C g jung amintiri vise reflectii

Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare piese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viata exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere in revista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa, India).

Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul, tirzia lui autorealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput, este povestea unei realizari de sine a incon~tientului »).

Aceasta « a doua » viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, viziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a lui Oumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale asupra viitorului umanitatii ~i gindurile cele mai intime despre religie, numai in Amintiri. $i din acelea~i experiente launtrice s-a nascut originala opera jungiana.

Considerindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu ~i-a inclus Aminfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceasta carte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psihologia analitica jungiana: aici pot fi gasite originea ~isemnificatia conceptelor ei fundamentale - de la «incon~tient colectiv » ~i «arhetipuri» pina la «individuatie ».

ISBN 973-28-0699-0

Foto copertii:

HENRI CARTIER- BRESSON

COLECTIA

memoriijjurnale

DIE SCHoNE FAMILI£ T

0 FAN

CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian.

Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala ~i psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~i medic-~ef la clinica psihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insa precumpanitor psihoterapiei clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale ~i teoretice. In 1904 intemeiaza la ZUrich un laborator de psihopato10gie experimentala, valorificind obserfatii personafe ~i descoperiri In domeniul asociatii10r verbale norma1e ~i pato10gice, al dementei precoce ~i al complexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza intens Cll Freud, atras In special de cercetarile acestuia legate de isterie ~i de vise. Ruptura cu Freud, provocata mai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia, inseamna pentru Jung angajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elaborarea unui sistem autonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fundamentala a fiin(ei ~i pe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiul unei inde1ungate ~i vaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde dilatorii de studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Arizona, in Kenya, Uganda ~i India. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intemeiatei "Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i se creeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:',". In 1948 se infiin\eaza 1a ZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariie sale, "Societatea international a de psihologie a..'1alitidi". Ultimii ani de viata ~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l~i redacteaza ~i partial i~i dicteaza mernoriile.

Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wandlungen und Symbole der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), Die Beziehungen zwischen dem leh und dem Unbe\vui3ten (1928), Psychologie und Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psychologie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946), Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge (1952), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea lui ii apar memoriile, Erinnerungen, Triiume, Gedanken, consemnate ~i editate de Aniela Jaffe.

ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie de evrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-o sa paraseasca Germania 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facut cuno5tirt\a cu C. G. Jung 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul, a ajuns ea insa~i 0 analista reeunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutul C. G. Jung proaspat infiintat. In ultimii a..'1ide viara ai lui lung, I-a Insot!t ea seeretara personala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi la alcatuirea biografiei lui. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991, aetivind ea anaJista 5i seriind ea insa~j numeroase cart! ce slnt considerate importante pentru In(elegerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc.

Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G. lung - Bild und Wort.

c. G. lUNG AMINTIRI, VISE, REFLECTII Consemnate $i editate de

ANIELA JAFFE Traducere ~i nota de DANIELA ~TEFANESCU

II

HUMANITAS B UCURE~TI

DIE SCHoNE FAMILIE T

0 FAN

Coperta IOANA

DRAGOMIRESCU

MEI\;fORJES,

DREAMS,

MARDARE

REFLECTIONS

BY C. G . .rUNG

Recorded and edited hy ANJELA JAFFE © ]961, 1962, 1963 by Pantheon Books, a Division of Random House~ Inc. © renewed

1989, 1990, 199] by Random House, Inc.

This translation published by arrangement with Pantheon a Division of Random House~ Inc., Nev.,' I'" ark Traducerea ERJNNERUNGEN.

Books,

s-a efectuat dupa editia a VIII-a din TRAUME, GEDANKEN \iON C. G. JUNG

Aufgezeichnet und herausgegehen van Aniela Jaffe, \t~er1ag, Olten und Freiburg im Breisgdu, 1992.

\,:O/alter-

© HUM~t\NITAS;

1996, pentru prezent8. versiune romaneasca

ISBN973-28-0699-0

Slr.1!ugen C"<lda rn, 1. :SeCI~r 3. 8UCURF4-T1 Tel./Fa~:40 1614.31.49

Nota traduditorului

Prin aceasta apant1e Ii se of era un document unic ~i indelung a~teptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin personalitatea ~i opera IUI, a marcat pro fund epoca no astra, fiind, alaturi de S. Freud ~i de A. Adler, unul dintre cei "trei mari" ai psihologiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influen~at numai anumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc tot mai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin, precum ~i calea spre descoperirea con~tienta a sinelui.

In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiut sa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiinfa culturala - 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind in eel al antropologiei, al antropologiei culturale.

Originalul lung ne ofed ni~te memorii la fel de originale, ce nu seaseamana ca stil eu nid 0 alta carte de amintiri. Specificitatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimente exterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0 semnificatie dedt raportate la evenimentul interior intr-adevar major al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul.

"Viata mea este povestea unei realiziiri de sine a incon~tientului", marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea putin mai jos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiri palesc - ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [... ] Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea mai mare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1iziunea Cll incon~tientul, mi s-au Intiparit in memorie ~i fin mai pot fi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta, a fost intotdeauna bogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Dar in realizarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asat eu siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerind la sfir~itul anilor '30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a 5

impovarata de maladii fiziee ~i psihice, s-a adresat unui psiholog pentru analiza; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~i Jung, iar de aiei a pomit 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restul zilelor maestrului, eulminind cu ultimii lui patru ani, dnd, angajindu-lin conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica), i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucreze ~i editeze.

"Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, in spiritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~i loialitatea fata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de mult pentru ea. Pastr1ndu-~i cele mai bune calitati din trecutul ei de mundi grea de secretariat - simtul organiziirii ~i ochiul ager pentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analist bine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens al cuvintului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza The Independent, la 5 noiembrie 1991.

Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unui cercetator decit relatarea trairilor subiective care se aflii in spatele gindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devine o invitatie pentru fiecare sa tina cont de propriul sau incon~tient ~i de resursele lui. Ea este ~i 0 salvare sau 0 posibilitate de salyare; cei care au de suferit de pe urma dialecticii lor cu incon~tientul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 reconfortare in elanul ~i cutezanta primului om care a plonjat In profunzimile lumii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cautat ~i a intilnit incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cu Freud, apoi singur). Ce a Insemnat pentru el aceasta descoperire dramatic a ne-o reveleaza Amintirile - 0 marturie inedita de luciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un document uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabil celor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatru pasionat, gInditor complex ~i scriitor prolific.

Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte de vedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbinarii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alocuri de un umor subtil - cu 0 exprimare inaripata, acolo unde Jung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind relateaza probleme de stricta specialitate, eu un stil colocvial, acolo unde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori, Jung formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemului care plute~te pe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa, 6

in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migala analistului care cerceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0 concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt, dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vorbest~ trebuie sa fie "cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihic'iJ.~i aspectul ei dublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii ~i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dnd se constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci ÂŤ sensul Âť nu este tautologie, ci cuprinde intotdeauna mai mult in sine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recurge nu de putine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrul conventional, pe care am incercat sa Ie redau cu elt mai multii fidelitate. Asupra tuturor acestor variatii de stil i~i lasa amprenta ceea ce Jung a nurnit la el "personalitatea nr. 1" ~i "personalitatea nr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui manifestindu-se conform tipicului lor - totul contribuind la conturarea unei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate.

A~ dori sa atrag atemia asupra cltorva aspecte "tehnice" ale traducerii, inainte de a face invitatia la lectura.

Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a ariginalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lucrlnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul 1989 de Vintage Books, intrucit copyrightul este detinut cu aceasta talmacire de Pantheon Books, a Division of Random House, Inc., Ne\v Yark. Respectlnd onginalul german, am tradus textul integral, netinind cont de omisiunile destul de freevente din traducerea in limba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte sau mai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte din scrisori, textele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Heinrich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in care Aniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Jung, intitulate: "Cite ceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i se ofera, a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor.

Pentru traducerea termenilor de specialitate am recurs, in principaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume, aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Editura Medicala, 1987 -1992 ~i la Focabularul psihanalizei de Jean Lap1anche / J.-B. Pontalis, Editura Humanitas, Bucure~ti, 1994, coordonator: Vasile Dem. Zamfirescu.

In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele ale editiei germane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale

7

lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i ele editiei germane -, cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cu ale mele (n. t.).

Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care urmeaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol: V. termenulin Glosar.

Pe parcursulintregii traduceri am cautat sa respect urmatorul principiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentru prima data, I-am mentionat atit in original, dt ~i in traducere; in continuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluat insa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana.

Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lungul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (de exemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imi apartin.

I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au ajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme: doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnului dr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia, pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilor Roth din Elveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth, pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Mariana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintre citatele 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promptitudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumite versete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire ~telanescu, pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cu originalul ~i facind observatii pertinente.

DANIELA $TEFANESCU

Introducere

He looked at his own Soul with a Telescope. What seemed all irregular, he saw and shewed to be beautiful Constellations; and he added to the Consciousness hidden worlds within worlds.

COLERIDGE, Notebooks

In vara lui 1956 - in timpul Conferintei Eranos din Ascona -, editorul Kurt Wolff a discutat pentru prima oara cu ni$te prieteni din Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui Carl Gustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Jacobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi se acorde mie rolul de biografa.

Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara, dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea de a se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii.

A ~i acceptat abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervat totu~i' cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna.

Tinind cont de programul lui de lucru incarcat ~i de faptul di, datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mult.

Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicase planul sau de a infati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1a unei "autobiografii" - Jung insu~i sa fie cel care vorbe$te. Acest aspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima mea sarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota raspunsurile lui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insa eurind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine, despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale.

Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rnunca noastra comuna a dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 perioada. de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopilarie de mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aeestea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesiza inca foarte claro Intr-o diminea\a ill-a intimpinat comunicindu-mi ca ar dori sa serie el insu$i des pre copilaria lui, in legaturii cu eare imi relatase deja multe, dar nici pe departe tot.

9

Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare, pe atit de neasteptata, dat fiind ca stiam cit de mult il obosea pe Jung scrisul Si ca n-ar intreprinde un asemenea lucru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misiune" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u parut a confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiografiei".

La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notat urmatoarele sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna un destin. In ea salasluieste ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabili sau propune nimic. Astfel, autobiografia 0 ia deja de pe-acum pe un alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne pe hirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiar Si numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice neplaeute. De indata ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea mea devine cit se poate de !impede."

In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copilarie, anii de Scoala Si de studentie. Le-a intitulat: "Despre primele evenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiului medicinei in anul 1900.

Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jung la carte. In ianuarie 1959 se afla Ia Bollingen, in casa lui de la tara.

Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse ale cartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despre viata de dincola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a format ea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Ginduri tirzii", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai profunde, ehiar daca poate cele mai indeDartate.

In vara aceluia..,;ian 1959, Jung a seris, tot la Bollingen, subcapitolul despre "Kenya Si Uganda". Cel des pre indienii pueblo provine dintr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat, care se ocupa de problemele generale ale psihologiei primitive.

Pentru completarea capitolelor "Sigmund Freud" Si "Confruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintr-un seminar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara cite ceva des pre dezvoltarea sa launtrica.

Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unar discutii dintre Jung si tinerii medici secundari ai spitalului psihiatric BurghOlzli din Zurich, in anu} 1956. Pe vremea aceea, unul dintre nepotii sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lac in casa Iui Jung din Kusnacht1â&#x20AC;˘ 1 Localitate situata in cantonul Zurich, la lacul Zurich inferior; aid au locuit ~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu

10

Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectat cite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. La rindul meu, am facut adaugiri la capitolele scrise de el, utilizind material din procesele-verbale ale discutiilor noastre, am dezvoltat indicatiile lui care adesea erau doar in stil telegrafic ~i am eliminat repetitiile. Cu elt progresa cm'tea, cu atit mai puternica devenea amalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea.

Modul in care a luat na5tere car'tea a determinat intr-o anurnita privinta ~i continutul ei. Discu\ia sau povestirea spontana poarta caracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~i "autobiografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineaza numai fugitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb, ele transmit atmosfera universului sau spiritual ~i trairile unui om pentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Adesea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legatura cu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairilor era pentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata.

Mai importante dedt dificultatile formale ale elaborarii au fost altele, de natura mai personaEi. Jung s-a referit la ele intr-o scrisoare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugase sa-si serie amintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfir~itul anului 1957. " ... Ai perfecta dreptate! Cind imb3.trinim, sintem readu~i, atit din interior, dt 5i din exterior, la amintirile tineretii. Inca aeum treizeci de ani, elevii mei m-au detenninat la un moment dat sa explic cum am ajuns la cODceptia mea despre incon~tieDt. Am facut-o atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fost solicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei ÂŤautobiografii Âť. Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc prea multe autobiografii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de circumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea unei descrieri de sine, pentru ca macar sa indraznesc sa fac incercari in acest domeniu.

De curind mi s-au cerut insa ni~te informat!i autobiografice ~i cu aceasta ocazie am descoperit di in materialul furnizat de catre se confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Lacul celor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despre Wilhelm TeII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu), pe tiranicul guvemalor GeJ3Jer (n. t.).

1 Seminarul din 1925 mentional mai devreme (n. ed. engl.).

11

amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective care ar merita pesemne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectat la aceasta posibilitate ~i am ajuns la concluzia de a fudeparta futr-atit celelalte obligatii ale mde ludt sa reu:;;esc sa supun unei examinari obiective mikar inceputul inceputului vierii mele. Aceasta sarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intii sa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mi s-a pamt esentiala pentru a-mi asigura lini:;;tea :;;idistanta necesara. Am constatat, intr-adevar, ca to ate acele amintiri care mi-au ramas vii se refera la trairi emotion ale care transpun spiritul intr-o stare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condirie preliminara extrem de nefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea ta a picat « bineinteles » in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem decizia de a ma apuca de treaba.

Or, destinul vrea - a:;;a cum a vrut-o dintotdeauna - ca in viata mea toate elementele exterioare sa fie accidentale :;;inumai Uiuntricul sa fie incarcat de substantii :;;ideterminant. Prin urmare, arice amintire a unor intimplari exterioare a palit :;;ipoate ca trairile « exterioare » nici IT-aufast vreodata esenrialul sau au fost doar in inasura in care au coincis cu faze de dezvoltare interioara.

Infinit de multe astfel de manifestari « exterioare » ale existentei mde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mi se parea - participasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sint elementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe care le-ai intilnit in viata, cillatarii, aventuri, camplicatii, iovituri ale sort,H si altele de acest gen. Dar ele au devenit, cu putine exceptii, ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care nu-mi mai pot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora. eu atit mai vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate de trairile « interioare ». Aid se ive~te insa problema redilrii, de care nu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nu pot implini din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regret foarte mult. .."

Aceasta scrlsoare caracterizeazil atitudinea lui Jung; de~i luase deja hotarirea de a se "apuca de treaba", scrisoarea se incheie cu un refuz! Conflictul dintre accept ~i refuz nu s-a potolH la el niciodata complet, pina in ziua morti!. r,1ereu existuu un rest de scepticism, 0 sfiaEi in fata viitorilor cititori. Nu considera carte a de amintiri drept 0 lucrare ~tiin\ifica ~i nki drept cartea sa, ci vorbea ~i scria des pre ea numind-o "proiectul Anielei Jaffe", la 12

care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nu este inclusa in seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l, Deosebit de retinut a fast Jung in relata.rile intilnirilor lui, fie eu personalitati cunoscute, fie ell oameni apropiati, eu prieteni.

"Am stat de yorba eu multi oameni celebri ai epocH, eu marile nume ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, printi ~i magnati, dar, dad e sa fiu sincer, trebuie sa recunosc di doar pu\ine diotrc aeeste intilniri au reprezentat pentru mine un eveniment, 0 traire semnificativa. Intilnirile noastre erau ca ale vapoarelor in largul marii, care se saluta cu pavilionul. De cele mai multe ori, ace~ti oameni ilni ~i solicitau dte cevu ce nu pot sau nu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indiferent de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii.

Intllnirile n-au fast un eveniment; s-au estompat eurind, raminind fara consecinfe mal profunde. Despre relatii1e care au insemnat ceva pentru mine ~i care mi-au revenit in mintc ea amintiri ale unor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dumai via~a mea ceo. mai launtrica, ci ~i a lor. Nu mi-e mgiiduit sa deschid privirilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~' Lipsa de date exterioarc cstc insa abundent compensata prin altceva - prin relatarea experiente10r Iauntrice ale lui lung ~i printr-o bogatie de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spunea, trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-un grad fnalt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabil mai ales in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Cartea contine erezul religios allui lung. lung a fast condus pe csj rnultiple 91 variate la confruntarea cu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera inca de pe dnd era copilill realitatea trairilor religioase ~i ilinsorisera pha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]'nWi de cunoa~tere, care cuprindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i manifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but not least - con~tiin\a sa de medic. Oid lung se simtea si se considera ]'n primul rind medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasa joaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceasta eoincidea eu descoperirea Iui di sut1etul produce spontan imagini 1 In decursul textullli, se vor face multe referiri Ia diferite volume din seria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca ~iin originalul german: tIes. ~rerke (n. t.).

1"

cu continut religios, ca este cieci religios "prin natura sa". Mai cu seama in a doua parte a vietii, lung a realizat ca 0 deviere de la aceasta natura de baza a sufletului era 0 cauza a numeroase nevroze.

Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite privinte de cre~tinismul traditional. IVIai ales prin feluJ in care raspunde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu care nu este numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Din perspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acest lucru I-a resimtit mereU in reaqiiIe la opera sa, in ciuda renumeIui mondial de care se bucura. Asta I-a fikut sa sufere Si chiar din rindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatorului care nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fi ars pe rug!" Abia dupa moartea Iui s-au inmultit vocile teologilor care constata ca lung nu mai poate fi indepihtat din istoria ecleziastica a secolului nostru.

Jung s-a marturisit intotdeauna crestin, Si operele Iui cele mai importante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin, privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei $i delimitindu-le con~tient de problematic a teologica. Precedind astfel, e] opunea exigentei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei.

Pentru el, acest lucru se intelegea de la sine $i era vital. " Consider ca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetele in jurul soarelui "i ca sint atrase de Eliu mod irezistibil, ea de un soare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca ar fi sa opun rezistenla aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinar cleric.

In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i singura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa.

Intr-una din zilele cind seria despre razvratirea lUl juvenila impotriva Biserieii, a spus: "Atunci mi-a devenit clar ca Dumnezeu a fost, eel putin pentru mine, una dintre experientele imediate cele mai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbeste despre Dumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omului". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiectiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva, stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~te oroul ale cami ginduri sint determinate ~i de sentimente pasionale, de intuitie ~i de experientele interioare ~i exterioare ale unei vieti lungi ~i bogate. In aJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami 14

asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteaza in mod con~tient la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit. Ca am de ~tiinta, Jung era empirist. Atunci dnd relata pentru eartea lui de amintiri despre experientele ~i sentimentele sale religioase personale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-l urmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acela care a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va reCUl1O<L')te afirmatiile subiective ale lui Jung ca fiind valabile ~i pentru sine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imagine a lui Dumnezeu avilld niste trasaturi analoage sau identiee.

Pe cit de pozitiv ~i de activ a participat Jung laelaborarea "autobiografiei", pe atit de eritiea Si de negativil a fast timp indelungat atitudinea Iui fata de proiectul publicarii ei - ceea ee este de inteles. Se temea de reactia cititorilor, nu in ultimul rind din cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~i ideile. Ostilitatea en care fusese primlta cartea sa Antwort aufHioh (Rdsplll1S !ui 101') era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SI Intelegerea gresiti:i. a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acest materia! toata viata SI II-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lumi; cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectat decit 111 cazul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atit de departe de aceasta lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~i sa pot suporta reaqiile negative. Am suferit suficient din cauza lipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolarii in care ajungi daca spui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceea despre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amintirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. ÂŤ AutobiografiaÂť este viata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este identiea cu cealaW'i, ~i astfellectura acestei carti e dificilii pentru oamenii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie Inteleg. Viata mea este intr-un anumit sens chintesenta a ceea ce am scris, Si nu invers.

Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate glndurile mele si toata nazuinta mea - iata ceea ce slnt eu. A~a ca ÂŤ autobiografia ;., m;li este doar punctul pe i."

In decursul anilor in care cartea de memorii a capatat forma, in Jung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare.

Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sine Insusi ~i a 'l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precum s,i importanta vietii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi pun problema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa 1<: ,J

ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva.

Dar masurata dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Caracterul impersonal al acestei afirmatii, ca ~i sentimentul continuita,ii istorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung.

Ambele ies ~i mai tare in eviden,a pe parcursul diferitelor capitole ale cartii.

In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale ~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai buna in lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului in care a ajuns la ideile sale ~i relatarea experientelor subiective care se afla indaratul descoperirilor sale. Telul unei introduceri in universul lui lung prin mijlocirea sentimentelor este indeplinit de "autobiografia" sa intr-o mare masur3..

Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat.

S,i cum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde mai mult de douazeci de volume? In plus, lung nu ar fi fost niciodata dispus sa of ere un rezumat, 0 scurta privire de ansamblu asupra lumii ideilor sale - niei in discu,ie, niei in seris. Cind i s-a cerut la un moment dat acest lucru, a notat in stilul Sail caracteristie, putin cam drastic: " ... trebuie intr-adevar sa marturisesc ca ceva de genul acesta se afla complet in afara posibilitatilor mele. Pur ~i simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceea ce am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebui atunci sa elimin intregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adopt un stil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intelegere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare caracteristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitarea a ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea ce stimuleaza pofta de milleare ... " Cititorul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei" numai drept 0 privire retrospectiv3. a batrillului maestru, determinata de moment, ~i 5a-1 lase sa actioneze ea atare asupra sa.

Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorinta editorilor Ii ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jung dteva explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, am elueidat conceptele psihologiei jungiene prin citate din lucrarile sale. Totu~i citatele nu trebuie concepute decit ca ni~te aper~'u-uri sugestive. lung a tot reformuJat ~i redefinit eoneeptele folosite de el, iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasat sa ramina 0 enigma sau un secret.

16

Multi sint cei care m-au ajutat in sarcina mea pe cit de frumoasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evolutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari ~i critici constructive.

Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numai pe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformarea ideii cartii in realitate, pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung (KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit ~i cu fapta, in anii genezei luciarii, precum ~i pe Richard F. C. Hull (Palma de Mallorca), cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibit nici 0 clipa.

Decembrie

1961

ANIELA JAFFE

Prolog

Viata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului.

Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iar personalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei incon~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca intreg. Pentru a infati~a acest proces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limbajul ~tiintific; caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica.

Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul conform intuitiei sale liiuntriee ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeternitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata intr-un mod mai precis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu concepte medii, obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitudinea subiectiva a unei vieti individuale.

Deci astazi, la aproape optzeci ~i trei de ani, am inceput sa povestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac constatari nemijlocite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sint adevarate. Intrebarea este numai: este aceasta povestea mea, adevarul meu?

Greutatea in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nu posezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamind de la care sa poti judeca. Nu exista posibilitati pertinente de camparatie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii, dar nu ~tiu cum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nu este nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamna asta? Ca orice fiinta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita, dar nu ma pot compara cu nici un animal, cu nici 0 planta ~i nici o piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~te omul. Cum sa aiba el atunci despre sine 0 parere definitiva?

Omul este 0 desfa~urare psihica, pe care n-o stapine~te - sau poate ca 0 stapine~te, dar numai partial. Ca urmare, el nu are 0 18

judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuI despre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~i imagineaza doar.

De fapt, nu stirn niciodata cum S-3U derulat lucrurile. Povestea unei vieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai se intimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i aeolo totul era deja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. De aceea, povestea este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doar aproximativ.

Viata omului este 0 incercare indoielnica. Numai din punet de vedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva, de insuficienta, incH este de-a dreptul 0 rninune daca ceva poate exista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impresionat inca de pe cind eram tinaI' student in medicina ~i mi se parea 0 adevaxata minune sa nu fiu distrus inainte devreme.

Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te din rizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila, ea i~i are siHa~ul in rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza doar o vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca ne gindim la devenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contureaza impresia unei deSerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdut niciodata sentimentul perenitiltii vietii sub etema schimbare. Ceca ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie.

In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente ale vietii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. De aceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e fac parte visele Si lnchipuirile mele, care fom1eaza 111acela~i timp materia originara a muncii mele ,,?tiintifice. Ele au fost asemenea bazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallzeaza piatra ce urmeaza a fi urelucrati:L In fata ev~nimentelor interioare, celelalte arnintiri palese - calatoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint numerosi eei care au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorul poate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pe cineva sa i-o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele s-a estompat In cea mai mare parte san a disp3.rut. Insa inti'lnirile cu cealalta realitate, coliziunea cu ineon~tie!1tul, 1.11i s-au intiparit in memorie Si nu mai pot fi ~terse. Acolo a fost Intotdeauna abundenta, a fast i'ntotdeauna bogatie, :;;1 ariee altceva a trecut pe un plan secundar.

Astfel, pentru mine, oamenii au devenit Si ei ni~te amintiri de neuitat numai in masura in care In cartea destinului meu numele 19

lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tin\a eu ei eehivala eoncomitent eu un fel de reamintire.

Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimentele care au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu, devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la concluzia ca atunci cind nu exista un raspuns si 0 solutie din interior la complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru.

Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele interioare.

De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu pot istorisi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit de substanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarile launtrice. Ele reprezinta specifieul vietii mele ~i de ele se ocupa "autobiografia" mea.

1 CopiHiria

La 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutat din KeJ3wil (cantonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in parohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului.

Amintirile mele incep earn din al doilea sau al treilea an de viata. Imi amintesc de casa parohiala, de gradina, de spalatorie, de biserid, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth ~i de gospodaria parac1iserului. 5int tot felul de amintiri razlete, ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mare nesigura, aparent fara nici 0 legatura intre ele.

Deodata rasare 0 amintire, poate cea mai timpurie din viafa mea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul de vaga: Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa ~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joaca printre frunzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmai m-am trezit in mijlocul acestei splendori ~i am a senzafie de bine de nedescris. Vad soarele scinteind printre frunzele ~i Dorile pomiloI'. Totul este minunat, colorat, superb. a alta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe latura dinspre apus a casei, intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninc cu lingura lapte cald in care au fost muiate budtele de piine.

Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era prima data cind ii percepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care am devenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amintire este ~i ea foarte veche.

Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acum o sa-ti arat ceva." M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce la Dachsen. Departe, la orizpnt, se intindea lanwl Alpilor in ro~ul incandescent al apusului. Ii puteai vedea deosebit de clar in ace a seara. "Acum uita-te acoIo, toti munfii s1nt ro~ii."l 1

Matu~a lui lung

i se adreseaza

In dialect (n. t.).

21

r

I Am vawt atunci pentru prima oma A1pii! Apoi am auzit ca a doua zi copiii din Dachsen 'lor face 0 excursie cu ~coa1a spre Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei mi s-a exp1icat, spre durerea mea, ca niste copii mid ca mine n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai ce-i face.

Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r aeoperiti eu zapada 5i stralucitori.

Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]\i-au putut sa ma mai dezlipeasca de tarmu11acului. Soare1e sdnteia pe apt!.. Va1urile facute de vaporas ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acuIui in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea in departare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0 pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista.

Inca (; amintire: oameni strain:' animatie, agitatie. Slujnica veni in fuga: - Pescarii au gasit un cadavru ... a venit in jos pe cascada Rinu1ui ... ~ivor s3.-1aduca in spaUitorie.

- Da ... da, zise tatal meu.

Am vrut sa vad cadavrul irnediat. IVlama m-a retinut linga ea si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta m-a interesat extraordinar ... Nu implinisem inca patru ani pe atunci.

Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu pot dormi. Tata ma poarta pe brate, merge prin camera ineolo Si lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea studentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre suveran: Alles schweige, jeder neige ... 1 Cam asa suna inceputul. ~i azi imi mai aduc aminte de vocea tatei, dntind pe deasupra mea in linistea noptii.

Am suferit, dupa cum mi-a povestit mama mai tirziu, de 0 eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura 1

Toti sa tadi, fiecare sa se incline (n.

22

1.).

eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflat intr-un raport direct cu 0 despartire temporara a parintilor mei (1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel ~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei dezamagiri conjugale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cu douazeci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata a mamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo am devenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dragoste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de "feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata" insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune, neputinta. Este handicapul cu care am pomit in viata. Ulterior, am revizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~i m-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei, ~i nu m-au dezamagit.

In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de mine ~i slujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iar eu rmi lasam capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu ~i era cu totul altfel decit mama. Imi amintesc de firele ei de par, de grtul cu pielea putemic pigmentata ~i de urechea ei. Totul mi se parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat de familiar. Era de parca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fost legata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase, pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit mai tirziu un aspect al animei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain ~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i pe care ea fl comunica a fost caracteristica acelei figuri care a reprezentat pentru mine mai trrziu chintesenta femininului.

Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imagine rememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, amabila, cu ochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastra de toamna, sub ni~te artari ~i castani aurii. Mergeam de-a lungul Rinului, pe sub cascada, in apropierea micului castel Worth.

Soarele batea prin frunzi~, iar pe jos zaceau frunze aurii. Fata cea trnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. II admira pe tatal meu. Am revazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani.

1 Pentru acest tennen de specialitate, ca ~i pentru altii, care sint Intrebuin\ati In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de la sfir~itul cart,ii (11. t.).

23

Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeaza acum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de unele dintre ele imi aduc numai vag aminte: 0 prabu~ire in josul scarilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Imi amintesc de dureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei cicatrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-a povestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnica noastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, am cazut, iar un picior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reu~it sa ma prinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lucruri indica 0 inclinatie incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezistenta falsa la viata din aceasta lume.

A veam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senzatii nelamurite de frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietul Inabusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plina de pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci ... In ~imitirul apropiat, paracliserul sapa 0 groapa; un morman pro aspat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingote negre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi negri lustruiti, transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in talar ~i vorbind cu 0 voce rasunatoare. Femeile pling. Aflu ca este inmormintat cineva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anumiti oameni, care pina deunazi fusesera prezenti. Auzeam atunci cii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el.

Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun in fiecare seara. mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anume sentiment de confort sufletesc fata de nesigurantele nelamurite ale noptii: Breit aus die Flugel heide, o Jesu meine Freude Und nimm dein Kuchlein ein.

Will Satan es verschlingen.

So laft die Englein sing en: Dies Kind solI unverletzet sein.\

0

"Domnul Isus" era reconfortant, un "damn" tor, ~a ca "domnul" Wegenstein de La castel-

amabil, binevoibogat, putemic,

1 "Intinde-ti arnbele aripi, /0, Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / Dad Satana vrea sa-linfulece, / Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rlimina nevatamat" (n. t.).

24

respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat asemenea unei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupat l11sa mai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza a numeroase reflectii era faptul ca se comparau capiii miei eu "Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua" numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteam intelege. Ceea ce pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavolului ii plikeau Chiiechli ~i di, tocmai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i 1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nu-i plae, Ii man1nca totusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era "recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in genere si alti oameni la el, ceea ce era eehivalent cu ingroparea in pamiDt. Concluzia sinistra facuta prin analogie a avut unnari fatale.

Am inceput sa nu ma mai incred in "Domnul Isus". ~i-a pierdut in ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoare si a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben ~i pamofi negri lustrui\i, care se ocupau de cutia eea neagra.

Aceste rumegari ale mele au dus la prima mea trauma constiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma aflam, ea de obicei, singur pe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe linga casa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca apoi sa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 portiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eu a palarie lata ~i 0 haina lunga, neagra, coborind dins pre padure.

Semana eu un barbat care poarta un fel de imbracaminte de dama.

Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era intr-adevar a unui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1a g1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapid intr-o spaim~. de moarte, del imi fulged prin minte ideea inspaimintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0 discu\ie dintre tata ~i un c01eg despre m~ina\iile "iezui\ilor".

Tonul impatimit, pe jumatate iritat, pe jumatate temator, al remarcHor lui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dcosebit de periculos, chiar 9i pentru tatal meu. De fapt, nu ~tiam ce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunoscut din mica mea rugikiune.2 1 Confuzia copilului intre cuvintul german Kiichlein, pui~or de gaina, ~i cuvlntul dialectal- e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch - Cfliiechfi (scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.).

2 In germ~J1a. iezuit '" Jesz:it, iar Isus, Jesus, asemanarea dintre cele doua cuvinte flind mult mai evidenta (ll. r.) . ..â&#x20AC;˘â&#x20AC;˘ <; ",-..J

'1

M-am gindit di barbatul care cobora strada era, in mod evident, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine femeie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos extrem de precaut capul pe fereastra, nu se mai vedea in lung ~i in lat nici urma de silueta neagra. Frica aceea infernal a mi-a stat inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit, bineinteles, ca silueta cea neagra nu fusese de fapt decit un preot catolic inofensiv.

Cam in aceea~i perioada - nici macar n-a~ ~ti sa spun cu 0 exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata.

Pe atunci aveam trei sau patru ani.

Casa parohiala sta singura in apropierea castelului Laufen ~i in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi intunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem niciodata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea, parca ar fi fost confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat aspectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din piatra. in mijloc se i'ntindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0 estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat ~i bogat. Nu sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc !

Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din 26

piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi, fara fata ~i fara par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista un singur ochi, care privea nemi~cat in sus.

Indiperea era relativ luminoasa, cu to ate di n-avea nici ferestre ~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozitate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea cobori ill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemenea unui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insuportabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus, care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorul de oameni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lac de sudoare ~i speriat de moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-a fost frica sa adorm, temlndu-ma ca nu cumva sa am din nou un vis asemanator.

Acest vis m-a preocupat ani intregi. Doar mult mai tirziu, am descoperit ca acel obiect ciudat era un falus ~i abia dupa nifite decenii am aflat ca era un falus ritual. Nu m-am putut lamuri niciodata daca mama voia sa zica in vis: ,,;ista e minditorul de oameni" sau "Asta e mzncatorul de oameni". In primul caz ar fi vrut sa spuna ca nu "Isus" sau "iezuitul" era mlncatorul de copii, ci falusul; In cel de-al doilea caz, ca mlncatorul de oameni este reprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus", iezuitul ~i falusul sint identici.

Importanta abstracta a falusului este caracterizata prin faptul ca membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u<; = drept in sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mormintul insu~i este un templu subteran, a carui cortina verde amintefite de poiana, simbo]izind deci aici misterul pamintului acoperit eu 0 vegetatie verde. Covorul este ro~u ca singele. De unde illsa bolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cetatii din Schaffhausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acolo.

Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscut este izvorul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Interpretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabil o sursa luminoasa, trimite la etimologia cuvintului falus (<I>aA6<; = luminos, stralucitor) 1.

Falusul din acest vis pare in orice caz a fi un zeu subteran fii care nu trebuie mentionat. Astfel mi-a dimas el de-a lungul intregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiecare data cind 1

Cf. C. G. Jung, Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.).

27

venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Domnul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp let acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam tot mereu la perechea sa subterana ca la 0 revelatie groaznica, pe care eu nu 0 cautasem.

"Deghizarea" iezuitului ~i-a aruncat umbra asupra lnvataturii cre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mascarada solemna, un fel de funeralii. Este adevarat ca oamenii puteau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipa urmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati.

"Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu al moI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafiile noptii, dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavru singerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate tara incetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarece despre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni in redingote negre ~i pantofi lustruiti ~i luciosi, care evoeau intotdeauna in mine inmormintarile. Erau colegii tatalui meu si opt unchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa nu mai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si ma dueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitii ii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori, pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata de Cristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-am reusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere.

Frica de "omul negru" 0 are in definitiv orice eopil, s1 nu ea e eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea gnoseologica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil: "Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul este stran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mlncator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului de aameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamlntean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe un tron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu mult mai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru, stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus, cu cunun! de aur ~i ve~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborind dinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama.

De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru a vedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie.

28

In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur, a aha fiinta, neomeneasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, ea privea in sus 91 se hranea din carne de am. De-abia cincizeci de ani mai tl'rziu mi-a sarit in ochi un pasaj dintr-un comentariu asupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motivul fundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atunci m-am Uimurit eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de matura era ideea care incepuse sa incoJteasca in con9tiinta mea prin aceste doua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritul ce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superioara actiona aiei ? ~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre "omulliegru" 5,idespre "ml'nditorul de oameni", 5,idespre "hazard", 9i des pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlatura rapid ceva mgrozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbata imaginea familiara a inocentei copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni, vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna impresia unor mormoloci optimisti care stau la saare, Inghesui\i unul intr-altul, Intr-o baltoaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putin adinca dintre toate apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja, baltoaca va seea, Ce prindea glas pe-atunci in mine? Cine ridica ni~te probleme care-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~i JosuL punind astfel bazele pentru tot ceea ce urma sa umple Cll pasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatate a vietii mele? Cine tulbura eopilaria cea mai calma s,i inocenta eu aeeasta presimtire apasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? Cine altul declt oaspeteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos? Prin acest vis de copil am fast initiat in misterele pamintului.

A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iau trecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a intimplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii de lumina in intunerie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebrelor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala.

Nu-mi mai amintesc de mutarea noastra la K1ein-Huningen, linga Basel, in 1879, ci doar de un eveniment petrecut citiva ani mai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in brate pinil. b. veranda no astra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul, strlHucind in amurg intr-un verde de a splendoare de neuitat. Asta a fost dupa eruptia vukanului Krakatau, in 1883.

29

AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, la orizontul dinspre rasarit.

Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care trece prin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.

Se inecasera paisprezece oameni ~i fusesera du~i de apele involburate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisip s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am descoperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra - parea sa fi fost surprins chiar pe dnd se intorcea de la biserica!

Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi.

Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea porcului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL In anii petrecuti la Klein-Htiningen i~i au obir~ia ~i primele mele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 parohie din secolul al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i intunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmau tablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italieneasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglinda din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiu cum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care e acum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul seeolului al XIX-lea. Adesea ma streeuram pe neobservate in camera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablourilor, pentru a contempla aeeasta frumusete - singura pe care 0 cuno~team.

Pe vremea aceea - eram inca foarte mie, de vreo ~ase ani o matu~a m-a luat intr-o zi eu ea la Basel, un de mi-a aratat animalele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentru ea voiam sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunat clopotele, ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zorea sa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timp sala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungem la scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezit in fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~te oehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 frumusete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a mea ma tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pas in urma ei -----~i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu ee qti, inehide oehii!"

30

Abia in clipa aceea am remarcat di trupurile erau goale ~i purtau frunze de smochin. N!ci macar nu observasem asta pina atunci. Astfel s-a desHi9urat prima mea intilnire cu artele frumoase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fost tir1ta printr-un institut pomografic.

Cind aveam ~ase ani, parintii mei au facut cu mine b excursie la Arlesheim, iar mama a purtat 0 rochie pe care n-am putut s-o uit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc: era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verzi in forma de semiluna. In aceasta imagine foarte timpurie pe care am pastrat-o in memorie, mama imi apare ca femeie tinara ~i zvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotdeauna mai in virsta ~i corpolenta.

Am ajuns la 0 biserica ~i mama a spus: "Asta e 0 biserica catolica."

Curiozitatea mea, amestecata cu teama, m-a facut sa fug de ling a mama, pentru a privi inauntru, prin usa deschisd .. Am mai apucat sa vad luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era in perioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta ~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atunci cind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 stare de spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin tipatul meu atrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pe de alta, aveam simtamL.'1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,perie verde - secretul capcaunului... Aceasta este deci biserica catolica, aceea care are de-a face cu iezuitii. Ei sint de vina ca m-am impiedicat si am tipat!

Ani fn sir n-am mai putut pasi intr-o biserica catolica, fara sa ma simt cuprins de 0 teama tainica la ideea de singe, cazatura si iezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfera care 0 impresurau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preot catolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largul meu. Abia pe la treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom - Catedrala Sf. Stefan din Viena - am putut s-o simt pe Mater Ecclesia Hid aceasta senzatie de apasare.

La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata.

Nu-mi displacea sa merg la scoala. Imi venea usor, pentru ca am fost intotde'l'.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc inca inainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa de perioada cind inca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si 31

anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care se gasea 0 descriere a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erau ilustrati Brahma, Vishnu ~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mine o sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziu cum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In mod obscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pomenisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivulgat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect, deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre "pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu voiam sa ma expun unei astfel de raniri.

Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, de o mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i mai ales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea era cu noua ani mai mica decit mine.) !'vla jucam singur ~i in stilul meu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doar faptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucernicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau judecal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasiona jocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu voluptate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la nesfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltalii navale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i ma incinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din motivele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill cele din urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp.

Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactie ciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmosfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felul de lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintii mei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a care dadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea, mama era infrico~atoare ~i misterioas3 .. Intr-o noapte, am vazut pa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al carei cap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica.

Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest proces se repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruri care ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica, 1

A nu se eonfunda ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius (n. ed. germ.).

32

aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~i fiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care ~edeau pasari. Firele se faceau tot mai groase, iar frica mea se tot amplifica, pina ce ma trezea.

Cu to ate ca visele acestea erau in legatura cu pregatirea fiziologica a adolescentei, au avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apte ani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize de sufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului, aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea am vazut un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~i ill interiorul sau se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeam a fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teama de sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucat aici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spirituala din casa incepuse sa devina sufocanta, irespirabila.

Nu-mi placeacteIoe sa merg Ia biseriea. Singura exceptie era de Craciun. CoraIuI de Craciun: Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul1 imi placea nespus de mull. Seara urma pomul de Craciun. Era singura sarbatoare cre~tina pe care 0 celebram cu ardoare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIea se afla noaptea Anului Nou. AdventuI avea in sine ceva care nu prea se potrivea in mintea mea eu venirea CraciunuIui. Avea de-a face eu noaptea, vremea rea ~i vintul - ~i eu intunericul casei.

Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii.

Din acea perioada timpurie a eopilariei mele dateaza 0 descoperire pe care am faeut-o in compania eolegilor mei din sat: ma instrainau de mine insumi. Cu ei, deveneam eu totuI aItfeI decit atunei cind eram singur acasa. Luam parte la pozne sau inventam ehiar eu tot feluI de nazbitii, despre care mi se parea ca nu mi-ar fi treeut niciodata prin minte daca a~ fi fost acasa. ~tiam totu~i foarte bine ca ~i atunei eind eram singur acasa puteam nascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta 1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 al Psalmului 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoarea versiune romaneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Vechiu/ui ~iNou/Ili Testament, "tradusa dupa textele originale ebraiee ~i greee~ti de preo\ii profesori Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta ini\iativa a Majestatii Sale Regelui Carol II", Fundatia pentru Literatura ~i Arta "Regele Carol II", Bueuresti, 1938. Am ales aeeasta talmacire nu doar datorita frumusetii ei, ei si pentru ca reda eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprime C. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.).

33

transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma "demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu ca sint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell alti oameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar suspecta ~i ostilii intr-un mod obscuI. Percepeam in masura crescinda frumusetea lumii luminoase a zilei, in care "lumina auric a soarelui se joaca printre frunzele verzi" 1. Chiar alilturi de eo. intuiam insa o lume a umbrelor ce nu putea fi inabu~ita, pop111ata cu intrebari infrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam.

Ce-i drept, rugaciunea mea de seara im! conferea 0 aerotire rituala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si era 0 introducere 10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea in timpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi ~i m-a~ fi temut de ea. S!guranta mea launtrica era amenintata.

1m! amintesc ca in aceasta Derioada (de 10.saDte 10.naua ani) imi faeea plaeere sa ma jac eu focu\. In gril.dina nao.stra se afla un zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror interstitii formau ni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, !a care ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebud'sa arda "mereu", sa fie deci intretinut permanent. Era nevoie in acest scop de eforturile noastre unite, care constau in a aduna lemnul necesaI. Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Cei1a1ti puteau aprinde in alte "pe~teri" a1te focuri, dar acelea erau profane ~i nu ma interesau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Mult timp, acesta a reprezentat iooul rueu preferat.

In rata zidului cobora" 0 panta in care se ana 0 piatra u~or proeminenta - piatra mea. Se IntJ'rnpla deseori, cind eram singur, sa ma ased pe eo., ~i atunci ineepea un joc 0.1gindm-iIor care suna cam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos."

- Dar ~i piatra ar putea sa spuna: "eu" ~i sa gindeasea: "Eu mil. aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivi mtrebarea: "Sint en aeela care ~ade pc piatra sau slnt piatra pe care ~ade el?" Aceasta intrebare ma dezorienta intotdeauna :;;i atunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i tot cugetind: "Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incertitudinea mea era insotita de sentimentul unei obscuritati stranii ~i fascinante. Neindoielnic era insa faptul cii aceasta piatra. se gasea intr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo., vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat. .l

1

\

,

~

V. paragraful al treilea din acest capitol, p. 21 (n. t.).

34

Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eram casatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un cap doldora de idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin de o importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre care nu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZUrich mi-a venit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesaj dintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si inspaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufundasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisem intr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in ce mai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mi pierde yiitorul.

Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerul caracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, in cel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelege prin aceasta "eternitate';. Scindarea mea interioara si nesiguranta mea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunci iml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal' galben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa1a primar5 .. Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui am cioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben si pantofi lustruiti >;, L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-am taiat de pe lineal eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-am pregatit un patut. I-am geut chia1' 51 un paltona9 dintr-o bueata de llna. Am pus Enga el 0 piatra din Rin, netada, lucioasa, lunguiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 culari diferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si una inferioara. 0 pastraSelT\ rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Era piatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din care nu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletul meu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1'zis, intrucit scindurile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea periculoase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de sus\inere a 9arpantei acopeIisului.

Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I va vedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-mi va putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur si sentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel.

In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cind scnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irascibilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeam la omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui 35

neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adesea dupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns ~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acolo ma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma uitam la omulet ~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmie pe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala, cu un scris secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrise marunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeam omuletu1ui In piistrare. Imi amintesc ca adaugarea unui cocolo~ nou avea Intotdeauna caracterul unui act ceremonial solemn. Din pacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului. ~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblioteca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri care Imi placusera in mod deosebit.

Nu ma preocupau pe-atunci nici sensul acestui mod de a aqiona, nici explicatia pe care a~ fi putut s-o dau In legatura cu el. Ma multumeam cu sentimentul sigurantei nou doblndite ~i aveam satisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajunge nimeni ~i de care nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nu avea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei mele depindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a.

Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influenta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al primei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentm mine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copil despre falus, iar iezuitul apartinea ~i el imperiului nelini~titor despre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cu piatra sa era 0 prima incercare, inca incon~tient copilareasca, de a da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind senzatia ca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiam sa exprim. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual in natura, care sa dea 0 explicatie sau care sa-mi arate unde sau care era secretul. Atunci a sporit interesul meu pentru plante, animale ~i pietre. Ma aflam intr-o cautare permanenta de ceva misterios.

De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeauna cu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea: ,,~i ce-i cu ceea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau Invataturi religioase ~i mi se spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine", atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foarte tainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu."

36

Episodul cu omuletul cioplit a alcatuit punctul culminant al copilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioada de aproximativ un an. A survenit apoi un golin memoria mea in legatura cu acest eveniment, gol care a durat pina la treizeci ~i cinci de ani. Atunci s-a ridicat din negura copilariei aceasta frintura de amintire, cu 0 claritate imediata, caci, Inde1etnicindu-ma cu lucrarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symbole der Libido (Transformiiri $i simboluri ale libidoului), am citit cu acea ocazie despre cache, ascunzatoarea pietrelor-suflete In apropiere de Arlesheim, ~i despre churingas ale australieni1or. Am descoperit brusc di-mi faceam 0 imagine foarte precisa despre 0 astfel de piatra, de~i nu vazusem niciodata 0 reproducere a ei.

Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pictata, Inc1t era separata Intr-o parte superioara ~i una inferioara.

Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta ~i ei i se asocie atunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt, precum ~i a unui omulet. Omuletul era un mic zeu ascuns al Antichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In arta antica alaturi 'de Esculap, citindu-i acestuia dintr-un suI. eu revenirea amintirii respective, am capatat pentru prima data ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; care nu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie.

Intr-adevar, In biblioteca tatiilui meu - pe care, nota bene, am studiat-o abia cu mult mai tlrziu - nu exist a nici 0 singura carte care sa fi continut informatii de acest gen. Intereslndu-ma, am aflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucruri.

Fiind ill 1920 in Anglia, am cioplit doua figurine asemanatoare dintr-o ramura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putin de episodul din copilarie. Am pus sa mi se ciopleasca una dintre ele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar aceasta statuie se gase~te In gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientul mi-a sugerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life suflarea vietii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasisexual a! copilariei, care pe urma s-a revelat Insa a fi breath of life, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i, erau divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat la cel al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cu na~terea vie(ii (n. ed. germ.).

J

37

intr-un paltona~, aseuns in kista1, inarmat eu 0 provizie de fona vitala - piatra eea negrieioasa, lunguiata. Acestea sint insa eonexiuni care mi s-au clarificat abia mult mai tirziu. Gnd eram eopil, toate mi se intimplau intr-un mod similar celui pe care I-am vazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaza ~i habar n-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut.

1

Caseta, cutie (n. t.).

L ,'"'"

Anii de scoaHi ,

I Cel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte important pentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost rupt astfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devar in "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemici dedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqti costisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germana sau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere elegante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflat de 10. ei, Cll stupoare ~i 0 teribilii lnvidie secreta, ca fusesera in timpul vacantelor in Alpi, acei "munti acoperiti cu zapada ~i stralucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa puna virf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-o aWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor inzapeziti ~i incandescenti sau venite din acea indepartare de nemasurat a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Am realizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara, iar eu un ~i mal s2rman fiu de preot, un baieta~ care u~nbla cu ti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ell ciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i sa Ie inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentru tata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se parea ca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, ma simteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitatea plina de toane. Asta nu era tocmai favorabil formarii caracterului meu. Spre a ma elibera de aceste conflicte, am preluat roIuI 0.1'bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.

Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi umfla ~i 1

V. termenul in Glasar (n. t.).

39

diminua in acela~i timp sentimentul de incredere in mine, care ~i a~a era instabi!.

Cind aveam noua ani, mama a nascut 0 fetita. Tata era surescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus, luindu-ma total prin surprindere, pentru ca nu observasem nimic pina atunci.

Nu ma frapase faptul ca mama ~ezuse ceva mai des la pat ca de obicei. Asta mi se parea oricum 0 sliibiciune de neiertat. Tata ill-a dus la capatiiul mamei, iar ea tinea in brate 0 faptura micuta, care arata teribil de dezamagitor: fata ro~ie, zbircita, ca a unui om batrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~i blond-ro~cate, care mi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram ~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii?

Mi s-a ingaimat ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori trebuia barza sa tot zboare incolo ~i incoace, pina ce-i aducea pe toti ? ~i cum era la vaci? Nu-mi puteam inchipui cum ar fi reusit barza sa tina un vitel intreg in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatat vitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident iarasi unul din trucurile ale a pe care mi Ie debitau ca sa scape de mine.

Eram sigur cii mama fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia sa ~tiu.

Aceasta brusca aparitie a surorii mele mi-a liisat un sentiment vag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia.

Anumite reactii ulterioare suspecte ale mamei ini-au confirmat banuielile: ceva regretabil era legat de aceasta na~tere. In rest, povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa se intensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveam doisprezece ani.

Cind plecam intr-o vizita sau eram invitat undeva, mama avea obiceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune posibile. N-aveam atunci numai hainele cele mai bune ~i pantofii lustruiti, ci Si sentimentul demnitatii a ceea ce intentionam sa fac ~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam ca pe 0 injosire ca oamenii de pe strada sa auda ce fel de lucruri ofen sato are striga mama dupa mine: "Nu uita sa transmiti salutari de la tata ~i mama路 ~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~ lat?" etc. Gaseam deosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acest mod sentimentele mele de inferioritate care insoteau inflatia, atunci cind eu, din amor-propriu Si vanitate, avilsesem de mult grija ca aparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci aceste ocazii 40

insemnau foarte mult pentru mine. In drum spre casa unde eram invitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam, intr-o zi de saptamina, hainele mele de duminica. Imaginea se schimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea in raza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~i putere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimea mea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni adincime sub pamint, in clipa in care se declan~a soneria. Tiriitul care se auzea inauntru rasuna in urechile mele ca 0 fatalitate. Ma simteam intimidat ~i speriat ca un dine pripa~it. Era ~i mai rau atunci dnd mama ma pregatise inainte "cum se cuvine". "Pantofii mei sint murdari, miinile la fel. N-am batista, gitul meu e negru", imi tot suna in urechi. Atunci, din indaratnicie, nu transmiteam complimentele parintilor sau eram, fara motiv, incapatinat ~i timid. Daca situatia se inrautatea prea mult, ma gindeam la comoara mea ascunsa in pod, ceea ce ma ajuta sa-mi recapat demnitatea de om: in toata confuzia mea, imi aminteam ci:i eu mai eram ~i acel celalalt care poseda secretul inviolabil - piatra ~i omuletu1 cu redingota ~i joben.

Nu-mi pot aduce aminte ca in tineretea mea sa ma fi gindit vreodata la posibilitatea unei legaturi intre "Domnul Isus", respectiv iezuitul cu roba neagra, oamenii in redingota ~i joben de la marginea unui monnint, gaura, asemanatoare unui mormint, din poiana ~i templul falic subteran pe de 0 parte, ~i omuletul din penar, pe de alta. Visul despre zeitatea itifalici:i a fost primul meu secret, omuletul a fost al doilea. Astazi mi se pare insa ca a~ fi avut presimtirea vaga a unei inrudiri a "pietrei-suflet" cu piatra care era ~i "eu".

Pina in ziua de azi, dnd, la optzeci ~i trei de ani, imi scriu amintirile, nu mi-a devenit inca foarte cIar ce raport exista mtre amintirile mele cele J1lai timpurii: ele sint ca mladitele izolate ale unui singur rizom subteran. Sint ca etapele unui proces evolutiv incon~tient. In timp ceomi-a fost tot mai imposibil sa gasesc 0 relatie pozitiva cu "Domnul Isus", imi amintesc ci:i, aproximativ de la virsta de unsprezece ani, idee a de Dumnezeu a inceput sa ma intereseze. Am inceput sa ma rog lui Dumnezeu, ceea ce imi conferea 0 oarecare multumire, pentm ci:i mi se parea a fi ceva lipsit de contradictii. Dumnezeu nu devenea mai complicat prin neincrederea mea. In plus, EI nu era un om cu rob a neagra ~i nu era nici "Domnul Isus", pe care tablourile!l reprezentau acoperit cu haine pestrite ~i cu care oamenii se purtau ailt de familiar. El 41

(Dumnezeu) era mai curind 0 fiinta ljnica~ des pre care, din cYte auzisem, nu-ti puteai face 0 imagine eoreeta. Era, ce~i drept, ceva earn in genuJ unui batr'l'n puternic;

satisfacde: "SiI nu-ti te puteai pm-to. deci "Domnu1 Isus", care secretul meu din pod

dar se spunea, spre TI1area rnea

facl chip ciopl!t, niei alta asemanare." Nu cu E1 atlt de familiar cum 0 fikeai ell nu era un "secret". 0 anumita analogie eu a mijit atunci ...

:;;coo.la ma plictisea. Imi rapea prea mult timp, pe care a~ fi preferat sa-1 petree desenind scene de bi.'italie ~i jUelndu-ma ell focuI. Orele de religic erau nespus de anoste, iar de ora de matematica mi-ero. realmente frica. Profesorul pretindea ca algebra era un lucru elt se poate de firese, care se intelegea de 10. sine, iar eu inca nici macar nu ~tiam ce erau cifrele propriu-zise. r"Juerau niei flori, niei animale, niei fosile, nimie ce ti-ai fi putut reprezenta. ci daar ni~te cantitati care rezultau din numarare. Spre dezorientarea mea, cantitatile erau inloeuite prin litere, care insemnau sunete, a~a indt, co. sa zicem asa, putean fi auzite. In mod ciudat, eolegii mei se descurcau eu ele si Ii se parea ceva absolut normal.

Nimeni TIu-mi putea spune ce sint cifrele si en nu stiam niei cum sa formulez intrebarea. Am eonstatat, speriat, ca nn exista nimeni care sa-mi inteleaga greutatile. Trebuie sa reeunosc, e-adevarat, ca profesorul ~i-a dat toata silinta s9.-mi explice scopul aeestei operatiuni eiudate de a transpune cantitati inteligibile in sunete.

Am priceput, in cele din urma, ca se intcf'tiona astfel obtinerea unui soi de sistem de preseurtare, eu ajutorul caruia multe: cantitati puteau fi reprezentate intr-o formula ablcviata.

Asta nu ma interesa insi'j dtm;i de putin. Mil. gindeam ca a exprima cifrele prin sunete era ceva camp let arbitrar, puteai 10. reI de bine sa exprimi a printr-o alun3., b printr-o banana ~i x printr-un semn de intrebare; a, b, c, y ~i x erau nesugestive si nu-mi explicau nimie din esenta eifrei, la fel de putin eo. ~i 0 aluna. eel mai tare ma revolta principiul: daca a = b si b = c, atunci a = c, 0 data ce, per dej/nitionem, era stabilit ca a desemna altceva dedt b si deei, fiind eeva diferit, nu putea fi egalul lui h, ca sa nu mai vorbim de a fi egalullui c! Cind este vorba de 0 egalitate, atunci se spune a = a, b = b etc., in timp ce a = b mi se parea a fi de-a dreptul 0 minciuna sau 0 inselaciune. Ma cuprindea aceeasi revolta atunci dnd profesorul afirma, contrar propriei sale definitii a paralelelor, ca acestea s-ar intilni 10. infinit. Mi se parea 0 escrocherie stupida, pe care nu puteam si nu voiam s-o accept! Etica 42

mea intelectuaEi se i'mpotrivea unor asemenea inconsecvente copiEirqti, care-mi bJocau calea de "ccces catre iDtelegerea mateincorigibil ca nlaticii. A_D.} plna acurTl, la batrinete, silntamlntul dadi atunci as fi putut admite fara>conflicte interioare, asa cum o racusera colegii mei de scoala, ca. a putea £i egal cu b, respectiv soare = luna, cline = pisidi etc., matematica m-ar Ii amagit pentru totdeauna; abia 10. optzeci si trei de ani am reusit sa realizez oarecum in ce masura o.rfi racut-o. De-a lungulintregii mele vieti a ramas insa 0 enigma pentru mine cum de nu mi-a fast dat sa izbutesc vreodata sa. slabilesc 0 relatie ell matematica, 0 datii ce nu mii indoiam de raptnl ca se puteo. socoti intr-un mod valabi!.

Cel mai de neinteles mi se p3.rea insa dubiul meu moral in eeea ce pri\·'e~te matematica.

Puteam sa-mi fae ecuatiile inteligibile numai inlocuind de fiecare data literele valori nurnerice ~iconfi11111ndu-mi, printr-o verificare concrcta. a calculu]ui. sensu] operatici. continuare, am putut sa fac intrucitva fatii ]0. oreJe de matematica, pentm cii imi copiam fol'mu]ele algebrice, ",1carol' continut nu-l pricepeam, si imi intipareo.m in minte ce combinatie de litere statuse intr-un loc anumit de pe tabl§>.eu verificarea socotelilor nu ma mal descurcam, fiindcii se intimpla din clnd in clnd co. profesorul sa spuna: "Aiai introducern expresia »"' si sa serie citcva 1itere pe tabla. Nu stiam de unde le scotea, de ce si pentru ce - eventual spre a face posibil un sfir~it 0.1procedurii satisfacator pentru e1. NEi intimida aut de tare faprul ca uli erL:m capabi1 S,?~ fDteleg, lrlClt nici ea mai aveam curajul sa pun In'Lrebari.

Ore!e de rnatematica crau pentru mine 0 teroare S1un supliciu.

Intrucit celelaJte materii mi se p2ireau u~oare ~i lntruclt am putut sa ma descurc mult timp si 10. lT12.tematicadatorita memoriei mele vizuale bune, am UVi..H In cde .mai multe cazuri note bune; dar teama mea de esec si micimea existentci mele In raport cu maretia lumii ce mil. ineonjura [j-au provocat in mine doar 0 senzatie de siIa, ei si un fel de disperare muta, care mi-au faeut seoala nesuferita la maximum. In plus, am fast si exc1us de 10 arele de desen, din cauza totalei meJe incapaeitati, ceea ce, prin cl~tigul de timp ce a insemnat, mi-a fost extrem de binevenit; dar a reprezentat si o nalia J'nfrlngerc, fiindca R\/earn 0 oaxecare iscusinta la des en, despre care nu realiZalTI pe atunci~ ce-i drept, ca depindea in esenta de ceea ce simteam; ~i anume, eu nu puteam desena dcdt eeea ce-mi preocupa fantezia. Iar in sehimb eram obligat sa copiez modele de zeitati grecesti eu oehi gai, si fiindca nu reuscam, profesorul 43

meu s-a gindit pesemne ca a~ avea nevoie de ceva mai naturalist ~i mi-a pus in fata reproducerea unui cap de capra. E~ecul in indeplinirea acestei sarcini fiind total, el a pus capat orelor mele de desen.

Al doisprezecelea an al vietii mele a devenit de fapt pentru mine anul hotaritor. Odata, la inceputul verii lui 1887, ma aflam dupa terminarea ~colii, la ora amiezii, in piata catedralei, a~teptindu-mi un coleg, cu care aveam drum comun spre casa. Deodata am prim it 0 lovitura de la un alt Miat, care m-a trintit jos. Am cazut cu capul pe bordura trotuarului, iar lovitura m-a ametit, fadndu-ma sa-mi pierd aproape cuno~tinta. Vreo jumatate de ora am fost cam buimikit. In momentulloviturii m-a fulgerat gindul : "Acum nu mai trebuie sa mergi la ~coalii!" Eram doar semiincon~tient ~i am ramas intins pe jos cu citeva dipe in plus decit ar fi fost necesar - in primul rind dintr-un sentiment de razbunare impotriva agresorului meu perfid. Apoi am fost ridicat ~i dus in casa apropiata a doua matu~ele batrine ~i necasatorite.

De atunci au inceput sa ma apuce crize de le~in de fiecare data cind se punea problema sa merg din nou la ~coalii, precum ~i atunci dnd parintii mei voiau sa ma convinga sa-mi fac temele ~colare. Am lipsit de la ~coala mai mult de jumatate de an, ceea ce mi s-a parut 0 adevarata mana cereasca. Puteam sa fiu liber, sa visez ore intregi, sa stau pe unde doream, undeva la 0 margine de apa ori in paduti sau sa desenez. Pictam scene salbatice de razboi sau cetati vechi care erau fie atacate, fie incendiate sau umpleam pagini peste pagini cu caricaturi. (~i azi imi mai apar din dnd in cind in fata ochilor astfel de caricaturi, inainte de a adormi: mutre arborind un rinjet schimonosit ~i care sint in ve~nica schimbare. Uneori erau figuri de oameni pe care-i cuno~team ~i care mureau curind dupa aceea.) Dar mai ales ma puteam cufunda in,intregime in lumea enigmaticului. Din ea faceau parte copaci, ape, mla~tini, pietre, animale ~i biblioteca tatei. Toate erau rriinunate. Ma indepartam insa tot mai mult de lume, avind In acela~i timp u~oare mustrari de con~tiinta. Imi iroseam timpul hoinarind, citind, coleqionind ~i jucindu-ma. Totu~i nu ma simteam mai fericit, ci aveam con~tiinta obscura ca fugeam de mine insumi.

Uitasem compIet cum de ajunsesem aici, dar regretam ingrijorarea parintilor mei; ace~tia consultara diver~i medici, care se scarpinara in cap ~i ma trimisera in vacanta la Winterthur, la ni~te rude. Gara de-acolo a fost pentru mine 0 sursa permanenta de

44

indntare. Oar clnd m-am intors acasa, a fos~la fel ea inainte. Un medic a erewt ca a~ avea epilepsie. ~tiam deja pe-atunci ce erau erizele de epilepsie ~i rideam in sinea mea de aee~sta ineptie.

Parintii mei, in sehimb, erau mai ingrijorati ea oricind. Odata a venit un prieten la tata in vizita. S-au a~ezat amindoi in gradina, iar eu m-am aseuns intr-un tufi~ des din spatele lor, caei eram de o euriozitate nesatioasa. L-am auzit pe vizitator intrebindu-l pe tata: - ~i ee mai face fiul tau?

La care tata a raspuns: - Ah, e 0 poveste trista. Medicii nu ~tiu ee-i cu el. Se gindesc la epilepsie. Ar fi cumplit daca ar fi incurabil. Eu mi-am pierdut picul de avere ~i ce 0 sa se inumple cu el daca nu-~i va putea c1~tigaexistenta?

Am fost ca lovit de trasnet. Asta a reprezentat coliziunea mea cu realitatea. "Aha, deci trebuie sa munce~ti", mi-a trecut prin cap. Din acel moment am devenit un copil serios. M-am fofilat pe virful picioarelor, m-am dus in camera de lueru a tatalui meu, am seas cartea de gramatica latina ~i am inceput sa toeesc eoncentraL Dupa zece minute am avut 0 criza de le~in. Aproape ca am cazut de pe scaun, dar dupa citeva minute m-am simtit din nou eeva mai bine ~iam lucrat in continuare. "Fir-ar sa fie, mi-am spus, gata eu le~inul!" ~i am perseverat. A durat aproximativ un sfert de ora pina la a doua eriza. A trecut ca ~i prima. ,,~i acum te apuei de lucru!" M-am pus mai departe pe treaba ~i dupa inca o jumatate de ora a urmat a treia criza. Nu m-am lasat nici de data asta ~iam mai luerat 0 ora, pina ee am avut sentimentul di mi-am invins crizele. Deodata, m-am simtit mai bine decit in toate lunile trecute. Intr-adevar, crizele nu s-au mai repetat ~i de atunci am studiat in fiecare zi cartea mea de gramatica ~i am lucrat in caietele de clasa. Clteva saptamini mai tirziu m-am reintors la ~coaHi ~in-am mai avut niei acolo crize. Ie~isem de sub vraja. - De aiei am invatat ce este 0 nevroza.

Treptat, mi-am reamintit ee se intimplase ~imi-am dat !impede seama di eu fusesem cel care aranjase toata povestea asta ru~inoasa. De aceea n-am fost niciodata cuadevarat suparat pe colegul care ma trintise pe jos. ~tiam ca el fusese, ca sa zic a~a, "pus de soarta", iar din partea mea fusese un aranjament diabolic.

Nu mi-era ingiiduit sa patesc a doua oara ~a ceva! Nutreamun sentiment de furie contra propriei mele persoane ~i-mi era totodata ru~ine de mine. Caci ~tiam ca gre~isem eu fata de mine 45

Insumi ~1ell pe 111ine c3.dea toata vina. I\Jimeni altul nu era Vlnovat. Eu singur erarn dezertorul 'hiesternat! De atunc~ IDcolo l1-am mai putut suporta sa-i \'ad pe parintii n1ei faclndu-s,i griji din pricina mea sau 58,-i aud vorbindu-mi pe un ton compatimitor. ]\;evroza a fast un alt secret de-cd men, dar unul rusinos de data asta~ 0 infrlngere. Ea ill-a condus In~3. la urrrl~i la 0 rigurozitate accentuat1 ~i la 0 sirguinta de.osebit2L De atunci se trage con~tiinciozitatea mea, care TIU e de forma, pentru a-mi da a aparen~a de valoare~ ci e co. 0 constiinciozitatc fa~a de mine IDsumi.

Ma scularn in mod regulat 13. ora cinci dim_ineata~ co. sa lucn.:z~ iar uneori munceam inca de la tre; diminea'(a, pina la ~apte, dupa care plecam la scoaEt Ceea ce ma dusese pc 0 cale gresita era pasiunea mea pentru solitudine, ]l1ciutarea de a fi singur. Natura mi se parea plina de minuni in care voiam sa ma afund. Fiecare piatri.L fiecare planta, toate pare au i'nsu卤letite ~i indescriptibileo l~tunci In-am adll1cit In natura, m-am strecurat, m-am vir]l, ca sa zi.c :-1.S2\, in esenta ei, departe de arice fume orneneasca.

In perioada aceea a ill_ai a\/ut loc un c"'/eniIl1ent lrrlp!Jri~arlt O-a intlluplat in drumul DJeU lung spre ~coala; de la unde locui~1n1} la Basel, unde inv8_tarrl. ,!it. ex.:stat atunci 0 clipa in care an1 fast brusc invadat de sentirnentuI cople9itof ca toclnai arn ie~it dintr-o negura c1easa, aVlnd cODstiinta ea aCUill, Slot ell. In spatele rneu ern ca un perete de IndD.dituJ carUta eu IHc:a DU. erarrL l)ar In acel moment, in-am aratat mie ITii s-a revelat mie insumi propriul sine. :;Ii inainte C':lS:'il.rn dar wtul mi se 1n-

;lmplan~mai.~in c:ipa :c:ea, ~arn~:~?t.: acu:11 Sil~t eUJ iDcunte,

rucrunle

TI11 se

HltInlplau. taceau dIn

rnIne

acuI:,1

ce

exi;t

vcn2U

eJe,

aCU111insa. eu erarn ~e~ care v:li~m. <\.,ceasta trrtir(~ rn1 s-a paru~ extrem de Importanta $1de TIona. l.n mIne era ,,::m路tontate" nl0a ciudat, 'in vren1ea acceD-, ca ~iin luniJic ne.vrozei rnele de pe umla accidentuluL pierdusem lotaJ arnhltire-El. con10rii din altfel ill-ar fi frapat probabil inca, de pe-atunci analogia dintre sentimentul rncu de autoritate ~i acel sentirnent de vclk!ar"e, pe care r..1i-l insufla COIIloara. Dar nu se intirnDlLl a,~;a,c;lci Dli se volatilizase orice arnlntire legats. de penaL earn. pe 3.tunci am fost inv}tat de catre ofarnilie prietena, care avea 0 cclsa la \!ier\valdstattersee1 ~ sa-rni Detrec vacanta acolo, !

Lacul eelaT PatEl Cantoane

(n.

46

Spre marea mea incintare, casa era situata pe malullaeului ~i avea un hangar pentru barci ~i 0 barea eu 'lisle. Stap'inul casei ne-a permis [iuJui sau Si mie sa folosim barca. dar ne-a pus strict in vedere sa nu facem imprudeme. Din nefericire, stiam deja cum se dirijeaza 0 luntre ~i cum se visleste, ~i anume stind in picioare.

Aveam acasa un oaiecr mic ~i ,~ubred de acest gen, pe vechiul ~ant al fortificatiei HUningen pe malul Rinului. Incercasem acolo toate imprudentele posibile. Primullucru pe care I-am fkut a fost deci sa ma. UTe in barca in partea din spate si 5-0 imping cu visla direct spre largo Asta a fost prea de tot pentru stapinul easeL A fluierat dupa nol sa ne intoarcem 5i mi-a tras 0 sapunea!!.i de zile mari.

M-am simtit foarte 2.bawt 5i a trebuit S3,admit ca fikusem exact morala pc care mi-o tinvse era, prin ceea ce De interzisese e~. urmare, extrem de meritata :;i justificata. Concomitent ill-am infuriat insa ca acel badaraD glas 9i necioplit putea Indrazni sa ma insulte pe mine. Acest mine nu era Dumai adult, ci ~i important, o autoritate. 0 perSCcC113. eLl un om barrin, subiect de respect S1 'veneratie. C~ontrastul ell realitatea era atlt de grotesc, inclt, bruse, rnl'nia r:necL a incetaL, caci ill.i-a dat ghes intrebarea: "Day cine oi fi tu~ l'rl de-firtit!'v? Reactionezi ca $i curn ai fi cine ~tie foelrte bine d; ceHUalt are dreptate! cine: S1. de fapt, De-abia ai Implinit dc)isp;'e~:e!~ec!'ni~e~ti copil de ~coala, iar e1 este tata de farl1ilie si un Offl puternic ~i bogat, care are doua case ~i m_ai mulri cai superbL~' ..L\.tunci, spre Tflareo. rne~t deruta~ 3JTl constatat ca eu erarn In realitate doua persoane J.if;::-rite, Una era elevul care nu putea cepe rrlaterTlaticc_ :::;i nu ~~ra niei macar pe sine insu~i? cealalta era in1pOrtanta~ de ornare a1.1.tc路rl'tal:e un barbat cu care nu era de :;;i nui influent dedI acest fabricant. glumit. un om mai Era un baxbat care traieste in secolul al x:\lIII-lea ~i poarta pantofi ell catarame 5i 0 pernca alba $i caJatore~te lnJr-o calea9ca avind l'Otile din spate concave, intre care casul sta suspendat pe arcu11 ~i cL1rele de pieL::..

Ade"varul este ca l'ni se IIltlmplase ceva ciudat: clnd locuialTI Basel, treeD Intr-o zi un cupeu verde, in Klein-HUningen, easei noastre~ v'enind dinspre Ptidurea N"eagra. foarte vecn; pun caleasca 3.S3., co. ~i cum ar fi rasarit deodata din emotionat: secolul al X'VlrI-le~',. C'i"~d arn Z3xit-c\ ill-aiD ~,j\.h! Iat-o~ ,,~~~Ll e! f- de pe vremea nlca!" l\. fos"L ca $i cum a~ fl vazut-路o din nou $1 i:E;f:~recunoscL1t-o~ pentru ca era de acela~i fel eu cea'in care calatoriserTI en l'nsuIT1i! I\l-a napadit apoi un sentirnent

d

o

47

de parca mi-ar fi furat cineva ceva sau a~ fi fost in~elat, ~i anume in legatura cu trecutul meu drag. Cupeul era 0 rama~ita din acele vremuri! Nu pot descrie ce s-a petrecut atunci in mine sau ce era acel ceva care m-a impresionat atit de puternic: un sentiment de nostalgie, de dor de casa sau 0 recunoa~tere: "Da, a~a era! Da, exact ap a fost!"

Inca 0 intimplare m-a tnmis cu gindul spre secolul al XVIII-lea: vazusem acasa la una din matu~ile me Ie 0 statueta de epoca, din secolul al XVIII-lea, facuta din teracota pictata, un grup compus din doua figurine. II reprezenta pe biltrinul doctor Sttickelberger, opersonalitate 10caHi bine cunoscuta a vietii din Basel de pe la sfir~itul secolului al XVIII-lea; cealalta figurina era una dintre pacientele sale, care scotea limba ~i-~i tinea ochii inchi~i. Exista o legenda in jurul aces tor doua personaje: se povestea ca batrinul Stlickelberger travers a odata podul de pe Rin, cind se trezi ca aceasta pacienta, care il siciise de atitea ori, se indreapta spre el, lamentindu-se din nou. Batrinul domn zise: "Da, da, cu siguranta aveti ceva. Ia scoateti limb a ~i inehideti oehii!" Ceea ce femeia ~i facu. In clipa aeeea, doetorul fugi de-acolo, lasind-o eu limba scoasa - spre amuzamentul trecatorilor.

Or, statueta batrinului doctor avea ghete cu catarame, incaWiri pe care le~am recunoseut, in mod straniu, ea fiind ale mele sau asemanatoare cu ele. Eram convins: "Astea sint ni~te ghete pe care Ie-am purtat." Aceasta convingere m-a dezonentat total. "Bine, dar astea au fost ghetele mele !" Le simteam inca in picioarele mele ~i nu-mi puteam explica de unde provenea senzatia asta bizara.

Cum de apartineam eu secolului al XVIII-lea? Mi se intimpla inca deseori pe-atunci sa scnu 1786 in loc de 1886 ~i in acele momente ma cuprindea un dor de easa inexplicabil.

Dupa escapada mea cu barca pe Vierwaldstattersee ~i sapuneala binemeritata, am meditat la toate, ~i impresiile pina atunci disparate s-au rotunjit intr-o imagine unitara: eu traiesc in doua epoci ~i sint doua persoane diferite. Aceasta descoperire m-a tulburat ~i m-a umplut pina la refuz eu 0 multime de refleqii. Pina la urma am constatat insa dezamagit ca, pe moment eel putin,. nu eram alteeva decit micul ~colar care-~i merita pedeapsa ~i trebuie sa se poarte conform virstei lui. Restul trebuia sa fie 0 prostie. ~i eram tentat s-o pun in seama numeroaselor pove~ti pe care Ie auzisem de la parinti ~i rude des pre bunieul meu. Dar nici asta eclEurantl,

1

Un sentiment de dezgust (n. t.).

48

nu se potrivea intoemai, fiinddi el se naseuse In 1795, deci traise, propriu-zis, In seeolul al XIX-lea. In plus, murise eu mult inainte ea eu sa apar pe lume. Nu puteam fi identic eu el. Fire~te, aeeste refleetii au fost la vremea respeetiva numai un fel de banuieli vagi, de visari. Nu-mi pot am inti dadi pe-atunei aflasem deja despre Inrudirea legendara cu Goethe. Nu ered, pentru di ~tiu di am auzit povestea asta prima oara de la straini. Exista, fntr-adevar, o istorie suparatoare, conform eareia bunicul meu ar fi fost fiul natural allui Goethe.1 E~ecurilor me1e la matematica ~i desen Ii s-a asociat un al treilea: n-am putut sa sufar niciodata gimnastica. Nu-i permiteam nimanui sa-mi dicteze cum sa ma mi~c. Mergeam la ~coalii pentru a invata ceva ~i nu ca sa fac acrobatii inutile ~i lipsite de sens.

S-a adaugat aici, ca 0 urmare tlrzie a aecidentelor mele timpurii, o oarecare teama fizica pe care n-am putut s-o Inving dedt mult dupa aceea ~i doar Intr-o oarecare masura. Ea era legata, la rlndul ei, de 0 neincredere In rata Iumii ~i a posibiIitatilor ei. Lumea mi se parea frumoasa ~i dezirabiIa, dar plina de primejdii nedefinite ~i absurde. De aceea, voiam sa ~tiu Intotdeauna de Ia ineeput eu ce urma sa ma eonfrunt 1iiIn cine sa ma incred. Gare avea iara~i Iegatura cu mama care ma pariisise pe 0 perioada de dteva Iuni?

In oriee caz, dnd medicul mi-a interzis sa fac sport, din cauza traumatismului suferit, am fost indntat. Sciipasem de 0 povara~i incasasem 0 noua infringere.

Intr-o frumoasa zi estivaia a acelui~i an (1887), ma Intorceam Ia prinz de la 1icoali19i ajunsesem in piata catedralei. eerul era de un albastru splendid 9i soarele stralucea puternic. Acoperi9uI catedralei sdnteia in lumina, iar soarele se oglindea in caramizile noi, acoperite cu un strat de email coloral. Frumusetea acestei priveIi~ti m-a copIe9it 9i m-a facut sa ma gindesc: "Lumea e frumoasa ~i biserica e frumoasa, 9i Dumezeu a creat totul, 1ii1iade deasupra, sus departe, In eerul albastru, pe un tron de aur, 9i..."

Aid urma un gol In glndurile mele 9i am avut 0 senzatie sufocanta. Eram ea paralizat 9i nu mai 9tiam dedt: Sa nu cumva sa gfndesc mai departe aeum! Vine eeva Ingrozitor, la care nu vreau sa ma gindese, de care nici maear n-am voie sa ma apropii. De ce? Pentru cii a9 comite paeatul eel mai mare. Care este pacatul cel mai mare? Gmorul? Nu, nu poate fi el. Cel mai mare pacat 1

Cf. Apendicele, pp. 394-395

(11.

49

ed. germ.).

este eel impotriva Sfintului Duh; acela nu se iarta. Cine II comite este condamnat pe veci la caznele infernului. Ar fi prea trist pentru parintii mei daca unicullor fiu, la care tin atit de mult, ar fi damnat la osinda ve~nid .. Nu Ie pot face a~a ceva parintilor mei.

N-am voie in nici un caz sa gindesc mai departe!

Ceea ce a fost mai u~or de gindit dedt de facut. Pe drumul meu lung spre casa am incercat sa cuget la tot felul de alte lucruri, insa am constatat ca gindurile imi tot reveneau la catedrala cea frumoasa, pe care 0 iubeam atit de mult, ~i la bunul Dumnezeu, care ~edea pe tron. Apoi, ca atinse de un ~oc electric, zburau iar~i in alta parte. Imi repetam mereu ~i mereu: "Sa nu cumva sa te ginde~ti la asta, sa nu cumva sa te ginde~ti la asta!" Am ajuns acasa intr-o stare destul de tulbure. Mama a observat ca ceva nu era in ordine ~i m-a intrebat: "Ce-i cu tine? S-a intimplat ceva la ~coala?"

Am putut s-o asigur, fara a minti, ca la ~coala nu se petrecuse nimic. Mi-a trecut prin minte, ce-i drept, d mi-ar putea fi de ajutor dad i-a~ marturisi mamei adevaratul motiv al tulburarii mele. Dar atunci ar fi trebuit sa fac exact ceea ce mi se parea imposibil, ~i anume sa-mi gindesc gindurile pina la capat. Ea doar nu banuia nimic, sarmana ~i bun a mea mama, ~i ii era imposibil sa ~tie ca ma aflam in cea mai mare primejdie, aceea de a comite pacatul de neiertat ~i de a ma prabu~i astfel in inferno Am alungat gindul unei marturisiri ~i am incercat, pe cit era cu putinta, sa ma comport in a~a fel, incit sa nu atrag atentia asupra mea.

In timpul noptii am dormit prost; gindul interzis, pe care nu-l cuno~team, incerca tot mereu sa-~i croiasca drum, iar eu luptam din rasputeri ca sa-l gonesc. Urmatoarele doua zile au fast chinuitoare ~i i-au intarit mamei convingerea ca sint bolnav. Am rezistat tentatiei de a ma spovedi, fiindu-mi de un mare ajutor ideea di, dad a~ ceda, le-a~ pricinui parintilor cea mai mare suparare.

Dar in cea de-a treia noapte, tortura mea a devenit atit de insuportabila, ca nu mai ~tiam ce sa fac. Ma trezisem dintr-un somn agitat ~i m-am surprins gindindu-ma din nou la catedraHi ~i la bunul Dumnezeu. Era cit pe ce sa-mi las gindurile sa-~i continue cursul! Am simtit ca fortele mele de rezistenta slabesc. Transpiram de frica ~i m-am ridicat in capul oaselor, pentru a-mi scutum somnul: "Acum vine. Acu' e acu'! Trebuie sa gfndesc. Trebuie mai intii sa-mi gindesc gindul asta pina la capat. Dar de ce sa gindesc ceva ce nu ~tiu ? Pentru numele lui Dumnezeu, doar e clar d nu vreau asta. Insa atunci cine 0 vrea? Cine vrea sa ma constnnga 50

sa gindesc ceva ce nu ~tiu ~i nu vreau? De uncle vine aceasta vointa teribilii? ~i de ce sa-i fiu tocmai eu supus? Ma gindisem cu lauda ~i pretuire la Creatorul acestei lumi frumoase, Ii eram recunosditor pentm acest cadou incomensurabil; atunci de ce sa ginclesc tocmai eu ceva inimaginabil de rau? Chiar ca nu ~tiu de ce, pentm ca eu nu pot ~i nici macar n-am voie sa ma aventurez in apropierea acestui gind, f3xa riscul de a fi obligat sa-I gindesc imediat. Nici n-am facut, nici n-am vrut a~a ceva. A tabar!t peste mine ca un vis mit. De uncle vin astfel de lucruri? Mi s-a intimplat fad voia mea. Cum? Doar nu m-am creat singur, ci am venit pe lume a~a cum m-a facut Dumnezeu, adica a~a cum am ie~it infaptuit din parintii mei. Sau poate di parintii mei au vrut asta?

Dar bunii mei parinti nid macar nu s-ar fi gindit vreodata la a~a ceva. 0 asemenea infamie nu Ie-ar fi trecut niciodata prin minte."

Aceasta idee mi se parea total ridicola. Apoi m-am gindit la bunicii mei, pe care nu-i cuno~team decit din portrete. Aveau un aer suficient de binevoitor ~i de demn, pentru a inlatura orice suspiciune despre 0 posibila vina a lor. Am parcurs in graM intregul ~i lungul ~ir de stramo~i necunoscuti, spre a ajunge in final la Adam ~i Eva. $i atunci, veni ~i gindul decisiv: Adam ~i Eva sint primii oameni; ei D-au avut parin~i, ci au fast creati direct de Dumnezeu, au fost creati in mod intentionat astfel. Ei n-au avut de ales, ci au trebuit sa fie a$a cum ii facuse Dumnezeu. Nici macar nu ~tiau cum ar fi putut fl altfel. Erau fapturi desavir~ite ale Domnului, caei El creeaza numai perfeetiunea, ~i totu~i au comis primul pacat, pentm ca au facut ceea ce Dumnezeu n路a vrut. Cum de a fast posibil ? Ei n-ar fi putut sa faca a~a ceva, daca Dumnezeu n-ar fi pus in ei aceasta posibilltate. Asta reiese $i din prezen\a sarpelui, pe care Dumnezeu 11crease inca inainte de a-I crea pe ei, evident cu scopnl ca el sa-i duca in ispita pe Adam ~i Eva. Dumnezeu in oITh'1i:;;tiintaSa a orinduit totul astfe1, ca primii parinti sa trebuiasdl sii comita pi:lcatul. A fost deci intenfia [ui Dumnezeu ca ei sa pacatuiasca.

Gindul acesta m-a eliberat pe loe de chlnul meu eel mai cumplit, caci acum ~tiam ea Dumnezeu Insu~i ma adusese in aceasta stare. N-am stiut la inceput daca. astfel El dorea ea eu sa comit pikatul sau, dimpotriva, sa nu-l eomit. Nu ma mai gindeam sa ma rag pentm iluminatie, a data ee Dumnezeu ma pusese in aceasta situatie fara vola mea si ma Hisase acolo, lipsit de orice ajutor.

Eram sigur ea dupa. opinia Lui eu insumi si eu singur eram eel care trebuia sa caute calea de ie~ire - ceea ce a suscitat un alt argument:

51

"ee vrea Dumnezeu? sa actionez sau sa nu actionez? Trebuie sa descopar ce vrea Dumnezeu de la mine - ~i trebuie s-o aflu chiar acum. " Este adevarat ~i ~tiam ca dupa morala convemionala era de la sine inteles ca pacatul trebuie evitat. Tocmai asta ~i facusem pina acum, dar ~tiam ca nu puteam continua sa procedez a~a. Somnul meu tulburat ~i chinul meu sufletesc ma abatusera intr-atit, inert acel nu-vreau-sa-gindesc al meu se transformase intr-o incordare insuportabila. A~a nu mai putea continua. Mi-era insa imposibil sa cedez inainte de a fi inteles care era vointa lui Dumnezeu Si ce intentiona EI, caci eram sigur ca El era initiatorul acestei probleme de 0 dificultate disperata. In mod ciudat, nu m-am gindit nici 0 clipa ca diavolul mi-ar putea juca 0 festa.

El detinea in starea mea spiritual a de atunci un rol neinsemnat ~i, oricum, era lips it de puteri in fata lui Dumnezeu. Unitatea, maretia ~i supraomenescullui Dumnezeuincepusera sa-mi preocupe fantezia cam din momentul ie~irii mele din ceata, clnd devenisem eu fnsumi. Era deci in afara oricarei indoieli pentru mine ca Dumnezeu ma punea la 0 incercare hotaritoare ~i ca esentialul era sa-L inteleg corect. ~tiam di voi fi silit sa cedez in final; numai di acest lucru nu trebuia sa aiba loc rara intelegerea mea, caCl era yorba de mintuirea etema a sufletului meu: "Dumnezeu ~tie di nu mai pot rezista mult Si nu ma ajuta, deSi sint pe cale de a fi fortat sa comit pacatul care nu se iarta. Gratie atotputemiciei Sale mi-ar putea inlatura uSor aceasta constringere. Dar n-o face. Gare vrea sa-mi puna la incercare supunerea, impunindu-mi sarcina neobi~nuita de a face un lucru caruia incerc sa-i rezist eu toate fortele, intrucit mi-e teama de osinda ve~nicii? Pentru di ar insemna sa pacatuiesc impotriva propriei mele judecati morale Si a invataturilor religiei mele, ba chiar impotriva propriilor Sale porunci.

Este oare posibil ca Dumnezeu sa doreasdi sa vada dad. slnt capabil sa ma supun vointei Lui, desi credinta ~i ratiunea mea ma sperie cu spectrul infemului Si al damnarii? S-ar putea sa fie a~a!

Insa acestea sint doar gindurile mele. Eu ma pot In~ela. Nu pot indrazni sa ma incred intr-atlt in propriile mele cugetari. Trebuie sa ma gindesc inca a data bine la tot!"

Am ajuns insa din nou la aceea~i conc1uzie. "E clar ca Dumnezeu vrea Si curajul meu, am reflectat. Dad asa stau lucrurile Si eu reu~esc, atunci El imi va da indurarea Si iluminarea Sa." Mi-am adunat tot curajul, de parca ar fi trebuit sa sar in focuI iadului, Si am lasat gindul sa-mi vina: In fata ochilor mele se inalta catedrala cea frumoasa, deasupra ei este cerul albastru, 52

Dumnezeu ~ade pe tronul de aur, sus, peste lume, iar de sub tron cade un excrement uria~ pe acoperi~ul nou, colorat ~i stralucitor al bisericii, 11strive~te, apoi rupe In bucati peretii bisericii.

Deci asta era. M-au cuprins 0 u~urare imensa Si un sentiment de eliberare ce nu poate fi descris. In locul oSlndei a~teptate pogOrlse asupra mea lndurarea si, 0 data cu aceasta, 0 beatitudine inexprimabila, a~a cum nu cunoscusem Inca niciodata. Am pIlns de fericire si recunostinta ca mi se dezv[Huisera lntelepciunea si bunatatea Domnului, dupa ce fusesem coplesit de asprimea Sa nelnduplecata. Asta mi-a dat senzatia de a fi trait 0 iluminare.

Multe din lucrurile pe care nu Ie putusem lntelege lnainte mi s-au c1arificat atunci. Facusem experienta a ceea ce tatal meu nu pricepuse - vointa Domnului, careia el i se opunea din motivele cele mai bune ~i cu credinta cea mai profunda. De aceea nu traise niciodata miracolullndurarii, al harului, care vindeca tot ~i face totul comprehensibil. I~iluase drept regula de conduita comandamentele Bibliei; credea 1n Dumnezeu, a~a cum prescrie Biblia si cum llinvatasera stramo~ii sai. Dar el nu-L cunostea pe Dumnezeul cel viu si imediat, care sta, atotputemic Si liber, pe deasupra Bibliei si a Bisericii, llindeamna pe om spre propria-i libertate si 11poate sili sa renunte la opiniile Si convingerile sale, pentru a lndeplini lara rezerve cerintele Lui. In testarea curajului omenesc, Dumnezeu nu se lasa influentat de traditii, oridt de sacre ar fi ele.

Va avea El grija, In omnipotenta Lui, ca din aceste probe de curaj sa nu iasa nimic cu adevarat rau. Cine lmplineste voia Domnului poate fi sigur ca merge pe drumul cel bun.

Dumnezeu Ii crease si pe Adam ~i Eva In asa fel, lndt sa fie nevoiti a glndi ceea ce nu voiau sa glndeasca. A facut asta pentru a sti daca slnt ascultatori. Ellmi poate cere astfel Si mie ceva ce, pomind de la traditia religioasa, as dori sa resping. Or, supunerea a fost cea care mi-a adus lndurarea, si de la acea experienta lncoace am stiut ce este harul divinoAflasem ca slnt la dispozitia lui Dumnezeu si ca nu conteaza nimic altceva decIt a-I lndep1ini vointa. Altfel slnt W.satprada nonsensului. Atunci a lnceput adevarata mea responsabiiitate. Glndul pe care trebuia sa-l glndesc era pentru mine ceva cumplit si, 0 data cu el, mi s-a trezit presimtirea eli si Dumnezeu ar putea fi ceva cumplit. Hicusem experienta unui secret cumplit, care a lnsemnat pentru mine 0 chestiune cumplita ~i sumbra. Ea a aruncat 0 umbra asupra vietii mele ~i m-a lacut sa devin foarte meditativ.

53

Aceasta experienta am resim(it-o ~i ca pe 0 dovada a propriei mele inferiorita(i. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva de repudiat, in arice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascuns Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, ell 0 anumita satisfaqie, despre povestea fariseului .;;ia vamesului si am descoperit ca tocmai cei repudia(i sint cei alqi. M-a impresionat indelung ca intendentul necredincios este Eiudat si ca Petru, ~ovaielnicul, este numit piatra 1.

Cu cit crestea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de necuprins cu mintea mi se parea harul divino La urma urmei, eu nu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spus odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur si simplu n-am putut concepe acest lucm. Eu - un baiat bun? Era 0 noutate pentru mine. Crezusem intotdeauna d sint un om corupt si inferior.

Prin acel eveniment al catedralei exista in sfirsit ceva real, tangibil care facea parte din marele secret - ca si cum as fi vorbit mereu despre pietre care cad din cer, iar acum as fi tinut una in mina. Dar era 0 traire umilitoare. Diidusem de ceva rau, sinistru sau sumbru, si totusi era in acelasi timp ca 0 distinctie. Uneori simteam un imbold straniu de a vorbi, fara a sti de fapt despre ceo V oiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad si alti oameni au traversat experiente asemanatoare sau voiam sa dau a intelege ca ar exista lucruri ciudate, des pre care nu se stie nimic.

N-am reusit niciodata sa gasesc la altii nici macar urma de asa ceva. $i astfel a Iuat nastere in mine simtamintul de a fi repudiat sau ales, blestemat sau binecuvintat.

Nu mi-ar fi trecut 1nsa vreodata prin minte sa vorbesc direct despre aventura mea, nid des pre visul eu falusul din templul subteran sau des pre omuietul cioplit, pc vremea dnd aeesta zabovea inca in memoria mea. $tiam ca n-as fi in stare. Despre visul eu falusul am vorbit abia la saized si cinci de ani. Celelalte evenimente i Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi ani mai tirziu. Decenii intregi a planat peste ele un tabu riguros, provenind din copilarie. ] Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica ]ui Isus: Fericit qti tu, Simone, fiullui lona. cii nu trup 9i singe fi-au dezviiluit tie aceasta [si anume ca E] este "Christosu], Fiu! ]ui Dumnezeu ce]ui viu"], ci Tatal meu cel din cemri. f $i eu ifi zic tie ca tu e9ti Petru 9i pe aceastii piatrii voi zidi biserica mea 9i portile iadului nu vor bind-a. f $i iti voi da tie cheile impari'itiei cerurilor 9i orice vei lega pe pamim va Ii legat 9i in ceruri, 9i orice vei deslega pe piimint va Ii deslegat 9i in ceruri (Matei 16, ]7-19) - (n. t.).

54

Aceasta experienta am resimtit-o ~i ca pe 0 dovada a propriei mele inferioritati. Sint un demon sau un porc, m-am gindit, ceva de repudiat, in orice caz. Dar apoi am inceput sa cercetez in ascuns Biblia tatalui meu. Am citit in Evanghelie, Cll 0 anumita satisfaqie, despre povestea fariseului :?ia vame~ului ~i am descoperit ea tocmai cei repudiati sint cei alqi. Y','l-aimpresionat indelung ca intendentul necredincios este laudat ~i ca Petru, ~ovaielnicul, este numit piatral.

Cu cit cre~tea sentimentul meu de inferioritate, cu atit mai de necuprins cu mintea mi se parea haml divino La urma urmei, eu nu eram niciodata sigur de mine insumi. Cind mama mi-a spus odata: "Ai fost intotdeauna un baiat bun", pur ~i simplu n-am putut concepe acest lucru. Eu - un Miat bun? Era 0 noutate pentru mine. Crezusem intotdeauna di si11tun om compt ~i inferior.

Prin acel eveniment al catedralei exista in sfir~it ceva real, tangibil care facea parte din marele secret - ca ~i cum as fi vorbit mereu despre pietre care cad din cer, iar acum a~ fi tinut una in mma. Dar era 0 traire umilitoare. Dadusem de ceva diu, sinistru sau sumbru, ~i totu~i era in acela~i timp ca 0 distinctie. Uneori simteam un imbold straniu de a vorbi, filra a ~ti de fapt despre ee. Voiam sa incerc sa pun intrebari pentru a afla dad ~i alti oameni au travers at experiente asemanatoare sau voiam sa dau a intelege ca ar exista lucruri ciudate, despre care nu se ~tie nimic.

N-am reu~it niciodata sa gasese la altii niei macar urma de a~a eeva. Si astfel a Iuat na~tere in mine simtamintul de a fi repudiat sau ales, blestemat sau bineeuvrntat.

Nu mi-ar fi trecut insa vreodatii prin minte sa vorbese direct despre aventura mea, nici despre visul ell falusul din templul subteran sau despre omuletul eioplit, pe vremea cind aeesta zabovea inca in memoria mea. Stiam di n-a~ fi m stare. Despre visul eu falusul am vorbit abia la ~aizeci ~i cinei de ani. Celelalte evenimente Ie-am comunicat poate sotiei mele, dar tot abia multi ani mai tirziu. Deeenii intregi a planat peste ele un tabu riguros, provenind din copili'lrie.

i

1 Piatra pe care avea sa fie ridicata biserica lui Isus: Fericit qti tu, Simone, fiullui lana, ca nu tmp 'Ii singe li路au dezvaluit lie aceasta [~i anume ca El este "ChristosuI, FiuI Iui Dumnezeu celui viu"], ci Tata! meu eel din cerw路i. I Si eu i,i zic lie ca tu e'lti Petru 'Iipe aceasta piatra voi zidi biserica mea !iiporlile iadului nu vor bind-a. I Si iti voi da tie cheile imparariei cerurilor 'Ii orice vei lega pe pamint va jl legat 'Ii in cemri, 'Ii orice vei deslega pe pamint va fi deslegat 'Ii in ceruri (Matei 16, 17-19) - (n. t.).

54

Intreaga mea tinerete paate fi inteleasa sub semnul secretului.

Din aeeasta eauza m-am eufundat intr-o singuratate aproape insupartabiIa, ~i azi eonsider a mare realizare faptul ca am reu~it sa rezist tentatiei de a vorbi cu eineva despre seeretul meu. Astfel, rela~ia mea eu lumea era inca de atunci prefigurata, a~a cum este astazi: ~i astazi sint singuratic, pentru ca ~tiu ~i trebuie sa indic lucruri pe care altii nu Ie ~tiu ~i, in cele mai multe cazuri, nici nu var sa Ie stie.

In familia mamei erau ~ase preati; ~i nu doar ei, ei ~i tata ~i dai dintre fratii sai erau tot preoti. De aceea am auzit numeroase eonversatii pe teme religioase, discutii teologice ~i predici. De fiecare data aveam sentimentul: "Da, da, toate astea sint cit se poate de frumoase. Dar cum e cu secretul? Doar este si secretul indurarii, al harului. Nu ~titi nimic despre el. Nu ~titi ca Dumnezeu vrea ca eu sa eomit chiar ~i cev2.nedrept, sa gindesc chiar ~i ceva blestemat, pentru ca eu sa aflu harul Sau." Tot ceea ce spuneau ceilaJti nimerea pe de laturi. Cugetam: "Pentru numele Iui Dumnezeu, cineva trebuie sa ~tie eeva despre asta. Undeva trebuie sa se afle adevarul." Cotrobaiam prin biblioteca tatalui meu ~i citeam orice puteam gasi despre Dumnezeu, Sfinta Treime, spirit, con~tiintii Am devorat cartile, fara a deveni mai luminat ~i fntelept. Tot mereu trebuia sa gindesc: "Nici aia n-au habar!" Am citit ~i Biblia tatei, cea tradusa de Luther. Din nefericire, interpretarea obi~nuita, "inaltatoare", "reconfortandi" a Cartii lui Iov imi anihilase orice interes mai profund. Altfel a~ fi gasit 0 mingiiere in ea, ~i anume in capitolul 9, versetele 30-31: Dad! m' a~ sputa eu zapada ... Atunei tu m' ai baga In groapa cu liituri.

Mama mi-a povestit mai tirziuca. in acea vreme eram adesea deprimat. De fapt, nu eram abatut, ci preocupat de secretul meu.

Simteam 0 lini~te ciudata, 0 adevarata beatitudine, dnd Sedeam pe piatra aceea. Ea m-a eliberat de toate indoielile. Clnd ma gindeam ca a~ fi piatra, toate conflictele incetau. Atunci, reflectam: "Piatra n-are nici 0 incertitudine, nid 0 nevoie de a se exprima ~i este ve~nica, traieste intru milenii. Eu, in schimb, nu sint decit un fenomen trecator, care se mistuie in toate emotiile posibile, ca a t1acara, ce izbucne~te rapid, ca apoi sa se stinga." Eu eram suma emotiilor mele ~i un Altul in mine era piatra atemporala, nepieritoare.

55

II Atunci au aparut ~i indoielile profunde legate de tot ce zicea tata. Cind II auzeam predidnd despre harul divin, ma gindeam mereu la experienta mea proprie. Ceea ce istorisea el suna searbad ~i sec, a~a ca atunci dnd cineva spune 0 poveste pe care nici mikar elinsu~i n-o prea poate crede sau pe care 0 ~tie doar din auzite. Voiam sa-l ajut, dar nu ~tiam cum. De altfel, un soi de timiditate ma retinea sa-i comunic ceea ce traisem sau sa ma amestec in mdeletnicirile lui personale. Pentm asta ma simteam pe de 0 parte prea mic, pe de alta ma temeam sa scot la suprafata acel sentiment de autoritate, pe care mi-l insufla "cea de-a doua personalitate" a mea.

Mai tirziu, la optsprezece ani, am purtat multe discutii cu taHll meu, nutrind de fiecare data speranta tainica de a-I face sa simta ceva din harul IaCatorde minuni ~ide a-I ajuta astfelin eonflictele sale de eon~tiintiLEram convins ca totul s-ar rezolva cu bine dad ar implini vointa divina. Insa diseutiile noastre aveau intotdeauna un sfir~it nesatisrncator. II iritau ~i intristau.

"Ah, prostii, obi~nuia sa spuna, tu vrei mereu sa glnde~ti. Nu trebuie sa ginde~ti, ei sa crezi. " Eu ma gindeam: "Nu, trebuie sa afli prin experienta directa ~i sa ~tii"; dar cu voce tare ziceam: "Da-mi acea credinta", la care el pleca totdeauna resemnat, ridicind din umen.

Am inceput sa leg prietenii, de cele mai multe ori eu baieti timizi, de origine modesta. Rezultatele mele ~colare s-au imbunatatit. In anii urmatori am reu~it ehiar sa fiu in fruntea clasei. Am remarcat Insa ell.in urma mea erau c1tiva colegi care ma invidiau ~i voiau cu orice prilej sa ma Intreaca. Asta-mi striea pli1cerea.

Eu nu puteam sa sufar competitiile ~i atunci dnd cineva fiicea din joc 0 coneurenta, intorceam spatele jocului. De-atunci incolo am ramas pe loeul al doilea, ceea ee imi era eu mult mai agreabil.

Munca pentru ~eoaUiera ~i ~a destul de deranjanta, de anosta, indt nu voiam sa mi-o mai impovarez ~i prin ambitii ~iintreceri.

Au fost dtiva profesori, putini la numar, care mi-au acordat 0 deosebita incredere ~i la care ma glndesc cu recuno~tinta. Mai cu seama profesorului de latina ii pastrez 0 amintire pHicuta. Era profesor universitar ~iun om foarte inteligent. Eu ~tiam latina inca de la ~ase ani, fiindca ma invatase tata. A~a ca acest profesor ma trimitea adesea in timpul exercitiilor la biblioteca universitatii, 56

pentru a-i aduee dirti; pe drumul de Intoareere pe care 11prelungeam la maximum, Ie rasfoiam cu Indntare.

Cei mai multi profesod ma considerau un prost ~i un ~mecher.

Daea la ~coala ceva era In neregula, pe mine ma suspectau primul.

Oriunde se isea 0 Indiierare,.se presupunea ca eu fusesem instigatorul. in realitate, am fast implicat doar 0 data Intr-o bataie, iar eu aeea ocazie am descoperit ca aveam 0 multime de eolegi care Imi erau ostilL Mi-au Intins 0 eursa - erau ~apte- ~im-au atacat pe nea~teptate. Atunei, la cincisprezece ani, eram deja putemic ~i mare ~i Inclinat spre accese de furie. Am vilzut deodata ro~u In fata oehilor, I-am apucat pe unul din ei de ambele brate, I-am rotit In jurul meu ~i i-am izbit cu picioarele lui pe airi dtiva, tnntindu-i pe jos. Povestea a ajuns la urechile profesorilor, dar lmi amintesc doar vag de 0 pedeapsa care mi s-a parut nedreapta. De atunci am avut Insi1lini~te. Nimeni nu s-a mai Incumetat sa ma atace.

Faptul ca aveam du~mani ~i ca eram adesea bilnuit In mod nedrept ma surprindea, dar nu mi se parea cu totul de nelnteles.

Tot ce mi se repro~a ma supara, Insa In sinea mea nu puteam contesta Invinuirile care mi se aduceau. $tiam atlt de putin despre mine, iar putinul acela era a~a de contradictoriu, Indt nu puteam respinge, eu mlna pe con~tiinta, nici 0 acuzatie. Aveam de fapt Intotdeauna con~tiinta lncarcatil, fiind con~tient ant de vina mea reala dt ~i de cea potentiaHi. Motiv pentru care eram deosebit de sensibil la repro~uri: ele nimereau toate drept la tinta, atinglnd, mai mult sau mai putin, un punct vulnerabil. Chiar dad In realitate nu facusem un lucru, s-ar fi putut foarte bine sa-l fi facut.

Uncori Imi ticluiam notite cu alibiuri pentru cazul ca ~ fi fost acuzat. M1:isimteam de-a dreptul u~urat, atunci dnd mceam Intr-adevar eeva rau; macar ~tiam de ce sa am mustrari de con~tiinta.

Fire~te, Imi compensam nesiguranta Iauntrica afi~ind 0 siguranta exterioara, sau - mai bine zis - defectul se compensa singur, rara aportul voiutei mele. Mil consideram eu Insumi drept cineva care este vinovat, dar ar dori, in acel~i timp, sa fie nevinovat. Undeva, In adlncul fiintei mele, ~tiam dintotdeauna ca eu cram "doi". Unul era fiul parintilor Iui; acela mergea la ~coaIa ~i era mai putin inteligent, atent, silitor, cumsecade ~i curat dedt multi altii; celalalt, In schimb, era adult, chiar biitrin, sceptic, neincrezator, departe de lumea omeneasca. Era Insa apropiat de natura, de pamlnt, de soare, de luna, de vreme, de creaturile pline de viatil ~imai ales de noapte, de vise ~ide tot ceea ce "Dumnezeu" 57

i-ar fi evoeat in mod nemijiocit. Pun aiei "Dumnezeu" intre ghiiimele, deoareee natura imi aparea - co. ~i eu tnslIfni - co. despanita, detronata de Dumnezeu, co. Non-Dumnezeu, de~i fusese creata de E1 co. expresie a So. Insu~L Nu voia sa-mi intre in cap ca asemanarea ell Dumnezeu trebuia sa se raporteze doar 10.om.

Ba chiar mi se parea ca muntii ina1ti, rimile, lacurile, pomii frumo~i, florile ~i anima1ele intruchipau mult mai bine esenta divina decit oamenii in hainele lor ridieole, in josnicia, prostia, vanitatea, falsitatea ~i egocentrismul lor respingator. Cuno~team to ate aceste insu~iri doar prea bine de 10.mine insumi, adica de 10.acea personalitate nr. 1, elevul anului 1890. Alaturi de aceasta lume exista insa un domeniu - co.un templu - unde cel care intra era metamorfozat. Coplqit de viziunea universului ~i uitind de sine, nu mai putea decit sa mire ~i sa admire. Aici trilia "Celalalt", care-L cunostea pe Dumnezeu co. pe un secret tainic, personal ~i supro.persona1 deopotriva. Aici, nimic nu-l despartea pe om de Dumnezeu. Era co. ~i cum spiritul omenesc ar fi privit. simultan cu Dumnezeu, asupra creatiei.

Ceea ce exprim astazi in fraze care decurg una din alto. este ceva ce nu-mi era con~tient pe-atunci intr-o forma articulata, ci doar intr-o presimtire tulburatoare ~i in sentimentul cel mai intens.

De indata ce eram singur, puteam trece in cealalta stare. Aici ~tiam ca sint demn, ca sint am in adevaratul sens al cuvintului.

Cautam de aceea lini~tea ~i solitudinea Celuilalt, a personalitatii

nr.2.

Jocul altemant al personalitatilor nr. 1 ~i nr. 2, care s-a intins pe parcursul intregii mele vieti, n-are nimie in comun cu 0 "scindare" in sensul medical obi~nuit. Din contra, ei se desfasoara in fiecare individ. Mai ales religiile sint cele care s-au adresat dintotdeauna personalitatii nr. 2 a omului, "omului interior". In viata mea, nr. 2 a jucat rolul principal ~i am incercat mereu sa dau friu liber 10.ceea ce voia sa vina spre mine din in,terior. Nr. 2 este 0 figura tipica; de cele mai multe ori insa, intelegerea noastra con~tienta nu este suficienta pentru a vedea ca sintem ~i asta.

Biserica a devenit pentru mine treptat un chin, caci acolo se predica tare - aproape ca a~ zice: intr-un mod lipsit de pudoare - despre Dumnezeu, des pre ce intentioneaza E1, despre ce face El. Oamenii erau exortati sa aiba acele sentimente, sa creada in aGel mister, despre care eu ~tiam ca era certitudinea ceo. mai intima, ceo. mai arzatoare, ce nu putea fi tradata prin nici un cuvint.

58

N-am putut conchide de aici decit ca, dupa cit se parea, nimeni nu ~tia despre acest secret, nici macar preotul; caci altfel n-ar fi i'ndraznit niciodata sa divulge secretul Domnului In public ~i sa profaneze sentimentele inefabile printr-o sentimentalitate insipida.

In plus, eram sigur ca era 0 cale gre~ita spre a ajunge la Dumnezeu, de Vfeme ce eu ~tiam din experienta ca de acest har dumnezeiesc are parte doar eel care impline~te rara rezerve voia Domnului. Este adevarat ca asta se ~i predica, dar, intotdeauna, presupunindu-se ca vointa divina este cunoscuta prin revelatie. In schimb, mie imi aparea ca lucml eel mai necunoscut cu putinta.

A veam impresia d. vointa lui Dumnezeu ar fi trebuit de fapt cercetata zilnic. Dqi n-o faceam, eram sigur ca a~ face-o imediat cum s-ar ivi un motiv presant in acest sens. Nr. 1 ma monopoliza prea des ~i prea mull. A veam deseori senzatia ca prescriptiile religiaase existau pentm a fi puse chiar in Ioeul vointei lui Dumnezeu - care putea fi atlt de nea~teptata ~i de Inspaimintatoare -, ~i anume, pentm ea ernul sa nu fie constrins sa inteleaga aeeasta vaima divina. Sceptieismul meu a luat amploare, iar predieile tatei ~i ale altor preoti mi-au devenit tot mai penibile. Toti oamenii din anturajul meu pareau sa eonsidere jargonul ~i obscuritatea densa pe care 0 raspindea ca fiind de la sine Intelese ~i sa Inghita, fara a-~i pune mintea la contributie, toate eontradietiile, ea de exemplu ea Dumnezeu e atot~tiutor ~i ca binelnteles a prevazut istoria omenirii. EI a creat oamenii in a~a fel, incit ei au fost nevoiti sa padituiasea ~i, eu tORte aeestea, interziee paeatul ~i ehiar 11 pedepse:?te eu osinda ve~nica in focul iadului.

Mult timp, diavolul n-a jucat niei un rol in glndurile mele. Era pentm mine asemenea ciinelui de curte rau al unui om puternic.

Nimeni altul nu purta raspunderea universului decit Dumnezeu, ~i El putea fi ~i cumplit, dupa cum 0 ~tiam prea bine. Mi se parea tot mai indoielnic ~i stingheritor atunci dnd "bunul Dumnezeu", dragostea Domnului pentm oameni ~i cea a oamenilor pentru Dumnezeu erau preamarite ~i recomandate in predicile Incarcate de sentiment ale tatei. Mi se trezea dubiul: "Gare ~tie ce vorbe~te? Ar putea Eisa el ca eu, fiul lui, sa fiu injunghiat ca jertfa umana, a~a ca Isaac, sau il1-ar putea preda unui tribunal nedrept, care ffi-ar rastigni, a~a ca pe Isus? Nu, n-ar fi capabil. Deci, in cazul de rata, n-ar putea implini vointa Domnului care, dupa cum o arata insa~i Biblia, poate fi pur ~i simplu teribili:i." M-am li:imurit ca atunci dnd eram indemnati, printre altele, sa-L ascultam mai mult pe Dumnezeu dedt pe om, aceste exortatii erau doar super59

ficiale ~i negindite. Era evident ca nu se cuno~tea absolut delac vointa lui Dumnezeu, caci altfel aceasta problema eentrala ar fi fost tratata eu 0 pudoare sfinta, macar din pura frica de Dumnezeu, care, in omnipotenta Sa, I~i poate impune vointa inspaimintatoare asupra omului neajutorat, a~a cum mi se intimplase mie.

Ar fi putut prevedea cineva, care pretinde sa cunoasca vointa divina, la ce ma determinase pe mine? Oricum, in Noul Testament nu scria nimic asemanator. Vechiul Testament, mai ales Cartea lui Iov, care m-ar fi putut lumina in acest sens, imi era pe-atunci inca prea putin familiar ~i nici la orele de instruire pe care Ie urmam in vremea aceea in vederea confirmarii nu auzeam nimic similar. Frica de Dumnezeu, care se mentiona, bineinteles, era considerata drept invechita, "iudaica" ~i depa~ita de mult de catre mesajul cre~tin al dragostei ~i buniltatii Domnului.

Simbolistica evenimentelor triiite in copilarie ~i violenta imaginilor m-au tulburat in eel mai inalt grad. Mil intrebam: "Cine vorbe~te de fapt a~a? Cine are neru~inarea sa reprezinte un falus in toata goliciunea lui ~i, pe deasupra, intr-un templu ? Cine ma face sa gindesc eli Dumnezeu j~i distruge Biserica in acest mod atit de abominabil? Diavolul a fost eel eare a aranjat aeeste lucruri?" Nu m-am indoit niciodata ca acela care vorbise ~i actionase astfel fusese Dumnezeu sau diavolul, caci simteam cu certitudine ca nu eu inventasem acele ginduri ~i imagini.

Acestea au fost evenimentele hotantoare ale vietii mele. Atunci mi-a incoltit ideea: eu sint eel raspunzator ~ide mine depinde cum mi se modeleaza destinul. Mi s-a pus 0 problema la care trebuie sa raspund. Dar cine pune problema? Nimeni nu mi-a raspuns la aceasta intrebare. Stiam ca trebuia sa dau raspunsul eu insumi, din adincurile forului meu interior: eram singur In fata lui Dumnezeu ~inumai Dumnezeu ma intreba In legatura cu aceste lucruri cumplite. De la bun Inceput am avut in mine sentimentul fiira seaman al unui destin implacabil, de parca a~ fi fost plasat intr-o viata care trebuia sa fie implinita. Exista 0 siguranta interioara pe care eu nu mi-am putut-o dovedi niciodata, dar care mi-era dovedita. Nu eu aveam siguranta, ci ea ma avea pe mine, adesea in pofida oricarei convingeri contrarii. Nimeni nu mi-a putut lua certitudinea eli eram pus aici ca sa fac ce vrea Dumnezeu ~i nu ce vreau eu. Asta imi dadea deseori impresia de a fi, in teate situatiile cruciale, nu cu oamenii, ci singur eu Dumnezeu. Intotdeauna cind eram "acole" uncle nu mai eram singur, ma aflam in 60

afara timpului. Eram al veacurilor ~i Acela care dadea atunci raspuns era eel care fusese deja dintotdeauna aeolo ~i care va fi mereu acolo. Discutiik cu acel "Altul" erau trairile me Ie cele mai profunde: pe de 0 parte, lupta singeroasa, pe de alta, indntare suprema.

Despre toate aeestea nu puteam vorbi, bineinteles, eu nimeni.

Nu euno~team pe nimeni in jurul meu caruia i le-a~ fi putut eomunica, in afara mamei, eventual. Ea parea sa gindeasca asemanator eu mine. rnsa cUrlnd am remareat ca diseutiile eu ea nu-mi ajungeau. Mama ma admira mai ales, ceea ee nu era bine pentru mine. Si astfel am ramas singur eu gindurile mele. A~a ma ~i simteam eel mai bine. de fapt. M-am jucat singur, doar pentru mine, m-am plimbat singur, am visat ell oehii desehi~i ~i mi-am format 0 lume tainica, numai ~i numai pentru mine.

Mama mi-a fast 0 mama foarte buna. Raspindea 0 mare caldura animal3., era 1ii foarte eorpolenta, iar prezenta ei era extraordinar de confortabili1. $tia sa-~i piece urechea la fieeare; ii pl3.cea sa stca la 0 ~ueta, iar vorba ei se auzea ca un murmur vesel.

A yea evidente inelinatii literare, gust ~i profunzime. Dar aceste ealiti1ti nu-~i gilseau nidiieri 0 exprimare propriu-zisa, ele ramineau ascunse indaratul unci femei grase ~i batrlne, dragi ~i cumsecade, foarte ospitaliere, care gatea minunat ~i era inzestrata eu simtul umorului. A yea toate opiniile traditionale eonventionale care se pot avea, dar deodata se intimpla sa iasil la iveaHi 0 personalitate incon~tienta, de 0 f011a nebanuita - 0 figura sumbra, impunihoare, dotara cu 0 autoritate intangibila -, nu exista nici un dubiu In acest sens. Eram sigur ca ~i ea era alcatuita diq doua persoane: una era inofensiva ~i umana, cealalta, din contra, mi se parea redutabiHL Aceasta se manifesta numai din cind In dnd, dar de fiecare data in mod nea~teptat ~i Inspaimintator. Atunei parca vorbea cu sine ins~i, dar cele spuse mi se adresau de fapt mie ~i ma atingeau de obicei in profunzimea fiintei mele, a..~aca de regula dimineam Tara grai.

Primul caz de care-mi pot aminti in acest sens s-a petrecut cind aveam vreo ~ase ani; nu mergeam inca la ~coala. Veeinii no~tri de pe atunci erau persoane eu 0 situatie materiaIa buna.

A veau trei copii. eel mai mare era un biliat cam de virsta mea ~i avea doua surori. Erau de fapt ora~eni care-~i gateau ~i impopotonau copiii, indeosebi duminica, intr-un mod ridicol- pantofiori de lac, pantalon~i ell danteHi, manu~ele albe; dadi purtau spalati ~i pieptanati eu grija ~i in zilele de lucru. Plini de teama, copila~ii 61

se tineau la distanta de ~trengarui eel mare eu pantaIoni rupti, pantofi gaurid ~i miini murdare care eram eu ~i aveau maniere frumoase. Mama ma tot necajea cu comparatii, indemnuri Si mustrari: "Uita-te la acesti copii draguti, sint atit de bine crescuti si de politico~i, iar tu esti un biidaran, cu care nu ~tiu ce sa ma fac."

Nu ramineam nepasator la aceste admonestari, dupa cum e ~i firesc, a~a ca am decis sa-i trag baiatului 0 mama de bataie. Ceea ce am ~i pus apoi in aplieare. Furioasa la culme din cauza incidentului nefericit, maica-sa a alergat la a mea ~i a protestat cu mare tam-tam impotriva faptei mele brutale. Mama a fast ingrozita, a~a cum se cuvenea, ~i mi-a tinut 0 predidi lungS., plina de precepte morale si condimentata cu lacrimi, cum nu mai patisem nicicind din partea ea. Eu insa nu ma simteam vinovat cu nimic, ci, dimpotriva, eram deosebit de indntat de fapta mea, caci mi se parea ca astfel a9 fi eompensat intrudtva inconvenientul prezentei acestui strain in satui nostru. Am fost adinc impresionat ::;imihnit de agitatia mamei ~i m-am cuibarit in spatele vechii noastre spinete, la masuta mea, unde am inceput sa construiesc eu jocul rneu de cuburi. Un timp, in camera a domnit linistea. Mama se relrB.sese 9i ea la Iocui ei obi::;nuit de llnga fereastra si tlicota. Deodata am auzit-o ~u~otind, ~i din ceIe dteva cuvinte pe care Ie-am putut prinde am dedus ca 0 preocupa intimplarea, dar de data asta in sens contrar. Suna de pardi mi-ar fi gas it justificare. Deodata, zise cu glas tare: "Astfei de corcituri nici n-ar fi trebuit pastrate, bineinteles !"'

Am ~tiut la fel de bmsc di vorbea despre "maimutelele" impopotonate. Fratele ei preferat em vinatoy; avea ciini ~i vorbea tot mereu despre cre~terea dinilor, desprc rase si corcituri. Am constatat, spre u~urarea mea, ca. iji ea ii privea pe ace~ti capii nesuferiti ca pe ni::;te avortoni inferiori Si ca deci mu~truluiala ei nu trebuia Iuata prea ill serios. Dar Ia epoca aceea ~tiam deja ca era cazul sa stau tacut in banca mea f?isa flU cumva sa izbucnesc triumfator: "V ezi, ~i tu e~ti de parerea mea." Cad a:?a ceva ar fi fost respins de ea eu indignare: "Copilingrozitor ee qti, cum poti sa scornesti astfel de barbarii despre mama ta!" Trag de aici concluzia ca trebuia sa fi existat 0 serie de incidente anterioare similare, pe care insa Ie-am uitat.

In~ir aceasta poveste deoarece in Vfemea in care scepticismul meu incepea sa se manifeste a mai avut lac 0 intimplare care a aruncat 0 lumina asupra dualitatii mamei mele. La masa a venit odata vorba despre cit de plicticoase puteau fi melodiile anumitor A2

corale. S-a discutat despre posibilitatea revizuirii dirtii de cihtece biserice~ti. Mama murmura deodata: ,,0 du Liebe meiner Liebe, du verwUnschte Seligkeit." 1 Ca ~i In cazul precedent. m-am facut ca n-aud nimic ~i m-am ferit sa-mi exprim cu prea mult zgomot bucuria, In ciuda sentimentului de triumf care m-a cuprins.

Exista 0 diferenta considerabila Intre cele doua personalitati ale mamei mele. Mi se Intlmpla adesea, cind eram copil, sa am co~maruri legate de ea. In timpul zilei era 0 mama iubitoare, dar noaptea Imi parea Inspaimlntatoare. Era atunci ca 0 vizionara, care e, deopotriva, un animal ciudat, ca 0 preoteasa Intr-un blrlog de urs. Arhaica ~i mlrsava. Mlrsava ca adevarul si natura. Atunci era Intruchiparea a ceea ce am desemnat eu drept natural mineP-o Recunosc si in mine ceva din aceasta natura arhaica. Ea mi-a conferit daml, nu Intotdeauna pJacut, de a vedea oamenii ~i lucrurilc asa cum slnt. Ma pot Insela pe mine Insumi, ce-i drept, pacalindu-ma singur, daca nu doresc sa sesizez un aspect. Dar in fond stiu exact cum stau lucrurile. "Adevarata cunoastere" se bazeaza pe un instinct sau pe 0 participation mystique3 cu a1tii.

S-ar putea spune ea sint "ochii din planul seeund", care vad intr-un act impersonal de intuitie.

Am Inteles asta abia mai tirziu, cind mi s-au intimplat niste lucruri stranii, de exemplu cind la un moment dat am povestit istoria vietii unui om tara a-I cunaaste. Era la nunta unei prietene a satiei mele. Mireasa si familia ei mi-erau total necunoseute. La masa a stat vizavi de mine un damn intre doua virste, eu a barba lunga si frumoasa, des pre care am aflat, cInd s-au facut prezentarile, ca era avoeal. Am purtat a discutie animata des pre 1,,0. tu, iubire a iubirii mele, tu, fericire blestemata." .Toede cuvinte intre enrltnscht (dorit) $i venriinscht (blestemat), rolosit de mama lui C. G . .Tung (n. t,).

e "Natural mind este spirit, care izvora~le din natura ;;1n-are nimie de-a race cu can;ile. El rasare din natura omului, cum ti~ne9te un izvor din pamint, 9i exprima in\elepciunea specifica a naturii. El spune lucrurile tara menajamente ~i mlrsav." (Extras dintr-o prelegere de seminar nepublicata, 1940.)

Traducere din engleza de Aniela Jaffe (n. ed. germ.).

3 Tennen Impmmutat de Jung de la antropologul Levy-Bruhl ca sa denumeasca 0 re!atie in care cei doi parteneri se identifica atlt de intens unul cu ceHilalt, incH nu-;;i mai dau seama de existen\a lor separata; este un reI de contopire apriorica intre obiect 9i subiect, subiectul nemaiputlndu-se distinge clar de obiect; de regula, ea se produce intre persoane, mai rar intre 0 persoana $i un lucru (n. t.).

63

psihologia criminaliL Pentru a-i raspunde la 0 anum ita Intrebare mi-am imaginat povestea unui caz si am impodobit-o eu tot felul de detalii. Inca in timp ce vorbeam,'am observat di interloeutorul meu ~i-a schimbat expresia fetei ~i ca in jurul mesei s-a a~temut o lini~te ciudata. M-am oprit, surprins. Slava DomnuJui ca ajunsesem deja la desert, a~a ca m-am ridicat curi'nd de pe scaun 1?i m-am dus in holul hotelului. Acolo m-am retras intr-un colt, mi-am aprins 0 tigara ~i am incercat sa reflectez asupra situatiei.

In acel moment s-a apropiat unul dintre domnii care ~ezuse la masacu mine ~i mi-a repro~at: - Cum de-ati putut comite 0 asemenea indiscretie '?

- Indiscretie '?

- Da, povestea aceea pe care ati spus-o!

- Pai... am inventat-o!

Spre groaza mea, s-a dovedit ca relatasem cu toate amanunte1e povestea persoanei din fata mea. In plus, am descoperit in acea clipa ca nu-mi mai aminteam absolut nimic din intreaga istorisire - nici pina in ziua de azi n-a..'11fost in stare sa-mi mai aduc a..'11inte de ea. In autobiografia saI, Heinrich Zschokke descrie 0 intimplare asemanatoare: cum 11 demasca intr-un restaurant pe un tinar necunoscut ca fiind hot, intrudt a V8.zut in fata ochiului sau interior furtul comis de el.

In decursul vietii mi s-a intimplat deseori sa ~tiu ceva ce de fapt n-aveam cum sa ~tiu. Cuno~tintele respective mi-au venit a~a ca ~i cum ar fi fost ideea mea proprie. Lucruri similare patea ~i mama. In astfel de momente nu ~tia ce spune, ci era ca 0 voce de o autoritate absoluta, care exprima exact ceca ce se potrivea Cll situatia in cauz3..

Mama ma considera ~i trata de cele mai multe ori ca superior vlrstei mele ~i discuta Cll mine cum ar fi fikut-o eu un adult. Era evident ca-mi spunea tot ceea ce nu-i putea marturisi tatei, transformindu-ma prea devreme in confidentul grijilor ei multiple.

Cind aveam vreo unsprezece ani mi-a comunicat 0 problema eare-l privea pe tata ~i m-a alarmat. Mi-am biitut capul in cautarea unei solutii ~i in cele din urma am ajuns la concluzia ca ar trebui sa-i cer sfatul unui anumit prieten al tatalui meu, des pre care ~tiam din auzite ca era 0 personalitate influenta. Fara a-i sufla mamei

I Selbstschau, de Johann Heinrich Daniel Zschokke (1771-1848), autor elve\ian de remane istorice ~i studii ale istoriei Elve\iei si Bavariei. N-a fost numai scriitor, ci ~i politician (n. t.).

64

o yorba In acest sens, m-am dus in ora~, Intr-o dupa-amiaza dnd l1-aveam ~coala, ~i am sunat la u~a acestui domn. Mi-a deschis 0 slujnica ~i mi-a spus dl stapInul e plecat. Deceptionat ~i mIhnit, m-am Intors acasa. Dar chiar ca a~ putea spune ca a fost 0 pro videntia specialis ca nu era acasa! Curind dupa aceea, mama a revenit in cursul unei conversatii asupra chestiunii respective ~i, de asta data, mi-a prezentat-o cu totul altfel, In arice caz, Intr-o lumina mult mai inofensiva, a~a Indt intreaga poveste s-a risipit In fum. Incidentul m-a afectat profund ~i m-am gindit: "lar tu ai fost suficient de prost ca sa crezi ce-ai auzit ~i erai dt pe ce sa produci un dezastru cu modulIn care ai luat totul prea In serios !"

Am decis ca din ziua aceea sa Impart la doi tot ce relata mama.

Increderea mea In ea era de-acum limitata, ceea ce m-a Impiedicat sa-i Imparta~esc vreodata ceva ce ma preocupa realmente intens.

Dar existau ~i clipe dnd izbucnea cea de-a doua personalitate a ei ~i ce spunea all!:lci era atlt de to the point - la obiect - ~i i':iceasa ma cutremur. Daca mama s-ar atit de adevarat, Incit fi Hisatsub influenta acestci fatctc a ci, atunci a~ fi avut In ea un interlocutor veritabil.

In ceea ce-l prive~te pe tata, situatia era cu totul alta. Mi-ar fi pHicut sa-i Infilti~ez dificu!tatile mele religioase ~i sa-i cer sfatul, dar n-o filcearn, pentm ca mi se parea ca a~~ti dinainte ce ar trebui sa-m! raspunda din motive onorabile, din respect fata de profesia sa. Curind dupa aceea mi s-a adeverit dta dreptate am avut cu aceste presupuneri. Orele de instmire In vederea confirmarii, In care ma plictiseam Ingrozitor, mi Ie tinea tat~Hmeu. Intr-o zi rasfoiam prin catehism, pentm a gasi ~i altceva In afara expunerilor despre "Domnul lsus" care-mi sunau sentimental, dar in rest mi-erau de neinteles ~i mi se pareau total neinteresante.

Deodata am dat peste paragraful referitor la trinitatea lui Dumnezeu. In sfir~it, ceva ce-mi suscita interesul: 0 unitate care este in acel~i timp 0 trinitate. Era 0 problema a carei contradictie intema ma captiva. Am ~teptat cu nerabdare momentul dnd yom aborda aceasta chestiune. Clnd am ajuns la ea, tatal meu a spus: "Acum ar trebui sa discutam de fapt despre Trinitate, dar 0 sa trecem peste ea, pentru ca, la drept vorbind, n-o Inteleg deloc."

Pe de 0 parte, am admirat sinceritatea tatei, pe de alta parte InSa,arn fost dezarnagit la maximum ~iarn reflectat: "Iata-i - n-au habar de nimic ~i nici nu vor sa gmdeasca nimic. Cum a~ putea vorbi eu atunci despre problema mea?"

11 ::,

65

Am Incercat In van sa fac dteva aluzii anumitor co1egi care-mi dar.Jeau impresia ca ar fi meditativi. N-am gasit nici un ecou, ci dimpotriva, 0 uimire care m-a pus in garda.

In ciuda plictisului, mi-am dat toata silinta sa ma fortez sa cred fara a intelege - 0 atitudine care parea sa corespunda cu cea a tatalui meu - ~i m-am pregatit pentru imparta~anie, in care mi-am pus ultima nadejde. Era, ce-i drept, doar un ceremonial comemorativ, un fel de solemnitate in memoria "Domnului Isus", mort cu 1890-30= 1860 de ani in urma. Doar EI facuse anumite aluzii ca "Luati, mincati, aceasta este trupul meu"l, referindu-se la piinea cuminecaturii, piine pe care trebuia s-o mine am ca fiind trupul Sau, care totu~i la origine fusese came. Tot a~a, trebuia sa bem vinul, care la origine fusese singe. Intelesesem ca in acest mod trebuia sa ni-L Incorporam. Asta mi se parea insa 0 imposibilitate atlt de evidenta, incit In spatele ei nu putea sta decit un mare mister. In imparta~ania careia tatal meu parea sa-i acorde o asemenea importanta, aveam sa aflu dez1egarea lui. Pregarirea mea pentru Imparta~anie a constat In mod esentia1 in aceasta a~teptare plina de speranta.

Dupa cum era obiceiul, am avut drept na~ un membru al consistoriului, un barbat in virsta Si tacut, care-mi era simpatic, un rotar pe care 11urmarisem adesea in atelierul sau muncind cu Indemlnare la stnmg ~i minaind iscusit toporul de dulgher. A aparut, transform at solemn prin redingota ~i joben, ~i n"l-adus la biserica, unde tata, in odajdiile sale bine cunoscute, statea In spatele altarului ~i citea fligaciuni din liturghie. Pe masa altarului se aflau ni~te tavi mari, pe care erau puse bucati mici de Pline. Piinea provenea, dupa cum mi-am dat seama, de la brutarul nostru, care avea 0 pline nu foarte buna, ell gust fad. Dintr-o cana cositorita se tuma vin Intr-un pahar cositorit. Tata mind 0 buditidi de piine, bau 0 Inghititura de yin, despre care ~tiam din ce circiuma fusese luat Inainte 1iidadu paharul mai departe unuia dintre batrlnii prezenti. Toti erau tepeni, ceremonio~i, indiferenti, din cite Imi Iasau impresia. Priveam curios ~i incordat, dar nu puteam nici sa yad, nici sa ghicesc daca In ei se petrecea ceva deosebit. Era ca la toate activitatile biserice~ti, la botezuri, Inmormlntari etc. A yearn senzatia ca aici totul se practica In mod scrupulos conform traditiei. :;Ii tata parea di se straduieste sa execute lucrurile mai ales

I Matei

26, 26 (n. t.).

66

corespunziitor regulilor; din ele fikeau parte ~i cuvintele adecvate, rostite, respectiv citite cu accentuarea ~i gravitatea de rigoare. Nu se pomeni dl se implineau 1860 de ani de la moartea lui Isus, ceea ce de obicei se scoate in evidema la toate festivitatile comemorative. N-am vawt nici tristete, nici bucurie, iar solemnitatea mi se pam - tinind cont de insemnatatea extraordinara a personalitatii celebrate - surpdnzator de slaM din to ate punctele de vedere. Nu rezista in niei un chip eomparatiei eu jubileele laiee.

Deodata, imi veni rlndul. Am mincat piinea; era fada, dupa cum ma ~teptam. VinuL din care am luat numai 0 inghititura foarte midi, era slab 5i acru, in mod vizibil nu de cea mai buna calitate. Veni apoi momentul rugaciunii finale ~i toti parasira biserica, fara a fi niei deprimati, nici bucuro5i, ci cu ni5te fete care spuneau: "Ei, 0 facuram 5i pe-asta."

Am plecat cu tata acasa, con5tient in mod intens ca purtam 0 palarie neagra nOlia de fetm si un costum negru nou, care era pe cale sa se transfonne lntr-o redingota. Era un fel de haina prelungita, care se Jargea jos, la spate, in doua aripioare, separate de un slit eu un buzunar, in care se putea pune batista, ceea mi se parea a fi un gest barbatesc, adult. Ma simteam ridicat pe plan social 5i acceptat implicit in comunitatea barbatilor; am avut parte in acea zi ~i de un prinz deosebit de bun ~i mi s-a ingaduit sa ma plimb toata ziua in costumul meu cel nou. Dar in rest eram gol pe dinauntru 5i habar n-aveam cum ma simteam.

Numai treptat am inceput sa ma luminez, in zilele urmatoare: Nu se intlinplase nimic! Dqi atinsesem apogeul initierii religioase, unde asteptasem sL'i gasesc ceva - nu 5tiam ce -, nu se intimplase nimie. ~tiam ca Dumnezeu s-ar fi putut manifesta fiicindu-mi lucruri neauzite, creind obiecte din foe 5i lumina supraterestra, divina, dar aceasta sarbatorire solemna nu continuse, cel putin pentru mine, niei 0 urma de Dumnezeu. Fusese yorba de EI, e drept, dar fusesera numai vorbe. Nici la ceilalti nu percepusem 0 deznadejde fara margini, 0 emotie covir5itoare sau 0 revarsare de hal', care constituiau pentm mine esenta lui Dumnezeu. Nu remarcasem nimie din C0I11I1111nio1, nimic dintr-o unire sau unifieare. Sa devii una eu cine? eu Isus? Doar era un om care murise cu 1860 de ani in urma. De ce sa devenim una cu el? Este

! Commz/Ilio j'nsearnna in latina comuniune, comunitate, lmparta~anie. In gerrnana, j'mpartasania se numeste KommlllZioi1 (sau Abendmahl). j'n franceza cOl1l11z1l1ziol1,j'n engleza communion etc. (n. I.).

67

numit "Fiul Domnului", a fost deci probabil un semizeu, ca eroii greci - cum s-ar putea uni atunei un om obi~nuit eu el? Asta se nume~te "religie cre~tina", dar nimie din toate aeestea n-are de-a face cu acel Dumnezeu a carui experien\a 0 facusem. Este in schimb foarte clar ca Isus, omul, avea de-a face cu Dumnezeu; a fost cuprins de deznadejde in Ghetsemani ~i pe cruce, dupa ee propovaduise ca Domnul era un tata bun ~i iubitor. Apoi vazuse insa ~i cit de teribil putea fi Dumnezeu. Puteam in\elege asta. Dar atunci la ce folosea aeeasta biata eeremonie comemorativa, cu piine fada ~i vin aeru? Treptat m-am lamurit ca imparta~ania fusese pentru mine un eveniment fatal. In urma ei ramasese un mare gol, ba mai mult, era 0 pierdere. ~tiam ca nu mai puteam partieipa nieiodata la aceasta ceremonie. Pentru mine ea nu era o religie, ci a absen\a a Dornnului. Biserica reprezenta un loc unde nu mai aveam ce cauta. Pentru mine, acolo nu era viaTa; era moarte.

M-a cuprins 0 mila ne\armurita fala de tatal meu. Am inteles deodata tragicul meseriei sale ~i al vietii sale. Doar se lupta cu 0 momte a carei existenta n-o putea admite. Se desehisese 0 prapastie intre el ~i mine ~i nu vedeam niei 0 posibilitate de a arunca o punte peste acest abis infinit. Pe tatal meu a~a de drag ~i de generos, care-mi daruise atita ~i ma lasase sa-mi vad de-ale mele, netiranizindu-ma nieiodata, nu-l puteam azvirli in acea deznadejde ~i in acel sacrilegiu, care erau necesare pentru a trili experienta harului divino Numai un dumnezeu 0 poate face. Eu nu am voie.

Ar fi inuman. Dumnezeu nu este uman, m-am gindit. Asta este maretia Sa: nu e atins de nimie uman. Este bun ~i cumplit, ~i una ~i alta, iar, tocmai de aceea, 0 mare primejdie in fata careia, bineinteles, trebuie sa incerci sa te salvezi. Oamenii se cramponeaza, in mod unilateral, de dragostea ~i bunatatea Lui, pentru a nu didea prada ispititorului ~i distrugatorului. ~i Isus a observat asta ~i de aceea ne-a invatat: ,,~i nu ne duce pre noi in ispita."

Armonia dintre mine, Biserica ~i lumea omeneasca inconjuratoare, a~a cum 0 cuno~team, s-a spulberat. A veam impresia ca suferisem cea mai mare infringere a vietii mele. Se prabu~ise conceptia mea religioasa care-mi aparea drept uniea legatura profunda ~i plina de sens dintre mine ~i univers, adidi nu mai puteam partieipa la credinta general a, ci ma gaseam implicat in eeva inexprimabil, in "secretul meu", pe care nu-l puteam imparti eu nimeni. Era teribil ~i - ceea ce era cel mai rau - vulgar ~i ridieol, ca un hohot de ris diabolic.

68

Am inceput sa cuget: Ce trebuie sa crezi despre Dumnezeu?

Nu inventasem singur acea imagine despre Dumnezeu ~i catedraHi ~i cu atit mai putin acel vis care ma asaltase la virsta de trei ani. vointa mai puternica decit a mea mi Ie impusese pe amindoua. facuse natura in mine? Dar natura nu-i altceva decit vointa Creatorului. La ce bun sa-l acuz aici pe diavol, cind ~i el era 0 creatura a Domnului? Numai Dumnezeu era adevarat - foc pustiitor ~i har indescriptibil.

E~ecul imparta~aniei ? Era e~ecul meu? Ma pregatisem cu toata seriozitatea ~i sperasem intr-o traire a harului ~i a iluminarii, dar nu se intimplase nimic. Dumnezeu ramasese absent. Din voia Domnului ~i de dragul Domnului m-am trezit despartit de Biserica ~i de credinta tatalui meu ~i a tuturor celorlalti, in masura in care ace~tia reprezentau religia cre~tina. Cilzusem in afara Bisericii.

Asta m-a umplut de 0 tristete care avea sa-mi adumbreasca toti anii pina la inceputul studiului meu universitar.

a a

III Am inceput sa cam in biblioteca relativ modesta a tatei - care mi se parea insa atunci considerabila - cani care mi-ar fi putut spune ce se ~tia despre Dumnezeu. Mai intii n-am gas it decit conceptiile traditionale, iar nu ceea ce cautam, ~i anume un autor care sa reflecteze independent, de la sine, pina ce am dat peste Christliche Dogmatik (Dogmatica cre$tinii) a lui Biedermann!, din anu! 1869. Parea sa fie un om care gindise singur ~i i~i organizase ~i formase ni~te conceptii proprii. Am aflat ca religia este "un act spiritual al relatiei personale pe care omul ~i-o stabile~te cu Dumnezeu". Afirmatia aceasta m-a contrariat, fiindca eu intelegeam prin religie ceva ce face Dumnezeu cu mine; ea este un act care vine din partea Lui, iar eu sint complet la discretia acestui act, pentm ca cel tare este El. "Religia" mea pur ~i simplu nu cuno~tea nki un fel de relatie umana cu Duhmezeu, did cum puteai intra in relatii eu ceva ee cuno~teai atit de putin, a~a cum era Dumnezeu? Deci trebuia sa ~tiu mai mult despre Dumnezeu, pentru a stabili 0 relatie eu El. In capitolul "Ese~ta lui Dumnezeu" am gasit ca Dumnezeu se atesta singur ca "personalitate", "reprezentabili'i prin analogie 1 Alois

Emanuel Biedermann (1819-1885). teolog evanghelic elve\ian (n. t.).

69

cu eul omenesc, ~i anume ca eul unic in felul sau, pur si simplu suprapamintean, caruia ii apat1ine lumea intreaga".

Din cite stiam din Biblie, aceasta definitie imi paru sa corespunda. Dumnezeu are personalitate ~i este eul universului, asa cum eu insumi sint eu! modului meu psihic si fizic de aparitie.

Aici m-am lovit ins~l k un obstacol putemic: personalitatea inseamna, in definitiv, un caracter. Un camcter este acesta ~i nu un altul, adica el poseda anumite insusiri determinate. Daca insa Dumnezeu este tot, atunci cum mai poate avea El un caracter distinctiv? Dar de poseda caracter, atunci El nu poate fi decit eul unei lumi subiective, limitate. ~i ce fel de caracter sau ce fel de personalitate are El? Asta este de fapt ceea ce importa, caci altfel nu se poate stabili 0 relatie cu El. Simteam cum rezistentele cele mai putemice pe care le aveam se opuneau sa mi-L reprezint pe Dumnezeu prin analogie cu eul meu. Mi s-ar fi parut, daca nu direct 0 blasfemie, in orice caz de o insolenta rnra margini. "Eul" mi se parea, oricum, 0 stare de fapt greu de cuprins cu mintea. In primul rind, acest factor avea in ochii mei doua aspecte contradictorii: eul nr. 1 si nr. 2; in al do ilea rind, eul era atit intr-o forma cit Si in cealalta ceva o~trem de limitat; era supus tuturor autoamagirilor Si erorilor posibile, capriciilor, emotiilor, pasiunilor ~i pacatelor, el avea parte mai mult de infringeri decit de succese, era infantil, vanitos, egoist, indaratnic, domic sa fie iubit, exigent, nedrept, susceptibil, lene~, iresponsabil ~.a.m.d. Spre regretul meu, ducea lips a de multe virtuti ~i talente pe care Ie admiram plin de invidie la ceilalti. ~i aceasta urma sa fie analogia dupa care sa ne fi reprezentat esenta lui Dumnezeu?

Am cautat cu infrigurare alte insu~iri ale Domnului Si Ie-am gasit pe toate asa cum Ie cunosteam deja din orele de instruire in vederea confirmarii. Am descoperit cum, conform paragrafului 172, "expresia cea mai imediata penlru esenta supraterestra a lui Dumnezeu este 1) negativii: «Faptul ca este invizibil pentru om » etc.; 2) pozitivii: «Faptul ca 10cuieste in cer » etc." A fast o catastrorn, caci indata mi-a venit in minte imaginea blasfematorie pe care Dumnezeu mi-o impusese, direct sau indirect (prin intermediul diavolului), impotriva voin~ei mele.

Paragraful 183 ma invata ca "esenta supraterestra a lui Dumnezeu fata de lumea morala" consta in "dreptatea" Sa, iar dreptatea Sa nu este doar cea a unui "judecator", ci si ,,0 expresie a naturii Lui sacre". AS fi sperat sa aflu din acest paragraf ceva 70

despre laturile obscure ale lui Dumnezeu, care-mi dadeau de furea: despre setea Lui de dizbunare, des pre irascibilitatea Sa periculoasa, des pre comportamentul Sau de neinteles fata de fapturile create de atotputernicia Lui. Oratie atotputerniciei Sale ar fi trebuit sa ~tie cit erau ele de incapabile. Dar Lui Ii placea sa Ie mai ~i duca in ispita sau sa Ie puna la incercare, de~i ~tia de la bun inceput rezuItatul experimentelor Sale. Care este atunci caracterul Domnului? Ce este 0 personalitate umana care procedeaza astfel?

Nu cutezam sa gindesc aceasta problema pina la capat; apoi am citit chiar ca Dumnezeu a creat lumea "spre satisfaqia Sa", de~i I~i era suficient Sie Insu~i si n-avea nevoie pentru Sine Insu~i decit de EI Insu~i" ~i ca, "in calitatea ei de lume naturala, a umplut-o cu bunatatea Lui", iar .. 111 calitatea ei de lume morala, vrea sa 0 umple cu dragostea Lui路路.

Intii am tot rumegat la cuvintullkc'lll1Ccrtant satisfaetie (Wohlgefallen). Satisfaetie fata de ce sau de cine? Evident ea fata de lume, 0 data ce El considera ci1 munca Lui era buna. Dar tocmai asta nu pricepusem nieiodata. Desigur, lumea este ineomensurabil de frumoasa, dar este ~i inspaimintatoare in egala masura. La tara, intr-un satuc, unde exista oameni putini ~i evenimente putine, "biitrinetea, boala ~i moartea" sint traitemaiintens.maiin detaliu ~i mai pe fata decit in alta parte. De~i inca nu implinisem ~aisprezece ani, vazusem deja muIte din realitatile vietii la om ~i animal ~i auzisem la biserica ~i la ~coala destule despre suferinta ~i coruptia acestei lumi. Dumnezeu putea sa fi simtit satisfaqie eel mult in legatura cu paradisul, dar chiar si aici avusese singur grija ca aceasta splendoare sa nu eumva sa dureze prea mult, 0 data ee virise acolo ~arpele veninos ~i perieulos - diavolul insu~i. Fusese ~i acesta un prilej de satisfaqie? Eram sigur, ce-i drept, ca Biedermann nu la asta se gindise, ei ca, din cauza aeelei lipse generale de idei a instruirii religioase care imi sarea tot mai mult in ochi, turuia pur ~i simplu in mod inaltator ~i niei nu observa ce absurditati debita. Mie insumi, de~i nu presupuneam ca Dumnezeu simtea 0 satisfaqie crunta in fata suferintei nemeritate a oamenilor ~i animalelor, nu mi se parea totu~i nicideeum nesabuit sa gindese ca El intentionase sa ereeze 0 lume a contrariilor, in care unul il devora pe celalaIt ~i viata era 0 na~tere in vederea mOriii. "Armoniile minunate" ale legilor naturii imi ereau mai degraba impresia unui haos tinut cu greu in friu, iar "eternul" eer instelat eu orbitele sale predeterminate mi se parea a fi 0 ingramadire vadita de contingente fiira ordine ~i sens, caci constelatiile 71

despre care se vorbea nici macar nu puteau fi vazute i'n realitate.

Erau ni~te pure combinatii arbitrare.

Imi rami'nea obscur, respectiv extrem de Indoielnic, In ce masura Dumnezeu umplea lumea naturaEi cu bunatatea Sa. Era In mod clar iara~i una din acele probleme la eare nu aveai voie sa reflectezi, ci pe care trebuia sa Ie crezi pur ~i simplu ca atare. Daca Dumnezeu este "Binele suprem", atund de ce lumea Lui - creatia Lui - este ati't de nedesavi'r~ita, de corupta, de vrednica de mila? Evident - m-am gi'ndit - pentru ca e marcata de diavol ~i adusa de eli'ntr-o stare de adevarata harababura. Insa ~i diavolul este tot fiiptura lui Dumnezeu. Trebuia deci sa caut acum sa citesc des pre diavol. Doar parea a fi un personaj deosebit de important.

Mi-am deschis deci iara~i Dogmatica ~i am cautat un raspuns la aceasta Intrebare arzatoare despre temeiurile suferintei, ale imperfectiunii ~i ale raului ~i nu am putut gasi nimic. Asta punea virf la toate! Dogmatica aceasta nu era, In mod evident, nimie altceva dedt vorbarie goala sau chiar mai rau, 0 prostie neobi~nuita,care putea numai sa camufleze adevarul. Bram dezamagit, ba ~i mai mult: eram revoltat.

Dar undeva ~i dndva trebuie sa fi existat oameni care, ca ~i mine, sa fi cautat adevarul, care sa fi g'indit in mod rational, care sa nu fi vmt sa se In~ele pe sine ~i Sa-I amageasca pe altii ~i nici sa nege realitatea dureroasa a lumii. In aceasta epoca s-a Inti'mplat ca mama, ~i anume personalitatea ei nr. 2, sa-mi spuna bruse, fara alt preambul: "Trebuie sa cite~ti odata Faust al lui Goethe."

Aveam 0 editie frumoasa din Goethe ~i am luat de acolo Faust.

In sufletul meu parca s-ar fi revarsat un balsam miraculos. M-am gi'ndit: .,In sfir~it, un om care ia diavoluli'n serios ~i chiar Incheie un pact de si'nge cu adversarul care are puterea sa eontracareze intentia lui Dumnezeu de a crea 0 lumea perfecta." Am regretat modul de aqiune allui Faust, dci dupa parerea mea n-ar fi trebuit sa fie atit de unilateral ~i de orbit. Ar fi putut fi mal de~tept ~i mai moral! Mi se parea pueril sa-~i puna In joc ~i sa-~i piarda sufletul Jntr-un fel atit de nechibzuit. Faust era evident un u~uratic! Ba chiar aveam senzatia ca esentialul ~i ponderea acestei drarne erau In principal de partea lui Mefisto. N-~ fi regretat daca sufletullui Faust ar fi ajuns in iad. N-ar fi fost pacat de el. "Diavolul padilit" de la urma nu mi-a pli'icut deloc, dat fiind ca Mefisto era tot ce vrei In afara unui diavol prost, care ar fi putut fi dus de nas de ni~te i'ngera~i nerozi. Mi se parea i'nsa dl. Mefisto ramasese padilit i'ntr-un eu totul alt sens: el n-a obtinut dreptul

72

sau intarit in scris, ci Faust, acest tip nitel earn flu~turatic ~i lipsit de caracter, ~i-a continuat In~elatoria pina pe lumea cealalta. E adevarat ca acolo a ie~it la ivealii infantilitatea sa, dupa parerea mea insa, IIU merita sa fie initiat in marile mistere. I-a~ mai fi acordat cu draga inima pu~in purgatoriu! Problema reala 0 vedeam zikind in Mefisto, a carui figura m-a impresionat adinc ~i in legatura eu care intuiam nec1ar 0 rela~ie cu misterul Mumelor.

In orice caz, Mefisto ~i marea initiere finala au ramas pentru mine un eveniment minunat ~i tainic la hotarele lumii con~tiintei mele.

Gasisem in cele din urma confirmarea di mai existau sau mai existasera totu~i oameni care vedeau raul ~i puterea sa ce cuprindea intreaga lume ~i, mai mult dedt atIt, percepeau rolul enigmatic pe care-l joadi el in eliberarea oamenilor din bezna ~i suferinta. Intr-at1't, Goethe a devenit pentru mine un profet. Oar nu-i puteam ierta ca il lichida pe Mefisto printr-un simplu artificiu, cu un tour de passe-passel, int1'-o clipitiL Pentru mine asta era prea teologic, prea u~uratic ~i superficial, prea iresponsabil.

Mi-a pamt foarte rau ca ~i Goethe cazuse victima tendintei - atit de amagitoare - de bagatelizare a raului.

Oescoperisem in timpul lecturii ca Faust fusese un fel de filazof ~i, eu toate ca se indepartase de filozofie, era evident ca invatase de 1a ea sa fie desehis in fata adevaru1ui. N-auzisem pina atunci mai nimic de filozofie ~i mi se paru ca intrevad 0 noua speranta. M-am gindit ca. poate existau filozofi care reflectasera la probleme1e ce ma framintau ~i deci m-ar fi putut lumina.

Intrucit in biblioteca tatalui meu nu se gaseau filozofi - erau suspecti, pentru ca gindeau -, a trebuit sa ma multumesc cu editia a doua, din 1832, a Dicrionarului general al ~tiinfelor fllozofice a1 lui Krug. M-am adincit imediat in artico1ul des pre Dumnezeu. El incepea, spre nemuJtumirea mea, cu 0 etimologie a cuvintu1ui "Gott" (Dumnezeu), care provenea "incontestabil" de la "gut" (bun) ~i care desemna ens summum sau pelfectissimum2â&#x20AC;˘ Mai departe scria ca nu se puteau dovedi nici existenta lui Oumnezeu si nici caracteru1 i'nnascut a1 ideii de Dumnezeu. Aceasta putea fi din capu110cului in om, daca nu actu3, atunci macar potentia4â&#x20AC;˘ In once caz, "capacitatea no astra spirituala" trebuie deja sa fi "atins 1 2 3 4

Printr-o scamatorie (n. t).

Fiinta suprema sail cea mai desavlr~ita In mod efectiv. In realitate (n. t.).

In mod potential (n. t.).

73

(11.

t.).

un anumit grad de dezvoltare, inainte de a fi in stare sa creeze 0 idee atit de sublima".

Aceasta explica\ie m-a surprins la culme. Ma intrebam: Ce se intimpla oare cu acqti "filazofi"? Este clar ca nu-L cunosc pe Dumnezeu decit din auzite. Cu teologii Iucrurile stau altfel; aceia macar sint siguri ca Dumnezeu exista, chiar daca fac asertiuni contradictorii despre El. Acest Krug se exprima atit de intortocheat, dar reiese limpede ca de fapt ar vrea sa afirme ca este suficient de convins de existenta lui Dumnezeu. De ce n-o spune direct? De ce se preface a fi intr-adevar de parere ca omul "produce" ideea de Dumnezeu ~i ca e capabil de asta abia pe 0 anumita treapta de dezvoltare? Din cite ~tiu, ~i salbaticii, care hoinareau goi prin padurile lor, aveau astfel de idei. Jar ei doar nu erau "filozofi" care se a~ezau la masa de lucru pentru a "crea o idee de Dumnezeu". Nici eu inca n-am "creat 0 idee de Dumnezeu". Bineinteles ca Dumnezeu nu poate fi dovedit, caci cum ar putea de exemplu 0 mohe care maninca llna australiana sa-i dovedeasca alteia ca Australia exista? Existenta lui Dumnezeu nu depinde de dovezile noastre. Cum am ajuns eu oare la certitudinea mea ca Dumnezeu exista? Mi se povestisera atitea in aceasta privinta ~i totu~i n-am putut crede in fond nimic. Nimic nu ma convinsese. Deci e sigur ca. nu de aid provine ideea mea. De fapt, nici nu era 0 idee sau rodul a ceva gindit. Nu era a~a ca ~i cum ti-ai fi imaginat ~i reprezentat un lucru ~i apoi l-ai fi crezut. De pilda, povestea cu "DomnuI Isus" mi se paruse intotdeauna suspecta ~i n-am crezut-o niciodata cu adevarat. Totu~i ea-mi fusese impusa mai mult dedt "Dumnezeu" care era sugerat de obicei numai in fundal. Atunci de ce imi era Dumnezeu ceva de la sine inteles? De ce pretind ace~ti filozofi ca Dumnezeu ar fi 0 idee, un fel de presupunere arbitrara care poate fi "creatil" sau nu, 0 data ce El este la fel de evident precum e ci1derea unei caramizi in capul cuiva?

Atunci mi-a devenit deodata clar ca Dumnezeu era, cel putin pentru mine, una dintre experientele cele mai sigure ~i imediate.

Doar nu inventasem acea poveste infioratoare cu catedrala. Din contra, ea mi-a fost impusa ~i am fost constrins, eu cea mai mare cruzime, s-o gfudesc. Insa dupa aceea a pagont asupra mea un har inefabil.

Am ajuns la concluzia ca, in mod manifest, ceva nu era in regula cu filozofii, caci aveau ideea ciudata ca Dumnezeu este lntr-o oarecare masura 0 ipoteza care putea fi discutata. Eram 74

deosebit de deziluzionat ~i din pricina ca nu gaseam nici a apinie ~i nici 0 explicatie referitoare la actiunile obscure ale lui Dumnezeu. Acestea ar fi fost, dupa parerea mea, demne de a atemie ~i 0 consideratie filozofica speciala. Ele constituiau cu adevarat a problema care, din cite imelegeam eu, trebuia sa Ie cada earn greu tealogilor. Dezamagirea mea fata de faptul ca filozofii pareau sa nici nu ~tie macar despre asta era cu atit mai mare.

Am trecut de aceea la urmatorul articol, ~ianume la paragraful despre diavol. Daca I-am concepe pe acesta - a~a scria acolo ca fiind initial rau, atunci ne-am indlci in contradictii evidente, deci am ajunge la un dualism. A~a ca ar fi mai bine sa presupunem ca diavolul a fost creat initial ca fiinta buna ~ica I-a carupt abia orgoliul sau. Spre marea mea indntare, autarul arata insa ca aceasta afirmatie presupunea deja raul pe care voia sa-l explice, ~i anume orgoliul. In rest, ariginea raului era "neexplicata ~i inexplicabila", ceea ce pentru mine insemna: similar cu tealagii, nici el nu vrea sa mediteze la aceasta problema. Articolul despre rau ~i originea lui s-a dovedit la fel de needificator.

Aceastil relatare in ~uvoi continuu se refera la evolutii care, intrerupte de intervale mai lungi de timp, s-au intins pe mai multi ani. Ele au avut loc exclusiv in persanalitatea mea nr. 2 ~i erau strict secrete. Pentru aceste studii am folosit, fiira a cere vaie ~i numai in ascuns, bibliateca tatalui meu. Intre timp, nr. 1 citea insa pe fata taate romanele lui Gerstacker1, ca ~itraducerile in germana ale romanelor engleze~ti c1asice. Am inceput sa citesc ~i literatura germana, in primul rind clasicii, in masura in care nu-mi devenisera inca nesuferiti din cauza ~colii ~i a explicatiilor inutil de laboriaase pe care Ie dildea ea unor chestiuni care se intelegeau de la sine. Citeam, in cantitati mari ~i rara nici un plan, teatm, lirica, istorie, iar mai tirziu lucrari de ~tiinte ale naturii. Lectura nu era numai interesanta, ci imi aferea ~i a distractie ~idistragere binefiicataare de la preocuparile mele in calitate de nr. 2, care imi pricinuiau intr-un grad tot mai mare depresiuni, caci nu gaseam pe tarimul problemelor religiaase decit u~iinchise, iar acala unde acestea se deschideau oarecum i'ntimplator,ma laveam de deceptii.

I Friedrich Gerstacker (1816-1872), scriitor german, cunoscut mai ales prin romanele sale etnologice de calatorie ~i prin impresiile de calatorie, scrise ca urmare a celor patru calatorii efectuate de el in jurul lumii ~i a numeroaselor expeditii de mai mica amploare (11. t.).

75

Ceilalti oameni pareau eu totii sa traiasca intr-adevar pe aIta lume decit mine. Mii simleam complet singur eu certitudinile mele.

Tare a~ fi vorbit cu cineva des pre ele, dar nu gaseam nicaieri un punct de contact - ci, dimpotriva, intuiam in ceilalti 0 uimire, 0 suspiciune, 0 teama de a veni spre mine care ma lasau fara grai.

Asta ma deprima. Nu ~tiam ce sa cred: De ce nu trece nimeni prin experiente asemanatoare cu ale mde? De ce nu serie nimic despre ele nici in carlile savante? Sint singurul care are astfel de trairi?

De ce a~ fi singurul? Nu m-am gindit niciodata ca a~ fi putut fi eventual nebun, cad lumina ~i intunericul Domnului, dqi tmi eople~eau simtirea, imi apareau ea ni~te realitati inteligibile.

"Singularitatea" in care am fost impins mi se parea amenintiitoare, pentru ca ea insemna izolare, ~i aceasta imi era cu atit mai dezagreabiJa, cu cit eram considerat tap ispa~itor, pe nedrept, mai des decit mi-ar fi placut. De altfel, se lntlmplase ceva la ~coala care avea sa-mi lase 0 impresie durabila. La orele de germana eram mai eurind medioeru, intruclt materia predata, mai ales gramatica - sintaxa german a -, nu ma interesa citu~i de putin.

Eram lene~ ~i ma plietiseam. Temele eompunerilor mi se pareau de regula anoste sau ehiar stupide ~i eompozitiile me Ie erau ~i ele in eonformitate ell temele; fie superfieiale, fie elaborate anevoios.

Ma streeuram eu ni~te note mediocre, eeea ce imi eonvenea, pentru ca se potrivea cu tendinta mea general a de a nu bate eumva la ochi, vrind sa scap eu orice pret de aceasta "izolare blestemata in singularitate", in care eram imp ins din cele mai diverse parti.

Simpatia mea se indrepta spre bi:iietii din familii nevoia~e care, ea ~i mine, veneau de nicaieri, ~i deseori chiar spre eei care erau mai putin dotati, de~i ma iritau adesea prostia ~i ignoranta lor. Imi of ere au insa, pe de aWl parte, avantajul dorit Cll ardoare: in naivitatea lor, pareau a fi nebanuitori ~i nu observau nimie neobi~nuit la mine. "Singularitatea" mea incepu sa-mi provoace treptat sentimentul neplacut ~i nelini~titor ca trebuia sa posed insu~iri respingatoare, mie incon~tiente, care ii indepartau de mine pe. profesori ~i colegi.

In mijloeul aeestei situatii a cazut ca 0 lovitura de trasnet urmatoarea intimplare: Ni se daduse 0 tema de compunere care de data asta, in mod exceptional, ma interesa. A~a ca m-am apucat eu zel de treaba ~i am tacut 0 lucrare care mi s-a parut ingrijita ~i reu~itiL Am sperat pentru ea macar unul dintre primele locuri; nu primul, cad atunci n-a~ mai fi trecut neobservat, dar unul din urmatoarele.

76

Profesorul nostru diseuta luerarile lntotdeauna in ordinea calitatH lor. Prima a fost a baiatului din fruntea clasei. Asta era In ardine. Au unnat compunerile celorlalri, ~i am a;;teptat zadamic sa-mi aud numele; el se indipatlna sa nu vina ... "Doar nu e posibil, m-am glndit, ca luerarea mea sa fie atlt de slaba, Inch sa vina ehiar dupa cele mai slabe. Ce s-a lntlmplat? Sau, ]a unna unnei, slnt hors concours, deci sar iara~i In oehi ~i sint izolat in modul eel mai dezagreabi17" Dupa ce au fost diseutate toate lucrarile, profesorul a fikut 0 pauza pentru a路~i trage suflarea ~i apoi a spus: - Mai am aici 0 campozitie, pe aceea a Iui Jung. Este de departe eea mai buna ~i i-a5 fi aeardat loculintii. Din pacate insa, e 0 in~eHkiune. De unde ai copiat-a? Marturise~te adevarul!

M-am ridieat pc eft de indignat pc atil de furias ~i am strigat: - N路am copiat-a, ei, dimpotriva, mi-am dat taata silinta sa seriu 0 compunere bun a : Dar el a tipat la mine: - Minti! Nu e~ti In stare sa scrii 0 asemenea lucrare. Nimeni nu te crede. A~a ca ... de unde ai copiat-o?

Degeaba mi-am sustinut nevinovatia. Profesorul a ramas imperturbabil ~i a raspuns :.

- Ceva pot sa-ti spun: Daca a~ ~ti de unde ai eapiat-o, ai zbura din ~coaHi. $i mi-a Intors spatele. Colegii mei mi-au aruncat priviri pline de indoialii ~i am constatat ell groaza ca glndeau: "Aha, deci a~a stau lucrurile!" Protestele mele au ram as fara eeou.

Din c1ipa aceea m-am simtit stigmatizat, ~i toate diile care m-ar fi putut seoate din "singularitate" imi erau taiate. Dezamagit ~i neeajit la eulme, am jurat sa ma razbull pe profesor ~i daea ~ f1 avut 0 oeazie s-ar fi putut Intimpla atunei ceva ea pe vremea dreptului celui mai tare. Cum Dumnezeu a~ fi putut dovedi di nu eopia.,em luerarea?

Am intors zile intregi in mintea mea aceasta istorie pe toate fetele ~i am ajuns de fiecare data din nou la concluzia ca eram neputincios ~i la discretia unui destin orb ~i stupid, care ma ealifica drept mincinos ~i ~arlatan. Mi s-au clarificat aeum multe lucruri pe care Inainte nu Ie intelegeam, de exemplu cum de un profesor Ii spusese tatei, care se interesase de comportamentul meu la ~coala: "Ah, e mediocru, dar l~i da silinta." Eram COilsiderat destul de prost ~i de superficial, ceca ce in fond nu ma 77

deranja. Ce ma scotea insa din sarite era ca ma credeau capabil de 0 frauda, desfiintindu-ma astfel pe plan moral.

Tristetea ~i furia mea amenintau sa depa~easdi masura, dar atunci s-a produs ceva ce mai rem areas em si in trecut de dteva ori; s-a facut deodata liniste in mine, ca ~i cum s-ar fi inchis 0 usa izolata fonic, despartindu-ma astfel de 0 inciipere plina de zgomot. Era ca ~i cum m-ar fi cuprins 0 curiozitate rece ~i m-am intrebat; "Ce s-a petrecut oare aici? E~ti atit de agitat! Profesorul e cu siguranta un prost, care nu-ti intelege felul de-a fi, adica mai bine zis 11intelege la fel de putin ca ~i tine. De aceea este neincrezator ca ~i tine. Tu n-ai incredere nici in tine insuti, nici in altii, ~i din aceasta cauza te apropii de cei simpli, naivi ~i u~or de citit in ei. Atunci cind nu intelegem, ne prabu~im lesne intr-o stare de agitatie."

In lumina acestor consideratii sine ira et studioi am fost frapat de analogia ell cealalta refleqie care mi se impusese atit de categoric cind nu voiam sa gindesc pina la capat gindul interzis. Este indubitabil ca pe vremea aceea inca nu intuiam diferenta dintre personalitatile nr. 1 ~i nr. 2, ci revendicam ~i lumea Jui 2 drept lumea mea personali1; ~i totu~i exista ill pennanenta un sentiment In fundal ca in afara de mine insumi mai era implicat 5i altceva - a~a de parca m-ar fi atins 0 boare din universul stele lor 5i al spatiilor infinite sau de parca un spirit ar fi p~it invizibil in camera, unul care ar fi disparut de mult in treeut si totu5i ar fi prezent necontenit, pina in viitorul indepartat, in atemporalitate.

Peripetii de acest gen erau invaluite in haloul unul numen2â&#x20AC;˘ Bineinteles ca pe vremea aceea nu m-as fi putut exprima niciodata in acest fel, totusi eu nu adaug acum nimic la starea de atunci a con~tiintei mele, ci incerc doar sa luminez cu mijloacele de care dispun acum acea lume a penumbrelor.

Citeva luni dupa evenimentul descris aici, colegii mei de clasa mi-au dat poreda "patriarhul Avraa.rn". Nr. 1 n-a putut-o intelege, considerind-o prosteasca ~i ridicoHL In strafundul fiintei mele simteam insa ca ma nimerise intrucitva. Toate aluziile la ceea ce se petrecea in adincul meu imi erau penibile, cael, cu cit eiteam mai mult $i ma familiarizam mai bine cu lumea citadina, ell atit mi se amplifica senzatia ca toate elementele eu care luam en aeum cunostintl1 ca fiind realitate apartineau altei oroini a lucrurilor 1 2

Fara resentiment 9i partinire (11. t.).

Vointa divinil, divinitate, putere, maiestate (n. t.).

78

decit acea imagine a lumii care crescuse 0 data cu mine 10. rara, printre riuri ~i paduri, printre animale ~i oameni, intr-un satuc scaldat in lumina soarelui - un satuc peste care treceau vinturile ~i norii ~i care era invaIuit in noapte adinca, intunecata, umpluta cu lucruri indefinibile. Nu era doar a localitate pe harta, ci lumea Iui Dumnezeu, astfel orinduita de El ~i plina de un tainic tile.

Gamenii nu pareau a ~ti nimic, ~i chiar ~i animalele pierdusera oarecum simtul de a 0 percepe, ceea ce se putea vedea din privirile triste, pierdute ale vacilor ~i din cele resemnate ale cailor, din devotamentul ciinilor. care se cramponau de am, ~i chiar din aparitia sigma de sine a pisieilor, care-~i alesesera casa ~i hambarul co. locuinta ~i teren de vinatoare. Asemenea animalelor, ~i oamenii mi se pareau a fi incon~tienti; ei priveau in jos pamintul sau in sus copacii, pentru a vedea ce se putea utiliza ~i in ce scop; asemenea animalelor, ei se adunau in grup, se imperecheau ~i se luptau ~i nu vedeau cii locuiau in cosmos, in lumea Iui Dumnezeu, in etemitate, unde totul se na~te ::;i totul a ::;imurit.

Iubeam toate animalele cu singe cald fiinddi sint inrudite indeaproape eu noi ~i participa 10. ignoranta noastriL Le iubearn fiindcii au un suflet co. ~i noi ~i, din cite credeam eu, Ie putem intelege instinetiv. Ele tr1:liesc co. ~i noi, a~a credeam eu, bueuria ~i tristetea, dragostea ~i ura, foarnea ~i setea, frica Si increderea - toate continuturile esentiale ale existenrei, cu exceptio. vorbirii, a con~tiintei ascutite, a ~tiimei. De~i 0 admiram pe eea din urma in maniera conventionaHi. eonsideram ca eo.continea posibilitatea unei distaIltan ~i rataciri de lumea lui Dumnezeu ~i a unei degenerari de care animalul nu era capabil. Animalele erau cei dragi ~i fideli, eei neschimbatori ::;i demni de incredere, in timp ce in oameni ma incredeam tot mai putin.

Insectele nu erau animale "adevarate", ~i vertebratele cu singe rece alcatuiau doar 0 etapa intermediara, neapreciata in mod deosebit. pe drumul spre insecte. Fiintele din aceasta categoric erau obiecte de eercetare ~i colectie, simple curiozitati, fiind stranii ~i extraomenqti; ele constituiau manifestari ale unei vieri impersonale Si erau inrudite mai curind cu plantele decit cu oamenii.

Regnul vegetal marco. inceputul exprimarii terestre a lumii lui Dumnezeu, co. un fel de comunicare directa. Era co. ~i cum am fi privit peste umarul Creatorului - care se credea neobservat - in vreme ce confection a juciiriile ~i piesele de decor. In schimb, omul ~i animalele "adevarate" erau pafti ale lui Dumnezeu de79

venite independente. De aceea puteau sa se deplaseze de bunavoie ~i sa-~i aleaga re~edintele, pe clnd lumea plantelor era legata neconditionat, Ia bine ~i la rau, de locul ei de amplasare. Ea nu exprima doar frumusetea, ci ~i ideile lumii lui Dumnezeu, fad vreo intentie sau abatere. Enigmatici erau in special pomii, care mi se pareau ca intruchipeaza in mod direct sensul incomprehensibil al vietii. Padurea era de aceea locul unde te simteai cum nu se poate mai aproape de sensul eel mai pro fund ~i de activitatea care inspira fiori de groazii.

Aceasta impresie mi s-a reintarit dnd am cunoscut catedralele gotice. Aici insa, infinitatea cosmosului ~i a haosului. a sensului ~i a Iipsei de sens, a intentionalitatii impersonale 9i a legitatii mecanice era ascunsa in piatriL Ea continea 9i era totodata misterul nemarginit al fiintei, 0 chintesenta a spiritului. Asta era ce percepeam in mod obscur ca fiind inrudirea mea eu piatra: natura divina in ambele, in materia moarta ~i in cea vie.

Pe vremea aceea n-a9 fi fost In stare, dupa cum am spus deja, sa-mi formulez simtirile ~i presimtirile intr-un mod clar, caci ele aveau lac in personalitatea nr. 2, in timp ee eul meu activ 9i comprehensiv, nr. 1, raminea pasiv 9i era absorbit in sfera "omului batrin", care apartinea veacurilor. Pe el 9i int1uenta lui Ie tdiisem intr-un mod ciudat de neref1ectat: clnd eI era prezent, nr. 1 piHea pina Ia inexistenta, ~i dnd eul, care devenea in mare masura identic cu nr. 1, stapinea scena, "omuI batrin" - dad imi mai aminteam de el - era un vis indepartat ~i irea!.

De Ia 9aisprezece Ia nouasprezece ani, ceata dilemei mele s-a ridicat ineet. Drept consecinta, starea mea sufIeteasca depresiva s-u imbunatatit ~i Dr. 1 a ie~it tot mai clar in relief. Scoala 9i viata citadina ma solicitau mult, iar ~tiinta mea tot mai ampUl. a impregnat sau a inlocuit treptat universuI inspiratiilor pline de premonitii. Am inceput sa urmaresc sistematic diferite probleme pe care Ie formulasem c0119tient. Am citit astfeI 0 mica introdueere in istoria fiIozofiei, cl~tigind 0 anumitii privire de ansamblu asupra a tot ce se gindise deja In acest domeniu. Am constatat, spre satisfactia mea, ca numeroase din inspiratiile mele i9i aveau inrudirile istorice. Indrageam mai cu seama ideile Iui Pitagora, Heraclit, EmpedocIe ~i Platon in ciuda Iungimii intortocheate a argumentarii socratice. Erau frumoase 9i academice ca 0 galerie de tabloun, dar pu~in earn departate. Abia la Meister Eckhart! am

I Johannes Eckhart (Eckart, Eckehart) - (1260-1327), dominican german.

Papa loan al XXII-lea i-a condamnat teoriile mistice ~i panteiste (n. t.).

80

simtit suflul vietii, fihi'i sa-1 fi inteles complet. Scolastica cre~tina ma lasa rece, iar inte1eetualismul aristotelic al S5ntului Toma illi se parea mai lips it de via~a dedt un de~ert de nisip. Imi spuneam: "V or Cll totii sa oNiDa cu forfa, prin artificii logice, ceva ee n-au sesizat ~i ce nu cunosc eu adevarat. V or sa-~i dovedeasca 0 credinta, atunci dild, de fapt, este vorba despre experienta!" Imi lasav impresia unar oamenl care ~tiau din auzite ca exista elefanti, rara ca ei In~i$i sa fi viizut vreunul vreodata. Acum incercau sa demonstreze ell argumente ca trebuie sa existe astfel de animale din motive logice $i sa fie constituite a$a cum sint. Filozofia critlea a secolului al XVIII-lea nu mi-a fast limpede la inceput, din rathmi explicabile. Hegel il1-a speriat prin limbajul sau pe cit de obositor $i de anevoios, pe atit de pretentios, limbaj pe care I-am privit eu 0 suspiciune nedisimulata. Mi se parea a fi unul din acei ginditorl care crau ferecati intre zidurile propriului edificiu de cLjvinte ~i se mal ~i agitau in inchisoarea lor, arborind 0 mina plina de orgoliu.

Marea descopeJire a ccrcetarilor mele a fast insa Schapenhauer. El era primui care vorbea des pre suferinta lumii care ne iEconjoarii vizibil ~i staruitor, despre dezordine, pasiune, rau, pe care toti cellal}i de abia pareau sa Ie ia in considerare $1voiau sa Ie rezo]ve intotdeauna 'in "lrmonie ~i inteligibilitate. lata in s5r$it pe cineva care avea curajul sa vacta ca lucrurile nu stateau chiar atlt de bine pentm fundamentele universului. El nu varbea nici des pre 0 providenta infinil de buna ~i atotinteleapta a creatiei, nici des pre 0 armonie a devenitului1, ci spunea c1ar ca Ia baza procesulul de suferinte a1 istoriei omenirii $i a cruzimii naturii se afla 0 gt:e~eala, ~i 'lnume orbirea '/oin~ei care crease lumea.

Ccnsideram d\ asta se confiI1ua prin observatiile mele anteriaare asupra pe$tilor bolnavi ~i muribunzi, asupra vulpilor riioase, a pasarilor illCJartede frig sau de foame, a iiltregii tragedii nemiloase ce zacea carnuf12Ja Int.r~o poiana lrnpodobita en flori: rIme care slnt tortur,tte de moarte de catre furrdci, inse.cte care se sfirteca reciproc bucatici'i de bucalica ~i asa mai departe. Dar ~i experientele mele legate de am ma imatased orice altceva In afad de credint8 In originara bunatate omeneasca ~i In moralitate. Ma cunosteam pe mineil1sumi suficient de bine pentru a ~ti cii ma deosebearr:. nUTD.ai gradat~ ca sa zic a~a, de un animal. ] S2~;J0 arIT:.oniea ceea ce a devenit - eine I-larnzonie des Getvordenen (n. t.).

81

Aprobam fara rezerve tabloul sumbru allumii a~a cum 11 zugravea Schopenhauer, nu insa ~i modul sau de a rezolva problema.

Eram sigur ca prin "vointa" el se referea de fapt la Dumnezeu, la Creator ~i ca pe Acesta desemna drept "orb". ~tiind din experienta ca pe Dumnezeu nu-L ranea niei 0 blasfemie, ci, dimpotrivii, ehiar 0 putea provoca, pentru ca El nu dorea Dumai latLlfa luminoasa ~i pozitiva a omului, ci ~i iDtunecimile sale ~i opozitiile sale fata de divinitate, eoneeptia Iui Schopenhauer nu m1-a pricinuit nici 0 suparare. 0 consideram a fi 0 judecati". justifieata prin fapte. Cu atit mal mult ma dezamagea 'insa ideea Iui ca intelectul trebuie sa opuna vointei oarbe numai imaginea sa, pentru a 0 detennina pe aeeasta sa se inverseze. Cum putea oare vointa sa vadii aeeasta imagine, 0 data ce era oarba? ~i de ee, chiar de-ar fi putut s-o vada, sa fIe incitata sa se inverseze, de vreme ce imaginea i-ar arata exact ceea ce vointa dorea de fapt'? Si ce e intelectul? El este 0 funqie a sufletului omenese, nu 0 agEnda, ci 0 oglinjoara infinitezimala, pe care un eopil 0 pune fata in fata cu soarele, a~teptind ca acesta sa fie orbit de ea. Mi se parea complet inade~vat $,iraminea 0 enigma pentru mine cum de Schopenhauer putuse ajunge la 0 asemenea idee.

Am fost astfel determinat s8.-l studiez $i mai temeinic, iar relatia Iui eu Kant m-a impresionat tot mai puternie. Am ineeput deei sa citese operele accstui filozof, mai ales Kl'itik del' reinen Vernunjt (O'itica rar:iuniipure), ell mare bataie de cap. Stradaniile mi-au fost recompensate, caei am crezut dl c,m descoperit gre~eala de baza din sistemullui Schopenhauer: comisese pacatul fatal de a fi fikut 0 asertiune metafizica, aceca de a ipostazia $,1califiea un simplu nOli/nenan, un "lueru in sine" (Ding an sid,). Aceasta reie$,ea din teoria kantiana a cunoas,terii, care a reprezentat pentru mine 0 iluminare mai mare, pe cit se poate, dedt imaginea schopenhaueriana "pesimista" des pre lume.

II

Aceasta dezvoltare filozoficii s-a i'ntins de dnd am implinit ~aptesprezece ani pinf'. departe, ill perioada cit am studiat medicina. A avut drept consecinta 0 transfonnare radicaUi a atitudinii mele fata de lume ~i viatiL Dad inainte cram timid, temator, neincrezator, palid, slab ~i de 0 sanatate aparent ~ubreda, acum mi s-a trezit 0 pofta imensa in taate privini:de. ;;;tiam ce voiarn ~i incercam s-o obtin. Am devenit, in mod mai accesibil $i mai comunicativ. Am deseoperit ea sarikia ilU era un dezavantaj ~i niei pe departe motivul principal al suferintelor ~i di fjji eelor 82

bogati nu erau nicidecum in avantaj fata de bilietii saraci ~i prost imbraca\i. Existau cauze mult mai adinci pentru fericire ~i nefericire decit cantitatea banilor de buzunar. Am d~tigat prietenii mai multe ~i mai bune dedt vreodata pina atunci. Am simfit pamintul mai sigur sub picioare ~i am gasit chiar eurajul de a vorbi deschis despre gindurile ~i ideile mele. Asta a fost insa, dupa cum aveam sa aflu din pacate foarte curind, doar 0 nein\elegere, de care urma sa ma caiesc. M-am lovit nu numai de uimire sau de batjocura, ci ~i de 0 respingere ostila. Am descoperit, spre marea mea surprindere ~i neplacere, ca unii oameni ma considerau fanfaron ~i blagueur. S-a repetat ~ibilnuiala de altactata ca a~ fi un impostor, chiar daca intr-o forma putin diferita. A fost din nou yorba despre 0 tema de compozitie, care imi stimise interesul. De aeeea am scris lucrarea eu 0 grija deosebita, dindu-mi silinta sa-mi cizelez stilulla maximum. Rezultatul a fost doboritor. "Asta-i lucrarea lui lung, spuse profesorul; este de-a dreptul stralucitoare, dar atit de mult improvizata, indt se vede dt de putina seriozitate ~ice efort mic is-au eonsacrat. S-o ~tii de la mine, lung, cu aceasta superficialitate n-o sa razbati in viata. Pentru asta este nevoie de seriozitate ~i con~tiinciozitate, de munca ~i osteneala. Uita-te la ce a scris D. N-are nimic din stralucirea ta, in schimb este cinstit, con~tiincios ~isilitor. lata drumul spre reu~ita in viata."

Mihnirea mea n-a fost la fel de profunda ca prima data, caci profesorul a fost totu~i - a contreCrEur - impresionat de compunerea mea ~imacar n-a sustinut ca a~ fi furat-o. De~i am protestat la repro~urile sale, am fast concediat cu remarca: "Dupa Ars poetica, ce-i drept, poezia eea mai buna este aceea la care nu se simte efortul cu care a fost creata. Dar nu ma poti face sa cred ca asta-i valabil ~i in eazullucrarii tale. Ea a fost doar aruncata pe hirtie cu u~urinta ~i-fara nici 0 stradanie."

Erau,dupa cum 9tiam, dteva idei bune in ea, asupra carora insa profesorul nici macar nu s-a oprit. eu toate ca aeest incident m-a revoltat, suspiciunile in rindul colegilor mei erau cele care ma atingeau mai serios, pentru ca amenintau din nou sa ma azvirle in izolarea ~i depresiunea mea de odinioara. Mi-am batut capul tot intrebindu-ma prin ce mi-am putut aU'ageastfel de calomnieri. In urma unor investigatii prudente, am aflat ca eram privit cu neincredere, deoarece faceam adesea remarci sau aluzii la lueruri pe care doar nlei n-aveam cum sa Ie ~tiu; a~a, de pilda, imi dadeam aere ca a~ intelege ceva din Kant 83

r.

~i Sehopenhauer sau din paleontologie, pe care niei nu le "t<'.eeam" la ~coala. Aceste constatari surprinzatoare mi-au aratat ca de fapt toate problemele arzatoare nu tineau de viat,a cotidianii, cj, asemenea primului meu secret, de lumea lui Dumnezeu. despre care era mai cuminte sa se tadi.

M-am ferit de atunci incolo sa mentionez aceste subiecte "ezotence" in prezent,a colegilor mei, iar printre adult,i nu ~tiam pe nid unul eu care 219 fi putut discuta, fara a trebui sa ma tem ca voi fi considerat un laudaros ~i un impostor. Ce mi se parea eel mai penibil aiei era i'mpiediearea 9i paralizarea incercarilor mek de a depasi ill mine separarea dintre cele daua lumi. Tot mereu se iveau intimplari care ma scoteau din existenta mea obisnuita, eotidiana 9i ma impingeau in "lumea lui Dumnezeu" eea infinita.

Expresia "lumea lui Dumnezeu", care suna sentimental pentru anumite meehi, l1-avea pentru mine cltu9i de putin acest caracter.

"Lumii lui Dumnezeu" ii apartinea tot ce era "supraomenesc"-lumina orbitoare, tenebrele abisale, apatia reee a infinitului iD timp ~i spat,iu ~i groteseullugubru allumii irationa1e a hozardului.

"Dumnezeu" era pentru mine tot, numai l'n11tator ~i reconfortant, nu.

IV Fe masura ce cre$team cram intrebat tot mai freevent de parintii mei ~i de a1ti oameni ee voiam sa devin in fond. N-aveam idei clare in aceasta pnvinta. Interesele mele ma solicit au in directii diferite. Pe de 0 parte, ms. atrageau puternic ~tiintele naturii eu adevarullor bazat pe fapte, pe de alt2, parte, eram fascinat de tot ee avea un raport eu istoria comparata a religiilor. Cele calc-m] stimeau euriozitatea in mod deosebit erau, in primul euz, zoologla, paleoiltologia ~i geologia, in ceEUa1t - arheologia greco-romana, egipteanii 9i preistoridL E drept ca atund mi.-era necunoscut cit de mult corespundea naturii mele duble Reeasta seleqie a unar discipline dintre cele mai diverse: 10. $tlintele naturii ma sa.tisf3.cea realitatea concreta eu stadiile ei istorice oreliminare, la ~tiinta religiilor - problematica spirituaEi, in car~ intra 9i filozofia. In eazul eelei dintii, imi lipsea factorul semnificatiei, 1a eea din mma, empirismul. Stiintele naturii corespundeau in mare masura eerintelor spirituale ale personalitatii nr. 1; diseipIinele umaniste, ale spiritului, respeetiv cele istorice, reprezentau in schimb ED l!1vatamint intuitiv bineHkiitor pentru n1. 2.

84

Mult timp nu m-am putnt orienta in aceasta situatie contradictorie. Am observat ca unchiul meu, barbatul eel mai In virsta din familia mamei me1e, care era preot 121 Saint Alban din Basel si purta printre rude poreda "Isemannli "1, ma impingea usurel spre teologie. Nu-i scapase cu ce atentie neobisnuita urmaream conversatia 10.masa, atunei cind discuta 0 problema de specio.lito.te eu vreunul dintre fiii sili, care erau ell to\ii teoIog!. I',Jueram deloe sigur ca, in definitiv, nu existau teologi care sa fie in !egaturii mai directa cu inaltimile ametitoare ale universitatii, stiind deci mai multe dedt tata. Aceste discutii la masa nu mi-an creat insa impresia ca ii preocupau experiente reale sau eniar unele co. ale mele, ci se analizau exclusiv dogme bib lice, care ma fikeau sa ma simt foarte jenat din eauza numeroaselor povesti en miraeole putin eredibile.

Cit am mers 10. liceu am avut voie sa maninc in fiecare joi 10. prinz 10. acest unchi al meu. Nu i-am fost insa recunoscator numai pentm asta, ci :;;ipentm avantajul unie ca 10.masa lui imi era pennis sa asist uneari la a canversatie matur~i, inteligenta si intelectuaHL A fost un mare eveniment pentm mine sa constat ca exista a~a ceva, caci in anturajul meu nu auzisem niciodata pe nimeni intretinlndu-se asupra unor subiecte savante. Incercam uneari sa discut eu tata, dar ma intlmpinau de fieeare data 0 nerabdare de neinteles si 0 atitudine defensiva plina de teama. Abia citiva ani mai tirziu am priceput ca sarmanul men tata nu indraznea sa gindeasca, intrucit era chinuit de indoieli launtrice. Incerca sa fuga de el insu~i ~i de aceea insista in credinta oarM pe care trebuia s-o cl~tige printr-o lupta aprig3. cu sine, constringind-o printr-un efort disperat sa vina ~i neputind s-o receptioneze ca pe un har.

Unchiul meu si velii mei puteau discuta Cll calm dogmele religioase, de 1aParintii Bisericii pina la tealogia cea mai recenta.

Pareau bine impllntati in siguranta unci ordini de 1a sine intelese a lumi!, Numai ca aiel numele de Nietzsche nu se pronunta absolut deloe, iar eel allui Jacob Burckhardt era rostit doar eu 0 apreclere relicenta. Burckhardt era numit " liberal ", "putin prea liber cugetator" ~i astfel se sugera ca el se afla fntr-o pozitie cam strimba fata de ordinea etema a lucrurilor. Eram cOl1stient de faptul ca unchiul meu m: banuia cit de mult ma indepihtasem eu de teologie :?iimi parea foarie rau dl trebuia sa-1 deZfui1agesc. Insa 1

Omule~ul de fief

(n. t.).

85

pe-atunci n-a~ fi eutezat niei in TUptul eapului s2-1 expUiJ framlntarile mele, fiinaca ~tiarl1 prea bine ce catastroffi irnensa ar fi rezultat de aici pentru rnine. N-as fi 2lvut CUlll S2~InS. apar. Din contrJ.~ personalitatea nr. 1 cl~tiga In mod hotarit teren, pe mas un!. ce se Iargeau ~i cuno~tintele mele ..ce-i drept inca saradicioase, din 00meniul ~tiin\e!or naturii, care erau total impregnate eu materiaIismul ~tiintific al epocii. Ea era tin uta numai eu gren in ~ah de eatre marturia istoriei 5i de catre Critica ratiwzii pure, pe care nimeni in juru-mi nu p3xea s-o imeleaga. De~i teologii mei J] mentionau pe Kant pe un ton elogios, principiile Iui erau aplicate doar la punctul de vedere advers, nu ~i la eel propriu. Nici la astQ nu rip~stam in n.ici~un fe~. v v ••• /' In consecmta, am meeput sa ma simt tot mal jenat Clnel urma sa ma a5ez 1a masa eu unehiul si familia sa. Joile au devenit niste zile negre din eauza eODstiintei mele de obieei incarcate. IvIa simteam tot mai putin in Iargul meu in aeest climat de siguranta ~i destindere soeiala ~i spirituaIa, de~i tinjeam dupa picaturile stimularii inteleetuale, care acolo mai cadeau ocazional. Mi se parea ea sint neeinstit ~i tidlos. T,p;buia sa-mi marturisesc mie insumi: "Da, esti un impostor, minti ~i 1n~eli oamenii care 'lor binele. Nu-i vina lor 011traiesc 1ntr-o lume a securitatii sociale 5i spirituale, ca nu ~tiu nimie des pre saracie, ca religia lor este totodata ~i profesia lor remunerata ~i ca, in mod evident, nu-~i fae probleme eum de chiar Dumnezeu poate sa smulga un am din ordinea propriei sale lumi spirituale ~i sa-l condamne 13. blasfemie.

Eu n-am posibilitatea sa Ie explic. Trebuie deoi si~iiau asupra mea aceasta povara ~i sa invat sa 0 supon." Este adevarat insa ca nu-mi prea reu~ise pina atnnci.

Ascutirea conflictului moral din mine a avut drept conseein(a ca nr. 2 mi-a devenit tot mai dubios ~i neplacut -- 0 realitate pe eare nu mi-am mai putut-o ascunde mull timp. Am iDeercat sa anihilez personalitatea nr. 2, dar nu am izbutit. Chiar daea a puteam uita la ~coala "i in prezenta eoiegilor mei, precum ~i in timpul studiului "tiintelar naturii dnd ea se eclipsa, de indata ee eram singur acasa sau ill natura, Schapenhauer ,,1 Kant 1mi reapareau eu violenta 111 minte 1;i, a data ell ei, marea "lume a lul Dumnezeu". Cuna"tintele mele in domeniul ~tiintelor naturii l~i gaseau ~i aiei un loe 1;iumpleau vastul tablou eu culari ~i forme.

Nr. 1 lnsa $i preocuparile sale in legatura eil alegerea unei prafesii se seufundau, ea un episod neinsemnat din anii nouazeei ai seealului al XIX-lea, disparind sub orizont. Cind ma reintoreeam 86

din caHhoria mea in veacuri, eram cople~it ca de 0 stare de mahmureaEi. "Eu", adid nr. 1, traia acum ~i aid ~i trebuia sa-~i faca, mai devreme sau mai tifziu, 0 idee despre ee profesie avea sa imbrati~eze.

Tata a stat de citeva on serios de vorba cu mine: puteam alege Grice studiu, dar; daca era sa-i urmez sfatuI, atunci mai bine nu teologia. "Poti sa devii oriee, Duma! teolog nu!" Exista inca de pe-atunci co. un fel de intelegere tacita intre noi ca anumite Iucruri se puteau spune ~i face fara comentarii. Nu-mi ceruse de pilda niciodata sa-i explic de ce trageam chiulul cit puteam de mult de 10.biserica ~i nu mai participam niciodata 10.imparta~anie. eu cit ma indepartam mal tare de Biserica, cu atit ma simteam mal uqurat. Nu duceam dedt Jipsa orgii 9i a coralului, nici gind insa pe cea a "comunitatii parohiale". Aceasta expresie nu msemna absolut nimic pentru mine, nu-m! puteam imagina nimic prin eo.; cacl oamenii care, din obi~nuinta, merge au eu regularitate 10.biserica mi se pareau a avea intre ei mai putina "comuniune" sau "comunitate" ~i a forma ~i mai putin 0 "comunitate" decit "laicii".

E drept ca ace~tia din urma erau mai putin virtuo~i, erau insa ni~te oameni mult mai draguti, cu sentimente naturale, erau mai prieteno~i ~i mai veseli, mai calzi ~i mai cordiali.

L-am putut lini~ti pe tata ca nu voiam cu nici un chip sa devin teolog. OsciIam, nehotarlt, intre ~tiintele naturii ~i cele umaniste.

Ambele ma atrageau navalnic. A ineeput sa-mi fie insa clar ca nr. 2 nu avea un pied-iI-terre!. In el eram eliberat de orice Acum 'Ii Aici; in el ma simteam ca un ochi in cosmo suI eel cu mii de oehi, insa incapabil de a misea din loc pe pallint chiar Si 0 pietridca. Nr. 1 se revolta impotriva lui: el voia sa aqioneze ~i sa fie eficace, dar se gasea intr-o dilema momentan insolubiliL Era evident C3. trebuia S3. am rabdare, sa astept pentru a vedea ce se va intimpla. Cind ma lDtreba pe-atunci cineva ce voiam sa devin, obisnuiam sa spun: filolog, prin care, in taina, imi imaginam arheologie asiriana si egipteana. In realitate, studlam insa stiintele naturii si fllozofia in orele mele de ragaz Si mal cu seama in timpu! vacantelor pe care Ie petreceam Cll mama Si eu sora mea acasa. Vremurile cind fugeam 1a mama ~i ma lamentam: "Ma plictisesc, nu ~tiu ce sa fac!" trecusera de mult. V acanta era de fiecare data perioada anului cind ma puteam intretine ell mine 1

Locuinta provizorie, ocupata numai in treacat (n. t.).

87

insumi. In plus, tata era atunci. plecat, eel putin 'lara, pentru ca i~i petrecea concediul aproape ell regularitate in Sachseln 1, Doar 0 data s-a intimplat sa fac ~i eu 0 ciilatone in timpul vacantei. Aveam paisprezece ani, dud medieul nostTU mi-a prescris o cura la Entlebuch2, din cauza sanatiitii mele ~ubrede $i a apetitului meu instabil. Am fost pentru prima data atunci singur printre adulti straini, instalat in easa preotului catolic. A reprezentat pentru mine 0 aventura infrico$atoare $i fascinanta deopotriva. Pe preot abia dad. I-am vawt, lar menajera Jui era 0 persoana cam posaca $i baloasa, dar In rest nicidecum nelini$titoare. Nu s-au petrecut lucruri amenintatoare. Eram sub supravegherea unui medic de tara biitrl'll, care conducea un soi de hotel-sanatoriu pentru convalescenti de tot felul. Era 0 societate pestrita din toate punctele de vedere: oameni de la tara, mid funqionari ~i negustori $i cWva oameni cultivati din Basel, printre care un dr. phil., un chimist. .~i tatal meu era dr. phil., dar era filolog ~i lingvist. Chimistul era insa pentru mine 0 noutate extrem de interesanta, un om de ~tiinta, cineva care poate ca intelegea chiar secretele pietrelor! Era un barbai tinar, care ma invata sa joc crochet, dar nu-~i divulga nimie din ~tiinta Iui (probabil imensa); eram preaAtimid, prea stingaci ~i mult plea nC9tiutor ca sa-I pun mtrebiiri. II admiram Ins3. ca pe primul cunoscr.tor a1 misterelor naturii (sau eel putin al unei parti a lor) pc care-1 vcdeam ell ochii mei, In carne ~i oase. ~edea 1a aceea$i rnasa ca $1 mine, minca acelea~i feluri de mine are ca $i mine $i schimba chiar din cmd in cind citeva vorbe cu mine. Mil.simteam ridicat 111 sfera , , mai inalta a adultilor. .

Inaltarea mea in rang ~ fast eonfhmati.i. si prin pennisiunea care mi s-a dat de a participa 1a excursiile pacientilor. Cu ocazia unei astfel de iC$iri am vizitat 0 distilerie .'?i am fost invitati 1a 0 degustare; a fost 0 implinire rextuaE'. a versurilor c1asice: Nun aher naht sich das MaWr. Denn dies Getrallke ist Likor ...3 fiindca diferitele paharele ffi-au melt m-am simtit transpus Intr-o stare de

~i Infl3.cB.rat Intr-B.tit, naua ~i nea~teptata

La marginea lacului Samen, In cantonul Obwa!d (11. t,).

0 vl1cea ill cantonul Lucema (n, t,).

3 "Acum se aproplc-ncurcatura I Caci lichior este bliutura." Citat din Die .Tobsiade, de umoristul clasic genna., Wilhelm Busch (1832-路1908) - (n. t.), J

2

88

nllne: nu rrla.l existau nici un interior ~i exterior, 11lel un "eu" Si "ceilalti", "ki un nr. 1 ~i nr. 2, nid 0 prudentil ~i anxietatc.

Pamlntul ;31cert.ll~ Iun-lea s,i tot ce mi9ca, se Invlrte9te, se ridica sau cade devenisera ,mo.. Mil imbi:1Jasem - ~i eram pHn de ru~ine si de 0 beatitudine triumfatoare in acela~i timp. Pardi m-a~ fi Inecat'intr-o mBre de meditatii fericite ~i m-a~ fi cran1ponat~ ca urman:; a 111i:;;c;ib'ii violente a marE involburate, cu oehi!, miinile si picioarele de t03.te obiectele soHde, pentm a-mi pastra echilibrul pe strada unduitoare ~i Intre case ~i pomi ce se Inclinau. i'Ainunat, m-am giadit, numai ca din nefericire nite!u~ prea multo Intfmplarea a avut un sfir~it earn jainic, raminind totu~j 0 descoperire ~i 0 intuire a frumusetii Si sensuIui, pe care Ie stricasem, din pacate, numai din cauza prastiei mele.

La capiitul sejurului meu a venit tata sa ma ia ~i m-a dus 1a Lucerna, de unde - ee fericire! - ne-am suit la bordul unui vas cu aburi. Nu vazusem inea niciodata a;;a ceva. Nu ma saturam privind cum funqiona motaml cu abur! ~i deodata S-i3, anuntar ca am ajuns la Vitznau. ~vlai sus de loealitate se afla un munte iilalt ~i tata mi-a explicat ca era Rigi-ul ~i ca exista un tren, ~i anume o eale ferat8. eu cremaliera, care merge a pina aeolo. Ne-am dus 1a 0 gad midi unde am vawt ceo. mai ciudata loeomotiva de pe lurne, eu caz3.tiul eu aburi stind in SUi>, dar pus str1mb. In vagon, chlar ~i locurile pe eare te a;;ezai erau strimbe. Tata mi-a Vlrlt un bilet in mina ~i mi-a spus: "Poti sa ure! acum singur pina pe viTf. Eu ramm aid. fiindea e prea scump pentru amindoi. Ai grlja sa nu cazi."

Imi pierise glasul de fericire. Acest munte putemic, ailt de Ina1t, cum nu mai vazusem pina atunei nirnie asemanator, ~i at'lt de aproape de munj:ii de foe ai copiEiriei mele deja de mult trecute! Eram, Intr-adevar, mai-mai un bilrbat in toata legea. Imi cum.pansem pentm aceasta dilatorie un baston din bambus ~i 0 cascheta cnglezeasdl de jaenen, a~a cum i se clivine unui dlator prin lumea largi'i, si acum ... eu, pe acest munte imens! Nu mai c.are cEntre DOl era rnai rnare, eu sau rnuntele. Locoynotiva minunata ma propulsa, eu suflu-i 'liguros, hurducaind, catre In~ntimi ametitoare, unde privirilor mele Ii se deschideau adincimi si departari tot mereu noi" ~i in cele din UiTD3.nl-am trezit pe pisc, 'inconjurat de un aer non, rarefiat, care 1mi era necunoscut, strain, nl8. gl'ndeam~ rn~arr.i.tre.zit Intr-o in1cnsltate de neimaginat: aceasta este Iumea, lUfnea nlea, IU1neapropriu路-zisa~ n11sterul unde tiU exist~i pl'OI~esori, ~coaUi~Intrebari f~irEide raspuns~ uncle 89

t~idsa intrebi."

Mergeam Cll grija pe poted, dki peste tot se aflau prapastii adinci. Era solemn, trebuia S3 fii politicos ~i lini~tit, caci te gaseai in lumea Iui Dumnezeu. Aiei. ea era l'ntruchipata, era prezenta fizie. A fast cadoul eel mai pretios ~i bun pe care mi I-a facut tata vreodata.

Impresia a fast atit de profunda, il1dt amintiTea a ceca ce s-a iiltimplat ulterior s-a ~ters complct. Dar ~i nT. 1. iesise 1a socoteala in aceasta exeursie, ~i impresiile sale au ramas vii pe parcursul eelei mai mari parti a vietii mele. Ma vedeam adult 9i independent, eu 0 palarie tare, neagra 9i un baston eostisitor, ~ezind pe teras a din fata unuia din hotelurile de lux cople9itoare, impozante, extraordinar de distinse din Lucema, de pc chei; sau intr-una din gradinile splendide din Vitznau, stind la 0 masuta aeoperita cu 0 fafa de masa alba, sub a marehiza luminata de stralueirea soarelui diminetii, bindu-mi eafeaua ~i mincind eomulete unse eu unt galben ca aurul ~i eu diferite soiuri de dulceata ~i famind In acest timp tot felul de planuri de excursii pentru intreaga ~i lunga zi de vara care ma a~tepta. Dupa ee-mi terminam cafeaua, ma indreptam calm, fara graba ~i agitatie, eu pas domol, eatre un vas cu abUTi,care dueea in directia Gotthard, la poalele acelor munti uria~i, care sint acoperiti in partea de sus cu ghetari scinteietori.

Timp de multe deeenii, aceasta imagine produsa de fantezia mea mi-a revenit adesea cind, abosit dupa, mundi multa, eautam un "punet de repaus". In realitate, de~i mi-am tot prom is aceasta minunatie, nu m-am tinut nieiodat3. de cuvlnt Aceasta prima calatarie eon~tienta a mea a fast urmatii un an sau doi mai tirziu de a alta. Am avut voie s3.-1 vizitez pe tata, care-~i petrecea vacanta in Saehseln. Am anat de 1a el vestea impresionanta ca se imprietenise eu preotul eatolic de aeolo. Mi s-a parut un act de 0 cutezanta colosala ~i O.m admirat in tacere curajul tat;,ilui meu. Am vizitat aeolo Fltie1i, sihastria ~i moa~tele fericitului frate Klaus, de curind beatifieat. Ma intrebam de un de ~tiau catolicii ca fratele Klaus ar fi fericit. Gare mai aparea prin imprejurimi ~i le-o spusese oamenilor? Am fast profund tulburat de genius ioei, de spiritul loeului, ~i am putut nu numai sa-mi imaginez posibilitatea unei astfel de vieti Inehinate Domnului, ci chiar s-o Inteleg - eu un fior Eiuntric ~i 0 intrebare, la care nu cuno~team niei un raspuns: cum puteau suporta sotia 'Ii copiii sai faptul ca barbatul ~i tatal lor era un Stillt, dnd toemai anumite gre~eli 9i Iipsuri erau eeea ee facea co.tats.! meu sa-mi fie deosebit 90

de drag? Ma glndeam: "Oare cum se putea trai Impreuna cu un sfint?" Evident ca asta n-a fost nici pentru el posibil ~i de aceea a trebuit sa devina pustnic. Oricum, de la celula lui plna la el acasa nu era prea departe. Aceasta idee nici nu mi s-a parut atlt de rea: sa-mi ~tiu familia Intr-o casa, iar eu sa am Intr-un alt pavilion, ceva mai Incolo, 0 multime de carti ~i 0 masa de scris ~i un foc arzlnd deschis, 111care sa coc castane ~i pe care sa pun oala mea cu supa pe un trepied. In cali tate de sihastru sfint nid n-ar mai trebui sa ma duc la biserica, ci a~ avea capela mea personala.

De la Fllieli am mai mers 0 bucata de drum In sus, pierdut printre glndmi ca printre meandrele unui vis, ~i tocmai ma pregateam sa cobor, cInd din stlnga a rasarit silueta mladioasa a unei fete tinere. Era Imbracata In portullocului, avea 0 fata draguta ~i m-a salutat din ochii ei alba~tri prieteno~i. Ca ~i cum ar fi fost de la sine Inteles, am pornit-o Impreuna la vale. Era aproximativ de-o vlrsta cu mine. Intruclt nu cuno~team alte fete 111afara veri~oarelor mele, m-am simtit oarecum stingher, ne~tiind cum sa vorbesc cu ea. Am Inceput de aceea sa-i explic ~ovaitor ca ma aflam acolo In vacanta, pentru clteva zile, ca Invatam la liceul din Basel ~i voiam sa studiez mai tlrziu la universitate. In timp ce vorbeam, am fost cuprins de un simtamlnt ciudat de "fatalitate". "Ea a aparut, m-am glndit, chiar In acest moment; merge atlt de firesc alaturi de mine, ca ~i cum am fi facuti unul pentru celiilalt." Am privit-o dintr-o parte ~i am vazut pe fata ei 0 expresie ca de sfiala ~i admiratie, care ma facu sa ma simt jenat ~i Intr-un fel ma atinse.

Era oare posibil ca aid sa ma plndeasca- un destin? Este pura coincidenta ca 0 Intllnesc? 0 tarancuta - sa fie oare posibil? E catolica, dar poate ca preotul ei este acela~i cu cel cu care s-a Imprietenit tata. Ea nici macar nu ~tie cine slnt. N-a~ putea, oricum, sa vorbesc cu ea despre Schopenhauer ~i negarea vointei, nu-i ~a? Nu pare a fi cltu~i de putin Il1frico~atoare. Poate ca preotul ei nu este iezuit, unul din popii aia periculo~i. Nu pot nici sa-i spun ca tatal meu e preot reformat, caci ar putea sa se sperie sau sa se simta jignita. -Si nici sa-i tLlrui, colac peste pupaza, despre filozofie ~i des pre diavolul care este mai important decIt Faust ~i pe care Goethe I-a simplificat grosolan, cu atlta nepasare - nu, este exclus! Ea se afla In Indepiirtata tara a inocentei, iar eu am cazut ill realitate, In splendoarea ~i cruzimea creatiei. Cum ar putea suporta a~a ceva? Intre noi sta un zid de nepatruns. Nu exista ~i nu are voie sa existe nici un fel de Inrudire.

91

Cu tristete in suflet, m-am retras in mine insumi ~i am dat conversatiei 0 aWi intorsaturii. Nu coboara spre Sachseln? Vremea este frumoasa; ce vedere superba etc.

Privita din afara, aceasta intilnire a fost totallipsita de importanta. Dar vazuta din interior, a avut 0 greutate atit de mare, incit m-a preocupat zile in ~ir ~i a ramas pentru totdeauna ~i de neclintit in memoria mea, ca un monument la margine de drum. Eram pe atunci inca in acea stare copilareasca in care viata e alcatuita din evenimente disparate, necorelate intre ele. Caci cine ar putea des co peri firul destinului care duce de la fratele Klaus la fata cea draguta?

Epoca aceea a fost plina de conflicte de -idei. Schopenhauer ~i cre~tinismul, pe de 0 parte, nu reu~eau sa se armonizeze, iar pe de alta parte, or. 1 voia sa se elibereze de sub presiunea sau melancolia personalitatii or. 2. Nu or. 2 era deprimat, ci or. 1 atunci cind i~i amintea de or. 2. Or, s-a intimplat tocmai in aceasta perioada ca din ciocnirea contrariilor sa se nasca prima fantezie sistematica a vietii mele. I~i facu aparitia bucatica dupa bucatica ~i avu originea, din cite-mi amintesc, intr-o traire care ma tulburase pro fund.

Era intr-o zi cind 0 furtuna din nord-vest provoca valuri inspumate pe Rin. Drumul meu spre ~coala ducea de-a lungullui.

Deodata am V8.zut venind dinspre nord 0 corabie cu 0 mare vela patrata, mergind inaintea furtunii in sus pe Rin - un eveniment complet nou pentru mine: 0 nava cu pinze pe Rin! Asta imi inaripa imaginatia. Daca in locul fluviului cu ape repezi s-ar afla acolo un lac care ar acoperi intreaga Alsacie! Atunci am avea nave cu vele ~i vase mari cu aburi. Atunci Basel ar fi un ora~ portuar. Atunci am fi ca ~i la mare! Atunci totul ar fi altfel ~i noi am trai ca intr-o alili vreme ~i intr-o alta lume. Atunci n-ar exista nici liceu, nici drum lung spre ~coala, iar eu a~ fi adult ~i mi-~ organiza singur viata. Din lac s-ar ridica 0 colina stincoasa, legata de uscat printr-o limba ingusta de pamint, taiata de un canallat, peste care duce un pod de lemn pina la 0 poarta flancata de turnuri, 0 poarta care se deschide spre un ora~el medieval, construit pe versante. Pe stinca se gase~te 0 fortareata, cu un donjon inalt, un foisor. Era casa mea. Nu existau inauntru sali mari sau vreun semn de fast. Incaperile erau mai curind mid ~i lambrisate simplu, biblioteca - extraordinar de atragatoare; se putea gasi in ea tot ce merita sa fie cunoscut. Exista ~i 0 coleqie de arme, iar basti92

oanele erau inzestrate cu tunuri impunatoare. In mica cetate se afla !Ii 0 gamizoana formata din cincizeci de indivizi Inarma~i.

Ora!lelul avea dteva sute de locuitori, fiind guvemat de catre un primar !Ii un consiliu al batrinilor. Eu eram arbitrul care se facea vazut doar rareori, eram juge de paix !Ii consilier. Ora!lelul avea pe partea dins pre uscat. un port, in care era acostata nava mea cu doua catarge, echipata cu mai multe tunuri mici.

Secretul donjonului, pe care-l !ltiam numai eu, era nervus rerum !Iitotodata raison d' erre ale acestui Intreg aranjament. GIndul ma lovise ca un !l0C. Caci in turn se intindea, din virf !Ii pina la bolta pivnitei, 0 coloana din cupru sau un cablu metalic gros, care se despa~ea sus In firi!loare foarte fine, ca ni!lte crengute, asemenea coroanei unui copac sau - !Ii mai bine - ca un rizom cu toate radacinu~ele sale orientate In sus, rididndu-se In aer. Ele trageau din aer un anume "ceva" inimaginabil, care era dirijat Inspre pivni~a prin coloana de cupru de grosimea unui bra~ de om.

Acolo aveam 0 aparatura la fel de inimaginabiIa, un soi de laborator, In care fabricam aur, !Ii anume din acea substanta secreta pe care 0 extrageau din aer radacinile de cupm. Era Intr-adevar un arcanum1 despre a carui natura nu-mi faceam sau nu-mi puteam face o idee. Nu-mi imaginam nici natura procesului de transformare. Peste ceea ce se petrecea In acest laborator, fantezia mea trecea Cll tact sau, mai curind, cu un soi de sfiala. Exista ca un fel de interdic~ie intema: sa nu prive!lti cu precizie !Ii nici sa路nu prive!lti la ceea ce se extragea din aer. De aceea domnea 0 jena tacuta, cum spune Goethe despre "Mume": Von ihnen sprechen ist Verlegenheit.2 "Spiritul" era pentru mine, binein~eles, ceva inefabil, dar In fond nu se deosebea esential de aerul foarte rarefiat. Ceea ce sugeau radacinile !Ii transmiteau trunchiului era un fel de esenta spirituala, care devenea vizibila jos In pivnitii sub forma unor monede de aur finis?te. Nu era in nici un caz doar un simplu truc de magician, ci un secret al naturii venerabil !Ii de 0 importan~a vitala, care-mi fusese impart~it - nu !ltiu cum - !Ii pe care nu numai ca trebuia sa nu-l divulg consiliului batrinilor, ci trebuia sa mi-l tainuiesc intrudtva chiar !Ii mie insumi.

Drumul meu lung !Ii plictisitor spre !lcoala Incepu sa se scurteze Intr-un mod binevenit. Nici nu ie1?eam bine din c1adirea Secret, lucru ascuns, tainic (n. t.).

Vorbim deele In perplexitate, Goethe, Faust ll, actul I, "Galerie mtunecata", versul6215, Editura Univers, Bucure~ti, 1983, trad. de ~tefan Aug. Doina~ (11. n. j

2

93

~colii ~i ma ~i trezeam in cetate, un de erau in curs diferite operatiuni de transformare, se tineau ~edinte de consiliu, se judecau raufiicatori, se aplanau litigii ~i se tragea cu tunul. Corabia se pregatea de plecare, se ridicau plnzele, vasul era drmit cu prudenta afara din port, datorita unei brize u~oare, pentm ca apoi, faclndu-~i aparitia de dupa stinci, sa navigheze impotriva unui vint puternic dinspre nord-vest. ~i iata, a~a ajungeam deodata acasa, de parca nu s-ar fi scurs dedt putine minute. Ie~eam atunci din reveria mea, ca dintr-o trasura care m-ar fi adus acasa fadi nici 0 greutate. Aceasta indeletnicire extrem de placuta a durat citeva luni, pina ce m-am saturat de ea. Apoi, fantezia aceasta a mea mi se pam stupida ~i ridicola. In loc de a visa, am inceput sa construiesc, din pietricele ~i argila folosite pe post de mortar, cetati ~i locuri ingenios fortificate, pentru care mi-a servit drept model fortareata Hiiningen, care pe vremea aceea era conservata inca In toate detaliile. Am studiat in acela~i timp toate planuri!e de fortificatii ale lui Vauban1 de care am putut face rost ~i In scurt timp am fost la curent cu to ate denumirile tehnice. Dupa Vauban ill-am adincit ~i in studiul metodelor moderne de fortificatie de oriee tip ~i am incercat, eu mijloacele mele limitate, sa Ie imit arta. Aceasta preocupare mi-a umplut orele de ragaz timp de peste doi ani, perioada In care mi s-a accentuat inclinatia spre studiul naturii ~i spre lucrurile concrete, indetrimentul personalitatii mele m. 2.

Atita vreme cit ~tiam a~a de putin despre lucrurile reale, consideram ca nici n-avea rost sa meditez asupra lor. A fantaza poate oricine, dar a ~ti cu adevarat este 0 aWi treabii. Mi s-a pennis sa ma abonez la 0 revista de ~tiinte ale naturii, pe care am citit-o cu un interes pI in de pasiune. Cautam ~i adunam fosilele pe care Ie gaseam in muntii no~tri Jura ~i toate mineralele accesibile, precum ~i insecte, apoi oase de mamut ~i oseminte de om, primeie din ni~te gropi de pietri~ din dmpia Rinului, celelalte dintr-o groapa comuna de llnga Hiiningen, datlnd din anu! 1811. Plantele ma interesau ~i ele, insa nu din punct de vedere ~tiintific. Dintr-un mativ care nu-mi era foarte clar, ma simteam atras de ele, avind ~i sentimentul cii n-ar fi trebuit sa fie rupte ~i uscate. Erau fiinte care traiau ~i nu capatau un sens dedt lasate sa ereasca ~i sa Infloreasca - un tile ascuns, enigmatic, un gind de-a! Domnului.

Trebuiau privite cu respect, contemplate cu mirare filozofica. De~i

I Sebastien Le Prestre de Vauban (1633-1707), mare~al al Fran\ei; numit In 1678 comisar general al fOltifica\iilor, a perfec\ionat apararea ora~elor (11. I.).

94

ceea ce biologia avea de spus despre ele era interesant, nu asta reprezenta esentialuL Nu parveneam sa sesizez ciar ce era acest esential. In ce raport, de pilrla, se gaseau plantele fata de credinta cre~tina sau de negarea ~ointei? 1mi era inexplicabil. Apartineau in mod evident sti:irii divine a inocentei, pe care era mai bine sa nu 0 tulburi. In contrast ell ele, insecteie erau plante denaturate, flori ~i fmete care j'~i perrnisesera sa se tirascii de colo-colo pe un soi ciudat de picioare sau de catalige ~i sa zboare cu aripi, de parca ar fi avut ni~te petale sau sepale, pentru a-~i indeplini roIul de daunatari ai planteIor. Din pricina acestei aetivitati care contrazieea legea, au fast condamnate la exterminari in rnasa, iar expedifiile de pedepsire vizau mai ales diri:ibu~ii ~i omizile. "Mila rata de toate fiintele" se lildta exclusiv la animalele cu singe eald.

Exeeptate din eategoria animalelor eu singe reee emu doar broa~tele si broilstele riioase, datorita asemanilrii lor CD. oamenii.

=,"1

u-

i-\nii de

In ch.lda interesului meu cresclnd pentru $tiintele naturii, mi se intlmpla sa rev in din cind in dud 13 ciArtile mele filozofice.

Proble!na aJ.egerii unei profesii se aprDpia In rilod aIarmanL De abia a~teptarn sa tern1in $coala. Atunci voi il1erge 10. universitate ~i voi studia; bineln1eles~ ~tiintele naturii. ~Atunci VOl ~ti ceva reaL r~.Jicinu-mi facusem bine aceasHi prornisiune, c5r a ~i Incol~it Indoiala: sa flU ma Indrept n13i degrab2~ spre istorie ~i filozofie? /\poi :rD-an1 atras intens d~ ~i de civUizatia Babilonului ~i a~ fi preferat sa ma. fac arheoIog. Dar n-a\'earn bani ell sa pot studia in aWl parte dedt Ia Base!, iar aeolo nIl existau profesori pentnl aceste specialit2J.~i. Deci foarte cUlind an1 pllS

capat

planu1ui

meu.

Mult

timp

nu

m-am put'lt hotan

$1

am tot

aminat luarea unei" decizii. Tatal Ineu 191facea 0 graxflada de griji din aceasHl CaUZEl. Intr-o zi spuse: bliiat 11intereseaz8, tot felul de lucruri. Dar IlU ~tie ee vrea. '" Nu puteam decit Sa-I dau dreptatc. Cind examenuJ de maturitate s-a apropiat ell pa9i repezi ~i a trebuit sa ne hot~h1m la ce facultate vrem sa ne mscriem, am spus dintr-o data; stud. ded ~tiintele naturii, dar i-am Hi.satpc colegii me] in dubiu dad; rna referf:am Intr-adevar 1a stud. phil. I S:1U fI.1 j-\.ce,8.sta d.ecizie aparent rapida a R\'ut Insa HDtecedente, eu clteva saptamlni "lnainte~ in perioada. "in care :ox, disputau pentru luarea unei. hotar1ri, arn avut doua vise. mergeam printr-o padure Intunecoasa, care se l'ntindea de-a Iungul Rinu1ui. Am ajuns la 0 colina. midi, un l:umul fUln;~r;ar. ~i am Inun tirnp 8JTI oat, spre 111are:;:l Jne::::~ peste ceput sa sap. oseminte ale unor anin1ale p]~eJlst.01'l(:e, 1:~5tami~>aSUSGiUXl extra-" Studiul ~tiintelor umaniste sau a1 ~tiinteIor nB}UI~j(n. t.).

96

ordinar interesul, ~i 1n acel moment am ~tiut: Trebuie sa cunosc natura, lumea 1n care traim ~i lucrurilecare ne inconjoara.

Urma un al do ilea vis, in care ma gaseam din nou 1ntr-o padure. Era strabatuta de cursuri de apa ~i 1ntr-un loc aflat 1n intunericul cel mai ad1nc am vazut, 1mprejmuit de maracinis des, un ele~teu rotund ca un cerc. In apa zacea, pe jumatate sc~fundata, plasmuirea cea mai stranie ~i miraculoasa cu putin~a: un animal rotund, scinteind in multe culori ~i campus dintr-o mul~ime de celule mici sau din organe aV1nd forma unor tentacule. Un radiolarl gigant, cu un diametru de aproximativ un metru. Mi s-a parut 0 minune de nedescris ca aceasta creatura magnifica statea, fara a fi deranjata, 1ntr-un loc ascuns, in apa limpede, adinca. A st1mit 1n mine cea mai intensa dorin~a de cunoa~tere posibila, a~a ca m-am trezit cu inima batindu-mi putemic. Cele doua vise m-au determinat cu 0 forta cov1r~itoare sa ma decid pentru ~tiintele naturii, inliitur1nd orice indoiala in aceasta privin~a.

Cu ocazia respectiva mi-a devenit clar ca traiam 1ntr-o epoca ~i intr-un loc in care erai obligat sa-~i d~tigi existenta. In acest scop trebuia sa fii ceva anume ~i ma impresiona profund ca toti colegii mei erau patrun~i de aceasta necesitate ~i ca nu g1ndeau absolut deloc dincolo de ea. lmi paream mie 1nsumi ciudal. De ce nu ma puteam hotarl ~i fixa definitiv? Chiar ~i tocilarul D., care-mi fusese prezentat de catre profesorul meu de germana drept prototipul hamiciei ~i al con~tiinciozita~ii, era deja sigur ca urma sa studieze teologia. Am constatat ca trebuia sa consimt sa. reflectez in sfir~it cu seriozitate la aceasta problema. Ca zoolog, de exempiu, nu puteam deveni dedt institutor sau, in eel mai bun caz, angajat la 0 gradina zoologica. Asta nu -era 0 perspectiva, nici in condi~iile unor pretentii modeste. Oricum, a~ fi preferat-o fata de 0 cariera in invatamintul ~colar.

In timp ce ma aflam in acest impas mi-a venit deodata ideea inspirata ca a~ putea -studia medicina. Este straniu, dar ea nu-mi trecuse niciodata 1nainte prin minte, cu toate ca bunicul meu patem, despre care auzisem at1t de multe, fusese medic. Tocmai de aceea manifestasem chiar 0 anumita rezistenta fata de aceasta profesie. Deviza mea era: "Sa nu' cumva sa imiti." Acum 1nsa mi-am spus ca studiul medicinei macar incepea cu eel al ~tiintelor naturii. In privin~a aceasta a~ face 1n orice caz ceva ce-mi placea.

1 Animal din ordinul protozoarelor marine, avind la exterior numeroase pseudopode, dispuse radial (n_ t.).

97

In plus, domeniul medicinei era atit de vast ~i de variat, incit gaseai intotdeauna 0 posibiIitate sa activezi rntr-o anume direc~ie ~tiintifica. Optasem cIaI' pentru ,,~tiinta". Intrebarea era cloar: cum? Trebuia sa-mi ci~tig piinea ~i, intrucit n-aveam bani, nu puteam frecventa 0 universitate striiina, ca sa ma pregatesc pentru o cariera ~tiintifica. In cel mai bun caz puteam deveni un diletant in ~tiinta. Intrucit, in plus, eram considerat de multi dintre colegii mei, precum ~i de oamenii (cite~te: profesorii) care aveau autoritate in domeniu, drept 0 fiinta nu deosebit de simpatica ~i care genera suspiciuni ~i repro~uri, nu exista nici speranta de a gasi un protector care mi-ar fi putut sprijini dorinta. A~a ca, in cele din urma, m-am decis sa studiez medicina, avind sentimentul nepIacut ca nu era bine sa-ti.rncepi viata cu un asemenea compromis. Oricum, aceasta decizie irevocabila m-a facut sa ma simt considerabil u~urat.

Dar acum se na~tea intrebarea penibiIa: De unde sa vina banii necesari studiului? Tata putea face rost de ei numai partial. A solicitat insa 0 bursa la universitate pe care, spre ru~inea mea, am ~i ob~inut-o apoi. Ma ru~inam mai putin din cauza faptului ca saracia noastra era a~tfel confirmata in fata tuturor, cit mai degraba din cauza convingerii mele intime cii toti oamenii "de sus", ca sa zic a~a, deci cei cu autoritate in materie, nu-mi erau binevoitori. Eu n-a~ fi sperat ~i nu m-a~ fi a~teptat niciodata la aceasta bunatate "de sus". Profitasem, in mod evident, de prestigiul tatalui meu, â&#x20AC;˘ care era un om bun ~i fara ¡compIicatii. Simteam cii sint extrem de diferit de el. A veam, de fapt, despre mine doua opinii divergente. Nr. 1 vedea personalitatea mea ca pe un tinar putin simpatic ~i dotat mediocru, dar avind pretentii ambitioase, un temperament necontrolat ~i maniere indoielnice, ba entuziasmat in mod naiv, ba deceptionat in mod pueril, ~i fiind in adincurile fiintei sale un obscurantist izolat de lume. Nr. 2 II considera pe nr. I drept intruchiparea unei sarcini morale dificile ~i ingrate, un fel de leqie care trebuia parcursa ~i tocita neaparat, ingreunata de 0 serie de defecte, ca lene sporadica, Iipsa de curaj, deprimare, entuziasm inept pentru idei ~i lucruri pe care nu Ie apreciaza nimeni, prietenii imaginare, Iimitare, prejudecata, prostie(matematica-!), lipsa de intelegere fata de alti oameni, confuzie ~i dezordine in chestiuni tinind de domeniul concep~iei asupra lumii, nici cre~tin, nici altceva. Nr. 2 nu era de fapt un caracter, ci 0 vita peracta1, nascut,

I Viata

implinita (n. t.).

98

traind, mort, totulintr-una, 0 viziune totala a inse~i naturii umane; de 0 claritate nemiloasa fata de sine, dar incapabil ~i indecis in a se exprima pe sine insu~i prin intermediul dens ~i obscur allui 1, de~i de fapt ar fi nazuit s-o faca. Nr. 1 era, dnd predomina nr. 2, continut in acesta Si anulat; dimpotriva, nr. 2 il privea pe celalalt drept un univers launtric Intunecat. Nr. 2 resimtea expresia posibila a sinelui sau ca pe 0 piatra care era aruncata de la marginea lumii ~i se scufunda fara zgomot in infinitatea noptii. In elinsu~i (adica in nr. 2) domnea I'nsa lumina ca In incaperile spatioase ale unui palat regal, ale carui ferestre inalte se deschideau spre un peisaj scaldat in soare. Aici, sensul ~i continuitatea istorica stapineau In cea mai stricta contradiqie fata de hazardul incoerent al vietii lui 1, care nu gasea de fapt In vecinatatea sa imediata nici un punct de contact. Nr. 2, In schimb, se simtea intr-un acord secret cu Evul Mediu, personificat in Faust, cu mo~tenirea timpurilor trecute de care Goethe era vizibil impresionat pina in rarunchi. Deci Si pentru el - ~i aceasra era marea mea mlngliere - nr. 2 constituia 0 realitate. Faust Insemna pentru mine, 0 intuiam cu 0 oarecare teama, mai mult declt Sfinta Evanghelie cea de la loan, pe care 0 Indragearn atlt. In el traia ceva ce aqiona In mod nemijlocit asupra simtirii mele. Cristos cel al Sfintului loan mi-era strain, dar ~i mai strain Imi era Mlntuitorul sinoptic, pe dnd Faust era un echivalent viu allui 2, ceea ce ma convingea ca el constituia raspunsul dat de Goethe la intrebarea timpului sau.

Aceasta lntelegere nu numai ca m-a consolat, ci mi-a conferit ~i o siguranta iriterioara sporilli, precum ~i certitudinea de a apartine sociellitii omenesti. Nu mai erarn un unicat Si 0 simpIa curiozitate, un a~a-zis lususl al naturii crude. N~ul ~i garantul meu era Insu~i marele Goethe.

Aici, ce-i drept, Inceta intelegerea provizorie. In ciuda admiratiei mele, criticam soiutia definitiva din Faust. Subaprecierea copilareasca a lui Mefisto ma mlhnea personal, intocmai ca infumurarea lipsita de scrupu1e a lui Faust ~i mai ales uciderea lui Philemon ~i Baucis.

In aceasta perioada am avut un vis de neuitat, care m-a speriat ~i incurajat totodata. Ma aflam in pEn a noapte, intr-un loc necunoscut Si inaintam numai anevoie impotriva unei vijelii violente. In plus, se lasase ~i 0 negurii deasa. Eu tineam cu arnbe1e I

Joe, amuzament, pHicere, gIuma

(11.

99

t.).

mlini 0 lumina mica, incercind s-o feresc de rafalele de vint care amenintau in fiece c1ipa s-o stinga. Totul insa depindea de reu~ita mea in a tine aceasta luminWi in viata. Deodata am avut impresia ca ma urmarea ceva. Am privit indarat ~i am zarit 0 forma neagra uria~a, care venea in spatele meu. In acela~i moment am fost ins a con~tient - cu toata spaima mea - ca trebuia sa-mi salvez luminita prin noapte ~i furtuna, in ciuda tuturor primejdiilor. Cind m-am trezit, mi-am dat imediat seama: este "stafia din Brackenl", prapria-mi umbra proiectata pe direle invirtejite ale cetii ~i generata de catre luminita pe care 0 duceam in fata mea. Am ~tiut, totodata, ca luminita era con~tiinta mea; este singura lumina pe care 0 am. Propria mea cunoa~tere e unica, e cea mai mare comoara pe care 0 posed. Este adevarat ca-i infinit de midi ~i de fragila in comparatie cu forte Ie intunericului, totu~i e 0 lumina, singura mea lumina.

Acest vis a insemnat pentru mine 0 mare iluminare: acum ~tiam ca nr. 1 era purtatorulluminii, iar nr. 2 11urma ca 0 umbra.

Sarcina mea era aceea de a men tine lumina ~i de a nu privi inapoi in vita peracta, care era un imperiu luminos de alta natura ~i interzis in mod manifest. Trebuia sa inaintez impotriva furtunii, care cauta sa ma impinga inapoi in obscuritatea incomensurabila a lumii, acolo unde m: se vede ~i nu se percepe nimic in afara de suprafetele unor secrete de nepatruns. In calitate de nr. 1 trebuia sa merg mai departe spre studiu, spre ci~tigul de bani, in tot felul de dependente, incilciri, dezordini, erori, supuneri ~i infringeri.

Furtuna care sufla inspre mine era timpul care curge fara incetare spre trecut, care ma urmare~te insa pas cu pas, la fel de fara preget ~i de direct. EI exercita 0 putemica forta de suqiune, care aspira in sine cu nesat tot ce exista ~i careia nu i se sustrage pentru 0 clipa decit ceea ce-~i face loc inainte. Trecutul este colosal de real ~i de prezent ~i ia cu el pe oricine nu se poate rascumpara printr-un raspuns satisfacator.

Imaginea mea des pre lume a cunoscut atunci 0 Intoarcere de inca 90 de grade: am realizat ca drumul meu ducea irevocabil spre exterior, spre limitarea ~i obscuritatea tridimensionalitatii. Aveam impresia ca Adam parasise odinioara Paradisul in acest chip.

1 Munte in masivul Harz din Germania. Imagina\ia populara a plasat acolo Intllnirea vrajitoarelor ~i a diavolilor In timpul "noPtii walpurgice"; ea este reprezentata Intr-o scena celebra din Faust de Goethe ~i In opera ell acela~i nume de Gounod (n. t.).

100

In su-路 De'\ 路:;:;I:lsepernfU e.l fantornatic. ~i lumina era acolc' dc'area trebuia S2~are un agor pietros. l\lI~'arnlr1trebat arunci: ~,De uncle vine un astfel de 'vis ?~.

'1n acel rnornent lni se paTuse de la sine lnteles ca asernenea vise era.1J trimise direct Durnnezeu - sOlnnia a [)eo flzfssaJ i~j~CUrf1 0

aslrrdlasei.i.1 'l';1sa atlta critica

gnoseologica7

i"ncl't alYl fDst 2ts21tat de

IDJoieli, Se putea spune; de exemplu, ca inteligenta rnea e';lcluase ~i brusc la iveaEi Tn vis la un I110rnent dat. acesta era ~i cazuL Dar asta nu-i 0 explicatie, ci doar 0 clescriere. care se punt, este de. fapt de ce avusese loc un astfel d.e praces Si de. ce se i\rrise In con~tiint2L Doar nu facuserD. nirnie ITiele pentru a sustine aceasta dezvoltare, Cl tTa.U de parte.a cealalta. Trebuia deci sa actioneze ce\"Ct In cc-va inteEgent, In orice caz ce\"a mai inteligent deci't . caCI TiE ITii~-3Y fi trecut niciodat2:. prin minte ideea geniaUi ca lumjnosul imperiu interior apare, In lumina constiintei; aoar ca 0 UITlbdi }.\cum am in~e.les deodata lTIulte lucruri care In trecut lrni fusesers. inexplicabile: ~i anUIl1e ace-a umbra rece a uluirii ~i i'Dsrra.inarii care trecea de fiecare data pe fetele o::nnenilof clnd se s~;,fac aluzie la ceva ce aInlntea de uni:versul interior.

T'rebL~ia s~tul Jas pe tlf. 2 In urrna rnea; asta imi era c1ar. Dar f.\,-avearn ~-'oie pentru nhnic 111 lume sa-l reneg fata de mine lnsumi ,)cLUc.~hL1rsa-l declay nul. Ar fi fast 0 a:utorrlutilare in ri-a-r a ofl.ginil rr~ai fi existat absolut nici 0 posibilitate de .-. ~ ~/iselor. Pentru iTilne nu era nici un dubiu ca. ill'. L ave:,1 ceva Cie-(;i face en producerea viselDr~ 91illte1igen~a superioara necesara se putea c:tribui ell u~uriITta. Eu lDsurni In3~simtearn. Intr-o luasurti rot :rIled mare identic ell nr. 1 ~ iax aceasta stare sc do\/edi ca 0 cornponent.a a latuni lui 2; care era rr~u1.tma.i zator ~i eu care" tocrnai din acest moth/ ~nu ma rn&拢 puteam i,der:Jlc, T":1.". 2 era in rea1itate 0 pfanton1a~i, adica en care Sc;

i

p路;Jte~.:~ rEl~_su.rain. putere en obscuritate.a lun1ii ....L\J..sta nu iitm:;e'm:rnai ~nainle 51.lrni era inca ~i atJJncL dupa CUIT1pot constata retro~

doar un lucru

chicn~daca~ din

neHi:D.1Llrit~

1'1cOTI:?dentizarn

ID mod

de vedere

indiscutabil.

caz~ Intre Tiline $i ''''lr~ 2 se proausese 0 mptul's., care de nf. 1 S1. rr:s, distanta in de nr. 29 ca.re o pers()nalit?~te 1'ntruc1t\l8. E',-utcnoDJ.~'L .SE

ClffiI::;e

de

DUTunezeu

(n. t.).

101

N-am legat de asta nici 0 reprezentare a unei individualitati anume, ca de exemplu pe aceea a unui revenant1, de~i datorita originii 째mele de Ia tara 0 astfel de posibilitate ar fi fost pe deplin acceptabiHi. Caci Ia tara se crede ln aceste Iucruri In functie de circumstante; ele slnt ~i nu siot.

Singurul Iucru c;.lar Ia acest spirit era caracterul lui istoric, lntinderea lui ln timp, respectiv atemporalitatea lui. Toate astea nu mi Ie-am spus, desigur, ln atitea cuvinte, dupa cum nici nu mi-am facut 0 idee despre existenta sa spatiala. EI juca rolul unui factor care nu era clar definit, fiind totu~i prezent ln mod definitiv .

In fundalul, In premiseIe existentei mele . . Omul vine pe Iume, fizic ~i psihic, cu ni~te predispozitii individuale ~i ia cuno~tinta mai lntli de mediul sau parintesc ~i spiritul acestuia, cu care, datorita individualitatii lui, este de acord doar In mod Iimitat. Spiritul familial poarta lnsa, la rindul sau, amprenta spiritului epocii, care, In sine, Ie este celor mai multi oameni incon~tient. Daca spiritul familial constituie un consensus omnium2, atunci el va reprezenta ;.:~ sentiment de siguranta in raport cu lumea; daca el se afla lnsa in opozitie fata de ce-' multi ~i este el insu~i brazdat de contradictii, atunci se na~te sentimentul de nesiguranta in raport cu Iumea. Copiii reaqioneaza mult mai putin la ceea ce spun adultii dedt la factorii imponderabili din atmosfera inconjuratoare. La aceasta, copilul se adapteaza incon~tient, adica in el se produc corelatii de natura compensatorie.

Reprezentarile "religioase" ciudate, care ma asaItasera deja in copilaria cea mai frageda, erau pUismuiri nascute sponian, care trebuiau intelese ca reaqii la anturajul meu parintesc. Indoielile religioase, carora mai tlrziu tata avea sa Ie cada, In mod evident, victima, au cunoscut In el, bineinteles, 0 perioada vasta de pregatire. 0 asemenea revolutionare a propriei lumi, ~i a lumii in general, lncepe sa se contureze ~i sa-~i arunce umbra cu muIt timp inainte, ~i anume cu atit mai mult, cu dt con~tiinta s-a ferit cu mai mare disperare de puterea ei. Este de inteIes ca unele presimtiri II cufundau pe tata intr-o stare de nelini~te, care, fire~te, se repercuta ~i asupra mea.

N-am avut niciodata. impresia ca astfel de influente ar fi emanat eventual de la mama, caci ea era oarecum ancorata intr-un 1

2

Strigoi, stafie (n. t.).

Acord al tutmor, acord universal (n. t.).

102

lnsa niciodata ca fiind

Leren

ct', Inc:recen.' In (Tedin';a eu -lntru~=lt\/a de-a f;~cecu 2xdrllC'le

EI aveaa~a simteam pomiL muntii~ clmpiile ~i '}Ig:'[tc,,U";;,en care contT2stau in mod stro.niu suprafata ei crt.sdnb si rnaDifestarile ei conventionale. Acest fundal Inele c.titudini intr-atlt, inclt de 1a el n-a pornit nici un fel de , din contra, constatarea mi-a conferit de fiecare data un sentiment de securitate ~i convingerea ca. aici ,~;;ist21 un tenen solid pe care se putea 5to..Nu mi-a trecut niciodata era aceasta fandare. Nr. 2 al mamei Injnte ell de Tnele rni-·era sprijinul cel1nai putemic in conflictul care se na~tea ~i pHisro.uirile ciudate, compensatorii, pe care irtre crlstientul TlleU er~~s~irn,i21at sa Ie '/2/i -:it d.e r-:-.:uha anticioat dezvoltarea mea ;cU

H1

"','e",;,..,.."o·11'p'!"

'-' I ·-"-:.,,;c!.-'.·V-"~L"""

'""

11h~']'''''''F~i ,•..•._'-,_.:.

,' ....•••.•..•. ·v

'; __'

'~'u,m 'V 1

a'

r,,"po"0,fJ'Y l-'-''''''C''-'-'' .. moda'!l'ta~tl' ~ ,

religioasa a tataJui meu, ei't ~i a irnaginii de azi asupra lumii, care rnel ea flU s-a naSCLEd.e azi pe mIlne, ci s-a conturat eu mult 'J':nairrcc> avenl noastra personaHi~ slntem, pe de aha parte~ IT, rflare rntisura reprezentantii, victimele ~i unu~ spirit colecti"v~ ai c3xui ani de viata Insealnna secole. Putem 0 i'ntreagzc sa crectem di facem totul dupa Eost~l.' ~j s? rm descoperirn niciodata ca am fost in principal :pc: scen~ leatrului bmii.

Exista insa fapte care, chiar Cl.acar~., CULoastelD, !~e il1fluenleaz3. totu~i viata, ~i asta ell atlt 5

rnai rrn.;_tLcu cit ::;lnt ir:.c())Jstiente.

Ce: a~a (:!,nume.2C=~2. parts

0 parte a fiintei noastre in veacuri, Si cere cu am desemnat-o, pentru uzul meu Cee Cii ea 1111 este 0 curiozitate individualii 0 ci'cmo[<streazl'i flo:;str['i occidentala, care se adreseaza ex~ verbis' acestui em};;1terior ~i inceard de aproape doua mii ne arE in mod serios sa-l aduc3_ 10. cuno~tinta con~tiintei de S'J.prarat3. ~i persoDalisr:"ului acesteia: Noli foras ire, in interiore homine habitat veritos n\'u \fa duceti in afara, in omul interior ade'/axul !) pe..

f

anii 1892 ~i 1894 am pmtat 0 serie de discutii vehemente

i-

·C'l .. ~' .. ~p ,., C'COi('-o-p l' bi" t"l t ?

Ifl':",", :-c SfL:'_'l~'~_i'~:U~_l.':",;;~~n::. onen a e, ,al ~.L~ so. tnE?,Se 0 verSElne ?,raja a Lmtarn Lmtanlor. Epoca sa erOlca se ~1

,c+~'

dl,aUI

~_,e

• .,

Prin cu\'inte precise (n. t.),

103

~ '-'

-,

'<.ldC':} lilcheiase 0 data, cu uitarii talentul Sall filologic. Ca pieot de Lauten. In 2prcpierea cascadei Rinului, cazu l'ntr,~un el-i.tr~ziasnl senT-rElent3-;' 5e cufunda in amintiri ale \de~ii de student. continL1z~ furne.ze lunga pip a studenteasca ~i era de:Z2lm :'ct[H de casnici2 32" Face.;:;. mult bine - prea mull. Ca urmare, era pre;:. c.des:03. pros', 9i suferea de 0 irascibilitEte cronica. Arnb-ii mer lsi dad.e~=';.u mare siIinta sa duca 0 viatil pioasa, ell [fzuitaWl c:a mult prea frecvent la scene. Este de iuteles c3. aceste lllil'~ll,E"-" II zdruncinara mai tirziu si credinto ..

1ritarea si nemu)tumirea sa se amplific21sera Iui ma umplu de grijil. Mama evita tot ce l-ar fi putut aglta Sl nu se preta la nici 0 disputa. De~i trebuia sa recunosc atitudinii ei, deseori uu eram in stape in frlu temperament. E drept ca rarnineam cJ:lpllo:cii1crlui nervoase, dar cind imi pares. a fi Intr~o c;.ccesibilz. in de a afla ce\'拢}.JTlai rn1~dte cere am sa leg ell el 0 discutie, 'in 111 legatura ell procesele care se petreceau in interiard 1ui ~i ell clilr c~ era ceea ce l'n1elegea eI despre sine Insu~i. Caci ~-nj~er~~ chinuit de ceva ~i presupuncarD eEl acel ceva avea de~a face cu conceptia sa religioasa asupra lumii, D路intr-o serle de 2dt~zii seserrl Ia convingerea ell era vorba de maoie-Ii relifzlosse, it'll parea ca luerurile puteau sta a~a nmnai dad j'j necesara. Din incerdirile mele de a incfopi eu \'1 21m anat i'ntr-adevar ca trebuia sa existe ceva aserlJ,arL~tOf, 1':Tt.nJclttoaLe intrebarile mele erau unnate fie de raSpllriStlf de viaia ~i atlt de familiare mie, fie de {) ridicare resernnata ,L; umeri, care-mi incita spiritul de contra(:11(:tll::;, Nu cum de uu profita de Olice oeazie pentru a se C0I1fru.nt8. Oil Sli:mitla sa. Desi vedeam ca Intrebiirile mele critice 11i!11tl1:sta,1} , mm spen",;m

'inca sa ajungem

Ia (} conversarie

CODstrUCt1va.

Iv1i se

a;_,'rTl2,-

pe inimaginabil ca el sa flU fi Iacur ~i sa nn fi a\'ut Ci3a Tn8.1 evidenta dintre toate experientele, cea a lui Dt.unnezell, ill;3,C;iT al1ta despre teoria cunoa~terH spre :l ITL~)fi Elm_L~rit ca c 83t['~1 de cunoa~tere nu poate fi dovedita, dar rni~era 1~~reI de ciar CR nici D-avea nevoie de vreo tot a~a de putin preCUi1i trebuia sa mi se dernonstreze frurnusetea unni iqaSEirit de SO;;l:rt路 san tearll:i ITI, fata posibilitatilor lumii Doctume,tmr-lJrl cncd fn foarte nemdelTll'natic. 8a-1 trans:rnit aceste S;jp'Jice c"iestiniJl deQ~~e;bH de (:';;\.1.", plina de sperante de a-I avusese parte ftlfa ~rn::buia s搂~~;eCe,l\e cu cine'c ~j

atunei 0 faeea cu familia lui ~i eu sine insu~i. De ce n-o facea ell Dumnezeu, sumbrul auctor rerum creatarum1, unicuI care este cu adevarat responsabil pentru suferinta lumii? I-ar fi trimis cu siguran~a ca raspuns unul din acele vise magice, infinit de profunde, pe care mi Ie trimisese mie chiar fara sa-L fi intrebat, pecetluindu-mi astfeI soarta. Nu ~tiam de ce - era pur ~i simplu a~a. Ba imi permisese chiar sa arunc 0 privire in propria Sa fiinta. Aceasta din urma era cu siguranta un mare secret, pe care nu aveam voie sau nu puteam sa-l dezvaIui nici tatei. Aveam senzatia ea i I-a~ fi putut eventual imparta~i daea ar fi fost capabil sa inteleaga experienta directa a lui Dumnezeu. Dar nu inaintam niciodata atit de mult in discutiile pe care Ie purtam cu eI, nici macar nu ajungeam in raza problemei, pentru ca 0 abordam intotdeauna intr-o maniera foarte nepsihoIogiea ~i inteIectuaIa ~i evitam pe cit posibil aspectul sentimental, spre a nu-i decIan~a emotiile. Dar acest mod de apropiere avea mereu un efect asemanator cu eel aI basmaIei ro~ii asupra taurului ~i ducea Ia reaqii de enervare, care mie imi erau de neinteIes, fiindca eram incapabil sa pricep cum de un argument perfect rational se putea lovi de 0 rezistenta emotionala.

Aeeste discutii sterile ne necajeau pe amindoi ~i in ceIe din urma ne retrageam, fiecare avind sentimentuI sau specific de inferioritate. Teologia ne instrainase reeiproc pe tata ~i pe mine. Am simtit asta din nou ca pe 0 infringere fatal a, in care insa nu ma simteam singur. A veam 0 presimtire sumbrii ea tata ei:izuse inevitabiI vietima destinuIui sau. Era singuratie. N-avea niei un prieten cu care sa se fi putut sfatui, eu eel putin nu cuno~team pe nimeni in anturajul nostru pe care sa-l ered in stare a-i aduee cuvintuI salvator. Odata I-am auzit rugindu-se: se Iupta cu disperare pentru eredinta sa. Am fost zguduit ~i revoltat deopotriva, fiindea vedeam cit de fara sperante cazuse prada Bisericii ~i gindirii ei teologiee.

Ele il parasisera, infidele, dupa ce ii bloeasera toate posibilitatiIe de a ajunge nemijlocit la Dumnezeu. Atunci am inteIes cit se poate de adine ceea ce triiisem: Dumnezeu Insu~i dezavuase in visul meu teoIogia ~i Biseriea intemeiata pe ea. Pe de aIta parte, toIerase teologia, ca ~i atitea alte lucruri. Mi se parea ridicoI sa admit ea oamenii ar fi putut determina astfeI de dezvoltari. Gare ce erau oamenii? Se na~teau pro~ti ~i orbi asemenea eatelu~iIor, asemenea tuturor fapturilor Domnului, inzestrati cu cea mai saraeacioasa lumina, care nu poate lumina bezna in care orbeeaie ei. De

I Autor

allucrurilor

create (n. t.).

105

asta eram sigur ~i la fel eram ~i de faptul di niei unul dintre teologii pe eare-i euno~team nu vazuse eu propriii oehi "lumina [care] lumineaza in intunerie"l, altfel n-ar fi putut propovadui a "religie teologidi". N-aveam ee sa fae eu a "religie teologidi"; ea nu corespundea felului in care traisem eu experienta Domnului.

Ea ii pretindea omului sa creada, fara nadejdea de a ~ti vreodata.

E ceea ce, cu mare efort, ineercase tatal meu, dar e~uase. Tot a~a de putin se putea apara tata ~i impotriva materialismului ridicol al psihiatrilor. Doar ~i aeesta era eeva in care trebuia sa erezi, la fel ea ~i in teologie! Eram mai sigur ca nieiodata ca ambele dueeau lipsa de eritidi gnoseologidi ~i de experienta.

Tatal meu traia in mod vizibil sub impresia ca psihiatrii ar fi descoperit in creier ceva care dovedea ca inloeul unde ar fi trebuit sa fie spiritul se afla materia ~i nimie "aerat", "spiritual". A~a se expliea de ce ma avertizase tata in diverse rinduri ca nu cumva sa devin materialist, dadi studiam medieina. Pentru mine insa, avertismentul sau insemna, de fapt, sa nu care cumva sa cred ceva, dici doar ~tiam ea materiali~tii, aidoma teologilor, eredeau in definitiile lor ~i mai ~tiam ~i di tata, saraeul, dizuse pur ~i simplu din lac in put. Prieepusem ca acea eredinta ce-mi era mereu superlaudata ii jucase 0 festii fatala, ~i nu numai lui, ei majoritatii oamenilor eultivati ~i serio~i, pe care ii cuno~team.

Pacatul suprem al credintei mi se parea a fi faptul di ea anticipa experienta. De unde ~tiau teologii ea Dumnezeu orinduise anumite lucruri in mod deliberat ~i di "permitea" altele ~i de unde ~tiau psihiatrii ca materia poseda proprietatile spiritului uman? Eu nu eram deloe in perieol de a cadea vietima materialismului, dar tatiHmeu, da; asta imi devenea tot mai cIar. Cineva ii ~optise eu siguranta eeva la ureche despre "sugestie", pentru ca el citea atunei, dupa cum am deseoperit la aeea vreme, eartea lui Bernheim asupra sugestiei, tradusa de Sigmund Freud.2 Era pentru mine eeva nou ~i important, caei pina atunci iI vazusem pe tata eitind doar romane sau eventual cite a deseriere de calatorie.

Toate cartile "inteligente" ~i interesante pareau a-i fi interzise.

Leetura nu-l faeea insa ferieit. Toanele sale depresive se Inmulteau ~i se intensificau, la fel ea ~i ipohondria lui. De un numar 1 Citat din loan 1,5: Si lumina lumineazii fn fntuneric $i fntunericul n'a cuprins-o (n. t.).

2 Die Suggestion und ihre Heilwirkung (Sugestia $i efectul ei terapeutic), Leipzig ~i Viena, 1888 (n. ed. germ.).

106

de ani deja, se viiitase de toate simptomele abdominale posibile, fara co. medicuI sa fi putut constata ceva precis. Acum se pIingea de senzatia de a avea "pietre in burta". Muit timp n-a fost Iuat de noi in serios, dar in ceIe din urma medicuI a C8.zutpe ginduri.

Era Ia sfirsituI verii Iui 1895.

In primavara imi incepusem studiile 10. Universitatea din Basel.

Singura perioada a vietii meIe in care ma pIictisisem - adica anii de ScoaIa - se incheiase Si acum mi se deschideau portile de aur spie universitas litterarum Si spre libertatea academica: voi afla adevaruI despre natura in aspecteIe sale principale, voi invata tot ce se putea sti des pre am, din punct de vedere anatomic Si fiziologic, si 10. acestea se va adauga cunoasterea starilor biologice de exceptie, si anume a boIilor. In plus, am putut intra intr-o asociatie purtind culori, Zofingia I, careia ii apartinuse si tata odinioara. Pe cInd eram inca "boboc" m-a insotit chiar intr-o excursie a asociatiei, intr-un sat viticol din Markgrafenland, si a tinut acoIo un discurs plin de haz, in care, spre incintarea mea, a iesit iar 10. iveal1i spiritul vesel 0.1 trecutuIui sau studentesc. In acelasi timp am recunoscut, fulgerator, ca propria lui viatii incetase definitiv 0 data cu terminarea studiilor si mi-au trecut prin minte versurile unui cintec studentesc: Privind fn jos, ei plecarii Spre-a filistinilor {ara. o jerum, jerum, jerum, o quae mutatio rerum!2 Aceste cuvinte m-au apasat greu pe suflet. Doar fusese Si el pe vremuri un student entuziast in primul sau semestru, asa cum eram eu acum; lumea se deschisese pentru el, asa cum mi se deschidea!li mie; comoriIe infinite ale !ltiintei fusesera etalate in fata Iui, co. Si in fata mea. Oare ce-l frinsese, ce-l inacrise !Ii inveninase? Nu gaseam nici un raspuns sau gaseam prea multe.

Discursul tinut de eI 10. un pahar de vin in acea seara de vara a fost parea ultima scaparare a unei amintiri vii dintr-o epoea in care el fusese ceea ce ar fi trebuit sa fie. Curind dupa aceea, starea lui se inrautati. Spre sfiqitul toamnei Iui 1895 cazu bolnav 10. pat !Ii inceta din viata 10. inceputul anuIui 1896.

Numele vine de la ora~elul Zofingen, in cantonul Aargau, unde a fost infiintata aceasta asociatie studenteasca (n. t.).

2 0, ce mutatie a lucrurilor!

(N. t.)

J

107

Dupa cursuri, ma intorsesem acasa in ziua aceea ~i ma interesasem cum se simte.

- Ah, e Ia fel ea de obicei. Este foarte sIabit, zise mama. EI ii ~opti eeva, ~i ea spuse, dindu-mi a intelege din priviri ca tata delira: Vrea sa ~tie daca ai trecut deja examenul de stat.

Mi-am dat seama ca era cazul sa mint: - Da, totul a deeurs bine.

A oftat u~urat ~i a inehis oehii. Ceva mai tirziu, m-am intors la el. Era singur. Mama mea avea treaba in camera de alaturi. Tata horcaia ~i am realizat ca intrase in agonie. Stateam linga patul Iui nemi~eat, ca tintuit sub efectul unei vraji. Nu mai vazusem niciodata un om murind. Deodata, a ineetat sa mai respire. Am ~teptat ~i am tot a~teptat suflarea urmatoare ... Dar ea nu a mai venit.

Atunci mi-am amintit de mama ~i m-am dus in camera veeina, unde am gasit-o ~ezind la fereastra ~i tricound.

- Moare, am zis.

S-a apropiat cu mine de pat ~i a vazut ca tata murise.

- Cit de repede s-a ispravit totul, mi-a spus, mirata parca.

Zilele urmatoare au fost apasatoare ~i pline de durere; putine amintiri de atunci mi-au ramas intiparite in minte. La un moment dat, mama vorbi pe vocea ei "cea de-a doua" eu mine sau cu aerul care ma inconjura: - Pentru tine a murit la timp.

Ceea ce-mi dildu senzatia ca trebuia sa insemne: Nu v-ati inteles ~i ar fi putut sa-ti devina un obstaeol.

Acest punct de vedere mi se paru a eorespunde cu personalitatea nr. 2 a mamei mele.

Aeest "pentru tine" ma lovi cumplit ~i am simtit di 0 bueata de trecut se incheiase in mod irevocabil. Pe de aWi parte, se trezi la viata in mine 0 bucata de barhiltie ~i de libertate. Dupa moartea tatei, m-am mutat in camera lui ~i i-am luat locul in cadml familiei. Trebuia, de exemplu, sa-i dau mamei saptaminal banii pentru menaj, fiindca ea nu ~tia cum sa gospodareasca ~i sa dramuiasc~, banii.

La aproximativ ~ase saptamini dupa ee a murit, tata mi-a aparut in vis. Deodata s-a aflat in fata mea ~i mi-a spus ca tocmai venise din eoneediu, ca se odihnise bine ~iacum se intoreea acasa.

M-am gindit ca avea sa-mi repro~eze ca ma instal as em in camera lui. Dar nici gind! Mi-a fast totu~i ru~ine ca imi imaginasem ca murise. Peste cueva zile, visul s-a repetat, de data asta tata se intorcea acasa insanato~it dupa boala, iar eu imi faceam din nou repro~uri ca putusem sa cred ca murise. M-am tot intrebat apoi: 108

"Ce iIlseamna aceasta intoarcere a tatei in vis? Cum de pare atit de ÂŤrealÂť?"

A fost 0 experienta de neuitat care m-a obligat sa meditez pentru prima oara la viata de dupa moarte.

o

data cu moartea tatalui meu s-au ridicat probleme serioase ~i grave in legatura cu continuarea studiilor me1e. 0 parte din rudele mateme era de parere ca ar fi trebuit sa-mi caut un loc de amploiat comercial la 0 casa de comert, pentru a ci~tiga cit mai curind ceva bani. Fratele mezin al mamei s-a oferit s-o ajute, intrudt mijloacele de care dispuneam nu erau nici pe departe suficiente pentru trai. M-a ajutat un unchi dinspre tata. La sfir~itul studiilor mele ii datoram trei mii de franci. Restul I-am cl~tigat lucrind ca asistent preparator ~i ocupindu-ma cu vinzarea unei colectii mici de antichitati, pe care am preluat-o de la 0 matu~a Mtrina ~i am, vindut-o in mod avantajos, bucata cu bucata, incasind un profit foarte binevenit.

N-a~ dori sa nu fi avut parte de aceasta perioada de saracie.

Omul invata atunci sa aprecieze lucrurile simple. Imi amintesc inca foarte bine ca am prim it odata cadou 0 cutiuta plina cu tigari de foi. M-am simtit imparate~te. Mi-au tinut un an intreg, cad mi-am acordat mie insumi permisiunea de a lua doar cite una in fiecare duminica.

Privind in urma pot sa spun: anii studentiei au fost ani frumo~i pentru mine. Totul era insufletit spiritualice~te ~i a fost ~i 0 epodi a prieteniilor. In cadrul asociatiei Zofingia am tinut mai multe discursuri pe teme teologice ~i psihologice. Purtam conversatii dintre cele mai animate ~i nici gind ca ele sa fi abordat numai subiecte medicale. Discutam in contradictoriu in legatura cu Schopenhauer ~i Kant. Aveam cuno~tinte despre diferitele stiluri ale lui Cicero ~i ne interesau teologia ~i filozofia. Se putea presupune la fiecare, ca sa zic ~a, 0 formatie clasica ~i 0 traditie intelectuala ingrijita ..

Printre prietenii mei cei mai apropiati se numara Albert Oeri1â&#x20AC;˘ Prietenia dintre noi.a durat pina la sfir~itul vietii lui (1950). Legatura dintre noi avea de fapt cu vreo douazeci de ani mai mult dedt noi in~ine, deoarece incepuse deja la sfir~itul anilor ~aizeci ai secolului trecut cu prietenia dintre tatii no~tri. Dar, spre deosebire de ei, ,pe care soarta i-a despartit treptat in anii de mai tirziu, pe I Personalitate marcanta care a jucat un rol important In via\a politica ~i cultural a a ora~ului Basel (11. t.).

109

Oeri ~i pe mine destinul nu numai ca ne-a tinut impreuna, dar ne-a unit pina in ultima c1ipa ~i prin legatura fidelitatii.

II cunoscusem pe Oeri ca membru al asocia(iei Zofingia. Era pe dt de plin de umor, pe atit de plin de suflet, de sensibilitate ~i un povestitor excelent. M-a impresionat ca era stranepotul lui Jacob Burckhardt, pe care noi, tinerii studenti ai Baselului, 11 veneram ca pe marele am ajuns deja legendar, dar care traise ~i activase in mijlocul nostru. Da, Oeri amintea pu\in de aspectul exterior aI acestui om rar, ~i anume prin unele trasaturi ale fe(ei, prin gesturile ~i mi~cariIe lui ~i prin felul sau de a vorbi. Am aflat cite ceva de la prietenul meu ~i despre Bachofen, pe care, ca ~i pe Burckhardt, il intilnisem uneori pe strada. Insa mai mult dedt aceste elemente exterioare m-au atras stilul sau meditativ, modul in care privea evenimentele istorice, matuntatea, surprinzatoare la virsta aceea, a judecatii sale politice ~i precizia lui adesea uluitoare in in(elegerea personalita\ilor contemporane, pe care spiritul ~i hazul sau Ie puteau schi\a intr-un chip inimitabil. Scepticismul lui descoperea vanitatea ~i nimicnicia chiar ~i sub faldurile cele mai stralucitoare ale draperiilor. eel de-al treilea in alian\a era Andreas Vischer, decedat din pac ate prematur, dupa ce a fost ani de zile conduditorul spitalului din Urfa, in Asia Mica. Obi~nuiam sa ne adunam eu toW ~i sa discutam la "Adler" din Weil ~i la "Hirzen" din Haltingen, la un pahar de Markgrafler, sub soarele striilucitor sau sub luna in permanenta transformare. Aceste conversa\ii au alcatuit punctul culminant ~i de neuitat al vietii mele studente~ti.

Intrudt profesia ~i locul de munca ~e separau, nu ne-am vazut prea mult in deceniul care a urmat. Dar dnd s-a apropiat de Oeri ~i de mine, care eram de-o virsta, ora solemna a miezului vie\ii, destinul ne-a adus din nou mai des impreuna. Clnd am implinit treizeci ~i cinci de ani, am racut amindoi, rara a biinui ce ne ~tepta de la via\ii, 0 calatorie memorabila eu vaporul, de fapt eu velierul meu, iar "marea" noastra a fost lacul Zurich. Eehipajul s-a compus din trei medici tineri, care luerau pe atunci la mine. ltinerarul nost~ a fost pina la Walenstadt ~i inapoi. Calatoria a durat patru zile. lnaintam, lmpin~i de un vint racoros, eu spinaeherul. Oeri adusese tradueerea lui VOEl din Odiseea ~i ne citea in timpul

I Johann Heinrich VoB (1751'-1826), scrii!or iluminist german. Partea cea mai valoroasa a operei sale - tiilmacirile din Homer, Hesiod, Aristofan, Virgiliu, Ovidiu ~i Hora~iu -. a mijlocit 0 buna cunoa~tere a culturii antice ~i a constituit 0 sursa de inspiratie a c1asicismului german (n. t.).

110

calatoriei din aventura lui Ulise pe insula lui Circe ~idin "Nekyia", coborirea in Hades. 0 stralucire se a~temuse peste lacul sdnteietor ~i peste malurile inviiluite in piela argintie.

De dupa vasul eel eu botul negru Cuvfntatoarea vajnica zeira Cu par de aur, Circe, ne trimise Un vfnt prielnic umj7ator de pfnze, Sor bun de drum. 1

Dar indiiratul imaginilor homerice scinteietoare se iveau, umpllndu-ma de nelini~te, ginduri legate de diHitoria mai mare peste pelagus mundi2 pe care urma sa ne-o rezerve viitorul. Oeri, care pina atunci tot ezitase, s-a casiitorit nu mult dupa aceea, iar mie mi-a daruit destinul, precum lui Ulise, 0 Nekyia, 0 coborire in intunecatul Hades.3 Au urmat anii de razboi, ~i iar I-am vazut doar rareori. Au amutit ~i marile discutii. Nu se mai vorbea de fapt dedt despre evenimentele din prim-planul actualitatii. Dar intre noi a inceput 0 conversatie interioara, a~a cum am putut ghici din diferite intrebiiri disparate pe care mi Ie punea. Era un prieten inteligent ~i ma cuno~tea in felul sau. Aceasta intelegere tacita sifidelitatea sa nestramutata au insemnat foarte mult pentru mine. In ultimul deceniu al vietii lui ne-am vazut din nou mai des, caci amindoi ~tiam ca umbrele deveneau tot mai lungi.

In legiitura cu problemele religioase am primit in timpul studentiei mele multe stimuliiri. Acasa mi se oferea prilejul extrem de binevenit de a ma intretine cu un teolog, vicarul raposatului meu tata. Nu se distingea numai prin apetitul sau fenomenal, care-l eelipsa pe al meu, ci ~i prin marea-i eruditie. De la el am invatat multe despre patristidi, istoria dogmelor, ~i mai ales am

I Homer, Odiseeo, Editura Univer~, Bucure~ti, 1979, trad. de George Mumu (n. t.).

2 Oceanullumii (n. t.).

3 "Nekyia", de la Vâ&#x201A;ŹXUc; (= cadavru) este titlul Cintului al Xl-lea al Odiseei. Cuvl'ntul desemneaza ofrand a adusa pentru invocarea din Hades a celor disparu\i. Nekyia este de aceea un termen adecvat pentru a indica 0 coborire In Impara~a mortilor, ca de exemplu In Divino Comedie sau In "Noaptea walpurgica c;"sica" din Faust. lung II folose~te aici In sens figurat ~i face a1uzie la "coborirea" sa In lurnea de imagini a incon~tientului, despre care va fi yorba In capitolul "Confruntarea cu incon~tientul" (A. J.).

III

aflat 0 grfunada de noutati In domeniul teologiei protestante. Teologia lui Ritschl era pe-atunci la ordinea zilei. Concepti a ei istorica ~i mai cu seama parabola trenului ma iritau. I ~i studentii la teologie, cu care discutam I'n cadrul asociatiei Zofingia, I'mi lasau impresia ca se multumeau toti cu ideea efectului istoric care pomise de la viata lui Cristos. Ideea nu mi se parea numai stupida, ci chiar total lipsita de viata. Nu puteam fi nici adeptul teoriei care-L pIasa pe Cristos I'n prim-plan, transforml'ndu-L In singura figura hotaritoare I'n drama dintre Dumnezeu ~i om. Era I'n contradiqie absoluta cu propria conceptie a lui Cristos ca Sfintul Duh, care-L procrease, II va I'nlocui printre oameni dupa moartea Lui. Sfintul Duh I'nsemna pentru mine 0 ilustrare adecvata a lui Dumnezeu, Cel de neconceput. Actiunile Sale nu erau numai de o natura sublima, ci ~i de 0 maniera stranie ~i chiar dubioasa, asemenea faptelor Iui Iehova, pe care-l identificam, I'n sensull'n care-mi fusese Infati~at In timpul instruirii mele I'n vederea confirmarii, I'n mod naiv cu imaginea cre~tina a Domnului. (Pe atunci nu eram con~tient nici de faptul ca adevaratul diavol se nascuse abia 0 data cu cre~tinismul.) "Domnul Isus" era pentru mine I'n mod nelndoielnic un om ~i tocmai de aceea I'ndoieinic, respectiv un simplu purtator de cuvl'nt al Sfintului Duh. Aceasta conceptie extrem de neortodoxa, care diferea cu 90, ba chiar cu pl'na Ia 180 de grade de cea teologica, se lovea, bineinteles, de cea mai adl'nca nel'ntelegere. Dezamagirea resimtita de mine din aceasta cauza ma duse treptat la un fel de dezinteres resemnat, ~i convingerea mea ca aici nu putea decide dedt experienta se I'ntan tot mai multo Puteam sa spun I'mpreuna cu Candide, pe care-l citeam atunci: Tout cela est bien dit - mais itfaut cultiver notre jardin2, prin care intelegeam ~tiinta naturii.

In decursuI primilor mei ani de studentie am facut descoperirea ca ~tiintele naturii dadeau I'ntr-adevar posibilitatea dobl'ndirii a infinit de multe cuno~tinte, dar fumizau numai 0 cunoa~tere foarte saracacioasa, iar aceasta in principal de 0 natura specializata. ~ti1 Albrecht Ritschl (1822-1889) folose~te parabola unui tren care este manevrat pe 1inia de triaj; locomotiva lmpinge din spate, ~i aceasta impulsionare se transmite lntregului tren: tot astfel s-ar perpetua prin veacuri imboldul dat de Cristos (A 1.).

2 Citat din Candide au L'Optimisme (1759), povestirea filozofica a lui Voltaire: "Foarte bine ai vorbit, dar plna una-alta trebuie sa ne lucram gractina" (Candid sau aptimismul, E.P.L.U., Bucure~ti, 1969, p. 157, trad. de AI. Philippide) - (n. t.).

112

am din lecturile mele filozofice ca la baza tuturor se afla realitatea psihieului. Fara suflet nu existau niei euno~tinte, nici eunoa~tere.

Nu se auzea insa absolut nimie despre suflet. El era, ee-i drept, presupus pretutindeni in mod tacit, dar ~i aeolo unde era pomenit, ca la C. G. Cams!, nu exista 0 eunoa~tere reala, ei doar 0 speculatie filozofici:i, iar aeeasta putea foarte bine sa aiba un sens sau altul. Nu prieepeam nimie din aeeasta observatie eiudata.

La sfir~itul eelui de-al doilea semestru am fikut insa 0 descoperire, menita sa aiba eonseeinte importante: am gas it in biblioteca unui istorie de arta, tatal unuia dintre prietenii mei de studentie, o cartieidi din anii saptezeci despre aparitii de spirite. Era 0 relatare a inceputurilor spiritismului, scrisa de un teolog. Dubiile mele initiale s-au risipit repede, caei n-am putut sa nu rem arc ca in prineipiu era vorba despre povestiri identice sau asemanatoare cu cele pe care Ie tot auzisem la tara inca din eopiEiria mea cea mai fragedi:L Materialul era rara indoiala autentic. Dar marea iutrebare daea aeeste pove~ti sint adevarate ~i din punet de vedere fizk raminea tot fara un raspuns sigur. Orieum, am putut sa constat c1ar ca in toate timpurile ~i in eele mai diferite Iocuri de pe pamint se relatau tot mereu acelea~i istorii. Aeest Iueru trebuia sa aiM un motiv. EI nu trebuia cautat in niei un caz in faptul ca peste tot cxistau acele~i premise religioase. Evident nu aceasta era situatia, deci trebuia sa fie ceva legat de comportamentul obiectiv al sufletului omenesc. Dar tocmai despre aceasta problema esentiala, ~i anume natura obiectiva a sufletului, nu se putea afla nimic in afara de ceea ce spuneau filozofii.

Oridt de stranii ~i de indoielnice mi s-ar fi parut, observatiile spiritistilor au constituit totusi pentru mine primele relatari ale unor fenomene psihice obiective. Nume ca Zoellner ~i Crookes m-au impresionat ~i am eitit, ca sa zie ~a, toata literatura asupra spiritismului care mi-a fost aeeesibiia atunci. Fire~te ea Ie-am vorbit des pre ea si eamarazilor mei care, spre marea mea surprindere, au reactionat fie in bataie de joe si manifestind neineredere, fie eu 0 respingere plina de teama. M-am mirat pe de 0 parte de siguranta ell care puteau afirma ca niste chestii ca fantomele ~i mi~carea mesei crau imposibile ~i prin urmare 0 in~clatorie, pe de alta parte, de atitudinea lor defensiva, care parea sa aiba un caraeter temator. Niei eu nu eram sigur de tot de veridieitatea 1 Carl Gustav Carns (1789-1869), pictor, fi!ozof german (n. t.).

medic, cercetator al ~tiin\elor naturii,

113

rI

i i

I

!

I

i I I

absoluta a povestirilor, insa in definitiv de ce sa nu existe stafii?

De unde ~tiam noi de fapt ca ceva era" imposibil" ? ~i - mai ales - ce putea sa insemne teama? Eu insumi consideram astfel de posibilitati extrem de interesante ~i de atragatoare. Imi infrumusetau considerabil existenta. Lumea ci~tiga in profunzime ~i i~i imbogati fundalul. Oare sa fi avut visele, de exemplu, de-a face ~i cu spiritele? Lucrarea Triiume eines Geistersehers (Visele unui vizionar) a lui Kant mi-a cazut in mina la momentul potrivit ~i curind I-am descoperit ~i pe Karl Duprel, care valorificase aceste idei din punct de vedere filozofic ~i psihologic. I-am dezgropat pe Eschenmayer, Passavant, Justinus Kerner ~i Garres ~i am citit ~apte volume de Swedenborg.

Nr. 2 al mamei mele era pe deplin de acord cu entuziasmul meu, dar ce1elalte persoane din anturajul meu erau descurajante.

Pina in acel moment ma ciocnisem doar de blocul de piatra al ideilor traditionale; acum m-am lovit insa de otelul prejudecatilor ~i al unei incapacitati reale de a admite posibilitatile neconventionale, ~i asta la prietenii mei cei mai apropiati. Interesul meu Ii se parea ~i mai suspect dedt preocuparile mele teologice! Aveam senzatia de a fi impins la marginea lumii. Ceea ce-mi provoca interesul eel mai arzator era pentru ceilalti praf ~i fum, ba chiar motiv de teama.

Teama fata de ce? Nu puteam gasi nici 0 explicatie. Ideea ca ar fi putut sa existe evenimente care depa~eau categoriile limitative ale timpului, spatiului ~i cauzalitatii doar nu era, la urma urmei, ceva nemaiauzit sau care facea sa se cutremure lumea? Existau chiar animale care presimteau furtunile ~i cutremurele, vise care indicau moartea anumitor persoane, ceasuri care se opreau in clipa mortii, pahare care se spargeau in momentul critic, tot felul de lucruri care erau de la sine intelese in universul meu de pina atunci. ~i iata, acum eranf aparent siT1gurul care auzise de astfel de lucruri! Imi puneam in chipul eel mai serios Intrebarea in ce fel de lume nimerisem de fapt. Evident, era lumea citadina, care nu ~tia nimic des pre cea de la tara, despre lumea real a a muntilor, a padurilor ~i riurilor, a animalelor ~i a gindurilor Domnului (cite~te: a plantelor ~i cristalelor). Explicatia mi s-a parut consolatoare ~i, in orice caz, mi-a amplificat mai intii stima fata de propria-mi persoana; caci m-am lamurit ca lumea urbana era limitata spiritual, in ciuda abundentei sale ~tiinte docte. Aceasta idee era periculoasa pentru mine, fiindca ma ducea la accese de superioritate, la 0 tendinta critica deplasata ~i la agresivitate, ceea 114

ce mi-a provoeat antipatii mentate. Aeestea din urma au reactivat, in conseeinta, vechile indoieli, sentimente de infenoritate ~i depresiuni - un eiclu pe care m-am deeis sa-l intremp cu ariee pret.

Nu mai voiam sa stau in afara lumii ~i sa dobindesc faima suspecta de a fi 0 "euriozitate".

Dupa primul examen de propedeutica am devenit asistent preparator la catedra de anatomie ~i in semestm! urmator prosectorul mi-a lasat chiar eonducerea cursului de histologie - bineinteles, spre marea mea satisfactie. Pe atunei ma ocupam in principal de teona evolutionista ~i de anatomia eomparata 9i m-am familianzat 9i eu teoria neovitalistiL eel mai puternie ma fascina punctul de vedere marfologic in sensul cel mai largo La polul opus se ana pentm mine fiziologia. Ma dezgusta profund din cauza vivisectiei, eare se praetiea doar in seopuri demonstrative. Nu ma puteam elibera deloe de sentimentul ca animalele eu singe eald erau inmdite eu noi ~i in niei un eaz ni~te simple automate eu ereier. In eonseeinta, trageam ehiulul pe cit posibil de la aeeste are de demonstratii. De9i imi dadeam seama ca trebuia sa se faea experimente pe astfel de animale, tot simteam di demonstratia unor asemenea experimente era barbara 9i respingatoare 9i mai cu seama inutila. Avearn suficienta fafltezie spre a-mi imagina, dupa simpla lor desenere, procesele demonstrate. Mila mea fata de animale nu data eventual de la ideile budiste ale filozofiei schopenhaueriene, c1 se sprijinea pe baza mai adinca a unei stari spirituale primitive, anurne a identitatii incon9tiente eu animalul. Aeeasta realitate psihologiea importanta mi-era insa pe-atunei total neeunoseuta. Repulsia mea fata de fiziologie era atit de puternica, incit examenul meu 1a aeeasta materie a ~i deeurs intr-un mod eorespunzator de prost. Orieum, am reu9it sa-l tree.

Urmatoarele semestre cliniee au fost arit de incareate, ca nu mi-a mai ramas aproape deloe timp pentru ineursiunile mele in domenii indepartate. Numai duminiea 11puteam studia pe Kant. eiteam eu zel 9i pe Eduard von Hartmann!. Nietzsche figura in programul meu de citva timp deja, dar ezitam sa incep sa-l citesc, nesimtindu-ma sufieient de bine pregatit. Se discuta mult despre Nietzsche pe vremea aceea, fiind de obicei respins, eel mai violent de catre studentii in filozofie " competenti' ,, de unde am 9i tras eoncluziile mde personale in 1egatura eu rezistentele ce domneau

II

! Filozof Unbe\\'ufllen

~i savant german (1842-1906), (Fi/ozafia

incon;;tiel11u/ui) -

115

autar allucdirii Phi/osophie

(n. t.).

des

r i

in sferele mai inalte. Autoritatea suprema era bineiilteles Jacob Burckhardt, de la care erau colportate diferite opinii critice referito are la Nietzsche. In plus, existau unii oameni care-l eunoscusera personal pe Nietzsche, fiind astfel in stare sa relateze despre el tot felul de curiozitati nu toemai simpatice. eei mai multi nu eitisera un rind seris de el ~i se legau de aceea de diferite elemente echivoce exterioare, de exemplu de aerele de gentleman pe care ~i Ie dadea, de maniera sa de a c1nta la pian, de exagerarile lui stilistice, adid de tot soiul de particularitati care trebuiau sa-l calee pe nervi pe omul din Basel din acea epod. Fire~te, aceste elemente nu mi-au servit ca pretext spre a amina lectura lui Nietzsche - dimpotriva, ar fi constituit pentru mine stimulentul eel mai puternic -, ci simteam 0 teama ascunsa ca a~ putea sa-i seman, eel pUtin in ce prive~te "secretul" care-l izola in mediul sau. 0 fi avut - cine ~tie? - trairi launtrice, idei despre care ar fi vrut, din nefericire, sa vorbeasca ~i care nu fusesera intelese de nimeni.

Era evident un excentric sau, in arice caz, trecea drept unul, drept un lusus naturae1, ceea ce eu nu-mi doream sa fiu pentru nimic in lume. Ma tern earn de posibila descoperire ca eram ~i eu, asemenea Iui Nietzsche, ,,0 aparitie ciudata". Bineinteles - si parva componere magnis licet2 - el fusese profesor universitar, scrisese carti, atinsese deci inaltimi fabuloase; provenea ~i el dintr-o familie de teologi, dar din Germania cea mare ~i vasta, care se intindea pina la mare, in timp ce eu nu eram dedt elvetian ~i ma trageam dintr-o familie modesta de preot dintr-un satuc de graIl!!a.

Nietzsche vorbea 0 germana literara cizelata, \>tialatina .;;igreaca, poate ~i franceza, italiana .;;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Basel. El, in posesia tuturor acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam asemana cu el.

In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc.

Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Considerarii intempestive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind dupa aceea am citit A.Iso sprach Zarathustra (A.,sagrait-a Zarathustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Goethe, 0 traire dintre cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita, 1 2

Joe al naturii (n. t.).

Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari (n. t.).

116

similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc; iar Zarathustra era - nu aveam nici un dubiu - morbid. Era ~i nr. 2 bolnavicios? Aceasta posibilitate m-a cufundat intr-o spaima pe care mult timp n-am vrut sa mi-o marturisesc; ea ma tinea totu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind prezenta in momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asupra propriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abia mai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ce eu fl cuno~team inca din prima tinerete. Nietzsche vorbise naiv ~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumit, de neexprimat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa, era atit de genial, indt venise de tinar la Basel ca profesor universitar1, neintuind nimie din eeea ce urma sa-l a~tepte. Or, toemai datorita genialitatii sale ar fi trebuit sa-~i dea seama la timp ca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintelegerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:isase liber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des pre astfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperi oameni care-i puteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnarea tuturor valorilor"2. Nu gasi insa dedt filistini instruiti ~i, ca intr-o situatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturor celorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zUin universul celor misterioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze, uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abundente, entuziasmul imnie, care incerca in van sa se faca perceput de catre aceasta lume ce se dediease unei acumuIari incoerente de cuno~tinte. Iar el - acest dansator pe sirma - cazu pina la urma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lume - dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un posedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numai cu maxima prudenta. Printre prietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doar doi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homosexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doilea a 1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci de ani - 1a propunerea profesoru1ui sau din anii studen\iei, Friedrich Wilhelm Ritschi - ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea din Basel. In anul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va \ine aid pre1egeri timp de zece ani (n. t.).

2 V. Der Wiile rur /vlacht. \iersuch einer Umwertung aller Werte (Vaillfa de putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) - (n. t.).

117

decazut - un geniu nei'nteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenul Zarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni.

Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchis una, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp indelungat. Mi s-a inumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre vacile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i capastru; intrebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns: "Baiete, despre astfel de lucruri nu se vorbe~te."

Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~ti despre lucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce jignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eeva ce lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numai scriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua - sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit - se poate comunica doar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentru multa vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care ~tie ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a ceva mai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte, care de altfel imi lipseau cu desavirsire. Nu detineam nimie CODcret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empirism. Le-o luam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu era accesibil experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se raspunda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindva trecusem prin valea diamantelor, nu puteam convinge pe nimeni - 1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pe mine insumi - ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem erau altceva decit pietris obi~nuit.

Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios la cariera mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuia sa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia sau medicina intema. Inclinam in directia primeia dintre ele datorita pregatirii mele deosebite in anatomie Si preferintei me Ie pentru anatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chirurgia ca meserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-era ingrozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru a putea studia. S,tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll de curind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 cariera de medic la vreun spital cantonal oarecare, unde se putea spera, mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angajarea la 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau 118

de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea mea indqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atitea ori, nu cutezam sa ma gindesc la 0 imprejurare norocoasa ~i ma multumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic macar la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda de vrednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea.

In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa ma influenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in camera mea de lucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intredeschisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, in care se afla masa rotunda din lemn de nuc la care mincam.

Provenea din zestrea bunicii me Ie pateme ~i avea pe-atunci 0 vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastra, la 0 distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala, iar slujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 impu~ci:itura de pistol. Am sarit in picioare ~i am alergat in camera vecina, de unde auzisem explozia. Mama inlemnise in fotoliu, iar lucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolborosit, privind spre masa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... " Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina dincolo de mijloc ~i nu intr-un loc incleiat, ci in pI in lemn solid. Am ramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masiv de nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zi de vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nuita la noi ?

Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscata de iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii?

M-am gmdit ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mama dadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da, asta inseamna ceva. " Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul ca n-am putut spune nimic.

Vreo doua saptamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~ase acasa ~i am gasit pe toata lumea, adica pe mama, pe sora mea de paisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie maxima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catura asurzitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, ci zgomotul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea, datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot, fara a gasi '[nsa vreo crapatura.

Imediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla in jurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului 119

if.-~-~---------

f,~-

~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati.

Mlnerul zacea lntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In fiecare dintre celelalte trei colturi era dte 0 bucata din lama. Cutitul fusese lntrebuintat dnd se servise cafeaua de ora patru, apoi pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bufet.

In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile crapaturilor ~i a clatinat din cap.

- Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic.

Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de exemplu, virindu-l in deschizatura sertarului ~i rupindu-l apoi bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calitate.Sau, eventual, i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.!

Mama ~i cu sora mea se aflasera in camera dnd Ie speriase pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu gas earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai mult cu cit trebuia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i cum crapa masa ~i se rupea cutitul? Ipoteza hazardului mi se parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilitati erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi?

Citeva saptamini mai tirziu am aflat de la diferite rude de-ale mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism ~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di ar fi fost In legatura cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara, sa tin ~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane interesate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete asemanatoare ciocanitului in pereti ~i in masa. Era problematic ca astfel de mi9cari ale mesei sa fie independente de mediu.

Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia 1

Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.).

120

manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat atentia catre continutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de doctoratI rezultatele acestorobservatii. Dupa ce am efectuat experimentele aproximativ doi ani la rind, s-a instalat 0 anumita lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele - spre marele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere un nr. 2, cum patrunde intr-o con~tiinta de copil ~i cum 0 integreaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fiinta maturizata inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tuberculoza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani ~i am fost profund impresionat de independenta ~i maturitatea personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegrase fanma ell farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din aceasta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn.

Asta a fost deci in mare experienta importanta care a zdruncinat filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilitatea de a ajunge la un punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre sufletul omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A trebuit sa las din nOli deoparte, nerezolvat, ceva ce merita sa i se acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlrziu a luat na~tere de aici teza mea de doctoral.

La 'clinica medical2i, Friedrich von MUller 11 inlocuise pe batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un spirit pe placul meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i fonnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 jumatate de solutie. $i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine, caci mal tirziu, spre incheierea studlilor mele, mi-a propus sa-l insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnemat. Oferta lui era dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probabil di s-ar ~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea medicala viitoare.

Ii

1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene (Despre psihoiugla "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges. Werke I, 1966 (n. ed. germ.).

121

r- -~ -I I ,

De,i audiu,em ,""un

p,ihiatti,e ,i participesem la leqii cli-

nice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~i daca imi aminteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui meu experienta lui in spitalul de boli mintale ~i in special cea legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In perioada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat manualul de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un psihiatru despre materia lui." Cursu rile ~i orele la c1inica nu ma impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura.

Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat clinic, ci doar de plictiseala ~i saturatie.

Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea medicala de atunci psihiatria nu se bucura de un prestigiu deosebit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre ea ~i nu exista 0 psihologie care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi inc1us ~i particularitatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum directorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i stabiliment, tot ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara din ora~, ca 0 veche leprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea sa priveasca mtr-acolo. Medicii stiau aproape la fel de pu!in ca ~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentele. Boala mintala era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra cadea si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma sa aflu curind ~i din proprie experien!a.

Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se datoreaza pesemne specificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvoltarii sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau mai putin subiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea psihozele "boli ale persoanei". lnima mea incepu deodata sa bata cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu putea exista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau

(11.

1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890 ed. germ.).

122

uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul empiric comun al faptelor biologice ~i spirituale pe care il cautasem pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici era in sfir~it locul unde coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate.

Reaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la Krafft-Ebing des pre "caracteristica subiectiva" a manualului de psihiatrie. Deci - am cugetat - manualul este partial ~i confesiunea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~tintele sale prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indaratul obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu totalitatea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem niciodata de la profesorii mei din c1inica. De~i cartea in discutie nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta asupra problemei psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa.

Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia de instrainare ~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte - nici macar mie insumi - ca m-ar putea interesa aceasta lume aparte, obscura.

Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ocati ~i considerau ca nu-s zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihiatric ~ansa unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un domeniu pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a de atragator ~i de demn de invidiat.

Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum lateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa ~tiam - ~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere - ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat irevocabil, intr-un mare toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul increzator ~i euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat ca pe un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma pe primulloc, In mod caracteristic, dupa cum se intimpla in mai toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un preparat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri 1

Rama~ite

(Il. t.).

123

-----

numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile de am intuit chiar intrebarile care mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit unele obstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~i cintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, am cazut apoi in cursa intr-un mod grotesc tocmai acolo un de ma simteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecut examenul de stat cu punctajul maxim.

Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine.

Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de banaEi pentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti necontenit, unilateral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqiona la tot cu un zimbet enigmatic, care amintea de eel al figurilor de pe unele frontoane din Egina. A yea deopotriva un aer de superioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodata nu se adapta ca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singurul lucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresia unui ambitios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes pentru nimic altceva in afara datelor, faptelor s,icunos,tintelor medicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit de schizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomen caracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte a fost consacrata psihologiei dementei precoce - dementia praecox - (schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane" cu ajutorul premiselor propriei mele personalitati: Psihiatria in sensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihicul desemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei "bolnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva a celui care 0 trateaza. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~i halucinatiile nu erau doar simptome specifice bolilor mintale, ci aveau si un sens omenesc.

In s'eara de dupa ultimul examen, mi-am permis luxul de mult rivnit de a merge 0 data - pentru prima data in viata mea - la teatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi ingaduise 0 asemenea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urma vrnzarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posibilitatea sa ma due la opera, ci 5,i sa fae 0 cillatorie la MUnchen 5,iStuttgart.

Bizet m-a fmbatat 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !ara de sfir~it, iar dnd, in ziua urmatoare, trenul m-a purtat dincolo de gran ita lntr-o lume mai larga, am fast lnsotit de melodiile din Carmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata mea

soor (muguet). La celelalte discipline

124

alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet, a creat in mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i Insemnatate Ie puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-au transpus 1ntr-o stare de spirit primavaratidi, nuptiaHi, de~i in exterior a fast 0 saptamlna tulbure - cea dintre 1 si 9 deeembrie 1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea, doamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a bunicului meu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doamna batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un temperament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medic psihiatru. Mi se parea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i de amintiri ce nu pot fi in3.bu~ite - ultima adiere a unui treeut pe cale de disparitie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitiva de nostalgia copilariei mele.

La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic la spitalul Burgholzli din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalez in aces! ora~, caei In decursul anilor Basel Jmi devenise prea strimt Pentru locuitorii din Basel nu exista dedt orru:;ulJar: numai in Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Birs! incepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~i erau eonvinsi cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. imposibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeauna drept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profesorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co. sa zic a~a, dintr-un anumit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifestam rezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa ma las inlantuit.

Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se parea de nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume care era demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greu pe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am resimtit foarte putemic aeeasta diferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se face prin spirit, ci prin cornert. Dar aid, aerul era libel', ceea ce am ~i apreeiat in mod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeurilor trecute, chiar dad se depllngea absenta fundalului cultural bogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, ell toate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost odata. Imi amintesc inca de zilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhardt, dnd In ] Mic afluent al Rinului, curg'1nd la panile Baselului

(11.

t.).

125

I~

,I

spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii canonicilor, iar batrlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn.

Mamei Ii veni foarte greu ca paraseam Baselul. Dar eu ~tiam .d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a suportat-o cu curaj.

Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin dedt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata unei "fete batrlne" ~i, lntr-adevar, nu s-a maritat niciodata. A dezvoltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitudinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A trebuit sa se supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a supravietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i orlnduise In prealabil toate treburile plna la eel mai mic detaliu.

In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea era ve:;;nic calma, de~i foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica sora, cu chiva ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l Cu munca la Burgholzli lncepu viata mea lntr-o realitate nedivizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), datorie ~i raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de legamlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain ~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau doar suprafete care nu acopereau nimic, doar inceputuri tara continuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restringeau In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt probleme, orizonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al rutinei. Timp de 0 jumatate de an m-am lnehis liltre ziduri1e acestei mlnastiri, pentru a ma obi~nui ell viata ~i spiritu1 unui spital 1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna In anul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon, iar apoi, pina la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs in 1923, a trait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIasura fn eereul mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, prietenoasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei launtricii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referitor la propriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinita in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.).

126

de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei de volume din Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputurile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. V oiam sa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la priveli~tea propriei sale distrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata a acelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanatos la vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeau impresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmit de aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit de instructiva asupra conditiilor preliminare ereditare ale colegilor mei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea personala, ei ~i pentru intelegerea reactiei psihiatriee.

Nu ered ca are fost sa mentionez ca toata coneentrarea mea ~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe colegii mei. Ei n-aveau cum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi doream sa-i eunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic, ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei normalitati, intrucit imi of ere au in general posibilitatea dorita eu ardo are de a atinge 0 eunoa~tefe mai adinca a psihieului. in aceste eonditii a ineeput eih>1eramea psihiatrica - experimentul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva.

N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit de mult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destin intr-un mod eu adevarat obiectiv. A~ co mite cunoseuta gre~eaIa autobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit sa fie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omul este un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada mai degraba judecatii altora - for better or worse.

4 Activitate psihiatrica

Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihiatrica din Ziirich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul interesului ~i al eereetarii mele statea intrebarea arzatoare: ee se petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multumindu-se eu diagnostice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de statistiei. Pomind de la a~a-zisu1 punet de vedere clinic predominant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mintal ca om, ea individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". marcat eu un diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte rezo]vat. Psihologia bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol.

In aceasta situatie, Freud a devenit peDtru mine esential, si anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor individua1e. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica, desi el insu~i nu era psihiatru, ci nevrolog.

Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat profund la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care fusese intemata eu eticheta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea.

S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza, teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: schizofrenie sau, cum se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negativ Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram inca om tinar, ineepator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen12S

zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune 6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodele mele personale. Ma ocupam pe vremea aceea cu studii diagnostice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut cu ea experimentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~it astfel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nu se clarificasera prin anamneza curenta. Am dipatat informariile, ca sa zic a~a, direct de la incon~tient, ~i din ele a rezultat 0 poveste sumbra ~i tragidi.

Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiul unui mare industria~, care stimea interesul tuturor fetelor dimprejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 place ~i ca are ~anse la el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~a ca ea se marita cu aItul.

Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi prieten. Evocara fmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cind v-ati casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra" (adid. fiul marelui industria~). Acesta fu momentul! In acea clip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse la catas trafa : Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i pe urma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in care alimentarea cu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apa pura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentru baie ~i spalat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele, dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii 'dadu chiar sa bea un pahar cu apa nepurificata. Facu asta, bineinreles, in mod incon~tient sau doar semicon~tient; dici deja incepea sa fie marcata de depresiunea incipienta.

Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie, fetira se imbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatul nu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~i femeia fu intemata in spital.

Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 criminaJa, precum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-a fost limpede di aici exista un motiv suficient pentru depresiunea ei. Era, in esenra, un caz de tulburare psihogena.

Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atunci i se administrasera narcotice din cauza insomniilor'~i, fiind suspectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere.

In rest, nu se facuse nimic. Sanatatea ei fizica era bun~i.

129

M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschis sau nu? Sa Intreprind marea Incercare? Insemna pentru mine 0 problema grea de con~tiinta, un neasemuit conflict al datoriei. Insa trebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad daca mi-a~ fi intrebat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele lui Dumnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-o dedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectul putea fi insa ~i contrar. De altfe!, in psihologie nu exista mai nieiodata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-un fel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu cant de factorii incon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-I asumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe mine dupa ea!

M-am hotarit totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de pornire mi-era foarte nesigur. I-am spus tot ce descoperisem prin experimentul asociativ. Va puteti imagina cit de greu mi-a venit. Nu e lucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~i a fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~i sa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu a putut fi externata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-un spital de boli mintale.

M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata de colegii mei: ma temeam ca ar discuta despre caz ~i ca ar putea ridica anumite probleme legale. E adevarat ca nu se putea proba nimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi putut avea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositor sa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pedepsise suficient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara pe umeri. Era crucea ei ~i trebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse deja o data cu depresiunea ~i intemarea in spital, iar pierderea copilului constituia pentru ea 0 imensa durere.

In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nu a fost relatata ~i pe care de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine, terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii personale. Ea reprezinta secretul pacientului, secretul care I-a faeut sa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratamentullui.

Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuie sa puna intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numai simptomul sau. In m~oritatea cazurilor, explorarea materialului con~tient nu ajunge. In anumite imprejurari, experimentul asociativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i interpretarea viselor sau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul.

130

In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihiatrie 10. Universitatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit medie-~ef 10. clinica psihiatricii universitara. Am oeupat acest post timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt 10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decursul anilor, clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai tineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea profesoralii pinain anulI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles, fundamentele psihanalizei freudiene, precum ~i psihologia primitivilor. Acestea erau materiile principale. In primele semestre ma Ocupam 10. cursuri mai ales de hipnoza, co. ~i de Janet ~i Flournoy].

Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan . .$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea personala a pacientilor pe care ii prezentam studentilor. Mai am inca bine in minte unul dintre cazuri: A venit odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci ~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii.

Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei. A ineeput sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii intreaga istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteristice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hipnotizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii ~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii!

M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i povestea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu.

Atunei am presupus ca ar fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost carn neplikuta. Erau prezenti douazeci de studenti, carora doream sa Ie fac demonstratia unei hipnoze!

Cind am vrut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it.

M-am alarmat si mi-a venit ideea ca s-ar putea sa am pma 10. urma de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa 1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experimentalefn Fran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920), psihoiog e]vetian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.).

131

fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd ~i-a revenit, femeia era ametita ~i confuz3.. Am fncercat s-o linistesc: - Eu slnt doctorul si totul este in ordine.

La care a izbucnit, strigfnd: - Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble.

Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus studentilor: - Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza.

N-aveam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase.

A fost una dintre experientele care m-au detenninat sa renunt la hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeia se facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeola. Am rugat-o sa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eel mult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa di a trebuit, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vindedirii ei.

La primul curs din semestrul de vara al anului urmator aparu din nou. De asta data se pllngea de dureri violente de spate, care survenisera abia de curlnd. I\lu consideram exclus eel ele sa alba un oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111 ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie ~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat ceva anume la un moment dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 explicatie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaseril Intr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oehi ammwl din ziar al e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1-am priceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l'\.ill hipnotizat-o din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa, dupa care n-a mai avut dureri.

Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viata ei. Am constatat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat in clinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numele celui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima ei casatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aiba un baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionata cInd el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eram un medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea, dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, se rasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. sa zicem 3.so.,co. fiu ~i-si anunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa.

132

Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de magician ~i, cum povestea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti particulari. Practica mea psihoterapeutica incepu cu faptul ca 0 mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare putere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva.

Asta a fost prima mea experienta terapeutidl reala, a~ putea spune: prima mea analiza. Imi amintesc distinct de discutia mea ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recunoscatoare 0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru destinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase.

La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul meu particular, dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi prin . intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vindecare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine.

Imi placea la fel de putin sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa fadi pacientul. Eram mult mai interesat sa afJu chiar de la pacient in ce directie se va dezvolta In mod natural. In acest scop aveam nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari ale incon~tientului.

d

In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopatologie experimentaEi 10.clinica psihiatrica. Aveam acolo un numar de elevi eu care cercetam reactiile psihice (adica asociatiile).

Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Binswanger si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ in re1atie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea Zur psychologischen Tatbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile lor au aparut in reviste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociatiilor2 Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark University, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile me1e. Concomitent ~i independent de mine a fast invitat Freud.

Ni s-a acordat amindurora titlul de Doctor of Laws honoris causa.

I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, In Ges. Wake !, 1966 (n. ed. gern.).

2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodei asociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiicat iucdirile sale care abordeaza acest subiect (n. t.) ..

133

Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic am devenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~i pacienti de acoio. Imi amintesc inca bine de unul dintrc primele cazuri: Un coleg american imi trimisese un bolnav. Diagnosticul suna: "neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din prudenta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresa la Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea di incercarea mea de a-I trata nu avea sa duca la nimic. Bolnavul intra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, am vazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a carei origine psihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experimerrtul asociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea de pe umla unui complex matem formidabil. Provenea dintr-o familie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpatidi si era, s-ar putea spune, lipsit de griji - in aparenta. Doar ca bea prea mult, intr-o irrcercare disperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare.

Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale.

Mama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, neobi~nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc'~re. De fapt, ar fi trebuit sa renunte deja de mult la subordonarea apasatoare fata de mama sa, dar nu se putea decide sa-~i sacrifice pozitia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei ii datora situatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia sa accepte 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele, respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasa din cuibul dildut, ci se Eisa ademenit de bunastare si confort, impotriva propriului instinct.

Dupa un tratament scurt, a renuntat la bautura si s-a considerat vindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nou in aceeasi stare daca va intoarceti l~ vechea dumneavoastra situatie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus.

De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceput sa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-al ei in Elvetia, pentru 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, dar posedata de un formidabil demon al puterii. Am vazut cui ar fi trebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara spre a-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplu nu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0 lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa un certificat, atestind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea 134

indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Trebuia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare ~i e firese ca fiul s-a infuriat pe mine.

Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina asupra mea, spre binele pacientului, asumindu-mi riseul.

Cum evolua aeesta in continuare? Fiind acum separat de mama, i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stralueita - in eiuda sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem.

Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i invinsese alcoolismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai mare sueces.

Ani de zile am avut eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza ca intocmisem certificatul pe aseuns. Stiam insa exact ca numai un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~i nevraza.

Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era relevant, zicea ea, deoarece nu avea de gind sa ma consulte dedt a singura data. Apartinea evident paturilor inalte ale societatii.

Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi cornu nice era 0 marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din gelozie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se marite eu sotul aceleia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum.

Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel de serupule morale. ~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar el muri foarte curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stranii: fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama ei, de indata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la o distanta tot mai mare de ea, pina ce disparu din anturajul mamei ei care pierdu oriee contact cu ea.

Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIarie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea, se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele din urma trebui sa renunte la calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Avea un dine lup deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimplarea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu 135

~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuia sa se spovedeasca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a, dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crima i~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eondamnat deja singur. Daca eineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsa judiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in plan moral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge, dupa cum 0 arata cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la lumina zilei. Uneori i~i lasa impresia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o".

Prin aceasta crima femeia le-a devenit straina chiar ~i animaleIor ~i s-a cufundat intr-o singuratate insuportabila. Pentru a seapa de izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confident care sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poata accepta marturisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o oarecare ~asura, 0 legatura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insa un duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi suspectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep~iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuse ca oamenii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acest verdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda.

N-am aflat niciodata cine era; nici nu am vreo dovada ca povestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa ma Intreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci povestea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o sinucidere? Nu-mi inchipui cum ar fi putut sa tdiasca mai departe in acea singuratate extrema.

Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecare orientare, dar ele nu-l ajuta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiv este problema "pove~tii" pacientuIui; caci ea dezvaluie fundalul uman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe terapia medicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz: Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, in virsta de ~aptezeci ~i cinci de ani, bolnava la pat de patruzeci de ani. Venise la spital cu aproape cincizeei de ani in unna, dar nimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i murisera intre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie de treizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Batrina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sau semiliehida. Minca doar cu degetele, introducindu-~i cu ele intr-un fel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pentru 0 cana 136

en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diri ciudate, ritmice, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nu Ie lDtelegearn. EraI~l prafund impresionat de gradul distrugerii pe eare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIicatie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 forma catatonica1 de dementa pl'ecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rna Himurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i originea mi~ciirilor ei ciudate.

Impresia H\sata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqia nlea la psihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut senzalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi.

J\1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Seful meu Si eolegii care afiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumerit prin intuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cunoa;;terea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav, iar despre aceasta Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-o meserie in care nu ma orientam deIoe! IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfIna eu mi~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0 fi a~a? Care 0 fi expliea\ia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e1'11 ;;i m-am imeresat dadl pacienta 1'usese dintotdeauna astfel. "Do., A'~ ~ ". nrn raspuDse, oar sera Cllnalntea n1ea A¡1m! povestea ca~ pe vremUflâ&#x20AC;˘ bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studiat inca 0 data veehea poveste; aeolo scria despre eo. ca avea ni~te gesturi de parca ar fi facut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi ;;i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (La cizmarii de 10.sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacienta mmi curlud ~;ifratele ei mai mare veni pentru Inmoffi1lntare. "De ce s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a povest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoare ell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~drile de C1Z11',o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura la rlloarte, ::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparute sub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992: Catatol!;'e - ,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea sau ini~i8ti\!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~i stereotip a li1iscirilcr CEtSi pfin 5c8.derea sau dispari\ia cficieatei ~iadecvarii acest:cr3

l" ]h -

(n, t,),

137

Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice ale a~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toata atentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza.

Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sa mi se clarifice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilor fixe absurde. Datorita acestui caz am Inteles pentru prima oara limba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens.

Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! In anul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe acest subiect.

Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din ulitele inguste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un mediu saracacios ~i in conditii mizere. Sora ei era prostituata, iar tatal, betiv. Ea se imbolnavi la treizeci Si noua de ani, prezentind o forma paranoida de dementa precoce, cu megalomanie caracteristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci de ani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului ei o idee despre procesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Era unul dintre obiectele clasice de demonstratie ale clinicii. Babette era complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelege absolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incercarea de a prieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Eu slnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se explice, spunea intotdeauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2 Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce - dupa cum am descoperit ulterior - voia sa semnifice: "Sint la fel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sint dublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blat din malai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce", "Neapole Si cu mine trebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" indicau cresteri ale valorii proprii, deci compensari ale unui complex de inferioritate.

Ocupindu-ma de Babette Si de alte cazuri analoage, m-am convins cii multe din manifestarile pe care noi Ie considerasem 1 Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{ei precoce), Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena, 1908, In Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.).

2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" - este primul vers al celebrei poezii a lui Heinrich Heine des pre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.).

138

pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum pareau. Am aflat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te ascunsa in planul din fund 0 "persoana", care trebuie desemnata drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd eo. poate - de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1viselor - sa formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar posibil, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in prim-plan, faclndu-l pe pacient sa para aproape normal.

Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care persoana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si eu pacien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup, iar 0 voce In mijlocul toracelui era "vocea Domnului". "Pe eo. trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de propriu-mi curaj. De regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i cu ajutoml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea spuse: "Sa te asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche, citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol pe care 5a-1 citeasca. Data urmatoare trebuia s-o ascult din el. Am procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile.

La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva timp m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia pacientei era tinuta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se prabusea si mai adinc in visul dezintegrant 0.1incon~tientului. Rezultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani vocile care inainte erau raspindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jumatatea stinga a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Intensitatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10. fel co. pina atunci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin "vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi imaginasem niciodata ca lectura noastra din Biblie ar putea avea un efect terapeutic.

Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In spatele lor se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta.

E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit pentru prima data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie generalii a personalit3.tii, ca ~i aici se regasesc vechile conflicte ale omenirii. ,?i in mintea pacientilor care creeaza impresia ca ar fi 139

obtuzi s,i apatici sau cretinizati

se petree lucruri mai multe

~imai

pEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind, nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, ei Intllnim temelio. propriei noastre no.turi. Aceasta descoperire a reprezentat pentrn mine la vremea ei un putemic eveniment emotIOnaL Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scurga pina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei.

Nu se punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele pacien~iIor ~i de ce un padent avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedt celiUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti, altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al treilea ca politia e pe urmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In serios, ci se vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mi se pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compiet uitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10.inceputul secoluIui prin metoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti'. abia in ziua de azi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces la acceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie.

Cil limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foarte multi! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem de precaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri idei himerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementa precoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratata ell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie.

Cind ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentat cazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee ati descoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Dar cum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeia asta fenomenal de urita?"

Probabil ca I-am privit destu1 de uimit, acest gind netredndu-mi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un anumit sens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atlt de frumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei, faptura omeneasca

dlsarea

~iIa ea

dintr-un nor de nonsens

grotesc.

~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic: cael era deja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazun la care aeeastil rnaniera de a te apleca pEn de grijii asupra bolnavului

a avut un efect terapeutic

durabil.

Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai distrugerea tragica~ rareori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care 140

nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum am constatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente catatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie cultiYata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fratele ei Si yiolatii de niste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in ce mai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatie afectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Si pe care incerca sa-limblinzeasca.

Deyeni tot mai ciudata, iar la saptesprezece ani ajunse la balamuc, unde ramase internata un an si jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si intrase intr-o faza de mutenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla intr-o stare tipic catatonica.

In decursul multor saptamini am izbutit, incetul cu incetul, s-o fac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-a poyestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceput yazuse doar barbati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 dusesera intr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciici pe muntii selenari inalti locuia un yampir, care riipea Si omora femei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distrugerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii feminine a populatiei.

Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitorii selenari Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pregatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fusese construit in acest scop. Dupa un Sir intreg de nopti, I-a yazut in sfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemenea unei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosit la sacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii, s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi.

Obrazul Si intreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-a putut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-o curiozitatea sa descopere cum arata. S-a apropiat de el, cu mina pe cutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fata ei a rasarit un biirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizind-o cu o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit, indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o de jos Si a zburat cu ea.

Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou fara inhibitii, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-as fi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im-

141

posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa, luna, in schimb, do., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva mai tirziu a avut 0 recidiva: a recazut in catatonie. 0 perioada de timp a suferit de dementa furioasa.

Clnd a fost externata dupa doua luni, se putea vorbi din nou cu eo. ~i treptat ~i-a dat seama ca viata pe pamint era inevitabila.

A luptat insa eu disperare impotriva acestei inevitabilitati ~i a consecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la spital. Am vizitat-o 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va folosese 10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbele mele in tikere ~i complet indiferenta. De asta data a fost extemata mai repede ~i s-a supus eu resemnare destinului ei.

A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Acol0 luera un medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod cam imprudent de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Spre norocullui, a scapat doar cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci un revolver! :?i inainte purtase 10. ea un revolver iDcarcat. In ultima ~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l adusese. La intrebarea mea mirata, raspunsese: "V -a~ fi i'mpu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !"

Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse in locul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui in Est eel or doua razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodata o recidiviL Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prin incestul suferit co.fata tlnara, se simtea i'njosita In ochii oamenilor, elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpusa, sa zicem, intr-un imperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 prerogativa a regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lume - se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapaminteana ~i pierdu contactul cu oamenii. Se scufunda in departari cosmice, in spatiul celest, unde se intilni Cll demanul inaripat.

Transfera fiiptura lui In timpul tratamentului, conform regulei, asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca oricine care ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana normaEi. Prin povestirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoarea mea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa se into area 10. viata ~i chiar sa se disatoreasca.

Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eu alti ochi, caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimentele importante ale trairii lor interioare.

142

Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau anaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz la caz. Daca un medic imi spune ca "urmare~te" strict 0 "metoda" sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efectul terapeutic.

Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre rezistenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrul incearca sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare ar trebui sa creasdi in mod firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sint atit de diferite precum indivizii umani. Eu 11 tratez pe fiecare bolnav pe cit de individual posibil, caci solutia problemei este intotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot stabili numai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci valabil, dnd poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nu intra in discutie poate fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta.

Bineinteles ca un medic trebuie sa cunoasca pretinsele "metode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anumita cale de rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i, Astazi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. In analizele mele ele nu joaca nici un 1'01. In mod foarte intentionat eu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decit intelegerea individuala. Este nevoie pentru fiecare pacient de un alt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o analiza in limbaj adlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian.

Punctul decisiv este di eu, ca om, stau fata in fata cu un aIt om. Analiza este un dialog care necesita doi parteneri. Analistul ~i pacientul stau unulin fata celuilalt - ochi in ochi. Medicul are ceva de spus, dar ~i pacientul are.

Cum in psihoterapie esentialul nu este sa se "aplice 0 metoda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A trebuit ca eu iilsumi sa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihoterapiei.

Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, daca nu Ie inteleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia.

In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoie de mai mult dedt simplele cuno~tinte de specialitate. EI trebuie sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l determina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te rezistente superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci aceea de a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sine insuSi, in c:,litate de individ. Acest lucru nu este insa posibil fad comparatia cu punctele de vedere colective, despre care doctorul ar trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceasta nu este suficienta 0 143

simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cuprinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consultatie al doctorului.

Sufletul este cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt trupul. EI e, ca sa zic a~a, acea jumatate a lumii care exista numai In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul are de-a face cu 0 lume Intreaga.

Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut: pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psihica a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen!

Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga numai pe pacient; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa analiza didactica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la medic; doar daca acesta ~tie cum sa se descurce cu sine ~i cu propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i pe bolnav cum s-o faca.

Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie sa Invete sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil, nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0 bucata din suflet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza didactica un sistem de concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizeze ca analiza II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i nu o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !).

Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa didactica va trebui sa plateasca mai tlrziu scump.

Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata personalitatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri care nu pot fi vindecate fara ca medicul sa se implice pe sine.

Ci'nd e yorba despre lucrurile importante este hotarltor daca doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne

I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de unii speciaJi~ti prin "anaJizat", de al\ii prin "analizand", In franceza prin analyse, iar In engJeza prin analysand (n. t.)

144

la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii, in clipele supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi, micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat medieul cu intreaga sa fiima.

Terapeutul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum reaqioneaza el insu~i la eonfruntarea eu pacientul. Doar nu reaqionam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i intrebam intotdeauna: "Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar, sa cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in caz contrar intregu! tratament poate da gre~. Vreau sa va dau un exemplu in acest sens.

Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi parea insa din anumite motive putin dubioasa. La inceput, analiza s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am avut senzatia di nimere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa vorbesc eu paeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, niei ei nu-i scapase faptul ca eeva nu era in regula. lata ce vis am avut in noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite: Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui de amurg. in dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel, iar pe tumul eel mai inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada.

Pentru a 0 putea vedea bine, trebuia sa dau capu! tare spre spate.

M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Inca din vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea.

Interpretarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia sa privesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in realitate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudinii con~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea, ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatiei ~i tratamentul i~i relua fluxul normal.

In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel de mesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentru mine?

Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct de atac. Aqiunea medieului are efeet numai aeolo unde este atins, este afectat el insu~i. "Numai eel ranit vindeca." Daca insa medicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea unei armuri, munea sa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu 1

V. termenulln

Glosar

(11.

t.).

145

sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIa ca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctul slab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentru doctor - sau tocmai pentru el.

Fiecare terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de control printr-o terta persoana, spre a lua cuno~tinta de inca un punct de vedere. Chiar ~i papa are un duhovnic. Eu ii sfiituiesc intotdeauna pe anali~ti: "Sa aveti un ÂŤ duhovnic Âť, barbat sau femeie!" Ciki femeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseori o intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici jocul barbatilor ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pe care barbatul nu Ie sesizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fast convins,a ca barbatul ei ar fi Supraomul!

Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei analize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar va pot asigura ca am trecut prin experiente uimitoare cu a~a-numita "normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "normal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele mai bune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii preluase mai tirziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela normala,.o sotie normala, ni~te copii normali, locuia intr-o casuta normal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil ~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am spus: - ,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa va cunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumneavoastra in~iva. Daca nu sinteti a~a cum trebuie, atunci cum poate pacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins, atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti eel care trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atunci sa va ajute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Trebuie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumneavoastra.

Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data: - N-am nimic problematic sa va povestesc!

Asta ar fi trebuit sa ma puna in garda.

- Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus.

- Eu n-am vise, mi-a replicat.

Eu: - In curind 0 sa aveti.

146

Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~i putu am inti insade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paisprezece zile, ceea ce incepu sa ma cam nelini~teascii.

In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cu trenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. Intrucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoascii, 0 pomi spre centru. Acolo gasi 0 casa medievala, probabil primaria, ~i intra in ea. Striibatu coridoare lungi ~i pa~i in mcapeli frumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri vechi ~i goblenuri minunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase.

Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese.

Se gindi: "Trebuie sa ma intorc la gara!" In acel moment realiza cii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~i dadu in acela.';)itimp seama ca nu intilnise nici tipenie de om. 1ncepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva.

Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi, riisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajunsese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu putea deslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alerga prin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cealalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu - exact in mijlocul camerei - ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil idiot, in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjise cu fecale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica.

Acum ~tiam suficient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa va spun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-am straduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intrat deloc in amanunte.

Visul relateaza aproximativ urmatoarele: Calatoria cu care incepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scurt timp.

Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani.

Pentru copiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, ceva neobi~nuit, dar posibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colorate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-o familie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u~urinra 0 data.

Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult.

Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbol nefast. Cind mi-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea sa era 0 compensare. prinsesem in ultima clipa, pe ultima suta de metri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sa devina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din urma am

II

147

izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijloc plauzibil spre a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~it ne-am fost reciproc foarte recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndt sa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntelesese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca era urmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, se lntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta sa spre normalitate corespundea unei personalitati care, prin confruntarea cu incon~tientul, nu s-ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat.

Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor, caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In cazurile respective este extrem de important sa se lnteleaga visele.

Ajungem astfel la problema analizei Tacute de nespeciali~ti.

Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sa poata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelor latente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii ca profanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic specialist. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-i ceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoasca 0 schizofrenie latenta si s-o trateze, darmite pentru un amator.

Insa eu am constatat tot ~ereu din experienta: nespeciali~tii, care s-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trecut ei ln~i~i printr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se adauga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihoterapia. Aceasti'i meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~i temeinidi ~i 0 cultura generala, pe care numai foarte putini Ie poseda.

Relatia dintre medic ~i pacient poate - mai cu seama daca intervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupra medicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tienta lntre medic ~i pacient - sa duca ocazionalla fenomene de natura parapsihologica. Am lntllnit de mai multe ori astfel de situatii.

Deosebit de impresionant mi se pare cazul unui pacient pe care-l scosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea s-a lntors acasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd am vazut-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Am observat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pe care 0 exercitam asupra sotului ei, care-mi era recunoscator. Se

I Co~maruri,

lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.).

148

1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevarat

sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie aparLina ell totul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste.

Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare neobisnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie ajunse iads! intr-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care trala. Convenisem ell prevazind aceasta posibilitate - sa intre in eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta iui sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi dadu nie! un semn.

el-

perioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am :ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta :;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsa mult timp treaz. Pe la vreo doua - probabil c3.tocmai adormisem - m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in camera; am al/ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?h Am aprins irnediat lumina, dar n-am vazut nimic, I\r1i-a trecut prin minte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul coridomlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciudat, lTI-am gindit, totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintesc exact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisem din pricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmntea mea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men.

- In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent se sinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am aflat ca glontu1 i se oprise in peretele poste-rior al craniului.

La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro!listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatie arhetipala - in cazul de fafa, moartea. Prin relativizarea timpului ~i a iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput ceva ce avu:;ese loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienml colectb/ este comun tutufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticii desemnau "simpatia tuturor luerurilor". In acest caz, incon~tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seam mii Sl'm'(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte de disDozitia mea obi~nuiHl. . in Glos8.r tennenul sincronicitare

149

(fl. t.).

Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce\:a ~l nu exercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseaza Inainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria sa conceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin un cre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~asta corespunde destinului sau, 1mi anlintesc bine de cazui unei e\Te-ice pierduse credinta. 'fatui Incepu ell un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pe care n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1mi infa~i~a cazul ei Si~ in tin'lp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1eg deloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prin minte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeesta fu visul. r\rU

doua zi, In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru.

Aparu () rata t1:nara. 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiL eleganta ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdicul suferise un transfer asupra ei ~i 0 implora in cele din unTIa sa. nu mai vina 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia.

Fata avea de ani de zile 0 serioasa ne\/fozu anxioasiL c;ar;~ .l~

binelnteles ca se agra\,ra In urrna acestei experiente. j\rn ell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 c\reica occidentaUi adaptat?~j ilunl1nata pi'Q3.l.'n TI1aduva oaselor. Iviai intii, nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi-a trecut prin glnd visul avut ~i an1 reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~iceea din'\-" is !~' Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flm intrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;'i procedez in astfel de cazuri, despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~i am ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.'i despre bunicul ei ~i am aflat di fusese rabin ~i apaninuse nnd seete evreieilti.

- Va. referij:i 10. hasidiei I? am intrebat-o.

Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe: - Dad. a fost rabin, 0 fi fast poate chiar tadic2?

Ea: -- Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml previziunii. .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva!

1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata de Israel Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.).

2 Tadic = om drept, onest si foarte evlavios. Denumire ce se dadea si rabinilor hasidici (n. t.).

150

Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei pe care i-am ~i e:plicat-o: -- A~CUIl1 0 sa './~l.spun ce\"{ice s-ar putea sa nu in stare sa acceptati; BunicuI dumne(:l'voastra a fast un Tadll dumneavoastra a renegat credinta iudaiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat pe DUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti aceasta nevroza, pentru ca suferiti. de frica de Dumnezeu! p.~sta0 lovi ca un trasnet!

In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea se dadea 0 receptie, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spre mine ~i ma intreba: "N-aveti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Am gash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mondit eu degetele ea s-o deschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci? In lac sa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in geD.unchl in fata ei : I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.!

Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci ca sub aceast3. suprafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel de reprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sa se exprime. Toate intentiile ei se orientau in directia flirtului, a toaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daar intelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitate era un capll al Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica.

A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei facea parte din categoria acelor oameni de 10. care se cere activitate spiritualiL Astfel, viata ei capatiยง' un sens - si nid unna de nevroza!

La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezenta nunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus la vindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fast frica de Dun1nezeu.

Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atunei cind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intrebarile vieJ;ii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exterior si bani si dmin nefericiti Si nevrotici, chiar daca au obtinut ee cautau. Asemenea oameni 51.'1tinclestati de obicei Intr-o prea mare ingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens.

Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele

! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin durata scurta a tratarnentului (A. 1.).

151

mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvoltare a avut pentru mine de la bun inceput cea mai mare insemnatate.

Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i, ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oile ratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca in biserica simbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, la imitatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolul presupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foarte des omului din ziua de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i la a observa daca incon~tientul nu produce spontan simboluri care inlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ramine deschisa intrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, este capabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele.

Am descris un asemenea caz in Uber die Archetypen des kollektiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile incon$tientului colectiv).

Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Viseaza ca sta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra unei vai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinut sa mearga acolo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla indeplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i, deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste suprafata apei, care se increte~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaima.

Visul pare mai intii de neinteles; dar, ca teolog, el ~i-ar fi putut aminti de fapt de "ele~teul" ale carui ape erau mi~cate de un vint brusc ~i in care erau scufundati bolnavii - ele~teul Bethesda. Un Inger pogoara ~i atinge apa, care capata astfel puteri tamaduitoare.

Adierea u~oara de vint este pneuma, care bate unde vrea. ~i asta ii provoaca 0 teama de moarte celui care viseaza. Se sugereaza 0 prezenta invizibila, un numen, care traie~te prin sine insu~i ~i in fata caruia omul este cuprins de fiori. Pacientul D-a acceptat dedt cu greu asocierea cu ele~teul Bethesda. 0 refuza deoarece astfel de lucruri apar numai in Biblie ~i, eventual, in predica de duminica dimineata. N-au nimic de-a face eu psihologia. Oricum, des pre Sfintul Duh se vorbqte doar in ocazii festive, dar El nu este in nici un caz un fen amen a carui experienta 0 poti face.

Eu ~tiu ca omul care a visat ar fi trebuit sa-~i domine frica ~i, ca sa zic a~a, sa-~i depa~easca panica. Insa eu nu insist niciodata 1 Uber die Archetypen des kollekliven Unbewufllen, 1935, In Ges. Wake lX/l, 1976 (11. ed. germ..).

152

cind cineva nu este dispus sa mearga pe propriul Sall drum !?isa preia partea lui de responsabilitate. Nu slnt de acord cu presupunerea ieftina ca nu este yorba despre "nimic altceva" dedt rezistente obi~nuite. Rezistentele - mai ales daca sint indJrjite merita atentie, pentru ca adesea ele reprezinta avertismente care nu vor sa fie trecute cu vederea. Remediul poate fi 0 otrava pe care nu 0 suporta oricine sau 0 operatie care are efect mortal, daca este contraindicata.

Daca se pune problema triiirii interioare, daca intra in discutie ceea ce este cel mai personal Intr-o fiinta, atunci majoritatea oamenilor se sperie ~i multi 0 iau la goana. A~a s-a intimplat !?icu acest teolog. Sint bineinteles con~tient de faptul ca teologii se afla intr-o situatie mai dificila decit altii. Pe de 0 parte sint mai aproape de elementul religios, pe de aha, mai strins legati prin Biserica ~i dogma. Riscul trairii interioare, aventura spirituaIa, este strain eelor mai multi oameni. Posibilitatea ca ar fi 0 realitate psihicii este anatema. Trebuie sa aiba un fundan1ent "supranatural" sau cel putin "istorie" - dar psihic? In fata acestei intrebiiri izbucne~te adesea un dispret pe cit de nebanuit pe atit de profund al sufletului.

In psihoterapia actuala i se pretinde freevent medicului sau psihoterapeutului sa "insoteasca pas cu pas", pentru a spune lli?a, pacientul ~i afectele sale. Eu nu consider ca aceasta cale este intotdeauna cea corecta. Uneori e necesara ~i interventia activa din partea doctorului.

Intr-o zi se prezenta la mine 0 doamna din inalta nobilime, care avea obiceiul sa-!?i palmuiasdi angajatii, inclusiv pe medicii ei. Suferea de nevroza obsesionala (Zwangsneurose) ~i fusese in tratament intr-o clinidi. Fire~te ca-i aplicase medicului-~ef palma de rigoare. In ochii ei nu era, in definitiv, decit un valet de chambre de un rang ceva mai malt. Doar 11 pliitea, nu-i a~a?! El 0 trimise atunci la un alt medic, ~i acolo povestea se repeta. Intrucit cucoana nu era, la drept vorbind, nebuna, ci trebuia doar tratata cu manu~i, doctorul se V3zU pus in incurcatura ~i 0 trimise la mine.

Era 0 persoana foa.rte impunatoare, iDalta de ~ase picioare - v-a spun eu, asta era capabila sa bata, nu gluma! I~i facu deei aparitia ~i purtaram 0 discutie cum nu se poat . una ~i civilizata. Apoi sosi momentul ciod trebui ~-' spun ceva neplacu. an furioasa la mine, amenintindu-m" ca ma pocne~te. Am sarit ~ u in picioare ~i i-am spus: 153

- Bun, dumneavoastdi sinteti doamna, dumnea'J6astrii loviti prima - ladies first! Da' dupa aia dau eu! ~i vorbisem serios. Cazu inapoi pe scaun, pr짜fu~indu-se efectiv sub ochii mei.

- A~a ceva nu mi-a spus inca nime " se lamenta.

Insa din clipa aceea, terapia dev 1 eficienta.

Ceea ce-i treb ia acestei 'ente era reaqia barbateasca. In acest caz ar fi fost to eronat s-o "insotesc pas cu pas". Nu i-ar fi folosit citu~i de putin. Suferea de 0 nevroza obsesionala, fiindca nu-~i putea impune sie inse~i ingradiri morale. Un or astfel de oameni Ii se impun limite de catre natura - tocmai prin simptomele compulsive.

Am efectuat odata, cu ani in urma, 0 statistica a rezultatelor tratamentelor mele. Nu mai tin minte cifre exacte, insa, exprimindu-ma cu precautie, 0 treime a fost intr-adevar vindecata, 0 treime a cunoscut 0 ameliorare apreciabiHi ~i 0 treime n-a fost influentata iIi mod esenrial. Dar tocmai cazurile neameliorate sint greu de judecat, pentru ca multe lucruri se realizeaza ~i se inteleg doar dupa ani ~i abia atunci pot deveni ~i eficace. De dte ori mi s-a intimplat ca fo~ti pacienri sa-mi scrie: "Abia dupa ce au trecut zece ani de cind am fost la dumneavoastra am realizat ce s-a petrecut de fapt."

Am avut citeva cazuri, purine la numar, in care pacientul m-a parasit, iar foarte rar a trebuit eu sa expediez un bolnav. Dar ~i printre ace~tia s-au gasit unii care mi-au trimis ulterior relatari pozitive. De aceea, este deseori dificil sa se traga concluzii in legatura cu succesul unui tratament.

In viara unui medic este ceva firesc ca in decursul activitarii sale practice sa intilneasca oameni care sa aiba importanra ~i pentru el insu~i. El intilne~te personalitari care, spre fericirea sau nefericirea lor, n-au trezit niciodata interesul publicului ~i totu~i - sau tocmai de aceea - poseda ni~te dimensiuni neobi~nuite; sau sint oameni care au trecut prin evolurii ~i catastrofe fara precedent.

Uneori e yorba despre talente ie~ite din com un, carora un altu1 ~i-ar putea consacra intreaga viata intr-un entuziasm inepuizabil, dar care aici sint implantate intr-o dispozitie psihica atlt de ciudat de nefavorabiUi, incit nu ~tii daca ai de-a face cu un geniu sau cu un caz de dezvoltare fragmentara. Nu rareori se intimpla sa infloreasca in conditii improbabile bogatii ale sufletului, pe care n-ai

154

fi banuit niciodata cii Ie vei Intilni In platitudinea vietii sociale.

Rapoftul necesar pentru ca psihoterapia sa fie eficienta nu-i Ingaduie medicului sa se sustraga impresiilor puternice provocate de sui~urile~i cobori~urile oamenilor suferinzi. Acest raport consta In comparatia ~i adaptarea permanenta, in confruntarea dialectidi a celor doua realitati psihice care slnt opuse una alteia. Dad!, dintr-un anume motiv, aceste impresii nu au efect la unul sau la altul, atunci procesul psihoterapeutic路 va ramlne fara rezultat ~i nu se va realiza nici 0 schimbare. Daca doctorul ~i pacientul nu devin 0 problema unul pentru celalalt, atunci nu se va giisi nici raspunsul.

Printre pacientii ~a-zis nevrotici din ziua de azi, nu slnt putini la numar cei care pe vremuri nu ar fi ajuns nevrotici, adicii In conflict cu ei In~i~i. Dacii ar fi trait intr-un timp ~i un mediu in care omul era inca legat prin mit de lumea striimo~ilor ~i, astfel, de natura traita ~i nu doar viizuta din exterior, atunci ar fi fost crutati de dezbinarea cu propria lor persoanii. Este vorba despre oameni care nu suporta pierderea mitului ~inu gasesc nici drumul spre 0 lume pur exterioara, adicii spre imaginea asupra lumii furnizata de ~tiintele naturii, nici nu sint satisIacuti de jocul cu cuvintele - joc intelectual al fanteziei care nu are citu~i de putin a face cu intelepciunea.

Aceste victime ale sciziunii suflete~ti a vremii noastre slnt ni~te simpli "nevrotici facultativi", Care scapa de aparentul element bolnavicios de Indata ce dispare golul care se cascase intre eu ~i incon~tient. Cine a trait adlnc aceasta scindare cu propria fiinta este ~i cel mai in masura sa dobindeascii 0 Inteiegere mai bun a a proceselor psihice incon~tiente ~i sa evite prirnejdia aceea tipicii ce-l ameninta pe psiholog, cea a inflarieiJ. Cine nu cunoa~te din proprie experienta efectul numinos2 al arhetipurilor va scapa cu greu de a.cest efect negativ, daca este confruntat cu el in praxi. EI va supraaprecia sau subaprecia, Intrucit poseda acum doar 0 notiune intelectuala, nu insa ~i 0 masura empiricii. Aici Incep - nu numai pentru medic - acele cai gre~ite ingrijoratoare, dintre care prima este Incercarea de a domina totul prin intelect.

Ea serve~te scopului tainic de a se sustrage efectului arhetipal ~i astfel a v tei experiente, in favoarea unei lumi conceptuale arti . iale, aparen igure, dar numai bidimensionale, care ar dori

21

termenulln Glosar\(n. t.).

V. In Glosar termenul Auminosum

(11.

155

'"

t.).

( .... notmnI a~a-ZIS care I ...

D ep Iasa, acopere cu nI~te r r路Itatea vIetH. sarea catre onceptualli ia experientei stanta ~i 0 canfera unui simplu nume, 're de acum A 0 este pus In locul realitatii.

Nimeni nu se simte in atorat fata de un concept, ~i tocmai acesta este avantajul cautat, care promite protectie contra experientei.

Spiritul nu triiie~te insa in natiuni, ci in fapte ~i realitati. Nimic nu se obtine doar prin cuvinte, totu~i acest procedeu este repetat la infinit.

Dintre pacientii cei mai dificili ~i nerecunoscatori fac de aceea parte, dupa experienta mea, pe lInga mincina~ii abi~nuiti, pretin~ii intelectuali; caci la ei, mina dreapta nu ~tie ce face cea stinga. Ei cultiva a psihologie a compartiments. Cu un intelect care nu este cantrolat prin nici un sentiment se poate solutiona orice - ~i totu~i, iata ca se instaleaza nevroza.

Intilnirea Cll analizatii mei ~i confruntarea cu fenomenul psihic, pe care ei ~i pacientii mei mi I-au prezentat Intr-o succesiune inepuizabiHi de imagini, m-au invatat infinit de multe lucruri, nu doar, de exemplu, 0 serie de date ~tiintifice, ci mai ales sa dobindesc 0 intelegere a propriei fiinte - ~i asta nu in ultimul rind din gre~e!i Si infrlngeri. PersoaneJe analizate de mine au fost mai cu seama de sex feminin; de cele mai multe ori, ele se puneau pe treaba cu 0 con~tiinciozitate, 0 comprehensiune ~i 0 inteligenta extraordinare. Au contribuit in mod esential ca eu sa patpomi in terapie pe drumuri noi.

Unii dintre analizati au devenit discipolii mei in sensul propriu-zis al cuvintului, propagindu-mi ideile In Iume. Printre ei am gasit oameni a caror prietenie a dainuit decenii de-a rindul.

Pacientii ~i analizatii mei mi-au adus atlt de aproape realitatea vietii omene~ti, indt n-am putut sa nu aflu de aici lucruri esentiale. Intllnirea cu oameni de cele mai diverse tipuri ~i niveluri psihologice a fost pentru mine de 0 Insemn~tate incomparabil mai mare dedt a discutie fragmentara Cll 0 celebritate. Conversatii1e cele mai frumoase ~i incaIcate de semnificatii ~i consecinte pe care Ie-am purtat in viata mea sint anonime.

5 Sigmund Freud1

Aventura dezvoltarii mele spirituale a demarat atunci dnd lli"l1 devenit psihiatru. Am inceput, cu ÂŁOatanaivitatea, sa observ din punct de vedere clinic, din exterior, pacientii bolnavi mintal.

Procedind astfel, am dat peste ni~te procese psihice de 0 natura surprinzatoare, pe care Ie-am inregistrat ~iclasificat rara a intelege dtu~i de putin continuturile lor, care erau considerate a fi fost suficient evaluate atunci dnd fusesera etichetate drept "patologice". In decursul timpuiui, interesul meu s-a concentrat tot mai mult asupra acelui gen de bolnavi aJaturi de care Hiceam experienta a ceva inteligibil, adica asupra cazurilor paranoide, a nebuniil~r maniaco-depresive ~i a tulburarilor psihogene. Inca de la debutul carierei mele psihiatlice, studiile lui Breuer ~i Freud, laolaWi cu lucrarile lui Pierre Janet, m-au stimulat putemic ~i imbogatit substantial. Mai ales cautarca freudiana a unei meta de de analiza a viselor ~i de interpretare a lor mi-a fost folositoare pentru intelegerea formelor schizofrenice de exprimare. Citisem Traumdeutung (Interpretarea viselor) a lui Freud inca din 1900.2 1 Capitolul trebuie conceput doar ca 0 completare a numeroaselor scrieri ale lui C. G. lung despre Sigmund Freud ~i opera sa. Cele mai multe sint con~inute in Ges. Werke IV, 1969. Cf. ~i Sigmund Freud als kulll!rhistorische ÂŁrseheinung (Sigmund Freud cafenomen al istoriei eulturii), 1932, ~i Sigmund Freud: ÂŁin Naehruf(Sigmund Freud: Un necrologY, 1939, in Ges. Werke XV, 1971 (n. ed. germ.).

2 In necrologul sau consacrat lui Freud (Basler Naehrichten, 1 octombrie 1939; in Ges. Werke XV, 1971), lung a denumit aceasta lucrare "epocala", precum ~i "incercarea pesemne cea mai temerara, care s-a intreprins vreodata, de a cunoa~te ~i stapini, pe tarimul aparent solid ai empirismului, enigmele psihicului incon~tient... Pentru noi, psihiatrii tineri de atunci, a constituit un izvor de iluminare, in timp ce pentm colegii no~tri mai in virsta a fost un .

DIE

obiect de batjocura" (n. ed. geml.).

157

S CH0NE

FAMILlL T

0 FAN

Uisasem la vremea respectiva cartea deoparte, pentru ca n-o Intelegeam Inca. La douazeci ~i cinci de ani Imi lip sea experienta necesara spre a verifica teoriile lui Freud. Am capatat-o abia mai tirziu. In 1903 am recitit lnterpretarea vise/or ~i am descoperit legatura cu propriile mele idei. Ceea ce ma interesa inainte de toate la aceasta scriere era utilizarea in domeniul visului a conceptului de "mecanism de refulare" (Verdriingungsmeclzanismus), provenind din psihologia nevrozelor. Era important pentru mine, intrucit intilnisem frecvent refuliirile In experimentele mele cu asociatiile de cuvinte: la anumite cuvinte-stimul, pacientii fie nu gaseau nici un riispuns asociativ, fie mi-l dadeau dupa un timp de reaqie considerabil prelungit. Dupa cum am constatat ulterior, o astfel de tulburare survenea de fiecare data dnd cuvintul-stimul atinsese 0 durere sufleteasca sau un conflict psihic. De cele mai multe ori Insa, pacientii nu erau con~tienti de acest lucru; ei raspundeau adesea rntr-un chip ciudat de altificial la intrebarile mele legate de cauza dereglarii. Lectura lnterpretiirii vise/or a lui Freud mi-a aratat ca aici actiona mecanismul de refulare ~i ca realitatile observate de mine erau In concordanta cu teoria sa.

N-am putut decit sa-i confirm expunerile.

Alta era situatia legata de continutul refuliirii. Aici nu-i puteam da dreptate lui Freud. EI considera trauma sexuala drept cauza a refuliirii, ceea ce mie nu-mi ajungea. Munca mea practica ma facuse sa cunosc multe cazuri. de nevroze, In care sexualitateajuca doar un rol secundar, altii fiind factorii care state au In prim-plan, ca de exemplu problema adaptarii sociale, a reprimarii determinate de anumite imprejurari tragice de viata, a exigentelor legate de prestigiu etc. Mai tirziu i-am infati~at lui Freud astfel de cazuri; dar el nu accepta drept cauze valabile alti factori In afara de sexualitate. Asta nu ma satisfacea deloc.

La Inceput nu mi-a venit u~or sa-i acord lui Freud locul corect in viata mea sau sa adopt atitudinea justa fata de el. Clnd am Iacut cuno~tinta cu opera lui, inaintea mea se contura 0 cariera academica, iar eu ma aflam In preajma incheierii unei lucriiri care urma sa ma propulseze in cadrul universitatii. Insa Freud era in lumea academica a acelor vremuri categoric 0 persona non grata ~i relatia cu el era de aceea daunatoare oricarui renume ~tiintific. "Oamenii importanti" il mentionau cel mult in secret, iar la congrese se discuta despre el numai pe coridoare, niciodata in plen. A~a di nu mi-a fost citu~i de putin pIacut sa trebuiasca sa constat concordanta dintre experientele me Ie asociative ~i teoriile freudiene.

158

Ma aflam la un moment dat in laboratorul meu, indeletnicindu-ma cu aceste probleme, dnd diavolul mi-a ~optit la ureche d a~ fi indreptalit sa public rezultatele experimentelor mele ~i concluziile mele, fara a-I mentiona pe Freud. In definitiv, imi elaborasem lucrarile cu mult inainte de a intelege ceva din ideile luL Oar, deodata, am auzit glasul personalitalii mele nr. 2: "Este 0 in~elatorie sa actionezi ca ~i cum nu l-ai cunoa~te pe Freud. Nu-ti poti cladi viata pe 0 minciuna." ~i cu aceasta, am considerat cazul incheiat. De atunci incolo, am luat deschis partea lui Freud ~i am luptat pentru el.

Am scos prima data sabia in apararea lui cu ocazia unui congres desfa~urat la Munchen, dnd s-au tinut referate despre nevrozele obsesionale, iar numele lui a fost trecut sub tacere in mod intentionat. In 1906, curind dupa acest incident, am scris un articol pentru revista Miinchner Medizinische Wochenschriji despre teoria freudiana asupra nevrozei, care contribuise intr-un mod aut de substantialIa intelegerea nevrozelor obsesionale.1 In urma acestui articol, doi profesori germani mi-au trimis scrisori de avertisment: daca ramineam de partea lui Freud ~i continuam sa-l apar, viitorul meu academic era periclitat. Am raspuns: "Dad ceea ce spune Freud este adevarul, atunci sint de partea lui. Nu dau doi bani pe cariera, daca ea presupune sa trunchiezi cercetarea ~i sa treei sub taeere adevarul." ~i am continuat sa-l apar pe Freud ~i sa pledez pentru ideil~ sale. Numai ca tot nu puteam admite, bazindu-ma pe propria experienta, ca toate nevrozele ar fi fost eauzate de refulare sexuala sau traume sexuale. Pentru anumite cazuri, acest lucru era valabil, insa pentru altele nu. Oricum, Freud deschisese 0 noua cale de cercetare, ~i revolta de atunci impotriva lui mi se parea absurda.2 Nu intimpinasem multa intelegere fat~ ile exprimate de mine in Despre psihologia dement . precoce ~i colegll ei rideau de mine. Oar prin aceasta lucr e am ajuns sa-l cunosc p' sonal pe Freud. M-a invitat la el, ~i,1nfebruarie 1907 a avut loc la iena 1

Die Hysterielehre Freudsl eine Erwiderung auf die Aschaffenburg'sche

Kritik (Teoriafreudialla asupra fsteriei. 0 replica la critica [ui Aschaffenburg).

Ges.2 Werke lV, Jung 1969ii(11. ed. gen{ll.).

Dupa ce trimise (t906) lui Freud lucrarea sa despre Studii diagnostice ... , co!espondell\a demara.

Ea continua pina in anu11913.

In 1907, Jung intre\cei ii tritnisedoi lui cercetatori Freud si scrierea sa Despre psihologia demelltei precoce (A. 1.).

59

\ prima.noastra i~t~lnit l~ prinz, ~ra a~a. unu, Freud ~i timpa de trelsprezece intilnire. ore am N~-a~ vorblt fara opnre, ca sa~aZIC fost primul mea om cu important I-amse cunoscut.

Din experienta de adevar짜 pina atimci, nici un pe altcare om nu putea masura cu el. In atitudinea sa ill) exista nimic banal, Dlat. consideram

Ii

extraordinar

de inteligez't. patrunzator ~i rem~cabil

in toate pri-

vin~ele. totu~i, priI}lele mele impresii legate de el au ramas neclare, $i partial nein,:clese.

M-a impresi tee mi-a spus des pre teoria sexuala. Cu to ate aceste mtele lui nu-mi puteau indeparta ezitarile ~i risipi mdoieii1e pe care i Ie-am ~i expus in mai muite rinduri, dar de fiecare data Ie-a atribuit lipsei mele de experien~. Freud avea dreptate: pe-atunci nu aveam inca suficienta experien~a ... spre a-mi motiva obieqiile. Am realizat ca teoria lui sexuala era extrem de importanta pentru el, in sens personal ~i filozofic deopotriva.

Asta m-a impresionat, dar nu ma puteam lamuri in ce masura aprecierea pozitiva era l~gata 1a el de prezum~ii subiective ~i in ce masura de cxperiente concludente.

Mai ales atitudinea 1ui Freud fa~a de spirit mi se parea foarte discutabila. Ori de dte ori ie~ea 1a iveala la un om sau intr-o opera de arta expresia unei spiritualitati, e1 0 suspecta ~i lasa sa se l.11\eleaga ca ar fi yorba de "sexualitate refulata". Ce nu se putea interpreta direct ca sexua1itate era etichetat de el drept "psihosexualitate". Am obiectat ca ipoteza lui, gindita logic pina la capat, ar duce la 0 judecata cu efect distrugator asupra culturii. Cultura ar aparea ca 0 simpla farsa, ca un rezultat morbid al sexualitatii refulate. "Da, confirma el, a~a este. E un blestcm al sOI1ii, impotriva caruia sintem lipsiti de orice putere." Nu eram deloc dispus sa-i dau dreptate sau sa las lucmrile a~a, multumindu-ma cu acest raspuns. Dar nu ma sim~eam deocamdata in stare sa fac fata unei astfel de discutii cu el.

Inca ceva ~i se pam important la prima noastra int11nire; se refera insa la lucruri pe care Ie-am putut aprofunda ~i in~elege cu desavir~ire abia dupa sfir~itul prieteniei noastre. Era evident ca teoria sexualii 11preocupa mult pe Freud, chiar intr-un mod Cll totul neobi~nuit; ea era foarte aproape de sufletul sau. Clnd vorbea despre ea, tonul sau d6venea pripit, chiar nelini~tit ~i nu se mai observa nimic din felul sau critic ~i sceptic de a fi. 0 expresie ciudata de agita\ie, a carei cauza nu mi-o puteam explica, .Ii insufle~ea atunci fizionomia. Asta ma impresiona profund: sexualitatea insemna pentm el un l1uminosum. Impresia mea fu 160

confinnata de 0 cGEversatie pc care am avut-o vreo trei ani mai tlrziu (1910) tot la Viena.

Am inca vii iI1 amintire vorbele Iui Freud: - Dragul meu .Tung, promiteti-mi sa nu renumati niciodata la :eoria sexuala. Este lucrul esential. Vedeti, trebuie sa facem din ea 0 dogma, un bastion de neclintit.

Mi se adresase pEn de patima ~i pe tonuI unui tata care ar zice: ..$i promite-mi un lucru, dragul meu fiu: c3. vei merge in fiecare duminidi la biserica!"

- Un bastion ... impotriva cui? I-am intrebat, putin miral.

- Impotriva torentului negru de noroi..., mi-a raspuns. Aici a ezitat 0 clipa, pentru a adauga apoi: ... al ocultismului.

Mal inti1 au fost "bastionul" ~i "dogma" care m-au alarmat; c2ici0 dogma, adica 0 indiscutabila profesiune de credinta, se elaboreaza Dumai acolo unde se vizeaza 0 data pentru totdeauna inabusirea indcieIiloL Asta insa nu mai are nimic a face eu judecata ::tiintific2.1 ci Dumai cu 0 sete personala

de putere.

A fest 0 Jovitura care nimeri in substanta, in miezul prieteniei rlOastre, ~tiam ca n-o si1 ma impac niciodata eu 0 asemenea pozifie. Ceca ce parea sa inteleaga Freud prin "ocultism" era aproximativ tot ce ~tiau sa spuna despre suflet filozofia ~i religia, indusiv parapsihologia care lua na~tere in acea epoca, Pentru mine, teoria sexuaHi era 1a fel de "oeult2:' - adica nu a ipoteza dovedita, ci :iDar DosibiLl - ca multe alte conceptii speculative. Un adevar era pentru mine 0 ipotezii pe moment satisfiicatoare, dar I1U un anicol de credinta, valabil pentru to ate timpurile.

Fad. a 0 pricepe bine pc atnnei, observasem Ia Freud 0 iruptie de factori religio~i inconstienti. in mod evident, el voia sa ma reeruteze in vderee, unei aparari comune impotriva continuturilor ~ncon~tiente a.rnenin~atoare. pc c",re fnj-o li3.sa aceasta d.iscutie contribui la confuzia meo.; c3.ci pln3. eu nu-i atribuisem sexualitatii imporcanta unei chestiuni iluctuante, nesigure, careia trebuie sa-i ramli ~idel, de teama sa D-O pierzi. Pentru Freud, sexua1itatea insemna pare-se mai mult deelt pentru airi oamenL Ea era pentru el 0 res religiose obserwmda1â&#x20AC;˘ Pus In rata unor astfel de probleme ~i reomul se comporti\ de regula. eLl s1'i3.1a~i retinere. A~a ca I Un lucru ce trebuie respectat eu religiozitate

(n. t.),

61

.1

dialogul se sfir~i curlnd, dupa dteva Incercari bliblite din pmtea mea.

Eram adlnc tulburat, jenat 9i derutat. A veam senzatia ca as fi aruncat 0 privire fugitiva Intr-un tinut nou, necunoscut, din care-Si luau zborul ditre mine stoluri de idei noi. Un lucm mi-era limpede: Freud, care facea mereu caz de ireligiozitatea sa, 19i elaborase 0 dogma sau, mai degraba, unui Dumnezeu gelos, pe care el II pierduse, i se substituise 0 alta imagine stringenti:i, Si anumr cea a sexualitatii; 0 imagine care nu era mai putin insistenta, pretentioasa, imperioasa, amenintatoare si ambivalenta din punct de vedere moral. Dupa cum celui care este psihic mai tare ~i de aceea mai de temut Ii revin atributele de "divin" sau "demonic", tot astfel, "libidoul sexual" preluase 1a el rolul unui delis absconditLis, adica al unui Dumnezeu ascuns. Avantajul acestei transfonnari consta la Freud aparent In aceea di noul principiu numinos i se parea a fi irepro~abil din punet de vedere stiintific Si eliberat de orice Incarcatura religioasa. In fond Insa, numinozitatea, In calitate de trasatura psihologica a contrariilor rational incomensurabile - Iehova ~i sexualitatea -, ramlnea aeeeasi. Nu se modificase dedt denumirea - cu aceasta, ce-i drept, Si punctul de vedere: nu sus trebuia cautat ceea ee se pierduse, ci jos. Dar ce conteaza de fapt pentru cel care e mai tare daca este Dumit intr-un fel sau Intr-altul? Daca n-ar exista 0 psihologie, ci numai obiecte concrete, atunci In!r-adevar unul ar fi fost distrus ~i celi:ilalt pus In locullui.

In realitate, adica In domeniul experientei psihologice, elementul presant, temator, obsesional etc. nu s-a pierdut defel. Tot ramine deschisa intrebarea cum se inving teama, con~tiinta l'ncarcata, sentimentul de vina, constringerea, incon~tienta s,iinstinctualitatea sau cum se scapa de ele. Daca nu se izbute~te din direqia laturii luminoase, idealiste, atunci se va reuSi, eventual, dinspre ceo. obscura, biologica.

Aceste idei mi-au strabatut creierul asemenea unor fiacari tl~nite Intr-o clipa. Abia muIt mai tirziu, cind am reflectat 10.caracterul lui Freud, ele au capatat pentm mine importanta ~i s,i-au dezvaluit intreaga semnificatie. lyE1preocupa mai ales 0 trasatura de caracter: amar1kiunea lui Freud. Mil frapase Inca de 10.prima noastra Intllnire. MuIt timp mi-a ramas de neinte1es, plna. ce am fost in stare s-o 'lad In corelatie cu atitudinea so. fata de sexualitate. E adevarat ca pentru Freud, sexualitatea IDsemna un numinosum, Insa 111terminologia ~i teoria so.eo.este exprimata exclusiv ca functie biologica. Numai agitatia, emotia eu care vorbea despre 162

::;2; te Hisau sa intuie~ti C8~ea atingea In el fibre mai adli1cL facinjn~le sa 'vibre:,ze. La Ufl118. urrnei~ el voia sa-i lilvete pe ceilal~i - a~a, eel pu~in, i'mi dadea mie senzdtia - ca, privita din interior, sexualitatea cuprinde Si spirituaJitate s21uare un sens intrinsec, Tenninologia Iui concrerista era Insa prea ingusta spre a exprima el imi orea impresia ca 211'lue1'a de fapt 3-Ceasta idee. AS3 irnpotriva propriului sih.; tel ~i Impotriva sa insusi; si nu exista 0 lrnaraciune nlai decit aceea a unul om care l~i este ~ie~i :el mai crincen dusman. Pentru a relua cuvintele sale, Freud se simtea amenintat de un "torent negru de noroi", el, care Incercase S3.patrundiI 111aintea tuturor In adlncurile negre? sa le de~arte con;inutul si sa Ie epuizeze.

Freud nu si-a pus niciodata intrebarea de ce simteo. nevoia sa orbeasdi. tot mereu despre sex, de ce era atit de cople:!it de 2ceasta idee. 1\1-0. fast niciodo.ta con~tient de faptul ca in "mono:onia interpretarii" Sc' e;::pl.Tcna0 fuga de sine sau de cealo.lta latura ;. luiJ care ar fi puttH fi nUITlita} eventual, "ITlistica". OrJ fara a :-ecunoaste aceasta latura a personalitatii Iui, nu puteo. ajunge :1iciodata ill conSOtlanta CU:sine insu~i. Era orb In fala paradoxului si a ambiguit~Hii conti:J.uturilor incon~tientului ~i nu ~tia ca tot :eea ce survine din incoH5tient are un sus si un jos, un interior 51 In exterior. Cind 5e vorbeste despre exterior - si asta fikea Freud - atunci nu se ia In considerare decit una dintre jumatati ,1, co. 0 consecintii logica, din incoDstient se naste 0 reo.qie.

Nu se putea face nimie contra acestei unilateralitati a Iui Freud. ?oate d. 0 experient2, interioara personaEi i-ax fi deschis ochii; liar pese~clne ca S3.U Sf fi redus-o si pe ea la 0 simpHi ..sexuaEtate'路 sau . Freud ramine 'victirna unul .)ingur aspect; ~i tocrnai de aceea eu v~td ln el 0 figura tragica; pentru ca a fost un mare oro. 9L ceea ce este ~i Inai mult, un Oll1 mistuit de foeul sacru.

d

Dupa cea de-a dOll a convorbire purtata la '/iena eu Freud, an1 jI1teles ~i ipoteza Iui AJfred Adler asupra puterii, direia nu-i acordasern plDa atunci suficienta~ aten~ie: Aser.oenea multor alti fii, }\.dler nu In\'iltase ~i retinuse de la "tatal ,- Iui ceea ce spunea acesta5 ci ceea. cefacea, probler.na dragostei - sau a ErosuIui - 9i a puterii cazu peste rDine ca un cbiect greu de plumb.

Freud nu-l citise~ CUlTIIni-a spns-o el rnsu~i~ niciodata pe \fietzsche. I-am perceput atunci psihologia ca pe 0 mutare pe tabla de sah a istoriei spirituale, pentru a compensa divinizarea 163

, h eeana' a pI ll' "E ra eVI'd ent ca~ pro bl ema nu metzsc nClpm ill puteD!. era "Freud versu Adler", ci "Freud versus Nietzsche". Mi se parea a insemna mu mai mult dedt 0 cearta domestica in domeniul psihopatolo 'ei. S-a infiripat atunci in mintea meaideea ca Eros ~i pulsi ea puterii erau ca doi frati invrajbiti, fii ai unui singur tata i unei forte psihice motivatoare, care - asemenea sarcinii lectrice pozitive ~i negative - se manifesta in experienra in forme opuse: una, ca un patiens, adica Eros, iar cealalta ca un agens, adid pulsiunea puterii - ~i invers. Erosul solicita pulsiunea puterii la fel de mult cum 11solicita ~i aceasta pe el. Ce-ar fi una dintre pulsiuni fiira cealalta? Pe de 0 parte, omul este supus pulsiunii, pe de alta, el incearca sa 0 domine. Freud arata cum obiectul este supus pulsiunii, iar Adler, cum omul folose9te pulsiunea, pentm a violenta obiectul. Nietzsche, neajutorat in miini1e destinului sau 9i obligat sa i se supuna, a trebuit sa-9i creeze un "Supraom". Am conchis d Freud trebuie sa se afle atit de adinc sub impresia puterii Erosului, indt vrea sa-1 ridice, ca pe un numen religios, chiar la rangul de dogma - aere perenniuslâ&#x20AC;˘ Nu este nici un secret ca Zarathustra e vestitorul unei evanghelii, 9i Freud concureaza chiar cu Biserica ill intentia lui de a canoniza principii ~i doctrine. N-a facut-o, ce-i drept, foarte zgomotos, in schimb m-a suspectat pe mine ca a~ vrea sa trec drept profet. E1 emite 9i in acela~i timp face sa dispara pretentia tragica. A~a se procedeaza de ceie mai multe ori cu numinozitarile, ceea ce este corect, cad ele slnt adevarate intr-o privinra, neadevarate in cealalta. Trairea numinoasa inalra ~i injose~te concomitent. Dad Freud ar fi luat ceva mai mult in considerare adevarul psiho1ogic -ca sexualitatea este numinoasa - ea este un Dumnezeu ~i un demon -, atunci nu s-ar fi impotmolit in ingustimea unui concept biologic. Iar Nietzsche, cu exuberanra sa, poate ca n-ar fi cazut dincolo de marginile lumii, dad s-ar fi rinut mai aproape de bazele existenrei umane.

Ori de dte ori sufletul intra in vibrarii puternice datorita unei trairi numinoase, apare pericolul ca fim1 de care sintem agatati sa se rupa. Atunci, un om cade lntr-un "da" absolut, iar altul lntr-un "nu" la fel de abso1ut. Nirdvandva ("eliberat de cei doi") spune Orientul. Am rerinut asta. Pendula spirituaIa oscileaza illtre sens 9i nonsens ~i nu intre corect 9i incorect. Perico1u1 numinosum-ului consta in aceea ca ademene9te spre extreme ~i ca I Mai trainic dedt arama (Hora~iu, Ode fIl, 30, v. 1) -

164

(n, t,).

atunci un adevar modest este considerat adevarulinsu~i, iar 0 eroare mica trece drept 0 ratacire fatala. Tout passe - ce era ieri adevar este astazi 0 amagire, iar ceea ce se credea alaltaieri a fi concluzie gre~ita poate fi miine 0 revelatie - mai cu seama in chestiuni psihologice, des pre care in realitate nu ~tim inca dedt foarte putin. Nu ne-am lamurit deocamdata nici pe departe ce inseamna (aptul ca nu exista absolut nimic, atita timp cit 0 con~tiinta mica - ~i, vai, atit de efemera - n-a observat ceva in acest sens!

Conversatia cu Freud imi aratase ca el se temea ca lumina numinoasa a teoriei sale sexuale sa nu fie stinsa de catre un "torent negru de noroi". Se crea astfel 0 situatie mitologica: lupta dintre lumina $i intunerie. Asta explica numinozitatea problemei ~i imediata recurgere la un mijloc religios de aparare: dogma. In caftea mea urmatoare1, care s-a ocupat de psihologia luptei eroice, am reluat ~i dezvoltat ideea fundalului mitologic al reaqiei ciudate a lui Freud.

Interpretarea sexuala, pe de 0 parte, ~i intentiile de putere ale "dogmei", pe de alta, m-au condus in decursul anilor la problema tipologica, precum ~i la polaritatea ~i energetica sufletului. Lor le-a urmat, intinzindu-se pe dteva decenii, investigarea "torentului negru de noroi" al ocultismului; adica ~m mcercat sa inteleg premisele istorice con~tiente ~i incon~tiente ale psihologiei noastre contemporane.

Ma interesa sa aflu conceptiile lui Freud des pre precognitie ~i parapsihologie in general. Cind I-am vizitat in 1909la VietJa, I-am intrebat cum gindea in legatura cu aceasta chestiune.- Sub influenta prejudecatii sale materialiste, el a respins intregul complex de probleme ca fiind nonsens, invocind in sustinerea punctului sau de vedere un pozitivism atit de wperficial, incit doar cu greu m-am abtinut sa nu-j dau 0 replica mai ascutita. Au mai trecut dtiva ani pina ce Freud a admis seriozitatea parapsihologiei ~i existenta pozitiva, reala a fenomenelor "oculte".

In Limp ce Freud i~i expunea argumentele, am avut 0 s~nzatie stranie. Mi s-a parut ca diafragma mea ar fi din fier ~i ar deveni deodata fierbinte, ar Iua foc - 0 bolta incandescenta. In acel moment, rasuna oasemenea trosnitura in biblioteca, aceasta fiind j~ '. ngen und Symbole der Libido (Transformiiri ~i simboluri ale Ubidoului), 1912. R 'tare: Symbole der Wandlung (Simboluri ale transformiirU), Ges, Wake V, 1973 (n, germ.),

165

chiar llnga noi, inert alTIlndoi ne-am speriat ingrozitor. I\ie-2-.rn gindit cii bib1ioteca se va prabu~i peste DOi. Este exact impresia pe care ne-o cUiduse acel zgomot. I-am spus iui Freud: - lata un asa-numit fenomen catalitic de exteriorizare.

- As, replica el, asta-i 0 !

-- Bn nu~ i~an1 raspuns, \/8, In~elatL domnule profesor. $i ca dovada ca am dreptate va spun de pe-acum d'i imediat va urma un 0.1doilea trosnet!

Si, intr-adevar: nici n-am restit bine acele cuvinte, ca biblioteco. a trosnit din DOU! Nu am Dici astazi idee de uDde 1mi venise acea certitudine. Dar stiam cu precizie ca zgomotul urma sa se repete. Freud nu a facut dedt sa ma priveasca ingrozit. Nu ce i-a trecut prin minte sau ce semnificatie a avut pri\'ire~lluL arice caz~ IEtlmplarea aceea i-a trezit nelDcrederea 'In mine si am avut senzatia ca i-a~, fi facut lui personal cevo.. N-am ma; vOf()it niciodala cu eI despre aces! incident. 1 Anul 1909 se dovedi a fi un an decisiv pentru relatia noastra.

Am fost invito.t sa tin niste prelegcri la Clark University eN orcester, Mass.) despre experimentul asociativ. Independent de mine primise ~i Freud 0 invitatie ~i ne-am hotarit sa pomirn impreuna 10. drum.2 Ne-am intilnit 10, Bremen, iar Ferenczi ne-a inso~it. Acolo avu loc incidentul mult disentat ulterior, ~i anume lqinullui Freud.

EI se produse - indirect - din cauza interesului manifestat de mine pentru "cado.vre1e din m]a~tini". 5;)tiam ca.lD unele regiuni ale Germanici de nord se gasesc a~a-numitele cadavre din mla~tini.

Acesteo. sint 1e~uri (unele provenind din preistorie) de oameni care se ineco.sera in mla~tini sau fusesera Inmormlntati acola. Apa de mla~tini:l.contine acizi humici ce distmg oasele ~i in acela~i timp tabikesc pielea, a~a incit aceasta - ca si pam!, de altfel - ramine conservata perfect. Are dec! lac un proces natural de mumificare; in cursul caruia mlastina apo.sa le~urile prin greutatea ei, pina ce ele de}lin complet plate. Sint descoperite intimplator, cu ocazia extragerii turbei, in Holstein, Danemarca ~i Suedia.

Aceste co.davre din mla~tini, despre care citisem, imi venira in gind pe dud er3ill la Bremen, dar amintirile mele se inceto~asera 1 (11.

Cf. Apendicele, "Din scrisorile lui Freud ditre Jung", p. 367 ~. mm.

ed. germ.).

2 Cf. Apendicele, "Din scrisorile trimise de Jung din S.U.A. sOfiei sale", p. 361 ~. unn. (n. ed. germ.).

166

si se incurcasera nitel, drept care confundasem aceste cadavre cu mumiile din minele de plumb din Bremen! Interesul meu 11ca]ca pe Freud pe nervi. "Ce tot aveti ell aceste cadavre?" ma intrebase de mai multe ori. II deranja intr-un mod vizibil Si, in timpul unei discutii de-a noastra 1a masa pe acest subiect, isi pierdu cunos:inta. Ulterior imi spuse ca era convins di aceasta sporovaiala despre cadavre insemna ca ii doream moartea. Am fast mai mult decit surprins de prezumtia emisa de el, am fost chiar speriat, Si anume de intensitatea imaginatiei lui care, in mod evident, ii putea declanSa un leSin. Freud mai lesina 0 data in prezenta mea, 1ntr-o situatie asemanatoare. Era in timpd congresului psihanalitic din Mlinchen, in 1912. Nu mai stiu cine adusese yorba despre Amenophis al IV-leal.

S-a scos in evidenta faptul ca, din cauza atitudinii sale negative fata de tata11ui, ii distrusese carruSele de pe stele2 Si, de asemenea, ca el crease ceva atit de important, si anume 0 religie monoteista, wcmai datorita complexului sau paterno Asta m-a iritat si am i'ncercat sa-mi expun punctul de vedere ca Amenophis fusese un am creator Si profund religios, ale carui aqiuni nu ar putea fi explicate ca niste forme de rezistenta personaEi impotriva tatalui.

Din contra, el acordase mare onoare Si cinstire memoriei tatalui sau, iar zeIuI Iui de distrugere nu se orientase dedt impotriva numelui zeului Amon, pe care-l facu sa dispara de pretutindeni ~iprobabil de aceea Si de pe cartuSele tatalui sau Amon-hotep.

De altfeI, ~i a1ti faraoni inlocuisera numele stramoSilor lor reali sau divini de pe monumente Si statui prin ale lor proprii; se simtisera indreptiititi sa procedeze asa, fiind incamari ale aceluiaSi zeu. Dar, am mai aratat, ei nu inaugurasera nid un nou sti!, nid o nOlia religie.

In acel moment, Freud a cazut de pe scaun, pierzindu-Si cuno~tinta. Toti i-au inconjurat neputincioSi. Atunci I-am luat pe brate, I-am dus in incapere::J, vecina Si I-am intins pe 0 canapea.

Inca pe cind 11duceam si-a revenit pe jumatate, iar privirea pe

I Amenophis al IV-lea Akhenaton (adica "cel care place globu1ui"), rege al Egiptu1ui (1372-1354 a. Chr.), sor al1ui Nefertiti. A substituit re1igia lui Aton, monoteista Si universaHi, cultului lui Amon, dar reforma lui, neinteleasa, nu i-a supravietuit (n. t.).

2 E vorba de micile monumente comemorative sau funerare de piatra, in forma de coloana sau de pilastru, asezate vertical Si omamentate, frecvente in Antichitate (n. t.).

167

care mi-a aruncat-o nu 0 voi uita niciodata. Din adincul sEi.biciunii, al neajutorarii sale se uitase la mine a~a, de pardi a~ fi fast tatallui. Orice altceva 0 mai fi contribuit la acest lqin - atmosfera era foarte tensionata - ambele cazuri au ca element comun fantasma uciderii tatalui.

Inainte, Freud imi dad use in repetate rinduri a lntelege ca ma considera a fi succesorul sau. Aceste aluzii ma stinghereau, caci ~tiam di nu voi fi niciodata in stare sa-i reprezint opiniile coreet, ca sa zic a~a, adica in sensul pe care II dorea el. Nici nu reu~isem inca sa-mi elaborez obieqiile ~i argumente]e in a~a fel, indt el sa Ie poata aprecia, ~i respectu] meu fata de el era prea mare ca sa vreau sa-l provoc la 0 confruntare definitiviL Ideea di a~ fi putut fi impovarat, peste capul meu, eu conducerea unui "partid" mi-era neplacuta din multiple motive. Nu mi se potrivea, nu-m! convenea un asemenea rol. Nu-mi puteam sacrifica independenta spirituaHi, iar aceasta cre~tere a prestigiulu! imi dispJacea, caci nu insemna pentru mine nimic mai mult decit 0 abatere de la. telurile mele reale. Pe mine ma interesa cercetarea adevarului ~i nu problema prestigiului personal.

Calatoria noastra spre Statele Unite, in care am pomit din Bremen, in 1909, dura ~apte saptamini. Eram zilnic Impreuna ;;1 ne analizam visele. Eu am avut atunci ni~te vise importante, Cll care insa Freud nu a ~tiut ce sa fadi. Nu i-am repro~at nirnic, caci ~i celui mai bun analist i se poate intimpla sa nu dezlege enigma unui vis. A fast un qec omenesc care nu m-ar fi determinat niciodata sa intrerup analizele noastre onirice. Din contra, !ineam foarte mult ca ele sa continue, iar reJada noastra era ceva deosebit de pre~ios pentru mine. II consideram pe Freud ca fEnd personali", tatea mai in virsta, mai matura ~i mai experimemata, iar pe mine ca pe un fiu. Se petrecu insa atunci ceva care dadu 0 lovitura serioasa relatiei dintre noi.

Freud avu un vis, a1 dimi subiect nu ma simt autorizat sa-l dezvalui. L路am interpretat elt de bine af['l fast capabi!, dar am adaugat ca a~ putea spune mult mai multe daca voia sa-mi comunice dteva detalii suplimentare din viata sa particulara. La aceste cuvinte, Freud se uidi la mine lntr-uil chip straniu - privirea lui era plina de suspiciune - ~i spuse: "Doar nu-mi pot risca autarhatea!" In c1ipa aceea, ~i-o pierdu. Aceasta propozitJe mi se l'mpllntii in memorie. In ea, zacea deja 'in fa~a sfir~jtul relatiei noastre.

Freud pIasa autoritatea personaJa mai presLE dedt adev~iruL 168

Dupa cum am mai spus, Freud nu a fost I'n stare sa interpreteze visele mele de-atunci decIt incomplet sau chiar deloc. Era yorba de vise cu continut colectiv, cu 0 abundenta de material simbolic.

Mai ales unul mi se paru important, cad el ma conduse pentru prima oadi la conceptul de "incon~tient colectiv", alcatuind de aceea un fel de preludiu la cartea mea, Transformari ~i simboluri ale libidoului. lata visul: Ma gas earn I'otr-o casa necunoscuta care avea doua etaje. Era "casa mea". Ma aflam la etajul superior. Acolo era un fel de camera de zi, care avea ni~te piese vechi ~i frumoase de mobiIa I'n stil rococo ~i tablouri vechi ~i pretioase pe pereti. Eram uimit ca ar fi putut fi casa mea ~i ma gl'ndeam: "Nu-i rau!" Dar atunci I'mi trecu prin minte di I'nca nici nu ~tiam macar cum arata nivelul de jos. Am coborit scara ~i am ajuns la parter. Acolo, totul era mult mai vechi ~i am constatat ca acea parte a casei data de prin secolul al XV -lea sau al XVI-lea. Mobilierul ~i instalatia erau medievale, iar podelele, din caramida ro~ie. Peste tot - destul de I'ntunecat. Mergeam dintr-o camera I'n alta, reflectl'nd: "Acum trebuie sa explorez Intreaga casa." Am ajuns la 0 u~a grea pe care am deschis-o. In spatele ei am descoperit 0 scara de piatra care ducea I'n pivnita. Am coborit-o ~i m-am trezit intr-o incapere cu aspect arhaic, frumos boltita. Am cercetat peretii ~i am observat ca printre pietrele obi~nuite de zid se aflau straturi de caramizi; mortarul continea resturi de caramida. Vazind aceasta am realizat ca zidurile proveneau din epoca romana. Interesul meu era astfel amplificat la maximum. Am examinat ~i podeaua care era acoperita cu dale de piatra. 'In una dintre ele am descoperit un beIciug.

Tragind de el, dala s-a ridicat, Iasind sa se vada 0 alta scara: ni~te trepte inguste, care duceau jos in adincime. Le-am coborit ~i am ajuns I'ntr-o pe~tera joasa, sapata in stl'nca. Pe jos era un strat gros de praf, iar in el se. aflau oase, precum ~i vase sparte, ca ni~te rama~ite ale unei civilizatii primitive. Am descoperit doua cranii umane, evident foarte vechi ~i pe jumatate dezintegrate. - Atunci m-am trezit. .

Ceea ce-l interesa pe Freud in primul rind la acest vis fura cele doua cranii. Tot revenea in discutie asupra lor, sugerindu-mi sa descopar in legatura cu ele 0 dorinra. Oare ce gindeam des pre cranii? ~i ale cui erau? ~tiam bineinteles exact unde voia sa ajunga: ca aici ar fi ascunse dorinte tainice de moarte. "Oare ce-o fi vrind de fapt? m-am gindit ill sinea mea. Cui sa-i doresc moartea?" Am simtit rezistente putemice la 0 astfel de interpretare ~i 169

am ayut ~i ni~te presupuneri legate de ceea ce trehuia de fapt sa insemne visul. Dar pe vremea aceea inca nu ma iDcredeam In judecata mea ~i voiam sa aud parerea lui Freud. V oiam s11.invat de Ia eL A~a ca ill-am supus intemiei Iui ~i am spus: "So'[ia mea ~i cumnata mea" - caci, 10. unna Ulmei, trebuia sa numesc pe cineva d'\ruia merita sa i se doreasca moartea!

Pe-atunci eram abia proaspat casatorit ~i ~tiam precis ca in mine nu exista nimic care sa fi indicat asemenea dorinte. Dar n-a~ fi putut sa-j expun Iui Freud propriile mele idei in legatura cu 0 interpretare a visuIui, fara a ma lovl de lips?, de imelegere din partea Iul ~i de 0 rezistema violenta. Nu ma simteam capabil sa Ie tin piept ~i ma temeam ~i sa nu-i pierd prietenia, dad. a~ fi persistat asupra punctuIui meu de vedere. Pe de aWl parte, doream sa ~tiu ce-ar rezulta din raspunsul meu ~l cum ar reactiona Freud daca l-a~ fi indus In eroare In spiritul doctrinei sale. ,,~sac~ii-am. povestit 0 minciuna. lmi dadeam perfect seama ca purtarea mea nu era il'epro~abmi din punct de vedere moral. Dar mi-ar fi fost imposibil sa-lIas pe Freud sa arunce 0 privire in universuI gindurilor mele. Prapastia dintre al men ~i aI lui era prea adinca. Intr-adevar, Freud paru eliberat datorita raspunsului meu. Am reallzat astfel ca era neajutorat in faro. unor vise de acest tip ~i gasea refugiu in doetrina so. proprie. Pe mine insa ma interesa sa descopar adevaratul sens a1 visuIuL Mi-era limpede di acea casa reprezenta un fel de imagine a psihicuIui, adid'; a st3.rii de atunci a con~tiintei mele, cu completari inca incon~tiente pina atunei. Con~tiinfa era repl'ezentata prin camera de zi. A yea atmosfera unei incaperi ce putea fi locuita, in ciuda stilu1ui inveehit.

La parter incepea deja incon~tientul. Cu cit ajungeam mai jos, eu atit devenea mai strain 91mai intunecat. In pe9tera am descoperit rama9Jte ale unei culturi primitive, adica Iumea omului primitiv din mine, 0 Iume care de-abia mai poate fi atinsa sau luminata de catre cOI1'itiinti:LSuf1etul primitiv al omuIui se invecineaza cu viata suf1etului animaIu1ui, dupa cum ~i pe~terile epocii primitive erau Iocuite mai eu seama de animale, inainte ca oamenii sa Ie fi acaparat pentru e1.

Am devenit atunci con~tient elt de putemic percepearn diferenta dintre atitudinea intelectuaIa a Iui Freud ~i a mea. Eu crescusem in atmosfera intens istorica a Baselului de la sfir~itul secolului trecut ~i acumu1asem datorita 1ecturii vechilor fi1020fi anumite 170

:;xno'~t:in1.e in domeniul istoriei psihologieL Daca reflectam 10. vise cCinl;iI1lUl:m"il!c il1corl~t.ieD.tului,asta nu se intimpla niciodata fara Oct recurg 121 ccnTip11ri3.fl.1 istorice; in vremea studentiei folosisem :ie flecare data In asemenea ocazii vechiullexicon de filozofie 0.1 :ui Cuno~team in special autorii secolului a1 XVIII-lea, ~lrecum ~ipe cei ai lTIceputului secolului al XI}{-lea. Aceasta lume ildituia atmosfera camerei mele de zi de la etajul liltli. In schimb, 3.yeam impresia ca "istoria spiritualao, a lui Freud ar fi lilceput ell Buchner, fvIoleschott, Dubois-Reymond ~i Darwin.

La starea cOI1~tiintei mele, pe care tocmai am relatat-o, visul aCUID aIte stratu:ri ale con~tiinrei: pa:rterullil stil medieval, ,-,v nu mai fu.sese locuit de mu.lt, apoi pivnita rOlnana ~i In cele jin unna grata preistoridL Ele reprezinta timpuri trecute ~i stadii ale cCHi~?tiinlei.

Multe Intreb2xi ma fra:mlntasera. arzator In zilele premergatoare

: Pe ce

p,'elnIse

se bazeaza psihologia freudiana? Carei

:ategorii a L~InaneIi apartine ea? Ce raport exista iotre Dersonalismul ei aproape exclusiv ~i conditiile istarice generale?

Visul meu dildea raspunsuL El se intorcea evident pina 10. bazele istoriei culturii" a istorie a uncr stari succesive de con~tiinta. El reprezerrta un fel de diagrarna structurala a sufletului uman, 0 prernisa de I1&tura esentialmente inzpersonalZt. Aceastii idee se patrivi de minune, it clicked, cum spune englezul; ~i visul deveni pentm mine un fir conducatar, un model, care mi se confirma in uTIIlatoare l"ntr-o ITIasura pe~atunci de nebanuiL El imi oferi primele intuiri ale existentei unui a priori colectiv al psihicului personal, pe care I-am conceput mai intii co. pe vestigii ale unar rnoduri f:1Tlcticnale dnterioare, ?".bia mai tlrziu~ c}'nd am doblndit o exr)er']ent~i ~i 0 cUD.oas,tere lTIai salida pe care sa m3~ am recul10scul rcodurile fUI1cfionale ca fonne de instinct, pot sa

I~-am putut niciodata sa-i dau dreptate lux Freud ca visul aT fi o "fatads_", Indaratul careia S-3X ascunde sensul Sail; un sens ce este dar care-i este ti3.inuit con~tiintei cu malitiozitate, ca sa zic a~a. Pentru mine visele sint natura. care IlU cuprinde nid o inteiLllJledelIlgelare~ C1care spune ce are de spus atft de bine pe clt e ea In stare -- ca 0 care cre~te sau un anirrial care-~i caut~i de rr1l'ncare3 alII de bine elLpot 8-0 faca. Tot astfel, nici ochii TIU vor sa dar p02tte ne li1';'ci12lITlilOi, ca ochii no~tri sint miopi. Sau auzirn prost, fiindca urechile ne slut nite! surde, dar urechile TIU vor sa He In~ele. Cu muIt timp inainte de a-I cu171

noa~te pe Freud, privisem incon~tientul, precum ~i visele care sint expresia lui imediata, ca pe un proces natural, lipsit de orice caracter arbitrar ~i mai ales de brice intenrie de prestidigitarie. Nu cuno~team nici un fel de motive pentm presupunerea ca ~iretlicurile con~tiiniei s-ar extinde ~i asupra procese]or naturale ale incon~tientului. Dimpotriva, experienta zilnidi ma iilvata ce rezistenre indirjite opune incon~tientul tendinrelor con~tiintei.

Visul despre casa avu un efect curios asupra mea: imi retrezi vechile interese arheologice. Dupa ce m-am intors la ZUrich, mi-am luat 0 carte despre sapaturile din Babilon ~i am citit ~i diferite scrieri despre mituri. Imi cazu atunci in miini Symbolik und My thologie der alten Volkerl (Simbolistica ~imitologie la popoarele antice), de Friedrich Creuzer, ~i cartea ma inflacara! Citeam ca un posedat ~i lucram Cll un interes arzator, incercind sa-mi sap un fiig~ printr-un munte de material mitologic ~i in cele din urma ~i gnostic, pentm ca in final sa ajung la 0 dezorientare totala. Ma gaseam intr-o situatie de perplexitate asemanatoare celei in care fusesem pe vremuri, cind incercasem sa inteleg la c1inidi sensul starilor psihotice de spirit. Era ca ~i cum m-a~ fi aflat intr-o casa imaginara de nebuni; am inceput sa "tratez" tori centaurii, toate nimfe1e, toti zeii ~i toate zeitele din cartea lui Creuzer ~i sa-i analizez de pard ar fi fost pacienrii mei. In decursul acestei indeletniciri n-am putut sa nu descopar relatia apropiata dintre mitologia a.'1tid ~i psihologia primitivilor, ceea ce m-a indemnat la un studiu intensiv al celei din urma. Interesul manifestat de Freud in aceIa~i timp ~i in acela~i domeniu imi pricinui 0 oarecare indispozitie, in masura in care am crezut ca recunosc aici 0 predominare a teoriei sale in raport Cll faptele.

In focul acest'or studii am dat peste materialul fantasmatic al unei tinere americance, necunoscute mie, Miss Miller. Materialul fusese publicat in Archives de Psychologie (Geneva) de catre Theodore Flournoy, prieten patern stimat de mine. Am fast pe loc impresionat de caracterul mitologic al fantasmelor. Aqionara ca un catalizator asupra ideilor inca neordonate care se acumulasera in mine. Treptat, din ele ~i din cuno~tintele dobindite de mine in domeniul miturilor Iua fiinra cartea mea despre Transformari ~i simboluri ale libidoului. In timp ce lucram la ea, am avut ni~te vise

I Leipzig ~iDarmstadt. 1810-1823 172

(n. ed. germ.).

semnificative, care indicau deja ruptura de Freud. Unul dintre cele mai tulburatoare se desfa~udi intr-o regiune muntoasa din apropierea granirei elvetiano-austriece. Era spre seara ~i am vazut un om mai batrin In uniforma unui funqionar vamal k. k.\ Trecu pe llnga mine, purin aplecat, fad sa-mi acorde nici 0 atenrie. Expresia fetei lui era morocanoasa, u~or melancolica $i suparata. Se mai aflau ~i aW oameni acolo ~i cineva ma lamuri ca batdou] nu era de fapt real, ci spiritul unui funqionar vamal mort cu ani in urma.

"E unul din aceia care n-au putut muri", se spunea.

Aceasta este prima parte a visului.

Clnd.m-am apucat sa-l analizez, "varna" ma facu imediat sa ma gind~sc la "cenzura"; iar "granira" - pe de 0 parte, la cea dintre con~tient ~i incon~tient, pe de alta, la cea dintre opiniile lui Freud ~i ale mele. Controlul la varna - de 0 minutiozitate penibila ~ mi se pam 0 aluzie la analiza. La granita se des chid bagajele ~i se controleaza, din cauza contrabandei posibile. Procedind astfel, se des cop era presupuneri incon~tiente. In decursul activitarii sale, batdnul vame~ avusese evident parte de atit de putine lucruri Imbucuratoare ~i muJtumitoare, Indt viziunea sa asupra lumii era de-a dreptul acritii. N-am putut InJatura analogia cu Freud.

Ce-i drept, ill ochii mei Freud I~i pierduse atunci (1911) autoritatea, illtr-un anume sens. Dar inainte ca ~i dupa, reprezenta pentru mine aceea~i personalitate superioara, asupra careia proiectam imaginea tatalui, iar aceasHi proieqie.era pe vremea visului inca departe de a disparea. Clnd are loc 0 asemenea proiectie nu e~ti obiectiv, ci ai 0 judecata disociata. Pe de 0 parte e~ti dependent, ~i pe de alta simti rezistente. Clnd am avut acel vis, II apreciam Inca mult pe Freud, dar eram ~i critic, pe de alta parte. Atitudinea divizata este un semn ca eram inca incon~tient de aceasta situatie ~i n-o supusesem reflectiei. Lucrul e caracteristic pentm toate proiectiile. Visul ma in~ita sa incerc sa ma lamuresc asupra acestei teme.

Sub impresia personalitatii lui Freud renuntasem, pe dt po sibil, la propria mea judeca!a ~i Imi ln~bu~isem critica. Era premisa ca sa pot colabora cu el. Imi spuneam: "Freud este mult mai de~tept ~imai experimentat dedt tine. Deocamdata ascu1ti pur ~i.simplu ce zice ~i inveri de la el." :;ii apoi I-am visat, spre surprinderea mea, in ipostaza unui funqionar morocanos al monarhiei cezaro-craie~ti, a unui vame~ decedat ~i care inca "bintuie". Sa fie asta oare 1

Kaiserliclz-koniglic1z, cezaro-craiesc, al Imperiului austro-ungar

173

(11.

t.).

dorin~a de moarte sugerata de Freud? Nu puteam gasi nici 0 particica in mine care sa fi nutrit in mod normal 0 asemenea dorin~a, caci voiam, ca sa zic ~a, a tout prix, sa colaborez ~i sa iau parte cu un egoism lipsit de teama la boga~ia experien~ei sale ~i ~ineam mult la prietenia noastra. Deci n-aveam nici un' temei spre a-i dori moartea. Visul putea fi insa 0 corijare, 0 compensare a aprecierii ~i admira~iei mele con~tiente, care - intr-un mod nedorit de minemergea evident prea departe. Visul recomanda 0 atitudine pu~in mai critica. Asta ma uimi la culme, ma dezorienta, cu toate ca propozi~ia finala a visului imi parea sa con~ina 0 aluzie la nemurire.

Visul nu se incheiase 0 data cu episodul funqionarului vamal, ci dupa un hiat urma 0 a doua parte, remarcabiHi. Ma gas earn intr-un ora~ italienesc ~i era pe la ora prinzLilui, intre douasprezece ~i unu. Un soare fierbinte ardea pe uli~e. Or~ul era ridicat pe coline ~i-mi amintea de un anumit loc in Basel, Kohlenberg.

Stradutele ce coboara de acolo spre valea Birsigului, care strabate or~ul, sint in parte ulicioare in trepte. 0 astfel de scara ducea in jos pina la BarfliBerplatz. Era Basel, ~i totu~i era un ora~ italienesc, ceva in genullui Bergamo. Era vara, soarele stralucitor se afla la zenit ~i 0 lumina intensa scalda totul. Multi oameni veneau catre mine, iar eu ~tiam ca acum se inchideau magazinele ~i lumea se indrepta spre casa, pentru masa de prinz. In mijlocul acestui ~uvoi de oameni, mergea un cavaler in armura. Urea scara, venind in direqia mea. Purta un coif de o~el cu crestaturi in dreptul ochilor ~i un pieptar de zale, iar deasupra, 0 tunica alba; in fa~a ~i pe spatele ei era intre~esuta cite 0 cruce mare, ro~ie.

Va puteti imagina ce am simtit cind, deodata, mtr-un or~ modem, la prinz, la 0 ora de virf, am vazut venind spre mine un cruciat! M-a frapat mai ales ca nici unul din numero~ii oameni care treceau pe acolo nu parea sa-i remarce prezenta. Nimeni nu se intorcea sau nu se uita dupa el; aveam senza~ia ca ar fi fost total invizibil pentru ceilalti. Ma intrebam ce putea semnifica aparitia aceasta, ~i iata, parca cineva mi-ar fi raspuns - dar de fapt nimeni nu-mi spuse nimic: ,.,Da, e 0 apari~ie obi~nuita. Cavalerul trece pe aici intotdeauna intre douasprezece ~i unu ~i face a~a de foarte mult timp (am avut impresia ca de seco1e) ~i fiecare ~tie asta."

Visul m-a tulburat adine, dar pe vremea aceea nu I-am inteles deloc. Eram abatut, perplex, dezorientat.

Cavalerul ~i funqionarul vamal erau figuri opuse una alteia.

Funqionarul vamal era fantomatic, asemenea cuiva care "inca nu

174

putea sa moara" - 0 aparitie pe cale de adisparea. Cavalerul, in schimb, era plin de viata ~i complet real. A doua parte a visului era in mare masura numinoasa, scena de la granita - prozaica ~i nu foarte impresionanta in sine; abia reflectiile tesute in jurul ei ma afectasera.

In perioada urmatoare, figura enigmatica a cavalerului mi-a dat mult de gindit, fara a-i putea sesiza insa in intregime semnificatia. Doar mult mai tirziu, dupa ce am meditat indelung asupra visului, i-am putut intelege sensul intrucitva. Inca din vis am ~tiut ca acel cavaler apartinea secolului al XII-lea. Este epoca in care au inceput a1chimia ~i plecarile cavalerilor in cautarea sfintului Graal. Pove~tile in jurullegendei Graalului au jucat pentru mine inca din adolescenta un rol important. La cincisprezece ani Ie citisem pentru prima oara ~i a fost un eveniment de neuitat - 0 impresie care nu mi s-a mai ~ters niciodata! Banuiam ca indaratul lor se afla inca, bine ascuns, un mister. Ap ca mi se paru foarte firesc ca visul sa rein vie lumea cavalerilor Graalului ~i a calatoriilor lor in cautarea sa, caci aceasta a1catuia, in sensul eel mai profund, lumea mea care nu prea avea nimic in comun cu cea a lui Freud. Intreaga mea fiinta cauta ceva inca necunoscut, care sa dea un sens banalitatii vietii.

Am resimtit 0 mare dezamagire in mine ca, in ciuda tuturor eforturilor mintii cercetatoare, aparent nu se putea descoperi nimic altceva in adincurile sufletului decit "preaomenescul" deja arhicunoscut. Am crescut la tara printre tarani, ~i ceea ce n-am putut invata in staul am aflat prin spiritul ~i duhul lui Rabelais ~i fantezia lara perdea a fo1clorului taranilor no~tri. lncestul ~i perversiunile nu erau pentru mine noutati demne de luat in seama sau care sa fi meritat vreo explicatie deosebita. Apartineau, impreuna ell criminalitatea, acelei scursori negre care-mi altera gustul de viata, infati~ind cit se poate de limpede ochilor mei uritenia ~i stupiditatea existentei umane. Mi se parea de la sine inteles ca varza sa creasca ~i sa infloreasca pe gunoaie. Trebuie sa recunosc ca nu puteam descoperi aici nici 0 idee care sa ma ajute cu ceva.

Toti a~tia sint pur ~i simplu ora~eni, care nu ~tiu nimic des pre natura ~i grajdul omenesc, ma gindeam, de mult satul de toate aceste lucruri dezgustatoare.

Bineinteles ca oamenii care nu ~tiu nimic despre natura sint nevrotici, deoarece nu sint adaptati la realitatile vietii. Ei sint inca prea naivi, aidoma copiilor, ~i trebuie lamuriti, ca sa zic a~a, ca sint oameni ca toti ceilalti. Sigur ca prin aceasta bolnavii de nervi 175

Inca nu sint vindecati ~i nu se pot lnsanato~i dedt i~ind din nou din mocirla cotidiana. Dar ei se complac In a ramlne In ceea ce fusese Inainte refulat, ~i cum sa iasa de acolo, dad. analiza nu-i face con~tienti de existenta a ceva diferit ~i mai bun? ~i daca Insa~i teoria Ii tine fixati In aceasta stare ~i nu Ie da ca posibilitate de solutie dedt decizia rationalii sau "rezonabila" de a renunta In sfir~it la copilarii? Ei nu slnt In stare de a~a ceva; ~i cum sa fie, daca nu descoperii eeva pe care sa se sprijine? Nu se poate renunta la 0 forma de viata, farii a 0 schimba cu 0 alta. De regula, un mod .de viata total rezonabil este, conform experientei, imposi~ bil, mai ales daca cineva e prill natura sa atlt de nerezonabil ca un nevrotic.

Acum am Inteles de ce psihologia petsonala a lui Freud prezenta pentru mine un interes atlt de arzator. Trebuia sa ~tiu cu orice pret cum statyau lucrurile cu solutia sa "rezonabila". Era pentru mine 0 Intrebare vitala, iar ca sa obtin un raspuns la ea eram dispus sa sacrific multe. Acum ochii mei vedeau clar: El Insu~i suferea de nevroza, 'ii anume de una u~or de diagnosticat, cu ni~te simptome foarte neplacute, a~a cum am descoperit In timpul calatoriei noastre In America. Ma invatase atunei ca lumea Intreaga e putin nevrotica ~i de aceea trebuie sa fim toleranti. Nu eram Insa nicidecum gata sa ma multumesc cu atlt, ci doream sa ~tiu mai degraba cum se putea evita 0 nevroza. Vazusem ca nici Freud, nki elevii lui nu puteau Intelege ce Insemna pentm teoria ~i practica psihanalizei faptul ca nki macar maestrul nu reu~ea sa iasa din propria sa nevroza. Clnd ~i-a anuntat apoi intentia de a identifica teoria ~i metoda ~i de a Ie dogmatiza, n-am mai putut colabora eu el ~i nu mi-a ramas alta eale dedt aceea de a ma retrage.

Gnd am ajuns In lucrarea mea Transformari ~i simboluri ale libidoului catre final, la capitolul despre "Sacrificiu", am ~tiut dinainte cii ma va costa prietenia cu Freud. Acolo urmau sa fie expuse propriile-mi coneeptii asupra incestului, transformarea decisiva a conceptului de libido ~i inca alte idei, In care ma deosebeam de Freud. Pentru mine, incestul lnseamna 0 complicatie personal a numai In cazuri extrem de rare. De obicei reprezinta un continut Inalt religios, motiv pentm care ~i joaca un rol hotihltor In aproape to ate cosmogoniile ~i In numeroase mituri. {nsa Freud se tinea ferm de sensul literal ~i nu putea sesiza semnifieatia spirituala a incestului ca simbol. ~tiam ca nu va fi capabil sa aceepte niciodata opiniile mele pe aceasta tema.

176

Am discutat eu mea ~i i-am comunicat temerile mele.

A Incercat sa ma lini~teasdi, fiind de parere ca Freud va admite eu generozitatc fcluJ meu de a vedea lucrurile, ehiar daea nu l-ar putea accepta pentm e1 insusi. Eu 1nsa eram convins ea nu va fi i'n stare de asa eeva, Timp de doua luni il-am fast eapabil sa ma atin~ d~ candei, ~iind ch!nuit de co~flict~I,: .sa, tr~c sub tae,ere eeeva ce gmaesc sau sa nsc plerderea pnetemel 1m? In eele dm urma, m路路am decis sa seliu - :;;im-a costat, intr-adevar, prietenia Iui Freud.

Dupa ruptura Cll Freud S-3U indepartat de mine toti prietenii si cunoscutii mei. Cartea mea a fast declarata drept proasta, eu, considerat un mistic 5i eu asta, problemei i se puse punct. Doar Riklin si Maeder au ramas de partea mea. Eu imi prevazusem insa izolarea 9i nu-mi fikusem Uuzii In legatura eu reaetia pretin~ilor mei prieteni, Era 0 chestiune 10. care rneditasem temeinic. ~tiam ca in joc era towl ~i ea trebuia sa persist In eonvingerile mele ~i sa stau cheza~ie pentru ele, Am realizat ca acel capitol intitulat ,.Sacrificiu!" reFezc!1ta s21crificiul meu. Ajuns 10. aeeasta eoncluzie, m-am putut pune din nou pe seris, de:,;i ~tiam dinainte ca nimeni nu-nli va Intelcge conceptia.

Privind retrospectiv, pot afinna ea sint singurul eare a dus mai departe, in spiritullor, ccle doua probleme care I-au interesat pe Freud eel mal mult: aceea a ,.iesturilor arhaice" ~j aeeea a sexuali(8. eLl nu vild valoarea sexualitatii este 0 eroare larg raspindlta. Din contra, sexualitatea joad un rol important In psiholagia IDea., 0'1anume Cd. expresie esen~iaIa - ehiar dad. nu unica - a lntregului ps1hic. Preocuparea mea principala a fast insa sa-i 91.explico dincolo de semnificatia sa personala si de ceo. a unci l21tur21spirituala ~i sensul nurninos, deci sa ex prim ace11ucru de care Freud era fascinat, fad a-I putea intelege- insa, Scrier~.!e 1Jie Psychologie del' ()bertragung (lDSihosi Coniui?ctionis cantin ideile mele pe aceast:?, ten,ii Ca expresie a unui spirit htonian, sexualitatea este de cea mai ma,e importantlL Caei acel spirit este "ccalalta fata a Jui Dumnezeu", hitum sumbri3. a imaginii divine. Problemele spiritului htonian m-8.U preocupat de cind am intrat In contact en lumea ideatica a alchirI1iei. De f2i."fJt, ele au fast trezite la viala in timpul ace!ei disCUtii timpD.rii avute eu Freud, c1nd am simtit cit era de zguduit de sexualitate, fara a-mi puteo. explica iDsa aceasta. tulburare nfofundlL 11'i''i .' j

ReaHzarea ceo. mai mare a lui Freud a constat Hira lDdoiala in faptul di s,i-a luat in serios pacientii care sufereau de boli nervoase, patrunzind in psihologia lor specifica s,iindividuala. A avut curajul sa lase cazuistica sa vorbeasca, penetrind in acest chip in psihologia individuala a bolnavului. Vedea, co. sa zicem asa, ell ochii pacientului s,i a ajuns astfella a Intelegere mai adindi a bolii dedt fusese posibil pina atunci. In aceasta privinta era obiectiv, fara idei preconcepute s,i dadea dovada de curaj, ceea ce-i ingiidui sa depas,easca 0 multime de prejudecati. Aidoma unul profet din Vechiul Testament s,i-a propus sa demoleze zeii fals,i, sa traga perdeaua 10. 0 parte de pe a seama de ipocrizli s,itot atita necinste s,i sa dezvaluie f3.ra mila putrezlciunea sufletului contemporan, scotind-o 10. lumina zilei. Nu s-a sfiit sa-s,i asume riscul nepopularitatii pe care a aducea cu sine 0 asemenea intreprindere. Impulsul constat in pe care I-a dat astfel culturii s,i civilizatiei noastre descoperirea unui acces spre incons,tient. Prin recunoas,terea visuIui co. sursa primordiala de informare asupra proceselor din incons,tient a smuls trecutului s,i uitarii 0 v 0.10 are care parea pierduta iremediabil. A demonslrat empiric existenta unui psihic incolls,tient, care nu fusese prezent lnainte dedt co.postulat filozofic, s,ianume i11filozofia lui Carl Gustav Carus s,ia lui Eduard 'Ion Hartmann.

Se poate, desigur, afirma ca actual a cons,tiinta cuIturala, in masura ill care este refJectatii filozofic, 11-0. preluat inca ideea incol1s,tientului s,icOllsecintele sale, desi se confrunta de mai bine de 0 jumatate de veac cu ea. Asimilarea conceptiei generale s,i fundamentale ca existenta noastra psihidi are dol poli ramine inca ill sarcina viitorului.

Co

6 Confruntarea eu ineon~tientul

Dupa despartirea de Freud a inceput pentm mine 0 perioada de incertitudine interioara, chiar de dezorientare. Ma simteam ca suspendat in neant, caci inca nu-mi gasisem propria pozitie. Ma interesa mai ales sa dobindesc 0 noua atitudine fata de pacientii mei. Am decis deci sa vad mai intii, fara a face prezumtii, ce vor povesti ei de la sine. A~a ca m-am hotarit sa las lucrurile in voia intimpl1irii. Rezultatul s-a vadit curind; au inceput sa-mi povesteasca spontan visele ~i fantasmele lor, iar eu n-am facut dedt sa pun cHeva intrebari: "Ce va vine in minte in legatura cu asta?"

Sau: "Ce intelegeti prin asta?" "De unde vine asta?" Interpretarile au decurs ca de la sine din raspunsurile ~i asociatiile lor.

Am lasat deoparte punctele de vedere teoretice ~i m-am multumit sa-i ajut pe pacienti sa-~i inteleaga imaginile prin ei in~i~i.

Dupa scurt timp mi-am ~i dat seama ca era corect sa iau ca baza a interpretarii visele ca atare, a~a cum sint ele, cad aceasta Ie e menirea. Ele sint realitatea de la care trebuie sa pomim.

Bineinteles ca din "metoda" mea a rezultat 0 multitudine de aspecte aproape de necuprins cu mintea. Se simtea tot mai putemic necesitatea gasirii unui criteriu, ~ putea chiar spune: necesitatea unei orientari initiale.

Am trait atunci un moment de claritate neobi~nuita, in cursul camia s-a derulat in fata mea drumul pe care-l parcursesem pina acolo. M-am gindit: "Acum ai in posesia ta 0 cheie catre mitologie ~i ai posibilitatea sa deschizi cu ea toate portile spre psihicul omenesc incon~tient." Dar indata am auzit ~optindu-se in mine: "De ce sa deschizi toate portile?" $i s-a ~iiscat intrebarea: Oare ce realizasem de fapt? Explicasem miturile unor popoare din trecut, scrisesem 0 carte des pre erou, despre mitul in care omul a trait dintotdeauna.

179

"Dar in ce mit traiqte omu! astazi 7" "In mitul crqtin, s-ar putea spune." "Tu traiesti In el?" a rasunat mai departe intrebarea In mine. "Ca sa fiu sincer, nu I N u este mitu] in care traiesc eu."

"Atunci nu rnai avem nici un mit?" "Nu, e evident dl nu mai avem nici un mit." "Dar care-i oare mitul tau? JVIitui in care traie~ti tu ?~' Deodata dialogul deveni neplacut. Si am incetat sa mal gindesc. Ajunsesem la un impas.

In 1912, In jurul Craciunului, am avut un vis. iVIa giisellil1intr-o loggia italieneasca superba, cu coloane, podea de marmura ~i 0 balustrada de marmura. ~edeam aeolo pe un scaun in stir renascentist, aurit, iar in rata mea se af1a 0 masa de 0 fmmusete rara.

Era fikuta dintr-o piatrii verde; pardi ar fi fast smarald. ~edeam ~i priveam in departare, pentru C;3, loggia se gasea sus de tot, In turnul unui castel. Erau ~i copiii mei in jurul mesei.

Dintr-o data, 0 pasare alba coberi in zbor, un mie pescaru~ sau un porumbel. Se lasa cu gratie pe masa, iar eu Ie-am facut copiilor un semn sa stea lini~titi, ca sa ilU sperie frumoasa pas are alba.

Indatii, porumbelul se transformfi lntr-o fetiti'[ de vreo opt ani, ell un par blond-auriu. Pleca in fuga impreuna eu copiii ~i se jucara in minunatele galerii eu coloane ale casteluluL Am ramas pe lac, cufundat in gindmi, ref]ectlDd 1a ceea ce tocmai se IDtlmplase ~i triljsem. Atunci, fetita se intoarse ~i i91 puse eu tandrete braWl pe dupa uDl.arul meu. Bruse dispanl din nou, iar porumbelul reaparu ~irosti Incet~ell glas omenesc: mai In prime Ie ore ale noptii ma transfor1na in om, in tin1p ce porumbelul biirbatu~ este ocupat eu cei doisprezece mortL" eu aceasta, i~i lua zboruliDspre ceml a11bastJ-0., iar eu rn-am trezit din somn.

Singurul lucru pe care I-am putnt spune despre vis c~fast ca el indica 0 activare neobi~nuita 8. incoD~tientuluL Dar nu c-uno&team nici 0 tehnic~ipentru a ajunge pIna la radacinile proceselor

1" .

C "" b 1 â&#x20AC;˘ " ,y , . auntnee .. e ro~te ~ve~ a race un ~orum el, ba:D~.tus C~1~QOlS?rezece morp? in legatura cu masa de smanud Iml vem m mlnte povestea Cll "tabula smaragdina" din legenda alchiTDica a lui Her~ mes Trismegistos. Se pare ca ar fi Elsat In Urnl3. sa 0 masa In care era gravata in grecqte esenta iD.te1epciunii alchimice. M-am gindit si la eei doisprezece apostoli, la cele douasprezece Iuni ale an~lui, .la~sem.nele zodiacale. Da~ t1-~amgasit ~~ici 0 dc::legare : er.ngmeL In cele (lIn a trebult sa renunt. PJ.u ffil-(i rL'Ul~',as :::~lta -:0(\ iO,j

:.11ededt aceea de a a~tepta, de a-mi trai mai departe viata si de .1acorda atentie fantasmelor me1e.

Se repeta des pe-atunci a fantasma inspaimlntatoare: se tot ',ea ceva mort care totuSi mai traia. De exemplu, in cuptoarele :rematOliului erau introduse cadavre Si deodata se constata ca mai ildeau semne de viata. Aceste fantasme cu1minara Si in acela~i :imp lSi gasira deznodarnintul intr-un vis: Mi:i aflam lutr-un loc care-m! amintea de Alyscamps de llnga ,-'.rles. Aeolo se gase:?te 0 alee eu sareofage care ajung pina in iinastia Merovingienilor. In visul meu, veneam dinspre ora~ ~i am '>azut in fata mea a alee asemanatoare, avind un lung Sir de morminte. Erau postamente eu placi de piatra pe care stateau intin~i mortH. Zaceau acolo, in vestimentatia lor de pe vremuri ~i cu miinile impreunate la piept, ca in vechile capele mortuare cavalerii in armuri1e lor, numai cu deosebirea ca monii din visul meu nu erau sculptati in piatra, ei mumificati intr-un mod eludat. M-am Jprit in fata primului mormint ~i am privit mortul. Era un barbat din anii '30 ai seeolului a1 XIX-lea. M-am uitat eu interes la ;-;ainele lui. Bruse se mi~ca. ~i reveni la viata. I~i desfaeu miinile ,i cu am ~tiut c9. asta se intimpla numai pentru ca-l priveam eu.

Am pleeat mai departe cu un sentiment neplEieut ~i am ajuns 1a un mort care apartinea seco1u1ui a1 XVIII-lea. Se petrecu acela~i lUcru: cind I-am privit, a prins viafa ~i ~i-a mi~cat miinile. Am mers tot a~a de-a lungulintregului rind, pina ce am ajuns, ca sa mil.exprim astfel, in secolul al XII-lea, 10. un cruciat in pieptar de za1e, care ~edea ~i el intins ~i cu miinile impreunate. Trupul lui parea dopEt in lemn. L-am privit timp indelungat, convins ca era intr-adevar mort. Dar, deodata, am vazut cum un deget de la mina sti'nga incepe sa i se mi~te u~or.

Visul ma preocupa muIt timp. Bineinteles c3. initial imparta路 sisem opinia lui Freud ci1in incon~tient s-ar aDo.vestigii ale unar experiente vechi.1 Vise Cii acesta ~i trairea realii a incon~tientului m-au condus la parerea ca aceste vestigii l1-ar fi totu~i forme consumate, trecute, maarte, ci apartin psihicului viu. Cercetarile mele ulterioare au confkmat aceasta ipoteza, ~i de aiel s-a dezvolta! in decursul anilor teoria arhetipurilor.

1

Freud vorbe~te despre resturi arhaice (n. ed. engl.).

181

ViseIe n1-UU ImpresionaL clur nu m-au putut ajuta sa depa::;esc senzatia de dezorientare. Din1porrl\'a, tralaln ca sub 0 constanta presiune inten13.. lTneori era :}r'l't de putel11ica~ illcit an1 presupus ca trebuie: sa fie vorba 10.mine despre 0 tulburare psihieiL De aceea~ anI parcurs de clauS. ori in 111irff_cIDtrcaga-mi viat2~,eu toate detaIiilc. mal eu seama. amintirlle din copilarie: cael m-am gindit ea ar putea exista cevo. 10 treeutul men care sa fie luat In seama drept cauza a tulburarii. Dar trecerea In revistii n-2\ dat rezultat ::;i a trebuit sa-mi admit ignoranta. Atunci mi-arl1 spus: "Cum tot nu stiu nimie, 0 sii fac de-acum '1ncolo pur 51 simplu ce-mi vine."

Acestea fiind zise, m-am laso.t constieot prada impulsurilor inconstientului. iviai inti'! ie~i la suprafata 0 arnintire din copililrje~ poate de pe la zece, unsprezece

ani. Pe atunci eranl pasionat de jocul cu cuburi.

Imi amintesc clar CUITl construiarn casu~e si castele ~i arcuiam porti eu bolti, ridicindu-Ie pc deasupra unoI' sticle. Cevo. mai tirziu am folosit char pietre adevarate, iar in loe de mortar, jut. Aeeste constructii ma fascinars. mult timp. Spre surplinderea mea, ie~i 10.iveaEi toemai aceasIa o.minrire, bsotita de 0 anumita emotie.

"Aha, mi-am spus, aici pulseaza viata! Baietelul inca este pe-aei pe undeva 5i are 0 viata creatoare, care mie-mi lipse~te. Dar cum pot ajunge 10.eo.7" Pentru omul adult care eram eu mi se parea insurmol1tabiEi dlstanta dintre prezent ~i eel de-al uDsprezeeelea an 0.1vietii mele. Dadi voiam sa restabilesc 1ma eontactul eu acea perioada, nu aveam incotro: trebuia sa ma reintorc 13. eo. si s~ reiau Ia no fOe viata de copll, CLl jocmiJe-"i copila:esti ..

Acest moment a reprezemat un punet de raseruee m destmul meu, caei dupa infinit de multe rezistente si resimtind 0 resemnare extrema m-am pretal in cele din urrrdi 10.aeest joe. Nu insa J'nainte de a trai dureros umilinta de a nu putea face cu adevarat nimic altceva dedt a ma juea.

A5a ca m-am pus pe treaba: am inceput sa adun pietre potrivite, partial de la malullacului, partial din apa, dupa care am inceput sa construiesc: casule, un castel .- un sat Intreg. Mal lipsea doar biserica, drept care am facut un edificiu patrat, eu un fel de toba hexagonala deasupra si 0 cupola patrata. biserica are ~i un altar. Dar mi-a fost teama sa-l construiese.

0

Preocupat de intrebarea cum a~ putea rezolva problema, am pornit-o intr-o zi, ca de obicei, de-a lungul lacului ::;i am strins pietre din pietri5ul de pe mal. Deodata am zarit 0 piatra rosie: 0 piramida eu patm laturi, de vreo patm centimetri inaltime. Era 0 182

bucata dintr-o piatd care, tot rostogo1indu-se in apa I)i plintre '.aluri, fusese I)Iefuita plna ce capatase aceasta fOmla - un simp1L; produs al hazarduiui. De cum am zarit-o, am 9i 9tiut: acesta este dtarul! Am agezat-o deci ln mijloc sub cupola 9i, in acest timp, mi-a revenit In minte falusul subteran din visul meu de copil.

Corelatia a trezit in mine un sentiment de satisfactie.

In fiecare zi construiam dupa mas a de prinz, atunci cind vremea 0 pennitea. De indata ce terminam de mincat incepeam sa :na joc pina ce apareau pacientii; iar seara, cind ispraveam mai devreme lucrul, ma intorceam la activitatea de constructor. In acest timp, gindurile mi se limpezeau 9i puteam intelege fantasmele a caror prezenta doar 0 presimteam vag, doar 0 intuiam ca zacea in mine.

Bineinteles ca imi faceam ginduri in Iegatura cu sensu1 jocului meu 9i ma intrebam: "Ce faci, de fapt? Construiqti 0 midi agezare I)i Savirge9ti acest Iucm ca pe un ritual!" Nu 9tiam care era raspunsul, dar aveam convingerea intima ca. ma aflam pe drumul care ducea spre mitu! meu. Caci construirea era numai inceputul.

EI declan9a un flux de fantasme, pe care Ie-am notat mai tirziu cu mare grija.

Situatii de acest gen au continuat sa apara de-a lungul anilor.

Ori de cite ori mi s-a mai intimplat in viata sa ma poticnesc, sa ma impotmolesc, am pictat un tab Iou sau am prelucrat 0 piatd I)i intotdeauna asta a reprezentat un rite d' entree pentm ideile I)i lucrarile ce au unnat. Tot ce-am scris in acest an 1, deci Gegenwart und Zukunft (Prezent 'Ii viitor), Ein moderner My thus (Un mit modern), Das Gewissen in psychologischer Sicht (Con:;tiinta moralii in perspectivii psihologica), s-a nascut in decursul cioplirii unei pietre, munca pe care am Hkut-o dupa moartea sotiei ~ele2, Implinirea existentei ei, sfir>;itul vietii ei 9i tot ce mi s-a clarificat cu acest prilej ma smulsesera putemic din mine Insumi. M-a costat mult ca sit ma regasesc, sa ma fixez I)i sa ma reechilibrez, iar eontactul eu piatra m-a ajutat.

Inspre toamna lui 1913, presiunea pe care 0 simtisem pma atunci in mine paru sa se deplaseze in afara, de pardi ar fi planat ceva in aer; intr-adevar, atmosfera mi se parea mai sumbd ca pina atunci, Era ca ~i cum n-ar mai fi fost yorba de 0 situatie 1 1957 (11. ed. germ.).

227 noiembrie 1955

(11.

ed. germ.).

183

psihica, ci de 0 realitate concretii Aceasr3. impresie mi se intari tot mai multo In octombrie, in timp ce ma aDam s1ng\.1l-lDtr-ociil2Sorie, am fost deodata asaltat de 0 viziune: Am vazut un potop imens, care se revarsa peste toate tarile nordice S1peste cele "-sezate putin mai la sud, in zona dintre Marea Nordului si Potapu! se intindea din AngEa pina in Rusia Si de Ia coasta MarH Nordului pina aproape de Alpi. Cind atinse Elve(ia, am \lawt ca mUllti! cresteau, devenind din ce in ce mai inal(1, ca pentru a apafa tara noastriL Se dezUintuia 0 catastrofa ingrozitoare. Am vazur valurile gaIbene invrajbite, ruinele operelor civilizatiei plutind prin tOTent 5i moartea a mii 9i mii de oameni. Apoi, rnarea se transforma in singe. Aceasta viziune dura aproximariv 0 ora, ma tulbura, ma zapaci si imi facu grea\a. Mi-era rus;ine de sHibiciunea mea.

Trecura doua saptamini, dupa care viziunea reveni in aeeleasi conditii, numai ca transfol1narea in singe fu de asta data ~i mai cumpIita. 0 voce interioara rmi vorai: "Ia te uita, este perfect real 9i se va intimpla intocmai; nu incape nici a indoiala."

In iama unnatoare, cineva ma intreba ce gindeam des pre evenimentele mondiale din viitorul apropiaL I-am spus c3.nu gil1deam nimie, dar d vedeam torente de slnge. viziunea nu-mi dildea pace.

Ma intrebam dad viziunile indicau a revolutie, neputindu-mi reprezenta insa bine acest lucru. Asa ca am conch1S di ar avea de-a face eu mine insumi ~i am presupus ca a~ fi amenintat de 0 psihoziL Ideea riizboiului nu-mi treeu prin mime.

Purin dupa aceea - era In primavara Iui 1914 ~i apoi pe 1a inceputul verii - un vis mi se repeta de trei od: In mijlocul verii patrundea un ge, arctie, iar paminruI impietrea. imepenea sub gheata. Vedeam astfel, de exemplu, cum intregul tinut al Lorenei ~i canalele sale inghetaseriL Toata regiunea era pustie, fara nici un suflet de am, iar lacurile 91riurile - inghepte si ele. Murise ariee vegetatie. Aceste imagini oni[ice se produsera III aprilie 'Ii mai, iar ultima oara in iunie 1914.

In eel de-al treilea vis, din spatiile cosmice se liisa din nOli un ge, cumplit. Acest vis avu 111saun final neasteptat: Se af1a acolo un copac eu frunze, dar lipsit de rod (arborele vietii mele, ill-am gindit), ale carui frunze se transfOlmasera prin aC1[mneagerului in boabe dulei de strugure, pline de un sue tamaduitor. Am cules boabele ~i Ie-am daruit unei mul~imi de oameni care stateau In a~teptare.

184

La

lunii lulie 1914 fusesem invitat de cam:: British

dedical Association la Aberdeen, unde urma sa Ia un congres :' prelegere "hnportanla mcc,n~;tl,entulU1in psihopatolo;:e"l. Mil a~1eptam sa se intimple ceva; diei asemenea viziuni ~i ,;se inseamna d,,,,;stin.In starea mea de atunci ~i Ia temerile pe care ~::.nutre&111~rni se a fi un se.mn at sortii chiar ~i faptul ca ~Jcnlai atunci :a trebuit s~ivorbesc despre i1nportanta incon~ti~ntului.

La 1 august izbucni primul razboi mondiaL Acum, sarcina :nca era dari,!: sa incerc sa inteleg ce seiDtimpla ~i in ce masura :ropria-mi triiire era legata de cea a colectivitiitii. In acest sens, ~rebuia mai intii sa chibzuiesc asupra persoanei mek. Inceputul .'.cestor reflect!i i-a reprezentat notarea fantasmelor pe care Ie .'.\usesem in timpul eu cuburile de construit. Munca asta .'.j:Jnse acum in prim-planui activitatii mde.

Se declanSa astfel un flux necontenit de fantasme ~i m-am omlduit sa fac tot posibilul pentru a nu pierde orientarea :;;i a :eseoperi calea de urmaL 1\'1a aflam, neajutorat, intr-o Iume strama, Si tot\11mi se parea dificil :;;ide neinteles. Traiam neil1trerupt intr-o mare tensiune :;;iaveam ades senzatia ca ni~te b10curi gi~antice s..ar prabuSi de sus asupra mea. furtun2', 0 succeda pe -:ealalt1L Faptnl ca reuSeam sa rezist era 0 chestiune de forta bro路路 :ala. elli n..3.11 fast sfarlmati! Nietzsche :;;1Holderlin :;;iatitia aItiL in mine saliiSluia insa 0 fona. demonicii 91inca de !a inceput ml ..a fost Hmpede ca trebuia SE gasesc semnificatia a ceea ce traiam in fautasmele mele. Sentimentul de a aseulta de 0 vointa superioara jaca tineari1 piept asaltului incon~tientului era de neinlaturat ~i a ramas ca un fir conducatar, sus!inindu-ma in 111cercarea de a ;ndeplini sarcina," Eram deseori atit de rL\.scolit, lncit trebuia s3.-mi stapinesc emotiile prin exercitii yoga. Insa CUlTi ~elul meu era sa aflu ce se petrecea In rnine, Ie facean1 numai plna ce-mi redoblndeam lini~tea care sa-mi pennila sa relan munca mea eu incOrl9tientul. De indata ce aveam se:i.timentul de a fi din nou eu 111sumi.abandonam

0

PreIegerea a aparut in engleza sub titlul ~IOnthe In1portance or the Unconscious ID Psychopa::hoiogy", In British A1edical Journal~ Londra II, 1914; in Ges. tFerkc !fl., 1968 (n. ed. genn.), 21n thnp ce Sung lrni v()rbea des pre aceasta arnintire, tot s;,::rnai sin1teau \'ibrind agita~ia Si ;~rno-~iadinlauntrLll sau. Drept mota a1 capitolului 1111i : ;,Ferice de eel ce a scaput de rnoarte" (Odiseea) - (A. J.).

185

eantrolul :;;idadeam iarasi cuvintul imaginilar :;;ivoeilar launtrice.

IndianuI, in sehimb, face exercitii yoga in seopul de a elimina ell desavlrsire multitudinea eontinuturilor ')l imaginilor psihiee.

Pe masura ce izbuteam sa rraduc elTIotiile in iInaginL adica sa gasese aeele imagini care se ascundeau in ele, se instaura linistea interioara. Dad. m-a:;; 1'imultumit ell ernotiile :;;ias fi lasat luerurile aSa, probabil ca as fi fast sflsiat de continuturile ineon:;;tientului. Paate ca Ie-as fi putut disoeia, seinda, dar atunei as fi eazut indiscutabil victima nevrozei 5i in eele din urma continuturile incon:;;tientului tot m-ar fi distrus. Experimentu1 meu ma lnvata dt de salutar este din punet de vedere terapeutic sa poti constientiza imaginile care zac indaratul emotiilor.

Am notat fantasmele cit am putut eu de bine :;;im-am straduit sa exprim in cuvinte Si eonditiile psihiee in care se ivisera. Numai ca n-am putut face asta decit intT-un limbaj foarte greoi, neadecvat. Mai intli am formulat fantasmele asa cum le percepusem, adica de cele mai mulce ori intr-un "limbaj elevat", caci el corespunde stilului arhetipurilor. Arhetipurile vorbesc Intr-o manied patetica Si ehiar bombastica. Stilul limbii lor Imi este neplacut si-mi zglrie sentimentele, ca atunci dnd cineva i~i zgirie auzul scrijeJind un perete cu unghiile sau 0 farfurie cu cutituL Insa cum eu nu ~tiam des pre ce era vorba, l1U aveam aWl cale. Nu-mi raminea nimie altceva decit sa notez totul In stilul pe care-l alesese chiar incon~tientul. Uneori era de pardi a~ Ii auzit totul Cll urechile. Alteori il simteam eu gura, ca ~i cum limba mea ar fi formulat vOTbele; ~i apoi mi se intirnpla sa ma aud pe mine insumi ~usotind euvinte. Sub pragul constiin[ei, totul era viu.

Inca de 10. inceput concepusem confruntarea ell ineoD$tientul co.pe un experiment stiintifie pe eare-] niceam eu Cll mine insumi ~i de 0.1caroi deznod1hnlnt eram interesat In mod vital. Astazi, ce-i drept, as putea spune ~i di era un cKperiment care se faeea cu mine. Una dintre cele mai man dificultati pe care a trebuit s-o depaSesc a fost sa-mi rezolv sentimentele mele negative. M-am lasat voluntar prada emot]iloT, pe care totusi nu Ie puteam aproba.

Astemeam pe hirtie fantasmele eare o.deseo.mi se pareau a fi niste absurditi:W ~i impotriva earora resim(eam Tezistente putemice.

Ci:ki, atlta timp elt nu Ie Intelegi sensul, ele sint un amestec diabolic de subJim 5i ridicol. JVI-a costat mult sa lndur pina 10. sursit, dar i'nsu5i destinul a fost eel care mi-a aruncat manu~a, provocindu-ma. Numai in Uffi1aunui efort suprem am fast eapabil sa ies In final din labirint.

186

Pentru a cuprinde fantasmele care ma agitau "subteran", trebuia, ca sa ITI3.exprinl a~a, sa mB.las sa cad in ele. Nu resimteam l1umai rezistente impotriva acestui lucru, ei ~i 0 reala teama. Mi-era fridi sa nu-mi piei'd autocontroluL devenind 0 prada a incon~tientuIui, iar ceea ce lnsemna acest lucru mi-era cil se poate de clar mie, in calitate de psihiatru. Trebuia totu~i siI cutez sa pun stapinire pe aceste imaginL Dadi n-o facearn, riscam sa puna ele staFinire pe mine. Un motiv important In cadrul acestor reflectii I-a constituit faptul cii de 10.paeientii mei nu puteam a~tepta nieiodata ceva ee eu Insumi nu indrazneam sa fae. Pretextul di pacientul avea ali:ituri de el un ajutor nu reu~ea s~.-mi impuna, sa aibiI erect asupra mea. -Stiam ca aSiI-zisul ajutor, adica eu, inca nu cuno~tea materia :;;i domeniuI din proprie experienta, ci ca eu posedam referitor la (Ie In eel ITlai bun caz ni~te prejudec3_ti teoretice de 0 \'aloare i'ndoielnidL In mai multe faze critice m-3. ajutat enorm gindul ciL 1a urma in aceasta imreplindere aventuroasa, in care ma implicam 'Ii ma lnci'lceam, eu TIU ma hazardam numai pentru mine personal, ci ~i pentru pacientii mei.

Era in anul ! 913, i'naintea Craciunului, clnd m-am hotaril sa fac pasul decisiv (12 decembrie). ~edeam 1a masa de lucru ~i reflectam incii 0 data asupra temerilor me1e, apoi m-am Hisat sa cad. Am avut efectiv senz3.tia di pamintul ceda sub mine, in sensul propriu 0.1cuvintului, ~i cii ma prabu~eam lntr-un hau tenebros. \iu ma putearn elibera de UD sentiment de panid. Dar bruse, ~i nu 1a fcarte mare adincime, m-am trezit c2,mfi opresc in picioare, Intr-o masa moale, vlscoasa - spre irnensa mea u~urare, de~i ma gasearn j)-ltr-o bezn~ aproape totala. Dupa~un tinlp, ochii mei s~au obi~nuit eu intunericul, care acum semana eu un crepuscul far3. luminozitate. In fata rnea se afla intrarea Intr-o pe~tera obscura, iar acolo state a un pitic. dadea senzat路!.a de a fi facut din piele tabikita, de pardi aT fi fost mumificat. M-am strecurat cu greu pe linga el, treeind prin intrarea i'ngusta ~i mi-am croit drum pina 10. celalalt capa.t 211 pe~teTii, mergind prin apa reee ca gheata, care-mi ajungea pi'Da 10.genunchi. AcoIo, pe 0 stind, se afla un cristal ro~u, striilucitoL Am luat piatra, am ridicat路o ~i am descoperit cii dedesubt era un Spatiu goL La inceput D-am putut distinge nimie, dar in cele din unna am zarit in adiDcime 0 apa curgatoare. Un cadavru plutea pe suprafata apei, UD tinar ell paml blond, ranit la cap. Era urmat de un scarabeu Degm uria~ ~i apoi aparu, venind din adi'Dcul apei, un soare ro~u, nou-nascut. Orbit de lumina, am 187

I

I

1

II I !

I

I I ]

I,

vrut sa acopar iara~i deschizatura cu piarraj cind un lichid l~i faCll loc prin orificiuo Era singe! Tl~ni In jet giOS ~imi se facti greata.

Jetul de sInge dura, din cite mi se piJxu mie, insuportabil de mulL In cele din Uffi1a sed ~i, eu aceasta, viziunea lua sfir~it.

Imaginile ma consternari:L Binell1~eles ca am vawt ca la piece de resistance era un mit eroic ~isolar~ 0 drama a monE ~i relonoirii.

Rena~terea era simbolizata prin scambeul egiptean. La sfiqit ar fi trebuit sa urmeze Daua zi; in locu1 ei se isca 1,sa acea revarsare insupOltabila de singe, un renomen extrem de anormal, din cIte mi se parea. Imi veni atunci in minte viziunea singelui pe care 0 avusesem i11Wamna aceluiasi an, ceea ce ma tacu sa renunt 1a orice aWi incercare de a intelege, ~ase zile mai tirziu (18 decembrie 1913) am avut urmatorul VIS;

Ma gaseam impreuna cu un tinax necunoscut, eLl pie1e de cu'Ioare 'illchisa, un salbatic, pe un munte singuratie, stincos. Era inainte de revarsatul zoriIor, partea de rasarit a cerulni se luminase deja, iar stelele erau pe cale de a se stinge. Deodata, pe deasupra muntilor rasuna comullui Siegfried, iar eu ~tiam dl. trehuia sa-l ucidem. Eram inarmati eu pu~ti si il pindeam pe 0 carare lngusta dintre stincl, Siegfried se ivi brusc sus, pe creasta muntelui. in prima raza a soarelui ce tocmai rasarea. Cobor11I1 mare viteza panta abrupta ~i stineoasa, intr-o trasura filcuta din oseminte. Cind coti dupa un colt i1 impusearam, iar el se prabusi, atins mortal.

Plin de seirba dar si de remuscarea de a fi distms eeva atlt de mare si de frumos, am Gat sii fug, lTlinat de teama sa nu se descopere crima. Atunci incepu sa cada a ploaie puternica 9i am ~tiut ea ea va sterge to ate urmele faptel. SCEipasem de primejdia de a fi dcscoperit, via\a putea merge rno.i departe, dar ceea ce ramase fu un sentiInent intolerabil de culpa.

Cind ill-am trezit din somn, m-am tot gindit 1a visul avut, dar mi-a fost imposibil sa-llnte1eg. Am incercat, a~adar, sa adOffi1 din nouj Insa 0 voce lnli spunea: 11'-frebuie sz, inlelegi visul, ~i anume acum, pc lac!" Zbuciumul interior se amplificil pina 1a momentul cumplit dqd glasul zise: "Dad nu deslu~qti visul, trebuie sa te ~!'mpu~ti!'~In noptiera mea se afla;jrl revolver :incarcat ~i mi se facu frica. Am Inceput sa cuget din nOli ~i, dintr-o data, sensul visului mi se dez\;'alui: nEt bine~ dur asta~i problerna care se desfa~oara acum in lUTI1e!'s Siegfried reprezinta ce-ea ce voiau gerr[la,~ nii sa rcalizezc~ adica irnpuna 'in rnod craie propria vointa.

188

"Unde exista vointa, exista ~i 0 cale!" Acela~i lucru il voiam ~i eu. Numai ca asta nu mai era posibil acum. Visul arata ca atitudinea Intruchipata de Siegfried, eroul, nu mi se mai potrivea mie. De aceea el trebuia rapus.

Dupa implinirea faptei, am simtit 0 compasiune cople~itoare, ca ~i cum eu insumi a~ fi fost impu~cat. Prin aceasta l~i gaseau expresie tainica mea identitate cu eroul, precum ~i suferinta pe care 0 traie~te omul daca este constrins sa-~i jertfeasca idealul ~i atitudinea con~tienta. Trebuia insa sa i s<,:puna capat acestei identitati cu idealul eroului; caci exista valori mai inalte carora omul trebuie sa Ii se supuna, mai Inalte decit vointa eului.

Aeeste glnduri mi-au fost indeajuns pentru inceput, a~a ca am putut adormi din nou.

Salbaticul cu piele de culoare Inchisa, care ma insotise ~i luase In fond initiativa de a comite fapta, este 0 incorporare a umbrei primitive. Ploaia indica solutionarea tensiunii dintre con~tient ~i incon~tient.

De~i pe atunci inca nu-mi era cuputinta sa inteleg sensul visului dincolo de acele putine indicii, fura eliberate forte noi, care ma ajutara sa due plna la sfir~it experimentul eu incon~tientul.

Spre a Intelege fantasmele, Imi imaginam deseori 0 eoborlre.

Odata fura necesare chiar mai-multe Incercari pentru a ajunge pina in profunzime. Prima oad am atins, ca sa zic a~a, 0 adincime de trei sute de metri, data urmatoare a fost deja 0 profunzime cosmica.

Era ca 0 calatorie spre luna sau ca 0 coborlre In spatiul gol. Mai intli s-a ivit imaginea unui crater, iar eu am avut senzatia de a ma afla pe tarimul morti1or. La poalele unui perete stincos Inalt am zarit doua fapturi, un barbat batrin cu barM alba ~i 0 fata tinara frumoasa. Mi-am luat inima-n dinti ~i am ie~it in Intimpinarea lor, ca ~i cum ar fi fost oameni reali. Am ascultat ell atentie ce mi-au spus. Batrinul mi-a explicat ca era Eliahu, ceea ce-mi provoca un ~oc. Fata ma descumpani ~i mai tare, caci l~i spunea Salomeea!

Era oarba. Ce pereche stranie: Salomeea ~i Eliahu! Dar Eliahu ma asigura ca el ~i cu Salomeea erau legati de dnd lumea ~i reu~i sa ma dezorienteze total. Impreuna cu ei traia un ~arpe negru, care dovedi In mod manifest 0 Inclinatie deosebita pentru mine. Ma tineam aproape de Eliahu, intrucit parea a fi cel mai Intelept dintre ei trei ~i a dispune de 0 minte agera. Eram nelncrezator fata de Salomeea. Eliahu ~i cu mine purtaram 0 diseutie mai lunga, al carei tile nu I-am putut insa deseifra.

189

E firesc ca am incercat sa gasesc 0 explicatie plauzibila pentru aparitia personajelor biblice in imaginatia mea, invocind faptul di tata fusese preot. Dar asta nu larriurea Inca nimic. Caci ce semnifica batrlnul? Ce semnifica Salomeea? De ce sInt Impreuna?

Abia ani mai tIrziu, cind aveam sa ~tiu mult mai multe, legatura Iptre omul cel batrin ~i fata cea tInara avea sa-mi apara ca fiind perfect naturala.

Intr-adevar, In cursul unor asemenea peregrinari onirice te Intllne~ti frecvent cu un batrln care este Insotit de 0 tmara ,?im multe povestiri mitice se gasesc exemple pentru 0 astfel de pereche. A~a, de pilda, conform traditiei gnostice, Simon Magul colinda In compania unei fete tinere, despre care se spune ca ar fi cules-o dintr-un bordel. Se numea Elena ~i era considerata a fi reIncarnarea Elenei din Troia. Klingsor ~i Kundry, Lao Zi ~i dansatoarea pot fi ~i ei mentionati In acestcontext.

In imaginatia mea, dupa cum am spus deja, se afla, pe llnga Eliahu ~i Salomeea, mea 0 a treia figura, cea a marelui ~arpe negru.

In mituri, ~arpele este deseori pandantul eroului. Exista multe relatari des pre legatura apropiata dintre ei. Astfel, undeva se spune, de exemplu, ca eroul are ochi de ~arpe; In a!ta parte ca a fost transformat dupa moarte Intr-un ~arpe ~i venerat ca atare; sau ca ~arpele este mama lui ~.a.m.d. In cadrul faritasmei me1e, prezenta ~arpelui indica deci un mit eroic. Salomeea este 0 reprezentare a animei. E oarba, deoarece nu vede sensullucrurilor. Eliahu este figura profetului batrln ~i mlelept ~i intruchipeaza cunoa~terea, in timp ce Salomeea simbolizeaza elementul erotic. S-ar putea afirma ca aceste doua figuri sint personificari ale Logosului ~i Erosului. Dar 0 astfel de definitie ar fi deja prea intelectuala. Este mai judicios sa lasam mai mtli personajele sa fie ceea ce mi-au aparut mie atunci a fi, ~i anume expresii ale unor procese incon~tiente care se deruleaza In fundal.

CUrlnd dupa aceasta fantasma, un alt personaj rasari din incon~tient. Se dezvoltase din figura lui Eliahu. L-am nurnit Philemon.

Philemon era un pagin ~i aduse Cll sine 0 atmosfera egipteano-elenistica de tonalitate gnostica. Figura lui Imi aparu mai intii intr-un VIS:

Se vedea un cer albastru, de ai fi zis ca-i Intinderea marii. Era acoperit - nu de nori, ci de bulgari maronii de pamint. Bulgarii pareau sa se desfaea in bucati, lasind sa apara printre ei apa albastra a marii. Apa era insa cerul albastru. Deodata, dinspre dreapta plana In zbor p fiinta Inaripata: un batrln ell coarne de 190

taur. Purta 0 legatura cu patru chei ~i tinea una dintre ele In a~a fel, de parca ar fi fost gata sa descuie 0 broasca. Avea aripi care erau ca acelea ale pescaru~ilor, cu culorile lor caracteristice.

Cum nu Intelegeam aceasta imagine onirica, am pictat-o, pentru a mi-o reprezenta mai bine. Intr-una din zilele In care ma Indeletniceam cu aceasta activitate, am gasit la malul lacului gradinii mele un pescaru~ mort! Am fost ca lovit de trasnet! Numai extrem de rar se pot vedea pescaru~i In Imprejurimile Ztirichului. De aceea am fost atit de impresionat de aceasta Intimplare care, cel putin In aparenta, era doar un produs al hazardului. Le~ul era Inca destul de proaspat, n-ayea mai mult de doua, cel mult trei zile ~i nu se vedeau pe el leziuni externe.

Philemon ~i alte personaje ale imaginatiei mi-au deschis ochii asupra faptului de 0 importanta decisiva ca exista lucruri In suflet pe care nu eu Ie fac, ci care se fac ele singure ~i au viata lor proprie. Philemon reprezenta 0 forta care nu eram eu. In imaginatia mea, purtam cu el discutii, iar el rostea lucruri pe care eu nu Ie gindisem In mod con~tient. Imi diideam !impede seama ca el era cel ce vorbea ~i nu eu. EIImi explidi faptul ca ma purtam cu gindurile de parca le-a~ fi produs eu Insumi, In vreme ce ele, dupa parerea lui, ar avea viata proprie, aidoma animalelor din padure ori oamenilor dintr-o Incapere, sau ca pasarile din viizduh: "Nici daca vezi oameni Intr-o camera, nu ti-ar veni sa afirmi ca i-ai facut tu sau ca e~ti responsabil pentru ei", ma Invata el. In acest mod ma facu treptat sa Inteleg obiectivitatea psihica, "realitatea sufletului".

Datorita dialogurilor cu Philemon mi se clarifica diferenta dintre mine ~i obiectul gindurilor me1e. ~i el se confruntase-cu mine, ca sa zic ~a, Intr-o maniera obiectiva ~i am inreles ca exista ceva In mine care poate rosti lucruri pe care eu nu Ie ~tiu ~i nu Ie gindesc sau intenrionez ~i care, eventual, sint chiar orientate Impotriva mea.

Din punct de vedere psihologic, Philemon reprezenta ointelegere superioara. Era pentru mine 0 figura p!ina de mister. Uneori aproape ca mi se parea a fi real fizic. Ma plimbam cu el prin gradina Incoace ~i Incolo ~i el era pentru mine ceea ce indienii numesc guru.

De fiecare data cind se contura 0 noua personificare, 0 resimteam aproape ca pe 0 infringere personala. Caci ea msernna: "Nici asta n-ai ~tiut-o pma acum!" ~i ma cuprindea teama ca ~irul unor astfel de personaje ar putea fi nesfir~it ~i m-a~ putea [ataci in 191

abisuri de ignoranta insondabila. Eul meu se simtea devalorizat, de~i numeroasele succese exterioare m-ar fi putut lini~ti in aceasta direqie. In "tenebrele" mele de atunci (horridas nostrae mentis purga tenebras, se spune in Aurora COllsurgens)I nu mi-a~ fi dorit nimic mai mult decit un guru adevarat, concret, posedind 0 ~tiinta, o cunoa~tere ~i 0 putinta superioare, care sa-mi fi descilcit produsele involuntare ale fanteziei mele. Sarcina a fost preluata de Philemon, pe care a trebuit sa-l accept in aceasta privinta, nolens volens, ca "psihagog". Intr-adevar, el mi-a transmis idei ~i ginduri care m-au dus la multe c1arificari interioare.

Vreo cincisprezece ani mai tirziu m-a vizitat un indian mai in virsta ~i foarte cultivat, un prieten de-allui Gandhi, ~i ne-am intretinut des pre educatia indiana, mai cu seama despre relatia dintre guru ~i chelah. L-am intrebat ~ovaind daca mi-ar putea da informatii in legatura cu natura ~i earacterul propriului sau guru, la eare-mi raspunse pe un ton cit se poate de prozaic: - 0, da, era Chankaracharya.

- Va referiti cumva la comentatorul Vedelor? am intrebat.

Doar a murit cu multe secole in urma.

- Desigur, la el ma refer, imi spuse spre marea mea surprindere.

- V orbiti deci despre un spirit? am continuat sa intreb.

- Sigur ca era un spirit, imi confirma.

In aeel moment, mi-am amintit de Philemon.

- Exista ~i guru spirituali, adauga interlocutorul meu. Cei mai multi au drept guru oameni vii. Dar exisrn intotdeauna ~i din aceia care au ea profesor un spirit. . Aeeasta informatie a fost pentru mine pe cit de eonsolatoare pe atit de revelatoare. Nu cazusem deei nicideeum in afara lumii omene~ti, ci Iacusem doar experienta a eeea ce Ii se poate intimpla oamenilor care au preoeupari ~i stradanii asemanatoare.

Mai tirziu, Philemon a fost relativizat prin aparitia unui alt personaj, pe care I-am nurnit Ka. In Egiptul antic, "Ka' al regelui" era considerat a fi forma sa paminteana, intruparea sufletului. In fantasma mea, sufletul-Ka venea de jos, din pamlnt, ca dintr-un put adine. L-am pictat in intruchiparea lui terestra, ca pe un bust din bronz, soc1ul sau fiind alcatuit din piatra. Sus de tot in pictura apare 0 aripa a pyscaru~ului ~i intre ea ~i capullui Ka plute~te 0

I 0 scriere alchimic1i, atribuitii Sfintului Toma din Aquino. Traducere: Purificii tenebrele cumplite ale spiritului nostru (11. ed. germ.).

192

nebuloasa stelara rotunda, luminoasa. Expresia lui Ka are ceva demonic, s-ar putea spune chiar mefistofelic. Intr-o mina ~ine 0 forma care seamana cu 0 pagoda colorata sau 0 cutie cu moa~te, iar in cealalta un stilet, cu care prelucreaza cutia. Spune des pre sine: "Sint cel care inmorminteaza zeii in aur ~i nestemate."

Philemon are un picior paralizat, este insa un spirit inaripat, in timp ce Ka reprezinta un fel de demon al pamintului sau metalului. Philemon este aspectul spiritual, "sensul", Ka, in schimb, un spirit al naturii, ca antroparionul din alchimia greceasdi, dar care, ce-i drept, pe atunci inca nu-mi era cunoscut.1 Ka este insa acela care face totul real, care invaluie, ascunde spiritul pescaru~ului, sensul, sau 1l inlocuie~te prin frumuse~e, prin "reflexul etem".

Cu timpul, am reu~it sa integrez ambele personaje. M-a ajutat aici studiul alchimiei.

Pe clnd imi notam fantasmele, m-am intrebat: "Ce fac de fapt? Cu siguranta ca n-are nimic comun cu ~tiin~a. Deci ce e?"

Atunci, 0 voce din mine rosti: "Este arta." Am fost profund uimit, caci nu mi-ar fi trecut prin minte ca fantasmele mele ar putea avea ceva a face cu arta, dar mi-am spus: "Poate ca incon~tientul meu a format 0 personalitate, care nu este eu ~i care ar dori sa-~i exprime propriul punct de vedere." ~tiam ca. vocea provenea de la 0 femeie ~i am recunoscut-o ca fiind cea a unei paciente, 0 psihopata talentata, care manifesta un putemic transfer fata de mine. Devenise 0 fiiptura vie inlauntrul meu.

Fire~te ca nu era ~tiin~a ceea ce faceam. Atunci ce putea fi altceva decit arta? Pe lume nu pareau sa existe decit aceste doua posibilitati! Este modalitatea tipic feminina de a argumenta.

Manifestind multe rezistente~i accentuind fiecare cuvint, i-am explicat vocii ca fant'!Smele mele n-ar avea nimic in comun cu arta. Drept care ea taeu, iar eu am continuat sa seriu. Apoi veni urmatorul atac - aeeea~i afirmatie: "Asta este arta." Am protestat din nou: "Nu, nu este. Din contra, este natura," M-am pregatit pentru 0 noua obieqie ~i disputa; cum insa n-a urmat nimie de acest gen, m-am gindit ca. "femeia din mine" nu poseda un centru 1 Anthroparion (antroparion) este un "omulet", un fel de homunculus. Din grupul antroparionilor fac parte gnomii, dactilii Antichitatii, homunculusul alchimi~tilor. ~i Mercur al alchimiei era, ca spirit al mercurului, un antroparion (A. 1.),

193

al vorbirii, a~a ca i-am prop us sa se serveasca de limbajul meu, 1mi accepta oferta Si-~i expuse pe datil pUDctul de vedere IDtr-UD discurs lung, Ma interesa extraordinar de mult ca. 0 femeie din interiorul meu se amesteca In gindurile mele. Pesemne, am cugetat, este vorba des pre "suflet" In sens primitiv Si m-am intrebat de ce sufletu1 a fost denumit "anima". De ee Si-l imagino. omul a fi feminin? i Mai tirziu am reo.lizat ca In cazul figurii feminine din mine era vorba de un personaj tipie sau arhetipal In ineonstientul biirbatului Si am desemnat-o cu termenul de anima. Figura eorespunzatoare din inconstientul femeii am numit-o animus.

Ceea ce ma impresiona mo.i IntIi fu aspectul nego.tiv 0.1o.nimei.

Am resimtit sfiala In fata ei, ca 10.adreso. unci prezente invizibile.

Apoi am incereat sa gasesc un nou mod de a ma raporta la eo. Si am privit insemnarile fantasmelor mele drept scrisori adresate ei.

Ii scriam, ca sa zie asa, unei pani a sinelui meu, care reprezenta un alt punet de vedere dedt con~tiinta mea - si am d.patat raspunsuri uimitoare si neobi~nuite. Parca as fi fast un paeient in analiza pe llnga un spirit feminin! In fiecare seara imi asterneam insemnarile pe hirtie, caci ma gindeam: "Daca nu-i scriu animei, nu-mi poate intelege fantasmele." Mai exista insa un motiv pentru con~tiineiozitatea mea: ideile, odata scrise, nu mai puteau fi deformate, rastalmaeite de catre anima, co.sa teasa tot felul de intrigi de aici. In acest sens, este 0 imensa deosebire daca ai pur ~i simplu in minte sa povestesti un lueru sau daea-l ~i notezi intr-adevar pe hirtie. In "scrisorile" mele am incercat sa fiu pe cit de orrest posibil, urmind veehea indicatie greceasca.路 "Sa dai ceea ce posezi, si vei primi."

Numai treptat am invatat sa discern imre gli1durile mele ~i eontinuturile vocii. Daca voia, de exemplu, sa-mi atribuie banalitati, spuneam: "Da, e adevarat, a~a am glndit ~i simtit odata, Dar nu sint obligat sa ader 1a aeeste idei pina 10. sf'ir~itul vietii mele.

De ce aceasta umilinta?"

Ceea ce importa in primul rind este diferen!ierea dintre con~tiinta ~i continuturile ineon~tientului. Continuturi1e trebuie izolate, ~i asta are loc eel mai usor personifidndu-le ~i stabilind apoi, pomind dins pre eon~tiinta, un contact ell ele. Numai a$a Ii se poate extrage puterea, pe care altfel 0 exercita asupra eonstiintei. Intrucit continuturile incon~tientului au un anumit grad de autonomie, 1

In german a, die Seele, "sufletul", este reminin, la rel ca in latina (n. t.).

194

~:easta telmica nu of era dificultati deosebite. Cu totu! altceva este ; I te familimizezi ell faptul autonomiei continuturilor incon~ti~:-lte. $i totusi, chiar in aceasta rezidii posibilitatea de a te In:detnici Cll inconstientuL In realitate, pacienta Cl C21"::;1 voce gliisuia in mine exercita 0 :lfluent3. fatala asupra barbatilor. Izbutise sa-i inoculeze unui 20leg de-al meu ideea ca ar fi un artist neinteles. Acesta a crezut-o i-a cazut victima. Cauza e~ecului SdU? EI nu se ghida dupa :,ropria apreciere de sine, ci dupa aprecierea altora. Este un lucru :ericulos. Astfel a devenit nesigur pe el Si sensibilIa insinuarile .:"imei; caci ceea ce spune ea este ades de 0 mare fortii de ,,,ductie si de 0 viclenie eXIrema.

Daca a::;fi considerat

fantasfnelc

inconstientului

ca fiind arta,

~mnci le-a~ f1 putnt contempla en ochiul meu interior sau vedea :ierulindu-se ea un film, Ele il-ar fi fast inzestrate eu mai multii putere de convingere decit arice aWl percepere senzoriala ~i eu :1-a~ fi resimtit nid urrni'i de indatorire etiea rata de ele. Anima :-ni-ar fi putut inocula Si mie ideea cii a~ fi UD artist nelnteles ~i :a pretinsa mea natura artisticii mi-ar da dreptul de a neglija realitatea. Daca as fi ascnltat iDSS. de vocea ei, atunei mai mult :3. sigur ca Intr-o zi lni-ar fi spus: lilChipui cumva ca non,ensul eu care te lndeletnicesti este art3.? Niei vorba de asa ceva."

-\mbignitatea animei, purtatoare de cuvlnt a inconstientului, poate :iistruge cOTDplet un 01Tl. PlTI3.1a UITI1a, decisiva este tot con~tHnta, .:'are i'ntelcge

rnanifesta.rile

inCOIl$tientului

91 ia atitudine

In fata

lOr.

Dar anima an~ si U:l aspect pozitiv Ea este cea care mij10ceste :cnstientului imaginile incon~tientului, ~i asta e ceea ce ma lnteresa rnai nlulL de d~cenii ill-an1 adresat anin1ei de :-iecare data cind sirnteaEl C2:. afectivitatea mea era perturbata ~i . d " .. ' f"" ~ram c-u?r~ns e nellnIst~. LL\I~JnCl,ce-:Tase pre 19ura in Inc.on?~lent. !fl astfel de momente, mtrebam amma: "Acum ce mal al! Ce ';ezi? ;~Svrea sa ~tiu!'; Dupa clteva rezisterite, ea producea In mod regulat imaginea pe care 0 vedea. De Indata ce desluseam imaginea, agitatia sau senzatia de apasare dispareau. Intreaga energie a emotiilo"r rnele se transfonna in,interes 9i curiozitate fata =Iecontinutul ei. LA,poi vorbearn en anirna despre 1magini; caci treouia sa l~~Inteleg elt se putea de bine, la fel ca ~i pe un "vis. i\sttizi nu mai sirri! l~e\/oia sa port discutii en aniIna, liltrucit nu mai ani astfel de errlotii. D~i.rclaca le-a~ avea, a~ proceda In :1celasi rnod. i\stazL ide-He lrni de\.'in nemijlocit con~tiente, deoarece

195

am invatat sa accept continuturile inc'JE~tientului Sl S2. Ie Stiu cum trebuie sa ma comport f41 de imagmile interioar'O. Pot citi sensul imaginilor direct din visele mele, (iS3 ca nu mal am nevoie de intermediari. }\m notat rantasmele care-mi \"enir3~In minte In perloada aceea mai 1ntii in Schwarzes Buch (Cartea neagra), iar mcj tirziu Ie-am transferat in Rotes Buch (Cartea rosie), decorlnd-o eu imagini 'ii desenelor facute de minedesene.1 Ea cuprinde majorit2.tea reprezentind mal1dala.2 Am intreprins in Cartea incercarc2, zadarnica a unei elaborari estetice a f~n:ILaSrTlelor Inele. dar D-alYl ca Inca flU terminat-o niciodatiL' Am devenit constient de vorbeam limba corecta, di trcbuia inc~, 5-0 tmeluc. Asadar, am renuntat 121vreme 10.tendinta estetizo.ntii, concentrJndu-rna in mod serios 21supra problemei intelegerii" Am realizat ca mila fantezie riecesita un teren solid ~i ca rnai Intli trebuia s~1rra reIn tore in i'ntregime i'n realitatea omeneasca. Pentru mine, aceasta realitate era i'ntelegerea ~tiintifica. Din cuno~tir1teIe pe care mi Ie incon~tientul trebuia 53. trag concluzii concrete - si ~;~C:~St2~ cleveni continutu1 muncii ~i operei mele de-o 1 Car-tea neagra cuplinde ~ase volurne mai miei legate in piele neagra Cartea ro~ie, un volum in-folio legat in piele ro~ie, contine ace-Ieasi fantasme Intr-o forma ~i un limbaj elaborat si este scrisa in carD-ctere gC¡itice caligrafice in stilul manuscriselor medievale (A. J.).

2 AJandala - :.,Termen provenit din saDscri;~a,c-u-rTI~e;esul de cere Pentru lamaism ~i yoga yantrica, rna.l1d8.1a capatiJ. sensul de

h:

:~~~~~~;~~~r;~~;~~~~~7~e:~;~Vi¡~~~:~~2~~ ];~l~'~;~~~~~;;~~t~t

autoreprezentarea proceselor psihice de cenlrare pe sine, prodUCtTea un.ui nOl.i pune! central al personalitatii. .,il.â&#x20AC;˘.1 fi reprezentata sirn.Dolic l::-i~tl cen:'; patrat sau aranjamente obtinute din nUIT!.arul patru ~irnultipl1i sai, Jur~g D.E descoper2. mandala nUTIlai in sinul culturilor orientale, ci ~i lil cr'~9tinisrrYJi EVtllui l\ilediu timpuriuo

In viziunea

mintala ~i dezorientare

sa, mandala

apare

in cadrul visului,

de obicei in situatii de c()nfuzie iI: deserleIe executate schematic.

semicon~tient, sau in imagini eidetice, Ea reprezint2. In aceSI sens un rl10del al ordinii, rnarcat eu 0 cruce sau un cere c!ivi:zat in patn.l~ supr8.pus peste haosul psihic~ astfel incit elementele haDtice sint rIlerl'~in.utel:r:pI"eU'na iI: cadrul cercului protector. Sub aspectul de )"8.ntra, Jung cOEsidedi mandala C2. instnlment ce poa.te favoriza introducerea l..Juei ordin). in existt':?J,ts, H (Dicfional' enciclopedic de psihiatrie, op, ('iL) ~v.$i in Glasar terrl1enul Nlondalc (n. t.

3 Cf. oApendicele, "Completare la Cartee rosie'" pp. 380-381 (n. cd. genn.

196

Elaborarea estetizanUliD Cartea ro:;ie a fost necesara, In ciuda iritarii destul de lTlari pe care r01-0 producea uneori; caci abia 0 data cu ea a venit ~il'ITtelegerea l'ndatoririi etice fata de ilnagini.

Ea a inf1uemat deeisi" inodul meu de viatiL M-am Eimurit ca Dici o limba, orielt de desavlr:;ita ar fi ea, nu lnlocuie~te viata. Dadi Incea.rca sa lillocuiasca nu se deterioreaza doar ea, ci ~i IDsa9i viata. Pentru a ob~ine eliberarea de sub tirania conditiilor ineoD'.\tiente, are nevoie de ambele: atit de aehitarea obligatiei intelectuale; clt si de cea a obliga~iei etice.

Fire~te di este 0 ironie a sortii ca eu, ca psihiatru, m-am intilnit in eadrul experimentelor mele, ca sa zic a~a, la tot pasul, eu aeel material psihie care fumizeaza pietrele de constructie ale unei psihoze ~i care, de aceea, se g5.se~te ~i la spitalul de boli nervoase.

E vorba de acea lume a imaginilor incon~tiente, care transpune bolnavul E'.intal intr-o confuzie fataIa, dar este, totodata, ~i 0 matrice a fameziei pJasmuitoare de mituri, care a disparut din epoca noastra rationala. Desi famezia mitidl. e prezenta pretutindeni. eo. este pc elt de dezavuata pe atit de temuta, ~i apare chiar co. un ~.xperirrlent riscaI Sail ell 0 aventura lndoielnica sa te incredintezi faga~ului nesigur care duce in adll1curile incon~tientului. E cons iderat a fi un fagas al erorii, 0.1ambiguitatii ~i incomprehensiunii. ~vIaglndesc 1a cU'/lntele lui Goethe: VerJnesse dich, die Pforten ~uj~ureWen, an. dejien jeder gem.vorii~erschleicht...l ~a:t~t 1I este msa mal mult declt 0 mcercare lIterara. El este 0 venga m Aurea Catena2, care, de la inceputurile alchirniei filozofice ~i ale gnosti:ismului ~i piniI la Zarathustra Iui Nietzsche, reprezintil - in '11ajoritatea cazurilor intr-un mod nepopular, echivoc i?i primej:lios - 0 e;(peditie pina 10.celillalt pol allumii.

Bineinteles

ca am avut nevoie. tocmai in perioada

in care

Lucran1 121.fantasfnele Inele~ de un punct de sprijin in "aceasta ~ulne" j ~i pot spune ca ellTli-a fOSi dat de catre farnilie ~i munca

mea profesionaHL Irni ca absolut necesar sa due i?i 0 viata normala~ ca (; c:ontrapondere la lulnea launtric2 .. strain~L Familia 5i proresia ramaStTa pentru mine baza 10. care ma puteam Cureazli r~i, deschide aczun elf ('erbicie I Acele'porri de care cu forii se ~-7esc~GoeL.l)e. F-:iust 1, ..>Jo:3,pte", \/ersurile 710-711, op. eit. (n. r).

2 AtU"2a Catena (1an~ulde 8.i...-lr) este 0 aluzie la 0 scriere de alchimiej Aurea J

Ccrena I-l(}J!7eri (1723). Se refera la un 1ant - la un ~ir - de oarneni Inte1epti, :are1 incepind cu Herrnes Trismegistos, leaga pamintul ell cerul (A . .1.).

197

Intoarce intotdeauna $i care-mr do\:edi ell eram un arn obisnuit~ care exisUJ.realmente. Se intimpla ca uneori continuturile incon:;;tientului sa D13. scoata din slirite. Dar familia precum ~i con~tiinta ca Stm 0 diploma de medic, ca trebuie s21-1ajut pe pacientii mei, ca an1 a sotie ~i cinei copii ~i CB. locuiesc pe Seestra13e 228 in Klisnacht erau realitati care mii solicitau si-mi impuneal'.. Ele imi demonstrau zi dupa zi ca existam eu adevarat si ca nl'. eram doar o frunza purtata aiurea de vlntul spiritu1ui, aidoma unui J\:ietzsche.

Nietzsche pierduse pamintul de sub picioare, intrudt nu poseda nimie altceva dedt lumea interioara a gindurilor sale - care, de a!tfe!, i1 poseda mai curind ea pe eI decit invers. Era dezradacinat :;;iplutea pe deasupra pami'ntu1ui; de aceea a dizut victima exagerarii :;;iirealitiItii. Aceasta irealitate era pentru mine ehintesenta groazei, caci ce aveam eu in vedere erau aeeasra lume :;;iaeeasta viata. Oridt a:;;fi fast de pierau! printre gindurile mele 5i de minat ici-colo de suflu1 acelui vint al sp1ritului. :;;tiam mereu ca tot ce triliam avea in vedere aceasta viata reala a mea, ale carei dimensiuni :;;isemnificatie ma straduiam sa Ie implinesc. Deviza mea era: Hie Rhodus. hie salta;11 Astfel, familia :;;iprofesia mea au fost permanent 0 n::alitate binefacatoare :;;i a garantie ca aveam ~i 0 existenta norma18. :;;i adevarat~L Treptat, in mine se produse 0 metamorfoza. In anul 1916 am simtit dorinta de a da 0 forma creatoare tdiirii mele interioare: Am fast, ca sa zic a~a, constrins dinlauntrul meu sa formulez ~i sa exprim ceea ee aT fi putut fi spus intr-o oarecare masur-a de Philemon. Astfelluara nastere Septer!ZSermones ad Mortuos r5apte predici catre mortO eu limbajullor 2pecia1.2 Totul lncepu astfel: simteam 0 neliniste, 0 agitatie in mine, dar nu :;;tiam ce putea sa insemne sau ce "se" voia de la mine. De jur-imprejurul meu era 0 atmosfera ciudata, incarcata ~i aveam senzatia ca vazduhul ar fi fost plin de entitati fantomatice. Apoi, in casa incepura sa bintuie stafiile: fiica mea cea mare vazu In timpul noptii trecind 0 silueta alba prin camera. Cealalta fata povesti - independent de prima - ca de doua ori ii fusese smulsa plapuma noaptea si fiuI meu de noua ani avu un co:;;mar. Dimineata 1 2

Aici e Rhodos, aici sa dansezi! - (11. t.).

V. Apendicele, p. 382 ~. urrn. (11. t.).

198

ceru mamei sale creioane colorate, ~i eL care nu facuse pina atunci niei un desen, reproduse imaginea visata. 0 numi "lmaginea pescarului". Prin centrul desenului trece un riu, iar un pescar sta eu 0 undita 10. mal. A prins un pe~te. Pe capu! pescarului se gase~te un ~emineu din care ies limbi de foe ~i se rididi fum.

Dinspre cealalta parte a malului, diavolul vine zburind prin aer.

Blestema ca i-ar fi fost [urati pestii. Dar deasupra pesearului plute~te un Inger care spune: "N-ai voie sa-i faci nimie; el nu face decit sa prinda pe~tii cei rai!" Aceasta imagine a fost desenata de fiul meu intr-o simbata dimineata.

Duminidi dupa-amiaza, catre ora cinei, clopotelul de 10. intrare se auzi rasunind in toata casa. Era 0 zi senina de vara ~i eeie doua servitoare se aflau in budltarie de unde se putea vedea ee se intimpIa in spatiu1liber din fata intrarii. Eu eram in apropierea soneriei ~i nu numo.i ci1 am auzit-o, dar am ~i vazut limbile clopotelului mi~clndu-se. Toti am alergat imediat 10. u~a, pentru a vedea cine sun a astfeL dar aeola nu era nimeni! Am ramas a~a, uitindu-ne unii 10. aItii! Atmosfera era incarcata, va rag sa ma credeti! Am ~tiut imediat: Acum trebuie sa se intimple ceva. Casa intreaga pardi ar fi fost umpluta de 0 multime de fiinte, parca ar fi fost ticsita de spirite. Erau peste tot, stateau pina sub u~a ~i aveai senzatia di de-abia mai puteai respira. Bineinteles ca ardeam sa aflu dispunsuIIa intrebarea: "Pentru numele Iui Dumnezeu, ce-o mai fi ~i asta?" La care, strigara tare, in cor: "Ne intoarcem de 10.IerusaIim, unde n-am gas it ee-fuTicautat. " Aceste cuvinte corespund primelor rinduri din Septem Sermones ad Mortuos.

Atunci, cuvintele incepura sa eurga din mine direct pe hirtie ~i In trel seri treaba fu serisa. De indata ce am Iuat condeiul In mina, toata ceata de spirite se evapora. Bintuiaia ineeta. In camera se Eisa lini~tea ~i atmosfera se limpezi. Dar pina in seara urmataare tensiunea reveni putin ~i lucrurile se derulara iara~i in aceIa~i fei. Asta se petree eo. in 1916.

Acest eveniment trebuie Iuat a~a cum a fost sau cum pare a fi fost. Pesemne ca era legat de starea de emotie In care ma aflam atunci ~i in care se puteau mstala fenomene parapsihologice. Era o constelatie incon~tientiL iar atmosfera singulara a unei asemenea eonstelatii mi-era bine cunoscuta co. numen 0.1unui arhetip. Es eignet sieh, es zeigt sieh an!l Flre~te ca intelectul ar dori sa-~i aroge 11

!

1 [/1 :ori ~i-amllrg, re11la(i de sl/persritii, Ne-apar l'edenii, sWine. pre11l0nitii! lYe teli/Oll, ne ferim de ipochimeni .. 0 poartii scfrtfie, /1ll illtra

199

!

san mai curind sa a eunaa~tere ~tiintifica in aceasea nimiceasca lTItregul eveniInent, lI1treagc.traire ca fiind 0 anomalie.

Ce dezalanta ar fi a lume fara anomalii : Putin inaintea aeestei intimplari eonsemnasem a fantasma, ~i anume di ar fi zburat sufletul din mine. Era un eveniment important pentru mine路. Sutletul, anima. reallzeaza rdatia en incoo~tientul. Intr-un anumit sens, este 5i 0 rel;;qie eu coleclivitatea maniIar; eaei ineon~tientul eorespunde midee a manilor, tarii strabunilor. A~adar, dad 1nt1'-o fant3.sma dispare sufletul, inseamna ca s-a retras in ineoD5tient sau in "tarimul rno[\i10r".

Asta eorespunde a5a-numitei pierderi a sufletului, un fenomen care se intilnqte relativ freevent 1a primitivi. in "rarirnul mOftilar", sufletui produce 0 stimulare secreta 5i da forrna umKlor aneestrale, eontinuturilor eolective ale ineonstientuiui. Aidoma unui mediu, Ie eonfera "mon-ilor" posibilitatea sa se manifeste.

De aceea, foarte curind dupa disparitia sufletului, aparura ia mine "mortii" 5i Iuara na5tere Seprem Sermones ad lvlorllios.

Atune! ~i de atunci ineolo, morti! mi-au deven!t intr-un mod tot mal clar ni5te 'loci a ceea ce este Hid de raspuns, a ceea ce este nerezo1vat 5i a ceea ee este nemintuit; caei, cum intrebarile 5i cerintele la care destinul meu 1m! pretindea sa raspl'nd nu veneau la mine din exterior, ele trebuiau pur ~i sirnplu Sa-51 alba sorgintea in lumea interioara .. Astfel, conversatiile ell mortii, Septem Sermones, ald.tuiau un fel de preiudiu 1a ceea ce aveam de comunicat lumii In legatura eu inco!1~tientul - un fel de schema de ordonare 5i 0 interpretare a continuturi1or generale ale ineon~tientului.

Daca privesc astazi retrospect!v 5i reflectez Ia sensul celm intimplate in perioada pe care am eonsacrat-o fant8smelor, am impresia di am fost subjugat de catre un mesaj care a ve"it spre mine eu 0 forta copleZ/itoare. In imagini erau lucwri care nu ma priveau numai pe mine, ci $i pe multi altii. A$u am inc,,:put sa nu-mi mai aparlin claar n1ie Insun1i~ sa TIU rnai am acest drept.

Viata mea a apartinut din acel moment comunitiitiL Cunoa~terile care erau importante pentru mine sau pe care Ie cautam inca nu puteau fi gasite In ~tiin~a acelor zile, l~rebuia sa tree etI lI1sun}j prin experienta primordiala si i'n Dins sil l'ncerc sa Dlantez in nirneni. (Este yorba de eel de-al doilea dintre \'e:"suri, 11417.) {Joethe; Faust de noapte", op. eit. (n, t..i.

II, actul '\I, "l\/Iiez

200

terenul

cees. coe altfe!, ar fi dimas In stcdiul unei suflesubiecti'/e ne~/iabile. A~tunci m-路anl pus In tuluL L-am iubit i-am dar a fast boga~ia mea cea Dlai mare. eLl ffi-am dedicat lui - ca D.1-am ~)vlndut" lui - a fast unica posibilitate de a-rni duce existenta eel 0 totalitate relativa si de a 0 Astazi

Cd nu ill-am

indepartat niciodata de expe~ 1~oata opera mea~ tot ce am realizat pe plan enn in1agin<itiil,,; ~i visele initiale. A demarat in 1912 - ie.tB.ea au trecut aproape cincizeci de ani de atunci! Tot ce am facu'L ulterior in '\"iat3~este deja continut in ele, chiar daca mal E1Lll daar sub fo:rrns, de san imaginL rnea a fest !IIOdalitatea ~i singura posibilitate de a rna eHbeTcl din acel haas. pJtfeL materialul s-a.r fi agatat de mine ca ca Dlantele de A~rnavut \;j fiecaTe irtlagine Tn parte~ fiecare grija deGsebita sa nut, sa-l orlnduiesc r2";iQrlaJ - 1n masura In care acest lucru - si lDai ales sa-l rea1izez In viati"L Caei asta omull'n rnajoritatea cazurilor. El1asa inlaginile sa iasa la este UiTi1it e-\entual de ele - ~i la aceasta rarDine. I\Tu-~i da nici nlaCf:1: s~ ie darmite S3, traga din ele cc)11se:clul:eJe eticeo In acest el invoca efectele negative ale incon.~tientuluL Intr-o oarecare masura~ dar se rnul~ $i eel ce pdcepe 路~ume~reell atft~ corDite 0 gre~eala fataH1. C~ici cine C2~pe C obligatie IT10raUi cade vietima principiului De aiel pot rezulta erecte nin1icitoare care nu-i distrug doar pe C1chiar ~i pe eel care ~tie. Ilnaginile incon~tientului Ii impun omului 0 grea respon.sabilitate. Neln路~elegerea lor precurn 9i 1ipsa fndat'Jlilii IT1Grale prl,:/eaza existenta de tota1itatea, de ';;1 S1. individuale caracterul neplacut al t"",

Di.n epoca In ~2xe nl~au preocupat irnagini1e dateaza. hotarlTea rnt-,8- de ~ ma retrage de la LTniversitate9p din :Ztirich, Li ':~areacti"vasern timp de opt ani ca docent (din 1905)~ l'raln:a ~i incoi19tientului ma Infrlnasera enorm pe intelectuaL Dupa_ te.ilfJ.1narea cartE Transjorfl1iiri $i sinl-boluri ale libidoului (.:;' ~-;\ 1~ ~:,"T.: de :::ei a.ni !1-an1 fast In stare nie! D1acar sa cnesc 0 C:;11 p.".saa .. luat nastere In n~tine sentirl1entul UJJ.

eu" ve.zi CB.pitolul "Sigmund

FreudH,

201

p. 165

(lI. t.).

c~i n-as rnai putea participc~ activ In cadrul lumii intelectului. Iar des pre ceea ee ma preocupa Intr-adeviIr Diei n-a~ fi putut vorbi. rvlaterialul seas la lUlnina din incoll~.tient 11'13-li1sase Iiteralmente fara grai. Pe atunci nu puteam

nie: sa-I Inte1eg, Dlel

s~i-i dau 0

forma oarecare. La universitate mli atlam 1nsa 1Dtr-o pozitie expusa ~i simteam c8. ar fi trebuit sa gi'isesc mai 1ntli 0 orientare noua, cu totul diferita, ~i ca n-ar fi corect 53. Ie predau tinerilor studenri atita timp cit eu eram intr-o stare spirituaHi. plamadita doar din indoieli.!

Astfel, n1-am trezit pus In fata unei alternative:

fie Imi continuu

cariera universitara care-mi statea atunei deschisa, fie urmez imboldurile personalitatii mele interioare, ale "rariunii superioare", ~i due mai departe aceasta sarcini1 stTanie~ experimentul confrun-tarii mele eu incon~tientul. Am abandonat aeei dt se poate de con~tient cariera rnea acaden1ica, deoarece nu pl~~tearnaparea in public inainte de a ajunge cu experimentul meu 10. un final." Simteam ca mi se intimpla ceva maret ~i am mizat, am cladit pe eeea ce suh specie aeternitatis mi se parea a fi mai important. :;ltiam ca-mi va umple viata ~i eram pregatit pentru ariee cutezanta, pentru ariee rise, in virtutea acestui teL Ce eonta, ma rag, daca am fast sau nu profesor? Bineinteles di ma SUpaia, eram ehiar furios pe destin ~i imi pareo. In multe privinte diu ca nu ma puteam limita la ceea ce era pe Intelesul tuturOf. Dar emotiile

de acest gen sIn! trecatoare.

La urrna urrnei,

de nu inseamna. nimic. Restul, in sehimb, este important, ~i daca te eoncentrezi asupra a ceea ce vrea si spune persona1itatea in1 In aces! interval de timp, .Tung a scris doar putin: dteva articole in engleza ~i lucrarea Das Unbelvuflte im iZormalen /!Izd kranken Seelenleben (lnconpientul Iii viara sllfleteasca normaiii ~i boZ'wni) care, dupa ce a fost revizuita, a aparut sub titlul aber die PSYc!lOlogie des Unbewuflten (Despre psihoiogia incon\~iientului), In Ges. Werke VII, editia a II-a, 1974. Perioada s-a incheiat cu publicarea cartii Psychologische Typen (Tipuri psihologice, 1921)

-

(A.

n.

.Tung~i-a reluat abia in 1933 activitatea didactidi universitara, ~i anum" la Facultatea Tehnidi Federala din Zurich. In 19358. fost numit profesor universitar titular. In 1942 a renun\at 10.acest post din motive de sanatate, dar in 1944 a acceptat numirea la Universitatea din Basel co.profesor titular in cadrul unei catedre de psihologie medicala creata pentm el. Dupa primul curs a fost insa nevoit sa renunte ~i aici la activitatea sa didactica din cauza unei imbolnaviri grave ~i sa demisioneze un an mai tirziu (A. J.).

2

202

atunci durerea dispare. E ceva ce am trait iara :?l iara~ nu :mma] atunci clnd ".HI renuntat 1a eariem academica. Prime Ie experiente de acest gen Ie-am avut inca de copil. tinerete eram iute la mi'nie; dar intotdeauna dnd emotia ajungea 1a apogeu, se r2~stuma ~?i se instaura un feI de liniste cosrnica ..A.tunci ms. distan~ talTI de tot Si de toate $1 ceea ce plna de curlnd ma agitase Si iritase parea a apanine untii trecut lndepartat.

Consecinta deciziei mele ~i a preoeuparii mele eu 1ucruri pe care niei eu, niei altii nu Ie puteam pricepe a fast 0 mare singuratate. De asta m-ain lamurit foarte curind, Purtam in mine ~i cu mine ginduri despre care Eli puteam vorbi ell nirneni; D-ar fi fast decit gre~it iEtelese, Am resimtit cit se poate de ascutit contradictia dintre Iumea e:{terioar8. ~i eea interioara. Interactiunea care astazi arn cunostint.a, inca il--O dintre cele doua lUlIli. puteam sesiza DJuDCl, \l edean1 claar 0 opozitie interior ~iextel"ior.

de nelITlpacat intre

Mi-am dat insa de la inceput seama c3. as gasi eontaetul eu !umea de afara Si eu oamenii numai daca m-as stradui intens sa arat cum eominuturile experientei psihiee sint "reale", ~i anume fiU numai ca trai,i personale ale mele, ei ca trairi co1ective, care se pot l'epeta ~i la altl oameni. E ceea ce am incercat sa dovedesc mai tirziu in 1ucrarile mele stiintifice. Mai intli am facut insa towl pentm a-I invata pc cei din apropierea mea un nou mod de a vedea lucrurile, Stiam ca as fi rost condamnat la 0 izolare absoluta daca nu izbuteam.

Abia spre sfirsitul primului razboi mondia! am ie~it treptat din Intuneric. Daua elernente

au cGntribuit la HDJ.pezirea aerului: Am

rupt eontactul eu femeia care voia sa-m! sugereze ca fantasmele me1e ar avea 0 vaioare artistica; am inceput insa mai eu seama 51i-mi inteleg desenele reprezentind mandale. j".sta se petrecea prin 1918-1919. Pictasem prima mandala in 1916, dupa ce terminasem de scris Septem Sermones ad Mortlios. Bineinte1es ca 11-0 prieepusem. t'1t~e 1~18:1919,*" fast in Ch~te~.ud'~~x ~oma~ndantlaRegion Anglalse des ll1lemes de GuelTe. 111tlece dlmmeata SChl\am acolo intr-un camet un mie desen in forma" de cere, 0 mandala, care v'" " '-'~, v ,--' .. ~ ..... , ~ 1 parea sa coreSpUDa3.. de 11ecare data starll mele launtrlce. Pe Daza acestor imagini am putut observa transfornlarile mele psihice de 1a zi Ia zi. Intr-o zi, de exemplu, am primit 0 sc1"isoare de 1a acea doamna estetica, In care sustinea din nou eu indaratnicie punctu1 203

de vedere d fantasmele provenite din incon1?tient ar avea valoare artistica 1?i,ca atare, ar trebui considerate arta. Scrisoarea ma dId pe nervi. Nu era nici pe departe 0 prostie, 1?itocmai de aceea deosebit de insinuanta. Doar se !ltie di artistul modern se straduie!lte sa plasmuiasdi arta din inconstient. Utilitarismul1?i grandomania care emanau dintre rinduri atinsera un dubiu in mine, !Ii anume incertitudinea dad fantasmele create erau intr-adevar spontane !Ii naturale sau daca. nu cumva erau, la urma urmei, propria mea produqie arbitrarii. Nu eram nicidecum eliberat de prejudecata generala !Ii de hybrisul con1?tiin~ei ca orice idee intrucitva valoroasa era propriul merit, in timp ce reaqiile inferioare soar isca doar intimplator sau ar proveni chiar din surse straine. Din aceasta iritare 1?iacest dezacord cu mine insumi ie~i la iveala a doua zi 0 mandala modificata: 0 parte a rotunjimii cercului era rupta 1?isimetria perturbata.

Doar treptat am realizat ce este mandala de fapt: Gestaltung - Umgestaltung, des ewigen Sinnes ewige Unterhaltung.1 Este sinele2 (das Selbst), este totalitatea personalita~ii, care, dad totul decurge bine, e armonioasa, dar care nu suporta nici un fel de autoamagiri.

Imaginile mele reprezentind mandale erau criptograme despre starea sinelui meu, care imi erau fumizate zilnic. Vedeam cum lucra sinele, adica totalitatea mea. La inceput, am putut sesiza asta, ce-i drept, numai intuitiv; insa mi se paru inca de atunci ca desenele me Ie aveau cea mai mare semnifica~ie, ~a cii Ie-am aparat ca pe ni1?te perle rare. Aveam senzatia deslu1?ita a ceva central 1?icu 'timpul am dobindit 0 imagine vie a sinelui. Mi se parea a fi ca monada, care sint eu 1?icare este lumea mea. Mandala reprezinta aceasta monada 1?icorespunde naturii microcosinice a sufletului.

Nu mai 1?tiucite mandaIe am desenat atunci. Au fost foarte multe. In timp ce lucram la ele, se ivea tot mereu intrebarea: "Unde duce procesul in care sint implicat? Care-i este ~elul?" ~tiam din proprie experien~a d nu ~ fi putut alege cu de la mine putere 0 ~inta care sa-mi fi aparut demna de incredere. Traisem experien~a necesitiitii de a renun~ totalla ideea suveranita~ii eului. Tocmai aid suferisem un e!lec: voiam sa continuu prelucrarea ~i aprofundarea

I Formare, Faust 2

l!, actul

fransfoTmare, / A noimelor efeme etermi perindare, Goethe, op. cif. (n. f.).

I, "Galerie intunecata", versurile 6287-6288, V. termenulin Glosar (n. f.).

204

~tiin~ifidi a miturilor, a~a cum Ie incepusem in Transformari $i simboluri ale libidoului. Era ~elul meu. Clnd colo, nici gind de a~a ceva! Am fost silit sa parcurg singur procesul incon~tientului. A trebuit sa ma las mai intii dus cu fona de acest curent, fara a ~ti incotro ma va purta. Abia cind am inceput sa desenez mandalele, am vazut di totul, toate diile pe care mergeam ~i to~i pa~ii pe care-i faceam duceau inapoi la un punct, ~i anume la punctul din mijloc. Am in~eles tot mai cIar di mandala este centrul. Ea este expresia tuturor drumurilor. Ea este drumul spre centru, spre individuarie1â&#x20AC;˘

intre anii 1918 ~i (aproximativ) 1920 mi-a devenit limpede ca ~inta dezvoltarii psihice este sinele. Nu exista nici 0 dezvoltare lineara, ci numai 0 apropiere circulara, 0 "circumambu!atie" (Cirdezvoltare intr-un singur sens exista cumambulation) a sinelui. in cel mai bun caz la inceput; ulterior, totul indica inspre centru.

Aceasta recunoa~tere imi conferi stabilitate ~i treptat se instaura din nOli lini~tea interioara. ~tiam ca atinsesem, prin mandala ca expresie a sineiui, punctul ultim la care imi era dat sa ajung. Poate ca altcineva ~tie mai mu!t, insa nu eu. confirmare a idei!or mele des pre centru ~i sine am obtinut ci~iva ani mai tirziu (1927) printr-un vis. I-am reprezentat esen~a intr-o mandala, pe care am numit-o "fereastra ditre ve~nicie".

Imaginea este reprodusa in Das Geheimnis der Goldenen Bliite2 (Secretul Florii de Aur). Un an mai tirziu am pictat 0 a doua imagine, tot 0 mandala, care reprezinta in centru un castel de aur.3 Cind am terminat, m-am intrebat: "De ce arata alit de chineze~te?" Am fost impresionat de forma ~i de alegerea culorilor, care-mi pareau chineze~ti, de~i in exterior acea mandala n-avea nimic chinezesc in ea. Dar asta era impresia pe care mi-o Iasa imaginea. A fost 0 coinciden~a stranie di putin dupa aceea am primit 0 scrisoare de la Richard Wilhelm; imi trimitea manuscrisul unui tratat daoist -alchimic chinezesc, cu titlul: Secretul Florii de Aur ~i ma ruga sa-l comentez. Am devorat pur ~i simplu manuscrisul, caci textul mi-a adus 0 confirmare nebanuita a ideilor mele des pre mandala ~i mi~carea de lnconjurare a centrului. A fast primul eveniment care mi-a strapuns solitudinea. Am devenit

0

o

I V. termenulin

Glosar (n. t.).

Fig. 3. In Ges. Werke IXIl, 1976, il. 6 (n. ed. gemz.).

3 Secrewl Florii de Aur, editia a X-a, 1973, fig. 10. In Ges. Werke IXIl, 1976, i!. 36 (n. ed. germ.).

2

205

con~tient de existenta unei afinitati ~i de posibilitatea de a stabili ni~te legaturi l'ntre ideile rnele :;i cele de 3.co10. l In amintirea acestei coincidente~ a acestei sincronicirari2â&#x20AC;˘ aIn scris atunci sub mandala: .;In 1928~ crnd arn pictat imaginea care arata castelul fortificat de aUf, Richard \Vilhelrn mi-a trimis din Frankfurt textul chinezesc: vechi de 0 mie de ani. despre- castelul garben, gem1encle trupului nemuritor. ..

o

mandaEi reprezenta ~i visui din arml 1927. 10.care am fikut deja referire: 1vH1gasean~,-intr-un ora~ rnurdat: negru de funingine. Pioua ~i era Intuneric~ iama ~i noapte. Ora~ul era Li\!erpooL ~\/Iergealn pe strazile i!1tunecate, impreuna cu cltiva elvetieni, sa ziaem 0 jmnatate de duzina. LL\ vearrl senzatiE ca am fi \Tnit dinspre mare ~dinspre port ~i d1 ora~ul propriu-zis s-ar afla sus. pe faleza. Urcam in directia aceea. Imi amintea de Basel: piata se jos ~i 0 straduta duce prin Totengiiflchen (StradLr~a spre un platou situat mai sus~ spre piata Sf Petru ell rnarea bist-rica Sf. Petru.

Clnd am ajuns pe platoL1~ arn g2~Sit 0 larga. slab h1mlnav1 de erau felinare~ in care dadeau IYlulte strazi. (:a:tierele

~~:~~Si:;:~~~¡l, ; !::~lli&i~~~~r~l.n~~~~~n~~ ~;~O~~l eraitlv~~~~;1~ ploaie5 cea1a, furn ~i In lurnina slaba a .'\tralucea in bataia soareIui. Cre$tea acolo un porn izol;:;:;_t~ 0 rna,s;nOl'cL acoperita de flori ro~ietice. Era de pares. P01TIUl a~ fi stat 1'nlurrdna soarelui 91.ar fi fest, 'in acela~i timp, "lumina e} roei co-

mentau vremea mizerabiLi ~i era clar ca [;u \/edeau pornul. "] Ofbeau despre un alt elvetian care locuia in L,i.''/erpool si se Inirau ca se stabilise tocmai aici. Eu eram e-'-'IUziasrna: de pOil1uluj intl,orit ~i a insulei scaJdate In soare si ITl--arn eu ~e ce'"; apoi ITI-am trezit.

In legatura cu un deo~2liu din vis trebuie sa adaug acum 0 observatie: diferitele cartiere ale ora~ului erau, la {j'nduI lor, 0[ganizate radial 111jurul unni punet central. l-\cesta alc3.tuia 0 piata deschisa~ luminata de un felinar rnare, rep]~e:lt:D astfel locuia In o imitatie Ina! mica a insulei. ~tiarn ca ce13Jalt apropierea unui asernenea centn.J seC;}nd.2x.

1 Despre Richard '\Vilhelm, c:L j--\pendicele~ p. 375 s. urril. Vi. ed germ.), 2 V. terr:.'1enul in Glasar (il. t.).

206

Acest vis I'ntruchipa situatia mea de atunci. lY1aivad ~i acum mantalele cenu~iu-giilbiji de ploaie, lucind din cauza umidit2tii.

Totul era elt se poate de neplikut, de negru ~[ impenetrabil privirii - adica a5a cum mii sim(eam eu pe-atunci. Dar aveam viziunea fmmusetii supraterestre 51pentm asta traiam de fapt. Liverpool este the "ele5teu1 vietii". Liver, ficat, este, conform unei vechi conceptii, sediuJ vietii.

Experienta acestui vis se asocia 1'n fiint8. mea cu sentimentul a ceva definitiv. Vedeam ca aid era exprimat teluL Centrul e te1u1 5i peste el nu se trece. Prin intermediul visului am inteles ca sinele este un principiu ~i un 3xhetip al orientarii si al sensului. in asta consta fUilctia sa ta.maduitoare. Aceasta cunoa5tere m-a facut sa intrevad pentru prima data ce ar putea fi mitul meu.

Dupa acesr vis am renumat sa mai desenez sau sa pictez mandale. El exprima apogeuI dezvoltarii con~tiintei. Ma satisfikea in intregime, dici I'mi dadea 0 imagine completa a situatiei me!e" ~tiusem~ ce-} drepL CD.Tn3.preocupa ceva irnportant, dar IDCa Imi !ipsea Intelegerea, ;;i In jurul meu ilU era nimeni care sa fi In(eJes. Clarificarea adus3. de vis Ifni dadu posibilitatea de a privi obiectiv ceea ce ma preocupa lI1.tr-atir.

Fara 0 astfel de viziune poate d'i mi-a~ fi pierdut orientarea ~i ar fi treouit sa abandoDa ceea ce intreprindeam. Dar aici era exprimat sensul. Cind m3. despartisem de Freud reaJizasem dl ma aventuram in ne;;riur, oa ma prabu~eam in necunoscut. La drept vorbindj la vremea

&ceea nu

~tiarn rnare- lucru dincolo de Freud;

dar cutezasem sa pasesc In Il1tuneric. Cind vine apoi un astfel de vis, afoul 11 resi1:~nte co. pt: un actus gratiae10 lvl-a costaL, ca S3. ZlC a~a~patruzeci ~icinci de ani pentru a cuprinde in recipientul operei mele stiintifice lucrurile pe care Ie-am trait ~; notat atunci. Ca tlnar, telul meu a fost sa realizez ceva In dOD1eniul

careia ms. consacrasem.

Dupa aceea anl

dat insa peste acest taren! de lava, 5i patima care ardea in focul sau mi-a remodeJat 5i orinduit viata. Aceasta a fost materia -"si,.L ODera mea este 0 stradanie mai mull PrimordiaEi care s-a inrous~ sau mai putin reu';3iLilde a include aceasta materie arzinda in concepti a despre Iurne a timpului meu. Primele imaginatE 5i vise au fost ca bazaltullichid-fierbinte, din ele s-a cristalizat piatra pe care

1

puttl~s-o -prelucrez.

arYl ,

Act de fs,oa;-e

i.;.

207

i-\nii in care m-am ocupat de imaginile interioare ali constituit cea IT!ai important2!. a vietii rnele~ in dec'..:rsul careia s-au de-cis toate lucrurile esentiale. Aturrci a Inceput r[lea care au unnat slilt doar niste corrlpletari 0i lamuriri~ activitate ulterioara a constat in a elabora c.eeace ani din inconstient Si !Ylai Tutti rrl3. inundase} illa c()ple~l:;e. luateria primordial~ ..pentru opera unei vietL

7I

r-'- nasterea

r-~;p=.~nrp¡ '-" C>

.LI

'><'

,

onerel .i.

() data ell debutul eelei d,:>a doua jumatati a vietii mele incepuse "~cnJrunt2,Teaeu incol1stientul. Munca mea in acest domeniu se mult timp :;;1abia dupa douazeci de ani am fost in masura sa InteIeg Intrucltva conllDuturile in1uginal,iilor meie.

Mal intii a Lfebuit si:t-mi aduc dovada prefigurarii 1storice a tri1irilor acLca sa raspund 1a intrebarea: "Unde se ga,esc premlsele "nele in istorie?" Daca. nu as fi reusit sa pro due 0 ?semenea nu as fi putm fumiza niciodata 0 confirmare a ideilor fLeek. Experiel"l~a decisiva in acest sens a reprezentat-o inIllnirea ell alchlmia, cael 3.01aacolo am gas it bazele istorice care-mi lipsisera plna atunci. an2Jitica] f3.ce fundamental parte din :;;tiintele nadar este supusa premiselor personale ale observatorului mult ;-,laimult declt oTice 211t<1 De aceea ea este tributara in mare 'T,§sura istcrico-documentare, pentru a elimina din udlec;at.B. illaC8.r e-ro1"11e cele ITlai grosolane.

1.91 8 ~.i t S>26 n studiasern in n1.od serios pe gnostici, deoarece S1ei Si;3cOl1frUrHasera cu lUTI1ea primordiala a incoll9tientului. Se ()cupasers. de continuturile ~i imaginile sale, care erau vizibil contaminate ek, 1umea pulsiunilor. Este insa dificil de spus in ce mod 'llTteleflea~~. ei irclaÂŁ1Tlile. c2:.cine lipsesc In mare parte I

A.::easta estf: denu.nlirea pe care lung a dat-o contributiei sale la spre a 0 diferen(ia de psihanaliza Jui Freud. Cele doua mari ~coli dinarnice (prima 8. fost initiata de Franz Anton ale celei de-a dCl1ti IVlesmer\ In carG pacienu..1l pcrticips ,.ccn~!ierl'LH la tratame.ntul propriu, au fost analiza psihclogica a 1:.11Pierre Janet, axata pe investigarea SUbCOll$tientului,ii psih:mali 'ui Sigmund Freud, bazata pc; teoria incon~tientului.

Curentu] freudie,n " dat Dstere 1a dous orientar] divergente: psihologia individuaH't a }~Ji A~lfred ~4.d}er 51 psihologia analitica 8. luj Carl Gustav Jung (n. t.).

209

informatiile necesare, iar cele pe care Ie detinem Ie datoram in majoritatea cazurilor adversarilor lor, Pi'xintii Bisericii. Nu este nicidecum probabil ca ei sa fi avut 0 conceptie psihologica. Gnostic!i erau prea indepartati in timp de mine pentru a-mi servi arept punct .de plecare, drept legatura cu felul meu de a pune problema.

Trad!tia dintre gnoza ~i prezent mi se pihea a fi rupta ~i mult timp nu mi-a fost posibil sa gasesc puntea care ducea de la gnosticism - sau neoplatonism -la prezent. Abia cind am inceput sa int'eleg alchimia, am realizat ca din ea reiese legatura !storic3. ell gnosticismul, ca prin alchimie se stabile~te continuitatea de la treeut la prezent. Ca filozofie medicvala a narm!i ea arunca 0 punte atit spre trecut, 5i anume spre gnosticism, eit 5i spre vi iter, spre psihologia moderna a incon~tientului.

Psihologia incon~tientului fusese introdusa de Freud prin motivele gnostice clasice ale sexualitatii, pe de 0 parte, 5i prin cele ale autoritatii pateme nocive, pe de alta. Mot!vul gnosticului Iehova 5i Dumnezeu-Creator api:irea din nOli 111 mitul lui Freud despre tatal originar ~i in supraeul (Doer-Jell) sumbru care provenea de la acest tata. In mitul lui Freud se revela ca un demon, care a produs 0 lume de deceptii, iluzii ~i suferime. Dar dezvoltarea sprc materialism, schitata inca din preocuparea alchimiei cu tainele materiei, avusese drept consecinta impiedicarea perspectivei lui Freud asupra unui alt aspect esential a1 gnosticismului, ~i anume asupra imaginii originare a spiritului constituind un alt Dumnezeu, superior. Conform traditiei gnostice, aces! Dunmezeu superior fusese eel care trimisese oamenilor dTept ajutor cratel'ul (recipient de amestee), vasul metamorfozei spiritua1e.1 Craterul este un principiu feminin, care nu ~i-a gasit lac In lumea patriaxhala a ini Freud.

Ce-i drept, Freud nu este singuru1 care sa judece astfel. In lumea spirituali'i catolica, i\1aica Domnului 5i Mireasa lui Cristos a fast acceptati'i abia de curind, dupa 0 ezitare de secole, in thalami/52-ul divin, doblndind astfel macar 0 recunoastere aproximativi'i} In 1 Craterul semnifica in scrierile IUlPoirnandres, care apartinea unei secte gnostice pagine, un vas care, urnplut cu spirit, era trimis de catre Dumnezeu-Creatorul pe pamint, pentru ca sa poata boteza\i In el eei ce nazuiau catre 0 con~tienta mai inalta. Era un fel de uter a1 innoirii ~i a1 renasterii spirituale (A. 1.).

2 Camera nuptiaHi (n. t.).

3 Aid, lung face aluzie la bula papala a ILliPius al XII-lea, care promulga dogma despre Assltlllptio Mariae (1950). Acolo se spune cii.Maria a fast unila

ii

210

lumea protestanta ~i evreiasca stapine~te acum ca ~i deunazi tatal.

Spre deosebire de asta, in filozofia ermetica a alchimiei principiul feminin a jucat un rol remarcabil ~i egal cu eel masculin.

Unul dintre simbolurile feminine cele mai insemnate ale alchimiei era vasul in care urma sa se produca transformarea substantelor.

Or, in centrul descoperirilor mele psihologice se afla un proces al transformarii interne: individuatia.

Inainte de a fi descoperit alchimia, avusesem in repetate rinduri vise in care era mereu vorba des pre acelasi motiv: linga casa mea se mai afla 0 alta, adica 0 alta aripa sau 0 construqie care-mi era straina. De fiecare data ma miram in vis di nu cuno~team casa, de~i parea sa fi fost dintotdeauna acolo. In sfir~it, am avut un vis, in care ajungeam in aripa cealalta. Descop<:ream acolo 0 biblioteca minunata, care provenea in cea mai mare parte din secolele al XVI-lea ~i al XVII-lea. De-a lungul peretilor stateau volume in-folio mari ~i groase, legate in piele de pore. Printre ele erau citeva impodobite cu gravuri in arama de 0 natura ciudata ~i continind ilustratii ale unor simboluri minunate, cum nu mai vazusem niciodata. Pe atunci nu ~tiam 1a ce se refereau ~i am recunoscut abia mult mai tirziu ca era yorba de simboluri din alchimie. In vis am simtit doar o fascinatie de nedescris, care emana de la ele ~i de la intreaga biblioteca. Era 0 coleqie medievaIa de incunabule ~i tiparituri din veacul al XVI-lea.

Aripa necunoscuta mie este 0 parte a personalitatii mele, un aspect din mine insumi; reprezinta ceva care face parte din mine, dar de care inca nu eram con~tient pe-atunci. Ea ~i mai cu seama biblioteca se raportau la alchimie, pe care, de asemenea, inca nu o cunosteam, de al carei studiu insa urma sa ma apuc. Vreo cincisprezece ani mai tirziu, am reus it sa adun ~i in realitate 0 biblioteca. intrucitva asemaoatoare celei din vis.

Visul decisiv, care anticipa intllnirea mea cu alchimia, surveni earn prin 1926: Ma aflu in Tirolul de sud. Este razboi. Ma gasesc pe frontul italian si parasesc zona de front impreuna cu un barbat scund, un tarfu1, in caruta lui trasa de cai. De jur-imprejur explodeaza grein camera nup\iala celesta ca mireasa cu Fiul ~i ca Sofia (in\elepciune) cu divinitatea. Astfel, principiul feminitatii a fost plasat in apropiere imediata de Trinitatea masculina. Cf. Riispuns lui Iav, in Ges. Werke XI, edi\ia a II-a, 1973, p. 492 ~. unn. (11. ed. germ.) ..

211

nade, iar eu '~tiu ca trebuie sa ne indepartam c1t mai repede posibil de loeul aeela, intruclt este foarte perieulos. I Trebuie sa tree em peste un pod, pentru a strabate apoi un tunel, 0.1 carui tavan boltit este partial distrus de obuze. Ajun~i 10. eapatul tunelului, zarim in fata noastra un peisaj insorit ~i reeunose regiunea Veronei. Sub mine se afla ora~ul, totul straluee~te in plin soare. Ma simt u~urat ~i 0 pomim ins pre c1mpia !ombarda, verde ~i inflorita. Drumul duee prin frumosul peisaj primavaratie ~i vedem orezarii, maslini ~i vita de vie. Deodata, observ 0 eHidire mare, plasata de-a eurmezi~ul strazii, 0 easa senioriala de dimensiuni intinse, eeva in genul palatului unui principe din ltalia de nord. Este 0 loeuinta senioriaIa earacteristidl, avind multe cliidiri anexe, aripi~i pavilioane. Strada duce pe linga castel, treclnd printr-o curte mare, a~a co. 10. Luvru. Micul vizitiu ~i cu mine intram printr-o poo.rta ~i de aiei putem zari iara~i, privind printr-o a doua poarta indepartata, peisajul scaldat in soare. Ma uit in jurul meu: In dreapta este fatada easei senioriale, in stinga sint loeuintele personalului de servieiu ~i grajdurile, ~urele ~i alte eEldiri secundare, care se intind pina departe.

Cind ajungem in mijlocul cUr1;ii,chiar in fata intrarii principale, se intimpla ceva nea~teptat: Ambele porti se inchid cu un zgomot surd. Taranul sare de pe capra earutei ~i striga: "Acum sintem prin~i in seeolul al XVII-lea!" Ma gindesc resemnat: "Do., a~a este. Dar ce-i de facut? Sintem aeum prizonieri aici pentru ani intregi!" Dar imi ~i vine ideea consolatoare: Odata ~i-odata, dupa ni~te ani, voi ie~i de aiei.

Dupa acest vis, m-am eufundat in lectura unor volume groase despre istoria universaIa, a religiei ~i a filozofiei, fara a descoperi eeva ce mi I-ar fi putut elucida. Abia mult mai tirziu am inteles ca visul se referea 10. aIchimie. Punctul ei culminant se afla in veacul al XVII-lea. In mod eiudat, uitasem complet ce scrisese Herbert Silberer des pre aIchimie.2 Atunci c1nd i se edita cartea, 1 Grenadele care cad din cer trebuie In\elese ca proiectile ce vin din "partea cealalta", de la dusman. Sint deci efecte care pomesc de la inconstient, dinspre latura "umbrei". Intimplarea din vis indica faptul ca razboiul, care cu cl\iva ani inainte se derulase in exterior, Inca nu s-a tem1inat, ci continua pe plan interior, In psihic. Aparent aici zace solu\ia problemelor, care nu putuse fi gasita in exterior (A. J.).

2 Probleme del' Mystik und ihrer Symbolik (Probleme ale misticii ~i ale simbo/isticii ei), 1914 (n. ed. germ.) ..

212

aIchimia mi se parea a fi ceva colateral ~i grotesc, oridt de mult am ~tiut sa apreciez punctul de vedere anagogic1, deci constructiv, al lui Silberer. Eram pe vremea aceea in corespondenta cuel ~i mi-am exprimat aprobarea fata de ideile lui. Dupa cum 0 arata finalul sau tragic2, conceptiile lui n-au fost insotite de 0 intelegere mai profunda a lor. Silberer intrebuintase mai ales materiale tirzii, care nu-mi puteau fi de mare ajutor. Textele alchimice tirzii sint fantastice ~i baroce; numai daca ~tii deja sa Ie interpretezi recuno~ti ca ~i in ele zac multe elemente valoroase.

Abia prin textul des pre Secretul Florii de Aur, care face parte din alchimia chinezeasca ~i pe care-l capatasem in 1928 de la Richard Wilhelm, m-am putut apropia de esenta aIchimiei. Atunci s-a nascut in mine dorinta de a cunoa~te alchimi~tii. Am insarciriat un librar din Munchen sa ma in~tiinteze daca aveau sa-i cada in mina carti de alchimie. Curind dupa aceea imi parveni prima trimitere: 0 culegere voluminoasa de tratate latine~ti, Artis Auriferae Volumina Duo (Arta de a produce aurul, In doua volume), 1593, printre care se afla 0 serie de "clasici".

Mai intii ins a, aceasta carte a stat necitita aproape doi ani.

Din dnd in cind ma uitam la ilustratiile ei ~i de fiecare data gindeam: "Doamne, ce absurditate! A~a ceva este imposibil de inteles." Dar nu-mi dadea pace, a~a ca mi-am propus sa studiez temeinic lucrarea. In iama urmatoare m-am pus pe treaba ~i, curind, Iectura deveni fascinanta ~i suscitanta. E adevarat ca textul continua sa mi se para un nonsens evident, dar adesea dadeam peste fragmente care imi pareau semnificative ~i ocazional gaseam chiar anumite fraze pe care credeam ca Ie inteleg. In cele din urma am recunoscut ca era yorba de simboluri, care-mi erau cuno~tinte vechi. "E fantastic, mi-am spus, asta trebuie sa invat sa pricep." Acum eram complet captivat ~i ma adinceam in citirea volumelor ori de cite ori timpul mi-o permitea. Intr-o noapte, pe cind studiam iarasi textele, imi veni deodata in minte visul in care se spunea ca sint "prizonier in secolul al XVII-lea". In sfir~it, i-am inteles sensul ~i mi-am dat seama: "Da, asta este! lata-ma deci condamnat sa studiez intreaga aIchimie de la inceputurile ei !"

1 "Tennen utilizat de Silberer in 1914 pentru a defini interpretarea simbolurilor ~i a miturilor ill funqie de detenninarile tematice morale universaie, deci diferit de interpretarile psihanalitice, care tind spre sensu 1 latent, particular-individual. Lansarea termenului ii apar1;ine lui Jung." (DiCfionar

enciclopedic de psihiatrie, 2

op. Git.) -

(n. t.).

Silberer s-a sinucis (n. ed. germ.).

213

Mi-a trebuit Inuit timp pe.ntru a gasi firul in labirintullneandrelor gi'ndirii a.1chiri1ice~ caci n:.; exista nici 0 Ariadne care sa mi-l ff pus In mina. A_.TOobseTvat ca in Rusarizuli se repeL~~,freevent

anumite exprcsii Si loeutiuni ciudatc.: coagula?

UJlllln

vas, lapis"

prinla

JJloteria,

de exemplu"oh'c

et

Alerclu"ius2 etc, ..6},IT1 vazut

ea aceste expresii erau folosite tot mereu lntr-un anumit sens, pe care nu-l puteam deslusi ima eu certitudine. lvi-am hotarit deei sa-n1i alcatuiesc un dictionar de cuvinte-titlu ell cross ref;~rence3.

In decursul

timpuluL

am adunat fnulte rnii de cuvinte-titlu

Si aIn

umplut niste volume Dumai eu excerpte, Am um-lari, 0 metoda pur filologica~ 8.$a ca ~icrnd ar fi fost \/orb3. de descifrar路ea unei limbi necunoscute, In felul acesta Ini se deslusi ineetul cu ineetul sensul modului de expriInare alchirnic. /~ceasta ITtunca ma absorl)i timp de peste un deceniu, Foarte cunnd an1 constatat eEt psihoJogia anetlitica ~i alchirnia concordau intr-un mod ciudaL Experientele pnn care Lrecusera alchirrli~tii erau expelientele mele, iar lUTI1ealor era Intr-un anun1e sens lumea mea. Asta a fast pent:m l!.line, bineinteles, 0 desccperire ideaHi, caei gasisem

a incon~tientului, tatea comparatiei

astfel replica istorica

la

mea

Ea se baza acum pe un teren 1stor1c Posibilieu alchimia, precum ~i continuitatea spirituala

pina. Inapoi la gnosticism

Ii cUideau substantli.

Prin preocuparile

eu textele veehi, totlrI gasi locul: lumea de imagini a imaginatiilor, rnaterialul empiric pe care-l adunasem in practica mea ~i concluziile pe care Ie trasesem de aiei. A.m inceput sa pricep aeum ce serrmificau eontinuturile in perspectiv3. istond!.. Mi se adinci intelegerea pentru caracterullor tipie, care se conturase inca prin cereetarile mele asupra miturilor. lmaginile originare4 ~i esen1;a arhetipului ajunsera in centrul investiga1;iilor mele ;;;i am recunoscut

C8~ fara

istorie nu exista. nici 0 psihologie

~iIn

orice

eaz niei 0 psihologie a incon~tientului. E drept cii 0 psihologie a constientului se poate mul1;umi eu cunoa~terea vietii personale, dar deja explicarea unei nevroze neeesita 0 anamneza, care patrunde ] Rosariunl Philosoplzorulll (Rozariu[ filo:(~lilor). Scriere anonin1a, 1550.

Con(inuta In Artis Ikriferae, vol. II, 1593 (n. ed, germ.), 2 Dizolva ~i preeipita (lneheaga), un singur vas, piatra, materie primar!.L Mereur (n, t.), 3 Referire, Lrimitere la un alt pasaj din aceea~i carte (n, t,), 4 V, termenul In Glosar ( n. t.),

214

mai profund decit ~tiint3 constiintei; si daca se ajunge in decursul tratamentului la momentulluarii unor deeizii neobisnuite, atunei se ivesc vise a carar interpretare cere mai mult decit reminiseente personale.

In Indeletnicirea mea eu alchimia vad un semn 0.1 relatiei mele interne ell Goethe. Secretul Iui Goethe este de a f1 fast prins In mreje1e procesului metamorfozei arhetipale, proees ee se Intinde de-a lungul veaeurilor. EI si-a Inteles Faust-ul ca pe un opus magman sau dil'illum. De aceea spunea corect ea Faust era "ocupatia" lul "prinelpala" si de aeeea viata Iui a fast Ineadrata de aeeasta drama. E impresionant cit de bine se observa ca i'n el trilia Si aqiona 0 substanta vie - un proces suprapersonal, marele vis 0.1 lui mlilldus archetYPlls, allumii arhetipaIe. ~i eu am fost prins ih mrejele aceluiaSi vis si am 0 "ocupatie prineipala", am de realizat 0 opera principala, care a i'nceput clnd aveam unsprezece ani. Viata mea este impregnata, Intretesuta si unificata de 0 lucrare si un tel, Si anume: patrunderea in tainele personalitiltii. Totul se poate expliea pomind de la acest punet central Si toate lucrarile se raporteaza la aceasta tema.

Adevarata mea munca stiintificil a debutat eu experimentul asociativ (1903). 0 consider a fi prima mea lucrare in sensul unei intreprinderi pe tarimul ~tiintelor naturE. Atunei am i'neeput sa exprim idei ce-mi erau proprii. Studii diagnostice ... furil unnate de cele doua scrieri psihiatrice: Despre psihologia dementei precoee (1907) Si COi1tinutul psihozei (l908V In 19121mi aparu eaftea Transformari 0i simboluri ale iibidoului, care puse capat prieteniei mele ell Freud. De atunci a trebuit - nolens volens - sa-mi croiesc drum smgur.

El incepu prin preoeuparea eu imaginile propriului meu inconstient. Aceasta perioada dura din 1913 pina in 1917, apoi fluxul fantasmelor se diminua. Abia cind ele se mai domoliril Si clnd n-am mai fost prizonier in interiorul muntelui vrajit, am putut sa adopt 0 aritudine obiectiva fata de toate aces tea ~i am "lnceput sa reflectez asupra lor. Prima L'1trebare pe care mi-am pus-o atunei suna astfel: "Ce faci eu ineonstientu17" Ca raspuns Iuara nasters: Die Beziehungen

zwischen

dem lch zli1d dem Unbevvuflten

(Relatiile

I Toate cele trei lucrari au fast deja citate In capitolul "Activitate psihiatricii" (.'1. t.).

215

dintre ell ~i incon~tient). La Paris mn 0 prelegere pe aceasr2. tema (1916) 1, care aparu abia mai tirziu (1928) IG.tr-o versiune Hirgita, in german~L sub forrn2~de carte. Descriarn acolo anurnite continuturi tipke ale incon~tientului Si demonstram ca nu este nicidecum indiferent ce atitudine adopts cOi1stientul fara de tIe, Simultan m-am dedicat si lucrarilor preliminare 10. cartea despre tipuri.2 Un rol insemnat in geneza sa au avut irmebarile: "Cum rna deosebese de Freud Si cum de Adler') Care slnt diferemele dintre conceptii1e noastre?" Tot incercind sa g3.sesc En raspuns, m-am lovit de problema tipurilor' diei tipnl esee eel care determina Si limiteaza de la lncepur judecata ornului. Cartea despre tipuri trateaz8. mal ales confruntarea indlvidului Cll lumea, relatia so. cu oarneni Si lucruri. Inf::'.tlseaZ2cdiferitele aspecte ale constiintei, poslbilitatile atitudinii sale fata de lume Sl constituie, aSadar, 0 prezentare a psihologiei con~tiimeL privita dintr-Q per .. spectiva asa-zis clinidL Am incorporat ~i prelucrati:n acectsta carte multa documentatie; au jucat un rol atlt opera lui Spitteler:, in special Prometheus und Epimetheus, cit ~i ceo. a Iui Schiller, Nietzsche 9i istoria spirituala antica ~l medievaEi. Cino. am clltezat sa..; trimit Iul Spitteler un exemplar ai cartii me1e, nu mi .." raspuns, dar a tinut 0 conferint~i 10. scurt timp dupa aceea in care d1k'.ea asigurari ca lucrarile sale nu ~~lnsemnau:' nirnic; aT fi PUl:ut la fel de bine, de exemplu, ca, 111 lac sa serie Dei' Olympische Friihling, sa clnte "Hai, hai, hai, a venit luna mai !

Cartea despre tipuri a adus ell sine cunDa~terea ca fiecare judecata a unni om este limitata prin tipul sau ~i fiecale mod de a privi este unul relativ. Astfel s..a riaicat problema unit8_tii care compenseazii aceasta rnultitudine. Ea 'D-a condus direct 1a unea chinezeasca de dao, Am povestir deja despre dintre dezvoltarea inea interioara Si trirniterea UEui text daaist de catre Richard Wilhelm. In 1929 a luat cartea Secreru! Florii de Aur, publicata in colaboral'e eu el. i'.XD atins atunci In rer1ectiile !?i cercetarile D1ele punctul central al psihologiei rnele, s,i anurne 1 S-a publicat mai intii ca articoI in Arcl:l.ivÂŁs de .Psychologie de fa Suisse Romande, Geneva, 1916, sub titlul: "La strucnre de l'incoI1Scient", Ges. Werke Vll, 1964 (n. ed. germ,).

2 Tipuri psihologice, 192L In Ges. ~Y2rkeVI) editia a II-E, 1971 (n. ed.

b

germ.).

3 Carl Spitteler (1845-1924),

scriitor elvetian. d.l"]ia 1919 Premiul Nobel per:rru literatura (n. ;).

216

i s-[t decem.ll

it:

ideea sinelui. Abia dupa aceea mi-am gasit drumulinapoi in lume.

Am Inceput sa tin conferinte ~i sa fac diverse calatorii mai mici.

Numeroase articole izolate ~i prelegeri formara Intrudtva contraponderea preocuparii launtrice ce durase ani de zile; contineau raspunsuri la Intrebari care imi fusesera puse de cititorii ~i pacientii mei.! tema care ma captivase Inca de pe clnd lucram la cartea mea despre Transformari ~i simboluri ale libidoului era teoria libidoului.

Concepeam libidoul ca pe 0 analogie psihicii a energiei fizice, deci ca pe un termen aproximativ cantitativ ~i respingeam de aceea orice determinare calitativa a libidoului. Mi se parea important sa ma eliberez de concretismul caracteristic pina atunci teoriei libidoului, deci sa nu mai pomenesc despre pulsiuni de foame, agresive sau sexuale etc., ci sa privesc toate aceste fenomene laolalta, ca fiind expresii felurite ale energiei psihice. $i In fizica se vorbe~te des pre energie ~i modurile sale de manifestare, cum ar fi electricitatea, lumina, ealdura etc. J;..,afel este ~i In psihologie. $i aici e In primul rind yorba despre energie (adica despre valori ale intensitatii, des pre un plus sau un minus), iar formele de manifestare pot fi foarte diverse. Prin coneeperea energetica a libidoului se semnaleaza 0 anumita unificare a punetelor de vedere, In timp ce problemele adesea eontroversate legate de natura libidoului - daca e sexualitate, putere, foame sau altceva - trec In plan seeund. Mi se parea important sa stabilese ~i pentru domeniul psihologiei 0 unificare, a~a cum exista ea In ~tiintele naturii ca energetica generala. Acesta era seopul urmarit de mine In eaftea Uber die Energetik del' Seele (Despre energetica sujletului), 1928.2 Privesc de exemplu pulsiunile omene~ti ca pe ni~te forme de manifestare ale un or proeese energetice ~i astfel ca pe ni~te forte analoage caldurii, luminii ~.a.m.d. Dupa cum fizicianului de azi nu i-ar trece prin minte sa derive toate fortele, de exemplu, exclusiv din caldura, este Ia fel de putin admisibiI In psihologie sa subordonezi toate puIsiunile conceptului puterii sau celui al sexualit1:itii. Aceasta a fost gre~eala initiala a lui Freud; mai tIrziu a eoreetat-o prin ipoteza "puIsiunilor eului" (lchtriebe), pentru ca Inca ~i mai lirziu sa-i acorde supraeului ~a-zisa suprematie.

o

1 Articolele se ami in Ges. Werke X, 1974, ~i Ges. Werke XVI, editia a II-a, 1976 (n. ed. germ.).

2 Articoleie acestui volum sint reunite in Ges. Werke Vlll, 1967 (n. ed. germ.).

217

In Reiariile dintre

ell

.,)i

incoJu;tient

constatasern

nun-lai ca rna

~~~~e~e~ ~~'~Jl::~~:n~~re~:~~ i;'s~:~~ i~t(~:7 ~~l~;~~r~~ ~~u ~:~~~~r~ mele mil fikuse sa intuiesc Cd ineonstientul se transforma sau ci'. suscita transfonnari. l~bia clnd am facut cunostinta eLl al~hirnia~ m-am Eimurit d. ineonstientul este un pr0ces Si ci'i rebtia eului eu eontinuturi!e ineonstientului dec!anseaz3 a veritabilil transformare sau dezvoltare a psihi'Cului. "In cazurile indi"v'iduale~procesul se poate eiti din vise Si fantasme. In lumea eolectiv3., el isi g~,seste expresia mai ales in diferitele sisteme religioase Si 111 trans formarea simbolurilor loT. hiD studiul proceselor individuale Si coleetive de transfonnare Si prin iDtelegerea simbolisticii alchimiee, am ajuns la notiunea centraIa a. psihologiei mele, procesltl illdividuatiei (lndiv iduatiol1sproze fl).

Un aspect esential alluerarilor mele este Cd ele abordeaza inca de timpuriu probleme privind concepti a des pre lume Si trateaza confruntarea psihologiei ell problema religioasa. Insa abia in Psychologie wid Religion (Psihologie ;;i reIigie), 1940, Si apoi 'in Paracelsica, 1942, m-am exprimat pe brg 'in legatura ell aceste probleme. Mai cu seama al doilea capitol din carte, "Paracelsus ca fenomen spiritual;;, este semnificativ In aceasta privinta. Scrierile lui Paracelsus cantin 0 gramada de idei originale5 incluzlnd fonnu]an clare ale problemelor puse de al\:bim;sti, ce-i drept Intr-o fOD112i tlfzie $i baroca. Studierea lui Par3.celsus a fast cea care ill-a determinat in cele din unna s~iprezint esen;3. aichirr1ieL ~i anume 'in relatia ei eu re]igia ~i eu psihologia -- sau s-ar putea spune ~i: aJchimia in aspectul ei de filozofie E ceea ee am fa.cut In Psychologie und Alchernie (Psihologie ,c;i alchimie), in 1944. Am ajuns astfel In sfirsit pe terenul care alcatuise fundamentul propriilor mele experiente Intre anii 1913 -路1917; c~iciprocesul prin care trecusem atunci corespundea procesului de metamorfoza alchimica despre care este vorba 111Psihologie ;;i (ilchitnie.

Bineint-eles ca In mintea mea se isca tot Inereu intrebarea ce raport exista intre simbolistica incon~tientului ~i religia cre~tina sau aite religii. Nu Dumai ca Ias 0 poarta deschisa mesajului crestin, ci consider ca el j'~j are loeu1 In centrul omnlui occidental. E adevarat ca are nevoie de 0 perspectiv3_ DOUa, pentru a corespunde modificarilor seculare ale spiritului timpuIui; a]tfel se afla pe undeva pe l1nga timp, iar totalitatea omului pe undeva pe. linga el. Este ceea ce m-am straduit sa infati~ez in scrierile mele. Am 218

dat 0 telTiJ'ei:.are Trinitiitii l, Co. Si textului liturghiei; pC ace=~la l~'aIn cOfnparat in plus cu textullui Z,osimos din un alchirnist $1gnostic din secolul al III-lea.2 carea rnea de confruntare a psihologiei analitice cu conceptiile cre~tine ill-a condu~ In cele din Ul1Tla la problen1a Iui Cristos ca figura psihologidL Ind'! In Psilwlogie;;i alchimie (1944), putusem demonstra cii.reprezentarecr centraHi a alchimiei, piatra (lapis), este Q Figura pJ.ralela ell cea a lui Cristos.

In anul 1939 am un seminar des pre E.yercitia Spiritualia ale lui Ignatiu de . Concomitent~ ma Indeletniceam '~i ell studiile. pentru Psihologie si alchinlie. Intr-o noapte ill-am trezit ~i L-an1 z3xit la picioa[e~e patu]ui, sc8.ldat In lumina~ pe Cristos ra.stignit pe cruce. Nu chiar in maxinle naturalS., era Insa~ foarte clar ~i arn 'V3,Zut ca trupul Sau era alc2Juit din aur verzuL Era un SlY~ctUC!D] dor care rna sperie . .l';'stfel de viziuni nu sin! de. obicei ceva n路eobisnuit pentru nl.ine, caei vad deseori imagini plastice hipnagogice+, Pe atunci ref1ect'lsem mult ]a Anima Christi, 0 meditatie din Exercitio. Viziunea pare.a sa-rni sugereze ca I'n timpul reflectiilor mele ofl11sesern ceva, si anUIl1e analogia lui Cristos cu aUrUl1i non vulgi care flU e eel comun) Si en viriditas (verdele) al alchimi~Li1or.~ Cind am fnteles ca imaginea indica spre aceste simbolm1 aJchirnlce c/: era vorba de fapt despre 0 viziune alchimicii. a lui reconfortat A,,-urul \-'erde este c~;}Jitate,a vi.e pe care alchiTf1i$tii n-o vedeau

claar ID onl; ci ~i in nar.u.r.~l.anorganica. E~ste expresia unui spirit 3,1 vietH, anima mundi sau filius macrocosmi, anthropos-ul care In intn~a.g3.1urnc~.!-'....cest s-a infi1.trat plUrl Si in materia 1

In 1942, In Cf'S. Werke Xl, editia a II-a, 1973 (ii. ed. germ.).

2 Des ~.vandll{ngssynzbo!

in del' !~12SS拢 (Sirnbolullranjjoi'nzCirii 1942. in Oes. 1Verke Xl, e-ditia a II-a, 1973 (n. ed. genn.).

3 Igna~iu de Loyola (1491-1556), dHugD.resc "Comp8.nia

1.ui Isus",

fn liturghie),

chlugar spaniol. A illtemeiat ordinul de papa in 1540 sub numele de

confirrnat

ordinul iezui\ilor.

J, Imagini care ap8.r 'm faza premergatoare data cu instal area lUl (n. t.), 5 Alchirni:5tii eej ffiai scri0~i realizau

instalarii somnului. Dispar 0

ca telul muncii lor nu era transmutatia metalelor cornune in aUf, ci produce-rea unui aururn non vulgi~ deci a UDU: aUf care nu e eel cornun sau aUrIun philosophicwn~ deci aur filozofic. eu aIte cuvinte, pe ei ii interesau va]orile spirituale si problema transforrnarii psihice (A. 1.).

219

anorganiea, el este prezent ~i in metal ~i piatra. Astfel, viziunea mea era 0 unifieare a imaginii lui Cristos eu analogi a sa care se afla in materie, ~i anume fiul maeroeosmosului. Dad nu m-ar fi frapat aurul verde, a~ fi fost tentat sa presupun ell in eoneeptia mea "ere~tina" Iipse~te eeva esential, eu alte euvinte, ea imaginea mea traditionaHi este intr-o oareeare masura insufieienta ~i ca deei a~ mai avea de reeuperat cite 0 faza de dezvoltare ere~tina. Seoaterea in evidenta a metalului imi arata insa eoneeperea desehisa aIchimiea a lui Cristos ea pe 0 unire a materiei spirituale vii eu eea fiziea moarta.

In Aion (1951) am reluat problema lui Cristos. Aiei nu m-am mai oprit la diversele paralele pe tanmul istoriei spirituale, ei m-a preoeupat eonfruntarea figurii lui Cristos eu psihologia. Niei nu L-am eonsiderat pe Cristos drept 0 faptura eliberata de toate aspeetele exterioare, ei am vrut sa scot in relief dezvoltarea de-a lungul veaeurilor a eontinutului religios reprezentat prin EI. Ma interesa ~i cum putea fi Cristos prezis astrologie ~i cum a fost inteles in spiritul epoeii Sale ~i in deeursul eel or doua mii de ani de era ere~tina. E eeea ee voiam sa evoe, impreuna eu toate aeele glose eiudate care se adunasera in jurul Lui de-a lungul seeolelor.

In timpul luerului s-a ivit ~i intrebarea in legatura eu figura istorid, deei eu omul Isus. Ea este semnifieativa intrucit mentalitatea eoleetiva a epoeii Sale - s-ar putea spune: arhetipul prefigurat atunei, ~i anume imaginea originara a anthropos-ului - s-a preeipitat asupra Lui, un profet evreu aproape neeunoseut. Ideea antica a anthropos-ului, ale carei radaeini sint impllntate pe de 0 parte in traditia iudaica, pe de alta in mitul egiptean allui Horus, eaptase oamenii la ineeputul erei ere~tine; caei ea eorespundea spiritului epoeii. Era yorba de "Fiul Omului", de Fiul DomnuJui, opus lui divus Augustus, stapinul aeestei lumi. Ideea respeetiva faeu din problema initial iudaica a lui Mesia 0 problema a lumii intregi.

Ar fi insa 0 eonfuzie grava sa eonsideri drept pura "eoincidenta" faptul d Isus, fiul dulgh,erului, a fost eel care a anuntat Evanghelia ~i a devenit sa/vator mundi, mintuitorullumii.

Trebuie sa fi fost 0 personalitate de 0 anvergura ie~ita din comun dad a putut sa exprime ~i sa reprezinte atit de desavlr~it expeetativa generala, ehiar dadi ineon~tienta, a timpului Sau. Nimeni altcineva n-ar fi putut fi purtatorul unui astfel de mesaj in afara toemai a aeestui om isus.

220

Puterea Romei, care strivea totul In jurul ei, Intruchipata prin cezarul divin, crease atunci 0 lume In care nu numai unui numar mare de indivizi, ci chiar unor popoare mtregi Ii se dipisera forma autonoma de via~a ~i independen~a spirituala. lndividul din ziua de azi ~i comunitati1e culturale contemporane se afla In fa~a unei amenintari asemanatoare - pericolul pierderii individualita~ii, al contopirii cu masa. De aceea se discuta deja In multe locuri des pre posibilitatea ~i speranta unei reaparitii a lui Cristos ~i circula deja un zvon vizionar care exprima a~teptarea unei illIntuiri. Ce-i drept, ea apare astazi Iotr-o forma care nu se poate compara cu nimic din trecut, ci este un copil specific "erei tehnicii". Este raspIndi:-ea pe intreaga planeta a fenomenului O.Z.N.! lntrucit telul meu a fost sa arat cit mai amplu po sibil In ce masura psihologia mea corespunde a1chimiei - sau invers - am fost interesat sa cercetez ~i sa descopar In lucrarile alchimice pe lInga problemele religioa<;e ~i pe cele speciale ale psihoterapiei.

Problema centraUi, punctul principal路 al psihoterapiei medieale, este transferu(2. In aceasta privin~a, conceptia lui Freud ~i a mea coincid perfect. $i aici am putut demonstra 0 coresponden~a in cadrul a1chimiei, ~i anume in reprezentarea unirii - coniunctio a carei semnificatie inalta il frapase inca pe Silberer. Concordan~a aceasta reie~ise deja din cartea mea Psihologie $i alchimie. Cercetarile mele au dus doi ani mai tirziu la elaborarea scrierii Psihologia transferului (1946) ~i in cele din urma la Mysterium Coniunctionis (1955-1956).

Dupa cum mai toate problemele care ma preocupau omene~te sau ~tiintific erau Insotite sau anticipate de vise, tot a~a ~i cea a transferului. lntr-unul din aceste vise ea fu sugerata, Impreuna cu problema lui Cristos, printr-o imagine stranie ~i nea~teptata.

Am visat din nou cum casa mea ar avea 0 aripa mare, in care inca nu fusesem niciDdata. Mi-am propus sa 0 vizitez ~i pIna la urma am intrat In ea. Am ajuns la 0 u~a mare, eu doua eanaturi.

Cind am deschis-o, m-am trezit intr-o incapere unde era amenajat un laborator. In fata ferestrei statea 0 masa, aeoperita cu multe reeipiente de sticla ~i toate accesoriile unui laborator zoologic. Era locul de munca al tawui meu. EI nu se afla insa acolo. La pereti ] Cf. Ein moderner My thus. Von Dingen, die am Himmel geselzen werden (Un mit modern. Despre obiecte, care sfnt viizute pe cer), 1958. In Ges. Werke X, 1974 (n. ed. germ.).

2 V. termenul in G10sar (Ii. t.).

221

se gaseau rafturi cu sute de borcane cu toate speciile imaginabile de pe~ti. Eram surprins: "Acum tata se ocupa de ihtiologie!"

Stind acolo ~i privind in jurul meu, am remarcat 0 perdea care se umfla din cind in cind ca ~i cum ar fi suflat un vint puternic.

Deodata aparu Hans, un tinar de la tara, ~i I-am rugat sa se uite daca in incaperea din spatele perdelei era vreun geam deschis. Se duse dincolo ~i cind se intoarse dupa citva timp, I-am vazut adinc zguduit. Rosti numai: "Da, e ceva acolo ... bintuie 0 fantoma!"

Atunci m-am dus eu insumi in camera cealalta ~i am gasit 0 u~a care dadea in odaia mamei mele. Nu era nimeni acolo. Atmosfera era apasatoare. In incaperea foarte mare se aflau suspendate de tavan doua ~iruri a cite cinci liizi, atirnin.d earn la doua picioare distanta de sol. Aratau ca ni~te mici chio~curi de gradina cu 0 suprafata earn de doi pe doi metri, fiecare continind doua paturi. ~tiam ca mama, care in realitate murise de mult, era vizitata in acest loc ~i ca instalase aici paturi pentru ca spiritele sa poata dormi. Erau spirite ce veneau perechi-perechi, ca sa zic lli)a, cupluri casatorite de spirite, care petreceau acolo noaptea sau chiar ~i ziua.!

Vizavi de camera mamei mele se afla 0 u~a. Am deschis-o ~i am intrat Intr-o hala uria~a; imi amintea de holul unui hotel mare, cu fotolii, masute, colonade ~i tot luxul aferent. 0 fanfara cinta zgomotos. 0 auzisem tot timpul in fundal, lara sa ~tiu insa de unde vine. Nu era nimeni in hol, numai acea brassband i~i revarsa melodiile, dansurile ~i mar~urile.

Fanfara din holul hotelului indica 0 veselie ~i 0 mundaneitate ostentativa. Nici un om n-ar fi intuit in spatele acestei fatade galagioase cealalta lume care exista ~i ea in casa. Imagiriea onirica a holului este, ca sa zic a~a, 0 caricatura a bonomiei mele ~i a jovialitatii mele lume~ti. Acesta este insa numai aspectul exterior; Indariit zace cu totul altceva, care nu se poate analiza in nici un 1 Asta imi evoca acele "capcane ale spiritelor", pe care Ie observasem In Kenya. Sint ni~te disu\e in care oamenii pregatesc paturi micu\e ~i pun ~i ceva provizii, posho. Adesea, in pat se afla chiar un simulacru, eonfec\ionat din argila sau lut, al unui bolnav care trebuie sa fie vindeeat. Un drum care deseori este pavat artistic eu pietre miei duce de la poteca la aceste casu\e, pentru ea spiritele sa intre acolo ~i nu in kraal (sat), unde zace bolnavul pe care vor sa vina sa ~i路1ia. In "capcana spiriteJor", aeestea petree apoi noaptea, pentru a se intoarce Inainte de ivirea zorilor In padurea de bambusi, re$edin~a lor propriu-zisa (c. G. J.).

222

caz in zarva muzicii de fanfara: laboratorul cu pe~ti ~i pavilioanele suspendate pentru spirite. Ambele erau sala~e 'impresionante, In care domnea un calm misterios. A veam senzatia ca aici saJa~luia noaptea, in timp ce holul reprezenta lumea zilei ~i caracterul sau lumesc plin de superficialitate.

Cele mai importante imagini ale visului erau "Incaperea de primire a spiritelor" ~i laboratorul cu pe~ti. Prima exprima intr-un mod cam grotesc problema lui coniuncrio sau a transferului; iar iaboratorul indica preocuparea mea cu problema lui Cristos, care este EI Insu~i pe~tele (ichthys). Ambele continuturi ma tinura sub tensiune mai mult de un deceniu.

Este ciudat ca indeletnicirea cu pe~tele e atribuita in vis tatalui meu. EI este oarecum cel care poarta de grija sufletelor cre~tine, caci acestea slnt dupa stravechile conceptii pe~ti, care sint prin~i In pIasa lui Petru. La fel de ciudat este faptul di mama mea apare ca pazitoare a sufletelor raposate. Astfel, In vis, ambii mei parinti sint inc3.rcati cu problema ingrijirii sufletelor, cura animarum, care de fapt este sarcina mea. Ceva ramasese neimplinit ~i de aceea imi aparea ca aflindu-se Inca la parinti; a~adar, era inca latent In incon~tient ~i, prin aceasta, rezervat viitorului. Caci inca nu ma confruntasem cu problema principala a alchimiei "filozofice", coniunctio, ~i nu raspunsesem deci la acea intrebare pe care mi-o punea sufletul omului cre~tin; inca nu era incheiata nici munca depusa in vederea studierii legendei Graalului, din care sotia mea I~i facus'e misiunea vietii.1 Imi amintesc de cite ori mi-au venit in minte Queste du St. Graal (Ciiutarea Sf Graal) ~i regele pescar, pe dnd lucram la Aion la simbolul pe~telui (ichthys). Daca nu m-ar fi impiedicat consideraria fatii de munca sotiei mele, ar fi trebuit sa includ legenda Graalului in cercetarile mele asupra alchimiei.

Cind imi amintesc de tatal meu imi revine in memorie un om suferind, care se chinuia de pe urma ranii lui Amfortas, un "rege pescar", a carui rana nu voia sa se vindece - suferinta cre~tina, pentru care alchimi~tii cautau leacul (panaceul). Asemenea unui Parsifal naiv, eu am fost martorul acestei boli in anii tineretii mele

I Dupa moartea sotiei mele In 1955, dr Marie-Louise von Franz a continuat acest studiu ~i I-a dus la bun sfir~it In 1958. Cf. Emma lung ~i Marie-Louise .on Franz, Die Graalslegende in psyehologischer Sieht (Legenda Graalului In perspectivii psihologicii), Studii din lnstitutul C. G. lung, vol. XII, ZUrich, 1960 Cc. G, J,), 223

~i, ca ~i el, n-am putut rosti 0 yorba. Am avut daar ni~te vagi bi:inuieli.

Tata nu s-a ocupat In realitate niciodata de simbolistica teriomorfa] a lui Cristos, in schimb, trecuse literalmente plna la moarte prin suferinta aratata ~i anuntata de Cristos, fara a fi fost con~tient de consecimele acestei imitatio Christi. I~i considera chinul ca fiind 0 problema personala, in legatura cu care te duci la medic ea sa ceri un sfat, ~i nu ca fiind suferinta omului crqtin in genere.

Cuvintele din Ga!ateni 2, 20: !ii nu eu mai traiesc, ci Christos trdiqte zntru mine, nu i-au fost clare In adevarata lor greutate ~i semnificatie, caci In materie religioasa avea oroare de orice gindire. Voia sa se multumeasca eu credinta, ~ar eredinta nu i-a fost credincioasii. De multe ori sacrificium intellectus se rasplate~te ~a.

Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora Ie esre dar ... !ii sunt fameni care s'au facut fameni pe sine, penrru zmpardria cerurilor.

Cine poare sa znreleaga. znreleaga (Matei 19, 11-12). 0 acceptare oarbi:i nu duce niciclnd la solutie, ci in cel mai bun caz la 0 stagnare - ~i problema trece astfel In sarcina generatiei urmatoare.

Detinerea unor atribute teriomorfe indica faptul ca zeii nu ajung numai in regiuni supraomene~ti, ci ~i In zonele "subomene~ti" ale vietii. Animalele reprezinta lntr-o oarecare masura umbra zeilor, pe care natura 0 alatura imaginii lor luminoase. Pisciculi Chrisrianorum arata ca aceia care-L urmeaza pe Cristos slnt ei In~i~i pe~ti. Sint suflete de 0 natura incon~tienta, care au nevoie de cura animarum. Laboratorul eu pe~ti este deei un sinonim a1 giijii ecleziastice pentru suflete. Dupa cum cel ce rane~te se rane~te singur, tot a~a ~i cel ce vindeca se vindeca singur. In mod semnificativ, In vis activitatea decisiva e praeticata de la mort la mort, ~i anume in lumea de dincolo de con~tiinta, adica in incon~tient.

Intr-adevar, pe atunci inca nu-mi devenise nieideeum con~tient un aspect esential al sareinii mele ~i de aceea nici n-a~ fi fost capabil sa interpretez visul in mod satisfacator. Ii puteam doar intui sensul; mai aveam Insa de depa~it cele mai mari rezistente Hiuntrice pina sa pot a~teme pe hirtie Rdspuns lui fov.

Radacina intema a acestei scrieri se afla Jnca in Aion. Acolo ma confruntasem cu psihologia crqtinismului, iar lov este intr-o

I Sirnbolistica teriornorfa - care i$i irnprumutii irnaginile din lumea animalii (n. t.).

224

oarecare masura 0 prefigurare a lui Cristos. Pe amindoi ii leaga ideea suferintei. Cristos este servitorul suferind allui Dumnezeu, ~i asta a fost ~i Iov. La Cristos, ceea ce provoadi suferinta este pacatul lumii, iar suferinta omului cre~tin este raspunsul sau general. Asta duce neaparat la intrebarea: Cine poarta vina acestui pacat? La urma urmei, Dumnezeu este Cel care a creat lumea ~i pacatul ei ~i EI Insu9i trebuie sa sufere in Cristos destinul uman.

In Aion se gasesc indicii in legatura cu tema dificila a laturii luminoase ~i a laturii sumbre a imaginii lui Dumnezeu. Am mentionat "minia lui Dumnezeu", porunca de a te teme de Dumnezeu, acel ,,~i nu ne duce pre Doi in ispita". Imaginea ambivalenta a lui Dumnezeu joaca un rol decisiv in Cartea biblica a lui lov. lov se a~teapta ca Dumnezeu sa fie oarecum aIaturi de el impotriva lui Dumnezeu, iar prin aceasta se da expresie tragicului caracter contradictoriu al acestuia. lata tern a principalii in Raspuns lui fov.

Radacina extern a a acestei scrieri se afla in lumea mea inconjuratoare. Multe din intrebarile ridicate de public ~i de pacienti ma constrinsesera sa ma exprim mai clar in legatura cu problemele religioase ale omului modem. Ezita<;em ani de-a rindul, fiind con~tient de furtuna pe care ;veam s-o dezlantui. Dar in cele din urma n-am putut sa nu ma las cuprins de urgenta ~i dificultatea problemei ~i m-am vazut silit sa dau un raspuns. Am facut-o in forma in care mi se infati~ase ea mie, ~i anume in cea a unei trairi ale carei emotii nu Ie-am inabu~il. Alesesem aceasta forma cu un scop precis: sa evit sa las impresia di voiam sa proclam un "adevar etem", Scrierea mea urma sa fie numai vocea ~i intrebarea unui individ izolat care spera sau se a~teapta sa faca publicul sa reflecteze. Nu-mi trecu niciodata prin minte ca a~ putea fi suspectat ca pretind sa proclam un adevar metafizic. Dar e ceea ce-mi repro~eaza teologii, intrucit gindirea teologica este obi~nuita sa se ocupe de adevaruri eteme. Cind fizicianul spune ca atomul are cutare sau cutare compozitie ~i ii proiecteaza un model, nu intentioneaza nici el sa exprime prin aceasta un adevar etem. Dar teologii nu cunosc gindirea specifica ~tiintelor naturii ~i mai ales pe cea psihologica. Materialul psihologiei analitice, datele ei esentiale sint afirmatii omene~ti, ~i anume, ni~te fapte care apar mai frecvent ~i in locuri diferite, 9i in timpuri diferite, 9i se intimpla sa concorde. $i problema lui lav, cu toate consecintele ei, mi se anuntase intr-un vis. Era un vis in care ii faceam 0 vizita tatalui meu, decedat de mull. Locuia la tara, intr-un loc necunoscut mie. Am 225

vazut 0 casa in stilul seeolului 0.1XVIII-lea. Pareo. foarte spatioasa, ell citeva constructii anexe mari. Initial, fusese un han intr-o localitate balneara; am aflat ~i ca de-a 1ungul timpului se oprisera acolo multe personaje inalte, oameni renumiti ~i printi. Se mai zicea ~i ca unii dintre ei ar fi murit, iar sarcofagele lor s-ar gasi in cripta care apartinea casei. Tatal meu supraveghea totul in calitate de custode.

Dar tata nu era numai custode, dupa cum am observat curind, ci, in contrast total cu ceea ce fusese in timpul vietii, era un mare savant fara funqie publica. L-am intilnit in camera so. de lucru ~i acolo se aflau, in mod ciudat, ~i dr Y. - carn de-o virsta cu mine - ~i fiul sau, amindoi psihiatri. Apoi, nu ~tiu cum - pusesem eu 0 intrebare sau tata voise sa explice ceva din proprie initiativa? -, in arice caz, tatal meu lua 0 Biblie mare dintr-un raft, un volum in-folio gros, asemanator Bibliei Merian care se gase~te in biblioteca mea. Biblia pe care 0 tinea tata era legata in piele lueioasa de pe~te. 0 deschise 10.Veehiul Testament - banuiam ca era Pentateuhul - ~i incepu sa interpreteze un anumit facu atlt de rapid ~i de savant, incit 11-o.mfast in stare pasaj. sa-l urmaresc. Am remareat doar di ceeo. ee spunea dovedea 0 imensitate de cuno~tinte de tot feluL a caror importanta 0 intuiam intrucitva, dar n-o puteam niei aprecia exact, nici cuprinde cu mintea. Am vazut ca dr Y. nu intelegea absolut nimic ~i ca fiul sau ineepuse sa rida. Amindoi gindeau ca tatiil meu s-ar afla intr-un fel de stare de agitatie seniEl ~i ca s-ar fi lasat prada unui torent de vorbe fara noima. Mie mi-era insa perfect clar ca nu era yorba despre 0 agitatie bolnavicioasa ~i in Grice caz nu despre 0 peroratie fara sens, ci despre un argument aUt de inteligent ~i de savant, incit prostia noastra efectiv nu era capabila sa-l urmareasca ~i des pre ceva foarte important care-l fascina. De aceea vorbea cu 0 asemenea intensitate, invadat de idei pline de profunzime.

Ma necajeam la gindul cit era de pacat ca trebuia sa vorbeasca in fata a trei natarai co. noi. eei doi psihiatri reprezinta un punct de vedere medical !imitat, care imi este bineinteles ~i mie propriu, in calitate (~ r~edic. Ei intruchipeaza umbra mea, ca sa zic a~a, in prima ~i a doua editie, co. tata ~i fiu.

Apoi, scena s-a transformat: Tata ~i ell mine eram in fata casei, iar vizavi se gasea un fel de hambar unde fusesera pare-se ingramadite provizii de lemne. Se auzea multa galagie, ca ~i cum bucati mari de lemn ar fi fast aruncate in jos ~i in to ate direqiile.

0

226

Aveam impresia ca acolo ar lucra cel putin doi muncitori, dar tat~H meu ma lamuri ca bintuiau fantome. Erau deci un fel de Poltergeister, de spirite zgamotaase.

Apai am intrat in casa ~i am remarcat ce ziduri groase avea.

Am urcat pe 0 scad ingusta pina la etajul intii. Acolo ni se oferi o priveli~te ciudata: 0 saia care era reproducerea fidela a lui diwan-i-kaas (salade consiliu) 0.1 sultanului Akbar din Fatehpur-Sikri. Era 0 incapere inalta ~i rotunda cu 0 galerie de-a lungul perete]ui, de unde patm poduri duceau spre centm] in forma de bazin. Bazinul se sprijinea pe 0 calaana uria~a ~i alcatuia jetu] rotund al sultanului. De aeola Ii se adresa consilierilor ~i filozofilor sai, care ~edeau 1n galerie, de-a lungul peretilor. Totul era a mandala gigantica. Ea corespundea exact acelui diwan-i-kaas, pe care-l vazusem in India.

In vis am observat deodata ca, din centm, 0 scara abrupta ducea spre partea de sus a perete]ui - asta nu mai corespundea realitatii.

Sus se aHa 0 u~a midi ~i tata spuse: "Acum te voi conduce in fata prezentei celei mai inalte!" Parca mi-ar fi spus : "highest presence".

Apoi a ingenuncheat ~i a atins solul cu fmntea, iar eu I-am imitat, ingenunchind, de asemenea, cu mare emotie. Dar dintr-un motiv oarecare n-am putut duce fruntea chiar pina jos la sol. Ramase poate 0 distanta de un milimetru intre frunte ~i pamint. Dar facusem ~i eu gestul impreuna cu tatal meu ~i brusc am ~tiut, poate datorita tatei, ca in spatele u~ii, sus, intr-o incapere izolata, locuia Uric, generalul regelui David. David il tractase pe Urie in mod ru~inos de dragul sotiei acestuia, Bat~eba; Ie poruncisc soldatilor sai sa-l paraseasca, lasindu-l fata in fata cu du~manul.

Trebuie sa adaug citeva remarci explicative in legatura Cll acest vis. Scena initials. arata ce repercusiuni avea sarcina mie pe-atunci inca incon~tienta, pe care, ca sa zic ~a, 0 Hisasem in seama tata]ui meu, adidi a incon~tientului corespunzator. EI este preocupat in mod evident de Biblie - Facerea? - ~i se straduie~te sa ne transmita punctul Iui de vedere. Pielea de pe~te califica Biblia drept un continut incon~tient, caci pqtii sint muti ~i incon~tienti. Tatal meu nu izbute~te sa se fadi inteles, pub lieu I este partial incapabil, partial de 0 pros tie rautikioasa.

Dupa acest e~ec, trecem strada, ajungind pe "partea cealalta", unde se pare ca sint acei Poltergeister in aqiune. Aceste fenomene se produc de cele mai multe ori in apropierea tinerilor in prag de pubertate; ceea ce inseamna ca eu sint inca necopt ~i prea incon~tient. Ambian\a indiana ilustreaza "partea cealalta". In tim227

I

I

pul ~ederii mele in India ma impresionase profund structura de mandala pe care 0 avea diwan-i-kaas ca reprezentare a unui continut raportat la un centru. Centrul este scaunul lui Akbar cel Mare (care domne~te peste un subcontinent), al "stapinului lumii", cum ar fi David. Dar mai sus dedt acesta sta victima lui ceo. nevi novata, credinciosul sau general Urie, pe care David 11abandoneo.za, lasindu-I prada du~manului. Urie este 0 prefiguro.re a Iui Cristos, omul-Dumnezeu care este abandonat de Dumnezeu. Mai mult dedt atit, David ,,~i-a luo.t-o 10. el"l pe femeio. lui Urie. Am inteles abia mai tlrziu ce semnifica aceasta aluzie la Urie: nu numai ca m-am vazut nevoit sa vorbesc in public ~i foarte in detrimentul meu despre imaginea ambivalenta din Vechiul Testament a Domnului ~i despre consecintele sale, dar, in afara de aceasta, moartea a smuls-o pe sotia mea de ling3_mine .. lata lucrurile care ma a~teptau, ascunse In incon~tient. Ero.m nevoit sa ma inclin in fata acestui destin ~i o.rIi trebuit de fapt sa pot atinge solul cu fruntea, pentru co. supunerea mea sa fie totala.

Ceva m-a impiedicat insa - pret de eel putin un miIimetru. Ceva in mine rostea: "Da-da, bine, dar nu chiar de tot." Ceva in mine se impotrive~te ~i nu vrea sa fie un pqte mut; ~i daca n-ar fi a~o. in omul liber, atunci niei n-o.r fi fast conceput un lovell dteva secole Inainte de na~terea lui Cristos. Omul i~i rezerva 0 marja, chiar in fata hotaririi divine. Caei altfel, il1 ce ar consta libertatea lui, unde ar fi ea? ~i care i-ar fl sensul daca ea n-ar fi in stare sa-L ameninte pe Cel ce 0 ameninta?

Urie locuie~te mai sus dedt Akbar. EI este chiar, dupa cum 0 spune visul, highest presence, 0 expresie care nu se intrebuinteaza in fond dedt pentru Dumnezeu, dadi facem abstracfie de bizantinisme. Nu pot sa nu ma gindesc in <\cest context 1a Buddha ~i relatia lui eu zeii. Fara indoiala, pentru asiaticul credincios Tathagata este supremul, absolutuL lata de ce budismul Hinayana a fost suspeetat de ateism, foarte pe nedrept. Gra\ie fortei zeilor, omul este abilitat sa dobindeasca a cunoa~tere, 0 intelegere a Creatomlui sau. EI are chiar posibilitatea de a distmge creatia in aspectul ei esential - ~i anume con~tiinta des pre lume a omului. ASt3Zi, omul poate ~terge prin radioactivitate mice vi4a superioara de pe suprafata pamintului. Ideea unei distrugeri a lumii i~i are riidacinile inca la Buddha: prin iluminare, lantul nidana - relatiile, J

II Samuil 11, 27 (II. t.).

228

I

. I I

lnUintuirile cauzale, care due inevitabil la biltrinete, boala ~i moarte - se poate rupe, a~a incH iluzia fiintei i~i afla sfir~itul. ='Jegarea schopenhaueriana a vointei trimite profetic spre 0 problema a viitorului, care s-a apropiat deja ingrijoditor de mult de noi. Visul dezvaluie un glnd ~i 0 presimtire prezente inca de mult in omenire, ideea creaturii care-L depa~e~te pe Creator eu foarte putin, dar un putin care este hotaritor.

Dupa aceasta digresiune in lumea onirica ma reintorc in cea a cartUor mele: in Aioll mai fusese abordat ~i un alt perimetru de probleme, care necesita 0 tratare separata. Incercasem sa scot in evidenta simultaneitatea dintre aparitia lui Cristos ~i inceputul unei noi ere, a unei noi epoci - zodia Pe~tilor. Aceasta concomi" tenta intre viata Iui Cristos ~i evenimentul astronomic obiectiv, ~i anume intrarea "punctului primaverii"l sub semnul Pe~tilor, trebuie desemnata drept sincronicitate. De aceea, Cristos este "Pe~tele" ~i apare ca stapin al noii epoci (precum Hammurabi ca stapin al zodiei Berbecului). Din aceste date mi-a rezultat problema sincronicitatii, pe care am inrati~at-o in scrierea: Synchronizitat als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge2 (Sincronicitatea ca principiu al relaiiilor acauzale).

Problema Iui Cristos tratata in Aion ma conduse in cele din urma la intrebarea cum se exprimil aparitia anthropos-uIui, a omului celui mare - vorbind in termeni psihologici: a "sinelui" - in experienta individului. Am incercat sa dau raspunsul la aceasta intrebare in Von den Wurzeln des Bewufltseins (Despre radacinile con~tiintei), 1954. Aid este vorba despre interactiunea dintre incon~tient ~i con~tiinta, despre dezvoltarea din incon~tient a con~tiintei ~i despre impactul, innurirea personalitatii mai vaste - "omul interior" - asupra vietii fiecarui individ in parte.

Mysterium Coniwlctionis a eonstituit incheierea confruntarii dintre alchimie ~i psihologia mea a incon~tientului. Aici am abordat din nou problema transferului, mi-am urmarit insa mai cu seama intentia initiala de a prezenta Intregul domeniu al alchimiei ca pe un fel de psihologie a alchimiei sau ea pe 0 fundamentare alchimica a psihologiei abisale. Abia eu Mysterium Coniunctionis psihologia mea a fost plasata definitiv in realitate ~i consolidata, ca Intreg, pe temelii istorice. Cu aceasta, sarcina mea era rezoI) Echinoc(iul, pozitia soarelui la 21 martie (Il. t.).

21952. in Ges. Werke \ill!, 1967 (Il. ed. germ.).

229

vata, opera terminata, ~i acum ea mentul in care am atins pamintul limita extrema a ceea ce puteam ~tiintific, la transcendent, esenta nu se mai pol face alte afirmatii

putea sa stea In picioare. In mosolid, am ajuns concomitent la eu intelege din punet de vedere arhetipului in sine, des pre care ~tiintifice.

Vederea de ansamblu pe care v-am oferit-o aici asupra operei mele este, fire~te, doar una sumariL Ar trebui sa spun de fapt mult mai mult sau mult mai putin. Capitolul este improvizat ~i s-a nascut din c1ipa1, la fel ca tot ceea ce va povestesc.

Scrierile mele pot fi privite drept ni~te statii de-a lungul vietii mele, ele sint expresia dezvoltarii mele interioare, caci preocuparea cu continuturile incon~tientului modeleaza omul ~i-i determina transformarea. Viata mea este actiunea mea, este ceea ce am facut, este munca mea spirituala. Una nu se poate despik[i de cealalta.

Toate scrierile mele sint, ca sa formulez a~a, sarcini impuse din interior; ele au luat nastere sub presiunea destinului. Ce am scris m-a invadat, m-a asaltat dinsp:~ interior. Spiritului care m-a framintat i-am dat cuvintul. N-am contat niciodata pe Vl ecou putemic al lucrarilor mele. Ele reprezinta 0 compensare adusa lumii mele contemporane ~i a trebuit sa spun ceea ce nimeni nu vrea sa auda. De aceea mi s-a pamt adesea, mai ales la inceput, ca sint atit de pierdut. ~tiam ca oamenii vor reaqiona res pingindu-ma, pentru ca este dificil sa accepte compensarea la lumea con~tienta. Astazi pot spune: este chiar miraculos ce succes am avut, mai mult decit m-as fi putut a~tepta v[eodata. Pentru mine, esentialul a fost intotdeauna sa spun ceea ce trebuia sa spun. Am sentimentul de a fi facut ce-mi statea mie in puteri. Bineinteles ca ar fi putut fi mai mult ~i mai bine, dar nu pe baza capacitatilor mele.

J

Este formularea lui lung, redata aici literal

(11.

t.).

8 Turnul

Prin munca mea ~tiintifica, am reu~it sa pun treptat pe un teren solid fanteziile mele ~i continuturile incon~tientului. Totu~i CUVlntul ~i hfrtia nu mi se pareau sufident de reale; mai simteam nevoia de ceva. Trebuia sa dau intr-un anumit fel 0 infati~are in piatra celor mai intime ginduri ale mele ~i ~tiintei me Ie proprii, sau, altfel spus, sa fae 0 marturisire in piatra. Aeesta a fost inceputul turnului pe care mi I-am construit la Bollingen. Ideea poate parea absurda, dar am realizat -0; a insemnat pentru mine nu doar 0 satisfaqie nemaipomenita, ci ~i 0 implinire plina de sens. I Mi-a fost de la bun ineeput cIar eli urma sa construiesc la malul apei. Farmecul ell totul deosebit pe care-l emana tarmullacului Zurich superior ma fascinase dintotdeauna, a~a di in 1922 am cumparat terenul din Boilingen. E situat in districtul St. Meinrad ~i este pamint al bisericii; inainte tinuse de minastirea St. Gallen.

Mai intii TI-am planuit 0 easa veritabili'i, ci doar 0 construqie cu un etaj, cu ~emineulin centru ~i culcu~urile la pereti, un soi de locuinta primitiva. Am vazut in fata ochilor mintii 0 cabana africana, in care focul, inconjurat de citeva pietre, arde in mijloc, iar intreaga existentii a familiei se deruleaza in jurul acestui centru.

In fond, cabanele primitive realizeaza 0 idee a totalita\ii - soar putea spune, a unei totalitati familiale, la care mai participa tot felul de animale domestice mici. V oiam sa construiesc ceva asemanator: 0 locuinta care sa corespunda sentimentelor primare ale omului. Trebuia sa degaje 0 senzatie de siguranta ~i adapost, nu j Tumul din Bollingen n-a fost pentru Jung numai 0 cas a de vacanta; la batrine\e petrecea acolo cam 0 jumatate din an, lucrind ~i odihnindu-se. "Fara pamfntuJ meu. opera mea n-ar fi putut Jua na~tere." Pina Ja 0 vfrsta fnaintata, Jung se destindea spargind !emne, sapind, plantfnd ~i recoltind. In anii tinere\ii, fusese velist pasionat ~i era inclinat spre orice sport nautic (A. 1.).

231

numai in sens fizic, ci ~i psihic. Dar am sehimbat planul inca din timpul primelor stadii de lucru; mi se parea prea primitiv. Am inteles ca trebuia sa ridic 0 casa adevarata, ell doua etaje, ~i nu doar 0 cabana, care sta ghemuita la pamint. Astfel s-a inaliat, in 1923, prima casa rotunda. Cind a fost terminata, am constatat di devenise un veritabil turn de locuit.

Sentimentul de lini~te ~i reinnoire pe care mi-l dadea turnul a fost inca de la ineeput foarte intens. Turnul semnifica pentm mine ceva aidoma unui laca~ matern. Mi se eontura insa incetul cu ineetul impresia ca el inca nu exprima tot ce era de spus, di mai lipsea ceva. A~a ca dupa patru ani, in 1927, i se adauga constructia centrala cu 0 anexa asemanatoare unui turn.

Dupa dtva timp am avut din nou 0 senzatie de incompletitudine. ~i in aceasta forma cladirea mi se parea prea primitiva.

Atunci, in 1931 - se scursesera alti patm ani - anexa care semana cu un turn fu reconstruita, devenind un turn adevarat. M-am gindit ca in acest de-al doilea turn 0 incapere sa-mi fie destinata exclusiv mie. Aveam in vedere casele indiene in care de obicei se afla un spatiu - chiar dadi e yorba doar de coltul unei camere despartit de rest printr-o perdea - unde te poti retrage. Acolo oamenii mediteaza, vreo jumatate de ora sau chiar numai un sfert de ora, sau fac exercitii yoga.

In acest spatiu inchis eu sint numai pentru mine insumi. Am intotdeauna cheia la mine; nimeni n-are voie sa intre - dedt cu permisiunea mea. In decursul anilor am pictat peretii, exprimind astfel toate lucrurile care ma transpuneau din agitatia timpului in solitudine, din prezent in atemporalitate. Este un colti~or al reflectiei ~i imaginatiei - adesea al unor imaginatii foarte neplacute ~i al c~lei mai anevoioase gindiri,un laca~ de concentrare spirituala.

In 1935 se trezi in mine dorinta de a avea 0 bucata de pamint imprejmuit. Imi trebuia un spatiu mai larg care sa stea deschis cerului ~i naturii. Din aceste considerente am adaugat - trecuse iar~i un interval de patru ani - 0 curte ~i 0 loggia ins pre lac. Ele alciltuiesc a patra parte a intregului, separata de trinitatea complexului principal. Luase astfel fiinta un grup de patru, 0 cuaternitate - patru parti de constructie diferite, ~i anume in decursu\ a doisprezece ani.

Dupa moartea sotiei mele, in 1955, am simtit obligatia interioara de a deveni eel ce sint de fapt. In limbajul ca<;eidin Bollingen: Am descoperit deodata di partea centraJa a cli:idirii, care pina atunci zacea chircita, atit de mica ~i ascunsa, intre cele doua tur232

nun, ma reprezenta, ca sa zic a~a, pe mine sau reprezenta eul meu.

Am inalpt-o atunci printr-un etaj superior. Mai inainte nu a~ fi fast capabil de a~a ceva; a~ fi considerat asta doar drept 0 indrazneata relevare a propriei mele persoane. In realitate insa, exprima superioritatea eului, obtinuta 0 data eu virsta, sau a con~tiintei.

Cu aeeasta, la un an dupa moartea sotiei mele, ansamblul era incheiat. Construqia primului turn i'ncepuse in 1923, la doua luni de la moartea mamei mele. Aceste date sint inearcate de sens, cad turnul este legat, dupa cum yom vedea, de morti.

Inca de la inceput, turnul a devenit pentru mine un loc al maturizarii - pintecele mamei sau 0 forma materna in care puteam fi din nou a,;>acum sint, cum am fost ~i cum voi fi. Turnul imi dadea senzatia de a rena~te in piatra. Imi aparea ca 0 realizare a ceea ce inainte era doar banuit ~i ca 0 reprezentare a individuatiei. 0 amintire aere perennius 1. A avut un efect binefacator asupra mea, ca o acceptare a ceea ce eram. Am construit casa in perioade diferite ~i am urmarit intotdeauna numai necesitatile concrete de moment.

Nu am reflectat niciodata asupra conexiunilor interne. S-ar putea spune ca am construit turnuI intr-un soi de vis. Abia mai tirziu am VD.zutce ie~ise ~i ca rezultase 0 forma plina de tile: un simbol aI totalitatii psihice. Se dezvoltase aidoma unei seminte vechi ce incoltise.

La Bollingen ma aflu in fiinta mea cea mai autentica, in ceea ce-mi corespunde. Aici sint, ca sa zie ~a, "fiul strabun al mamei".

A~a vorbe~te intelepciunea alchimiei, caci "batrinul", "strabunul", a carui experienta 0 facusem inca pe clnd eram copil, este personalitatea nr. 2, care a trait dintotdeauna ~i va trai intotdeauna.

Sta in afara timpului ~i este fiu al incon~tientului matern. In fantasmele mele, "omul strabun" lua chipullui Philemon, ~i la Bollingen acesta este viu.

Uneori sint ca raspindit in peisaj ~i in lucruri ~i traiesc eu insumi in fiece porn, in c1ipocitul valurilor, in nori, in animalele care vin ~i pleaca ~i in obiecte. Nu exista nimic in turn care sa nu fi devenit ~i crescut in decursul deceniilor ~i de care sa nu fiu legat. Totul are propria sa istorie ~i propria mea istorie ~i aiei este spatiu pentru imperiul fara de spatiu al planului din fund.

Am renuntat la electricitate ~i fac eu insumi focuI in camin ~i soba. Seam aprind vechile lampi. Nu exista nid apa curenta, 1

V. nota de la p. 164 (n. t.).

233

trebuie sa pompez singur apa. Eu sparg lemnele ~i tot eu gatese mine area. Aceste lueruri simple 11fac pc am simplu - Si cit de greu este sa fii simplu: ~ La Bollingen, sint ineonjurat de lini~te si se tri'lieste ill modest harmoll}' Yl'irh naturel. Rasar ginduri care coboara pina in strafundul veacurilor Si anticipeaza in mod corespunzator un viltor indepartat. Aiei, chinul creatiei se diminueaza; creatia ~i jocul sint 10.01 alta.

In anul 1950 am ridicat un fel de monument din piatra in cinsteo. a ceea ce inseamna tumul pentru mine. Cum a venit piatra 10. mine este 0 poveste stranie: Ond am construit zidul de imprejmuire a a~a-zisei gradini, aveam nevoie de pietre Si Ie-am comandat de la cariera af!ata in apropiere de Bollingen. In prezenta mea, zidarul ii dictase propnetarului carierei toate dimensiuni!e si acesta Si Ie trecuse in carnete!. Cind sosira insa pietrele eu vaporul ~i fura desdircate, se constata ca a~a-zisa piatra de colt avea ni~te dimensiuni total gresite: in locul unei pietre Tn trei muchii se adusese un cub. Era un cub perfect, de dimensiuni mult mai mari deeit fusese eomandat, cu 0 latura de vreo 50 de centimetrL Zidarul se infurie Si Ie spuse matelotilor di puteau duce piatra imediat inapoi.

Oar cind am zarit eu piatra, am zis: "Nu, asta e piatra mea ... trebuie sa fie a mea!" Oki realizasem pe loc d. mi se potrivea perfect ~i ca voiam sa fac ceva cu ea. Numai ca inca nu stiam ee anume.

Mai lntii lmi trecura prin minte niste versuri latinesti ale alchimistului Amaldus de Villanova (mort in 1313) Si fu Si primul iueru ciopiit de mine in piatra. in traducere, ele suna astfel; lata piatra, eea nearatoasa Ca pre! e ieftina, ce-i drept Este dispretllita de cei pro~ti, Dar ell atlt mai illbita de cei In!elepti.

Aceste versuri se refera la lapis, piatra alchimica, dispretuita ~i repudiata de catre eei ignoranti.

I Titlul unei vechi gravuri chineze~ti In lemn, pe care se afla un batrln scund intr-un peisaj eroic (A. 1.).

234

Curind a mai rezultat ~ialtceva. Pe suprafara frontala am distins, in structura naturala a pietrei, un cerculet, un fel de oehi care ma privea. L-am d~jtuit :;i pe acesta in piatra, iar in ccntru am plasat un omulet. Este papusica ce corespunde pupilei ochiului (oupilla)l, un soi de cabir sau de Tclesphoros allui Eseulap. Omuieful poarta 0 pelerina eu gluga si duce 0 lanterna, asa cum poate fi vazut pe anumite reprezentaxi clntice. Totodata, este eel care indica drumurile! Lui i-am dedicat cJteva cuvinte care-mi venisera in minte in timp ce munceam. Inscriptia este in grecqte;

iata traducerea:

Timpul e un copil - jucindu-se ca un copil - judnd un joc pe esichier - regatul copilului. Acesta este Telesphoros, care ratacqte prin regiunile tenebroase ale acestui cosmos si straluceste ca 0 stea din adi!1curi. El indica drumul catre porrile soarelui si tara viselor.2 Aceste cuvinte mi-au venit in minte - unul dupa altul - in timp ce lucram la piatriL Pe cea de-a treia suprafatii, cea intoarsa catre lac, am lasat piatra, ca sa zic asa, sa vorbeasca singura intr-o inscriptie latineasca.

Toate frazele reprezinta citate din alchimie. lata traducerea lor: Eu sint 0 orfana, singura; totusi pot fi gas ita pretutindeni. Eu sint una, dar opusa mie il1sami. Sint om tinar ~i om batriil totodata. N-am cunoscut nici tata nici mama, intrucit trebuie sa fiu scoasa din adincuri asemenea unui peste. Sau intrucit cad din eer ca 0 piatra alba, Hoinarese prin pi'iduri ~i munti, dar sint ascunsa in locul eel mal launtric al omului. Muritoare sint pentru orieine si totu:;;! nu sint niciodata atinsa de sehimbare a vremurilor.

In incheiere, am pus In !imba latina sub spusele lui Arnaldus de Villanova um1atoarele cuvinte: "In amintirea celei de-a 75-a 1 Pupilla inseamna In latina pupila a ochiului si feti\a, dar poate fi si un diminutiv de la pupa = piipusii (n. t.).

2 Prima propozi\ie este un fragment din Heraclit (H. Diels: Die 1903, fragmentul Fragmente del" Vorsokratiker (Fragmentele presocraticilor), 52), fraza urmatoare face aluzie la liturghia lui Mithra (A. Dieterich, Eine Mithraslitlirgie, Leipzig si Berlin, 1923, p. 9), ultima propozi\ie se refera la Homer (Odiseea, cfntul24, versuI12). Pentru celelalte inscrip\ii, v. In Glosar termenul alchil7lie (A. 1.).

235

aniversari a zilei sale de na~tere, C. G. lung a fikut-o ~i a pus-o aici, in semn de recuno~tinta, in anul 1950."

Cind piatra fu gata, ill-am tot uitat la ea, m-am tot minunat ~i m-am intrebat ce 0 semnifica oare sa faci a~a ceva, Ea este plasata In afara turnului ~i-i ca un fel de explicatie a lui. Este un mod de manifestare al locuitorului sau, care ramine insa de neInteles pentru ceilalti oamenL ~titi ce intentionasem sa eioplese pe spatele pietrei? Le cri de Merlin! Caei ceea ce exprima piatra imi aminte~te de manifestarea Iui Merlin din padure, dupa ee disparuse deja din lume. Gamenii tot ii mai aud strigatul, a~a spune legend a, dar nu-l pot intelege sau talmaci, Merlin reprezinta incerearea ineon~tientului medieval de a erea 0 figura paralela eu a lui Parsifal. Parsifal este eroul ere~tin, iar Merlin, ca fiu al diavolului ~i al unei feeioare pure, este fratele sau obseur. in seeolul al XII-lea, dnd a luat na~tere legenda, inca nu existau premisele neeesare spre a intelege ceea ce reprezenta el. De aceea sfir~e~te el in exil ~i de aici Ie cri de Merlin, care mai rasuna din padure ~i dupa moartea lui, Acest strigat pe care nimeni nu-l poate pricepe arata ca el traie~te mai departe ca faptura nemintuita. Povestea sa nu este terminata de faptnici azi ~i el tot mai colinda. S-ar putea spune ea secretullui Merlin a fost continuat de alchimie, mai cu seama in figura lui Mercur. Apoi a fost preluat de catre psihologia mea a incon~tientului ~i - ramine ~i pina in ziua de azi tot neinteles, Intrudt celor mai multi oarneni viata eu incon~tientul Ie este pur ~i simplu incomprehensibila! Una dintre experientele mele cele mai remareabile e sa constat dt de straina Ie este oamenilor.

Ma gaseam odata la Bollingen, pe vremea dnd toemai se tennina constructia primului turn. Era in iama dintre 1923 -1924.

Din cite-mi amintese. nu era zapada; trebuie sa fi fost spre inceputul primaverii. Am stat singur, poate vreo saptamina, poate ceva mai mull. Domnea un calm de nedescris, Nu-l traisem inca niciodata atit de intens.

Intr-o seara, imi aduc inca perfect aminte, ~edeam in fata focului caminului ~i pusesem pe el un eazan mare, ca sa-mi incalzesc apa pentm a spala vasele. Apoi, apa incepu sa fiarba ~i eazanul . sa clnte. Suna de pardi s-ar fi auzit mai multe voci sau ni~te instrumente ell coarde, sau 0 orchestra intreaga. Ca 0 muzicii polifonica, pe care eu n-o pot suferi, care de asta data mi se parea totu~i deosebita ~i deci interesantii. Era de parca 0 orchestra s-ar 236

fi aflat in interiorul turnului ~i 0 alta afara. Ba predomina una, ba cealalta, ca ~i cum ~i-ar fi dat reciproc replica .. .$edeam ~i ascultam fascinat. Mai mult de 0 ora am tot ascultat concertul, aceasta melodie naturala feeridi. Era 0 muzica dulce, dar cu to ate disonanteie naturii. lar asta era corect, dici natura nu este numai plina de armonie, ci ~i cumplit de contradictorie ~i de haotici'i. A~a era ~i muzica: un flux, 0 revarsare de sunete, asemenea naturii apei ~i celei a vintului - atit de straniu, incit nici nu se pOole descrie.

La inceputul primaverii lui 1924 am fost din nou la Bollingen.

Eram singur ~i-mi incalzisem soba. Era 0 seara asemanatoare, la fel de lini~tita. In timpul noprii ma trezirii ni~te pa~i u~ori, care inconjurau turnu!. Se auzea ~i 0 muzica indepartata, care se apropia tot mai mult, iar apci am perceput glasuri - rlsete ~i vorbe.

M-am glndit: "Oare cine umbla pe-acolo? Ce-o mai fi ~i asta?

Doar nu exista decit cararea aceea mica de-a lungul lacului ~i rareori calea pe ea cineva!" Tot reflectind <L5a,m-am trezit de-a binelea ~i m-am dus la fcreastra. Am ridicat obloanele ~i... pretutindeni, perfecta lini~te. Nu se vedea nici ripenie de am, nu se auzea nici un sunet, nn era pie de vint - nimic, absolut nimic.

"E ciudat", mi-am zis. Eram convins ca pa~ii, risetele ~i discutiile fusesera reale! Dar, pesemne, visasem doar. M-am bagat din nou in pat ~i am cugetat cum se putea in~ela omul ~i m-am intrebat de uncle pina unde avusesem un asemenea vis. La acest gind, am adormit iara~i ~i - imediat incepu acela9i vis: din nou am auzit pa~i, discutii, risete, muzica. In acela~i timp, am avut imaginea vizuala a mai multor sute de fapturi, imbraeate in culori intunecate, poate fii de rarani in hainele lor de duminidi, ~i care cob oris era din munri ~i asaltau tumul din ambele parti, eu mult tropait, eu risete, cintat din gura ~i din acordeon. M-am gindit iritat: "Ei, a dracului sa fie de treaba!" Crezusem ca-i un vis ~i iata ca totu~i este reaJitate. M-am trezit, fiind inca sub imperiul acestei emotii. Iara9i am sarit din pat, am deschis geamurile ~i obloanele, dar totul era la fel ca inainte: 0 noapte luminata de luna ~i cufundata Intr-o lini~te de mOlmint. Atunci m-am gindit ca trebuie sa fie pur ~i simplu fahtome care bintuie.

M-am intrebat bineinteles, ce semnificatie avea faptul ca un vis insista atit de mult pe realitatea sa ~i pe starea mea de trezie.

De obieei, asta se intimpla numai cind e vorba de fantome. A fi treaz inseamna a percepe realitatea. Vi suI constituie deci 0 situatie eehivalenta realitarii ill care el creeaza un fel de stare de veghe.

237

Acest tip de vis trildeaza, spre deosebire de visele obisnuite, tendinta incon~tientlllui de a conferi celui care viseaza 0 pronuntara impresie de realitate, care este ~i mai accentuata prin recurema.

Co. surse ale unor astfel de realitati cunoa~tem, pe de 0 parte, senzatille corporale, pe de aha insa, figur,ile :"rhetipal~. " .. , In acea noapte, totul era de un rea! atlt de desavlr~lt, sau ce! putin a~a parea, incit de abia imi gaseam drumul Intre cele doua reaiitati. Nu intelegeam mai nimic din aceasta chestiune. Ce insemnau acei fii de tarani care faceau muzica ~i treceau intr-un cortegiu lung? Imi dadeau senzatia ci1 ar fi venit din cmiozitate, pentru a privi tumu1.

De atunci nu mi s-a mal intimplat niciodata sa tdiesc sau sa visez ceva asemanator. Dar acea aventura In-a lasat fara grai ~i nu-mi puteam aminti sa fi auzit vreodata ceva similar. Abia mult mai tirziu i-am dibuit un sens, dnd am luat cuno~tinta de cronica din Lucema a Iul Rennward Cysat, d~n secolul al XVII-lea. Se poate citl acalo urmatoarea poveste: 111tr-ost1na de pe muntele Pilatus, care are reputatia de a fi vizitata de fantome - chipurlie Wodan mai bintuie ~i azi acolo ;;;i-~iface mendrele! - Cysat fu deranjat noaptea, in timpul unei ascensiuni a muntelui Pilatus, de catre un convol de oameni care treceau de ambele parti ale cabanei, acompaniindu-se eu muzidi ~i dntec, exact cum mi se intimplase ~i mie sa aud din turn.

A doua zi 11intreba pe ciobanul la care lnnoptase ce puteau sa semnifice oele petrecute. Acesta Ji diidu imediat oexplicalie: trebuie sa fi fast salig Lidl, $i anume, am1ata luiWodan formata din sufletele defuncte. Obi~nuiau sa "blntuie" astfel ~i S8. atraga atentia asupra lor.

Ca explieatie pentru Intimplarea traita de mine se poate spune ca ar fi fost yorba despre un fenomen de solitudine la care vidn! ~i calmu! din exterior ar fi fast compensate prin imaginea unei mul~imi de oarnenL Asta ar corespunde halucinatiilor pustnicilor, care reprezinta tot compensari. Dar oare se $tie din ce fel de realitati se trag astfe! de pove~ti? S-ar putea emite ~i ideea ca a$ fi fost atit de sensibilizat datorita singuratatii, IncH am perceput convoiul acelor sdlig Lut care tocmai treceau pe acolo.

Explicatia evenimentului ca 0 compensare psihica nu ill-a multumit niciodata total; niel a declara d'i.este a haJucinatie TIu-mi 1

In dialect elve(ian: raposa(i

(i!.

n.

238

I

ajungea. Ma simteam obligat sa tin cant ~i de posibi1u1 sau caraeter real. Mai ales dad aveam in vedere di exista 0 relatarc paraleIa datind din seeolul al XVII-lea.

Ar putea fi mai de grab a un fenamen sincronistic. Aceste fenomene arata di intimplari pe care credem ca Ie stim, pentru d.

Ie percepem sau intuim ell un simt interior, au foarte free vent ~i o corespondenta in realitatea exterioara. Exista insa realmente 0 corespondenta conereta eu evenimentul trait de mine, dici in Evul Mediu au avut lac astfcl de procesiuni de tineri. Erau eonvoaiele de Reislaufer (mercenari) care - eel mai adesea primavara - plecau din Elvetia central a catre Locamo, se adunau acolo in "Casa di Ferro", la Minutia, dupa care iSi continuau marSul inspre Milano. In Italia, deveneau soldati si luptau in solda straina. Putea deci sa fi fost imaginea unnia dintre aceste convoaie, care se organizau in mod regular primavara Si iSi luau, ell dutee Si voioSie, ramas bun de 13 patrie.

Fantezia mea s-a mai preocupat inca mult timp de aeest eveniment onine iesit din comun.

Cind am iDeeput In 1923 sa cODStruim Ia Bollingen, fiica mea eea mai mare, venita in vizit3., exclama: "Ce, aici construie~ti?

Doar slm cadavre aici!" Am gindit, bineinteles: "Prostii! Niei yorba de asa ceva!" Dar cind, patm ani mai tirziu, am construit din nou, am gasit intr-adevar un schelet. Zaeea la 0 adi!1cime de 2,20 m. In cotul drept avea un glonte vechi de pu~di. Cercetind oasele, se putn constata di leSul fusese aruneat in groapa mtr-o stare probabil foarte avansata de putrefactie. Era unul dintre nume路 raSii soidati francezi, care se inecaserii in 1799 in Linth, dupa care fusesera adu~i de ape la malul lacului superior. Asta se petrecu dupa ce austriecii aruncasera in aer podul de la Grynau, care fusese luat cu asalt de francezi. In turn se afla 0 fotografie a mar路路 mintului deschis, eu scheletul Si data zilei in care fusese gas it eadavrul, 22 august 1927.

Am organizat atunei pe terenul meu 0 inmomlintare adevarata pentru soldat 9i am tras trei salve la mormint. "'>,poii-am a~ezat acolo 0 piatra funerara eu a inseriptie. Fiiea mea simtise prezenta eadavrului. Darul ei de a presimti este 0 rno~tenire din partea bunicii mele mateme.1

1

V. Apendicele, p. 400

(11.

ed. germ.).

239

li j j

In iama 1955-1956, am cioplit numele stramo~ilor mei paterni in trei pl3.ci de piatra pe care Ie-am plasat in loggia. Plafonul I-am pictat cu motive din blazonul meu ~i al sotiei mele, ca :;i din cele ale ginerilor mei.

Familia lung avea initial un fenix ca animal heraldic, ceea ce are evident a oarecare legatura cu jllng, JlIgend, Verjiingllng]. Bunicul meu schimbase elementele blazonului, probabil din spirit de rezistenta, de contradiqie fata de tatal sau. Era un entuziast francmason Si mare maestru al Lojei elvetiene. Acestei imprejurari i se datoreaza pesemne modificarea specificii pe care 0 aduse el blazonului. Mentionez acest fapt care in sine este lipsit de importanta, fiindca tine de contextul istoric al gindirii si vietii mele.

Blazonul meu nu mai contine, in urma corecturii aduse de bunicul meu, pasarea fenix initiala, ci in dreapta sus 0 cruce albastra Si in stinga jos un strugure albastru intr-un cimp auriu, iar intre ele, intr-o grinda albastra, 0 stea de auf. Aceasta simbolisticii suparatoare este francmasonicii, respectiv rozacruciana. Dupa cum crucea si roza reprezinta problematica rozacruciana a contrastelor (per crucem ad rosam), si anume elementul crestin Si eel dionisiac, tot astfel erucea Si strugurele sint simboluri ale spiritului eel est Si htonian. Simbolul unificator este reprezentat prin steaua de aur, acel aurum philosophorum2â&#x20AC;˘ Rozacrucienii iSi au obirSia in filozofia ermetici'i, respectiv alchimidi. Unul dintre intemeietorii lor a fost Michael Majer (1568-1622), un cunoscut alchimist Si contemporan mai tinar al mai putin cunoscutului, dar mai insernnatului Gerardus Domeus (sfirsitul secolului al XVI-lea), ale ciirui tratate umplu primul volum din Theatrum Chemicum, din 1602. Frankfurt, unde au trait cei doi, pare sa fi fast pe-atunci un centru a! filozofiei alchimiee.

In arice caz, Michael Majer, in calitatea lul de comes palatinus (conte palatin) si de medic de curte allui Rudolph al II-lea, era o personalitate cunoscuta si respectata pe plan local. In Mainzul invecinat traia pe vremea aceea Carl lung (mort in 1654), doctor in medicina Si in drept, despre care in rest nu se stie nimic, intrucit arborele genealogic se intrerupe la strastrabunicul meu, nascut la inceputul secolului al XVIII-lea, Sigismund lung, un civis Moguntinus (cetatean din Mainz) - Si asta din cauza ca arhivele muni1 TInar, tinere\e, intinerire. Pasarea phoenix - ca sirnbol al reinnoirii ve~nice (n. t.).

2 Aurul filozofilor, adica al alchirni~tilor (A. J.).

240

cipale din Mainz cazura prada fJacarilor 10. 0 asediere din timpul razboiului spaniol de succesiune. Este mai mult decit probabil ca lui Carl lung, care evident era un om erudit, ii erau cunoscute scrierile celor doi alchimi~ti, caci farmacologia de atunci statea ind. sub influenta putemica a lui Paracelsus. Domeus era un paracelsist categoric ~i a campus chiar un comentariu amplu 10. tratatul lui Paracelsus, De vita longa. Dintre toti alchimi~tii, el a fost cel care s-a confruntat eel mai mult cu ceea ce se nume~te procesul inc'lividuatiei. A vind in vedere ca 0 mare parte a muncii mele de o viata a fost dedicata cercetarii problematicii contrastelor ~i mai cu seama simbolisticii ei aichimice, aceste evenimente anticipative nu sint lipsite de farmec, motiv pentm care am ~i vrut sa Ie imparta~esc cititorilor tnel.

Cind am lucrat 10. placa strabunilor, mi-a devenit clara comuniunea ciudata de destin care ma leaga de stramo~i. Am 0 senzatie foarte putemicii de a ma afJa sub inf1uenta un or lucruri sau probleme lEL<;ate neterminate ~i fara raspuns de catre parintii ~i bunicii mei, precum ~i de ditre 5tramo~ii mal indepartati. Pare adesea ca intr-o f'lmilie ar exista un 50i de karma1 impersonal, care trece de 10. parinti 10. copii. Astfel, am avut dintotdeauna impresia di ~i eu a~ avea de raspuns 10. intreb3.ri puse de destin strabunilor mei, dar 10. care deocamdata nu s-a gasit raspuns sau di ar trebui co. eu sa desavir~esc sau macar sa continuu lucruri pe care cei dinaintea mea Ie-au las'lt nerezolv'lte. Este, de altfel, greu de distins daca aceste intreoari sint mai degrabii de natura personaEi sau generala (colectiva). Mie mi se pare di mai cunnd ultimul este cazu!. problema colectiva 10. - atlta timp elt nu este recunoscuta co. atare de fiecare datE!.forma uneia personale ~i treze~te atunci in anumite cazuri impresia ca pe tarimul psihicului personal ceva n-ar fi in ardine. E drept ca sfera personala este tulburata, dar aceste dereglari nu sint necesarmente primare, ci mai curlnd secundare, co. urmare a unel modificari neprielnice a climatului social. De aceea, intr-un astfel de caz, cauza tulburarii nu trebuie cautata in anturajul personal, ci mai curind in situatia coleetiva. Psihoterapia de pina acum n-a tinut suficient cant de aceasta circumstanta.

Cum ar face oricine care este capabil de ceva introspectie, am considerat mai intii co.de la sine inteles ca sciziunea personalitatii mele este problema ~i raspunderea mea personala. Faust rostise,

0

J

Mo~tenire (buna sau rea) a aqiunilor trecute (n. t.).

241

1

ce-i drept, ~i pentru mine vorbele eliberatoare: Zwei See/en v.'ohnen, ach, in meiner Brust], dar nu aruncase nici 0 lumina asupra problemei acestei dezbinari. Conceptia lui Faust parea sa mi se potriveasca exact. Pe vremea dnd am luat contact cu Faust nu puteam banui dt de colectiv era ciudatul mit eroic goetheean ~i cum anticipa in mod profetic destinul german. De aceea m-am simtit atins personal, ~i daca Faust a cauzat, ca urrnare a hybrisului ~i a inflatiei sale, crima asupra lui Philemon ~i Baucis, m-am cons iderat a fi eu vinovat, ca ~i cum, de pilda, a~ fi fost part~ in trecut la uciderea celor doi batrini. Aceasta idee stranie m-a speriat, ~i am socotit ca este de datoria mea sa ispa~esc vina sau sa impiedic repetarea unei astfel de crime.

Concluzia mea falsa a mai fost sprijinita ~i de 0 inforrnatie pe care am capatat-o colateralin acei ani de tinerete. Am aflat ca circula 0 legenda in legatura cu bunicul meu lung care ar fi fost fiul natural allui Goethe. Aceasta istorie iritanta avu efect asupra mea in masura in care parea sa intareasca ~i sa explice totodata reactiile mele ciudate la Faust. De~i nu credeam in reincarnare, nOfiunea aceea pe care indianul 0 denume~te karma mi-era familiara instinctiv. Cum pe-atunci n-aveam idee de existenta incon~tientului, 0 intelegere psihologica a reactiilor mele mi-era imposibila.

Nu ~tiam -in orice caz nu mai mult dedt se ~tie in general chiar ~i azi - nici ca viitorul se pregate~te cu mult timp inainte in incon~tient ~i de aceea poate fi ghicit in avans de catre cIarvazatori. A~a, de exemplu, dnd a aflat vestea incoronarii imparatului la Versailles, Jacob Burckhardt a exclamat: "Aceasta este decaderea Germaniei!" ~i deja incepura sa bata la u~a arhetipurile lui Wagner ~i, 0 data cu ele, se ivi ~i expelienta dionisiaca a lui N~~tzsche, pe care mai bine 0 atribuim zeului betiei, Wodan. Hybrisul epocii wilhelmine ~oca Europa ~i pregati catastrofa din 1914.

In anii tinerefii mele (cam prin 1893), am fost ~i eu in mod incon~tient prizonierul acestui spirit al epocii ~i n-am avut nici un fel de mijloace de a ma sustrage influentei lui. Faust a facut sa vibreze in mine 0 coarda ~i m-a atins intr-un mod pe care nu-l puteam infelege in alt fel dedt ca pe ceva personal. Ce m-a impresionat cel mai adinc a fost problema contrariilor - binele ~i raul, spiritul ~i materia, intunericul ~i lumina. Faust, filozoful inept ~i naiv, se ciocne~te de latura-i obscura, de umbra-i nelini~] Ah! dOlia suflete-mi

siila$llliesc fn piept! Goethe, Fallst

versul 1113, op. dt. (n. t.).

242

!, "In

fata portii ",

titoare, Mefisto. In ciuda naturii lui negativiste, Mefisto reprezintit in opozitie cu savantul arid, care trece foarte aproape pe llnga sinucidere, spiritul vital propriu-zis. Contradiqiile mele launtrice apareau aiei sub forma dramatizata. Goethe daduse intrucitva 0 schita de baza ~i 0 schema a propriilor mele conflicte ~i solutii.

Dihotomia Faust-Mefisto se contopi pentru mine intr-un singur om, ~i acela eram eu. CLJalte cuvinte, eram atins ~i ma simteam recunoscut ~i, intruclt acesta era destinul meu, to ate peripetiile dramei ma afeetau personal; trebuia, cu pasiune, ici sa confirm, cola sa combat. Niei 0 solutie nu-mi putea fi indiferenta. Mai tirziu am pomit in opera mea in mod con~tient de la ceea ce Faust â&#x20AC;˘ Eisase deoparte: respectarea drepturilor eteme ale omului, recuno~terea vechiului ~i continuitatea culturii ~i a istoriei spirituale.1 Atit sufletul cit ~i trupul nostru sint compuse din elemente care toate au fost prezente deja in ~irul stdmo~ilor no~tri. "Noul" din sufletul individual este 0 recombinare variata la infinit a unor parti componente extrem de vechi, de aceea trupul ~i sufletul au un caracter eminamente istoric si nu-si gasesc un loc adecvat in ceea ce este nou, in abia atunci alcatuitul; cu alte cuvinte, tdsaturile ancestrale se regasesc acolo doar partial. Sin tern departe de a 0 fi lichidat cu Evul Mediu, cu Antiehitatea ~i primitivitatea, a~a cum pretinde psihicul nostru. Cind colo, ne-am prabu~it intr-o cataracta a progresului, care ne impinge cu 0 violenta cu atlt mai salbatidi inainte inspre viitor, cu cit ne smulge mai tare din radacinile noastre. Dar, odata vechiul stdpuns, el este de obicei distrus, iar mi~carea inspre inainte nu mai poate fi oprita. Tocmai pierderea acestei legaturi cu trecutul, lipsa radacinilor sint cele care produc un asemenea "disconfort in civilizatie" ~i 0 astfel de graba, incit tdim mai mult in viitor ~i intr-o promisiune himerica a unei epoci de aUf, decit in prezentul pina la care fundalul nostru evolutionist nici macar n-a ajuns inca. Ne napustim neinfrinat in nou, minati de un sentiment crescind de insuficienta, de insatisfactie ~i fdmintare. Nu mai tdim din ceea ce avem, ci din promisiuni, nu mai traim in lumina zilei prezente, ci in intunericul viitorului, unde a~teptam ivirea adevaratului rasarit de soare. Nu vrem sa admitem di tot ce este mai bun este rascumparat prin ceea 1 Atitudinea lui Jung rciese dintr-o inscrip(ie pe care 0 scrisese inWal peste intrarea casei sale din Bollingen: Philemonis Sacrum - Fausti Pamitentia (sanctuamllui Philemon - peniten(a lui Faust). Ond locul fu zidit, scrise cuvintele acestea deasupra intrarii celui de-al doilea turn (A. J.).

243

ce e mai rau. Speranta unei libertati sporite este anihilata printr-o sclavie tot mai mare fata de stat, ea sa nu mai vorbim de primejdiile eumplite la care ne expun deseopeririJe eele mai stralueitoare ale ~tiin\ei. eu cit intelegem mai putin eeea ee au cautat tatii ~i strabunii nostri, eu atit ne intelegem mai putin pe noi in~ine ~i eontribuim cu toate fortele la augmentarea lipsei de instinete ~i de ri'idaeini a individului, a~a incit, devenit 0 partieuli'i in masa, el nu mai urmeaza decit "spiritul gravitatiei".

Imbunata\irile orientate inspre inainte, adid. prin metode noi sau gadgets! sint, ee-i drept, convingatoare pe loe, dar in timp indelungat devin indoielnice ~i sint in oriee eaz scump platite. EJe nu sporese nicideeum tihna, multumirea sau ferieirea in general.

Sint de cele mai multe ori indulciri eaduee ale existentei, ea de pilda masurile de scurtare a timpului, care, din paeate, nu fac decit sa aecelereze ritmul ~i astfel ne lasa mai putin timp ea oricind.

Omnis festinatio ex parte diaboli est - oriee graba este a diavo-, lului - obi~nuiau sa spuna veehii mae~tri.

Dimpotriva, imbunata\irile orientate inspre inapoi sint in general mai putin eostisitoare ~i in sehimb de durata, caci se intore la caile mai simple ~i verifieate ale trecutului ~i nu fae uz decit in ehipul eel mai maderat de ziare, radio, televiziune ~i taate eeIeIalte inova\ii care, ehipurile, eeanomisese timp.

In aceasta carte, vorbese mult despre concepti a mea subieetlva, care nu reprezinta insa 0 naseoeire a ratiunii. Este mai degraba a viziune ce rezulta atunei cind ineerca.m sa vedem ~i sa auzirn, ell oehi semiinehi~i ~i ureehi nitel astupate, forma ~i giasul fiintei. Daca vedern ~i auzim prea clar, atunei sintem ingriiditi Ia ora ~i minutullui "azi" ~i nu simtim deloe cum ~i dad. sufletele noastre ancestrale percep ~i prieep aeest azi sau, eu alte euvinte, cum reaqioneaza incon~tientu1. Ne ramine astfel neclar dadi lumea strabunilor participa eu 0 placere primordiali:i Ia viata noastra sau, din contra, dad! se indeparteaza cu dezgust de ea. Lini~tea ~i multumirea noastra interioara depind in mare masura de faptul ca familia istoridi, personificata prin individ, este in armonie sau nu cu conditiile efemere ale acestui azi al nostru.

In turnul" meu din Bollingen se traje~te ea in muite seeole. El imi va supravietui, iar prin pozitie ~i stil evoea timpuri de mult treeute. Numai foarte putine elemente amintesc de "azi".

1

Dispozitive, accesorii sau mecanisme ingenioase

244

(11.

t.).

Dadi un om al secolului al XVI-lea ar intra in casa, doar lampa cu petrol ~i chibriturile ar fi pentru el ceva nOli; cu tot restul s-ar descurca fi:ira probleme. Nimic nu tulbura mortii - nici lumina electridi, nici telefon. Sut1etele stramo~ilor mei sint insa intretinute ~i prin atmosfera spirituaIa a casei, dici eu Ie raspund - bine sau prost, a~a cum slnt in stare - la Intrebiiri pe care, odinioara, viata lor le-a lasat in urma ei nerezolvate. I-am desenat chiar pe pereti sub forma de tablouri. Este ca ~i cum a tacuta familie mai mare, care se extinde peste veacuri, ar popula casa. Eu traiesc acolo ca "persoana a doua" ~i vad viata In mare - viata care va fi ~i va trece.

9 CaHitorii

Africa de nord La inceputul anului 1920, un prieten ma instiinta ca avea de Iacut o calatorie de afaceri in Tunisia Si ma intrebii daca nu doream sa-l insotesc. Am acceptat imediat. Am pomit-o in luna martie, mai intii spre Alger. Tinindu-ne de-a Iungul coastei, am ajuns 10. Tunis Si de acolo 10. Sousse, unde I-am Iasat pe prietenul meu sa-Si vada de afaceri.1 Eram deci in sfirsit acolo unde mi-o dorisem adesea sa fiu, Si anume intr-o tara neeuropeana, unue nu se vorbea nici 0 limba europeana si nu domneau nici un fel de conceptii crestim\ unde traia 0 alta rasa si unde 0 aIta traditie istorica si 0 viziune diferita des pre lume marc au fata multimii. Imi dorisem adesea sa-l vad, intr-o bun a zi, pe european din exterior - imaginea so.reflectata intr-un mediu strain in orice privinta. DeSi am deplins adinc faptul ca nu cunosteam limbo. araba, am putut observa cu atit mai atent oamenii Si comportamentul lor. Mi se intimpla de multe ori sa stau ore intregi intr-o cafenea araba si sa ascult diverse discutii din care nu pricepeam 0 yorba. In acest timp, studiam cu atentie mimica Si mai ales manifestarile afective ale oamenilor, remarcam schimbarea subtila a gesturilor lor atunci dnd vorbeau cu un european Si invatam astfel, intr-o oarecare masura, sa vad cu alti ochi si sa-l observ pe "omul alb" in afara mediului lui propriu.

Ceea ce percepe europeanul a fi singe rece, calm Si apatie orientale mi se pafU 0 masca indaratul careia am intuit 0 framintare, chiar surescitare, pe care nu mi Ie puteam explica bine. Pasind pe pamint maur am avut - in mod straniu - 0 preocupare pe care n-o intelegeam: tara imi dadea impresia ca mirosea ciudat. Era un iz de singe, co.Si cum solul ar fi fost imbibat cu singe. Singurul 1

Cf. Apendicele, pp. ~70-371

(11.

ed. germ.).

246

lucru care-mi trecu prin minte a fost ca aceasta bucata de pamint lichidase deja trei civi!izatii, cea punica, cea ramana ~i cea cre~tina. Ramine de vazut ce va face din islamism era tehnicii.

Parasind Sousse, m-am dus spre sud, la Sfax, ~i de aici in Sahara, la Tazeur, orasul oazei. Ora~ul este situat la 0 aarecare altitudine, la marginea unui platau, la ale carui poale ti~nesc in ~uvoi bogat izvoare caldute, u~or sarate, irigind oaza printr-o mie de canale mici. Curmali inalti formau un acoperi~ verde ~i umbros, sub care crqteau din abundenta piersici, cai~i ~i smochini, iar dedesubt, alfa, a iarba de un verde incredibil. Pescaru~i stralucind aidrp'11anestematelor zburau prin verdeata ca ni~te sageti. In relativa racoare a acestei umbre verzi umblau siluete inve~mintate in alb, printre care frapau multe perechi tandre, strins imbratisate, intr-o prietenie vizibil homosexuaUL M-am simtit deodata transpus in Antichitatea greaca, unde aceasta inclinatie forma cimentul societatii barbatesti si al polisului ce-~i are sorgintea in ea. M-am lamurit ca aici barbatii vorbeau cu barbatii Si femeile cu femeile.

Am intilnit doar putine fapturi feminine, bine acoperite cu un val, asemenea unor calugarite. Am vazut citeva Si [ara val. Erau, dupa cum imi explica dragomanul meu, prostituate. Pe strazile principale, barbatii ~i copiii dominau imaginea.

Dragomanul meu imi confirma ca homosexualitatea era in general frecventa Si de la sine inteleasa Si imi facu pe data propuneri corespunzatoare. Sarmanul om nu putea banui ce ginduri ma strabatura ca un fulger, luminindu-mi brusc pozitia. Ma simteam readus cu multe secole in urma intr-o lume infinit mai naiva de adolescenti care de-abia incepeau, cu ajutorul unei cunoasteri saracacioase a Coranului, sa se smulga din starea crepusculara initiala, existenta din timpuri stravechi, ~i sa devina constienti de propria lor existenta, ca 0 forma de aparare in fata destramarii ce ameninta din nord.

In timp ce ma aflam inca sub impresia cople~itoare de durata infinita ~i de existenta statica, m-am gindit deodata la ceasul meu de buzunar ~i mi-am amintit de timpul accelerat al europeanului.

Acesta era pesemne intunecatul nor nelinistitor care trecea ameninta.tor pe deasupra capetelor acestor oameni candizi. Mi s-au parut a fi asemenea unor animale salbatice care nu vad vinatorul, dar il adulmeca printr-o senzatie nedefinita de nelini~te, pe eI, zeul timpului care Ie va imbucatati ~i marunti nemilos durata - ce inca mai amintqte de ve~nicie - in ziIe, ore, minute ~i secunde.

247

1

,,l

I J

.1

I

J

De la Tozeur am pomit-o dilare catre oaza Nefta, Impreuna eu dragomanul meu, dis-de-dimineata, imediat dupa rasaritul soareluL Animalele noastre de calarie emu ni~te catiri mali, eu pas iute, eu care se 1nainta repede. and ne apropiaram de oaza, se 1ndrepta spre noi eu 0 (jnuta m1ndrii un calaret 1nfa~urat 1n alb, care, tara a saluta, treeu pe Ilnga noi pe un eat1r negru, eu un harna$ament frumos de piele, eu garnitura In argint. Era 0 aparitie eleganta, impresionanta. Sigur nu avea inca eeas de buzunar, eu atlt mai putin eeas de mina, caei el era, In mod evident ~i tara sa 0 ~tie, eel care fusese dintotdeauna. Ii lip sea inca aeea nota u~oara de nebunie proprie europeanului. Ce-i drept, europeanul este eonvins ea el nu mai e ee a fost odaHi, dar nu ~tie Inca ee a devenit 1ntre timp. Ceasulii spune ea, 1neep1nd eu a~a-numitul Ey Mediu, timpull?i eu sinonimul sau, progresul, s-au furi~at in el ~i i-au luat eeea ee este ireeuperabil. Cu bagajul u~urat, i~i continua calatoria spre teluri nebuloase, eu 0 viteza progresiva. Pierderea In greutate l?ieorespunzatorul sentiment d'incomplititude Ie eompenseaza prin iluzia sueeeselor sale, cum ar fi trenurile, motonayele, ayioanele ~i rachetele, care Ii rapesc prin rapiditatea lor tot mai mult din durata lui ~i 11transpun tot mai actlne 1ntr-o alta realitate a vitezelor l?ia aeceleratiilor explozive.

Cu elt avansam mai ad1nc in Sahara, eu at1t mi se 111cetinea mai mult timpull?i ameninta chiar s-o pomeasca 1napoi. Dogoarea scinteinda care tot cre~tea contribui In mare masura la starea mea de vis, l?i elnd ajunseram la primii palmieri ~i plimele case ale oazei, mi se paru ca totul acolo era a5a cum fusese dintotdeauna.

A doua zi dimineata, devreme, am fost trezit In hanulin care innoptasem de zgomotele diverse din fata easei - un gen de rumoare cu care nu eram obil?nuit. Se afla acolo 0 piata mare, desehisa, care cu 0 seara 1nainte fusese pustie, dar acum era plina de oameni, camile, cat1ri ~i magari. Carnilele gemeau ~i l~i comunicau in variante multiple de ton nemultumirea Iorcronica, iar magarii Ie concurau cu tipetele lor disonante. Oarnenii alergau incoace l?i incolo, 1ntr-o agitatie evidenta, vocifennd l?i gesticulind. A veau un aspect salbatic, care nu prea inspira incredere.

Dragomanul meu ma Iamuri ca astazi avea loc 0 mare sarbatoare.

In timpul noptE venisera nil?te triburi din de~ert pentm a presta doua zile de munca a elmpului pentru marabuL Acesta era sinonim cu administratorul bunulilor saracilor ~i poseda muIte cimpuli In oaza. Garnenii urmau sa pregateasca un nou ermp l?i canalele de irigalie aferente.

248

La capiitul eel mai indepartat al pietei, se ridica deodata un nor de praf, se desfa~ura un steag verde ~i se auzira biltai de toba.

In fruntea unui lung cortegiu alcatuit din sute de oarneni salbatid, care pmtau co~uri din rafie Si sape scurte Si late, aparu un biitrin venerabii, cu barM alba, un om de 0 demnitate naturaJa de neimitat, care se compOlta de parca dintotdeauna ar fi avut 0 suta de ani. Era marabutul pe un catir alb, inconjurat de biirbati care dansau ~i aveau in mina tobe mici. Peste tot domneau agitatia, tipetele ragusite, salbatice, praful Si caldura. Fanatic si agitat, convoiul trecu prin fata no astra, ie~ind din oaza, ca si cum ar fi pomit la lupta. Am urmat acest tumult la 0 distanta rezonabil3., nefiind nicidecum incurajat de dragomanul meu sa ma apropii prea tare, pina ce am ajuns la locul unde se "lucra". Aici surescitarea era, daca se poate, si mal intensa. Din toate partile, rasunau batai de toba si strigate salbatice; locul semana cu un musuroi de fumid ce a fost deranjat; totul se petrecea in cea mai mare graba. Multi dansau in ritmul tobelor, avfnd coSurile umplute cu 0 cantitate mare de nisip, altii loveau eu frenezie solul, sapau gropi si ridicau diguri. In mijlocul acestui haos giiHigios, marabutul se deplasa dilare pe cati'ml sau alb, cu gesturile demne, blinde si obosite ale virstei inaintate, dfnd in mod clar indicatii. Oriunde ajungea, sporeau zelul, tipetele Si ritmul, formind acel fundal in fata caruia se reliefa eu mare efect silueta calma a sfintului. Spre seara, multimea fu vizibil epuizata si potolita si oamenii se adincira curind in somn, lingi1 camilele lor. In timpul noptH, dupa obisnuitul mare concert de dini, se a~temu 0 liniste totala, pina ce, la primele raze ale soarelui, invocarea muezinului, invocare ce ma impresiona profund, ehema la rugaciunea de dimineata.

Toata scena reprezenta pentru mine 0 leqie: Acesti oameni traiesc din afectele lor, adicii ele ii fac sa traiasca. ConStiinta lor Ie mijloceste pe de 0 parte orientarea in Spatiu Si Ie comunica impresiile provenind din exterior, pe de alta parte ea este agitata de impulsuri liiuntrice Si emotii, dar fara a reflecta, iar eului Ii lipse~te orice autonomie. Foarte diferit nu se comporta ea nici la european, totuSi sintem ceva mai complicati. In arice caz, dispunem de 0 oarecare doza de vointa ~i de intentie chibzuita. Ceea ce ne lipseste noua este mai de graM intensitatea vietii.

Nu-mi doream sa fac schimb, dar eram infestat psihic, ceea ce se manifesta in exterior printr-o enterita infectioasa, care se vindeca dupa dteva zile dupa obiceiul locului, eu apii de orez ~i calomel.

249

Debordind de impresii ~i ginduri, am [evenit atunci la Tunis ~i in noaptea premergatoare imbardirii noastre spre I\1arsilia am avut un vis care pam a pune capat acestei experienfe. Asa ~i trebuia; caci ma obisnuisem sa traiesc mereu pe doua planuri concomitent, unul constient, care voia sa inteleaga ~i nu putea, Si unul inconstient, care voia sa exprime ceva ~i n-o putea face mai bine dedt sub forma de vis.

Am visat ca ma gaseam intr-un ora~ arab si. ca in majoritatea acestor ora~e, ~i aici se afla 0 citadel a, a casbah. Ora~ul era situat intr-o dmpie vasta ~i un zid ]] imprejmuia. Forma sa era patrata Si existau patm portio Citadela din interiorul orasului era - ceea ce nu-i insa cazul in acele regiuni -inconjurata de un sant lat, umplut cu apa. Stateam in fata unui pod de lemn care ducea peste apa la una dintre ponile intunecate la culoare Si in forma de potcoava. Era deschisa.

Domic sa vad citadela ~i din interior, am pasit pe pod. Ciod am ajuns cam pe la mijloc, din poarta mi-a aparut in cale un arab smead, cu 0 Infati~are eleganta, aproape regeasca, un tinar intr-un bumus alb. ~tiam ca era principele ce-Si avea reSedinta acolo.

Ajuns in fata mea, ma ataca Si vru sa ma trinteasca pe jos. Ne baturam 5i ne luptaram. In timpu] luptei, ne loviram de balustrada care ceda Si amindoi dizuram in sant, unde el incerca sa-mi apese capul sub apa ca sa ma inece. "Nu, m-am gindit, asta intrece orice masura!" ~i I-am bagat, ]a rindul meu, ell capul sub apa. Am procedat astfel, desi simteam 0 mare admira~ie pentru el, dar nu voiam sa ma las omorit. Nu doream sa-l ucid, ci doar sa-l fac sa-~i piarda cuno~tinta si sa nu mai poata lupta.

Apoi, scena oniricii se schimba 5i arabul se afla acum cu mine intr-o incapere mare, octogonala Si boltita, in mijlocul citadelei.

Camera era complet alba, foarte simpla si impresionanta. De-a lungul peretilor din marmura deschisa. la culoare se aflau canapele joase, iar in fata mea, pe jos, 0 carte deschisa, cu caractere negre, trasate extraordinar de frumos pe un pergament alb ca laptele. Nu era 0 scriere araba, ci arata mai curind a scriere uiguricii, din Turkistanul occidental, care mi-era cunoscuta din fragmentele maniheene din Turfan. Ce-i drept, nu cunosteam continutul, aveam totuSi sentimentul ca era "cartea mea", pe care eu 0 scrisesem.

Tinarul principe, cu care pina adineauri ma luptasem. Sedea pe jos, in dreapta mea. I-am explicat ca, 0 data ce-l invinsesem, el trebuia sa citeasca acum cartea. Dar se impotrivi. Mi-am pus bratul pe dupa umamllui ~i I-am sili1, ca sa zic asa, cu bunatate 250

~i rabdare patema, s-o citeasca. $tiam ca trebuia sa se intimple astfel 5;i.in cele din unna. eeda.

Visul imi Elsa 0 impresie profunda. TInarul arab este un duplicat al arabului mindru. eare trecuse calare pe lInga noi rara a saluta.

Ca locuitor ai citadelei. este 0 figura a sinelui, sau. mai bine-zis, un mesager sau un tnmis al sinelui. Caci acea casbah din care vine este 0 mandala desavirsita: 0 citadela, inconjurata de un zid patrat, avind patru poni. Intentia lui de a ma ucide amintqte de motivul luptei lui Iacob cu ingerul; el este - spre a vorbi in limbajul Bibliei - asemenea ingerului Domnului, un sol al lui Dumnezeu, care vrea sa ueida omul, intrueft nu-] eunoa~te.

De fapt, ingerul ar fi trebuit sa-si aiM laca~ul in mine. EI cunoa~te insa numai adevarul "angelic" ~i ignora arice des pre om.

De aceea el apare mai intii ca du~man al meu, dar eu ma apar impotriva lui. In a doua parte a visului sint eu stapinul citadelei; el srii la picioarele mele :,.;itrebuie, sa ia cuno~tinta de gindurile mele si sa cunoasca deci in acelasi timp omu!.

Este evident ca intilnirea mea cu cultura araba m-a impresionat In mod cople~itor. Natura emotionaHi, mai apropiata de viata a acestor oameni ce traiesc din afecte, fara a reflecta, exercita un efect putemic, sugestiv asupra aeelor straturi istoriee din noi pe care tocrnai Ie-am depa~it sau, eel putin, credem ca Ie-am depa~it. Este ca paradisul copi1ariei, din care ne imaginam ca am evadat, dar care, la cea mai uSoara provoeare, ne impune noi infringeri. Da, cultul nostru pentru progres se afla in primejdia de a se lasa prada unor vise de viitor cu atit mai eopilaroase. eu eft eonstiinta noastra incearca sa se indeparteze mai mult de treeut.

Copilaria are insa, pe de alta parte, insu~irea de a sehita, datonta naivitatii Si ineon~tientei ei, 0 imagine mai eompleta a sine1ui, a omu1ui intreg in individualitatea sa nedenaturata. in conseeinta, vederea copilului ",i a primitivului treze~te in adultul civilizat nostalgii care provin din dorinte ~i necesitati nesatisfacute. Aeestea corespund un or parti ale personalitatii care fusesera retusate si, astfel, ~terse din imaginea totala a omului, in favoarea adaptarii. a personei1â&#x20AC;˘ Cind intreprind 0 caEitorie in Africa pentru a gasi un loc psihic in afara sferei europeanului, atunci vreau in mod ineon~tient sa descopar in mine acea parte a personalitatii care a devenit ] V. termenul In Glasar

(n. t,),

251

invizibilii sub influenta ~i presiunea faptului de a fi european.

Aceasta parte se afla in opozitie incon~tienta fata de mine,pentm ca nu 0 admit. Conform naturii ei, vrea sa ma faca incon~tient (sa ma apese sub apa), pentm a ma omori; eu vreau sa 0 fac insa, prin cunoa~tere, mai con~tienta, caci astfel am putea gasi un modus vivendi camun. Culoarea pielii lui, aproape neagra, 11caracterizeaza pe arab drept "umbra", dar nu drept una personala, ci mai degraba etnidi, neavind nimic de-a face cu persoana mea con~tienta, ci mai mult cu totalitatea personalitatii mele, deci cu sinele meu. Ca stapin peste casbah, el este, ca sa ma exprim a~a, un fel de umbra a sinelui. Europeanului, determinat in mare parte de ratiune, ii este strain mult din ceea ce e omenesc, iar el W face din aceasta un titlu de glorie fara sa remarce ca asta are loc in detrimentul intensitatii vietii lui ~i ca partea primitiva a personalitatii este, in consecinta, condamnata la 0 existenta partial subterana.

Din vis reiese limpede in ce sens m-a inriurit intilnirea mea cu Africa de nord: Mai intii am fost amenintat de 0 cople~ire a con~tiintei mele europene printr-un nea~teptat ~i violent atac a1 psihicului incon~tient. Nici n-am realizat aceasta situatie in mod con~tient; dimpotriva, nu ma puteam elibera de un sentiment de superioritate, pentm ca, la tot pasul, mi se amintea de calitatea mea de european. Lucrul era inevitabil ~i accentua 0 anumita distanta ~i instdiinare fata de ace~ti oameni atit de diferiti de mine.

Dar nu eram pregatit sa gasesc in mine forte incon~tiente care sa se intereseze cu 0 asemenea intensitate de cauza celorlaIti, incH de aici sa rezulte un con'flict putemic. Visull-a exprimat prin imagine a une! tentative de omor.

Adevarata natura a acestei tulburari n-am recunoscut-o dedt peste citiva ani, cind m-am aflat in Africa tropicala: a fost primul indiciu in legatura cu acel going black under the skin I, un pericol psihic in mare masura subestimat, care-l ameninta in Africa pe europeanul dezradacinat. "Dar unde e primejdie, cre~te ~i salvarea", aceste cuvinte ale lui Holderlin 1mi trecura de mai multe ori prin minte in astfel de situatii. "Salvarea" consta in aceea ca putem con~tientiza infIuenta incon~tienta cu ajutorul viselor de avertizare. E1e arata ca ceva in noi nu se supune doar pasiv influentei incon~tiente, ci, din contra, chiar se napuste~te ell laeomie asupra 1

A deveni negro sub piele (n. t,).

252

ei, i'ncercihd sa se identifice cu umbra. Dupa cum 0 amintire din copiIarie poate pune stiIpinire asupra con~tiintei eu 0 emotie atlt de vie, indt ne simtim retranspu~i total ill situatia initiaIa, tot a~;a, acest mediu arab, aparent total diferit ~i strain, treze~te 0 amintire originara a unui trecut indepartat prea bine cunoscut, dar pe care, pare-se, I-am fi uitat de tot. Este amintirea unei posibilitati de viata inca existente care a fost insa mascata de civilizatie. A o retrai naiv ar insemna 0 reddere in barbarie. De aceea preferam s-o uitam. Dar dad ea vine din nou spre noi sub forma unui conflict, atunci ar trebui s-o pastram in comitiinta ~i sa confruntam ambele posibilitati - cea traita ~i cea uitata; dici rara motive suficiente, ceea ce pa,e a fi pierdut nu ~i-ar fi anuntat din nOli prezenta. In structura psihid vie, nimie nu se intimplil doar In mod mecanic, ci totul se insereaza in economia intreguIui, este raportat la intreg: este adecvat scopului ~i are sens. Cum insa constiinta nu are niciodata 0 privire de ansamblu asupra Intregului, nu poate, de regula, sa Inteleaga acest sens. De aceea trebuie la inceput sa ne mul\umim eu constatarea faptelor ~i sa lasam in seama viitorului si a unor cercetiiri ulterioare sarcina de a gasi un raspuns Ia intrebarea: Ce poate sa insemne ace<1.staciocnire eu "umbra sinelui"? In orice caz, pe atunci n-aveam nici cea mai midi idee despre natura acestei experiente arhetipale :;;i:;;tiam inca :;;i mai putine despre paraleIeIe istorice. Fara ca ultima semnificatie a visului sa mi se dezvaluie atunci ell toata limpezimea, el mi se intipari in memorie ~i ramase de neuitat, lasind in unna-i dorinta eea mai vie de a reveni in Africa Ia primul prilej ce se va ivi.

Aceasta dorinta mi se implini abia cinci ani mai tlrziu.

lndienii pueblo A vem intotdeauna nevoie de un punct de vedere situat in afara obiectului, spre a pIasa :;;ia pune in mi~care in mod eficace pirghia criticii. Asta este valabil In mod special pentm faptele psihoIogice, in care sintem implicati, firqte, intr-un mod mult mai subiectiv dedt in ariee aIta ~tiinta. Cum am putea deveni eon~tienti, de exempIu, de diferite particularitati nationale, daca n-am avut niciodata prilejul sa ne privim din exterior propria natiune?

A privi din exterior inseamna a vedea din perspectiva unei alte natiuni. In acest scap, trebuie sa dobindim a cunoa~tere suficienta 253

a sufletului colectiv strain, ~i in acest proces de asimilare ne lovim apoi de toate incompatibilitatile care alcatuiesc prejudecata nationala ~i specificul national. Tot ceca ce ma irita la altulimi poate servi intru cunoa~terea propriei me Ie persoane. ,il,nglia 0 inteleg abia atunci dnd vad unde anume nu ma potrivesc eu ca elvetian.

Europa, problema no astra cea mai mare, 0 inteleg abia atunci cind vild unde anume nu ma potrivesc eu, ca european, in lume. Faptului ca am facut cuno~tinta ell numerosi americani si caliltoriilor spre ~i prin America Ie datorez intr-o foarte mare masura intelegerea ~i critica mea la adresa caracterului european; illi s-a parut ca n-ar putea exista nimie mai folositor pentru un european dedt sa priveasca 0 data Europa de pe acoperisul unui zgirie-nori. Pentru prima oara contemplasem dinspre Sahara spectacolul european, inconjurat de 0 civilizatie care sta fata de a noastra earn in aceeasi relatie ca Antichitatea romana fata de epoca modema. Atunei am inteles elt de puternic mai eram ancorat ~i prins chiar si in America in cOl1stiinta cultural a a omului alb. Atunci s-a copt in mine dorinta de a continua comparatiile istorice cobori'nd Ia un nivcl cultural ~i mai pU1;inevoluat.

In urmatoarea mea calatorie am ajuns, 1nso\it de niste prieteni americani, la indienii din New Mexico, ~i anume la indienii pueblo, cei care construiesc orlli;>e."Ora$e" este, ce-i arept, earn mult spus. in realitate sint numai ni$te sate, dar casele lor inghesuite ~i construite unele peste celelalte sugereaza cuvintul "oras", ca si limba lor, ca ~i intreguI lor fel de a fi, Acolo am avut pentm prima data noroeul sa vorbesc eu un neeuropean, adica un am care ilU apartinea rasei albe. Era capetenia a~a-numitilor Taos pueblos, un bilrbat inteligent, intre patruzeci ~i eincizeci de ani. 11 chema Ochwia Biano (Lac de Munte). Am putut vorbi ell el a~a cum Tareori mi s-a intimplat sa discut ell un european. Desigur, era ancorat in lumea lui, Ia fel cum e un european in a sa - dar in ce fel de lume! Daca stai de yorba eu un european, ajungi pretutindeni pe nisipul unor terenuri de mult eunoscute ~i totu~i neintelese, pe cind acoIo, vaporul navigheaza pe mari straine, adinei. Si in acest timp, nu ~tii ce emaiincintator.priveli$tea unor tiirmuri noi sau deseoperirea unor aceese noi la ceea ce este de muIt cunoscut ~i aproape uitat.

- Dite, mi-a spus Ochwia Biano, cit de cruzi amta aIbii. Buzele lor sint subtiri, nasurile ascutite, fetele brazdate de rjduri $i schimonosite, oehii lor au 0 privire flxa, cauta mereu cite ceva.

Ce cauta? Aibii vor mereu cite eeva, sint ve~nic nelinistiti ~i tara 254

odihna. Noi nu ~tim ce 'lOr. Noi nu-i inte1egem. Noi credem ca sint nebuni.

L-am intrebat de ce era de parere ca albii erau nebuni cu totii.

- Ei spun ca gindesc cu capu!, mi-a raspuns.

- Dar bineinteles. Tu unde gindqti? m-am mirat eu.

- Noi gindim aici, a zis ~i mi-a indicat inima !ui.

M-am cufundat 1"ntr-o meditatie prelunga. Pentru prima oara in viata, a~a mi se pam, cineva imi schitase 0 imagine a albului autentie. Era ca ~i cum pina atunci a~ fi vazut doar reproduceri color, retu~ate sentimental. Acest indian nimerise punctu! nostru vulnerabil :;;i atinsese ceva fata de care noi sintem orbi. Am simtit cum ceva necunoseut ~i totu~i pro fund familiar se ridid in mine ca 0 ceata lipsita de forma. $i din aceasta ceata se desprinsera acum imagine dupa imagine, mai intli legiunile romane, a~a cum invadau ele ora~ele Galiei, trasaturile putemic conturate ale lui Iuliu Cezar, apoi Scipio Africanul, Pompei. Am vazut yulturuI roman la Marea NorduIui ~i pe maIul Nilului Alb. Apoi I-am vazut pe Sf. Augustin, transmitind britanilor, pe vlrfurile laneilar romane, credinta cre:;;tina si pc Carol eel Mare cu faimoasele lui convertiri ale paginilor; apoi cetele cotropitoare ~i ucigatoare ale armatelor cruciatilor, :;;iastfel, dintr-o data, imi sari in ochi vanitatea romanticii traditionale a cruciadelor. Urmara Columb, Cortez ~i ceilalti conchistadori, eare ii speriau eu foc, sabie, tortura ~i crestinism chiar pe aeesti indieni pueblo indepi'irtati, care visau pa~nic la soare, tatal lor. Am vazut si deeimarea populatiei insulelor din MariIe Sudului prin rachiu tare, sifilis si scarlatina adusa cu hainele infestate.

Era destul. Ceea ce denumim noi colonizare, misiune pe linga pagini, raspindire a civilizatiei etc. mai are Si 0 aWi fata, 0 fata de pasare dipitoare. care pinde$te cu 0 concentrare cumplita victima indepartata, 0 fat3. care este demna de un neam de pirati $i de tllhari de drumuI mare. Toti vulturii :;;1toate celelalte anima1e de prada care ne impodobesc biazoanele imi pareau a fi exponentii psihologici adecvati ai adevaratei noastre naturi.

Mi se intipari in illillte ~i altceva din cele zise de Ochwia Biano. Am senzatia d. ceea ce mi-a spus el se afla intr-o legatura ati't de strinsa Cll atmosfera deosebita a discutiei noastre, incit relatarea mea at fi ineompleta dadi n-a:;; mentiona nimie in acest sens. Am stc< de vorba pe acoperisul etajului al cincilea a1 cladirii principale. De aeola se vedeau indivizi pe celelalte acoperi~uri, infa$urati in paturile lor de lina, adinciti in contemplarea soarelui 255

diHltar, care se ridica zilnic pe un cer pur. In jurul nostru se grupau casele mai joase, patrate, construite din caramida uscata la aer (adobe), cu scari caracteristice, care duceau de la sol pina pe acoperi~ sau de la un acoperi~ la altul spre etajele superioare. (In vremurile agitate din trecut, intrarea era de obicei prin acoperi~.)

In fata naastra se intindea podi~ul onduJat Taos (circa 2300 m deasupra nivelului marii) pina la orizont, unde anumite piscuri conice (vulcani vechi) se ridicau pina la 0 altitudine de 4000 m.

In spatele nostru, un riu !impede curgea de-a lungul caselor, iar pe celalalt mal se afla un al doilea pueblo cu ale sale case ro~ietice din adobe, cladite una peste aHa catre centrul a~ezarii, anticipind 10tr-o maniedi ciudata perspectiva unci metro pole amerieane eu zgirie-norii sai in centru. La aproximativ 0 jumatate de ora in susul riului se inalta un munte masiv ~i izolat, Muntele, care n-are oume.

Legenda spune ca in zilele clnd Muntele este illvaluit in negura, bi'irbatii 0 pornesc inspre el ~i dispar acolo pentm a exercita ni~te rituri misterioase.

Indianul pueblo e extrem de inchis in e!, iar in chestiuni legate de religia lui devine total inaccesibil. Face special un mister din practicile lui religioase. Seeretul este pastrat eu atita strictete, indt am rcnuntat la calea abordarii directe prin Intrebari, fiind 0 metoda lips ita de orice ~ansa de reu~Wi. Nu simtisem inca niciodata in trecut 0 astfel de atmosfera de taina, dici religiile popoarelor eivilizate de azi sint accesibile tuturor; sacramentele lor au incetat de mult sa mai fie un mister. Or, aici aerul era impregnat de un secret care Ie era cunoscut lor tuturor, dar la care albii n-aveau acces.

Aceasta situatie stranie m-a ajutat sii-mi fac 0 idee des pre ceea ee putuse fi Eleusis, al earui mister, desi cunoscut unei natiuni intregi, nu a fost totu~i tradat niciodata. Am Inteles ce simtea un Pausanias san un Herodot, atunci cind scria: W" a rosti numele acelui zen nu imi este Ingaduit. " Totu$i acest fel de a fi ilU mi s-a pamt ca inseamna a face pe misteriosul, ci I-am simtit ca pe un secret vital, a carlii tradare reprezenta 0 primejdie atit pentm individul in parte, clt ~i pentm colectivitate. Pastrarea secretului Ii da indianului pueblo mindrie :;;iforta de rezistenta impotriva albului care-i atit de putemic. Ea ii confera coeziune ~i unitate ~i mi se pare 0 certitudine faptul ca indienii pueblo vor dainui atita timp ca 0 colectivitate individuala elt mistcrele lor nu 'lor fi detronate sau profanate.

256

Am constatat en uimire cum se transforma expresia fetei indianului dtunci cind vorbe~te des pre reprezentarile lui religioase. In viat3. obisnuita de zi eu 2i da dovadiJ. de 0 considerabiHi stapinire de sine si demnitate, merglnd pin3. !a un calm aproape apatic. In schimb. dad. vorbeste des pre lucruri care tin de misterele lui, II cuprinde 0 emotie surprinzatoare, pe care n-o poate ascunde un aspect ce a contribl1it mult 10.satisfacerea curiozitatii me1e.

Dupa cum am mai spus, a trebuit sa renun! 10.interogarea directa, dindu-mi seama ca astfel nu voi ajunge nicaieri. Daca voiam Insa sa aflu ceva cu adevarat important, faceam unele remarci prin t3.tonare si observam fata interlocutoru1ui meu spre a depista eventuc.lele mi~cari afeetive atit de bine eunoseute mie. Daca atingeam esentialul, e drept dâ&#x20AC;˘.el tacea sau dadea un raspuns evaziv, dar en taaie semnele unei emotii profunde; adesea, ochii i se umpleau de lacrimi. ConceptiiIe Iui nu sint pentru e1 teorii (care ar trebui sa fie alcatuite foarte straniu, daca ar fi sa smulga cuiva lacrimi), C1 fapte de 0 Insemnatate 10.fel de mare ~i impresionanta co. 'ti realitilti1e e~terioare ~are l~..co~espund ...

In lImp ce stateam CLl vchWia Blano pe aeopens, !ar soarele se Tidica tot mai sus pe cer, eu 0 lumina orbitoare, indianul zise, aratind spre soare: - Nu este eel care urea acolo tata1 nostru? Cum se poate spnne altfel? Cum poate exista un alt Dumnezeu? Nimic nu poate fi fara soare.

Agita~ia sa, care deja era perceptibila, se accentua ~i mai mult; l~i cauta cuvintele ~i exclama ih cele din unTIa: -. Ce sa faca un GEl singur ill munti? Nici macar nu-~i poate face foeul Tara eL L-am l'ntrebat dad, nu credea ca soarele este un glob de foc, caruia un zeu invizibilii daduse forma. Intrebarea mea niei macar nu-l mira, darrnite 53.-1irrdispuniL In mod evident, nn reaqiona absolut nLcnicIn e.l, TIici macaI' nu-mi considera mtrebarea stupid~L Illasa complet reee. Am avut impresia de a fi ajuns la un perete peste caxe Il\l se puteE',treee. Singurul r~.spuns pe care I-am prim it a fast: - Soarele este Dumnezeu, Oricine poate vedea asta.

De~i nimeni nu se poate sustrage impresiei puterniee pe care o las9. soarele~ a fast totu~i pentru Inine 0 experienta nOlla ce ill-a Iniscat aorTIC s2t-i vad pe ace~ti oameni maturi ~i demni cum cuprindea 0 enD tie pe care 0-0 puteau disimula, atuDci dud vorbeau de-spre scare.

ii

2)/

Alta data stateam 1a riu ;;i priveam in sus spre muntele care se inaJta cu aproape 2000 m peste podi;;. Tocmai ma gindeam ca acesta era acoperi~u1 continentului american ~i ca oamenii locuiau aici in rata soare1ui co. barbatii care, inf;'i~urari in paturi. stateau pe acoperisuri1e cele mai inalte din mutl ~i cufundati in ei insi~i, in fata soare1ui. Deodata, 0 voce groasa, vibrind de 0 emotie profunda, talnica. vorbi din spate in urechea mea stinga: - Nu crezi ca tot ce-i viata vine din munte?

Un indian mai in virsta se apropiase de mine pe mocasini ce nu faceau zgomot ~i imi puse aceasta intrebare despre care nu stiu privire inspre riul care caboara din cit de departe batea de fapt. munte imi arata imaginea exterioad care generase aceasta idee.

Era clar ca aici tot ce-i viata venea din munte, caci unde este apa, C~lC \iata. Nimic nu putea fi mai evident. Am simtit in aceasta intrebare a emotie care crestea 10. rostirea cuvintului "munte" si m-am gindit 10. zvonul despre lituri1e tainice care se celebrau pe munte. I-am replicat: - Oricine poate sa yada ca spui adcdxul.

Din pacate, discutia noastra a fast curind intrerupta, as2. ca n-am reusit sa capat 0 1nte1egere mai adillca a simbo1ist1c1i apei si a muntelui.

Am observat ca indienii pueblo, nedomici sa vorbeasca despre ceva ce privea religia lor, discutau in schimb cu multa pHicere ~i ardoare des pre wlatia lor eu americanii.

- De ce, 1mi spuse Lac de [VIUnIe,nu ne lasa americanii in pace? De ce VOl' sa ne interzica dansurile? De ce riu vor sa Ie Ingaduie tineri10r no~tri sa paraseasdi ~coala clDd vrem s11-iIuam in kiwa (laca~ de cult) ea sa-i instruim In religia noastra? Doar nu facem nimie impotriva americanilor! Dupa 0 tacere mal lunga, continua: Americanii 'lor sa ne interzica religia. De ce nu ne pot lasa in pace? Doar nu facem numai pentru noi ceea ce facen1, c1 ~i pentru americani. Do., 0 facem pentru lumea Intreaga. Le folose~te tuturor.

Am remarcat din agitatia lui ca, in mod clar, cl Ekea aluzie 1a ceya foarte important din religia lui. De aceea I-am lntrcbat .

- Sinteti de parere ca ceea ce fiJceti in religia dumneavoastra poate fi de folos lumii intregi?

1mi raspunse eu multa yioiciune: - Bineinteles. Daca n-am face as a, ce路路ar deveni lumea? ~i, cu un gest semnificativ, imi indicii soare]e.

0

258

Am simtit ca ajunsesem pe un teren foarte delicat, care se invecina cu misterele tribului.

- Doar sintem un popor, spuse el, care locuie~te pe acoperi~ul lumii, sintem fiii soarelui-tata ~i cu religia no astra 11ajutam zilnic pe tatal nostru sa se rid ice pe eel' ~i sa-l strabata. Nu facem asta numai pentru noi, ci pentru Intreaga lume. Daca nu ne mai putem practica religia, In zece ani soarele nu va mai rasari. Atunci va fi noapte pentfU totdeauna.

In acel moment m-am lamurit pe ce se bazau "demnitatea" ~i calmul firesc, evident al fiecarui individ in parte: EI este fiul soarelui, viata lui este plina detilc cosmologic, 0 data ce-~i ajuta tatiH - cel ce mentine tot ce e viata -In urcarea ~i coborirea sa zilnid.

Dad vrem sa comparam cu asta autojustificarea noastra, sensul pe care ratiunea no astra 11confera vietii noastre, atunci nu putem decit sa fim impresionati de saracia acestuia. Macar din invidie ~i trebuie sa suridem in fata naivitatii indiene ~i sa ne socotim superiori ~i tare grozavi in dqteptaciunea noastra, pentru a nu descoperi de fapt cit de saraciti sintem ~i cit de jos am ajuns. ~tiinta no astra nu ne Imbogateiite, ci ne Indeparteaza tot mai mult de lumea mitid, in care odinioara eram indreptatiti sa ne consideram la noi acasa.

Dadi ne intoarcem 0 clipa privirile de la orice rationalism european ~i ne transpunem in aerullimpede alinaltimilor acelui podi~ solitar, care coboara pe 0 latura in intinsele prerii continentale ~i pe cealalta spre Oceanul Pacific, daca ne dezbaram concomitent de con;;tiinta noastra des pre lume ;;i 0 schimbam pe un orizont ce pare incomensurabil ~i pe 0 ignoranta a lumii de dincolo de el, atunci incepem sa intelegem punctul de vedere al indianului pueblo. "Tot ce-i viata vine din munte" - este convingerea lui nemijlocita. La fel de pro fund este con~tient ;;i de faptul di locuie~te pe acoperi;;ul unei lumi nelimitate, foarte aproape de Dumnezeu. Inspre el, inaintea tuturor, i~i plead divinitatea urechea, ~i actul sau ritual va fi eel care va atinge eel mai curind soarele indepartat. Caracterul sacru al muntilor, revelatia lui Iehova de pe Sinai, inspiratia pe care a primit-o Nietzsche in Engadin sint situate pe aceea~i linie. Ideea, care noua ne pare absurda, d 0 actiune rituala ar putea "produce" in mod magic soarele, nu este, privita mai indeaptoape, mai putin irationala, ce-i drept, ~i totu;;i ne este mult mal familiara decit am putea bilnui la prima vedere.

Religia noastra cre;;tina, ca de altfel oricare alta, e impregnata de ideea d prin aqiuni speciale sau printr-un mod special de a 259

J

actiona tl putem influenta pc Dumnezeu., de pEcta prin rituri SClU prin rugikiune sau printr-o moraEi pEicma DorrmuluL Aqiunea ~i influenta diviniti.itii asupra omului stem fCitriin rata eu actul cultic al omului ea un raspuns s! 0 aqiune re':roactiva, ~i poate ca DU Duma! ID aceasta calitate, ci ~i ca a "produeere" activa, ca 0 constringere magid. Faptul di omul se simte in stare sa dea.u~l raspuns pe deplin va~ab~lla ~qiunea ~i influent~. atota IUl Dumnezeu Sl sa OIere In schlmb ceva ce 11 este esential chiar :;;1Domnului genereaza un sentiment de mindrie care ridica individul uman la demnitatea unui factor metafizic.

"Dumnezeu ~i noi" - chiar dadi nu este declt un sU!is-entendu ineon~tient - acest raport echivalent sta desigur la baza acelui calm de invidiat. Un astfel de am este in eel mai depJin sens 3.1 cuvintului 1a locul potrivit.

puternlca

Kenya

:ji

Uganda Tout est bien sortanÂŁ de.:: nlains de ['Auteur

des chose:',;",

ROUSSEAU

Clnd am vlzltat Wemhiey Exhibition la Landra (1925), ill-a stimulat puternic prezentarea exeelenta a populatiilor triiind sub do~i,?ati~ ~ritani~a ~i~ dec:isAsa !n:lreprind l~tr-ui1 viitor a~n)piat o calatene m Afnca troplcala. Inca de mule illa preocupase donnta de a petrece un timp mai Indelungat i'nt:--o tar9~~i printre oameni care aveau de-a face eil mai putin posibil eLl Europa.

In toamna lui 1925 aiD plecat ell doi prietenL un englez ~i UIl

american, 1a Mombasa. Am pemit in diUitorie pe un vapor \'/oerman, Impreuna ell multi englezi

care 3.CCeptLlsed1

diverse colonii africane. Se simtea din atrnosfera oa

p2ls2lg(~n

1n

nu

c5Jatoreau de pHicere, ci se tndreptau spre un destin. Deql &desea predomina voio~ia zgolTlotoasit era irrlposibil S2.TIn percepi unde-

va In ton a QUanta de 0 seriozitate ineonfundabiEi. 5i chiar am aflat inca. inainte de ciilatoria mea de into arc ere des pre soarta mai multora dintre persoanele ell care ill-am aflat atunci pc vapor.

UneIe dintre ele murira inca in cursul urmatoarelor dou{i luni.

C~izura victima 11lalariei tfopicale, dizenteriei ~5ipneumoniei, Printre morti se numara si tinaml care statuse 10.mas:', In permanenta vizavi de mine. Altul fu or Akley, care avusese meriwl de a face 260

eforturi in directia ocratirii gorilelor ~i ell care ma intilnisem la New York putin inainte d::- ci:lliitoria mea in Africa. Pornise 0 data eu mine, numai di dinspre vest, intr-o expeditie In regiunea populata de gorile si a murit aeolo, in timp ee eu ma aflam inca 1a illuntele Elgon. Am auzit despre moartea Iui abio. dupa ee m-am Intors.

In amintirea mea, Mcmbasa ramine 0 a~ezare europeana, precum ~i Indians. Si de negri, umed-eanieularii, aseunsa Intr-o padure de palmieri SI arbori de mango, situatii extraordinar de pitorese 1a un port natural Si dominata de un veehi fort portughez. Am stat o.eolo doua zi1e, apoi, catre seari3., am pleeat spre Nairobi, In interior, eu un tren pe linie ingusta, patrunzind, in aeela~i timp, in noaptea tropieala.

De-a lungu1 tarmului am trecut pe IInga numeroase sate de negri, In care oamenii stateau de vorba In jurul unor foeuri mici.

Curind, trenul incepu sa urce. Asezarile se sfir~ira, ~i stapina deveni noaptea neagra eo. t~,eiunele. Treptat se faeH mai reee, iar eu m-am eufundo.t in somn. Cind prima raza. de soare anunta ineeputul noii zile, m-am trezit. Trenul toemai I) lua, invaluit intr-un nor de praf ro~u, pe dupa un povimi~ ab,'upt eu stinci roSii, cind am zan!. stma nemi~eata pe un VITf stincos, 0 siluem maroniu-negricioasa, zvelt2" proptita intr-o lance lunga ~i privind in jos spre tren. Ala.turl se ridica un imens caetus-eo.ndelabru.

Privelistea ma fascina. Era 0 imagine stranie, nieicind vazuta, care-mi diJ.dea totu~i eoncomitent un sentiment intens de deja vu, I) senz3.tie, de pardi as fi trait deja 0 data aeest moment Si as fi cunoscut dintotdeauna aeea lume eare nu era despartita de mine decit printr-o distanta in timp. Parca toemai m-a~ fi Intors In tara tineretii mele Si pardi. fi eunoscut pe aeel b3xbat intuneeat, care rnli a~tepta de cinei rnii de ani, Tonalitatea afectiva a acestei intlmplari surprinzatoare ma insoti de-a lungullntregii ea12torii prin salbatiea Africa. Imi mai pot arnin.ti doar de 0 singura aha experienta

aselnanatoare

a ne-

cunoscumlui, ~i anume atunei dnd am observat pentru prima oara, Impreuna CD fostul meu ~ef, profesorul Eugen Bleuler, un fenoInen parapsihologic.

Pina atunci l'mi in1aginasem ca va trebui sa de daca mi-era dat sE;. VaG ceva atlt de irnposibil. Dar cind s-:;: l"ntimplat~ D-an1 rost absolut deloe mirat, ci anl considerat fenamenul perfect 110lTflaL ca ~i cu;n ar fi fost de Ia sine inteles ~i rni-2f fl f051 de IT1Ultcunoscut.

261

sa vibreze In rnine Nu banuiam ue-atunci ce coard2~a nUIT1;}1 ca la vederea acelui -Vlnator intuf~ec8t ~i solitar. lunlea

lui era a rHea de- rriilenii

f8Xd.nurn~Lf.

Inca absorbit de visul ,neu, am In jurul pril1ZLlluiJ8. Na:lrobL situat la 0 altitudine de 1800 IT1- scaldat lnrr-~i ini:lec;C"ii: lUD1ina orbitoare, care-lni arnirttea di~stra}ucin::'a soarelui In Engadin, cind se iese din ceata hiberna19. a zonei depresionare, mirarea TI1ea, nurr1ero~ii ~,boys" aflatj la gara purtau caciulile de schi demodate, de lina gri ~i alb?" pe care obi~IlUiai sa ie vezi sau chiar sa Ie porti 10. Engadin, Emu extrem de apreciate, ]rrlruc1t marginea lor ridicata se putea cobor]: ea 0 viziedi - 0 buna a;oil-ratoare in Alpi Impotriva "vi'ntului glaciaL aiei j'nsa lInpotriva caldurii arzatoare.

Pornind

de la I~airobi

aiD \1izitat ::u un rDle "Ford [\

mare de vlnat, .A..thi Plains. Pe 0 cclin~l ciiL ace~1"stEi s~-r\'~:~na 'intinsa ne a.s,tepta un spectacol ra1'1 egaL Pln~ 121.orizGntuJ eel rnai indepartat, (:1[r1 zarit tUITne irnense de anin1ale: gazelc~ anti1ope-gnu, zebre~ paTel mistreti africani ~,a.n1.d, TUfElele se mi~cau iilcet, pascind, cHitinlnd di;:: cap ... de abia de se perccpe~l sunetul melancalic al unei pa.sari de prada; era calrnui e~D'ului inceput, era lumea, a~a cum a fost ea dintotdeaUI1EL in starea de nefiinta; caci pina de curind nll fusese nimeni pre:;:ent care sa slie ca era "aceasta lume", lvI-am iudepartat de ]'11sotitorii mei, pina ce au ie9it din cimpul meu vizual si am avut sentirnentui dc; a fi singuL A~a eEl am fast prirn.ul om acol~] care a Inreles C3~aceasta era lumea s,i ca el a creat-o ell ade\'arat abia in aced prin ~tiin\a sa, Aici, hTtportanta cosD11ca a on,Slufitel n-li se clarifi:~5, in rnod cople~itor. Quod natura relinquit inzpe:f'ectlii11, ars pel/feit (ce:ea ce natura lasa nedes~,vlr~it, desaviqe~te aria), se spune In alchimie, On1ul - eu - a dat lum.ii ab1a 111 actul irl\/izibil 3.1 cTeatiei desavir~irea, existenta abiectivi'!. Noi am utribuit acest act doar Creatorului ~i ilU ne-am gindit ca, procedind astfel, privim viata ~i existenta ca pe 0 masina calculata pina la ultimul detuliu 9i care merge mai departe, rara sens, lmpreuna en psihicul uman, dupa ni~te reguli cunoscute dinainte ~i predeterminate, 1ntr-o astfel de fantezie dezolanta de mecanism de ceasomic nu exista nid 0 zi" care drama a omului, a lurnii ~i a 1ui Dumnezeu; niei 0 sa dues.!a "nol tannuriH - ci daar pustiul unor procese calculate.

Mi-a revenit in minte batrinul meu prieten, indianul pueblo: el credea ca ratiunea de a fi a indienilor sai era dataria de a-I ajuta 262

zilnie pe taUDlor, warde, sa traverseze eeruI. Ii invidiasem pentru greaua lor lncarcatura de sens ~i ma uitasem deznadiljduit in jur in diutarea prcpriului nostru mil. Acum II aflasem ~i mai aflasem si altele: c3 omul cste indispensabil pcntru desavir~irea ereatiei, ba mai mull, cil e1 este de fapt eel dc-:d eloilea creator 0.1 lumii, abia e1 da lumii fiima obiectiva, I'ara de Cdle' III med s-ar derula spre un sfir~it nedeI'mit - neauzita, nevazuta, devorind in tacere, nasci'nd, murind, tot dind din capete prin sute de milioane de ani, prin noaptea eea mai aclinea a nefiintei. Abia con~tiinta omului a ere at existenta obiectiva ~i sensul, ~i astfel, omul ~i-a gasit locul indispensabi1 in marele proees 0.1 fiintei.

Cu trenu1 ugandez care era atunei in Iueru, ne-am deplasat pina 10.statia terminus provizorie, Sigistifour (sixty-four). Aeei "boys" ai nostri au descarcat bagajele voluminoase de expeditie.

M-am a~ezat pe 0 chop box (cutie eu alimente, fiecare eonstituind povara pentru un cap) Si mi-am aprins 0 pipa, meditind asupra faptului ca ne atlam aici, co. sa zic asa, 10.margine de oikumene (gr.: pamint locuit), de unde pomeau la nesfir~it piste ~i carari peste continent. Dupa citeva clipe, se apropie de mine un englez mai in etate, un squatter evident, se a~eza ~i i~i scoase ~i el pipa.

Se interesa un de mergeam. Dupa ce i-am schitat te1ul nostru, ma intreba: - Is this the first time you are in Africa? f am here since forty years.

- Do., i-am raspuns, eel putin in aceasta parte a Africii.

- Then may I gil'e you a piece of advice? You know, Mister, this here country is not 1\1an's, it is God's country. So. if anything should happen. sit down and don't worry.l La care se ridica fara a saluta ~i disparu in ceata negrilor care veneau gramadiL Cuvintele lui mi se parura a avea 0 oarecare insemnatate ~i am incercat sa-mi imaginez carei stari psihologice Ii corespundean. Erau, In mod manifest, 0 chintesenta a experientei lui; aiei nu omul, ei Dumnezeu este eel care domina, deci nu vointa ~i intentia, ci 0 rlnduial2i impenetrabila.

I Asta-i prima oad ca sinteti in Africa? Eu sint aici de patruzeci de ani.

Pot atunci sa va dau un sfat? Stiti, domnule, aceasta tara nu este a Omului, ci este a Domnului. A~a ca, daca ar fi sa se intimple ceva, stati pur ~i simplu jos si nu va faceti griji (n, I,).

263

Nu-mi ineheiasem inca ref1ectiile clnd se auz; semnalui de plecare al celor doua ma~ini ale noastre. Ne-am catarat pe bagaje - eram opt oameni - ~i ne-am tinut aco]o sLim, elL de bine am fast in stare. Zdruncinaturile care uru1anl timp de clte\/3. ore nu lasara loe gindurilor. Pina la prima loealitate, Kakamega, sediul unul D. C. (District Commissioner), al unei garnizoane rniei de African Rifles, al unui spital ~i - cine ar f1 crezut? - a1 unul mic ospiciu, era mult mal mult decit se presupusese. Seara se apropia ~i, deodata, se Eisa noaptea. Slmultan se dezlal1tu.i 0 furtuna tropicala eumplita eu fulgere, trasnete ~i tunete aproape neintrerupte, iar ploaia torentiala ne uda intr-o clip1ta din cap pina-n picioare ~i transformS. un pirru intr-un obstacol pericules, Abia 0 jumatate de ora dupa miezul noPtii, cind cerull'neepu sa se mai degaje, ajunsedlm inrr-o stare de tatala epuizare 10.Ko.kamega, unde D.C.-ul ne intimpina in drawing-room, reconfortindu-ne ell un whisky. In ~emineu ardea un foe vesel sL a! atlt de binevenit. In mijloeu1 indiperii elegante se gasea 0 masa mare aeoperita eu juma1e engleze~ti. Puteam sa ma aflu 10.fel de bine pe 0 mo~ie din Sussex. Eram atit de obosit, incit nu mai 9Iiam dadi fusesem transpus din realitate mti-Un vis sau dintr-uI1 vis in realltate. Apoi a mai trebuit sa ne montam 9i eorturile - pentru prima oara. Spre noroeu1 nostru, nu lips eo. nimic.

In dimineata urmatoare m-am trezit eu 1aringiti:i 9i rebra 91 a trebuit sa stau a zi 10.pat. Aeestei imprejurari i-am datorat eunostinta memorabila pe care am faeut-o eu pasa.rea numita brainfever bird, eare se remarca prin aeeea ca obi9rmie~te sa dilte 0 gama eoreed, dar omite ultima nota ~i 0 ia iar~,~i de la incepm. Ca muzica de acompaniament 121febra nu se poate imagina ceva mai enervant.

Un alt loeuitor dotat eu pene a1 plantaliilor de bo.mulieri produce doua dintre eele mai duIei 9i melodioase sunete de flo.ut pe care ni Ie putem inchipui ~i incheie pc :) a treia nota, absolut oribil de falsa. Quod natura relinquit impeifectum." Numai sune;:ele ,;pa路路 sariklopot" se disting printr-o frumusetc ne~tirbita. Clnd clnta era de pardi un clopot ar fi lnconjurat orizontul eu al S211 sunet.

A doua zi, ne-am constituit cu sprijinul D.C-uI'll ooloo.na de caratori, completata de 0 escorts. militari.1 fOffi1at2.din rrei ~i astfel IDcepu expeditia no astra spre muntcJe ElgGD, a1 ci:imi ] Soldat indigen dintr-Q colonie africana (n. t,),

264

perete de crater, inalt de 4400 m, I-am zarit curind profilIndu-se la orizont. Drumul ducea printr-o savana relativ uscata, presarata cu acacia. Intreaga zona era acoperita eu tumuli mici, rotunzi, inalti de doi-trei metri, ~i anume ni~te colonii vechi de terrriite.

Pentru calatori existau de-a lungul drumului case de odihna, colibe din adobe, acoperite cu iarba ~i rotunde, care erau deschise ~i goale. Noaptea, la intrare se punea, ca proteqie impotriva intru~ilor, 0 lanterna aprinsa. Bucatarul nostru insa n-avea ~a ceva; avea in schimb 0 coliba mica proprie, de care era foarte indntat.

Dar era dt pe ce sa-i fie fatala, caci taiase cu 0 zi inainte in fata ei 0 oaie, pe care noi 0 obtinusem pe cinci ~iIingi ugandezi ~i preparase pentru cina noastra ni~te mutton chops cu un gust excelent.

Ond, dupa terminarea mesei, ~edeam inca fumind in jurul focului, am auzit in departare, iar apoi tot mai aproape de noi, ni~te sunete ciudate. Ba pareau a fi mormaitul unor ur~i, ba latratul ~i scheunatul unor dini, ba erau ni~te sunete stridente, cum ar fi tipete ~i rIsete isterice ... prima mea impresie fu: e 0 scena comica la circul Barnum ~i Bailey. Curind insa, situatia deveni mai amenintatoare: eram inconjurati de pretutindeni de un grup mare de hiene infometate, care cu siguranta adulmecasera singele de oaie. Executau un concert infernal ~i in vapaia focului Ii se vedeau luminitele ochilor sdnteind prin iarba malta a savanei.

In ciuda bogatelor noastre cuno~tinte teoretice in ceea ce prive~te comportamentul hienelor, care chipurile nu ataca omul, nu eram chiar atit de siguri pe noi, mai ales atunci dnd, deodata, in spatele casei de odihna rasuna un cumplit tipat de om. A~a ca ne-am repezit imediat la arme (0 pu~ca Mannlicher de 9 mm ~i o pu~ca de vinatoare) ~i am tras dteva focuri in direqia luminitelor sdnteinde; chiar atunci, bucatarul navaIi in mijlocul nostru cuprins de mare panid ~i ne anunta ca 0 flzi (hiena) venise in coliba lui ~i era ell. pe ce sa-l omoare. Intreaga tabara era in agitatie, ceea ce sperie haita de hiene intr-un asemenea hal, inelt pariisi scena protestind zgomotos. Restul noptii se desfa~ura intr-o Iini~te ~i pace netulburate de nimeni ~i nimic, dupa ce, la inceput, in rindul caratorilor risetele parusera a nu mai conteni. In dimineata urmatoare, ~efullocal ne aduse cadou doua gaini ~i un co~ plin cu oua ~i ne implora sa mai raminem 0 zi, pentru a impu~ea hienele. Caci cu 0 zi inainte in~facasera din coliba lui un batrinel care dormea ~i 11mincasera - de Africa nihil certum! data eu ivirea zorilor, rafalele de hohote de ris rasunara din nou in tabara de "boys". Pricina era 0 reprezentatie pe care 0

o

265

dadeau reiterind evenimentele din noaptea precedenta. Unul dintre ei il interpret a pe bucatarul dOlmind, iar unul dintre soldati, hiena care se furi~a ~i se apropia cu intentii uciga~e de eel ce dormea. Aceasta sceneta se repeta, spre delectarea publicului, de nu ~tiu cite ori.

Din acel moment, bucatarul primi poreda "Fizi". Noi, cei trei albi, aveam deja trade-marks ale noastre. Astfel, prietenul meu, englezul, era "Git ro~u", respectiv "cel cu ceafa ro~ie", deoarece se spunea ca toti englezii ar avea, conform legendei, ceafa ro~ie.

Americanul, care avea realmente 0 garderoba eleganta, era poreclit bwana maredadi (gentlemanul eel ~ic). Eu, care deja pe-atunci aveam parul alb (aveam cincizeci de ani), eram mzee (batrinul) ~i in etate de 0 suta de ani. Virsta inaintata era acolo lucru rar. N-am vazut decit foarte putini oameni cu parul alb. Mzee este ~i un titlu onorific, care-mi reveni in cali tate de conducator al lui Bugishu Psychological Expedition, 0 denumire pompoasa care ne fusese impusa ca un lucus a non lucendo1 de catre Foreign Office din Londra.

E adevarat ca i-am vizitat pe bugishu, dar cea mai mare parte a timpului am petrecut-o cu elgonii.

Negrii mei se dovedira a fi ni~te excelenti cunoscatori ai caracterului uman. Una dintre caile lor intuitive de cunoa~tere consta in a ~ti sa imite intr-o maniera inegalabila felul de exprimare, gestica ~i mersul celor care erau obiectul interesului lor, ~i acesta era un mod de a Ie intra pe sub piele. Mi se paru uimitor cum cuno1iteau natura emotionala a celorlalti. Nu ma dadeam inapoi de la discutiile lungi, atit de indragite de ei. Am invatat astfel foarte mull.

Calatoria noastra avea un caracter semioficial, ceea ce se dovedi a fi avantajos, caci ill felul acesta puteam tocmi mai u1ior caratorii ~i pnmeam 1ii 0 escorta militara. Ea nu era superflua, fiindd aveam de gind sa ajungem prin regiuni care inca nu se af1au sub controlul albilor. Prin urmare, safariul nostru spre muntele Elgon fu insotit de un caporal1ii doi soldati.

Am primit 0 scrisoare din partea guvematorului Ugandei in care ne ruga sa acceptam sa ne incredinteze 0 englezoaica. Aceasta urma sa se intoard in Egipt trecind prin Sudan. Se ~tia d avem acel~i itinerar ~i, cum 0 intllnisem deja pe doamna respectiva la ] "Dumbrava / p1idure [provine] de la a nu luci": expresie folosita intr-o interpretare gre~ita, glosa fOI1ata, nefireasca, respectiv explicatie lipsita de sens, confuza (incercarea cuiva de a explica termenul "padure" - [ucus prin faptul ca e fntunecata, nu lumineaza - non lucet) - (n. t.).

266

Nairobi, nu exista nici un temei pentru a-I refuza rugamintea. In plus, ne simteam foarte indatorati guvernatorului pentru ajutorul multiplu pe care nH acordase.

Mentionez acest episod spre a arata pe ce cai subtile un arhetip ne influenteaza aqiunile. Eram trei barbati, ceea ce reprezenta 0 pura lntlmplare. Eu mai rugasem ~i pe un al treilea prieten sa vina eu noi. Dar anumite imprejurari potrivnice llimpiedicasera sa accepte. Acest lucru a fost de ajuns pentru a profila conjunctura incon~tientului sau a destinului. Se ivi sub forma arhetipului triadei care-l cheama pe cel de-al patrulea, a~a cum s-a tot vazut in istoria acestui arhetip.

Cum sint inclinat sa accept hazardul care vine catre mine, i-am urat bun sosit doamnei in grupul nostru de trei barbati. ~i cum se dovedi a fi 0 fire sportiva ~i cur-ajoasa, fu 0 compensare folositoare la masculinitatea noastra unilateraIa. Cind prietenul meu mai tinar suferi mai tIrziu de un atac periculos de malarie tropical a, i-am fost recunoscatori ei pentru experienta pe care 0 dobindise . ca infirmiera In timpul primului razboi mondial.

Dupa aventura noastra cu hienele ne-am continuat drumul, in ciuda rugamintilor capeteniei locale. Terenul urca u~or. Semnele unor torente tertiare de lava se Inmulteau. Am trecut prin ni~te fi~ii superbe de jungla, Cll arborii lor uri~i nandi-flame, presarati cu flori ro~ii ca vapaia. Gindaci gigantici ~i fluturi ~i mai mari in culori bogate populau lizierele ~i lumini~urile. Maimute curioase leganau ramurile. Cunnd ne-am aflat In padurea deasa tropicala, miles from anywhere. 0 lume de paradis. Regiunea era aldtuita mai cu seama din savana joasa, cu un sol caramiziu. Pa~eam In general pe potecile ba~tina~ilor, ~i ele ~erpuiau prin jungla in serpentine izbitor de stnnse, adid avind 0 raza a curbei de trei pina la ~ase metri.

Drumul nostru ne ducea in regiunea de nandi ~i prin Nandi Forest, padurea de nandi, un complex enom1 de padure seculara.

Am ajuns, tara incidente, la 0 casa de odihna la poalele muntelui Eigon, care, de citeva zile deja, tot cre~tea deasupra noastra. Aici incepea urcu~ul pe poted ingusta. Am fast intimpinati de ~eful local, fiul laibon-ului, "the medicine man"1. Calarea pe un ponei, singurul cal pe care-lintllnisem pina atunci. De la el am aflat ca tribul sau tinea de masai, dar ducea, independent de aee~tia, 0 viata soli tara pe pante1e muntelui Eigon.

1

Vraciul (n. t.).

267

Dupa citeva ore bune de urcu~ am ajuns Intr-un lumini~ frumos ~i larg, strabatut de un plrlia~ limpede ~i rece, cu 0 cascada de vreo trei metri inaltime, al carei bazin I-am ochit imediat ca sa ne scaldam in el. Locul nostru de tabara era situat la 0 oarecare distanta, pe 0 panta dulce, uscata, umbrita de acacia. In apropiere se afla un sat de negri (un kraaf). Era compus din dteva colibe ~i 0 barna, un loc imprejmuit de un gard viu din wait-a-bit-thorn 1.

Cu ~eful tribului m-am putut intelege In suaheli.

EI stabili care sa fie caratoarele noastre de apa: 0 femeie cu doua fiice in prag de adolescenta, goale, neavlnd pe ele dedt 0 centura de kaurz"2.Erau de culoarea ciocolatei ~i de 0 frumusete izbitoare, cu 0 silueta supla ~i mi~cari de 0 non~alanta eleganta.

Dimineata imi facea pHicere sa ascult clinchetul u~or al inelelor lor de fier pe care Ie purtau la picioare, venind In sus dinspre piriu, ~i sa Ie vad aparlnd, curind dupa aceea, din inalta iarba galbena a savanei, in mers leganat, balansindu-~i amforele de apa pe cap.

Ca podoaba, aveau inele la picioare ~i bratari din cositor pentru brate ~i git, apoi cercei din cupru sau din lemn, In forma unor mici bobine, iar buza inferioara era strapunsa de un ac din os sau fier.

Aveau purtari frumoase ~i ne salutau de fiecare data cu un fermecator suns timid.

Conform obiceiului, n-am vorbit niciodata cu 0 femeie indigena, cu 0 singuraexceptie, pe care 0 voi mentiona. Barbatii vorbesc, ca ~i la noi in sud, cu barbatii, iar femeile, cu femeile. Orice altceva inseamna love-making. Un alb care procedeaza altfel nu numai ca-~i risca autoritatea, ci este supus ~i pericolului acelui going black; am observat mai multe cazuri foarte instructive In acest sens. In repetate nnduri am auzit negri decretlnd despre un anumit alb: "Este un om rau." Intrebindu- i de ce, raspunsul a sunat astfel: "Se culca cu femeile noastre."

La elgonii mei, barbatul se ocupa de vitele mari ~i de vinatoare, iar femeia era, ca sa zic a~a, identica cu shamba (plantatie de banane, cartofi dulci, mei perlat ~i porumb). Avea copii, capre ~i gaini, care locuiau cu totii in aceea~i coliba rotunda. DellLl1itatea ~i naturaletea ei decurgeau din faptul ca este un partener activ in afaceri. Notiunea de "drepturi egale pentru femei" este rodul unei epoci In care 0 asemenea asociere ~i-a pierdut sensu!. Societatea Planta spinoasa numita in engleza "spinul-a~teapta-un-pic" (n. t.).

Kauri (sau kowri) sint scoici micute, care se folosesc ~i ca bani (n. ed. germ.).

1

2

268

primitiva este Insa reglata printr-un egoism ~i un altruism incon~tient, iar ambele 0 scot din plin la capat. Aceasta ordine incon~tienta se descompune de indata ce se produce 0 dereglare, care ar putea ~i ar trebui sa fie compensata numai printr-un act con~tient.

Imi amintesc cu placere de cineva care mi-a fumizat informatii importante despre relatiile de familie la elgoni: Era un tinar de 0 mare frumusete, pe nume Gibroat, fiul unui ~ef de trib; era amabil -I?ieu maniere e1egante, iar eu ii cistigasem in mod vizibil increde~ea. E drept ea accepta bueuros tigfu1le pe care i Ie ofere am, dar nu era avid sa capete cadouri a~a ca altii. Imi istorisea.multe lucruri interesante ~i, din cind in cind, imi Iacea cite 0 viziili, ca intre gentlemeni. Simtea.l1 ca-~i pusese ceva in minte, ca dorea ceva. Abia dupa ce ne-am cunoscut mai bine, ~i-a exprimat dorinta total nea~teptata de a-mi face cuno~tinta eu familia lui. Dar eu ~tiam ca el era necasatorit ~i di parintii lui murisera. Se referea la 0 sora mai in virsta. Era casatorita, in calitate de a doua sotie, ~i avea patru copii. El i~i dorea foarte mult sa-i fac surorii lui 0 vizita, ca sa-i dau ocazia sa ma cunoasca. Evident, ea ii tinea loc de mama, ~i am acceptat pentru ea in acest mod, ca sa-i zicem a~a, social, speram sa capat 0 privire de ansamblu asupra vietii de familie.

Madame etait chez elie ... ; ie~i din coliba cind sosiram ~i ma saluta in chipul cel mai natural po.sibil. Era 0 femeie draguta, de virsta fQijlocie, adica de vreo treizeci de ani; in afara de centura obligatorie de kauri purta inele la brate ~i la picioare, in lobul excesiv de intins al urechii - ceva podoabe din cupru, iar pieptul i-I acoperea 0 bIanita de animal salbatic. Cei patru mici mtotos ~i-i ineuiase in coIibi'i, de unde priveau prin erapaturile u~ii ~i chi coteau agitati. La rugamintea mea ii lasa sa vina afara. Dura o gramada de timp pina ce prinsera curaj sa apara. Femeia avea acelea~i maniere impecabile ca ~i fratele ei, care, de bucurie ca incercarea ii reu~ise, radia tot.

Nu ne a~ezaram, mtrucit nu exista nimic pe care am fi putut Iua loc in afara pamintului plin de praf, acoperit eu gainat ~i excremente de capra. Discutia no astra se des~ura in cadrul conventional al unei conversatii semifamiliare de drawing-room - de salon - care se invirtea in jurul familiei, al copiilor, al easei ~i al gradinii. Prima sotie a sotului ei ~i care era mai in virsta decit gazda mea avea 0 proprietate ce se invecina cu a ei ~i ~ase copii.

Boma "surorii" se gasea la 0 distanta de aproximativ optzeci de metri. earn la mijloc intre colibele celor doua femei, dar formind un triunghi cu ele, se afla coliba barbatului, ~i indarat, la vreo 269

cincizeci de metri departare, era 0 coliba mica, locuita de fiul deja adult al primei soW. Fiecare dintre cele doua femei poseda shamba ei, adicii 0 plantatie de banane, cartofi du1ci, mei ~i porumb, de care gazda mea era vizibil mlndra.

A veam impresia ca siguranta ~i sentimentul propriei valori ce-i caracterizau comportamentul se bazau In mare masura pe a identitate cu totalitatea ei manifesta, lumea ei a1catuita din copii, casa, animale mici, shamba ~i -last but not least - fizicul ei care nu era neatragator. Nu s-au facut declt putine aluzii la barbal. Parea ba a fi acolo, ba a nu fi. Mamentan se afla Intr-un lac necunoscul.

Gazda mea Intruchipa In mod plenar ~i lipsit de probleme prezenta, un veritabil pied-a-terre al barbatului. Chestiunea nu parea a fi dad el era sau nu acola, ci, mai degraba, dad ea era acolo In plenitudinea ei ~i ca un centru "geomagnetic" al barbatului ei care colinda cu turmele sale. Ceea ce se petrece In interiorul acestor suflete "simple" este incon~tient, de aceea nu este ~tiut ~i nu poate fi dedus declt cu ajutorul materialului de comparatie european de diferentiere "avansata".

Mi-am pus Intrebarea dad masculinizarea femeii de rasa alba nu se afla In legatura cu pierderea totalitatii ei naturale (shamba, copii, animaJe mici, casa proprie ~i foc de saba), ~i anume ca 0 compensare pentru saracirea ei, ~i daca feminizarea barbatului alb nu reprezinta 0 alta consecinta. Statele cele mai rationale ~terg eel mai tare deosebirea dintre sexe. Rolul pe care-l joaca homosexualitatea In societatea moderna e enorm. Ea este partial urmarea complexului matern, partial un fen omen natural aVlnd un anumit scop (lmpiedicarea reproducerii !).

Tovara~ii mei de drum ~i cu mine am avut parte de fericirea de a vedea lumea africana primitiva putin Inainte de sfir~itul sau, cu frumusetea-i inegalabila ~i suferintele ei la fel de adlnci. Viata noastra de tabarii a fost una dintre perioadele cele mai frumoase ale vietii me Ie - procul negotiis et integer vitae scelerisque purus (departe de afaceri, nealterat de viata ~i curat de orice vina), am savurat "pacea divina" a uneilumi illdi primitive. Nu privisem pilla atunci niciodata astfel: "Omul ~i celelalte animale" (Herodot).

Erau mii de mile Intre mine ~i Europa, mama tuturor demonilor, care aici nu ma puteau ajunge - nu tu telegrama, nu tu apel telefonic, scrisoare sau vizite! Asta era 0 componenta esentiala a Expeditiei Psihologice Bugishu. Fortele mele suflete~ti eliberate curgeau fericite Inapoi In departari preistorice.

270

Ne era u~or sa organizam in fiecare dimineata 0 "palavra" cu indigenii curio~i care inconjurau zile intregi tabara noastra ~i ne urmareau cu interes ne~tirbit toate mi~carile. Headman-ul Ibrahim, ghidul meu, m-a initiat in eticheta palavrei: Toti barbatii (femeile nu ne vizitau niciodata) trebuiau sa stea pe jos. Ibrahim imi procurase un scaun de ~ef de trib, un taburet din mahon cu patru picioare, pe care trebuia sa ~ed. Apoi incepeam alocutiunea ~i explicam shauri-ul, adica ordinea de zi a paIavrei. Cei mai multi participanti vorbeau acceptabil pidgin-suaheli, ceea ce era suficient spre a ma intelege, atunci ci'nd, folosind din plin un mic diqionar, izbuteam sa dau expresie dorintei mele. Carticica era obiectul unei neobosite admiratii. MijIoacele mele limitate de exprimare ma sileau Ia 0 simplitate necesara. Adesea, conversatia se asemana cu 0 dezlegare amuzanta de ~arade, motiv pentru care palavrele se bucurau de mare popularitate. Dar rareori .se intimpla sa dureze peste 0 ora, caci oamenii oboseau evident ~i, facind gesturi elocvente, se lamentau: "Ah, sintem atit de obositi."

Bineinteles ca m-am interesat de visele negriIor, dar Ia inceput n-am reu~it sa-i fac sa-mi povesteasca nici unul. Am oferit mici recompense, de exemplu tigari, chibrituri, ace de siguranta pe.care oamenii erau foarte avizi sa Ie capete. Zadamic! Retinerea lor in a povesti visele n-am putut-o elucida niciodata compIet. Presupun ca din teama ~i neincredere; se ~tie ca negrilor Ie e frica sa fie fotografiati; se tern ca astfel sa nu Ii se rapeasca sufletul ~i poate ca Ie e teama ~i ca prin cunoa~terea viselor lor Ii se poate face Vreun rau. De altfe!, lucrul acesta nu era valabil pentru ai no~tri "boys", care erau somalezi de pe coasta ~i suaheli. Aveau 0 carte araba despre vise, pe care 0 consuitau ziinic, in special in timpul mersului. Daca aveau dubii in legatura cu 0 interpretare, chiar imi cereau sfatul; intrucit cuno~team Coranul, ma denumisera "Omul Cartii" ~i ma considerau un mahomedan camuflat.

Am avut 0 data 0 palavra cu laibon-ul, batnnni ~ef, "the medicine man". Aparu intr-o mantie splendida, fiicuta din blana de maimuta albastra ~i constituind un valoros obiect de lux. Cind I-am intrebat despre visele lui, mi-a explicat cu lacrimi in ochi: "Inainte, laibon-ii aveau vise ~i ~tiau daca va fi razboi sau vor fi boli, daca vine ploaia ~i incotro trebuie minate turmele." Bunicul lui inca mai visase a~a. Dar de cind intrasera albii in Africa, nimeni nu mai avea vise. Nici nu mai era nevoie de vise, caci acum, englezii ~tiau tot.

271

Raspunsul sau arata ca vraciul i~i pierduse ratiunea de a fi. Nu mai era nevoie de vocea divina, care sfatuia tribul, 0 data ce "englezii ~tiau mai bine". Odinioara, vraciul negocia cu zeii sau cu forta destinului '~i dadea sfaturi poporului sau. El exercita 0 mare influenta, tot a~a cum in vechea Grecie cuvintul Pitiei avea autoritate suprema. Acum, autoritatea vraciului era inlocuita cu cea a D.C.-ului. Intreaga valoare a vietii a fost transferata in lumea de dincoace, ~i mi se parea a fi numai 0 chestiune de timp ~i de vitali tate a rasei negre pina dnd negrii vor deveni con~tienti de important a fortei fiziee.

Laibon-ul nostru nu era 0 personalitate impunatoare in vreun fel, ei mai eurind un domn batrin nitel plingaret. Totu~i sau toemai de aeeea reprezenta in mod elocvent ~i impresionant dezintegrarea subterana ~i progresiva a unei lumi depa~ite ~i ce nu avea sa se mai intoarca vreodata.

In numeroase eazuri am deviat diseutia la numina, mai ales la rituri si ceremonii. In acest sens, observasem daar 0 singura data ceva intr-un satuc. Acolo se gasea, in mijlocul strazii rurale agitate, in fata unei colibe goale, un loc maturatcu grija, avind un diametru de citiva metri. In centru erau 0 centura de kauri, bratari , , ~i inele pentru picioare, eercei ~i cioburi de la tot felul de oale, precum ~i un bat pentru sapat. Singurullucru pe care I-am putut afla a fost ca in aeeasta coliba murise 0 femeie. Nu s-a auzit niei un cuvint des pre vreo ceremonie funerara.

La palavra, oamenii m-au asigurat Cll emfaza ca vecinii lor din vest erau oameni "rai". Cind murea cineva acolo, satul eel mai apropiat era in~tiintat ~i seara se transporta cadavrul pina la jumatatea drumului dintre cele doua sate. Din partea cealalta, se aduceau in acel loc cadouri de tot felul ~i in ziua urmatoare cadavrul nu se mai afla acolo. Se insinua cIar ca mortul era mincat de catre celalalt sat. La elgoni insa, a~a ceva nu se intimpla niciodata, sustineau ei; ce-i drept, le~urile se puneau in tufi~uri, unde hienele rezolvau in decursul noptii problema inmormintiirii. Este adevarat ca n-am gas it niciodata urmele vreunei inmormintiiri.

Cu aceasta ocazie am aflat insa ca, atunci dnd moare un barbat, cadavrul sau este pus pe jos, in mijlocul colibei. Laibon-ul umbla in jurul lui ~i strope~te pe jos cu lapte dintr-o cea~ca, murmurind in acela~i timp: ayik adhista, adhista ayik!

Cuno~team semnificatia acestor cuvinte dintr-o palavra memorabila, care avusese loc inainte. In incheierea acelei palavre, un batrin striga deodata: "De dimineata, dnd apare soarele, ie~im din 272

colibe, scuipam in rdini $1 Ie Onem spre soare." L-am pus sa-mi arate ceremonia $1 sa mi-o deserie ell precizie. Seuipau sau suflau cu putere In miinile tinute in rata gurii $i apoi Ie rasueeau, eu palmele inspre soare. Am intrebat ee voia sa insemne asta, de ce faeeau 3.9 a, de ce suflau sau scuipau In miini. Degeaba ... "Dintotdeauna s-a fiieut <:1$3", e tot ce-mi raspundeau. Era imposibil de obtinut vreo explieatie $i m-am lamurit ca intr-adevar ei $tiu cloar co fae, nu $i ce fae. Nu vedeau un sens In aeeasta aqiune.

Dar $i noi indeplinim ceremoniale - aprindem pomul de Cdlciun, ascundem ouale de Pa$ti etc. - fara a $ti clar ce facem.

B~hrlnul spuse eLi aceasta era adevarata religie a tuturor popoardor - toti kevirondo, buyanda, toate triburile, eit puteai vedea ell ochii de pe munte :'Iiinca pina in departari nesflr$ite, toti venerem adhfsta, adid soareole in clipa rasaritului. Numai atunci, el esic mungu, Dumnezeu, Prima secera delicata de aur a lunii noi in purpura cerului de vest este ~i ea Dumnezeu. Dar numai atunci; in rest; DtL In mod evident, in ceremonia elgonilor e vorba despre 0 ofranda catre scare, care este divin in momentul rasaritului sau. Dacii-i atunci e SUbSlaLtacare, in conceptia primitiva, contine mana personala, fo11a tamaduitoare, magicii ~i vitala. Daca-i rasuflare, atunci e rohe, in arabil ruch, in ebraica ruach, in greaca pneurna --. vint ~i spirit. Actd inseamna deci: "Ii ofer Domnului sufletul meu viu." Este 0 rugaciune fara de cuvinte, in aqiune, care ar putea suna 1a fel de tine ~i asd'el: "Doamne, in miinile Tale imi 1ncredintez spiritul."

Am af1at in continuare ca elgonii venereaza, pe linga adhfsta, ~i pe ayfk, care salas,luiqte in pamint :'11este un sheitan (diavol).

E1 e creatorul frieli, un vint rece care-l pfnde$te pe ciilatoml nocturn "pre a-I aplica 0 Jovitura. Batrinul a fluierat un anumit motiv a ilustra cum colinda aytk prin iarba 'lnaltii ~i tainica a savanei. general, oamenii 1mbrati:'l3.u convingerea ca El, Creatorul, facuse totnl bine :'IifmInas. El este dincolo de bine :'Iide rib. EI este in 'zuri, "did frumos, sl tot ce a fikut este in' zuri. ,Cind i-anI lntrebat: - Dar animalele rele care va omoara vitele? mi-au raspuns: - Leul este bun ill frumos.

Si: - Dar bolile voastre cumplite?

p,tunci mi-au suus: 273

- Stai intins la soare Si este frumos.

Optimismullor ma impresiona. Seam lnsa, 1a ora pse, acea~ta filozofie inceta brusc, dupa cum am descoperit curind. 0 data cu apusul soarelui, domneste 0 alta lume, lumea tenebrelor, lumea lui ayfk: a raului, a pericolului, a frieii. Filozofia optimista ia sfiqit Si Incepe 0 filozofie a frieii de fantome Si a obiceiurilor magice, care trebuie sa apere de rau. Cu rasiiritul soarelui revine apoi, nidi contradictii interne, optimismul.

A fast pentm mine un eveniment ce ill-a tu1burat profund sa aud evodndu-se la izvoarele Nilului reprezentarea egipteana primitiva a ambilor aco1iti ai lui Osiris: Horus Si Set - 0 experienta africana primordiaIacare cursese Si se raspludise, asemenea apelor sfinte ale Nilului, pIna la malurile Marii Mediterane: adhfsta, soarele ce rasare, lumina, ca Horus; ayfk, Intunericul, cel ce provoaca frica.

In cadrul ritualului simplu al mortilor, cuvintele laibon-ului si ofranda sa In lapte unesc contrariile, fikind eoncomitent jertfe pentru ambele. Amindoua sint de 0 egaHi putere Si insemnatate, o data ce perioada dominatiei lor. ziua precum Si noaptea, au in mod vizibil 0 durata de dte douasprezeee are. Cel mai important este insa momentul in care prima raza de lumina strapunge ca 0 sageata Intunericul, cu 0 repeziciune eeuatoriala, iar noaptea cedeaza in fata unei lumini pline de viat21Rasaritul soarelui la aceasta latitudine constituia un fenomen care ma subjuga in fiecare zi iara Eliiara. Era mai putin tisnirea grandioasa a primelor raze cit ceea ce se intimpla dupa aceea.

Imediat dupa rasaritul soarelui obiSnuiam sa ma asez pe scaunul meu pliant sub 0 acacia. In fata mea, in adillcimea micii vai, se intindea 0 fisie intunecata de padure tropicala, de un verde ce dadea aproape in negru, iar de partea cealalta, deasupra, se ridica marginea platoului. Mai intii, dominau contraste putemice intre clar Si obscur; apoi, totul capata forma si contur in lumina care umplea valea cu 0 intensitate Si stralucire de-a dreptul compacta.

Deasupra, orizontul era de un alb sdnteietor. Treptat, lumina care urca patrundea, ca sa zic aSa, in obiecte, care se luminau ea din interior Si in cele din urma luceau, transparente, ca nistc pahare colorate, tomI transformindu-se in cristal scJipitor. Strigatul pasarii-clopot invaluia orizontul. In acele momente pardi ;;-as fi aflat intr-un templu. Era ora cea mai sunta a zilei. Priveam aceasdi splendoare eu 0 incintare nesatula sau, mai bine zis, intr-un extaz atemporal.

274

In apropierea locului meu se ridica 0 stinca inaWi, unde traiau maimute mari (babuini, paviani). In fiecare dimineata stateau lini1itite, aproape nemi1icate, pe creasta, in latura insorita a stincii, in timp ce, in restul zilei, umpleau padurea cu "trancanitul" 1ii tipetele lor ascutite. Pareau a venera rasaritul soarelui, ca 1iimine.

Imi aminteau de pavianii mari din templul de la Abu Simbel, in Egipt, care executa gesturile de adoratie. Ei spun mereu aceea1ii poveste: Dintotdeauna n01 I-am venerat pe marele zeu, care elibereaza lumea, ivindu-se bruse, lumina celesta stralucitoare, din marele intuneric.

Atunci am inteles CB. in suflet saJa~luiesc inca de la inceputul inceputului 0 nostalgie de lumina 1i10 dorinti:i inepuizabila de a ie1i1din originara-i obscuritate. Cind vine noaptea cea mare, totul capata 0 nota de 0 adinca melancolie ~i de un nespus dor de lumina. Este ceea ce exprima ochii primitivilor :;;iceea ce se poate citi ~i in ochii animalelor. In ochiul animalului e tristete ~i noi nu :;;tim dadi ea tine de sufletullui sau contine 0 semnificatie dureroasa care emana din acea fiinta primitiva. Asta-i atmosfera Africii, experienta solitudinilor ei. Sint tenebrele primordiale, un secret matern. De aceea, na~terea soarelui dimineata este 0 tri1ire cop le~itoare pentru negri. Clipa in care se face lumina este Dumnezeu.

Clipa aduce mintuirea, eliberarea. E 0 experienta originara a momentului trait, ~i este deja pierduta ~i uitata clnd se crede ca soareIe este Dumnezeu. "Sintem bucuro1ii ca noaptea, in care bintuie spiritele, s-a sfiqit acum!" - Inseamna deja 0 rationalizare. In realitate, 0 ell totul alta obscuritate decit noaptea natural a apasa greu asupra acelui loc de pe pamint: E originara noapte psihica - nenumaratele milioane de ani ill decursul carora totul a fost a.~a cum inca este 1ii azi. Dorul de lumina este dorul de con~tiinta.

Cind :;;ederea noastra bineeuvintata de 1a muntele Elgon se apropie de sfir~iI, ne demontaram ell tristete corturile 1iine promiseram S8. revenim. Nu mi-a~ fi putut imagina atund ci:inu-mi era dat sa mai traiesc vreodaHl experienta acestei nebanuite splendori.

De atunci, la Kakamegas fura descoperite terenuri aurifere, peste tara mea cea indepartata sufla mi~carea Mau-Mau, iar la noi 0 trezire brutala ne intrerupse visul cultural.

Coborlram de-a lungul versantului sudic al muntelui Elgon.

Treptat, caracterul peisajului se schimba. In apropierea cimpiei, mun~ii erau mai inal~i, acoperiti de padure virgina deasa. Culoarea locuitorilor se facu mal neagra, trupuli~i pierdu eleganta masai-ilor 275

~i deveni mai greoi, mai masiv. Pa~iram pe tarimul bugishu-ilor ~i poposiram dtva timp la casa de odihna, plasata la mare altitudine, din Bunamba!e. De acolo, ni se deschise 0 priveli~te minunata asupra vaii largi a Nilului. Ne eontinuaram drumul spre Mbala, de unde ajunseram in cele din urma eu doua camioane Ford la Jinja, la laeul Victoria. Ne incarearam bagajele in trenul pe linie ingusta, care mergea 0 data la paisprezeee zile spre laeul Chioga.

Un vapor cu zbaturi la pupa al earui eazan se incalzea cu lemne ne lua la bord ~i ne duse, dupa dteva incidente, pina la Masindiport. Acolo ne urearam cu bagaje eu tot intr-un camion ~i ajunseram astfella Masinditown, situat pe platoul care desparte lacu] Chioga de Albert Nyanza.

Intr-un sat, pe drumul de la laeul Albert la Rejafin Sudan, am avut parte de 0 aventura de neuitat: capetenia loeala, un barb at inalt ~i inca tinar, aparu eu suita sa. Erau negrii cei mai negri pe care ii vazusem vreodata. Intreaga companie nu prea inspira incredere. Mamw.l-ul din Mimule ne daduse trei askari pentru a ne proteja, dar am constatat eurind ca ei, la fel ea ~i eeilalJi "boys" ai no~tri, nu se simteau deloe in largullor. Aveau numai dte trei eartu~e pentru pu~tile lor. Prezenta lor era deei un gest pur simbolic din partea guvernamintului.

Cind ~eful imi propuse sa organizeze seara un n'goma (dans), am acceptat bueuros ideea. Speram sa raminem astfel in termeni buni cu acest trib. Clnd se lasa noaptea ~i toti de abia ~teptam sa ne culcam, auziram tobe ~i sunete de corn ~i eurind aparura vreo ~aizeci de barbati, eehipati de razboi ~i ell Ianei sclipitoare, bite ~i sabii, urmati la 0 oareeare distanta de femei, eopii ~i chiar sugari, carati de marne in spinare. In mod evident era yorba de 0 oeazie soeiala ~i 0 manifestare de mare amploare. In eiuda caldurii care tot nu eoborise sub 34 de grade se aprinse un foe mare, in jurul caruia femeile ~i eopiii alcatuira un cere. Fura i'nconjurati de barbati, care formara un cerc exterior, ~a cum observasem odata la 0 turma de elefanti ce se simtea amenintata. Nu ~tiam daca aceasta desfa~urare in masa trebuia sa ma bucure sau sa ma ingrijoreze. M-am uitat dupa "baietii" no~tri ~i dupa soldati ... disparusera de~acolo rara urme! In scop de captatio benevolentiae am distribuit tigari, chibrituri ~i ace de siguranta. Corul barbatesc ineepu sa dnte ni~te melodii razboinice navalnice care nu erau I

EI Marnur, litera!: prefect delegat, guvemator 276

(Il. ed. germ.).

Iipsite de armonie ~i, a data cu aceasta, picioarele se pusera in mi~care. Femeile ~i copiii tropaiau cu pa~i marunti in jurul focului, barbatii dansau fluturindu-~i pu~tile ins pre foe ~i se retrageau din nou, pentru ca apoi sa inainteze iar, cintind saibatic, biitind in tobe ~i sufllnd in comi. Era a scena de a salbaticie care te umplea de entuziasm, scaldata in lumina sdnteietoare a focului ~i clarul feeric al lunii. Prietenul meu ~i cu mine am sarit de pe locurile noastre ~i ne-am amestecat printre dansatori. Ca singura arma aveam un bici pentru rinoceri, I-am fluturat in aer ~i am inceput sa dansez ~i eu. Pe fetele lor radioase am citit ca au apreciat participarea noastra. Zelullor se dubla, ~i intreaga adunatura tropaia, cinta, tipa ~i transpira din abundenta. Treptat, ritmul dansului ~i al tobelor se accelera.

La astfel de dansuri ~i de muzicii negrii cad u~or intr-o stare de parca ar fi posedati. A~a ~i aici: dnd se apropie de unsprezece, agitatia incepu sa debordeze ~i toata treaba mi se paru deodata foarte stranie. Dansatorii nu mai formau decit 0 hoarda salbaticii ~i m-am temut de tumura pe care ar fi putut s-o ia lucrurile. I-am facut semn ~efului cii era timpul ca totul sa se telmine ~i sa pIece cu oamenii lui la cuIcare. EI mai voia insa "inca un dans, ~i inca unul, 1iiinca unul".

Mi-am amintit cum un compatriot de-al meu, ~i anume unul din cei doi veri Sarasin, fusese nimerit in timpul expeditiei in Celebes, la un n' goma de acest fel, de 0 lance ratacita. A~a ca, netinind cant de rugamintile ~efului, am "adunat multimea, am impartit tigari ~i am facut gestul dormitului. Apoi mi-am agitat, amenintator dar rIzind, biciul pentru rinoceri ~i, in !ipsa de ceva mai bun, m-am apucat sa tip in Schweizerdeutsch ca acum era destul, cii era cazul sa se duca acasa in pat ~i sa se cuIce. Fire~te, oamenii au observat ca eu doar mceam pc miniosul, dar se pare ca exact asta era ce trebuia. Se isca un rIset general; apoi, oamenii se despartira, plecind cu miiicari iuti iii disparind in noapte, in direqii diferite. Inca mult timp auziram chiotele 1ii tobele in depmare. In cele din urma, lini~tea se lasa ~i ne cufundaram, epuizati, in samn.

La Rejaf, pe Nil, expeditia noastra se incheie. Ne inghesuiram acolo pe un vapor cu zbaturi la pupa care de abia reu1ii sa acosteze la RejM din cauza apelor joase. Inca ma simteam cople~it de bogatia celor traite. a mie de ginduri ma asaltau iii am realizat cu durere cum capacitatea mea de a asimila impresii noi ~i de a 277

cuprinde marea netarmurita sfir~it. Asta ma constrinse observatiile ~i intimplarile interne. Notasem tot ce era

a gindurilor mele se apropia rapid de sa mai trec 0 data In revista toate mele, pentru a Ie detecta corelatiile demn sa fie consemnat.

Visele mele se tinusera in timpulintregii calatorii cu indaratnicie de tactica lor interna de a nega Africa, ilustrind exclusiv scene de-acasa ~i trezind astfel impresia ca in fond nu considerau caHitoria in Africa drept cevo. real, ci mai degraba drept 0 actiune simptomatica, respectiv simbolid ... dadi este ingaduit a merge atit de departe cu personificarea proceselor incon~tiente. Aceasta presupunere mi s-a impus, ce-i drept; prin faptul ca evenimentele exterioare cele mai impresionante pareau excluse in mod intentionat din visele mele. 0 singura data in decursulintregii dUatorii visasem un negru. Fata sa mi se paru ciudat de cunoscuta, dar a trebuit sa meditez indelung pina sa-mi amintesc unde-l mai intllnisem. In cele din urma am reusit: era frizerul meu din Chattanooga, In Tennessee! Un negru american! In vis, tinea Inspre capul meu un fier de frizat uria~, inro~it si voia sa-mi fo.ca parul kinky, adidi sa mi-l Increteasca, fadnu-l co. de negru. Simteam deja dogoarea dureroasa si m-am trezit cu un sentiment de teama.

Am luat visul drept un avertisment din parteo. incon~tientului, Intrudt el arata ca ceea ce era primitiv reprezenta pentru mine 0 primejdie. Evident, atunci ma aflam eel mai aproape de acel going black. Sufeream de un atac de sandj7y fever, care-mi diminuase desigur forta psihica de rezistenta. Spre a reprezenta un negru care ma ameninta, inconstientul meu mobilizase 0 amintire veche de doisprezece ani - frizerul meu negru din America - pentru co. nu cumva sa aminteasca de prezent.

Comportamentul ciudo.t al viselor mele corespunde, de altfel, unui fenomen observo.t inca in primul razboi mondial; Soldatii pe cimpul de lupta viseaza mult mai putin razboiul cit lumea de acasa. Principiul psihiatrilor militari era acela ca un harbat, care visa prea multe scene de razboi, trebuie retras de pe linia frontului, deoarece atunci el nu mai dispunea de forte psihice de aparare impotriva impresiilor din exterior.

Paralel cu evenimentele din mediul african exigent, ill visele mele se pastra ~ se impuse cu succes 0 linie interioara. Eo. privea problemele me Ie cele mai personale. Din aceasta realitate n-am putut trage alta concluzie decit ca personalitatea mea europeana trebuia, cu orice pret, sa fie mentinuta intacta.

278

Din uimirea mea s-a nascut ill mine banuiala ca legasem de aventura mea africana 0 intentie tainicii: sa ma eliberez de Europa ~i complexul sau de probleme chiar cu riscul de a ramine acolo, ca atitia ahii inaintea mea ",i concomitent cu mine. Calatoria mi se parea a fi m<!j putin 0 investigare a psihologiei primitive Bugislzu Psychological Expedition (B.P.E., litere negre pe chop boxes!) - cit mai cur111dun prilej de a gasi un raspuns la 1ntrebarea oarecum jenanta: Ce se va intimpla cu psihologul lung in the wilds of Africa? 0 1ntrebare pe care ciiutam s-o evit tot mereu, 111ciuda proiectului intelectului meu de astudia reaqia europeanului in fata conditiilor de viata ale lumii primitive. Asta era 1nsa, dupa cum am constatat cu surprindere, nu atit 0 1ntrebare obiectiva, ~tiintifica, ea era mai degraba una intens personaEi, ~i orice incercare de a raspunde la ea atingea toate punctele nevralgice posibile ale propriei mele psihologii. A trebuit deci sa-mi marturisesc ca decizia de a intreprinde aceasta ciilatorie nu 0 luasem atit datorita lui Wembley Exhibition cit mai cur1nd datorita faptului cii aerul din Europa 1mi devenise irespirabil.

In tumultul unor astfel de ginduri alunecam pe apele lini~tite ale Nilului inspre nord - inspre Europa, inspre viitor. CaEitdria se 1ncheie la Khartum. Acolo incepea Egiptul. Astfel, mi se implinira dorinta ~i planul de a ma apropia de aceasta sfera culturala venind nu dinspre vest - dins pre Europa, Grecia -, ci dinspre sud, din direqia izvoarelor Nilului. Mai mult decit complexa contributie asiatica la cultura egipteana ma interesa aportul hamitic.

Sperasem ca, urmind cursul geografic al Nilului ~i astfel ~i pe cel al timpului, sa aflu ceva in aceasta privinta. Cea mai mare lumina pe care am plimit-o in sensul acesta a fost episodul referitor la Horus, de care am avut parte la elgoni ~i care e readus in memorie at1t de intens prin gestul de veneratie al pavianilor de la Abu Simbel, poarta sudicii a Egiptului.

Mitul despre Horus este povestea luminii divine ce tocmai s-a nascut. EI aiost istorisit dupa ce din intunericul original' al timpurilor preL"orice s-a revelat pentru prima data mintuirea prin cultura, adicii prin con~tiinta. Astfel, ciilatoria din interiorul Africii spre Egipt a devenit pentru mine ca un fel de drama a genezei luminii, intim legata de mine, de psihologia mea. A fost pentru mine ca 0 iluminare, dar m-am simtit incapabil s-o exprim in cuvinte. Nu ~tiusem inainte ce-mi va aduce Africa, dar aici se aflau raspunsul ~i experienta care ma satisHiceau. Ele mi-erau mai de pret decit orice recolta etnologidi, decit arme, bijuterii ~i oale

279

sau trofee V]natore~ti. V dam sa $tiu ce imiurire va avea Africa asupra mea ~i am aflat-o.

India Caliitoria in India (1938) ll-am fikut-o din initiativa mea, ci am do.torat-o unei invitatii din partea guvemului britank din India de a participa la festivitatile ce urmo.u sa aiba loc in cinstea celui de-al 25-lea jubileu 0.1Universitatii Calcutta.)

Citisem deja mult despre filozofia indiana ~i istor1o. religiei acestui popor ~i eram pe deplin convins de valoarea in\elepciunii orientale. Dar trebuia sa fac aceo.sta ciilatorie co. sa-mi trag, co. sa zic a~a, propriile concluzii ~i am dimas in mine insum! co. un homunculus in retorta. India m-a atins co. un vis. did am fost ~i am ramas in cautarea individualitiJ.tii mele, a adevarului ce路路mi este mie propriu. Astfel, ciilatoria a reprezentat un intennezzo In acea perioada in care eram intens preoeupat de filozofio. alchimicii.

Aceasta nu-mi dadu pace, ci ma determina sa iau Cll mine primul volum din Theatrunl Chemicum din 1602, care contine scrierile cele mai importante ale lui Gerardus Domeus. In timpul ciHatoriei am studiat serios cartea de la prima pina 10.ultima filil, Patrimoniu1 gindirii originar-europene era pus in acest mod in contact constant eu impresiile unui spirit de civilizatie strain. ArrSndoua izvorisera in linie dreapta ncintreruptii din experienrele psihice primordiale ale incon~tientului si produsesera de aceea conceprii identice, asemanatoare sau eel putin comparabile.

In India m-am aflat pentm prima oara sub impresia directa a unei culturi straine, puternie diferenj:iate. In calatoria mea afri路, cana, Cll totul alte impresii decit cele culturale fusesera hoti'lxltoare; iar in Africa de nord nu avusesem niciodata ocazia sa discut ell un om care sa fie in stare sa explime 1.'1 cuvinte cultura sa.

Acum aveam insa prilejul sa stau de vorba. eu reprezentanti ai spiritului indian ~i sa-l campar pe acesta eu eel europe<lL Era ceva foarte important pentm mine. M-am intretinut in detaliu en 1 In dOlla articole, "Die trauTI1ende '\Ve1t IndieasH

C~The I)reanl1ike

V/Gr1d

of India" - "Lumea ca de vis a Indiei") ~i "Was Indien uns lehren kalm" ("What India Can Teach Us" - "Ce ne poate lTIva(aIndia"), In Ges. !Yerke X, 1974, Jung relateaza impresii din dilatoria sa. Ele au apamt imediat dupa Intoarcerea lui In revista ASIA (New Yark. ianuarie ~i Yebruarie 1939)-- (A. .T.),

280

S. SubrBmanya Iyer, guru al maharadjahului din Mysore, al carui oaspete am fast pentru un timp; am mai diseutat ~i eu multi altii, ale caror nume din paeate Ie-am ultat. Am evitat In sehimb Intllnirea ell a~a-zi$ii oameni "sfinti". I-am ocolit, intrucit trebuia sa ma muHumesc ell propriul meu adevar :;;iilU aveam voie sa accept nimie in afari', de ceea ce puteam obtine singur. Mi S-af fi parut a fi un fel de dad a~ fi vmt sa il1vat de la "sfinti" :;;isa accept pentru mine adevarullor. Inte1epciunea lor Ie apartine, iar mie imi apartine numai ceea ce provine din mine insumi. In plus, in Europa nu pot imprumuta nimie din Orient, ci trebuie sa traiesc prin mine insumi - din ce imi spune fiinta mea interioara sau din ce-mi aeuce natura.

Nu subestimez nicidecum persona1itatea importanta a "sfintului" indian, dar nici nu-mi arag capacitatea de a-I aprecia, In calitate de fenomen izolat, la justa-i valoare. Nu ~tiu, de pilda, dacillntelepciunea pe care 0 roste~te este 0 revelatie proprie sau un proverb care cireulii de 0 mie de ani pe strazi. Imi vine in minte o intlmpwe tipica din Ceylon. Pe 0 strada ingusta, roti1e carutelor a doi tarani se incurcara illtre ele. In lac sa um1eze eearta 1a care te-ai fi patu.t a~tepta, fiecare murmura cu politere retinuta ni~te cuvinte care sunara In genul adukan anatman ~i Insemnau: "Dera..'1j trecator, nid un suflet (individual)." A fost ceva unie? A fast eeva tipic indian?

Ceea ce ill-a preocupat in India in primu1 rind a fast i:ntrebarea J:nlegatura cu natura psihologica a raului. Ma impresiona In mod deosebit cum este integrata aceasta problema In viata spirituaHi indiana ~i am V8.zut-o lmr-o lumina nouit :;;i In diseutiile eu chinezi cultivati ma frapa tot mereu ca u:;;a-zisul "rau" poate sa fie integrat, fib') "a pierde fata". La noi, 111Occident, nu este a:;;a.

Pentru omul din Orient, problema morala nu pare a sta pe primu1 loc, ca la DOi. Biude $1 raul sint pentru el, in conformitate cu sensullor, con\inute in natura ~i, in fond, numai ni~te deosebiri de grad ale uDuia ~i aceluia~i lucru.

Iv1-a izbit profund constatarea ca spiritualitatea indiana are la fel de mult din bine elt :;;idin rau. Cre~tinu1 nazuiqte catre bine ~j cade v1ctima raului; indianul, in schimb, se simte in afara binelui ~i a rau11.1iori cauta sa atinga aceasta stare p11n meditatie sau yoga. AiGi se ridid lnsa obiectia mea: la 0 astfe1 de atitudine niei binele, niei raul i1-au de fapt contur, ceea ce are drept urmare 0 oarecare stJ.gnare. N u se crede cu adevarat in rau, nu se erede eu adevarat in bine. Ele semnifidi mai degraba ceea ce este binele 281

meu sau rauI meu, ceea ce-mi apare mie drept bine sau drept diu.

S-ar putea zice in mod paradoxal ca spiritualitatea indiana duce !ipsa In egala masura de rau co. ~i de bine sau ca este atil de Impovarata de cOlltraste, illelt are nevoie de nirdmndm, adica. de eliberarea de contrarii ~i de ce1e zece mii de lueruri.

Telul indianului nu este desavir~irea morala. ci atingerea eonditiei de nirvana. El vrea sa se elibereze de natura ~i, ill mod corespunzator, sa ajunga ~i in meditatie 10.starea rara imagini, 10. starea de vid. Eu, dimpotriva, a~ dori sa ma men tin in contemp1area vie a naturii ~i a imaginilor psihice. Nu dorese sa fiu eliberat niei de oameni, nici de mine, nici de natura; caci toate acestea sint pentru mine minuni de nedescris. Natura, sufletul ~i viata Imi apar co. 0 desf~urare a divinitafii ... ~i ce mi-a~ putea dor! mai mult? Pentru mine, sensul suprem 0.1 fiintel poate consta numai in aceea ca eo. este ~i nu in aceea ca nl! este sau di nu mai este.

Nu exista pentru mine 0 eliberare a tout prix. Nu pot fi eliberat de ceva ce nu posed, ce ll-am facut sau n-am triEt. 0 adevarata eliberare este posibila numai dadi am facut ceea ce puteam face, dadi m-am daruit total ~i am luat parte cu totul. Daca ma sustrag de 10. a participa, atunci amputez intrueitva partea de suflet ce-i corespunde. Se poate intimpla, firqte, co. participarea sa mi se para prea dificila ~i sa existe suficiente motive pentru a nu ma putea darui total. Dar atunci ma vad silit sa marturisese un non possumus ~i sa admit ca s-ar putea sa fi omis ceva esential ~i sa fi neglijat Indeplinirea unei sarcini. 0 astfel de cunoa~tere patrunzatoare a incapacitatii mele inlocuie~te absenta actului pozitlv.

Un om care n-a trecut prin infernul pasiunilor sale oici nu Ie-a depa~it vreodata. Ele ard atunci in casa de alaturi, dar, fara co. el sa-~i dea seama, 0 flacara poate sa iasa ~i sa se intinda spre propria lui casa. Atita timp cit omul renunta 10. pre a multe, lasa prea multe In urma sau practic Ie uita, exista posibilitatea ~i per!colul co. lucrur!le abandonate sau lasate in urma sa revina cu forta dubla.

La Konarak (Orissa) am intilnit un pandit care m-a insotit ~i mi-a servit eu amabilitate drept ghid cit timp am vizitat templul ~i marele "templu-car". Pagoda este acoperita de 10. baza pina in virf cu sculpturi obscene rafinate. Am discutat mult despre acest fapt remarcabil pe care mi I-a explicat ca pe un mijloc de a atinge spiritualizarea. Am obiectat - indicind un grup de tarani tiner!, 282

care tocmai admirau cu gurile cascate acele splendori - ca tinerii nu prea se aflau in acest moment pe cale de a fi spiritualizati, ci mai curind i~i impuiau capetele cu fantezii sexuale. Atunci mi-a replicat: - Dar exact asta este. Cum s-ar putea spiritualiza vreodata, daca nu-~i implinesc mai intii karma? Aceste imagini evident obscene au ca scop tocmai sa Ie aminteasca oamenilor de dharma (legea) lor, altfel ace~ti incon~tienti ar fi capabili s-o uite!

Mi se pam foarte straniu ca el era in stare sa creada di oamenii tineri i~i puteau uita sexualitatea, ca animalele in afara perioadei de rut. Inteleptul meu insa 0 tinea una ~i buna ca ei erau incon~tienti ca animalele si ar avea intr-adevar nevoie de un avertisment pr~sant. in acest s'cop, i'nainte de a intra in templu, decoratia lui exterioara Ie amintea de dharma, fara a carei con~tientizare ~i implinire ei n-ar fi avut parte de nici 0 spiritualizare.

Clnd pd~iram pe poarta templului, insotitorul meu imi arata cele doua "ispititoare" - sculpturile a doua dansatoare, care, leganindu-~i ~oldurile seducator, ii zimbeau celui ce intra.

- Vedeti aceste doua dansatoare? imi spuse. Semnifica acela~i lucru. Bineinteles di nu se aplica la oameni ca dumneavoastra ~i ca mine, caci noi am atins un grad de con~tienta care se afla dincolo de aceste lucruri. Dar pentru fiii ace~tia de tarani e 0 invatatura ~i 0 avertizare care sint indispensabile.

Dupa ce parasiram templul, imi spuse deodata, in timp ce ne plimbam de-a lungul unci alei de lingam1: - Vedeti aceste pietre? $titi ce semnifica? Vreau sa va spun un mare secret!

Eram mirat caci ma gindeam di oricarui copil Ii era cunoscuta natura falid a acestor monumente. EI insa i'mi ~opti in ureche cu cea mai mare seriozitate: - These stones are man's private parts.2 M-a~ fi a~teptat sa-mi spuna ca-l reprezentau pe marele zeu Shiva. L-am privit stupefiat, dar el dadu cu gravitate din cap, ca ~i cum ar fi vrut sa zid: "Da, a~a este. Tu, cu ignoranta ta europeana, nu te-ai fi gindit niciodata la a~a ceva."

1 Linga(m) corespunde grecescului phallus. ES.teun simbol al zeului Shiva Si e infatisat adesea in forma unui trunchi de coloana. Reprezinta forta creatoare si se pune de obicei in legatura cu replica sa feminina, )'oni. In iconografia shivaitica, yoni apare adesea ca soclu, din al carui centru se ridica linga. Cultul sau este dovedit (arheologic) Inca in secolul I a. Chr. - (n. t.).

2 Aceste pietre sInt panile intime ale barbatului (n. t.).

283

Clnd i-am spus Iui Zimmer] aceasta poveste, a exclarnat Indntat: "In sfir~it, aud ceva real des pre India!" i'~J~osa uit niciodata acele Slftpa din Sanchi. Ele ill-au cople~it cu a forta nea~teptata ~im-au transpus lntr«o stare emorionala care se naste de obicei In mine aU.lDci ci'nd descopar un lucru~ 0 persoana sau 0 idee a drar semnificatie imi este inca incon$tient~L Aceste stiipa sint situate pe 0 colina stincoasa, Ia al curei virf se poate ajunge pe un drUI11placut~ facut din ni$te pH-lei mari de piatra care strabat 0 paji~te verde. Sint monumente funerare, respectiv cutii de relieve in forma de emisfera, de fapt doua uria~e cupe de orez puse una deasupra celeilalre (concav peste coneav), corespunzator prescriptiei Iui Buddha din Maha-Parinibbana-Sutra.

Au fost restaurate de englezi in chip foarte fidel. Cea mai mare dintre aceste cEidiri este 'inconjurata de un zid ell patru porti artistic lucrate. Cind intri, drumul duce 1a stinga spre un oeo1 circular, o ~,circurrlambulatie'" In sensul acelor ceasornicului. In cele patru puncte cardinale se afla statui ale Iui Buddha .. Daca ai Incheiat primul inconjur~ pa~e~ti pe un al do ilea drurn circulHr~ plasat mai sus, care duce in acela~i sens. Panorar(l(i vasta asupra platoului, stiipa-urile Insele, minele templului 'Ii lini~tea solitara a looului S8-cm alcatuiesc un tot indescriptibil, care m-a acaparat ~i m-a • "" • ~ 1 A V •• ~.•• ..., ~ v '-''' _•••. "prms In mre]ele sale. Inca mClOdata un loc nu ma Vra]lSe mtr-atlL M-am despaqit de insotitorii mei ~i lTI-am adincit, subjugat, in atmosfera aceeo. cople~itoare.

Deodata am auzit, venind din departare, ni~te sunete ritmice de gong. Era un grup de pelerini japonezi care, mergind unulll1 spatele celuilalt, bateau Intf",:un ITlic gong. SCClndau astfel rugaciunea straveche: On1 .1nani padnle hlUYt2~ iar bataia gongului c2.dea stitpa-urilor, dupa care pe cuvintul hum, Se Inclinau actinc 1n intrau pe poart~L Acolo se prosternau din no;.; Inaintea statuii Iu! Buddha 91 intonau un sOl de cintec coral. Apci parcurgeau acel oeal dublu, clntind un imn in fata fiecarei statui a lui Buddha. $i sufletul rneu erau vreme ce ochii rnei Yi um1areau~ ali'ituri de ei ~i ccva m mine Ie multumea in tacere ca veniseriA Intr-un rnod atlt de adecvat In ajutoru_t incapacitatE mele de a-!ni altlcula sentimentele.

i In legatura eu

HeiIh~chZinlmer~ cL Apendice1e, pp. 379-380 (n ed. genn.). din lotus, hum = fOffi1UHi tibeta.T1ade fngaciune; orn ~ilUflll slnt formu!e sacre in,raductibile (11. n.

2 01n> giu'vaerul

284

Intensitatea emotiilor mele 1rf1i arata ell acea colina de la Sanchi reprezenta pentru. mine ceva central. Era budismul care mi se revela aeale lntr-o realitate noaa. Am Inteles via;a Iui Buddha ca pe realitatea sinelui care a patruns 0 viatii personalii ~i a revcndicat-o pentru sine. Sinele sta pentru Buddha deasupra tuturor zeilor ~i reprezinta esent,a existentei orne-nesti ~i a lumii In genere. calitate de unus l1Elnd!!s, el cuprinde atlt aspectul fiintei in sine, ell "Ii pc acela a1 fiintei-ce-este-recunoscuta, rara de care 0 lume nu existz," Buddha a vazut ~i lilteles prea bine demnitatea cosmogonidi a coqtiintei omene9ti; de aceea a vazut limpede ca dad i··ar izbLlti cuiva sa stiIH!a lumina C()D9t1h1t(;i, lumea s-ar cufunda In nean~, f'Vleritul imens allui Schopenhauer a fast acela ca a m.ai recunoscut sau -ell a redescoperit acest lucru. ~_~(':ristos este, asemenea. Iui B-uddha, 0 incorporare a sinelui, dar lntr-un sens ell tot'..-d d.iferit. -,4~mbii au biruit Iurnea: Buddha a fact~t-o printr-o :o;1l1prerieJt1siuni; rationalS., ca sa zlcenl asa, iar C~ristos- de'/enind confarDO} dcstinuluL In creGtin{sm se ]nc.ura ma!c In bu(E~~mse \'ede ~i se face rnai InuIt A..mbele Gai slnt corecte, dar Tn sensul indian I3uddha este ernul n1ai conl~ b 0 Orl3..!lti~.lc istoridi IE C()[lse:c!nja, pentru om mai us,or de inteles. Cristos este om istoric ,~iDumnezeu ~i,de aceea, mult rnai greu de cu mintea. In fond, nu=~i era compreA

-...,

•

hensibil nid Sie

Dumai

d. trebuk sa Se jertfeasd, a~a

cum. I se impunea din siTafundul fiintei Sale, Sacrific.lul Situ I S-a ,,1ntlInplat~· ca un act z~ldestinu.lui. Buddha a ghidat de cuno~tin~~a~i $i-o. trait si El murit la 0 'iirst8.1naintat~L i\.ctivitatea lui Cristos 111 calitate de Cristos a durat probabii nurnai fcarte scurt Ulte.riOf5 In budisrn Buddha

§~a

acela91 lucru ca

lr1

crestinism:

§-2,. tr2~D.sformat~ ca S2,-zic a~a, Intr-o ilnago a devenirii

un nI0del care este irnitat. In tirnD ce ell'nsusi a proclarnat 1 In cadrul discutiilor mai tlrzii, lung i-a campara! pe Buddha ~i pe Crlstos in atitudil1ea lor In fata suferln~ei. Cristos recunoaste in suferinta 0 valoare poziti'/8 si, ca fiini,:a care sufera, El este mai uman Si mai real deert Buddha. Budili12_~i-a interzis suferinta, Gar, prin aceasta:, $1 oucuria in acela~i

t1~~~~~!;Z 2;~~z;o~e~~;~enteior 0~E~r~~1~:;~~:~~~U ~:~i~~:a~~~~;:~ u~:~~ fi altfel decit ca o!11-DiJr:ti.nezeu, de~i, de fapt, El D-a 'lncetat niciodata sa fie om, in timp ce Buddha s-a ridicat inca in timpul vjetii deasupra COilditiei de Oin (A. j.).

285

cii prin depa$irea lantului nidana fiecare om In parte ar putea deveni un iluminat, un buddha. In mod asemanator se lotlmplii $i In cre$tinism: Cristos este modelul care traie:;;te In fiecare om cre$tin ca expresie a personalitatii sale integrale. Dezvoltarea istorica a dus Insa la imitatio Christi, la care individu! nu-si urrneaza propriul drum catre totali tate a~a cum a fost trasat de destin, ci Incearca S8.imite drumul parcurs de Cristos. In Orient, ea a dus, de asemenea, la 0 imitatio fidelii a lui Buddha. EI a devenit modelul imitat, ceea ce a constituit deja 0 sIabire a ideii sale, dupa cum imitatio Christi este 0 anticipare a stagnarii fatale a evolutiei ideii cre$tine. Buddha s-a ridicat, gratie Intelegerii sale, chiar ~i deasupra zeilor brahmanismului; tot a$a, Cristos s-a adresat evreilor: "Dumnezei sunteti" (loan 10, 34), dar oamenii nu au fast capabili sa-L auda. In schimb, a$a-zisul Occident "cre$tin" se apropie cu pa$i uria$i de posibilitatea de a distruge 0 lume In loc de a crea una nouiL] India m-a onorat Cll trei diplome de doctor - Allahabad, Benares $i Calcutta. Prima reprezinta islamuL a dOUdhinduismul $i a treia medicina $i $tiinte!e naturii indo-britanice. A fost earn muJt $i am simtit nevoia unei retrageri. Mi-a oferit-o 0 $edere de zece zile In spital, caci m-am Imbolnavit de dizenterie la Calcutta.

Astfel mi s-a ivit, In mijlocul inepuizabilei mari a impresiilor, 0 insula salvatoare, $i am regasit pamintul, adica un loc stahl de unde puteam contempla cele zece mii de lucruri :;;i agitatia lor ametitoare, ureu$urile $i coborl$urile, splendoarea Indiei ;;i mizeria-i inexprimabiIa, frumusetea $i tenebrele sale.

Cind, cit de dt restabilit fizic, m-am putut Intoarce la hotel, am avut un vis atlt de caracteristic incit 3.$dori s3.-1 relatez: Ma aflam eu mal multi prieteni :;;icunoscuti din ZUrich pe 0 insula pe care nu 0 $tiam, situata probabil In vecinatatea coastei de sud a Angliei. Era mica ~i aproape nelocuita. Insula era 1ngusta, 0 fi$ie de pamlnt de vrea 30 km lungime, intinzlndu-se pe direqia nord-sud. In partea sudidi, pe coasta stlncoasa, se Inalta un castel medieval, iar noi, un grup de turi$ti, ne g2<seamIn eurtea lui. In fata noastra se ridica un donjon impunator, prin a cami 1 In legatura eu problema lui imitatio. cf. C. G. lung, Einleitung in die religionspsycholcgische ProNcma!!k der Alchemie (Introducere Inprobiema!ica religioasii ~i psillOlogicii a a/chimiei), in Ges. Werke XII, editia a III-a, 1976 (11. ed. germ.).

286

poarta se putea zari 0 scara lata de piatra. De abia reu~eam sa vedem cum se termina sus Intr-o haHi cu coloane, luminata slab de licarul unor luminari. Se spunea ca era cetatea Graalului ~i ca in acea seara va avea lac acolo 0 "celebrare a Graalului". Aceasta informatie parea a avea 0 natura secreta, caci un profesor german, care se numara printre noi ~i semana izbitor cu batrinul Mommsen, nu ~tia nimic. Am purtat cu el 0 discutie deosebit de animata ~i m-au frapat eruditia co. ~i inteligenta so. sclipitoare. Un singur lucru ma deranja: vorbea incontinuu des pre un treeut mort ~i tinea prelegeri savante despre relatia dintre izvoarele britanice ~i cele frantuze~ti ale pove~tii Graalului. Aparent, nu era niei macar con~tient de sensullegendei, nu avea nici vreo idee despre prezenta ei vie, in timp ee pe mine amindoua ma tulburo.u profund. Pareo. sa nu perceapa anturajul nostru real imediat, fiindca se comporto. de parca ar fi vorbit intr-o sala de curs in fata studentilor lui. In zadar am incercat sa-i atrag atentia o.supra particularitatii situatiei.

Nu vedea scara ~i niei luminile de sarbataare ale salii.

Am privit in jur putin neajutarat ~i am descoperit ca stateam llnga zidul unei cliidir1 inalte a castelului, a carei parte inferioara era acoperitii cu un fel de spa1ier. Nu era insa confeqionat, co. de .obicei, din lemn, ci din fier negru, made1at artistic co. un butuc de vie, cu frunze, vrejuri si struguri. Pe ramurile orizontale se aflau 10.0 distanta de cite doi metri ni~te caSUte facute tot din fier, asemenea unar ni~e micute. Deodata, am reperat miscare in frunzi~; 10.inceput a parut sa provina de 10.un ~oarece, apoi am distins insa clar un amulet din fier, cu gluga, un cucullatus, care se strecura dintr-o cas uta in alto.. "Ei bine, i-am strigat uimit profesowlui, ia uitati acolo ... " In acel moment a avut loc un hiat, ~i visul s-a transfom1at.

Eram - acela~i grup co. pina acum, dar rara profesor - in afara cetatii, intr-un peisaj stincos, lipsit de pomi. $tiam ca urma sa se intimple ceva, caci Graalul nu ajunsese inca in cetate, de~i trebuia sa fie celebrat chiar in acea sear~i. Se spunea ca ar fi fost ascuns in partea de nord a insulei intr-o caSUta nelocuita, singura care se afla acolo. ~tiam ca era sarcina noastra sa aducem Graalul de acolo. Eram vreo ~ase persoane si cu tOtii am pomit-o la drum ins pre nord.

Dupa citeva ore de mers extenuant am ajuns in 10cuI cel mai ingust al insuki si am descoperit ca era despartita In doua jumatati de un brat al marii. In portiunea cea mai ingusta, latimea apei avea aproximativ 0 sura de metri. Soarele apusese ~i se lasa noaptea.

287

Ne-am instalat obositi pe jos. Nici un suflet de am in aceasta regiune pustie; nu tu porn, nu tu tufis, numai iarb~" :';1 stinca. elt vedeai cu oehii - nici un pod 5i niei un vapor. Era fGarte frig, iar 111sotitorii mei au adormit toti, unul dupa alu!. Am reflectat ce era de facut 5i am ajuns la eoncluzia ca trebui::; sa traverscz singur canalul lnot si sa aduc GraaluL AIn rnceput Sa-m! scot hainele; in acel moment m-am trezit.

De abia reusisem, de bine de diu, sa ma eliberez de multitudinea eoplesitoare a impresiilor indiene, cind se ivi acest vis esentialmente european. Putusem constata deja eu vreo zece ani inainte ca in multe locuri din AngEa ViS111despre Graal inca nu S-R spulberat, in ciuda intregii eruditE acumulate in jurul legendelor si al poemelor sale. Acest fapt ma impresionase eu atit mal mult cu cit Imi devenise limpede eoncordanta dintre mitul poetic 51asertiunile alchimlei despre unum vas. una medicina, wws lapis.

Mituri, pe care ziua Ie uita, continuau sa fie povestite noaptea, ~i figuri putemice pe care constiinta le-a banalizat ;;i Ie-a rectus la nimicuri ridicole sint reinviate de poet ;;i inviorate 'in chip vizionar; de aceea, ele pot fi recunoscute, ~i"lntr-o forma rnodificataH, de catre 0 fiintii care mediteaza. Cei mari de a]tadatb\ n-au r.nurit, cum ne imaginam noi, ci 5i-au schirnbat doar numele, "In talie ginga5' in forta uria~", cabirul infil.surat in valuri se muta intr-o noua casa.

Visul sterse impetuos toate impresiile indiene diurne, orieit de intense ar fi fost ele, si ma transpuse in preocuparile prea Indelungat neglijate ale Occidentului, care l~i gasisera odinioara expresie i11diutarea sfintului Graal, precum si in ceo. a "pietrei filozofale". Am fost smuls din !urnea Indiei ~i mi s-a adus aminte ca India nu era sarcina mea, ci doar 0 bucati:l. de drum - chiar dad una importanta - care urma sa ma apropie de tel. Era de parca visul ill-ar fi intrebat: "Ce faei In India? Cauta mai bine pentru cei de-o seama eu tine vasul sfint, acel salva tor mu.ndi de care aveti 0 nevoie atit de stringentiL Dour slnteti pe calt> de a ruina tat ceea ce veaeuri intregi au edifieat."

In Ceylon am eules ultimele impresii ale ciililtoriei mele. Nu mai e India, sint deja Marile Sudului :;;ievoca intmdtva paradisul In care nu poti zabovi prea multo Curlnd am lasat in urma Hoastra Colombo - un port international faarte activ, unde pc seara, Intre cinei ~i sase, se pravalesc din cer senin cantitati mari de apa spre a ne Indrepta catre regiunea deluroasa din interior. Acoia se 288

afJa Kandy, vechiuI ora~ regal, invaluit intr-o negura fina, ce mentine in umezeala-i dildut-racoroasa 0 vegetatie luxurianta.

Templul Dalada-Maligawa, care comine reiicva Sfintului Dinte (allui Buddha), are un farmec deosebit de~i este mic. Am petrecut timpul mai muh prin bibliotedi, purtind discufii cu dilugarii ~i contemplind textele eanonului gravate pe folii de argint.

Am asistat aeolo la 0 memorabila ceremonie de seara. Baieti tineri ~i fete tinere impra~tiau in fata aItarelor munti intregi de flori de iasomie fad codite, cintind u~or in acest timp 0 rugaciune, un mantra. Credeam ca se roaga lui Buddha, dar dilugarul care ma conducea 1mi explica: "Nu, Buddha nu mai este; el este in nirvana, nu ne putem ruga lui. Ei cinta: Trecatoare ca frumusetea aces tor Hori este viata. De-ar imparti Dumnezeul meu cu mine meritul acestei ofran de. "I Faptul ca tinerii dnta astfe1 este autentic indian.

Ceremonia a fost deschisa de un concert de to be care a durat o ora ~i s-a tinut in mondapam sau ceea ce este desemnat 1a templele indiene drept saUi de a~teptare. Din cei cinci tobo~ari, cite unul se instaJa in fiecare colt al siBii patrate, iar al cincilea - un tinar frtHTIOS - se pIasa in mijloc. Era solistul ~i un adevarat artist in domeniu. eu bustul gol, cafeniu inchis ~i lucind, cu 0 centura ro~ie, 0 shoka (mantie lunga,ajungind pina la picioare) alba ~i un turban alb, cu bratele acoperite de bratari scinteietoare, pa~i cu toba sa dublii in fata Iui Buddha celde aur, pentru a aduce "ofranda sunetului". Acolo batu singur din toba 0 melodie stranie cu 0 arts. desavir$ita ~i mi~cari frumoase ale trupului $i miinilor.

L-am vazut din spate, el stind in fata intrarii spre mandapam, incadrata eu mid lampi de ulei. Toba vorbe~te, 1ntr-o limba originara, burtii sau plexului solar; acesta nu "roaga", ci genereaza mantra cel "meritoriu" sau "expresia" meditativa. Nu este deci o venerare a unui buddha inexistent, ci unul din numeroasele acte de autoizhavire ale fiintei omene~ti de~teptate.

Pe Ja inceputul primaverii am pomit in calatorie spre cas a, atit de coplqit de impresii, indt la Bombay niei nu am coborit pe uscat, d m-am ingropat in textele mek latine de alchimie. Dar India n-a treeut fad urme pe linga mine - dimpotriva, a lasat urme in mine care se preumbEi de la 0 infinitate spre 0 alta.

1 Pentru Dumnezeu a fost folosit aici cuvintul sanscrit deva - Inger piizitor (n. ed. germ,).

289

Ravenna

:)i

Roma

Inca in timpul primei mele vizite Ia Ravenna (1914), mormintul imparatesei Galla Placidia ma tuiburase profund; mi se paruse semnificativ ~i ma fascinase intr-un mod ie~it din comun.

La a doua mea vizita, vreo douazeci de ani mai tirziu, am avut aceea~i senzatie. Mormintul ma transpuse din nou intr-o stare de spirit ciudata. Am fost acola cu 0 cuno~tinta, 0 doamna, ~i indata dupa aceea ne-am dus in baptisteriu.

Ceea ee ma izbi aici inainte de taate fu 0 lumina albastra blinda care scalda incaperea, fara ca acest detaliu sa ma mire insa c1tu~i de putin. Nu-mi faeeam niei un fel de probleme in legatura cu originea ei ~i astfel miracolullipsei unei surse de lumina nici nu-mi trecu prin minte. Spre uimirea mea, acolo un de in amintirea mea se gaseau ni~te ferestre, am vazut patru mari fresce din mozaic de 0 frumusete inexprimabila, pe care paream sa Ie fi uitat.

M-am necajit ca nu ma puteam bizui deloc pe memoria mea.

Imaginea de pe partea sudica reprezenta botezul in Iordan; 0 a doua in nord - treeerea eopiilor Israelului prin Marea Ro~ie; a treia in schimb, cea dinspre est, mi se ~terse curind din amintire. Poate ca arata spalarea lui Naaman de lepra in Iordan. In vechea Biblie Merian din biblioteca mea se gase~te 0 ilustrare foarte asemanatoare a acestei minuni. Cel mai impresionant a fost al patrulea mozaic din vestul baptisteriului, ultimul pe care I-am eontemplat.

II infati~a pe Cristos intinzindu-i mina lui Petru, care este gata sa se scufunde In apa. Am stat eel putin douazeci de minute inaintea aeestui mozaic, diseutind desp~e ritul initial al botezului, in special despre coneePtia eiudata a botezu]ui ca initiere, care eomporta un real pericol de moarte. Astfel de initieri erau adesea legate de 0 punere in perieol a vietii, ceea ee exprima ideea arhetipala a mortii ~i a rena~terii. Astfel, botezul era la origine 0 "imersiune" veritabila care eel putin sugera primejdia ineeului.

Cea mai clara amintire am pastrat-o din mozaicul reprezentindu-l pe sfintul Petru scufundindu-se in apa ~i vad inca ~i azi in fata oehilor fieeare amanunt: albastrul marii, diferitele pietre ale mozaicului, benzile cu inscriptiile cuvintelor eare ie~eau din gum lui Cristos ~i a lui Petru ~i pe care IDcercam sa Ie descifrez.

Dupa ee am parasit baptisteriul, m-am dus imediat Ia Alinari, pentru a..mi cumpara fotografii ale mozaicurilor, dar D-am gasit.

Cum timpul ne presa - era doar a viziti'i scurta - am aminat eumpararea lor pe mai tl'rziu; mi-am pus in gind sa comand de la Zurich pozele.

290

Ajuns acasa, am rugat 0 cuno~tinta, care pleca la scurt timp dupa aceea la Ravenna, sa-mi procure reproducerile. Bineinteles ca n-a putut face rost de ele, 0 data ce a constatat di mozaicurile descrise de mine nici macar nu existau!

Intre timp vorbisem deja intr-un seminar despre conceptia originara a botezului ca initiere ~i mentionasem cu acest prilej ~i mozaicurile pe care Ie vazusem in baptisteriu.! Amintirea acestor reprezentari mi-este inca si astazi clara. Doamna care m-a insotit n-a putut crede multa vreme di ceea ce "v3.zuse cu propriii ochi" nu exista.

Dupa cum se ~tie, este foarte dificil sa constati daca si in ce masura doua persoane 'lad simultan acela~i lucru. In acest caz m-am putut insa asigura suficient ca macar trasaturile esentiale a ceea ce vazuseram amindoi erau acelea~i.

Intimplarea din Ravenna este una dintre cele mai stranii traite vreodata de mine. Ea nu poate fi explicata. Un eveniment din istoria imparatesei Galla Placidia (moarta in anul 450) aduce eventual 0 oarecare lumina. In timpul unei calatorii in plina iama pe o mare furtunoasa din Bizant spre Ravenna a facut un legamint sa cliideasdi 0 biserica ~i sa puna sa fie zugravite pericolele marii, in cazul in care ar fi fost salvata. $i-a implinit fagaduiala punind sa se construiasca la Ravenna bazilica San Giovanni, pe care a decorat-o cu mozaicuri. In Evul Mediu timpuriu, San Giovanni a fost distrusa intr-un incendiu impreuna cu mozaicurile sale, insa in Ambrosiana din Milano se mai gase~te schita reprezentind-o pe Galla Placidia intr-o barca.

Am fast direct afectat de personalitatea Gallei Placidia ~i m-a preocupat intrebarea ce putea sa fi insemnat pentru aceasta femeie erudita, de 0 cultura extrem de diferentiata, viata alaturi de un principe barbar. Mormintul ei mi se parea ultimul vestigiu prin care mai puteam ajunge la ea in mod personal. Destinul si felul ei de a fi m-au tulburat profund ~i ill natura ei intensa anima mea a gasit 0 expresie istoridi adecvata. Prin aceasta proieqie erau atinse acel element atemporal al incon~tientului ~i acea atmosfera, unde se putea produce miracolul viziunii. In momentul respectiv ea nu se deosebea cu nimic de realitate:2 Seminarul Tantra-Yoga, 1932 (n. ed. germ.).

Jung n-a explicat viz'iunea ca pe un fenomen de sincronicitate, ci ca pe o creare noua de moment a incon~tientu1ui, in raport cu ideea arhetipala a 1

2

291

Anima omului are un caracter eminamente istoric. Ca personificare a incon~tientului, ea este imbibata de istorie ~i preistorie.

Anima cuprinde continuturile trecutului ~i supline~te in om ceea ce ar trebui el sa ~tie despre "preistoria" luL Tot ce a fost viata in trecut ~i e inca viu in el este anima. In comparatie cu ea, mi s-a pamt dintotdeauna d. sint ca un barbar care de fapt n-are iswrie - ca 0 fiinta iqita din neant, fara un "inainte", tara un "dupa aceea".

In timpul confruntarii cu anima ill-am izbit intr-adevar de pericolele pc care ie-am vazut reprezentate in mozaicuri. Era sa ma Inec. Mi s-a intimplat asemenea lui Petru, care a strigat dupa ajutor ~i a fost salvat de Isus. A~ fi putut sa am soarta armatei faraonului. Am scapat ell bine, a~a ca Petru si ca Naaman, si integrarea continuturilor inconstiente a contribuit substantialIa desaviqirea personalitatii mele.

Ce i se intimpla cuiva atunci cind integreaza constiintei continuturi inainte inconstiente aproape ca nu poate fi descris prin cuvinte; poate fi numai trait. Este 0 chestiune indiscutabil subiectiva: eu ma percep lntr-un anum it fel ~i acesta este pentru mine un fapt pe care nici nu pot, niei n-are seilS sa-l pun la IndoiaUi.si, tot a~a, eu Ie apar celorlalti intr-un anumit fel, ceea ce la rindul sau este un fapt care nu poate fi pus la indoiala. Din cite stirn, nu exisHi niei 0 instanta care sa fie capabila sa lichideze divergentele probabile dintre impresii ~i opinii. Daca prin integrare a avut loc o transformare si care a fost ea - este si ramine 0 convingere subiectiva. Cu taate di nu constituie un fapt susceptibil de a fi calificat ~tiintific ~i ar putea deci lipsi, fara vreo pierdere, dintr-o "imagine oficiala asupra lumii", integrarea ramine totu~i un factor ce este practic extrem de important ~i de bagat in conseciute si care nu are voie sa fie trecut in nici un caz eu vederea de psihaterapeutii reali~ti ~i de psihologii care se intereseaza de terapeuticii.

Experienta traim in baptisteriul din Ravenna a brazdat in mine o impresie adinca. $tiu de atunci c3, ceva interior poate arata ca fiind exterior si, de asemenea, ceva exterior ca fiind interioL Peretii reali ai baptisteriului, pe care ochii mei fizici i-au vazut pesenme, erau acoperiti ~i transformati printr-o viziune la fel de inifierii. Cauza imediata a concretizarii ar consta in relatia animei sale eu Galla Placidia ~iin emo\ia astfel pricinuita (iI.. J. ).

292

adevaraHi ca $i cristelnita nemodificata. Ce era real in ace! moment?

Cazul meu nu este nicidecum unic in felul sau, dar daca ti se intimp!a chiar tie un !uem asemanator, nu poti sa nu-l iei mai in serias decit atunei dnd auzi sau eite~ti pe undeva despre a~a eeva.

In general, la astfel de pove~ti gase~ti repede tot felul de explicatii. Eu, in ariee caz, am ajuns la concluzia ca referitor la incon~tient mai avem nevoie de multe experiente inainte de a ne stabili la 0 teorie sau la aha.

Am calatorit mult de-a lungul vietii mele ~i tare m-a~ fi dus ~i la Rama, dar nu ma simteam capabil sa fac fata impresiei pe care mi-ar fi liisat-o acest ora~. Pompei a fost deja ultrasuficient, impresiile mai ca au deps-sit capacitatea mea de asimilare. Am putut vizita Pompei abia dupa ce, in urma studiilor mele dintre 1910 ~i 1913, am reu$it sa-mi fac a idee asupra psihologiei Antichitatii. In 1917 am plecat cu vaporul de la Genova la Neapale.

Stateam la balustrada puntii in timp ce vasul naviga de-a lungul coastei pe latitudinea Romel. Acolo, in spate, era Roma! Acolo se afla focarulinca fumegind ~i incandescent al vechilor culturi, inchis in incilceala de riidacini a Evului Mediu cre~tin si occidental. Acalo zs-cea inca Antichitate vie, in intreaga-i splendoare $i intreaga-i cruzime.

Mil mi, dnd aud de oameni care calatoresc la Rama cum ar merge de pilda la Paris sau Londra. Fire~te, atit una cit ~i celelalte pot fi savurate estetic, dar atunci dnd la orice pas esti atins pina in striifundul fiintei tale de spiritul care a domnit aici, dnd un rest de zid ici Si 0 coloana colo te privesc cu 0 fata pe care 0 recunosti imediat, este cu totul altceva! Inca de la Pompei anumite lucruri neprevazute devenira con~tiente ~i se conturara intrebari carora nivelul ~tiintei mele nu Ie facu fata.

Clnd am vrut, in 1949, ajuns la 0 vlrsdi Ihaintata, sa recuperez cele neglijate, am le~inat la cumpararea biletelor de calatarie. Apoi, planul unui drum la Roma a fast pus deoparte a data pentru totdeauna.

10 Viziuni

La inceputul anului 1944 mi-am rupt Diciorul, iar la scurt timp dupa aceea, am facut infarct. In stare dCeincon~tienta, am delirat ~i am avut viziuni care trebuie S3. fi inceput atunci cind, fiind in pericol de moarte, mi se administrau oxigen ~i camfor. Imaginile erau atit de navalnice, incit eu insumi am tras conc1uziaca trebuia sa ma aflu in pragul mortii. Infirmiera mea imi spuse mai tirziu: "Parca ati fi fost inconjurat de un halo luminos!" Era un fenomen pe care-l remarcase uneori la muribunzi. Atinsesem limita extrema ~inu ~tiu daca pluteam intr-un vis sau eram in extaz. In orice caz, lucruri tulburatoare pentru mine incepura sa se deruleze.

Era de pard m-a~ fi gasit sus in spatiul cosmic. Departe sub mine zaream glabul pamintesc sdJdat intr-o superba lumina albastra. Vedeam marea de un albastru intens ~i cantinentele. La mare adincime sub picioarele mele se afla Ceylonul, iar in fata mea, subcontinentul Indiei. Raza mea vizuala nu cuprindea intreg pamintul, dar forma sa sfericii putea fi u~or recunoscuHi, iar contururile lui scinteiau asemenea argintului prin minunata lumina albastra. In anumite locuri, globul pamintesc parea colorat sau presarat cu pete de un verde inchis, ca argintul oxidat. "La stinga", in departare, era 0 intindere vasta - de~ertul ro~u-galbui al Arabiei. Argintiul pamintului parea sa fi capatat acolo 0 nuanta auriu-ro~cata. Venea apoi Marea Ro~ie ~i departe in spate, ca ~i cum ar fi fost "in stinga sus" pe 0 harta, mai puteam zari exact un co1ti~ordin Marea Mediterana. Privirea mea se indrepta mai Cll seama intr-acolo, tot restul parindu-mi-se numai neclar. Am vazut, ce-i drept, ~i muntii inzapeziti ai Himalaiei, dar acolo era fie negura, fie innourat. Spre "dreapta" nu ma uitam. ~tiam cii eram pe punctul de a parasi pamintul.

Mai tirziu m-am interesat cit de sus trebuie sa te afli in spatiu pentru a imbditi~a un cimp vizual de 0 asemenea intindere. E 294

yorba de aproximativ 1500 km SpectacoluJ Terrei de la aeeasta inaltime a fost luerul cel mai deosebit ~i feerie pe care I-am trait vreodata.

J

Dupa ee am eontemplat un timp, mi-am intors privirea. Statusem, ea sa zie a~a, cu spatele spre Oceanul Indian ~i cu fata spre nord. Apoi mi s-a pamt cii mii intorc spre sud. In raza mea vizuaHi se ivi ceva nou. Am zarit la mica distanta in spatiu un bloc imens ~i intunecat de piatra, ca un meteorit, cam de marimea casei mele, poate eeva mai mare. Piatra plutea in univers, iar eu insumi pluteam in univers.

Ni~te pietre asemanatoare am vazut pe coasta Golfului Bengal. Smt bloeuri de granit negru-maroniu, in care uneori au fost sapate temple. Piatra mea era Si ea un astfel de bloc uria~ Si inchis la culoare. intrare ducea mtr-un antreu mic. In dreapta, pe 0 banca de piatra, statea un indian negru in pozitie de lotus. Era inve~mintat in alb ~i Sedea destins, in rcpaus total. ASa ma astepta - in tacere. La acest antreu duceau doua trepte, iar in interior, in stinga, se afla poarta spre templu. Numeroase adincituri, sapate in niSe mici, umplute eu ulei de cocos Si fitiluri arzinde, inconjurau uSa cu 0 cununa de flacami luminoase. Vazusem asta 0 data si in realitate. Cind vizitasem la Kandy, pe insula Ceylon, templul Sfintului Dinte, ardeau mai multe Siruri de astfel de lampi de ulei Si inconjurau poana.

Apropiindu-ma de treptele de la intrarea spre stinca, mi s-a i'ntimplat eeva ciudat: am avut senzatia c3.tot ce existase pma atunci se indeparta de mine. Tot ce credeam, ce doream sau gindeam, mtreaga fantasmagorie a existentei pamintesti se detaSara de mine sau imi fura rapite - un proces extrem de dureros. Dar ceva ramase; caci era de parca as fi avut linga mine tot ce traisem sau facusem vreodata, tot ce se intimplase in jurul meu. AS putea spune chiar c3. erau linga mine Si ca eu eram ele. Eram alcatuit, ca sa zic asa, din ele. Eram compus din istoria mea Si aveam simtamintul cert: "Asta e ceea ce sint. Sint acest manunchi constituit din ceea ce s-a savi'rsit Si ceea ce a fost." Acest incident imi ere a senzatia unei saracii extreme, dar, totodata, a unei satisfactii extreme. Nu mai voiam, nu-mi mai doream nimic, ci existam, ca sa zic as a, obiectiv: eram ceea ce traisem. La inceput predomina sentimentul de a-fi-fost-distrus, de a-fi-fost-deposedat, dar deodata si acesta disparu. TotuI paru a fi de domeniul trecutului, ramase doar un fait accompli, fara vreo referire la ceea ce a fost mai Inainte. Nu mai exista regretul ca ceva fusese Indepmat sau luat. Din contra: aveam tot ce eram Si nu aveam decit asta.

0

295

Ma mai preocupa ~i altceva: in timp ce ma apropiam de templu avusesem certitudinea ca voi ajunge intr-o indipere luminata Si ca ii voi intilni pe toti acei oameni carom Ie apanin in realitate.

Aco]o a~ pricepe in sfir~it - era Si aceasta 0 certitudine - din ce context istoric fac parte eu ... sau viata mea. AS sti ce a fost inaintea mea, de ce am devenit ceea ce sint S1dhre ee continua sa se deruleze viata mea. Viata mea traita rni se paruse adesea ca 0 poveste, ca a istorie, care n-are nici inceput, nici sTIrSit. A veam impresia ca eram 0 pericopa istonca, un fragment caruia ii Iipseau textul precedent ~i cel urmator. Viata mea parea ca Uiiata ell foarfeeele dintr-un lant lung de evenimente Si multe intrebari ramasesera tara de raspuns. De ce s-a desfasurat aSa? De ee am adus cu mine aceste premise? Ce am facut din ele? Ce va rezulta de aici ?

La toate aceste intrebari as capata raspuns - eram sigur de astade indata ce a~ pa~i in templul de piatd. Acolo as afla de ce totul a fost ap ~i nu altfe!. Aeolo as ajunge la oamenii care cunose raspunsul la intrebarea mea despre "inainte" Si "dupa aceea".

In timp ce reflectam inca la aceste lucruri, se intimpla eeva ce-mi capta atentia: De jos, dins pre Europa, se ridica 0 imagine.

Era medicul meu - sau mai curind imaginea lui - ineadrat de un lant de am sau de 0 eununa aurita de lauri. Am realizat imediat: lata, asta-i medieul meu care m-a tratat. Dar aeum apart: in forma sa primordiala, un basiieus din KosI. In viata, el fusese un avatar al acestui basileus, incamarea temporal a a fOlmei originare, care a existat dintotdeauna. Acum vine in forma sa primara.

Pesemne ca ~i eu eram in forma mea originara. E adevarat ca nu observasem aeest lueru, ci doar imi inehipui ca 0 fi fost asa.

Dupa ce a plutit spre mine ea 0 imagine din adincuri Si s-a postat in fata mea, intre noi a avut loc 0 transmitere tacuta de ginduri.

Caci medicul meu era delegat de pamint sa-mi aduea un mesaj: Se protesta ca eram pe cale sa plec. N-aveam voie sa parasesc pamintul ~i trebuia sa ma intorc. In clipa in care am receptat mesajul, viziunea inceta.

Eram profund dezamagit; toate pareau acum a fi fost zadarnice. Procesul dureros al "defolierii" fusese inutil ~i n-aveam dreptul sa merg in templu, sa ma alatur oamenilor carora Ie apartineam.

1 Basi/ellS = rege. Kos era renumit In Antichitate datorita tempiuiui iu!

Esculap ~i era locui natal al medicului Hipocrat (sec. al V-lea a. ChI.) -

(n. ed. genn).

296

In realitate au mai trecut trei saptamini bune pina ce m-am decis sa traiesc din nou. Nu puteam miDea, simtind un degout fata de to ate D11ncaruriJe. Priveli~tea ora~;ului ~j a muntilor pe care 0 pereepeam din patul meu de spital imi aparea asemenea unei perdele pictate, avind gauri negre sau ea 0 foaie gaurita de ziar plina eu fotografii, care nu-mi spuneau nimie. Cugetam deziluzionat: "Acum trebuie sa ma reintorc la « sistemul cutiutelor » !"

Caci aveam senzatia ca in spatele orizontului cosmosului fusese clMita artificial 0 lume tridimensionaUi, in care fiecare om ~edea singur lntr-o cutiuta. Iar acum ar fi trebuit sa-mi inchipui din nou ca asta avea vreo valoare! Viata ~i lumea intreaga erau ca 0 lnchisoare ~i ma necajemn peste masura ca voi gasi din nou toate astea in ardine. Fusesem bucuras ca in sfir~it lepadasem toate de pe mine, iar acum era iara~i de pardi a~ fi fost agatat de ni~te fire - a~a ca toti ceilalti oameni -in interiorul unei cutiute. Clnd ma aflam in spatiu eram imponderabil ~i nimie nu ma putea trage. ~i acum se terminase cu to ate aeestea!

Am simtit rezistente putemice impotriva doctorului I11eufiinddi ma readusese la viata. Pe de alta parte, imi mceam griji pentru el: "Doar e amenintat, pentru numele lui Dumnezeu ! Mi s-a lnmti~at in forma sa originara! Cind cineva a atins aeeasta fonna, este in prag de moarte. Atunci face deja parte din comunitatea « alor sai » !" Deodata imi veni ideea inspaimintatoare ca trebuia sa moanl - In locul meu! lvI-am strMuit din rasp uteri sa discut ell el pe aceasta tema, dar nu ffi-a inteles. Atunei ffi-am suparat pe el. "De ce tot pretinde ca nu ~tie ca este un basi/eus din Kos? $i ca ~i-a luat deja forma initiaHi? Vrea sa ma faca sa ered ca nu ~tie !" Asta ma irita. Sotia mea imi repro~a ca nu eram amabil ell el. Avea dreptate; dar eu i-o luam foarte in nume de rau ca nu voia sa vorbeasca despre to ate cele traite de mine ~i de el in viziunea mea. "Doamne, Dumnezeule, trebuie sa fie atent, doar nu poate fi adt de imprudent! Vreau s3.-i spun sa aiba grija de el!"

Eram ferm convin:; se afla In pericol intmdt 11intilnisem In forma sa primara.

Intr-adevar, am fost ultimullui pacient. La 4 aprilie 1944 - ~tiu inca data precisa - arn avut voie sa stau pentru prima data pe marginea patului ~i in acee~i zi el a dizut la pat ~i nu I-a mai parasit. Arn auzit ca uvea atacuri intermitente de febra. Curlnd a mudt de septicemie. A fast un medic bun ~i avea 0 sclipire de geniu. Altrel niei nu mi-ar fj aparut ca principe de Kos.

d

297

In acele saptamini am trait intr-un ritm ciudat. In timpul zilei, eram de cele mai multe ori deprimat. Mi'i simream mizerabil ~i slabit ~i de-abia cutezam sa fac 0 mi~care. Ma gindeam sumbru ~i abatut: "Trebuie sa ma reintorc in lumea aia cenu~ie." Spre seara adormeam ~i somnul meu dura pina spre miezul noptii.

Atunci imi reveneam ~i stateam treaz pret de vreo ora, dar intr-o stare cu totul modificata. Pardi a~ fi fost ill extaz sau intr-o stare de suprema beatitudine. Ma simteam ca ~i cum as fi plutit in spatiu, ca ~i cum a~ fi fost la adapost in sinul universului -intr-un vid imens, insa umplut de cel mai inalt sentiment de fericire posibil. "Este beatitudinea etema, care nici nu poate fi descrisa, atH e de minunata!" m-am gindit. ~i totulin jurul meu parea fermecat. La acea ora din noapte infirmiera imi incalzea mincarea; caci numai atunci puteam inghiti ceva ~i mincam cu pofta. Un timp mi se paru ca infirmiera ar fi fost 0 evreica batrina, mult mai in virsta dedt era in realitate, si ca mi-ar fi pregatit mincaruri rituale, cu~er. Cind ma uitam spre ea mi se parea di avea un halo albastru in jurul capului. Eu insumi ma aflam - asa aveam senzatia -in Par'des rimmonim, gradina de radii, unde avea loc nunta lui Tiferet cu Malhut.1 Sau eram ca Rabi Simon ben Iohai a carui nunta in lumea de dincolo se celebra. Era cununia mistica, a~a cum apare ea in reprezentarile tradiriei Cabalei. Nu va pot spune cit era de minunat. Nu puteam decit sa gindesc continuu: ,;lata gradina de rodii! lata nunta lui Malhut eu Tiferet!" Nu ~tiu exact ce rol jucam eu acolo. De fapt, eram eu insumi: eu eram nunta. Iar beatitudinea mea era cea a unei cununii fericite.

Treptat, viziunea gradinii de radii se estompa ~i se trans forma.

Urrna "cununia mielului", in Ierusalimul impodobit de sarbatoare.

Nu sint in stare sa descriu in detaliu. Erau stari inefabile de beatitudine, eu ingeri ~i lumina. Eu insumi eram "cununia mielului".

Disparu ~i ea ~i aparu 0 noua reprezentare, ultima viziune.

Mergeam intr-o vale larga, pina sus, la capatul ei, la marginea unui Ian! lin de coline. Valea se terrnina intr-un amfiteatru antic, situat superb in peisajul verde. Iar acolo, in teatru, avea loc hieros ] Pardes rimmonim este titlul unui tratat cabalistic allui Moses Cordovero, din secolul al XVI-lea. Malhut ~i Tiferet sint in conceptie cabalistica doua dintre cele zece sfere de manifestari divine, in care Dumnezeu iese din ascunderea Sa. Reprezinta un principiu feminin ~iunul masculin in interiorul divinitatii CA. 1.).

298

gamos1-uL Aparura dansatori ~i dansatoare, iar pe un culcu~ impodobit cu flori, Zeus-tatal ~i Hera eonsumau hieros gamos-ul, a~a cum este descris in Iliada.

Toate aceste viziuni erau splendide ~i, noapte de noapte, ma cufundam in starea celei mai pure beatitudini, "inconjurat de imaginile intregii creatii". Treptat, motivele se amestecara ~i devenira mai palide. De obicei, viziunile durau cam 0 ora; apoi, adormeam din nou ~i, spre dimineata deja, simteam: "Acum se intoarce dimineata cea eenu~ie! lata cum vine din nou lumea cea gri cu sistemul ei de cutiute! Ce prostie, ce absurditate cumplita!" Caci stiirile launtrice erau atit de fantastice, indt, comparativ, lumea aceasta parea de-a dreptul ridieola. Pe masura ce ma apropiam din nou de viata, exact la trei saptamini dupa prima viziune, starile vizionare incetara.

Este imposibil sa infati~ez frumusetea ~i intensitatea sentimentului din timpul viziunilor. Au fost lucrul eel mai grozav pe care I-am trait vreodata. $i apoi acel contrast: ziua! Ziua eram chinuit ~i cu nervii complet la pamint. Totul ma irita. Totul era prea material, prea grosolan ~i prea greoi, limitat spatial ~i spiritual, ingustat artificial pentru un scop de nerecunoscut ~i detinind totu~i un fel de forta hipnotica de a face sa se creada ca ar fi fost insa~i realitatea, dnd doar i se sesizase clar de~ertaciunea. De fapt. in ciuda revalorizarii ulterioare a credintei mele in lume, de atunci n-am mai scapat niciodata complet de impresia ca "viata" ar fi un segment de existent a care se deruleaza intr-un sistem universal tridimensional prevazut in acest scop.

Mai e ceva de care-mi amintesc distinct. La inceput, pe timpul viziunii despre gradina cu radii, am rugat-o pe sora sa ma scuze daca unna sa fie vatiimata; i-am spus ca in incapere se afla 0 sfintenie mare, ceea ce era periculos ~i putea sa-i fie daunator.

Fire~te ca nu m-a inteles. Pentru mine, prezenta sacrului crea 0 atmosfera vrajita, dar mi-era teama sa nu Ie fie insuportabila altora. De aeeea mi-am cerut scuze: nu era vina mea. Atunci am priceput de ce se vorbe~te despre "mire~ma" Sfintului Duh, mireasma care umple incaperea. Asta era. In camera era un pneuma de 0 sfintenie inexprimabiIa, a carei manifestare era mysterium coniunctionis.

N-a~ fi crewt niciodata ca se putea trece printr-o asemenea experienta, ca era macar posibiHi 0 beatitudine continua. Viziunile 1

V. termenul In Glosar

(11.

t.).

299

~i trarile erau perfect reale; nimic nu era [ortat sau fals in ele, ci totul - de 0 obiectivitate absoluta.

Ne sfiim In fata cuvintului "etem", dar eu nu pot descrie ceea ce am trait decit ca beatitudine a unei stari atemporale, in care prezent, trecut ~i viitar sint una. Tot ce se intimpla In timp era concentrat acolo 1ntr-o totaiitate obiectiva. Nimic nu mai era separat, desfa~urat in timp sau nu mai putea fi masurat prin concepte temporale. Cele trilite ar putea Ii definite eel mai bine ca 0 stare - ca 0 stare emotionala, care nu poate fi insa imaginata. Cum sa-mi reprezint ca eu sint simultan alaltaieri, azi ~i poimiine?

Atunci, ceva inca n-ar fi inceput, ceva ar Ii prezentul cel mai evident, in vreme ce altceva ar fi deja incheiat - ~i totu~i, toate ar fi Unul. Singurullucru pe care sentimentull-ar putea cuprinde ar fi 0 suma, 0 totalitate sclipitoare, care contine deopotriva expectativa legata de ceea ce va incepe, surprinderea fata de ceea ce tocmai s-a produs, precum ~i satisfaqia sau dezamagirea fata de rezultatul a ceea ce s-a petrecut. Un intreg indescriptibilin care smtem mtretesuti ~i noi; ~i totu~i II percepem eu 0 tatala obiectivitate.

Mai urziu, am mai trait 0 data aceasta obiectivitate. Era dupa moartea sotiei mele. Am vazut-o intr-un vis care a fast ca 0 viziune. Se afla Ia a oarecare departare ~i ma privea direct. Era in floarea virstei, avind vreo treizeci de ani ~i pUrta rochia pe care veri~oara mea, mediul, i-o confeqionase cu ani in urma, poate rochia cea mai frumoasa pe care 0 imbracase vreodatiL Expresia fetei ei nu era nici vesela, nici trista, ci obiectiv ~tiutoare ~i cunosditoare, fara nici cea mai mica reactie emotionaUi, de parca s-ar fi aflat dincolo de negura afectelor. ~tiam ca nu era ea, ci 0 imagine compusa de ea sau detenninata de ea pentru mine. Continea il1ceputul relatici noastre, evenimentele din timpul eelor cincizeci ~i trei de ani ai casniciei noastre, precum ~i sfir~itul vietii ei. In fata unei asemenea totalitati ramii fani glas, caci de-abia de 0 poti cuprinde Cll mintea.

Obiectivitatea traWl de mine In acest vis ~i in viziuni tine de individuatia savirqita. Fa iilseamna 0 desprindere de evaluarl ~i de ceca ce numim atasament afectiv. In general, acordam 0 mare importanta ata~amentului afectiv. Daf acesta tot mai contine proiectii, ~i de trebuie Iuate inapoi pentru a ajunge la noi In~ine ~i la obiectivitate. Relatiile afective SL.'1t relutH de dorintkl 9i cerere, impovarate de(constnngere ;;i lipsa de libertate; a~teptam ceva de 1a ceElIah, .iat,aceasta, ceHUalt ~i noi inqine ne pierdem 300

libertatea. Cunoa1?terea obiectiva zace Indaratul relatiilor afective; ea pare a fi misterul central. Abia ca face posibila coniunctio real~1.

Dupa boaUi iDcepu pentm mine 0 perioada rodoidi de munca.

Multe din lucrarile mek importante au luat n~tere abia dupa aceea.

Cunoa~terea sau intuitia sfir~itului tuturor lucrurilor mi-au dat curajul unor formula.ri noi. N-am mai incercat S8. impun propria-mi parere, ci m-am iDcredintat cursului gindurilor mele. problema dUDa alta au venit astfelinspre mine, s-au copt 9i au capatat forma.

A mal rezultat un lucm din boala mea. A:; putea sa-l denumesc 0 afirmare, 0 acceptare a fiintei~路 un "da" neconditionat la acceptare a conditiilor ceea ce este, rara obiectii subjective. existemei, a93.eum Ie vad eu, ii93. cum Ie inteleg eu. E?i0 aeceptare a propriel mek flinte, a felulul cum sint pur ~i simplu. La inceputul bolji, am avut scntimentul di atitudinea mea ar fi fost gre~iHl ~i dl a~ fi fost deci lmrucitva eu insumi responsabil pentru aecidentul avut. Dar clnd mergem pe calea individuatiei, cind ne traim viata, trebuie sa luam in ealenl ~i gre,;;eala, ahfel viata D-ar fi completa. Nu exista nid 0 garantie - in niei 0 clipa - di nu comitem 0 gre~eaHi sau DU ajungem sa ne afHim in pericol de moarte. Putem eventual crede cii exista ~i un drum mal sigur. Dar acesta ar fi drumul moqilor. Atunei nu se mal intimpla nimie sau, in oriee caz, nu ceea ce trebuie. Cine 0 ia pe drumul eel sigur este ca ~imort.

Abia dupa boala am priceput cit de importanta este aceeptarea propriului destin. Caei in felul acesta exista un eu care nu da gre~ nid cind se intimpHi ceva de neil1teles. Un eu eare rezista, care supar!a adevarul ~i care face fata lumii ~i destinului. Atunei, 0 infringere este totodata 0 victorie. Nimic nu-i tulburat - niei in afara, niei inauntru; cael propria eontinuitate a tinut piept t1uxului vietii ~i timpului. Or, asta se poate intimpla numai dad nu ne anlestecam cu indraznealii in intentiile destinului.

Am realizat ~i ca trebuie sa acceptam gindurile, care se formeaza de la sine ih noi insine, ea pe eeva ce exista realmente, dine010 de ariee evaluare. Categoriile de adevarat 9i fals sint, ce-i drept, mereu prezente, dar stau in planul a1 doilea, pentru di au un earacter neob!igatoriu; caei prezenta gindurilor este mal importanta dedt aprecierea lor subieetiva. In calitatea lor de gi:uduri existente, niei judecatile nu sint insa de reprimat, cad fac 9i ele parte din expresia totalitatii.

DIE S C H ti N E

0

0

FAMlllE

301 T

0 FAN

11 Despre viata de dincolo de rnoarte

Ceea ce 0 sa va spun despre lumea cealalHi ~i despre 0 viata de dupa moarte consta numai din amintiri. Sint imagini ~i ginduri in mijlocul carora am trait ~i care m-au framintat. Intr-o oarecare privinta, fac parte ~i ele din fundamentul !ucrarilor mele care nu sint, in definitiv, nimic altceva decit incercari tot reinnoite de a da un raspuns Ia intrebarea Iegata de interferenta dintre lumea de aici ~i lumea de dincolo, dintre "aici" si "dincolo". Dar eu n-am scris niciodata expressis verbis despre 0 viata de dincolo de moarte; ciki atunci ar fi trebuit sa-mi dovedesc ideile, si asta n-am cum. Ei bine, 0 sa mi Ie exprim aici.

Nici acum nu pot face insa mai muIt decit sa spun pove~ti pe acest subiect, sa "mitologizez". Poate di este nevoie de apropierea mortii pentm a dobindi libertatea necesara spre a proceda astfel. Nu pot afirma nici ca-mi doresc, nici d. nu-mi doresc sa ayem 0 viata dincolo de moarte si nici n-a~ vrea sa cultiy asemenea idei; dar, pentm a-i da adevarului cuvintul, trebuie sa constat ca, fara dorinta si fara concursul meu, astfel de ginduri imi dau tircoale. Nu stiu dacii sint adevarate ori false, dar ~tiu cii sint prezente si cii pot fi exprimate, in caz d. nu Ie reprim dintr-o prejudecata sau aIta. Ideile preconcepute impiedicii insa ~i yatama manifestarea plenara a vietii psihice, pe care 0 cunosc mult prea putin ca s-o pot corecta printr-o cunoa~tere superioara. In ultimul timp, ratiunea critic a a eliminat, pare-se, pe llnga multe alte reprezentari mitice, ~i ideea vietii de dupa moarte. Acest lucru a fost posibil numai din cauza ca oamenii din ziua de azi se identificii indeobste exclusiv cu con~tiinta lor ~i isi imagineaza ca sint doar ceea ce stiu ei despre sine. Oricine are chiar ;;i numai 0 vaga idee despre psihologie i~i poate cia u~or seama cit de ingradita este aceasta cunoa~tere. Rationalismul si doctrinarismul sint bolile epocii noastre; ele pretind cii ~tiu tot. Se vor mai descoperi 302

insa multe pe care astazi Ie consideram, din punctul nostru limitat de vedere, a fi imposibile. Notiunile noastre de spatiu ~i timp au doar 0 valabilitate aproximativa ~i de aceea lasa deschis un dmp larg de devieri relative ~i absolute. Tinind cont de astfel de posibilitati, acord 0 atentie deosebita miturilor ciudate ale sufletului ~i observ ceea ce mi se intimpla, indiferent daca se potrive~te sau nu cu ipotezele mele teoretice.

Din nefericire, In ziua de azi latura mitica a omului este de cele mai multe ori nedreptatita. EI nu mai poate nascoei pove~ti.

Pierde astfel mult; ciici este important ~i salutar sa se vorbeasca ~i despre lucruri pe care mintea nu Ie poate cuprinde. Este ca 0 poveste buna cu fantome, pe care 0 ascultam stind la foc in fata caminului ~i tragind din pipa.

Nu ~tim ce inseamna "in realitate" miturile sau pove~tile des pre 0 viata de dupa moarte sau ce fel de realitate zace indaratul lor. Nu putem deteeta daca mai au vreo valabilitate dincolo de valoarea lor ea proiectii antropomOlfe. Ar trebui, eventual, sa aceeptam clar ca nu exista niei 0 posibilitate de a obtine 0 certitudine asupra unor lucruri care depasesc iDtelegerea no astra.

Nici nu ne putem imagina a aha lume cu ni5te conditii ell totul diferite, deoarece traim intr-o lume anume, care a contribuit la constituirea 5i modelarea spiritului nostru ~i a premiselor noastre psihiee. Prin struetura noastra innascuta sintem strict limitati ~j deci legati cu fiinta ~i gindirea noastra de aceasta lume a DOastra.

Omul mitic revendicii, ce-i drept, 0 "trecere dincolo de aceasta", dar omul raspuDzator ~tiintific nu poate cODsimti. Pentru ratiune, "mitologizarea" este 0 speculatie sterila; pentru suflet ~i afectivitate, ea inseamna 1'ns3. 0 activitate vitala salutara; ea confera existentei 0 striilueire la care ll-am dori sa renuntam. Nici nu avem motivesuficiente ea s-o facem.

Parapsihologia vede a dovada valabila ~tiintific pentru CODtinuarea vietii dupa moarte in aceea ca un defunct se manifesta - fie ca fantoma, fie prin intermediul unui mediu - ~i comunica lucruri pe care nu Ie ~tiuse dedt el. Chiar dadi exista astfel de cazuri confirmate, ramiD deschise intrebarile dadi fantoma sau vocea smt identice ell mortul sau sint 0 proiectie psihica ~i dadi cele spuse provin ell adevarat de la cel decedat sau izvorase din cuno~tintele prezente in inconstient.1

i Referitor

la "cunoa~terea absoluta" din incon~tient, cf. C. G. Jung, Sincro-

nicitatea ca principiu al relariilor acauwle, in Ges. Wake

303

\lllI, 1967

(n. ed. germ.).

In ciuda tuturor reflectiiIor rationale care pledeaza impotriva unei certitudini in acest domeniu, nu avem voie sa uitam ceva: pentru majoritatea oamenilor inseamna foarte mult sa poata presupune ca, dincolo de existenta actuala, viata lor are 0 continuitate nedefinitii Atunci trioiiescmai rezonabil, le e mai bine ~i sint mai lini~titi. Au secole intregi in fa~a, au la dispozitie 0 perioada de timp inimaginabila! Ce rost are atunci aceasta haituialil. absurda ?

Desigur, asIa nu se aplidi oricui. Exista aameni care nu simt nici un fel de nevoie de nemurire si care se gindesc CD groaza ca ar trehui sa sada zece mii de ani pe un nor si sa cinte la harpa!

Mai sint destui carora viap Ie-a jucat niste feste adt de mite sau care resimt 0 asemenea sila In fata propriei existente, Incit un st1r~it absolut Ie pare mai bun decit arice continuare. Insa In majoritatea cazurilor, problema imartalitatii este asa stringenta, imediata si de neinlaturat, incit trebuie riscata Incercarea de a ne forma 0 conceptie pe aceasta tema. Dar -cum?

Ipoteza mea este ca 0 putem face eu ajutorul aluziil()I .. d indiciilor pe care ni Ie trimite inconstientul, de exempiu in vise.

Adesea ne lmpotrivim ideii de a lua in serias indicatiilc incom;tientului, intrudt slntem convinsi de imposibiiitatea dc J. se raspunde Ia lntrebare. Acestui scepticism u~or de lDteles eu Ii opun urmatoarele reflectii: Daca nu pot 9ti un Iucm trebuie sa renunt 1a el ca problema intelectuaIa. Nu stiu din ce cauza s-a format universul si n-o s-o ~tiu niciodata. Asa ca tTebuie sa renunt sa fac din aceasta problema una ~tiintifica sau inteJectual3.. Dar daca mi se ofera 0 idee despre asta - de pilda din vise sau din traditii mitice - atunci Vieau s-o re~in. Trebuie ~;i sa lndraznesc S3.-111i fonnez 0 conceptie, chiar daca va ramIne pentru totdeauna 0 ipoteza si ~tiu ca nu poate fi demonstrata.

Omul trebuie sa poata dovedi ca a fikut tot ce i-a stat in puteri spre a-si forma 0 conceptie des pre viata de dupil moarte on spre a-s1 erea 0 imagine - chiar dad asta ar lllsemna sa-si marturiseasca neputinta. Cine nu procedeaziJ. asa are de pierdut Cad ansamblul de Intrebari care i se pun este mo~tenirea straveche a omenilii, un arhetip, bogat in viata secretiJ.,care ar don sa se adauge vietii noastre, spre a 0 intregi. Ratiunea ne impune limite muIt prea inguste si ne lndeamna sa traim numai ceea ce este cunoscut - ~i chiar si aceasta ell restrictii - lntr-un cadru cunoscut, ca ~i cum am cunoaste extinderea reala a vietii! De fapt, traim zi de zi muIt peste Iimitele constiintei noastre; rara stiinta noastrii, viata inconstientului participa 9i ea la a noastra. Cu cYtratiunea critica 304

predomina mai mult, eu atit mai saradi devine via~a; dar cu elt sintem capabili sa con~tientizam mai mult incon~tient ~i mai mult mit, eu atlt integram mal multa viata. Ratiunea supraestimata are comun ell statu] absolutist faptul ca sub dominatia sa individul sarace~te.

Inconstientul ne da 0 sansa, comunicindu-ne ceva sau oferindu-ne aluzii plastice. EI este in stare sa ne comunice uneori lucruri pe care, cu oricita logica, nu Ie putem ~ti. Gfndi~i-va la fenomene de sineronicitate, Ia vise premonitorii si presimtiri!

Intr-o zi ma intoreeam acasa de la Bollingen. Era pe vremea celui de-al doilea razooi mondial. Aveam cu mine 0 carte, dar nu puteam citi, diel fn c1ipa in care trenul s-a pus in miscare, m-a asaltat imaginea unui om care se ineaca. Era amintirea unui accident ce avusese loc ih timpul serviciului meu militar. eft a durat dilatOlia, n-am reusit sa ma eliberez de acea imagine. M-am gindit nelinistit: "Oare ce s-o fi intimplat? 0 fi fost vreun accident?"

La Erlenbach am coborft din tren ~i m-am indreptat spre easa, urmant in eontinuare de aceasta amintire ~i ingrijorat. In gradina se af1au copiil celei de-a doua dintre fiicele mele. Ea locuia ell familia ei la noi, de dnd, din cauza razboiului, parasise Pari suI ~i se Intorsese in Elve(ia. Toti copiii pareau nauci si cind i-am intrebat ce se iDtlmplase mi-au povestit: Adrian, cel mai mie pe atunci, c3.zuse in apa ill locul unde tineam barca. E destul de adfne acolo 'ii, cum nu stia sa inoate, era sa se inece. Fratele lui mai mare II ajutase sa iasa din apa. Scena avusese loc exact in timp ce ma napadise in tren acea amintire. Deci inconstientul imi fikuse un semn. De ce sa nu-mi poata da atunci informatii ~i des pre altele?

Am trecut prin eeva asemanator inaintea mortii cuiva din familia sotiei mele. Am visat atunci ca patul so~iei mele ar fi fast o groapa adinca si cu pere!i zidi~i. Era un mormint ~i iti crea intrucitva 0 senzatie de antic. Am auzit deodata un oftat adine, fiiptura care semana cu so~ia ca Si cum cineva Si-ar fi dat duhul. mea se ridid. din groapa ~i disparu plutind in v3.zduh. Purta un vesmint alb, in care erau tesute ni~te semne negre ciudate. M-am trezit, am trezit-o Si pe sotia mea ~i m-am uitat Ia ceas. Era ora trei dimineata, Visul era atlt de straniu, incit m-am gindit pe data ca ar putea indica moartea euiva. La sapte am fost in~tiin~ati ca o veri$oara a nevestei mele murise Ia ora trei!

Adesea este vorba numai despre 0 premonitie, nu insa despre o cunoastere anticipata. Tot asa am avut la un moment dat un vis

째

305

in care participam la un garden party. Am zarit-o pe sora mea, ceea ce ma mira foarte tare, caci murise cu citiva ani in urma. Era de fata ~i un prieten al meu decedat. Ceilalti invitati erau cuno~tinte care inca traiau. Sora mea se afla in compania unei doamne pe care 0 ~tiam foarte bine ~i inca din vis am tras conc1uzia ca era probabil atinsa de suflul mortii. "E deja marcata", m-am gindit.

In vis, ~tiam cine era ~i ca locuia la Base!. Ond m-am trezit, nu mi-am mai putut aminti des pre cine era vorba, oridt efort am facut, dqi aveam intregul vis viu ~i clar in fata ochilor. Am trecut ill revista toti cunoscutii din Basel, fiind in acela~i timp atent daca imaginea vreunuia trezea in mine vreo rezonanta, imi evoca vreo amintire. Nimic!

Clteva saptamini mai tlrziu am primit vestea accidentului mortal al unei doamne cu care eram prieten. Am ~tiut imediat: ea era cea pe care 0 vazusem in vis, dar pe care il-O putusem identifica.

Imi aminteam de ea foarte clar ~i cu multe detalii, caci fusese 0 perioada mai lunga, pina ell un an inainte de moarte, pacienta mea. In incercarea de a-mi evoca persoana din vis, tocmai imaginea ei nu aparuse in lungul ~ir al cuno~timelor mele din Basel, de~i ar fi trebuit, dupa toate probabilitatile, sa se afle chiar printre primele.

Cind treci prin asemenea experieme capeti un oarecare respect fata de posibilitatile ~i capacitatile incon~tientului. Trebuie doar sa-ti pastrezi spiritul critic ~i sa ~tii ca astfel de "comunicari" pot avea intotdeauna ~i 0 semnifieatie subiectivii Pot sa corespunda realiti'itii sau nu. Eu am invatat totu~i ca acele conceptii pe care Ie-am putut dobindi pe baza unor asemenea indicii ale incon~tientului mi-au adus lamuriri ~i mi-au deschis perspective asupra unor tilcuri noi. Bineinteles cii nu voi scrie pe aceasta tema 0 Carte a revelatiilor, ci voi recunoa~te ca am un "mit" care-mi treze~te interesul ~i ma determina sa aprofundez problema. Miturile sint formele cele mai timpurii ale ~tiintei. Clnd vorbesc despre lucrurile de dincolo de moarte, procedez astfel, impins de 0 emotie launtrica ~i nu pot face nimic mai mult dedt sa povestesc vise ~i mituri pe acest subiect.

Fire~te ca se poate obiecta inca de la bun inceput di miturile ~i visele despre 0 continuitate a vietii dupa moarte sint exclusiv fantezii compensatorii inerente naturii noastre --,- tot ce-i viata dorqte etemitate. Impotriva acestei obieqii n-am alt argument dedt insu~i mitul.

306

Oricum, exista ~i indicii di eel putin 0 parte a psihicului nu este supusa legilor spatiului ~i timpului. Dovada ~tiintifica in acest sens a fost adusa de eunoscutele incercari ale lui Rhine!. Pe IInga nenumarate cazuri de premonitii spontane, perceptii nonspatiale ~i altele asemenea, in legatura eu care v-am relatat exemple din viata mea, ele aduc dovada ca psihicul functioneaza uneori dincolo de legea cauzalii spatio-temporaIa. De aici rezulta ca reprezentarile noastre de spatiu :)i timp, deci ~i de cauzalitate, sint incomplete. a imagine completa a lumii ar trebui chiar, ca sa zic a~a, largita cu 0 aWi dimeniune; abia atunci, totalitatea fenomenelor ar putea fi explieata omogen. De aceea, rationali~tii insista ~i astazi ca nu exista experiente parapsihologice; cad ar fi fatale conceptiei lor des pre Iume. Daca insa se produc asemenea fenomene, imaginea rationalista a universului este invalidata, fiind incompleta. Atunci, posibilitatea unei alte realitati cu alte valori, aflata indaratul aparentelor, devine a problema de necontestat ~i trebuie sa tinem eont de faptul ca Iumea noastdi eu timp, spatiu ~i cauzalitate se raporteaza Ia 0 alta ordine a lucrurilor, care sta in spatele ei sau sub ea ~i in care nici "aiei ~i acolo", nici "mai devreme ~i mai tirziu" nu sint esentiale. Nu vad nici a posibilitate de a contesta ca cel putin a parte a existentei noastre psihice se caracterizeaza printr-o relativitate a spatiului ~i timpului. a data cu i'ndepartarea de con~tiinta, aceasta relativitate pare sa se amplifiee piil9. la a iloilspatialitate ~i 0 atemporalitate absolute.

Nu numai visele mele proprii, ci ~i cele ale altora imi formara, revizuira sau eonfirmara ocazional conceptiile despre a viata dincolo de moarte. De 0 insemnatate deosebita fu visul pe care a eleva de-a mea, a femeie de aproape ~aizeci de ani, il avu cu vreo doua luni inainte de moarte: Ajungea in lumea de dincolo. Acolo se afla a clasa, In a carei banca din fata ~edeau prietenele ei decedate. Domnea 0 atmosfera de a~teptare generali:i. Privi in jur dupa un profesor sau vorbitor, dar nu descoperi pe nimeni. I se dadu a intelege ea ea insa:)i era vorbitoarea, cad toti defunctii ar trebui sa prezinte imediat dupa moarte un rap art asupra experientei lor generale de viatiL Pe morti Ii interesa In mod deosebit experienta pe care raposatii 0 aduceau cu ei, a9a ca :)i cum faptele 1 J. B. Rhine, Duke University, Durham, S.U.A., a dovedit prin experimentele sale eu car1;i de joe eapacitatea omului de a avea percep\ii extrasenzoriale (A. 1.).

307

~i evolutiile ee avusesera lac in viata paminteasca ar fj fost evenimentele decisive.

In ariee caz, visul relateaza des pre 0 audientil foarte neobi~nuita, care eu greu ar putea gasi ega! pe pamim: se manifesta un interes arzator pentru rezultatul psihologic final al unei vieti omene~ti care, dupa felul nostru de a judeea, nu are nimk remarcabil, cum nu are niei concluzia ee ar putea fi trasa de-aeolo. Dar daca "publicul" se afla intr-un nontimp relativ, unde "desfa~urare", "eveniment", "dezvoltare" au devenit notiunl discutabile, atunci s-ar putea interesa in mod special tocmai de ceea ce Iui ii lipse~te in starea in care se gaseste.

In perioada cind~avu 'lac visul, femei! Ii era frica de moarte ~i voia, pe cit posibil, sa tina aeeasta eventualitate elt mai departe de gindirea ei eon~tienta. Dar un "interes" de seama a1 omului cind imbatrine~te II eonstituie toemai famiJiarizarea Iui eu pasibilitatea martii. Omului i se pune un ansamblu de Intlebiiri imperioase ~i el ar trebui sa raspunda la eIe. in acest scap, ar fi bine ca omul sa aiba un mit despre moarte, caci "ratiunea" nu-i amta nimie altceva dedt groapa intunecata in care \'3. eobori. Or, mitul ar putea oferi privirii sale alte imagini, despre viata in \ara mortilar, imagini care sa-l ajute ~i sa-I imboga\easca. Dadl el creae in eIe sau dadlle aeorda m1kar ceva credit, atune! are la fel de :nulta ~re~t~te ~au se insala 10. feI d~ m~lt ca un~l care nu creae m ele. Insa In tlmp ce eel care neaga se mdreapta spre neant, eel care se lncrede in arhetlp merge pe urrne!e plna 1a moarte, Ce-i drept, amindoi plutesc in incertitudine, uuul merge Illsa impotriva instinctului s:h, eeliJJalt ell el, ceea ce Inseamna 0 diferenta 5i un avantaj eonsiderabil in favoarea eelui din urrna. ,$i fapturile inconstientu1ui sint "neinformate" 5i au nevoie de OIn sau de contactul ell con$tjjnta~ spre a dobindi ~;cuno~tinte".

Clnd am inceput sa lucrez eu SalofD.eei 91cea a Iui Eliahu, a~a cum aparusera in imaginatia , au jucat un rol important. Apo! au trecut in secund, dar dupa circa dOl ani au reaparut. Spre marea n1ea ujfnire~ erau complet neschinl-bari; vorbcau ~i actionau de parca. 1'11 f8.stimpul scurs nu s-ar fi i'ntlmplat absolut nimie. 5?itotu~i, in viata mea se p~;trec:us lucrurile cele Inai incredibile. A trebu.it~ co. sa zic a9a~ 5-0 iau de la Iflceput ~i

i V. pp. 189-190

(il. t.).

308

sa Ie explic ~i povestesc tGtu!, ceea ce m-a mirat atunci roarte tare.

Abia mal tJrziu am inteles ee se intimplase: eel dol se scurundasera intre timp in incons,tient s,l in ei fns,is,i- s-ar putea spune la fel de bine: in atemporalitate. Ramasesera Tara contact Cll euI s,i circumstamele sale sehimbatoare, ignorind astfeI ce se petrecuse ill lumea cons,tiintcL inca de timpuriu am simtit trebuia sa instruicsc personajele incons,tientului sau "spiriteJe defunqiIor", care deseori de abia pot fi deosebite de cle. Am trait asta pentru prima data in timpul unui tur ell bicicleta prin nordul Italiei, pe care I-am facut in 1911 eu un prieten. In drum spre casa am ajuns de la Pavia la Arona, in parte a de jos a lacului Maggiore, :;;iam innoptat acolo. Intentionam s-o luam de-a lungullacnlui :;;1apoi prin Tessin pin a la Faido. De acolo voiam sa ne suim in tren spre ZUrich. Dar la Arona am avut un vis care ne-a dat planurile peste cap.

In vis ma gasearn in mijlocul unei adunari de spirite ilustre din veacurile trecute Si traiam un sentiment asemanator celui avut mai tirziu rata de "stramosii Hustri", care se aflau: in piatra neagra din viziunea mea din 1944. DiscLltia se purta in latineste. Un damn eu 0 peruca lunga mi se adresa s,i imi puse a intrebare dificila, de al carei eontirmt nu mi-am mai putut aduce aminte dupa ce ffj-am trezit. L-arn inteles, 1:ns5.nu stapineam latina sufident de bine spre a-I raspunde in aceasta limbS., ceea ce m-a facut sa ma simt atlt de jenat ;;i de rus,inat, incH emotia ill-a trezit din

d

SOlTill.

Chiar in aeel moment mi-a venit in minte studiul la care lucram pe-atunci, Tran.~formiiri ~i simboluri ale libidoului, s,i am avut un sentiment atit de putemic de inferioritate din cauza Intrebarii la care nu raspunsesem, ind! am luat imediat trenul spre casa, pentru a ma apuca de lucru. Mi-ar fi fast imposibil sa continuu turul en bicicleta, cSxuia sa-i sacrific inca trei ziie. Trebuia v gasesc v ." , sav ucrez! ca so. raspunsuL

I

Abia rl1ult rnai tlfziu 8Hllnreles

,"'isul ~ireactia ITlea: Dornnul

ell peruca lunga era un fel de "spirit al strabunilor sau al martilar" care-mi adresase mle intrebarile lui, iar eu un :;;tiam sa raspund 1a ele! Era prea devreme dtunci, ilU ajunsesem inca atit de departe; dar aveam 0 presimtire ca prin munca la caftea mea voi da faspuns la intrebarea care mi se pusese. Ea Imi era pusa de stramo~ii ITlei spirituali in speranta ca var In\1ata lucruri pe care TIU Ie putusera afla pe vren1ea lor, 0 data ce urmau sa fie create abia in secolole ulterioare. I)aca Intrebare ~ifaspuns ar fi existat din309

totdeauna, atunci n-ar fi fost nicideeum nevoie de eforturile mele, diei totuI ar fi putut fi cautat ~i gasit in oriee alt veae. E drept d in natura pare sa fie prezenta 0 eunoa~tere nelimitata, dar ea nu poate fi sesizata de eon~tiinta dedt atunei dnd conditiile temporale sint prop ice. Se intimpla probabil ea in sufletul individului: EI poate purta ani in ~ir cu sine presimtirea a ceva, devine insa eu adevarat con~tient de acest ceva abia mai tirziu, intr-un anume moment al vietii.

Cind am scris, ulterior, Septem SernlOnes ad Martz/os, tot moftii au fost cei care mi-au adresat intrebarile hotaritoare. Ei veneau - a~a spuneau - inapoi de la Ierusalim, pentru ca acolo "n-au gasit ce-au dutat". Asta m-a mirat atunci foarte tare; caci in opinia traditionala, mortii sint eei care detin marea ~tiinta. Se emite parerea ea ei ar ~ti mult mai multe dedt noi, pentru ea doctrina erqtina presupune ca "dineolo" vom vedea luerurile "fata-n fata".

Se pare insa ca sufletele celor raposati ,,~tiu" numai ceea ee ~tiau in clip a mortii lor ~i nimie in plus. De aiei, stradania lor de a piitrunde in viata spre a se imparta~i din ~tiinta oameniloL Adesea am senzatia ca s-ar afla chiar in spatele nostru, a~teptind sa auda ce raspuns Ie vom da lor ~i pe care-l vom da destinului. Am impresia ca tot ce ii intereseaza este sa obtina raspunsuri la intrebarile lor de la cei In viata, adidi de la cei care Ie-au supravietuit ~i exista intr-o lume in continua transformare. Mortii intreaba ca ~i cum omni~tiinta sau "omni~tiutul" nu le-ar sta la dispozitie, ci acestea ar putea patrunde doar in sufletul celor vii - intr-un suflet prins in inehisoarea trupului. Spiritul celor vii pare de aceea a fi macar intr-un punct in avantaj fap. de cel al mortilor, ~i anume in capacitatea de a dobindi cuno~tinfe clare ~i decisive. Lumea tridimensionala, in timp ~i spatiu, imi apare ca un sistem de coordonate: el este descompus aici in ordonata ~i abscisa, ceea ce "acolo", in nonspatialitate ~i atemporalitate, ar putea aparea ca imagine originara eu multe aspecte, poate ca un "nor de cunoa~tere" difuz in jurul unui arhetip. Este insa nevoie de un sistem de coordonate pentru ca sa fie posibila 0 diferentiere a continuturilor distincte. 0 astfel de operatie ni se pare de neimaginat in starea unei omni~tiinte difuze sau a unei constiinte lipsite de subiect, fara determinare spatio-temporala.

Cunoa~terea presupune, ca ~i zamislirea, un contrast, un "aiei ~i acolo", un "sus ~i jos", un "inainte ~i dupa aceea".

310

Daca ar fi co. dupa moarte sa mai avem parte de 0 existenta con~tienta, atunci eo. ar continua sa mearga, din cite mi se pare mie, ill aceeo.~i directie co. ~i ceo. a con~tiintei omenirii, care are in fiecare epodi 0 limita superioara, dar deplaso.bila. Sint multi oameni care au riimas, in clipa mortii lor, nu numai in urma propriilor posibilitati, ci mai ales mult indaratul a ceea ce, in timpul vietii lor, a fost con~tientizat de aIti oameni. De aici pretentia lor de a obtine in moarte partea de con~tienta pe care n-au dobindit-o in viata.

Am ajuns 10. aceasta conc1uzie analizind visele des pre defunqi.

Am visat astfel odata ca mi-am vizitat un prieten care murise cu vreo paisprezece zile In urma. In timpul vietii, nu cunoscuse altceva in afara unei conceptii conventionale despre lume ~i se impotmolise in aceasta atitudine iipsita de refleqie. Locuinta lui era situo.ta pe 0 colina, o.semanatoare dealului Ti.illinger de linga Basel. Acolo se afla un castel vechi, 0.1 carui zid circular inconjura o piateta cu 0 bisericuta ~i citeva cHidiri mai mici. Imi amintea de piata din apropierea castelului Rapperswil. Era toamniL Frunzele pomilor batrini capatasera nuante aurii ~i soarele blind transfigura intreaga scena. Acolo ~edea prietenul meu 10. 0 masa cu fiica lui, care studiase 10. Zurich psihologia. ~tiam ca eo. ii dadea lamuririle necesare in psihologie. Era atit de fascinat de ceea ce auzea, inch m-a salutat doar dintr-o mi~care fugitiva a miinii, co. ~i cind mi-ar fi dat a intelege: "Nu ma deranja!" Salutul era in acela~i timp un gest prin care-mi facea semn sa plec.

Visul imi spuse ca el pesemne realiza acum, bineinteles intr-un mod pe care nu-l cuno~tearn, realitatea existentei sale psihice, ceea ce in timpul vietii nu fusese niciodata in stare. in legatura cu imaginile acestui vis imi venira mai tlrziu in minte cuvintele: Anahoretii in scena finala Heilige Anachoreten gebirgaufverteilt...1 a partii a doua din Faust sint ginditi co.reprezentari a diferite etape de dezvoltare, care se cornpleteaza ~i se inalta reciproc. alta experiema a evolutiei sufletului dupa moarte am facut-o cind - cam 10. un an dupa moartea sotiei mele - m-am trezit intr-o noapte brusc ~i am ~tiut ca fusesem 10. eo.in sudul Frantei, in Provence, ~i ca petrecuseram 0 zi intreaga impreuna. Hicea acolo

o

I Sjlnli

anahore!i.

risipiri, stlnd lntre prapastii,

"Munti cu prapastii", op. eit. (n. t.).

311

Goethe, Fallst II, actul Y,

studii despre Graal. Faptul mi se pam semnificativ: caci ea murise rnainte de a-~i fi incheiat lucrarea pe aceasta tern!:!..

Explicatia pe planul subiectului - ca anima mea inca nu terminase cu munca impusa ei - nu-mi spune nimic; fiindca eu ~tiu ca nu sint gata. Dar ideea ca sOfia mea continua sa lucreze ~i dupa moarte la dezvoltarea ei psihicaarice s-ar lntelege prin asta - mi se paru plina de tlic, a~a ca visul avu un efect lini'ititor asupra mea.

Reprezentali de acest fel sint, fire~te, incorecte ~i dau 0 imagine insuficienta, ca un corp proiectat pe un plan sau ca, invers, construirea unei forme cu patru dimensiuni pomind de la un corp. Spre a se ilustra, ele se servesc de determinarile unci lumi tridimensionale. Dupa cum matematica nu se teme sa creeze 0 expresie pentru raporturi care depa~esc arice empirism, tot a~a tine de esenta unei fantezii disciplinate sa proiecteze imagini a ceea ce scapa intelegerii, dupa principii logice ~i pe baza unor date empirice, ca de pilda enunturile viselor. Metoda folosita este cca a "enuntului necesar", dupa cum I-am numit eu. Ea reprezinta principiul amplificarii in interpretarea viselor, poate fi insa demonstrata cel mai u~or prin enunturile implicate in numerek intregi simple.

Unu este, ca prima cifra, 0 unitate. El este insa ~i "unitatea", Unul, Atot-Unul, Unicul ~i Non-Doiul - nu un numeral, nu cuvintul ce denume~te un numar, ci 0 idee filozofica sau un arhetip ~i atribut al Domnului, monada. Este desigur corect ca ratiunea omeneasdi face aceste enunturi, dar ea e in acela~i timp determinata ~i legata de conceptia ei des pre Unu ~i implicatii1e sale.

Nu sint, cu alte cuvinte, enunturi arbitrare, ci ele slnt determinate de esenta lui Unu ~i deci necesare. Aceeasi operatie logica s--ar putea efectua teoretic in legatura Cll tOi:'Jereprezentarile individuale ale cifrelor ce urmeaza, dar se ajunge practic curind la sfir~it din cauza complicatiilor sporinde care devin de necuprins.

Fiecare aha unitate aduce Cll sine proprietati Si modifican nOlo Asa, de exemplu, 0 proprietate a cifrei patru este aceea d. ecuatiile de gradul patm mai pot fi Inca rezolvate, cele de gradul cind Insa, nu. Un "enunt necesar" dfrei palTUeste dcci ca e deopotriva punet culminant 9i terminus al unei ureari prcmergatoare. IntrucYt cu fiecare aWl unitate apar una sau mai multe proprietati Doi de natura matematicii, enunfurile se compiica atl! de mult, indt nu mai pot fi formulate.

312

Seria infinita de D.urnere corespunde numaruJui infinit de faptmi individu3.le. EJ este compusa tot din indivizi, ~i proprietatile primilor ei zeee membri reprezinta deja - dad e sa reprezinte ceva - 0 cosmogenic a.bstracta derivata din monadii. Proprietatile numerelor slnt 1m3 in acela~i timp proprieti1ti ale materiei ~i de aceea anumite ecuadi sint capabile sa anticipeze comportamentui materiel.

A~ dori,

din aceasta cauza, sa acord

~ialtor

enunturi ale ratiunii

noastre - In afara eelat matematice (care exista de la natura) posibilitatea de a indica dineolo de ele insele realitati nonpereeptibilc. Ma gindesc, de exemplu, 1a plasmuiri ale imaginatiei care se bueura de consensus omnium sau care se disting printr-o mare free vema a ap"ritiei, precum ~i 1a motivele arhetipale. Exista ecuatii matematice despre care nu ~tim caror realit8_ti fizice Ie corespund; de asemenea, exista realit~W mitice despre care nu ~tim 1a Inceput ]3. ce realitati psihice se refera. S-au gasit, de pildii, ecuatii care pun ordine in turbu)en\a gazelor fierbinti cu mult inainte ca acestea sa fi fost cercetate cu precizie; de un timp Si mai indelungat exista mitologeme care exprima desfasurarea anumitor procese subliminale, dar pe care abia a<;tazi Ie putem recilnoa~te ca atare.

Gradu1 maxim de con~tienta care a fast deja atins undeva fonneaza, din cite mi se pare, limita superioara de cunoastere la care pot ajunge mortii. Pesemne ci1 de aceea viat,a pamillteasca are 0 semnificatie atit de mare, iar ceea ce omul duce "dineola", atunci dnd moare, este asa de important. Numai aici, in viat,a terestril, uncle contrariile se ciocnesc, poate fi ridicat nivelul general a1 canstiint,ei. Asta pare a fi sarcina metafizica a omului, pe care lnsii. fad a "mitolagiza", el n-o paate Indeplini dedt partial. Mitul e etapa intemiediara inevitabila $1 indispensabila Intre incon~t.ient ~i cunoa~terea con~tient;i. Este srabilit ca incon~tientul ~tie mal multe deci"t con~tiinta! dar ~tiinta sa este de 0 anume. factura~ 0 ~tiinta intru eterr:draie; de cele rnai multe. ori fara referire 1a "aici" ~i "ucum" ~i care nu tine cant de lirnbajul intelectului nostru.

Nurn,ai daca Ie dam enunturilor sale- prilejul sa se arnplifice~ cum s-a aratat 111ai sus in exem.plul nUlnerelor~ ajunge in d0111e.niul lrnelegerii proces se

noastre

~i -';/On1 putea

percepe

un aspect nOLl. .,ÂŁ\cest la fiecare analiza reu~ita de irnportailt sa nu avern pareri

repet~i'lnt!"-unTIlod convingator

a viselor. De aceea este

at'lL

~ 1 '4 ~'.l- ~]

doctrinare preconcepute in legatura cu ceea ce afinna visele. De indatii ce frapeaza 0 anumita "monotonie a interpretarii" se ~tie di interpretarea a devenit doctrinad, a~adar, nerodnica.

Chiar daca nu este posibil sa se aduca. 0 dovada valabiUi a continuarii vietii sufletului dupa moarte, tot exista evenimente care dau de gindit. Eu Ie iau co. pe ni~te indicii, fad sa-mi asum cutezanta de a Ie atribui valoare de cunoasteri.

Intr-o noapte nu puteam donni ~i ma gindeam 10. moartea subita a unui prieten, care fusese mmonnintat in ziua precedenta.

Moartea lui ma preocupa adinc. Deodata am avut senzatia di s-ar fi aflat in camera. Era de parca ar fi stat 10. pieioarele patului meu ~i mi-ar fi eerut sa merg cu el. N-am avut senzatia unei aparitii, ci 0 imagine vizuala interioad a lui, pe care mi-am explicat-o co. pe 0 'imaginatie. Dar a trebuit sa ma intreb cu toata franchetea: "Am vreo dovada ca este 0 imaginatie? Dar daca nu este? Daca prietenul meu chiar se afla aici, iar eu il iau drept un produs 0.1 fanteziei, n-ar fi asto. 0 nesimtire din partea mea?" A veam insa 10. fel de putin dovada ca statea in fata mea co. aparitie, deci in mod "real". Atunci mi-am spus: "Dovada sau nu ... in loc sa-l explic doar co. pe 0 imaginatie, a~ putea 10. fel de bine sa-l accept co. aparitie ~i sa-i acord realitate macar cu titlu de proba." In clipa in care am gindit astfel, s-a indreptat spre u~a ~i mi-a facut semn sa-l unnez. Trebuia, co. sa zic a~a, sa iau parte 10. joc. Asta nu era insa prevazut! A~a ca a trebuit sa-mi repet argumentul. Abia dupa aceea I-am unnat in imaginatia mea.

M-a condus afara din casa, in gradina, pc strada ~i in cele din unna 10. el acasa. (In realitate, casa lui era situata 10. 0 distanta de citeva sute de metri de a mea.) Am intra!. iar el m-a dus pina in camera so. de lucru. S-a suit pe un taburet ~i mi-a indicat a doua carte din cele cinci legate in ro~u care stateau pe raftul 0.1 do ilea de sus. Apoi, viziunea inceta. Nu-i euno~team biblioteca ~i nu ~tiam ce carti avea. In plus, n-a~ fi putut descifra de jos titlurile volumelor pe care mi Ie aratase, caci erau plasate pe penultima etajera.

Incidentul din vis mi se paru atit de straniu, incit a doua zi dimineata m-am dus 10. vaduva prietenului meu ~i i-am cerut pennisiunea sa ma uit dupa ceva prin biblioteca lui. ~i intr-adevar, sub raftul pe care-l vazusem in fantezia mea se afla un taburet ~i inca de departe am zarit cele cinci volume legate in ro~u. M-am urcat pe scaunel pentru a putea citi titlurile. Erau traduceri ale 314

romanelor lui Emile Zola; titlul celui de-al doilea volum era: Das Vermachtnis der Totenlâ&#x20AC;˘ Confinutul mi se paru neinteresant, insa titlul era extrem de semnificativ i'n legatura cu experienta pe care o traisem.

Un alt eveniment care-mi dMu de gindit se praduse i'naintea mortii mamei mele. Cid inceta din viata, eu ma aflam in Tessin.

Vestea ma zgudui, mai ales c3. moartea ei veni pe nea~teptate. In noaptea dinaintea mortii ei, am avut un vis i'nspaimintator: Ma gaseam intr-o padure deasa ~i intunecoasa; printre copaci gigantici, ca de jungla, erau presarate blocuri de stinc3. fantastice, uria~e. Era un peisaj eraic, preistoric. Deodata am auzit un fluierat ascutit, care lncepu sa riisune prin univers. Genunchii mi se muiara de fridi. In tufi~uri se auzi un trosnet, ~i un cline-lup imens cu botul cumplit cascat tisni de-acolo. ViIzindu-l, singele imi ingheta in vine. Se napusti pe linga mine, iar eu am ~tiut ca Vinatorul Salbatic ii poruncise sa-i aduca un am. 0 spaima de moarte m-a trezit din somn, iar in dimineata urmatoare am primit vestea mortii mamei mele.

Rareori m-a intors un vis atit de tare pe dos, ciki la 0 privire superficiaHi parea a spune ca diavolul 0 luase pe mama. Or, era de fapt Vinatorul Salbatic, "Grtinhtitl" - "cel cu palaria verde" -, care vina cu lupii sai in acea noapte de ianuarie clnd bate foehnul.

Era W odan, zeul strabunilor alemanici, care 0 chema pe mama s1\.se alature adunarii stramosilor ei, Si anume in mod negativ armatei salbatice, dar pozitiv, raposatilor, acelor sa[ig Liit. Abia misionarii cre~tini au facut din \Vodan un diavol. El este in sine un zeu important - un i\1ercur sau Hennes, cum au recunoscut ramanii in mod just; un spirit al naturii care s-a reintors la viata in figura lui Merlin din legenda Graalului si a devenit, ca spiritus mercurialis, arcanunz2-ul cautat al alchimistilor. Astfel, visul spune ca sufletul mamei mele a fost preluat in acel context mai vast al sinelui, dincolo de aspectul crestin-moral, si anume in acea totalitate de natura si spirit care inglobeaza conflictul contrariilor.

Am plecat imediat spre casa Si, noaptea in tren, am resimtit 0 mare tristete, dar in adincul inimii nu puteam fi mihnit, Si asta dintr-un motiv ciudat: pe parcursul iDtregii calatorii am auzit 1 2

Titlul original este: Le Vee/t d'ulle Morte (n. t.). v. nota 1, p. 93 (n. t.).

315

nelncetat muzica de dans, rl'sete. ~i gaJ3~gie'voioasa ..ca ~i cun1 s-ar fi celebrat 0 nunta. Era In contrast izbitor fata de inlpresia CUillplita lasara de vis. AiGi rasunau muzica vese]:i de dans :;;irisete zglobii, a~a Cd mi-a fast imposibil sa ma reculeg, ded1clndu-ma total tr1ste\ii. Tot mereu voia sa ma domine, dar in clipa urn1atoare ma regaseam in mijlocul melodiilor vesele. Era un sentiment de caldura :'Ii bucurie, pe de 0 parte. :;;ide spaima ~ijale. pc de alta - 0 alternare continua de contraste emoticnale, Contrastul se poate explica prin aceea ca moartea este infilti:;;ata 0 data din punctul de vedere al eului $1de cealalta data din perspectiva sufletului. In primul caz, ea apare ca a catastrofil, ca ~i cum for1;e rele $i nemiloase ar fi dipus un om.

Caci moartea este 0 brutalitate cumplita - nu trebuie sa ne amagim in aceasta privintil - nu numai co. eveniment fizk, ci in primul rind ca LHml psihic; un om e smuh 'vietii si ceea ce ramine este 0 lini~te glaciaEi de maarte. Nu mai exista niei 0 speranta de a stabili vreo relatie eu el, caei toate puntile au fost taiate. Gameni carora Ie-am fi dorit 0 viata lunga sint secera\i in floarea virstei, in timp ce altii, care nu sint buni de nimic, ajung Ia 0 virsta inaintata. Este 0 reaHtate cmnta pe care n-ar trebui sa ne-o tainuim.

Brutalitatea si arbitrarul mortii pot invenina oamenii atit de tare, lodt sa traga de aid concluzia di nu exista un Dumnezeu milostiv, nid dreptate sau bunatate.

Dintr-un alt punet de vedere, moanea apare insa ca eveniment Imbucurator. Suh specie aeternitatis este 0 cununie, un mysterium coniunctionis, Sufietul ajunge, ca sa ma exprirn usa, la jllmatatea care Ii lipsqte, el reaJizcaza totalitate8.. Pc sarcofagele grecesti, elementul de bucurie e reprezentat prin dansatoare, pe mormintele etrusce, prin ospete. Li!c moartea cabalistului pios Rabi Simon ben Iohai, prietenii sai au spus ca i~i serbeaza nunta. ~i astazi, in anumite regiuni este traditie sa se organizeze de Ziua i'vlortilor un "picnic" pc mmminte. Toate acestea exprima sentimentul ca moartea ar fi de fapt 0 sarbiltGare a bucuriei.

Cu citeva bni inainte de moarwa marnei, in septernbrie 1922, am a'vut un vis care mi-o prevestea, Era despre taHU rneu ~i ma impresion~l adlrico De la moartea deci din 1996~ nu~l !nai visasem niciodata. /~.cum lrni aparu iara~i l'ntr路~un 'vis~ eLl. ~i cum s~ar fi retnton~ dintr-o calatorie lnde:piirtatil.Ac~,路2ta iD.tinerit~i nu manifesta nici un tel de autoritate patem.a. rVl~anl.Jus cu elll1 biblioteca A fast mea ~i iT} ,arn bucurat nespns sa af1u ce路 se rnai

i

316

o mare plikcre pentru mine saoi prezint sotia $i copiii mei, 53.-1 arat casa ~i siI-i relatez ce am mai fiient Intre timp 1i1ce am deveniL \1(dam sa-i povestr~sc ~i de cartea despre tipuril care-rni fusese publicata de curYnd. Dar mi-am dat imediat seama ca nu era posibil, Intrucit tata ",,,'ea un aei preocupat. Parco. sa vrea ceva de 10. mine. Am simtit-o clar, a$a ca am batut in retro.gere. Deodata mi-a spus cil dorea sa ma consulte, pentru ca eram psiholog, $i anum;; In legatura eu psihoIogia casniciei, M2i pregateam sa-i tin o prelegere mai lunga despre complicatiile casatoriei, tiar atunci m-an1 tre-zit t~-am inteies cum trebuie ~\/isul,c~ici nu n1i-a trecut prin miDtc CPt. s-ar putea referi Ja rnoartea m.amei rnele. M-am Uimurit a.l)ia clnd a murit subit J'n ianuarie 1923.

Casnicia paxintilor mei n-(1 fost G irg:oiaHi fericita, ci 0 proba de lilcerciJ.re a rifbdarii de muIte greuti!tL Amindoi au comis gTe,~e1i!etipice ffilJ.tor perechi casatorite. Din visul men. a~ fi pUEnt prevedea TIIOartea I11amei: dupa a absentS. de dou3.zee-i ~i ~ase ch:-ani, tata.! rneu se interesa in -vis la psiholog In legatud.l en vederile ~i cLm'o"~ti'lt c~ele :;:Ylui recente referitoare Ia cOlTI.plisa reia cafii1e Cit~G,3reCt:: per.~tru e1 1,!CnlSe

in. stare a sa at,ernrlorala nu achizitioa~a ca trebuia sa se adreseze celui In care:. 0 data ell schimbi3xile aduse de tirnp5 ar fi putut dobindi ni;~te puncte de 'vedere DoL Asa spuile visuL DacEl i-a~ fi In~eles sensul subiectiv a~ rnai fi putut~ fara multe; dar de ce l~an1a'vut chiar inainte de IT10artea ITlarnei pe care nu anl p!'c1;irl1\it in niei un fel? ~~r~sulera ad.entat clar spre tata de care Ina lega 0 simpatie t .•., ' care se 8.UlnC1Se ell anll. problerna. In r.nod nase inf:)lTIlatii mai

1~n·tc"cl1 i ~ ~_ i,:,':::on~tler:,u ,,"' «1 c,~p"", '"" ••...•••.,'1'"'n:-1re ...•. a re18tivl't"'i; !.,i.~.•.,l "alp' ~~ ~ ~pa'o ,,1 lio-temporale~ surse rnal bune de infonnare ciecit con~tiin~a care .!.J. .•. -''"''~

J.

dispune

Dumai de

_

'

••..•. _

S~'l1:w;rial:::, sIn tern redusi.

In ceea e-e

de dupa moarte~ 1a aluziile insuficiente ale visu1-.J.l $1 a_he ITlartifestad Spollt~m'e ale incon~tiatrlbui entului. Bine"j'nteles a~a ('·urn am" rnai spus, flU se

Ii

acestor indicii \/alGar·~ de cunoa~teri sau chiar de do'vezi. Eko; pot servi ins3, ca baze adcc\'~te unor arnplificari rnitice; ele of eTa intelecruh.li necesare

care cerc~~teaz~~ acel.

pSlho!ogice

fu:;;eB'..~

de- p(jsibi.lit~Ati absolut

lurnea irrtenl]ediara a

"\/ltalltatl1 sale D~C2'i

pubIicata In anul precedent, .: 1

lIT

1911

f:1n--

(fl. t.),

teZlel mltIce, atunci spiritul este amenintat de incremenire in doctrinarism. Invers, luarea in considerare a gerrnenilor mitici inseamna ~i un pericol pentru spiritele slabe ~i influentabile de a lua presentimentele drept moduri de cunoa~tere ~i de a ipostazia fantasmele.

Un mit deosebit de raspindit allumii de dincolo iI fonneaza ideile ~i imaginile despre reincarnare.

Intr-o tara a carei cultura spirituala este foarte diferentiati'i ~i mult mai veche decit a noastra, ~i anume India, ideea reineamarii e la fel de natural a ca la noi aceea ca Dumnezeu a creat lumea sau d exista un spiritus rector. Indienii cultivati ~tiu ca noi nu gindim ca ei, dar nu Ie pasa. Corespunzator particularitatilor spirituale orientale, succesiunea na~tere-moarte este giDdita ca 0 desfa~urare nesfir~ita, ca 0 roata eterna care continua sa se iDvirteasca tara tel. Omul traie~te ~i dobinde~te cunoa~tere, ~i moare, ~i 0 ia din nou de la inceput. Numai la Buddha iese Ia .iveaIa ideea unui tel, adica a depa~irii fiintei paminte~ti.

Necesitatea mitid a omului occidental cere 0 imagine cvolutiva a lumii, cu fnceput ~i rei. Ea respinge imaginea unci lumi eu inceput ~i sfir:jit pur ~i simplu, dupa cum nu aecepta niei conceptia unui ciclu static ctern, inchis in sine. In schimb, orientalul pare a putea tolera aceasta din urrna idee. In mod c1ar, nu existi un consens referitor la esenta lumii ~i, tot a~a. nici astronomii n-au putut didea pina acum de acord in legaturii cu aeeasta problema.

Occidentalului ii este insuportabila absurditatea unei Iumi exclusiv statice, el trebuie sa-i presupuna un sens. Orientalul nu are nevoie de aceasta presupunere, caci el 0 intruchipeazi'i. In timp ce primul vrea sa desavir~easca sensullumii, cel din urma tinde catre implinirea sensului in om ~i se dezbara de lume ~i existenta (Buddha).

Eu a~ da dreptate ambilor; cad omul din Occident pare a fi mai cu seama extravertit, cel din Orient, mai cu seama introvertit.

Primul proiecteaza sensul ~i il presupune in obiecte; celiilalt 11 simte in sine insu~i. Sensul este insa atit in exterior, cit ~i in interior.

Nu se poate separa idee a de karma de cea a ren~sterii. Intrebarea decisiva este dad acel karma al unni om este sau nu personal. In cazul in care coordonatele destinului eu care un om pa~e~te in viata reprezinta rezultatul unor actiuni ::;ireaJizari ale unor vieti anterioare, exista 0 continuitate personaEi. In celalalt 318

caz, un karma este intrucitva cuprins de catre 0 na~tere, a~a ca se incorporeaza din nou tara sa existe 0 continuitate personaEL Buddha a fost intrebat de doua ori de elevii lui daca acel karma al omului este personal sau nu. De ambele dati, a ocolit intrebarea ~i n-a intrat mai adinc in problema; ea nu ar contribui, a spus el, la eliberarea de iluzia fiintei. Buddha considera mai folositor ca discipolii sai sa mediteze asupra lanWlui nidana, ~i anume asupra na~terii, a vietii, a batrinetii ~i a mortii, asupra cauzei ~i efectului evenimentelor dureroase.

Nu ~tiu ce sa raspund la intrebarea daca acel karma pe care-I td-iiesc este rezultatul vietilor mele anterioare sau mai degraba achizitia stramo~ilor mei, a caror mo~tenire se reune~te in mine.

Sint eu 0 combinatie a vietilor strabunilor ~i Ie intrupez din nou vietile? Am mai trait 0 data in trecut ca persoana anume ~i am progresat atit de mult in acea viata indt sa pot incerca acum sa caut a solutie? Nu ~tiu. Buddha a lasat intrebarea deschisa ~i imi vine sa presupun ca niei el n-a ~tiut sa dea cu certitudine un raspuns.

Mi-~ puteo. imagina foarte bine ca a~ fi trait in secolele tree ute ~i ca m-a~ fi lovit aeolo de intrebari la care inca nu puteam raspunde; ca trebuia sa ma nasc din nou fiindca nu indeplinisem sarcina care mi se dMuse. Cind voi mmi, faptele mele ma vor urma - a~a imi inchipui cel putin. V oi aduce cu mine ceea ce am facut. Plna atunci se pune Insa problema sa nu ajung sa stau la sfir~itul vietii mele cu miinile goale. E ceea ce pare sa fi gindit ~i Buddha ciud a incercat sa-~i opreasca devii de la tot felul de specularii inutile.

Este sensul existentei mele ca viata sa aiba sa-mi puna 0 intrebare. Sau, invers: Eu insumi sint 0 intrebare adresata lumii, iar eu trebuie sa fumizez raspunsul meu, caci aItfel sint redus doar la raspunsul pe care mi-l va da lumea. Aceasta este sarcina suprapersonala a vietii mele ~i 0 realizez numai cu greu. Poate ca ea reprezinta ceva ce i-a preocupat inca pe strabunii mei, dar la care D-au putut raspunde. Gare de aceea sint impresionat de faptul ca finalul lui Faust nu contine 0 solutie? Sau de problema la care a quat Nietzsche: trairea dionisiaca ce pare a fi scapat omului cre~tin? Sau este acel W odan-Hermes nelini~tit al stramo~ilor mei alemanici ~i frand care-mi pune intrebari provocatoare?

Sau Richard Wilhdm are dreptate cind presupune in gluma ca in viata mea anterioara oi fi fost un chinez rebel care trebuie, ca pedeapsa, sa descopere in Europa sufletul sau oriental?

319

Ce simt a fi un rezultat al vietilor strabunilor mei sau un karnza doblndit Intr-o Via\3,anterioara personala ar putea flla fel de bine un arhetip impersonaL care tine azi Intreaga lume sub tensiune ~i a pus in mod deosebit staplnire pe mine, ca de exemplu dezvoltarea seculara a triadei divine o:;iconfruntarea ei cu principiul feminin, sau rilspunsul, care inca mai trebuie gas it, Ia intrebarea gnostica a originii raului, cu alte cuvinte, ineompletitudinea imaginii cre~tine a di'vinitarii.

Mil gindesc Si la posibilitatea ca prin realizarile individuale sa se nasca in lume 0 Intrebare la care se cere sa se gaseasca un raspuns, De exemplu, fclul in eare,pun intrebarea ca o:;idispunsul meu o.r putea fi nesatisfikatoare. In aceste conditii, cineva care are karma al meu - adica eventual eu insumi - af trebui sa se nascil din nou, pentru a cIa un raspuns mai eompleL De aceea mi-a~ putea imagina cii nu ma voi na~te din nou atita timp cit lumea n-are nevoie de un faspuns ~i c8. a~ fi Indre-ptatit la mai multe sute de ani de lini:;;te, pina sa fie iara~i ne'/oie de c1neva care se intereseaza de astfel de lucruri 0i ar pUle a relua sarcina cu fo10s. i\m impresia ca ar putea fi in:;taurata acuD.~,Q penoL-lda de caIrn, pln3~la terrninarea prelucrarii rl1uncii deja reaJizate.

Problema despre kartna mi-a ranlas ob5cura, co. ~icea a rena~te1'ii personale sau a metempsihozei. Libera et V(lcua meilte 1, iau nota ell respect de profesiunea indiana de credinta lIT legatura eu rena~terea ~i privesc in jur, in lumea expcrien\ei mek, spre a constata daca, ulldeva Si cum va, nu se produce ceva ce af putea eu adevarat indica relDcan1area. Fac binel'nTeles abstrac'~ie de martu,~ riile, relatlv nurneroase la l1oi7 ale cnedjni;ei In relrlcarnare. Caei o credinta I1'ni demonstreaza numai fenornenul credintei~ nicidecum Insa realitatea continutului care face obiectul credintei.

Acest continut trebuie sa mi se reveleze empiric, in sine, pentru a fi acceptar. Pina "inultimii ani l1-am putut descoperi nirnic convingalor in aceasta privinta, In cluda cu care in-arn lndrep~ rat spre respectbnll fennmen, Dar de cUI'lnd am obser-';,fat chiar la nline Insumi un $ir de 'vise care, _dup~1toate ap'c1.reritele, descriu procesul reinCaiTIarii la 0 personalitate decedata~ pe care 0 cunosc. j\.ilumite aspecte s-ar putea uImari chiaf, eu 0 probabilitate ce nu,~i total de neglijat, plna In reaJitatea empirica. l...Jicloclata11-8.n1 Tnai observat sau auzlt nirnic aserrlanatol; a~a cfi n-arn nici un fel de posibilita!i de comparatie. Observatia mea fiind deci subiectiva 1

eu giudire Jibera ~i Jipsita de prejudecati 320

(n, LJ

~i singulara, ~ dori doar sa mentionez existenta ei, nu ~i continutul ei. Trebuie sa marturisesc insa ca dupa aceasta experienta privese problema reinearnarii eu oehi putin diferifi, fara a fi totu~i in masura sa sustin 0 anumita opinie.

Daca presupunem ca "aeolo" exista 0 eontinuare, atunei nu ne putem inehipui 0 alta forma de existenta decit eea psihidi, deoareee viata sufletului nu are nevoie niei de spatiu, niei de timp.

Existenta psihica, mai eu seama imaginile launtrice de care ne oeupam inca de pe aeum, furnizeaza materialul pentru toate speeulatiile mitiee des pre 0 viata de dineolo, iar pe aeeasta mi-o imaginez ca pe un mers progresiv prin lumea imaginilor. Astfel, sufletul al' putea fi aeea existenta in care se gase~te "lumea de dineolo" sau "tarimul mortilor". Ineon~tientul ~i "tarimul mortilar" sint in aceasta privinta sinonime.

Din punet de vedere psihologic, "viata in lumea de dineolo" apare ca 0 eontinuare eOl1seeventa a vietii psihiee la batrinete.

Cad a data eu inaintarea in virsta, cantemplarea, refleqia ~i imaginile launtriee joaca, in mod firesc, un TOItot mai mare: ... batdinii vO$tri vise vor visa.] Aceasta presupune ins a ca sufletul biitrinilor nu s-a lignificat sau pietrificat - sero medicina paratur cum mala per longas cOllvaluere moras2. La batl'inete ineepem sa ne derulam amintirile in fata oehilor mintii ~i sa ne recunoa~tem, prin gindire, in imaginile interioare ~i exterioare ale treeutului.

Este ea un stadiu preliminar sau ea 0 pregatire pentru 0 existenta in lumea de dincolo, dupa cum, in concepti a lui Platon, filozofia reprezinta 0 pregatire intru moarte.

Imaginile interioare ma impiedica sa ma pierd in retrospectiva personala. Exista multi oameni batrini care se impotmolesc in amintirea evenimentelor exterioare. Ei ramin prizonierii aeestor amintiri, in timp ce retrospectiva, dad este reflect~ta ~i tradusa in imagini, inseamna un reeuler pour mieux sauter3. Ineere sa vad linia care, prin viata mea, a condus in lume ~i duee din nou afara din lume.

In general, reprezentarile pe care ~i Ie fae oamenii despre lumea de dincolo sint determinate ~i de dorintele ~i prejudecatile lor. De aeeea, in majoritatea eazurilor, lumii de dineolo i se asoFapt. Sf. Apost. 2, 17 (II. t.).

Medicarnentu1 este preparat prea tlrziu, cind raul s-a fortificat prin timp mde1ungat (11. t.).

3 A se da inapoi pentru a sari mai bine (II. t.).

1

2

321

ciaza numai reprezentari luminoase. Dar asta nu mi se pare convingator. Nu-mi pot imagina ca dupa moarte aterizam pe 0 lncintatoare cimpie cu flori. Daca In lumea de dincolo totul ar fi luminos ~i bun, ar trebui sa existe ~i 0 comunicare amicala lntre noi ~i tot felul de spirite fericite intru Domnul, ~i din starea prenatala ar putea sa vina lnspre noi efuziuni de frumusete ~i bunatate. Nici yorba insa de a~a ceva. De ce aceasta separare insurmontabila lntre cei morti ~i cei vii? Cel putin jumatate din relatarile asupra lntllnirilor cu spiritele mortilor vorbesc despre ni~te incidente lnfrico~atoare cu spirite sumbre, ~i este 0 regula ca tarlmul mortilor sa manifeste 0 tacere glaciala, nepasatoare la durerea celor abandonati.

Daca ascult glndurile care se formeaza in mine involuntar, atunci lumea imi apare unitara intr-o masura mult prea mare ca sa mai poata exista un "dincolo", in care natura contrariilor sa lipseasca total. ~i acolo este "natura" care, in felul ei, e a lui Dumnezeu. Lumea in care ajungem dupa moarte va fi mareata ~i teribila, a~a ca divinitatea ~i natura pe care 0 cunoa~tem. Nu-mi pot imagina nici ca suferinta ar lnceta cu totul. Ce-i drept, ceea ce am trait in viziunile mele din 1944 - eliberarea de povara trupului ~i pel'Ceperea sensului - m-a umplut de adinca fericire.

Cu to ate acestea, ~i acolo domnea intunericul, ~i acolo am constatat 0 incetare ciudata a caldurii umane. Ginditi-va la stinca neagra la care am ajuns! Era intunecata ~i din granitul cel mai duro Ce lnseamna asta? Daca la baza creatiei n-ar exista nici 0 imper~ fectiune, nici un defect primordial, atunci de ce aceasta sete de a crea, de ce acest dor de ceea ce trebuie implinit? De ce acorda zeii 0 asemenea importanta omului ~i creatiei? Continuarii ~antului nidana la infinit? Cind de fapt un ~uddha a opus iluziei dureroase a existentei al sau quod non 1, iar omul cre~tin spera intr-un sfir~it apropiat allumii ?

Mi se pare probabil ca ~i In lumea de dincolo sa existe anumite ingradiri, ca sufletele mortilor sa descopere insa numai treptat unde se afla frontierele starii eliberate. Exista undeva "acolo" 0 necesitate stringenta care conditioneaza lumea ~i care vrea sa puna capat starii de "dincolo". Aceasta necesitate creatoare va decide - a~a imi inchipui eu - ce suflete vor plonja din nou in n~tere.

Mi-a~ putea imagina ca anumite suflete simt starea existentei tridimensionale ca fiind mai fericita decit cea a "ve~niciei". Dar 1

Nu este a~a (n. t.).

322

poate d. acest lucru depinde de cantitatea de completitudine sau incompletitudine a existentei lor umane pe care au luat-o cu ei dincolo.

Este po sibil ca 0 continuare a vietii tridimensionale sa nu mai aiba sens, 0 data ce sufletuJ a atios anumite stadii ale intelegerii; atunci, se poate ca sufletul sa nu mai trebuiasca sa se intoarca ~i o intelegere superioariI sa impiedice donnra de reincarnare.

Sufletul ar disparea atunci din lumea tridimensiona1a ~i ar ajunge intr-o stare pe care budi~tii 0 desemneaza drept nirvana. Daca mai ramine insa un karma care trebuie ispravit, sufletul cade din nou in lumea dorintelor ~i se intoarce in viata, procedind astfel poate chiar din convingerea ci'i mai este ceva de desavir~it.

In cazu1 meu, ceea ce mi-a provocat na~terea trebuie sa fi fost in pnmul rind 0 sete pasionata de a intelege. Caci este elementul cel mai putemic a1 fiintei mele. Aceasta pomire nesatioasa spre inte1egere ~i-a creat, ca sa zicem a~a, 0 con~tiinta, pentru a cunoa~te ce este ~i ce se intimpla ~i, pe deasupra, pentru a descoperi reprezentari mitice, pomind de la aluziile slabe ale incognoscibilului.

Noi nu slntem nicidecum in stare sa dovedim ca ceva din noi se pastreaza in veci. Putem cel mult sa spunem ca exist8. 0 anumita probabilitate ca ceva din psihicul nostru sa continue sa dainuie dincolo de moartea noastra fizica. ~tim la fel de putin daca ceea ce continu~. sa existe este con~tient in sine. Daca se simte nevoia fonnani unei paren in aceasta chestiune, atunci s-ar putea lua eventual in considerare ceea ce s-a aflat din fenomenele psihice de disociere, de clivaj. In majontatea cazunlor in care se manifesta un complex scindat, aceasta are loc in fonna unei personalitati, ca ~i cum compJexul ar avea 0 con~tiinta de sine. De aceea, de exemplu, vocile bolnavilor mintali sint personiflcate.

M-am ocupat de fenomenul complexelor personificate inca in teza mea de doctorat. Ele ar putea fi invocate, daca vrem, in sprijinul unei continuitati a con~tiintei. In favoarea unei astfel de presupuneri pledeaza ~i observatiile uimitoare care se fac in cazul unor le~inuri adinci dupa leziuni cerebrale acute ~i in cazul unar stan grave de colaps. In ambele situatii se pot semnala, chiar ~i cind e yorba de cea mai profunda stare de incon~tienta, perceperi ale lumii exterioare, precum ~i train onince intense. Intrucit scoarta cerebrala a creierului mare, sediul con~tiintei, este scoasa din circuit in timpul le~inului, astfel de fenomene ramin astazi inca fara explicatie. Ele pot fi 0 marturie in favoarea unei men323

tineri cel putin subiective a capacitatii con~tiintei, ehiar ~i in starea unei aparente incon~tiente. 1 Problema raportului dintre "omu] atemporal" , sinele ~i omul terestru in timp ~i spatiu ridica intrebari de cea mai mare dificultate. Doua vise au aruncat 0 lumina asupra ei.

Intr-unul avut in octombrie 1958 am zarit din easa mea doua discuri de metal stralucitor in fOffila de Ientile; ele zburau pe deasupra casei, pe traiectorie curM, inspre lac. Erau doua O.z.N.-uri.

Apoi, un alt corp se indrepta in zbor chiar spre mine: 0 lentil a perfect rotunda, ca obiectivu1 unui telescop. Se opri 0 clip a 1a a distanta de vreo patru-cinei sute de metri, dupa care 'i~i continua imediat zborul. Indata dupa aceea sosi, zburind prin aer, un aIt corp; un obiectiv cu 0 prelungire din metal care ducea la 0 cutie - 0 lanterna magid. Se opri in aer, la 0 departare de vreo ~aizeci-~aptezeci de metri, ~i ma viza direct. M-am trezit, prada unui sentiment de mirare. Cufundat inca pe jumatate 'in vis. un gind imi treeu prin minte: "Noi credem mereu ca O.Z.N.-urile sint proiectiile noastre. Acum se dovede~te ciI noi sintem proieqiile lor. Eu sint proiectat de catre lanterna magid sub forma Iui C. G. Jung. Dar cine minuie~te aparatul ?;; Mai visasem 0 data ceva despre relatia dintre sine ;;i eu. In acel vis avut demult ma aflam intr-o drumetie. Mergeam pc un drum care trecea printr-un peisaj deluros, soarele batca, iar sub ochii mei se deschidea, de jur-imprejur, 0 panorama larga. Deodata am ajuns la 0 capela mica, situata la marginea drumului. U~a era data de perete, a9a ca am intrat. Spre surprinderea mea, pc altar nu se aflau nici vreo icoana a Maicii Domnului ~i niei vreun crucifix, ci am remarcat numai un aranjament Âąloral minunat. Apoi am vazut lnSa ca pe jos, inaintea altamlui, Cll rata spre mine, ~edea un yoghin - in pozitie lotus ~i cufundat in meditatie adinca. Privindu-l mai atent, am recunoscut ca avea figura mea. M-am speriat ingrozitor 9i m-am trezit Cll gindul: "Aha, iata-l pe cel care ma ginde~te. Are un vis ~i acest vis sint eu." $tiam eli, atunci dnd se treze~te, eu nu voi mai fi.

Am avut acest vis dupa boala mea din 1944. EI reprezinta 0 parabola: sinele meu se cufunda in meditatie, ca un yoghin, ca sa zic a~a, 9i mediteaza la forma mea paminteasdi. S-ar putea 1 Cf. In acest sens Sincronicitatea ca principill al relatiilor aeal/zate, Werke VIfI, 1967, p. 563 s. urn1- (n. ed. germ.).

324

In Ges.

spune ~i: el ia forma omeneasca, pentru a ajunge in existenta tridimensionala, ca ~i cum cineva ~i-ar pune haine de scafandru spre a plonja in mare. Sinele renunta la existenta de dincolo, IUlnd o atitudine religioasa, indicata ~i de capela din imaginea onirica.

EI poate trece, in forma terestra, prin experientele lumii tridimensionale ~i poate face, printr-o con~tien~a mai mare, un pas inainte catre realizarea sa.

Figura yoghinului ar reprezenta intr-o oarecare masura to talitate a mea prenatala incon~tienta, iar Orientul indepartat - a~a cum adesea este cazul in vise - 0 stare psihica straina noua, opusa con~tiintei. Asemenea lantemei magice, ~i meditatia yoghinului "proiecteaza" realitatea mea empiridi. De regula, noi con~tientizam insa aceasta corelatie cauzala in sens invers: descoperim in produsele incon~tientului simboluri mandala, adicii figuri circulare ~i figuri cuaternare1, care exprima totalitatea; iar daca vrem sa exprimam totalitatea, folosim tocmai astfel de figuri. Baza noastra este con~tiinta eului, un dmp luminos, centrat pe punctul focal al eului ~i care constituie lumea no astra. Din acest punct privim la 0 lume obscura ~i enigmatica ~i nu ~tim in ce masura urmele ~i umbrele ei slnt determinate de con~tiinta noastra sau detin 0 realitate proprie. 0 privire superficiala se multume~te cu presupunerea cii urmele ~i umbrele siDt cauzate de con~tiinta. Dar o observatie mai atenta arata ca, in general, imaginile incon~tientului nu sint produse ale con~tiintei. ci au propria lor realitate ~i spontaneitate. Cu toate aces tea, !e considedim doar ca pe un fel de fenomene marginale.

Ambele vise tind sa inverseze total raportul dintre con~tiinta eului i?i incon~tient ~i sa infati~eze incon~tientul ca pe creatorul persoanei empirice. Inversarea indica faptul ca, in viziunea "celeilalte parti", existenta noastra incon~tienta este cea real a, iar lumea no astra con~tienta reprezinta un fel de iluzie sau 0 realitate aparenta, fabricata cu un anume scop, ca un fel de vis care, ~i el, pare a fi realitate atita timp cit ne gasim 1'nel. Este clar ca acest punct de vedere se asemuie~te mult eu concepti a orientala des pre lume, in masura in care aceasta crede in majii.2

JV. In Glosar termenul ciia/ernitate (n. t.). l:.!ncertitudinea In a ~ti cui sau dimi "loc" ar trebui sa i se atribuie realitatea mai juease 0 data un ral in via\a lui Jung: cind ~edea, copil fiind, pe piatra, juc:ndll-se eu glndul ca aceasta ar spune sau ar fi "eu". Cf. ~i cunoscutul vis al :t1uturelui allui

Tchuang-Tsi

325

CA.J.),

Totalitatea inconstienta imi apare deci ca veritabilul spiritus rector al tuturor fenomenelor biologice Si psihice. Ea tinde catre o realizare totala, asadar, ln cawl omului, catre 0 constientizare totala. Constientizarea e cultura 1n sensul eel mai larg, Si cunoasterea de sine este deci esenta si inima acestui proces. Orientul atribuie indubitabil sinelui semnificatie "divina", si conform vechii conceptii crestine cunoasterea de sine este calea catre cunoasterea Domnului, catre cognitio Dei. ~~.-. Intrebarea hotari'toare pentru om e: Te raportezi sau nu la infinit? Acesta este criteriul vietii sale. Numai daca stiu ca nemarginirea este esentialul, nu-mi fixez interesul pe futiliJill.i si pe lucruri care nu slnt de 0 insemnatate decisiva. Daca nu stiu, atunci insist sa mi se recunoasca 0 anumita valoare in lume, din cauza unei insusiri sau a alteia pe care 0 concep ca pe 0 avere personala: talentul "meu" sau, eventual, frumusetea "mea". Cu cit omul pune mai mult accent pe 0 posesiune falsa Si cu cit percepe mai putin ceea ce este esential, cu at1t mai nesatisfacatoare ii este viata. El se simte ingriidit pentru di are intentii ingradite, iar de aici rezulta invidie si gelozie. Daca intelegem si simtim ca inca din timpul acestei vieti sintem legati de nemarginire, dorintele si atitudinea se modifica. La urma urmei, noi valoram numai datorita esentialului si daca nu avem asa ceva, viata este irosita. ~i in relatia cu semenul nostru e hotaritor daca nemarginirea se exprima in ea sau nu.

Ating insa sentimentul de nemarginire numai daca am ca limita extremul. Limitarea cea mai mare a omului este sinele; el se manifesta in trairea lui: "Eu sint numai asla!" Doar constiinta limitarii mele celei mai ingusle in sinele meu se racordeaza la nelimitarea incons,tientului. In aceasta cons,tienta eu ma descopar a fi limitat s,ietem deopotriva, atit unul ell s,i celalalt. ~tiindu-ma unic in combinatia mea personal a, adica, in definitiv, limitat, am posibilitatea sa devin constient s,i de nemarginire. Dar numai atunci.

Intr-o epodi orientata exclusiv pe Eirgirea spatiului de viatii si pe cresterea, a tout prix, a cunoas,terii rationale, exigenta suprema este aceea de a fi constienti de unicitatea si de limitarea noastra. Unicitate si limitare sint sinonime. Fara ele nu exista 0 percepere a nelimitatului - si deci nu este posibilii nici constientizarea lui -, ei doar 0 identitate iluzorie eu el, ee se manifesta in betia eifrelor mari si in puterea politica.

326

Epoca noastra a pus Intregul accent pe omul "de aici", dUelnd astfella 0 demonizare a omului ~ia lumii lui. Aparitia dictatorilor ~i a Intregii mizerii pe care au adus-o cu ei provine de la faptul ca omului i-a fost rapit, prin miopia celor care se vor prea de~tepti, orice simt al "lumii de dincolo". EI a dizut, ca ~i ace~tia, victima incon~tientei. Caci misiunea omului ar fi, din contra, sa con~tientizeze ceea ce provine 5i i se impune din incon~tient, In lac sa ramlna necon~tient de acest continut sau identic cu el. In ambele cazuri, ar deveni infidel menirii sale de a crea con~tiinta. Pe elt putem disceme, unicul sens al existentei umane este sa aprinda o lumina In tenebrele fiintei ca atare. Este chiar de presupus ca, dupa cum incon~tientul aqioneaza asupra noastra, tot a~a e ~i el influentat, la rlndullui, de sporirea con~tiintei noastre.

12 Ginduri tirzii

Pentru c1arificarea biografiei mele, refleqiile acestui capitol sint indispensabile, de~i cititorului i-ar putea parea teoretice. Aceasta "teorie"] este insa a forma de existenta ce face parte din viata mea; ea reprezinta un mod de trai, 0 funqie la fel de necesara cum sint mincatul ~i bautul.

I Remarcabilla cre~tinism este faptul ca anticipeaza prin doctrina sa a metamorfoza in divinitate, deci a transform are istoridi de "partea cealalta". Aceasta are lac sub forma unui mit nou despre a sciziune in cer, indicata prima data in mitul Creatiei, unde apare, sub aspect de ~arpe, un adversar al Creatorului care ii indeamna pe primii oameni la nesupunere, fiigaduindu-le 0 con~tienta sporita (scientes bonum et malum2). Cel de-al doilea indiciu este ciiderea ingerilor, a invadare "precipitata" a lumii oamenilor de catre continuturi incon~tiente. Ingerii siut a specie singulara. Sint exact ceea ce sint ~i nu pot fi nimic altceva: In sine fiinte fara suflet, care nu reprezinta altceva dedt gindurile ~i intuitiile Stapinului lor. In cazul ciiderii ingerilor, este yorba dcci exclusiv despre ingeri "rai". Ei declan~eaza efectul bine cunoscut al inflatiei, pe care il putem observa ~i astazi in delirul dictatorilor: ingerii creeaza impreuna cu oamenii 0 rasa de uria~i care, in final, este gata sa devoreze ~i oamenii, dupa cum se relateaza in Cartea lui Enoh.

1 In sensul originar al grecescului thearfa, "aqiunea de contemplare, de observare a lumii" sau al cuvintului german Weltanschauung (n. ed. engi.).

2 Care ~tie bine1e ~i raul (n. t.).

328

Treapta a treia ::;i decisiva a mitului estc insa chiar realizarea de sine a Iui Dumnezeu in forma omeneasca, ca 0 implinire a ideii din Vechiui Testament a casatoriei divine :;;i a consecintelor ei.

Inca din perioada erestinismului primitiv, ideea l'ncarnarii se o.mplifiease pina la conceptio. de Christlis in nobis - "Cristos in noi". Totalitatea inconstienta p~ttrundea astfelin domeniul psihic al experientei launtrice, conferind omului 0 intuitie a configuratiei lui totale. N-a fost un eveniment hotarltor doar Dentm am, ci si pentru Creator: In oehii celor eliberati din tenebr~ EI s-a dezbar~t de insusirile Sale sumbre 9i a devenit surmnul7l bonum, binele supremo Acest mit a ramas viu timp de un mileniu, neabatut, pina ce, in secolul al Xl-lea, au aparut primele semne ale unei tro.nsformari ulterioare a constiintei. I De aici incolo s-au Inmultit simptomele neliniStii Si ale indoielii, pina ce, la sfirsitul celui de-al doilea mileniu, a inceput sa se contureze imaginea unei catastrofe universale, adica, mai intii, a unei amenintari a constiimei. Ea consta in fenomenul uriaSilor, Si anume al unui hybris al constiintei: "Nimic nu e mai mare ca omul Si ale sale fapte." Caracterul de transcendenta al mitului crestin s-a pierdut Si, 0 data cu el, si conceptia cre~tina asupra totalita.tii ce se fmpline~te in lumea de dineoio.

Luminii Ii succeda umbra, eealalta fata a Creatorului. Aceasta dezvoltare i~i atinge apogeul in secolul XX. Acum, lumea crestina este realmente confruntata. cu principiul raului, si anume cu nedreptate fariSa, tiranie, minciuna, sclavie ~i constringere morala.

Ce-i drept, aceasta manifestare a raului gol-golUt a Iuat la poporul rus, pare-se, 0 forma permanenta, dar a declansat prima izbucnire incendiara violenta la nemti. Se reveleaza astfel incontestabil cit de tare a fost subminat crestinismul secolului XX. Fata de aeeasta, raul nu mai poate fi bagat~lizat prin eufemismullui privatio bone.

Raul a devenit realitate determinanta. Nu mai poate fi eliminat din lume printr-o schimbare de nume. Trebuie sa lilvatam cum sa umblam ell el, cum sa-l manevram, dki el vrea sa participe la viata. Cum ar fi acest lucm eu putinta fara a produce mari pagube nu poate fi Intrevazut la ora actuaUi. A vem in orice caz nevoie de 0 reorientare, adidi de 0 metanoia3. Daca atingem raul, slntem amenintati stringent de pericolul 1 Aceasta tema a fast lratata de Jung in Aioil, 1951. In Ges. Werke IX/2, editia a II-a, 1976 (n. ed. germ.).

2 Lipsa binelui (11. t.).

3

Schimbare,

prefacere

(n. t.).

329

de a-I cadea prada. Deci nu avem voie sa "eadem prada" absolut nimanui, nici macar binelui. Un a~a-zis bine, caruia ii eadem prada, i~i pierde caracterul moral. Nu in sensul cii in sine ar deveni rau, dar, 0 data eazuti prada lui, el declan~eaza urmari negative. Grice forma de patima e ceva rau, indiferent daea este yorba despre alcool sau morfina, sau idealism. Nu mai avem voie sa ne lasam sedu~i de contrarii.

Criteriul aqiunilor etice nu mai poate consta in faptul ca ceea ce recunoa~tem drept "bun" are caracterul unui imperativ categoric ~i ca a~a-numitul rau este neaparat de evitat. Prin recunoa~terea realitatii raului, binele se relativizeaza in mod necesar, aparind ca una din jumatatile unui contrariu. Acela~i lucru este valabil ~i pentru rau. Ele formeaza impreuna un tot paradoxal.

Practic, asta Inseamna ca binele ~i raul i~i pierd caracterul absolut ~i slntem constrin~i sa realizam ca ele reprezinta judecati.

Caracterul imperfect al judecatii umane ne face insa sa ne indoim ca opinia noastra e intotdeauna cea corecta. Putem fi ~i victima unei judecati gre~ite. Problema etica este afectata de aceasta numai in masura in care ne simtim nesiguri de evaluarea morala. Totu~i trebuie sa luam decizii pe plan etic. Relativitatea lui "bine" ~i "rau" sau "paeatos" nu inseamna nicidecum ca aceste categorii n-ar fi valabile sau n-ar exista. Judecata moraEi este prezenta intotdeauna ~i pretutindeni, cu consecintele-i psihologice caracteristice. Dupa cum am mai semnalat in aWi parte, nedreptatea comisa, intentionata sau numai gindita se va razbuna in viitor, ca ~i pina acum, pe stifletul nostru, indiferent de faptul ca, intre timp, lumea s-a rastumat pentru noi sau nu. Numai continuturile judeciitii sint supuse conditiilor temp orale ~i locale ~i se transforma in mod corespunzator. Aprecierea morala se bazeaza Intotdeauna pe codul moral care ne pare noua a fi cert ~i care pretinde ca ~tie precis ce e bine ~i ce e rau. Acum insa, dnd ~tim dt de nesigura este baza, decizia etici:i devine un act creator subiectiv, de care ne putem asigura numai daca Dumnezeu consimte - concedente Deo; avem deci nevoie de un impuls spontan ~i hotaritor din partea incon~tientului. Etica, adica decizia intre bine ~i rau, nu este afectata de acest impuls, ci devine doar mai dificila pentru noi. Nimic nu ne poate scuti de chinul deciziei etice. Dar trebuie, oridt de dur ar suna, sa avem libertatea sa evitam in anumite imprejurari ceea ce este cunoscut drept bine moral ~i sa facem ceea ce este recunoscut drept rau, daci:i decizia etica 0 cere. Cu aIte cuvinte: sa nu cadem prada contrariilor. Fata 330

I

de a asemenea unilateralitate avem, In forma moraUI,modelullui neti-netil din filozofia indiana. Astfel, In cazul dat, codul moral este abrogat iremediabil ~i decizia etica este lasata la aprecierea individului. In sine, nu-i nimic nou in acest aspect, ci el s-a manifestat inca din timpuri prepsihologice, sub forma unui "conflict al datoriilor". lndividul este insa de obicei atit de incon~tient indt nu-~i cunoa~te absolut deloc propriile posibilitati decizionale ~i, din aceasta cauza, se tot uita temator in jurul lui dupa reguli ~i legi exterioare de care, In nedumerirea sa, s-ar putea tine. Abstraqie fikind de neajunsurile general umane, 0 buna parte de vina apartine educatiei care se orienteaza exelusiv dupa cele ce se ~tiu in general, fara sa vorbeasca vreodata despre ceea ce este experienta personaHl.a individului. Astfel se propovaduiesc idea1ismedespre care de cele mai multe ori se ~tie Cll certitudine ca nu vor putea fi Implinite niciodata ~iele slnt predicate din oficiu de aceia care ~tiu d ei in~i~i nu Ie-au implinit niciodata ~i nici il-O vor face vreodata. Aceasta situatie este suportata, fara a fi cercetata mai indeaproape.

Cine vrea sa capete un raspuns la problema rau1ui, a~a cum se pune azi, are nevoie, a~adar, in primul rind de 0 cunoa~tere temeinidi de sine, adid 0 cunoa~tere dt se poate de bun a a tota1itatii sale. Trebuie sa ~tie fara menajamente de cit bine ~i de cite fapte ru~inoase este capabi1 ~i sa se fereasca s-o ia pe una drept rcala ~i pc cea1alta drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sint adevarate ~i el nu va scapa total nid de una, nici de cea1alta, dadi - a~a cum ar trebui s-o facii de fapt de la sine - vrea sa traiascii rara a se minti ~i rara a se amagi pe sine.

Insa de un asemcnea grad de cunoa~tere ne desparte Inca, In general, aproape fara speranta, 0 distanta foarte mare, de~i posibilitatea unei autocunoa~teri mai profunde exista cu siguranta la multi oameni modemi. 0 astfel de autocunoastere ar fi deci necesara, pentm cii numai prin ea ne putem apropia de acel strat fundamental sau de acel nueleu al naturii umane, unde dam de instincte. lnstinctele sint factori dinamici prezenti a priori, de care depind, in ultima instanta, deciziile etice ale con~tiintei noastre.

Sint inconstientul ~i continuturile sale despre care nu exista a 1 "Nu inca-nu inca" - expresie pe care ~i-o tot repeta eel care mediteaza, in timp ce strabate diferitele niveluri ale fiintei in cautarea realitatii neconditionate (n. t.).

331

judecata definitiva. Nu putem avea dedt prejudediti In aeeasta privinta, caei nu slntem capabili sa euprindem ell ~tiinta noastra natura ineon~tientului, niei sa-i trasam grani1e rationale. Se ajunge 1a 0 cuno~tere a naturii numai printr-o ~tiinta care large~te eon~tiinta; a~adar, cunoasterea aprofundata de sine are nevoie ~i de ~tiintii, adidJ. de psihologie. Nimeni nu construie~te un telescop sau un microscop eu una, cu doua, ca sa zic a~a, ~i numai cu bunavointa, fi'lra sa aiba euno~tinte de optica.

Avem astazi nevoie de psihologie din motive vitale. Raminem perpleqi ~i dezorientati in fata fenomenului nationa1-socialismului ~i a1 bol~evismului, dic! nu ~tim nimie despre om sau, in ariee caz, avem 0 imagine unilaterala si denaturata a 1uL Daca am detine 0 anumita eunoa~tere de sine, situatia ar fi alta. Ne aflam fati:i in fata eu problema cumplita a raului ~i niei macar nu o eunoa~tem, darmite sa venim eu un raspuns. $i chiar dad am cunoa~te-o, tot nu am pricepe "cum de s-a putut ajunge aiei". Un am de stat a declarat, cu a geniala naivitate, ea n-are pic de "imaginatie in ceea ce prive~te raul". E dt se poate de coreet: noi nu avem pic de imaginatie In eeea ce prive~te raul, dar ne are ea pe noi. Unii nu vor sa ~tie nimie despre aceasta stare de lueruri, iar ceilalti s-au identificat ell ea. Situatia psihologica a lumii de azi arata astfel: unii tot i~i Inehipuie cii sint cre~tini ~i ered di mai pot ca1ca in picioare a~a-zisul rau; ceilahi i-au dizut insa prada ~i nu mai vad binele. Raul a devenit azi in mod vizibil 0 mare putere: 0 jumatate a omenirii se sprijina pc 0 doctrina fabricata din tot felul de naseoeiri omene~ti; cealalta jumatate sufera de lipsa unui mit pe potriva situatiei. In ceea ee prive~te popoarele ere~tine, cre~tinismul lor a atipit ~i a neglijat sa-~i edifice in eontinuare mitul in deeursul veaeurilor. Nil Ii s-a acordat aseultare celor care au dat expresie mi9carilor obscure de dezvoltare ale reprezentarilor mitiee. Un Gioaechino da Fiore, un Meister Eck.hart, un Jacob Boehme Si multi a1tii au ramas ni~te dileme ~i Difitc punete obscure pentm fflarea masiL Singllra raza de lumina este Pius al XII-lea ell dogma sa.! Dar nid 1Tlaearnu se ~tie la ee ma refer dnd afirm a:;;a ceva. Nici maear nu sc'prieepe ca un mit este mort atunci dnd nu mai traie~te si nu se mai dezvolta. Mitul ?ostr,u a ~amutit si nu dii nic~ un :aspu~-lS..Gre~~eal~n~ :ez~d~,ln el; In feml In care este expus In Simta ~cnptura; Cl eXClUSIV In TIm 1

Cf. pp. 210-211, nota 3 (n,

ed, germ.),

332

care nu numai di nu am continuat s11-1dezvoltarn, dar chiar am inabu~it toate Ineercarile in acest sens. In versiunea iniTialii a mitului se gasesc destule puncte de pomire care poarta in sine germenele unOi ciii de dezvoltare. Se pun de exemplu pe seama lui Cristos cuvintele: Firi dar fnrelepti ca ~Bpii sf fcira rautate ca porumbeii.! De ce are omul nevoie de in~elepciunea ~erpilor? ~i in ce raport se afla. ea ell nevinovatia porumbeilor? De IlU va veti f/ltoaree ca sa/iti ea pruncii ...2 Dar cine lie ginde~te cum sint copiii in realitate? Prin ce moralil justifidl Domoul uzurpa1'ea magarului de care are nevoie pentru a intra dilare in Ierusalim ca triumfator? $i cine este apoi prost dispus ca un copit ~i blestcma smochinul ?

Ce fel de morala reiese din parabola intendentului nee1'edincios?

Ce eunoa~tere cu implica~ii largi pentru situatia in care ne aflam se gase~te In cuvintele apoe1'ife ale iui Dumnezeu: Omule, dadi .;tii ce feci, estifericit. daea ilU :jtii, esti hlestemat.$i cd/cator allegii.3 Ce l.[lSeamna, In snr~it, clod Sfintul Apostol Pavel marturise~te; ... rind pe care llu-l voiese, pe acesta f{ savt!l路:;esc.~Nici nu vreau sa memionez profetiile clare din Apocalips - considerale In general jename -, diei nu ii se acords. niei un credit.

Intrebarea pus a odinio8.1'a de gnostici: "De unde vine rauI'?" n-a gasit raspuns in bmea ere~tina, ~i aluzia Iui Origene la 0 posibila illintuire a diavolului a fast etichetata drept erezie. Astazi insa, intrebarea ne asalteaza ~i t1'ebuie sa dam raspuns, iar nol stam a~a, eu miinile goalc, uimiti ~i nedumerlti ~i niei maear nu ne putem da seama di nid un mit nu ne vine in ajutor, de~i am o.vea 0 ncvoie atlt de urgema de e1. Ce-i drept, co. urmare a situatiei politice co. ~i a succeselor teribile, bo. chiar demonice ale ~tiintei sintem cuprin~i de fiori tainici ~i de presimtiri nelini;;titoare, dar nu ~tim ce sa facem $i numai foarte putini slut eei care trag concluzia ca de asta data este vorba desp1'e suflewl onzenesc de mult uitat.

Continuarea dczvoltarii mitului ar trebui sa Inceapa de o.col0 unde Silntul Duh S-a revarsat asupra apostolilor Si a faeut din ei fii ai Domnulu1; $1nu numai din ei, ei din toti cei care prin ei 5,i dupa ei au primit jiliatio, caIito.tea de eopil 0.1 Domnului, fiind

I Matei 10, 16 (n.

2 3 -+

t.).

~1atei 18~ 3 (n. t.).

Codex Bezae ad Lucam 6: 4 Rornani 7~ 19

(n.

(n. cd. genn.).

t.).

333

astfel parta~i ~i la certitudinea ca nu erau doar animalia autohtone, izvorl'te din pamint, ci, ca de doua ori nascuti, i~i aveau radacinile in insa~i divinitatea. Viata lor vizibiEi. fizicii era de pe acest pamint; dar omullor Iauntric, invizibil i~i avea originea Si viitorul in imaginea originara a tota!itatii, in Tat~il etem, dupa cum spune mitul istoriei cre~tine a mintuirii.

Dupa cum Creatorul este 0 totalitate, si plasmuirea Sa, ded Fiul Sau, ar trebui sa fie 0 totalitate. E adevarat di nu se poate suprima nimic din reprezentarea totalitatii divine; dar fara a fi con~tienti de cele intimplate, a rezultat 0 sciziune a totalitatii. Au Iuat na~tere un imperiu alluminii ~i unul al intunericului. Rezultatul a fost pregatit clar inca inainte de aparitia Iui Cristos, dupa cum se poate intrevedea, printre altele, din expelienta lui Iov sau din larg raspindita Carte a lui Enoh care apartine epocii imediat precre~tine. ~i in cre~tinism aceasta sciziune metafizica a continuat sa persiste la fel de !impede: Satana, care in Vechiul Testament se afla inca in anturajul imediat allui Jehova, a reprezentat de acum opozitia diametrala ~i etema fata de lumea divina. Nu a mai putut fi dezradacinat. De aceea nu este de mirare cd inca la inceputul secolului al XI-lea a aparut credinta ca nu Dumnezeu a creat lumea, ci diavolul. A fost batut astfel gongul marcind debutul celel de-a doua jumatati a erei cre~tine, dupa ce mitul despre cMerea ingerilor ariitase deja ca ingerii cazuti fusesera eel care ii invatasera pe oameni ~tiinta ~i artele primejdioase. Gare ce-ar fi spus acesti vechi povestitori viizlnd Hiroshima?

Viziunea geniala a lui Jacob Boehme a recunoscut natura paradoxala a imaginii lui Dumnezeu, contribuind astfella dezvoltarea ulterioara a mitului. Simbolul mandala proiectat de Boehme reprezinta divinitatea scindata: cercul sau interior se despaxte in doua semicercuri care stau spate-n spate.l Intmcit, confoilll premiselor dogmatice ale cre~tinismului, Dumnezeu se afla in intregime in fiecare dintre cele trei persoane ale Treimii, este prezent in totalitate ~i in fiecare dintre partile in care S-a revarsat Sfintul Duh. In acest fel, orice om se poate imparta~i din totalitatea lui Dumnezeu ~i deci dinfiliatio. Complexio oppositorwn a imaginii lui Dumnezeu patrunde astfel in am, ~i anume, nu sub forma de unitate, ci de conflict, jumatatea Intunecata

I Reprodus in Gestaltungen des Unbewuflten (Contigurar!! ale !ncon"t!emu/ui), 1950, plan~a a 3-a, in Ges. Werke IX/l, 1976, fig. 1 (n. ed. germ.).

334

a imaginii lovindu-se de reprezentarea deja receptata ca Dumnezeu e "lumina". Acesta este procesul care se deruleaza in vremurile noastre, fara a fi inteles de catre profesorii raspunzatori de oameni, de~i ar fi sarcina lor sa discearna aceste lucruri. Nutrim, ce-i drept, convingerea ca ne aflam ]0. un important punct de rascruce 0.1 epocii, dar sintem de parere ca el a fost suscitat de fisiunea ~i fuziunea atomului sau de racheta spatiala. Se trece cu vederea, ca de obicei, ce se intimpla concomitent in sufletul omenesc.

A , In masura in care imaginea lui Dumnezeu este din punct de vedere psihologic 0 ilustrare a strafundurilor sufletului ~i in masura in care incepe acum sa fie con~tientizata sub forma unei scindari adinci ce se intinde pina in politica mondiali'i, se remarca deja 0 compensare psihiciL Ea se manifesta ~i prin imagini circulare unitare, ce apar spontan ~i reprezinta 0 sinteza a contrariilor in interiorul sufletului. De aceste imagini tine ~i zvonul, raspindit in intreaga lume, despre O.Z.N.-uri, de care am auzit pentru prima data in 1945. Se bazeaza fie pe viziuni, fie pe realitati. O.Z.N.-urile sint interpretate ca masini zburatoare, despre care se presupune ca provin fie de pe alte planete, fie chiar din"a patra dimensiune".

Cu peste patruzeci de ani in urma (1918), am descoperit in decursul cercetiirilor mele privind incon~tientul colectiv prezenta unui simbol aparent central, de natura asemanatoare - este yorba de simbolul mandala. Pentru a fi sigur de descoperirea mea am adunat timp de peste un deceniu ~i alte observatii, inainte de a 0 publica, pentru prima data in 1929, cu titlu de probii.\ Mandala este 0 imagine arhetipaEi, a carei existenta poate fi confirmata de-a lungul mileniilor. Eo. desemneaza totalitatea sinelui sail ilustreaza totalitatea temeliei sufletului - exprimat in termeni mitici: manifestarea divinitatii incarnate in om. Spre deosebire de mandala lui Boehme, ceo. modema tinde spre unitate, adicii reprezinta 0 compensare a sciziunii, respectiv depa~irea ei anticipata. Deoarece acest proces are loc in incon~tientul colectiv, el se manifesta pretutindeni. Este ceea ce da de ~tire ~i zvonullegat de O.Z.N.-uri; e simptomul unei dispozitii general prezente.

In masura in care tratamentul analitic face co. "umbra" sa devina con~tienta, el produce 0 sciziune ~i 0 tensiune a contrariilor, care, 10. rindul lor, cauta a echilibrare in unitate. Confruntarea 1

Jung- Wilhelm, Secrellli Florii de Aur 335

(11.

ed. germ.).

dintre cantradi atinge limita suportabilului dadi Ie luam in serias sau daca sintem luati in serias de ele. Se adevereste acel tertium non datur al logicii: nu se paate intrevedea nici 0 solutie. Daca totul merge bine, ea se prezinta tatusi spontan, de la natura. Atunci - si numa! atunci - e eonvingi'itoare. Este resimtita ca "har".

Survenind din confruntarea si lupta contrariilor, solutio. e un amestec de cele mai multe ori impenetrabil de factori cODstienti si inconstienti si deci un "simbol" (a monedi'i friota in doua, ale carei jumatati se potrivesc perfect intre ele).l Ea constituie rezultatul cooperi'irii dintre constient si inconstient si ajunge la ana10gia cu imagine a Iul Dumnezeu in forma mandaiei care este eu siguranta modelul eel mai simplu al unei reprezendri a totalitatii si se ofera spontan imaginatiei, pentm a Infatisa contrariile, lupta lor si reconcilierea lor in noi. Confruntarea, care mai intii este de natura pur personaEl, e curind urmata de imelegerea ca tensiunea sublectiva dintre OPWiieste doar un caz individuali'n cadrul conflictului universal dintre contrarii. Psihicu! nostru cste configurat in acord cu structura universului si ceea ce se intimpla. in mare are loc ~i in dimensiunea cea mai mica '11 mai subiectiva a sufletului. Imaginea lui Dumnezeu este de aceea intotdeauna 0 proieetie a experientei launtrice traite in rata unui "vizavi" puternie. Acesta e simbolizat prin obiectele de la care a pomit trairea Jauntrlca ~i care-~i pastreaza, de aiei incolo, 0 semnificatle numinoasa; daea nu cumva el este caraeterizat prin numinozitatea lui fji forta ei cople~itoare. In acest caz, imaginatia se elibereaza de purul caracter obiectual concret ~ilncearcil sa schiteze imaginea unul "ee" invizibil aBat Indaratul aparen\ei. Mi:1glndesc aid 10. fOlma fundamental a ceo. mai simpla a mandaiei, forma circulara, ~i la impartirea (mentaIa) cea mai simpHi a cercului: patratul, respectiv crucea.

Asemenea experiente exercita asupra omului 0 influenta salutara ori distruetiviL El nu ie poate pricepe, cuprinde, stapini, nu se poate elibera de ele sau nu poate scapa de cle, resimtindu-Ie deci ca extrem de putemiee. Recunoscind coreet ca ere nu izvorase din personalitatea Iui con~tienta, Ie desemneo.zu drept mana2, demon sau Dumnezeu. Cunoasterea stiintifica uti1izeaza termenu!

1 Una dintre semnifica\iile lui symbolol1 este tessera lzospitalitGtis, moneda rupta in doua, ale carei jumata\i, conform traditiei antiee, erau luate eu sine de dai prieteni clnd urmau sa se desparta (n. ed. germ.).

2 V. termenuliTI Glasar (11. 1.).

336

de "incon~tient", admitlndu-~i astfel ignoranta in ceea ee-l prive~te, caci n-are cum sa ~tie ceva despre substanta psihieului, dat fiind di DB se poate ajunge 1a eunoa~tere dedt toemai prin intermediul aeestui psihic. De aceea nu se poate niei contesta, niei eonfirma va1abilitatea denumirii de mana, demon sau Dumnezeu, dar se poate constata ca senzatia de ciudatenie legata de experienta a ceva abiectiv este autenticiL Noi ~tim ca ni se intimp1a in viata lucruri ce ne par necunoscute, straine, dupa cum ~tim ~i ca ilU noi fabricam un vis sau 0 idee, ci e1e iau na~tere cumva din ele insele. Ce ni se intimplil in acest fel putem desemna drept efeet emanind de la un mana, de 1a un demon, de 1a Dumnezeu sau de 1a incon~tient. Prime1e trei denumiri au marele avantaj sa Imbrati~eze ~i evoce calitatea emotionala a numinosu1ui, pc dnd ultima - incon~tientul - este bana13.~i, astfel, mai apropiata de realitate. Acest din urma concept include domeniul experimentabilului, adidi realitatea de zi eu zi, a~a cum nc este cunascuta ~i accesibiIa noua. Incon~tientul e un concept prea neutru S1rational, ca sa se dovedeasdi in practidi de mare ajutor imaginatiei. EI a fost introdus tocmai pentru uz ~tiintific si este mult mai propice unei observatii nepatima~e, care nu ridka pretentii metafizice, decit anumite concepte transcendente care-s contestabile ~i astfel tind sa ademeneasca spre un anumit fanatism.

Eu prefer, a~adar, termenul de "incon~tient", ~tiind perfect ca a~ putea vorbi la fel de bine de "Dumnezeu" ~i "demon", dadi a~ dori sa ma exprim mitie. Daca ms. exprim insa mitie 0 fac fiind pe deplin con~tient ca. "mana", "demon" ~i "Dumnezeu" sint sinonime ale incon~tientului, cad des pre primele ~tim exact la fel de mult sau de putin ca ~i despre ultimul. Noi numai credem ca ~tim mult mai mult despre primele, ceea ce, pentru anumite scopuri, este intr-adevar mai [olositor ~i eficient decit un concept ~tiin\ific.

MarcIe avantaj a1 conceptelor de "demon" ~i "Dumnezeu" este ca ele permit 0 obiectivare mult mai buna a "vizavi"-ului, ~i anume personificarea. Calitatea lor emotionaUi Ie confera viata ~i eficacitate. Ura ~i dragostea, teama ~i veneratia intra In scena confruntarii ~i 0 dramatizeaza in eel mai inalt grad. Astfel, ceea ce fusese doar "prezentat" devine ceva "inraptuit".l Este provocat

! Cf. Simboiul tran~formiirii fn liturghie, 1942. in Ges. Werke XI, editia a II-a, 1973, p. 273 (n. ed. germ.).

337

omulin totalitatea so. ~i el intra ell intreaga Iui realitate 1n lupta.

Numai io aeest fel el poa,,' ajunge b nie1~:ti;,'i"1fC si "Ducmezeu poate sa Se nasca", adica sa imre in rea]llU[Ca llmana ~j sa i Se asocieze omului sub forma de " om". Prill acest act de lI1carnare, omul, adica eul sau, este inlocuit in interior de "Dunmezeu". iar Dumnezeu devine io exterior om, confoffi1 spuselor In] Cristos: Cel ce m'a wizlIt pe mine a \'CiZllt pe Taru!.: Cu aceasta constatare i~i face aparHia inconvenientul tenninologiei mitice. Imaginea pe care (\ are in mod curent cres[inul despre Dumnezeu este cea a unui Creator al lumii ~i Tata atotputemic, atot~tiutor ~i de 0 bunatate depliniL Or, daca acest Dumnezeu vrea sa devina am, este necesara 0 nemaipomenita kenosis (goliref, prin care totalitatea divina este redusa la scara umana infinitezimala; dar ~i atunci se intelege cu greu cum de omul nu este sfarimat in bucati prin incamare. De aceea, specula1;ia dogmatica a trebuit desigur sa-L inzestreze pe Isus Cll lnwSiri care-L elibereaza de conditia uman~. obi~nuita, II situeaza dincolo de ea.

Lui Ii lipse~te mai eu seama macula peccati (eusurui, pata pacatului originar), ~i ehiar Si din aces! motiv este eel pU1;in un om-Dumnezeu sau un semi-Dumnezeu. Imaginea erestina a lui Dumnezeu nu se poate ineama fad eontradictii in omul ernpiric, faelnd abstraqie de faptul ca omul exterior nu prea pare potrivit spre a fi ilustrarea unui dumnezeu.

Mitul trebuie in sfirsit s~_ia in serio'; monorcismul ~i ss. renunte la duaiismul sau (negat ofieia!), care aCt'IT1 a liisat sa pe llnga binele atotputernie, un adversar ve~nic ?i sumbru. El trebuie sa dea euvintul aeelei compiexio oppositonun filozofice a unui Cusanus ~i ambivalentei morale a Iui Boehme. Numai atunci Dumnezeului unie Ii pot fi eonferite atlt totalitatea ceo! revine, ell ~i sinteza contrariilor. Aceluia care a trait experienta ca "pdn natura lor" contrariile se pot uni, datorita simbolului, in a~a fel melt sa nu mai tinda sa se separe si sa nu se mai lupte l'ntre ele, ci sa se completeze mutual si sa dea vietii 0 forma plina de sens - aceluia ambivalenta din imaginea unui Dumnezeu 0.1 naturii ~i loan 14, 9 (n. t.).

Filipeni 2, 5-7: Ave{i in voi simrirea care era i/1 Chrisios liSliS. Cel ce, flind in chipullui Dumnezeu, n' a {inut ca la 0 prada lo egaliriiteo so ell Dumnezeu,; Ci s' a golit pe sine, a luat chip de rub,jaulndll-se uamenilor asemUlea ~i la f11fari,mre dovedindu-se ca un om (n. t.).

1

2

338

al creaticI :nu-i va pricinui

2TCUtJt1.

DinlpotrivJ,

el va rntelege mitul

despre it1carnarea necesara a iui Dumnezeu in om, mesajul cre~tin arept 0 confruntare creatoare a omului ell contrariile ~i sinteza lor 1t1totalitatea personalitatii sale: sinele. Contrariile interne necesare din imaginea unui Dumnezeu-Creator pot fi impacate in unitatea si totalitatc:a sine1ui ca. acea coniunc,tio ()J7J)ositorunl a a!chimi~t;lor sau eet unio In cxperienta sinel~i nu se mai surrrlonteaza~ ca inaintc, contrariiIe ,~Dunlnezcu" ~i "GIY1~', ci C011tradictia din insa:;;i imaginea lui Dumnezeu. Acesta cstc sensu I "serviciului divin", aclica al serviciului pe care omul 1-1poate face lui Dumnezcu. Cd din intuneric sa se nasca lumina :;;iCreatorul 53.devina constient de crearia Sa. iar omul de sine i'nswii.

AcesLa este (elul - sau un tel care-l intcgreaza eu tile pc om in ereatie, conferindu-i astfel sens ~i ei. Este un mit explicativ, ce a ereseut incet-incet in mine pe parcursul deceniilor. E un tel pe eare-l pot rccunoa~te ~i aprecia ~i care, a~adar, ma satisface. ?v1ultumit3,facultatilm sale rellexive, omul s-a evidentiat, ridicindu-se din lumea mlimala, ~i el demonstreaza prin spiritul ILli di natura a instituit iIi eI un premiu mare tocmai pentru dezvoltarea ccm,;tim1,e, Cu ajutorul ci. c:lpune staplnire pe natura, recunosclnd existenta lUlnii $i confinnlnd-o Intrucitva Creatorului.

Astfel, viata devine fe:'lOmen, ceea ce n-ar fi tara 0 ref1ectie con~tienta. Dad! ar fj c0119tient de Sine, atunci Creatorul n-ar avea nevoie d-~ rapturi con~tiente; ~i este putin probabil ca acele cai extrem de indirecte ale erealiei, care risipe9te milioane de ani pe producerea a nerllllYl8rate specii ~i fapturi, sa fie rczultatul unei intentii

Orlent;-1.te

spre un anum.it

scop.

Istoria naturii ne po\reste:)te

!ransformare: si incidentaUi a speciilor de-a lungul a sutc de milioanc de ani ~idespre a devora ~i a fi devoraL Despre cele din unna rch1tC3.ZalD masura ultra5uficienta ~i istoria biologics, 5i politid, a omeniriL 1storia spirituala ofera insa 0 alta imagine. Aiei 5e strecoara minunea con~tiintei ref1exive, a eelei de-a doua cosmogonii, Ir:1portanta con:;;tiintei cstc atit de mare, indt nu po\i sa flU presupui c1 pe undeva, prin toata acea desfa~urare biologidi imensa, aparent lips ita de Doima, 5-ar afla ascuns elementul de sens, care a g!:',sitin sfir~it drumul spre manifestare pc treapta vietuitoare1or eu singe cald ~i a unui ereier diferentiat; calea a fostÂŁ!asit8. ca din Intlnlplare~ deci nu In n10d intentionat imuita ~i tatonata dintr-un a fc.';l C

1

Cf.

?..pendicele,

pp. 372-373

(ll.

ed. Renn.),

339

)'路Ju-mi imagirrez ca prin ideile mete despre sensul ~i mitul ornului S-(i rostit un adeva.r ultinl, dar cred Cd este ceea ce se ponte spune 10. cap;ltul erei noastre aflate sub semnul P-e9tilor ~i poate ~i ceea ce trebuie spus, avind In 'vecl.ereera care \'ine, cea a 'Vars8_torului care este 0 fom12 uman~L \!arsritorul succeda celor doi Pe~ti in opozitie (unei coniullctio oppositoru;n) ~ipare a reprezenta sinele< Ell~i de~arta ell suveranitate- continutul urciorului In gura iu! piscis austrinus1 care simbolizeaza un fiu~ un element Inca incon~tienL Din acesta se va na~te un viitar, sugerat prin simbalul Capricomului, dUp3.scurgerea unei noi ere de peste doua milenii.

Capricornul sau aigokeros este monstrul pe~tell!i-capra2~ unind rnuntele ~i adincullnaxiL UE contrast din dOU2~elemente anirrlale crescute irnpreuna, "did nedifereI1tiabile, Aceasta fiint8. singulara ar putea fi cu usurin~a irnaginea prhnitiva a unui zeu-creator care se confrunta ell "on1ul", en anthropos. a.ceasta pri\!inta, In I:nine domne~te tacere5 ca ~i in materialul experimental care-mi stB.la dispozitie} deci 1'11 produsele mie cunoscute ale in.con~tientului altor oan1eni sau in documentele istorice. Daca 0 comprehensiune nu de 5,~ns, Ea are un se pr'O(iuce de 10. sine, speculatia est,e curn aT fi cazuL de sens dear a,colo uncle exista d2Je pentru era '/ars2:.torului. :r~oi nu 9tim clt de departe poate ajuDge procesul con~tientiz3xii ~i unde-l va mai duce pe on}, Este un element nou In istoria pentru care nu exista temrre:nl de cOIT.iparatie, De aceea TIU se ~tie ce potentialitati sBJa~luiesc In nie: daca eSfe sa se prezidi speciei homo sapiens a IDftorire ~i apoi () disparitie asernanatoare celor ale speciilor de anima!e, flU ne poate fUfniza contraargU1l1ente 1a 0 astfel de posibilitate.

0Iecesitatea exprin1arii ITlltice este s~J.tisfacut8~dacB. a-VelY;~ 0 care explica suficient ser;SJ] e:o.;jstentei ornioIle~tJ. in COSITIOS 0 conceptie care izv()r;'isu;; din totalitatea sufletului, adica din cooperarea dintre $i ir.c(m~ti("':[lL Lipsa de sens plenitudinea ~i In con.secint2, insearryn.a. boaU1.

Sensul face s~,devinii sUlpi:Jrtabile poate chiar totuL l>I1ci0 nu vr: lnlocui \/reodat2:l l}JJ rn1! nu se poate face din Hici 0 stiinta. Caci nu este un ci mitul este ~

j

Constela~ie a ~,pe~te1ujaustral". (Jura lui este

fOfTl13.1:a

din steaua fixa

Fomalhaut (in araba = ..gura pc~telui~')sub constelatia 'Varsatorului (11. ed. gerrn.).

2 CODste19.tia Capriccrrrului se cher.na ini~ial Este animaInl hFraldic al Iulianilor, neam caruia E apartine.a Iulin Cezar (n. ed. germ.).

340

revelatia unei vorbe~te

divine In om. I~u noi inventarn

ca un nCuvint a1 Domnului~('"

ci el ne

D01TiDulu.i" vine

la noi, iar noi n-avenl nick un 1]1ijloc spre a daca ~i cum nirrlie nu c necunoscut difera de DUITinezeu. La acest ~i neomenesc in afara de circumstanta di vine spontan spre noi 9i ne impune ni~te obligatii. Se sustrage arbitrarv.1ui, nostru" 0\ "inspiratie" 11-0 putem explica, Stirn ca 0 "idee" care ne vine in minte nu-i rezultatu! judeditii noastre, ci gindul a asupra no astra venind de undeva "din aWl parte". $i chiar de-ar fi vorba despre un vis precognitiv, cum am putea 53.-1atribuim prooriei noastre ratiuni ? In astfel de cawri nici nu se ~tie, ~i adesea p~ntru mult timp, ca visul constituia de fapt 0 cunoa~tere prealabila sau 1a distanta.

Cuvi'ntul ~~nise 111tlmpIa;o nOlla; noi f11nduranl~ caci slntem. expu~i unei profunde nesigurante: ell Dunmezeu ca 0 CG>rnplexio oppositorum "toate lucrurile slnt posibile" in sensul deplin al expresiei, deci adevar ~i eroare, bine ~i rau - sint 1a fel de DClSibile.

Mitul este san poate fi echivoc, precum oracolul din Delfi san un ~i vis. Nu putem ~i uici 1m ar trebui SEt renuntam la uzul niei sa abandon am sperar"1tadi instinctul se grabeqte sa ne sara, in ajutor, un dumnezeu sprijinindu-ne atunci impotriva Iu! Dumnezeu, dupa cum a inte1es-o deja Iov. Cad toate prin care se ex:pl'ir:n3, "cealalti:i vointa" sint material modelat de om - gindirea vorbele lul, imaginile Inl 'ii taate limitarile Iui. De aceea omnl ~i raporteaza totu1la sine ciud incepe sa gindeasca, stingaci, in termeni psihologici ~i crede ca totul ar izvori din intentia sa 9i d.in "sine insu~i". Precedind astfel, el presupune ell 0 naivitate copilaroO-sa ca-:;;i cunoa~te taate resonurile ~i ,?tie ce este "el Nu banuieste insa ca sElbiciunea con~tiintei llli 9i teama oore5punzatoare de incon~tient 11impiedica sa distinga ceea ce a inventat intentionat de ceea ce i-a parvenit spontan dintr-o aWl sursa. El ll-are obiectivitate fata de sine IDsuSi 91inca nu se poate privi ca fUnd un fenon1en pe care I-a gasit existInd $i CD care, better or 1,vorse~este identic, La Inceput, totul e i\Ylpins Inspre se intimpla $i "cade pe capulIui" ~i numai en greu izbute$te la urma sa cucereasca ~i sa pastreze pentru sine 0 sfera de libertate relativ3 ..

A_biaclnd s-a asigurat de aceasta cucerire} ~i daar atuf1cI, este In situutia de a recunGa~te ca se confrunta ell fundarnentele ~i fnceputurile sale involuntare - caci Ii slnt circumstante datE pe care nu ie poate face sa dispara din lun1e. InceDuturile J.ui HU

i

3ft

1

sint insa numai lucruri trecute; mai curind ele traiesc cu el ca baza permanenta a existentei lui, iar con~tiinta sa depinde cel putin la fel de mult de colaborarea lor ca de mediul fizic inconjurator.

Aceste fapte, care-I asalteaza pe om din afara ~i dinauntru, impunindu-i-se cu 0 forta covir~itoare, au fost rezumate de elin conceptia divinitatii, iar efectele lor le-a descris cu ajutorul mitului pe care I-a inteles ca pe un "Cuvint al Domnului", deci ca pe o inspiratie ~i revelatie a numen-ului din "partea cealalta".

II Nu exista nici un mijloc mai bun cans sa apere individul de riscul de a se confunda ~i contopi cu ceilalti dedt posedarea unui secret pe care vrea sau trebuie sa-I pazeasca. Inceputurile formarii societatii lasa deja sa se i~te nevoia de organizatii secrete. Acolo unde nu exista secrete de protejat din motive suficiente, se inventeaza sau se ticluiesc "secrete", care sint apoi ,,~tiute" ~i "intelese" doar de initiatii privilegiati, ca, de exemplu, in cazul rozacrucienilor ~i al multor altora. Printre aceste pseudosecrete exi:,;ta - in mod ironic - secrete veritabile, care nici macar nu sint ~tiute de initiati, de pilda in acele societiiti care ~i-au imprumutat "secretul" mai cu seama din traditia alchimicii.

Nevoia de a se inconjurq de secrete este de 0 importanta vitala in stadiul primitiv, caci secretul comun furnizeaza cimentul necesar coeziunii grupului. In stadiul social, secretul inseamna 0 compensare folositoare pentru !ipsa de coeziune a personalitatii individuale care, din cauza Ul'IOF reciideri constante in identitatea initiala, incon~tienta cu ceilalti, se tot desface. Atingerea telului, ~i anume a unui individ con~tient de specificui lui, devine astfel o munca educativa indelungata, aproape lipsita de speranta, intrudt ~i comunitatea unor indivizi in parte, care au avut privilegiul unei initieri, este realizata, la rindul ei, tot numai printr-o identita"te ne~tiuta, chiar daca aici este yorba de 0 identitafe diferentiata social.

Societatea secreta este 0 etapa intermediara pe drumul spre individuatie: individul lasa inca in seama unei organizatii colective efectuarea diferentierii lui de ea; deci inca nu s-a recunoscut cii de fapt este sarcina individului sa stea pe propriile sale picioare, distingindu-se de tOti ceilalti. Toate identitatile colective, ca apartenenta la organizatii, profesiunile de credinta pentru cutare 342

sau cutare ,,-ism" ~i altele asemenea stau ca 0 piedica in calea indeplinirii <'\Cestelsarcini. Identitatile eolective sint cirje pentru pariditici, scutmi pentru frieo~i, paturi pentru lene~i, cre~e pentru iresponsabili, dar constituie, in egalil masura, ~i adaposturi pentru saraei ~i slabl, un port protector pentru naufragiati, un sin al familiei pentru orfani, 0 tinta glorioasa, de mult rivnita, pentru ratacitori dezamagiti, 0 tara a fagaduintei pentru pelerini obositi, 0 turma ~i un tare sigur pentru oi rataeite ~i 0 mama, care inseamna hrana ~i ere~tere. Ar fi, a~adar, incorect sa privim etapa intermediara ca obstacol; dimpotriva, ea inseamna pentru foarte mult timp de acum incolo singura posibilitate de existenta a individului, care pare, azi mai mult ca oricind, amenintat de anonimat.

Aceasta etapa intennediara este inca atit de esentiala in epoca noastra, inclt e eonsiderata de multi, eu 0 anumita justifieare, ca tel final, in timp ce ariee incercare de a sugera omului eventualitatea ul1ui pas in plus pe drumul independentei apare drept impertinenta sau arogama, drept fantasma sau imposibilitate.

Se poate totu~i intimpla ca un individ sa se vada cOl1stril1s,din motive suficiente, sa efectueze pe propriile picioare drumul spre departari, intrucit in toate inveli~urile. farmele, adaposturile, modurlle de viara, atmosferele ce i so ofera nu Ie gase~te pe acelea de care are el nevoie. Va merge singur Si va reprezenta societatea proprie lui. El va fi propria lui multiplicitate, alcatuita din felurite pareri ~i tendinte. Acestea nu merg insa necesarmente in aceea~i direqie. Din contra, el va fi in dubiu eu sine insu~i ~i i se va parea foarte greu sa-si unifice propria diversitate intr-o aqiune comuna.

Chiar daca in exterior este aparat prin formele sociale ale etapei intermediare, asta inca nu inseamna ca poseda 0 protectie contra diversitatii interioare. care-l dezbina de sine insu~i Si-l face sa afle scapare in identitatea eu lumea din afara.

Dup2\ cum eel initiat in secretul societatii sale i~i afla scaparea intr-o colectivitate nediferentiata, tot asa ~i individul are nevoie pe poteca lui singuratica de un secret care, din diferite motive, nu Deate san nu are voie sa fie divulgat. Un astfel de secret 11 eonstringe sa se izoleze in proieetul sau individual. Foarte multi ino.:vi2i nu pOL suporta aceasta izolare. E yorba de nevroticii sa se de-a v-ati ascunselea cu ceilalti ca Si cu ei ", . pc:;ea , â&#x20AC;˘..

'J 1t1 . ~In senos. .

De ,arGoa-: ma mCl pe unll'" mel. pe cela e1 individual nevoli lor de asimilare in celectiv, la care ii ineurajeaza toate opiniile, convingerile ~i idealurile din jur. Impotriva acestora din urma nu exista, de altfel, 343

nid un fel de argumente rationale. Numai un secret pe care nu-J putem trada, adica unul care ne inspira teama sau pc care nu-l putem exprima in euvinte descriptive (~i care de aceea apartine aparent categoriei "ideilor nebunqti") poate impiedica regresul altminteri inevitabil.

Nevoia unui astfei de secret este in multe cazuri atit de stringenta, incit se produe ginduri :;;iaqiuni de care nu mai putem fi responsabili. Adesea, indaratullor nu zac capriciu :;;iaroganta, ci o dira necessitas inexplieabila individului. Aceasta necesitate cruda il napadqte pe om cu 0 fatalitate ineluctabila 9i ii demonstreaza ad Dculos, poate pentru prima data in viata lul, prezenta unor factori straini mai putemici decit el in domeniul sau cel mai intim, unde se credea stapin.

Un exemplu sugestiv este povestea lui lacob care s-u luptat cu ingerul, a ie9it din aceasta batalie cu un 90ld luxat, dar astfel a impiedicat 0 crima. lacob cel de atunci era in situatia avantajata ca toata lumea acorda credit eel or relatate de el. Un lacob al zilelor noastre ar fi pur 9i simplu intimpinat cu un zlmbet semnificativ. Ar prefera, in consecinta, sa nn vorbeasca despre asemenea lucruri, mai cu seama dad ar trebui sa-9i forrneze 0 parere personaIa in legatura cu mesagerullui Iehova. AI' ajunge astfel nolens volens in posesia unui secret ce nu poate fi discutat 9i ar ie9i din cercul colectivitatii. Fire9te, aceasta reservatio mentalis ar razbate pina la urma la lumina, daca nu ar reu9i sa fadl pe ipocritul tot restul vietii. Nevrotie devine insa oricine incearca sa obtina ambele deodata: sa-9i urmeze felul individua19i sa se adapteze cclectivitatii. Un asemenea ,,lacob" nu ~i-a admis sie9i ca, dintre ei dei, ingerul a fest totu9i mai tare, 0 data ce nu s-a auzit apci nimie despre faptul ca 9i ingerul s-ar fi ales ell un 9chiopatat de pe urma luptei. eel ce, impins de al sau daimon, se incumeta sa pa~easca dincolo de granita treptei intermediare, ajunge deci de fapt in acel Unbetretene, nicht zu Betretende1 unde nu mai sint ciii sigure care sa-l ghideze ~i nki adaposturi care sa-i ridice un acoperi~ protector pe deasupra capului. Acolo nu exista nici legi, pentru eazul l-[FAUST: $1 drumul? I MEFlSTO: Nu-i!] in neCilldtorit e,/ Dar Hu-n strabatere,- [prin nedorit e,/ Dar lilt spre ce-ar,ji-de-doril], Goethe, Faust ii, actuJ I, "Ga-

lerie !ntunecatii", versurile 6222-6224, op. cit. (Este vorba de citatul care nu este intre paranteze drepte. Literal: [drum] nebatatorit, de nepa~it) - (n. t.).

344

care ar intilni 0 situatie neprev3.zuta, de exemplu un conf1ict de datorii ce nu pot fi solutionate in grab~i. De regula, 0 dilatorie In No Man's Land dureaza numai atlta timp elt la orizont nu apare un astfel de conflict ~i se incheie elt se poate de rapid, dadi este adulmecat chiar ~i numai de departe. Daca, in aceasta situatie, cineva 0 ia la sanatoasa, nu i-o pot lua in nume de rau. Dar nici nu pot sa aprob dad vrea sa-~i faca un merit din sHibiciunea ~i la~itatea sa. Intrucit dispretu1 meu nu-i prieinuie~te in rest niei un rau, il pot rosti fara probleme.

Dad! insa cineva risdi sa gaseasd solutia unl.li conflict de datorii pe proprie raspundere ~i in fata unui judedtor care dezbate zi ~i noapte cauza lui, atunci este transpus in situatia "individului izolat". E in posesia unui secret care nu suporta 0 discutie in public, chiar ~i din cauz3. ca elinsu~i a garantat in fata sa, acuzindu-se fara mila ~i aparindu-se eu inver~unare, ~i nu existajudecator, fie ellaic sau bisericesc, care sa-i poata reda somnuL Daca n-ar fi cunoscut hotaririle unor astfel de judecatori pina la saturatie, atunci niei n-ar fi ajuns vreodata la un conflict de datorii.

El presupune intotdeauna 0 con~tiinta mai inalta a responsabiIitatii. Dar tocmai aceasta virtute este cea care Ii interzice acceptarea unei decizii a colectivitatii. De aceea, curtea de judecata a lumii exterioare este transpusa in cea interioara, unde decizia se ia in spatele u~ilor inchise.

Aceasta schimbare Ii confera Insa individului 0 semnifieatie Inainte necunoscuta. Nu va mai fi de acum incolo numai sediul 111

eului sau bine cunoscut 5i definit social, ci ~i instanta care dezbate problema legata de ceea ce valoreaza el In sine. Nimie nu intensifica mai muH procesul con~tientizarii dedt confruntarea launtrid a contrariilor. Nu numai acuzarea e cea care scoate la ivealii fapte pina atunci nebanuiIe, ci ~i apararea trebuie sa mediteze la ni~te argumente la care nu s-ar fi gindit nimeni pina atunci. Nu numai d astfel, pe de 0 parte, 0 portiune considerabiIa din lumea exterioara a ajuns in interior, ci, prin aceasta, ea a ~i fost saracita sau despovarata de aceasta poniune; dar, pe de aWi parte, lumea interioara a c1stigat in greutate la fel de mult, v3z1ndu-se ridicata la rangul unui tribunal al deciziilor etice. Eul, care inainte era, sa zicem, univoc, pierde prerogativa simplului acuzator ~i in schimbul ei dobinde~te inconvenientul de a aparea ~i in postma de acuzat. Eul devine ambivalent ~i ambiguu ~i chiar este prins intre 345

Clocan ~i nico\'ala. fJe\'inf sup ra 0 rd O!1 au!.

constien:

de 0 polaritC!te

care

if

este

Nu se "rezolvil." niei pe depmte cu adev8xo.t teate eonflietele de datorii, sl peate niei mikar unuL chi"r dadi S-2.1" argumenta in legatura ell ele ~i s-ar diseuta despre ele la nesfir~it. Intr-o buna zl, decizia se ive~te pur ~i simplu, co.printr-un soi de scurt-circuit.

Viata praetid, nu poate fi suspendata intr-o eontradiqie ve~nica.

Perechile de contrarii ~i contro.diqia lor nu dispar rnsa, desi se retrag pentru un moment in planul secund, in favoarea impulsului de a o.ctiona. Ele o.meninta in mod constant unitateo. personalitatii si Inlantuie vio.to.iar si iar In eontradiqii.

In~elegerea acestei stari de lueruri duce la concluzia ca e indicat "sa ramii acasa", adidi sa nu parasesti niciodata Imprejmuirea sigma si adapostul caldut oredte de colectiv, dat fiind ca doar acestea promit 0 proteetie in fata conflictelor interloare. Cine nu este col1strfns sa-si paraseasca mama $i tatiJ.1se aflil cu certitudine aiei in miinile cele mai bune. Nu putini Slot insa eei care se trezesc impinsi afara pe drumul individual. Vor face cunostima in eel mai scurt timp ell pozitivul ~i negativul nalurii omenqti.

Dupa cum toata energia izvora~te din contraril, tot astfel ~i sufletul are polaritatea so. interioara co. premisa indispensabilii a vitalitiitii lui, precum a recunoscut inca Heraclit. Ea este, at'lt teoretic cit si practic, inerenta tuturor celm ce sint vii. Fata in fata eu aceasta conditie putemica sta unitatea Toarte fragila a eului, care s-a format treptaL in decursul mileniilor, numai cu ajutorul a nenumarate masuri de protectie. Cii un eu chiar a fast posibil pare sa provina din faptul di taate contrariile au tendinta de a se ecllilibra. Aceasta echiJibrare are loc in procesul energetic, care debuteaza ell coliziunea dintre cald $i rece, inalt ~i adinc etc.

Energia care sUi 10. baza vietii psihice con~tiente e preexistenta acesteia ~i de aceea este intii ~i-ntli inconstienta. Daca energia se apropie insil de stadiul de a deveni constienta, atunci ea apare proiectata mai intii 'in figuri ca mana, zei, clemeni s.a.m.d., al caror numen pare a fi izvorul de forta ce conditioneaz3. viata Si care practic chiar aso. si este, atita limp ci't energia e privita sub aceasta forma. Dar in masura in care forma paleste si devine ineficiem::: euL adid omul empiric, pare sa intre 111 acestei surse de ~ianun1C in sensu} deplin ,~.IurrnZttOf.-lfei echivoce: pe de 0 parte, ornul incearca sa puna p~ aceasta energie~ respectiv sa ajungil in posesia ei, sau lsi lI1chipuie chiar ca 0 poseda; pe de alta parte, este posedat de ea.

346

Situatia asta grotesca se poate ivi fire~te numai atunci cind daar continuturile con~tiintei tree drept forma psihica de existenta.

Cind este a~a, inflatia datorata unor proiectii recurente nu poate fi evitata. Clnd se admite insa existenta unui psihic incon~tient, cominuturile proieqiei pot fi integrate in fonne instinctive innascute care premerg con~tiintei. Prin aceasta, se mentin obiectivitatea ~i autonomia lor ~i se evita inflatia. Arhetipuri1e care sint preexistente con~tiintei ~i 0 conditioneaza apar atunci In rolul pe care-I joaca In realitate, ~i anume ca forme structurale apriorice ale fundamentului instinctiv al con~tiintei. Ele nu reprezinta nicidecum un In-sine al lucrurilor, ci mai degraba formele sub care sint ele percepute ~i concepute. Bineinteles ca arhetipurile nu sint singurele cauze pentru aceasta particularitate de a fi a reprezentarilor. Ele stau doar la baza componentei colective a unei conceptii. Fiind 0 proprietate a instinctului, ele participa 1a natura sa dinamica ~i poseda, drept urmare, 0 energie specifica ce determina - eventual, prin constringere - anumite modalitati de comportament sau impu1suri, adica ele au, In unele Imprejurari, forta posesiva sau obsesiva (numinozitate !). Conceperea lor drept daimonia este deci in acord cu natura lor.

Daca cineva este inclinat sa creada ca prin astfel de formulari s-ar schimba ceva In natura lucrurilor, 0 face numai deoarece acorda vorbelor 0 incredere prea mare. Daturile reale nu se modifica daca Ii se confera un alt nume. Numai pe noi ne afecteaza.

Daca cineva ar fi sa-L conceapa pe "Dumnezeu" ca "pur neant", atunci acest lucru n-ar avea nimic de-a face cu datul unui principiu supraordonat. Ramlnem exact la fel de tare posedati ca mai inainte; prin schimbarea numelui n-am indepartat nimic din realitate, ci, cel mult, am adoptat 0 atitudine falsa fata de ea, daca numele eel nau implica 0 negare; invers, 0 denumire pozitiva a incognoscibilului are ca rezultat ca ne transpune mtr-o atitudine pozitiva corespunzatoare. Daca-L desemnam deci pe Dumnezeu drept arhetip, atunci nu s-a spus nimic des pre adevarata Sa esenta.

Astfel recunoastem Insa di "Dumnezeu" este inscris In sufletul nostru care preexista con~tiintei ~i ca, a~adar, nu poate fi considerat dtuSi de putin drept 0 invcntie a constiintei. Astfel, EI nu numai ca nu este indepartat sau anihilat, ci e chiar impins In apropierea eel or ce pot fi aflate, a experimentabilului. Aceasta din um1a circumstanta nu-i lipsita de importanta in masura in care un lucru ce nu detine calitatea de a fi experimentabil poate fi lesne . suspectat drept inexistent. Aceasta suspectare este atit de atra347

gatoare, incH anumiti a~a-zi~i credincio~i vild, fara a cauta mai departe, pur ~i simplu ateism - sau, eventual, gnosticism - in incercarea mea de a reconstrui sut1etul primitiv incon~tient; in orice caz, ei nu vad realitate psihica, a~a cum e incon~tientul.

Daca incon~tientul chiar este ceva, atunci trebuie sa se compuna din stadii prelim in are de evolutie ale psihicului nostTU con~tient.

S-a earn ajuns la un acord in privinta fapwIui ea presupunerea dupa care omul ar fi fast creat in intreaga sa glorie in cea de-a ~asea zi a Creatiei, fara etape premergatoare, este totu~i nitel pre a simplista ~i arhaica pentru a ne mai satisface. In legatura ell psihicul, conceptii1e arhaice dainuie insa in continuare: el n-are premise arhetipale, este tabula rasa, e nOli creat 1a na~tere ~i este numai ceea ce elinsu~i i~i imagineaza ca este.

Con~tiinta e secundara din punct de vedere filogenetic si ontogenetic. Ar trebui recunoscut odata acest fapt evident. Dupa cum trupul are 0 preistorie anatomica de milioane de ani, tot a~a are ~i sistemul psihic; ~i dupa cum trupul omului modem reprezinta in fiecare particica a Iui rezultatul acestei evolutii ~i lasa peste tot sa mai transpara stadiile preliminare ale starii sale prezente, tot a~a se intimpHi ~i eu psihicul. Dupa cum din perspeetiva evolutiei istorice, con~tiinta a iilceput dintr-o stare eonsiderata incon~tienta ~i asemanatoare celei a animalelor, tot a~a fiecare copU repeta. acest proces de diferen!iere. Psihicul eopilului in starea sa precon~tienta e orice altceva decit tabula rasa; el este prefonnat individual intr-un mod deja recognoscibil ~i, in plus, inzestrat cu toate instinctele specific omene~ti, precum ~i ell fundamentele apriorice ale funqiilor superioare.

Eul se fonneaza pe aceasta baza complicata ;;i ea este cea care-I poarta prin il1treaga Iui viata. Cind baza nu functioneaza, survin mai intii mersul in gal ~i apoi moartea. Viata ~i realitatea acestei baze sint de 0 importanta vitala, Fara de ea, chiar ~i lumea exterioara are 0 insernnatate secundara, caci ce poate ea sa faca dadi mie-mi lipse~te imboldul endagen de a 0 Iua in stapinire?

Nici 0 vointa con~tienta nu va inlocui la nesfTr~it pulsiunea de viata. Aceasta pulsiune survine in noi din interior, ca 0 obligatie sau 0 vointa, sau 0 porund, iar dadi noi Ii atribuim, a~a cum s-a intimplat, ca sa zic a~a, dimotdeauna, numele unul daimon personal, atunci mikar am exprimat in mod adecvat starea psihologica de fapt. $i dadi incerdim sa circumscriem mai precis, prin conceptuJ arhetipului, punctulin care acest daimon ne cuprinde, 348

atunci D路am eliminat nimie, ci doar ne-am adus pe noi i:n~ine mai aproape de izvorul vietii, Este natural ca eu, ca psihiatru (eare inseamna "medic al suf1etului") sa inclin spre 0 asemenea conceptie, diei in primul rInd ma intereseaza cum imi pot ajuta bolnavul sa-~i regaseasca baza sanatoasiL In aeest sens slnt necesare, din cite mi-am dat seama din experienta, euno~tintc atit de variate! Nici eu medieina in generallucrurile nu au stat altfel. Ea n-a inregistrat progrese prin faptul c11a descoperit in cele din urma trueul vindecarii ~i ~i-a simplifieat astfe! in mod uluitor metodele, Dimpotrivii, ea a erescut ~i 搂-(l dezvoltat Intr-o ~tiinta de 0 imensil cornplexitate, nu in ultima instanta din cauz3. cil a fikut imprumuturi din taate domeniile posibilc. N-am nicidecum de gind sa demanstrez ceva altor discipline, ci il1cerc pur '7i simplu sa folosesc cuno~tintele lor ~i in domeniul meu, Bineinteles ca este de dataria mea sa raportez des pre aceasta uUizare ~i urmariJe ei. Ciki se fac tot [elul de descoperiri atunci cind cuno~tintele mmi domeniu sint transferate in altu! pemru a fi uti!i;;;ate practic, Cite ar fi ramas ascunse, daca nu s-ar fi folosit razele Ri:\ntg;;n In rnedicina~ pe [notiv ca erau 0 descoperi.re a fizicii? {',lea. seliltimpJa uneori ca radioterapia sa aiba consecinte peliculoase, atunci acest Iuem este interesant pentru doctor, dar uLi neaparat 5i pentru fizician, care se serve~te de razele sale intr-un mod en totu] diferit ~i In aIte scopuri. El nu va fi nici de parere ca medicul a vrut sa-l critice daca aeesta din urma Ii atrage aten\ia a.supra anurnitor proprietati tare ale ra.dioscopieL

dauna.toare sau salu-

DacE'iapHc, de exe.n1phI~ cuno$tinte istorice sau teologice In domeniul psihoterapiei, ele apar, binei'nreles, intr-a aWi lumina ~i due la alte conc1uzii dedt aLund dud dmin limitate la domeniul lor de specialitate, uncIe serv'esc altor seopuri.

Faptul ca la baza dinamicii sufletulul st3. 0 polaritate are drept unnare aducerea problematieii contrariilor in sensul eel mai larg In disc:J.tia psihologica., ell toate aspectele-i religioase ~i fi1ozofice~ _Aceste aspecte l~ipierd astfel-caracterul independent pe care~l posediJ.in domeniullor de specialitate, ~i anume In mod inevitabil, did sint abordate din per5pectiva psihologica, adidi nu mal 5i'at privite aid din unghiul vizual a1 adevarului religios sau filozofic, ci mal degraba sint examinate spre a se constata ee cantin din pUDet de vedere al intemeierii 9i al semnificatiei lor psihologice, Caei, la.sind deoparte pretentia lor de a fi adevaruri independente, ramine valabil faptnl dl, I:llivite empiric, adidi din perspectiva ~ti349

intelor naturii, ele slnt In primul rlndfenomene psihice. Acest fapt mi se pare incontestabil. Ca ele pretind a fi fondate In ele Insele :?iprin ele Insele face parte din modul psihologic de abordare care nu numai ca nu exclude aceasta exigen~a ca nejustificata, ci, din contra, 0 trateaza cu 0 atentie deosebita. Psihologia ignora judediti ca "numai religios" sau "numai filozofic", spre deosebire de repro~ul de "numai psihic", pe care prea des.II auzim adresat, mai ales de catre teologi.

Despre psihic se fac toate afirma~iile imaginabile. EI apare, printre altele, ca proces dinamic ce se sprijina pe opozitia care-i sta la baza ~i pe caracterul antitetic al continuturilor lui :?i reprezinta 0 tensiune Intre polii sai. Intrudt principiile explicative nu trebuie Inmultite dincolo de necesitate :?imodul de abordare energetic s-a confirmat ca principiu explicativ general al ~tiintelor naturii, trebuie sa ne limitam ~i In psihologie la ei. Nu exista nici fapte sigure care ar arata 0 alta conceptie ca fiind mai potrivita :?i,In plus, caracterul antitetic sau de polaritate al psihicului ~i al continuturilor lui s-a dovedit a fi un rezultat esential al empirismului psihologic.

Daca 0 conceptie energetica a psihicului exista cu adevarat, afirmatiile care Incearca sa depa:?easca Iimita pusa de po]aritate - ca, de exemplu, afirmatiile despre 0 realitate metafizica - slnt posibile doar ca paradoxuri, In momentul In care ar vrea sa ridice pretentii la vreo valabilitate anume.

Psihicul nu se poate aVlnta dincolo de sine Insu~i, adicii nu poate statua nici un fel de adevaruri absolute; caci polaritatea ce-i este proprie conditioneaza relativitatea afirmatiilor lui. Oriunde proclama psihicul adevaruri absolute - ea de pilda, "esen\a etema este mi:?carea" sau "esenta etema este Unul" - cade nolens volens Intr-unul sau altul dintre contrarii. S-ar putea la fel de bine afirma: "esen\a etema este nemi:?carea" sau "esenta etema este Totul".

Prin uoilateralitate, psihicul se dezintegreaza el Ynsu~i :?i pierde capacitatea de a cunoa:?te. Devine 0 succesiune nereflectata (caci nu este reflectabila) de stan psihice, dintre care fiecare se crede fondata In sine Insa~i, pentm ca nu vede sau Inca nu vede vreo aHa stare. eu aceasta nu ex prim bineYnteles vreo evaluare, ci mai degraba formulez ideea eli foarte adesea, ~i chiar In mod inevitabil, se depa~e~te granita, caci "totul este tranzitie". Teza este urmata de antiteza, iar lntre cele doua se na~te ca lysis un al treilea factor 350

care inainte nu era pereeptibil. Prin acest praces, psi hi cui 11-3. fiicut deelt sa-~j manifeste data in plus natura antitetidi ~i DU a In niei 0 privintd eu adevarat din propriilc sale limite.

Cu stradania mea de a arata limitarea psihicului, nll vreau sa sugerez Insa d exist!'" Ilumai psihic. Dar acolo unde ~i In masura In care este vorb:.t percepere ~i eunaa~tere, pur ::;i nll putem sa veclem dincclo de psihic. $tiintele natmii sint '\n mod tacit convinse ca exisra un obiect transcendent, nonpsihic. Ele Stiu Insa $i cit de difieil este sa reeunosti veritabila natura. a obicctului, mai ell seama aeolo unde organu! de pereeptie esie deficient sau chiar iipseste Si unde nu exista forme adeevate de gindire sau eJe abia trebuie create. In cazurile in care nici organele noastre senzoriale, nici aparatele lor auxiliare artificiale nu ne garanteaza prezenta unui obiect real, dificulta\ile se amplifid 121 proportii uria~e, a$a IncH ne simtim tentati sa afirmam ca nu exista pur ~i simplu niei un obiect reaL N-am tras niciodata aceasta concluzie pripita, pentru oa D-am fost niciodata de pafere ca perceptia no astra af fi in stare sa sesizeze toate formele fiintei. De aeeea chiar an1 em is postDJatul c~afenomenul configuratiUor arhetipalc - care sint evenimente psihice prin excelenta - se sprijin~t pc existenta unei baze . deei a unei fonne numai conditionat psihice, respectiv diferitc a fiintei. Din lipsa de date empirice n-am nici ~tiinta nici cuno~:jtint~ide astfel de fonne ale fiintei, pc care le desemnanl in IT10d curcnt drept ~,spirituaie". Din punctu] de "vedere al este irelcvant ce cred eu despre asta. Trebujc sa rna multumesc en mea. Insa in ill_asura In. care arbc tipurile se dovedese pentru mine sint adcvaratc, chim' daca nu stiu In ce-consta natura lor real~i.Acest lucru este valabil bineln~eles l1U nun1ai despre arhetipuri, ci In legatul's_ ell natura psihieului If! genere, Orice ar afilma des pre el Insu~i, niciodatii nu se va depa~i pe sine. Grice intelegere ~i tot ceea ce s-a Inteles este, In sine, ce~/{lpsihic, ~iJ'n aceasta privinta sintem inchi~i fara sperante 1ntr-o lume exclusiv psihica. Avem totu~i suficiente motive sa presupunern existe-nta, In spatele acestui vaL a obiectului absolut dar neinteIes care路 ne produce Si ne infIuenteaza, ~i 5)-0 presupunem ~1_ in acc;le cc~zuri - D1ai cu seamS. in eel al fenornenelor psihlce - unde flU pot fi facute constatari reale. Afim1atiile despre r'~)sihil1tate Sl irnposibilitJ.te sint valabjlc nurnai 111 1

"v. tennellul in Glosar

i.).

351

interiorul domeniilor spedalizate, in afara Jor sint pure prezumtii arogante.

De~i, dintr-un punct de vedere obiectiv, este interzis sa se faca afirmatii in 'lint, adid rara motive suficiente, exista totu~i afirmatii care aparent trebuie emise rad ratiuni obiective. In acest caz este insa vorba des pre 0 motivatie psihodinamica, pe care 0 calificam de obicei ca subiectiva ~i 0 privim ca fiind pur personaHi. Se comite astfel gre~eala de a nu se distinge dadi afirmatia porne~te intr-adevar numai de la un subiect izolat ~i este determinata de motive exc1usiv personale sau dad apare in general ~i izvora~te dintr-unpattern dinamic, ce exista in mod colectiv. In acest din urma caz, afirmatia nu trebuie conceputa ca subiectiva, ci ca obiectiva din punct de vedere psiholagic, caci un numar nedefinit de indivizi se 'lad indemnati, dintr-un imbold launtnc, sa faca 0 afirmatie identica, respectiv chiar sa resimta ca. 0 anumita viziune este de 0 necesitate vitaliL Intrucit arhetipul nu-i 0 forma pur ~i simplu inactiva, ci e inzestrat ~i cu 0 energie specifici1, poate fi considerat causa efficiens a unar astfel de afirmatii ~i inteles ca subiectul care Ie determina. Nu omul personal face afirmatia, ci arhetipul se exprima prin ea. Daca afirmatiile sint impiedicate sau nu sint luate in considerare, atunci survin, dupa cum 0 arata atit experienta medicala cit ~i 0 cuno3.9tere obi9nuita a oamenilor, fenomene psihiee de carenta. In cazurile individuale vor aparea simptome nevrotice, iar aeolo unde este vorba despre oameni incapabili de 0 nevroza - deliruri colective.

AfilTIla~iile arhetipale se sprijina pe premise instinctive ~i D-au nimic de-a face ell ratiunea; nu sint nid Intemeiatc rational, niei nu pot fi 1nliiturate prin argumente rationale. Au fast ~i sint dintotdeauna particele ale imaginii 1umii, representations collectives, dupa cum Ie-a numit Levy-Bruhl In mod just. Celt, eul 91vointa so.joadi un lOl important. Ce vrea eul se incruci~eaza 1D8a,intr-o ma.sura considerabila ~i 1ntr-o maniera de cele mai muIte ori incon9tienta, eu autonomia 9i numinozitatea proceselor arhetipa1e.

A tine cont de ele in plan praetie constituie esenta religiei, in masura in care ea poate fi supusa unui mod psihologic de abordare.

III In acest lac mi se impune a aIta realitate, aceea ci:i pe linga dmpul refleetiei exista ~i un aIt domeniu, eel pUtin 13. fel de extins, 352

dadl nu cumva Iiimai vast, in care inrelegerea rarionala Iiireprezentarea rarionalii abia gasesc ceva pe care sa puna stapinire. Este cimpul Erosului. Anticul Eros este - fntr-un mod plin de tHe un zeu a ciirui divinitate depiilielitelimitele umanului Iiide aceea nu poate fi nici inre1es, nici reprezentat. Ali putea, a.~acum au Iacut-o atitia a1tiiinaintea mea, sa ma aventurez in abordarea acestui daimon, al ciirui domeniu de acriune se intinde de la spatiile nesfirliite ale cerului pfna la abisurile tenebroase ale infernului, dar imi lipselite curajul sa caut acel limbaj capabil sa exprime adecvat paradoxurile incalculabile ale iubirii. Eros este un kosmogonos, un creator Iiitata-mama a tot ce e COnlitiema.Am senzaria cii acea formulare condirionalii a lui Pavel, "daca nu am dragoste"l, ar fi prima dintre toate cuno~terile Iiichintesenra dumnezeirii inselii. Oricare ar putea fi interpretarea savanta a propoziriei: Dumnezeu este iubire2, cuvintele sale confirma divinitatea drept compfexio oppositorum.

Experienra mea medicaIa precum Iiipropria-mi viata m-au pus nelncetat fara fn fata eu problema iubirii, dar n-am fast niciodatii capabil sa dau 0 explicatie valabilii. Asemenea lui Iov, a trebuit

sa-mi pUll mfna fa gurii! 0 datii am vorbit # flU mai fncep iar, chiar de douii ori $i n' am ce mai adaoga 13 E yorba aici de ceea ce e eel

mai mare Iiieel mai mic, de ceea ce e eel mai departe Iiieel mai aproape, de ceea ce e cel mai fnalt Iiieel mai adine, Iiiniciodata una nu poate fi spusa fad cealalta. Nici un limbaj nu-i pe masura acestui paradox. Orice ar fi ceea ce am spune, nu exista nici un cuvint care sa exprime totalitatea. A vorbi despre aspecte parriale este intotdeauna prea mult sau prea purin, 0 data ce numai totalitatea are sens. Iubirea "toate Ie sufera" Iii "toate Ie rabda" (I Corinteni 13,7). Aceste vorbe spun tot. Nu Ii se mai poate adauga nimie. Caci sintem, in sensul eel mai profund, victimele sau mijloacele Iiiinstrumentele "iubirii" cosmogonice. Pun acest cuvint intre ghilimele pentru a arata ca nu fnreleg prin el 0 simpla pofta, preferinta, favorizare, dorinra Iiiallele asemanatoare, ci un intreg, unit Iiinedivizat, care este supraordonat fiintei individuale.

Omul ca parte nu intelege intregul; ii este subordonat. El n-are decit sa spuna "da" sau sa se revolte - tot prins Iii inchis fn el 1 Toate Zimbile omene~ti ~i fngere~ti de Ze-a~vorbi, dacii nu am dragoste, m'amfiicut aramii suniitoare, ori chimbaZ giiZiigios(I Corinteni 13, 1) - (n. t.).

2 I loan 4, 8 ~i 16 (n. t.).

3

lov 40, 4-5

(n. t.).

353

ramine. Intotdeauna depinde de el ~i este intemeiat in el. Iubirea ii este lumina ~i intuneric ~i nu ii intrevede sfir~itul. "Dragostea nu piere niciodata"\ chiar daca omul ar grai "limbile ingere~ti"2 sau ar urmari, cu meticulozitate ~tiintifica, viata celulei pina in ultimul sau colti~or. Omul poate da iubirii toate numele care-i stau la dispozitie - nu va face decit sa se piarda in nesfir~ite autoiluzionari. Daca poseda un dram de intelepciune va depune armele ~i va numi ignotum per ignotius3, ~adar, cu numele Domnului. Este 0 marturisire a subordonarii, a imperfeqiunii ~idependentei sale, dar totodata ~i 0 marturie a libertatii sale de a alege mtre adevar ~i eroare.

1 2 3

I Corinteni 18, 8 (11. t.).

I Corinteni 13, 1 (11. t.).

Un lucru necunoscut printr-un lucru ~i mai necunoscut (n. t.).

Privire retrospectiva

1

Nu pot aeeepta cind se spune despre mine di a~ fi i'n\elept sau "eunosditor". Cineva a seos 0 data 0 pali:ilie cu apa dintr-un fluviu.

Ei ~i? Eu nu sint acest fluviu. Sint la malul fluviului, dar nu fac nimie. Ceilal\i oameni slnt la malul aceluia~i fluviu, dar considera de cele mai multe ori c3. ei In~i~i ar trebui sa scoata apa. Eu nu fac nimic. Nu glndese niciodata ca eu sint acela care trebuie sa aiba grija ca cire~ele sa aiM codite. Stau aici, admirind ce poate natura.

Exista a legenda veche ~i frumoasa despre un rabin pe care un elev I-a intrebat odam: "Inainte au existat oameni care au vazut fata lui Dumnezeu; de ce nu mai exista ~i astazi?" La care, rabinul a raspuns: "Pentru ca astazi nimeni nu se mai poate apleca atit de adine." Intr-adevar, trebuie sa te eam apleci, spre a seoate apa2 din fluviu.

Deosebirca dintre路 majoritatea oamenilor ~i mine eonsta in aceea di la mine "peretii despartitori" sint transparen\i. Este particularitatea mea. La al\ii sint adesea atit de gro~i incit ilU vild nimie indaratullor -' ~i asta-i face sa ereada ca aeolo niei nu se afla absolut nimie. Eu percep intrudtva procesele ce se deruleaza in fundal, ceea ee-mi confed 0 siguranta launtrica. Cel care nu vede nimie n-are nici sigurama ~i nu poate trage eoncluzii sau nu se inerede in propriile concluzii. Nu ~tiu ee a dec1an~at faptul ca eu pot percepe fluxul' vietii. Pesemne ea a fast insu~i ineon~tientul.

Cf. Apendicele, p. 371 ~. urm. (n. ed. germ.).

"A scoate apa" se spune In germarla Wasser schopfen. Schopf en este foarte apropiat de der Schopfer, Creatorul (n. t.).

3 Strom se reda In limba romanii fie prin "fluviu"' (v. cele doua paragrafe anterioare), fie prin "torent", "puhoi, curent", fie - cum am considerat eu aici - prin "flux" (n n.

1

2

355

Poate di au fost visele mele avute atit de devreme. Ele mi-au determinat evolutia de la bun ineeput.

Cunoasterea proeeselor derulate in fundal mi-a preformat de timpuriu r~latia eu lumea. In fond, ea a fost inca din copilaria mea a~a cum este ~i astazi. Copil fiind, ma simteam singuratic 'ii la fel sint 'ii in ziua de azi, pentru di 'itiu 'ii trebuie sa indic lueruri de care ceilalti, pare-se, nu 'itiu nimic 'ii, in cele mai multe cazuri, nici nu vor sa 'itie nimic.!

-- Solitudinea nu survine din cauza ca nu avem oameni in jurul , nostru, ci mai degraba din cauza di nu Ie putem comunica lucruri \1 care noua ni se par importante sau din cauza di socotim valabile v ginduri care celor1al~i Ii se par improbabile.

Solitudinea mea a inceput 0 data cu experienta viselor mele precoce 'Ii iii-a atins apogeul pe vremea cind Iucram Ia problema incon'itientului. CInd cineva ~tie mai multe decit ceilaI~i, devine singuratic. Singuratatea nu este insa necesarmente opusa comunitiitii, cad nimeni nu simte comunitatea mai pro fund decit 0 simte singuraticul, ~i comunitate a inflore~te numai acolo unde fiecare singuratic Iiii aminte:'ltc de specifieul sau ~i nu se identifidi dcci Cll ceilalti. !:7"'. E important sa avem un secret ~i presimtirea a ceva ce nu I poate fi cunoscut. Ne umple viata cu 0 nuanta de impersonal, cu ~ un numinosum. Cine n-a facut niciodata experienta acestui lucru a pierdut ceva esen~ial. Omul trebuie sa simta ca traie'ite Intr-o lume care este misterioasa Intr-o anumita privinta, sa simta ca in ea se intimpla ~i lucruri a caror experienta 0 poate face, chiar daca ramin inexplicabiIe, 'Ii nu numai acelea care se desIa~oara in Iimitele a:'lteptarilor. Ne~teptatul :'Iiincredibilul tin de aceasta lume.

Numai atunci viata este intreaga. Pentru mine, lumea a fast de la bun inceput infinit de mare ~i de insesizabila.

Mi-a venit [oarte greu sa ma afirm alatmi de glndurile mele.

Era un demon in mine, ~i in cele din urma prezen\a lui a fast decisiva. Mil domina ~i mi-o Iua inainte, iar cind se illtimpla sa nu mai ~in seama de nimic era fiindca el ma presa. Nu ma puteam opri niciodata la ceea ce obtinusem deja. Trebuia sa contimm sa alerg, pentru a-mi ajunge din urma viziunea. Intrucit, dupa cum e lesne de inteles, contemporanii mei nu puteau percepe viziunea mea, vedeau In mine doar pc cineva care tot fuge aiurea.

Am ofens at mul\i oameni; did de l'ndata ce observam ca nu ma intelegeau, pentru mine cazul era Incheiat. Trebuia sa merg 1

Cf. p. 55, alineatul 1 (n. t.).

356

mai departe. Exceptie fadnd pacientii mei, n-aveam rabdare eu oamenii. Intotdeauna trebuia sa-mi urmez legea interioara eare-mi era impusa ~i nu-mi Eisa libertatea alegerii. Ce-i drept Insa, n-o urmam de fiecare data. Cum am putea s-o scoatem la capat fara inconsecvente?

Pentru unii oameni eram nemijlocit prezent, In masura In care se aflau in contact cu lumea launtridi; dar apoi se putea Intimpla ea, bmsc, sa nu mai fiu acolo eu ei, dat fiind ca nu mai exista nimic care sa ma lege de ei. Am Invatat anevoie ca oamenii continua sa fie prezenti, chiar ~i atunci dnd nu mai au nimie a-mi spune. Multi trezeau In mine sentimentul unei umanitati vii, dar numai cind apareau In cercul magic al psihologiei, devenind vizibili; in clipa urmatoare, cind faruli~i indrepta raza in alta directie, nu mai exista nimic. U!1iioameI?:ima2!:1~~all il1teresain modul cel ~;li in tens , pentru ca, de indata ceii ,,desc:ifrasem", farmec:ld sa dispara. Mi-amfiiCut multi du~mani astfel. Dar ca am creator e~ti la discretia demonului, nu e~ti liber, ci inIantuit ~i minat de el. In mod l"ll:jinos,!inima ne-o smulge 0 putere./ Caci fie care din zeita?i 0 jertfa cere,! daca una a fost fnsa neglijatii,! nimic bun n-a rezultat vreodatii (HOIderlin).

Lipsa de libertate m-a umplut de tristete. Adesea aveam senzatia eli ma gasesc pe un dmp de lupta. Acum ai dizut tu, bunul meu camarad, dar eu trebuie sa continuu! Eu nu pot, nu, nu pot ramIne! Caci "in mod ru~inos inima ne-o smulge 0 putere". Mi-e~ti drag, te iubesc chiar, dar nu pot ramine! - Pe moment, este ceva sfi$ietor. Ciki eu insumi sint victima, nu pot sa ramin. Dar demonul aranjeaza lucrurile astfel, indt s-o scoatem la capat, iar binecuvintata inconsecventa are grija ca, in contrast flagrant Cll "infidelitatea" mea, sa pot ramine credincios intr-o masura nebiinuita.

A& putc:a spune eventual: am 0 nevoie mult mai mare de oarneni declt altii ~L}nacellli;li timp, 1!lult mai mica. Cind s-a pus pe treaba daimon-ul, "intern intotdeauna prea aproape :?iprea departe. Numai clnd tace putem pastra masura moderata.

Demonul :?i creativitatea s-au impus in mine in chip absolut ~i 1ipsit de scrupule. Actiunile obi:?nuite pe care mi Ie pIanuiam pierdeau de cele mai multe od prioritatea - de~i nu intotdeaunrr ~i nu pretutindeni. De aceea am simtamintul ca sint conservator pina-n maduva oaselor. Imi umplu pipa din punga Cll tutun a bunicului meu ~i pastrez inca alpen~tocullui impodobit cu un corn 357

Ie路 v

de capra neagra, pe care I-a adus din Pontresina unde fusese unul dintre primii vilegiaturi~ti.

Sint multumit ca viata mea s-a desfa~urat astfel. A fost bogata ~i mi-a oferit multe. Cum a~ fi putut sa ma a~tept vreodata la atitea? S-au intimplat tot felul de lucruri la care nu ma a~teptam.

Unele s-ar fi putut derula altfel daca eu insumi a~ fi fost altfel.

A~a insa, totul a fost cum trebuia sa fie; caci s-a intimplat a~a, pentru ca eu sint cum sint. Multe s-au produs intentionat, dar nu totdeauna s-au dovedit a fi in avantajul meu. Cele mai multe s-au dezvoltat insa in mod natural ~i prin destin. Regret multe prostii iZ\'9.~ite_.cli~ineapatinareamea'cl~r daca aC:easta n-ar fi fost 0 insu~ire de-a mea,nu mi-a~fiatins .telui. A~a, sint dezamagit ~i nu sint deiariiagit deopotriva~Siri.t dezamagit de oameni ~i sint dezamagit de mine insumi. Am aflat lucruri minunate des pre oa-

\i meni, am trait lucruri minunate legate de ei ~i am realizat eu

.' insumi mai multe dedt a~teptam de la mine. Nu-mi pot forma 0 judecata definitiva, intrucit fenomenul viata ~i fenomenul om sint prea mari. Cu cit am inaintat in Vlrsta, eu atit mai putin am reu~it sa ma inteleg, sa ma eunosc sau sa ~tiu despre mine. ~in!~i.n1itde mine, dezama_~it,multumit. Sint intristat, abatut, entuziast. Sint ~itoate acestea ~i nu pot sa fae suma. Nu sint capabil slCstabilesc 0 valoare sau 0 nonvaloare definitiva, n-am 0 judecata despre mine ~i viata mea. Qe nilnic nu sint foarte sigur. De fapt, n-am 0 convingere definitiva despre nimic. ~tiu.JulmaLci:!, m-am nascut §i ca exist ~i arrts.entimentul ca a§fi fostpurtat. Exist pe baia a ceva ce nu cunosc. In ciuda tuturor incertitudinilor simt o solidi tate a ceea ce exista §i 0 continuitate a fiintei mele a~a cum este ea.

••

~,._,_.<

,.~.,_

u

~ .•.,__.,. __ .

•. __._~.

'"

,.

~umeain carepatrundem nascindu~ne este cruda §i crunta~i totodata de 0 frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina lipsa de sens sau sensul esteo.cl1e~tiune de tempe.rament. Daca lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult, pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie cii este - cazul. Probabil ca, a§a ca in to ate problemele metafizice, ambele sint adevarate: viat~ e.~t~ sens Ji. nons.enss~u ..are sens ~i nonsens. Nutresc speranta anxioasa Ciisensul va fi'preponderent ~i va ci~tiga biitaJia ..

C.1JidTao Zi spune: "Toate sint clare, numai eu singur sint ~r~prima exact ceea ce simt eu acum.la b~~i:" Lao Zi e exemplul unui om cu 0 inte1egere superioara, care a vazut atit valoarea cit ~i nonvaloarea, a facut experienta lor ~i 358

care, la sfir~itul vietii, ar dori sa se rein to area in propria fiinta, in tilcul ve~nic incognoscibil. Arhetipul omului batrin care a vazut destule este etern adevarat. Acest tip apare pe fiece treapta a inteligentei ~i este identic cu sine insu~i - ea e un taran batrill sau un mare filozof ca Lao Zi. 6~(l-i batrlnetea - este deci 0 limitare. §l.!otu~i exista atitea care ma implinesc: plantele,animalele, norii, ~iua ~i noaptea, precumJlct~inUI_Cli~on:!: £ll~m devenit mai n~sigur ill legiituracu-mfneinsumi, cu atlt s-a amplificat in mine s~t1tlli:1entulliinlcrlmcu toate lucrurile. Q(l'llm senzatia ea acea ~~a,n~l~~S,<ir~~Illa ~jJarase atita timp de lume s-ar fi mutatln !t!~1p_ea2!1,~~l~l!ntri~!>_£eyel~ndu-mi.

0 ..nea~~ta~necunoscuta diI1lensiune~ propriei mele fiinte. ~~._..- .._-~ -" - -"-'-"-'--"~--~'------=~-~~-

-

-

-

Apendice

Din scrisorile trimise de lung din S.U A. sotiei sale 6.IX.1909,luni la prof. Stanley Hail Clark University, Worcester

...Acum am ajunsl eu bine ia Worcester! Trebuie siHi relatez diliitoria.

Sfmbiita trecuta vremea la New Yark a fost fnchisa. Pe toti trei ne-au chinuit diareea ~i durerile ba mai slabe, ba mai violente d~ stomac. In ciuda mizeriei fizice ~i a regimului alimentar sever rn-am dus sa vad colectia paleontologic a, unde erau reuniti toti mon~trii stravechi, creaturile de co~mar ale bunului Dumnezeu. Colectia este pur ~i simplu unica pentru filogeneza mamiferului tertiar. Imi este imposibil sa-ti descriu tot ce-am vawt aeolo. M-am fntflnit apoi eu John, care tocmai picase din Europa. Pe la ora trei ~ijumatate am pleeat per elevated2 din Strada 42 la debareader ~i ne-am ureat pe 0 eonstructie imensa ~i ciudata - un vapor, care avea vreo einci punti albe. Acalo am Inehiriat ni~teeabine ~i am pomit de la West River, fneonjunnd vlrful Manhattanului eu zglJie-noriigiganti, am luat-o pc East River In sus, trecind pc sub padurile Brooklyn ~i Manhattan, drept prin fumiearul nesfir~it de remorchere, fenboturi etc., etc., prill sound3-ul din spatele lui Long Island. Era umed ~i rece; ne dureau burtile, aveam diaree ~i sufeream de foame, ~a di ne-am vlnt repede in pat. Duminicii dimineata am ajuns pe pamfnt, in Fail River City, de unde alll luat, pe ploaie, treuul spre Boston. Am plecat imediat mai departe la Worcester. Ne aflam fnca pe drum dnd eeru! s-a inseninat. Peisajul era de-a dreptui indntator, eu dealuri joase, multli plidure, mlaqtini, lacuri mieu~e,b!ocuri eratice uria~e; satucuri ell 1 2 3

Freud, Ferenczi ~ilung eu trenul aerian (n. t.).

Stnmloare, bra\ (11. t.)

(11.

ed. germ.).

361

case din lemn, vopsite in ro~u, verde sau gri ~1eu ferestre ell rame albe (Olanda!), ascunse pe dupa niste copaci mari s1 fmmosi.

Ora unsprezece ~i jumatate, Worcester. La Standish Hotel am gasit un adapost foarte agreabil si ieftin 0/1 the American plan, deci cu pensiune.

Seara, la ~ase, dupa 0 odihna buna - in vizita la Stanley Hall. Este un damn batrin extrem de fin ~i de distillS, care are aproape saptezeci de ani ~i ne-a primit cu cea mai mare ospitalitate. Are 0 sotie grasa, vesel a ~i blajina, dar foarte urita; stie m schimb sa gateascii formidabil. Ne-a eonsiderat de indata pe Freud ~i pe mine "boys" ai ei ~i ne-a coplesit cu mine are excelenta si vin nobil, asa ca ne-a fost vizibil mai bine. Am petrecut 0 noapte foarte buna la hotel, iar azi-dimineata ne-a.'11mutat la fa.'11ilia Hall. Casa este amenajata eolosal de amuzant, [otul e Spatios si comod. Au 0 camera de lucm superb a cu multe mii de carti si de tigari de foi. Servitorii sint doi negri tuciurii ca noaptea, imbriicati in smoking, de 0 solemnitate grotescii. Pretutindeni, covoare; toate usile, deschise, chiar si cele de la toaleta si de la intrare, de peste tot se intra s1 se iese, ferestrele ajung pina la podea; in juml easel - gazon englezesc, Iara gard la gradina. Jumatate din oras (circa 180.000 de loeuitori) este situata intr-o piidure eu pomi batrini, care umbrese toate strazile. Cele mai multe case sint mai mici decit a no astra, fermeciitor ineonjurate de flori ~i tufisuri inflorite, acoperite de vita siilbaticii si glicine, totul e ingrijit, curat, bine intretinut si extrem de pasnic si confortabil. 0 cu totul alta America! Este asa-numita New England. Orasul a fost mtemeiat mea din 1690, este deci foarte batrin. Multa bunastare. Universitatea, abundent dotata, este midi, insa distinsa si de 0 eleganta simpJa si autentica.

Azi-dimineata a avut loc sedinta de deschidere. Intii i-a venit rindul profesomlui X., care a debitat tot soiul de chestii plicticoase. Ne-am facut curind nevazuti si am pomit la plimbare prin Imprejurimile orasului care este inconjurat peste tot de lacuri mici si foarte mici si de paduri racoroase; am fost mcintati de privelistea fmmoasa si linistitoare. Este 0 odihna reconfortanta dupa viata din New York ...

Clark University Worcester, Massachusetts Miercuri, 8.IX.1909

...Toti oamenii de aici sint foarte amabili ~i au un nivel cultural placut. Smtem excelent ingrijiti la familia Hall, unde ne refacem zilnic dupa oboseala newyorkeza. Stomacul meu ~i-a revenit aproape complet, din dnd in dnd mil. mai zgfndiire pUtin, dar starea generala este buna. Freud ~i-a inceput ieri prelegerile ~i a repurtat un mare succes. Ci~tigam aiei teren ~i cauza noastra cre~te incet, dar sigur. Am avut astazi 0 discutie des pre psihanaliza cu doua doamne mai in vlrsta, deosebit de cultivate, care $-au dovedit foarte informate si cu 0 gfndire libera. Am fost extrem

362

de mirat, dici ma a~teptasem la rezistente. De curind am avut un garden party mare eu cindzeci de oarneni ~i am fast inconjurat de cinci cucoane.

Am putu! chiar sa fae glume engleze~ti - dar in ce englezeasca! Miine tin prima conferinta, insa mi-a pielit orice spaima, ciici auditoriul este mofensiv ~i doar domic sa afle noutati, ceea ce, in fond, ii 9i putem oferi.

Se spune ca vom fi numiti simbata viitoare, eu mare pompa, doc tori honoris causa ai Universitatii. Seara va avea lac oformal reception. Fortat de imprejurari. iti trimit 0 scrisoare scurta, dici familia Hall a invitat astazi in cinstea noastdi citeva persoane lafive o' clock. Am fast 9i intervievati de Bostol1 Evening Transcript. Sintem aici oarnenii zilei. Ne face bine sa traim a data 9i aceasta fateta a vietii. Simt cii libidoul meu savureaza asta eu inghitituri mari...

Clark University Worcester. Massachusetts 14.IX.1909

...Aseara a avut lac eu ta-'ll-tarn 0 mare mascarada, eu toate robele ro~ii 9i negre posibile ~i palari! patrate eu Giueur! de auf. Am fast promovat, in eadrul unei ceremonii fastuoase, la rangul de Doctor of Laws honoris causa, 9i Freud la fel. Am voie sa adaug aeum in urma numelui meu L.L.D. Impunator, nu-i asa? Astazi, prof. M. ne-a dus cu automobilulla margii1ea unui lac fmmos pentm IUllch. Peisajul a fast incmtator. Asta-seara se tine in easa Hall inca 0 private conference despre psychology of sex.

Timpul ni se umple intr-un mod teribil. In asta, arnerieanii sint eu adevarat maestri, de ab!a-ti lasa timp sa resphi. Dupa toate aceste minuni S1.l1tearn ostenit 9i mi-e dor de linistea din munti. 1mi vijlie capu!. Aseara a trcbuit sa lin eu oeazia numirii un discurs improvizat in fata a vreo trei sute de persoaneo ... Ma bucur grozav sa ajung din nOli pe mare unde suf1etul rascolit i~i poate reveni datorita lini9tii si intinderii nesfir~ite. Aid ne gasim intr-un virtej aproape continuu. Mul~umesc lui Dumnezeu ca mi-arn recapatat intreaga capacitate de a gusta si savura, a~a di ma pot bucura de toate. Iau acum cu mine in fuga tot ce se mai peate apuca, iar apei ma voi Ugezasatu!...

P.'s Camp Keene Valley Adirondacks, N.Y. 16.IXo1909, 8 1/2 a.m .

... Ai fi nespus de uimita daca ai vedea unde arn aterizat acum in aceasta ~ara a posibilitatilor realmente nelimitate. Slnt intr-o cabana mare de lemn care are a singura ineapere, in fata mea e un imens ~emineu zidit,

363

facut din caramida nears a, Cll a gramadii mare de lemne inaintea lui, iar Ia perete: 0 droaie de vesela, multe cih1i~ialtele asemenea. Cabana emconjurata de 0 veranda acoperita :;i daca pa~e~tiafara, nu vezi Ia mceput dedt pomi: fagi, brazi, pini, tuia... totul ni\el straniu, iar ploaia susura dulce, scurgindu-se blInd. Printre copaci se zarqte un peisaj montan, acoperit eu piidure. Cabana se afla pe un versant, ceva mai jos sint io~irate vreo zece CaSU\ede lemn, ici locuiesc femelle, cola barba\ii, iei este bucatiiria, cola restaurantul, intre ele pasc vad ~i cai. Cad aici s-au instalat doua familii P. ~i 0 familie x., cu personalullor de serviciu cu tot. Daca 0 iei in susul piriului care curge prin rata, ajungi in p3.dure~i descoperi foarte curind ca este vorba de 0 pacture virgina nordica. Solul e alcatuit din grohoti~ din epoca glaciara, acoperit eu un covor moale ~i gros de mu~chi ~i feriga; deasupra, prabu~itil.intr-o dezordine sii!batid!., 0 incolacire de crengi ~i trunchiuri marl ~i putrezite, din care se ridica din nou capaci tineri. Daca urci mai departe pe ciirarea moale, acoperita numai eu lemn putrezit, ajungi mtr-o zona de cring extrem de des, intre\esut Cll mure, zmeura ~i 0 combina\ie ciudata intre cele doua.

Mil de pomi inal(i ~imorti (i~nescgolft;)idin desi~. S-au prabu9it cu miile ~i,in cadere, au alcatuit 0 inc1lciturade nepiitnms. Te furi~ezica\1irlndu-te pe ~i pe sub trunchiuri groase de copaci, cazi, dUdnd peste lemn putred, in gauri adinci, dai pe drum de urme de cerb; ciodinitorile au ciocanit in pomi gauri marl cit capul. Pc alocuri, un cieion a smuls din pfurJnt sute de copaci uria~i, care searnana cu sequoia, a~ainclt acum riidacinile Ii se ridica spre eer. Un incendiu a pustiit eu ni~te ani in urma 0 zona de p3.durece se intinde pe citeva mile. In sIIT~it,ajungi pe un virfrotund de stmca, inalt de peste J000 m, ~i de acolo prive~ti in jos spre un peisaj glaciar sii!batic, Cll dmpii ~i lacuri, aeoperit camplet de piidure virgina inca din epoca glaciara. Acest (inut straniu ~i siilbatic este sHuat la extremitatea nord-esticii a Statelor Unite, in statuI New York, aproape de grani\a canadianii. Aid mai traiesc ur~i, Jupi, cerbi, elani, pord spino~i. $i ~erpi sint peste tot. Chiar ieri, la sosirea noastra, ne-a intimpinat unul lung de doua picioare. Nome ca in regiunea asta nu exisHi ~erpi eu clopatei, in sehimb se pot intilni multe exemplare la citeva ore distan\a, pe malurile lacurilor mai ealde George ~i Champlain. Locuim intr-o cabana midi, iar obieetul pe care dormim este ceva intre hamac ~i pat de carnpanie ... ered cli ar trebui sa venim 0 data impreuna aici, este am de pHieut! Peste tot unde ai cuno~tin\e, e~ti [ratai ~i ingrijit minunat. Sintem toti de aeord ca de pe urma acestei calMorii ne vor ramine cele mai frumoase amintiri. Freud l~i eroie~ie drum eu un zimbet filazofie prin asHi lume pUna de pitoresc. In ceea ce mil privqte, particip intens la tot ~i-mi place. Dadl ar fi sa iau cu mine tot ce a~ putea lua, nu mi-ar ajunge nici doua luni. Este bine sa pledim atit timp elt incii este atit de frumos ...

364

Albany, N.Y. 18.IX.1909

... Mai sint doua zile pina la plecare! Totul e ca-ntr-un v1:rtej.leri ma aflam inca pe un virf stincos gola9' la 0 altitudine de aproape 1700 m, in mijloeul unor piiduri virgine imense 9i privearn in deplirtare spre infiniturile albastre ale Ameridi, inghefind pina in maduya oaselor in yiutul reee ca ghea(a, iar astazi sint in viltoarea citadina din Albfu"1Y, eapitala statului New Yark! Cele 0 suta de mii de impresii pe care Ie iau eu mine din aceasta lara a minunilor nu se pot deserie eu ajutorul eondeiului. Tottll are implicafii mult prea vaste, este mult prea mare $i incalculabil. Ceva ce mi s-a clarificat treptat in ultimele zite este reeunoa9terea cli un ideal de posibilitate de viatii a devenit aid realitate.

Blirbatilor Ie merge aiei atlt de bine pe elt 0 permite gradul de civiliza\ie, iar femeHor - prost. Am vP'zutaiel lucruri care iti suscitii eea mai mare admiratie 9i altele care te provoaca la 0 meditatie profunda asupra dezvoltlirii sociale. Simem, in ceea ee prive9te civiliza\ia tehnidi, la 0 distan\a de muite mile in urma Amendi. Dal' toate astea costa ingrozitor de mult sl poa..rtadeja in sine germenele sffr~ituluL Trebuie sa-ti povestesc multe, foarte mu!te. Ce-am trait in aceasta cali1torie nu voi uita niciodatii. Dar acurn sintern obositi de America, Milne dimineata pleeam la New York. iar pe 21 septembrie, In largui mlirii en noi L..

NorddeutscherLloyd, Bremen Nava "Kaiser 22.lX.1909

Wilhelm der GroBe"

... leri mi-am scuturat prafui Amerieii de pe taIpi, eu inima u~oara ~i eapul ea dupa 0 mahmureaiil, cad Y.-ii m-au primit eu 0 ~ampa..'1ie m1nunata... Cu abstinenta a..'11 ajuns acum - in ceea ce priYe~teprincipiile - pe un teren fame ~ubred, a9a cii onoarea ma obliga sa ies di.'1asoeiatiile mele de cumpatare. IvEirturisesc ca sint un adevlirat paditos ,?isper ea voi putea astfel sa fezist filra emotie pe viitar la vederea unul pahar eu vin, s1 anurne a U11uianebiiut. Asa-1intotdeauna, numai fmctul oprit te atrage. Cred ca Il-ar !reolli sa-mi interzic prea multe ...

C1iUitoriaa mceput ieri la ora 10; stlnga - tumurile foarte inalte ale zglrie-norilor albictosi 9i rosietid din New York City, in dreaptaco~urile fumeginde, docurile etc. din Hoboken. A fost 0 dimineatii eetoasa. Curind New York-ul a displirut ~i nu dupa mult timp a inceput hula. La nava-far ne-am desplirtit de pilatul american si am ie~it in larg, "in de~ertul trist al mani". Este ca intotdeauna de 0 maretie ,?isimplitate cosmica ~i si!este la tacere, caei ce-ar putea rasti omul aid, mai ales f1oaptea, dnd oeeanul este singur eu eeml instelat? Privim muti in depihrtare, renuntlnd la orice t:ufie, in vreme ce multe cuvinte 9i irnagini 1...'1

365

vechi ne tree prin minte: 0 voce dulce roste$te ceva despre batrina, infinita "mare care vuie~te in departiiri", despre ,.valurile mfu:ii ~i ale iubilii"l, despre Leueoteea, zeita dragala$a care, ti~nlnd din spuma valurilor agitate, il pregate$te lui Odiseu, eel obosit de atita drum, valul de perle eel fin $i salvator. Marea este ea muzica, are in sine $i atinge toate visele sufletului. Frumusetea ~i maretia marii constau In aceea dl ea ne eonstringe sa coborim in striifundurile rodnice al propriului suftet uncle ne confruntam cu noi in~ine, autoerelndu-ne, animind ,.de~ertul trist al mani". Acum inca slntem obositi de "chinul acestor din urma zik' $i refleetam ~i facem ordine, eu ajutorul unei mUDci a incon~tientului, prin tot ceea ce a rasco!it America ln noLo

Norddeutscher Lloyd, Bremen Nava "Kaiser Wilhelm der GroBe" 25.IX,1909

... leri s-a iscat 0 furtuna care a durat toata ziua, prelungindu-se pina spre miezul nOPiii. Cea mai mare parte a zilei am stat in fata, sub puntea de comanda, intr-un lac iniiltat $i ferit, $i am admirat spectacolu! grandios oferi! de coamele valurilor rostogolindu-se spre noi ~i revarslnd un nor invirtejit de spuma peste vapor. Acesta lncepu sa se clatine cumplit din cauza mliului $i, de mai multe ori, asupra no astra se abaturii aversele sMate. Se facu reee, a$a ca ne-am dus sa bem un ceai. Acolo lnsa, creierul se scurse pe canalul spinal $i cauta sa se ridlce din nou, impingj'nd pe sub stomac in sus. De aceea m-am retras in pat, unde m-am simtit curind faarte bine ~i am servit chiar 0 cina placutiL Din dud ln dna, afara se izbea dte un val de vas, tunlnd $i bubuind. Toate obiectele din Indpere prins era viala: perna canapelei se tIn In semiintuneric pe jos, un pantof care zikuse pe podea se ridid, p1ivi uimit de jur-lmprejur 5i se duse apci, tlrslindu-se incet, sub sofa; pantoful care statea In picioare se lasa obosH pe 0 parte $i 0 porni dupa celalalt. Acum insa spectacolul se modifidi.

Dupa cite am observat, pantofii se dusesera sub sofa, pentm a Iua de acolo valiza 5i servieta mea; toata societatea a pomi spre geamantanui eel mare de sub pat; 0 mined a camasii mele de pe sofa Ie facu un semn pHn de dor, iar in interiorul dulapurilor $i a! sertarelor rasunara fO$nete ~i pacanituri. Deodata, sub podeaua mea - un cumplit vuiet, pinit, trosnet, zomait. Caei una dintre bucatarii se aHa jos, chiar sub cabina mea. Dintr-un foe, cinci sute de farfurii se trezisera din somnolema lor asemanatoare mortii $i, printr-un salt Indraznet, pusesera capitt rapid

I Des Meeres ulld der Liebe Wellen, titlul unei tragedii a scriitom!Ul viencz Franz Grillparzer (1791-1872), despre iubirea dintre Hero ~i Leandm (Il. t.).

366

zadarnidei sortii lor de sclave. In eabinele din jur, gemete inexprimabile tradau seeretele menuului. Am dormit minunat, iar de azi-dimineatii v1ntul a inceput sa bata dintr-o alta directieoo.

Din scrisorile luz"Freud ditre lung!

16 aprilie 1909 Viena, IX, Berggasse

19

Draga prietene, oo'Este remarcabil ca exact in seara in care eu v-am adoptat fomlal ca fiu prim-nascut $i v-am uns urma$ :;;iprint mO$tenitor - in partibus illfidelium - dumneavoastra m-ati destituit din derr.nitatea mea de tata, destituire ce pare a va fi plikut la fel de mult ca mle instituirea persoanei dumneavoastra in dernnitatea respectiva. Acum mi-e teama sa nu recad fata de dumneavoastra in wIul de tata, dad va vorbesc despre punctul meu de vedere refelitor la fenomenul spiritelor zgomotoase (Poltergeister); trebuie insa s-o fac, fiindca lucrurile stau totu$i altfel dedt ati putea crede.

Asadar, nu neg ca experimentul $i comuniciirile dumneavoastra mi-au lasat 0 impresie putemica. lVIi-am propus sa observ fenomenul dupa plecarea dmnneavoastra si va dau aici rezultatele.ln prima mea camera trosneste tot timpul, acolo unde cele doua stele2 egiptene grele stau pe rafturiie de stejar ale bibliotecii; asta este deci evident. In cea de-a doua, acolo unde am auzit noi zgomotul, trosneste foarte rar. La ineeput am crezut ca s-ar putea considera aceasta un fel de dovadii, dad zgomotul atit de frecvent elt timp ati fost dumneavoastra prezent nu s-ar mai fi auzit deloc dupa ce ati pleeat - or, de atunei s-a repetat deseori, insa niciodata in legiitura eu gindurile mele $i niciodata dnd ma gindeam la dumneavoastra sau la problemele dunmeavoastra specifice. (Nici acum - adaug ca provocare.) Observatia i$i pierdu insa curind valoarea din alta cauza. Credulitatea mea sau eel putin disponibilitatea mea in a erede disparu 0 data ell vraja prezentei dumneavoastrii aid; din fu'1umite motive launtrice mi se pare iaraSi total improbabil sa se petreaca un lueru de aeest gen; mobilierul lipsit de spirite sta tacut in fata mea, asemenea naturii lipsite de zei in fata poetului, dupa dlsparitia zeilor Greciel.

Imi pun deci din nou ochelarii de tata eu rame din com si Ii atrag atentia fiului drag sa-Si pastreze eapullimpede $1mai degraba sa nu vrea sa prieeapa ceva ciecit sa aduca jertfe atlt de mali cauzei intelegerii; Si, dind din cap ell intelepciune in legatura eu problema psihosintezei, gindese: Da, ee sa-i fad, a~a-s tinerii, se bueura eu adevarat numai atund

1 2

Cu autorizatia amabila a lui Ernst Freud, Londra V. nota 2 de la p. 167 (11. t.).

367

(11.

ed. germ.).

cind n-au nevoie sa ne tirasca ~i pe noi dupa ei, numai atunci dnd noi nu putem tine pasul, caci ni se taie rasuflarea ~i avem picioareie obosite.

Atunci, folosindu-ma de dreptul conferit de anii mei, devin vorbiire~ ~iva povestese despre 0 alta chestiune dintre cer ~ipamint, care nu poate fi inteleasa. Aeum citiva ani am deseoperit in mine convingerea cii voi muri intre 61 ~i 62 de ani, eeea ce in acel moment mi s-a paTutinca un termen Yndepartat. (Numai opt ani ma mai despart aeum de el.)l Am pleeat apoi eu fratele meu YnGreeia ~i am eunoscut 0 senzatie de-a dreptul nelini~titoare vazmd cum cifra 61 - sau 60 YnIeg1ituracu 1 ~i eu 2 - se repeta ell oriee oeazie la toate abieetele care aveau un numar, mai eu seama la mijloaeele de transport - ceea ee arn 91notat cu con~tiinciozitate. Cind am ajuns la hotelul din Atena ~i ni s-au dat eamere la etajulYntli am rasuflat U9urat,sperind sa scap de atmosfera apaslitoare, cad aid nu putea intra in discutie nr. 6 I. Da, dar am primit nr. 31 (cu spiritul meu fatalist I-am V3.zuttotu~i ca pe jumiltatea lui 61-62) ~i aeeasta cifd mai desteaptli si mai iute s-a dovedit mai eonsecventa in urmiirire decit prima. De la calatoria de intoarcere ~i pilla foarte de eurind, acest 31, asociat bueuros eu un 2, mi-a riimas fidel. lntrucit am si anumite zone in sistemul meu in care sint numai avid de cunoa~tere ~inicidecum supersti~ios, am incercat de atunci sa fac 0 analiza a acestei convingeri. Iat-o! Convingerea mea i~i are r1idiicinile in anul 1899.

Atunci s-au petreeut simultan doua evenimente. In primul rind, am seris Interpretarea viselor (care, eu 1900, este postdatata), in al doilea rind, mi s-a dat un nou numar de telefon, pe eare-l mai am ~i azi: 14362. Un element camun se paate siabili usor intre aceste doua fapte; in 1899, eilld an1 seris lnterpretarea vise/or, aveam 43 de fuli. Ce alteeva era oare mai la illdemina dedt ideea cli eelelalte dfre urmau sa semnifiee sfir~itul vieiii mele, deei 61 sau 62? Deodata exista metoda in oriee sminteala sau absurditate. Superstitia ea voi muri iutre 61 'Ii 62 de ani se dovede~te a fi eehivalenta ell eonvingerea ea mi-am implinit eu eartea despre vise opera vieiH, ea nu mai trebuie sa spun nimic 'ii pot muri !ini:;tit. Veti fi de aeord ea nu mai suna atit de absurd dupa aeeasta experieni1LDe altfel, Ynspatele acestor lueruri zace influenta tainic? a lui W. FlieB; superstiiia s-a declan~at in anul ataeului sau.

Aid ve~igasi din nou confirmata natura specific evreiasca a misticii mele. In rest sint inclinat sa spun doar ca aventuri ca aeeasta ell cifra 61 se explidi prin doua momente, mai intii prin ateniia, amplifieatii enorm prin ineon~tient, care vede a Elena in fiecare femeie, ~i 1.\1al doilea rind prin "solieitudinea hazardului" prezenta in mod incontestabil, care joaea aeela~i rol in formarea halucina~ii1or,preeum solicitudinea somatica in simptomul isteric ~i cea lingvistica in joeurile de cuvinte.

1

Freud a muri! la Vlrstade 83 de ani (n. t.).

368

A~tept deci en interes sa ailn ~i alte a.rnanunte despre cercetarile dumneavoastra complexe legate de problema fantomelor, ca despre 0 duke 51 gratioasa amagire pe care eu insumi n-o impartasesc. eu salutari cordiale dumneavoastra, sotiei 5i copiilar, Al durruleavoastra Freud

12 mai 1911 Viena, IX, Berggasse

19

'" . iJraga pnetene~ '"

... ;;;t1u ca va liisati ghidat de l!1clinatiile dumneavoastra cele mai HluEtTiceditre studiul fenomenelor oculte 51nu ma fudoiesc ca veti reveni flu se poate face nimic contra acestui lucru ac;;sa ell 0 tnC3.Ieatur2i.

5i e>ricine ascultii de in!.arl\uin~a impulsurilor iui procedeaza drept. Re!YUHIC-ledurnneavoastta dobil1dit prin cercetarca problemei dementei va un timp bun ac:u;':.\l:iei de "mistic". Numai sa nu ne ramineti pr,:;a mult acolo~ In colonii1e de lu tropice; caei important este sa domne~ti 8~casa...

Va 5alut cordial 31 apcr di 51 dumneavoastra imi veii serie dupa un lnte.r'!'al Dial scurt de timp.

Ai dumneavoastra credincios Freud

15 iunie 1911 Viena, IX, Berggasse

19

prietene~ pl':::bleme

ale ocuItismului

am devenit umil de dnd cu marea

lectie pe care am prirnit-o de la experienta racuta de Ferenczi.1 Promit sa erect tot ceea ce poale fi f5.cut S&~para eft de ell rezonabiL I~u 0 fac bucuros~ asta. I)ar hybrisul rneu a fast zdruncinat de-atunci. A~ dari tare ITluh sa V3~:$tiu fn Qeord ell F. dacii unul dintre dumneavoastra se hEzardeaza sa intreprinda pasuI periculos al pubiicarii ~i-mi imaginez ea convenit sa pastrati 0 totala independenta in timpui lucrului...

S31uti).ri cordiale durr,ueavoastra ~i frumoasei case.

Al dumneavoastra credincios Freud

1 Cf. E, Jones) ~Das Lehen und lVerk van Signnmd Freud (Fiata !ii opera !tli Signiluzd Freud), Fn1.nkl'urt, 1962~ p. 447 ~. urrn. (n. ed. genn.).

369

Scrisoare dare sotia [ui, trimisa din Sousse, Tunisia Luni, 15.III.l920 Grand Hotel. Sousse

Aceasta Africa este incredibilii' ... Din pac ate nu pot sa seriu eoerent; sint prea multe de spus. Num.ai ci:teva trasaturi rapide de condei. Dupa 0 vreme grea ~i rece pe mare, 0 dimineafa racaroasa in Alger. Case ~i striizi luminoase, pfkuri de capaci de-un verde sumbru, Cll virfuri inalte de palmieri ridici:ndu-se dintre ei.

Bumuzuri albe, fesuri ro~ii, printre ele gaibenul tiraliorilor Africii, rasul spahiilar, apoi Gradina Botanicii - padure tropicala vriijita, viziune indiana; arbori ar;vatta sacri, cu uria~e riidacini aeriene ca ni~te man~tri, sala~uri fantastice de zei, imense ca intiIldere, cu frunzi~ dens, verde profund, fo~nind in briza marii. Apoi, treizeci de ore de c31atorie cu trenul pina la Tunis. Ora~ul arab este Antichitate 5i Ev Mediu maur, Granada ~i pove~tile din Bagdad. Omul nu se mai gfnde5te la sine, ci este dizolvat in aceasta diversitate ce nu poate fi evaluata 5i cu atit mai putin descrisa: in zid, 0 coloana romana; 0 evreicii batrina de 0 urltenie greu de zugravit in cuvinte trece in pantaloni albi bufanti; un strigator se inghesuie cu 0 lncarciHura de burnuzUl1 prin mul\ime si lipa eu sunete guturale, care ar putea proveni din cantonul ZUrich; un call de cer de un albastru adinc; o cupola de moschee alba ca zapada; un cizmar coase cu rivna pantofi intr-o nisa mica 5i boHita; pe salteaua din fata Iui, 0 paUl. calda 51 stralucitoare de soare; muzieanti orbi eu to be si !ilute minuscule cu trei' coarde; un cersetor, care-i tot numai zdrenle; aburi de la prajituri in ulei; roiuri de muste; sus, in eterul bineelivinlaL pe minaretul alb, un muezin dnta rugaciunea amiezii; jos, 0 curte umbroasa, racoroasa, eu coloane si 0 POa!1:aill forma de po,coava ~i incadrata de majolica, pe zid se liW'lie in soare 0 pisidi riioasa; un du-ie-vina de ma.l1tale ro~ii, albe, galbene, albastre, maro, de turbane albe :')ifesuri rqii, uniforme, fete Cll pie!ea de 1a alb ~i galben-deschis pina la negru ca tikiunele, 0 tirsiiala de papuci galbeni ~i ro~ii, 0 fofilare tiptila de picioare negre go ale etc., etc.

Dimineata se ridica mare!e zeu ~i umple ambele orizonturi ell bucuria si puterea lui, :')itot ce-i viu Ii da ascultare. Noaptea, luna este at1t de argintie si stralueeste cu claritate atit de dumnezeiasca, indt nimeni nu se indoiqte de Astarte.

Intre Alger si Tunis se intind 900 kIn de piirfljnt african., care se inalta pentm a forma nobilele 9i vastele altitudini ale marelui Atlas; vai largi ~i podi~uri doldora devin, grine si piiduri ve,zi de stejar de pluta. Astazi, Horus s-a ridicat dintr-un mUlite indepiirtat ~i palid peste 0 cimpie nesfirsit1i, verde 5i maIO, iar din desert s-a pornit un 'lInt puternic, sumnd Inspre largul marii de un albastm inehis. Pe dealuri ondulate gri-verzui, resturi galben-maronii de orase romane, pe care pase rarele capre negre; in apropiere, 0 tabara de beduini cu eorturi negre, camile si magari; tre-

째

370

nul trece peste 0 camila care nu se putea decide sa coboare de pe linie ~i0 omoar8~; 0 alergatura con1inui1~se striga, se gesticuleaza, siluete albe; ~i tot mereu marea, ba de un albastruadinc, ba sticlind in soarele scinteietor de te dor ochii. Din paduri de maslini ~i din palmieri ~l garduri vii de cactu~i urja~i, plutind in 8.cl1lice sclipe~te in soare, rasare un oras alb ca zapada, cu cup ole 5i lummi de un alb celest, rasfirat magnit1c pe a coiin~.; apoi Sousse, cn zidurile ~i tumurilc-i aibe; jos, portul, peste zidul partuar, marea de un :ilbastru profund; in porl se at1a veliel1l1 ell cele doua vele latine pe care Ie-am pictal dndva!!!

Te impiedici la tot pasul de vestigii romane; am dezgropat din panllnt~ eu ajutorul bastonului n1eu~ un vas ron1c.11.

Toate astea sint aoar 0 bilb'i'ial3, mizera, nu de ce-lni spune Africa, dar ea vorbe~te. Irnagineaza-ti un soare putemic, un aCTlimpcde ca pe muntii eei TIla11J.ialti, 0 11l:lre Inai albastra dectt ai V3zut vreodata, toate culorile de 0 foq3. incredibiUi, in piete mal gase~tl de cumpilrat amforele a,11tice,inchipuie-ti - ~i ce mal luna!!!. ..

,Dintr-o scrisoare catre un tfndr savant (1952) ...Eu IDsurni ma definesc drept erYlpiric, caci doar trebuie Sfl fiu ~i ceva onoraoi1. Adesea m! se rcpro~eazil. ca sint un filozof prost ~i binefnteles ea nu-nli place sa fin ceva 111ediocnl. Ca enlpiric, !T1aCar 3.111 realizat ceva. Unui CiZIT13I bun care se $i considera a fi ca atare doar n-{) sa se t~crie pe piatra funera.ra ca a tryst un paHirier prost~ pentlu ca S-3. rntlrnplat sa faca 0 data 0 p.ITHirie care nu. s路路a potrl'vit.

Limba pe care 0 vorbesc trebuie sa fie echivoca, respectiv ell dublu sens) pentru a tine cont de natura Si Hspe.ctul ei dublu. Eu tind cOTI~tient ~i intentional catre exprin1area ell doua intelesuri; c:.lci este supe-noa.ra univocitatii :?i corespunde naturii fiintei. Conform dispozitiei mele naturale a~ putea foa.Jie bine sa fiu univac. p.j\.stanu-i greu, este insa In detrilnentuI ade\/arului. In mod intentionat las sa rasune toate tcnalitatile :si nUCLl1tarile, fiindca~ elc, pe de 0 parte, siD.t oricum prezente~ iar pc de alta, dau 0 imagine ITlai fidel a a realitatii. Exprimarea univoca ar-e sens doa.r cind se constatti fapte, IlU lIlsa cirid e vorba de 0 interpretare, cae! "sensu!" nn este tautologie, ci cuprinde lTItotdeauna mai mult in sine declt obiectul c-Oucret 0.1 enuntului.

Nu si'nt - spus Si mai precis - decft psihiatru; caci problematica mea escntialiJ., dltre care se lndreapta toate cforturile mele, este tulburarea sufleteasca - fenoIIlenologia~ etiologia ~;j teJeologia ei. Orlee altceva joaca la rnine un rol auxiliar. T~uIlia sinn~chernat nici sa fondez 0 religie, nici sa profesez vreuna. Nu cultiv I1ici 0 filozo:fie~ ci ma gindesc doar ca, in limitele sarcinii paniculare ce mi-a revenit. sa fiu un bun medic aI suf1etelor. Acestea sint predispozitiile pe care Ie-arD gasit in mine ~i

i

-'.-,11 .J,

a~a funqionez ea membru al soeietatii omene~ti. Nu neg nicideeum ca alti oameni ~tiu mai multe dec1't mine. Eu nu ~tiu, de pilda, cum ar putea fi faeuta vreodata experienta lui Dumnezeu, desprinzindu-ne de experienta omeneasca. Daca nu fae experienta Lui, cum pot sa spun di El exista? Experienta mea este insa foarte ingusta ~i restrmsa ~i, astfel, ~i eeea ce reveieaza ea ramine, in ciuda presentimentului apasator al incomensurabilului, restrins ~i la scad omeneasca, iar asta vedem cel mai pregnant dnd ineeream s-o exprimam. Gnd e yorba de experienta, nimie nu seapa de ambiguitatea psihieului. Experienta eea mai mare este totodata cea mai mica ~i limitata, ~i de aceea ne ~i sfiim sa vorbim prea tare despre ea sau, eventual, sa mai ~i filozolam pe seama ei. Smtem prea mici ~i prea nepotriviti, ea sa ne putem permite 0 asemenea indrazneala.

De aceea prefer limbajul eehivoc, caci el tine cont in acee~i masura de subiectivitatea reprezentarilor arhetipale ~i de autonamia arhetipului.

"Dumnezeu", de exemplu, inseamna pe de 0 parte un ens potentissimum1 inexprimabil, pe de alta, a aluzie extrem de inadecvata ~i 0 expresie a incapacitatii ~i perpIexitatii umane, deci 0 tdire de natura elt se poate de paradoxaHi. Spatiul sufletului este imens ~i pI in de realitate vie. La marginea lui se afla secretul materiei ~i eel al spiritului, respectiv al sensului. Pentru mine, acesta este cadrulin interiorul caruia imi pot exprima experienta ...

Dintr-o scrisoare catre un coleg (1959) ... Conceptul de ordine (m ereatie) nu este identiecu eel de "sens". organica nu este nici ea - in ciuda rmduirii ei eare, In sine, are sens - neaparat plina de sens in contextul general ... Far2. con~tiinta reflexiva a omului lumea este de un nonsens imens, caci omul e, eonfoml experientei noastre, singura fiinta care poate eonstata "sensul".

Nu ~tim sa indieam in ce consta faetorul eonstructiv al dezvoltarii biologice. ~tim insa ca homeotermia si diferentierea ereierului au fost necesare pentru formarea con~tiintei ~i deci ~i pentru manifestarea unui sens. Nu se poate imagina prin ee fel de hazarduri ~i riscuri a trecut procesul de evoiutie, derulat de-a lungul a milioane de ani, al unui lemurian arboricol, pma la stadiul de om. In acest haos al eontingentelor au aqionat probabil fenomene sincronistice, eare, m momente arhetipale, au putut efeetua, fata-n fata cu legile eunoseute ale naturii ~i ell ajutorul aeestora, sinteze ce ne par minl!nate. Cauzalitatea ~i teleologia dau gre~ aici, caci fenomenele sincronistice se comparta ea hazardul.

o fiinta

1

Fiinta atotputernidi (n. t.).

372

fntrucit probabilitatea legilor natmii nu alimenteaza cu nimic supozi~ia ca doar din hazard ar putea Iua na~tere sinteze superioare, ca de exemplu psihicul, avem nevoie de ipoteza unui sens latent, pentru a explica nu numai fenomenele sincronistice, ci ~i siiltezele superioare. Mai intii, calitatea de a fi inzestrat cu sens pare illtotdeauna a fi ceva incon~tient ~i de aceea nu poate fi descoperita decit post hoc; astfel exista tot mereu ~i pericolul sa se atribuie sens acolo unde de fapt nu exista a~a ceva. A vem nevoie de experien~ele sincronistice pentru a putea justifica ipoteza unui sens latent care este independent de con~tiin~a.

Cum 0 crea~ie n-are un sens recognoscibil fara con~tiin~a reflexiva a omului, acestuia i se confera prin ipoteza unui sens latent 0 insemnatate cosmogonica, 0 veritabila raison d' hre. Daca, in schimb, Creatorului I Se atribuie sensullatent ca plan con~tient de crea~ie, se na~te illtrebarea: De ce ar organiza Creatorul tot acest fen omen universal, 0 data ce El ~tie deja unde ar putea sa Se oglindeasca, ~i de ce S-ar oglindi, 0 data ce este deja con~tient de Sine? De ce ar crea, pe linga omniscientia Lui, 0 a doua con~tiin~a, inferioara -intr-un fel miliarde de oglinjoare tulburi des pre care ~tie anticipat cum va fi imagine a pe care 0 pot reda?

Dupa toate aceste considera~ii am ajuns la concluzia ca no~iunea de a fi creat "dupa chipul ~i asemanarea ..." nu este valabila numai pentru om, ci ~i pentru Creator: EI este asemanator sau identic cu omul, adica este la fel de incon~tient ca acesta sau ~i mai incon~tient, caei, conform mitului incarnarii Se simte chiar obligat sa devina om ~i sa Se of ere omului ca jerWL.

Theodore Flournoy in timpul rela~iilor mele cu Freud gasisem ill Theodore Flournoy un prieten paterno Era deja in virsta cind I-am cunoscut. Din pacate a murit dvva ani dupa aceea. Pe vremea cind mai eram medic la BurghOlzli, i-mn citit cartea Des lndes a la Planete Mars, care mi-a Hisat 0 impresie profunda. I-am scris ca a~ vrea s-o traduc in germ ana. Am primit raspuns abia peste 0 jurnatate de-an; se scuza ca oferta mea ramasese atita timp fara raspuns. Spre regretul meu, desemnase deja un alt traducator.

Mai tirziu I-am vizitat peFlournoy la Geneva, ~i cind am ajuns treptat sa recunosc care erau limitele lui Freud, am inceput sa-I fac din cind in cilld cite 0 vizita, ca sa stam de yorba. Era important pe_ntru mine sa aflu ce gilldea despre Freud, caci spunea lucruri inteligente la adresa IuL Mi-a atras mai cu seama atenlia asupra rationalismului iluminist allui Freud, ceea ce clarifica multe aspecte ale gindirii sale ~i Ii explica ~i unilateralitatea. in 1912 I-am convins pe Flournoy sa ia parte la congresul de la Mtinchen, la care s-a produs apoi ruptura dintre Freud ~i nnne. Prezen~a lui a insernnat pentru mine un suport considerabil.

373

Aveam in anii aceia - mai ales dupa despar(irea de Freud - senzatia cit sint inca mult prea tinsx spre a fi de sine statalOr. tv!ai simteam nevoia unui sprijin $i imi trebuia mal ales eineva eu care sa pot diseuta desehis.

Este ceea ce am gasit in Flournoy, a$a ca el a reprezentat curind pentlU mine un soi de contrapondere 1a Freud. Cu el puteam sta de vorba $i despre toate problemele care ma preocupau din punct de vedere $tiin(ific, de pilda despre somna.mbulism, despre parapsihologie $i psihologia religiilor. Dear nu aveam pe atunci pe nimeni care sa fi imparta$it intcresele mele in aceasta privinta. Conceptiile lui Flournoy erau exact pe aceea$i linie cu ale mele, stimuIlndu-ma in repetate rinduri. Conceptul de imagination creatrice, care ma interesa in mod deosebit, I-am implUmutat de la el.

Am invatat multe de 10.e1. :tvfaicu seamS. maniera de a considera un pacient, adh'1cirea plina de simpatie $i ih(elegere in povestea lui. De aceea am $i preluat un caz de 10.el, $i anume pe eel al lui Miss l'vliHer. In Transformari si simboluri ale libidolilui (1912) I-am supus unei analize minu(ioase.

Ma preocupasera inca de mult corela(iile din produsele fanteziilor la schizofrenici. Flournoy m-a ajutat sa Ie inteleg mai bine. El vedea problemele in totalitatea lor $1.in primul rind, Ie vedea obiectiv. Pentm el, importante erau faptele, adica ceea ce se petrece. Se apropia cu prudenta de un caz $i nu pierdea niciodata din vedere illtregu1. Impresi: mea clara despre atitudinea $tiintifica a lui Flournoy era ca avea un approach! realmente obiectiv, iar asta Illi se parea remarcabil in comparalie cu cele viizute la Freud. Freud avea un sti! dinamic $i patrunzator: a~tepta ceva de la cazuriJe pe care Ie trata. Flournoy nu voia nimic. Privea de departe ~i vedea dar. Datorita influenlei lui Freud a.m dobindit multe cuno$tLr1te, dar multe nn mi s-au clarificat. Flournoy m-a invalat sa iau distanla fala de obiect $i a sprijinit $i linut treaza in mbe niizuinla catre rinduirea lucruri!or intr-o perspectiva vasta. Stilul sau era mai curind descriptiv, nu se lasa in seama presupunerilor $i, in ciuda unui interes viu $i cald pentm pacient, se tinea mereu fata de acesta la 0 distan\a necesara examinarii. Or, astfel reU$ea sa nu piarda din vedere intregul.

Flournoy era 0 personalitate instruita $i distinsa, foarte fin cultivata, psihic echilibranta ~i inzestrata cu un simt diferentiat al propor(iilor.

Toate acestea aveau 0 inriurire benefica asupra mea. Era profesor de filozofie $i psihologie. influent a puternicii exercita asupra lui pragmatismullui James, un mod de a concepe lucrurile care nu sta in spiritul german ~i, ill consecinta, n-a obtinut din partea acestuia recunoa$terea pe care ar fi mentat-o. Pragmatismul este inss. tocmai pentru psihologie de 0 importanta ce nu trebuie neglijata. Ceea ce am apreciat in mod deosebit la Flournoy a fast modul sau filozofic de a considera lucrurile

0

! (Mod

de) abordare (n. t.).

374

~i mai cu seama critica Iui bine chibzuita, bazata pe 0 cultura cuprinzatoare.

Richard Wilhelm Pe Richard Wilhelm I-am cunoscut Ia Dannstadt, la baronul Keyserling, cu prilejul unei sesiuni a ,,~calii inteIepciunii". Era pe la inceputul anilar '20. In 1923 I-am invitat Ia ZUrich, unde a tinut la Clubul de psihologie 0 conferima despre I Ging I. Inea inainte de a-I cunoa~te ma ocupasem de filozofia orientala ~i incepusem prin anul1920 sa experimentez pe baza lui I Ging. Era fn timpul unei veri petrecute la Bollingen, dnd am luat hotanrea sa aprofundez misterele acestei carti. In lacul tulpinilor de coada-~oricelului care se falasesc fn metoda clasicii, mi-am tiliat tulpini de trestle. Apoi am ~ezut adesea ore 1ntregi pe jos, sub pfuul secular, eu I Ging linga mine ~i am exersat tehnica, raportind unulla altul "oracolele" rezultate, ca intr-un joc de fntrebari ~i raspunsuri. Reie~eau astfel tat felul de ciudatenii de netagaduit - corelatii pline de tilc cu propriile-mi procese de gindire, pe care nu mi Ie puteam explica.

Singura interventie subiectiva in decursul experimentului consta in aceea ea experimentatorul fmparte miinunchiul de 49 de tulpini ill mod arbitrar, adica fara sa numere, dintr-o mi~care. EI nu ~tie cite tulpin! se afla ill fiecare dintre miinunchiuri, dar de acest raport numeric depinde rezultatul. Toate celelalte manipuliiri sint rfnduite mecanic ~i nu permit nici 0 interferenta a vointei. In cazul in care chiar exista vreo relatie cauzala psihiea, atunci aceasta nu poate sa rezide dedt in impfu1irea aleatorie a miinunchiului (sau, in alta metoda, in eaderea intfmpIatoare a monedelor).

Pe parcursul illtregii vacante de vara ma preocupara atunci intrebiirile: Au raspunsurile din I Ging sens sau nu? Daca au, atunci cum se produc legaturile dintre ~irul psihic ~i cel fizic de evenimente? M-am lovit tot mereu de coincidente uimitoare care m-au dus cu gilldulla un paralelism acauzal (0 sincronicitate, cum i-am spus mai tirziu). Am fost atit de fascinat de aceste experimente, ea am uitat complet sa-mi fac insemnari, ceea ce am regretat ulterior foarte tare. Mal tirziu am reluat insa de atftea ori experimentul cu pacientii mei, fncit m-am putut convinge de numfuul relativ mare al raspunsurilor care 0 nimereau vizibil.

Voi da ca exemplu cazul unui barbat mal tinar cu un pronuntat complex matern. Dorea sa se insoare ~i facuse cuno~tinta Cll 0 fata care i se parea potrivita. Se simtea insa nesigur ~i se temea de posibilitatea ca, sub

I Carte veche chinezeasca de intelepciune si oracole, ale carei origini se ami in mileniul al IV-lea a. ChI. (11. ed. germ.).

375

influent a eomplexului sau matern, sa. nu ajunga din nOli, din nebagare de seama, sub dominatia unei alte marne Gare sa-l cople~easdL Am facut experimentul cu eJ. Textul hexagramei (rezultatului) sau a suna! astfel: "Fata este putemica. Nu e bine sa ia cineva in ciisatorie 0 astfel de fata."

Prin 1935 m-am intllnit cu filozoful chinez Hu Shih. L-arn intrebat des pre I Ging ~i am primit raspunsul urmator: - 0, nu-i altceva decit 0 culegere de formule magice rarii importantal Nu cuno~tea metoda practica ~i nici utilizarea ei - a~a sustinea.

Chipurile, ar fi avut doar 0 data de-a face cu ea. In tirnpul unei plimbari, un prieten i-ar fi relatat povestea sa nefericita in dragoste. Tocmai treceau pe Jinga un ternplu daoist. I-a; fi spus prietenului sau in gluma: "Aid poti consulta oracolul in aceasta privinta." Zis ~i filcut. Au intrat impreuna in templu ~i i-au cerut preotului un oracoll Ging. El insa pretindea di nu credea in aceasta absurditate.

L-arn intrebat daca oracolul fusese coreet. La care mi-a raspuns recalcitrant: - 0, da ... sigur ca da.

Amintindu-mi de cunoscuta poveste despre "bunul prieten" care face tot ceea ce nu vrem sa ne atribuim nOlla i'n~ine, I-am intrebat eu precautie daca n-a profitat ~i el insu~i de acest prilej.

- Ba da, mi-a raspuns, i-a.rn pus ~i eu in gluma a intrebare.

- Si a tinut oracolul cont de ea?

A ezitat.

- Mda, dad se poate spune a~a.

Era clar ca subiectul Ii era neplacut. Ceea ce e personal atecteaza lineod obiectivitatea.

La citiva ani dupa primele mele experimente eu tulpinile de trestie aparu I Ging cu comentariullui Wilhelm, Bineinteles ca a.rn filcut imediat rast de carte ~i am constatat cu satlsfactie oil vedea corelatiile de sens intr-un chip foarte asemanator eu cel in care m! Ie reprezentasem eu. Dar Wilhelm cuno~tea intreaga literatura de specialitate 'Ii putea astfel umple golurile care-mi rilmasesera mie. Clud a venit 1a Zurich am avut oeazia sa diseut pe larg cu el ~i sa vorbim despre religie ~i filozofie chinezeasdL Ceea ce mi-a comunicat din abundenp cuno~tintelor lui referireare la spiritul chinezesc mi-a arutlcat atlli"1ci0 lmnina asupra dtorva dintre cele mai dificiJe probleme pe care m!. Ie puneo. incoD'itientul european, Pe de alta parte, I-a mirat nespus ceea ce i-am povest!.t eu in kgatura cu rezultatele cercetiirilor mele in domeniul incon~tientului: did a recunoscut in ele ceea ce considerase pin~. at\Ll1ci a fi exdusiv tradi\ie a fiJozonei chineze~ti.

Tinar fiind, Wilhelm plecase in China in slujba misiunii crestine ~i acolo i se dezviiluise lumea spiritualitatii OrientuluL \Vilhelm em 0 persona1itate autentic religioasa, ell vederi largi 31clare. iwea capacitatea 376

sa asculte cu 0 atitudine lipsita de prejudecati revelatiile unui spirit straiu ~i sa savir~easca acea minune a empatiei (Einfiihlung) care-l abilita sa faca accesibile Europei comorile spirituale ale Chinei. Era adinc impresionat de cultura chinezeasca; odata imi spuse: "E 0 mare multumire pentru mine ca n-am botezat niciodata un chinez!" 1.11 ciuda filiatiei sale cre~tine nu putea sa nu recunoasca profunda logica ~i claritate a spiritului chinezesc. Nil era numai influentat de el pina in ramnchi, ci efectiv cople~it ~i asimilat. Lumea conceptiei cre~tine treeea in planul secund, dar nu disparea nieiodata cu desavir~ire, ci alcatuia 0 reservatio mentalis, o rezerva moralii de 0 asemenea importanta incit condition a destinul.

Wilhelm a avut noroeul rar sa-l cunoasca in China pe unul dintre inte1eptii vechii ~coli pe care revolutia il alungase din interior. Acest maestru bamn, pe nume Lau Nai Si.ian, I-a initiat in ~tiinta filozofiei chineze~ti yoga ~i a psihologiei lui I Ging. Datoram eolaborarii eelor doi barbati editia lui I Ging eu comentmiul ei remarcabil. Ea a adus pentru prima oara aeeasti:'i lucrare orientala de 0 inegalabila profunzime in fata ochilor Occidentului intr-un mod viu ~i comprehensibil.

Consider ca public area acestei lucrari este realizarea cea mai de seama a lui Wilhelm.

Cu toata claritatea ~i inteligibilitatea spiritului sau occidental, el a dat doI GUlg de 0 adaptare fara pereche la ,psihologia vada in comentariulla chinezeasca.

Cind a fost terminata ultima pagina a traducerii ~i au ie~it primele ~palturi, batrinul maestru Lau Nai SUan a incetat din viata. Era de parca ~i-ar fi incheiat opera ~i ar fi transmis europeanului ultimul mesaj al b1imnei Chine muribunde. Wilhelm i-a implinit visul des pre discipolul fara egal.

Cind I-am cunoscut pe Wilhelm, parea un adevarat chinez, atit in mimica ~i scris, cit ~i in limbaj. Preluase punetu! de vedere oriental ~i fusese complet impregnat de vechea cultura chinezeasca. Ajuns in Europa, s-a dedicat carierei didactice la Institutul chinezesc din Fnmkfurt pe Main; aici, ca ~i la conferintele lui in fata profanilor, I-au cople~it insa din nou necesita\ile spiritului european. Aspectele ~i formele cre~tine au ie~it iara~i tot mai mult la suprafatlL Unele prelegeri tinute de el ~i pe care Ie-am auzit mai tirziu de abia de se mai puteau deosebi de ni~te predici.

Retransformarea lui Wilhelm ~i reasimilarea lui la Occident mi s-au pamt nitel nechibzuite ~i deci periculoase. Mi-a fost teama sa nu ajunga astfelin conflict cu sine. Cum era yorba, din cite am crezut sa recunosc, de 0 asimilare pasiva, adica de 0 influentare prin mediu, exista riscul unui conflict relativ incon~tient, al unei ciocniri a sufletului occidental cu cel oriental. Daca" dupa cum banuiese eu, atitudinea cre~tina cedase initial in fata influentei Chinei, acum se putea insa produce contrariul - sfera europeana putea ci~tiga din nou prioritate in fata Orientului. Or, daca acest proces are loc fara 0 confruntare con~tienta profunda, atunci

377

planeaza pericolul unui conflict incon~tient care poate afecta ~i starea sanata\ii fizice.

Dupa ce am ascultat prelegerile lui Wilhelm, am incercat sa-I atrag aten\ia asupra primejdiei care-l amenin\a. I-am spus textual: - Dragul meu Wilhelm, va rog sa nu mi-o lua\i in nume de rau, dar am sentimentul ca Occidentul va cople~e~te din nou ~i ca deveni\i infidel misiunii dumneavoastra de a trans mite Orientul Occidentului.

- Cred d aveti dreptate; ce e de fkut?

ceva ma subjuga aiei, mi-a raspuns. Dar

Cltiva ani mai tirziu, in timp ce Wilhelm se afla la mine acasa ca oaspete, avu 0 recidiva a dizenteriei est-asi2.tice pe care 0 contractase cu vreo douazeci de ani m urma. In lunile urmatoare, starea i se inrauta\i ~i am auzit di era internat in spital. Am plecat la Frankfurt sa-l vizitez ~i I-am gas it gray bolnav. Ce-i drept, medicii nu aballdonasera orice speranta ~i chiar ~i Wilhelm vorbea des pre planuri pe care urma sa Ie traduca in via\a dnd se va simti mai bine. Am sperat ~i eu impreunii cu el, dar aveam mdoielile mele. Ceea ce-mi incredin\a atunci imi adeveri banuielile. In visele pe care Ie avea, se gasea din nou pe nesfir~itele carari ale stepelor asiatice pustii - in China parasita -, acaparat iar de problema pe care i-o pusese China ~i al direi raspuns Occidentul i-I refuzase.

De~i era con~tient de aceasta problema, nu putuse gasi 0 solutie. Boala se taragana luni de zile.

La dteva saptamini inaintea mOf\ii lui, ci:nd nu mai aveam de mai multa vreme ve~ti de la el, am fost tinut treaz, toemai cmd eram pe punctul de a adormi, de 0 viziune. La patul meu statea un chinez intr-un ve:;;mmt albastru mehis, cu miinile incruei~ate in mineei. Se inc1ina adinc in fata mea, ca ~i cum ar fi vrut sa-mi transmita un mesaj. ~tiam des pre ce era yorba. Ciudata la aceasta viziune era claritatea ei extraordinarii. Nu numai cii vedeam fiecare rid de pe fata lui, dar ~i fiecare fir din \esatura ve~mintului sau.

Problema lui Wilhelm se poate concepe ~i drept conflict intre con~tient ~i incon~tient, care la el luase forma up-ui conflict dintre Vest ~i Est. Am crezut cii-i inteleg situatia, 0 data ce aveam aceea~i problema ca ~i el ~i ~tiam ce insemna sa te afli implicat mtr-un asemenea conflict.

E-adevarat ca Wilhelm nu se exprimase !impede in fata mea nlei 1a ultima noastra intllnire. Am observat totu~i cii era extrem de interesat cInd introduceam punctul de vedere psihologic. Interesul lui dura msa numai atIt timp elt era yorba despre lucruri obiective, despre meditatii sau probleme de psihologie a religiei. Aici, totul era in ordine. Dad insa incercam sa abordez problemele actuale ale conflictului sau launtric, simteam de indata 0 ezitare ~i 0 inchidere m sine, caei il atingea pina la smge; un fenomen pe care I-am remarcat la multi oameni de seama. Este

378

acel Unbetretene, nicht zu Betretende1

al unui domeniu unde nu trebuie

sa se patrunda, care nu se poate fort a ~i nu trebuie fortat, un destin ce ilL! suporta interventia umana.

Heinrich Zimmer Pe Heinrich Zimmer I-am cunoscut !a inceputul anilor '30. Citisem cartea lu! fascinanta, Kunst/arm und Yoga2 ~i-mi dorisem inca de mult sa-l cunosc personal. Am gasit in el un om genial cu un temperament extrem de viu. V orbea foarte mult ~i foarte iute, era insa capabi! ~i sa asculte cu o atentie intensa. Am petrecut impreuna citeva zile frumoase in decursul carora am purtat discutii bogate in continut ~i colosal de stimulatoare pentm mine. V orbeam mai ales despre mitologia indiana. Cu aceasta ocazie imi povesti cum reactionase la cartea publicata de Richard Wilhelm ~i de mine, Secretui Florii de Aur. Din pacate, la vremea dnd 0 scrisesem, ealtea lui Z;mrner despre forma a,.'tistica si yoga 1m-era mca necunoscuta, asa indt nu-i putusem folos; materialul deosebit de valoros pentru mine, ceea ce am regretat apoi nespus. Cmd Zimmer avu mtre mlini Secretul Florii de AuI' 5i rasfoi cartea se infurie - a5a mi-a povestit - din cauza comentariului meu psihologic. Zvirli cartea de perete.

Aceasta reaqie caracteristica nu ma mira, dici imi era cunoscut de mult, dar numai in mod indirect, cum se manifestase in cazuri asemanatoare. Zimmer a fast primul sa-mi povesteasca nemijlocit despre acest subiect. Ca atitia a1tii, reaqionase la cuvintul "psihologic" ca taurulla culoarea rosie. Doar "sufletul" n-are nimic a face cu astfel de texte care au un interes pur istorie! Asta poate fi numai 0 dovada de !ipsa de abordare ~tiintifica, de simple idei fantastice 1 Dupa dtva timp cind Isi rec15tiga judecata ~i astfel 5i constiinta stiintifica, resirnti 0 anumita euriozitate sa afle ce avea de fapt de spus psihologia intr-un astfel de eaz. Ridica volumul de pe jos si incepu sa citeasdi. FEnd un mare cunoscator de literatura indiaria, nu putu sa nu descopere 0 serie de paralele interesante, pentru care il ajutara foarte mult pronuntata sa clarviziune artistica si intuitia-i iesita din comun. Spuse textual - eu ceva ironie in glas: "Atunci am realizat brusc ca textele mele sanscrite nu prezentau numai dificultati grama~cale. sintactice, ci ca aveau, pe linga aeestea, 5i un sens."

Chiar daca aceasta remarea exagerata trebuie inteleasa cum grana salis, apreciez in mod deosebit miirturisirea lui Zimmer. Este de 0 onestitate neobi~nuita Si reconfortanta, indeosebi daca ne amintim de acei Goethe, Fallst II, v. nota de la p. 344 (n. t.).

KlIllsiform lI11dYoga im illdischell KlIltbild (Forma artistica $i yoga /n imaginea indica de clllt), Berlin, 1926 (n. ed. germ.).

1

2

379

\ dii minorum gentium! eare ne asigura eu un resentiment prost disimulat di au ~tiut toate astea de mull.

Din piicate, moartea timpurie a lui Zimmer i-a Iaeut imposibiHi 0 eiUatorie in India. M-am intrebat adesea ce efeet ar fi putut avea asupra lui eontaetul nemijlocit eu India. M-a~ fi a~teptat la lueruri mari de la el, avind in vedere deschiderea lui ~i eapacitatea lui de asimilare, eunoa~terea profunda a literaturii indice ~i intuiiia lui ie~ita din com un. In loe de aeestea, Manii I-au ehemat ia ei.

In intreaga sa fiinta, Zimmer a fost un puer aeternus, eare, inaripat cu un limbaj stralucitor, faeea sa inf10reasea toti mugurii gractinilor legendelor indiene. I-a imparta~it ~i soarta, dici "tinar moare cel ee e iubit de zei". ~i Wilhelm a murit prematur, fara insa ca acea latura a "eternului eopil" sa fi devenit vizibila in aeeea~i masura ea la Zimmer, despre care aveai senzatia ea inverzea ~i It,f1orea intr-o abundenta inepuizabiHi. Am banuit totu~i di ~i in Wilhelm se aseundea eeva asemanator in modul cum a asimilat China sau, mai bine-zis, eum I-a asimilat China pe el. Aut Zimmer cit ~i Wilhelm aveau 0 naivitate gepjalii. Arnindoi pareau sa traiasdi in realitate ca intr-o lume striiina, in timp ce fiinta lor eea mai launtridi urma, neexplorata ~i neatinsa, linia sumbra a destinului.

Completare la Cartea ro~ie In toa..'llila anului 1959 lung reIua, dupa 0 perioada mai lunga de indispozitie, Cartea ro:fie, pentm a ineheia ultima imagine, ce ranlasese neterminata. Nu putu insa sau nu '1m s-o termine nid atunci. Ea avea, zicea el, de-a faee eu moartea. In locul ei, ~ternu pe hirtie 0 noua diseutie imaginara mai iunga ~i eare se leaga de unul dintre dialogurile de ineeput ale diI1ii. Partenerii de diSeutie erau din nou Eliahu, Salomeea ~i ~arpele. ~i de asta data serise eu muM grija, eu tu~ negm, in seriere gotidi pres~curtata. Ocazional, literele ini(iale erau ornate cu motive pictate.

In ineheiere exista 0 eompletare, singura paginaa aeestei eiJ.rtipe care a scris-o eu serisul sau de mina obi~nuit; ea se intrerupe in nrijlocul uIlei fraze. lata textu1: ,,1959.

Am lucrat timp de 16 ani la aceasta carte. M-a tinut departe de ea cuno~tinta pe eare am faeut-o in 1930 ell alehinria. Inceputul sf'lf~itului veni in 1928, dnd Wilhelm inri trimise textu1 tratatului alehimic Secretul Florii de AuI'. Continutul aeestei ciJ.rti gasi atunci dmmul ditre realitate.

N-am mai putut luera la ea.

1

Zei de "ordin inferior" (n. t.).

380

Observatorului superficialli va piirea ca 0 nebunie, ceea ce ar ti ~i devenit, dacii n-~ fi putut capta foI1a cople~itoare a evenimentelor initiale. .stiusem dintotdeauna cii acele evenimente contineau lucruri pretioase ~i de aceea n-am ~tiut ce sa fac altceva mai bun decit sa Ie notez Intr-o carte ÂŤ pretioasii Âť, adicii scumpa, ~i sa pictez imaginile care mi se iveau pe dnd Ie retraiam - atlt de bine cit am reu~it s-o fac. .stiu cH de Inspairrlintator de neadecvata a fost aceasta Incercare, dar, In ciuda unei munci imense ~i a unor diversiuni, i-am ramas fidel, chiar dadi niciodata o aHa posibilitate ..."

Septem Sermones ad lvlortuos (1916) lung a pennis ca Septem Sermones ad Mortuos ($apte predici cafre morti) sa apara sub forma de bro~ura pentm un cere privat. Daruia ocazional clte una prietenilor. Nu s-uu putut proema niciodata fn librarii. Mal tirziu ~i-a numil aceasta acfiune un "pikat de ti'1erete" ~i a regretat-o.

Limbajul corespunde aproximativ celui din Cartea rD$ie. Faia de discutiile infinit de lungi Cll figuri LTlterioare din Carrell ro"ie, Septem Sermones reprezinta un tol inchis in sine. De aceea au fast alese ca exelnplu. Ele transmit 0 irripfesie~ chiar daca fragrnentara, i:~. ceea ce-l \inuse pe lung sub tensiune intre ani 1913 -1917 ~i a ceea ce crease e1 atunci.

Scrierea contine "luzii imagistice sau a..l1ticipariideatice caTe au jucat ulterior un rol in opera ~tiintitica a Iui .lung, mai ales natura contradictorie a spiritului, a vietH ~i a asen;iunilor psihologice. Gt,direa in paradoxuri a fast ceea ce-l atrasese pe lung la gnosticL De aceea S-;I Identificat aid Cll gnosticul Basilides (mceputul secolu1ui a1 II-lea) $1 s-a tinut in parte $i de terminologia acestuia, de exemplu: Dumnezeu ca ABRAXAS. Aceasta a corespuns unul .ioc inten\ionat de mlstific:rre. lung $i-a dar numai dupa ezitiiri $i "de dragul onestitatil" cOTIsim路 tamintul ca Septem Sermanes ad Mortuas sa fie publicate in canea iul de amintiri. Rezolvarea anagramei din finalul cfu:tii n-;j, deZVfuUlt-O nici~ odata.

VII SERMO~"'ES AD MORTUOS Cele $apte fnl'a(aturi carre mur(f. Scrise de Basilides la Alexandria, ora$ul unde Esrul atfnge Vesrul

Senna I Ivlortii s-au intors de la Ierusalim, unde n-au gasit ce-au cautat. M-au rugat sa-i las sa intre, si mr-au cerut invi1\11tura, si astfel am ineeput sa-i invat: Aseultati dad: ineep eu nlmieul. Nimicul este acelasi lucru eu plinul.

In infinitate, pHn este aeelasi lucru eu gal. Nirnicul este gol 5,iplin. Puteti spune la fel de bine 5,1altceva des pre nimic, de pild1i ca este alb sau negru, ca nu este sau este. Ceva infinit si etem nu are proprieti'iti, intrucit are toate proprietiitile.

Nimicul sau pHnul Te nurnirn PLEROMA. Acolo inHiul1tm, gindirea 5,i fiinta inceteaza, del ceca ce este etem 5,iinfinit nu are proprietati. In ea nu este nimeni, pentru dl atunci el ar fi diferit de pleromii si ar avea proprietati, care l-a1' distinge de plerorna ea fiind eeva diferit.

In pleroma nu este nimic si este tot: nu merit a sa meditiim asupra pleromei, del asta ar insenma sa ne dizolvam pe noi Insine.

CREA TURA iln este in pleroma, ci in sine insas!. Pleroma este inceputnl s,i sfirs,itul ereaturii. Trece prin ea, asu cum lumina soarelui patmnde peste tot prin aer. Desi pleroma patrunde In intregime, ereatura nu are parte de ea, dupa cum un corp ell desavir~ire transparent nu devine nid lurninos S,1 niei intunecat prin lumina care il strabate.

PHnd 0 parte a etemului ~i infmitului, noi sintem iilsa pJeroma 'insas,i.

Dar nu avem pfu"'tede ca, ci sintem la 0 depiirtare nesf1r~ita de pleroma, nu spatial sau temporal, ci ESENTIAL, caei, in calitatea noastra de ereatura limitata in timp s,i spa\iu, ne deosebim in esenia de plerorna.

Cum si-ntem insa parti ale pleromei, ea se afla si in noi. Pleroma este infinita, eterna s,iintreaga pina ~i in punctul eel mai mle, cad mie si mare sint proprietiiti eontinute in ea. Este nimicul, care-i peste tot intreg ~i eontinuu. De aceea vorbese numai simbolie des pre creatura ea parte a pleromei, did pleroma nu este de fapt nici.'lieri divizata, 0 data ce este nimicuL Noi sintem ~i intreaga pleroma, intmdt, simbolie, pleroma este eel mai mie punet (numai presupus, nu care fiinteaza) in noi ~i infinitul 3R3

firmament dimprejurul nostru. Dar, in fond, oare de ce mai vorbim despre pleroma, dad ea este tot ~i nimic?

Vorbesc despre ea ca sa incep de undeva, ca sa va alung iluzia ca undeva, fie afara, fie inauntru, exista ceva stabilit dinainte sau in vreun fel determinat dinainte. Tot ce este a~a-zis stabilit sau determinat este numai relativ. Numai ce este supus schimbarii e stabilit ~i determinat.

Ceea ce-i transformabil este insa creatura, a~adar, ea este unica sta. bilita ~i determinata, caei are proprieta~i, ba chiar este ea insa~i proprietate.

Se ridica intrebarea: Cum a Iuat fiin~a creatura? Creaturile au luat fiinta, nu insa creatura, deoarece ea este proplietatea pleromei inse~i, la fel ca ~i noncrea~ia,~moartea etema. Creatura este intotdeauna ~i pretutindeni, moartea este intotdeauna ~i pretutind~ni. Pleroma are totul, diferen~iere ~i nediferentiere.

Diferentierea este creatura. Ea este diferita. Diferentierea este natura ei, de aceea ea ~i diferentiaza. Omul diferentiaza, caci natura lui este diferentierea. De aceea el diferentiaza ~i proprietati ale pleromei care nu sinL El Ie diferentiaza pomind din propria lui natura. De aceea omul trebuie sa vorbeasca despre proprietati ale pleromei care nu sint.

Voi spuneti: Ce fOSt are sa se vorbeasca despre eIe? Doar ai spus chiar tu ca nu merita sa ne glndim la pleroma.

Va zic toate acestea pentm a va elibera de iluzia tii ne-am putea gindi Ia pleroma. Daca diferentiem proprietatik pleromei, atunci vorbim din diferentierea noastra ~i despre diferentierea noastra, dar n-am spus nimic des pre pleroma. A vorbi insa des pre diferentierea noastra este necesar ca sa ne putem diferenp.a suficient. Natura noastra este diferentiere. Daca nu sintem credincio~i acestei naturi, atunci ne diferentiem insuficient. A~a ca trebuie sa facem diferen~ieri ale proprietatilor.

Voi intrebati: ~i ce-i rau daca nu ne diferentiem?

Daca nu diferentiem atunci ajungem undeva dincolo de propria nOaStra natura, dincolo de creatura ~i cadem in nediferentiere, care este cealalta proprietate a pleromei. Cadem in pleroma ins~i ~i renuntiim sa mai fim creatura. Cadem prada destramiirii in nimic.

Asta e moartea creaturii. Murim deci in masura in care nu diferentiem. De aceea, stradania natural a a creaturii se indreaptil. catre diferentiere, catre lupta contra inceputului pril'lordial, catre egalitatea periculoasii.

E ceea ce se nume~tePRINCIPIUM !NDIVIDUATIONIS. Acest principiu este esenta creaturii. Vedeti de aid de ce nediferentierea ~i nondistingerea constituie un mare pericol pentm creatura.

De aceea trebuie sa diferentiem proprietatile pleromei. Proprietatile slnt PERECHILEDE CONTRARII,ca: Efidentul & Ineficientul, Plinul & Golul, Viul & Mortul,

384

Diferitul & ldenticul, Luminosul & Intunecatul, Fierbintele & Recele Forta & Materia, Timpul & Spatiul, Binele & Raul, Frumosul & Untul, Unul & Multiplul etc.

Perechile de contra..â&#x20AC;˘.ii slnt proprietatile pleromei care nu smt pentru ca se anuleaza.

Intrucft slntem pleroma fnsii~i,avem si toate aceste proprietiiti m noi; cum fundamentul naturii noastre este diferentierea, avem proprietiitile in numele ~j sub semnul diferentierii, ceea ce inseamnii: 1. Proprietiitile smt diferite ~i separate in noi unele de altele, de aceea nu se anuleazii, ci sint eficiente. De aceea sfntem victima perechilor de contrarii. In noi, pleroma este dezbinatii.

2. Proprietiitile apartin pleromei, iar noi putem ~i trebuie sa Ie posedam sau sa Ie triiim daar In numele ~i sub semnul diferentierii. Noi trebuie sa ne diferentiem de proprietiiti. In pleroma ele se anuleazii, in noi nu. Diferentierea de ele elibereaza.

Dacii aspiram la bine sau la frumos, uitam de natura noastra care este diferentiere ~i eadem prada proprietatilor pleromei, care sint perechile de contrarii. Ne striiduim sa dobindim binele ~i frumosul, dar, totodata, cuprindem ~i raul si untul, caci ele sint m pleroma una cu binele si frumosul. Daca raminem msa credinciosi naturii noastre, si anume diferentierii, atunci ne diferentiem de bine ~i frumos si, astfel, si de rau si unt, ~i nu eadem in pleroma, adiea in nimic ~i in destramare.

Voi replicati: Ai spus ea si diferitul si identicul sint proprietati ale pleromei. Cum este dadi aspiram la diferenta? Atunci nu sfntem credinciosi naturii noastre? Si trebuie sa eadem prada ~i egalitiitii, dacii aspiram la diferentii?

Sa nu uitati eli pleroma n-are propriet1iti. Noi Ie cream prin gindire.

Daea aspirati deci la diferenta, la egalitate sau la oricare alte proprietati, atunci a~pirati la ginduri care vin inspre voi din pleromii, si anume gillduri despre proprietiiiile nonexistente ale pleromei. Alergind dupii aceste ginduri, cadeti din nou in pleroma ~i atingeti in acela~i timp diferenta si egalitatea. Nu gindirea voastrii, ci fiinia voastrii este diferentiere. De aceea, nu trebuie sa aspiraii la difereniii, ~a cum 0 gindiii voi, ci LA FIINTA YOASTRA. De aceea nu exista in fond decit 0 aspiratie, ~i anume aspiraiia la propria fiinia. Daca aii avea aceasta aspiraiie, n-ar trebui sii ~tiii absolut nimic despre pleromii si proprietatile ei si tot ati ajunge graiie fiiniei voastre la te1ul corect. Insa mtrucit gfndirea instriiineaza de fiinia, trebuie sa va mviii stiinta cu ajutorul ciireia va puteii iine gmdirea in fnu.

385

Senno II Mortii stateau in noapte de-a lungul peretilor si strigau: Vrem sa stirn despre Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? este mort?

Dumnezeu

Dumnezeu nu-i mort, este la fel de viu ca pururi. Dumnezeu e creatura, caci este ceva definit si de aceea diferit de pleroma. Dumnezeu este proprietate a pleromei, si tot ceea ce am spus despre creatura este valabil si des pre el.

E! se deosebeste insa de creatura prin aceea ca este mult mai nedes Ius it si mai nedeterminabil dedt creatura. EI este mai putin diferit dedt creatura, dci fundamentul fiintei sale e abundenta eficienta, si numai in masura in care e! este definit si diferit este creatura, si in aceasHi masura el este deslusirea abundentei eficiente a pleromei.

Tot ceea ce nu diferentiem cade in pleroma si este anulat cu contrariul sau. De aceea, dad nu-l diferentiem pe Dumnezeu, atunci abundenta eficienta este anulata pentru noi.

Dumnezeu este si pleroma insasi, dupa cum si fiecare punct minuscui din creat si din necreat este pleroma insasi.

Golul eficient este natura diavolului. Dumnezeu si diavol sint primele deslusiri ale nimicului pe care-l numim pleroma. E indiferent daca pleroma este sau nu este, caci in toate ea se anuleaza pe sine insasi. Nu la fel se intimpHi eu creatura. In masura in care Dumnezeu si diavolul sint creaturi, ei nu se anuleaza, ci exista, stind unul fata de celiilalt ca opusi eficienti. Nu avem nevoie de nici 0 dovada a existentei lor, este suficient ca trebuie tot mereu sa vorbim des pre ei. Chiar dad cei doi n-ar fi, creatura tot i-ar distinge mereu din pleroma gratie naturii ei care diferentiaza.

Tot ceea ce separarea scoate din pleroma este pereche de contrarii, de aceea de Dumnezeu tine intotdeauna si diavolul.

Aceasta inseparabilitate este atit de strinsa si, dupa cum ati aflat, atit de indisolubila si in viata voastra, precum pleroma insasi. Asta provine de la faptul ca ambii stau foarte aproape de pleroma in care toate contrariile sint anulate si devin una.

Dumnezeu si diavolul se deosebesc prin plin si gol, ziimislire si distrugere. EFICIENTA Ie este comuna. Eficienta ii leaga. De aceea, eficienta sta peste ambii, fiind un Dumnezeu deasupra lui Dumnezeu, ciici uneste plinul si golul in efectul ei.

Acesta este un Dumnezeu despre care voi n-ati stiut, did oarnenii I-au uitat. Ii spunem pe numele lui de ABRAXAS. EI este si mai nedefinit dedt Dumnezeu si diavolul.

Pentru a-I diferentia pe Dumnezeu de el, il numim pe Dumnezeu HELlOS sau soare.

Abraxas este efect, !ui nu i se opune nimic in afara nerealului, de aceea liber se desfiisoara natura-i eficienta. Nerealul nu este si nu se impotriveste. Abraxas sta pe deasupra soarelui si pe deasupra diavolului.

386

EI este probabilitatea improbabila, este ceea ce are efect nereal. Dacii pleroma ar fi avut a fiin~a, atunci Abraxas ar fi fast deslu~irea ei.

EI este, ce-i drept, eficienta insa~i, dar nu un efect anume, ci efectul In genere.

EI are efect nereal, ciici n-are un efect anume.

EI este ~i creatura, caci este diferit de plerama.

Saarele are un anumit efect, la fel ~i diavolul, de aceea ei ne apar mult mai eficienti dedt nedeterminabilul Abraxas.

El este foqa, durata, schimbare.

Aici, moqii Iacura mare tarabai, ciici erau cre~tini.

Sermo III Mor~ii se aprapiara ca negura iscata din mla~tini ~i strigara: Vorbe~te-ne mai departe despre Dumnezeul supremo Abraxas este Dumnezeul eel greu de cunoscut. A sa-i puterea cea mai mare, Intrudt omul nu 0 vede. Din soare el vede summum bonum, din diavol infimum malum, din Abraxas msa, VIATA cea In toate privintele nedeterminata, care este mama binelui ~i a raului.

Viata pare a fi mai mica ~i mai slaba dedt summum bonum, de aceea este ~i greu de imaginat di Abraxas dep~e~te In foqa chiar ~i soarele, care doar este elInsu~i izvorul striilucitor a tot ce-i foqa de via~a.

Abraxas este soarele ~i, totodata, abisul ve~nic absorbitor al golului, al diminuatorului ~i allmbucatatitorului, al diavolului.

Foqa lui Abraxas este dubHi.Voi Insa n-o vedeti,caci in ochii vo~tri se anuleaza elementele opuse, orientate unul catre altul, ale acestei foqe.

Ceea ce roste~te Dumnezeul-soare este viata.

Ceea ce roste~te diavolul este moarte.

Dar Abraxas rostqte cuvintul venerabil ~i blestemat, care este viata ~i moarte simultan.

Abraxas z3rnisle~te adevar ~i minciunii, bine ~i rau, lumina ~i Intuneric In acel~i cuvint ~iin acee~i fapta. De aceea, Abraxas este cumplit.

EI este splendid asemenea leului In clipa In care-~i doboara victima.

EI este frumos aidoma unei zile de primavara.

Da, el e insu~i marele Pan ~i micul Pan. Este Priapos.

Este monstrul tanmului de jos, un polip cu 0 mie de brate, Incolacire Inaripata de ~erpi, furie nebunii.

Este hermafroditul celui mai de jos inceput.

Este stiipinul broa~telor riioase ~i al broa~telor, care locuiesc In apa ~i urea pe piimint, care c1ntaIn cor la prinz ~i la miezul noptii.

Este plinul care se uneste cu golul.

Este sfinta Impreunare.

Este dragostea ~i uciderea ei.

387

Este srmtul ~i triidiitorullui.

Este lumina cea mai luminoasii a zilei ~i noaptea cea mai adinca a nebuniei.

A-I vedea insearnna orbire.

A-I cunoa~te insearnna boala.

A i te inchina insearnna moarte.

A te teme de el insearnna intelepciune.

A nu-i rezista insearnna izbavire.

Dumnezeu locuie~te indaratul soarelui, diavolul locuie~te indiiratul noptii. Ce n~te Durnnezeu din lumina, diavolul trage in noapte. Abraxas insa este lumea, devenirea ei ~itrecerea ei. Asupra fieciirui dar al Dumnezeului-soare, diavolul i~i trirnite blestemul.

Tot ce obtineti implorindu-l pe Durnnezeul-soare ziirnisle~te 0 faptii a diavolului.

Tot ce creati eu Durnnezeul-soare ii diiruie~te diavolului farta aqiunii.

A.sta-i cumplitul Abraxas.

Este creatura cea mai putemica ~i, in el, creatura se sperie de ea ins~i.

Este contradiqia revelatii a ereaturii fata de pleroma ~i de nimicul sau.

Este groaza fiului in fata mamei.

Este dragostea marnei pentru fiu.

Este incintarea pamintului ~i eruzimea cerurilor.

Omul riirnine stana de piatra in fata chipului sau. in fata lui nu exista nici intrebare, nici riispuns.

Este viata creaturii.

Este actiunea diferentierii.

Este dragostea omului.

Este rostirea omului.

Este aparenta ~i umbra omului.

Este realitatea in~elatoare.

Aici, mortii urlara ~i vociferara, ciici erau nedesavir~i\i.

SemlO IV

Mortii umplura incaperea mormaind ~i spusera: Vorbe~te-ne despre durnnezei ~i diavoli, blestematule.

Dumnezeul-soare este bine1esuprem, diavolul este opusul, deci aveti doi durnnezei.

Exista insa multe lueruri bune ~i inalte ~i multe rele ~i grele, iar printre aeestea exista doi diavoli-dumnezei, unul este CEEA CE ARDE, iar celalalt, CEEA CE CRE~TE. 388

Ceea ce arde este EROSUL sub forma fUidirii. Ea da lumina, mistuind.

Ceea ce cre~te este ARBORELE VIETH. El fnverze~te, acumulfnd fn cre~tere materie vie.

Erosul se aprinde ~i se stinge, pe dnd arborele vietH cre~te fncet ~i constant prin timpuri nelimitate.

Binele ~i raul se unesc in flacara.

Binele ~i raul se unesc in cre~terea arborelui. in divinitatea lor, viata ~i dragostea stau fata fn fata. lncomensurabil aidoma multimii stelelor este numarul dumnezeilor ~i al diavolilor.

Fiece stea este un dumnezeu, ~i fiece spa~iu pe care-I umple 0 stea - un diavol. Dar plinul gol al fntregului este pleroma.

Efectul fntregului e Abraxas, lui nu i se opune decft nerealul.

Patru este numarul dumnezeilor principali, caci patru este cifra masuratorilor lumii.

Unu este fnceputul, Dumnezeul-soare.

Doi este Erosul, caci une~te doi intre ei ~i se raspfnde~te straJucind.

Trei este arborele vietH, dici umple spatiul cu trupuri.

Patru este diavolul, caci deschide tot ce-i fnchis; el dizolva tot ce e format ~i corporal; el este distrugiitorul, fn care totul devine nimic.

NoroGpe mine, fiindca mi-este dat sa cunosc multiplicitatea ~ivarietatea dumnezeilor; dar vai de voi, fiindca fnlocuiti printr-un singur Dumnezeu aceasta multitudine inconciliabila Astfel produceti chinul nonintelegerii ~imutilarea creaturii, ale carei natura ~i nlizuinta sint diferentierea. Cum sfnteti fideli naturii voastre, daca vreti sa faceti din multitudine unul singur? Ceea ce Ie faceti dumnezeilor vi se intfmpla ~i voult Toti sfnteti Iacuti egali ~i, astfel, fiinta voastra este mutilata.

Domneasca egalitatea de dragul omului, dar nu de dragul Domnului, caci dumnezei sint multi, pe dnd oameni sint putini. Dumnezeii sfnt putemici ~i-~isuporta diversitatea, deoarece, asemenea stelelor, stau fn singuratate ~i la 0 imensa distanta unii de altii. Oamenii sint slabi ~i nu-~i suporta diversitatea, deoarece locuiesc unul fn apropierea celuilalt ~i au nevoie de comunitate, pentru a-~i putea purta particularitatea. De dragul mfntuirii va fnvat reprababilul, din cauza caruia am fost reprabat.

Multimea dumnezeilor corespunde multimii oamenilor.

Nenumarati dumnezei ~teapta evolutia st1iriiomene~ti. Nenumarati durnnezei au fost oameni. Omul are parte de natura dumnezeilor, el vine de la dumnezei ~i merge catre Dumnezeu.

Dupa cum nu merita sa reflectarn la pleroma, tot astfel nu merita sa adorarn multimea dumnezeilor. Cel mai putin merita sa adorarn primul Dumnezeu, abundenta eficienta ~i summum bonum. Prin rugaciunea noastra nu-i putem adauga nimic, nici nu-i putem lua nimic, caci golul efident inghite totul in sine. Durnnezeii lumino~i formeaza lumea celesta, ea este multipHi ~i se intinde ~i se mare~te la infinit. Durnnezeul-soare este stapfnul ei supremo 389

Dumnezeii lntunecati fonneaza lumea piimfnteasdL Ea este simpla ~i se miqoreaza ~i se diminueaza la infinit. Stapfnul ei cel mai de jos este diavolul, spiritul selenar, satelitul piimlntului, mai mic ~i mai rece ~i mai mort dedt piimlntul.

Nu exista diferen~a intre puterea dumnezeilor cele~ti ~i a celor pamlnte~ti. Cei cele~ti miiresc, cei piimlnte~ti mic~oreaza. Incomensurabila este direc~ia ambilor.

Senno V Mortii risera a batjocura ~i strigara: Invata-ne, nebunule, despre biserica ~i comunitatea sacra.

Lumea dumnezeilor se deslu~e~te in spiritualitate ~i in sexualitate. Cei cele~ti apar In spiritualitate, cei piiminte~ti in sexualitate.

Spiritualitatea primqte ~i cuprinde. Ea este femeiascii ~i de aceea 0 numim MATER COELESTIS, mama celesta. Sexualitatea procreeaza ~i creeaza. Ea este biirbateascii ~i de aceea 0 numim PHALLOS, tatal piimintesc.

Sexualitatea biirbatului este mai mult piimlnteasca, sexualitatea femeii este mai mult spirituala.

Spiritualitatea biirbatului este mai mult celesta, ea merge spre ce-i mai mare.

Spiritualitatea mai mic.

femeii este mai mult piimlnteasca,

ea merge spre ce-i

Mincinoasa ~i demonicaeste spiritualitatea biirbatului, care merge spre ce-i mai mic.

Mincinoasa ~i demonic a este spiritualitatea femeii, care merge spre ce-i mai mare.

Fiecare sa mearga la locul sau.

Biirbatul ~i femeia devin diavoli unul pentru celiilalt, dacii nu-~i separa caile spirituale, caci natura creaturii este diferenp.erea.

Sexualitatea biirbatului se lndreapta spre piimlntesc, sexualitatea femeii se indreapta spre spiritual. Biirbatul ~i fcmeia devin diavoli unul pentm celiilalt, daca nu-~i separa sexualitatea.

Biirbatul sa cunoasca ce-i mai mic, femeia, ce-i mai mare.

Omul sa se deosebeasca de spiritualitate ~i de sexualitate. Sa numeasca spiritualitatea Mama ~i s-o a~eze intre cer ~i piimint. Sa numeascii sexualitatea Phallos ~i sa-l a~eze lntre sine ~i piimlnt, ciici Mama ~i Phallos slnt demoni supraomene~ti ~i deslu~iri ale lumii divine. Ei slnt mai eficienti pentm noi dedt dumnezeii, caci slnt strins inmditi cu natura no astra. Daca nu va distingeti de sexualitate ~i spiritualitate ~i nu Ie priviti ca natura peste voi ~i in jurul vostru, atunci Ie cadeti prada ca proprieta~i ale pleromei. Spiritualitatea ~i sexualitatea nu slnt proprietatile voastre,

390

nu sint lucruri, pe care Ie poseda~i ~i Ie con~ine~i, ci ele va poseda ~i va con~in pe voi, c5.ci sint ni~te demoni putemici, manifestiiri ale dumnezeilor ~i, asadar, lucruri care ajung dincolo de voi ~i existain sine. Omul nu are 0 spiritualitate pentru sine sau 0 sexllalitate pentru sine, ci se afla sub legea spiritualita~ii ~i a sexualitatii. De aceea, nimeni nu scapa de ace~ti demoni. Sa Ie priviti ca pe ni~te demoni ~i ca pe 0 cauza COmllna ~i 0 primejdie comuna, ca pe 0 povara comuna, Cll care viata v-a inciircat.

Astfel, ~i viata va este 0 cauza comuna ~i 0 primejdie comuna, la fel ~i dumnezeii ~i in primul rind Abraxas cel cumplit.

Omul e slab, de aceea comunitatea este indispensabila; dac5. nu este sub semnul Mamei, atunci comunitatea este sub semnullui Phallos. Nici o comunitate - este suferin~a ~i boaUL Comunitate in tot - este dezbinare ~i dizolvare.

Diferentierea duce la singuratate. Singuratatea este impotriva comunitatii. Dar din cauza slabiciunii omului fata de dumnezei si de demoni ~i de legea lor invincibila, comunitatea este necesara. De aceea sa fie atita comunitate cit e nevoie, ilU de dragul oamenilor, ci al dumnezeilor. Dumnezeii va silesc la comunitate. Atit cit va silesc ei, atita comunitate este necesara, mai mult de atit ~ine de domeniul raului.

In comunitate, fiecare sa se subordoneze celuilalt, pentru ca aceasta sa se mentina, c5.ci aveti nevoie de ea.

In singuratate, fiecare sa se supraordoneze celuilalt, pentru ca fiecare sa ajunga la sine insu~i ~i sa evite sclavia.

In comunitate sa fie abtinere, in singuratate sa fie risipa.

Comunitatea este adincime, singuratatea este iniiltime.

Masura corecta in comunitate Masura corecta in singuratate Comunitatea ne da ciildura, singuratatea ne da lumina.

purific5. ~i mentine. purific5. ~i adauga.

Senno VI Demonul sexualitatii se apropie de sufletul nostru ca ~arpe. Este pe jurnatate suflet omenesc ~i se numqte dorinta gindului.

Demonul spiritualitatii pogoara in sufletul nostru ca pas5.re alba. Este pe jumatate suflet omenesc si se nume~te gindul dorin~ei. ~arpele este un suflet pamintesc, pe jumatate demonic, un spirit, ~i inrudit cu spiritele moqilor. Aidorna acestora, ~i el roie~te prin lucrurile parnintului ~i ne face sa ne temern de ele sau Ie face sa ne stimuleze pof-

391

tele. ;;arpele este de natura femeiasd[l ~i cauta intotdeauna societatea mortilor care se afla sub vraja parnintului, aceia care n-au gasit drumul spre dincolo, adica spre singuriitate. ;;arpele este 0 tim ~i se atine cu diavolul ~i cu spiritele rele, un tiran malefic care tortureaza, ademenind mereu la compania cea mai rea. Pas1irea alba este un suflet semicelest al omului. Ea s1ila~luie~tela Mama ~i coboara din dnd in dnd. Pas1irea este b1irbateasca2 ~i este gind in actiune. Este casta ~i solitara, un sol al Mamei. Zboara sus pe deasupra pamintului. Pretinde singuratatea. Aduce veste de la cei de departe care au luat-o inainte ~i care sint desavir~iti. Ea ne poarta cuvintul sus la Mama. Intervine, previne, dar n-are putere impotriva dumnezeilor. Ea este un recipient al soarelui. ;;arpele coboara ~i paralizeaza cu viclenie demonul falic sau Ii da ghes. El duce in sus ginduri1eviclene ale pamintescului, care se furi~eaza prin toate gaurile ~i se prind cu pofta de orice. De~i nu vrea, ~arpele trebuie sa ne fie folositor.

El scapa de prinsoarea noastra ~ine arata astfel drumul pe care cu ratiunea noastra umana nu I-am putut gasi.

Mortii privira cu dispret ~i griiir1i:Inceteaza sa tot vorbe~ti despre dumnezei, demoni ~i suflete. Toate astea Ie ~tiamde fapt de mult.

Senno VII In timpul noptii insa, mortii venira din nou cu ni~te mine lamentabile ~i rostirii: Mai e ceva despre care am uitat sa vorbim: invata-ne despre om.

Omul este 0 poarta, prin care intrati din lumea exterioara a dumnezeilor, a demonilor ~i a sufletelor in lumea interioara, din lumea mai mare in lumea mai mica. Mic ~i de nimic este omul. de abia J-ati lasat in unna, ca va ~i aflati in spatiul eel f1irade sfir~it, in infinitatea mai midi sau launtrica.

In depiirtarea incomensurabila sta 0 singura stea la zenit.

Este unicul Dumnezeu al acestui un om, este lumea sa, pleroma sa, divinitatea sa.

In aceasta lume, omul e Abraxas, care creeaza sau devoreaza lumea lui.

Aceasta stea este Dumnezeul ~i telul omului.

Acesta este unicul sau Dumnezeu c1ilauzitor, in el, omul se indreapta spre lini~te, spre el 0 pome~te lunga calatorie a sufletului dupa moarte, in el str1iluce~teca lumina tot ceea ce omul retrage din lumea mai mare.

1 2

$arpele = die Schlange, feminin in gerrnana (n. t.).

Pasarea = der Vogel, masculin in gerrnana (n. t.).

392

Clitre acest unic Dumnezeu indreapHi-se rugaciunea omului.

Rugaciunea mare~te lumina stelei, arunca 0 punte peste moarte, pregate~te viata lumii mai mid ~i diminueaza dorinta tara de speranta a lumii mai mari.

Ciud lumea mai mare devine rece, steaua straluce~te.

Nimic nu este intre am ~i unul Dumnezeul sau, atita timp cit omul 1~1 poate intoarce privirea de la spectacolul scaldat in flacari al Iui Abraxas.

Om aici, Dumnezeu acoio.

Siabiciune ~i zadiirnicie aici, etema forta creatoare acolo.

Aici numai intuneric ~i umezeaHi rece, Acolo numai soare.

La care, mortii tacura ~i se ridicara aidoma fumului deasupra focului ciobanului care-~i pazea tunna in noapte.

ANAGRAMMA:

NAHTRIHECCUNDE GAHlNNEVERAHTUNIN ZEHGESSURKLACH ZUNNUS.

Cite ceva despre familia lui C. G. lungl de Aniela .Taffe

Familia Jung e originara din Mainz. In timpul asedierii de catre francezi in 1688, arhive1e au ars, dupa cum a mentionat lung in capitolul "Tumul", a~a indt arborele genealogic nu poate fi urmiirit dedt pina la inceputul veacului al XVIII-lea. Striibunicul lui Jung, doctorul Franz Ignaz lung (1759-1831), s-a mutat de la Mainz la Mannheim. In timpul campaniilor lui Napoleon a condus un spital militar. Frate1e lui, innobilat ulterior, Sigismund von lung (1745-1824), a fost cancelar bavarez.

S-a casatorit cu sora mezina a lui Sch1eiermacher.

Personalitatea cea mai cunoscuta din ~irul striimo~ilor patemi ai lui lung este bunicul sau, nascut la Mannheim, Carl Gustav Jung (1794-1864), pe care 0 soarta ciudata I-a adus la 28 de ani in Elvetia.

Despre istoria amintita de doua ori ill carte, ca bunicullui ar fi fost un fiu nelegitim allui Goethe, lung mai povestea urmatoarele: "Cea de-a doua sotie a striibunicului meu Franz Ignaz Jung, Sophie Ziegler, ~i cu sora ei frecventau cercul teatrului din Mannheim, ~i printre prietenii lor se numiirau multi poeti. Se spune ca Sophie Ziegler ar fi nascut un fiu nelegitim allui Goethe ~i ca acest copil ar fi fost bunicul meu, Carl Gustav Jung. Asta trecea, ca sa zic ~a, drept fapt mai mult ca sigur. Totu~i bunicul meu nu mentioneaza nimie in acest sens in jurnalul sau. Poveste~te doar ca-l vazuse pe Goethe la Weimar, ~i numai din spate! Sophie lung-Ziegler s-a imprietenit mai tirziu cu Lotte Kestner, nepoata lui Lottchen a lui Goethe. Venea des ill vizita, ca de altfel ~i Franz Liszt, pentru a-I vedea pe bunicul meu. Ci\iva apj mai tirziu, Lotte Kestner s-a stabilit la Basel, probabil din cauza relatiilor prietene~ti cu casa Jung. Bunicul meu avea legaturi ~i cu fratele ei, consilierul de legatie Kestner, care trma la Roma ~i ill a ciirui casa fiullui Goethe, Karl August, a stat pilla putin inaintea mortii."

Din sursele existente, arhiva din casa lui Goethe de la Frankfurt pe Main ~i registrul de botez al parohiei or~ene~ti arhiepiscopale (Biserica Iezuitilor) nu s-a putut dovedi nimic. La timpul respectiv, Goethe nu era Pe llnga povestirile orale ale lui Jung am folosit a~a-numita "Carte a familiei", un volum in-folio legat ill pergament, care contine scrisori ~i documente vechi ~i a fost permanent completat de Jung, apoi jumalul bunicului sau, Carl Gustav Jung (editat de catre fiul acestuia, Ernst Jung, fara an de aparitie) ~i doua articole de M. H. Koelbing, "Wie Carl Gustav Jung Basler Professor wurde" ("Cum a devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel"), aparut In Basler Nachrichten la 26 septembrie 1954, ~i "C. G. Jungs Basler Vorfahren" ("Stramo~ii baselezi ai lui C. G. Jung"), aparot ill Basler Nachrichten la 24 iulie 1955. In plus, am avut la dispozitie rezultatele unei cercetari genealogice Iacute illtre 1928 ~i 1929. (Toate notele acestui capitol Ii aparfin Anielei Jaffe.)

J

394

la Mannheim ~i nu s-a putut stabili dadi, m schimb, Sophie Ziegler 0 fi fost la Weimar sau in apropierea lui Goethe.

Jung nu vorbea fara 0 oarecare placere despre aceasta istorie care se afirma cu tenacitate; caci ea ii revela un anume aspect tainic al fascinatiei produse de Faust-ullui Goethe asupra lui: ea tinea, ca sa zicem a~a, de lumea personalitatii sale "m. 2". Pe de alta parte, califica acest zvon drept "supar1itor". I se parea "de prost gust" ~i sustinea ca exista din pacate "prea multi pro~ti, care sa spuna astfel de povc~ti despreÂŤ tata! necunoscut Âť". Iar ascendenta legitima, in primul rind cea prin Carl Jung, catolicul ~i eruditul doctor in medicina ~i in drept (mort in anul 1654), rector al Universitatii din Mainz, despre care este vorba la sfir~itul capitolului "Tuffiul", i se parea semnificativa.

Carl Gustav Jung a studiat la Heidelberg ~tiintele naturii ~i medicina ~i ~i-a sustinut acolo m 1816 examenul de doctorat summa cum laude. Jung poveste~te ca, student fiind, avea un purcelu~, pe care-l scotea la plimbare prin ora~, in locul unui ditel, spre amuzamentul intregului Heidelberg.

La 24 de ani era deja chirurg asistent al medicului oculist Rust la Charite din Berlin si, in acela~i timp, docent, predind chimia la ~coala regala prusaca de razboi. Pe atunci, diferitele discipline erau mai strins apropiate intre ele dedt smt astazi!

In timpul anilor petrecuti la Berlin, a locuit (probabil de la sfir~itul lui 1817) in casa librarului ~i editorului Georg Andreas Reimer. Era considerat acolo un copil al farniliei, iar doamna Reimer I-a tratat toata viata ca pe un fiu. Aici el a intrat in cercul unor oameni de seama, printre care se numarau fratii Schlegel, Ludwig Tieck si Friedrich Schleiermacher. Sub influenta celui din urma, a trecut la protestantism (el fiind catolic).

Cercurile literare berlineze i-au fost de la inceput deschise tmiirului medic. EI insusi avea anumite inclinatii poetice; una dintre poezii i s-a public at in Teutsches Liederbuch.

Tineretea lui a coincis cu 0 perioada politica agitata. TInar fiind, a facut parte din societatea de gimnastica a lui Jahn (1778-1852), "tatal gimnasticii", si a participat la marea sarbatoare de la Wartburg.! Aici, studentii din mtreaga Germanie ~i-au proclamat dorinta unei Germanii libere ~i unite. Clnd, doi ani mai tirziu, prietenullui Jung, studentul in teologie si membrul unei corporatii studentesti Karl Ludwig Sand (nascut in anul 1795), I-a ucis pe poetul german si consilierul rus de stat August Kotzebue (1761-1819), infierat din cauza mentalitatii lui reaqionare ~i suspectat a fi spion, toate corporatiile studentesti ~i asociatiile de gimnastica au fost inabu~ite. Nurnerosi universitari de tendinta liberala au fost arestati ca "demagogi". Printre ei s-a numarat si Carl Gustav Jung, 1 In octornbrie 1817; sarbatoare universitara revolutionara in arnintirea Reformei (1517) si a bataIiei de la Leipzig (1813), organizata de corporatiile studentesti din Jena.

395

e':'~

ARBORE GENEALOGIC

Sophie Ziegler

Joh. Sigismund von Jung (1745-1824. Casalorit ell sora mezina a lui Schleicrmachc:r)

Virginie de LassauJx

(1804-1830) Stuttgart

Ooamna dr. Reimer-lung

I

------Fal>e-O

Elisabeth Catherine

Carl Gustav Jung

Reyenlhaler

(1794-1864)

Sophie Frey

(1805-1865)

(1812-1855)

Augusta

--r- [---..

Emilie Preiswcrk

L

(1848-1923) Bertlll.l Schenk

Johannes Rauschenbach

(1856-1932)

(1856-1905)

COpll

,I,"n

~ Emma Rauschenbach

(1882-1955)

CARL GUSTAV lUNG .

(187:5-1%1)

I

Marianne Niehus

Franz lung

trei disllicii

dici politia a gasit la el ull cadou de la uciga~, ~ianume un ciocan pentru cercet1iri mineralogice. (In rapoarte este yorba - caraeteristic! - tot mereu despre un topor!) A fost Inehis In Inchisoarea din Berlin, eliberat dupa treisprezeee luni lara a fi fost judecat ~iexpulzat din Prusia. Intruclt, ca fost "demagog", nu a gasit nici In restul Germaniei vreo posibilitate convenabila de mlmdi, a plecat In 1821 la Paris, pe atunci centrul european eel mai important de cereetare in domeniul medicinei. Acolo I-a eunoscut pe marele cereetator al ~tiintelor naturii, Alexander yon Humboldt (1769-1859), care I-a recomandat mai intli seetiei de chirurgie de la Hotel Dieu din Paris. Acolo, Carl Gustav Jung a avut ocazia sa lucreze in calitate de chirurg ~i sa se perfectioneze.

Prima int11nire Cll Humboldt ne este transmisa ill diferite versiuni.

Conform unei traditii a farniliei, Humboldt 11Intllni pe tiniirul medic stind Infometat afara pe 0 bancs ~i lllua sub obl1iduirealui. Este ceea ce mi-a povestit ~i lung. Intr-o relatare a medicului Hermann Reimer!, numita de M. H. Koelbing "Poezie ~i adevar", se arata cum Carl Gustav Jung, socrul lui, a fost "abordat la unul din ospetele date de marele chirurg Dupuytren de catre un domn necunoscut lui, de virsta mijlocie ~i cu un aer respectabil, care I-a rugat sa-l urmeze dupa masa In loeuinta lui, caci avea sa-I propuna ceva. Jung 11urma orbe~te ~i se dezmetici abia dnd, ajun~i ill biroul sau de lucm, protectomllui Ii spuse eii era vorba despre o catedra de anatomie ~i chirurgie la Universitatea din Basel, in cazulin care acest post Ii suridea. Acum Jung nu se mai putu abtine, ci-~i lua inima-n dinti ~i Intreba cui datora atita bunavointa ~i acest noroc. La care veni riispunsul: ÂŤNumele n-are nici 0 importanta; ma cheama Alexander van Humboldt. Âť" H. Reimer mai adauga: "A. v. H. putea avea cuno~tinta de cele prin care trecuse Jung fiinddi, din motive literare, avea des de-a face cu taml meu, dar ~i de la fratele lui, Wilhelm, care-~i parasise ill 1819 descurajat postul de ministru."

Oricum ar sta adeviirulill legatura cu aceste anecdote, fapt este di Humboldt II recomanda pe tinarul medic mai Intii (In 1821) Academiei din Bema, iar cilld acest plan dactu gre~, un an mai lirziu, Universitatii din Basel.

Aici, situatia era foarte proasta din motive politice ~i tehnico-administrative. Din 1806 pilla In 1814, nu se acordase nici un titlu de doctor. Anatomistul ~i botanistul Johann Jakob Burckhardt a fost timp de mai multi ani unicul profesor la Facultatea de Medicina, tinIndu-~i cursulill fata unui singur student ill medicina si a cltorva calfe de barbier.

In 1818 s~au emis ni~te legi pentru 0 re~rganizare marinimoasa a

ii

1 Hermann Reimer era fiullibrarului ~ieditorului din Berlin. S-a illsurat eu mea lui Carl Gustav lung din prima casatorie a aeestuia eu Virginie de Lassaulx. Jung aminte~tede vizita pe care i-a Iaeut-o la Stuttgart doamnei dr Reimer,In anul 1900,dupa examenullui de stat, ~ianume la p. 125.Urmatorul citat 11preiau din articolul deja amintit allui Koelbing despre "Cum a devenit Carl Gustav Jung profesor la Basel".

397

Universitatii, ~ila Facultatea de Medicina numlirul profesorilor s-a ridicat la patru. Cind lung a solicitat catedra de anatomie, chirurgie ~i obstetrica, a fost chemat (In 1822) sa-~i tina cursurile ~inumit dupa un semestru profesor titular. Astfel a ajuns familia lung in Elvetia. lung a muncit 0 viata intreaga neobosit ~i cu mult succes pentru dezvoltarea Facultatii de Medicina ~i a stabilimentelor medicaIe din Basel.

A reorganizat mal intii predarea anatomiei. Dezvoltarea ~i extinderea SpitaIului ora~enesc ("Btirgerspital"), in 1842, i se datoreaza in mare parte lui, iar mai tirziu a infiintat Institutul sperantei ("AnstaIt zur Hoffnung") pentru copii debili mintaI. Interesant pentru noi este efortul depus de el in vederea crearii unui spitaI de psihiatrie. Intr-un discurs tipant mai tirziu anonim se poate citi: "In epoca noastra, in care terapeutica psihica retine intr-o asemenea masura atentia medicilor incit exista reviste speciale care se ocupa excIusiv de aceasta ramura a ~tiintei medicale, un stabiliment care i-ar oferi studentului in ~tiintamedicaIa prilejul unor astfel de observatii sub indrumarea profesorului ar onora Universitatea care ar fi inzestrata cu el. Nu-mi imaginez prin aceasta un ospiciu obi~nuit, in care de cele mal multe ori sint ingrijiti doar bolnavii incurabili, ci un spital care ar primi bolnavi de tot felul, a caror Insanato~ire trebuie incercata ~i pe cale psihica." lung insu~i spunea despre bunicullui: "A fost 0 personalitate puternica ~i frapanta. Un mare organizator, extraordinar de activ, stralucitor, spiritual ~i exprimlndu-se cu u~urinta.

Eu Insumi am mai navigat in siajul lui. Da, da, profesorul lung a fost cineva! se spunea prin Basel. Copiii lui erau foarte impresionati de el.

Nu-l inconjurau doar cu admiratie, ci se ~i temeau de el, caci era un tata destu} de tiranic. Dupa masa de prinz obi~nuia sa doarma vreun sfert de ora. In acest timp, familia lui numeroasa trebuia sa ramina a~ezata la masa fara sa scoata 0 vorbulita. " Carl Gustav lung a fost casatorit de trei ori. La Paris s-a insurat cu Virginie de Lassaulx (nascuta in 1804), care a murit foarte devreme, ia 26 de ani. Singura fiica rezultata din aceasta casatorie s-a mantat, dupa cum am mention at deja, cu fiul editorului Georg Andreas Reimer, la care 10cuise lung la Berlin. A doua oara a luat-o de sotie pe Elisabeth Catharine Reyenthaler. lung povestea: "Cu ReyenthaIer s-a casatorit din razbunare! Era chelnerita intr-o circiuma studenteasca din Basel. El ceruse mlna fiicei primarului Frey, dar fusese refuzat. Necajit, chiar disperat, s-a dus direct la circiuma ~i s-a casatorit cu chelnerita. Aceasta a murit cUrlnd de iuberculoza, iar copiii ei, la fel."

A treia oara a luat-o de nevasta, in cele din urma, pe Sophie Frey, fiica primarului. Mormintul parinti10r ei se gase~te in gaIeria catedraIei din Basel. Sophie lung s-a stins din viata in 1855 in virsta de 43 de ani.

Doi fii mal mari au murit in tinerete. Fiul mezin, Johann Paul Achilles Jung (1842-1896), a fost tatallui C. G. lung. Despre el Jung a scris detaIiat in primul capitol al acestei diI1i. Nu voi repeta decit pe scurt 398

datele exterioare: Paul lung a fost teolog ~i a activat mai Intii ca preot la KeBwil (cantonul Thurgau), unde s-a nascut C. G. lung In 1875. Apoi, timp de patm ani, a fost preot la Laufen, 0 parohie situata deasupra cascadei Rinului, llnga Schaffhausen. In 1879 a fost ales In fmntea parohiei de la Klein-Htiningen de llnga Basel.

Mama lui lung, Emilie lung, nascuta Preiswerk, era originara din Basel. Era fiica mezina a lui Samuel Preiswerk (1799-1871), emditul ~i poetic talentatul prim-pastor baselez, ~i a celei de-a doua sotii a acestuia, Augusta Faber (1805 -1862) din Ntirtingen In Wtirttemberg. Cei din familia Faber erau protestanti francezi, veniti In Germania dupa revocarea edictului de la Nantes (1685). Samuel Preiswerk a fost mai illtii pastor la Muttenz, dar a trebuit sa se mute ill or~ul Basel dupa separarea cantonului In Basel-Stadt (Basel-ora~) ~i Basel-Land (Basel-sat), In 1833.

Negasindu-se aici pentm el nici un loc de pastor, s-a dus la Geneva ~i a predat acolo, la ~coala de teologie a Societatii Evanghelice, limba ebraica ~i teologia Vechiului Testament. A scris 0 gramatica ebraica; aceasta a cunoscut mai multe tiraje. Cltiva ani mai tIrziu a fost chemat illapoi la Basel ~i a ajuns pastor la parohia St. Leonhard. Pe llnga activitatea de pastor, a obtinut ~i titlul de docent pentm limbii ebraica ~i literatura. Era o natura generoasa ~i un om tolerant, ceea ce reiese ~i din faptul ca Intr-o revista lunara editata de el, Das Morgenland (Orientul), s-a pronuntat pentm redobindirea Palestinei de catre evrei. ~i astazi se mai povestesc la Basel anecdote pe seama lui. "In camera lui de lucm, prim-pastoml Samuel Preiswerk avea un scaun special, rezervat pentm spiritul primei lui sotii, decedate, Magdalene, nascuta Hopf. In fie care saptarmna, Preiswerk obi~nuia, spre supararea celei de-a doua sotii, Augusta, nascuta Faber, sa stea de yorba In taina, la 0 ora anume, cu spiritul Magda1enei. "1 Jung relateaza des pre el: "Pe bunicul meu matem nu I-am cunoscut personal. Dar din tot ce am auzit despre el, am impresia ca numele lui biblic, Samuel, i se potriyea bine. Credea ca In cel' se vorbeste ebraica Si de aceea s-a dedicat eu mare zel studiului aeestei limbi. Nu era numai foarte invatat, ci avea ~i un simt poetic pronuntat; dar era un om nitel ciudat, care se eredea permanent Inconjurat de spirite. Mama mi-a povestit adesea cum trebuia sa se a~eze fndaratul lui, dnd I$i scria predicile. Nu putea suporta ca spiritele sa treaca prin spatele lui ill timp ce studia Si sa-l deranjeze! Daca Indaratullui se a$eza un om viu, spiritele ,erau alungate!"

Pe seama sotiei lui, Augusta Preiswerk, bunica materna a lui lung, exista multe pove"ti. La 18 ani s-a Imbolnavit gray illgrijindu-$i un frate bolnav de scarlatina ~i a stat timp de 36 de ore in letargie. TImplarul venise deja cu sicriul, dnd mama ei, care nu putea crede ca murise, a adus-o din nou la viata cu un fier de calcat tinut pe ceafli. "Gustele", a~a 1 Din: Hans Jelmy, Baslerisches - A[[zubaslerisches (Baseleze - preabaseleze), Basel, 1961.

399

i se spunea, avea darnl previziunii, ceea ce familia punea in legatura cu incidentul mort;ii ei aparente. S-a stins din viata in virsta de 57 de ani.

Sotia lui C. G. lung, Emma (1882-1955)". provenea din familia de industria;;i Rauschenbach din Schaffhausen. In capitolul dedicat copilanei lui, lung istorise~te ca tatal sau se imprietenise, pe vremea dnd era preot la Laufen (1875-1879), cu familia Schenk, din care facta parte ~i viitoarea lui soacra, care avea sa devina doamna Bertha Rauschenbaeh, ~ica aceasta il ducea uneori - lung avea pe-atunci patru ani -la plimbare.

Despre prima intilnire cu sotia lui, lung povestea: "A vearn un prieten de studentie, a cami familie loeuia la Schaffhausen. Vnnd sa-l vizitez odata de la Basel- era in 1896, dupa moartea tataIui meu -, mama mi-a spus: «Daca-i faci 0 vizita prietenului tau la Schaffhausen, treci ~i pe la doamna Rauschenbach, pe care am cunoscut-o pe dnd era fata. » Asta am ~i facut, iar dnd am intrat in casa, am viizut pe scan 0 fata, de vreo paisprezece ani, cu eodite. Am ~tiut pe loc : Iat-o pe sotia mea! Am fost putemic zguduit; caci, de;;i n-o viizusem dedt un moment scurt, stiusem imediat eu 0 certitudine absoluta ca urma sa-mi devina sotie. lmi ~ai amintesc ;;iastiizi exact ca indata dupa aceea i-am spus asta prietenului meu. Bineinteles, il-a facut dedt sa ndii de mine. I-am replicat: «N-ai dedt sa nzi, dar 0 sa traie~ti ;;i 0 sa vezi. » Cind, ;;ase ani mai tirziu, am cerut-o in casatorie pe Emma Rauschenbach, arn fost ;;ieu mai intti refuzat, la fel ca bunicul meu la vremea lui.

Dar, spre deosebire de el, eu n-aveam nici drciumii familiara in care sa ma refugiez, nici chelnerita atragatoare, nici nu eram profesor titular cu o sarcina clar conturata ;;i promitatoare in fata mea, ci un sirnplu medic secundar cu un viitor nebulos. De ce sa fiu scutit de dezamagiri m Ie meilleur des mondes possibIes? - dupa cum a adaugat nr. 2. Dupa citeva saptiimlni, foaia s-a mtors insa, ;;i «nu »-u1s-a transforrnat intr-un « da », iar astfel, personalitatea mea nr. 1 s-a afirmat. A devenit, in ceea ce ma prive;;te, un « da» spus vietii, iar nT.2 a dispamt pentru unsprezece ani din mintea mea.

Pina in 1902 tinusem un fel de jurnal intim, care a zacut de atunci mcoace timp de peste un deceniu nedeschis mtr-un sertar. Abia m 1913, sub presiunea grelelor presimtiri, mi-a rasarit din nou m memorie." lung s-a casatorit in 1903. Are numero;;i Ulma;;i.Din casatoriile celor cinci copii ai lui, doamna Agathe Niehus-lung, doarnna Gret Baumann-lung, Franz lung-Merker, doarnna Marianne Niehus-lung ~i doarnna Helene Hoemi-lung, au rezultat nouasprezece nepoti, iar numaml stranepotilor se afla in continua cre;;tere.1 I Dupa cum am putut afla ulterior, mai exista 0 a doua versiune in legatura eu blazonul initial, mentionat de lung in capitolul "Tumul", blazon care inrati;;aun fenix;;i pe eare bunicullui, C. G. lung, I-a schimbatin actuala sa forma: ;;i anume un fluture care se tira;;te afara dintr-o crisalida. Conformunei traditii familiale,prenumelelui lung, "eruditul doctor in medieina ~iin drept" din Mainz (mort in 1654), nu a fost Carl, ci Simon.

400

Glosar

Alchimie. Preludiu al ehimiei modeme; chimia experimentalii in sensul de azi era amesteeata aid eu speeulatH generale, plastic-intuitive, partial religioase, despre natura ~iom. In neeunoseutul materiei erau proieetate multe simboluri, pe care astazi Ie recuno~tem ca fiind continuturi ale ineon-5tientului.Alchimistul cauta "seeretullui Dumnezeu" in materia necunoscuta -5iajungea astfella procedee~i cai ce se asemuiesc celor ale psihologiei modeme a incon~tientului. ~i aeeasta se vede confruntata ell tID fenomen obieetiv necunoseut: ineon-5tientul.

Alchimia filozofidi a Evuiui Mediu trebuie inteleasa din perspeetiva istoriei spiritului ca 0 mi~care compensatorie fatii de cre~tinism, mi~care pomind de la incon~tient; cad obieetul meditatiilor ~itehnicH alchimiste - imperiul naturii ~i al materiei - nu giisise in cre~tinism un loc ~i0 evaluare adecvata, ci, dimpotriva, era eonsiderat a fi eeva ee trebuie dep~it. Astfel, alchimia este un soi de imagine in oglindii, intuneeoasii ~i primitivii, a lumi.ide imagini ~i idei apartinind cre~tinismului, dupa cum a putut dovedi lung in Psyclwlogie und Religion (Psihologie ~i religie) pe baza analogiei dintre reprezentarea alchirnidi centrala a pietrei (lapis) ~i Cristos. Tipice pentru limbajul alchimiei sint imaginea simbolica ~iparadoxul. Ambele corespund naturii insesizabile a vietH ~i a psihicului incon~tient. De aeeea se spune, de exemplu, ca piatra nu e piatra (adica ea este totodatii un concept spiritual ~i religios) sau di Mercurul alchimie - spiritul din materie - este evaziv, iute ca un cerb, fiinddi este insesizabiL "El are 0 mie de nume." Nici unul nu-i exprima total esenta - dupa cum nici a defmitie nu este capabila sa contureze cu claritate maxima esenta unui concept psihic.

Amplificare. Extindere ~i aprofundare a tmei imagini onirice prin asociatii directionate (v. termenul mai jos) ~i eu ajutorul unor paralele din istoria simbolurilor ~i eea spirituala a omenirii (mitologie, mistiea, foIclor, religie, etnologie, arta etc.), astfelincft sensul ei devine accesibil interpretiirii.

401

Anima ~i animus. Personificare a unei naturi feminine in incon~tientul biirbatului ~i a unei naturi masculine in incon~tientul femeii.

Aceasta bisexualitate psihicii este 0 reflect are a realitatii biologice cii numiirul mai mare de gene masculine (respectiv feminine) este factorul decisiv in deterrninarea sexului masculin (respectiv feminin). Numiirul mai mic al genelor sexului opus pare sa formeze un caracter corespunzind sexului opus, care ramine insa, datorita faptului ca se afla in inferioritate, de obicei incon~tient.

C. G. JUNG: "Fiecare biirbat poarta in sine imagine a femeii eteme, nu imaginea cutiirei femei anume, ci a unei femei in genere. Aceasta imagine este, in fond, un conglomerat ereditar incon~tient, provenind din timpuri stravechi ~i ingropat in sistemul viu, un «tip» (<< arhetip ») (v. mai jos) obtinut din toate experientele ancestrale legate de fiinta feminina, un rezultat al tuturor impresiilor despre femeie, un sistem psihic de adaptare mo~tenit... Acela~i lucru este valabil ~i la femeie, ~i ea poarta in sine 0 imagine despre biirbat. Experienta ne inyata cii ar trebui spus mai exact: 0 imagine despre biirbafi, in timp ce la biirbat este mai degraba o imagine a femeii. Intrucit aceasta imagine este incon~tienta, ea e intotdeauna proiectatii incon~tient asupra fiintei iubite ~i este unul din motivele esentiale ale atractiei pasionale sau ale contrariului ei."

Die Ehe als ps)'chologische Beziehung (Ciisnicia ca relatie psihologicii), 1925, in Ges. Werke XVlI, 1970, Uber die Entwicklung der Personlichkeit (Despre dezvoltarea personalitiirii), p. 224.

"Functia naturala a animusului (ca ~i a animei) consta in stabilirea unei legaturi intre con~tiinta individuala ~i incon~tientul colectiy (Y. mai jos). In mod corespunzator, persona (v. mai jos) reprezinta 0 zona intermediara intre con~tiinta eului ~i obiectele lurnii exterioare. Animus ~i anima ar trebui sa functioneze ca 0 punte sau ca 0 poarta conducind la imaginile incon~tientului colectiv, ~a cum persona reprezinta un fel de punte spre lume."

Prelegere

de seminar nepublicata,

vol. I, 1925. Traducere

din engleza.

Toate manifestiirile arhetipale, deci ~i animus ~i anima, au un aspect negativ ~i unul pozitiv, unul primitiY ~i unul diferentiat.

C. G. JUNG: "Animusul este in forma lui primarii incon~tienta un conglomerat spontan, neintentionat de opinii, care exercita a influenta dominatoare asupra vietii afective, anima, in schimb, genereaza spontan sentimente, care ulterior vor influenta, respectiv distorsiona ratiunea. (<< Ea i-a sucit capul. ») De aceea, animusul se proiecteazii cu predileqie asupra autoritiitilor «in ale spiritului », cit ~i asupra altor« eroi » (inclusiv tenori, « arti~ti» ~i celebritiiti sportive). Anima pune bucuros stiipinire

402

pe eeea ee este ineon~tient, vid, frigid, neajutorat, lipsit de relatie, obseur ~i eehivoe in femeie ... Suf1etul care (in proeesul individuatiei) se aUitura eon~tiintei eului are deci la barbat semn feminin, iar la femeie, maseulin.

Anima lui cauta sa unifiee ~i sa uneasca, animusul ei vrea sa diferentieze si sa reeunoasca. Acesta este un contrast strict... In realitatea eon~tiintei el insearnna 0 situatie conf1ictualli, chiar daca relatia con~tienta a eelor doi indivizi este armonioasa."

Die Psychologie der Ubertragung (Psihologia transferului), 1946, 'in Ges. Werke XVI, editia a II-a, 1976, Praxis der Psyehotherapie (Praetiea psihoterapiei), p. 323.

"Anima este arhetipul vietii... Caci viata vine eatre barbat prin anima, de~i el este de parere ca ea ar veni spre el prin ratiune (mind). EI stapine~te viata prin ratiune, dar viata traie~te in el prin anima. lar secretul femeii este ca viata vine spre ea sub forma spirituala a animusului, de~i ea presupune ca Eros este eel care i-a aduce. Ea stapine~te viata, ea traie~te, ea sa zicem ~a, habitual prin Eros, insa viata adevarata, unde ea este ~i vietima, vine catre femeie prin ratiunea care este intruehipata in ea prin animus."

Prelegere de seminar nepublicata Traducere din engleza.

despreZarathustra

lui Nietzsche,

1937.

Arhetip. C. G. JUNG: "Coneeptul de arhetip ... deriva din observatia adesea repetata ca, de exemplu, miturile si pove~tile literaturii universale contin anumite motive care reapar mereu ~i pretutindeni. Aeelea~i motive Ie mtilnim in fanteziile, visele, delirurile ~i obsesiile indivizilor din ziua de azi. Aceste imagini ~ieonexiuni tipice smt denumite reprezentari arhetipale. Ele au, eu dt smt mai distinete, msu~irea de a fi insotite de ni~te tonalitati afeetive deosebit de vii... Ne impresioneaza, ne inf1uenteaza ~i ne fascineaza. Ele izvorase din arhetipulm sine ireprezentabil - 0 preforma incon~tienta, care pare sa apaqina structurii mo~tenite a psihicului ~i se poate manifesta, m consecinta, peste tot ~i ca fenomen spontan."

Das Gewissen in psychologiseher Sieht (Con~tiinra moralii fn perspeetivii psihologieii), in: Das Gewissen. Studien aus dem C.-G.-lung-Institut (COll$tiinra moralii. Studii din Institutul C. G. lung), ZUrich, 1958, p. 199~. unn.

"Tot mereu mtilnesc ideea gre~ita ca arhetipurile ar fi determinate din punct de vedere al eontinutului, adica ar fi un reI de ÂŤ reprezentari Âť incon~tiente. De aeeea mai trebuie subliniat 0 data ca arhetipurile nu sint determinate din punet de vedere al eontinutului, ci doar alformei, ~i chiar ~i aeeasta numai mtr-un mod foarte limitat. Este dovedibil ca 0 imagine originara (v. mai jos) are un eontinut determinat doar din momentulm

403

care a devenit con~tienta ~i, a~adar, umpluta cu materialul experien~ei con~tiente. Forma ei, in schimb, este... comparabila eventual cu sistemul axial al unui cristal, care preformeaza intrucitva structura cristalina in solu~ia-mama, flira ca el insu~i sa aiba 0 existen~a materiala. Aceasta apare abia in modul de grupare a ionilor ~i apoi a moleculelor. Arhetipul este in sine un element formal gol, care nu-i nimic altceva decit 0 facultas praeformandi, 0 posibilitate data a priori a formei de reprezentare. De mo~tenit nu se mo~tenesc reprezentiirile, ci formele ce corespund In aceasta privin~a exact instinctelor care, de asemenea, sint determinate doar ca forma. La fel de pu~in cum poate fi dovedita existen~a arhetipurilor in sine, poate fi dovedita ~i cea a instinctelor, atita timp cit acestea nu se manifesta in concreto."

Die psychologischen Aspekte des Mutterarchetypus (Aspectele psihologice ale arhetipului mamei), 1938, in Ges. Werke [XIl, 1976, Die Arehetypen und das kol/ektive Unbewuflte (Arhetipurile ~i ineon~tientul colectiv), p. 95.

"Mi se pare probabil ca esenia propriu-zisii a arhetipului nu-i capabila sa devina con~tienta, adica este transcendenta, motiv pentru care 0 denumesc psihoida (v. mai jos)."

Theoretisehe Uberlegungen zum Wesen des Psyehischen (Refleefii teoretice eu privire la esenfa psihicului), 1946, in Ges. Werke VlII, 1967, Die Dynamik des Unbewuflten (Dinamiea inco~tientului), p. 244.

"Nu avem voie nici 0 c1ipa sa ne abandonam iluziei ca in cele din urma un arhetip poate fi explicat ~i astfel lichidat. Nici cea mai buna incercare explicativa nu este altceva decit 0 transpunere mai mult sau mai pUiin reu~ita intr-un alt limbaj al imaginilor."

Zur Psychologie des Kind-Arehetypus (Despre psihologia arhetipului infans), 1940, in Ges. Werke [XIl, 1976, Arhetipurile ~i inco~tientul colectiv, p. 174.

Asocia~ie. Imbinare de reprezentiiri, percepiii etc., dupa asemiinare, rela~ie, opoziiie sau succesiune. Asociarii libere In prelucrarea vise lor de catre S. Freud: inliintuire asociativa spontana a celui care viseaza, care nu se raporteaza neaplirat la situa~ia onirica. Asociarii directionate sau controlate In prelucrarea vise/or de catre C. G. lung: idei spontane, care pomesc de la situaiia oniriea data ~i se raporteaza intotdeauna la ea.

Experimentu/ asociativ: Metoda psihologica de testare pentru detectarea de complexe cu ajutorul masuriirii timpilor de reac~ie~ial interpretiirii raspunsurilor la cuvinte-stimul date. Dintre caracteristicile complexului fac parte: timpul prelungit de reaciie sau calitatea subiectiv particulara a raspunsurilor, daea prin cuvintele-stimul sint atinse complexe pe care subiectul vrea sa Ie treaea sub tacere sau care nu Ii sint con~tiente.

404

Con~tiin~a. C. G. JUNG: "Dadi meditam la ceea ce este p~opriu-zis con~tiinta, sintem adinc impresionati de faptul - 0 minune intre minuni - di despre un eveniment care are loc in cosmos se produce simultan launtric 0 imagine, deci ca el se desf~oara, ca sa zic a~a, ~i in interor, adica: devine con~tient."

Seminarul

de la Basel, 1934; prelegere

de seminar nepublicata.

"Con~tiinta noastra doar nu se creeaza singura, ci izvor~te din profunzimi necunoscute. Ea se treze~te treptat in copil ~i, pe parcursul vietii, se treze~te in fiecare dimineata din adincul somnului, dintr-o stare incon~tienta. Este ca un copil care se na~te zilnic din pintecele matern al incon~tientului. " Zur Psychologie ostlicher Meditation (Despre psihologia medita(iei orientale), 1943, In Ges. Werke XI, edi\ia a II-a, 1973, Zur Psychologie westlicher und ostlicher Religion (Despre psihologia religiei occidentale ~i orientale), p. 616.

Cuaternitate. C. G. JUNG: "Cuaternitatea este un arhetip care apare, ca sa spunem a~a, in mod universal. Ea formeaza premisa logica pentru orice judecatii a totalitiifii. Daca vrem sa emitem 0 asemenea judecata, este necesar ca ea sa aiba un aspect cvadruplu. Spre a desemna, de exemplu, totalitatea orizontului, numim cele patru puncte cardinale. Intotdeauna existii patru elemente, patru calitati primare, patru culori, patru caste in India, patru cai ale dezvoltarii spirituale in budism. De aceea exista ~ipatru aspecte psihologice ale orientarii psihice, dincolo de care, in principiu, nu mai este nimic de spus. Pentru a ne orienta trebuie sa avem 0 funqie care constata ca ceva este (senzatie), 0 a doua care stabile~te ce este (gindire), 0 a treia funqie care spune dacli asta ne convine sau nu, daca vrem s-o acceptam sau nu (simtire) ~i 0 a patra funqie care indica de unde vine asta ~i incotro se duce (intuitie). Dincolo de ele, nu mai e nimic de spus... Idealul completitudinii este rotundul, cercul (v. mandala), dar diviziunea sa natural a minimal a este cuaternitatea."

Versuch einer psychologischen Deutung des Trinitiitsdogmas (incercarea lInei interpretezri psihologice a dogmei Trinitii(ii), 1948, in Ges. Werke XI, editia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale # orientale, p. 182.

o cuaternitate sau quaternio are adesea 0 structura de 3 + 1, in sensul ca una dintre marimile sale ocupa 0 pozitie de exceptie ~i este de natura diferita fata de celelalte. (De exemplu, trei dintre simbolurile evangheli~tilor sint animale ~iunul este inger.) Cind a patra marime Ii se aIatura celorlalte trei, ia n~tere "Unul", simbolizmd totalitatea. In psihologia analitica, funqia "inferioara" (adica acea functie care nu se afla la dispo405

zitia con~tienta a omului) este de multe ori cea care-l Intruchipeaza pe "al patrulea". Integrarea ei In con~tiinta reprezinta una dintre sarcinile principale ale procesului individuatiei (v. mai jos).

Extraversie. Atitudine tipid, marcata poo concentrarea interesului pe un obiect exterior. Termen opus: Introversie (v. mai jos).

Hieros gamos. Cununie simta sau religioasa. Unire a unor figuri arhetipale In miturile despre rena~tere, in misterele antice, precum ~i In alchimie. Exemple tipice sint reprezentarea lui Cristos ~i a Bisericii ca mire ~i mireasa (sponsus et sponsa) ~i unirea alchimica (coniunctio) a soarelui cu luna.

Imaginea lui Dumnezeu. Concept ce dateaza de la Parintii Bisericii, dupa care imago Dei (imaginea lui Dumnezeu) este Intiparita In sufletul omului. Dad a astfel de imagine se ive~te spontan In vise, fantezii, viziuni ~.a.m.d., trebuie Inteleasa din punct de vedere psihologic drept un simbol al sinelui (v. mai jos).

C. G. JUNG: "Putem constata numai prin intermediul psihicului ca divinitatea aqioneaza asupra noastra, dar nu silltem capabili sa distingem dad aceste aqiuni provin de la Dumnezeu sau de la incon~tient, adidi nu se poate stabili daca divinitatea ~i incon~tientul constituie doua entitati diferite. Ambele sint concepte-limiti'i pentru continuturi transcendentale.

Se poate constata illsa empiric cu suficienta probabilitate d ill incon~tient exista un arhetip al totalitatii, care se manifesta spontan In vise etc. ~i ca exista a tendinti'i independenti'i de vointa con~tienta de a raporta alte arhetipuri la acest centru. De aceea nu pare improbabil ca arhetipul totalitatii are ill sine a anume pozitie centrala care 11apropie de imaginea lui Dumnezeu. Asemanarea este subliniata mai ales ~i prin aceea ca arhetipul produce a simbolistid ce a caracterizat ~i exprimat divinitatea dintotdeauna ... Imaginea lui Dumnezeu nu coincide cu incon~tientul pur ~i simplu, ci cu un anume continut al acestuia: cu arhetipul sinelui. Pe cale empirica nu mai sintem capabili sa deosebim imagine a lui Dumnezeu de acest arhetip. " Antwort auf Hiob (Raspuns lui lov), 1952, in Ges. Werke Xl, editia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale $i orientale, p. 502 ~. urIll.

Putem explica imaginea lui Dumnezeu "ca pe a oglindire a sinelui sau, invers, sinele ca pe a imago Dei in homine".

Incercarea unei interpretari psihologice a dogmei Trinitatii, 1948, in Ges. Wake Xl, editia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale $i orientale, p. 207.

Imagine originara.

(Jacob Burckhardt) Jung pentru "arhetip" (v. mai sus).

406

Termen

folosit initial de

Incon~tient. C. G. JUNG: "Teoretic, cimpului con~tiintei nu i se pot fixa granite, intrudt el e capabil sa se extinda pina la 0 dimensiune nedefrnita. Empiric insa, el i~i afla intotdeauna granita dnd atinge domeniul necunoscutului. Acesta din urma este constituit din tot ceea ce nu se ~tie, deci din ceea ce nu are nici 0 relatie cu eul in calitate de centru al cimpului con~tiintei. Necunoscutul se divizeaza in doua grupuri de obiecte: cele exterioare, a caror experienta se poate face cu ajutorul simturilor, ~i cele interioare, care fac obiectul experientei nemijlocite. Primul grup reprezinta necunoscutul mediului inconjurator, celiilalt constituie necunoscutul universului launtric. Acest din urma domeniu este ceea ce numim incon~tientul."

Ges. Wake IX/2, 1976, Aion, p. 12.

"Tot ce ~tiu, dar la care nu ma gindesc pe moment; tot ce mi-a fost odata con~tient, dar acum este uitat; tot ce e perceput de simturile mele, dar nu-i luat in seama de con~tiinta mea; tot ce simt, gindesc, imi amintesc, doresc ~i fac neintentionat ~i fara a-i acorda atentie, adic1iin mod incon~tient; toate lucrurile viitoare ce se pregatesc in mine ~i vor ajunge la nivelul con~tiintei abia mai tirziu; toate acestea sint continutul incon~tientului."

Reflecfii teoretiee eu prlvire la esenfa pslhleulul, 1946, in Ges. Wake VIII, 1967, Dlnamiea ineo~tientulul, p. 214.

"La aceste continuturi se adauga ~i toate refularile mai mult sau mai putin intentionate ale unor reprezentari ~i impresii neplacute. Numesc incon~tlent personal suma tuturor acestor continuturi. Dincolo de asta gasim insa in incon~tient ~i insu~irile pe care nu Ie-am dobindit individual, ci Ie-am mo~tenit, deci instinctele, ca impulsuri spre actiuni care rezulta rara o motivatie con~tienta, dintr-o constringere ... (In acest strat "mai adinc" al psihicului intilnim ~i arhetipurile.) Instinctele ~i arhetipurile... formeaza incon~tientul colectiv. Eu il numesc colectiv, caci, spre deosebire de incon~tientul definit mai sus, nu are continuturi individuale, adic1imai mult sau mai putin unice, ci unele raspindite in mod general ~i regulat. " Instlnkt und Unbewufites (Instinct sl Ineonstient), 1919, in Ges. Wake VIII, 1967, Dinamlca inco~tientulul, p. 153 ~. unn.

"Primul grup include continuturi care constituie componente integrante ale personalitatii individuale ~i de aceea ar putea fi la fel de bine ~i con~tiente; eel din urma grup insearnna ceva ca 0 condirie sau baza a psihicului in genere, ~i anume una omniprezenta, identic a permanent cu sine insa~i."

Ges. Wake IX/2, 1976, Alon, p. 16.

407

"Pe masura ce adincimea ~i intunericul cresc, « straturile » mai profunde ale psihicului i~i pierd unicitatea individual1LEle devin tot mai colective cu cit sint mai adinci (mai "jos"), deci in masura in care se apropie de sistemele functionale autonome, pina ce se universalizeaza in materialitatea corpului - ~i anume in corpurile chimice - ~i se sting in acela~i timp. Carbonul corpului este pur ~i simplu carbon. "Cel mai jos", "in strafund", psihicul este pur ~i simplu «univers »."

Despre psihologia arhetipului infans, 1940, In Ges. Werke lXIl, Arhetipurile incon!ftientului colectiv, p. 187.

1976,

Individua~ie. C. G. JUNG: "Intrebuintez notiunea de « individuatie » in sensul acelui proces care produce un «individ» psihologic, adidi 0 unitate separata, indivizibilil, un fntreg."

Bewufitsein, UnbewlIfites und Individuation (Con!ftiinra. incon,wient !fi individuatie), 1939, In Ges. Werke lXI!, 1976, Arhetipllrile !fi incon!ftientlll colectiv, p. 293.

"Individuatie insearnna: a deveni 0 fiintii individuala, iar in masura in care prin individualitate intelegem unicitatea noastra cea mai intima, ultima ~i necomparabila, inseamna a deveni propriul sine. De aceea, am putea traduce «individuatie» ~i prin «ajungere la propriul sine» sau « realizare de sine»."

Die Beziehungen zwischen dem Ich und dem Unbewufiten (Relatiile dintre eu \,i incon!ftient), 1928, In Ges. Werke vn, edi\ia a II-a, 1974, Zwei Schriften uber Analytische Psychologie (Doua scrieri despre psihologia analitica), p. 191.

"Vad tot mereu ca procesul individuatiei este confundat cu con~tientizarea eului ~i astfel eul este identificat Cll sinele (v. mai jos), iar de aici se na~te fire~te 0 incurcatura infernal a de concepte. Cad in acest fel individuatia devine pur egocentrism $i autoerotism. Or, sinele cuprinde infinit mai mult in el insu~i decit numai un eu... El este la fel de mult acela sau ceilalti, cum este $i eu. Individuatia nu exclude lumea, ci 0 include.

Ref/ecrii teoretiee euprivire la esenrapsihieului, 1967, Dinamiea ineol1!ftientlllui, p. 258.

1946, In Ges. Wake

\illl,

Infla~ie. Extindere a personalitatii dincolo de limitele individuale, prin identificarea cu un arhetip (v. mai sus) san, In cazurile patologice. eu 0 figura istorica sau religioasa. Actioneaza in cazurile normale ca un fel de Infumurare, de exagerare a importantei personale, Si este compensata de regula prin sentimente corespunzatoare de inferioritate.

408

Introversie. Atitudine tipidi, marcata prin concentrarea interesului asupra proceselor intrapsihice. Termen opus: Extraversie (v. mai sus).

Mana. Tennen melanezian desemnind 0 forta extraordinar de eficace, emanind de la un om, un obiect, de la aCiiuni ~i evenimente, de la fiiil\e supranaturale ~ispirite. Inseamna ~i sanatate, prestigiu, forta tamaduitoare ~i magid. Concept primitiv al energiei psihice.

Mandala (sanscrita). Cere magic. La C. G. Jung: Simbol al centrului, al telului ~i al sinelui (v. mai jos) ca totalitate psihica. Autoreprezentare a unui proces psihic de centrare, a producerii unui nou centru al personalitaiii. Exprimata simbolic prin forma circulara sau prin aranjamentul simetric al cifrei patru ~i al multiplilor sai (v. cuaternitate). In lamaism ~i in yoga tantricii, mandala este instrument de contemplaiie (yantra), sediu ~i loc de na~tere al zeilor. Mandala perturbata: Orice forma care se abate de la cerc, patrat ~i crucea cu brate egale ori a carei cifra de baza nu este patru sau opt.

C. G. JUNO:"Mandala inseamna cere, mai exact, cerc magic. Mandalele nu sint riispindite numai in intregul Orient, ci sint atestate ~i la noi in numar mare, incepind cu Evul Mediu. Mai cu seama in lumea cre~tina ele exista inca din Evul Mediu timpuriu; cele mai muite II au pe Cristos in mijloc iar pe cei patru evangheli~ti sau simbolurile lor, in punctele cardinale. Aceasta conceptie trebuie sa fie foarte veche, 0 data ce ~i Horus a fost astfel reprezentat, impreuna eu cei patru fii ai lui, de catre egipteni... In majoritatea cazuriIor, mandala are forma unei flori, a unei cruci, a unei roti, cu 0 tendinia mareata de a lua cifra patru drept baza a strueturii sale."

Comentariu la: Das Geheimnis der Go/denen BlUte (Secretu/ F/orii de Aur), 1929, edi\ia a X-a, 1973; apare In Ges. Werke XlII, Studien uber a/chemistische VOTstellungen (Sludii despre reprezentari a/chimice).

Mandalele apar, din cite arata experienta ... in situatii ee se caracterizeaza prin eonfuzie ~iperplexitate. Arhetipul astfel eonstelat reprezintii o schema ordonatoare plasatii ca un fel de "retieul" psihologic, respeetiv ea un cere imPil.l1itin patm, pe deasupra haosului psihic, a~a inelt fiecare continut i~i capata locul, ~ielementele intregului care se afla in pericolul de a se destrama in vag ~i nedeterminat sint iinute laolalta, in eoeziune, prin cercul care imprejmuie$te ~i apara.

Ein moderner My thus. Van Dillgen. die am Himme/ gesehen werden (Un mil modern. Despre obieete. care sfnt vazute pe eer), 1958, in Ges. Werke X, 1974, Zivilisation im (jbergang (Civilizarie fn tranzirie), p. 461.

Nevroza. Stare de dezbinare eu sine insu~i, pricinuita de eontradictia dintre necesitatile instinctuale ~i cerintele civilizatiei, dintre nemultumi409

rile infantile ~i vointa de adaptare, dintre obligatiile colective ~i cele individua!e. Nevroza este un semna! de oprire inaintea unui drum gresit ~i un strigat de avertisment care sa incite la procesul persona! de vindecare.

C. G. JUNG:"Dereglarea psihologica in caz de nevroza ~i nevroza ins~i pot fi concepute drept 0 incercare nereu~itii de adaptare. Formularea [...] este la unison cu parerea lui Freud ca 0 nevroza e oarecum 0 incereare de autovindecare."

Uber Psychoanalyse (Despre psihanalizii), 1916. in Ges. Werke IV, 1969, Freud und die Psychoanalyse (Freud si psihanaliza), p. 285.

"Nevroza este intotdeauna un inlocuitor a! suferintei legitime."

Psihologie si religie, 1939, in Ges. Werke XI, ediiia a II-a, 1973, Despre psihologia religiei occidentale si orientale, p. 82.

Numinosum. Concept a!lui Rudolf Otto (Das Heilige - Sacrul) pentru ceea ce este inexprimabil, tainie, inspaimintator, "cu totul altfel", insu~ire har1izitadivinitatii ~i nernijlocit experimentabila.

Persona. La origine, masca purtata de actor in teatrul antic.

C. G. JUNG:"Persona ... este acel sistem de adaptare sau acea maniera prin care comuniciim cu lumea. Astfel, aproape fiecare meserie are 0 persona care-i este caracteristica... Pericolul este doar ca omul sa se identifice cu persona - profesorul eu manua!ullui sau tenorul cu vocea luL..

S-ar putea spune, exagerind putin: persona este eeea ce cineva de fapt nu este, ci eeea ee el ~i eeila!ti cred ca este."

Uber Wiedergeburt (Despre renastere), 1950, in Ges. Werke IXIl, 1976, Arhetipurile si inconstientul colectiv, p. 137.

Psihoid. "Asemarrator sufletului", "de forma sufletului", "cvasisufletesc". Jung caracterizeaza astfel stratul foarte adinc, ireprezentabil, a! incon~tientului colectiv (v. mai sus) ~icontinuturile lui, arhetipurile (v. mai sus).

C. G. JUNG:"Incon~tientul colectiv (v. mal sus) constituie un psihic care, spre deosebire de fenomenele psihiee cunoscute de noi, nu poate fi reprezentat, ~i de aceea I-am desemnat drept psihoid."

Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammenhiinge (Sincronicitatea ca principiu al relariilor acauzale), 1952, in Ges. Werke VlII, 1967, Dinamica inconstientului, p. 495.

Sincronicitate. Concept Iaurit de C. G. Jung, pentru a exprima 0 coincidenta sau corespondentii plinii de sens intre: a) un eveniment psihic ~i unul fizic, care nu sint legate intre ele cauza!. Astfel de fenomene sincronistice se produe, de exemplu, daca

410

unele evenimente interioare (vise, viziuni, premonitii) au 0 corespondenta in realitatea exterioara: imagine a launtrica sau premonitia s-a dovedit a fi "reala"; b) vise, ginduri etc. asemanatoare sau identice, care au loc simultan in locuri diferite. Nici una, nici cealalta dintre manifestan nu poate fi explicata prin cauzalitate. Ele par a fi mai degraba corelate cu procese arhetipale din incon~tient.

C. G. lUNG: "Preocuparea mea cu psihologia proceselor incon~tiente m-a constrms cu multi ani in urma sa privesc in jur dupii un alt principiu explicativ (pe linga cauzalitate), dat fiind ca principiul cauzal imi piirea insuficient spre a explica anumite fenomene ciudate ale psihologiei incon~tientului. Am descoperit astfel mai intii ca exista fenomene psihologice paralele, care nu se pot nicidecum raporta unele la altele cauzal, ci trebuie sa fie corelate printr-o aWidesfa~urare de evenimente. Aceasta conexiune mi se piirea a fi data esentialmente prin simultaneitatea lor relativa, de unde termenul de « sincronistic ». Se pare intr-adeviir ca timpul, departe de a fi un « ce » abstract, este mai curind un concret « ce » continuu care contine calitati sau conditii fundamentale care se pot manifesta intr-o relativa simultaneitate in diferite locuri, intr-un paralelism neexplicabil cauzal - ca de pilda in cawl cind anumite ginduri, simboluri sau stan psihice identice apar concomitent."

Zum Gediichtnis Richard Wilhelms (in memoria lui Richard Wilhelm), 1930, in Ges. Werke XV, 1971, Uber das Phiinomen des Geistes in Kunst und Wissenschaft

(Despre fenomenul

spiritului In arta $i $tiinra), p. 66.

"Am ales termenul de «sincronicitate », pentru ca simultaneitatea a doua evenimente legate prin semnificatie, dar nu in mod cauzal, imi piirea a fi un criteriu esential. Intrebuintez aici, ~adar, conceptul general al sincronicitatii in sensul special de coincidenta temporala a doua sau mai multe evenimente necorelate intre ele cauzal, care au 0 semnificatie identica sau similara. Aceasta in contrast cu « sincronism », care indica simpla simultaneitate a doua evenimente."

Sincronicitatea ca principiu al rela{iilor acauzale, 1952, in Ges. Werke VIII, 1967, Dinamica incon$tientului, p. 560~. urm.

"Sincronicitatea nu este mai enigmatica sau mai tainica decit discontinuitatile fizicii. Numai convingerea inriidacinata despre atotputernicia cauzalitatii e cea care provoaca dificultati in a intelege ~i care face ca posibilitatea aparitiei sau existentei unor evenimente lipsite de 0 cauza sa para de neimaginat... Coincidentele unor evenimente legate prin sens sint imaginabile ca pur hazard. Insa cu cit ele se inmultesc ~i cu cit mai mare ~i mai exacta Ie este concordanta, cu atit mai tare scade proba-

411

bilitatea lor ~i cu atit mai mult cre~te inconceptibilitatea lor; adica ele nu mai pot fi considerate pure eontingente, ci trebuie concepute, In !ipsa unei explicatii cauzale, drept aranjamente cu sens... ÂŤ Inexpiicabilitatea Âť lor nu consta doar in faptul ciinu Ii se cuno~te cauza, ci mai ales in aceea ca 0 cauza nici nu este imaginabila cu mijloacele noastre de gindire ~i intelegere. " Sillcroflicitatea ca principiu al rela!iilor acauzale, 1952, in Ges. Werke VIII, 1967, Dinamica incoll~tientului, p. 576 ~. unn.

Sine. Arhetipul (v. mai sus) central. Arhetipul ordinii. Totalitatea omului. Reprezentat simbolic prin cerc, patrat, cuatemitate (v. mai sus), copil, mandala (v. mai sus) etc.

C. G. JUNG: "Sinele este 0 entitate supraordonata eului con~tient. El nu cuprinde doar psihicul con~tient,ci ~ipe eel incon~tient ~ieste de aceea, ca sa zic ~a, 0 personalitate, care sintem $1 noi... Nu exista nici 0 speranta ca vreodat1isa atingem chiar $i numai 0 con~tien\a aproximativa a sinelui, deoarece, orieit am putea con$tientiza, tot va mai exista 0 cantitate nedeterminata ~i indeterminabila de incon~tient, care apaI1ine ~i ea totalitatii sinelui."

Rela!iile dintre eu ~i inCOfl$tient, 1928, in Ges. Werke VII, edi\ia a II-a, 1974, Doua scrieri despre psihologia analitica, p. 195 ~. unn.

"Sinele nu este doar punctul central, ci ~i acea circumferinta care cuprinde con~tientul ~i incon~tientul; este centrul acestei totalitaii, a$a cum eul este centrul con~tiin\ei."

Traumsymbole des Individuationsprozesses (Simboluri onirice ale procesului individua!iei), 1936, in Ges. Werke XII, edi\ia a II-a, 1976, Psychologie UM Alchemie (Psihologie ~i alchimie), p. 59.

"Sinele este ~itelul vietii, intrucit e expresia completa a acelei combinatii a destinului care se nume~te individ."

Rela!iile dintre eu $I inco~tient, 1928, in Ges. Werke VII, edi\ia a II-a, 1974, Doua scrieri despre psihologia analitica, p. 263.

Suflet. C. G. JUNG: "Daca psihicul omului este ceva, atunci el este de 0 complicatie incalculabiIa ~i de 0 diversitate nelimitata, careia e imposibiJ sa-i fad fata printr-o simplii psihologie a pulsiunilor. Numai cufundat in cea mai adinca admiratie $i veneraiie pot sa ma opresc $i sa privesc tacut la abisuriJe ~i culmile naturii sut1ete~ti, al c1irei univers nonspaiial ascunde in sine 0 bogatie incomensurabila de imagini ce s-au acumulat ~i condensat organic in milioane de ani de dezvoltare vie.

Con~tiinta mea este ea un ochi care euprinde in sine ~i imbrati$eaza 412

spa~iile cele mai indepmate, insa non-eul psihic este ceea ce umple nonspa~ialacest spa~iu.Iar aceste imagini nu sint umbre palide, ci eondi~i suflete~ti ee ac~ioneazaputemic, pe care noi doar Ie putem in~elegegre~it, dar niciodata nu Ie putem priva de foqa lor, negindu-le. Cu aceasta impresie mai pot compara doar priveli~tea oferiHi de eerul noptatie presarat ell stele; ciici singurul eehivalent allumii interioare este lumea exterioara ~i, dupa cum la aceasta lume ajung prin intermediul eorpului, ~a ajung la eea interioarii prin mijlocirea sufletului. " Einfiihnmg zu W. Kranefeld "Die Psychoanalyse" (Introducere la W. Kranefeld "Psihanaliza"), 1930, In Ges. Werke IV, 1969, Freud $i psihanaliza, p. 381.

"Ar fi 0 blasfemie de afirmat ca Dumnezeu S-ar putea revela pretutindeni ~i tocmai in sufletul omenesc, nu. Da, intimitatea profunda a relafiei dintre Dumnezeu ~i suflet exclude anticipat oriee subapreciere a sufletului. Poate ea mergem prea departe daca vorbim despre 0 afinitate; dar, in oriee caz, sufletul trebuie sa aiM in sine 0 posibilitate de relatie, adica 0 corespondenta eu esenta lui Dumnezeu, altfel nu s-ar putea stabili niciodata un raport. Aeeasta corespondenta este, formulfnd psihologic, arhetipul imaginii lui Dumnezeu (v. mai sus)."

Ges. Werke Xl!, edi\ia a II-a, 1976, Psihologie $i alehimie, p, 24 ~. urm.

Trauma psihidi. Eveniment bruse, daunator in mod nemijlocit fiintei, cum ar fi spaima, teama, ru~inea, dezgustul etc.

Umbra. Parte inferioara a personalita~ii. Suma a tuturor dispozitiilor psihice personale ~i coleetive, care, ea urmare a incompatibilitatii lor cu forma con~tient aleasa de via~a, nu sint traite ~i se unesc in incon~tient intr-o personalitate paqialiJ. relativ autonoma, cu tendinte contrarii.

Umbra se comporta compensatoriu fata de con~tiinta, efectul ei poate fi de aceea la fel de bine negativ ca ~i pozitiv. Ca figura oniricii, umbra are acela~i sex cu persoana care viseaza. Ca parte a incon~tientului personal (v. mai sus), umbra tine de eu; dar ca arhetip (v. mai sus) al "adversarului" - de incon~tientu! colectiv (v. mai sus). Con~tientizarea umbrei constituie munca de inceput a analizei. Neluarea in considerare a umbrei ~irefularea ei, ca ~i identif1carea eultii Cll ea pot duce la disocieri periculoase. IntrucJt umbra sta aproape de lumea instinctelor, este indispensabil sa se ~inacontinuu cont de ea.

C. G. JUNO: "Figura umbrei personifidi tot ceea ce subiectul nu recunoa~te ~i ceea ce se impune totu~i mereu - direct sau indirect deci, de pilda, tra.saturi inferioare de caracter ~i alte tendin~e incompatibile,"

i

COn$liinra, inconetient $i individuarie, 1939, In Ges. Werke lXii, Arhelipurile ,~iincon$tientul colecliv, p. 302.

413

1976,

Vis. C. G. JUNG: "Visul este 0 mica u~a ascUllsa in lacllilul cel mai launtric ~i mai intim al sufletului; ea se deschide in acea noapte cosmica primordial a ce era suflet cu mult inaintea existentei unei con~tiinte a eului ~ice va fi suflet mult dincolo de ceea ce 0 con~tiinta a eului va putea atinge vreodata,"Caci orice con~tiinta a eului este singuratica, ea recuno~te fapte izolate, separind ~i diferentiind, dar de viizut se vede doar ceea ce se poate raporta la acest eu. Con~tiinta eului este alcatuita din tot felul de ingriidiri, chiar daca ajunge pina la negurile stelare cele mai indepiirtate. Orice con~tiinta separa; insa in vis patrundem in omul mai profund, mai general, mai adevarat, mai etem care tot mai sta in crepusculul noptii originare, unde el inca era intregul, ~iintregul era in el, in natura nediferenp.abila, !ipsita de orice calitate de eu. Din acest adinc care Ie une~te pe toate provine visul, fie el orieit de pueril, de grotesc, de imoral."

Die Bedeutung del' Psychologie fiir die Gegenwart (lmportan(a psihologiei pentru prezent), 1933, In Ges. Werke X, 1974, Civilizarie In n"anzirie, p. 168.

"Visele nu sint inventii intentionate ~i voluntare, ci fenomene naturale, care nu-s altceva decit ceea ce pur ~i simplu reprezinta. Ele nu amagesc, nu mint, nu denatureaza sau retu~eaza, ci anunili naiv ceea ce sint ~i ceea ce gindesc. Sint suparatoare ~i in~elatoare numai pentm ca noi nu Ie intelegem. Ele nu intrebuinteaza nici un soi de artificiu spre a disimula ceva, ci spun, in felullor, pe eit de !impede posibil, ceea ce alcatuie~te continutullor. Ne putem da seama ~i de ce sint atit de specifice ~i de dificile: experienta arata, intr-adevlir, ca ele se striiduiesc mereu sa exprime ceva ce eul nu ~tie ~i nu pricepe. " Analytische Psychologie und Erziehung (Psih%gie analitica $i educarie), 1926, In Ges. Werke XVlJ, 1972, Despre dezvoltarea persona/italii, p. 121.

DIE SCHoNE FAMILIE T

0 FAN

Cuprins

Nota traducatorului

5

lntrodueere

9

de Aniela lafR

Prolog 1 Copilfuia 2 Anii de ~coalii 3 Anii de studentie . , 4 Aetivitate psihiatriea 5 Sigmund Freud 6 Confruntarea eu incon~tientul 7 Despre n~terea operei 8 Tumul 9 C1ilatorii Africa de nord (246) - Indienii pueblo (253) - Kenya ~i Uganda (260) - India (280) - Ravenna ~i Roma (290) 10 Viziuni 11 Despre viata de dineolo de moarte 12 Glnduri tirzii Privire retrospeetiv1i Apendice Din scrisorile trimise de lung din S.U.A. soriei sale Din scrisorile lui Freud catre lung Scrisoare catre soria lui, trimisa din Sousse, Tunisia Dintr-o scrisoare catre un tfnar savant Dintr-o scrisoare catre un coleg Theodore Flournoy Richard Wilhelm Heinrich Zimmer Completare fa Cartea ro~ie Septem Sermones ad Mortuos Cfte ceva desprefamilia lui C. G. lung de Aniela Jaffe Glosar

'

415

18 21 39 96 128 157 179 209 231 246

294 302 328 355 361 361 367

370 371

372 373 375 379 380 382 394 401

La pretul de vlnzare se adauga 2%, reprezentind valoarea timbrului literar ce se vireaza Uniunii Scriitorilor din Romania, Cont nr. 45101032, B.C.R. Filiala sector I, Bucure~ti

Apiirut 1996 BUCUR~TI - ROMM1A

Tiparul executat la Regia Autonoma ,,Monitorul OficiaI" DIE SCHoNE FAMILiE T

0

F

,l\

N