www.tag.usv.ro
nr. 12 BULETINUL INFORMATIV AL ASOCIATIEI DE ARTA NICOLAE TONITZA DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
dec. 2015 ian.2016
VinTAG
e
www.facebook.com/Tonitza Art Group
www.tag.usv.ro
Asociaţia de artă Nicolae Tonitza
Redacția: Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza”(TAG) din cadrul Universității ,,Ștefan cel Mare” din Suceava. Adresa: Str. Universității nr. 9 Corp - F Auditorium ,,Joseph Schmidt”, cam. 219. www.tag.usv.ro tel.: 0230/216147 int. 404 mobil: 0746024400
Redactori: conf. univ. dr. Sabina FÎNARU, e-mail sab59ina@yahoo.com, dr. artist vizual Ana-Maria OVADIUC, e-mail ovadiuc_anamaria@hotmail.com, traducerea textelor din română în engleză Claudia Iuliana CIOFU Responsabilitatea pentru opiniile exprimate aparține autorilor.
ISSN-2285-97; ISSN-L-2285-97
C u p r i n s Ana - Maria OVADIUC Vin TAG
Mihaela PAVAL
11
15
Ana-Maria OVADIUC AMO Cătălin SĂRARU Mihai VĂRZARI Angelica Mirela PAGU Leonard Adrian MELISCH Simona COVALIU Diana Georgiana DIMITRIU Alina Elena LĂZĂREANU Florin PRODAN Cristina HREAMATA MACOVEICUC Sophia Cristina LAURIC Cristina IACOB Ioana MAIER Mihai PÂNZARU PIM Petronela ȚURCANU Rodica Maria IACOBESCU Talida GRUNZAC Carmen CHAȘOVSCHI Ioana Cezara POIATĂ Afiș
16 21 23 25 26 27 29 33 34 35 37 39 40 41 42 44 45 47 49 53
Imagine Versus Pictură
Iuliana Claudia CIOFU Facerea Lumilor
5
e
VinTAGe
De unde provine acest termen? A apărut, aproximativ de pe la 1400 – 1500 în orientul mijlociu. În franceza veche exista termenul de ventage. Din latina avem vin (vin) demia (ținut deoparte). Expoziția VinTAGe nu dorește să aplice asupra sensurilor primordiale ale cuvântului și nici în sensul strict al substantivului, care face trimtere la vin și / sau vinificație, ci mai degrabă la adjectiv. La calitatea înaltă a unui timp trecut, la moda veche, la ceva depășit, la vechi și totuși omniprezent, la o clasă a unui obiect datat, cu referire la o epocă, la un oraș vechi etc.. În fine, sensul termenului pentru expoziție s-a păstrat pe alocuri sau dimpotrivă am asistat la schimări ale semnificațiilor. Titlul a fost ales din două motive. Cuvântul a fost disecat în componente, altele decât cele cunoscute. ,,Tag” (zi în germană) este acronimul sub care expunem, iar ,,age”(vârstă în engleză). Deci am schimbat puțin sensul și am obținut prin traducere „o lumină târzie ușor vinificată”. Dar putem lua în considerare și vinul cu care serbăm 10 ani de activitate. Să menționăm că din cei aliniați la start ca membri fondatori, azi se află printre noi, în afară de mine, Gabriela Popoveniuc, Cristina Iacob și Sophia Cristina Lauric. Ceilalți, veniți ulterior în TAG, îi regăsiți prezenți parte din ei pe simeze. După cum au hotărât zeii, mișcate, pietrele vechi din spatele nostru au vorbit și-au ridicat ochii asupra artiștilor, au pătruns în sufletele lor și iată, simeza a rodit. Așadar vom lua pe rând fiecare artist care a trimis lucrări revistei Info Art USV nr. 12. Mihaela PAVEL Două lucrări Acasă de Crăciun cu naturi statice. Două realități paralele în care privirea se duce departe, melancolic peste negrul copacilor și albastrul văzduhului. Un timp al ferestrei, al florilor vivace roșii, care sparg prin veselia lor monotonul gri albăstrui. Vesele, florile ne spun că e timpul să ne întoarcem acasă. Iuliana Claudia CIOFU este prezentă cu lucrarea Facerea lumilor în care atributul ,,age” se articulează cu oul - memoria pământului. De altfel cele două artiste și-au compus singure textele care însoțesc lucrările. Ana-Maria OVADIUC subsemnata prezentă cu trei acuarele și trei uleiuri, producția Balcic 2015. Golful Kaliakra (acuarelă) în care, ruga mută a pietrelor roșii sparge valuri la Marea Neagră, iar imaginea vălurind deasura apei dansează după voia divină aburul roșiatic al pietrelor arse de soare. Aripa unui batic lăsat pe pietre îmi atinge răcoros amintirea verii. În grădina de la Balcic, vara aceasta am întâlnit pisica ascunsă sub poarta secretă. Regina, pisica albă cu ochii mari din acea noapte m-a urmărit și în nopțile următoare. Ca niciodată, în vara aceasta am stat pe bancă în gradină și am ascultat liniștea. Încă mai iubesc aerul și baticurile albe ce zburau printre chiparoși dantelați. Cătălin SĂRARU A fost prezent în primăvară aici pe simeze alături de Mihaela PAVEL cu expoziția ACASĂ. Acum a venit cu două lucrări care tratează interiorul caselor bucovinene. Lucrările par nefinalizate pentru că, precum se observă conțin porțiuni nepictate. De fapt e un subtrefugiu. Artistul a dorit pe această cale să argumenteze că însăși țesătura lucrărilor sale este de demult, nu numai ce a reprezentat. În lucrarea Bunica la războiul de țesut, umbra fumurie care înconjoară obiectele pecetluiește chipul străveziu al bunicii. Așa poți să intri în casă, să cauți pașii desculți de odinioară, să pipăi podeaua veche de sub care pământul abia răspunde. Te face să te întorci în tine să cauți rădăcinile timpurii ale obiectelor de atunci, acum acoperite cu văluri de păianjen. Mihai VĂRZARI Nelipsita femeie din lucrările sale. Nu cred că are altă temă în uleiuri decât femeia. Cel puțin lucrările știute de mine. Este femeia pentru Mihai înger? Sau demon? Lucrarea Smoking Lady, cu rugămintea expresă, de a nu o traduce în română, îmi aduc în minte versurile lui Marin Sorescu din poezia Tutun. ,,O țigară pentru că plouă și alta pentru că nu plouă. Și uite așa cu un tutun ieftin nici nu știi cum ți-a trecut soarta”. Numai că tutunul aici e scump, denotă o stare socială, cu care autorul se identifică. Sunt de clasă? Sau de rasă? Dar ea te întreabă privindu-te ironic cu buzele țiguiate într-o frunză roșie. Cât pui pe masă? Mai jucăm ruleta rusească? Încerc să mă emoționez. Nu reușesc. Lucrarea e rece și distantă. Cu greu am prins sonoritatea stinsă de pe buze. Mai încearcă cineva ? Sau preferați blana scumpă? De fapt nu știu cine pe cine fumează aici. Vă las pe voi să aflați. În fine lucrarea se încadrează în curentul de tip fotorealist, curent apărut odată cu apariția aparatului de fotografiat și imitarea fotografiei prin pictură. 2016 / infoart USV / 5
Angelica Mirela PAGU D-na doctor este prezentă cu o lucrare pe temă, Veche carte poștală. Și vă întreb. Cine mai trimite cărți poștale? Au rămas azi, cel mai des folosite poate, doar timbrele fiscale. Din Iași iată am primit azi, o carte poștală. Urcăm scările palatului, apoi o clipă ne odihnim. Pornim iar. Iată o altă clădire veche a Iașului de odinioară. Lumina fluidă încrustată în materia vâscoasă transformă imaginea într-un palimpsest. Un oraș viu, în care, un ochi stâng plânge, iar cel drept râde. Iată cât de multe imagini suprapuse într-un basm cromatic crepuscular. Leonard Adrian MELISCH, sau fuga de realitate. De data aceasta Leonard parăsește total zona figurativului prin Rusty Stains (Pete Ruginite) și Rusty (Pete). Leonard pășește într-un microcosmos disecându-i structura vizuală. Forma pentru el devine amintire. Acuzat în exercițiul expozițional Reverență de luna trecută, că ar avea un început timid de artă abstractă, eu contrazic și spun că Leo pictează abstract de când sunt pietrele pe pământ. În Rusty Stains de pildă, petele roșii, de spaimă se distilează în pete putrede maronii. În ce culori înveșmântează Leo spațiul și timpul? Timpul relativ, sub tentacule de pastă vâscoasă bacoviană, se scurge implacabil. Sub semnul ploii materia se descompune. În lucrarea Rusty culorile se amestecă repetitiv, o melodie cu un refren infinit: roșu, albastru, roșu albastru. Cele două elemente cromatice, una caldă cealaltă rece duc la o dizolvare perpetuă, la o surpare continuă. Simona COVALIU Anii 20. Sunt anii în care lumina se odihnește o clipă. Se scufundă în rotunde mărgele. Se așează pe fetrul moale al pălăriei pentru noi azi, poate demodată, ascunzând de ochii lumii, privirea timidă a femeii de atunci. Inexorabil, privirea e atrasă de buzele cuminți, ce coboară focul pe pământ. Diana Georgiana DIMITRIU o adolescentă cu trei lucrări din colaj digital cu reminescențe din lucrarea Persistența memoriei de Salvador Dali. Dacă în lucrarea Dianei Trecerea timpului, mai găseam ancorat un element atunci, poate reușeam să-i lecturez lucrarea. Altfel, ceasul ei nu se ancorează în nicio realitate discursivă. În schimb, în Vis de Paris reia aceeași temă a ceasului scurs alături de obiectele distribuite în planul principal. Reușește să creeze astfel un limbaj discursiv. Acolo este într-adevăr Diana (vezi fotografia ei) și accentuează mesajul introducând și lupa. În schimb în Emoții, o altă reminescență, tânăra este transformată de data aceasta întrun obiect arhaic. O carcasă metalică care mă convinge că ea există. Și există. O vedem. Atomii inimii se scurg sacadat roșiatici printre gratii și petrec un fluture de pace. Diana zice: Îmi zboară inima către tine privitorule întro fragilă frumusețe albă. Frunze și flori rococo completează schema compozițională și toate suprapuse peste un fond de hârtie veche. Mesajul? O altă carte poștală plină de Emoții. Florin PRODAN Un artist botoșănean care nu s-a regăsit în tema propusă și de aceea lucrarea este non-vintage. A fi sau a nu fi pasăre? Aceasta e întrebarea. Sub penele vulturului izgonit de vietățile apei se înfioară un zeu. Printr-un efort suprem, această creatură răsărită din aripile vulturului, caută cu înfrigurare înălțimi ancestrale la care nici țipenie de pasăre nu ajunge. Cristina Hreamătă MACOVEICIUC Năpădite de verde, obiectele metalice și florile din naturile statice ale Cristinei își pierd strălucirea de odinioară. Trandafiri sau brândușe devin hieroglife ale unor flori, odată vii. Doar lumina le împacă existența prăfuită din glastre. Perfect ordonate de rațiune, obiectele sunt bine conturate, iar formele asemenea, sunt substanțial definite de pasta și cuțitul de paletă. Sophia Cristina LAURIC Cu mișcări energice de pensulație, anotimpurile Cristinei se împacă azi cu veșnica nemulțumita-i conștiință. Precum culorile unui curcubeu, anotimpurile se rostogolesc prin merele de toamnă, prin rotunjimea ulcelelor planturoase, sau de ce nu, se joacă, se amestecă pe marginile unui violaceu de lumină. Vara - un tărâm inventat în care munții sunt mai grei decât aerul. Aici lumina, captivă de gânduri molatice se oferă gratuit pe flori. Lucrarea Roade. La câțiva pași somnoroasă, plină de existență, o ulcică devorează timpul agățat de gard ca o ultimă redută învinsă. Miezul verii este atât de intens, atât de galben, încât, uscat de iubire și prelins peste pământul fierbinte și gol așteaptă undeva apa să-l răcorească. Cristina IACOB Opincile bunichii. Aceste opinci îmi transmit un mesaj codat. Întunecate de nori de timp, cu bruma lor de înțelepciune adunată cu trudă în lungi călătorii, poate demne de drumul lui Brîncuși la Paris, se agață în tâmplele amintirilor noastre. Doi cercei dulci amari acoperă un timp din care răzbat ici colo pete de lumină. Ioana MAIER Melancolie. O lucrare destul de ambiguă din categoria non-vintage. Pe scurt. Pe un fond rozaliu discursul plastic devine pe alocuri ermetic în descifrare. Ca într-un pântec matern captive, obiectele visează la ziua luminii. 6 / infoartUSV / 2016
Mihai Pânzaru PIM Posesiv și protector colierul de la gâtul doamnei ne dau în cărți o întâlnire la o cafenea undeva în Centrul Vechi al Bucureștilor. Colierul vintage dezvăluie o doamnă planturoasă, cu ten alb, suav și generos. Te scrutează arogant, dintr-un trup în ale cărui cute poți intui voluptoase mișcări urcătoare și coborâtoare ce se revarsă din tablou precum apa din chiuveta înfundată. Ironic maestul nostru, nu ? Ne face să râdem pe sub musteți. Se simte asta în fiecare liniuță de tuș așternută. Nu știu cui este dedicată, dar îi plâng de milă personajului. O femeie cu puritatea pierdută irevocabil, pe trei sferturi întârziată de vreme, în noaptea de smoală, mușcă lejer din indecizia lumii. Petronela ȚURCANU Cu chipul ascuns sub mască, Petronela ne privește adesea premeditat. Ochii din lucrările sale mi se proptesc dureros în piept. Aș fi vrut să-i simt mângâietori și calzi precum așterne culoarea. Aripi minerale, zburătoare vii, măști transformate în păsări, migrează printre personajele unei piese de teatru de mult consumat. O colecție de culori bine echilibrată încununează pe pânză un sens optimist. Rodica Maria IACOBESCU Topită de căldură la 44 de grade Suceava tace toropită. E semn că mai toți locuitorii sunt plecați în vacanță. Cei rămași acasă sunt acum în odaie și cu perdelele trase așteaptă o dupăamiază răcoroasă..Terasa pentru romantici este un spațiu intim dedicat doar câtorva prieteni. Te invită discret să ciocnești un pahar de șampanie. Surâsul inocent al florilor din coș se revarsă în modele cu vechi țesături de epocă interbelică pe obiectele ambientale. Talida GRUNZAC Bătrânul rege. Copacul Talidei este realizat prin tușe și linii lungi suprapuse. Îmbrățișează cu dragoste trunchiul arborelui plantând vise printre crămpturi. ,,Arborele bătrân ațipi Multe lucruri uitase, știa; Să ridice seva, să ivească florile; Îl supărau paserile și zorile. Atâta cântec nu putea pricepe Auzea pitulicea că începe; și se trezea-n lumina-i încă slabă; nu-i grabă, gândea, nu-i grabă”.1 Să menționăm în cronică și ultimii sosiți pe simeze: Alina Elena LĂZĂREANU cu două lucrări Fereastra cu amintiri și Fata anticarului, Ioana Cezara POIATĂ cu Bucătăria de vară și Romanță de toamnă, și nu în ultimul rând pe Carmen CHAȘOVSCHI cu prima ei lucrare realizată în ulei la Balcic, Vila Cuibul Liniștit, în vara anului 2015. Ajunsă la finalul prezentării expoziției țin să mulțumesc profesorilor din USV care s-au implicat în susținerea activităților asociației de-a lungul celor zece ani menționând în special pe d-na prof. univ. dr. Sabina FÎNARU pentru corectura textelor a ideilor cu care a venit, precum și articolelor publicate, ridicând astfel nivelul și calitatea revistei. Totodată pe această cale, mulțumim universității pentru generozitatea cu care ne-a pus la dispoziție spațiul expozițional. În încheiere menționez că expoziția poate fi vizitată în perioada 30 noiembrie 2015, 30 ianuarie 2016. La mulți ani TAG ! dr. artist vizual Ana-Maria OVADIUC
1 Magda Isanos, Mă scald în zi ca un copil în râu, Ed. Ion Creangă, București, 1982, p. 37, poezia Bătrânul rege 2016 / infoart USV / 7
VinTAGe
What is the origin of this term? It originates in approximately 1400-1500, in the Middle East. The term ventage existed in Old French. From Latin we have (vin) demia wine (kept away). The VINTAGE exhibition does not wish to make applications on the word’s primordial senses, nor does it aim to do so in the strict sense of the noun, which refers to wine and/ or wine preparation, but, rather, on the word as an adjective. To the high quality of times past, to old fashion, to something which is obsolete. To that which is old, yet omnipresent. A class of a dated object, with reference to an era, to an old city. Ultimately, the sense of the term, for the purpose of the exhibition was preserved sporadically or, on the contrary, we witnessed non-vintage representations. I must admit that the title was selected for two reasons. The word was dissected into components, different from the ones that were known. „Tag” (German for “day”) is the acronym under which we are exposing, and „age”. Consequently, we slightly modified the sense and, by translating, we reached the meaning of “late light”. However, we can also take into account the wine involved in the celebration of our 10 years of activity. We shall note that from among those who were lined up at the start as founding members, aside from myself, only Cristina Iacob and Cristina Lauric are still with us today. A part of those who came to TAG afterwards can be seen on the picture mouldings. As the gods decided, the ancient rocks behind us spoke, they lifted their eyes upon the artists, entered their souls and, lo and behold, the picture moulding has borne fruit. Therefore, we will speak of each artist who sent works to the Info Art USV magazine, no.12. Mihaela PAVEL Two works Home for Christmas, with a still life, in which the eye wanders melancholy above the dark of the trees and above the blue of the sky. Two parallel realities. A time of the window, of red vivacious flowers, which, with their cheerfulness, break up the bluish grey monotony. They cheerfully tell us know it’s time for us to go back home. Iuliana Claudia CIOFU present with the work Creation of Worlds, in which the attribute “age” is articulated with the egg - the memory of the earth. As a matter of fact, the two artists composed their own texts to accompany the works. Ana-Maria OVADIUC the undersigned, I am present with three aquarelles and three oil paintings, Balcic 2015 production. Kaliakra Gulf (aquarelle), in which the mute prayer of the red rocks breaks waves at the Black Seaside, and the image waving above the water dances the reddish steam of the sunburnt rocks according to the divine will. The wing of a scarf left on the rocks coolly touches on my remembrance of summer. This summer, in the Balcic garden, I met the cat hidden under the secret gate. The queen - the big-eyed white cat of that evening, also came after me during the nights that followed. As never before, that summer I sat on the garden bench and I listened to the silence. I still love the air and the white scarves flying among frilly cypress trees. Cătălin SĂRARU In the spring, he was on the picture mouldings with Mihaela PAVEL as part of the exhibition HOME. He now came with two works tackling the interior of houses from Bucovina. The works seem unfinished as, there are, as noticed, unpainted areas. It is in fact a subterfuge. The artist wished to state in this way the fact that the very weaving of his works is of yore, not only that which he represented. In the work Grandmother working on loom, the smoky shadow surrounding the objects seals grandmother’s translucent countenance. This way one can enter the house, look for the bare steps of yore, feel the old floor and the earth barely responding from underneath. It makes one go back within themselves and look for the early roots of the objects from those times, which are now covered in spiderweb shrouds. Mihai VĂRZARI The forever present woman of his works. I believe he has no other theme for oil paintings, except for the woman. At least not that I know of. Is the woman an angel to Mihai? Or is she a demon? The work Smoking Lady, submitted with the express request not to translate it into Romanian, reminds me of Marin Sorescu’s verses from the poem “Tobacco”. “One cigarette because it’s raining and another one because it’s not. And that is how, with cheap tobacco, you are oblivious to your fate gone by.” Except that tobacco is expensive here, it denotes a social status that the author identifies himself with. Am I high class? Or am I high bred? But she asks you, watching you ironically, with her lips puckered up into a red leaf. How much money will you put on
8 / infoartUSV / 2016
the table? Shall we keep playing the Russian Roulette? I try to get a thrill. I don’t succeed. The work is cold and distant. I hardly got the muffled voice from her lips. Anyone else cares to give it a try? Or would you rather have expensive fur? I actually do not know who is smoking who in this. I will let you find out. Angelica Mirela PAGU The doctor is present with a work according to the theme. An old postcard. And here is my question. Who sends postcards any more these days? Fiscal stamps are, perhaps, the most used at present. Although I did receive a postcard today, from Iași. We climb the steps of the palace, and then we rest for a minute. We start again. Here is another old building of the Iași of yore. The fluid light, encrusted into the viscous matter, transforms the image into a palimpsest. A living city in which a left eye is crying, and the right one is laughing. And that is the number of combined images, overlapped in a crepuscular chromatic fairy tale. Leonard Adrian MELISCH, or the escape from reality. This time, Leonard completely leaves the area of the representational, with Rusty Stains and Rusty. Leonard steps into a microcosm, dissecting its visual structure. Form becomes a mere memory to him. He was been accused, within the Reverence exhibition of last month, that he evinced shy abstract art beginnings, however I argue against it and I say that Leo has been creating abstract paintings for as long as rocks have been on this earth. In Rusty Stains, for instance, the red stains distil into putrid brown stains. What colours does Leo dress time and space in? Relative time, under Bacovian viscous paste tentacles, glides by implacably. Matter becomes decomposed, under the sign of rain. In the work Rusty, colours become repetitively mingled, a melody playing an infinite refrain: red, blue, red, blue. The two chromatic elements, one of them warm, the other one cold, lead to a perpetual dissolution, to a continuous breakdown. Simona COVALIU. The 20s. These are the years in which light rests for a minute. It dives into round beads. It sits on the soft felt of the hat, which is, perhaps, dated, to us, keeping the shy look of the woman of those times hidden from the eyes of the world. Inexorably, the eye is drawn to the quiet lips, bringing fire down to earth. Diana Georgiana DIMITRIU a teenager with three digital collage works, with reminiscences from Salvador Dali’s Persistence of Memory. Had I found an element anchored in Diana’s work, The Passage of Time, I may have been able to read her work. As such, her clock is not anchored in any discursive reality. Instead, in Paris Dream, she takes up the same theme of the clock which glides, together with the objects distributed in the main frame. She thus manages to create a discursive language. That is indeed where Diana is (see picture) and she emphasizes the message by also inserting the magnifying glass. However, Emotions, another reminiscence of the young woman, is this time transformed by an archaic object. A metallic case convincing me that it exists. And it does exist. We can see it. The atoms of the heart have a jerky flow, reddish through the grating, sending off a butterfly of peace. Diana says: My heart is flying out to you, onlooker, in a fragile white beauty. Rococo leaves and flowers complete the composition, and all of them are superposed on an old paper background. The message? Yet another postcard, filled with emotions. Florin PRODAN An artist from Botoșani, who could not identify himself with the proposed theme, and consequently his work is non-vintage. To be or not to be a bird? That is the question. Beneath the feathers of the eagle banished by water creatures, a god shudders. In a supreme effort, this creature risen from the wings of the eagle feverishly seeks ancestral heights, which no bird can reach. Cristina Hreamătă MACOVEICIUC Invaded by green, the metallic objects and the flowers in Cristina’s still-lifes lose their shine of yore. Roses or crocuses become hieroglyphs of flowers which were once alive. Light alone reconciles their dusty existence in the vases. Perfectly ordered by reason, the objects have firm contours, and also, the shapes are substantially different from the paste and from the palette knife. Sophia Cristina LAURIC Using energetic paintbrush moves, Cristina’s seasons become reconciled with her ever displeased conscience today. As the colours of a rainbow, seasons roll through autumn apples, through the roundness of clay jugs and, why not, they play, they become mingled along the edges of a lilac light. A fabricated land, where mountains are heavier than air (see the work Summer). The light, captured by invertebrate thoughts, is given freely here, for flowers. The work Fruitage. A few steps away, a clay jug, filled with existence, devours time, hanging on a fence like a final fallen tower. The core of summer is so intense, so yellow, that, dried up by love and seeping over the hot and barren ground, it waits for water to cool it down. Cristina IACOB Grannie’s Sandals. These sandals send me a coded message. Shrouded by clouds of time, with their bit of wisdom toilsomely gathered in long travels, perhaps worthy of Brîncuși’s trip to Paris, cling to the
2016 / infoart USV / 9
temples of our memories. Two bitter-sweet earrings cover a time from which spots of light break through. Ioana MAIER Melancholy. A rather ambiguous work from the non-vintage category. In short. Against an rosen background, the visual discourse becomes hermetical at times, as far as its deciphering is concerned. As if captive within a motherly womb, the objects dream of daylight. Mihai Pânzaru PIM Possessive and protective, the lady’s necklace meets us in a coffee-house, somewhere in Bucharest’s Old Centre. The vintage necklace reveals a full-figured lady, with white, suave, and generous complexion. She scrutinizes arrogantly, looking upon us from a body whose pleats can make us guess ascending and descending moves, flowing from the painting like water from a clogged sink. Quite ironic our master, isn’t he? Makes us laugh in our beards. We can feel this in every line laid down. I do not know who it is dedicated to, but I pity the character. A woman with an irrevocably lost purity, three quarters belated, in the pitch black night, unhurriedly biting from the indecision of the world. Petronela ȚURCANU Her face hidden behind her mask, Petronela often watches us with deliberateness. The eyes in her works painfully push into my chest. I would like to feel them comforting and warm as she spreads the colour. Mineral waters, living flying creatures, masks transformed into birds migrate among the characters of a used-up play. A well-balanced collection of colours crowns an optimistic sense on the canvas. Rodica Maria IACOBESCU heat melted at 44 degrees Suceava silent drowsy. It’s a sign that all residents are away on vacation. Those left behind are now in the room with the curtains drawn and brings cool afternoon. Terrace for romantics is an intimate space dedicated only to a few friends. It invites you to quietly toast a glass of champagne. Innocent smile overflowing basket of flowers from the old models with vintage fabrics wars on environmental objects. Talida GRUNZAC Old king. tree is achieved by overlapping strokes and long lines. Embrace love tree trunk and such: „Dozed old tree Many things forgotten, he knew; Raise sap to emerge flowers; Birds upsets him and dawn. As the song could not understand He heard the wren that begins; and wake-n-light i still weak; do not rush, thinking, do not hurry”. To mention the chronic late comers : Alina Elena Lăzăreanu two works Window memories and Girl antiquarian , Ioan Cezar Poiata Summer kitchen and Romantic autumn and not every last one, Carmen CHAŞOVSCHI her first work done in oil on Balchik, Quiet Nest Villa in the summer of 2015 . Having reached the end of my exhibit presentation, I would like to thank the theachers involved in its performance, and we would like to take this opportunity to thank Phd. Sabina FÎNARU for correction of texts and ideas that came and articles published, thus raising the level and quality of the magazine and also to university for its generosity in providing us with the exhibition space. To conclude, I mention the fact that the exhibition can be visited in the period 30 November 2015 - 30 January 2016. Happy birthday TAG ! visual artist, Ana-Maria OVADIUC, Ph.D.
10 / infoartUSV / 2016
Imagine versus pictură Depozitul de amintiri din fiecare din noi este cu siguranță diferit. Un anumit loc și un anumit obiect sau poate doar adierea unui moment petrecut cu mult timp în urmă ne poate face să visăm sau să evadăm într-un alt spațiu-timp diferit de momentul prezent. Invitația mea este să facem trecerea de la tot ce reprezintă ”imaginea” la propria noastră sinceritate în fața ”producției” artistului. Suntem înconjurați de imagini. Vizualul domnește peste tot, de la panouri publicitare, benzi desenate, ecrane de televizor sau de calculator, până la ”indinspensabilul” telefon mobil. Oamenii numesc realul acel ceva de care se izbesc, care are legătură cu existenţa lor, cu suferinţele lor. Să însemne asta că trăim într-un univers virtual alcătuit din imagini şi din simulacre? Se poate spune că, lumea se reduce la zonele ocupate de ţările bogate, unde cultura mărfii îşi află stimuli din ce în ce mai puternici în imaginile răsunătoare și țările sărace care devin simpli consumatori. Nu realitatea însăşi, ci sentimentul nostru al realităţii e cel erodat prin folosirea abuzivă a imaginilor. Realul există, în pofida instituţiilor care îi subminează autoritatea dându-ne de văzut imagini şi scene despre care ne putem întreba dacă ele ne arată într-adevăr ceea ce ele pretind că ne arată. Există o neputință a imaginii în a transmite totalitatea realului, căci întregul realului nu este solubil în vizibil, pe de-o parte, iar pe de alta există imposibilitatea materială de a-l înregistra în totalitatea sa. Cu ajutorul tehnologiei se pot produce imagini de sinteză care nu mai datorează aproape nimic intervenţiei mâinii unui artizan ori artist. Nu numai că informaţia care se bazează pe reprezentări vizuale lacunare este una trunchiată, dar ea mai poate fi şi trucată prin operaţii de adaos sau de lipire, de ştergere sau de mascare, de „estompare“ digitală, cu rezultatul că ele fac vag sau ilizibil ceea ce responsabilii unei agenții de presă sau ai unei televiziuni decid să cenzureze. E suficient însă să pui un titlu unei imagini, o legendă, un comentariu eronat, pentru ca informaţia să fie falsificată şi fără ajutorul vreunei tehnologii sofisticate. Există o incapacitate a imaginii de a egala funcţia discursivă, cu toate că ea e în stare, mai bine decât limbajul, să provoace reacţii foarte vii. Într-o lume în care proliferarea imaginilor a devenit un mijloc de a acţiona asupra spiritelor, e cazul să nu ne încredem prea tare în cele care apelează la emoţii, acolo unde ar fi vorba, dimpotrivă, să te adresezi reflecţiei. Capacitatea imaginii de a transmite ceea ce nu poate fi codat altfel nu poate rămîne o forță nefolosită. Ea poate sluji unor mize economice şi politice, dar ea poate răspunde de asemenea unor mize simbolice şi se poate adresa sensului civic şi reflecţiei cititorilor săi, aşa cum se întîmplă fie în presa de opinie, fie în munca anumitor fotografi independenţi. Începând din perioada impresionistă are loc o schimbare radicală și profundă privind ”tematizarea privirii moderne”. Trebuie să lăsăm la o parte ideile preconcepute și să vedem ce ne spun imaginile înseși. Privierea impresionistă este, ca orice fenomen cultural, ”construită”. Influențele vin din stampele japoneze, din fotografie și nu în ultimul rând de un tip de sensibilitate care apare în epoca modernă. În picturile lui Manet, Monet și Degas meditația actului de a vedea devine, în opera lor, o temă centrală. Impresionismul ”gândește privirea” cu o voință de inovare care nu presupune în mod necesar ignorarea tradiției, ci, mai degrabă, dialogul cu tradiția. Această ”tematizare a privirii” este ”modernă”, căci ea însumează înseși limitele vedeii și ale picturii . Privirea tematizată în câmpul tabloului conține întotdeauna o trimitere către contemplarea imaginii. Descifrarea acestei trimiteri înseamnă apropierea sau poate chiar formularea conceptului de imagine. Émile Zola, marele romancier francez și unul din admiratorii lui Manet, meditează asupra artei ”realiste”. ”Orice operă de artă e ca o fereastră deschisă asupra creației; în pervazul ferestrei e montat un fel de ecran transparent, prin care zărim obiectele mai mult sau mai puțin deformate, suferind modificări mai mult sau mai puțin sensibile în liniile și culorile lor. Aceste schimbări țin de natura ecranului. Nu mai avem creația exactă și reală, ci creația modificată de către mediul prin care transpare imaginea sa. Vedem creația într-o operă, printr-un om, printr-un temparament, o personalitate. Imaginea produsă în acest ecran de o specie nouă este reprezentarea obiectelor și persoanelor aflate dincolo, iar această reproducere, care ar putea să fie fidelă, se va schimba ori de câte ori un
2016 / infoart USV / 11
ecran va veni să se așeze între ochiul nostru și creație.”1 Dacă o lucrare de artă produce o emoție sinceră ce poate schimba ceva în noi, atunci, cu siguranță a meritat efortul și zbaterea artistului. Dacă nu, atunci artistului nu-i mai rămâne decât să se bucure de drumul în care a ales să se zideacă alături de lucrarea sa. artist vizual Mihaela PAVEL
1 apud V.I. Stoichiță, Vezi? Despre privire în pictura impresionistă, Editura Humanitas, București, 2007
Image versus picture The memory repository is definitely different for each of us. A certain place and a certain object, and perhaps the mere whiff of a time spent long ago can make us dream or evade into a space-time different from the present time. My invitation is to pass from everything our “image” represents to our own sincerity before the artist’s “production”. We are surrounded by images. The visual reigns over everything, from billboards, comic books, television or computer screens, to the “indispensable” mobile phone. People designate as real that which they come into contact with, that which is related to their existence, to their suffering. Should this mean that we live in a virtual universe made up of images and simulations? We can say that the world is reduced to the areas taken up by the rich countries, where the culture of commodities finds its ever stronger stimuli in resounding images, and to the poor countries, which become mere consumers. It is not reality in itself, rather than our sense of reality which is eroded due to the abusive usage of images. That which is real exists, in spite of the institutions which undermine authority, providing us with images and scenes about which we can wonder whether they truly show us that which they claim to show. There is a certain disability of the image to convey the entire reality, for the entire reality is not soluble into the visible, on the one hand, and on the other hand there is the material impossibility to record it in full. Using technology, synthetic images can be produced, which no longer owe anything to the intervention of the hand of a craftsman or of an artist. Information relying on defective visual representations is not only truncated, but it can also be feinted using operations such as addition or pasting, as well as deletion or masking, or digital “blurring”, with the result that they vaguely or ineligibly do what the managers of news agencies or of televisions decide to censor. It is, however, enough to add a caption to an image, a legend, an erroneous comment, for the information to be forged even without the help of sophisticated technology. There is a certain inability of the image to equal the discursive function, although it can, better than language, cause very vivid reactions. In a world where the proliferation of images became a means used to act on the spirits, we should not trust the ones which resort to emotions in those cases when reflection would rather be due. The capacity of the image to convey that which cannot be otherwise coded cannot remain an unused force. It can serve economic and political stakes, but it can also respond to symbolic stakes, and it can address the civic sense and the reflection of its readers, as is the case either in opinion articles, or in the work of independent photographers. In the impressionistic period, a radical and profound change occurs on the “thematization of the modern vision”. We must put aside any preconceived ideas and look at what the images themselves have to say. The impressionist vision is, as any cultural phenomenon, “constructed”. The influences originate from the Japanese stamps, from photography and, last but not least, from a type of sensibility occurring in the modern age. In the paintings of Manet, Monet, and Degas, the meditation within the act of seeing becomes, in their opinion, a central theme. Impressionism “thinks the look” with a will for innovation, which does not necessarily assume that tradition is
12 / infoartUSV / 2016
ignored, but, rather, the dialogue with tradition. This “thematization of the vision” is “modern”, as it integrates the very limits of sight and of the painting . Thematized vision within the scope of the painting always contains a reference to the contemplation of the image. The deciphering of this reference means the closeness, or even the formulation of the image concept. Émile Zola, the great French novel writer, and one of Manet’s admirers, meditates on “realistic” art. “Any work of art is like a window open towards creation; some sort of transparent screen is fit in the window casing, though which we can see more or less deformed objects, suffering more or less sensitive modifications to their lines and colours. These changes pertain to the nature of the screen. We no longer have the precise and real creation, rather the creation modified by the environment through which its image is seen. We can view the creation within a work through a person, through a temperament, through a personality. The image produced in this screen by a new species is the representation of objects and of persons situated beyond, and this reproduction, which could be faithful, shall change whenever a screen comes between our eye and the creation.”1 If a work of art causes a sincere emotion which can change something within us, then it was definitely worth the artist’s effort and struggle. Otherwise, the artist can only enjoy the road he elected to build himself in, together with his work. visual artist Mihaela PAVEL
Acasă de Crăciun I/ Christmas at Home I, tehnică mixtă pe pânză/ mixted technics on canvas,
Mihaela PAVEL
1 apud V.I. Stoichiță, See?, About see in imprsionism, Ed. Humanitas, București, 2007
50 x 70 cm, 2014 2016 / infoart USV / 13
Mihaela PAVEL
Acasă de Crăciun II/ Christmas at Home II, tehnică mixtă pe pânză/ mixted technics on canvas, 50 x 70 cm, 2014
14 / infoartUSV / 2016
Claudia Iuliana CIOFU
Facerea Lumilor / The Making of the Worlds, tehnică mixtă pe MDF, 50 x 50 cm, 2015 Nu-i așa că este straniu cum - din toți oamenii de știință - nu a știut a explica niciunul cum primul ou a apărut pe lume? Orice poate apărea dintr-un ou. Nu se știe niciodată ce. Până și șerpii au ieșit tot dintr-un ou. Și pământul, dacă te uiți mai bine, seamănă cu un ou mai lat. Când te uiți la un ou, ai un sentiment de nerabdare. Te intrebi: e ceva viu înauntrul lui? Ce? Un ou e începutul unei lumi. Memoriile pământului. Isn’t that strange that nobody, in all this science experts, cannot explain how the first egg appeared in the world? Anything can come up from an egg. You never know. Even the snakes are born from eggs. And the earth, if you look better, it looks like an egg. When you find an egg, you have a feeling of... excitement. Wondering - is it alive inside? And what it is. An egg is the beginning of a world. Memories of Earth. artist vizual Claudia Iuliana CIOFU
2016 / infoart USV / 15
Ana-Maria OVADIUC AMO
Balcic - veche moscheie, ulei pe pânză, 60 x 70 cm, 2015 16 / infoartUSV / 2016
Ana-Maria OVADIUC AMO
Pisica de la Balcic (detaliu), ulei pe pânză, 60 x 60 cm, 2015
2016 / infoart USV / 17
Ana-Maria OVADIUC AMO
Balcic - Grădina secretă, ulei pe pânză, 60 x 80 cm, 2015
18 / infoartUSV / 2016
Ana-Maria OVADIUC AMO
Golful Kaliakra (1), acuarelă, 48 x 36 cm, 2015
2016 / infoart USV / 19
Ana-Maria OVADIUC AMO
Golful Kaliakra (2), acuarelă, 48 x 36 cm, 2015
20 / infoartUSV / 2016
Ana-Maria OVADIUC AMO
Golful Kaliakra (3), acuarelă, 48 x 36 cm, 2015
2016 / infoart USV / 21
Cătălin SĂRARU
Interior de casă bătrânească, ulei pe pânză, 100 x 120 cm, 2015
Bătrână la război de țesut, ulei pe pânză, 100 x 120 cm, 2015 22 / infoartUSV / 2016
Cătălin SĂRARU
Autoportret după Rembrand, ulei pe pânză, 120 x 100 cm, 2013
2016 / infoart USV / 23
Mihai VĂRZARI
24 / infoartUSV / 2016
Mihai VĂRZARI
Smoking Lady, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, 2015 2016 / infoart USV / 25
Agelica Mirela PAGU
Vechi cărți poștale/ Old postcards, tehnică mixtă pe pânză, 50 x 60 cm, 2015
26 / infoartUSV / 2016
Leonard Adrian MELISCH
Pete ruginite/ Rusty Stains, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, 2015
2016 / infoart USV / 27
Leonard Adrian MELISCH
Pete/ Rusty, ulei pe pânză, 50 x 70 cm, 2015
Simona COVALIU Amintirea unei dupăamiezi, ulei pe pânză, 30 x 40 cm, 2015 28 / infoartUSV / 2016
Simona COVALIU
Anii 20, ulei pe pânză, 30 x 40 cm, 2015 2016 / infoart USV / 29
Diana Georgiana DIMITRIU
Trecerea timpului, colaj digital, 60 x 80 cm, 2015 30 / infoartUSV / 2016
Diana Georgiana DIMITRIU
Vis de Paris, colaj digital, 60 x 80 cm, 2015
Emoții, colaj digital, 60 x 80 cm, 2015 2016 / infoart USV / 31
Diana Georgiana DIMITRIU
Nostalgie, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, 2015 32 / infoartUSV / 2016
Diana Georgiana DIMITRIU
Gutuie, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, 2015 2016 / infoart USV / 33
Alina Elena LĂZĂREANU
Fereastra cu amintiri, ulei pe pânză, 40 x 40 cm, 2015
Fata anticarului, ulei pe pânză, 40 x 50 cm, 2015 34 / infoartUSV / 2016
Florin PRODAN
Îngerul și răpitorul, ulei pe pânză, 50 x 90 cm, 2015 2016 / infoart USV / 35
Cristina HREAMĂTĂ MACOVECIUC
Amintirea verii, cuțit de paletă pe pânză, 60 x 48 cm, 2015
36 / infoartUSV / 2016
Nostalgie, cuțit de paletă pe pânză, 37 x 45 cm, 2015
Cristina HREAMĂTĂ MACOVECIUC
Parfumul amintirilor, cuțit de paletă pe pânză, 50 x 40 cm, 2015
2016 / infoart USV / 37
Sophia Cristina LAURIC
Toamnă, ulei pe pânză, 60 x 60 cm, 2015
38 / infoartUSV / 2016
Sophia Cristina LAURIC
Vară, ulei pe pânză, 60 x 80 cm, 2015
Roade, ulei pe pânză, 50 x 60 cm, 2015 2016 / infoart USV / 39
Cristina IACOB
Încălțările bunichii, acrilic pe pânză, 30 x 40 cm, 2015
Măști, acrilic pe pânză, 70 x 80 cm, 2015 40 / infoartUSV / 2016
Ioana MAIER
Mihai PÂNZARU PIM
Melancolie, acrilic pe pânză, 30 x 30 cm, 2015
Colierul, tuș pe hârtie, 20 x 30 cm, 2015
Regele și regina, acrilic pe pânză, 30 x 50 cm, 2015
Petronela ȚURCANU
Chipul din copac, acrilic pe pânză, 30 x 50 cm, 2015 2016 / infoart USV / 41
Petronela ȚURCANU
La bal, acrilic pe pânză, 30 x 50 cm, 2015
Îngerul căzut, acrilic pe pânză, 50 x 90 cm, 2015 42 / infoartUSV / 2016
Chipul albastru, acrilic pe pânză, 30 x 50 cm, 2015
Petronela ȚURCANU
Transformarea (detaliu), acrilic pe pânză, 30 x 50 cm, 2015 2016 / infoart USV / 43
Rodica Maria IACOBESCU
Terasă pentru romantici, acrilic pe pânză, 50 x 40 cm, 2015
44 / infoartUSV / 2016
Talida GRUNZAC
Trandafiri, acrilic pe pânză, 40 x 50 cm, 2015 Bătrânul rege, acrilic pe pânză, 40 x 70 cm, 2015
Poem marin, acrilic pe pânză, 40 x 50 cm, 2015 2016 / infoart USV / 45
Talida GRUNZAC
Poem de seară, 40 x 70 cm, 2015
46 / infoartUSV / 2016
Carmen CHAȘOVSCHI
Balcic - Vila Cuibul Liniștit, ulei pe pânză, 24 x 32 cm, 2015 2016 / infoart USV / 47
Ioana Cezara POIATĂ
Bucătăria de vară, ulei pe pânză, 45 x 35 cm, 2015 48 / infoartUSV / 2016
Ioana Cezara POIATĂ
Romanță de toamnă, ulei pe pânză, 50 x 40 cm, 2015
2016 / infoart USV / 49
Vernisaj VinTAG-e ,Diana Georgiana Dimitriu și Melinte Mihaela, galeria de artă a USV
Vernisaj VinTAG-e, galeria de artă a USV 50 / infoartUSV / 2016
Vernisaj VinTAG-e, Talida Grunzac, Ana-Maria Ovadiuc, galeria de artă a USV
Vernisaj VinTAG-e, Sophia Cristian Lauric, Ana-Maria Ovadiuc, Mihai Pânzaru PIM, galeria de artă a USV 2016 / infoart USV / 51
Vernisaj VinTAG-e, galeria de artă a USV, de la stânga la dreapta: Leonard Adrian Melisch, Diana Georgiana Dimitriu, Mihaela Pavel, Cătălin Săraru, Talida Grunzac, Ioana Cezara Poiată, Mihai Varzari, Andreea Stela Juduc, Mihai Pînzaru PIM, Cristina Hreamătă Macoveciuc, Ana-Maria Ovadiuc AMO, Constantin Severin, Sophia Cristina Lauric, Delia Ioana Leizeriuc, Andreea Elena Lăzăreanu și Cristina Iacob.
52 / infoartUSV / 2016
2016 / infoart USV / 53
Contact: Ana-Maria OVADIUC - AMO, 0746024400 ovadiuc_anamaria@hotmail.com Mihaela PAVAL, 0743050545, mihaellla@gmail.com Iuliana Claudia CIOFU, iullianaciofu@gmail.com Cătălin SĂRARU, pictoru_o7@yahoo.com Mihai VĂRZARI, mihai.varzari@yahoo.com Angelica Mirela PAGU, 0723557685, mirela_pagu@yahoo.com Leonard Adrian MELISCH, 0742 218 498, drum_leo@yahoo.com Simona COVALIU, uricecs@yahoo.com Diana Georgiana DIMITRIU , dimidiana123@gmail.com Alina Elena LĂZĂREANU, eus_andreusca@yahoo.com Florin PRODAN, 0476328741,flrnprdn2000@yahoo.com Cristina HREAMATA MACOVEICUC, 0740270170 cristina_hreamata@yahoo.com Sophia Cristina LAURIC, 0755295521, sophiacristina.lauric@yahoo.com Cristina IACOB, 0742828908, iulicri@yahoo.com Ioana MAIER , 0741141080 Mihai PÂNZARU PIM, 0744161174, mihaipanzarupim@gmail.com Petronela ȚURCANU , petronela27@yahoo.com Rodica Maria IACOBESCU, rodi_iacobescu@yahoo.ro Talida GRUNZAC, 0741678782, grunzactalida@yahoo.com Ioana Cezara POIATĂ, ioana_poiata@yahoo.com
Asociaţia de artă Nicolae Tonitza
Copyright © 2016 Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza” Toate drepturile rezervate. Copierea, distribuirea sau republicarea conţinutului acestei publicaţii fără acordul asociației este ilegală.
E-mail: ovadiuc_anamaria@ hotmail.com Coperta recto: Iuliana Claudia CIOFU, Facerea Lumilor Coperta verso: Angelica Mirela PAGU, Carte poștală
www.tag.usv.ro