ing. Corneliu Gornic

Tehnologiile AI pot identifica principalii factori care contribuie la situaţii anormale și să indice senzorii care sesizează situaţiile anormale. Acest lucru se realizează prin procesul de digitalizare. Digitalizarea este actul de creștere a nivelului de automatizare al proceselor prin folosirea tehnologilor digitale. În loc de a sesiza doar, digitalizarea se referă la oferirea unui sens = adăugarea de valoare datelor. Digitalizarea se referă la îmbunătăţirea fluxurilor și a proceselor, la schimbări în relaţiile din lanţul de valori și la aplicarea cunoștinţelor și informaţiilor nu doar a datelor. Digializarea este considerată în contextul aplicaţiilor și aptitudinilor digitale necesare atingerii excelenţei operaţionale, al aplicaţiilor și aptitudinilor care derivă din cunoștinţele privind modul în care fabrica a funcţionat în trecut, combinate cu potenţialul actual și viitor, și un pas care permite luarea de măsuri pentru realizarea și susţinerea acelui potenţial.

Aplicată corespunzător, digitalizarea permite fabricanţilor să-și conducă realizările zi-cuzi în siguranţă și fiabil, să înveţe din trecut și să răspundă schimbărilor viitoare din dinamica pieţelor, să susţină inovarea, să creeze valoare, să îmbunătăţească securitatea muncii și să îmbunătăţească resursele de administrare. O digitalizare de succes necesită o infrastructură care sprijină necesităţile de hardware și software pentru a face procesul de administrare mai automatizat prin folosirea tehnologiilor digitale.

Compania japoneză KBC (din grupul Yokogawa) a publicat o foaie de parcurs denumită Digital Manifesto pentru a sprijini fabricanţii la începutul parcursului de digitalizare. Această foaie de parcurs constă din următoarele etape: Dacă transformarea digitală este o tehnologie activată de filosofie, atunci succesul DX se va baza pe oameni care desfășoară activități aliniate principiilor sale. Ca orice filosofie, ea atrage întrebări la toate nivelurile și provoacă starea existentă, dar, spre deosebire de discuțiile academice, DX cere răspunsuri. Problema esențială care se pune unor programe DX de succes este „Cum putem fi siguri că avem oamenii potriviți pentru a-l realiza?". [294]

Transformarea digitală nu este o destinație sau o călătorie: este o filosofie sprijinită de tehnolgie. Un sistem de convingeri pentru căutarea de rezultate îmbunătățite folosind tehnologia pentru a digitaliza datele și activitățile. Odată ce acceptați această definiție, vă veți da seama că o urmați, deja, prin metode ale IT, telefonie, software, GPS și dispozitive folosite în activitate zilnică de astăzi. Întrebarea se schimbă de la Ce poate face DX pentru activitatea

mea? La Cât de mult poate îmbunătăți DX activitatea

mea? [297].

n Pregătire n Recunoașterea situaţiei n Luarea deciziilor n Executarea operaţională n Susţinerea valorii

Transformarea digitală (DX) este un pas mai departe, prin crearea de schimbări complexe ale strategiei activităţii companiei. Ea va crea schimbări în toate departamentele companiei. Este definită ca un mod de folosire a tehnologiilor digitale pentru accelerarea strategiei activităţii. Se referă la aplicarea de tehnologii digitale pentru a responsabiliza oamenii, pentru a optimiza procesele și pentru a automatiza sistemele din organizaţie, reorientând radical realizările activităţii. Folosind DX, tehnologia este evaluată ca un set integrat în combinaţie cu strategia activităţii, cu oamenii, procesele, datele și activele. DX este văzută, adesea, ca un program cu iniţiative digitale prioritare orientate în jurul proceselor afacerii, și nu o soluţie punctuală privind validarea procesului (Proof of Concept =PoC). O atitudine serioasă și responsabilă privind DX trebuie să însemne dezvoltarea de planuri de afaceri care acordă prioritate iniţiativelor digitale, definesc disciplinele pe care această transformare le va folosi pentru a oferi valoare beneficiarilor săi și pentru a evalua costurile financiare. Trebuie să se ţină seama de specificul activităţii.

Realizarea unui program de transformări digitale de succes necesită participarea unor persoane interesante relevante, care au abilitatea de a-l concepe și introduce, care împărtășesc viziunea prezentând scopul și care sunt pregătite să facă schimbări pentru a-l realiza.

Important pentru accelerarea transformării digitale este faptul că producătorii trebuie s-o abordeze într-un mod prin care să dovedească faptul că organizaţia lor va face faţă următorului val de provocări. Aceste eforturi trebuie să

îmbunătăţească capacitatea de adaptare și de inovare (resiliency), mărind posibilităţile de extindere (scalability) și rentabilitatea. În caz contrar, organizaţiile vor fi terminate, împreună cu instrumentele, tehnologiile și soluţiile care nu se interconectează, ţinându-le în urma avantajelor competiţionale și le lasă nepregătite pentru orice provocări viitoare. [362].

Problemele legate de talente (indivizi cu o specialitate/specializare într-un anumit domeniu) vor fi abordate într-un alt episod.

Fazele abordării DX sunt următoarele:

n Faza 1: alinierea cu obiectivele și strategia companiei; n Faza 2: evaluarea pregătirii; n Faza 3: maturitatea modelului, n Faza 4: organizarea procesului cu beneficiarul în centrul atenţiei n Faza 5: spargerea băncilor de date (sistem/ baze individuale de stocare a datelor) departa mentale pentru a permite colaborarea în întreaga companie n Faza 6: identificaţi rapid victoriile și estimaţi beneficiile n Faza 7: construiţi o bază tehnologică n Faza 8: organizaţi tehnologia în jurul datelor

Un alt mod de abordare a transformării digitale, care va fi detaliat într-un alt episod, este descris în [378], prin 7 pași: n Pasul 1: evaluarea dezvoltării actuale a pro dusului (nivelul faţă de produse similare) și a procesului de lansare; n Pasul 2: se identifică obiectivele; n Pasul 3: se alcătuiește echipa de dezvoltare a programului; n Pasul 4: se aleg soluţiile software și vânză- torul, care corespund cel mai bine necesităţilor activităţii; n Pasul 5: responsabilizaţi angajaţii pentru a susţine îmbunătăţirea continuă; n Pasul 6: evaluaţi cu regularitate progresele din activitate;

n Pasul 7: optimizarea proceselor pe baza măsurărilor și a concluziilor. Alte opinii referitoare la DX și o analiză a acestora vor fi prezentate într-un episod viitor.

Întreprinderile producătoare trebuie să realizeze baza pentru transformarea digitală prin considerarea oamenilor, a proceselor și tehnologiilor ca un set integrat. Acest mod de abordare asigură că transformarea digitală se armonizează cu viziunea companiei și cu strategiile dominante ca excelenţă operaţională, conducerea/dirijarea produsului și apropierea de beneficiar.

Deși procesul specific poate fi unic fiecărei organizaţii, există câţiva factori cheie pe care le au în comun iniţiativele transformării digitale: 1. Elaborarea unui plan și realizarea lui. Liderii pot ridica ștacheta întreprinderii prin definirea unor obiective precise și încurajarea unei culturi a locului de muncă care sprijină transformarea digitală. Trebuie să conducă agresiv avansarea acestui proces ca un caz clar de activitate și să-l menţină pe traiectorie folosind indicatori de performanţă care asigură că satisfac obiectivele pentru puncte de referinţă critice.

2. Să aibă oameni potriviţi la locul potrivit.

Liderii trebuie să recruteze și să reţină talentele necesare realizării unei transformări digitale de succes. Această cerinţă înseamnă că o întreprindere are nevoie de angajaţi cu experienţă în tehnologii de așchiere, dar și de cunoștinţe tradiţionale de contabilitate și conducere a operaţiunilor.

3. Organizarea tehnologiei în jurul datelor.

Liderii unei transformări digitale de succes trebuie să supravegheze noile tehnologii care oferă valoare companiei prin îmbunătăţirea realizărilor și productivităţii. În fabricaţie, aceste tehnologii includ și AI, IioT și automatizarea robotizată (RPA). Căutarea raiului digital este permisă prin tehnologie și construită pe o abordare sistematică pentru asamblarea și normalizarea datelor.

4. Întreruperea băncilor individuale de date (silos) pentru colaborarea dintre departamente.

Transformarea digitală poate elimina aceste bănci de date individuale/separate, făcând informaţiile mai accesibile în întreaga organizaţie. Liderii programelor de transformare digitală de succes pot avea avantajul acestor informaţii prin menţinerea la zi a celor interesaţi. Eliminarea acestui tip de bănci de date permite celor interesaţi să colaboreze mai eficient.

5. Organizarea proceselor în jurul beneficiarilor.

Operaţionalizarea unei strategii implică înţelegerea, introducerea sau îmbunătăţirea proceselor de activitate. Treptat, aceste procese vor fi orientate în jurul experienţei și evoluţiei beneficiarilor.

6. Identificarea rapidă a victoriilor și evaluarea

beneficiilor. Având o viziune clară privind procesele orientate spre beneficiar se obţine o legătură clară pentru a crea valoare pentru beneficiari și, astfel, afacerii proprii.

7. Construiţi o bază tehnologică. Companiile de

frunte asigură o bază stabilă tehnologică înainte de integrarea și accelerarea inter-operaţională [403].

Citarea in extenso din sursa bibliografică poate oferi o imagine a complexităţii problemelor care trebuie rezolvate în cadrul acţiunii de DX. Vor fi folosite și alte surse bibliografice pentru aprofundarea și explicitarea multora din afirmaţiile și indicaţiile deja prezentate.

Una din întrebările frecvente și, uneori, dureroase (generate și de invidie) este de ce unele societăţi Acești factori influenţează productivitatea generală. A crește productivitatea ar însemna standarde de viaţă mai înalte pe o lungă perioadă de timp. Pentru a se întâmpla acest lucru, este nevoie de inovare care să fie răspândită printre multiple industrii și este nevoie ca aceasta să fie o cerinţă.

Pentru că marile afaceri inovează pentru a economisi bani și a diminua costurile, ele trebuie să investească în calificarea angajaţilor și să inoveze și să ridice nivelul produselor și serviciilor lor. Guvernele au un rol, ca și politicienii, în a transfera gradual cheltuielile de la a sprijini afacerile și indivizii, la a investi și a crea condiţii corecte sectorului privat pentru a investi în infrastructură, pentru diminuarea schimbărilor climatice, în cercetare și dezvoltare și a aptitudinilor pentru redresare pe termen lung. Dar un lucru critic și greșit înţeles privind productivitatea este că ea nu se referă doar la a face lucruri mai rapid. Se referă și la a învăţa – la clădirea competenţelor despre care vorbim, sau despre ceea ce economiștii ar denumi acumulări de capital uman [252]. A

devin bogate? Explicaţia/răspunsul general constă în politicile de inovare și de schimbări tehnologice. Orice analiză a prosperităţii trebuie să aibă în vedere de ce o companie devine inovativă, de ce apar și curg ideile și cum se regăsesc acestea în tehnologii noi, mai bune. Știind că inovarea și investiţiile în tehnologie sunt mari, dar generează o creștere generală a productivităţii în companie, inovaţia trebuie să fie difuzată în întregul ecosistem al companiei, în care se includ furnizorii și partenerii. În caz contrar, totul se poate termina cu doar câteva firme foarte inovative și cu o coadă lungă a ceea ce s-ar putea numi întârziaţi. Aptitudinile/competenţele sunt unele din principalele stimulente din spatele creșterii productivităţii: companiile au nevoie de acces la și pentru a investi în competenţe pentru proprii oameni, pentru a se menţine la zi cu progresele și să-și dezvolte inovaţiile. Iar competenţe mai înalte înseamnă că oamenii pot câștiga salarii mai mari, care, la rândul lor, creează un consum sau cerere mai mare pentru produse și servicii – un ciclu virtuos.