European Dignities, No. 5

EUROPEAN DIGNITIES Centrul de Voluntariat Tîrgu Frumos Issue: No 5 ISSN 2360 – 6355 ISSN-L 2360 – 6355

Un proiect de

Finanšat de

Proiect finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondul ONG în România. Pentru informašii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaši www.eeagrants.org, precum şi adresa Fondului ONG: www.fondong.fdsc.ro.

Cuprins: 1. Introducere

23. Interviu: Ioana Savin

2. Amenajarea Centrului de

24. Eu văd sau nu văd?

Voluntariat Târgu Frumos 1

25. Interviu: Margareta Pristavu,

3. Amenajarea Centrului de

Director al Liceului Special

Voluntariat Târgu Frumos 2

Moldova

4. Ceainăria PovesTea

26. Dragoste și sentimente la

5. Interviu: Cosmin Boca

„Preambul de Dragobete”

6. Ce este voluntariatul?

27. Interviu: Alexandru Benchea -

7. Interviu: Cristi Păiuş

elev la Liceul Special „Moldova”

8. Balul Asirys

28. Confesiuni din prima mea zi la

9. Interviu: Florin Pădurariu

Centrul de Voluntariat

10. Cross în Tîrgu Frumos

29. Interviu: Laura Chiriac - profesor

11. Interviu: Georgiana Căuş-Drăgan

la Liceul Special Moldova

12. Folcloristica

30. Consultarea tinerilor: „Mesajul

13. Interviu: Mihai Moisa

tău către autorităţi / O idee

14. Programul AS – Antrenament

pentru autorităţi”

pentru Succes

31. Interviu: Emilia Talpalaru -

15. Interviu: Paula Tărăbuţă

Profesor la Liceul Teoretic „Ion

16. O jucărie pentru fiecare copil

Neculce” Târgu Frumos

17. Interviu: Iustin Beldiman

32. Opinii – Programul AS

18. Trenul Vieții în Târgu Frumos

33. Poeziile voluntarilor şi

19. Interviu: Bogdan Băcică

beneficiarilor Centrului de

20. Curiozități culese de Eusebiu

Voluntariat Tîrgu Frumos

21. Interviu: Petronela Tărăbuţă

34. REBUS

22. 10 motive pentru care trebuie să vii la ASIRYS

2

Introducere Autor: Mihaela Diana Podariu

Mie mi-a fost cel mai greu să scriu câteva rânduri în această revistă. Şi nu pentru că nu aş fi avut subiecte. Ba din contră. Mai am nevoie de timp, ca lucrurile să se aşeze, să mă gândesc, să analizez, să ies din context.

Dar atunci când eşti preşedinte de ONG, ai o problemă cu timpul. Proiectele, ideile, evenimentele se înlănšuie şi eşti mereu într-o poveste fără sfârşit. În 2013, m-am decis să călătoresc dintr-un proiect întraltul pentru a învăša şi a descoperi modele de bună practică la alte organizašii din Europa. După zeci de zboruri, mii de oameni întâlniši, 35 de šări vizitate, când am ajuns acasă mi-au trebuit 2 luni să-mi revin. Aşa mi s-a întâmplat şi cu proiectul Centrul de Voluntariat Tîrgu Frumos.

Trebuie să-mi revin! Am nevoie de timp pentru a decanta lecšiile celor 370 de evenimente, 6236 de beneficiari, 150 de voluntari coordonaši, din ultimele 13 luni. Şi-atunci când voi fi finalizat procesul de reflecšie, poate că voi scrie o carte despre tot ce am învăšat în ultimii 8 ani în Asirys, dar acum nu am energia necesară pentru a o face. Sunt prinsă în mirajul acšiunii.

Până atunci nu pot să spun decât că a fost o bucurie să editez această revistă. În primul rând pentru că toate articolele sunt scrise ori culese de la voluntari, beneficiari ori parteneri, de către Ioana Ursache, la rândul ei un voluntar pasionat de jurnalism. Când i-am încredinšat misiunea de a fi redactor-şef la revista noastră, a fost extrem de entuziasmată. Iar când mia trimis articolele, eu am fost impresionată. Nu doar că mi le-a trimis cu diacritice şi ordonate, şi a reuşit să convingă un număr ridicat de oameni să-i răspundă la întrebări ori să-şi scrie gândurile, dar citindu-le mi-a dat şansa să vizualizez impactul proiectului "Centrul de Voluntariat Tîrgu Frumos", scris în toamna anului 2014, după ce revenisem dintr-o înşiruire incredibilă de proiecte nonformale, prin toată Europa.

Centrul de Voluntariat a fost (şi încă e) un proiect de succes. De vă întrebaši care e rešeta succesului, o să vă spun doar că nu-i nimic special, trebuie doar să le dai încrederea, cadrul şi instrumentele potrivite, pentru a face tot ce le trece prin cap, tuturor celor care îşi doresc să devină voluntari - copii, tineri, profesori, cetăšeni.

Vă recomand să citiši această revistă. Veši descoperi un proiect aventură, creašia a peste 150 de voluntari, în 13 luni.

3

Amenajarea Centrului de Voluntariat Târgu Frumos 1 Centrul de Voluntariat Asirys, un loc de poveste unde tinerii au ocazia să evolueze în mod armonios, nu a fost dintotdeauna atât de primitor, călduros și plin de veselie. Povestea spune că începuturile păreau lipsite de viață, fără culoare și deloc interesante, un spațiu aproape gol, monoton, ce nu ieșea cu nimic în evidență și dădea senzația unei camere simple în care te plictisești rapid. Dar ce s-a întâmplat și cum s-au transformat lucrurile atât de mult? În prezent, încăperea este de nerecunoscut, datorită tinerilor determinați să își lase amprenta în locul ce a devenit în scurt timp iubit de atât de multe persoane.

Creat cu scopul de a găzdui diferite evenimente și activități ale voluntarilor, Centrul a devenit oportunitatea multor elevi de a-și valorifica talentele și de a petrece timpul într-un mod cât mai util cu putință. Peste patruzeci de voluntari au luat parte la amenajare, contribuind nu doar cu muncă și ajutor fizic, ci și cu pasiune, determinare, bucurie și dragoste. Cu siguranță la temelia acestuia nu stau cărămizile, ci dăruirea de care atât de multe persoane au dat dovadă, răpindu-și câte puțin din timp pentru a lua parte la miracolul prin care Centrul de Volutariat a luat ființă. Înarmați cu var, instrumente de pictat, ba chiar roabe și lopeți, determinarea tinerilor împletită cu entuziasmul lor debordant a reușit să dea culoare noului spațiu ce a devenit între timp, o a doua casă a voluntarilor Asirys. Multe persoane s-au implicat cu bucurie, fie că a fost vorba de a aranja cauciucuri, de a vopsi pereții sau de a construi scaune, nimeni nu a refuzat să ofere o mână de ajutor, iar prin acest lucru au demonstrat că nu rămân indiferenți nevoilor comunității. Cu sprijinul și implicarea lor, am reușit să aducem la viață un loc dedicat nu numai tinerilor din orașul Târgu Frumos, ci tuturor celor care își doresc să experimenteze ceva nou, să învețe lucruri deosebite și să cunoască alți oameni.

Un alt scop al acestui proiect a fost să încurajeze oamenii să recicleze. Noi am dat exemplul, reușind să transformăm cauciucuri nefolositoare în scaune, obiecte de decor și ghivece cu flori. De asemenea, multe dintre lucrurile au fost la început vechi și spălăcite, ușor stricate și lipsite de farmec.

Cu toate acestea, noi am reușit să le dăm un pic de magie cu ajutorul unei pensule și multă dragoste.

Cu toții am rămas uimiți la final, când ne-am analizat munca și am constatat cu uimire cum pot culorile să transforme nu numai pereți albi și goi, ci și suflete încărcate de tristețe și deznădejde. Activitățile au reușit în același timp să ne unească, să întărească legăturile 4

dintre toți cei implicați, iar datorită acestui proiect mulți tineri și-au găsit noi prieteni, alte pasiuni sau chiar talente ascunse. În final, satisfacția simțită de toți a fost uriașă! Tinerii implicați sunt extrem de mândri de faptul că prin munca lor și sârguința de care au dat dovadă, au contribuit cu puțin din sufletul lor pentru inima Centrului de Voluntariat. Multe persoane recunosc faptul că locul a devenit inedit, plin de farmec și reușește să transmită emoție prin sutele de amintiri create în el, ce refuză să-i părăsească interiorul. Când privești oriunde în jurul tău, descoperi bucăți mici și diverse din oameni, sentimente și trăiri.

Update: Pe 5 mai 2016, Primăria Oraşului Tîrgu Frumos ne-a evacuate din Casa de Cultură. Motivul: în sala pe care am închiriat-o şi pentru care am achitat chiria până în luna septembrie, se vor organiza alegerile locale. Pe lângă faptul că toate lucrurile ne-au fost lăsate în curtea Clubului Copiilor, angajašii primăriei au dat cu var alb, fără milă, toate desenele realizate cu trudă de tinerii artişti ai oraşului. De asemenea, ne-au distrus terasa din cauciucuri.

Amenajarea Centrului de Voluntariat Târgu Frumos 2 Al doilea Centru de Voluntariat se află în cadrul Clubului Copiilor, o instituție ce reunește sute de elevi talentați, dându-le oportunități de viitor nenumărate și mai ales, lucrul de care au cea mai mare nevoie, sprijin și încurajări. Am găsit acolo o încăpere mică și călduroasă, pe care, din nou, cu multă dragoste și determinare am reușit să o transformăm în mod excepțional. Deși, ca toate începuturile, ne-au lipsit încurajările și am primit opinii negative, am demonstrat în final că perseverența și voința pot să construiască lucruri bune.

Având la dispoziție sala de spectacole și holurile, ne bucurăm de un spațiu vast și de acces la multe dintre resursele Clubului, ce ne sunt acum puse la dispoziție cu bucurie. Dispunem de o varietate de echipamente ce facilitează organizarea de evenimente și activități, astfel că vizitatorii noștri rămân de fiecare dată impresionați de ceea ce se întâmplă în cadrul Asociației 5

Asirys. Una dintre confesiunile cele mai plăcute pe care le-am primit a fost din partea profesorilor care nu se sfiesc să recunoască faptul că acum Clubul Copiilor este un loc mult mai colorat, plin de viață, zâmbete și veselie, iar din momentul în care ne-am găsit aici un colțișor, copiii au devenit mult mai activi și interesați de evenimentele organizate.

Pentru noi, voluntarii, acest nou Centru a devenit sediul în care organizăm activități, scoatem la iveală idei inedite, dezvoltăm proiecte și luăm decizii. Este micul nostru birou ce ne stimulează gândirea și în mod misterios, ne îndeamnă să încercăm cât mai multe lucruri noi. Oricine ne calcă pragul, devine fermecat de vraja pe care o emană acest mic colț de Rai, căci pentru noi este o bucată de Paradis, iar Edenul e construit din căldură, pace, liniște și dragoste. Indiferent că ești sau nu voluntar, le găsești pe toate aici, printre noi. Oamenii, deși vin de acasă cu probleme și griji, se eliberează de tot stresul vieții cotidiene când ni se alătură. Noi avem puterea de a desena un zâmbet pe orice față tristă și reușim să aducem o rază mică de soare în fiecare inimă întunecată.

Dar cum a devenit acest loc atât de plăcut și confortabil?

Când l-am găsit, nu era decât o cameră simplă și aproape goală, cu câteva mese și scaune, ce aștepta nerăbdătoare să o decorăm noi. Pereții încă nu-i sunt pictați, dar avem nădejdea că inimile noastre au colorat încăperea cu iubire și bună-dispoziție, sentimente ce înseamnă mult mai mult decât orice desen. Și totuși, camera nu seamănă câtuși de puțin cu ceea ce era înainte. Acum găsim cărți cu tot felul de subiecte care ne stau la dispoziție, decorațiuni făcute de tineri, bijuterii hand-made, iar ochii ne sunt încântați de câteva dintre tablourile renumitului pictor naiv Gheorghe Ciobanu.

Pe lângă scaunele și fotoliile confortabile, ceea ce ne încântă cu adevărat este atmosfera de basm care se instalează imediat ce ne adunăm la o cană de ceai. Fermecați de lumina ireală a lămpilor și îmbătați de aburul ceaiului turcesc, ne lăsăm purtați de valul nepământean care ne trimite pe toți într-o altă lume. Pentru că pe lângă Centrul de Voluntariat Târgu Frumos, aceeași încăpere deosebită găzduiește ceainăria PovesTea.

6

Ceainăria PovesTea Ceainăria PovesTea a luat ființă în cadrul evenimentului „Quere tea” organizat de Manolo Martinez. Într-un cadru de poveste, cuprinși de o atmosferă deosebită și îmbătați de aroma diferitelor ceaiuri, am decis că o ceainărie ar fi locul ideal ce ar menține sustenabilitatea proiectelor noastre. După ce s-au degustat diverse sortimente de ceai, s-a realizat un brainstorming pentru a pune ceainăriei un nume reprezentativ.

Dorind ca acest loc să poarte un nume simplu, dar totuși expresiv, am căzut de comun acord că „PovesTea” este un titlu reprezentativ și că reușește să reunească atât produsele ce se vor vinde, cât și farmecul pe care am dorit să îl conferim locului. De ce? Pentru că magia emanată de aburul unei căni cu ceai te îndeamnă la a crea amintiri, a spune povești și a construi altele, împreună cu voluntarii, care vor fi mereu fericiți să-ți ofere o ceașcă fierbinte de prietenie. În prezent, ceainăria vinde și diverse alte produse precum cafea sau ciocolată caldă și plănuim să ne extindem orizonturile astfel încât PovesTea să fie pe placul cât mai multor clienți. De asemenea, aici întâlnești mereu voluntari dispuși să-ți ofere o mână de ajutor și să-ți prezinte diversele obiecte handmade făcute în cadrul atelierelor de creație. Ceainăria a devenit un loc complex, plin de căldură, pace și liniște, unde tinerii găsesc pe lângă ceai, sprijin, prietenie și multă voie bună!

Interviu: Cosmin Boca 1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Ei bine, pentru mine aventura aceasta a voluntariatului a început în luna iunie a anului 2015, iar la mine nu a fost vorba de o decizie greu de luat pentru că am fost atras imediat de ideea de voluntariat și de felul în care era amenajat Centrul. Toată lumea a fost foarte prietenoasă și m-a acceptat imediat.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Cu siguranță m-am schimbat de când sunt voluntar, pe diferite planuri. În primul rând, am mai mult curaj deoarece mi-au fost date sarcini ce au necesitat dezvoltarea 7

curajului, dupa care miam dezvoltat abilitatea de a-mi asuma anumite responsabilități. Pe lângă toate acestea, am devenit mai focusat, mă pot concentra pe un task mult mai bine până ce îl duc la final. De asemenea, în privința abilităților sociale, pot spune că le-am îmbunătățit datorită diverselor persoane noi cu care am intrat în contact.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj?

Eram plin de entuziasm pentru că era ceva nou pentru mine, nu am avut frici pentru că la început i-am cunoscut pe ceilalți voluntari și mi-au dat încredere.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când

ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Cel mai mult m-a impresionat cât de multe mai am de învățat, în fiecare zi mi se amintește că am lucruri noi de descoperit. Dar proiectele care și-au lăsat o amprentă foarte mare asupra mea au fost cele internaționale.

5. Te-ai simțit vreodată singur sau dat la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

Nu, nu m-am simțit niciodată dat la o parte pentru că mereu mă înconjor de prieteni și mă simt ca într-o familie aici, mereu.

6. Ce părere au familia, prietenii şi colegii despre faptul că eşti voluntar Asirys?

Familia mă susține în tot ce fac și ei văd ce schimbare pozitivă îmi aduce, iar prietenii mei sunt toți la Asirys, deci au o părere bună.

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar şi-ar dori.

Să faci voluntariat îți oferă un sentiment foarte plăcut pentru că știi că acțiunile tale de zi cu zi contează, nu doar pentru propria persoană, ci pentru întreaga comunitate.

Nu este greu să fii voluntar, ai nevoie doar de puțin spirit de inițiativă și curaj, după care poți începe la rândul tău sa faci o schimbare. Vei învăța multe lucruri care se vor transmite și în celelalte aspecte ale vieții, vei învăța să fii mai concentrat pe planurile tale, mai responsabil și îți va păsa mai mult.

8

Ce este voluntariatul?

Cătălina Maria Rîznic - Profesor Psiholog & Voluntar al Asociației Asirys Super Tineri Eu pot fi voluntar?

DA! Oricine poate să devină voluntar și să aducă astfel o contribuție, cât de mică, lumii care ne înconjoară. Important este să iți dorești acest lucru!

Voluntariatul contează și poate fi făcut toată viata, începând de la vârste mici.

Obișnuința voluntariatului este extrem de

pot fi folositoare în viitor, ajuți la crearea

importantă pentru dezvoltarea individuală și socială, cu valențe educative deosebite!

Voluntariatul este o formă de dedicare și de recunoștință. Acordăm timp de calitate activității în comunitate, într-o organizație socială, de exemplu, și primim, în același timp, satisfacerea implicării în activități care schimbă, produc rezultate pozitive, emoții si reușită pentru noi și pentru ceilalți.

unei comunități mai bune în care să îți placă să trăiești încă zeci de ani. Și nu în

Voluntariatul poate fi activitatea calificată, premergatoare angajarii într-un anumit domeniu de specializare, pe durata studiilor, sau, o activitate suplimentară, adiacentă activității profesionale principale.

Dacă lucrezi, implicându-te activ în voluntariat, aduci valoare suplimentară activității tale și activității în care te implici, oferind experiența și disponibilitatea ta celorlalți.

Dacă sunteți o familie, puteți petrece mai mult timp împreună, iar participarea la acțiuni de voluntariat unește oamenii.

Puteți da un exemplu pozitiv copiilor, aducând un mare plus educației lor. Vă puteți exprima recunoștința că soarta v-a

ultimul rând, îți faci noi prieteni!

Dacă nu ai o altă activitate, stând acasă cu siguranță nu îți vei găsi locul de muncă ideal! Dacă te implici în activități de voluntariat ai șansa de a acumula noi experiențe. Totodată îți creezi noi contacte care te pot duce la obținerea unui post așa cum ți-l dorești.

Începând din data de 26 iulie 2014, activitatea de voluntariat începe să fie considerată experientă profesională de specialitate. Organizațiile care vor colabora cu voluntari întocmesc un contract de voluntariat și eliberează un certificat de competență pentru voluntari.

adus la un loc.

Ce drepturi am ca voluntar?

Ca voluntar beneficiezi de:  dreptul de a fi tratat ca fiind un coleg cu drepturi egale;

Dacă ești tânăr, perioada de voluntariat este o experiență importantă. Testezi o posibilă carieră, îți faci contacte care îți 9

 dreptul de a-ți fi luate în calcul

 Fii loial – oferă-ți sugestiile, dar

preferințele personale, temperamentul, experiența de viață, studiile și experiența profesională în acordarea sarcinii;  dreptul de a fi informat asupra aspectelor pe care le implică activitatea pentru care iți este solicitat sprijinul;  dreptul la supervizare – orientare din partea unei persoane cu

respectă regulile; nu critica ceea ce nu înțelegi!  Fii dispus să înveți – instruirea este esențială pentru a-ți putea desfășura activitatea în bune condiții!  Fii de încredere – fă ceea ce te-ai angajat să faci și nu promite lucruri dacă nu ești sigur că le și poți înfăptui!

experiență, bine informată, cu răbdare, atentă și care dispune de timp pentru a răspunde nevoilor

 Fii un membru al echipei – integrează-te și sprijină-i pe ceilalți!

tale ca voluntar;  dreptul la un loc unde sa îți desfășori activitatea;  dreptul de a fi promovat si a-ți fi acordată din ce in ce mai multă responsabilitate, în conformitate cu rezultatele avute;  dreptul de a fi ascultat și de a juca

 Spui ce gândești – întreabă ceea ce nu înțelegi; nu-ți păstra pentru tine semnele de întrebare și frustrările pentru că astfel nu te ajuți nici pe tine, nici pe ceilalți!  Înveți tot ce poți – documenteazăte asupra cazurilor și cauzelor in care se implică organizația!

un rol in planificarea activităților, de a te simți liber să faci sugestii și de a-ți fi respectate opiniile;  dreptul la recunoașterea și exprimarea aprecierii pe care o meriți.

 Accepți supervizarea – Poți fi mult mai de ajutor dacă respecți sfaturile și îndrumările care ți se oferă, precum și daca privești verificarea îndeplinirii sarcinilor tale ca un ajutor și nu ca un afront sau o dovadă de neîncredere.

Ce responsabilități am ca voluntar?

Ca voluntar trebuie să:  Fii convins – cercetează-ți sentimentele și fii sigur ca vrei sa

Voluntarialtul promovează și dezvoltă responsabilitatea, inițiativa socială, empatia și abilitățile de viață independentă.

Fiți voluntari activi, eu ofer exemplul personal, care autentifică ceea ce am scris aici!

ajuți alți oameni!  Fii sigur – nu iți oferi serviciile până nu ești convins de valoarea a ceea ce poți face!

10

Interviu: Cristi Păiuş 1. Care a fost primul gând cu care ai venit la Asirys?

Primul gând a fost acela de a vedea ce se petrece la Centru, ce fac ei zi de zi. Prima oară când am venit la Asirys a fost la o prezentare despre Blue Diamond, iar în mintea mea mă gândeam „Ce caută tipii ăștia aici, nu au treabă acasă?". Ulterior am aflat că era doar frustrarea mea deoarece ei făceau ce la plăcea, iar eu nu. Apoi am avut chiar eu o prezentare despre „pasiuni", unde am fost intimidat de privirile a șase persoane. Cu toate acestea, consider că m-am descurcat destul de bine.

2. Cum a fost prima zi pentru tine? Ce ai simțit și cum erau oamenii de aici?

După ce am făcut evenimentul despre „pasiuni" am mers într-un proiect internațional în Bulgaria, bazat pe antreprenoriat și felul în care îți poți începe o afacere. Mam întors extrem de entuziasmat, însă toată fericirea mi-a fost spulberată când am fost pus să mătur Centrul. Iar din cauza faptului că am crezut că așa se întâmplă zilnic, nu am mai venit două săptămâni deloc. Apoi am început să mă gandesc la faptul că ei m-au trimis efectiv pe gratis să vizitez o țară străină și am hotărât să vin din nou la Centru, iar oamenii au fost și încă sunt minunați.

3. Te-a încurajat cineva să fii voluntar? Ai avut parte de susținere sau ai fost influențat de păreri negative?

Până să vin la Centru habar nu aveam de noțiunea de dezvoltare personală, eram un băiat normal care făcea lucruri monotone, dar mă simțeam un pic special deoarece nimeni nu își dedica atât de mult timp sportului, precum o 11

făceam eu. Mergeam la sală și voiam să devin din ce în ce mai mare, mâncam la timp, dormeam la timp, chiar dacă nu mă descurcam cu fetele, eram pe „drumul" meu, îmi trăiam pasiunea. Cred și acum că daca nu exista Cosmin Ștefan, nu eram persoana care sunt acum, ci probabil un frustrat care făcea lucruri inutile în dezvoltarea sa.

Singurul lucru care mă făcea deosebit poate, ar fi fost mersul la sală.

Cosmin practic m-a adus aici și mi-a arătat ce înseamnă dezvoltarea personală, m-a ajutat cum sa ma descurc cu fetele, pentru că eram praf, precum praful care se depune pe mobilă când uiți să îl stergi. Așa eram eu, poate mai mult decât atât. Făcând diferite activități împreună am început să îmi dezvolt abilitatea de a vorbi în public, spiritul de echipă, cel de inițiativă, creativitatea și tot ceea ce ține de felul în care gândesc. Am observat prin voluntariat o cale de a mă dezvolta. Am învățat că trebuie să mă bucur de evoluția mea, de drumul care mă duce

spre ceea ce vreau să devin și în același timp să nu mă las influențat în niciun fel de ceilalți.

4. Spui deseori că te-ai schimbat mult de când vii la Centrul de Voluntariat. Care este, din punctul tău de vedere, cea mai mare transformare?

Cea mai mare transformare a mea sunt eu, pentru ca am devenit o versiune mai puternică a mea. Țin minte că în clasa a doisprezecea eram la o prezentare și am fost foarte emoționat, palmele îmi erau transpirate, spatele ud, fața roșie și abia am reușit să citesc de pe o foaie în fața colegilor mei pe care îi știam de patru ani, poate pe alții chiar de cincisprezece. Iar acum sunt acel Cristi care a vorbit cu peste o mie cinci sute de persoane în numai o lună la prezentări de o oră fără a avea nici măcar un bon de la magazin pe care sa își scrie ceea ce trebuie să spună ,cel care participă la cele mai interesante evenimente din oraș, cel care este în stare să facă orice pentru a deveni cea mai bună versiune a sa, cel care acum știe cum să se comporte cu o fată și cu oamenii, în general. Sunt conștient de faptul că mereu trebuie să înăț, știu că niciodată nu e destul ceea ce știi, creierul uman e o mașinărie care poate stoca mult mai multe informații decât un hard disk. Mă reprezintă extrem de bine citatul „Confidence comes from Competence" căci încrederea în mine parcă a explodat, acum sunt sigur pe deciziile pe care le iau, am încredere în persoana care sunt.

5. Cum reușești să menții un echilibru în viața ta? Îți este greu să faci tot ce îți propui și să îți îndeplinești toate responsabilitățile? Cum îți administrezi timpul?

Cea mai mare problemă a noastră nu e faptul că nu avem bani, nu e faptul că nu suntem în stare să facem ceea ce ne dorim, cea mai mare problema este TIMPUL. Pasiunea mea este sportul și încerc să îmi „învârt" toată viața în jurul acesteia, pe lângă acest lucru trebuie sa merg și la Centrul de Voluntariat, trebuie și să citesc, dar și să am în vedere faptul că părinții mei ai nevoie de ajutor cu treburile gospodăriei.Uneori simt că nu am timp să fac anumite lucruri, mă opresc, respir adânc și apoi o iau logic, cum trebuie să mă împart să fac toate aceste lucruri și să fiu mulțumit, punându-mi prioritățile în ordine. Astfel am un program pe care îl urmez zilnic și e foarte simplu să-l facă 12

oricine, ai nevoie doar de un pix și o foaie pe care scrii lucrurile pe care trebuie să le faci în ordine. Mai apoi, te asiguri că ai îndeplinit toate sarcinile, căci dacă îți dorești cu adevărat ceva, poți reuși având o gândire pozitivă.

6. Părerea părinților tăi a fost una negativă, iar acest lucru te-a pus în fața unor bariere și probleme. Cum ți-ai convins părinții că voluntariatul te ajută?

La început niciunul dintre părinții mei nu a fost de acord, susținând că îmi pierd timpul, că nu mă ajută la nimic, și că cel mai bine stau și îmi văd de treaba mea acasă. Mai târziu, mama a văzut ceea ce facem noi la Centru și a început sa ma susțină, întrebându-mă de activitățile pe care le facem și dacă mai mergem în proiecte internaționale, dacă am nevoie de bani, iar mai mult, nu s-a sfiit să dea like și share tuturor postărilor paginii Asirys.

Tata însă, și acum, dupa șase luni, crede că îmi pierd timpul și că sunt într-o „sectă” la vreo biserică. Încerc să îl conving că ceea ce fac eu

este bine, observ o „ameliorare", dar uneori am impresia că de fapt nu s-a schimbat deloc.Nu mă las totuși până nu voi reuși să îl conving, și mă gândesc la o modalitate de a-i arăta ce facem noi aici, poate convingându-l să ne viziteze.

7. Ai fost dezamăgit de opinia familiei tale? Cum ai reușit să îți continui activitatea aici?

Uneori mă las influențat, dar încerc să schimb asta, și totuși îi mulțumesc lui Cosmin, care m-a schimbat pozitiv, făcându-mă să vin aici. Nu sunt dezamăgit, poate puțin indecis, uneori părinții mă făceau să cred că au dreptate, apoi brusc îmi reveneam și îmi ziceam că toată această muncă mă va duce spre ceea ce vreau eu sa devin, cea mai bună versiune a mea și de asemenea, un trainer de calitate. În ciuda tuturor opiniilor negative, mi-am continuat activitatea pentru că sunt conștient de beneficiile pe care mi le aduce voluntariatul. Încurajez pe oricine să „investească" în dezvoltarea sa personală, în gândirea sa, pentru că mintea omului e cea mai puternică mașinărie care a existat vreodată, iar ea trebuie să fie alimentată constant cu informații.

8. Mulți tineri se confruntă cu aceeași problemă, și anume reticența părinților dață de voluntariat. Ce sfaturi le dai?

Sfatul meu este să le prezinte părinților beneficiile pe care le aduce voluntariatul, căci este singurul lucru care le poate demonstra faptul că ceea ce fac voluntarii este bine și ajută pe oricine în dezvoltarea personală. Poate la început nu vor înțelege, căci făcând parte dintr-o altă generație, mentalitatea celor mai în vârstă este diferită de a noastră și nu vor fi atât de fericiți și deschiși la noi păreri și opinii. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că cea mai bună investiție pe care o veți face vreodată este cea în dezvoltarea voastră, iar odată făcut primul pas, orice lucru este realizabil.

9. Dacă ai avea ocazia să vorbești cu câteva persoane ce au o astfel de opinie, ce le-ai spune și cum i-ai convinge să-și schimbe părerea?

Le-aș spune că voluntariatul este ceva ce toată lumea trebuie să facă. În alte țări, peste 80% din populație este angajată și în activități de voluntariat, pe lângă munca 13

zilnică. De asemenea, aș încerca să îi explic ceea ce fac eu la Centru, în cel fel de proiecte mă implic, efectiv i-aș expune beneficiile pe care le aduce voluntariatul. Pe lângă asta, aș mai aduce și poze cu evenimentele pe care le-am avut.

10. Care este activitatea sau evenimentul organizat de Asirys pe care nu-l vei uita niciodată?

Nu voi uita niciodată evenimentul „Eminescu nonformal" unde eu am fost prezentatorul. Cea mai interesantă parte a fost legată de faptul că am fost nevoit să port o ie, iar eu am asortat-o cu o pereche de pantaloni de trening pe care i-am luat pentru a-i purta la sală și cu teneși. Am fost cel mai „folcloristic" prezentator, dar în ciuda acestui fapt, am lăsat o impresie bună prin felul în care am vorbit. De asemenea, evenimentul „Eu văd sau nu văd", organizat în parteneriat cu Liceul Moldova, liceu în care sunt elevi cu deficiențe de vedere, ne-a lansat provocarea de a face câteva activități zilnice legați la ochi. Toată lumea a experimentat

mersul mâncatul și comunicatul pe nevăzute. Acest eveniment m-a ajutat foarte mult pentru că mai târziu, într-un proiect în Italia, am făcut același lucru, iar eu eram cel care am arătat participanților cum trebuie să se comporte când intalnesc o astfel de persoană.

11. Ce îți propui să faci în cadrul Asociației Asirys de acum în colo? Ai un țel deosebit? În cadrul Asociației voi scrie proiecte, vreau sa organizez un eveniment bazat pe sport, împreună cu prietenul meu, Cosmin. Țelul meu este să devin din ce în ce mai dezinvolt, să nu mai am nicio inhibiție atunci când vine vorba să vorbesc cu alți oameni sau să țin discursuri; practic să mă dezvolt atât de tare, încât să fiu mulțumit de mine. De asemenea, vreau să devin trainer pentru că îmi place să vorbesc în public și să fiu ascultat de oameni, să mă privească și să învețe de la mine. Și poate să am o pisică cu numele „Dezvoltare" pe care să o iau cu mine în toate locurile în care voi ține prezentări.

12. În final, transmite ceva cititorilor care și-ar dori să facă voluntariat, însă sunt împiedicați de timiditate și sfială.

opriți-vă pentru un moment, inspirați cât de mult aer puteți și gândițivă la ceea ce este bine pentru voi, pentru că doar gândindu-vă la faptul că vreți să faceți voluntariat și pășind un metru într-un astfel de Centru, veți da dovadă de cel mai mare curaj pe care l-ați avut vreodată.

Dar cel mai important lucru este călătoria pe care o parcurgeți, nu contează cât de lung e drumul spre dezvoltarea voastră, contează doar rezultatul și credeți-mă, schimbarea este vizibilă pe zi ce trece, iar felul în care vă veți simți este de o mie de ori mai extraordinar decât credeți.

Chiar dacă sunteți timizi, chiar dacă vă este frică să încercați lucruri noi, să ieșiți din globul vostru de sticlă, Balul Asirys Orașul Tîrgu Frumos ascunde în inima sa nenumărați tineri cu talente diverse, ce din nefericire, nu au avut ocazia să fie descoperiți și sprijiniți. Având promovarea acestora drept scop principal, am organizat Balul Asirys, ce și-a propus să reunească diverite pasiuni ale elevilor din oraș, astfel încât aceștia să primească încurajările de care au nevoie pentru a continua și de asemenea, să aibă ocazia de a se familiariza cu scena și publicul numeros. Organizarea acestui eveniment ne-a dat posibilitatea de a prezenta lumea voluntariatului prin diferite filmulețe pe care spectatorii le-au urmărit cu interes, căci un alt obiectiv al acestei activități a fost cel de a împărtăși din experiențele zilnice ale voluntarilor și de a îndemna tinerii să devină la rândul lor parte din Asociația Asirys. În urma preselecțiilor, au fost aleși cei mai entuziasmați doisprezece tineri din comunitate, care timp de aproximativ o lună au exersat, pregătindu-și momentele și învățând patru stiluri de dans: rock'n roll, bachata, dans šigănesc și dans popular. Provocările, deși asemănătoare cu cele ale unui bal obișnuit, au fost simțite în mod diferit de către participanți, căci fiind organizat în 14

afara oricărei instituții de învățământ, sentimentul ce a predominat atmosfera a fost de destindere, prietenie și veselie. Tinerii au avut oportunitatea de a se angaja într-un eveniment fără nicio teamă sau constrângere, fapt ce le-a dat mai mult curaj și voință. În același timp, a fost scris și programul balului, încărcat cu diverse momente artistice.

Ziua cea mare ne-a surprins cu peste 150 de tineri prezenți la spectacol, copii ce și-au încurajat prietenii sau au venit doar pentru a vedea ceva nou și interesant, organizat în afara școlii sau a liceului. Printre altele, un motiv pentru care ne-am bucurat de succesul acestui eveniment a fost cei 338 de lei strânși, bani ce au ajuns în bugetul destinat sprijinirii tinerilor cu oportunităši reduse, pentru a participa la mobilităši Erasmus Plus. Spectatorii au fost încântați de probele balului și de energia cu care scena a fost inundată, căci odată ce s-a dat startul, concurenții au fost cuprinși de o veselie debordantă, ce a ajuns până în ultimele rânduri ale Casei de Cultură.

Printre provocările pentru participanți, au fost incluse și numeroase alte momente ale tinerilor talentați din Târgu Frumos. Pe scenă au urcat voci uimitoare, ce ne-au încântat cu melodii de diverse genuri, dar și dansatori sârguincioși, ce și-au pus sufletul în fața noastră prin mișcările lor. De asemenea, am asistat la un moment de pantomimă, ce a diversificat momentele artistice prezente la spectacol. Însă cu toții au urmărit interesați „probele surpriză”, unde participanții au fost nevoiți să sufle câteva pahare de plastic, aruncându-le pe jos, iar mai apoi să țină câte o lingură în gură, trecând un ou de lemn dintr-o lingură în alta. În urma analizării rezultatelor, juriul a decis ca dei doi câştigători ai balului să fie Adina Timofte şi Florin Şerban, care au primit ca premiu posibilitatea de a participa într-o mobilitate internašională Erasmus Plus, în Grecia, în luna iunie. Nu numai pentru ei, ci și pentru restul concurenților, a fost o experiență plăcută care le-a adus numai beneficii. Până la final, și-au făcut noi prieteni, s-au descoperit mai bine pe ei înșiși, cât și pe partenerii lor, și au fost nevoiți să-și asume responsabilitatea participării la un bal. Scopurile propuse au fost îndeplinite, ceea ce a adus satisfacții și pentru noi, voluntarii Asirys.

Din experiența mea de voluntar în cadrul asociației, Balul Asirys mi s-a părut cel mai frumos eveniment. S-a desfăşurat pe data de 15 mai 2015 la Casa de Cultură. Am făcut parte din echipa de organizare a balului, alături de alți 15 voluntari. La bal au participat 12 adolescenți. Pe data de 9 aprilie au avut loc preselecțiile, iar timp de o lună am făcut repetiții. Nu a fost uşor, fiind primul bal organizat de noi și timpul fiind destul de scurt, dar a fost distractiv. Mi-a plăcut ideea de a lucra în echipă și am legat prietenii. Eu personal, nu am mai avut nicio experiență pe tema dansului, dar atunci am învățat coregrafiile celor patru stiluri de dans: rock'n roll, bachata, dans țigănesc și dansuri populare, ca apoi să îi ajutăm pe participanți să învețe mai ușor pașii. A fost nevoie de multă răbdare și concentrare, dar mi-a plăcut mult. Am avut parte de momente frumoase și altele mai dificile, dar cu voință și răbdare a ieșit totul așa cum ne-am propus și a fost un eveniment reușit. A fost o experiență minunată, din care am avut de învățat și pe care aș repeta-o oricând.

Ioana Savin

15

Interviu: Florin Păduraru

1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Am văzut o postare pe facebook și fiindcă mă plictiseam acasă, mi-am zis să vin și să văd ce se întamplă aici.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Din ianuarie 2015 când am venit prima dată în această asociație; am evoluat mai mult decât mi-aș fi putut imagina, nu mai sunt așa timid ca înainte, am învățat să socializez, mi-am făcut prieteni și mi-am dezvoltat modul de a gândi.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj?

Eram puțin neîncrezător, dar mi-am găsit curajul să încerc.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Folcloristica, color run, procesul picturilor de pe Casa de Cultură și în afara ei.

5. Te-ai simțit vreodată singur sau dat la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

Toata lumea a fost și este prietenoasă. Nu am fost tratat cu indiferență niciodată.

6. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

Părinții îmi zic mereu că e o pierdere de timp și consideră că am intrat într-o sectă, dar nu mă împiedică să vin, iar prietenii imi spun că nu câștig nimic și pierd timpul acolo în loc să merg la discotecă.

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori.

Voluntariatul îți va schimba viața, nu lăsa timiditatea sau prejudecățile să te împiedice să ne cunoști. Din prima secundă în care vei fi printre noi, te vei simți ca într-o familie!

16

Cross în Tîrgu Frumos De-a lungul timpului am auzit multe păreri, de la diverse persoane, care susțineau că Tîrgu Frumos este un oraș destul de plictisitor, cu puține evenimente și lipsit de distracție, care ar trebui să aducă ceva inedit nu doar pentru tineri, ci pentru toți locuitorii orașului. Din această discuție s-a născut ideea „Color Run”, care și-a propus să confere un plus de culoare, atât la propriu cât și la figurat, activităților care se desfășoară de obicei în Târgu Frumos. Acestea fiind puține la număr, însăși ideea unui astfel de eveniment a atras atenția oamenilor, care nu au mai avut parte de un Cross colorat până acum.

Pe lângă plusul de noutate cu care ne-am dorit să venim, un alt scop a fost promovarea sportului și a vieții sănătoase, încurajarea tinerilor și nu numai să își petreacă mai mult timp în aer liber, alergând sau desfășurând orice altă activitate de acest fel. Cu toții știm că majoritatea oamenilor își petrec mult timp în fața calulatorului, uitând cât de sănătos și benefic este să faci măcar o plimbare în parc. Cu ajutor din partea autorităților locale, am reușit să dăm viață proiectului și astfel, în final, evenimentul a rămas în memoria tuturor participanților, care au recunoscut faptul că a fost unul dintre cele mai distractive și inedite activități la care au luat parte.

Toți cei prezenți au primit câte un tricou alb și au asistat la un scurt intro susținut de voluntari, până în momentul startului. Provocarea celor înscriși a fost să parcurgă un traseu de aproximativ trei kilometri, iar în funcție de cât au alergat, aceștia au primit stickere participative cu care și-au luat tot atâtea punguțe de pulbere colorată. După finalizarea crossului, alergătorii s-au adunat în parcarea Casei de Cultură, unde s-a cântat Imnul orașului, compus de voluntarii Asirys, momentul de liniște dinaintea exploziei colorate.

Clipa mult așteptată a semănat cu o furtună dezlănțuită în zeci de curcubee, artificii pe care noi, cu mâinile noastre le-am aprins și le-am dat drumul spre cer. Între noi s-au format mii de flori diferite și colorate, ce s-au unit și au creat legături, iar astfel s-au început și diferite prietenii, într-un mod absolut inedit. Ne-am transformat într-un câmp de primăvară, unde fiecare am fost o floare, pictată diferit, și nici măcar una nu se asemăna cu o alta. Senzația a fost cu totul uimitoare, atmosfera a fost plină de veselie, distracție, râsete și magie, ce au conturat decorul și au întărit faptul că prin acest eveniment, am reușit să ieșim din tipare.

Au fost prezente o sută douăzeci de persoane de diferite vârste, cel mai mic participant a avut trei ani, iar cel mai în vârstă cincizeci și patru. Diversitatea celor adunați ne-a uimit, dar ne-a confirmat în același timp că ideea nouă cu care am venit în oraș a avut succes și astfel am încurajat cetățenii să încerce ceva diferit. Am fost onorați și de prezența reprezentanților autorităților publice locale, precum și de lideri de ONG, dar și presă, cu ajutorul căreia ne-a fost prezentată activitatea pe două televiziuni regionale. În urma acestui eveniment, au rezultat un filmuleț de promovare a orașului și un album foto cu peste 3000 de vizualizări în mediul online. Scopurile noastre au fost îndeplinite cu succes, iar cu ajutorul Crossului am reușit să promovăm și câțiva dintre tinerii talentați din oraș. După ce bătaia cu pulbere colorată a luat sfârșit, participanții s-au distrat asistând la diferite momente artistice susținute de artiști locali precum Diana Hurjă, ce a cântat muzică 17

populară, Camil Iorga ce ne-a încântat cu muzică folk, trupa Noua Generație care ne-a prezentat ritmuri hip-hop și DJ Theo Roșca ce a destins atmosfera.

De asemenea, s-au strâns donații în valoare de 300 de lei pentru următorul proiect ce șia propus revitalizarea zonei Casei de Cultură și organizarea celui mai creativ festival folcloric din județ. Participanții au luat parte la unul dintre cele mai energice evenimente organizate, necompetitive, ce și-a atins scopurile de a apropia cetățenii și de a-i antrena în activități fizice în aer liber. În final, am reușit să scoatem orașul Târgu Frumos din monotonia sa prin creativitate și distracție, iar părerile primite au fost doar pozitive, motivându-ne să continuăm organizarea de astfel de activități.

Vara trecută a fost magică, plină de evenimente, iubire, prietenie și distracție. Unul dintre cele mai reușite evenimente a fost Color Run. Totul a fost gândit și programat din timp pentru valul de persoane pe care, sincer, nu multi și-l imaginau.

Cu o saptămână înainte toată lumea era ca un titirez, saci de documente, nenumărate idei, mulți voluntari; a fost o muncă titanică din partea tuturor, dar rezultatul a fost surprinzător! Ziua cea mare sosise, iar câțiva voluntari au fost prezenți la Centru cu trei ore înainte pentru a verifica totul. Ușor, ușor, de ici, de colo, câte un participant se arăta, iar noi credeam că nu vor fi mai mult de 50 de tineri. Și totuși, cu jumătate de oră înainte de start sa întâmplat!

Am văzut pe geam cum curgeau oamenii din toate părțile și noi începeam să intrăm în panică, credeam că nu vom face față. În final, ne-am descurcat, fiecare participant și-a primit tricoul și toată lumea se aduna spre linia de start. Muzica cânta, promoterii făceau atmosferă și toată lumea era pregatită. Start! Atât de mulți oameni, cine și-ar fi imaginat?

Concurenții se întreceau în viteză și după ce toată lumea a trecut linia de sosire, au primit punguțele cu culori. În urma unui moment de liniște, un nor imens, colorat s-a ridicat, voluntarii și concurenții deopotrivă alergau ți se băteau cu culori... Spre seară, după ce am organizat o discotecă în aer liber, noi, voluntarii ne-am adunat la o limonadă rece, bine meritată, radiind de fericire și uimire că un eveniment așa de mare s-a întâmplat în orașul nostru.

- Florin Păduraru

18

Interviu: Georgiana Căuş-Drăgan 1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce tea îndemnat să vii aici?

Această decizie am luat-o în octombrie 2015, când o echipă formată din doi voluntari, Cristi și Cosmin, anunțau în liceu că avem ocazia să organizam un eveniment în care să implicăm toată clasa.

Primul meu eveniment nu a fost prea strălucit, dar totuși a inundat de compasiune. Atunci am decis să rămân în echipa Asirys, care mi-a devenit ca o familie și pe care o iubesc. Acum sunt colegă cu Cristi și Cosmin, ceea ce la prima vedere nu părea posibil.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Am învățat cum să îmi pun în practică ideile care în clasa mea erau criticate și am devenit mai curajoasă, căci înainte îmi era frică sa-mi spun opinia în public. În al doilea rând am învățat să vorbesc deschis și mă dezvolt pe plan personal pentru că zilnic am ocazia să vorbesc cu foarte mulți tineri și să ascult atâtea idei și opinii.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai

avut emoții sau ai venit cu mult curaj?

Da, evident că am avut emoții, era ceva nou pentru mine, dar mi-a trecut destul de repede pentru că am preluat o activitate de jocuri alături de copii și m-am simțit în largul meu făcând ceea ce îmi place.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici?

Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Cel mai mult mi-a plăcut evenimentul organizat de Liceul Moldova, „ Eu văd sau nu văd”. A fost marcant deoarece atunci am învățat să prețuiesc ceea ce mi-a dat Dumnezeu și să nu mă plâng niciodată petru că alții au ceva în minus și totuşi sunt fericiți.

5. Te-ai simțit vreodată singură sau dată la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

Nu, ar fi imposibil! Toți voluntarii sunt sociabili și interacționăm între noi prin activități și diverse jocuri.

6. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

Colegii sunt împărțiți, unii mă susțin și mă apreciază, alții mă critică, iar alții sunt indiferenți. Pentru mama e ceva relativ nou, a fost împotrivă la inceput, iar tata este împotrivă și acum, însă pe parcurs sper să înțeleagă.

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori.

E important să faceți ceea ce vă doriți indiferent de piedici.

Sunt alegerile voastre și mai târziu veți fi mândri de ele.

19

Folcloristica „Festivalul Folcloristica mi-a depăşit aşteptările, chiar şi mie, un om optimist! La început, meşterii populari ne priveau neîncrezători, însă după multe vizite, discušii, întrebări despre meşteşugurile lor, despre pasiunea pentru tradišii, despre folclor, ne-au devenit prieteni, şiau deschis sufletele şi au acceptat să ne îndrume. Au urmat autorităšile publice locale; leam propus să ne sprijine în organizarea unui eveniment folcloric, le-am prezentat proiectul şi spre surprinderea noastră au acceptat să se implice! Au riscat, ne-au oferit resursele şi libertatea de a organiza festivalul aşa cum am dorit. La final nu doar comunitatea a fost plăcut surprinsă de calitatea evenimentului, ci toši reprezentanšii autorităšilor publice locale ne felicitau! Pe scenă urcaseră peste 300 de artişti, cei mai mulši din oraşul Tîrgu Frumos şi din satele limitrofe, au fost prezenši 25 de meşteri cu standuri şi ateliere, a avut loc o paradă a satelor, puteau fi admirate numeroase expozišii, iar vizitatorii erau invitaši la dans popular, la cântece folk, la film.

Dincolo de impactul avut în comunitate, tinerii implicaši au descoperit folclorul şi au învăšat să-l iubească şi să-l promoveze. Am descoperit noi nevoi, avem alte proiecte în plan pe aceeaşi temă, iar proiectul Folcloristica va continua.”

Mihaela Diana Podariu

„A fost o experienšă ce mi-a aprofundat cunoștințele despre tradišiile şi obiceiurile noastre, mi-a dezvoltat gustul pentru dansul și cântecele românești, iar acum am momente frumoase pe care nu le voi putea uita.

*Parada satelor, *Bucuria de pe fețele celor care au urmărit programul artistic, *Am legat/consolidat prietenii,

Lucrurile care mi-au plăcut la acest proiect:

*Deși au fost multe de făcut, toată echipa de organizare era fericită, iar fiecare și-a îndeplinit sarcinile cu succes,

*Spiritul de echipă şi înțelegerea dintre voluntari,

*Standurile și atelierele meșterilor,

*Creativitatea,

*Dorința copiilor de a învăța pașii de bază a dansurilor populare,

*Participarea la tabăra „Comori lăuntrice",

*Îndeplinirea scopului de a atrage câți mai mulți tineri spre tradiție.

*Treasure hunt, Adina Apostol

20

În această vară am început proiectul Folcloristica, prin care ne-am propus să readucem în prim plan tradišiile şi meşteşugurile româneşti. Am participat în tabăra de creašie de la Ruginoasa, unde personal am pictat şi am învăšat noi dansuri populare. Am cunoscut oameni talentaši de la care am învăšat să iubim folclorul. Pe baza tuturor cunoştinšelor dobândite am creat un festival, unde eu am coordonat voluntari, am montat corturi, am cunoscut foarte mulši tineri talentaši şi am învăšat cum să lucrez în echipă. În acelaşi timp, am împărtăşit tot ce am dobândit în cadrul Folcloristicii. La finalul lunii septembrie am organizat Târgul Meşterilor din Iaşi, unde am expus propriile obiecte şi am promovat rezultatele proiectului.

Victor Cozma

Interviu: Mihai Moisa 1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Datorită faptului că renunțasem la prima facultate, aveam timp liber și din proprie initiațivă m-am gândit să fac voluntariat pentru ami ocupa timpul.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Când m-am înscris nu știam ce se va întampla, nu a fost așa cum mi-am imaginat. Bineînțeles, s-au produs schimbări atât în privința însușirilor personale, cât și asupra vieții mele, am devenit mai comunicativ, deschis la idei, creativ, mi-am dezvoltat abilitățile de a lucra in grup și de a vorbi în fața unui grup.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj? În prima zi când am venit m-am simțit oarecum inconfortabil, cu puțin curaj, însă era ceea ce am dorit să fac, să mă înscriu într-o organizație de voluntariat.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Mi-au plăcut toate activitățile, am învățat lucruri din aceste activități memorabile. Am fost impresionat atunci când am realizat un festival având ca scop comemorarea poetului român Mihai Eminescu, acolo unde au participat și elevi ai Liceului Special „Moldova”, deși aveau dizabilități, au cântat, dansat, recitat poezii într-un mod excepțional, la fel de bine sau mai bine față de o persoană fără dizabilități.

5. Te-ai simțit vreodată singur sau dat la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

21

Nu m-am simțit singur niciodată, dimpotrivă aveam momente în care eram trist datorită problemelor personale, atunci când veneam la Centrul de Voluntariat și mă implicam în activități, uitam de ele și deveneam pozitiv. Am format împreună un grup frumos, unit. Nu am fost tratat cu indiferență deoarece aici învățăm cum să ne repectăm reciproc și pe cei din jur.

6. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

Familia mea îmi respectă deciziile și mă susține în tot ceea ce fac, părerea lor despre voluntariat este bună, cei de acasă știu că este un loc sigur, în care eu mi-am făcut prieteni. Am prieteni și colegi care consideră voluntariatul ceva inutil, pierdere de timp, loc pentru copii, din care nu poți câștiga bani, însă adevărul este că fiecare are dreptul la opinie personală și de a face ce dorește. Eu consider voluntariatul o valoare care nu ar trebui să lipsească niciunui tânăr.

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori.

Cititul este un lucru foarte important, la fel ca voluntariatul. Prin lectură reușești să acumulezi numeroase cunostințe. Și recomand tutur pasionaților de lectură să facă voluntariat deoarece prin cunoștințe și imaginație, pot fi foarte creativi în practică. Și mai mult pot organiza prin intermediul voluntariatului evenimentul inedit pe care doresc să-l vadă în oraș.

Programul AS – Antrenament pentru Succes În ziua de azi, din ce în ce mai mulți părinți și profesori se plâng din pricina faptului că elevii nu mai sunt ceea ce erau odată. Auzim zilnic nemulțumiri de felul „Sunteți leneși!” sau „Închideți telefoanele!” și adevărul este că mulți tineri au uitat ce înseamnă să fii școlar și care sunt prioritățile unui elev silitor. Ne irită să auzim aceeași problemă la nesfârșit, dezbătută și comentată, însă care nu are nicio soluție care să fie într-adevăr de folos. Dar o problemă și mai gravă, care este deseori ignorată, o constituie relațiile dintre tineri, ce se deteriorează tot mai mult, fără ca cineva să intervină.

Tocmai din acest motiv a luat ființă Programul AS – Antrenament pentru Succes! Am descoperit o clasă nu tocmai unită, căreia profesorii mereu i-au făcut observații și cu probleme între colegi. Aceștia ne-au oferit o mână de ajutor într-o altă activitate organizată, „Trenul vieții în Târgu Frumos”, iar astfel am curățat împreună o parte a Cimitirului Evreiesc din oraș. Cunoscându-i pe elevi, am decis că putem arăta profesorilor și nu numai, dar și părinților, că transformarea nu este atât de

22

grea, iar determinarea și voința sunt singurele care pot ajuta la construirea drumului spre succes.

Pregătiți de muncă, cu mult curaj și entuziasm, am început prin a crea un program de educație nonformală, prin care să-i putem învăța pe tineri într-un cadru prietenos, inedit, energic și plin de viață, diferit față de o oră de curs. Neam dorit ca prin activitățile noastre să ieșim din tiparele instituțiilor de învățământ și să arătăm faptul că putem reuși prin nenumărate metode care să stimuleze creativitatea, originalitatea și care să construiască legături mai puternice între colegii de clasă. Știm prea bine faptul că din pricina timidității sau a unor temeri ascunse, mulți tineri rămân într-un colț al lor, unde comunicarea și prietenia nu sunt întâlnite.

Astfel, unul din scopurile noastre principale a fost să creăm o clasă cu elevi sociabili, care până la sfârșit să se cunoască mult mai bine între ei, să înlăture prejudecățile și să conştientizeze consecinšele propriului comportament asupra celorlalši şi efectele acestuia pe termen lung. Copiii au participat la multe activități diversificate organizate la Centrul de Voluntariat, unde ne-am întâlnit aproape zilnic cu elevii.

Aceștia ne-au destăinuit că le-au plăcut în mod deosebit discuțiile despre motivație și curaj, dar și activitățile unde au fost nevoiți să vorbească în public și să-și cunoască mai bine colegii.

Am pus în practică diferite jocuri pe care aceștia nu le-au mai încercat niciodată, jocuri ce au consolidat relațiile de prietenie dintre tineri și au testat rezistența la stres, precum și capacitatea acestora de a se adapta unor noi situații și împrejurări. Unul dintre evenimentele memorabile a fost „Teatru Forum”, unde s-au creat echipe ce au pus în scenă mici piese de teatru, fiecare reprezentând o situație cu care elevii se pot întâlni, precum un anturaj nepotrivit, dependența de rețelele de socializare sau dorința de a renunța la școală. Echipele au trebuit să găsească mai apoi și soluții pentru fiecare problemă, ceea ce le-a stimulat imaginația și i-a ajutat să conștientizeze diferitele pericole de care sunt înconjurați.

De asemenea, am dedicat câteva zile examenului de admitere la liceu, în care tinerii au învățat câteva lucruri despre cum să facă față emoțiilor și să obțină un punctaj cât mai mare, valorificând fiecare informație știută de 23

aceștia. A fost un mod inedit de a învăța lucruri noi, ascultând experiențele voluntarilor și întrebând curiozități proprii. Un alt moment care a rămas în memoria tuturor este tabăra de supraviețuire unde cei prezenți au răspuns provocării de a face rost de hrană de la săteni în schimbul unui ajutor în gospodărie.

Participanții au petrecut o zi întreagă fără tehnologie în satul Coasta Măgurii, iar la final sau declarat mulțumiți de faptul că au reușit să îndeplinească cu succes sarcinile jocului „Misiune imposibilă”. Aceștia au fost nevoiți să strângă lemne uscate, să intervieveze diferiți săteni, să creeze câte o piesă de teatru, să caute fetele de măritat din sat și nu numai; lista nu s-a oprit aici. Sfârșitul excursiei a culminat cu un foc de tabără ce nu a încălzit numai mâinile înghețate, ci și inimile tuturor.

Programul AS a fost finalizat și ne declarăm mulțumiți de rezultatele proiectului. Am constatat că scopurile noastre au fost în mare parte atinse și am reușit să facem o diferență între clasa de odinioară și cea de acum. Am demonstrat, împreună cu tinerii ce nu au renunțat la program pe parcurs, că perseverența este cheia succesului și că numai împreună, cu multă muncă, putem reuși ceea ce ne propunem!

Interviu: Paula Tărăbuţă 3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj?

1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Decizia de a deveni voluntar Asirys a fost „involuntară” deoarece lucrul acesta a fost ca o îndemnare interioară spre a-mi schimba rutina zilnică.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

De când sunt voluntar am devenit mai deschisă, mai comunicativă. Un lucru care s-a schimbat la mine este autoaprecierea și valorificarea ideilor personale.

24

Prima zi în care am venit la Centrul de Voluntariat a fost destul de normală deoarece totul era deschis și familiar, singurulul sentiment fiind cel al curiozității.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Cel mai mult m-a impresionat activitatea „Cina pe nevăzute” și mă bucur extrem de mult că am avut șansa să

experimentez viața de zi cu zi a nevăzătorilor.

5. Te-ai simțit vreodată singură sau dată la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

Din fericire, până acum nu am simțit niciun sentiment dintre cele enumerate mai sus.

6. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori. Îndrăznește! Ai șansa să îți faci noi prieteni, să te cunoști mai bine și să îți folosești timpul constructiv.

La început, majoritatea aveau un sentiment de nesiguranță în legatură cu voluntariatul, dar pe parcurs, arătându-le ceea ce fac în cadrul Centrului de Voluntariat, și-au schimbat părerea despre voluntariat.

O jucărie pentru fiecare copil Poate nu am experimentat cu toții o situație în care să fim loviți de neajunsuri și încărcați de povara de a nu avea ceva. Totuși, ne putem pune măcar pentru o clipă în pielea unor astfel de persoane, cu care viața nu a fost atât de prietenoasă. Pentru că sărbătorile de iarnă se apropiau, iar spiritul Crăciunului își făcea tot mai mult simțită prezența, s-a luat inițiativa de a aduce un zâmbet cât de mic unor copii nevoiași de etnie romă din satul Zmeu.

Proiectul „O jucărie pentru fiecare copil” a avut drept scop principal înfrumusețarea sărbătorilor unor copii cu posibilități reduse. Elevii clasei a XI-a D2 de la Liceul Teoretic „Ion Neculce” s-au implicat astfel încât acțiunea să aibă succes. Ei au amplasat cutii de donații în fiecare școală din Târgu Frumos, astfel încât tinerii dornici de a face o faptă bună să poată dărui lucruri pe care nu le mai folosesc, dar care consideră că ar putea face un copil fericit.

De asemenea, în cadrul activității elevii care sau implicat au avut de câștigat pe plan moral. Aceștia au devenit mult mai prietenoși și deschiși unii cu alții, au găsit alte subiecte despre care au vorbit, diferite de cele pe care le discută în mod normal la școală și și-au întărit spiritul de echipă. Datorită faptului că s-au angajat într-o activitate în afara orelor de curs, au descoperit plăcerea de a fi înconjurat de persoane binevoitoare cât și faptul că într-un alt mediu, colegii lor sunt diferiți.

25

Prin această activitate, s-a demonstrat faptul că responsabilitatea față de ceea ce ne înconjoară ne aparține tuturor, iar ceea ce ar trebui să ne caracterizeze pe toți este simțul răspunderii și altruismul. Toți cei care au donat pentru a face un copil fericit și-au dat seama de necesitatea de a se implica într-o acțiune de caritate, nu pentru a se simți ei înșiși satisfăcuți, ci pentru a oferi un moment magic de bucurie unor persoane care nu au parte de astfel de clipe atât de des.

Interviu: Iustin Beldiman 1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Faptul că am simțit nevoia de a face o schimbare, atât în găsirea mai multor prieteni, căt și în dezvoltarea personală, vorbitul în public etc.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar?

Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Da, m-am schimbat, în special în domeniul comunicării și creativității.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj?

La inceput am fost foarte emoționat.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Cred că proiectul din Croația a fost cea mai importantă activitate care m-a marcat, pentru că mi-am îmbunătățit limba engleză și capacitatea de a vorbi cu ceilalți într-o limbă străină.

5. Te-ai simțit vreodată singur sau dat la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

Până acum, nu. Am încercat să fiu amabil și sociabil cu toată lumea și nu am întâmpinat astfel de probleme.

6. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

26

Sunt de acord. Ei mă susțin întru totul, având încredere în mine că pot face ceea ce mi-am propus.

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori.

Doar dacă veniți la Asirys vă veți putea exprima foarte ușor ideile și le veți putea pune în practică, să vă faceți prieteni noi și să vedeți lumea altfel decât puteți crede.

Trenul Vieții în Târgu Frumos Autor: Paula Tărăbuță Activitatea de curățare a Cimitirului Evreiesc din Tîrgu Frumos, alături de voluntarii Centrului de Voluntariat Tîrgu Frumos a fost ca o provocare, dar și o dorință pentru mine. Istoria, dar şi groapa comună situată în curtea cimitirului, cu cei 540 de morți, mi-au trezit sentimente profunde.

Pietrele de mormânt sunt în curs de degradare, cimitirul fiind nefuncționabil de peste două decenii. Cea mai veche piatră este încă din secolul al XIX- lea, toate având câte o poveste misterioasă. Locația Cimitirului Evreiesc este într-un cartier sărac, de la periferia orașului.

Ceea ce m-a surprins plăcut a fost reacția comunităților de evrei atât din țară, cât și din străinătate față de activitatea noastră. Aceștia au răspuns cu distribuiri la postările noastre legate de activitate și cu gânduri bune spre a continua activitatea.

Istoria acestui cimitir este extraordinară,în timpul curățării am descoperit pietre de mormânt cu un trecut captivant. Multe dintre acestea datau de pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din păcate, pušine sunt pietrele de mormânt ce păstreză fotografii, multe dintre ele au fost dezlipide sau distruse. Pe lângă fotografie, pe piatră este scris un mesaj în care sunt descrise circumstanțele morții persoanei aflate sub piatră. Așa am descoperit eroi uitați de trecerea timpului. Să cureți un cimitir cu o așa mare istorie în spate înseamnă o șansă de a trăi ceea ce au trăit cei îngropaši acolo, făcându-te să realizezi ce înseamnă un război.

Zilele de 29, 30 Iunie și 1 Iulie 1941 au fost zile negre pentru evreii din toată regiunea. „Trenul morții" care a avut una dintre opriri la Târgu Frumos, a lăsat în urmă 540 de morți care au fost toți puși într-o groapă comună de circa 25 de metri lungime. Evenimentul acesta a fost ca un apel pentru noi, dorind să ajutam la comemorarea persoanelor necunoscute decedate în acele zile. A petrece câteva ore în cadrul acestui cimitir te face să reflectezi la situația ta și a celor care au trăit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Poarta cimitirului arată cruzimea timpului, unele colțuri fiind deja căzute. Dorința noastră este de a crea din acest cimitir un obiectiv turistic, făcând astfel Tîrgu Frumos un oraș cultural. Prin el, putem arăta tuturor consecințele faptelor omului de până acum.

Zilele de sâmbătă din luna noiembrie a anului trecut au fost dedicate curățării acestui cimitir, fiind ajutați de copiii din zonă, cât și de elevi de la școlile din oraș. Din curtea cimitirului evreiesc, poți vedea orașul Tîrgu Frumos cu toată activitatea lui zilnică.

27

În prima zi de activitate, o doamnă ne-a deschis poarta cimitirului, uimindu-se de inițiativa noastră. Orele nu au trecut ușor, iar într-un final, obosiți după tot efortul depus, ne-am întors la Centrul de Voluntariat. La următoarea întâlnire, o clasă de gimnaziu s-a oferit să ne ajute la curățarea pietrelor de mormânt, ceea ce a determinat un progres în activitatea noastră. A treia întâlnire, o altă clasa de gimnaziu s-a oferit să ne ajute, încântândune stăruința lor.

Cu ajutorul acestora, am reușit sa transformăm visul nostru în realitate. Să nu uităm de momentele grele prin care au trecut evreii în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și să comemorăm victimele Holocaustului.

28

Interviu: Bogdan Băcică dezvoltat abilităši precum lucrul în echipă, vorbitul în public și creativitatea, prin jocuri nonformale.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj?

1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Eu am luat decizia de a fi voluntar Asirys la propunerea prietenilor mei, spunându-mi despre beneficiile pe care ți le oferă voluntariatul.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Voluntariatul pentru mine este ca o lume fantastică unde totul este posibil. Voluntariatul te ajută în primul rând să te cunoşti pe tine, să înveši să descoperi ce pasiuni ai, să te dezvolši atât personal cât şi profesional şi astfel să îi poši ajuta şi pe ceilalši din jurul tău. De-a lungul acestor luni, am învăšat să am încredere în mine, în foršele proprii, mi-am

În prima zi când am venit la Centrul de Voluntariat Asirys am întâlnit foarte mulți tineri care erau voluntari, iar mai apoi mi-au devenit și prieteni. La început am fost timid și cu toate că am avut dificultăți, dar cu fiecare piatră de hotar de care am trecut, am reușit să prind mai multă încredere în mine. M-am uitat atent în jurul meu să găsesc oameni extraordinari, de la care am ce să învăț, iar mulți dintre ei nici nu știau că mă învață ceva. Așadar, oamenii sunt diferiți, iar motivația fiecăruia poate să apară de unde nici nu te aștepți.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Printre cele mai frumoase experiențe din cadrul Centrului de Voluntariat a fost Cros în Tîrgu Frumos. Pe 2 august 2015, a avut loc cel mai creativ și distractiv cros din Tîrgu Frumos, organizat de Asirys Super Tineri la Centrul de Voluntariat din Casa de Cultură „Garabet Ibrăileanu” .

Evenimentul a cuprins o explozie de culori, mai exact o bătaie cu pudră colorată, lansarea imnului și al dansului orașului, precum și alte activități culturale.

5. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

Familia, prietenii și colegii mă susțin în ceea ce fac, mai exact în activitatea de voluntar Asirys.

6. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori.

Voluntariatul îți dă șansa de a căpăta experienšă în multe domenii, îši dezvolši abilităši precum: comunicarea, spiritul antreprenorial și de planificare, organizare, managementul proiectelor, acestea stimulând creativitatea şi comportamentul participativ și îši vor garanta exprimarea liberă a opiniilor, dar și dezvoltarea aptitudinilor şi talentelor.

29

Curiozități culese de Eusebiu Autor: Eusebiu Cristian Toma 1. Furnicile nu dorm niciodată. Cu toate acestea, în zorii zilei, furnicile se întind asemenea oamenilor pentru a se dezmorți.

2. Cimpanzeii și coțofenele sunt singurele animale care își pot recunoaște imaginea într-o oglindă.

3. Ochiul unui struț este mai mare decât creierul acestei păsări.

4. Pentru fiecare om de pe Terra există circa 200 de milioane de insecte. Numai termitele ne depășesc într-un raport de 10%1.

5. Balena albastră este animalul care produce cele mai puternice sunete (până la 188 de decibeli). Un astfel de sunet poate fi receptat prin apă la o distanță de până la 850 de kilometri.

6. Un om uită, în medie, circa 80% din tot ceea ce a învățat într-o zi.

7. Durata care îi ia unui fulg de zăpadă ca să ajungă de la nori până pe suprafața pământului, este de cel puțin o oră...

8. Cei mai mari iubitori ai cărnii de porc sunt danezii. În Danemarca există de două ori mai mulți porci decât întreaga populație umană a acestei țări.

9. Cele mai numeroase vietăți de pe Terra sunt artropodele. Ca un exemplu, până în prezent au fost descoperite circa 70.000 de mii de specii... de păianjeni.

10. În Santa Fe, New Mexico, legea impune ca animalele de casă să poarte centură de siguranță în mașină.

12. Pentru fiecare tonă de pește prinsă în oceanele lumii, oamenii aruncă trei tone de gunoi în aceleași ape.

13. În statul american, Dakota de Nord, nu s-a înregistrat niciodată un cutremur.

14. Rechinii sunt singurele animale despre care se știe că nu se pot îmbolnăvi de cancer.

15. La Paz, Bolivia, este orașul cel mai sigur din punct de vedere al prevenirii incendiilor. Dată fiind altitudinea ridicată la care se află (peste 3.000 de metri), cantitatea de oxigen din aer de abia poate susține un foc.

16. Tot în La Paz, temperatura medie este de doar 10 grade Celsius. Și cu toate acestea, niciodată nu s-a înregistrat o temperatură de 0 grade. Situația este identică și în Punta Arenas, Chile sau Stanley, Insulele Falkland.

17. Dacă vreți să fiți în siguranță în fața unor nisipuri mișcătoare, întotdeauna să călăriți un catâr. Dacă măgarii sau caii se scufundă în nisipurile mișcătoare, un catâr nu o va face niciodată.

18. Absolut toți creveții se nasc masculi. Unii dintre ei devin femele la maturitate.

30

19. Există mai mulți oameni care învață limba engleză în China decât cei care o vorbesc oficial în Statele Unite (peste 300 de milioane).

20. Numai în SUA există aproximativ 7.000 de tigri ținuți ca animale de casă.

21. Dacă vorbiți la telefonul mobil timp de o oră, numărul bacteriilor din urechea voastră va crește de cel puțin 700 de ori.

22. Absolut toți copiii se nasc fără rotule. Ele se formează complet în intervalul de vârstă de 2-6 ani.

23. Circa 12 copii sunt oferiți zilnic, în maternități, altor mame decât cele naturale. Această statistică include toate țările lumii.

24. O persoană are în medie 1.460 de vise în fiecare an.

25. Un om, consumă, în medie, de-a lungul vieții, o cantitate de hrană egală cu greutatea a șase elefanți maturi.

26. În spațiu, astronauții nu pot plânge. În lipsa gravitației, lacrimile nu pot curge (nici flatulenša nu este posibilă în stare de imponderabilitate).

27. Aproximativ 6.000 de fulgere lovesc Pământul în fiecare minut.

28. În Bangladesh există o lege care permite autorităților să aresteze elevii cu vârste mai mari de 15 ani care copiază la examene.

29. Cel mai întâlnit nume bărbătesc de pe planetă este Mohammed.

30. Februarie 1865 este singura lună din istorie în care nu a fost înregistrată lună plină.

31. Durerea are și ea o unitate de măsură. Aceasta se numește “dol” iar instrumentul menit să măsoare durerea se numește dolorimetru.

32. V-ați întrebat ce a fost mai întâi, oul sau găina? Biblia a răspuns deja la această întrebare.

Conform Genezei 1:20-22, găina a apărut înaintea oului.

33. Într-un studiu cu privire la relațiile interfamiliale, 80% dintre bărbații căsătoriți au declarat că și-ar lega destinele de aceeași femeie dacă ar putea da timpul înapoi. Doar 50% dintre femei au declarat același lucru.

34. În urmă cu 3.000 de ani, majoritatea egiptenilor antici nu trăiau mai mult de 30 de ani.

35. Unghiile de la degetele mâinilor unui om cresc de patru ori mai repede decât cele de la picioare.

31

Interviu: Petronela Tărăbuţă 1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Am luat decizia de a fi voluntar din simpla dorință de a folosi timpul constructiv.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Da. Consider că am evoluat din momentul în care am devenit voluntar pentru că, fiind voluntar, am primit responsabilități noi care m-au dezvoltat ca persoană și am cunoscut diferite moduri de a petrece timpul cu diferite tipuri de persoane.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj?

Nu am avut emoții. A fost doar curiozitate.

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

M-a impresionat cina pe nevăzute pentru că m-a făcut să privesc lumea din altă perspectivă.

Activitatea aceasta m-a făcut să îmi ofer încrederea mai ușor unor persoane care își exprimă dorința de a mă ajuta.

5. Te-ai simțit vreodată singură sau dată la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

Nu m-am simțit dată la o parte.

6. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

Nu toți au o părere pozitivă pentru că nu toți știu exact ce fac acolo.

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori.

Folosește-ți timpul constructiv și investește în tine!

32

10 motive pentru care trebuie să vii la ASIRYS Autor: Mădălina Gogu ASIRYS este o asociație de voluntariat formată dintr-un grup de tineri care își dedică majoritatea timpului organizând diferite activități atât în Tîrgu Frumos, cât și în afara țării cu scopul de a socializa cât mai mult cu persoane noi, din medii diferite și de a ajuta comunitatea. De asemenea, un alt scop este cel de a ridica stima de sine a tinerilor și de a încuraja atât distracția, cât și comunicarea și seriozitatea.

Iată 10 lucruri pentru care trebuie să vii la ASIRYS: 1. Poți să îți pui ideile bune în practică! Orice idee ai avea, aici o poți testa împreună cu grupul din care faci parte în cadrul activităților desfășurate.

2. Vei deveni mai responabil! De exemplu, organizarea unui eveniment pornind de la o anumită temă te va face să acorzi mai multă atenție detaliilor.

3. Afli o multitudine lucruri noi! Poți învăța din experiența altora, dar și din anumite activități care îți dau depedență în sens pozitiv.

4. Descoperi la ce eşti bun! Este știut faptul că noi toši suntem buni la mai multe lucruri, doar că deseori nu ştim despre asta sau nu conștientizăm. Avem nevoie de altcineva, să ne spună „tu te pricepi foarte bine la asta!” și să ne încurajeze.

5. Îți șlefuiești abilităšile de comunicare! Un exemplu ar fi că participând la activități în care trebuie să ieși cât mai mult în evidență, îți poți arăta aptitudinile sau poți fi ales liderul unei echipe, ceea ce stimulează comunicarea cu alte persoane din cadrul unui grup nou.

6. Beneficiezi de traininguri de dezvoltare personală și profesională gratuite, spre exemplu cursul de limbă engleză pornind de la zero.

7. Participi la ieşiri inedite precum excursii, tabere de supraviețuire și diferite activități la care cu siguranță nu ai mai luat parte până acum!

8. Îți crește încrederea în sine! Prin încurajări, sfaturi din experiența personală și proiecte deosebite înveți cum să crezi mai mult în forțele proprii și astfel devii mai bun!

9. Îți dezvolți gândirea, mentalitatea și obții experiență! Ai ocazia să faci schimb de opinii cu alte persoane, să vezi cum gândesc alți tineri și să-ți faci noi prieteni cu care descoperi că ai lucruri în comun.

10. Îți învingi timiditatea și emoțiile prin implicarea în cât mai multe activități! Ai șansa să te simți valoros, util, ajutând pe altcineva, iar astfel vei uita de ceea ce înseamnă rușine și sfială.

Concluzia este că dacă te vei implica în activitățile de voluntariat, vei avea oportunitatea de a cunoaște persoane care au interese ca și tine, cu care poți să-ți împărtășești ideile, experiențele. De asemenea, vei avea ocazia să cunoşti persoane publice, persoane importante din cadrul autorităților publice şi în general oameni valoroși, de la care am avea cu toții ceva de învățat.

33

Interviu: Ioana Savin descoperit noi pasiuni, evenimentele fiind pe teme diversificate.

3. Ce ai simțit în prima zi în care ai venit aici? Ai avut emoții sau ai venit cu mult curaj? În prima zi am avut emoții, dar acestea au dispărut treptat când am început să facem diferite jocuri de cunoaştere. În acest fel am avut şansa să schimb câteva vorbe cu fiecare dintre cei prezenți şi am întâlnit doar persoane calde şi prietenoase.

1. Cum ai luat decizia de a fi voluntar Asirys și ce te-a îndemnat să vii aici?

Urmăream de mult timp pagina de facebook a asociației, vedeam mereu în poze un grup de persoane vesele şi prietenoase organizând activități interesante la care mi-aş fi dorit să fiu prezentă. La îndemnul unei prietene care era deja voluntar, am făcut primul pas şi am decis să particip şi eu la o activitate din cadrul asociației, iar astfel am continuat să fiu prezentă şi la următoarele.

2. Consideri că te-ai schimbat de când ești voluntar? Cum ai evoluat la Centrul de Voluntariat?

Centrul de Voluntariat m-a ajutat să mă dezvolt personal şi să îmi petrec timpul constructiv, am devenit mai responsabilă şi mai deschisă, am mai multă încredere în mine, mi-am făcut prieteni, mi-am

4. Care este activitatea care te-a marcat de când ești aici? Ce te-a impresionat cel mai mult până acum?

Activitatea pe care nu o voi uita a fost Balul Asirys, un bal organizat anul trecut de un grup de voluntari din care am facut şi eu parte. Mi-a plăcut ideea de a lucra în echipă și de a crea un spectacol pornind de la zero. Sunt impresionată de faptul că la Asirys putem pune în aplicare orice idee și învățăm să organizăm diferite evenimente având resurse și sprijin.

5. Te-ai simțit vreodată singur sau dat la o parte? Te-a tratat cineva cu indiferență?

Asirys e cel mai potrivit loc în care să mergi atunci când te simți singur. Nu am fost niciodată tratată cu indiferență, m-am ataşat foarte repede de toți. Credeam că îmi va fi greu datorită timidității, dar am cunoscut oameni deschiși și prietenoşi care m-au ajutat să mă integrez în grupul lor și nu m-au lăsat niciodată să stau singură, am avut mereu parte de vorbe calde, zâmbete și m-am simțit întotdeauna ca într-o mare familie.

6. Ce părere au familia, prietenii și colegii despre faptul că ești voluntar Asirys?

Familia şi prietenii mi-au propus de multe ori să mă înscriu la Centrul de Voluntariat Asirys, ştiind că îmi doream asta de mult timp. Acum, după un an de când am venit prima dată, persoanele apropiate îmi spun că am evoluat, că m-am schimbat în bine, consideră că voluntariatul îmi aduce multe beneficii şi mă îndeamnă să nu renunț.

7. Transmite un gând de încurajare cititorilor ce încă nu sunt voluntari, dar și-ar dori.

Voluntariatul vă aduce numai beneficii, oricine e bine-venit şi merită să încercați!

34

Eu văd sau nu văd?

Autor: Petronela Tărăbuță O, de câte ori m-am lăsat pradă priveliștii unui munte mângâiat de razele calde ale soarelui. De câte ori mau copleșit norii întunecați de pe cer și de câte ori mau lăsat fără cuvinte trăsăturile furmoase ale unor persoane.Tot de atâtea ori am lăsat și ca în creierul meu să se construiască, priveliște cu priveliște, lumea pe care ochii mei o sorb. Iar pentru că în mintea mea este mereu primăvară, frumusețile înfloresc continuu.

Acum, formez buchete din frumusețile gândurilor mele și le înșir în scris, în pictat și în tot ceea ce mâinile mele fac. Ochii îmi sunt inspirație pentru creație, iar creațiile îmi sunt hrană pentru suflet. Într-o seară în care am fost nevoită sa le spun urechilor să ia locul ochilor, am luat cina legată la ochi cu alte câteva zeci de persoane cu respect și renume din oraș, printre care și oameni nevăzători. Singura modalitate cu ajutorul căreia puteam judeca o persoană era felul în care îmi vorbea și maniera cu care îmi strângea mâna. Am făcut astfel cunoștințe pe nevăzute și mi-am format zeci de întrebari despre felul în care persoanele cu care vorbeam arătau. Începea să îmi placă misterul care mă înconjura și îmi spuneam că dacă reușitele din viață ar conta doar pe faptele noastre, și nu și pe aspectul nostru, viața ar fi mai corectă.

Adevărata provocare a fost atunci când am fost nevoiți să mâncăm și să bem apă. Cu toate acestea, am trecut cu toții acest test ajutați de persoanele nevăzătoare, cele ale căror viață este trăită în întuneric, însă ale căror creații și fapte sunt mai luminoase decât ale noastre. Am rămas uimită de nesiguranța cu care pășeam și de siguranța cu care persoanele nevăzătoare o făceau. Eu și celelalte persoane pentru care seara pe nevăzute a fost o premieră am ascuns frica în spatele zâmbetelor, iar adevărata bucurie a nevăzătorilor din jurul nostru ne-a făcut să plecăm capul în fața lor. În acea seară am învățat de la persoane cărora de obicei, eu sunt cea care le ofer sfaturi. Pentru acele persoane, nu ochii le sunt ușile care lasă insiparația să îi inunde, ci urechile și simțurile.

Pentru acele persoane, nu aspectul decide frumusețea cuiva, ci calitățile acestuia. Cu acele persoane, nu poți fi altceva în afară de om.

Uneori noi, văzătorii, nu vedem frumusețile vieții pe care le văd nevăzătorii, pentru că noi am uitat cum să apreciem ceea ce avem și suntem. Noi uităm cum să deschidem ochii atunci când îi avem deschişi. Noi, văzătorii, ar trebui să învățăm de la nevăzători cumsă privim lumea. Noi suntem văzătorii materiei din jurul nostru, dar pentru că noi credem că asta este totul, nu mai privim și dincolo de materie, ceea ce nevăzătorii fac.

35

Interviu: Margareta Pristavu, Director al Liceului Special Moldova

3. V-ați dori să organizăm, în viitor, activități împreună? Ce fel de evenimente credeți că ar atrage elevii, și în același timp i-ar ajuta?

Mi-ar face plăcere să mai organizăm evenimente împreună, iar în legătură cu ceea ce le-ar plăcea elevilor, aș crede că lucrul cel mai potrivit este să se organizeze o activitate în care fiecare să spună ce îl atrage mai mult, sau să scrie fiecare într-un bilețel anonim tipul său de activitate preferată, iar apoi să organizăm ceva ce să cuprindă câte un pic din toate, un eveniment menit să stimuleze tinerii la cultură, la socializare, la un voluntariat care să-i pregătească pentru viață.

1. Ați colaborat vreodată cu Asociația Asirys sau știți vreo activitate organizată împreună cu Centrul de Voluntariat?

Da, am avut activități frumoase alături de tinerii de la Centrul de Voluntariat Asirys, activități care au ajutat elevii cât și cadrele să socializeze, să capete experiențe noi, exemple concludente ar fi activitatea „Eu văd sau nu văd” și întâlnirea cu pictorul Gheorghe Ciobanu, dar și cu maiestra în arta modelajului cucutenian.

2. Credeți că aceste evenimente ajută în vreun fel elevii sau le răpesc din timpul dedicat școlii?

Sunt sigură că aceste activități stimulează mult elevii pentru a învăța și a evolua, și nu cred că le răpesc din timpul școlii deoarece sunt activități extracurriculare.

4. Unii profesori nu susțin voluntariatul și activitățile Asirys. Dumneavoastră recomandați elevilor școlii să devină voluntari?

Da, recomand tuturor elevilor să practice voluntariatul fiindcă în acest mod se pregătesc pentru viață cu o inimă curată, având ocazia să învețe multe lucruri noi, însă acest lucru să fie în echilibru cu desfășurarea programului școlar.

5. Ați încuraja și cadrele didactice să stimuleze copiii în activitățile de voluntariat și în cât mai multe întâlniri cu cei de la Asirys? De ce da sau de ce nu.

Sunt sigură că îndrumătorii elevilor școlii noastre îi călăuzesc pe tineri către un drum al voluntariatului, al responsabilității, către un drum care să-i apropie cu pași repezi către un viitor cât mai bun. Deci, nu încurajez cadrele didactice să stimuleze copiii în activitățile de voluntariat, ci îi sfătuiesc să continue aceste activități pe care deja le desfășoară.

6. Ați pune la dispoziție ori de câte ori e nevoie liceul Moldova pentru activitățile elevilor din școală cu membrii grupului de voluntari Asirys și cu elevii altor școli? În măsura în care spațiul de care dispunem nu va fi solicitat dinainte pentru alte activități, și ceea ce oferim este privit tot ca un act de voluntariat, nu ca o metodă de a iniția o afacere, sunt de acord să asigurăm oricând un peisaj în care tinerii și voluntarii să facă cât mai multe lucruri folositoare lor și celor din jur.

7. Ce sfaturi ați putea oferi pentru îmbunătățirea Asirys și pentru o colaborare cât mai bună și cât mai durabilă între liceul dumneavoastră și grupul de voluntari?

Elevii noștri sunt încurajați și susținuți pentru a menține o colaborare cât mai strânsă cu voluntarii, pentru a cultiva o relație de prietenie care să-i apropie și care să stimuleze cât mai mult comunicarea.

36

8. Cunoașteți elevi cărora știți că le place și pe care ni-i recomandați pentru cât mai multă implicare în cadrul asociației Asirys?

Sunt mulți elevi care au potențial, care vor să iasă din obișnuit, din atmosfera de simplu școlar, iar atunci când dânșii își exprimă dorința de a face voluntariat, de a organiza și de a participa la diferite activități, sunt încurajați și susținuți cu toate mijloacele de care dispunem.

9. Dacă vi s-ar oferi ocazia să ajutați cu o vorbă bună despre Asirys adresată unui sponsor, sau cu ceva de genul acesta, ați face-o? Dacă da, de ce?

Oricând se va ivi ocazia de a adăuga o vorbă bună despre Asirys, aș face-o cu mare drag datorită implicării și colaborării cu liceul Moldova, tendință pe care o observ de ceva timp.

10. Ce transmiteți tinerilor din școală în legătură cu Centrul de Voluntariat Asirys?

Să ofere pentru a primi, să se implice pentru a fi implicați, să socializeze pentru a fi cunoscuți, să ceară sprijinul instituției de învățământ din care fac parte de fiecare dată când au nevoie pentru a face ceva util, ceva ce îi va ajuta să-și clădească un viitor cât mai strălucit și vor fi ajutați cu mare drag.

Dragoste și sentimente la „Preambul de Dragobete” Iubirea este un sentiment atât de puternic, fragil și profund, încât orice încercare de a-i da o definiție eșuează lamentabil. Suntem incapabili de a exprima în cuvinte această trăire, iar singurul mod prin care îl putem exterioriza este prin fapte; gesturi mici, făcute cu tandrețe. De multe ori suntem prea ocupați, stresați și acaparați de griji, probleme și nevoi, încât uităm cu desăvârșire că dragostea poate să ne aducă pe față un zâmbet, fie el cât de mic.

Din fericire, evenimentul „Preambul de Dragobete” ne-a dat ocazia să stăm de vorbă, la un ceai, cu sufletul nostru. A fost mai mult decât un simplu spectacol organizat în preajma sărbătorii dragostei, căci pe parcurs s-a transformat subtil într-o mare familie, construită din căldură, prietenie și gingășie. Încă din primele momente am fost învăluiți de tandrețe datorită vorbelor primitoare ale doamnei Cătălina Rîznic, care ne-a transmis o stare de pace și liniște deosebite, pe care nu credeam c-am să le întâlnesc vreodată într-un grup atât de numeros.

37

Primul moment artistic, monologul „Decalogul vieții”, ne-a sensibilizat pe toți cei prezenți în sală și ne-a tăiat respirațiile. Forța cuvintelor ce izvorau în fața noastră ne-a uimit, iar inimile ni s-au deschis, primind pace și bunăvoință, transmise de cei trei elevi ai Liceului Moldova, care au interpretat punându-și pe scenă nu doar sufletul, ci întreaga ființă. Mai apoi, trupa Vox, simțindu-ne emoționați, a interpretat melodia „Să ne iubim”, care ne-a purtat departe, pe culmile infinitului, iar timp de câteva minute am avut ocazia să zburăm de mână cu dragostea, printre note muzicale.

Mai apoi au apărut un grup de dansatori tineri, ce au reușit să ne transmită sentimentul iubirii prin mișcările lor fermecătoare și pașii executați cu finețe. Am avut parte de un spectacol al rafinamentului, care îmbinat cu cadrul romantic au condus la o atmosferă deosebită, ce ne-a introdus din ce în ce mai mult în flacăra sensibilității. Și deși mulți dintre noi eram deja cu lacrimi în ochi, un moment de teatru ne-a smuls tuturor câteva râsete de pe buze. Am urmărit cu interes replicile amuzante ale celor doi actori, care ne-au arătat o altfel de dragoste, una dintre soți, condimentată cu umor și bună dispoziție. În continuare, însă, am fost din nou aruncați în brațele călduroase ale iubirii, pierduți printre versurile unei melodii rap, cântată în exclusivitate la spectacolul nostru. Ne-am simțit cu adevărat, fiecare dintre noi, într-o armonie deplină, și parcă aplauzele noastre necontenite formau un cântec, condus numai de inimile noastre înduioșate. Nu am crezut că mă pot simți în acest fel la un spectacol dedicat Dragobetelor, căci de obicei stânjeneala și plictisul își făceau loc repede printre invitați. De data aceasta, totul a fost atât de diferit, încât am uitat cu totul unde sunt și de ce am venit, bucurându-mă de fiecare clipă ce mi se părea că încearcă să mă satisfacă pe mine, prelungindu-se.

Iar a doua parte a acestei activități, cafeneaua publică, ne-a dat prilejul de a cunoaște noi viziuni, de a afla alte perspective și de a ne pune nouă înșine câteva întrebări ce ne-au dat de gândit.

Scormonindu-ne prin adâncuri, am căutat printre cele mai profunde simțiri ale noastre, astfel încât să ne dăm seama cine suntem și mai ales, ce simțim cu adevărat. Am avut oportunitatea de a ne analiza interiorul, de a afla câteva răspunsuri ce probabil ne-au măcinat pe toți într-o măsură mai mică sau mai mare, și cel mai important, de a ne autodescoperi.

Privind, la sfârșit, pe foile uriașe umplute cu gândurile noastre, ideile și mai ales, sentimentele, ne-am dat cu toții seama că iubirea, fericirea, pacea sunt strâns legate de noi, de idealurile noastre, de percepția noastră și în special, de sufletul nostru. Fiecare rând scris nu a emanat decât profunzime, iar asta ne-a făcut pe toți să stăm cu privirea ațintită și ochii măriți de 38

atenție, în timp ce inimile ne băteau din ce în ce mai tare după fiecare cuvânt. Am eliberat, prin această activitate, tot ce am ținut ascuns în noi mult timp. Am reușit să creăm o legătură invizibilă, și totuși puternică, prin care ne-am împărtășit unii altora bucăți din ființa noastră, bucăți ce credeam că vor rămâne ascunse veșnic.

Activitatea a fost de o intensitate fascinantă, și asta datorită organizatorilor ce ne-au călăuzit pașii pe cărările drepte, strălucitoare ale dragostei. Dar în final, am recunoscut cu toții că nu nea ajuns timpul pentru a explora toate subiectele, și astfel am ajuns la concluzia că vrem să mai experimentăm încă o dată aceeași senzație de pace și liniște pe care am simțit-o la „Preambul de Dragobete”.

Interviu: Alexandru Benchea - elev la Liceul Special „Moldova” 1. Știm că părerea ta este una pozitivă față de Asirys și voluntariat, în general. Ai avut vreodată o părere diferită?

Tinerii ar putea să le explice rolul lor în activităšile de voluntariat, pentru a-i convinge că nu fac vreun rău.

5. Ce ai face dacă un prieten ți-ar cere ajutorul într-o problemă cu familia sa legată de acest subiect?

L-aş sfătui să găsească argumente valide pentru a-şi convinge părinšii.

Nu.

6. Ți-ai susține prietenii dacă aceștia și-ar dori să devină voluntari?

2. Crezi că activitățile de la Centrul de Voluntariat Asirys dăunează în vreun fel dezvoltării copiilor?

Da. 7. Presupun că dacă ai avea ocazia să fii voluntar, nu ai refuza. Ce ți-ai dori să faci sau ce fel de activități ai organiza?

Nu, atâta timp cât nu încalcă timpul rezervat programului şcolar.

3. De ce consideri că este benefic pentru tineri să facă voluntariat?

Aş organiza activităši prin care adolescenšii şi tinerii să înveše să socializeze şi să scape de orice fobii sau de prejudecăši.

Pentru ajutorarea societăšii şi pentru a trăi într-o lume mai bună.

8. Cât de important crezi că este pentru un adolescent să facă voluntariat?

4. Există unii părinți ce nu își susțin copiii în astfel de activități. Ce crezi că ar putea face tinerii în acest caz?

Este important în măsura în care îi place ceea ce face.

39

9. Cum ar putea un tânăr să mențină un echilibru între responsabilitățile școlare, activitățile recreative și voluntariat?

10. Transmite un mesaj celor ce au o părere negativă despre voluntariat, convinge-i că nu este așa!

Prin stabilirea unui program pentru activităšile desfăşurate în timpul viešii cotidiene.

Din punctul meu de vedere, activităšile de voluntariat sunt benefice pentru societatea contemporană şi ar trebui să fie susšinute prin participare şi eliberare de orice fel de prejudecăši de factură socială.

Confesiuni din prima mea zi la Centrul de Voluntariat Autor: Ioana Ursache Asirys a fost pentru mine, până de curând, un loc, un grup de oameni, o oportunitate de care mă îndepărtam singură, în ciuda faptului că în adâncul sufletului, îmi doream să experimentez măcar puțin din magia pe care o simțeam emanată de toți cei implicați în această organizație. Peste tot în jurul meu vedeam și auzeam de spectacole, festivaluri și tot felul de activități organizate de Asirys, pe care le admiram din umbră, refuzând ideea de a participa și eu. Nu știu dacă am scăpat cu totul de timiditate sau am reușit în sfârșit să-mi omor emotivitatea din rădăcini, însă cert este că mi-am luat inima în dinți și am făcut primul pas.

Deși credeam c-am să fiu singura care se gândește să vină într-o zi atât de urâtă, friguroasă și înnourată, am fost surprinsă să mă văd înconjurată de un grup de oameni veseli cu zâmbete călduroase, ce nu păreau a fi deloc balauri care să mă înfulece, așa cum mintea mea colorată își imagina. Inima îmi bătea atât de puternic în pragul ușii, încât simțeam că va exploda împrăștiindu-se pe jos, iar eu mă voi face de rușine. Totuși, asta nu s-a întâmplat, ba chiar bătăile zgomotoase s-au domolit ușor, cu fiecare vorbă pe care o rosteam și fiecare clipă ce trecea. Întâmplarea s-a nimerit să fie chiar în a treia zi a festivalului „Eminescu Nonformal”, iar eu venisem cu gândul de a lua câteva interviuri și a mă familiariza cu lumea jurnalismului.

Bineînțeles că după primele zece minute, am uitat cu desăvârșire scopul meu și m-am integrat foarte ușor în familia Asirys, ce m-a primit cu brațele deschise, contrar gândurilor mele fricoase și temerilor ce se instalaseră înainte să ajung. Am făcut cunoștință cu toți cei prezenți, am schimbat câteva vorbe apoi... am început cu adevărat să pălăvrăgim. Am fost

40

de-a dreptul uimită de ușurința cu care m-au tratat ca pe o veche prietenă, nicidecum ca pe o novice ce își merita colțul ei întunecat și singuratic.

Dar lucrurile au început să fie și mai distractive când s-a dat startul spectacolului, iar invitații au apărut. Ceea ce m-a surprins încă din primele minute a fost inițiativa de a ne cunoaște reciproc, modalitatea inedită prin care am reușit să aflăm câteva lucruri unii despre alții. Și asta nu doar între voluntari, ci cu toți cei prezenți, de la cel mai mic, la cel mai mare. Am reușit să ne familiarizăm unii cu alții și să distrugem bariera invizibilă ce ne separa, comunicând de la egal la egal, cu prietenie și căldură.

Evenimentul a continuat cu multă distracție, dans, muzică, voie bună, poezii și glume. M-am simțit ca la o petrecere unde sunt înconjurată numai de prieteni, persoane care mă cunosc și cu care pot fi eu însămi.

Probabil că niciodată nu am mai fost într-un asemenea grup, unde să mă simt atât de bine fără să fac niciun efort, înafară de a fi doar... eu. Am reușit într-un timp atât de scurt să descopăr diferite tipuri de oameni, cu pasiuni diferite, cu talente deosebite, care sunt însă legați de dragostea de a ajuta și a face bine.

A treia zi a evenimentului nu s-a sfârșit atât de repede pe cât aș fi crezut. Grupați în echipe cât mai diversificate, ne-am unit ideile, am adus completări și am pus, deocamdată, numai pe hârtie, câteva dintre dorințele noastre, ale tuturor, legate de activitățile pe care ne-am dori să le vedem în Târgu Frumos și în împrejurimi. Încăperea s-a transformat într-un adevărat sanctuar al creativității, unde fiecare a propus și a venit cu îmbunătățiri, astfel încât să putem aduce cele mai interesante și inedite idei. Dar nu! Nici măcar acum nu ne-am dorit să plecăm, ci am continuat cu multă muzică și dans, într-o astmosferă destinsă și amicală.

Orele au zburat fără ca măcar să le pese de dorința mea de a rămâne. Nici nu mi-am dat seama că timpul, dușmanul meu cel mai aprig, a făcut în așa fel încât totul să se termine atât de repede. Sau poate mi s-a părut numai mie? Știu însă sigur că am rămas cu o amintire plăcută, amintire care sper să fie începutul meu aici, printre tinerele spirite de la Asirys, mânate de bunătate și altruism. Viitorul sună promițător.

41

Interviu: Laura Chiriac - profesor la Liceul Special Moldova calităši precum: spontaneitatea, creativitatea, capacitatea de planificare, spiritul de lucru în echipă.

4. Există unii părinți ce nu își susțin copiii în astfel de activități. Ce credeți că ar putea face tinerii în acest caz?

Tinerii care au fost implicaši în activităši de voluntariat ar putea, în discušiile cu părinšii respectivi, să arate cât de valoroasă a fost această experienšă pentru ei, să îi încurajeze să îşi depăşească reticenša pentru a anticipa rezultatele benefice pe care le-ar putea avea copiii lor.

5. Ce ați face dacă un elev v-ar cere ajutorul într-o problemă cu familia sa legată de acest subiect?

1. Știm că părerea dumneavoastră este una pozitivă față de Asirys și voluntariat, în general.

Ați avut vreodată o părere diferită?

Aş căuta persoane din cercul părinšilor respectivi, care să-i influenšeze în formarea unei păreri pozitive despre voluntariat.

Da. La început, pentru că nu ştiam ce experienšă are organizašia şi cum va reuşi să organizeze activităšile.

Da, în situašia în care organizašia poate oferi măsuri de siguranšă şi protecšie.

2. Credeți că activitățile de la Centrul de Voluntariat Asirys dăunează în vreun fel dezvoltării copiilor?

Dacă nu se suprapun peste timpul de meditašie şi nu îi surmenează, nu.

3. De ce credeți că este benefic pentru tineri să facă voluntariat? În primul rând experimentează o activitate diferită de cea obişnuită, întâlnesc persoane din medii diferite. Îşi dezvoltă

6. V-ați susține copiii dacă aceștia și-ar dori să devină voluntari?

7. Presupun că dacă ați avea ocazia să fiți voluntar, nu ați refuza. Ce v-ați dori să faceți sau ce fel de activități ați organiza?

Activităši în care voluntarii să aibă contact direct cu beneficiarii, pentru a simši o finalitate a acšiunilor lor; activităši de ecologizare, din care să aibă beneficii întreaga comunitate; activităši de sensibilizare a opiniei publice cu privire la diverse aspecte sau probleme.

8. Cât de important credeți dumneavoastră că este pentru un adolescent să facă voluntariat?

Perioada adolescenšei este una în care dorinša de implicare şi spiritul justišiar sunt accentuate. Totodată unii adolescenši nu-şi găsesc locul în grupuri de aceeaşi vârstă, fiind marginalizaši sau stigmatizaši. Oferirea unei alte şanse de aşi valoriza convingerile, talentele, energia, pot să îl ajute să construiască relašii durabile cu persoane din afara grupului, să se simtă implicat şi valoros, parte activă a unei societăši în care se va regăsi ca adult.

42

9. Cum ar putea un tânăr să mențină un echilibru între responsabilitățile școlare, activitățile recreative și voluntariat?

Este un exercišiu de planificare; dacă reuşeşte să îşi gestioneze timpul punând pe primul plan responsabilităšile şcolare, activităšile recreative şi voluntariatul se pot suprapune. Relašionarea cu ceilalši membri voluntari, compararea programului personal cu al

celorlalši îl pot ajuta să îşi restructureze gestionarea timpului pentru a îi eficientiza la maxim fiecare clipă.

10. Ce sfaturi dați tinerilor cărora le este teamă să devină voluntari? Cum îi încurajați să înceapă activitatea de voluntariat?

Activităšile de voluntariat nu diferă cu mult de activităšile cotidiene; în fiecare zi interacšionăm cu alši oameni, în fiecare zi luptăm pentru o idee. Alăturarea mai multor persoane întro acšiune comună îi dă acesteia mai multe şanse de reuşită.

Pentru a schimba societatea e nevoie de efortul fiecăruia dintre noi şi primul pas e cel mai greu, dar cel mai important.

(Satisfacšia participării este mai puternică decât o posibilă nereuşită.)

Consultarea tinerilor: „Mesajul tău către autorităţi / O idee pentru autorităţi” Autor: Diana Pintilie 1. Sunt cetățean al acestui oraș încă de când m-am născut, mai exact, din vara anului 1990; din acest motiv pot spune că am crescut având ocazia de a observa toate modificările prin care a trecut. Ultimii patru ani și-au pus amprenta într-un mod foarte frumos asupra orașului meu și sunt mândră că locuiesc aici, într-un oraș care acum își merită numele: TÎRGU FRUMOS! Ceea ce mi-aș dori în continuare ar fi împădurirea mai multor zone din localitate, implicarea continuă a tinerilor în activități ce implică îngrijirea și dezvoltarea orașului, educarea cetățenilor cu privire la protecția mediului înconjurător (ar fi timpul să învățăm că nu e în regulă să aruncăm hârtii, pet-uri, ambalaje oriunde vrem, ar fi timpul să învățăm că nu e în regulă să rupem frumoasele flori din parc sau să vandalizăm alte spații publice)!

Am convingerea că acest oraș va deveni din ce în ce mai frumos!

Alexandra D.

43

2. „Cultura înseamnă dezvoltarea perfectă şi egală a omului în toate privinšele. - Cultura merită riscuri, riscuri enorme. Fără cultură suntem cu tošii doar bestii totalitariste.”

Vorbim din perspectiva viitorului oraş Tîrgu Frumos – tineretul constuie conceptul inovator/înnoitor al manifestului sănătos.

Arta reprezintă un factor propice dezvoltării celor ce se află la început de drum.

Clubul Copiilor – ofără tinerilor oportunutăši de educare, stimulare şi relašionare toate aceste premergând spre un moral bine închegat, o conştiinšă curată şi un om virtuos.

Acest minunat loc pe care copii îl adoră are nevoie de îmbunătăširi!

Să nu rămânem indiferenši!

Vă mulšumesc!

Livia Tiron

3. Un oraș care în ultima vreme s-a dezvoltat destul de mult, un oraș mic ca suprafață, dar vast ca și ceea ce cuprinde de la un capăt la altul, un oraș care-și merită pe deplin numele și asta datorită autorităților care nu au dormit pe scaune, datorită autorităților care au folosit orice posibilitate pentru a dezvolta acest oraș, dezvoltare care sunt sigur că nu se va opri aici.

Am observat amalgamul de activități în care sunt prinși copiii și acesta e un lucru bun fiindcă o activitate de o oră, poate oferi o lecție de viață.

44

Sunt de părere că tot mai multe evenimente care implică tot mai mulți tineri, nu fac decât să-i pregătească pentru viitorul inevitabil cu care vor trebui să se confrunte.

De asemenea, cât mai mult ajutor financiar pentru cât mai multe idei și cât mai multe încercări de a face un lucru bun, pot doar să încurajeze o evoluție cât mai benefică întregii societăți a acestui oraș.

Prin mobilitate, organizare, implicare și gânduri bune, se poate contura o imagine demnă de arătat întregii țări a acestui orășel.

4. În calitate de elevă o să vă spun câte ceva despre ceea ce-mi place la orașul în care stau pe parcursul studiilor. În primul rând, esplanada este un loc superb în general vara.

Luminițele și atmosfera sunt un prilej bun de a ieși la o plimbare. Este foarte bine amplasată și asta datorită autorităților care s-au implicat de-a lungul timpului. Am cinci ani de când sunt în Tîrgu Frumos la școală și pot spune că am observat o evoluție majoră în modernizarea orașului. Apreciez faptul că încă se mai lucrează la acest aspect (și anume dezvoltarea acestuia). Sunt foarte multe lucruri ce ar trebui spuse, dar ceea ce contează este rezultatul, cred că este cel mai important. Felicitări autorităților! Ei, dar acum cred că este cazul să spun și ceea ce mi-ar plăcea mie să se dezvolte în acest oraș. Am observat că de-a lungul timpului s-au organizat tot mai multe activități ceea ce este un lucru bun, iar numărul participanților este tot mai mare, dar ca și idee cred că ar fi bine să se amenajeze un loc în care tinerii pot desfășura cât mai multe activități, iar acest lucru cu siguranță va ajuta la dezvoltarea noastră, dar mai ales a generațiilor ce urmează. Împreună putem!

Vă mulțumesc!

5. Apreciez deschiderea instituțiilor publice către activitați sociale: expoziții, demonstrații, manifestări publice, grija pentru spațiile implicate. De asemenea, aducerea unor ONG-uri care să ofere servicii în comunitatea locală – Centrul de Resurse Comunitare. Este nevoie de mai multe servicii pentru adolescenți și tineri: locuri de petrecere a timpului liber (terenuri de joacă moderne, locuri de cățărat, săli de sport sau locuri amplasate cu aparate pentru gimnastică, cluburi pentru adolescenți). Cooptarea populației tinere în gestionarea problemelor comunității – grupuri de inițiativă, consultări. Oferirea unei finanțari de către autoritățile publice (sau parteneriat pentru unele proiecte care presupun accesarea fondurilor europene) în urma unor licitații de proiecte realizate de tineri din Tîrgu Frumos.

45

Interviu: Emilia Talpalaru - Profesor la Liceul Teoretic „Ion Neculce” Târgu Frumos

1. Știm că părerea dumneavoastră este una pozitivă față de Asirys și voluntariat, în general. Ați avut vreodată o părere diferită?

4. Există unii părinți ce nu își susțin copiii în astfel de activități. Ce credeți că ar putea face tinerii în acest caz?

Acei părinți (și îmi place să cred că sunt puțini!) care nu agrează voluntariatul cred poate că este pierdere de vreme sau așteaptă o recompensă financiară sau materială pentru activitatea copiilor lor.

Este o greșeală de gândire și atitudine care mie îmi displace și, atât cât pot, o corectez, sfătuind părinții să-și încurajeze copiii pentru a participa la orice proiect de voluntariat de care sunt atrași.

Întotdeauna am considerat că voluntariatul este o atitudine civică pe care toți ar trebui s-o avem, am și publicat un studiu pe care lam susținut în cadrul unei conferințe internaționale organizate de Asociația Formare Studia acum câțiva ani. De asemenea proiectul internațional Euroscola, pe care l-am câștigat în 2012 când am plecat cu echipa de elevi la Parlamentul European din Strasbourg, a fost consacrat voluntariatului.

5. Ce ați face dacă un elev v-ar cere ajutorul într-o problemă cu familia sa legată de acest subiect?

Prin însăși profesia mea, trebuie să sprijin necondiționat orice elev care mi-ar cere ajutorul în astfel de situații. Unii părinți sunt greu de convins, maturitatea lor îi face să creadă că procedează bine în ce-i privește pe copiii lor și e posibil să întâmpin dificultăți în a-i întoarce de la părerea lor.

Dar cu răbdare, empatie și înțelegere m-aș strădui să-i determin să accepte ideea de voluntariat și să le dea copiilor această șansă.

2. Credeți că activitățile de la Centrul de Voluntariat Asirys dăunează în vreun fel dezvoltării copiilor?

Urmăresc cu mult interes activitățile derulate de Asirys, mai ales că ele sunt prezentate și pe site-urile de socializare și admir abnegația tinerilor pe care, în bună măsură, îi și cunosc. Îmi place să constat că se desfășoară activități utile, cu finalitate, se consumă o energie pozitivă acolo și nici nu se pune problema să dăuneze ceva dezvoltării copiilor.

6. V-ați susține copiii dacă aceștia și-ar dori să devină voluntari?

Copiii mei au făcut voluntariat din proprie inițiativă, și-au dorit asta și continuă să o facă și acum, nu neapărat în cadrul unor organizații, ci mai ales când se anunță o activitate mobilizatoare în acest sens.

3. De ce credeți că este benefic pentru tineri să facă voluntariat?

Cred că tinerii au nevoie de un exercițiu al voluntariatului nu numai pentru faptul că e bine pentru viitoarea angajare sau că reprezintă un plus pentru CV. A fi voluntar înseamnă să-ți cultivi simțul civic, generozitatea, dăruirea, voința, spiritul.

7. Presupun că dacă ați avea ocazia să fiți voluntar, nu ați refuza. Ce v-ați dori să faceți sau ce fel de activități ați organiza?

46

Nu aș refuza niciodată o implicare în astfel de activități, în mod deosebit îmi plac cele de ecologizare și cele dedicate copiilor defavorizați.

organizeze viața după un sistem de reguli bine puse la punct, va găsi timp pentru învățătură, distracție, voluntariat, prieteni și familie. Totul este să nu le amestece și să nu caute justificări pentru că nu poate să facă una sau alta dintre ele, pentru că, din fericire, el nu are responsabilitățile majore de mai târziu.

8. Cât de important credeți dumneavoastră că este pentru un adolescent să facă voluntariat?

Dacă se ivește această oportunitate, e bine ca adolescenții să profite de ea, dar să o facă doar cu sinceritate, să vină din suflet și să pună pasiune în ceea ce fac. E clar că nu toți tinerii fac voluntariat, se întâmplă să nu aibă timp, să fie ocupați cu un hobby, să nui intereseze pur și simplu sau să caute alte modalități de a se implica social. Dar odată începută această activitate, nu va întârzia să apară recompensa binemeritată a satisfacției, a unui lucru împlinit, bine făcut și a dorinței de a continua.

10. Ce sfaturi dați tinerilor cărora le este teamă să devină voluntari? Cum îi încurajați să înceapă activitatea de voluntariat?

Cred că cel mai bun exemplu sunteți voi înșiși, elevii mei din clasa a XI-a D, pe care iam implicat în activitatea de voluntariat din proiectul Euroscola care s-au dedicat luni întregi sprijinirii bătrânilor fără niciun ajutor sau copiilor de la centrul din Gănești. Cea mai bună soluție este identificarea unui subiect și construirea în jurul lui a unui plan de voluntariat pe care absolut oricine îl poate face, presupune doar afecțiune, voință, tenacitate. Nu e greu. Decât să dai sfaturi, mai bine dai exemple.

9. Cum ar putea un tânăr să mențină un echilibru între responsabilitățile școlare, activitățile recreative și voluntariat?

Elevii trebuie să înțeleagă faptul că e doar o chestiune de voință în a le face pe toate bine. O fire disciplinată, care știe să-și

Opinii - Programului AS Programul „Antrenament pentru succes” a fost o foarte bună posibilitate de a cunoaște și de a învăța lucruri noi, care ne-au unit și mai mult pe noi, ca grup. Pe mine acest program m-a ajutat să sparg barierele timidității și să pot socializa mai ușor cu persoane sau chiar cu grupuri de oameni. Mi-am îmbunătățit abilitatea de a-mi exprima punctul de vedere despre un anumit subiect, iar acum analizez de două ori cuvintele pe care vreau să le spun pentru a nu-i supăra pe cei din jurul meu. Pe scurt, m-a ajutat să mă pot dezvolta personal.

Pe noi, la clasă, ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine prin jocurile de cunoaștere și a strâns legăturile dintre noi prin activitățule în care trebuia să lucrăm în echipă. Alături de familia Asirys 47

m-am simțit minunat, am învățat lucruri noi și am căpătat mai multă încredere în mine. Am avut de învățat câte ceva de la fiecare voluntar: seriozitate, distracție, devotament, ambiție și cum să fii foarte prietenos și plăcut de ceilalți.

La finalul programului mi-a părut rău că s-a terminat deoarece la Asirys îmi ocupam timpul întrun mod benefic, iar acasă doar îl pierdeam făcând lucruri inutile. În plus, mă obișnuisem să merg zi de zi acolo și să mă întâlnesc cu voluntarii și colegii pentru a face tot felul de activități frumoase. Însă oricum mi-ar plăcea ca în viitor să devin și eu parte din familia Asirys prin voluntariat! Ștefana Vintilă Scrisoare pentru Asirys

Pentru mine, Asirys este o a doua familie. Deși am petrecut împreună doar două luni, mă simt de parcă ar fi fost doi ani. Prin această mică scrisoare vreau să vă mulțumesc pentru că m-ați ajutat să trec peste timiditate, astfel am devenit o persoană mai hotărâtă și sociabilă. De asemenea, am învățat să îmi respect colegii și să nu mai judec o carte după copertă, cum am făcut în cazul lui Florin, prima dată crezând că nu este tocmai o persoană prietenoasă.

Până la urmă, mi-am dat seama că este chiar amabil, sociabil și un bun prieten, care ar sări în ajutorul oricui. M-am simțit bine deoarece am învățat jocuri și am desfășurat activități care mau ajutat să evoluez. Mi-am făcut noi prieteni și am descoperit alte lucruri despre mine, pe care nu le știam până acum. Ștefan Alexandru Ioan

48

Poeziile voluntarilor şi beneficiarilor Centrului de Voluntariat Tîrgu Frumos Arta şi lucrările de artă nu fac artistul; simţul, entuziasmul şi instinctul te transformă în artist.

Timpul reprezintă ceea ce ar descoperi acest suflet – „Timpul tău este limitat, aşa că nu îl risipi trăind viaša altcuiva. Nu te lăsa prins în capcana dogmelor, ce te poate face să traieşti aşa cum au gândit alšii. Nu lăsa larma opiniilor altora să îši înnabuşească propria ta voce interioară. Şi, cel mai important, ai curajul să îši urmezi inima şi intuišia. Acestea ştiu ceea ce ar trebui să devii cu adevărat. Orice altceva este un lucru secundar."

Harvey MacKay

Dorinšele, aspirašiile şi drumul pe care fiecare dintre noi vrea să îl urmeze, să le presare cu învăšături şi deprinderi sănătoase, să le alimenteze cu energie pozitivă, spirit ludic şi pozitivitate … să creadă în toate, să ştie şi să simtă că decorul minšii şi sufletului reprezintă socoata cu un rezultat pozitiv. „Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari.”

Sallustius

Să te poši îmbăta cu savoare virtušiilor, sănătatea sufletului şi un interior unificat cu exteriorul, căci interiorul reflectă exteriorul, asumarea şi acceptarea tuturor inconvenientelor ce la nivelul sinelui alimentează o serie de replici. Prietenia, delir conştient, stare continuă de plutire a două idei, alienarea sinelui deprinzându-se prin uitarea propriilor reacšii, creând dublura imitašiei ideale. „Virtutea este fundamentul amicišiei; pentru a o păstra nu este nevoie decât de caritatea reciprocă. Aceasta este simplă şi nu are nevoie de farduri, nu cere nimic din cele exterioare. Şi dacă ea găseşte multe avantaje fără a le căuta (căci cine ar putea enumera foloasele şi farmecele prieteniei?), caritatea n-are nevoie de stimuli exteriori, este mulšumită de ea însăşi, ea este pentru sine un pinten şi o recompensă.”

Petrarca

Să valorificăm ceea ce avem şi să nu căpătăm prin frică şi pericol o telură lâncedă... Doresc să vă expun expresia artistică a unor tineri sensibili, dedicaši frumosului, acostaši de idealurile cele mai lucii. Ei sunt: Eusebiu Cristian Toma, Claudia Šilia, Livia Tiron, Denis Drăgănescu, Andreea Maftei, Alexandra Mirică.

Prin intermediul cuvintelor pe care le aștern pe rânduri sub formă de versuri sau proză, în funcție de stare (în general prin intermediul muzicii hip hop), simt că pot transmite celor din jur fiecare moment pe care îl trăiesc, simt că pot privi lumea cu alți ochi, cu ochii sentimentelor fiindcă asta pun în fiecare literă, în fiecare virgulă, în fiecare mesaj expediat prin intermediul propriei experiențe.

49

Monolog cu Dumnezeu de Eusebiu Cristian Toma Tatăl Nostru care pretutindeni ești,

împodobim cu strălucirea lunii și a stelelor dacă le vedem prin telescop?

Sărmane creaturi care vor să depășească iubirea înloc să o urmeze.

Sărmane ființe care trăiesc un miraj și se hrănesc cu iluzii.

Am ajuns atât de slabi Doamne, în cât ajungem să ne simțim bine doar când aproapele nostru are de suferit.

Care pe toate le vezi, Care pe toate le știi, Care pe toate le accepți, fiindcă ne-ai iubit atât de mult încât ne-ai lăsat liberi.

Dar din păcate, suntem atât de liberi, încât ne simțim limitați de Tine. Încât simțim că Tu ești prăpastia care nu ne lasă să mergem mai departe.

Că Tu ești stavilă între noi și infinit.

Ooo, insecte mici și neputincioase.

Oare putem noi să atingem soarele urcând pe tulpina unei flori?

Oare putem noi să ne

Doar atunci când cineva varsă lacrimi din cauza noastră.

Nu mai reușim să ne menținem la suprafață în acest ocean al vieții decât trăgând pe alții la fund.

Dar, sărmanii de noi nu observăm că lacrimile celor din jur, pe care îi facem să sufere doar ca să ne simțim noi bine, se adună și oricât am înota, apa tot crește, tot crește, iar valurile faptelor noastre rele ne vor face să ne scufundăm în cele din urmă.

De ce, oare, nu vedem insula ce se află atât de aproape de noi încât, dacă am întinde mâna către cei din jurul nostru în fiecare zi pentru a le face un bine, ne-am apropia 50

considerabil de ea și am fi salvați.

De ce oare e așa de greu să iubim?

De ce e așa de greu să dăruim fiecăruia câte un pic din inima noastră pentru a vedea câte un pic din noi în fiecare?

De ce oare preferăm să orbecăim pe întuneric în loc să aprindem lumina?

De ce nu ne apropiem de noi, de Dumnezeu, de tot ce ne înconjoară, în egoismul nostru căutând altceva.

Ceva ce știm că nu vom găsi, dar ceva ce rațiunea noastră pe care o considerăm mai sus de orice ne împinge să căutăm, la fel cum vânătorul își ademenește vânatul ispitindu-l ca în cele din urmă să-l prindă.

Vrem să avem mai mult decât primim.

Vrem să primim mai mult decât avem.

Iartă-ne Doamne!

Iartă-ne că vrem să știm totul, să controlăm totul, să ajungem atât de sus, încât universul să devină deja ceva cunoscut și neînsemnat ca să ne lăudăm apoi cu

superioritatea noastră.

Iartă-ne că nu realizăm cât de sus am putea ajunge dacă ne-am lăsa purtați pe aripile iubirii Tale din care suntem creați, dar din care vrem să ieșim.

Iartă-ne că ne-ai dat totul, dar noi ne încăpățânăm să spunem că nu avem nimic.

Iartă-ne că ne e așa frică de iubire, încât o ocolim, încât refuzăm să iubim de teamă că lumea va râde de noi, de teamă că vom primi doar ură în schimb.

Iartă-ne că am ajuns să credem acest lucru!

gândim la adevărata existență, cea de după moarte, ci ne limităm doar la lumea pe care o vedem, ca un copil mic ce crede că doar camera, mama și tata alcătuiesc toată lumea.

Iartă-ne că prin curajul nostru pe care afirmăm că-l avem, ne temem de moarte care e defapt doar o etapă și puntea către veșnicie!

Iartă-ne că ne temem de necunoscut și că nu avem curajul să trecem de obișnuit, de simplitate, de frumusețea înșelătoare a trupului.

Iartă-ne că nu realizăm defapt comoara care se poate strânge în urma faptelor noastre bune și că am putea avea castele în Rai dacă am continua să oferim nu să așteptăm să primim.

Haideți să nu lăsăm puterea de a iubi pentru speranța de altă dată, fiindcă prezentul este cel mai frumos cadou primit de la Dumnezeu, care vrea prin acest mod să ne mai ofere o șansă de îndreptare.

Iartă-ne că prin fățărnicia noastră am vrea și credem că pătrunde cu mintea dincolo de tot ce există, când defapt nici nu ne

Dacă avem puterea de a trăi prezentul, atunci haideți să avem puterea de a iubi acum!

Haideți să avem puterea de a recunoaște că iubirea este în noi, și noi suntem iubire, și că Dumnezeu e în noi!

Deci Dumnezeu e viață!

Dumnezeu e iubire!

Dumnezeu e echilibrul în univers fiindcă viața fără iubire, e ca animalul împăiat pe care-l vezi, pe care poți să-l studiezi, dar care nu transmite căldura aceea pe care numai un animal ce simte că este iubit de stăpân i-o poate transmite.

Haideți să oferim iubire, fiindcă doar așa primim căldură de la viață, fiindcă doar așa simțim că soarele se gândește la noi când răsare și că luna ne urează noapte bună când apune.

Haideți să-L facem pe Tatăl nostru să simtă, și să se bucure că suntem frați.

Scriind mă descarc psihic şi emoţional; prin poezii eu transmit gândurile, sentimentele şi trăirile mele. De obicei îmi place să scriu despre iubire, dezamăgire, prietenie, dar şi despre multe alte probleme ale vieţii. de Andreea Maftei

51

Neliniştea nopţii Când noaptea vine Şi stelele se-aştern pe cer, Neliniştea pătrunde-n mine

Dar orice speranšă s-a stins.

Doar iubirea rămâne vie. În bezna ce-i afară, Fără nicio reacšie,

Şi-ši aud glasul efemer,

Văd o lumină clară:

Apoi tresar, căci e un vis,

Numele tău în constelašie.

Ceva ce doar doresc să fie,

O clipă mai târziu tresar

Căci sunt în casă, Acum visez, e clar.

A ta persoană nu mă lasă. Şi plâng, suspin Şi sper că poate Voi scăpa de acest chin Şi vor fi realitate.

Am început să scriu poezii în urmă cu aproximativ un an. Scriu în general despre poveşti de dragoste cu final prost sau despre frumuseţea femeii. Vreau să creez un volum de poeme căci îmi doresc să mă perfecţionez şi să compun poezii cu caracter cât mai puternic. de Denis Drăgănescu Stare

Este-atât de răzgâiată!

Nu mai am linişte, se ştie,

Ba mă vrea, ba nu mă vrea,

Din ziua-n care-am priceput

Într-o zi vrea mângâiată,

Că ea mă crede-o jucărie Văzând că am făcut ce-a vrut.

Într-o zi îmi zice: Pa! Eu îi spun că am răbdare Să aştept, ca în poveşti.

Atunci când scriu simt că mă eliberez, că mă descarc, că mă pot exprima liber. Sper că prin aceste cuvinte pot evidenţia şi altcumva felul meu de a fi. de Alexandra Mirică Am obosit

Fără niciun rezultat.

Am obosit să mă scuz pentru nimic,

Am obosit să mă simt vinovată fără să am vreo vină

Am obosit să-ncerc să mă fac auzită

52

Cu o singură-ndrumare: - Caută-mă când mai creşti!

Am obosit să-mi car sufletul greu

Am obosit să câştig, dar totuşi pierd.

Prin această amintire prea confuză.

Am obosit să caut şi să nu găsesc,

Am obosit să mă ridic, dar totuşi să cad

Am obosit să visez continuu, trezindu-mă Am obosit să cred, dar totuşi să fiu minšită, Am obosit să trăiesc aşa.

Prin forma expunerii mele artistice aspir la modul în care ideatic, lepădată de mine, ferici şi iubind să degaj expresia sugestiei poatice celor capabili să se autodepăşească să treacă dincolo de sfera subiectivităţii. Prin scrierile mele urmăresc să transmit ideea « cealaltă », putere, şi curaj expunând în cel mai succint decor viaţa şi oamenii. de Livia Tiron

Socot vertiginos lacrămile prăvălite, uscate, Lăsând în voia voastră, grija mea figurativă ...

Neguri

Vă urmăresc iubišilor, Silindu-mă-n mijlocul vostru,

Mă tem să mor,

Separ cadenša degetelor ude,

Cu doliu’ arzând,

Lacustre-n ritmul penitent,

Cu lumânări pălinde,

Vetuste cu numele, etern cu existenša,

A căror flăcări înghešau;

Semăn iubišilor, pe-a drumului aripă,

Mocnesc primejdia,

Sunete mute, paşi târşâiši, #CORTEGIU’,

Cu flori de plumb,

Lacună fortificată şi acelaş nume sleit ...

Cu banalul veşmânt,

Mă aşteptam să mor,

Alene zăvorâtă-n jdauca,

Acordul devenirii eterne,

Măgulindu-mă-n urgie,

Aprinde noi orizonturi,

Clipesc din când în când;

Brăzdate de infinitul conservat;

Cerşind demonia, antidot convins,

Mă aşteptam să mor,

Aderat de imposibilitate,

Aidoma uitării zdrenšuite, Alunecând pe al ororii scăpărări, uitarea,

Văz* bine, luciu, figurile schimonosite,

Beši de orbire, ei nu mă văd ... sărmanii

Simt aprins, gheaša mâinilor stinghere,

Mă aşteptam să mor, 53

Aseară, îši spuneam, „Adesea te visam, iubite”,

Url’ ultima chemare, „MAMA” ...

Bolnavă sunt ...

– apă-moartă – Fata Morgana.

Epitaf „Pe Pământ omul e dator să trăiască numai viaša. Moartea lui adevărată o va trăi în Cer. Dacă încearcă să trăiască moartea pe pământ, păcătuieşte şi se mistuieşte în deznădejde. Şi atunci, nici nu trăieşte cu adevărat, nici nu moare. E ca un fel de strigoi.”

Se spune că iubise, aievea moršilor deprinşi cu moartea, Lacustru cu suflarea, lânced cu mintea şi sleit cu suflarea gândului ...

Artistu-şi smulge ultima sforšare, acum, în prag de nou venit, Vetust şi plin de penitenšă, îşi urlă cea de-apoi durere ...

Se spune că urâse pe toši cioclii ce îi ridicau părul din privire, Ce cu mână sigură îi înfundau cuşma peste urechile vinete, Şi, cu certitudinea lucie, trânteau capacul copârşeului, amušind Figurile schimonosite, în bocetele sălbatice, în goliciunea pământului.

Se spune că fericise pe toate cele fiinše ursite pieirii lineare, Pe toši cei pe care goana căutăturii i-a predestinat moršii morale.

Bat clopotele, uscate, secând eternitatea în gura ciorilor bolânde, Iar cortegiul, fostul tablou îl înăbuşeşte în parfumul garoafelor putrede.

Se spune că-şi întristase cândva săraca inimă, continuu zbătândă, Ponegrită, înfrânată semănând ruina-i vie, - viaša moartă -; Dar astăzi, cât valorează o clipă? Cât jalnica-amintire ursită uitării, Cât o inscripšie pe o cruce oarecare, între atâtea vecinicii flecare.

54

„Suntem păcăliši; ni se spune că a mai trecut o jumătate de oră, sau că e şase - ca şi cum asta ar avea vreo importanšă. Important e faptul că Timpul nostru, aşa zis al Viešii, e un Timp al Moršii."

Regie ... „Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înšeleg ce fac, fără să înšeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiši să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiši să ne căutăm fără să ne întâlnim ...”

3. 2. 1. Motor!

Mâna joacă-n părul roşu, şi buzele îngaimă ceva ...

Ea-şi mărturiseşte existenša lugubră, Căpătând o alură telurică cu ochii,

Cu ochii blânzi, caută eliberarea,

A fi nebunia reticentă, umor bolnăvicios,

Cu buzele însângerate, silite într-un râs închis,

Ori arta mişcării fundamentale prin atingere,

Întinde brašul stâng, şi parcă dârzenia –

Portret de vis al lumii, sau cugetul lamentării ei?

Frunšii creše, scapă din gestul scris ...

Artist cu numele, om cu prenumele, şi animal cu cognomele...

Joacă scena „Ilenei, sânziana vie” !

Pasiunea mea pentru poezie îşi are originea în nevoia acută de a-mi împărtăşi trăirile interioare cu restul lumii. Prin intermediul poeziei mă pot exprima, evitând în funcţie de tematică posibilitatea de a fi înţeleasă, scoţând în evidenţă şi disimulând totodată cu ajutorul metaforelor trăiri care nu trebuie expuse înţelegerii mentale, ci proiectate direct asupra conştiinţei cititorului.

(E riscant să fii înţeles în zilele noastre ... ) Claudia Țilia Uitare Credeai că poši pleca din universu-mi palid, Te-ai încuiat în propria-ši celulă sumbră

Înainte ca măcar să fi venit?

Şi vrei pământul să-l eliberezi...

Credeai că poši delimita eternitatea,

Crâncen te lupši cu a zădărniciei umbră;

De orizontul sobru şi finit?

55

Fiecare rundă, câştigând o pierzi.

M-ai risipit în cele patru zări ale uitării.

Te-am adunat din pulberea de stele căzătoare...

Ai răsucit istoric a uitării cheie, Cu-n scâršâit de vreme alterată.

M-ai lepădat făšărniciei valurilor mării;

Şi-ai înghešat prin necuvânt Calea Lactee, Spre-a nu ne mai reîntâlni vreodată.

Te-am regăsit în visul unei vieši nemuritoare.

Ai vrut să fiu în a ta mistică prezenšă!

Credeam că dăinui-voi în a ta lumină,

Să te trăiesc prin timpuri ancestrale.

Dar m-ai predat haosului insolent…

M-am stins în a privirii tale imanenšă,

Mă pierd în malaxorul gânndului şi-al firii,

Şi m-am aprins în labirinturi abisale.

Spre-a reuşi uitarea s-o transcend.

Liberă

Descătuşat m-am din povara sumbră, a sclaviei libertăšii fără zori.

Iubirea nesfârşită-mi este umbră, de care mă mai sperii uneori...

Din lanšul tragediei efemere, acum rămân doar nişte feare vechi.

Fără idile, basme sau himere; fără luceferi cu femei perechi.

Şi mă cufund în nemurirea firii, mă identific cu al ei cvartet.

Sunt farmecul profund al negrăirii, din care-a izvorât orice secret...

Un cântec dulce-n linişte răsună, glas al eternităšii fără grai.

Parcă-l aud, sau parcă-l šin în mână; parcă îl sunt vibrând din rai în rai.

Din pace am zburat, revin în pace ca să-mplinesc iubirea dintre nori.

Cuvânt acum, a fi pentru a face... traiul frugal al scumpelor flori. În libertate voi sluji iubirea, şi-n libertate ea mă va sluji.

Unitatea e însăşi fericirea, de-a face şi-a avea doar prin a fi.

56

Amnezie

Nu mai ştiu cum s-a petrecut, şi când Dar m-am trezit alăturea cu gândul...

Era o nouă voce, cugetând La cum să prindă sinele sfidându-l.

Dar zorii zilei viešii s-au ivit, Iar soarele cald plumbul îl topeşte; O rază de lumină mi-a şoptit Că astăzi nemurirea se trezeşte...

Asta eşti tu, frenetic îmi spunea, Iar eu amnezică i-am dat crezare.

Nu-mi aminteam şi nici nu îmi păsa De unde-am apărut, şi cine-s oare?...

Atunci cu grašie m-am înălšat Şi dintre gânduri am luat cuvântul.

Esenšei viešii mi l-am ataşat, Spre a picta în van necunoscutul.

Şi m-am supus meschinului tumult Al gândurilor nule şi deşarte.

Curând am încetat să le ascult, Unindu-mă cu ele întrutoate.

Spre-a cuvânta tăcerea din abis, A infinitului nimicnicie, Mi-am azvârlit cuvântu-n necuprins Ca să primesc în schimb o poezie.

Să o inspir prin Sine şi prin gând Zburând pe-ale ei aripi de lumină, Să fiu tot şi nimic, vis surâzând, Eliberare blândă şi divină.

Un somn de plumb zâmbind m-a-ncešoşat Şi liniştit-am adormit în gânduri Până şi somnul însuşi m-a trădat, Răpindu-mi contemplarea dintre rânduri.

Strigăt tăcut de Ioana Savin

Atât de multe gânduri la asfințit Gesturi pe care nu o să le dezlegi Simt că trăiesc un vis fără sfârşit, O lume pe care nu poți să o-nțelegi.

Sunt tot mai dese, ca o obsesie, Când vorbele tale îmi lipsesc.

Sufletul caută alinare disperat.

O noapte albă. Moment marcant.

Sentiment profund, permanent.

Sute de gânduri. Mod sufocant.

Plimbările noaptea, prin ploaie, Mă ajută să uit şi mă liniştesc

57

Suflete de Ioana Ursache

Pierdut în cimitirul nesfârşit de stele,

Şi ştii că eşti singur până-n zorii aurii de zi,

Prizonier în temniša cafenie a viešii,

Ai uitat că luna sângerie doar tace,

Închis de lacătele cele mai grele,

Nu ši-e prietenă, e-mpietrită-n argintii

Sufletu-mi e purtat pe aripile soršii.

făclii.

Alunecând în cascade de lacrimi fierbinši,

Dar după furtuna cu stropi reci și mari de

Înotând în mări de deznădejde infinită

ură,

Suflete mort, la ce chitări cânši?

Când soarele răsare şi-mprăştie speranšă,

După ce cortină, de pe care scenă mută?

Sufletul meu pustnic, trece noaptea sură,

Te-ascunzi în mulšime fluierând fără voce,

Sterge-ši tristešea ruginie de pe fašă!

Iubire de Petronela Munceleanu Nu am cuvinte să te numesc

De asta mă-ngrijesc acum

Iubire blestemată

O, neglijentă iubire!

De multe ori m-ai înșelat Povară ne-nsemnată

Să mor rănit-angoasă În mine te-ai băgat

Ți-aș spune că am suferit

Iubire dureroasă

destul

Nu vreau sa mă rănești

Acum... îți scriu cuvinte

Dar nu o fac...

Satana te apasă

lipsite de dispreț

Pentru că eu când mereu

Nu stau mult și mă gândesc

tac

Acum fugi și zbiară

Ce sentimente am eu

Atunci nu-mi faci pe plac.

Eu de mult te-am părăsit

Față de tine!

Iubirea noastră dragă Mă rănești și sufăr

Știu că mereu m-am înșelat

Nu arăt da-mi pasă

Chiar eu pe lângă tine

Nu vreau să îndrăgostesc

58

Nu are final fericit!

REBUS de Diana Pintilie V O L U N T A R I A T 1. A găsi soluții noi, ingenioase.

2. Grup de persoane cu scop comun.

3. Muncă depusă împreună cu alții, cu interesul de a atinge un scop comun.

4. Familiarizarea cu cineva sau ceva ce poate include fapte, informații, descrieri sau abilități dobândite prin experiență sau educație.

5. Ansamblu de conștiințe într-un domeniu de activitate achiziționate în domeniul practicii îndelungate.

6. Sentiment de teamă, lipsă de încredere sau jenă atunci când o persoană se află în imediata vecinătate sau este abordată de noi persoane.

7. Perioadă apropiată de sfârșitul duratei medii de viață.

8. Sentiment de siguranță față de cinstea, buna credință sau sinceritatea cuiva.

9. Adulți în devenire.

10. Ansamblu de acte fizice intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat.

11. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei.

59