www.tag.usv.ro
nr. 5 BULETINUL INFORMATIV AL ASOCIATIEI DE ARTA NICOLAE TONITZA DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
octombrie 2013
Preludiu Raluca Daniliuc Andreea Macovei
www.facebook.com/Tonitza Art Group
www.tag.usv. ro
Cuprins 3
Preludiu 4
Prezentul viitorului în trecut. Preludii Conf. univ. dr. Sabina FÎNARU
6
Raluca DANILIUC
17
Andreea MACOVEI
Asociaţia de artă Nicolae Tonitza
Redacția: Adresa Asociația de Artă ,,Nicolae Tonitza” Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava, Str. Universității nr. 9 Corp F - Auditorium ,,Joseph Smidth”, cam. 219. tel. 0230/216147 int. 404 mobil 0746024400
ISSN-2285-97; ISSN-L-2285-97
Redactori: conf. univ. dr. Sabina FÎNARU, e-mail sab59ina@yahoo.com drd. artist vizual Ana-Maria OVADIUC. e-mail ovadiuc_anamaria@hotmail.com Acest număr a apărut cu sprijinul Universității ,, Ștefan cel Mare” din Suceava. Responsabilitatea pentru opiniile exprimate aparțin autorilor.
Preludiu PRELÚDIU ~i n. 1) Succesiune de note cântate de un interpret pentru a lua tonalitatea necesară. 2) Parte introductivă a unei compoziții muzicale. 3) Piesă instrumentală independentă de formă liberă și de proporții mici. 4) fig. Acțiune care precedă altă acțiune, anunțând începutul ei; acțiune preliminară. /<fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium Noul dicţionar explicativ al limbii române, 2002 PRELÚDIU s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață. Dicţionar de sinonime, 2002
Expoziţia PRELUDIU, deschisă în incinta Galeriei de artă din cadrul Universității Ștefan cel Mare din Suceava, între 7 și 30 octombrie 2013, reuneşte într-o intenţie conceptuală unitară lucrări din proiectele individuale ale artistelor Andreea Macovei şi Raluca Daniliuc: OLD AND NEW REVIEW respectiv AMPRENTE ALE ALTOR CIVILIZAŢII ÎN ISTORIA ARTELOR. Titlul evenimentului prefigurează faptul că aceasta este prima expoziţie de anvergură din cariera celor două tinere artiste, conform sensului figurativ al termenului preludiu - acțiune care precedă altă acțiune, anunțând începutul ei: „Proiectul expoziţional al Andreei Macovei propune ca temă de investigaţie faptul că, pentru artistul de astăzi, arta poate fi mai mult sau mai puţin imitare a modelelor culturale, dar şi transfigurare, preluare, copiere, modificare, mixare sau reasamblare a unor elemente dezinvestite radical de aurele armoniei şi ale frumuseţii. Ea face din demersul teoretic un motiv imediat al transpunerii, astfel că pânzele sale sunt replici interpretate şi decontextualizate ale unor opere de referinţă din istoria artelor tradiţonale, moderne şi contemporane. Rezolvarea plastică a proiectului său este definită de mixarea inspirată şi complexă a unei game variate de posibilităţi interpretative şi metaforice, ce reprezintă citate culturale la operele şi practicile picturale ale unor artişti ce provin din cele mai variate momente şi epoci ale istoriei universale a artelor. În picturile ei, sunt integrate şi schemele compoziţionale ale operelor citate, cărora le aplică procedee de adaptare la exigenţele noilor sale formate fizice ale suporturilor cât şi ale enunţurilor conceptuale sintetizatoare, expresii ale spiritului epocii recente. Proiectul expoziţional al Ralucăi Daniliuc este articulat pe marginea unor evidenţe artistice şi istorice care pun în discuţie posibilitatea existenţei şi intervenţiei altor civilizaţii humanoide în procesul devenirii noastre naturale şi propune, în cheie picturală, câteva soluţionări metaforice ale problematicii ample privind enigmele apariţiei şi dezvoltării civilizaţiei umane. Ea a analizat o serie bogată de „amprente” si date privind posibilele vizite (unele datând din vremuri imemoriabile) ale unor fiinţe cu inteligenţă şi nivel de dezvoltare tehnologică net superioare rasei umane actuale. Rezolvarea plastică a proiectului său este axată pe identificarea unei formule stilistice care să susţină demersul conceptual, propunând o manieră care aminteste de picturalitatea specifică artei digitale din filmele de anticipaţie ştiinţifico-fantastică sau din videoclipurile şi jocurile video, o strategie plastică realizată din game şi efecte cromatice adaptate subiectului ales dar şi exigenţelor estetice impuse de epoca digitală, cu atitudini expresive şi structuri plastice extrem de variate, tradiţionale şi moderne, îmbinate în cadrul aceluiaşi filon compoziţional şi ideatic, aspecte care aduc un plus de interes şi originalitate ansamblului. Andreea Macovei şi Raluca Daniliuc sunt absolvente ale Facultăţii de Arte Vizuale şi Design - Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, specializarea pictură de şevalet, la clasa Lect. univ. dr. Cristian Ungureanu, actualmente masterande în cadrul aceleiaşi intituţii, la clasa Conf. univ. dr. Valentin Sava. Artiste profesioniste, Andreea Macovei şi Raluca Daniliuc au participat la numeroase expoziţii colective, atât în ţară cât şi în străinătate”.(lect. univ.dr. Cristian Ungureanu)
2013 / infoart USV / 3
Prezentul viitorului în trecut. Preludii conf. univ. dr. Sabina FÎNARU
Cine suntem, de unde venim, care este locul nostru în univers și cum ne situăm în raport cu acesta sunt în-
trebări dintotdeauna ale artei. Copii ai postmodernității plastice românești, Raluca Daniliuc și Andreea Macovei, și le asumă prin temele abordate și formele create, individualizate de sensibilitatea originală înveșmântată în culoare.
Romantică și optimistă, perspectiva Ralucăi DANILIUC surprinde miracolul vieții la intersecția dintre tem-
poralitatea arhaică și cea postistorică. Cele zece lucrări interoghează ludic regulile artei mimetice, fiind populate de simboluri culturale reciclate, invenții științifice și ale fantasmării, kitsch și simulacre. În stil expresionist, ea problematizează astfel raportul ambiguu dintre natură și tehnologie, dereglând relațiile temporale dintre timpul creației originare / originale și cel derivat istoric, al receptării.
Aceeași strategie guvernează „peisajele” și „hărțile” lumii, care contopesc reperele spațiale, surprinzând
structuri comune naturii organice și artefactelor mundane și extramundane, specifice umanității, postumanității și umanoizilor (vezi: Ambiguitate, Creație, Reflexie, Viziune extraterestră). Când privirea focalizează straturile civilizației terestre, intertextul tematizează ironic caracterul autoritar al cunoașterii și puterii, cetăți ale iluziei (auto)distructive, înconjurate de gardul cu „ochi” pentagonali (vezi Rondul de noapte, Turnul Babel).
Etalarea acestui dialog și voința de transparență sugerează inepuizabilul mister al vieții, extins dincolo de
hotarele cunoașterii, deschise spre zările necunoscute ale universului.
4 / infoartUSV / 2013
Tablourile Andreei MACOVEI au ca miză deconstrucția sensurilor culturale consacrate prin pastișa gene-
ralizată a unor lucrări celebre, din Renașterea Sudului și a Nordului, până în primul modernism și actualitate.
Situarea ei este critică, iar modul parodic reflectă poziția precară a omului în societatea de consum. După
cum o relevă Autoportretul de artist și portretele, această situare este rodul unei neliniști, dar și sursa expresivității plastice: căci, pentru Andreea Macovei, altfel decât pentru Raluca Daniliuc, imitatore - traditore, iar imitația este deopotrivă o formă de despărțire de trecut, prin metamorfozarea modelelor, și de trăire resentimentară a prezentului.
Accentul pe elementele secundare ale reprezentării mimetice și multiplicarea deviată a obiectelor arată o
preferință a ei pentru modul decorativ, dar sugerează în același timp și criza identitară a personajelor; aceste procedee denunță modelul societal autoritar și globalizant, unde artistul (exponent al umanității depline) își pierde libertatea; manipularea prin ideologizare a artei, presiunea valorilor materiale asupra celor simbolice, deformate la modul grotesc și absurd, ori modificarea relațiilor umane și a reprezentării artistice prin devastarea intimității și exhibarea resorturilor lor primare sunt manifestări ale spiritului mercantil al veacului (vezi: Trei muze, Trei stări,
Nașterea lui Venus, Pygmalion și Galateea, Leagănul).
„Fotografierea” istoriei reprezentării plastice prin lentila postmodernității este guvernată de o viziune lu-
cidă, uneori cinică, alteori tragică. Receptorul primește „adevărul” discursului artistic al Andreei Macovei ca „negativ” al unui montaj conceput filmic. Scenariul degajă o impresie de stranietate, prin inserția meditației asupra semnelor vidate de uz ale unui univers supus eroziunii, degradării și morții. Ca în Ambasadorii lui Holbein, această percepție ține de perspectiva din care artista privește viața și arta. Suceava, 7 octombrie, 2013
2013 / infoart USV / 5
Raluca DANILIUC
Pentru ilustrarea genului natură statică s-a realizat lucrarea intitulată Controversă științifico-fantastică, alcătuită din două pânze de dimensiuni egale, 60/80 cm, lucrate în tehnică mixtă, acuarelă, acryl şi ulei. Pentru realizarea acestei lucrări, s-a avut ca sursă de inspirație un fragment dintr-un cunoscut basorelief egiptean acoperit cu hieroglife şi descoperit în templul mortuar al lui Seti I, de la Abydos din Egipt. Această inscripție enigmatică prezintă în relieful săpat în piatră elemente ale unei posibile tehnologii high-tech. Conform analizei specialiştilor egiptologi, în acest basorelief sunt sculptate, cu o foarte mare exactitate, un elicopter, un submarin, un zeppelin și un planor. Având ca punct de plecare aceste elemente specifice civilizaţiei moderne, s-a pictat o replică a basoreliefului egiptean într-o viziune proprie, începând cu un desen adus la o caligrafie clară, geometrizată. Cromatica a fost alcătuită dintr-o gamă de ocru - oranj și brun, cu reflexe de albastru - cobalt în umbră, și alb-auriu în lumină. Contrastul complementar folosit este oranj- albastru, iar oranjul este mai redus la nivelul saturaţiei, fiind distribuit pe o suprafață mai mare a tabloului, instaurând astfel şi un contrast de cantitate. Această pereche de complementare produce impresia de forță statică, echilibru și claritate. În simbolistica egipteană ,,albastrul simboliza cerul, respectiv nemurirea, iar brunul simboliza viața veșnică și zeii subpământeni ”. Al doilea contrast, cel de cantitate, este evident; el operează în această lucrare cu raportul mult - puțin şi punctează distribuţia inegală cantitativă dintre tonurile de ocru-oranj și cele de albastru - cobalt.
6 / infoartUSV / 2013
Future in the Past, o pânză de dimensiuni medii (60x80 cm), a fost realizată în tehnică mixtă. În această lucrare s-au pus în antiteză materia organică trecătoare cu artificialul durabil în faţa acţiunii timpului. În acest tablou, s-a reprezentat un robot personificat sau umanizat, prezent ca element simbolic al viitorului ştiinţific şi tehnologic, amplasat într-un mediu ce aparține lumii antice. S-a definit vizual această entitate prin îmbinarea unor forme plastice plane realizate prin tehnica fuziunii. Fuziunea este un amestec de pete de culoare dispuse pe un suport umed, procedeu tehnic ce permite obţinerea unor efecte plastice deosebite. Petele de culoare care sunt suprapuse cu ajutorul pensulei, vor forma așa-zisa fuziune în masă. Petele se împrăștie, se risipesc, se întrepătrund, formând un spațiu pictural foarte structurat. Culorile care s-au folosit în realizarea acestui robot personificat au fost: nuanțe de albastru ceruleum, albastru ultramarin, albastru - cobalt și tonuri grizate ale acestora. Robotul, simbol al artificialului, este surprins de o insectă care există în realitate, în mediul natural. Deoarece este uimit de simplitatea aceastei vietăți, o studiază. Diferența dintre aceste două ființe a fost surprinsă și la nivel cromatic prin contrastul cald-rece. Insecta este redată într-o culoare caldă, roșu vermillion, iar robotul în nuanțe reci de albastru. Contrastul complementar oranj -albastru favorizează roșul vermillion, al insectei. Fundalul compoziției este realizat în nuanțe de oranj și prezintă un exemplu de text în scriere cuneiformă. Ca element de limbaj plastic, în fundal, s-a introdus o linie a orizontului modulată iar grosimea acestei linii variază și capată anumite expresivități semantice.
Raluca Daniliuc, Future in the past/ Viitorul în trecut, 60 x 80 cm, tehnică mixtă, 2013
Raluca Daniliuc, Controvesă științifico-fantastică, 160 x 60 cm, ulei pe pânză, 2013 2013 / infoart USV / 7
Pânza cu titlul „Making of ...” este o compoziție figurativă închisă şi se supune aceloraşi presupoziţii conform cărora viaţa şi civilizaţia umană de pe planeta noastră ar fi rezultatul acţiunii principiului creator al Divinităţii, dar şi al intervenţiei unor civilizaţii extraterestre care au vizitat pământul în nenumărate rânduri care au contribuit la dezvoltarea şi afirmarea omenirii. O caracteristică a acestei compoziții închise este ordonarea elementelor pe traseele schemei compoziționale în formă de dreptunghi (diagonale, segmentele care unesc mijloacele laturilor, secţiunile de aur şi racordările laturilor mici pe cele mari ale dreptunghiului pânzei). În același timp, această lucrare este și una dinamică deoarece elementele plastice sunt structurate şi animate prin folosirea liniilor curbe, oblice, ce oferă ansamblului mișcare și dinamism. Elementele compoziționale înconjoară zona centrală, creând un centru major de interes vizual. Acest centru de interes este obținut prin aglomerarea petelor modulate în zona centrală și prin folosirea contrastului închis-deschis. În realizarea acestei lucrări s-a avut ca punct de reper compoziția „Nașterea lui Venus” a lui Sandro Botticelli. S-a redus lungimea dreptunghiului folosit de Boticelli şi s-au înlocuit elementele figurative din compoziția folosită ca reper, păstrându-se doar traseele compoziționale principale. Din punct de vedere cromatic, contrastul predominant în lucrarea „Making of ...” este cel de cald - rece, dat fiind faptul că nuanțele de albastru şi verde ale ecranelor şi zonelor umbrite sunt în contrast cu tonurile de oranj, galben şi verde cald corespunzătoare suprafeţelor luminate. Alături de contrastul amintit, s-a sugerat spaţialitatea şi atmosfera science-fiction a compoziţiei, prin introducerea unor contraste cromatice între tonurile de orange şi albastru, dar şi un evident contrast de cantitate corespunzător raportului dintre tonurile reci, mai puţin saturate şi cele calde. Raluca Daniliuc, Making of...,/ Creație , 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013 8 / infoartUSV / 2013
O compoziție realizată într-o manieră specifică picturii abstracte este intitulată Reflection şi poate fi înscrisă în curentul numit expresionism abstract, apărut pe scena artei sec. XX după cel de-al doielea război mondial. Pe de altă parte, artistul care a influenţat tratarea picturală a fost Claude Monet, iniţiatorul revoluţiei impresioniste. Preocupat de reflexele luminii în apă, Monet și-a creat un atelier din propria grădină cu un lac acoperit de nuferi, context care i-a permis să conceapă şi să elaboreze teoria descompunerii tonurilor întunecate ale umbrelor specifice tehnicii de clar-obscur în tente colorate cu intensitate valorică similară. Monet era interesat doar de rezolvarea prin culoare a perspectivei atmosferice, iar elementele din jur erau pentru el şi pentru ceilalţi artişti care au aderat la impresionism doar pretexte. ,,Lumina este elementul principal în lucrările sale, provocând un vibrant și strălucitor miraj atmosferic ”. Căutările insistente ale vibrației luminii la anumite ore din zi îl duc pe Monet la crearea ciclurilor: Gara Saint-Lazare, Căpițe de fân, Catedrala din Rouen, Nuferi. În toate aceste lucrări, Monet a dat luminii și culorii vibrația sa interioară, integrându-le într-o atmosferă poetică și expresivă. Artista a căutat să redea lumina din compoziția Reflection cu ajutorul tonurilor saturate de galben, oranj, roșu, albastru ceruleum, culori pe care le-a armonizat cu tonurile de verde de china și brun. În întreaga compoziție s-a folosit o structură picturală și vibrată a culorii, similară procedeelor picturale ale expresioniştilor abstracţi americani, curent reprezentat de operele unor artişti importanți ca Jackson Pollok, Arshile Gorky sau Willem de Kooning. Maniera de aşezare a culorilor pe pânză este specifică atât impresionismului, cât şi expresionismului abstract. Prin procedeul numit fuziune s-au creat forme deschise și dinamice, care oferă expresivitate spațiului plastic.
Raluca Daniliuc, Reflexion/ Reflexie, 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013 2013 / infoart USV / 9
Raluca Daniliuc, E.T. view / Perspectivă extraterestră, 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013 10 / infoartUSV / 2013
Raluca Daniliuc, Ambiguitate, 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013, PREȚ 1500 RON 2013 / infoart USV / 11
„Rondul de noapte” - lucrare abstractă - este compartimentată în registre geometrice colorate distinct, care au dimensiuni diferite. Compoziţia are un caracter dinamic, redat de traseele compoziționale ale zonelor de lumină și ecranele întunecate ale imaginii unui oraş modern văzut într-o perspectivă aeriană nocturnă. Perspectiva asupra oraşului luminat de reţelele electrice este suprapusă de configuraţia transparentă a unui dodecaedru translucid - un citat simbolic la compoziţia ,,Ultima cină” a lui Salvador Dali, dar sugerează în același timp prezenţa unei nave neobişnuite care survolează oraşul. Petele luminoase apar saturate, dar şi stinse în nuanţe de oranj, iar zonele întunecate sunt pictate în griuri colorate pe bază de indigo, bleumarin, violet și albastru - cobalt. Centrele de interes ale planului reprezentat de peisajul nocturn sunt accentuate cu ajutorul petelor plate în forme geometrice care au un caracter circular: ovoid, elipsă, cerc etc.. Cercurile prezente sugerează mișcarea continuă și impresia de extindere a spaţiului. Viziunea geometrică a corpului transparent în formă de poligon regulat cu feţe pentagonale îi dă compoziției un caracter decorativ şi ordonat, dar poziţionarea uşor înclinată a acestui strat pictural transparent induce, la rândul lui, dinamism şi iluzia de expansiune a spaţiului specifice perspectivei panoramice. Stilizarea, juxtapunerea, suprapunerea, intersectarea sau împletirea formelor geometrice stau la baza caracterului decorativ al lucrării.
Raluca Daniliuc, Rondul de noapte, 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013 12 / infoartUSV / 2013
Lucrarea reprezintă un peisaj realizat în tehnică mixtă (acryl şi ulei) pe un suport de pânză. Pornind de la elemente naturale, s-au integrat în această lucrare şi o serie de fragmente ce pot aparține imagisticii științifico-fantastice. Conform teoriilor care studiază fenomenele bizare ce sunt captate de obiectivul camerelor foto-video (pete luminoase omogene sau globuri luminoase), s-au plasat câteva sfere colorate în partea superioară a compoziției, prezenţe care simbolizează entități energetice. Potrivit analizelor științifice realizate pe baza acestor fotografii, în majoritatea cazurilor, este vorba despre o focalizare greșită a aparatului pe minuscule particole de praf din aer, din imediata apropiere a obiectului, însă rămân și nenumărate cazuri neelucidate. Făcând o paranteză, baloanele de săpun văzute la microscop, sunt identice cromatic și structural cu entitățile sferice din peisaj. Aceste fenomene sunt specifice unor locații în care au avut loc mari acumulări de energie, pozitivă sau negativă, care încă acționează, făcându-şi simţită prezenţa. Din punct de vedere cromatic, reprezentările sferice sunt concepute şi realizate în culori saturate, specifice picturii expresioniste sau fove de la începutul secolului XX. Pictorii foviști șocau privitorul prin folosirea petelor mari de culoare pură și juxtapunerea unor tonuri violent colorate. Intenția a fost să se ilustreze prezenţa unor posibile entități de natură pozitivă, motiv pentru care s-au ilustrat șase sfere, pictate în culori pure şi luminoase. S-a ales acest număr, deoarece numărul șase simbolizează echilibrul, armonia, frumusețea, tactul şi are corespondenţe în majoritatea tradiţiilor religioase de pe planetă. Frunzișul pădurii realizat în culori specifice unui peisaj de toamnă, în nuanțe de ocru, oranj, galben, roșu, s-a pictat într-o tehnică gestualistă controlată, și anume action - painting/ pictura - acțiune; iar mestecenii s-au reprezentat prin fuziuni cromatice, altă tehnică specifică expresionismului abstract. Pentru a obține un contrast complementar tonurilor calde ale ierbii, frunzişului şi sferelor colorate, s-au ales nuanțe de albastru pentru trunchiurile copacilor. Armonia cromatică s-a redat prin echilibrarea cantităţilor şi calităţii tonurilor calde de ocru, oranj, galben şi roșu alternate celor reci de albastru, verde, plasate pe un fond de galben-verzui. Ritmul plastic este dat de verticalitatea mestecenilor, care se repetă dar niciodată la aceași poziţie, suprafaţă şi intensitate. Elementele clasice de limbaj plastic (punctul, linia, pata, forma, culoarea) care, aparent agită lucrarea, sunt neutralizate prin crearea de spațialitate și profunzime, printr-o eboșă translucidă și neutră aplicată peste zonele secundare ale peisajului, cu scopul obţinerii unui efect de perspectivă aeriană. Raluca Daniliuc, U.F.O. Bublles I / Baloane OZN, 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013 2013 / infoart USV / 13
Lucrarea The place of knowledge/ este o interpretare a tabloului Turnul Babel’ de Pieter Bruegel cel Bătrân.
Raluca Daniliuc, The place of knowledge/Turnul lui Balbel, 100 x 120 cm, ulei pe pânză, 2013 , PREȚ 1200 RON 14 / infoartUSV / 2013
Raluca Daniliuc, U.F.O. Bublles II / Baloane OZN II, 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013 2013 / infoart USV / 15
Raluca Daniliuc, Univers-all glass/ Pahar universal, 120 x 100 cm, ulei pe pânză, 2013 16 / infoartUSV / 2013
Andreea MACOVEI
2013 / infoart USV / 17
Andreea Macovei, Another kind of lake/ Un lac altfel, 100 x 120 cm, acryl pe pânză, 2013 18 / infoartUSV / 2013
Andreea Macovei, Anamorfoză, 60 x 40 cm, acryl pe pânză, 2012 2013 / infoart USV / 19
Andreea Macovei, Muze, 120 x 100 cm, acryl pe pânză, 2013 20 / infoartUSV / 2013
Andreea Macovei, 22 U.F.O./ OZN de Iași , 120 x 100 cm, tehnică mixtă ,2013 2013 / infoart USV / 21
Andreea Macovei, Trei stări, 120 x 100 cm, ulei pe pânză, 2011 22 / infoartUSV / 2013
„Pygmalion şi Galateea’’ a fost inspirată, evident, de mitul lui Pygmalion care, la rândul său, a fost dezbătut de numeroşi filosofi şi literaţi ai artei. Poetul roman Ovidiu spunea în a zecea carte a Metamorfozelor povestea unui sculptor cipriot care s-a îndrăgostit de propria operă. În această compoziţie, Pygmalion şi Galateea sunt reprezentaţi adorându-se la bursa de valori, înconjuraţi de ecrane ce afişează trendurile momentane ale pieţei. Conform mitului, Pygmalion era un tânăr sculptor, frumos, cu o situaţie bună şi cu idei morale foarte clare, considerat o partidă bună de mamele tinerelor fete din oraş şi în consecinţă cu numeroase pretendente. Fiind o persoană morală, tânărul sculptor căuta să
găsească acelaşi nivel de moralitate şi în viitoarea soţie, însă rămânea dezgustat de lipsa moralităţii tinerelor fete, lăudate excesiv de peţitoare. Inspirat şi de vederea unor prostituate, s-a decis să sculpteze femeia perfectă, care să îi satisfacă ideea de perfecţiune, dar a sfârșit prin a se îndrăgosti de propria-i creație. I-a cerut zeiţei Afrodita, patroana îndrăgostiţilor, să dea viaţă pietrei. Aceasta, mişcată de sentimentele profunde ale tânărului sculptor, îi îndeplineşte dorinţa, iar Pygmalion şi Galateea se căsătoresc şi trăiesc fericiţi. Pornind de la acest mit, al căutărilor artistului pentru atingerea unui adevăr de ordin spiritual, al perfecţiunii formei, cât şi al perfecțiunii morale, s-a observat o neconcordanţă şi o îndepărtare a unor artişti con-
Andreea Macovei, Pygmalion și Galateea, 100 x 120 cm, acrylic pe pânză, 2012 2013 / infoart USV / 23
Jeff Koons (n. 1955), „Puppy/Iepuraș’’
Jean-Baptiste Regnault (1754-1829), “Pygmalion”
temporani de la aceste adevăruri mitice. Lucrarea este o abordare postmodernă apropriţionistă, ce vine ca o completare, o actualizare a năzuinţelor artiştilor clasici, care căutau să exprime un anumit nivel al perfecțiunii şi frumuseţii în lucrările lor, în opoziţie cu tendinţele consumiste îmbrăţişate de artişti contemporani, în cazul de faţă Jeff Koons, al căror scop nu mai este opera perfectă, ci opera vandabilă. Acesta este şi motivul pentru care s-a ales plasarea acţiunii într-o bursă, încăpere unde se tranzacționează diverse valori sau chiar bunuri imateriale: cote, acţiuni, zvonuri, şi unde se stabilesc trendurile în piaţa economică şi în dezvoltarea şi evoluţia artei. Galateea este înfăţişată ca fiind Rabbit/ Iepuraș Jeff Koons (n.1955) (sculptură din oţel care înfăţişează un iepure similar celor construiţi de clovini din baloane, la distracții pentru copii). Pictura se bazează pe reprezentarea lui Jean-Baptiste Regnault, pictor francez (1754-1829), intitulată Pygmalion, expusă în prezent în cadrul muzeului Palatului Versailles, și care a fost comisionată de regele Louis al-XVI-lea. Pictura îl reprezintă pe tânărul Pygmalion rugându-se zeiţei Afrodita. S-a ales reprezentarea lui Pygmalion cu Afrodita deoarece aceasta oferea atitudinea potrivită celor două personaje față de alte reprezentări care s-au găsit și care îi înfăţişau pe Pygmalion şi Galateea cum se sărută. Din punct de vedere 24 / infoartUSV / 2013
cromatic, s-a ales împletirea între o monocromie austeră, în nuanţe de gri, de alb şi negru pentru decorul de bursă, care redă rigiditatea mediului de afaceri, cu atmosfera colorată a adorării celor două personaje. Se obține astfel un contrast coplementar între nuanţele de oranj şi albastru, în care sunt pictaţi cei doi. Din punct de vedere tehnic, s-au îmbinat în realizarea acestei lucrări medii de creaţie moderne, specifice picturii gestualiste, şi anume fuziunea culorilor cu tehnici clasice din pictura realistă. Fuziunile sunt prezente sub două forme în această lucrare: în realizarea vestimentaţiei lui Pygmalion, fuziuni controlate pe formă, lumină şi umbră, şi fuziunile inspirate din tehnica picturală a lui Glenn Brown.
Copacul Cunoaşterii este o temă biblică, mistică şi mitică des abordată de artişti în descursul istoriei artelor, care si mboli zea ză atât setea omului de cunoaştere, cât şi căderea în păcat şi pedeapsa mortalităţii. Ace a st ă pictură este o interpretare în manieră apropriţionistă a lucrării lui Karoly Patko (1895-1941), pictor de origine ungară, intitulată Adam şi Eva (1920). Lucrarea prezintă copacul cunoaşterii flancat de siluetele lui Adam şi a Evei. Într-o manieră postmodernă, s-au combinat mai multe imagini şi maniere picturale în crearea acestei compoziții. Astfel, Copacul Cunoasterii din lucrarea originală e înlocuit cu forma unui strop căzut în apă, reprezentat în manieră realistă pentru a accentua importanta primordială a apei. Personajele, deşi păstrate ca formă, au fost diminuate ca importanţă și tratate într-o tehnică inspirată de Joan Usle. Peisajul din fundal s-a păstrat în maniera originală lucrării lui
Karoly Patko. S-a ales înlocuierea imaginii copacului cu apa, deoarece în acest context au semnificaţii similare: o dată cu gustarea din fructul oprit, omul a dobândit cunoaşterea şi mortalitatea ca pedeapsă de la Dumnezeu. Totodată, apa reprezintă sursa vieţii pe pământ, fără apă nu poate exista viaţă, corpul uman este alcătuit din apă în proporţie de 50-70%, în funcţie de sex şi vârstă, iar creierul uman este alcătuit din apă în proporţie de 80%. În principiu, apa simbolizează o potenţialitate pe care încă nu o stăpânim pe deplin.
Andreea Macovei, Copacul cunoașterii, 120 x 100 cm, acrylic pe pânză, 2012 2013 / infoart USV / 25
Portret şi autoportret de artist reprezintă esenţa clipelor petrecute în cuplu de artişti, când fiecare partener este, pe rând, și muză și model pentru celălalt. Pictura a fost realizată după autoportretului lui Gustave Courbet (1819-1877), intitulat Omul disperat (18441845). Este o lucrare compusă din două module, două pânze de dimensiunea 100 x 120 cm, realizate în acryl. Din punct de vedere comatic şi pictural, cele două lucrări sunt tratate identic, excepție făcând zonele de carnaţie. Astfel, fundalul este tratat într-o manieră inspirată de pensulaţia lui Joan Usle, care respectă zonele de umbră şi lumină stabilite în tabloul de referinţă. Vestimentaţia a rămas aceeaşi ca în tabloul original, tratată identic în ambele tablouri, pentru a mări efectul de
unitate al celor două lucrări, realizate prin tuşe mari de culoare păstoasă. Carnaţia autoportretului a fost relizată prin fuziuni controlate, tehnică specific gestualistă, în nuanţe de ocru şi siena, ilustrând o lumină încărcată de mister. De asemenea, s-a considerat că acest mod de îmbinare a culorilor este mai apropiat modalităţii de abordare feminine a unei tehnici de lucru gestualiste. Părul şi ochii au fost relizaţi într-o manieră mai realistă pentru a nu se produce repetiție de tehnică. În cazul portretului, carnaţia a fost concepută într-o maineră inspirată de tehnica picturală a lui Glenn Brown, deoarece este o tehnică inpirată de un artist de sex masculin şi s-a simţit astfel nevoia diferenţierii în-
Andreea Macovei, Autoportret de artist, 100 x 120 cm, acrilic, 2012 26 / infoartUSV / 2013
tre sexe, în cadrul reprezentării ideii de cuplu. Ochii au fost realizaţi şi aici într-o maineră realistă, din aceleaşi considerente ca mai sus.
Andreea Macovei, Portret de artist, 120 x 100 cm, acrylic pe pânză, 2012 2013 / infoart USV / 27
Andreea Macovei, Ambasadorii, 150 x 150 cm, acryl pe pânză, 2012 28 / infoartUSV / 2013
Hans Holbein cel Tânăr, Ambasadorii (1533)
Ambasadorii este o interpretare după lucrarea lui Hans Holbein cel Tânăr, Ambasadorii (1533). Aceasta este o lucrare destul de discutată, deoarece adună pe suprafaţa aceleiaşi pânze numeroase subiecte, cum ar fi un dublu portret și o natură statică complexă, ce a stârnit numeroase interpretări. Lucrarea pune accentul pe nemurirea şi prevalenţa artei în comparaţie cu efemeritatea corpului uman într-un muzeu imaginar, cu simboluri ale sculpturii moderne în miniatură, alese în așa fel încât să se muleze pe spaţiul ocupat anterior de natura statică din tablou, sculpturi ale unor artişti reprezentativi ai modernităţii şi postmodernității, care au jucat un rol important în arta modernă. Este vorba de artişti care au atras atenţia, fie prin filosofia în baza căreia au creat, fie prin forma sau concepția lor. Într-o scurtă enumerare, de la stânga la dreapta, pe registru, în ordinea în care s-au poziționat lucrările în interiorul tabloului, aceştia sunt: Anish Kapoor - Oglinda cerului, roşie (2007); Jaume Plena - Vis (2009); Tonz Craig – Faţă bună(2007), Jeff Koons - Floare din balon(1995), Arman; John Mason – Planete ce se intersectează Pe orbită (2008), Sherrie Levine- Black newborn (1994), Henrz Moore – Siluetă întinsă (1951), Tom Otterness – Uriaş plângând (2002); în interiorul cărţii s-au încorporat două schițe de proiect ale sculptorului Sol Lewitt, iar ultima lucrare încorporată în acestă viziune a fost Muza lui Constantin Brâncuşi. În locul anamorfismului cu craniu din registrul inferior al compoziției, care simboliza moralitatea, s-a ales inserarea Fântânii lui Marcel Duchamp, simbol al artei postmoderne, într-un anamorfism similar. Această lucrare simbolizează un punct de cotitură în arta modernă, când opera de artă nu mai e definită strict prin formă, ci prin simbol.
2013 / infoart USV / 29
Andreea Macovei, Nașterea Varbiei, 150 x 150 cm, acryl pe pânză, 2013 30 / infoartUSV / 2013
Andreea Maria Macovei, Leagănul, 100 x 120 cm, acriyl pe pânză, 2013 2013 / infoart USV / 31
Andreea Macovei, Portretul unui tânăr băiat ținând în mână desenul unui copil, 120 x 100 cm, tehnică mixtă, 2013 32 / infoartUSV / 2013
Contact Andreea Macovei Mobil +0747.854488 Email: andreea.maria.macovei@gmail.com Web: http://andreeamacovei-art.blogspot.ro/ prețuri între 700 și 2500 RON
Raduca Daniliuc Mobil +0749.516566 Email: yoghy_2008@yahoo.com Web: http://artgallerydaniliucraluca.blogspot.ro/ Prețuri între 700 și 2500 RON
2013 / infoart USV / 33
Asociaţia de artă Nicolae Tonitza
Autor: drd. artist vizual
conţinutului acestei publicaţii fără
Ana - Maria Ovadiuc (AMO)
acordul autorului este ilegală.
(machetare și ilustrație)
E-mail: ovadiuc_anamaria@hotmail.com
Copyright © 2013 Asociația de Artă “Nicolae
Coperta recto, Andreea Maria Macovei,
Tonitza”
Another kind of Lake/Un altfel de lac
Toate drepturile rezervate.
Coperta verso, Raluca Daniliuc,
Copierea, distribuirea sau republicarea
U.F.O. Bubbles/ Baloane OZN
www.tag.usv.ro