Mituri despre dependențe, Manager Alina CIUPERCOVICI 30

Dependența de alcool

În prezent, România se află pe locul cinci în topul țărilor cu numărul cel mai mare de consumatori de alcool, potrivit unei statistici recente a Organizației Mondiale a Sănătății.

Dependența de droguri

Drogurile modifică chimia creierului astfel încât devine foarte dificil să renunți la ele chiar dacă îți dorești. Din fericire există tratamente eficiente care-i pot ajuta pe ceși doresc să se recupereze și să ducă o viață departe de droguri.

Dependența de jocuri de noroc

Dintr-o primă perspectivă, jocurile de noroc sau așa – zisul gambling, fie că vorbim despre poker, black jack, ruleta, pariuri sportive, la casino sau online, pot fi privite ca o formă acceptată social de divertisment sau de a face ceva incitant, de „a-ți încerca norocul”.

Dependența de tutun

Tutunul sau nicotina este un drog care creează dependență, iar renunțarea necesită schimbări complexe de comportament, deloc ușoare.

Tulburări de alimentație Dependența de jocuri video

Tulburările alimentare nu sunt doar despre mâncare, ele au de cele mai multe ori legătură cu lucrurile dificile din viață, iar concentrarea pe mâncare ascunde problema reală. Jucatul poate fi bun sau rău în funcție de cum faci asta – nu-l lăsa să înlocuiască interacțiunea umană sau realitatea. Verifică-ți din când în când starea pentru a te asigura că tu deții controlul și nu jocul.

Tulburări de pornografie

În fiecare secundă, mai mult de 3000 de dolari sunt cheltuiți pentru conținutul pornografic de pe internet, 28.258 de utilizatori vizionează astfel de imagini și 372 de utilizatori caută filme și fotografii pentru adulți.

PROMEHS – promovarea sănătății mintale în școală

Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava și Inspectoratul Școlar Județean Suceava fac parte dintr-un consorțiu european, format din universități și autorități publice din șapte țări europene, constituit pentru a elabora o linie de politică educațională menită să asigure promovarea sănătății mintale în școală, prin dezvoltarea unui curriculum validat științific.

Conf. Univ. Dr. Adina COLOMEISCHI

Inspector școlar Prof. Lidia ACOSTOAIE

Inspector școlar Prof. Tatiana VÎNTUR

Director Centrul de Excelență

Prof. Gabriela SCUTARU

Facultatea de Științe ale Educației din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, în colaborare cu Inspectoratul Județean Suceava, participă la un parteneriat european de tip ERASMUS+ Key Actions 3, în vederea dezvoltării și implementării de politici educaționale care să susțină promovarea sănătății mintale în școală, în cadrul proiectului Promoting Mental Health at Schools (PROMEHS), cofinanțat de Comisia Europeană (2019-2022).

„Sănătatea e darul cel mai frumos și mai bogat pe care natura știe să-l facă.”

Proiectul PROMEHS este coordonat de o echipă de cercetători de la Universitatea

Bicocca din Milano și este conceput pentru a dezvolta, implementa și evalua un curriculum de promovare a sănătății mintale pentru grădinițe, școli primare, gimnaziale și licee, oferind, în același timp, o instruire de înaltă calitate personalului didactic. Participanții la proiect sunt universități și autorități publice din șapte țări europene: Universitatea Milano –Bicocca, Italia, Ministerul Eduației, Universităților și Cercetării Italia, Biroul Regional Școlar din Lombardia, Italia, Universitatea Malta, Universitatea Letonia, Biroul Regional Școlar din Sigulda, Letonia, Universitatea Rijeka, Croația, Municipalitatea Rijeka, Croația, Biroul regional Școlar Primorsko-Goranska, Croația, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Inspectoratul Școlar Județean Suceava, Universitatea Patras, Grecia, Universitatea Lisabona, Portugalia.

Michel de Montaigne

Parteneriatul se extinde și la nivel mai puțin formal, beneficiind de susținerea unor organizații profesionale internaționale, precum: Rețeaua Europeană pentru Competența Socială și Emoțională (ENSEC), Rețeaua școlară de promovare a sănătății în regiunea Lombardia, Italia, Asociația Europeană de Psihologia Dezvoltării (EADP), Departamentul pentru politici privind familia, parenting și oportunități egale din Regiunea Lombardia, Italia, Asociația Italiană de Psihologie (AIP) – Sectorul Developmental și Educațional, Rețeaua europeană Alianța pentru copilărie, Laboratorul Universității Rutgers – Dezvoltarea Socio –Emoțională și a Caracterului (USA).

Din România participă aproximativ 160 de profesori din 15 unități de învățământ, majoritatea din județul Suceava (GPP „Țăndărică” Suceava, GPP „Căsuța Piticilor” Gura Humorului, G.P.P. „Gulliver” Suceava, Școala Gimnazială Todirești, Școala Gimnazială „Miron Costin” Suceava, Școala Gimnazială „Jean Bart” Suceava, Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți, Liceul Tehnologic „Mihai Eminescu” Dumbrăveni, Școala Gimnazială „Episcop Melchisedec Ștefănescu” Gîrcina, Școala Gimnazială „AL.I. Cuza” Fălticeni, Colegiul Tehnic Rădăuți, Liceul Tehnologic Dorna Candrenilor, Liceul „Ion Luca” Vatra Dornei, Colegiul Tehnic „Lațcu Vodă” Siret), s-au implicat în demersul constructiv de a identifica modalități explicite prin care sănătatea mintală poate fi promovată în școală.

Profesorii participanți au realizat activități de evaluare specializată a elevilor, au stabilit parteneriate durabile cu părinții în vederea implementării activităților de învățare din cadrul proiectului. În semestrul al doilea, toți profesorii participanți, pe baza materialelor curriculare puse la dispoziție de proiect, vor realiza activități de promovare a sănătății mintale în școală prin cultivarea abilităților de învățare socială și emoțională, prin crearea cadrului de susținere a rezilienței, prin prevenția dificultăților care pot apărea la aceste vârste (anxietate sau depresie, violență sau bullying, angajare în comportamente de risc, în cazul adolescenților). Această formare va contribui la îmbunătățirea stării de bine, a abilităților sociale și emoționale ale profesorilor, precum și la optimizarea strategiilor și abordărilor acestora în promovarea stării de bine a elevilor și familiilor.

„Sănătatea este o stare de armonie

completă a corpului, minţii şi spiritului.” B.K.S. Iyengar

Tema 1: Promovarea învățării sociale și emoționale

 Conștiința de sine  Managementul sinelui  Conștientizare socială  Abilități de relaționare  Luarea deciziilor responsabile

Tema 2: Promovarea rezilienței

 Gestionarea dificultăților psihosociale  Gestionarea experiențelor traumatizante

Tema 3: Prevenția problemelor comportamentale

 Abordarea problemelor de internalizare  Abordarea problemelor de externalizare  Gestionarea comportamentelor de rsic

PROMEHS – Promoting Mental Health at Schools (Promovarea sănătății mintale în școli) este un proiect Erasmus +, Acțiunea Cheie 3, co-finanțat de Comisia Europeană (2019-2022) și conceput pentru a dezvolta, implementa și evalua un curriculum de promovare a sănătății mintale în școli. Proiectul va crea o conexiune a programelor școlare validate științific cu instituțiile de învățământ, conectând astfel cercetarea, practicile și politicile educaționale.

PROMEHS este primul curriculum de promovare a sănătății mintale elaborat în colaborare de cercetători, factori decizionali și asociații științifice din 7 țări europene, respectiv Croația, Grecia, Italia, Letonia, Malta, România și Portugalia.

SCOPURI

 Oferirea unui cadru sistematic pentru elaborarea și implementarea unui curriculum validat științific cu privire la sănătatea mintală în școli;  Îmbunătățirea sănătății mintale a elevilor, profesorilor și familiilor;  Sprijinirea efortului cadrelor didactice, directorilor școlilor și a factorilor decizionali de a integra promovarea sănătății mintale în politicile educaționale naționale și internaționale.

CADRU TEORETIC

 Sănătatea mintală este o stare de bine în cadrul căreia individul își descoperă propriile abilități, poate face față provocărilor normale ale vieții, poate lucra productiv și eficient și este capabil să contribuie la comunitatea sa (OMS, 2005, p.12).  În ultimii douăzeci de ani, prezența dificultăților legate de sănătatea mintală la copii și adolescenți a crescut la nivel mondial, devenind una dintre principalele cauze ale dizabilității (OMS, 2003). Dificultățile de sănătate mintală au un impact nefavorabil semnificativ asupra diferitelor aspecte ale dezvoltării elevilor, cu un impact negativ asupra adaptării școlare, concentrării, realizărilor generale și relațiilor sociale.  PROMEHS recunoaște importanța îmbunătățirii condițiilor de viață și a mediilor care sprijină sănătatea mintală în contextul școlar, permițând copiilor, personalului școlar, familiilor și comunităților să adopte și să mențină o funcționare emoțională optimă, în vederea favorizării incluziunii sociale. Cadrul PROMEHS (fig. 1) care se bazează pe cercetările existente privind inițiativele școlare - reprezintă sănătatea mintală în cadrul școlii din trei perspective. Primele două aspecte vizează promovarea factorilor protectivi ai sănătății mintale, în special, învățarea socială și emoțională (SEL) și reziliența, în timp ce al treilea aspect este legat de prevenirea dificultăților sociale, emoționale și comportamentale.  Învățarea socială și emoțională Învățarea socială și emoțională este procesul prin care copiii și adulții înțeleg și gestionează emoțiile, își fixează și ating obiective pozitive, simt și manifestă empatie față de ceilalți, stabilesc și mențin relații pozitive și iau decizii responsabile (Domitrovich, Weissberg & Gullotta, 2015).  Reziliența Reziliența este abilitatea de a depăși și a te adapta pozitiv la provocări și adversități (Masten, 1994).  Problemele sociale, emoționale și comportamentale Dificultățile sociale, emoționale și comportamentale cuprind un spectru larg de comportamente dificile și solicitante, care depășesc normele referitoare la vârsta copiilor. Pot fi catalogate ca fiind comportamente de internalizare (direcționate către sine), externalizare (direcționate către mediul extern) și comportamente cu risc (Achenbach, Ivanova, & Rescorla, 2017).

PRINCIPII

Principiul descris mai jos a ghidat dezvoltarea și implementarea PROMEHS.  Promovare și prevenție: activitățile vizează promovarea dezvoltării sociale și emoționale sănătoase și prevenirea și rezolvarea problemelor de comportament ale elevilor și ale personalului școlar. Validare științifică : Rezultatele vor fi evaluate printro procedură riguroasă de cercetare realizată de Universitatea din Malta, cu ajutorul unui cercetător independent folosind instrumente valide și fidele. Datele referitoare la eficiența programului vor fi colectate de la elevi, profesori și părinți înainte (pre-test) și după implementare (post-test). Rezultatele a 2 grupuri vor fi comparate: primul grup va include persoanele care au au participat la implementarea curriculum-ului PROMEHS (grup experimental), iar al doilea grup va include persoanele care nu au participat la implementare (grup de control). Cercetătorul va estima modul în care ambele grupuri s-au schimbat de la pre-test la post-test pentru a identifica impactul PROMEHS în timp.  Abordarea la nivelul întregii școli: curriculum-ul recunoaște importanța colaborării dintre elevi, profesori, familii, directori de școli, părți interesate ale comunității și factorii de decizie. Cadrul propus evidențiază colaborarea sistemică existentă în contextele de dezvoltare ale elevilor și profesorilor.  Abordarea SAFE: dezvoltarea activităților PROMEHS s-a bazat pe abordarea S.A.F.E. (Durlak și colab., 2015), care evidențiază faptul că activitățile trebuie să fie secvențiate (conectate și coordonate pentru a favoriza dezvoltarea abilităților de-a lungul anilor, potrivite vârstei), să includă forme active de învățare (pentru a ajuta elevii să stăpânească noi abilități și pentru a aplica noi competențe în alte contexte decât cel școlar), să fie Focalizat (accentuând dezvoltarea unei competențe specifice) și să vizeze abilitățile în mod Explicit (profesorii trebuie să le explice clar).  Integrare: Pentru a avea cele mai bune beneficii, abilitățile vizate trebuie abordate în domeniile și disciplinele de bază ale curriculumului școlar în timpul practicilor zilnice.  Abordarea incluzivă: PROMEHS își propune să îmbunătățească implicarea de succes a elevilor în viața școlară, inclusiv implicarea acelora care întâmpină probleme temporare sau ușoare de sănătate mintală. Activitățile sunt dezvoltate pentru a pune în valoare cultura, background-ul și experiența tuturor elevilor, inclusiv a celor care provin din medii socioeconomice diferite.  Educația și îndrumarea profesorilor: cercetările sugerează că profesorii competenți din punct de vedere social și emoțional își pot înțelege și gestiona emoțiile proprii și ale celorlalți mai bine, au abilități mai bune de consolidare a relațiilor și raportează un nivel mai ridicat de auto-eficacitate în predare (Jennings & Greenberg, 2009). Din acest motiv, implementarea PROMEHS necesită formare inițială și continuă a cadrelor didactice, precum și activități de mentorat. Această formare va contribui la îmbunătățirea sănătății mintale, abilităților sociale și emoționale ale profesorilor, precum și strategiilor și abordărilor acestora în promovarea stării de bine a elevilor și familiilor.  Implicarea activă a familiei: școlile și familiile trebuie să coopereze pentru a dezvolta sănătatea mintală a copiilor. Acest lucru poate fi posibil numai dacă școala și familiile împărtășesc aceleași păreri și urmăresc aceleași obiective. Manualele PROMEHS pentru elevi și părinți sunt într-adevăr concepute pentru a consolida abilitățile și comportamentele pe care elevii le deprind la școală. Activitățile elevilor pentru acasă, care implică și membrii familiei, îi vor ajuta pe elevi să aplice noile competențe și acasă.  Sustenabilitate: Pentru a maximiza impactul și sustenabilitatea rezultatelor proiectului, inițiativele privind sănătatea mintală trebuie să fie legate de politicile educaționale existente și sprijinite de factorii de decizie politică la nivel local, național sau internațional. În acest fel, acestea ar putea fi aplicate în contexte mai largi.

„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască, deși aproape toți se nasc cu ea.”

Hipocrate

Materiale curriculare

PROMEHS este compus dintr-o serie de manuale și resurse destinate cadrelor didactice, elevilor, familiilor, directorilor școlilor și factorilor de decizie politică.

„Copiii nu sunt cărți de colorat. Nu

trebuie să le umpleți cu culorile

preferate.”

Khaled Hosseini

Drogurile și dependența

Comisar de poliție Alin BOTEZATU Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Suceava

Drogurile sunt substanţe naturale sau sintetice folosite de consumatori pentru acţiunea lor asupra psihicului, ca stimulente sau sedative ale activităţii mentale. Ele modifică senzaţiile şi percepţiile, atenţia, gândirea, imaginţia, voinţa; generează tulburări în întreaga viaţă afectivă, emoţională, în întregul comportament al celor care le consumă. Drogurile pot fi clasificate în:  Opiacee (- Opiul brut, - Morfina, - Heroina, - Metadona)  Halucinogene (- LSD, - Ecstasy)  Inhalanţi  Cocaina  Amfetamine- Metamfetamine  Canabis – Marihuana  Medicamente (Barbiturice – Somnifere)  Alcoolul  Cafeina  Nicotina

Dependenţa reprezintă ansamblul de fenomene de factură comportamentală, cognitivă şi fiziologică de intensitate variabilă, în care utilizarea uneia sau a mai multor substanţe psiho active devine prioritatea principală. Caracteristicile esenţiale ale dependenţei sunt: dorinţa abuzivă de a-şi procura şi de a consuma substanţa în cauză; dorinţa de a o consuma în mod permanent. Dependenţa fizică înseamnă că organismul a devenit dependent de un anumit lucru pentru a putea funcţiona normal. Corpul s-a obişnuit cu o anumită doză din acel produs şi „protestează” atunci când nu i se mai administrează substanţa. În acest caz, când organismul se dezobişnuieşte, apar semnele sindromului de sevraj. Acestea pot consta din: tremurături, transpiraţie, greaţă şi diaree. Dependenţa psihică înseamnă dorinţa enormă de a folosi sau a face ceva. Întreaga dorinţă este îndreptată spre folosirea respectivei substanţe şi mai ales spre efectele pe care le produce substanţa. Eliberarea de dependenţa fizică poate dura câteva zile până la câteva săptămâni, în timp ce vindecarea de dependenţa psihică poate dura luni, chiar ani de zile.  Opiaceele includ opiaceele naturale (morfina), semisintetice (heroina) şi sintetice. Opiaceele sunt prescrise ca analgezice, anestezice, agenţi antidiareici sau ca antitusive.

Dependenţa de opiacee poate începe la orice etate, dar problemele asociate cu uzul de opiacee sunt observate cel mai frecvent în ultima parte a adolescenţei sau la începutul celei de-a treia decade. Odată apărută, dependenţa se continuă o perioadă de mulţi ani, chiar dacă sunt frecvente scurte perioade de abstinenţă. Recăderea după abstinenţă este frecventă, chiar şi după ani de închisoare. Dependenţa de opiacee este asociată frecvent cu un istoric de infracţiuni în legătură cu drogul (posedarea sau distribuirea de droguri, fals, furt prin efracţie, banditism, furt sau primirea de bunuri furate). Divorţul, şomajul sau angajarea temporară sunt adesea asociate cu dependenţa de opiacee la toate nivelele socio-economice.

 Halucinogenele. Termenul de halucinogene (LSD) denumeşte generic mii de substanţe care generează sau induc fenomene halucinatorii – distorsiuni profunde în perceperea realităţii.

LSD-ul (Dietilamida acidului lisergic) este cunoscut pe stradă sub diferite denumiri: “acid, sugativă, tampon-acid, picătură, zahăr, voiaj, zahăr-cristal, ochi de geam” etc. Ketamina se comercializează sub denumirea de: „ulei de miere, jet, K, vitamină K, special K, purpură, super acid, super C”.

 Inhalanţii sunt substanţe volatile care produc vapori chimici ce pot fi inhalaţi pentru a produce un efect psihoactiv sau de alterare a stării de conştiinţă. Termenul de inhalanţi e utilizat pentru a descrie substanţele care sunt administrate pe cale inhalatorie.

Inhalanţii, în special solvenţii volatili, gazele şi aerosolii sunt adesea primele droguri utilizate de copii şi adolescenţi. Cu toate acestea, abuzul de inhalanţi poate deveni cronic şi se poate prelungi şi la vârsta adultă.

A fost descrisă o dependenţă psihică puternică faţă de inhalanţi, la mulţi indivizi, în special la cei care i -au utilizat o perioadă îndelungată de timp. Utilizarea compulsivă a acestor produşi, ca şi simptome uşoare de sevraj au fost deasemeni descrise la aceste persoane. Efecte neurotoxice. Sunt printre cele mai comune şi grave. Majoritatea inhalanţilor au efecte toxice asupra structurilor celulelor nervoase. Pe termen lung, ei induc leziuni asemănătoare ireversibile. Efecte toxice diverse. Expunerea prelungită antrenează apariţia de leziuni la nivelul ficatului, cordului, rinichilor şi plămânilor, multe din ele ireversibile.  Cocaina este un drog stimulant puternic, având o mare capacitate de a crea dependenţă şi care acţionează direct asupra structurilor cerebrale. Cocaina este în genere comercializată pe stradă sub denumiri diverse: „zăpadă", „coke", „C”, „fulg”, „blow” etc. În general, vânzătorii o diluează cu pudră de talc, zahăr sau alte substanţe active, cum ar fi procaina sau amfetaminele. „Crack”-ul este denumirea argotică pentru cocaina bază care se fumează după ce a fost procesată cu amoniac sau bicarbonat de sodiu.

„Cea mai mare zi

Simptome pe termen lung. Cocaina este un drog stimulent cu un mare potenţial adictiv. Utilizarea îndelungată şi în doze crescânde a cocainei detemină:  iritabilitate, tulburări de dispoziţie, uneori depresie;  insomnii, status de agitaţie continuă;  psihoză de tip paranoid cu pierderea contactului cu realitatea, idei de referinţă;  halucinaţii auditive;  datorită vasoconstricţiei nazale, apar tulburări trofice mergând până la ulcerarea mucoasei nazale şi perforarea septului nazal;  hemoragii cerebrale;  crize, de la cea simplă asemănătoare crizei epileptice până la statusul epileptic;  efecte cardiace: infarctul miocardic etc.

din viața ta și a mea este când ne

asumăm responsabilitatea totală pentru atitudinile noastre. Aceasta este ziua în care

creștem cu adevărat.” John C. Maxwell

 Amfetamine și metamfetamine MDMA (3,4 – metilenedioximetamfetamina) cunoscută sub denumirea de stradă de „ecstasy” este din punct de vedere structural similară cu metamfetamina, iar ca efecte clinice cu mescalina. Simptome clinice. Toate substanţele din această clasă induc prin folosire cronică o suită de efecte grave inclusiv dependenţă. Dependenţa duce la diminuarea treptată a capacităţilor de inserţie socioprofesională, obţinerea stării de euforizare necesitînd creşterea progresivă a dozelor. Dozele mari, consumate susţinut o perioadă îndelungată, pot induce stări psihotice incluzînd elemente paranoide (efect „parano”), halucinaţii auditive, tactile, tulburări de dispoziţie, comportament agresiv omucidal sau suicidal.

 Canabisul - principiul halucinogen conţinut în seminţele florale de cannabis indica sau cannabis sativa, este cunoscut sub numele de cannabină sau haşişină, şi este reprezentat de tetrahidrocanabinol dotat cu proprietăţi analgezice, antispasmodice şi hipnotice. Sistemul Nervos Central (SNC): cefalee; ameţeli; senzaţii sau crize vertiginoase; dilatare pupilară (mioză) cu reflexe leneşe, întârziate la stimularea luminoasă a pupilei; tulburări de acomodare, tremurături de intensitate variabilă ale mâinilor, buzelor, limbii, pleoapelor; tulburări de coordonare neuro-motorie, apariţia fenomenelor subiective de levitaţie (plutire); euforie; senzaţie de „încetinire a curgerii timpului”. Alte efecte: alterarea imunităţii, fetotoxicitate, scăderea producţiei de spermă, tulburări de ciclu.

 Barbituricele – sunt substanţe puţin folosite în prezent, datorită uşurinţei instalării dependenţei, inducerii episoadelor confuzive la vârstnici şi favorizării trecerii la actul suicidar la depresivi.

Benzodiazepinele (BZD) au o largă utilizare terapeutică. Totuşi, folosirea lor fără discernământ, poate determina dependenţă. Se descriu două tipuri de dependenţă BZD: dependenţă la doze mici, terapeutice, administrate cronic şi dependenţă la doze mari, administrate în mod abuziv, mai ales la polidrogaţi. Introduse în terapeutică în anii ‘60, benzodiazepinele (BZD) sunt utilizate ca anxiolitice, sedativ-hipnotice, miorelaxante, anticonvulsivante etc. Proprietăţile lor farmacologice le conferă o valoare terapeutică deosebită într-o varietate largă de condiţii patologice. Dependenţa fizică la consumul abuziv apare după 6 luni la barbiturice şi ceva mai lent la benzodiazepine. Dependenţa fizică şi psihică se instalează rapid, iar la întreruperea bruscă a tratamentului apar grave simptome de sevraj. Abstinenţa la barbiturice şi/sau anxiolitice determină în 1-3 zile de la sistarea bruscă a consumului de barbiturice, simptomele minore remiţându-se în 3 zile.

 Alcoolul Stadiul de dependenţă. Se caracterizează printr-o dublă dependenţă: fiziologică şi psihologică faţă de alcool. Subiectul îşi pierde orice libertate de decizie, orice posibilitate de a sista sau nu consumul de alcool. Această „pierdere a controlului” poate varia, mai mult sau mai puţin, sub presiunea exteriorului sau în funcţie de anumiţi factori individuali. Chiar şi în acest stadiu, conduita alcoolică nu este fixată iremediabil şi subiectul dependent poate, în anumite momente, să-şi modifice consumul adaptându-l uzajelor sociale ale mediului său socio-cultural. Şi în absenţa tratamentului, utilizarea necontrolată se perenizează sau evoluează către complicaţii grave de diverse ordine. O minoritate de astfel de alcoolici (între 2 şi 15 % după diferite surse) pot să reajungă la stadiul de uzaj social integrat.

 Cafeina Folosirea regulată a mai mult de 350 mg cafeină pe zi produce dependenţă fizică faţă de drog. Simptomul cel mai frecvent întâlnit faţă de drog este o durere foarte puternică de cap, ce poate fi ameliorată doar prin administrarea din nou de cafeină. O explicaţie des întâlnită pentru continuarea folosirii cafeinei este tocmai combaterea simptomelor de sevraj (de dezobişnuire). Sindromul de sevraj apare la persoanele care consumă mai mult de 350 mg cafeină pe zi. Cele mai frecvente simptome sunt cele de oboseală, cefalee, anxietate, iritabilitate, depresie tulburări ale performanţelor fizice şi psihice, greaţă, dureri musculare, dorinţa consumării de cafeină; se instalează la circa 12 -24 ore de la întreruperea consumului, atinge un maxim în 24 - 48 ore şi dispare într-o săptămână.  Nicotina - antrenează dependență fizică și psihică mare Sindromul de sevraj  trebuinţă imperioasă de a fuma, senzaţie de foame, tulburări ale somnului;  iritare, nervozitate, furie, anxietate, agitaţie motorie, dureri de cap;  tremurături ale extremităţilor, dificultăţi de concentrare;  comportament distrat, superficial, stări de frustrare;  tulburări digestive, accese de tuse etc.

Primul ajutor acordat unei persoane dependente de droguri

Multe dintre drogurile enumerate anterior pot determina o alterare profundă şi rapidă a stării de sănătate a consumatorului. Din acest motiv, atunci când situaţia se impune, este necesar să nu ezitaţi în a acţiona. Câteva din modalităţile în care puteţi face acest lucru pot fi:  Anunţaţi serviciile medicale de urgenţă precizând clar cine sunteţi, unde vă aflaţi şi care este starea persoanei care a consumat droguri.  Evaluaţi starea de sănătate a persoanei, încercând să vă daţi seama mai întâi dacă este conştientă (vă răpunde la întrebări?, vă priveşte?).  Dacă este conştientă, îndepărtaţi eventualele corpuri străine din zona feţei: dantură falsă, tablete, sânge, secreţii, resturi alimentare, având grijă ca dumneavostră, persoana care faceţi acest lucru, să purtaţi mănuşi şi să respectaţi regulile generale de protecţie, astfel încât să preveniţi o eventuală infectare cu virusul HIV.  Verificaţi dacă respiră, urmărind cu privirea mişcările toracelui şi ascultând respiraţia cât mai aproape de faţa persoanei respective.  Verificaţi prezenţa pulsului la nivelul părţii laterale a gâtului.  Anunţaţi operatorul al serviciului medical de urgenţă dacă persoana nu respiră şi nu are puls, cerând instrucţiuni cu privire la ceea ce trebuie să faceţi până la sosirea echipei medicale.  Dacă atât respiraţia cât şi pulsul sunt prezente, aşezaţi persoana în poziţie laterală cu capul sprijinit pe braţ sau pe o pernă.  Dacă temperatura corpului este scăzută, acoperiţi cu o pătură corpul; dacă temperatura este mult ridicată, pot fi aplicate comprese cu apă rece pe frunte şi extremităţi.  Nu încercaţi să administraţi lichide sau medicamente persoanei dacă este inconştientă. În general este bine să nu daţi nici un medicament până la sosirea echipei medicale, dacă nu v-a fost recomandat acest lucru.  Reţineţi că de ezitarea voastră de a vă adresa celor ce pot ajuta într-un mod competent o persoană drogo-dependentă, poate depinde viaţa şi viitorul acesteia.

„Cea mai mare prostie este să îți sacrifici sănătatea pentru orice timp de fericire.” Arthur Schopenhauer

Premiul I: eleva Moroșan Emilia, coordonator prof. Sandu Teodora –Şcoala Gimnazială nr. 1 Vatra Dornei

Mesajul meu antidrog - 2018, etapa județeană

Oferta educațională - „Cum să creştem sănătoşi!“ - proiect pentru prevenire antidrog preșcolari și școlari mici Acest proiect presupune formarea de deprinderi de Centrul de Prevenire, Evaluare şi viaţă sănătoasă în rândul copiilor de vârstă preşcolară

Consiliere Antidrog Suceava (grădiniţă, grupa mare) şi şcolară mică (clasa pregătitoare), punând accent pe importanţa adoptării unui stil de viaţă sănătos (alimentaţie, igienă, mişcare), a comportamentelor sănătoase (fără fum de tigară, alcool şi medicamente fără prescripţie medica- lă) şi a modalităţilor adecvate de rezolvare a conflictelor fără violenţă şi de luare a deciziilor.

Proiectul are un număr de 7 activităţi:  Activităţile 1-3 vizează adoptarea unui stil de viaţă sănătos („Să facem cunoştinţă”, „Cum să ne păstrăm sănătatea”, „Alimente sănătoase”);  Activităţile 4-6 abordează consecinţele pentru sănătate utilizării substanţelor periculoase („Substanţe periculoase”, „Să ne ferim de fumul de ţigară”, „Alcoolul şi medicamentele”);  Activitatea 7 urmăreşte dezvoltarea încrederii în sine şi prevenirea comportamentelor de risc („Rezolvarea conflictelor, fără violenţă”). Activităţile sunt concepute în concordanţă cu nivelul de dezvoltare socio-emoţională al copiilor de vârstă preşcolară şi şcolară mică, astfel încât să fie atractive şi uşor de înţeles. Copii vor învăţa prin joc şi activităţi practice (desenat, decupat, scenete etc.) care sunt comportamentele care îi ajută să se dezvolte sănătos şi cum să se ferească de comportamentele periculoase. Proiectul conţine următoarele materiale:

 Ghidul educatorului;

 Caietul cu fişe de lucru pentru copii;  Model de scrisoare pentru părinţi. „ABC-ulemoţiilor“ - ciclul primar „ABC-ulemoţiilor“ este un proiect de formare şi consolidare a abilităţilor emoţionale cu rol de factori de protecţie în prevenirea consumului de droguri, punând accent pe: conştientizarea de sineabilităţile de comunicare asertivă; gestionarea emoţiilor negative; abilitatea de a face faţă presiunii grupului; abilitatea de adoptare a deciziilor pentru o dezvoltare sănătoasă. Proiectul se adresează copiilor din clasele I si a II-a şi se centreazăpe 5 teme principale, adaptate nivelului de dezvoltare emoţională a copiilor de vârstă şcolară mică:

1. Autocunoaştere / valorizare personală („Cine sunt eu?”); 2. Exersarea modalităţilor adecvate de gestionare a emoţiilor negative („Gestionarea emoţiilor negative”); 3. Abilităţi de comunicare asertivă şi de a face faţă presiunii grupului („Cum să spunem NU în situaţii dificile”); 4. Adoptarea deciziilor corecte pentru o dezvoltare sănătoasă („Alegeri responsabile”); 5. Importanţa relaţiilor interpersonale („Lumea mea”); 6. Proiectul conţine următoarele materiale: Caietul cu fişe de lucru pentru copii; Model de diplomă pentru copii; Model de scrisoare pentru părinţi.