doar pe orizontală la ce se întâmpla în jur, dacă vrei să-ţi cunoşti dimensiunea ta spirituală, atunci ai nevoie şi de nişte alimente care să te ajute să faci asta. Şi, conştientizarea la nivel emoţional şi a gândurilor, e un proces de purificare pe nivelul acesta.

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

0

Cine are nevoie, să vină aici, să facă chestia asta.

Va plângeţi că e greu?

O fi greu, tu singur, acasă la tine uitandu-te la TV… Dar încearcă să tai alimentul tău cotidian, din rutina aceasta care te ţine şi te goleşte de energie şi atunci hai acolo de unde poţi să primeşti altceva, dacă asta cauţi … e simplu …

Exista în noi o parte animală care e orizontală şi care are nevoie de hrană, de tot ce înseamnă animalul din noi, sexualitatea, instinctele … Însă avem în noi şi un alt regat - nu suntem doar asta, ci avem prezenţa şi scânteia divină, partea de divinitate. Din cauza aceasta omul chiar dacă se ocupă foarte mult de calea orizontală, într-un final se va simţi gol şi neliniştit şi caută, caută, caută, pentru că, inconştient îşi caută şi această dimensiune divină către care vrea să se întoarcă, pentru că ea e prizonieră aici într-o lume a materiei.

Dacă ţinem cont de aceste două dimensiuni din noi atunci înţelegem un pic din ce suntem făcuţi … să ne armonizăm şi sa ne cunoaştem, să ne reîntregim cu aspectele noastre spirituale…

Lăsat în pace de emoţiile tulburate şi gândurile tulburate ale corpului, intri în contact, în pace cu dimensiunea spirituală din tine. În momentul în care sunteţi asaltaţi, să ştiţi că existăm şi noi aici şi am venit să va spun că puteţi veni, dacă asta vreţi.

Televizorul, declanşează de fapt nişte trăiri pe plan emoţional, ori bucurie maxima, ori tristeţe - de fapt e câmpul emoţional … în faţa televizorului oamenii sunt foarte activi dar de fapt sunt inconştienţi …

Asta e o formă inconştientă de a te lăsa trăit şi manipulat de ceea ce primeşti … nu alegi tu.

Preiei de acolo gânduri despre cum trebuie să fie lucrurile… până şi în cuplu şi în iubiri - îţi faci toate ideile ca urmare a informaţiilor cu care intri în contact, care te hrănesc...

Realitatea pentru fiecare dintre noi este diferită, deci nu putem vorbi doar de o realitate în lumea aceasta.

De fapt, putem vorbi doar despre percepţii.

Fiecare îşi imaginează cum e realitatea … dar este percepţia ta, nimic altceva … nu e nici o realitate acolo - dar asta şi în cazul nostru, până când ajungem să cunoaştem realitatea şi asta se întâmpla odată cu Iluminarea - în care vedem adevărul nedistorsionat de propriile emoţii sau gânduri ataşate lor.

“Iubeşte-l pe fratele tău” - nu poţi, până nu ajungi la un nivel de conştienţă şi de purificare a ta, astfel încât să-l vezi pe fratele tău că fiind fratele tău, pentru că te identifici cu ce zice el, îl confunzi pe el cu ce face, cu ce gândeşte, cu ce pare să fie… Nu vezi esenţa dincolo de ceea ce el manifestă.”

Un spatiu de reflectie asupra nevazutului a tot ce este

3

Avem tot timpul iluzia că putem să scăpăm, să ne sustragem, să ne descurcăm singuri. Că nimeni nu ne vede. Că suntem doar noi în filmul nostru.

Dar suntem bine ținuți într-o ”plasă conștientă” de Inteligența Divină, care ne vrea singurul Bine adevărat. Ea e salvarea noastra din închisoarea pe care ne-am creat-o prin separare. Încercăm tot felul de trucuri să ne simțim bine aici. Și mai devreme sau mai târziu realizăm că nu ne iese.

Doar iluzii de moment, satisfacții sărace ale unuia care se compară cu altul și atunci se iluzionează că e ”mai bine” sau ”mai rău”.

Nu vedem mizeria de fond.

Mizeria de a ne fi dezmoștenit singuri – ca un copil rebel – crezând că plecăm de Acasă și ne putem descurca singuri.

Mai devreme sau mai târziu ne vom reîntoarce. După ce vom fi învățat, după ce am înțeles că în separare de Sursă nu este decât moarte și goliciune, plastic sclipitor și gol.

Există doar o singură Conștiință Unică, Divină – care cuprinde tot. Și în care avem alegerea să intrăm.

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

0

rada

5

Retreat

Viata din oras. Alergăm.

Unii chiar reusesc să alerge să mai facă vreun curs (pe repede) pr Dacă simti să te opresti din alergătură, să iti iei o săptămâna doa hrăni cu altceva decât stres si reactii la diversi stimuli exteriori ca Vino pentru a te goli de gandurile care nu te lasă linistit, pentru vino pentru o întâlnire cu tine însuti. Esti singurul de care nu po

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

0

rintre job, familie, cumpărături... ar pentru tine, pentru a te uita în interiorul tău, a te linisti, a te are te agresează, vino în natură. a te echilibra emotional, pentru a-ti aminti să respiri complet, oti fugi vreodată. Detalii aici ...

7

Doi bebelusi stăteau de vorbă.

-Tu crezi in viata după moarte?

-Bineînteles. După nastere urmează viata. Poate suntem aici să ne pregătim pentru ceea ce urmează după nastere.

-Hai fii serios! După nastere nu mai urmează nimic! De acolo nu s-a mai întors nimeni! Si oricum, cum îti imaginezi să fie?

-Nu stiu exact, dar simt că sunt lumini peste tot... poate o să mergem pe picioarele noastre sau o să mâncăm cu gura.

-Asta e maxima prostie! Nu e posibil să umbli pe picioarele tale! Si cum am putea mânca cu gura? Nu vezi cordonul ombilical? Si exact din cauza asta, gândeste-te un moment: viata post-natală nu este posibilă pentru că, cordonul e prea scurt.

-Da, dar cred că există ceva, poate diferit de ceea ce numim noi viată.

-Vorbesti prostii. Nasterea înseamnă sfârsitul vietii si gata.

-Uite nu stiu exact ce se va întâmpla, dar Mama ne va ajuta...

-Mama??? Crezi în Mama?!

-Da. -Nu fi ridicol! Ai văzut-o pe Mamă undeva? A văzut-o vreodată cineva?

-Nu, dar ea este peste tot în jurul nostru. Noi trăim în ea. Si sigur, e multumită ei că noi existăm.

-Ok, acum lasă-mă în pace cu ignoranta asta, bine? O să cred în Mama când o să o văd.

-Nu poti să o vezi, dar dacă stai linistit, poti auzi cântul ei, poti simti iubirea ei. Dacă esti linistit poti simti mângâierea ei si mâinile ei protectoare.

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

Maria Un spatiu de reflectie asupra nevazutului a tot ce este

0

9

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

Noi suntem si calul care trage ... si caruta... si greutatile pe care ni le punem in spate ...si drumul pe care am ales sa mergem.

In noi este tot ceea ce vedem in jur: si soarele si ceata. rada

1

1

“M-am văzut în oglindă, mi-am zâmbit politicos Am trăit în oglindă, am făcut totul pe dos.” Şi la un moment dat versurile astea au intrat cumva ‘printre’ mine şi am realizat că asta se întâmpla de fapt cu toată chestia asta care se numeşte viaţă.

Viaţa ca o trăire care te trăieşte ea pe tine. Altfel decât ai vrea tu - tu fiind cel care priveşti în oglindă. Şi mă întreb: ce faci? Ce faci când îţi dai seama că eşti trăit de viaţă … Laşi lucrurile aşa? Îţi zâmbeşti în continuare politicos şi mergi mai departe ca şi când nu te-ai cunoaşte şi nu ai şti cine eşti şi de ce ai venit în lumea asta?

Sau realizezi că ai făcut totul pe dos, dar că măcar poţi schimba ceva acum. În acest moment.

Pentru că acum realizezi ce ai făcut.

Mulţi zic că mai stau puţin aşa, că dacă tot s-a întâmplat asta până acum … e ok aşa. Oglinda tot ştie ce are de făcut şi tu poţi continua să fii politicos.

Dar cred că odată ce ai început să vezi bine în oglindă, nu te mai poţi preface, nici amâna. Nu o să îţi dea pace ce vezi.

Nu are cum; şi politeţea nu o să te mai ajute, pentru că oricum, ce e politeţea, dacă nu ceva forţat şi artificial, până la urmă. Pentru că altfel, ar fi sincer şi din inimă.

Nu ar fi nevoie de politică pentru asta. Şi laşi politica de-o parte şi începi. Începi să faci lucrurile cum trebuie, nu pe dos.

Nu ai cum altfel.

E singura variantă viabilă.

Gândeşte-te.

sandra

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

1

3

“Rugaciunea este profunda comuniune a sufletului cu Dumnezeu Deci cand va rugati, nu va amagiti cum fac ipocritii, carora le plac cuvinte care sa încânte urechile oamenilor. Si care îsi dau aere p oamenilor si îsi iau rasplata.

Dar cand va rugati, intrati în dulapul sufletului vostru; închideti t Nu e nevoie sa spuneti o multime de cuvinte, nici sa repetati acel Tata - Dumnezeu al nostru care esti în cer, sfânt este numele tau cum este îndeplinita în ceruri.

Da-ne astazi pâinea de care avem nevoie.

Ajuta-ne sa iertam datoriile pe care altii le au la noi, astfel încât Si protejeaza-ne de capcanele tentatiei care sunt prea grele sa l Si când ele vin, da-ne forta sa le depasim.”

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

1

u. ce sa se arate pe strazi sau în sinagogi si sa toarne multe pioase astfel încât sa aiba lauda oamenilor. Ei cauta aprecierea

toate usile si în linistea sfânta, rugati-va. leasi cuvinte din nou si din nou. Doar spuneti: u. Împaratia Ta sa vina. Vointa Ta va fi îndeplinita pe pamânt

sa fim eliberati de toate datoriile noastre. le ducem.

Capitolul 94 Evanghelia Varsatoruluia lui Isus Christos – Levi Dowling

5

“Daca lumea e pe calea cea buna, Trapasii fara sei muncesc pe câmpuri.

Daca lumea e pe calea cea rea, Caii de lupta misuna în cetate.”

Tao Te Ching

Cum va fi câ divine: Ne-am înclin plinul nostru si le-am urma joc Am fi aceia di pe calea cea bu

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

1

ând vom fi pe calea cea buna, când vom urma si onora legile

na la frumusetea fiecaruia din noi, tot ce facem ar izvorĂŽ din prea ar fi la dispozitia celorlalti. Copiii ar fi cei mai mari dascali si cul. Cerul ne-ar fi acoperisul si campul cu flori fereastra noastra. in visele noastre. Ne-ar petrece toate fiintele vazute si nevazute una.

codruta

7

Tu esti Începând sa vezi lucrurile asa cum sunt, te rupi de tine, de imaginea pe care o ai despre ‘tine’ si încet, încet nu te mai identifici cu ea.

Si gândurile zboara si tu le lasi, ca stii ca vin si trec exact asa cum au venit si ca tu nu esti nici gândurile, nici emotiile tale.

Si atunci nu te mai sperii de ele si crezi ca ‘esti rau’ sau ‘anxios’ pentru ca începi sa simti asta, si anume ca tu esti mai mult de atât, pentru ca ele vin si pleaca si sunt multe si diverse ... pe când tu esti unul.

Si acelasi mereu; esti cel care le vede.

Si care le lasa.

Si cel care o ia de la capat în fiecare zi, pentru ca fiecare zi e o viata în sine plina de tot ce e nevoie sa te îndrepte catre tine.

Catre cine esti.

Iar asta numai daca îti doresti.

sandra

Centrul Solisis revista | iunie 2013 | # 03

1

9