DELINCVENŢA JUVENILĂ
SUFLET, SPIRIT ŞI PASIUNI Prof. univ. dr. Teodor DIMA Membru corespondent al Academiei Române, Director al Institutului de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane” Iaşi
1. S-au împlinit la 14 august 2009, 360 de ani de când Descartes publica scrisoarea-prefaţă la cartea sa Les Passions de l’âme, în care arăta: „Planul meu n-a fost să explic pasiunile ca orator, nici chiar ca teoretician al moralei, ci doar ca naturalist (physicen)”1. Am recurs la acest citat pentru a sublinia şi noi că afectele pot şi trebuie să fie analizate şi dintr-o perspectivă neuro-biologică, nu numai filosofică, teologică, psihologică şi etică. De fapt, reflecţiile cunoscute asupra sufletului au debutat sub semnul ambivalenţelor semantice. Astfel, în sens general, prin suflet se înţelege un principiu imaterial care guvernează viaţa conştientă; din punct de vedere etimologic, cuvântul derivă din latinescul anima (echivalent al expresiei greceşti psyché: suflu, respirare) şi din etimonul grec ánemos (vânt), provenit din aceeaşi rădăcină. Ambivalenţa provine din utilizarea aceluiaşi termen pentru existenţa însufleţită şi pentru existenţa neînsufleţită, ceea ce s-a reflectat atât în gândirea religioasă a populaţiilor antice primitive, cât şi în gândirea filosofică şi ştiinţifică. 1
Cf. Gheorghe Brătescu, nota 1 la traducerea românească a cărţii lui Descartes, efectuată de Dan Răutu, la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 173; la această ediţie românească, Gh. Brătescu a realizat un amplu Studiu introductiv şi notele de subsol; de asemenea, la sfârşitul traducerii au fost incluse note explicative pe baza unor „sugestii” culese din comentariile îngrijitorilor câtorva ediţii franceze ale Pasiunilor sufletului (P. Mesnard, Fr. Mizrachi şi Geneviève Rodis-Lewis).
5