Școala de Lideri Politici ai Parteneriatului Estic 2013 by Szkoła Liderów

Č&#x2DC;coala de Lideri Politici ai Parteneriatului Estic 2013

VarĹ&#x;ovia 2013

Pregătirea publicației: Elena Zhminko Traducere şi redactare: Katarzyna Kowalczyk – limba engleză TexteM Birou de traduceri Traducători: Dorota Pawałowska – limba ucraineană Giorgi Komoshvili – limba georgiană Ioan Polaczek – limba română Maryja Łucewicz-Napałkow – limba franceză Redactori: dr Anna Konieczna-Purchała – limba polonă dr Bella Tateshvili – limba georgiană Laurentia Jadachowska – limba română dr Svitlana Romaniuk – limba ucraineană Design şi proiectare grafică: Kotbury.pl Fotografii: Beata Czarnecka Copyright by Stowarzyszenie Szkoła Liderów Citarea şi utilizarea este permisă dacă se precizează sursa. Publicația nu este destinată pentru vânzare. Opiniile și informațiile pe care le conține nu reflectă neapărat poziția de la Scoala de Lideri. Proiectul este realizat din mijloace financiare ale Ambasadei Americane din Varşovia şi cofinanțat din mijloacele programului Sprijinirea Democrației, finanțat în cadrul programului cooperării poloneze pentru dezvoltare a Ministerului Afacerilor Externe RP în anul 2013, în colaborare cu organizațiile de parteneriat: Dialogul European din Ucraina, Institutul Olandez al Democrației Multipartite – Reprezentanta Caucazului de Sud din Georgia, Consiliul Național al Tineretului din Moldova şi Centrul de Analize a Globalizării şi Dezvoltării Regionale. ISBN 978-83-939043-7-2 Varşovia 2013 Stowarzyszenie Szkoła Liderów Wiejska str. 12A, 00-490 Warsaw Tel. 22 556 82 50 Faks 22 556 82 51 stowarzyszenie@szkola-liderow.pl www.szkola-liderow.pl

Stimați, Vă oferim această publicație, care este rezultatul acțiunilor întreprinse, în cadrul primei ediții a proiectului Școala de Lideri Politici ai Parteneriatului Estic 2013. Timp de 17 ani la Școala de Lideri, prin dezvoltarea liderilor dincolo de granița noastră de est, susține procesele de democratizare și construire a societății civile în țările din fosta Uniune Sovietică. În această perioadă o atenție deosebită acordăm țărilor invitate de Uniunea Europeană să participe în proiectul Parteneriatului Estic – țărilor care în Europa sunt numite de obiciei țări în transformare, dar care au depăşit de fapt această denumire. Unele se îndreaptă spre integrare cu Europa, iar altele – se pare – cu totul dimpotrivă. În cadrul proiectului au avut loc două reuniuni – în Ucraina (28 iunie – 5 iulie 2013) şi în Polonia (22 – 28 septembrie 2013). 24 lideri din Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova şi Ucraina în timpul numeroaselor întălniri cu politicieni, activişti sociali, reprezentanți ai opiniei publice, atelierelor şi sesiunilor de formare care dezvoltă competențele de lider ale participanților, au construit spațiul de cooperare în regiune şi au făcut schimb de experiență în activitatea publică din țările sale. Școala de Lideri Politici ai Parteneriatului Estic constituie răspunsul la necesitatea de a face o reflexie ce este şi încotro merge Parteneriatului Estic. Publicația cuprinde texte alese ale participanților, care sunt rezultatul abordării acestei reflexii în contextul țărilor lor. De un lucru putem fi siguri, şi anume, că experiența transmisă de Polonia ca o țară unde cetățenii sunt implicați direct în construirea democrației, mai devreme sau mai târziu, vor duce la adevărate transformări instituționale în țările care ne sunt apropiate nu numai prin vecinătate dar şi din punct de vedere istoric şi spiritual. Fără contribuția partenerilor noştri din țările Parteneriatului Estic, derularea programului n-ar fi fost posibilă.

Echipa proiectului

Перспективи 3

Perspectivele Parteneriatului Estic și dialogul din regiune Nicolae Arnaut Proiectul HSSAP (Ministerul Sănătății), finanțat de Banca Mondială Moldova e-mail: Narnaut@mail.ru

Principiul de bază al noii iniţiative era de a oferi maximă posibilă, ţinând cont de realităţile politice şi economice şi a reformelor de stat a fiecărui partener în cauză. În luna mai 2009 la Praga, a fost lansat Parteneriatul Estic cu scopul ambiţios de a pune în aplicare o asociere politică şi integrare economică între UE şi partenerii săi răsăriteni. Acest lucru presupunea noi acorduri de asociere, inclusiv zonele profunde şi cuprinzătoare de liber schimb şi integrarea progresivă în economia UE. Aceasta ar fi permis, de asemenea, facilitarea călătoriilor în UE, prin liberalizarea treptată a vizelor, însoţită de măsuri de combatere a migraţiei ilegale. Pentru a răspunde noilor cerințe de cooperare, au fost alocate 600 milioane Euro pentru perioada 2010–2013, inclusiv 350 milioane de noi fonduri. După 2 ani de la lansarea P.E. rezultatele erau minime aducînd Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina mai aproape de U.E. doar cu cîțiva milimetri nu metri, regresiunea democrației, oportunitatea liberalizării vizelor neclar conturată și o influiență a Rusiei încă vizibilă, acesta era bilanțul după 2 ani scurși de la lansarea Parteneriatului Estic. Proiect care s-a dorit o punte de legatură dintre U.E. și

„Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto.” Este o teză formulată la 9 mai 1950 de către Robert Schuman unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene, o deviză ce avea să devină emblematică pe parcursul lărgirii continue a spațiului european și-a consolidării marii familii europene. Consolidare ce-a făcut sa scadă pe parcursul anilor distanţele geografice şi să se extindă U.E.pînă la est delimitînd geopolitic două puteri Rusia și Uniunea Europeană. Destrămarea Uniunii Sovietive în anul 1991 avea sa creeze noi perspective de aderare la U.E. a fostelor țări din lagărul socialist sau aflate sub controlul Uniunii Sovietice astfel Polonia, Cehia, Țările Baltice și mai tîrziu România și Bulgaria aderă la U.E. Astfel către anul 2008 hotarele U.E. se extindeau pînă la frontiera cu Republica Moldova, iar în scopul susținerii extinderii mai departe a U.E. in decembrie 2008 Comisia Europeană a prezentat o propunere pentru crearea Parteneriatului Estic o dimensiune specifică de est ce urma sa cuprindă 6 țări din estul europei (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina).

cele șase foste republici sovietice. În susţinerea afirmaţiei de mai sus a fost şi declaraţia preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek. Oficialul s-a oprit în mod special la situaţia din Belarus, dar şi la cea din Ucraina unde, la momentul desfăşurării Summitului, fostul premier Iulia Timoşenko era încă pusă sub acuzaţia de abuz în serviciu. „Nu ar trebui să fim foarte mândri de ceea ce am obţinut până acum, ci mai degrabă critici, căci am asistat şi la un regres în evoluţia democraţiei, a drepturilor omului şi statului de drept în unele din aceste ţări”, a declarat preşedintele Parlamentului European. Coincidenţă sau nu, publicaţia polonă Polityka scria, cu o zi înainte de începerea Summitului: „Statele membre ale PE nu erau într-o situaţie tocmai strălucită. În Belarus, după un scurt răgaz, Lukaşenko a reluat metodele dictatoriale faţă de opoziţie şi a întrerupt contactul cu Europa. În Azerbaidjan, Ilham Aliyev şi-a asigurat o preşedinţie pe viaţă, pe care a moştenit-o de la tatăl său. Armenia urmează calea putinismului. În Georgia, Saakaşvili a risipit câştigurile democratice ale Revoluţiei Trandafirilor. În Ucraina, Iulia Timoşenko era arestată şi se afla la cheremul judecătorilor sub ordinele preşedintelui pro-rus. Moldova, deşi era cel mai bun elev din grup, se tîra” avînd în urma ei conflictul din Transnistria şi toate relele

unei democraţii tinere”. Revenind la realizările summitului, importantul cotidian suedez Svenska Dagbladet scria; acest for nu a reuşit să determine statele din estul Europei să adopte reforme în schimbul promisiunii de a intra în UE. Publicaţia de la Stockholm argumenta că Uniunea ar trebui „să ademenească direct” cetăţenii cu vize ieftine şi mai puţin complicate, ca şi cu sprijin pentru societatea civilă. Astfel perioada 2010–2013 urma să fie o perioadă destul de importantă și dificilă pentru țările P.E. mai ales pe măsura dorinței țărilor de a iniția și implimenta o serie de reforme în conformitate cu standartele si rigorile U.E. pe fundalul promisiunii de liberalizare a regimului de vize dar pe altă parte prin creșterea influenței continuie a Rusiei în această zonă. Influiență ce avea sa aibă urmări odată cu apropierea summitului de la Vilnius, sub presiunile Rusiei, prima din proiectul Vilnius—2013 a decăzut Armenia (pe 3 septembrie). A doua, sub aceleaşi presiuni, a cedat Ucraina, pe 21 noiembrie, iar pe 25 noiembrie şi Azerbaidjanul. Din numărul celor 6 candidaţi pentru UE (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, R. Moldova şi Ucraina) pe poziţii au rămas R. Moldova şi Georgia. Chiar chiar dacă R. Moldova şi Georgia au primit notele cele mai bune, doar în Georgia sau înfăptuit reforme vizibile în economia și dezvoltarea statului.Cea mai evidentă reformă a fost lupta cu corupția conform datelor Transparency International indicile de percepere a coruptiei în Georgia a scăzut plasînd Georgia pe poziția 55 în 2013 în comparație cu poziția 99 în 2006, Moldova care în 2006 se afla pe poziția 79 iar în 2013 pe poziția 102 înregistreză un regres evident. Situația nu este bună nici în celelalte state din P.E.în 2013, Ucraina se află pe poziția 144, Armenia-94, Arezbaidjan-127, Belarus-123. Parafarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană reprezintă, indiscutabil, o mare realizare al actualei guvernări de la Chişinău și Tbilisi stimulând deja opinii şi analize legate de perioada post-Vilnius. Nota deranjantă a unora dintre comentarii este refrenul „drobului de sare“. Şi anume: Moldova a fost acceptată de europeni fără să-şi fi făcut bine temele, corupţia în loc să fie stârpită e pusă la adăpost, plus vom suporta sancţiunile Moscovei. Scepticismul nu poate fi evitat într-o societate ca a noastră, mai curând dezamăgită decât animată de entuziasme facile.Pe de altă parte Moldova devine, iată, printr-un joc geopolitic greu de prevăzut până acum câteva zile principala „floare“ din buchetul Parteneriatului Estic, după ce „bujorul“ ucrainean s-a ofilit în bătaia primelor geruri ruseşti declanşate în acest noiembrie al tuturor speranţelor. Funcţionarii europeni vor trebui să puncteze în dreptul Moldovei, fără să uite de Ucraina (unde lucrurile nu sunt încă tranşate), cu mai multă atenţie şi generozitate. Putem profita de această conjunctură. Totul e ca voinţa de integrare europeană să se menţină la nivelul puterii de la Chişinău şi ca stare de spirit dominantă în societatea basarabeană. Uniunea Europeană îşi va înăspri dialogul cu Rusia – o demonstrează reacţia vehementă a Poloniei, prin preşedintele Komorowski care, într-un interviu pentru „Gazeta Wyborcza“, spunea:

Potrivit diplomatului, UE ar trebui să-și continue activitatea ținând cont de diferența între state. Pe de o parte, Georgia și Republica Moldova, pe de altă parte, Belarus și Azerbaidjan, iar undeva la mijloc Armenia și Ucraina. Nu am trebui să examinăm lucrurile mai atent pentru a produce careva schimbări?” s-a întrebat Urmas Paet. În opinia sa, „este necesar de a elabora programe specifice pentru fiecare dintre state, reieșind din dorința acestora, din ceea la ce ei înșiși sunt dispuși să ajungă în dezvoltarea lor internă”. Viitorul European al acestor țări depinde în mare masură de ele de dorința lor de a deveni europeni de dorința de a implimenta reforme vizibile în societate iar succesul P.E. se va realiza în scurt timp indiferent de barierile impuse de Rusia.

„Şantajul inadmisibil la adresa Ucrainei se cuvine să ne facă vigilenţi, întrucât noi nu am estimat în termeni reali capacitatea de diversiune a Rusiei în aceste teritorii. Este un succes pentru Moldova și Georgia parafarea Acordului de Asociere la U.E dar acest pas a avut mai mult o conotatie geostrategică survenind ca urmare a unei lupte geopolitice dintre Statele Unite si U.E. pe deoparte si Rusia pe altă parte, menționînd încă odată că nu a venit pe fundalul unor serii de reforme vizibile in dezvoltarea statului dar pe fundalul unor aspiratii europene desăvîrșite și-a unei puteri de-a contrazice Rusia. Europa a apreciat dorința de-a deveni europeni au fost foarte generoși cu Moldova sau prea generoși dar europa înseamă si lupta cu corupția, atragerea investițiilor străine, concurența loială, trasparența decizională, respectarea drepturiilor omului ect, reformele europene vizibile în economia si dezvoltarea statului R.M. se lasă așteptate din păcate, deocamdata există doar coruptie, saracie, lipsă de viziune si dorință de-a rezolva treburile interne. Uniunea Europenă va analiza cu rigoare mai departe toți pașii inițiați de Moldova și Georgia dar și Ucraina care mai are șansa de a semna Acordul de Asociere la U.E., lupta cu corupția rămînînd primordială. „Cele șase state membre ale Parteneriatului Estic, de la bun început au fost foarte diferite, iar acum la summit-ul de la Vilnius s-a constatat că diferențele dintre aceste state au devenit și mai pronunțate”, a spus șeful Ministerului estonian de Externe.

Participarea femeilor în viața politică și la activitățile civice Exemplul Georgiei

Natia Ubilava Institutul de Studii Politice (IPS) Georgia e-mail: ubilavanatia@gmail.com

Participarea la viața publică, mai ales în politică, este unul dintre indicatorii de egalitate și democrație în țară. În întreaga lume femeile se angajau în mod activ în instaurarea democrației și în toate acțiunile, chiar şi cele mai periculoase, în lupta împotriva regimurilor autoritare. Participarea femeilor a fost mare chiar și la protestele de stradă organizate în favoarea independenței Georgiei față de Uniunea Sovietică (Sabedashvili, 2007) și la protestele înainte de perioada Revoluției Rose și protestele organizate în octombrie și noiembrie 2007. Participarea femeilor în viața publică în Georgia este o realitate istorică. Chiar şi astăzi, multe femei iau parte la acțiuni preelectorale. Problema nu constă însă în participarea redusă a femeilor, dar în discordanța între guvernarea actuală şi activitatea și interesele femeilor, în activitatea organelor de decizie, și în slaba reprezentare a femeilor. Legea georgiană oferă femeilor și bărbaților drepturi egale de vot. În momentul votării activitaea lor este aceaşi, atât la oraşe cât şi la sate. Acest echilibru este însă departe de cel dorit, atunci când vine vorba cine va fi ales la un anumit nivel de administrare. Se poate spune că participarea femeilor în politică și în procesul de luare a deciziilor este limitată și rămâne cu mult în urmă, în raport cu obiectivele stabilite de ONU (30%). Unul din cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului stabilite la 08 septembrie 2000 la New York şi semnate, de asemenea, de Georgia, trebuia să fie finalizat până în 2015. Conform acestui obiectiv, bărbații și femeile au drepturi egale în probleme legate de politică și de management, la toate nivelurile. În ultimii ani, în Georgia, în ciuda unor progrese în direcția egalității de gen, există puține femei în posturi decizionale, în cadrul organelor alese și organelor de stat.

Egalitatea de gen în procesul politic este un aspect fundamental al guvernării democratice moderne. Conform standardelor internaționale, femeile ar trebui să aibă aceleași drepturi și oportunități de a se angaja în procesul politic, ca bărbații – în toate aspectele și la toate nivelurile. Realizarea practică a acestui scop implică învingerea diferitelor adversități, fiindcă participarea femeilor la procesele politice este foarte mică. Scopul acestui articol este de a analiza nivelul actual de implicare politică a femeilor în Georgia. Articolul arată, de asemenea, principalele obstacole cu care se confruntă femeile, atunci când se angajează în viața politică, și oferă o privire de ansamblu asupra strategiilor menite să ajute la rezolvarea acestei probleme.

Conform indicelui dezechilibrului de gen, Georgia ocupă locul 71 în lume între 137 de țări.1 Femeile obțin mai greu un loc în alegerile parlamentare, dar alegerile dau o mulțime de oportunități de poziționare a femeilor ca lideri (acesta este unul din postulatele unei guvernări democratice și este necesar pentru realizarea deplină şi egală a dreptului universal de vot). În cursul ultimului deceniu, proporția femeilor în parlament nu a depășit 10% (anii 1991–2008). În această perioadă în cel mai important organism legislativ din Georgia cea mai mare rată de participare a femeilor a fost de 9,4% (în 2003), iar cea mai mică – 5% (în 2008). Acum, după alegerile parlamentare din 2012, ponderea femeilor a crescut la 10,8%: la 150 de parlamentari 17 sunt femei. Cu acest rezultat Georgia se află pe locul 105 în lume, iar între țările OSCE ocupă unul 1

„Gender equality in Georgia on the Bases of International Indices and Ratings” N. Bendeliani. CSS 2012.

din ultimele locuri și diferă semnificativ de rata medie a OSCE (23,6%).2 Participarea femeilor în calitate de candidate la alegeri este de asemenea mic. În alegerile din 2012 femeile reprezentau doar 28% din candidați. Potrivit unui raport emis de către misiunea de observare a OSCE cu privire la alegerile parlamentare, ”este necesar să se ia măsuri suplimentare pentru a atinge echilibrul de gen în organul legislative”.3

În ciuda progresului în inițiative legislative, numărul femeilor în organele administrației publice locale a scăzut după fiecare alegeri. După alegerile locale din 1998 au fost 14%, dar această cifră a fost de numai 12% în 2002. În alegerile din octombrie 2006 numărul femeilor de pe listele candidaților s-a redus la 11,14%. Acest indicator nu s-a ameliorat nici după alegeri – femeile au reprezentat 11% din componența administrației publice locale. În organele executive, de asemenea, este un număr mic de femei. În august 2012, printre 19 miniștri au fost doar 5 femei. În prezent, printre cei 20 de miniștri sunt doar 3 femei, aşadar, participarea lor la guvernare s-a mai diminuat. Promovarea participării active a femeilor în viața politică ar trebui să fie o cerință legală. În legea cu privire la partidele politice din Georgia a fost introdusă în 2012 o modificare care prevede bonusuri financiare pentru partidele politice, pentru a îmbunătăți echilibrul de gen. Conform noilor reglementări, fiecare partid politic care pe lista de partid, la fiecare zece candidați va prezenta 2 candidate, va obține aproximativ cu 10% mai multe fonduri de 2 3

http://www.osce.org/odihr/78432 Raportul emis de Adunarea Parlamentară OSCER cu privire la alegerile parlamentare în Georgia din anul 2012.

pentru care aşa stau lucrurile sunt relațiile sociale, mediul politic și relațiile patriarhale în societate. Echilibrul de gen în viața politică, în organele alese constituie principiul de bază al democrației. Nivelul scăzut de participare a femeilor în organele electorale este în detrimentul atât a calității dezbaterilor publice, cât și a eficienței instituțiilor. Participarea scăzută a femeilor în viața politică și publică din Georgia este o problemă, de aceea, în primul rând este necesar un sprijin legal al activităților în acest domeniu. În plus, responsabilitatea revine atât partidelor politice, cât şi societății civile. Aşadar, recomandările concrete pentru a rezolva această problemă sunt următoare: • Organizarea cadrului legal: cadrul legal din Georgia necesită modificări pentru a asigura o mai mare participare a femeilor în viața politică și să creeze oportunități egale pentru bărbați și femei. Acest lucru este posibil prin stabilirea de cote în legea electorală. Experiența internațională arată că în țările care au introdus sisteme de cote electorale, eficacitatea alegerii femeilor pe posturi a crescut de două ori. la bugetul de stat. Această reglementare, însă, nu a adus nici un beneficiu în alegerile parlamentare din 2012, pentru că majoritatea entitaților au prezentat lista fără a ține seama de echilibrul de gen. Doar 6 entități din cele 15 înregistrate au luat în considerare norma. Codul muncii georgian nu conține niciun fel de reglementări privind protecția femeilor la locul de muncă. Societatea georgiană are o atitudine diferită față de implicarea femeilor în viața publică și politică. Cercetările efectuate în 2013 în cadrul programului de dezvoltare al ONU4 arată că jumătate din populația Georgiei, consideră că o mai mare implicare a femeilor în viața publică și politică ar fi în beneficiul țării. Trebuie însă remarcat faptul că majoritatea societății consideră că politica este o activitate pentru bărbați și crede că participarea femeilor în aceasta ar trebui să fie limitată. Potrivit părerii majorității societății (61%), bărbații sunt lideri mai buni decât femeile. Majoritatea se bazează pe stereotipuri cu privire la natura femeilor și prin aceasta explică de ce politica este mult mai potrivit pentru bărbați. Pe de altă parte, interesul și motivația femeilor de a se implica într-o măsură mai mare în politică, sunt mici. Motivul 4

• Partidele politice sunt un instrument important pentru promovarea femeilor în politică, de aceea reglementările interioare ale partidelor ar trebui să asigure implicarea corespunzătoare a femeilor în viața partidului. Cu toate acestea partidele nu depun eforturi adecvate în promovarea femeilor. O dovedeşte, de exemplu, faptul că printre cele 16 entități doar 6 au prezentat liste de partid electorale, luând în considerare standardele pentru echilibrul de gen. • Creșterea gradului de conștientizare publică: creșterea gradului de conștientizare publică privind menținerea echilibrului de gen este direct legată de creșterea gradului de implicare a femeilor. • E ste necesar să se creeze o mișcare consolidată, organizată și largă, care va avea grijă să informeze publicul și va informa femeile despre problemele importante pentru participarea lor la viața politică și publică. • Deşi s-a înregistrat un anumit progres în ceea ce privește creșterea gradului de implicare a femeilor, situația de până acum în Georgia indică un nivel scăzut de angajare a femeilor în procesul de luare a deciziilor și în viața politică. Condiția necesară pentru creșterea participării femeilor în viața publică este implementrea de către stat a politicii de promoware a activității femeilor în acest domeniu.

Opinia societății cu privire la echilibrul de gen în politică şi afaceri” ACT, UNDP Georgia, 2013.

Dacă și cum să influențezi politica, fără a fi politician Cristina Avram Institutul de Dezvoltare şi Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul” Moldova e-mail: avramcr@gmail.com

Dacă nu ești politician ai puține șanse să ajungi să deții putere sau pîrghii de influență. Dar munca îndelungată și interesul pentru schimbare poate schimba lucrurile într-o țară în care între cetățenii simpli și politicieni este o discrepanță majoră. În primul rînd jurnaliștii sunt cei care mișcă lucrurile – ei încearcă să schimbe mentalitatea oamenilor, felul acestora de a gîndi, încearcînd să îi stimuleze să acționeze, să le pese de mediul în care trăiesc. Problema e că media în Republica Moldova nu este în totalitate independentă, iar scopul nobil de a schimba mințile oamenilor pentru a realiza lucruri bune se denaturează, astfel oamenii ajung să fie victime ale unor manipulări. În al doile rînd poți influența politica fiind membru a unui ONG, sectorul nonguvernamental ar fi o opțiune de a face lobby și advocacy și respectiv de a schimba politica, conform raportului Freedom House – Nations in Transition 2013, în 2012 erau 8200 de ONG-uri înregistrate în Republica Moldova, însă doar 25% se consideră active, iar o altă problemă este că sunt supra-concentrate în capitală, Chișinău, în proporție de 65%. În pofida acestor fapte totuși sectorul non-guvernamental este o sursa importanta de cadre noi și creative pentru politică, care pot veni cu inițiative și idei noi pentru societate.

În Republica Moldova a fi politician înseamnă în primul rînd să îți satisfaci interesele proprii sau niște interese restrînse de grup. Pînă la cîștigarea puterii este o cale îndelungată și anevoioasă, propulsarea în politică realizîndu-se în primul rînd prin intermediul banilor sau a finanțărilor, care nu sunt sume mici, de obicei.

Ca simplu cetățean este mai dificil să influențezi politica, însă dacă ești activ și gata să îți investești timpul și energia pentru un scop nobil sunt cîteva posibilități ca vocea ta să ajungă „sus” la demnitarii politici. O posibilitate e de a face un blog, iar cu cît numărul de susținători crește, iar părerile coincid, cu atît este mai mare impactul. Prin intermediul social media s-au organizat întîlniri ale politicienilor cu bloggeri, cei mai populari bloggeri au reușit să facă auzite vocile lor, prin ale lor și pe cele ale susținătorilor. Politica este un teritoriu de luptă al intereselor, interesul general al statului constituind un paravan pentru realizarea intereselor de grup. Deseori politicienii se axează pe anumite realizări, pe care le consideră majore, iar cu ajutorul acestora cîștigă noi alegeri ori speră să cîștige un nou mandat, aceasta fiind și situația Republicii Moldova, odată cu parafarea Acordului de Asociere guvernarea actuală a reușit să își asigure victoria la următoarele alegeri, deși schimbări în alte domenii nu s-au realizat. Dar nu trebuie să fie politician pentru a schimba situația din jurul tău, cîteodata fiind un exterior vezi mai bine situația și poți veni cu soluții mai bune, principalul este să găsești cea mai bună metodă de a influența și de a-ți expunde ideile și de a le face să devină reale și pentru societate. În lupta cu politicul cele mai importante sunt inițiativa și voința!

Rolul Ucrainei în modelarea arhitecturii securității europene Victoria Vdovychenko Academia Diplomatică a Ucrainei, doctorandă / Facultatea de Economie Internațională şi Administrare, Universitatea Economică de Stat din Kiev, profesor universitar / Ucraina e-mail: vdovychenkov@gmail.com

Crearea unor structuri de securitate europene, este unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului al douăzecilea. El a rezultat din dorința de a uni statele membre, precum și dintr-o serie de alte circumstanțe și factori, cum ar fi reunificarea Germaniei și destrămarea Uniunii Sovietice. Era evident că NATO începuse să funcționeze pe mai multe nivele, în timp ce Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și-a pierdut poziția sa centrală care îi era atribuită până acum. În același timp, Europa a început să acționeze în direcția securitatății ei proprii și să dezvolte sistemul de apărare propriu. Cu toate acestea, după două decenii, ordinea stabilită devine din nou obiectul revizuirii.

Dezbaterea de la începutul secolului XXI privind securitatea Europei a primit un nou impuls de când Federația Rusă și-a exprimat punctul de vedere cu totul diferit de NATO și UE cu privire la dezvoltarea „țărilor frățeşti”, printre altele a Ucrainei. Această lucrare își propune să analizeze structurile de securitate europene, rolul și locul Ucrainei în cadrul acestora. O astfel de analiză este importantă, deoarece problemele de securitate în toate domeniile vieții sunt tot mai evident abordate de la începutul secolului XXI. Lucrarea se concentrează asupra provocărilor specifice interne şi externe şi pe punctele forte ale sitemului de securitate european.

Cine suntem astăzi? Contextul intern al politicii din Ucraina Fără îndoială țara noastră poate fi caracterizată ca unul din elementele principale în structurile generale ale securității şi economiei UE. În urma destrămării Uniunii Sovietice Ucraina a dovedit că este un jucător real pe arena geopolitică. Nefiind stat membru, ea crează un important spațiu de stabilitate între Rusia pe de o parte şi Uniunea Europeană, pe de alta. Totuşi, deşi prezintă un potențial enorm de dezvoltare şi prosperitate de lungă durată în viitor, Ucraina rămâne în momentul de faţă unul din cele mai complicate teritorii geopolitice, fiind în acelaşi timp extrem de sensibilă la amenințările la adresa securității sale care au apărut la începutul secolului XXI. Care poate fi motivul acestei sensibilități? Răspunsul trebuie căutat în specificul de formare a Ucrainei în anii 90. ai secolului trecut. Tranziția reală a Ucrainei la dezvoltarea democratică şi economică a fost puternic determinată de presiunile interne, care blochează toate aspirațiile spre un viitor stabil şi prosper – acesta constând în lipsa unei guvernări bune.

este supusă evaluării. Numai punerea în aplicare a acestor principii directoare primare introduce o bază pentru crearea protecției şi securității unei țări. Crearea structurilor de securitate a statului este considerată a fi un factor central al stabilității în procesul de consolidare a statului, în special în țările cu o tradiție democratică scurtă, cum ar fi Ucraina. Parafrazând celebrele cuvinte ale lui Kant: „relația dintre securitate și guvernare va fi pricepută esențială, deoarece guvernarea corectă ajută la evitarea conflictelor și, astfel, promovează pacea și prosperitatea.” Din moment ce o bună guvernare este un element esențial al securității Ucrainei, acesta nu ar trebui să fie un concept izolat. trebuie să se înțeleagă că buna guvernare nu poate fi limitată doar la un model propriu de dezvoltare, ci trebuie să includă toate sectoarele vieții sociale. Formarea unui guvern care acționează în mod transparent și care îşi asumă răspunderea pentru acțiunile sale este considerată a fi cea mai eficientă strategie de dezvoltare națională. Cu toate acestea, efectul este minim în cazul în care nu există certitudinea şi încrederea care izvorăsc din societate. Dezvoltarea politică efectivă a unei țări nu depinde atât de mult de punerea în aplicare rapidă a obiectivelor și reformelor stabilite în tranziția democratică, ci de metodelele prin care o națiune ajunge la democrație.

Ca sistem economic decent, echitabil și axat pe binele cetățenilor, sistemul corect de guvernare în Ucraina ar trebui să fie atât responsabil cât și să răspundă, de facto, de deciziile sale. Mai mult, ar trebui să fie format pe baza cooperării reciproce între guvern, cetățeni și sectorul privat. Lipsa unei asemenea cooperări constituie fundamentul tuturor litigiilor şi controverselor din Ucraina. Natura acestor relații și necesitatea de a coordona aceste interacţiuni presupune o importanță strategică în viitorul apropiat. Arta măsurării abilității de guvernare presupune compararea instrumentelor publice, cum ar fi dreptul, libertățile politice, și accesul la activitate, educație, sănătate și securitate. Împreună, guvernarea şi punerea la dispoziție a acestor instrumente crează sistemul de guvernare şi eficacitatea care

Unde suntem noi toți acum? Perspectiva europeană cu privire la rolul Ucrainei în securitatea Europei prin cooperare transfrontalieră În prezent, lumea noastră a devenit mai mică, globalizată, dar, în acelaşi timp, devine mai instabilă. Suntem martorii unei intensificări a două tendințe controversate. Pe de o parte s-a încheiat rivalitatea bipolară, ceea ce a condus la apariția unor noi jucători pe arena internațională: organizații internaționale, organizații non-guvernamentale (ONG-uri), care sunt importante în relațiile la nivel mondial. Pe de altă parte, deși riscul de conflicte între țări a scăzut, a crescut riscul conflictelor din direcții care până acum nu erau luate suficient în considerare. Cei mai importanți factori de destabilizare sunt conflictele în interiorul statelor, terorismul internațional, sărăcia extremă, amenințarea cu arme de distrugere în masă, la care se adaugă sentimentul general de nelinişte şi de lipsă de siguranță. Una din problemele care trebuie analizate este cooperarea transfrontalieră din Europa. La fel ca în cadrul unui stat şi la nivel supranațional, observăm că procesul unei treceri mai mari peste granițe „fluente”, se reflectă în provocările noi și grave, cum ar fi traficul de droguri, traficul de ființe umane sau terorism. Toți acești factori se intensifică.

Ucraina ar trebui să fie considerată ca un partener important în rezolvarea conflictelor de lungă durată în zona din vecinătatea UE. Țara noastră joacă rolul de mediator încă din 1994, în soluționarea conflictului transnistrian, singurul la granița cu UE, care se prelungeşte. Atunci Ucraina a lansat un plan de rezolvare a conflictului și Misiunea de Asistență la Frontieră a UE l-a implementat furnizând consultațiile și formarea necesară. Cauza fundamentală, care împiedică înţelegerea transfrontalieră, este faptul că fiecare guvern abordează problemele în mod diferit. Spectrul larg de programe guvernamentale, presupuneri cu privire la planurile regionale și serviciile transfrontaliere arată cum trebuie să facem față noilor provocări. Cu toate acestea, multe dintre aceste inițiative atât din partea UE, cât și din partea Ucrainei, în ciuda bunelor intenții, se suprapun și constău în repetarea aceloraşi activități. Acest lucru se datorează lipsei unei viziuni de ansamblu cu privire la modul de inițiere a platformei de colaborare transfrontalieră și cum se poate ajunge la o înțelegere cu privire la abordarea provocărilor comune. În primul rând, acest lucru se referă la țările Politicii de Vecinătate a Uniunii Europene (ENP), în special la Ucraina şi la ceilalți membrii ai Parteneriatului Estic. Ar trebui să se întreprindă paşi de consolidare ai dialogul transfrontalier într-un sistem de mecanisme standardizate, care vor putea fi folosite în mod sistematic în interiorul și în afara Uniunii Europene. Mai mult, merită să amintim situațiile în care a existat sprijinul politic din partea politicienilor și a decidenților din guvernele naționale și UE, pentru a simplifica relațiile transfrontaliere. Ucraina ar putea să devină unul dintre pionieri în rândul vecinilor din est, atunci când este vorba de punerea în aplicare a bunelor practici, care permit continuarea unei cooperării transfrontaliere eficace. Cu toate acestea, există câteva obstacole în construirea unui dialog esențial cu UE cu privire la aspecte legate în general de securitate. Începând cu anul 2005, Ucraina se bucură de o poziție privilegiată în cadrul Politicii de Securitate şi Apărare Comună (PSAC). De asemenea, face eforturi pentru a asemui politica sa de securitate cu politica UE, pentru a asigura pacea pe teritoriul său, la fel ca şi ceilalți membri ai Uniunii. Cu toate acestea, țara noastră nu este încă suficient de apreciată în ceea ce priveşte impactul său real asupra securității din Europa. Strategia Europeană de Securitate definește Rusia ca fiind un factor-cheie pentru dezvoltarea parteneriatului strategic în continuare, indiferent de faptul că Rusia a refuzat să-și retragă trupele din Transnistria şi le finanțează în continuare. Mai mult, Cremlinul critică oficial cooperarea în cadrul Parteneriatului Estic, considerând-o ca o potențială amenințare la adresa „zonei sale strategice de influență”. În opinia mea,

soluția fundamentală a problemei de siguranță pe linia UE-Ucraina este încrederea în mecanismele Parteneriatului Estic. Formarea și construirea propriilor abilități, puse în aplicare în țările „Europej lărgite” sunt aspecte cheie pentru implementarea politicii comune. Acest lucru va duce la legături mai strânse între regiuni și țări, în abordarea acelorași provocări. Procedând astfel, diferențele din interiorul țărilor și între țări s-ar diminua treptat prin aspirarea la dezvoltare economică și, în cele din urmă, ar duce la înțelegere politică şi culturală reciprocă.

Unde vom ajunge cu toții? Concluzii finale Ritmul schimbărilor în direcția viitorului nostru comun va depinde în mare măsură de impactul pe care oamenii vor fi capabili să-l exercite asupra dialogului esențial construit între Ucraina și Uniunea Europeană. Parteneriatul Estic va facilita construirea alianței, de asemenea, la nivelul politicii internaționale, ajutând la depășirea amenințărilor și provocărilor în timpul tranziției. Acest lucru va contribui la crearea unei bolți de protecție „de la Vancouver la Vladivostok”, conform viziunii promovate de NATO. Obiectivele de siguranță ar trebui să fie împărtășite împreună, în ciuda disputelor politice și guvernamentale existente pe linia UE – Ucraina. Ucraina are un rol geopolitic semnificativ în facilitarea dialogului dintre UE și Rusia. De asemenea, Ucraina a declarat deja aspirația ei de aderare la Uniunea Europeană. Cu un acord de asociere pe care Ucraina îl va încheia cu UE în termen de o lună, ea va fi mai deschisă la continuarea cooperării în probleme de securitate în Europa. Avem deja experiență de cooperare reuşită în cadrul PSAC, care poate fi îmbunătățită prin dezvoltarea în continuare a inițiativelor de securitate. Toate aceste puncte se vor axa, în principal, la nivel național și integral al UE, cu un ajutor unanim al statelor membre. Numai în acest caz casca de protecție va constitui o cale amiabila de a promova pacea și stabilitatea în lumea de astăzi, plină de provocări pentru care instrumentele tradiționale ale politicii publice și diplomației nu sunt suficient de eficiente.

# Euromajdan 2013: societatea civilă on-line Olga Boichak UNENGO „Mama-86” Ucraina e-mail: boichak@gmail.com

Fenomenul erupției bogate de astfel de site-uri din ultimul deceniu a câștigat o dimensiune internațională datorită internetului. Campania prezidențială din SUA în 2008 a arătat în mod clar impactul pe care mass media îl are asupra politicii. Desigur, rețelele sociale pot fi o sabie cu două tăișuri: în urmă cu cinci ani, o persoană care le-a folosit a ajuns la putere, iar acum milioane de oameni le folosesc pentru a răsturna guverne. Cu toată seriozitatea sa, inițiativa cunoscută ca Euromaidan a pornit de la o singură postare pe Facebook: la scurt timp după vestea că președintele Ianukovici a respins un acord de asociere cu UE, Mustafa Nayem (blogger popular și jurnalist) a actualizat statusul său, încurajând oamenii să se adune în Piața Independenței din Kiev în semn de protest. Mesajul a fost trimis, și în curând au venit 1600 de răspunsuri. Pe Maidan s-au adunat peste trei sute de protestatari în mai puțin de o oră. Înainte de ivirea zorilor, mii de demonstranți pașnici au protestat în centrul orașului Kiev, în timp ce şi în alte orașe s-au alăturat protestatarii: de la Lviv, Ternopil și Ivano-Frankivsk până la Hamburg, Toronto şi Washington. Ucraineni din întreaga lume s-au pronunțat împotriva guvernului iar eforturile lor s-au unit și au fost ca un catalizator pentru social media. Platformele sociale oferă oportunități unice pentru acțiuni multilaterale, deoarece sunt adesea conectate la diverse sisteme de e-guvernare. În contextul Euromaidanului, va fi

În epoca de new media și a tehnologiilor, care schimbă în mod esențial peisajul massmedia, sarcina de bază de a informa și influența opinia publică nu mai este rezervată exclusiv pentru surse tradiționale. Actualizările tehnologice ale Web 2.0 permit crearea de către utilizatori și schimbarea între ei, de conținuturi, la care are acces o audiență la nivel mondial prin intermediul internetului. ONU a recunoscut chiar accesul la rețea ca unul dintre drepturile omului, care prin libertatea de exprimare devine un instrument al democrației. În mediul reprimat în care mass-media curentului principal se află sub cenzură strictă și sub supraveghere, orice alt mediu care prezintă evenimentele din altă perspectivă sau care în mod clar promovează schimbări sociale primeşte o șansă de a contesta statusul quo. Astfel, în lupta neîntreruptă pentru apărarea alegerii sale de civilizație, Ucraina a beneficiat de una din mijloacele de mai sus, și anume rețelele sociale.

solicitau o intervenție militară. Înafara trimiterii petițiilor, mulți utilizatori de Internet au folosit mass media în mod eficient pentru a oferi consiliere juridică gratuită sau pentru a aduna probe, în scopul respingerii acuzaţiilor aduse activiștilor, care erau bătuți și reținuți în timpul confruntărilor cu poliția. Mass media a contribuit în mare măsură la localizarea persoanelor dispărute în timpul revoltelor (în total 30 de persoane, care au putut să se întoarcă la familiile lor). A avut loc, de asemenea, o campanie extrem de eficientă de colectare de fonduri pentru deschiderea pe internet a canalului independent: „Hromadske (Public) TV”. Start-up care a colectat mai mult de 70.000 UAH (aproximativ 8.500 dolari), de la donații, în principal datorită mass media. „Democrația funcționează numai atunci când cetățenii de rând consideră că este a lor” – această afirmație discutabilă a lui Bill Moyers se suprapune cu realitatea din Ucraina de astăzi, unde societatea civilă a opus rezistență guvernului corupt printr-un mare act de activitate socială la nivel local. Mass media a permis nu numai ca Ucraina să primească asigurările de solidaritate și sprijin în continuare din afara țării ci, de asemenea, să transmită inspirația celor oprimați din lumea întreagă. Acum, când al patrulea stat este văzut ca a cincea colană, în ciuda dezinformării și propagandei șovine de la Kremlin, mass media dă țării cu 45 de milioane de cetățeni o șansă de a câștiga în lupta pentru democrație.

P.S. Nu ezitați să ne RĂSPUNDEȚI

corect să le dăm dreptate acestor media pentru faptul că au servit ca platformă pentru organizarea cetățenilor şi ca instrument prin care o expresie spontană a dezacordului față de ceea ce se întâmplă, s-a transformat într-o tabără militară eficace cu autoaprovizionare. Unii bloggeri au văzut în Euromaidan o nouă încarnare a Siciului Zaporojean – restaurarea patrimoniului cazac de mult uitat şi autodeterminare națională, după trei secole de reprimare a independenței. Dar lăsând problemele ideologice deoparte, Euromaidanul a dovedit o excepțională diviziune a muncii on-line: trupe defensive, provizie, prim ajutor, closeturi, salubrizare, cazare, transport si logistică – totul este voluntar. Potrivit datelor Institutului Internațional de Sociologie din Kiev, 50% dintre adulti au acces la Internet, din care mai mult de jumatate declară apartenența la o rețea socială. Putem deduce cu mare probabilitate ca, prin furnizarea utilizatorilor a multor oportunități de a-și exprima opiniile cu privire la problemele stringene, mass media a contribuit la înflorirea jurnalismului civic. În mod similar, din cauza abundenței de instrumente care permiteau depunerea cererilor on-line, pe rețea au circulat multe petiții, de la cele mai populare, care chemau la sancțiuni împotriva președintelui Ianukovyci și reprezentanților puterii (100.000 de semnături colectate în patru zile), la cele mai ambigue, de exemplu, care

Proveniența Euromaidanului: părere personală

Februarie 2001. Puerto Rico. În timpul protestelor, poliția a arestat sau rănit zeci de studenți. Lectorii şi colegii lor au făcut o grevă de două zile. Doar trei zile au trecut în liniște. Situația s-a agravat, după reducerea bugetului uneia din universități, acest lucru însemnând introducerea taxelor de școlarizare pentru studenți în valoare de 800 dolari și creșterea cheltuielilor cu peste 50%. August 2011. Chile în timpul lui Pinochet a fost una dintre cele mai stabile țări din America de Sud. La Santiago și în alte orașe mari, mii de studenți au ieșit pe străzile centrale, protestând și cerând o modificare radicală a sistemului actual de învățământ. Peste 900 de persoane au fost arestate şi aproape 100 de polițiști au suferit în timpul protestelor.

Europa 2009–2013 Anna Lysenko Programul Parlamentar de Dezvoltare pentru Ucraina II Ucraina e-mail: nolanola090@gmail.com

Internaţional 2010–2013 Decembrie 2010. În urma primelor proteste din Tunisia, cetățenii din peste 15 țări au participat la Primăvara arabă, protestând împotriva guvernelor lor. Acest lucru a dus la demisia liderilor, la revolte naționale și proteste pe scară largă în întreaga lume arabă, precum și la războiul civil din Siria. Septembrie 2011. În New York a luat ființă mișcarea „Occupy movement”, la care s-au alăturat mii de oameni (definindu-se ca „99%”), pentru a lupta împotriva inegalităților din sistemul financiar global, care aduce profit doar la 1% din populația globului. În 2012 aproape o mie de orașe s-au alăturat protestelor din întreaga lume, a căror activiști au fost arestați, atacați cu spray de piper, bătuți, s-au înregistrat chiar şi victime.

Vara 2009. Islanda. Pentru prima dată în ultimii cincizeci de ani, poliția a folosit gaze lacrimogene împotriva protestatarilor, care au organizat proteste anti-guvernamentale înverşunate în masă. Potrivit activiștilor, guvernul a dus Islanda, înainte înfloritoare, la o cădere economică. Toamna 2009. În timpul celui mai mare val de proteste împotriva discriminărilor din sistemul de învățământ din Germania și Austria, studenții au ocupat mai multe săli de curs. Poliția, săptămâni de negocieri şi drumuri blocate, ba chiar şi blocarea furnizării de alimente în clădirea ocupată – în acest fel oficialii au încercat să dezamorseze situația și să rezolve problema. Primăvara 2011. Având în vedere nivelul ridicat al șomajului în rândul adolescenților din Spania (peste 40%), în întreaga țară au început proteste în masă. În cele cinci luni la proteste au luat parte de la 6 până la 8,5 mln de oameni. Iarna 2013. Peste 15% din populația Bavariei s-a adunat la Primăria oraşului Munchen, aşteptând câteva ore la cozi imense, pentru a semna petiția cu privire la organizarea unui referendum, care avea ca subiect scutirea de plata taxelor pentru studii universitare. La această mișcare au participat peste 1,3 milioane de persoane, majoritatea foşti studenți, care au reușit să convingă oamenii de vârstă mijlocie și mai bătrâni, să se alăture protestului lor. Această listă poate continua.

Ukraina 2013 Noiembrie–decembrie 2013. 1 decembrie 2013 peste 800 de mii de ucraineni au ieșit pe străzile din centrul orașului Kiev, majoritatea dintre ei studenți și tineri activiști din diferite regiuni ale țării. Manifestarea pașnică pe scară largă – Euromaidan, care sprijină direcția de integrare geopolitică și geo-economică europeană a Ucrainei – în cursul unei nopți s-a transformat într-un protest în masă. În zilele următoare, ca nişte incendii, izbuncesc pe harta Ucrainei euromaidanele regionale. Analizând la nivel mondial dinamica mișcării în masă a tinerilor, care îşi apără drepturile lor în ultimii cinci ani, a devenit evident pentru mine faptul că Euromaidanul ucrainean, care la început a fost perceput ca un miting pașnic „pentru”, de fapt, de la bun început, nu a fost altceva decât un miting „împotrivă”. Dar, împotriva cui? Exemplele de mai sus au arătat că tineretul de astăzi, indiferent de țara de reședință, religie, viziune politică (care în cele mai multe cazuri, obiectiv vorbind, au caracter subiectiv), este capabil și gata să se revolte și să lupte pentru drepturile și convingerile sale. Ceea ce, cu un deceniu în urmă, nimeni nu şi-a putut imagina, acum a devenit o tradiție anuală: grupuri enorme de tineri se adună împreună și îşi exprimă opinia lor, chiar şi cu prețul vieții şi sănătății. Oare acest lucru înseamnă, că tinerii din întreaga lume încep din nou să creadă; să creadă în propriile lor idei, în drepturile lor, și că pot schimba întregul sistem? Eu sunt însă convinsă, că aceşti oameni tineri sunt motivaţi nu numai de curajul şi dorința de aventură, care le va rămâne în minte pentru toată viața.

De ce argumentele politicienilor, economiştilor, finanțiştilor, că nu ar exista posibilitatea ca Ucraina, ca stat, să poată semna Acordul de Asociere cu UE nu sunt acceptabile pentru tineretul ucrainean, care continuă să stea zi şi noapte pe Euromaidan? Tinerii nu mai vor să audă argumente „împotrivă”. Ei vor să audă garanții că în țara lor va domina o lege bună şi eficace şi se va elimina fărădelegea fără margini. Aceasta însă nu o poate garanta nimeni: nici guvernul ucrainean, nici Uniunia Europeană, nici Federația Rusă. Pe Euromaidan nu stau „studenți nebuni, care nu au nimic de făcut, ci elevi şi proaspeți absolvenți ai universităților din Ucraina: avocați, economişti, specialişti în marketing, manageri şi alții, care au ajuns la concluzia că nu au şanse mari pe piața mondială, iar pe piața natală ucraineană sunt obligați să participe la cursa şobolanului în condiții postsovietice, linguşindu-se cu mare grijă pe lângă decidenți, sau, fiind într-adevăr competitivi nu vor să se realizeze în condițiile de incertitudine existente. Decembrie 2013. Problema Euromaidanului, ca acțiune de protest în toată Ucraina, nu constă nici în sprijinirea politicii de integrare europeană, nici în respingerea Rusiei ca partener strategic şi nici în provocarea politică și susținerea opoziției ucrainene. Este vorba de lipsa de încredere în cei care stau astăzi la cârma țării, și care au trăit în tinerețe acolo unde „deciziile erau luate fără ei”, iar în anii ‚90 decideau de soarta sa într-un mod mult mai brutal și barbar decât încearcă astăzi să facă acest lucru tinerii ucraineni.

Lipsa de perspectivă şi teama pentru viitor este cel mai important motor al Euromaidanului și zecilor de maidane asemănătoare din întreaga lume în ultimii 5 ani. Numai că altcineva stă în fruntea lor. Când întreb părinții mei sau alte persoane din generația lor, ce aspirații aveau ei la vârsta mea (am 23 de ani), primesc acelaşi răspuns: „Trăiam în pace, toate deciziile erau luate fără noi.” Toate deciziile erau luate fără noi – aceste cuvinte m-au uimit. Cum a fost posibil acest lucru? Nu-mi amintesc zi din viața mea în Ucraina unde toate deciziile ar fi fost luate fără mine, ei însă aşa trăiau la vârsta de 23 ani (criza după prăbușirea Uniunii Sovietice a avut loc atunci când ei aveau 25–30 de ani și deja aveau copii). De aici rezultă ciocnirea generațiilor noastre: ei în tinerețe au trăit în abstractul „acolo”, unde toate deciziile erau luate fără ei, iar noi trăim într-un „aici” real, unde nu se mai ia niciun fel de decizii. Și iată efectul: astăzi tineretul ucrainean învață să decidă aşa cum poate, așa cum a fost învățat de timpul în care trăieşte şi din propria experiență.

Summit-ul de la Vilnius: calea de urmat sau încotro mai departe? Kristine Hovsepyan NGO „Integrarea europeană” Armenia e-mail: christine.hovsepyan@gmail.com

Al treilea summit de la Vilnius, în noiembrie 2013, a fost o ocazie importantă pentru a face un bilanț al cooperării dintre UE și țările Parteneriatului Estic. Summitul a fost convocat pentru a finaliza primele rezultate concrete ale parteneriatului în cadrul PE și pentru a extinde domeniul cooperării de până acum. Concluziile prezentate la Vilnius pot constitui un eveniment important în evaluarea și modernizarea Parteneriatului Estic într-o perspectivă mai lungă. În general, aceste două elemente vor determina nu numai summit-ul de la Vilnius, dar şi succesul de ansamblu al politicii actuale a PE. Deși sunt alte probleme în curs de dezvoltare, în contextul mai larg al proceselor de integrare, Parteneriatul Estic poate ajuta partenerii să se ancoreza în viitor de structurile europene extinse. Este esențial să se conştientizeze, în ce măsura summit-ul de la Vilnius ar putea forma partea practică a ceea, ce noi numim un succes „teoretic” al Parteneriatului Estic. Un bilanț separat în domeniile relevante de cooperare ne poate permite crearea unei structuri clare și ușor de înțeles în procesului realizărilor majore, deficiențelor și în prezentarea generală a așteptărilor. Identificând şi bucurându-se de progresul realizat până în prezent, Parteneriatul Estic reține, de asemenea, faptul că rămâne încă multă muncă de făcut pentru a face față amenințărilor la adresa democrației, respectării libertăților elementare și a statului de drept. În acest sens, participanții summit-ului au subliniat că progresul privind aceste valori comune va fi esențial în special prin consolidarea eficacității și independența sistemului judiciar, prin lupta eficientă împotriva corupției și prin implementarea reformelor din administrația publică. Summit-ul de la Praga în mai 2009, întradevăr a inițiat Parteneriatul de Est, strategic și ambițios, ca o dimensiune specifică a Politicii de Vecinătate a UE, în scopul de a promova și susține procesul de reformă în toate țările din Europa de Est, în țările participante la Parteneriatul Estic, cu intenția de a îmbunătăți relațiile politice şi de integrare economică a partenerilor interesați de UE. Ar fi greșit să credem că summit-ul de la Vilnius va aduce subiecte cu totul noi de discutat. Principiile de bază care ghidează Parteneriatul Estic au fost confirmate, în general, în timpul întâlnirilor din Praga și Varșovia. Participanții summit-ului de la Vilnius au confirmat încă o dată dorința de a le pune pe deplin în aplicare. Țările Parteneriatului Estic au aprobat liniile politice directoare pentru perioada 2014–15. Declarațiile summit-ului în Vilnius, inclusiv cu noile Programe de Asociere și alte documente existente sau viitoare, care direcționează relațiile reciproce și cu Programele

Operaționale la nivel multilateral, vor constitui un plan clar de acțiune pentru Parteneriatul Estic în anii 2014–15.

Obiectivele stabilite de summit-ul de la Vilnius care urmează a fi realizate de țările Parteneriatului Estic până în 2015 includ printre altele:

În ceea ce privește Armenia, este de remarcat că UE și Armenia și-au reînnoit cuvintele de angajare în dezvoltarea și consolidarea cooperării în toate domeniile de interes comun în cadrul Parteneriatului Estic, subliniind importanța revizuirii și actualizării bazelor existente ale relațiilor reciproce. În cadrul Politicii de Vecinătate a UE și a Parteneriatului Estic participanții summit-ului au re-aprobat dreptul suveran al fiecărui stat membru, de a alege orice nivel de ambiție și obiective la care aspiră în relațiile sale cu Uniunea Europeană.

• Consolidarea continuă a dimensiunii multilaterale a Parteneriatului Estic;

Este vital să înțelegem, că alături de sublinierea importanței pe care o are consolidarea relațiilor dintre UE și țările din Europa de Est, participanții summit-ului ar trebui să asigure, de asemenea, o cooperare mai strânsă între ele, în scopul asigurării stabilității și prosperității pe continentul european. Rezolvarea conflictelor, construirea încrederii și relațiile de bună vecinătate sunt esențiale pentru dezvoltarea și cooperarea economică și socială în toată regiunea și în special în Caucazul de Sud.

• Căutarea altor metode de armonizare în toate domeniile de transport și punerea în aplicare a proiectelor legate de infrastructura transportului, împreună cu extinderea rețelei de transport prin intermediul programelor și instrumentelor UE existente; • Căutarea unei angajări mai puternice în instituțiile financiare europene și internaționale, precum și acordarea priorității acelor proiecte, care îmbunătățesc conexiunile la Rețeaua Transeuropeană de Transport; • Promovarea și consolidarea inițiativelor vizibile şi eficiente, legând dialogul politic local cu susținerea infrastructurii Astăzi putem spune că implementarea cu succes a acestor obiective ar putea atenua în prealabil riscul izbucnirii unui conflict în Caucazul de Sud, plin de provocări, inclusiv cu așa-numitele conflicte armate „înghețate”. Obiectivele de mai sus indică principalele

domenii, care ar putea modela cooperarea fructuoasă dintre țările PE şi necesitățile elementare urgente ale acestor țări. În ceea ce priveşte vectorii unei integrări mai largi și procesele de implementare a obiectivelor de mai sus se poate aplica opțiunea „de asemenea… precum şi” propusă şi implementată în ultimul timp de către Republica Armenia, precum şi aplicarea tezei privind „eficiența” în dimensiunea economică a integrării. Fără îndoială, partenerii Republicii Armenia cunosc specificul implementării maxime a principiului „de asemenea… precum şi”, și nu lasă nici o îndoială cu privire la posibilitatea punerii acestuia în aplicare. Din acest punct de vedere, reformele ample deja puse în aplicare și cele care sunt în așteptarea cooperării, atât în cadrul Parteneriatului Estic (și Politicii de Vecinătate a UE) și prin relațiile directe între UE-PE, pot aduce o contribuție mai mare la promovarea în continuare a valorilor europene în întreaga regiune. Observațiile de la summit-ul PE în Vilnius sunt speciale, pentru că ele confirmă, în primul rând, faptul că Uniunea Europeană trebuie să profite de această oportunitate istorică pe teritoriul PE, în special în regiunea Caucazului de Sud. Standardele democratice ale UE și bogăția ei sunt factorii de încurajare în acest caz. Consolidarea relațiilor cu UE va aduce mai multă libertate în relațiile cu alți parteneri. În același timp aceasta este de competența fiecăreia dintre țările PE să beneficieze în mod individual de oportunitățile create prin dialog și negociere, pentru a construi bazele unui viitor mai sigur și mai bogat.

REFLEXII… Lia Imerlishvili Centrul de Angajare Socială Georgia e-mail: liako_1999@yahoo.com

Participarea la proiectul Școala de Lideri Politici a Parteneriatului Estic a fost un eveniment important pentru mine, cel puțin din cîteva motive. În cadrul atribuțiilor mele legate de CCE în localitatea Telavi, deseori mă întâlnesc cu politicieni şi activişti sociali. Astfel de întâlniri imi permit să mă implic în mod conștient în chestiuni legate de evoluția politică sau în probleme privind angajamentul civic în societatea noastră. Prin participarea la Școala de Lideri, am avut prilejul să mă conving că reprezentanții altor țări se confruntă cu provocări similare în comunitățile lor. O valoare deosebită pentru mine o au cunoştințele cu privire la rolului și participarea lor la dezvoltarea societăților lor prin activitate politică şi/sau civică. Cum toţi participanţii au împărtăşit acelaşi trecut sovietic, şi problemele noastre s-au dovedit a fi foarte asemănătoare. Prin urmare avem şi vom avea aceleaşi provocări şi în viitor. De aceea schimbul de experiență şi strategie, care servesc progresului au o mare importanță pentru viitorul țărilor noastre. Ele devin din ce în ce mai democratice şi aspiră la aderare la Uniunea Europeană. Ca tineri cetățeni suntem interesați şi obligați să ne ajutorăm țările în acest proces. Bineînţeles, nu suntem politicieni şi nu avem influență directă asupra deciziilor politice, putem însă să exercităm o oarecare influență şi să contribuim la schimbări în atitudinea oamenilor din comunitățile noastre locale. Toți participanții au avut o mare motivație pentru o cunoaştere profundă a valorilor europene, fiindcă cu toții am înțeles că fără un dialog democratic, fără a ne asculta reciproc şi în cele din urmă fără o angajare mai activă în transfomările politice, situația țărilor noastre în viitor poate să se înrăutățească considerabil. Proiectul Școlii Liderilor a inclus ateliere de lucru foarte interesante, întălniri, treninguri şi dezbateri. Am avut o ocazie unică de a ne întâlni cu experți, politicieni,

Reprezentanți ai Înalților Funcționari (CSO) şi cu gânditori de frunte din Kiev şi Varşovia. Ascultarea relațiilor experților cu privire la modul în care se descurcă în propriile lor țări cu realizarea transformărilor democratice cum depun eforturi pentru o mai bună protecție a drepturilor omului, a fost pentru mine o experiență deosebit de valoroasă, deoarece și Georgia aspiră la aceleași valori – democrație, angajament civic și toleranță – și voi putea folosi, practic, experiența lor în contextul țării mele. Cunoştințele obținute cu privire la drumul străbătut de ei spre democrație le pot aplica ca model la mine, în comunitatea mea. Școala Liderilor Politici din Parteneriatul Estic a fost un eveniment deosebit de emoționant, deoarece participanții au devenit cu adevărat prieteni; zilnic are loc schimbul de informații cu privire la progresele înregistrate de țările noastre în drumul spre Uniunea Europeană. Ne contactăm reciproc și discutăm probleme legate de schimbările recente din țările noastre, care modelază politica actuală și viitoare. Aceste contacte neformale

ne permit să aflăm mai multe despre noi şi țările noastre, despre politica lor internă și atitudinile sociale, în afara surselor oficiale de informare. Avem posibilitatea de a obține informații de la oameni de aceeaşi vârstă cu a noastră şi prin aceasta avem o perspectivă specială asupra situației din fiecare din aceste țări. Școala Liderilor ne-a dat, de asemenea, posibilitatea de a cunoaşte diferite culturi, tradiții şi medii. De asemenea, consider că publicarea în continuare a articolelor pe Web, sub formă de fișiere PDF este o modalitate foarte bună pentru a face în continuare şi în mod sistematic schimb de experiență, de provocări actuale şi informații cu privire la modul cum țările noastre se descurcă pe drumul spre Uniunea Europeană. Și, în sfârşit, la fel de importantă este şi şansa care ne-a fost dată nouă, tinerilor, de a ne implica mai mult în transformările politice şi/sau sociale, fiindcă toți purtăm în noi potențialul de a deveni lideri politici. Aşa cum se spunea: „ Potențialii lideri sunt peste tot între noi...”

Școala Liderilor Politici din țările Parteneriatului Estic – o experiență deosebită

SLPPE a început pentru toți drept o provocare interesantă. Zile întregi cu muncă multă de la 8.00 la 22.00 în Kiev, iar în Varșovia chiar și de la 7.00 și peste ora 22.00. Adevărat că zilele erau foarte încărcate, dar datorită activităților interesante mai nici nu realizam cînd e iar seară și iar dimineață. Am recapitulat cunoștințele din științe politice, sociologie și jurnalism și desigur, le-am îmbunătățit. Am învățat nu doar de la instructori, dar și de la colegi, majoritatea avînd o experiență impresionantă, la care tind și eu. Școala Liderilor Politici a fost pentru mine prima experiență de nivel internațional și recunosc, m-a convins să caut noi posibilități, dar tot în acest domeniu. Ambele module (28 iunie – 5 iulie 2013, Kiev, Ucraina), (22–28 Septembrie 2013, Varșovia, Polonia) au fost foarte active: prezentări, jocuri și team – buildinguri. Experiențe noi. Oamenii noi.

Cristina Gurez Agenția de Presă TRIBUNA Moldova e-mail: cristinagurez@gmail.com

Școala Liderilor Politici din țările Parteneriatului Estic (SLPPE), în general, este o experiență deosebită. Aici, mă refer, nu doar la conținutul programului, dar și la felul în care a fost repartizat, locul de desfășurare a modulelor, persoanele cu care am interacționat și o mulțime de lucruri interesante pe care le-am aflat.

Totodată, am vorbit și engleză, și rusă, și română. Am prins cîteva cuvinte în ucraineană, poloneză și georgiană. Am făcut schimb de impresii și idei de la țară la țară, de la cultură la cultură. În Varșovia am muncit mult mai mult decît în Kiev, dar a fost mult mai interesant. Am avut numeroase vizite de studiu. Ne-am întîlnit cu deputați din Sejmul polonez, cu

Și, daaaa, în una din zile am învățat cum se face un Oxford debate, iar în una din seri am asistat la unul. Show adevărat. Colegii s-au descurcat foarte bine. A fost chiar frumos. Trebuie să mai notez și jocul în echipă în prima seară, pe timp de noapte, prin pădurea de alături, doar cu niște lanternuțe și căutînd indicii ca să îl găsim pe Dracula. Nu e glumă. Între 22– 23 noi căutam indicii. Despre campania electorală și despre munca depusă, dar și rezultatele, mă gîndesc că mi-ar trebui vreo două pagini separate. Cele mai frumoase lucruri nu au fost doar sesiunile de training și vizitele de studiu, ci însăși momentele petrecute cu oamenii pe care îi știam deja din Kiev și cu care stabilisem niște legături nu doar colegiale. Foarte multe emoții pozitive și momente memorabile. Am absolvit această școală cu multe cunoștințe, informații noi, prieteni, contacte, impresii, emoții, perspective și planuri! Nu am devenit încă lider, dar am mai făcut un pas spre. Datorită proiectului am cunoscut noi orașe și culturi. Acasă am venit cu multe fotografii, diplomă de absolvent, amintiri frumoase și cu magneți pentru frigider, un plic – moștenire, în care colegii și-au exprimat opinia despre mine, interesantă chestie… și desigur, cu multă experiență, în mai multe aspecte. Am venit cu un bagaj megaplin și la propriu și la figurat! Și, e final fericit!… pentru că dacă nu e fericit, nu se poate numi final! Deși, îmi doresc și tare sper să ne mai reîntîlnim cu toții și organizatori și participanți și sper că vor fi noi proiecte în care să putem să ne implicăm activ. Și, totodată, felicitări organizatorilor pentru bună – organizare și desfășurare a tuturor activităților!

parlamentari europeni, ba chiar cu parlamentarul european din Polonia care se ocupă în mare parte de cooperarea țării noastre cu UE. Am fost în Parlamentul lor, la Președinție, ne-am întîlnit cu consilierul Președintelui – un om-legendă, care a povestit istorii foarte interesante. Am fost la Ambasada SUA din Varșovia. Și, în Kiev, de asemenea, am interacționat cu deputați, partide, ONG –uri, jurnaliști. De toate. Una dintre zile mi-a plăcut la nebunie. De fapt, mai toate. S-a încheiat cu vizita în redacția unei reviste. Acolo am avut parte de un impresionant panel discusion. Doi redactori-șefi de reviste politice au fost provocați cu întrebări tipice de politică, jurnalism și bani… Plus concurența dintre ei. Mi-a plăcut enorm!

Parteneri

Școala de Lideri, Polonia

Dialogul European din

Institutul Olandez al Democrației Multipartite

Ucraina

– Reprezentanta Caucazului de Sud din Georgia

Parteneri media

ISBN 978-83-939043-7-2 Varşovia 2013

Consiliul Național al Tineretului din Moldova

Analize a Globalizării şi Dezvoltării Regionale