www.tag.usv.ro
BULETINUL INFORMATIV AL ASOCIATIEI DE ARTA NICOLAE TONITZA DIN CADRUL UNIVERSITĂȚII ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA
nr. 1 decembrie 2011
BALCIC nostalgia mării www.facebook.com/Tonitza Art Group
www.tag.usv. ro
Pictori la Balcic ediția a doua În această ediţie
Jurnal de călătorie 31 August 2011
3 4 6 8 9
La plecare microbuzul universității a fost plin de bagaje, nu pentru o tabară, ci mai degrabă pentru un drum cu avionul. Unii au depașit gabaritul. Conducător de grup a fost Andreea Alexandra Stlela Juduc. Seara cand s-a ajuns la prima destinație, Constanța, microbuzul s-a rătăcit la intrarea în Mamaia. Pe la orele 21 s-a pornit o cursă de urmărire și recuperare a unui grup de oameni nervoși și iritați din cauza unui șofer care și-a uitat GPS-ul acasă. Într-un târziu cursa de șoareci s-a încheiat și momentul de tensiune a fost depășit odată cu cina.
Pictori la Balcic ediția a doua Septembrie la Balcic Ultima zi de tabără Grădina Reginei Maria Decembrie - Suceava
Târgoviște, Remus Dăneasa - Suceava și Maria Teoșanu - Suceava. La grupul de pictori s-au adăugat și membrii familiilor acestora. În total un număr de 29 de persoane. “Marea trecere” – vama- nu a fost lipsită de oarece emoții pentru că, în grup au fost și câțiva copii. Un aspect important de reținut este că, pentru persoanele care trec granița cu copii minori, trebuie pe lângă pașaport, să existe procură și cazierul persoanei însoțitoare. Dar, pentru că eram un grup organizat, vizibil fără intenții de altă natură, într-un final, ni s-a permis trecerea, nu înainte de a se face o verificare electronică a persoanelor în cauză.
În Constanța s-au alăturat grupului două studente: Anca Sânpetrean, studentă în anul III la specializarea ceramică și Oana Elisabeta Piștea, studentă în anul II la specializarea foto video, din cadrul Asociației ASUAD -Cluj. Asociația din Cluj a fost înființată de Daniel ROBU (fost membru TAG) după modelul asociației noastre.
Asociaţia de artă “Nicolae Tonitza” www.tag.usv.ro
1 Septembrie 2011
Pe 1 septembrie grupul ce traversa granița româno-bulgară era format din următorii artiști: Polina Celac – Iași, Ana Maria Ovadiuc - Suceava, George Șpaiuc - Botoșani, Rodica Postolache - Iași, Angelica Mirela Pagu - Iași, David Croitor - Vatra Dornei, Ioana Cezara Poiată - Suceava, Mihai Pânzaru PIM - Suceava, Cristina Chiriac - Târgu Mureș, Andreea Alexandra Stela Juduc - Suceava, Liviana Pînzaru - Fălticeni, Loredana Ceică - Suceava, Anca Sânpetrean - Brașov, Oana Elisabeta Piștea - Onești, Mihai Șerbănescu-
2011 / infoart USV / 3
4 Septembrie 2011
Septembrie la Balcic 1 Septembrie 2011,
3 Septembrie 2011
După două ore de drum, Balcicul plin de soare s-a așezat cu străduțele lui întortocheate, în calea privirilor noastre. O amplă perspectivă, pe care artiștii români, precum Nicolae Tonitza, Iosif Iser, sau Petrașcu au exploatat-o în perioada interbelică, în lucrări memorabile. Dealul alb și calcaros, sub lumina soarelui împrăștie în jur o lumină lăptoasă care dă Balcicului acea particulariate imagistică atât de căutată și râvnită de pictori. După Alexandru Cebuc, și din scrierile vremii, Nicolae Tonitza adora Balcicul. Acesta „nefiind un peisagist adevărat, căuta să armonizeze peisajul, sa-i de o semnificație, să-i imprime o ex-
presie, prin stilizare”. Margine de crâng la Balcic, Poarta lui Osman, sunt lucrări în care, marea și muntele calcaros sunt accesorii imagistice sau pretexte sentimentale pentru toți pictorii care vin aici. Cazarea s-a realizat relativ repede. Câțiva nemulțumiți și-au schimbat camerele din considerente de lumină, lipsa balconului, sau pur și simplu pentru că nu aveau starea necesară (oboseala unui drum de 12 ore cu microbuzul din ziua anterioară). Polina Celac și-a schimbat camera de cinci ori. La recepție când apărea cu cheia în mână, Pic și Poc (pentru că așa i-a etichetat PIM pe recepționeri), erau din ce în ce mai exasperați
când frumușica domnișoară revenea fluturând cheia în mână. Una peste alta, cazare mai proastă ca acum doi ani (mirosuri în camere de la sifoanele din băi, păianjeni la colțuri și toalete cu probleme. Punctual au fost remediate toate neajunsurile. În schimb mâncarea bulgărească a rămas la fel de bună. Bulgarii excelează în acest domeniu. Fiecare membru TAG a primit câte: trei panze, șaisprezece culori de ulei, un penson, diluant, ulei și sicativ. Pentru a nu ramane neconsolați, studentele din ASUAD împreună cu Mihai Șerbănescu au primit fiecare câte o pânză.
Grupul, dispersat de nemulțumirile cauzate de un drum lung și obositor, s-a coagulat și, ușor, ușor s-a simțit cum, armonia Balcicului a reunit spiritele. Zilele au trecut pline de soare și relaxare. Șerbănescu, mărturisea că, din șase tabere la care a participat anul acesta, tabăra de la Balcic a fost prima în care s-a simțit cu adevărat liber. Frumos era că la orele amiezii lăsam baltă lucrările, pensule-
le, culorile, hainele într-o vraiște totală și mergeam în grup de câte trei patru în port la “gingirici” cum le spun bulgarii la hamsii. Ca să ții minte denumirea, trebuie să te gândești la gingii. În port era o cherhana, la care un bulgar de vreo 60 de ani ce înțelegea românește, dar nu vorbea, îți vindea pe 4 leva, gingirici, guvizi sau, în fine, ce se prindea prospăt în ziua aceea. Lângă pescari ce vindeau pește veneau bulgari cu pepeni galbeni și zemoși proaspeți. Asta ne suplinea masa
de prânz și, ne întorceam cu bagajul plin de bere, pepene, pește prăjit și poftă de lucru. Subiectele erau case românești vechi, străduțe înguste, ochiuri colorate de grădina și bărci din port. Am întâlnit acolo și alți pictori români, veniți pare-mi-se din București. Se pare că grupul nostru era mai închegat și mai vesel decât al lor.
Doar dimineața și seara ne vedeam la masă, unde pe terasă își făcea veacul o familie de pisici tărcate cu atitudini cotropitoare și mereu flămânde. Pe lângă ele veneau și viespi care atrase de mirosul fructelor se așezau cu nesimțire pe farfurie fără să ceară permisiunea posesorului. Spre deosebire de ediția precedentă ne-a lipsit liantul muzicii. Cred ca nu a fost om în tabără, care sa nu întrebe de Gabriel Gheorghiu, artistul profesionist din Iași, autorul unei recente expoziții de succes. A fost o mare lipsă pentru noi, pentru că, armonia chitarei acompaniată de o voce caldă, a Tinei, soția artistului, a fost un parfum, caruia i-am simțit lipsa.
4 / infoartUSV / 2011
2011 / infoart USV / 5
Ultima zi de tabără 6 Septembrie 2011
Am făcut plimbări cu bicicletele pe faleză. Un drum, realizat printr-un proiect european ce leagă Balcicul de Albena. Incredibil de frumos și curat, acesta face ca preț de aproximativ o oră să privești în plin soare, marea și muntele deopotrivă. O excursie plăcută, dacă bineînțeles ești atent și nu dai cu oiștea în gard. Polina s-a ales cu o julitiră, iar Liviana cu o roată spartă la bicicletă. PIM a fost cel care ne-a dezvăluit traseul. Atenție, zicea, vedeți că la un moment dat faleza se rupe și tre-
buie să vă duceți biciclete în spate. Da, așa a fost, dar nu un obstacol insurmontabil. Deosebirea între cele două stațiuni este liniștea. Albena, comercială, gălăgioasă și lipsită de subiecte pentru pictură, în schimb are o plajă curată. Balcicul cu parfum de epocă cu case și străduțe alambicate și liniște te duce cu gândul la vremuri de mult apuse.
Am hotărât cu toții ca ultima seară, înainte de plecare să vernisăm lucrările într-o expoziție “la piciorul broaștei” pe alea de lângă restaurant. Bineînțeles că nu toți au auzit și nu toți au fost prezenți la ora stabilită, un lucru perfect normal pentru români. Din această cauză, fotografiile de grup au fost făcute de două ori. Critici și autocritici nu au lipsit dar, toate s-au făcut cu bun simț și respect față de cei vizați. În topul preferințelor s-au ridicat lucrările lui Mi-
Mihai Pînzaru PIM a surprins plăcut, cu un stil grafic propriu, plin de încărcătură emoțională (peniță și pensulă în amestecuri de laviuri din baiț de cireș și nuc). O lucrare, cu un scaun de piatră atemporal, așezat într-un spațiu propriu, intim legat de structura interioară a maestrului. O altă lucrare conținînd două umbre proiectate pe un dig, care mă duce cu gândul la o temă, a umbrei și abordată de Victor Ieronim Stoichiță în “Scurtă istorie a umbrei”. Lucrarea „Umbra” - Picas-
so (1939), devine un spațiu de intim de introspecție, dar umbra, capătă în lucrarea lui PIM altă valență cea de indice. “Indicele are caracteristicile cumulate ale umbrei fotografiei, în măsura în care face trimitere la obiectul său nu atât pentru că ar fi similar sau analog cu el sau că ar fi asociat cu caracteristicile generale pe care acest obiect se întâmplă să le aibă, ci pentru că se află în conexiune dinamică (şi spaţială) atât cu obiectul indi-
hai Șerbănescu care, de această dată, după părerea mea, a venit cu o lucrare excepțională, o poartă – poveste. Dantelăria formată din vegetație, minuțios croșetată în jurul porții însoțea o fereastră închisă în registrul din stânga, îar în dreapte lucrarea se deschidea într-o altă fereastră ce dădea către lumina difuză a mării. Un spațiu închis echilibrat de unul deschis. Aproape marea și totuși atât de departe!
În timp ce Picasso neagă total tridimensionalul, perspectiva liniară reducând-o la bidimensional, doar prin juxtapunerea culorilor reci, PIM nu renunță și nu neagă perspectiva. Chiar ignoră teoria. În loc să devalorizeze planurile depărtate el le apropie accentuând tușa din ultimul plan. Aduce astfel, depărtarea și o apropie sufletului. PIM își semnează prezența prin stilul său umoristic, dar nu în mod brutal cum o face vulgul, scrijelind piatra, în genul “Gică – inimiorară - Maricica, 2011”, ci doar cu o aparentă, discretă și efemeră umbră-semătură.
6 / infoartUSV / 2011
vidual, cât şi cu sensul sau memoria persoanei pentru care serveşte drept semn al celuilalt. ”
Probabil, semnătură și mărturie a locului, în care, doi copii înălțau zmeie colorate pe cer, o ață rupă, … un zmeu rătăcit undeva prin copaci sau scăpat în cer și un apus de soare liniștit. Iată ce se poate citi în umbra-semătură, a graficianului suceavean .
2011 / infoart USV / 7
Grădina Reginei Maria
Decembrie - Suceava Lâsând la o parte partea aristică, vorbind despre grup și organizarea lui se poate spune în câteva cuvinte că: s-a încercat menținerea unui echilibru, s-au aplanat și rezolvat problemele de comunicare între membrii TAGului și cei care nu făceau parte din acesta. Vanitățilile, superiortatea că, unul e mai bun ca altul, au fost sistematic evitate. S-au pref-
Fiecare a avut în Balcic o zonă de cucerit, o redută ocupată victorios, un spațiu propiu ales, după criterii de intimitate sau, dimpotrivă, din dorința de a fi văzut, de se auto expune. Nu oricine poate picta în aglomerație, atunci cănd, zeci de turiști trec vociferând pe lângă tine, cum e cazul picturii în grădina palatului Reginei Maria. Eu, personal am preferat să pictez castelul pe faleză ascunsă sub zidurile acestuia. Alții s-au furișat prin grădină pe lângă amfore cum au fost: Angelica Pagu, Rodica Postolache și Anca Sâmpetrean. Unii au combinat pictura cu plaja: George Șpaiuc și David Croitor. Liviana Pînzaru, ascunsă și ea în umbra unei porți, a avut norocul să vândă unei turiste din Rusia o lucrare proaspăt pictată în gradină, chiar în momentul în care își strângeă culorile. Ne-am bucurat pentru ea. Era o poartă ce se încadra ca un paspoile peste straturile cu flori, o compoziție închisă, în care centrul de interes era dat de geometria straturilor de flori. Grădina Reginei Maria rămâne o permanentă efervescență de culori, iar an de an, își schimbă forma și aspectul cromatic. Nu ai să vezi aici, modelul floral de anul trecut. Grădinarii se joacă din considerente estetice în fiecare an cu struc-
8 / infoartUSV / 2011
tura compozițională a spațiului vegetal. Doar cactușii rămân înțepeninți în poziții nefirești deveniți în timp oameni, arbori sau gargui de piatră. Ioana Cezara Poiată, aș putea spune că a făcut seria Balcic. Ziua și pictura. Pictură pe bandă. Adeptă a suprafețor jucărie, pânzele mici, ușor de pictat și trasportat, reveneau seara la fel de mâzgâlite odata cu artista. Dacă hainele erau la propriu mâzgălite, “mâzgăleala” de pe pânze era, fără nici o doză de ironie, o suprafață picturală. Ioana ne-a surprins cu un spațiu, cred eu, neexplorat de nimeni pâna acum în pictura Balcicului. Cimitirul Balcicului din curtea bisericii în care cred că nu s-ar aventura mulți să picteze. Dar ce poate fi spectaculos acolo, Dumnezeule? Și totuși, acest spațiu merită o antentă introspecție vizuală. Formele crucilor fac din el un loc, în
care, creștinsmul și islamismul convețiuiesc într-o tăcere armonioasă. Incremenite toate, pietrele vorbesc prin caligrafia arabă povestea omului din acel loc, fie el învățător sau preot. O statornicie a pietrei ce sfidează renunțarea la desăvâșire. Rotunjite de ploaie și vânt pietrele funerare din curtea bisericii își trăiesc propria istorie.
erat discuțiile deschise, sincere pe obiectul și subiectul plastic. Nu e de mirare că această comunitate TAG este o ușă permanent dechisă către un dialog artistic și că, an de an suntem la fel de buni prieteni, chiar și cu cei care au părăsit TAG-ul din considerente de amatorism. TAG-ul este o stare de suflet, poți fi pasager asemeni unui pescăruș cu mâini-aripi
sau un artefact ce zgârie din când în când liniștea urbei. E dreptul oricărui artist să se exprime liber, iar universitatea ne-a oferit prin spațiile expoziționale amenajate în acest scop acest drept în creația artistică de gen.
În data de 3 decembrie 2011, artiștii s-au reunit cu lucrările, într-o expoziție retrospectivă. În continuare prezentăm câteva din imaginile lucrărilor puse la dispozițe de către artiști participanți la tabără: Andreea Alexandra Stela Juduc, David Croitor, Mihai Pânzaru PIM, Ioana Cezara Poiată, Loredana Ceică, Angelica Mirela Pagu, Ana - Maria Ovadiuc, Rodica Postolache, Maria Teoșanu și Mihai Șerbănescu. A treia ediție la Balcic, va fi organizată în perioada lunii august 2012, și are în vedere atragerea studenților de la Universitatea de Arte “George Enescu”, din Iași, cu care există o colaborare foarte frumoasă. Suceava, 2011 drd. a.v. ing. Ana-Maria Ovadiuc
2011 / infoart USV / 9
10 / infoartUSV / 2011
2011 / infoart USV / 11
12 / infoartUSV / 2011
2011 / infoart USV / 13
Asociaţia de artă “Nicolae Tonitza” www.tag.usv.ro Editor: Asociația de artă “Nicolae Tonitza” din cadrul Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava Tel: +40 0746 024 400 Fax: +40 0230 520 080 E-mail: ovadiuc_anamaria@hotmail.com
14 / infoartUSV / 2011
Copyright © 2011 Asociația de artă “Nicolae Tonitza” Toate drepturile rezervate. Copierea, distribuirea sau republicarea conţinutului acestei publicaţii fără acordul editorului este ilegală. Fotografii copertă (C) Daniel ROBU
www.tag.usv.ro