17 minute read

E... mme figghia... si ‘nni fuìu!

Next Article
Commento critico

Commento critico

Commedia Brillante in Diale o Caronese-Siciliano in due a

Studio Byblos

A Te, il mio raggio di allegria. Afferralo e fatti scaldare! Grande sarà la mia gioia, allo spuntare... di tuo sorriso!

Musica M° Salvatore Folisi

Fotografia della copertina eseguita dal Sig. Pino Grasso.

La vettura d’epoca è una Fiat “1100 E” del 1950 del Sig. Biagio Catania.

Nella foto: Stefania Mazzara, Gaetano Campo, Rosa Zito, Rosa Aquila, Rosa Piscitello.

Proprietà letteraria riservata

© Santina Folisi

ISBN:9791280343949

Luglio 2023

Testimonianza del sindaco di Caronia Dott. Giuseppe Cuffari

Sono estremamente entusiasta della commedia teatrale “E… mme figghia … si ‘nni fuìu!” scritta in dialetto caronese-siciliano, dalla talentuosa scrittrice e poetessa Santina Folisi, tra l’altro, di immediata rappresentazione pubblica, che, sicuramente, è motivo di orgoglio per l’intera comunità caronese e un’opportunità per celebrare la nostra ricca cultura e tradizioni. La scelta di utilizzare il dialetto caronese-siciliano come lingua principale della commedia aggiunge un elemento di autenticità e vicinanza popolare. Il dialetto è un vero e proprio tesoro linguistico che racconta la storia e l’identità di una comunità e la scrittrice Santina Folisi ha dimostrato una maestria nell’uso di questa lingua per creare un’opera divertente e coinvolgente.

Ѐ un testo letterario che promette di farci ridere e divertire con la sua trama avvincente e i personaggi ben caratterizzati. Sarà anche occasione per apprezzare il talento degli attori locali che porteranno in vita i personaggi e godere di un momento di spensieratezza e risate con la famiglia e gli amici.

Voglio ringraziare Santina Folisi per il suo impegno nel preservare e promuovere la cultura di Caronia attraverso la sua scrittura. Il suo lavoro è un esempio di come l’arte possa unire una comunità e rendere omaggio alle sue radici, con un pubblico che apprezzerà l’impegno e la passione profusa per la sua realizzazione.

Auguro un grande successo alla commedia “E… mme figghia …si ‘nni fuìu!” e a Santina Folisi, l’orgoglio della nostra comunità caronese.

Personaggi

Maria Pignata (madre)

Caloriu Scuozzu (padre)

Fulippuzzu Scuozzu (figlio)

Ginuzza Scuozzu (figlia)

Cuncetta Scuozzu (figlia)

Annuzza Scuozzu (figlia) Altri personaggi

Cummari Nina (madrina di Fulippuzzu)

Giuvanni Cufinu (futuro fidanzato di Cuncetta)

Rusuletra Lallara (madre di Giuvanni)

Rusariu Cufinu (padre di Giuvanni)

Ciccinuzzu (innamorato di Cuncetta)

Binirittu (innamorato di Annuzza)

Anciuluzza (figlia di una vicina di casa)

Atto Primo Scena I

Si apre il sipario.

È una mattina d’estate. Una stanza da pranzo, modesta, con tavolo, sedie, salottino, quadri alle pareti; un ingresso principale, una porta interna, una finestra. In scena le sorelle Cuncetta e Ginuzza che stanno sistemando la stanza. Cuncetta, stiracchiandosi accende la radio.

Ginuzza- (rivolgendosi a Cuncetta) Ah! Buonu facisti c’addumasti ssa rradiu, u stava faciunni iu. Àiu l’imprissioni... ca oggi... ‘nta sta casa... c’è na pisantizza... con ci abbastanu vilanzi pi pisalla! A viristi a mà stamatina? ... iu (con tono di voce lamentoso) u nnì pozzu cchiù!

Cuncetta- Si veru, ‘nta sta casa, succierunu... o solitu! cosi ri pazzi. Ma tu...u sapisti chi cumminau Fulippuzzu? (abbassa la radio).

Ginuzza- Noo! A mà, nenti mi rissi, betramatri chi cumminau stavota? Cu itru, una o juornu ci nnè!

Cuncetta- A mà, p’amuri ri farici passari l’esami a scola, ca... u bietru era o vuoscu... cu pà, si misi raccuordu... nintirimenu cu Cicciuzzu... u biancaturi ...chitru chi voli a mia, stavutru scemu! Accamora stà fannu i virginietri o pantanu pi itru! e u mannau a ffari l’esami o so puostu.

Ginuzza- Geè! Veru? M’affruntu, ma chissu fici? Ma su cosi possibili, ma, unnè c’arriviemmu?

Cuncetta- Sienti... e un sai... ci mancava a pinna a Cicciuzzu e senza pinna (fa gesto) ssi esami ra scola sirali, pi pigghiarisi a quinta, u ni’ putia fari... ma itra, a mà, a mà, fu tantu capaci, ca tantu fici e tantu rissi, ca ci pricurau a pinna a Cicciuzzu, ci pigghiau chitra stilografica ru pà... ca tu u sai ca un’avoli tuccata ri nutru! e si l’avissi saputu... viri chi ‘nfiernu ci’ avissu statu ‘ntà stà casa!

Ginuzza- E ...allura, pua comu finiu? cuntami, cuntami.

Cuncetta- Ah! Cicciuzzu s’armàu e partiu pi gghiri a ffari l’esami. Si sintia ‘mportanti cu dda pinna stilografica, quannu mai n’avia vistu una, u’ lletturatu! sfurtunatu! Cu ci l’avia a diri a Cicciuzzu!... ricica paria un maestru! Matri mia! Ma, appena ficiru l’appellu, a scola e chiamaru: Scuozzu Filippo...

Ginuzza- Ih... Ih... Chi succiriu?

Cuncetta- Oh! Chi succiriu? Cicciuzzu aisau a manu e tuttu cuntentu ci rissi: “Presenti!”. Riavulu va fallu apposta, c’era ddu cosa tinta ru vardia a scola, ca u’ canusciu e appena ci sintiu riri a Cicciuzzu “presenti”, u ‘iu a pigghià pa tavula o piettu, accussi, ti giuru, e ci rissi, tu ...tu... fìgghiu ri bbona matri, tu si Fulippu Scuozzu? Talè ...vatinni subbutu ri cca, sennò ti pigghiu a pirati ‘nto culu... e u ittà fora e quattri e cincu!

Ginuzza- Matri matri, un mi riri cchiù nenti, u nni vuogghiu sentiri!

Cuncetta- Nooo, unn’à finuuutu ancora... a storia, sienti!

Ginuzza- Basta, basta, un mi riri cchiù nenti! (e si tappa le orecchie)

Cuncetta- (prende la sorella per le braccia e le libera le orecchie per farsi ascoltare)- No, no, tu a sentiri... a mà, certu, un ci paria l’ura ri viriri turnari a Cicciuzzu ra scola e quannu u visti cumpariri prestu e murtascinu, cu l’ali caruti, ci iu o scuontru e o solitu so, u nu sai? Ci rissi: “Matri, Cicciuzzu, chi fusti bravu! Ti spicciasti subbitu ri l’esami, cuntami, cuntami comu finiu? A pinna a turnasti?” E itru... comu un cani vastuniatu ci rissi...

Ginuzza- Ca chi cci sparà u scimunitu, stavota!?

Cuncetta- “Sì, Sì, ronna Maria... si vossia sapissi... mancu a tuccaiu a pinna iu! È comu mi l’avia ratu vossia! Minchia ronna Maria mi finiu a ghippuni i muortu cu l’esami! Haiu ‘na pirna i ficatu caruta!”

Ginuzza- Allura, rimmi, u ni fici ss’ esami?!

Cuncetta- Uh... Unsienti ca... Quannu chiamaru l’appellu e rissiru Scuozzu Filippo e itru c’iarrispunniu “Presenti”, nutru l’avia canusciutu, sulu ddu cosa tinta ru vardia, ca è sempri itru, u pigghiau pa tavula i piettu e cu quattru pirati u mannau subbitu a casa! E ti cuntaiu u fattu! E a mà... s’ammazzuliau ri corpa (le sorelle scoppiano dalle risate).

Ginuzza- Sorti ri peni! E nuatri... ririmu, stamu ririennu, avimu u curaggiu ri ririri?! Ma ccà c’è di chianciri! Matri, matri, raveru? Iu a visti a ma ch’era siddiata, assira... ma un sapia nenti ri tutti sti cosi... Ah! A suoru, menumali ca avimu sta arradiu ca fu a nostra salvazioni, ...ammenu ‘nni sciaviamu anticchia u siensu e un pinsamu a luongu senò, ‘mpazzimu. (Cominciano a cantare. Intanto nella stanza entra la madre infuriata e si mette le mani in testa e si tappa le orecchie.)

Maria- (cerca di preparare l’aranciata con la bustina) Ah! Ah! Accuminciemmu ri nuovu, cu ssa radiu, s’avissi a pperdiri u me nuomu si iu cocchi matina un vù rumpu ‘ntesta! Un ‘nfiernu mi misi to patri, un ci n’eranu avutri cosi cchiù nicissari r’accattari pa casa?!

Cuncetta- Chi è mà comu ti susisti ca luna storta stamatina? Nervosa? Un circari... ri pigghiaritilla cu nuatri e fài spara a ccù ‘un viri e ‘nzerta a ccu v’iri! Tu pi Fulippuzzu ti issi a jittari a mmari e cu nn’èppi nn’èppi miricinali ri janghi ricia a zà Saritra, bon’arma! Certu! Ѐ sicuru ...ca su sapissi u pà... ti facissi trimari u piddizzuni!

Maria- Talè, talè che sapurita Cuncittuzza, tu chi nni sai! Facitivi matri... e pua mu sapiti a diri. U nn’era Fulippuzzu? Chi era rintra e ci ia itru all’esami?

Cuncittuzza- Ah! Puru ch’era rintra... era cosa ri fari esami me fratuzzu! ‘Nna manciatu assai sturiu...capisci u viersu pu ruviersu!

Maria- Era o vuoscu ddu carusu comu l’avia a ffari l’esami, chi ffà? ci facia appizzari ssu trenu? Cuncittuzza (fa il verso del treno) nca navutru u nu putia pigghiari? Maria...‘Na matri pu ‘nfìgghiu si issi a ghittari a ‘mmari. Puru i malifiuri si pigghia! Picchì? Picchì? Cu vuatri negghi...

Cuncittuzza- Ginuzza- Negghi?!

Maria- Si, si miegghiu è u discursu? Risgraziati! Mi statu fannu ‘mpazziri cu ssu ciniervu all’urtumu vulumi sempri! (Spegne la radio) Oh! Chi rifriscu r’aricchi! Risgraziati! I vicini si lamientunu cu mmia! ... Oh, negghi ra mè vita! Mi stati avvilinannu! Ma cocchi juornu... vi l’à rittu, ca s’ava a perdiri u me nuomu, si iu... un vu rumpu ‘ntesta ssu cosa!

Ginuzza- Mà? Ma chi sta riciennu? Pu menu... c’è un pocu r’allegria ‘ntà stà casa, allarga u cori cu sti canzuni. Tu ...picchì i sienti e vicini ... tu u ni l’à sentiri a itri, u sai picchì ti fanu a testa tanta (gesto)? Picchì “l’acietru ntà jargia canta o pi ‘nviria o pi raggia” e itri... anu tutti ddu cosi, a ‘nviria e a raggia. Noi altri soli nni putimu vantari r’aviri la radio, itri ... di questa fortuna u n’èppiru! e allura arristaru arretrati, chi vuonu? Noi altri ...siamo i più emancipati ri stu paisi!

Maria- Minchiuni! Mancipati, mancipati! Raveru! Mancipati ri perdiri tiempu. Spicciativi... un v’annannuliati e mittitivi a travagghiari ca ...u tilaru v’aspetta, ancora n’aviti biancaria r’arraccamari!

Cuncetta- Sì, u pà fu modernu, eppi a filici idea r’accattarinni sta radio, è un privileggiu ca, ancora ‘nta stu paisi u n’avi nutru, chi fa? Un significa nenti pi nuatri?

Maria- Nn’ammancava ssu cinima!

Ginuzza- Nca com’è minzogna? (Accende la radio.)

Cuncetta- Anzi, u pà, pinsau e so fìgghi ca stannu a casa, pinsau a itru stissu, ca si senti tutti i nutizi e ssi teni ‘nfurmatu. Veru ...ca ddu giornale radiu su senti recimila voti o juornu ed è ssempri canciannu e scanciannu stazzioni, quann’ è ddintra, ca... ricica tra l’unu e l’avutru, i nutizii un su i stissi, e si prima un è itru a stutallu... un si va accurca... ma quannu itru un c’è, è tuttu nuostru! (Cantano e ballano.)

(Nel frattempo bussano alla porta... ma nessuno sente, poi finalmente...)

Maria- Oh! Signuri! Cu è, cu è? Ma... un ci po’cariri ssa manu a ccù è c’abbatti accussì fforti?! Chi succiriu? Un c’è abbientu ‘ntà stà casa, acqua ravanti e vientu r’arrieri. Un minutu, un minutu ca rapu... Mittiti ssu cosa cchiù allieggiu... con si senti nenti, (rivolgendosi alle figlie con gesto di rimproverodito in bocca per spegnere la radio, cosa che fanno e vanno via) u viriti?

Tuttu ssu traficu ppu ‘nsentiri ca abbattianu a porta!

Maria- (va ad aprire la porta e si trova davanti la comare Nina) Ah! Ancora ascutavu, tu si cummari? C’assucciriu cu ssa bbattuta longa? Chi è corcunu ti voli ammazzari?! O tò maritu ti ittà fora ra casa? Trasi, trasi. Assettiti.

Cummari Nina- (ridendo) Gè... talè, talè chi ssì curiusa, cummari. Avi quattr’uri c’abbattu ‘ntà to porta un m’atu sintutu! Sparti ...cummari, ti scantasti!

Maria- Ca certu mi parsi u tirrimotu!

Cummari Nina- Nca quali tirrimotu? Veramenti... iu mi critti ri sbagghiari casa ...forsi ...pinsaiu ca a to casa... avia addivintatu ‘na sala ra bballu! Avutru chi tirrimotu.

Maria- Ah! Raggiuni hai cummari, nca, me maritu u nneppi avutri chiffari e ci accattau arradiu (glielo mostra) e so’ fìgghi e mi misi l’acqua rintra senza tubbi, u spassu mi vinni!

Ricica su cosi moderni e iu sugnu all’antica e u ni l’acciettu ssi cosi e accussi... i me fìgghi, ora ra matina finu a sira ci l'ànnu addumatu e... ànu i vucchi apierti, addivintaru cantanti fini, cca, ‘ntà me casa. ‘Nni vui cchiù?

Cummari Nina- (ridendo) Nca, cummari... veramenti ... tu sbagghiasti! Ti l’à diri iu! Si. Anticchia i sali supiecchiù cciu putievi mettiri ‘ntesta e to figghi!

Maria- Va, cummari... rimmi, comu mai sta vinuta... chi c’è? Ma ‘ccuntari cocchi cosa... ppi casu... pi me fìgghi? Mi prumittisti ca mi cuntavi tuttu chitru chi virievi, datu ca tu si sempri pieri pieri cuscialannu ri cca e ri dda e sai unu ri tuttu!

Cummari Nina- Nenti, nenti, accamora un ti pozzu riri nenti, m’appurari ri na cosa, ma tu stai accura a to figghia Cuncetta!

Maria- Cuncetta chi fici?

Cummari Nina- Visti anticchia ri traficu aieri! Cummari, u sintisti ca si cci nni fuìu a figghia ra cummari Rosa?

Maria- Gèsu ...Gèsu!

Cummari Nina- Peni tinti ci su ‘ntà sò casa... So maritu sa scuttiu ca cummari ca un ci stetti attenta a so figghia, ma poviretra chi c’iavia a ffari... ddà cincu chiai! Epichi... epichi tinti stanu viniennu!

Maria- Nca veru veru è.

Cummari Nina- Chi c’iavia a ffari a cummari Rosa... i nuostri eranu tiempi... ta rivuardi? Bastava na taliata o ru patri o ra matri ca nn’ aviemmu a stari cu ddu pieri ntà na scarpa! U bbellu ca mancu ci pozzu iri... a porta u na rapi a nutru! C’è nu luttu fittu... ca parica avissu murutu corcunu!

Maria- Ca ‘nzirità, Tu n’avutra! ...ca chi nicchi e nacchi, chissi momenti su ...ri irici? Gèsu, Gèsu, su sotti ri timpulunu scippau a cummari? Ca chissu si miritava cu na sula figghia c’avia!

Cummari Nina- Ca veru, veru.

Maria- Un ci facia mancari nenti, l’unica figghia c’avia, era u so chiuovu fissu u matrimunio ri lussu c’avia a ffari a so figghia! Bietru lussu chi c’iattuccau! Si pilàu a vintura, svinturata! Hannu idee moderni i carusi, riciunu ca sana a pigghiari a cu vuonu itri!

Cummari Nina- Un ci po riri nenti...

Maria- Sa... ‘ntà quali vampi si miettunu...

Cummari Nina- Veru, veru cummari, pua cu ccù? Cu unu ca travagghiu u ‘nni mancia propria, mancu ri scinnuta! Si tu u nu mutti un travagghia. Chi c’iava a ddari a ddà carusa! So patri ... ricica c’iava a brusciari tutta a biancaria chi s’avia arraccamatu!

Maria- Piccatu! Ca mancu u Signuri voli!

Cummari Nina- Nni vua cchiù? Canciamu riscursu cummari, va. Certu... ca unu ‘nni facisti figghiuzzu masculu, ma u sapisti fari! E scartu raveru, rispittusu quantu rrina c’è a mmari.

Maria- (meravigliata) Oh, Betramatri, picchì cummari mi sta parlannu accussì, chi ti fici Fulippuzzu?

Cummari Nina- Ah! Ora tu cuntu. Aieri u mannaiu a putia a cattarimi un chilicietru ri patati, unna a zà Razia. Ci iu priatu, i cosi giusti! Anzi, mi rissi puru: “a mè matri ci l’ha ccattari”...

Maria- (Maria fa cenno di si, col capo). Si, Veru, veru.

Cummari Nina- Mizzica, chi carusu assurvvizzatu, avi me cummari, pinsaiu!

Lestu... Mizzica, chi fu lestu ‘nto fari ssu survizzu! Spertu raveru me figghiuzzu, turnau subbitu, era rrussu ‘ntà ddà facci ca macari, mi scantaiu, fici un malu pinsamientu... mi paria... ca s’avia sciarriatu cu corcunu. Avia i patati ‘nto cuoppu e appena iu u rapiu, cririmi, visti ca ddi patati ... eranu tutti addhiuti e tutti nichi nichi... quantu i badduzzi... va!

Maria- Gè! O Signuri!

Cummari Nina- Mai l’avia pigghiatu accussì nichi unni a zà Razia! Pi cuscenza! E ci dumannaiu a Fulippuzzu ri farimi avviriri chitri chi c’iavia accattatu a so matri e, cririmi, pi l’armuzza ri to muorti, arristaiu quannu visti ca rintra ddù cuoppu c’eranu i miegghiu patati, scerti, bietri ruossi, ‘na bellezza tanti accussì. (fa gesto.)

Maria- Raveru, mu sta riciennu?!?!

Cummari Nina- Raveru Raveru. Allura... chi avia a pinsari iu? A quantu fu scartu to figghiu, cummari! ‘Nto minutu, a nisciuta ra putia, fici i bietri spartenzi ... A vuatri vi purtau i miegghiu patati ruossi e a mmia... a so parrina, ci purtà i badduzzi...

Maria- Matri! Oh! Ca picchì u fici?

Cummari Nina- E ti cuntaiu u fattu. Vordiri mi fici sta zzappata! Ca... chissi eranu i me mieriti, cummari?

Maria- Certu, chi significa, chi centra... chissu avia a ffari? Sugnu rispiaciuta, cummari! Un ti nnì ‘ncarricari... ca quannu veni, ‘na manciata ri corpa ri supra un cià leva nutru. Iu n’àiu chi fariti, ora, picchì i patati già ‘nni manciemmu tutti, ‘cca a famigghia è grossa e i vucchi sù tanti, veramenti eranu bietri, i ficimu o furnu ddi betri patati (gesto) e n’arricriemmu! Nni manciemmu tutti, tutti, tutti!

(Entrano ridendo Cuncetta e Gina che avevano sentito la conversazione)

Cuncetta- Ah! Chi è ssu’ fattu ri patati?

Maria- Si, si... I patati chi nni manciemmu assira...

Cuncetta- Gè... Apposta aieri eranu accussi bietri i patati! Mai... veramenti nni nn’aviemmu manciatu accussi gruossi, o Fulippuzzu, Fulippuzzu (e continuano a ridere) ...ch’è scartu me frati! Ogni tantu cià sapi rari a pizzicata a ccu ricu iu e sapi ‘nzirtari!

Cummari Nina- Iu cummari u ‘mm’à putia teniri sta lagnanza, eh, eh, tu ci l’à ‘nsignari a rucazioni e u rispiettu a Fulippuzzu sinnò si pigghia u irutu cu tutta a manu, stavota... eranu i patati, a prossima vota cu u sapi socchi ponu’ essiri.

Maria- Ah cummari, ora ti stà ‘llargannu truoppu assai, virica... iu a rucazioni cià ‘nsìgnu e me figghi chi ti criri ca mi passu u tiempu?

Cummari Nina- A buonu, và un ti ‘ncipuddari! E rimmi, rimmi, comu ci finiu ca scola?

Maria- Un mi pigghiari ssu tastu, cummari, ca mi veni u friddu ca frevi! Sapissi i sacrifici pi farici fari s’esami, senza cunchiuriri nenti. Sugnu... china ri malussangu. M’ha cririri, cummari.

Cummari Nina- A buonu va, chi fa un ti criu?

Maria- Ti l’avia rittu ca era o vuoscu cu so patri e un si putia prisintari all’esami. Mi vinni a cunfisioni e chi fici? Pinsàiu ri ririccillu a Cicciuzzu...

Cummari Nina- Si, u canusciu, u canusciu.

Maria- U’ fìgghiu ra zà Rosa, pi gghirici o so puostu, ci prucuraiu puru ‘na pinna...

Cummari Nina- Ncà, ammanca a tia.

Maria- Pi ffarici fari bbona fiura e Cicciuzzu si prisintau all’esami e all’urtimu... comu finiu?

Cummari Nina- Allura... rimmi, comu finiu?

Maria- Ah! Ca comu putia finiri cummari... miegghiu ri comu finiu...

Cummari Nina- A cunchiuristi ...allura.

Maria- (amareggiata e compunta) Nca, comu avia a finiri... U ‘nni fari muttu a nutru, m’arraccumannu, cummari!

Cummari Nina- Un ti teniri ri cuntarimi i cosi... ca tutti cosi mi po’ cuntari, iu... ‘nto puzzu funnu i miettu! Si na cosa ‘un s’ava a sapiri! Cù mia..., cu Nina... (ridono) un si sapi ...ma... rivordati ca semmai a ponu riri l’avutri!

Maria- Ca certu. Ricica ca appena arrivau a scola e u chiamaru pi nuomu, Scuozzu Filippu, c’era... pi falla miegghiu u vardia... ca appena visti ca c’iarrispunniu “presenti” fici succeriri u ‘nfiernu...

Cummari Nina- Oh! Signuri!

Maria- U cchiappà pi spatri e ci rissi: tu Fulippu Scuozzu sì? Talè Brasi molla, passamu pa casa! Subbitu. E Cicciuzzu, murtificatu si nnì turnau a casa.

Cummari Nina- Ca chisti... su peni ri natra manera! Cummari, e allura chi facisti?

Maria- Ca chi fici? Iu l’aspittaiu ...e ppi ddiri a virità ...quannu u visti cunpariri ri luntanu chi s’avvicinava ...a picca a picca ...cu na facci ...con ti ricu cuomu ...

Cummari Nina- Oh! Signuri.

Maria- E mi r’issi ca c’iavia finutu a ghippuni i muortu, capiu a sciniggiata... e ti cuntaiu tuttu u fattu...

Cummari Nina- Sorti ri peni, cosi ri l’avutru munnu! Basta, va, cummari, unn’avisti furtuna cu sti figghi... ca ricu iu s’arrivau a ssu puntu cu Fulippuzzu!

Maria- Ca biddicchiù è, si...

Cummari Nina- U bellu ...ca mi rissi, l’avutru juornu, ca voli fari u ‘ncignieri!

Maria- Raveru? Accussi ti rissi?

Cummari Nina- Ca buonu ci l’avi u ‘nciegnu! Su fa gghiri ‘nfumu ssu ‘nciegnu prima ru tiempu e senza usallu... Gèsu, Gèsu, Gèsu svinturata chi fusti cummari...

Maria- Cummari, talè, u mi riri svinturata ah... picchì, cririmi chi mi sugnu orva di tutti ddu uocchi, stavota ...si n’cuontru a furtuna acchiappu pi capitri pu ‘na fari scappari!

Cummari Nina- Buonu fai, raccilla na betra strinciuta a ssa furtunazza! E... dimmi to maritu?

Maria- Ah! Me maritu... Un seppi nenti! Menumali! Ddu poviru Cristu, sulu travagghiu ci ana a ddari! Ci’ ammucciaiu tutti cosi! Era o vuoscu si ‘nza ma Diu era o paisi, ma putia pilari a vintura... m’avissu ammazzatu, m’avissu luvatu ri sana pianta, cummari!

Cummari Nina- Ah! Menumali ca u Signuri... a mmia... figghi un mi nni retti! Cu mè carattiri ...si eranu accussì, lavissu carcagnatu!

Cuncetta- (risentita) Picchì, signora Nina? Chi c’iavissi ri riri a sti fìgghi?

Ammenu nuatri... ci cantamu i canzuni a me matri (che abbraccia e le canta Mamma son tanto felice... ) ci facimu i survizza, arraccamamu, sturiamu.

Maria- Chissu si macari...

Ginuzza- Tutti cosi sapimu fari...

Cuncetta- Me suoru Anna sta divintannu dutturi.

Cummari Nina- E sulu itra si sarva! Bona è a carusa!

Cuncetta- Cu sa, macari, su ‘nciava a veniri a musurari a prissioni a vossia ca ci soffri o ci veni qualche (alzando il tono di voce) cuorpu ri lariu. Ma vossia sula à statu e sula resterà.

Cummari Nina- Menumali! Chè sapurita, talè.

Cuncetta- E pua... ava a veniri l’ura chi nni maritamu... ci ramu i niputietri a me matri, e vossia? Piu... piu! E u cuntu finìu... ...Ora... mi talè, ssu cori ciù fazzu ralligrari (accende e alza il volume della radio, si avvicina a lei e le canta, dispettosamente, in faccia).

Cummari Nina- (non può fare a meno di ridere) Uhm... cantanti fini siti, raveru! Ca bbona l’ài a vuci (a Cuncetta)

...Comu si viri ca siti moderni... Figghiuzzi, a vita è vostra, addivirtitivi, guditivilla ca tiempu vuostru è. Cuncetta, sapuritu è ddu picciuttietru chi ti salutau l’avutra sira a nisciuta ra Missa, chi fa ti voli?

Cuncetta- Ma chi avi? Si sta nzunnannu...

Cummari Nina- Iu, però, u visti cu sti uocchi ca parlava cu n’avutra, un nè... ca ioca cu ddu pari i carti? Cuncittuzza, lassilu perdiri, ora iu tu fazzu attruvari a unu buonu, chi dici?

Maria- (arrabbiata) Chi è ssu riscursu Cuncetta? Sintimu ...Ancora jucamu?

Cummari Nina- Si, joca joca, a carusa...

Maria- Vuogghiu sapiri tuttu vi l’à rittu cientumilavoti. Cu to patri c’à cummattiri iu e si m’ammucciati i cosi simu a mari cu tutti i robbi. Ora, ora nni parlamu miegghiu.

Cuncetta- (arrabbiata un po’ con la signora Nina) Oh chi m’allampa! Ma chi ciavi? Chi stà diciennu? Sempri sdilliriannu, vossia... Matruzza mia, ch’è ‘ncimintatura... ggià ...quantu mi visti parlari cu... unu...

Ginuzza- (sbuffando) Va...va...va...va...

Cuncetta- Ci vuogghiu riri... pi picca sugnu maritata o masinnò iucatura ri carti, ddù para... un paru... matri chi malalingua chi ci aviti.

Pua, ci vulia riri, grazi u stissu, signora Nina, mu ‘nsi disturba a farimi attruvari u picciuttietru, picchì... chissu chi ci piaci a vossia un mi piaci a mia mancu n’anticchia. Mi si fa l’affari so ca a chitri mia ci piensu iu!

Maria- Zittiti Cuncetta, un ‘sa rispunni accussì a na cristiana cchiù granni!

Cummari Nina- Talè cummari mi parica ...ca si stanu allurdiannu l’acqui, va è miegghiu si mmi nni vaiu va.

Maria- Si, si cummari, ma mi raccumannu, ah! Appena si a commiru, vienimi a truvari. (Nel frattempo entra Anna. Ritorna da Palermo per il fine settimana con una valigia e saluta abbracciando tutti compresa la signora Nina che già è sull’uscio e sta andando via.).

Annuzza- (Si salutano baciandosi) Mà, oh signora Nina... cca è? Buona sera, suruzzi e u fratuzzu u ‘nnè?

Maria- Addabbanna è Fulippuzzu.

Cummari Nina- Annuzza, trisoru, tu sì ca si bbona, i to suoru su arraggiati.

Annuzza- Chi si rici tuttu a puostu ‘ntà stu paisi?

Cuncetta- Si, si tuttu a puostu, furrianu i malati, cca, ora ora... ti ‘nn ‘attruvaiu una, spirugghiati cu ssa laurea, ca ti pò mettiri subbitu a travagghiari... C’è pane per i tuoi denti (e guarda la signora Nina) ci sunu lingue ri scippari, testi r’ammaccari... brazza ri rumpiri... c’è di tutto! Cca, ccì l’hai ravanti... na parrucciana... è veru signora Nina?

Cummari Nina- Oh! Chi ssi malarucata Cuncetta, ma chi fìgghiuzzi! Ca bietri siti! (rivolgendosi ad Anna) To suruzza è anticchietra iàcita cu mia, stasira, talè è miegghiu un ci rari corda, va! Vi salutu... ‘nnì virimu. Arrivererci!

Maria- (accompagna la comare Nina) Si si, t’aspiettu pi ddù fattu, ah! Un tu scurdari! (Mentre sta per chiudere la porta vede Anciuluzza, la figlia della vicina, che va da lei, con una bacinella in mano) Chi è Anciuluzza, a me casa sta viniennu?

Anciuluzza Si, si, signora Maria, ossa si pigghia sti robbi ca c’iattupparu ddassutta a me casa, e mi rissi me matri, ri ririci quantu scarcagghia l’uocchi quannu i stenni, co sapi ca ddassutta ci stamu nuatri e ogni vota nni runa u squetu r’arricampariccilli e purtariccilli.

Maria- Figghiuzza... tu a ringrazzi a to matri pi mia, ma un c’è bisuognu ca si lamenta itra, ca m’avissi a ringrazziari minutamente itra pi chitru chi fazzu iu, riccillu u sienti? (prende un dolcetto e glielo porge)

(Si chiude il sipario.)

Testimonianza del parroco di Caronia, Don Carmelo Scalisi.

La commedia “E… mme figghia… si’ nni fuìu!”di Santina Folisi rispecchia la vita dei nostri piccoli paesi dei Nebrodi di circa 60-70 anni fa.In forma ironica e divertente, caratteristica della commedia, quest’opera teatrale ci fa vivere un momento distensivo e di svago riportando la nostra mente a capire la società del passato. Attorno a una storia d’amore viene fuori uno spaccato della società di un tempo e i personaggi sono l’espressione dei valori e di principi positivi che ruotavano nella gerarchia di una famiglia ma anche gli aspetti negativi fatti di superstizioni e di sottomissione ai genitori che decidevano anche il matrimonio dei figli. La commedia esprime anche la vita religiosa e la pietà popolare del passato, nei suoi risvolti sia positivi che negativi.

This article is from: