www.tag.usv.ro
nr. 7 BULETINUL INFORMATIV AL ASOCIATIEI DE ARTA NICOLAE TONITZA DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
martie 2014
Poezia semnelor Liviu ȘOPTELEA
www.facebook.com/Tonitza Art Group
www.tag.usv. ro
Asociaţia de artă Nicolae Tonitza
Redacția: Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza” Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava, Str. Universității nr. 9 Corp F - Auditorium ,,Joseph Smidth”, cam. 219 tel.: 0230/216147 int. 404 mobil: 0746024400
ISSN-2285-97; ISSN-L-2285-97
Redactori: conf. univ. dr. Sabina FÎNARU, e-mail sab59ina@yahoo.com dr. artist vizual Ana-Maria OVADIUC. e-mail ovadiuc_anamaria@hotmail.com Responsabilitatea pentru opiniile exprimate aparține autorilor.
2014 / infoart USV / 3
Cuprinsuprins Ana-Maria Ovadiuc Liviu Șoptlea
5
Sabina Fînaru Poezia semnelor
6
Liviu Șoplelea Marină 2
8
Marină
10
Poveștile mării
12
Portal
13
Iarna
14
Paznicul grădinii
15
Roșia Montana
17
Arheologica
18
Floarea Crucii 1
20
Floarea Crucii 2
21
Nud auriu
22
Pălăria verde
23
Provocare
24
Sărutul
25
4 / infoartUSV / 2014
Ana-Maria OVADIUC Expoziţia Poezia semnelor, deschisă în incinta Galeriei de artă din cadrul Universității Ștefan cel Mare din Suceava, între 7 și 30 martie 2014, a reunit într-o intenţie conceptuală unitară, lucrări din proiectul individual al artistului Liviu Șoptelea. După cum a mărtisit artistul, a fost pentru prima dată când toate lucrările sale s-au adunat pe o singură simeză. De-a lungul timpului, ele au fost prezentate în diferite expoziții din țară, dar Suceava a avut norocul să le cuprindă pe toate în aleveolele simezei universității sucevene. Născut la 25 ianuarie 1966 în Botoșani, Liviu Șoptelea își definitivează studiile artistice în anul 2011, absolvind Universitatea ,,Ovidius” din Constanța, secția Pedagogia Artelor. În anul 2013 obține diploma de master la Universitatea ,,George Enescu’’ din Iaşi, Facultatea de Arte Decorative și Design, specializarea Conservarea și restaurarea operei de artă. Expoziția Poezia semnelor a reunit un număr de 16 lucrări de artă plastică și cuprinde activitatea artistică din perioada 2008-2013. Ce reprezintă semnul pentru un artist, este o întrebare des vehiculată în lumea artei. Răsfoind cartea lui Georges Charbonnier, Monologul pictorului, artistul plastic Pierre Tal Coat (pe numele său Pierre Louis Jacob - 1905-1985) întrebat de autor ,,ce valoare are semnul în pictură, dacă are sens să vorbim despre semne în pictură şi are vreun sens să-l utilizăm”, artistul a replicat: ,,Semnul… semn poate avea sens în cazul în care antrenează un spaţiu, în aşa fel încât să nu fie izolat pe o suprafaţă. Izolat pe o suprafaţă se deosebeşte prea puţin de A sau de B, ori de C. Forma sa nu schimbă nimic [...] Orice ar fi, semnul în sine nu are nicio valoare. Un semn care nu este mobilizat de lumină nu are eficacitate decât dacă este inteligibil ca semn. Inteligibil în calitate de semn căci din punct de vedere pictural, nu oferă nici un interes. Este
suficient să privim o pagină tipărită: semnul în sine, graţia sa, dacă pot spune astfel, eleganţa, dezinvoltura, pot avea o valoare afectivă, plăcută, dar nu angajează prin nimic pictura. Semnul angajează pictura când este deja realitate şi când declanşează nu numai un dublu semn, ci declanşează în fond punctul de plecare luminos de la el la suprafaţa pânzei, care trebuie să devină un spaţiu. În orice caz, acest semn trebuie să semnifice prin lumină. Căci semnul prin el însuşi nu are nicio valoare.” După Theodor Damian „Liviu Şoptelea este artistul care trăieşte în universuri paralele, în acelaşi timp. Aşa se face că arta lui îmbină armonios elemente din cunoscut şi necunoscut, de aici şi de dincolo, de el ştiute, dar nu şi de ceilalţi. Expresia ambelor dimensiuni este totodată o revelaţie, de aceea, privindu-i tablourile, descoperi în ele o nuanţă de mister, care aduce metafizicul în concret şi care în acelaşi timp se constituie într-o deschidere prin care ai senzaţia că intri în comuniune cu taina. Aceste caracteristici sunt confirmate în arta lui Liviu Şoptelea de prezenţa directă şi indirectă a motivului religios, de factură creştină în special, motiv ce ridică nu numai respectiva lucrare, dar întreaga creaţie a artistului la un nivel superior, prin aceea că ea fie se identifică cu topul ierarhiei de valori a lumii în care trăieşte, fie exprimă aceste valori în formulele sale originale. Mai mult decât atât, logodirea sacrului cu profanul, a concretului cu abstractul, a expresiei directe cu absconsul îndeamnă pe privitor la contemplație, la reflecţie teologicofilosofică şi la gândire critică. În felul acesta, Liviu Şoptelea devine un pedagog şi un mistagog, totodată oferindu-şi marea şi rara şansă de a crea ceva în sufletele celorlalţi, de a rămâne în ele şi de a deveni o nouă treaptă în procesul creşterii lor interioare”1. 1 Exerciţii de contemplaţie: arta lui Liviu Şoptelea, revista ,,Lumină Lină”
2014 / infoart USV / 5
Poezia semnelor Sabina FÎNARU
Titlul expoziției pictorului botoșănean Liviu Șoptelea, Poezia semnelor, de pe simezele Universității din Suceava (martie, 2014), se referă la un tip de discurs care provoacă limitele genurilor artistice. Limitele dintre poezie, pictură și muzică au fost suspendate de moderni, care au mizat pe exprimarea interiorității, fie prin corespondența dintre stările de suflet și obiectele lumii reale, înțelese, de aceea, ca semne (de Baudelaire, bunăoară), fie prin afirmarea supremației imaginației non-mimetice (cum a făcut-o Apollinaire). Poezia culorii a fost descoperită de impresioniști, exacerbată de foviști și abstractizată de cubiști. În tablourile lui Liviu Șoptelea, sunt reinventate, în spirit postmodern, două maniere de expresie: una impresionistă – care reconfigurează modelul arhitectonic al naturii, cealaltă – care problematizează fantezist raportul dintre desen și culoare, în spirit cubist. În reprezentarea peisajului marin, privirea lui pare a fi subterană (Marină I și II, diptice), și ea transfigurează percepția senzorială a structurii materiale a lumii, deschise către o necontenită transformare, în care diferite regnuri și nivele ontice se interpătrund; marea, spațiu matricial, al vieții și al morții, este reprezentată prin anamorfoze, sugerate de numeroasele linii și pete dense de culoare; imaginile dinamice narativizează lupta pentru supraviețuire și impulsurile de dominare, destinul figurilor tutelare, acvatice, aviare sau umane, integrându-le legendele, care aparțin, de fapt, unei civilizații dispărute deja, sub presiunea unei forțe necunoscute, dar bănuite. Melancolia și impresia de stranietate sunt exprimate, în Marină și în tabloul dominant al Poveștilor mării, prin stilizarea geometrică a artefactelor umane, contururi acoperite de sobrietatea albastrului, care epurează imaginea de senzualitatea, forța și abundența principiului vital natural. Același lirism, purgat de expresivitatea varietății culorii, apare în peisajele de Iarnă, din cele două dipticuri; această privațiune este însă compensată de diversificarea suportului material pe care sunt exe-
6 / infoartUSV / 2014
cutate (lemn și pânză). Picturile reinterpretează tematic două stiluri înrudite, impresionist și cubist „instinctiv” (Apollinaire), sugerând înghețul boreal fie prin dominanta albului, fie prin fragmentarea ori deformarea suprafețelor plane în formele geometrice, din care artistul construiește și lumea organică. Caracterul abstract al reprezentării este temperat de naturalismul tactil al tabloului, căci ritmul cromatic, creat prin tehnica segmentării, este integrat în materia instalației, în rama unei ferestre, situate deasupra trunchiurilor de mesteacăn, plantate în sticlă. Liviu Șoptelea expune numeroase instalații în expoziția sa; Iarna, Poveștile mării, Paznicul grădinii, Atelierul de poezie, asamblează tablourile și obiecte ale lumii cunoscute ca semne sau părți ale aceluiași discurs plastic; pe de o parte, ele au o funcție pragmatică, de a naturaliza stranietatea universului artistic; pe de altă parte, acestea integrează în sfera valorilor simbolice realitatea primară (lemn, piatră, metal, vegetație, nisip, scoici), ori cea secundară (cuier cu șal și pălărie, masă și scaun, tastatură și mașină de scris, bardă), înnobilând-o. Aceeași semnificație pare a avea prezența a numeroase dipticuri și polipticuri (de până la șapte tablouri), care organizează discursul în structuri narative sau poetice vaste, unitare prin temă, diferite prin subiect, și care, în același timp, sugerează intenționalitatea sa artistică, de instalare în lume, de ordonare a sensului ei spațial. În această ordine de idei, este realizată și instalația din nouă piese, Roșia Montană, cu tentă expresionistă. Incandescența culorii exprimă frumusețea unică a unui peisaj de vis (trei tablouri atârnate și trei miniaturi suspendate), supus distrugerii, sugerate de explozia formelor, dezechilibrul strident al paletei de culori și de perspectiva sfărâmată din tabloul central. Obiectele integrate în instalații dau profunzime și autenticitate ontologică spațiului imaginat pe suprafața plană, conectat, astfel, direct la realitatea lumii fizice. Îmbinarea figurativului și nonfigurativului
conferă un aer de irealitate universului reprezentat de Liviu Șoptelea. El privește spațiul terestru renunțând la pitoresc, deoarece artistul nu vede natură, ci în natură; iar aceasta a fost umanizată de-a lungul timpului și modelată de formele existenței umane, care creează relieful geografiei sale spirituale. Arheologică privilegiază, asemenea Marinelor, perspectiva subterană și exterioară, dar expresivitatea suprafeței plane este creată de echilibrul dintre cromatică, utilizând culori complementare (roșu și verde), și desen, care disciplinează petele lor vaste în conturul stilizat al unor forme de o simplitate primitivă; aici, artistul evocă obiecte reale dezintegrate, reconstruite și idealizate; el reliefează valoarea simbolică a unora, prin repetiții și variația scării de reprezentare, ori prin foarte interesanta dispunere în trepte, din adânc până la discurile solare, a culorilor primare, secundare și terțiare. În același mod ideatic și plastic sunt realizate cele două versiuni ale Florii crucii, care sugerează ipostaze complementare ale vieții și morții omului și generațiile care se succed. Liviu Șoptelea nu tratează omul peisagistic. Nud auriu, Provocare, Portal, Pălăria verde, se remarcă prin reinterpretarea stilului cubist de reprezentare. Imaginea lui, descompusă în pătratele care o cuprind fragmentar, surprinsă în ipostaze tipice (odihnă, mișcare, reverie, reflecție), exprimă o deosebită grație și forță. Ritmul ansamblului, creat prin deconstrucție, cât și imprevizibilul și asimetria fiecărei forme, comunică, deopotrivă, sentimentul libertății și al temporalității. Forța expresivă vine din utilizarea a două elemente diferite în compoziție; din punct de vedere tehnic, el separă culoarea de formă, pe care ochiul receptorului vrea să o recompună, stimulând participarea sa la creație. Impresia generală de armonie este generată atât de tandrețea liniilor ondulate, cât și de propagarea în ecou a culorilor calde, din cadranele centrale către cele periferice, unde forma umană este reluată și stilizată prin detalii cu caracter decorativ. În sfârșit, Sărutul este un tablou înrudit cu Floarea crucii, o ipostază a contopirii și dăruirii erotice, al cărei model spiritual este christic.
2014 / infoart USV / 7
Marină 2, ulei pe pânză, 20 x 20 cm, 20 x 60 cm, 2013 8 / infoartUSV / 2014
2014 / infoart USV / 9
Marină, diptic, ulei pe pânză, 90 x 45 cm, 90 x 45 cm, 2008 10 / infoartUSV / 2014
2014 / infoart USV / 11
Poveștile mării, ulei pe pânză, 150 x 65 cm, 6 bucăți, ulei pe carton 100 x 23 cm, nisip, scoici, obiecte, 2012 12 / infoartUSV / 2014
Portal, ulei pe pânză, 70 x 80 cm, 2008 2014 / infoart USV / 13
Iarna, ulei pe carton, 70 x 25 cm, 70 x 25 cm, 50 x 70 cm, 50 x 70 cm, lemn, sticlă, pânză, 2013 14 / infoartUSV / 2014
Paznicul grădinii, lemn, piatră, metal, vegetație, înălțime 125 cm, 2012 2014 / infoart USV / 15
Atelierul de poezie, ulei pe pânză, 160 x 65 cm 2 buc., 40 x 40 cm, ulei pe carton, 4 buc., 100 x 20 cm, 70 x 20 cm, cuier, scaun, tastatură, mașină de scris, bardă, eșarfă, pălărie, 2012 16 / infoartUSV / 2014
Roșia Montana, ulei pe pânză, 140 x 100 cm 3 bucăți, 60 x 50 cm 3 bucăți, 30 x 30 x 30 cm, lemn și polistiren, 2013 2014 / infoart USV / 17
Arheologica, triptic, ulei pe pînză, 70 x 60 cm, 62 x 75 cm, 70 x 60 cm, 2009 18 / infoartUSV / 2014
2014 / infoart USV / 19
Floarea Crucii 1, ulei pe pânză, 30 x 30 cm, 2013 20 / infoartUSV / 2014
Floarea Crucii 2, ulei pe pânză, 30 x 30 cm, 2013 2014 / infoart USV / 21
Nud auriu, ulei pe pânză, 70 x 70 cm, 2011 22 / infoartUSV / 2014
Pălăria verde, ulei pe pânză, 70 x 70 cm, 2011 2014 / infoart USV / 23
Provocare, ulei pe pânză, 100 x 80 cm, 2008 24 / infoartUSV / 2014
Sărutul, diptic, ulei pe pânză , 70 x 50 cm, 40 x 40 cm, 2013 2014 / infoart USV / 25
Asociaţia de artă Nicolae Tonitza
Vernisaj
LIVIU SOPTELEA ,
7 martie 2014 ora 15 Corp A - Galeria de artă a Universităţii ,,Ştefan cel Mare” din Suceava
7 - 30 MARTIE 2014
POEZIA SEMNELOR Prezintă: conf. univ. dr. Sabina Fînaru Curator expoziţie: dr. artist vizual Ana-Maria Ovadiuc
26 / infoartUSV / 2014
Contact: Liviu Č˜optelea tel. 0745034924, e-mail liviusoptelea@yahoo.com
Asociaţia de artă Nicolae Tonitza
Copyright © 2014
Coperta recto, Liviu Șoptelea, Floarea crucii 1,
Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza”
coperta verso, Liviu Șoptelea, Sărutul.
Toate drepturile rezervate. Copierea, distribuirea sau republicarea conţinutului acestei publicaţii fără acordul asociației este ilegală. E-mail: ovadiuc_anamaria@hotmail.com
www.tag.usv.ro