DOAMNE MILUIEȘTE SAU TEOLOGIA MILEI LUI DUMNEZEU TATĂL

RADU TEODORESCU

DOAMNE MILUIEȘTE SAU TEOLOGIA MILEI LUI DUMNEZEU TATĂL

Cugir 2020 1

CUPRINS

Introducere 1. Doamne miluiește ca filosofie sau mod de viață 2. Omul căzut în păcat sau de ce avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl?

3. A cere mila lui Dumnezeu Tatăl pentru a nu cădea în păcatul mândriei 4. Mila lui Dumnezeu Tatăl ca pronie și har 5. Doamne miluiește: de la mila lui Dumnezeu Tatăl la milostenie și milostivire 6. Doamne miluiește: a cere mila lui Dumnezeu Tatăl într-o lume a orgoliului și a mândriei Concluzii

2

INTRODUCERE Pentru un neortodox care intră într-o Biserică Ortodoxă unul dintre lucrurile pe care îl poate remarca eventual este faptul că de mai multe ori se rostește formula: Doamne miluiește. Sunt mulți care poate nu știu care este sensul acestei expresii. De ce? Fiindcă trebuie să știm că rugăciunea scurtă Doamne miluiește o putem auzii de mai multe ori în Biserica Creștin Ortodoxă. Fie că vorbim de: - sfânta liturghie, - vecernie, - utrenie, - cununie, - maslu - sau botez ei bine la toate aceste slujbe creștin ortodoxe de mai multe ori se poate auzii sintagma Doamne miluiește. De ce?

Este un răspuns pe care vom încerca să îl dăm aici. Trebuie să știm că scurta rugăciune Doamne miluiește din Biserica Ortodoxă reprezintă un etos a acestei Biserici. Creștinul ortodox este o persoană care este conștientă că ea trăiește prin mila lui Dumnezeu Tatăl. Cum este posibil ca dacă noi creștinii ortodocși spunem că Dumnezeu este Tatăl nostru, ei bine să mai ajungem să cerem mila Lui? Ce tată vrea ca fii lui să ajungă să îi ceară mila lui?

Dacă este să ne uităm după textele din Biblie vom vedea că faptul de a cere mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru cât se poate de: - firesc - și logic.

De ce? Fiindcă prin păcatul originar al lui Adam și Eva noi cu toții am devenit fi risipitori. Păcatul originar și toate păcatele pe care le facem noi sunt unele care ne duc departe de Dumnezeu Tatăl. Ecuația este simplă: 1. Pe cum păcătuim ne îndepărtăm de Dumnezeu Tatăl 2. Pe cum facem fapte bune ne apropiem de Dumnezeu Tatăl.

Prin urmare lucrurile sunt simple atunci de ce să mai vorbim despre ele și de ce să facem din spațiul unei cărți loc pentru a vorbii de mila lui Dumnezeu Tatăl? Ca să ajungem să înțelegem mila lui Dumnezeu Tatăl și de ce noi avem nevoie de ea, trebuie să facem o privire în ansamblu asupra: - omului - și a legăturii sale cu Dumnezeu Tatăl.

Este bine să știm că din început Dumnezeu Tatăl nu ne-a menit pentru a ajunge să îi cerem mila. Dumnezeu l-a creat pe om veșnic și nepătimaș. Omul însă răspunde instigațiilor diavolului și ajunge muritor și pătimaș. Prin urmare stricăciunea ajunge să se sălășluiască în el. Așa se face că omul ajunge să fie o persoană care să aibă nevoie de mila lui Dumnezeu.1 Cel mai bine acest lucru sau mai bine spus această înlănțuire dintre păcat și moarte în lume a fost exprimată de Sfântul apostol Pavel: “de aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el.Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege.Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină.

Dar nu este cu greşeala cum este cu harul, căci dacă prin greşeala unuia cei mulţi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au prisosit asupra celor mulţi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos. Aşadar, precum prin greşeala unuia a venit osânda pentru toţi oamenii, aşa şi prin îndreptarea adusă de Unul a venit, pentru toţi oamenii, îndreptarea care dă viaţă; Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi.” (Romani 5 12-15 și 17-18). Avem aici un text care ne spune foarte bine că lucrurile sunt cumva înlănțuite în lumea noastră și în nici un fel noi ca oameni nu suntem liberi de vina păcatului strămoșesc comis de Adam și Eva, primii oameni și protopărinții noștri.2 Chiala, Isaac Sirianul. Asceză singuratică și milă fără sfârșit (Sibiu, 2012). strămoșesc în accepție creștină este un lucru pe care cu toții îl moștenim. El se șterge prin botez însă nu și consecințele lui deocamdată. Aceasta fiindcă trebuie să vină lumea de apoi când toate cele bune vor fi restaurate pentru ca moartea să fie abolită. Este evident că în acest stadiu căzut în care se află omul el este unul care trebuie să recurgă la mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă este această milă care ajunge să îl: - renască, - sfințească, - unească cu cele duhovnicești, - să îl definească, 1Sabino

2Păcatul

3

În această carte vom lua timpul necesar să ajungem să ne dăm seama de ce noi care ne rugăm cu rugăciunea Tatăl nostru ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl? Cum este posibil ca dacă noi îi spunem lui Dumnezeu Tatăl nostru de mai multe ori în rugăciunile noastre ei bine ajungem să cerem mila Lui? 1. Un prim răspuns este că prin Adam și Eva și păcatele lumii noi suntem fi risipitori (după parabola spusă de Iisus). Noi suntem cei care L-am părăsit pe Dumnezeu Tatăl prin răutățile și păcatele noastre și am ajuns să mergem pe o cale străină de Dumnezeu.

2. Al doilea motiv pentru care noi ajungem să îi cerem mila lui Dumnezeu Tatăl este că facem acest lucru din smerenie. Este bine să știm că prin Iisus Hristos Dumnezeu Tatăl ne-a chemat pe noi pe toți oamenii să fim fii Lui. Prin urmare se poate spune că El ne-a făcut o mare cinste. Ei bine nu trebuie să ne înfumurăm fiindcă am ajuns să fim fii lui Dumnezeu Tatăl ci mai mult să ne smerim. De ce? Fiindcă Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu smerit.

Cum știm că Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu smerit? Știm acest lucru cel mai bine prin kenoza (deșertarea) Fiului lui Dumnezeu Domnul Iisus Hristos. Sfântul apostol Pavel este cât se poate de concludent în acest sens: “gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Filipeni 2, 5-11). Avem aici un text care vorbește expres despre smerenia Fiului lui Dumnezeu Domnul Iisus Hristos. Din aceasta trebuie să înțelegem că dacă Fiul lui Dumnezeu: - S-a smerit, - S-a deșertat pe Sine, - S-a micit, - S-a făcut om ei bine la fel de bine și noi trebuie să urmăm exemplul Lui. Textul de mai sus este unul care ne spune indirect că Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu care iubește smerenia. Acest lucru îl putem vedea din toate interacțiunile lui Dumnezeu Tatăl cu omul. O istorie a acestor interacțiuni teofanice cel mai bine a putut să fie văzută din Biblie.

Ei bine din toată Biblia se poate vedea că Dumnezeu Tatăl este smerit. Dumnezeu Tatăl în Biblie: - nu se laudă pe Sine, - nu este trufaș, - nu se mărește pe Sine, - nu are orgoliu, - și nu are mândrie.

Este un lucru clar din toate cele peste 1400 de pagini din Biblie.3 Este bine să știm că oamenii sunt diferiți. Sunt unii care sunt orgolioși și care nu consideră că ei sunt vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl. Ei se gândesc așa: ce Dumnezeu Tată mai poate să fie acela care ne cere mila Lui? Dumnezeu Tatăl ne cere să ajungem să îi cerem mila lui pentru a nu cădea în orgoliu și mândrie. Este bine să știm că omul este unul care este predispus la orgoliu și mândrie. Cum suntem: - cei mai buni, - cei mai capabili, - cei mai muncitori, - cei mai îndemânatici etc ei bine adevărul este că la fel de bine suntem cât se poate de predispuși la mândrie. Rugăciunea Doamne miluiește pe care o auzim de mai multe ori în cultul Bisericii Ortodoxe vine să ne aducă aminte să fim smeriți.4 - să îl facă om duhovnicesc.

3Stelian Pașca Tușa, Doamne miluiește premiza rugăciunii inimii în psalmi (Editura Limes, 2015).

4Ceea ce oferă creștinismul ortodox omului adevărul este că nu oferă nici o altă religie. Creștinismul ortodox este unul care ne oferă posibilitatea de a devenii fii adoptivi ai lui Dumnezeu Tatăl. Timp de mai bine de 5500 de ani trebuie să știm că această posibilitatea nu a fost dată omului. Aceasta fiindcă de la Adam și Eva la Hristos au trecut aproximativ 5500 de ani. Iată de ce este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care este efectivă și operativă în această lume. Sfinții părinți ne spun că dacă Dumnezeu ar fi judecat lumea în dreptate ei bine El ar fi trebuit să fi pierdut această lume de mai multă vreme din cauza la păcatele pe care le-a făcut lumea. Ei bine fiindcă oamenii și mai ales sfinții se roagă lui Dumnezeu trebuie să știm că Dumnezeu încă ține lumea. Lumea nu se ține pentru virtuțile oamenilor care sunt mici ci prin mila lui Dumnezeu.

4

Un alt motiv pentru care în Biserica Creștin Ortodoxă ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tată și în acest sens să rostim de mai multe ori rugăciunea Doamne miluiește este pentru a ne izbăvii de diavol. După cum ne spune Vechiul Testament (Isaia 14, 12-20 și Iezechil 12, 12-19) este cât se poate de clar că diavolul a căzut din rai și de la Dumnezeu Tatăl din mândrie. A fost mândria cea care l-a făcut pe satan să se creadă mai bun decât Dumnezeu Tatăl și să vrea să îi ia locul. Iată de ce diavolul nu mai poate să sufere smerenia. Ori este cât se poate de clar că prin a cere mila lui Dumnezeu omul și creștinul ortodox se smerește.5 Întâmplarea de mai jos ne spune că: 1. Diavolul nu poate cere mila lui Dumnezeu 2. Și că el nu suportă smerenia.

Se spune că era într-o mănăstire un părinte cu viață sfântă. La el a venit un ucenic.

- Binecuvântați părinte.

- Domnul fiul meu.

- Părinte să știți că nu mai știu ce să mă fac.

- De ce?

- Fiindcă tot cad în păcate.

- Cu toții facem păcate.

- Dar părinte mă simt neputincios.

- Trăiești încă?

- Da părinte. De ce?

- Înseamnă că Dumnezeu încă te iubește.

- Credeți părinte?

- Sunt singur.

- Părinte, cum putem să facem să scăpăm de diavol?

- De ce întrebi?

- Fiindcă de multe ori am ajuns să cred că nu putem să scăpăm de el în nici un fel.

- Nu cădea în păcatul deznădejdii că nu este bine.

- Deci se poate scăpa de diavol?

- Da se poate.

- Cum? - Ca să te fac să înțelegi îți voi povestii o întâmplare din viața mea.

- Vă ascult.

- Mă rugam odată când dintr-o dată mi s-a arătat diavolul.

- Doamne ferește.

- Am zis atunci: piei satano.

- De ce mă alungi? A răspuns el.

- Fiindcă tu ești răutatea răutăților și urâciunea urâciunilor.

- Îmi faci o mare nedreptate că mă judeci așa, a spus diavolul.

- Ba nu. Tu ești capul răutăților din această lume.

- Nu sunt.

- Ba ești.

- Uite eu stau și vorbesc cu tine și nu îți fac nici un rău.

- Ce vrei de la mine?

- Vreau să îți demonstrez că nu sunt ceea ce crezi tu de la mine.

- Cum așa?

- Fiindcă mă judeci pe nedrept.

- Atunci dovedește-mi.

- Ce făceai tu mai înainte de a venii eu?

- Mă rugam.

- Uite mă voi ruga cu tine.

- Tu diavole să te rogi?

- Da eu mă voi ruga.

- Bine. Ce rugăciune vrei să te rogi?

5Daniel

de la Rarău, Mila creștină (Editura Panaghia, 2012).

5

- Ce rugăciune spuneai tu mai înainte?

- Sfinte Dumnezeule.

- Ei bine mă voi ruga cu tine.

- Bine. Atunci spune: Sfinte Dumnezeule.

- Sfinte Dumnezeule, a spus diavolul.

- Sfinte tare, - Sfinte Tare, a spus diavolul.

- Sfinte fără de moarte.

- Sfinte fără de moarte, a spus diavolul.

- Miluiește-ne pe noi.

- Ce ai spus?

- Miluiește-ne pe noi.

- Cum adică?

- Miluiește-ne pe noi.

- A nu asta nu pot să spun.

- Ai zis că vrei să te rogi?

- Nu știi ce vorbești.

- Așa este rugăciunea.

- Este o rugăciune proastă.

- Deci nu spui: miluiește-ne pe noi?

- În nici un caz.

- Cum așa?

- Cum să cer eu mila lui Dumnezeu?

- Uite așa pur și simplu.

- Eu care sunt cel mai mare, marele conducător și cel mai frumos dintre toți să cer mila lui Dumnezeu?

- Da. - Nu ești în toate mințile.

- Spune: miluiește-ne pe noi.

- În nici un caz.

- Atunci lasă-mă în pace.

- Am să te las în pace călugăr afurisit ce ești.

După aceasta diavolul s-a făcut nevăzut.

- Vai părinte vă mulțumesc pentru cuvântul pe care mi l-ați spus.

- Ce ai înțeles din el?

- Că diavolul nu poate cere mila lui Dumnezeu.

- De ce?

- Fiindcă nu se poate smerii.

- Da așa.

- De aici înainte voi cere și eu mila lui Dumnezeu.

- Așa să faci.6 Avem aici o întâmplare din viața marilor nevoitori creștin ortodocși care ne spune că diavolul fiindcă este o ființă: - a mândriei - și a orgoliului nu poate cere în veșnicie mila lui Dumnezeu Tatăl. Dacă ar face-o ei bine probabil că el nu va mai fi diavol ci se va pocăii. Este bine să știm că diavolul eventual poate mima că cere mila lui Dumnezeu dar în nici un fel el nu o face sincer. Se știe de exemplu din viața Sfântului Antonie cel Mare7 că de mai multe ori diavolul i se arăta Sfântului Antonie pslamodiind sau cântând imnuri de laudă a lui Dumnezeu. Erau însă mai mult mascaradele unui măscărici fiindcă diavolul nu mai poate cere mila lui Dumnezeu Tatăl.8 Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Antonie cel Mare, Epistole și viața Sfântului Antonie cel Mare (București, 2010).

8Prin urmare este bine să știm că în sens creștin ortodox a cere mila lui Dumnezeu nu este numai un act: - existențial 6Grigorie 7Sfântul

6

Trebuie să știm că termenul de milă apare de 250 de ori în Biblie. Biblia dacă este să ne uităm la ea este poate prima carte din istoria lumii care ne face conștienți de mila lui Dumnezeu Tatăl și de modul cum ea ajunge să opereze în această lume. Deși Dumnezeu Tatăl a creat această lume și i-a dat libertate este bine să știm că oamenii au ajuns să pășească pe calea răului și a păcatului și au ajuns să se separe de El. Este evident că trebuie să fim unii care să conștientizăm de ce mila lui Dumnezeu Tatăl este importantă. Nu este nici o rușine să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă trebuie să știm că este tocmai această milă care ajunge să ne transfigureze și să ne facă plăcuți lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare a cere mila lui Dumnezeu Tatăl înseamnă: - smerenie, - ascultare, - pocăință, - plecare în fața absolutului lui Dumnezeu Tatăl, - conștientizare a atotputerniciei lui Dumnezeu Tatăl.

Sunt mulți teologi creștin ortodocși care deși știu multă teologie și taine teologice trebuie să știm că sunt destul de opaci față de mila lui Dumnezeu Tatăl. Ortodoxia ne învață că nu ne putem prezenta în fața lui Dumnezeu decât numai în stare de smerenie. Rugăciunea scurtă Doamne miluiește mărturisește cel mai bine acest lucru.9 CAPITOLUL 1 DOMNE MILUIEȘTE CA FILOSOFIE SAU MOD DE VIAȚĂ Trăim într-o lume liberă. Oamenii sunt liberi să opteze între mai multe lucruri în funcție de ceea ce place.

Libertatea de opțiune pleacă de la cele mai mici lucruri: - ce haine purtăm, - cu ce culori ne vopsim casele sau apartamentele, - ce emisiuni alegem să urmărim la televizor, - ce site-uri ajungem să accesăm pe internet, - ce prieteni ne alegem etc.

Totuși este bine să știm că libertatea este una care se manifestă și în materie de filosofie de viață. Sunt mai multe filosofii de viață. În acest sens unii sunt: - profitori, - alții lacomi, - alții materialiști, - alții plecați spre plăceri (deci hedoniști), - alții sunt atei, - alții sunt cu capul în nori etc.

Toate aceste lucruri au loc fiindcă după cum am spus sunt foarte mulți care ajung să fie liberi dar își folosesc libertatea în mod greșit. Ei bine dacă vorbim despre libertate trebuie să ajungem să vedem libertatea ca fiind una care se leagă de Dumnezeu Tatăl. Este Dumnezeu Tatăl care printre multe daruri pe care ni le-a făcut ne-a făcut un dar din libertate. Aceasta fiindcă trebuie să știm că suntem liberi să facem ce voim în această lume. Se vorbește din ce în ce mai des în zilele noastre de o filosofie a libertății. Suntem liberi dar avem obligația să folosim această libertate în facerea binelui. Este bine să știm că binele este o noțiune amplă. În acest sens trebuie să știm că există un: - bine științific, - bine moral, - bine cultural, - bine filantropic, - ci la fel de bine și un exercițiu de smerenie.

Trebuie să fim smeriți fiindcă în acest mod ajungem să ne cunoaștem pe noi înșine și să știm cine suntem cu adevărat. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este cea care susține această lume. Aceste lucruri ne-am propus să le discutăm mai pe larg în această carte despre teologia milei lui Dumnezeu Tatăl.

9Stefanos Anagostopoulos, Rugăciunea în lume (București, 2007).

7

- bine religios, - bine al civilizației etc.

Toate aceste forme ale binelui trebuie să știm că sunt unele care pot să aibă valoare numai dacă sunt făcute din libertate. Ei bine ceea ce trebuie să fim conștienți este că lumea din jurul nostru pune în fața noastră mai multe oferte: - filosofice, - științifice, - de dezvoltare personală, - psihologice, - sociale, - sau economice.

Toate aceste oferte sunt bune dar chiar dacă ele sunt acceptate ceea ce trebuie să știm este că ele nu vor ajunge să definească în întregime aspirațiile persoanei umane. Aceasta fiindcă este bine să știm că persoana umană vrea să ajungă să fie în legătură cu Absolutul, adică cu Dumnezeu Tatăl. După cum am spus sfinții părinți sunt cât se poate de expliciți: ne putem apropia de Dumnezeu Tatăl numai în stare de smerenie.10 Ceea ce ne face conștienți cultul creștin ortodox este că trebuie să fim unii care să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl indiferent de sezon. Cerem mila lui Dumnezeu Tatăl în slujbele ortodoxe: - iarna, - primăvara, - vara - și toamna.

Este posibil ca aceste anotimpuri să ne schimbe dispoziția psihologică. Totuși deși anotimpurile se schimbă no creștinii ortodocși tot cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Făcând așa se poate spune că ajungem să: - să ne smerim, - să ne limităm pe noi înșine, - să ne vedem pe noi înșine așa cum suntem, - să ne dăm seama de cine suntem noi înșine cu adevărat.

Este posibil ca în viața noastră de creștin ortodocși să trecem prin mai multe stări: - bucurie, - tristețe, - emancipare, - fascinație, - cădere, - ridicare etc.

Dincolo de toate aceste lucruri ei bine Biserica Creștin Ortodoxă ne învață să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl pentru ca Dumnezeu Tatăl să își trimită asupra noastră: - harul - și ajutorul Lui. După cum am spus sunt mulți care nu văd sensul de a cere de atât de multe ori mila lui Dumnezeu.

Liturghia ortodoxă la care asistăm duminică de duminică de mai multe ori cere în ecteniile ei mila lui Dumnezeu. În acest sens cultul ortodox ne face să spunem rugăciunea Doamne miluiește de mai multe ori. În acest sens în cultul ortodox spunem rugăciunea Doamne miluiește: - o dată, - de 3 ori, - de 12 ori, - sau de 40 de ori.

Aceste invocații sunt cele mai dese. Prin urmare ortodoxia vrea să ne facă să facem din rugăciunea Doamne miluiește un mod de viață sau mai bine spus o filosofie de viață.11 Vrânceanu, Adâncul smereniei (Editura Nepsis, 2016). mai mulți emancipați care trebuie să știm că nu se consideră pe sine ca fiind unii care trebuie să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl.

Aceasta fiindcă ei gândesc la faptul că creștinismul ortodox este unul care se contrazice pe sine: dacă Dumnezeu este Tatăl nostru de ce mai avem nevoie de mila Lui. După cum am spus nu trebuie să uităm că Dumnezeu este Tatăl nostru dar la fel de bine El este și Dumnezeul nostru. Cum este cel mai bine să ne apropiem de Dumnezeu: cu mândrie și orgoliu ca lucifer sau cu smerenie și modestie?

10Brândușa 11Sunt

8

Prin urmare trebuie să știm că la fel cum rugăciunea Doamne miluiește este o rugăciune cu profunde sensuri teologice care se mișcă între: - smerenie - și mândrie și orgoliu, la fel de bine este trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru central în teologia creștin ortodoxă.

Am putut vedea că deși este centrală, sunt toți puțini teologi creștin ortodocși care au ajuns să scrie și să vorbească pe larg de mila lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens teologia creștin ortodoxă mărturisește că Dumnezeu a creat lumea din nimic. Contrar la mai multe opinii Dumnezeu Tatăl nu a fost: - constrâns, - obligat, - forțat să creeze lumea și universul. Dumnezeu Tatăl prin urmare a creat din libertate. Este această libertate cea care a ajuns să Îl facă pe Dumnezeu Tatăl să dea ființă la tot ceea ce există. Sunt mulți care cred că Dumnezeu Tatăl a creat lumea din necesitate. Trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl putea să existe la fel de bine și fără să creeze lumea. Acest lucru nu ar fi adus nici o știrbire măreției și gloriei Sale.12 Prin urmare Dumnezeu Tatăl a creat lumea în special din două motive: - din libertate - și din iubire.

Dumnezeu Tatăl a fost liber să creeze și pentru aceasta a ajuns să își manifeste iubirea Lui. Odată ce lumea a fost creată este evident că Dumnezeu nu a voit ca această lume să ajungă la pieire. Ei bine diavolul a voit să îl distrugă pe om și parțial el a reușit acest lucru prin faptul că a introdus mortalitatea în lume. Totuși Dumnezeu Tatăl promite un Mântuitor sau mai bine spus un Mesia. Acest Mesia a fost Iisus Hristos care s-a întrupat la anul 1 în era noastră. Iisus a fost de fapt unul care a făcut tot ceea ce i-a cerut Dumnezeu Tatăl. Iată ce spune Iisus în acest sens: “cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric.” (Ioan 12, 44-46).

A fost Iisus o persoană a milei? Este bine să știm că fiind Fiul lui Dumnezeu la fel de bine Iisus a ajuns să exprime mila lui Dumnezeu Tatăl. Chiar Iisus a spus cât se poate de clar:“duceți-vă de învățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihaniți, ci pe cei păcătoși” Matei 9:13. Ce voiește să însemne acest cuvânt? Trebuie să știm că sunt mai mulți oameni care sunt în mai multe stadii de viață duhovnicească. Sunt unii care sunt: - împietriți la inimă, - învârtoșați, - reci, - tari ca fierul la sentimente.

Ei bine pe ei Iisus îi cheamă la Dumnezeu Tatăl prin milă. După cum am putut vedea Iisus nu vrea de la acești oameni jertfă ci milă. Sunt și în zilele noastre mai mulți care simt milă față de crucea lui Iisus. Există în acest sens un curent dolorist care pune foarte mult accent pe a simții milă față de Iisus. Sunt mulți care simt milă față de: - crucea lui Iisus, - piroanele lui, - patima Lui, - batjocoririle pe care El le-a îndurat, - procesul nedrept pe care L-a suferit etc.

Ei bine toate aceste lucruri sunt menite să ajungă să nască în om sentimentul de milă. De ce? Fiindcă sunt mulți care nu știu că fiind Fiul lui Dumnezeu Iisus a simțit milă față de această lume. Până la Iisus această lume ea fost una care era permanent înghițită de iad. Nimeni nu s-a mântuit până la Iisus ci diavolul a dus toate sufletele oamenilor cu el în iad. Iisus simte milă față de acest destin tragic al lumii și acceptă să se întrupeze și să sufere pentru om. Sunt mulți oameni care vin la Iisus prin faptul că simt milă față de patima Lui. Acest lucru este Fără doar și poate că a doua alternativă este mult mai bună și de fapt este ceea ce așteaptă Dumnezeu Tatăl de la noi. Dumnezeu Tatăl ne iubește și ne iubește așa de mult că a trimis pe Unul Născut Fiul Său în lume pentru a ne putea mântuii. “Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Unul Născut, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16).

12Geoges Florovsky, Creație și răscumpărare (Belmont, 1976).

9

paradoxal. Este paradoxal fiindcă este tocmai mila cea pe care Dumnezeu Tatăl și Iisus au simțit-o față de om și de lume. A simții milă față de crucea lui Iisus este un stadiu primar pe care omul îl simte și prin care este atras în spre smerenie și iubire de Dumnezeu Tatăl.13 Prin urmare a simții milă față de Iisus omul și de patima Sa nu înseamnă a simții milă față de Dumnezeu.

Acesta fiindcă este bine să știm că Dumnezeu în nici un fel nu are nevoie de mila noastră. Totuși se poate spune că atât de mult a iubit Dumnezeu Tatăl pe om că a lăsat ca o modalitate de a ajunge să Îl cunoaștem este prin a ne fi milă de Fiul lui Iisus. Se știe că chiar dintre contemporanii lui Iisus au fost mai mulți care au simțit milă față de El. Când Iisus a fost pe cruce și era în chinurile morții omenești ei bine mai mulți dintre cei care erau de față au spus: i-a mântuit pe alții. De ce nu se mântuiește pe Sine acum? Iisus a venit să ne spună că El vrea mila noastră și nu jertfa noastră mai întâi. Aceasta fiindcă El este smerit. Deși este smerit tot ceea ce există în acest univers se pleacă în fața Lui. Nu a fost soarele unul care și-a încetat lumina lui când Iisus a fost pe cruce? Ei adevărule este că da.14 O întâmplare mai puțin cunoscută despre smerenie o avem din spiritualitatea creștin ortodoxă. Se spune că era un călugăr mai neascultător. Ei bine el s-a dus într-o zi la părintele egumen al acelei mănăstiri.

- Binecuvântați părinte egumen.

- Domnul fiu meu.

- Părinte să știți că m-am decis.

- Ce ai decis?

- Plec din mănăstire.

- Pleci din mănăstire?

- Da părinte.

- Nu mai vrei să fi călugăr?

- A nu rămân călugăr.

- Păi dacă vrei să pleci din mănăstire cum să mai fi călugăr?

- Nu, ceea ce am voit să spun este că plec din această mănăstire.

- A da? Și unde vrei să mergi?

- La altă mănăstire.

- Este tristă vestea.

- Îmi pare rău părinte dar nu mai pot sta aici.

- Dar ce te supără?

- Simt că locul meu nu este aici.

- Nu este nici o modalitate să te fac să rămâi?

- Nu, sunt ferm decis.

- Bine, fie cum spui tu. În cele din urmă călugărul cel neascultător a plecat la o altă mănăstire. A cerut să vorbească cu egumenul mănăstirii.

- Binecuvântați părinte egumen.

- Domnul fiu meu.

- Părinte sunt monah și am o mare rugăminte la sfinția ta.

- Ce anume?

- Am auzit mai multe lucruri bune despre mănăstirea pe care o conduceți.

- Așa și?

- Aș vrea să rămân în această mănăstire.

- Să rămâi aici?

- Da. Dacă se poate.

- Dar de cei ai plecat de la cealaltă mănăstire?

- Din mai multe motive.

- Cum ar fi?

- Am simțit că nu mă pot acomoda cu obștea.

- Și crezi că aici te vei putea acomoda?

- Din câte am auzit cred că da.

13Limonariul 14Simeon

mirenilor. Întâmplări de folos. Crucea vieții. Crucea iubirii (Galați, 2009).

Monahul, Cuvinte pentru străpungerea inimii (Sibiu, 2009).

10

- Nu știu ce să spun.

- Vă rog să mă primiți în această mănăstire.

- Bine, dacă așa vrei.

- Vai, vă mulțumesc părinte egumen.

- Dar mai este un lucru.

- Ce anume părinte?

- Înainte de a rămâne în această mănăstire trebuie să mergi să vorbești și cu duhovnicul mănăstirii.

- De ce?

- Fiindcă este un om experimentat.

- Nici o problemă părinte egumen.

Noul călugăr s-a dus să discute cu duhovnicul mănăstirii.

- Binecuvântați părinte duhovnic.

- Domnul fiul meu.

- Părinte egumen m-a trimis la sfinția ta părintele duhovnic.

- De ce?

- Fiindcă sunt nou venit în această mănăstire și a zis să vorbesc cu sfinția ta.

- Ești nou venit?

- Da. - Uite fiindcă ai venit nou la mănăstire trebuie să știi un lucru.

- Ce lucru?

- La noi în mănăstire este esențială SMERENIA. - Vai părinte eu sunt cel mai mare păcătos.

- Deci accepți să fi smerit?

- Cum să nu părinte duhovnic. Nu cred că este păcătos mai mare în această lume ca mine.

- Deci să iei aminte la smerenie.

- Da părinte, eu sunt păcătosul păcătoșilor.

Ei bine duhovnicul fiind om experimentat și-a dat seama că noul venit călugăr era cam departe de smerenie.

A voit să îi dea o lecție. A doua zi noul călugăr a fost trimis mai departe de mănăstire să aducă niște plante medicinale. Duhovnicul și-a luat haine laice și l-a urmărit. Pe cum călugărul aduna plante medicinale duhovnicul deghizat de la distanță i-a spus: - Ce faci acolo măi păcătosule?

- Care ești acolo mă?

Fiindcă era departe călugărul nu a putut să își dea seama că este chiar duhovnicul.

- Sunt eu mă păcătosule.

- Mă tu vrei să vin la tine să îți dau vreo două?

- De ce mă păcătosule?

- Vezi mă că te plesnesc de nu te vezi!

- De ce mă păcătosule?

- Păi ca ce chestie mă faci tu pe mine păcătos?

- Uite așa vreau au să te fac păcătos.

- Vezi că îți dau câteva pe cocoașă de nu te vezi. În acest moment duhovnicul s-a dezbrăcat de hainele lui laice și și-a luat hainele călugărești. A venit mai aproape de călugăr.

- Vai părinte duhovnic nu știam că sunteți sfinția ta. Vă rog să mă iertați.

- Și nu ziceai tu ieri că ești cel mai mare păcătos?

Se spune că noul călugăr a fost rușinat de ceea ce făcuse și spuse.15 Avem aici o întâmplare care ne spune că de fapt mai toți dintre noi și chiar dintre creștinii ortodocși ne considerăm pe noi ca oameni ai smereniei. Ei bine lucrurile sunt așa până la proba contrară. Suntem noi cu adevărat smeriți? Dacă vom sta și vom analiza mai mult vom vedea că nu. De multe ori smerenia este o teorie frumoasă dar care nu are mai nici o legătură cu noi.16 Lascarov Munteanu, Despre smerenie (Iași, 2015).

Teodorescu, Smerenia și modestia ca paradigme creștin ortodoxe (Cugir, 2015).

15Alexandru 16Radu

11

Simpla rugăciune Doamne miluiește care este atât de des rostită în cultul creștin ortodox ne spune că trebuie să vedem: - nimicnicia noastră - și măreția lui Dumnezeu Tatăl.

Suntem oameni care atunci când vedem cerul înstelat deasupra noastră rar ne mai aducem aminte de cuvintele Sfântului prooroc David care spunea: “cerurile spun mărirea lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.” (Psalm 18, 1). Trebuie să știm că raportat la infinitatea și veșnicia lui Dumnezeu Tatăl noi oamenii suntem: - nimicnicie, - un fir ne nisip pe o plajă, - un strop de apă căzut în ocean, - un fir de păr între alte fire de păr din cap etc.

Suntem mici și Dumnezeu Tatăl este mare. Este un lucru ce poate să fie observat și văzut cât se poate de clar. Ei bine oamenii sunt unii care pot să devină extrem de ignoranți. Așa se face că ei nu mai ajung să țină cont de: - infinitatea - și veșnicia lui Dumnezeu Tatăl. Așa se face că în lumea noastră sunt unii care sunt mândrii și orgolioși. Este cu adevărat un lucru absurd din moment ce noi suntem ființe care nu avem nici o mărire raportat la mărirea lui Dumnezeu Tatăl.17 Este evident că mila este un lucru ce ajunge să nu prea fie de interes pentru viața noastră. Aceasta fiindcă adevărul este că ne place să ne fie milă. Ne este milă de: - cerșetori, - oropsiți ai sorții, - oameni cu un handicap, - oameni care au fost chinuiți și torturați fără voie, - oamenii care au suferit etc.

Totuși sunt relativi foarte puțini dintre noi care ajung să își ridice problema dacă ei vor ajunge să stârnească milă. Aceasta fiindcă trebuie să știm că viața este plină de neprevăzut. Mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru de care ne asigură Iisus. Iisus spune în pilda fiului risipitor că atunci când fiul risipitor s-a întors acasă tatălui i s-a făcut milă: “și încă departe fiind tatăl său l-a văzut și I s-a făcut milă de el” (Luca 15, 20). Este vorba de mila pe care noi o cerem în rugăciunile noastre de la Dumnezeu Tatăl. Prin urmare în creștinismul ortodox: - dacă suntem fericiți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă suntem nefericiți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă trecem prin necazuri cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă trecem prin mai multe greutăți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă avem nevoie de ajutor cerem mila lui Dumnezeu Tatăl, - dacă suntem singuri și părăsiți cerem mila lui Dumnezeu Tatăl etc.

Toate aceste lucruri le facem fiindcă mila lui Dumnezeu Tatăl este pentru noi creștinii ortodocși un lucru bun pe care trebuie să îl obținem. Mila lui Dumnezeu Tatăl poate să însemne mai multe lucruri: - harul lui Dumnezeu Tatăl, - povățuirea lui Dumnezeu Tatăl, - ajutorul lui Dumnezeu Tatăl, - pronia lui Dumnezeu Tatăl, - energiile luminătoare a lui Dumnezeu Tatăl etc.18

Teodorescu, Mesianismul național ca păcat al mândriei (Cugir, 2020). evident că sunt mulți care refuză să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl. Pot să fie văzute mai multe religii care nu folosesc acest cuvânt de milă a lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă sunt muți care sunt de părere că ei nu au nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl fiindcă pot să se descurce și singuri. O astfel de gândire provine din faptul că oamenii nu sunt smeriți. Dacă oamenii ar fi smeriți ei și-ar da seama de nimicnicia lor în fața lui Dumnezeu Tatăl. Iată de ce creștinii ortodocși sunt unii care sunt conștienți că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru bun și folositor. Trebuie să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl în mai toate situațiile de viață în care ne aflăm. Aceasta fiindcă de mila lui Dumnezeu Tatăl avem nevoie mai ales în momentul cel mai critic al vieții noastre: moartea. Moartea este finalul 17Radu 18Este

12

Suntem de mai multe ori puși în situații limită în viața noastră. Biblia ne vorbește de un astfel de caz în persoana Suzanei. Ei bine știm că Suzana era o femeie foarte frumoasă. Se pare că doi judecători bătrâni și libidinoși ajung să se aprindă de poftă păcătoasă față de ea. Suzana era o femeie fecioară și vroia să își păstreze fecioria. Cei doi libidinoși o amenință dar Suzana se roagă cu putere pentru mila lui Dumnezeu fiindcă știa că dacă îi va refuza de cei doi va fi ucisă. Așa că plină de harul lui Dumnezeu Suzana nu se teme de amenințările lor și în refuză: - Strâmt îmi este de toate părţile, căci dacă voi face aceasta, moarte este mie, iar de nu voi face, nu voiu scăpa din mâinile voastre. Mai bine este mie să nu fac şi să cad în mâinile voastre, decât să păcătuesc înaintea Domnului.

Iată că avem aici un caz de persoană cu viață sfântă care ajunge să își dea seama că mai bine moare decât să îți piardă fecioria.

Vedem aici că de multe ori suntem puși în situații extreme. Viața după cum am spus este plină de neprevăzut. Și de multe ori suntem puși în fața unor lucruri care sunt peste puterile noastre. Iată de ce este bine să ne găsim refugiu în mila lui Dumnezeu Tatăl. Mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care poate să treacă peste situații extreme. Acesta fiindcă Dumnezeu Tatăl este: - atotputernic, - stăpânul istoriei, - cel în fața căruia se pleacă toată, - nădejdea noastră finală.

Mila lui Dumnezeu Tatăl prin urmare trebuie să fie invocată pentru a fi actualizată. Trebuie să ne dăm seama că nu avem nimic de pierdut dacă cerem mila lui Dumnezeu Tatăl.19 Ceea ce trebuie să știm este că Iisus ca om a fost un om al milei. Din aceasta trebuie să înțelegem că Iisus nu a fost: - nemilostiv, - urâtor, - fără de nici o inimă, - fără remușcări, - și fără de sentimentul milei.

Ceea ce se poate vedea din Noul Testament este că întotdeauna când lui Iisus i S-a cerut milă ei bine El a oferit-o celor care aveau nevoie de ea. Acest lucru trebuie să știm că a fost valabil în cazul lui Iisus ca om. La fel de bine trebuie să știm că dacă Iisus ca om a avut milă atunci și El ca Dumnezeu va avea milă. Tot ceea ce trebuie să facem este să i-o cerem. Iată ce ne spune Sfântul Evanghelist Matei: “și Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi văzând mulţimile, I s-a făcut milă de ele că erau necăjite şi rătăcite ca nişte oi care n-au păstor” (Matei 9, 25-26).

Este evident că dacă Iisus ca om a avut milă atunci și ca Dumnezeu El va avea milă față de noi. Nu trebuie să ajungem să ne facem iluzii. Noi oamenii suntem ființe căzute. Prin Adam și Eva am căzut din rai și prin faptele noastre adevărul este că am căzut și mai departe de Dumnezeu. Totuși, trebuie să nu deznădăjduim de mila lui Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Tatăl este Unul care știe: - păcatele, - patimile, - neputințele, - imperfecțiunile, - defectele noastre.

Fiindcă el știe el vrea să ne vindece de toate aceste maladii trupești și sufletești și caută momentul potrivit pentru acest lucru. Iată de ce cu timp și fără de timp Biserica Creștin Ortodoxă ne cere să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl.20 acestei vieți și momentul intrării în viața de apoi. Ca oameni nu avem nici o putere peste viața de apoi și iată de ce mila lui Dumnezeu Tatăl ne este de folos.

19Argatu Ioan, De Mă iubiți păziți poruncile Mele. Despre călcarea poruncilor și stricarea rânduielilor (Editura Mila Creștină, 2016).

20Din viața lui Iisus pe acest pământ putem să învățăm că cea mai bună atitudine de a ne apropia de Dumnezeu Tatăl este prin a îi cere mila Lui. Deși suntem prin botez fii Lui nu trebuie să ne mândrim și să ajungem să credem că ori îi cerem ori nu îi cerem Dumnezeu Tatăl ne va da mila Lui. Adevărul este cu totul altul. Trebuie să cerem mila Lui fiindcă făcând acest lucru facem un exercițiu de 13

Iisus a venit să ne demonstreze că nu este greșit să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. La fel de bine El ne mai învață că mila Lui este deschisă celor care o cer. Se știe astfel de faptul că au fost 10 leproși care au voit să se vindece de lepră. Cum i s-au adresat ei lui Iisus? “Iisuse, Învățătorule, fie-ți milă de noi” (Marcu 17, 12-13). Ei bine în cele din urmă cei 10 leproși au fost vindecați. Ce facem dacă într-o anumită situație îi cerem mila lui Dumnezeu Tatăl și nu o primim? Ei bine acest lucru poate să fie un punct de poticnire pentru mai multă lume. Aceasta fiindcă oamenii sunt unii care consideră că tot ceea ce cer prin milă de la Dumnezeu Tatăl trebuie să primească. Un teolog creștin spunea că atunci când cerem ceva de la Dumnezeu Tatăl și El nu ne dă este fiindcă El vrea să ne dea ceva și mai bun decât ceea ce cerem noi de la El. Sunt situații în care cerem lucruri de la Dumnezeu Tatăl și chiar apelăm la mila Lui. Ei bine parcă ajungem să ne lovim de o zid de piatră. Aceasta fiindcă Dumnezeu Tatăl știe mult mai bine decât noi de: - ceea ce avem nevoie, - ceea ce ne este folositor, - ceea ce este bun pentru noi, - ceea ce ni se cuvine.

Prin urmare este posibil ca noi să cerem ca mila lui Dumnezeu să ne de-a unele lucruri și să nu le primim.

Nu trebuie să deznădăjduim. Trebuie să avem răbdare și vom vedea că sub o formă sau alta lucrurile se vor remedia în viața noastră.21 Trebuie să știm că oamenii sunt diferiți și sunt unii care sunt cât se poate de instabili. Aceasta fiindcă ei ajung să creadă că tot acest accent pe care îl pune Biserica Ortodoxă pe mila lui Dumnezeu Tatăl este mai mult un fel de teorie popească și bisericească ce în realitate nu are nici un fel de aplicabilitate practică. Ei bine este bine să știm că trebuie să fim cât se poate de conștienți că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care are: - căile ei, - drumul ei, - acțiunea ei, - rezolvarea ei la problemele cu care ne confruntăm. Aceasta fiindcă este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care operează și care are loc în anumite circumstanțe. Știm că un orb la un moment dat fiindcă a voit să se vindece i-a spus lui Iisus: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Iisus îi ascultă cererea lui și îl vindecă. Cum se face că în zilele noastre sunt mai mulți orbi care cer mila lui Dumnezeu Tatăl și nu se vindecă? Dacă nu se vindecă de ce să mai cerem mila lui Dumnezeu Tatăl? Uităm că Dumnezeu Tatăl chiar dacă nu mai vindecă orbii cum a făcut-o Iisus ne oferă multe alte lucruri: - promisiunea raiului, - aer, - apă, - pământ, - hrană, - loc de muncă etc.

Toate aceste lucruri sunt unele care trebuie să știm că sunt cât se poate de folositoare pentru noi. Ceea ce trebuie să știm este că pentru fiecare orb, mut, surd, șchiop sau invalid care se naște în lumea noastră există un motiv. Biblia și sfinții părinții sunt unii care ne spun că de fapt de mai multe ori un om se poate naște cu un anumit handicap pentru păcatele părinților și a strămoșilor lui.22 smerenie. În materie de smerenie trebuie să știm că mai toți dintre noi suntem deficitari. Se știe întâmplarea cu un sergent care a primit vizita generalului batalionului din care făcea parte. Când generalul a venit sergentul s-a dus la el cu o țigară și i-a spus: domnule general, ca între noi gradații, nu aveți un foc? Trebuie să știm că de la sergent la general sunt multe alte grade. Prin urmare smerenia ne învață care este locul nostru și ceea ce ni se cuvine.

21Sfinții părinți despre cum să dobândim ajutorul lui Dumnezeu (Editura De suflet, 2019).

22După cum știm din viața Sfântului Antonie cel Mare el a fost un sfânt care l-a întrebat pe Dumnezeu Tatăl de ce există atât de multă nedreptate în lume? De ce unii se nasc sănătoși și alții bolnavi? De ce cei răi de multe ori prosperă și cei buni sunt în lipsuri? O voce din cer i-a spus Sfântului Antonie cel Mare că acestea sunt taine a lui Dumnezeu pe care nu se cuvine omul a le cunoaște. Prin urmare trebuie să știm că cei care se nasc cu un anumit handicap în această lume nu sunt oameni care sunt dincolo de raza de acțiune a milei lui Dumnezeu Tatăl. Este adevărat că este mai greu de acceptat faptul că sunt lucruri care sunt dincolo de puterea noastră de acceptare.

Totuși nu trebuie să în nici un fel să ajungem să credem că Dumnezeu pur și simplu este: - rău - sau nu îi pasă 14

Ceea ce mai trebuie să știm este că de mai multe ori mila lui Iisus a fost spontană. Au fost și situații când deși nimeni nu i-a cerut mila Sa, totuși Iisus a arătat că este milostiv. Iată ce spune Noul Testament în acest sens: “iar când i-a văzut pe cei doi orbi, I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată au văzut” (Matei 20, 34).

Prin urmare este posibil ca de multe ori Dumnezeu Tatăl să ajungă să intervină fără ca noi să îi cerem mila Lui în mod expres. Aceasta fiindcă după cum am spus sunt judecăți a lui Dumnezeu care sunt tipice pentru Dumnezeu Tatăl și pe care numai El le cunoaște. Pentru unii însă perspectiva de a trăii o viață creștin ortodoxă tot cerând mila lui Dumnezeu Tatăl poate să pară descurajatoare. De ce? Fiindcă este bine să știm că această milă a lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care trebuie să știm că de multe ori trebuie să fie câștigată. Ceea ce trebuie să știm este că ortodoxia și Biserica Creștin Ortodoxă și-a propus să ceară mila lui Dumnezeu în mod sistematic pentru a îl face pe creștinul ortodox să ajungă în rai. Este posibil ca omul să nu primească răspuns la cererile sale din această lume fiindcă Dumnezeu Tatăl are pentru noi ceva rezervat mai bun după moarte. Aceasta fiindcă trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl vede lucrurile dincolo de moarte. De ce? Fiindcă El nu este circumscris de moarte după cum suntem noi oamenii.23 Se spune că Alexandru Macedon se pregătea de război împotriva perșilor.

- Regele Darius al Persiei trebuie să știe că va pierde, a spus Alexandru.

- Ați văzut majestate un rege care să se predea de bună voie? A răspuns un general.

- Nu dar un rege este unul care ține la poporul lui.

- Și Darius ține la Persia.

- Dacă ar fi ținut la Persia și-ar fi dat seama că pierde.

- Se ambiționează să creadă că este superior nouă.

- Trebuie să recunoaștem că Persia este mai mare ca Grecia.

- Da, dar noi ne-am extins.

- Ce urmează acum majestate?

- Urmează să atacăm.

- Să fie într-un ceas bun.

Armatele lui Alexandru și cele ale lui Darius al Persiei s-au luptat mult. În cele din urmă persanii s-au retras.

- Se retrag! strigau grecii.

- Sunt lași!

- Hei voi persanilor care ați cucerit lumea, unde fugiți?

- Stați să ne luptă!.

Persanii și-au dat seama că sunt inferiori grecilor și s-au retras. Un general a venit la Alexandru.

- Majestate am câștigat.

- Da așa este am câștigat.

- Persia este a noastră.

- Nici nu știi cât am visat la acest moment.

- Și eu majestate.

- Și uite că în cele din urmă s-a împlinit.

- Ce vom face acum?

- Cum adică ce vom face?

- Mă refer la ce vom face cu Persia?

- Nu știi?

- Știu că Persia este a noastră.

- Sigur că este a noastră.

- Dar cum o vom guverna?

- O vom guverna după legea noastră grecească.

- Mi se pare cât se poate de corect.

- Dar ce ai crezut că vom face?

- Nu am crezut nimic.

- Ai voit să auzi de la împăratul tău ce vom face nu? de creația Lui. Aceasta fiindcă este bine să știm că sunt mai multe căi nepătrunse a lui Dumnezeu Tatăl pe care noi ca oameni nu avem cum să le cunoaștem.

23Viața după moarte. Noi mărturisiri cutremurătoare (Editura Egumenița, 2012).

15

- Normal.

- Foarte bine ai făcut.

- Planul nostru de a cucerii Persia a funcționat.

- Uite cum este, abia am cucerit Persia să nu devenim prea tehnici.

- De ce?

- Fiindcă mai întâi de toate trebuie să ne bucurăm de victorie.

- Deci să sărbătorim?

- Evident. Nu se merită să sărbătorim o victorie ca asta?

- Da. Se merită. Înconjurat de armată Alexandru și-a făcut intrarea în capitala Persiei. Persanii se plecau lui. Au ajuns la palatul lui Darius.

- Majestate am să vă spun un lucru, a spus unul dintre generalii lui în palat.

- Ce este?

- Nu știu dacă știți că regele Darius a avut două surori.

- Nu, nu știam.

- Sunt foarte frumoase.

- Așa și?

- Sunt ale majestății voastre.

- Adică cum sunt ale mele?

- Cum ați auzit.

- Nu te înțeleg.

- Majestate sunteți om și sunt sigur că nu veți rezista în fața frumuseții lor.

- A acum îmi dau seama ce vrei să spui.

- Da majestate.

- Tu vrei să mă culc cu surorile lui Darius.

- Sunteți tânăr și sunteți un bărbat frumos majestate.

- Și ce este cu asta?

- Surorile lui Darius se vor pleca la tot ceea ce veți vrea să faceți cu ele.

- Ai o minte perversă generale.

- Eu mă gândeam la binele vostru majestate.

- Dacă te gândeai la binele meu mai bine te gândeai la fecioria mea.

- De ce majestate?

- Fiindcă eu țin la feciorie.

- Și cu surorile lui Dariu ce vom face?

- Să le lăsați în pace.

- Dar sunt sânge regesc și sunt pentru un sânge regesc.

- Să nu se atingă nimeni de ele.

- Dar de ce majestate?

- Fiindcă așa am dat eu ordin.

- Nu vă înțeleg majestate.

- Ce nu înțeleg?

- Aveți două surori ale lui Darius și dați ordin să nu li se facă nimic și să nu se atingă nimeni de ele.

- Da, așa este.

- De ce?

- Fiindcă noi trebuie să le dăm un exemplu persanilor că nu suntem niște barbari.

- Da, dar noi am cucerit Persia și putem face ce vrem cu ea.

- Putem face ce vrem cu ea într-un mod civilizat.

- Asta așa este.

- Vezi că ai priceput.

- Vă rog să mă iertați majestate.

- Iată ce în cele din urmă ți-ai venit în fire.

16

Se spune că Alexandru s-a comportat bine cu cele două surori ale lui Darius și nici nu a căutat să le cunoască.24 Avem aici o întâmplare din antichitate care ne spune că de multe ori și marii cuceritori ai istoriei au arătat milă față de cei cuceriți. Realitatea este că trebuie să o spunem că de multe ori am ajuns să trăim într-o lume extrem de crudă. Oamenii sunt unii care sunt fiare pentru semenii lor mai ales când vine vorba de bunuri materiale.25 Trebuie să știm că nici chiar păgânii nu au fost străini de idea și noțiunea de milă. După cum știm Alexandru cel Mare a fost un păgân care se închina la zeul Zeus. Iată că el are milă față de surorile regești ale regelui Darius al Persiei. Aceasta fiindcă și păgânii știau de virtute.26 Ceea ce putem învăța de la sfinții părinți ai creștinismului ortodox este că viața noastră trebuie să se desfășoare în umbra milei lui Dumnezeu Tatăl. Nu trebuie să ne rușinăm să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl fiindcă noi suntem unii care trebuie să ne considerăm pe noi înșine ca fiind unii ce suntem vrednici de ea. Nu suntem vrednici de Dumnezeu Tatăl dar suntem vrednici de mila Lui. De ce? Fiindcă noi suntem cei care suntem: - fii Lui risipitori, - și creaturile Lui. Sunt mulți care fiindcă sunt plini de: - mândrie - și orgoliu ajung să susțină că ei în nici un fel nu sunt pot considera pe ei ca fiind fii risipitori ai lui Dumnezeu Tatăl. Să fie lucrurile chiar așa? Este bine să știm că mândria nu se folosește la nimic. Dacă vom sta și vom analiza vom vedea că avem multe: - păcate, - patimi, - greșeli, - fărădelegi.

Aceasta fiindcă cu toții la un anumit moment al vieții noastre am făcut rele. Iată de ce cu adevărat trebuie să ne considerăm pe noi ca fiind vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl.27 CAPITOLUL 2 OMUL CĂZUT ÎN PĂCAT SAU DE CE AVEM NEVOIE DE MILA LUI DUMNEZEU TATĂL? Prin urmare ceea ce ne spune creștinismul ortodox este că Dumnezeu este Tatăl nostru dacă noi devenim creștini. Pilda fiului risipitor ne spune că Dumnezeu Tatăl nu forțează pe nimeni să îi fie Tată. Putem vedea că fiul risipisitor consideră că nu mai trebuie: - să stea, - să locuiască, - să fie împreună cu tatăl său și așa se face că el pleacă de la Tatăl lui într-o țară depărtată. Acest fapt ne spune că noi ca fii ai lui Dumnezeu suntem liberi. Așa se explică faptul că sunt mai multe religii în care Dumnezeu Tatăl nu mai este Tatăl omului sau Tatăl nostru. Putem să dăm exemplu de religii care nu vorbesc de Dumnezeu Tatăl mai de loc?

Cum să nu: - hinduismul, - budismul, - islamul, - iudaismul, - sau zoroastrianismul.

Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929). de la Rarău, Iubirea de vrăjmași (Editura Panaghia, 2012).

26J. Warren Smith, Christian grace and pagan virtue: the theological fondations of Ambrose’s ethics (Oxford, 2011).

27Elisabeth Elliot, A path trough suffering: discovering the relationship between God’s mercy and our pain (Vine Books, 1992).

24Grigorie 25Daniel

17

Se poate spune că ceea ce este propriu creștinismului ortodox este faptul că prin Iisus Hristos noi devenim fii lui Dumnezeu Tatăl. Ne vrea Dumnezeu ca fii Lui? Fără doar și poate că da. Iisus a spus în acest sens celebra rugăciune Tatăl nostru pentru toată lumea și pentru toate timpurile: “Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.”

Prin urmare este evident că Dumnezeu este Tatăl nostru fiindcă el vrea să fie Tatăl nostru. Totuși, este bine să știm că El nu ne forțează să fie Tatăl nostru. Fiecare dintre noi are libertatea de a Îl accepta pe Dumnezeu ca fiind Tatăl lui sau nu. Este un lucru care trebuie să vină din libertate. Libertatea este un fapt de care trebuie să ținem cont și pe care se cuvine să îl avem în vedere atunci când ne raportăm la Dumnezeu Tatăl. Vedem prin urmare din pilda Fiului risipitor că fiul risipitor îl respinge pe tatăl lui și alege să trăiască separat de el. La fel se poate spune că fac mai multe religii din zilele noastre și din vechime. Aceasta fiindcă trebuie să știm că sunt și unii care nu vor să devină fii ai lui Dumnezeu Tatăl. Iată de ce trebuie să ajungem să înțelegem mai bine noțiunea de libertate creștin ortodoxă. Nu se poate să se ajunge la o comuniune cu Dumnezeu Tatăl: - cu forța, - cu de-a sila, - constrâns, - obligat, - oprimat în acest sens.

Este evident că libertatea noastră trebuie să fie una care să ajungă să aleagă viața cu Dumnezeu Tată dar nu numai viața cu Dumnezeu Tatăl ci și urmările care vor decurge din ea. Aceasta fiindcă viața cu Dumnezeu Tatăl va ajunge să fie un lucru care ne va determina modul cum ajungem să trăim pe acest pământ.28 Un al caz care ne spune că Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu Tatăl născut din veșnicie este Unul care nu rămâne imun la faptul că unii îi cer milă ne-o spune episodul vindecării orbului din Ierihon. Era un om în Ierihon care aude că Iisus trecea pe acolo și iasă în calea Lui și îi spune: “Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă” (Matei 18, 28). Iisus îi ascultă cererea și îl vindecă și orbul ajunge să vadă. Ceea ce trebuie să știm este că Dumnezeu Tatăl și de fapt toată Treimea sunt sfinți. Nu fără de nici un motiv Biserica Ortodoxă vorbește de Sfânta Treime. Sfânta Treime știm că este formată: - Tatăl, - Fiul - și Duhul Sfânt.

Iată prin urmare că Dumnezeu Tatăl este sfânt și El nu este străin din nimic din ceea ce este sfințenia.

Faptul că este sfânt înseamnă că Dumnezeu Tatăl nu a făcut nici un păcat. Starea de nepăcătuire este ceea ce duce prin urmare la actualizarea sfințeniei și este bine să știm că nu se poate vorbii de sfințenie dincolo de Dumnezeu Tatăl. Sunt mulți care evident că consideră acest lucru: - fără importanță, - fără semnificație, - fără rost, - fără o motivație serioasă că Dumnezeu Tatăl este sfânt. Ceea ce trebuie să știm este că pe noi creștinii ortodocși în nici un fel sfințenia lui Dumnezeu Tatăl nu poate să ne lase: - indiferenți, - fără replică, - fără nici o consecință, - fără nici o datorie.

Sfințenia lui Dumnezeu Tatăl este una care ne face și pe noi creștinii ortodocși să tânjim după sfințenie.

Acesta fiindcă dacă Tatăl nostru care este în cer este sfânt la fel de bine trebuie să știm că și noi avem datoria: - să tindem, - să tânjim, - să țintim, 28Alexander

Schmemann, Tatăl nostru (București, 2009).

18

- să ne dorim să ajungem să fim sfinți.29 Prin urmare este bine să știm că sfințenia este un lucru ce ajunge să fie câștigată dacă omul vrea cu adevărat.

Sunt mai mulți sfinți pe care Biserica Creștin Ortodoxă îi cunoaște. Acesta fiindcă avem o Biserică ce este conștientă că sfințenia lui Dumnezeu Tatăl nu trebuie să fie una care să fie numai o teorie și un lucru ce este propriu lui Dumnezeu Tatăl.30 Este bine să știm că această noțiune de sfințenie cu toți oamenii o avem în noi înșine. Aceasta fiindcă trebuie să știm că sfințenia este un lucru care ține de: - moralitate, - curăție, - integritate, - plenitudine, - nepătimire, - nepăcătuire.

Este evident că trebuie să știm că ajungem să Îl cunoaștem deplin pe Dumnezeu Tatăl în sfințenie. Sunt mulți care susțin că sfințenia lui Dumnezeu Tatăl nu este importantă în viața creștin ortodoxă. Ceea ce este cu adevărat important este să ajungem să Îl avem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru. Ei bine lucrurile sunt mult mai profunde decât acest stadiu. Aceasta fiindcă este bine să știm că din moment ce Îl avem pe Dumnezeu Tatăl nostru este evident că trebuie să știm ce Tată Ceresc avem.31 Faptul că Dumnezeu ne cere ca și noi să arătăm milă din moment ce primim milă de la El, ne este spus indirect de Iisus. Iată ce spunea în acest sens Iisus într-o pildă: un om era datornic la un mare om de stat. Omul de stat îi iartă datoria care era destul de mare. Când iasă de la omul de stat datornicul iertat găsește un om care avea o sumă mică datorie la el. Datornicul iertat îl prinde de grumaz pe cel care îi datora câțiva bani și începe să îl strângă de gât să îi dea banii. O slugă a marelui om de stat vede acest lucru și merge și îi spune stăpânului său ceea ce a văzut. Atunci marele om de stat dă ordin ca datornicul să fie prin și băgat în închisoare. Pe cum era dus la temniță marele om de stat îi spune: „nu se cădea oare ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum am avut și eu milă de tine?” (Matei 18, 34).

Avem aici un lucru logic: - nu poți cere milă - dacă tu nu oferi milă.

Sunt mulți semeni de ai noștri care sunt: - cruzi, - nemiloși, - fără îndurare, - învârtoșați la inimă, - fără sensibilitate, - fără milă în cele din urmă.

Un eveniment care demonstrează cât de lipsiți de milă pot să fie unii oameni a fost anul 1989 când a avut loc Revoluția anti-sovietică din România. Se știe că primul oraș din România care a început să protesteze împotriva regimului tiranic a fost Timișoara. Ei bine la un moment dat forțele de ordine din Timișoara (mai bine spus agenți ai fostei Securități) au început să tragă asupra demonstranților. Demonstranții au început să fugă. În calea lor se afla Catedrala Mitropolitană a orașului. Mai mulți au încercat să intre în catedrală pentru a se

Gheorghiu, Cum am vrut să mă fac sfânt. Amintiri dintr-o copilărie teologică (Sibiu, 2008). mai mulți care nu sunt conștienți că Dumnezeu Tatăl este sfânt. Este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este: - perfecțiunea perfecțiunilor, - desăvârșirea desăvârșirilor, - nepătimirea nepătimirlor, - curăția curățiilor.

Prin urmare este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este sursă a sfințeniei în lumea noastră.

31Antonie Plămădeală, Tatăl nostru: nu suntem singuri (Sibiu, 2006).

29Virgil 30Sunt

19

adăpostii de gloanțe. Ei bine cei din interiorul catedralei care erau și ei securiști au închis catedrala pe dinăuntru.

Mai mulți demonstranți și-au găsit moartea pe treptele catedralei.32 Dacă este să privim istoria umană vom vedea că de mai multe ori oamenii s-au comportat fără de nici o milă față de semenii lor. A avea milă este considerat chiar și de unele ideologii așa zise filosofice ca fiind un semn de mare slăbiciune. De exemplu nihiliștii spun că creștinismul este o mare plagă fiindcă el: - accentuează, - susține, - promovează ca oamenii să arate milă uni față de alții. De exemplu în mentalitatea nazistă din secolul al XX-lea cel slab nu trebuia să fie tratat cu milă ci din contră trebuia să fie exterminat și lichidat. Este evident că sunt mulți care au supra-apreciat omul. Omul în istorie de cele mai multe ori a dat dovadă de cruzime și uneori chiar de bestialitate.

State mai mari le invadează pe cele mai mici ca și cum ele nu ar avea destul și nu ar avea suficient. Un aforism antic spunea că: soarta îi favorizează pe ei îndrăzneți. Ei bine sunt mulți care de fapt trăiesc după dictonul că: soarta îi favorizează pe cei cruzi.

- Huni, - hughenoți, - goți, - vandali, - tătari, - mercenari au fost cu toții unii care nu au voit să știe de legea milei și nu au avut nici un fel de milă față de semenii lor. În sens creștin ortodox este bine să știm că nu ai cum să primești mila lui Dumnezeu Tatăl dacă nu oferi și tu milă atunci când situația o cere.33 Se spune că mai de mult era un deținut într-o temniță din Turin.

- Bună, a spus un gardian.

- Ce este?

- Îmi este teamă că nu am vești bune pentru tine.

- De ce?

- Ți s-a stabilit sentința.

- Ce sentință?

- Nu știu cum să îți spun.

- Spune direct.

- Oricum trebuie să știi.

- Așa este.

- Ai fost condamnat la moarte.

Deținutul nu a mai spus nimic.

- Îmi pare rău.

- Și când va fi execuția?

- Mâine la prânz.

- Bine.

Gardianul s-a uitat la condamnat. Acesta era liniștit și senin.

- Ce este cu tine?

- Ce să fie?

- Nu îți este frică?

32Ceea

ce am voit să spunem cu cele mai de sus este că este foarte ușor să ceri milă de la oameni fără ca tu să oferi milă. Aceasta fiindcă sunt oameni care sunt cât se poate de cruzi și care nu au nici un fel de remușcare față de semenii lor. Un caz de acest fel a avut loc în timpul proorocului Samson. Știm că la vremea lui Samson Israelul a fost ocupat de filisteni (filistenii se pare că au fost originari din greci din insula Creta care au migrat în Orientul Mijlociu). Ei bine filistenii erau păgâni și se închinau la un zeu Dagon. Fiindcă erau păgâni este de la sine înțeles că filistenii îi tratau pe israeliți ca animalele. De mai multe ori israeliții erau lăsați să facă foame în timp ce hambarele filistenilor ajungeau să putrezească fiindcă: - erau pline, - și nu erau folosite.

Ei bine când de mai multe ori israeliții au cerut să fie miluiți de filisteni ei de fapt au fost uciși fiindcă tot ceea ce cereau era milă.

33Tihon de Zadonsk, Dragostea și mila față de aproapele (Iași, 2018).

20

- Că îmi este frică sau nu ce mai contează?

- Contează oarecum.

- Mai pot eu schimba sentința?

- Nu. - Atunci de ce să mă problematizez?

- Nu ție frică de moarte?

- Îmi este.

- Și atunci de ce nu te arăți?

- Țin frica în mine.

- Să știi că nu am mai văzut nici un condamnat ca tine.

- De ce?

- Fiindcă mai toți condamnații au protestat și au urlat în fața condamnării.

- Ce oameni stupizi.

- De ce?

- Eu aș fi trebuit să fie avut remușcări când am făcut crimele și fărădelegile și nu acum când sufăr pedeapsa de pe urma lor.

- Mai este ceva.

- Ce? - Vrei un preot?

- Un preot?

- Da. - De ce?

- Să te spovedești?

- Da, mi-ar prinde bine un preot.

La scurt timp a fost adus un preot.

- Domnul să fie cu tine fiul meu.

- Mă bucur că ați venit părinte.

- Îți este teamă?

- Nu prea părinte.

- De ce?

- Fiindcă știu că merit această pedeapsă.

- Fiule vrei să te spovedești?

- Da părinte.

- Bine atunci te voi spovedii.

Condamnatul a făcut o spovedanie amănunțită la toate răutățile și păcatele pe care le făcuse.

- Fiule acum eu trebuie să plec, a spus preotul.

- Bine părinte.

- Dar mâine voi veni din nou.

A doua zi dis de dimineață preotul a venit din nou.

- Cum ești fiul meu?

- Cum să fiu părinte? Ca un condamnat la moarte.

- Fiule să nu îți fie frică de moarte.

- Nu îmi este părinte.

- Foarte bine fiul meu.

Dintr-o dată condamnatul a început să plângă.

- De ce plângi fiul meu?

- Nu plâng fiindcă îmi este frică de moarte.

- Dar de ce fiul meu?

- Părinte acum am realizat de nemernic sunt.

- De ce fiul meu?

- Nu teama de moarte mă face să lăcrimez, căci merit moartea pentru grozăviile săvârşite; ci plâng că ani de-arândul am ofensat pe lisus, care m-a iubit totdeauna şi nici aici nu mă părăseşte, deşi toţi ceilalţi prieteni ai mei m-au lăsat.

21

În cele din urmă deținutul a fost executat. Totuși a murit împăcat cu sine și acest lucru a putut să fie văzut de toată lumea din jurul lui.34 Avem aici o întâmplare care ne spune că dacă este să vedem lucrurile strict: - moral - și juridic ei bine adevărul este că cu toții suntem vinovați de moarte pentru păcatele noastre. Adevărul este că noi nu suntem sinceri cu noi și de cele mai multe ori ne găsim circumstanțe atenuante și ne scuzăm de relele și păcatele pe care le facem. Ei bine ortodoxia este un lucru care privește lucruri în profunzime.35 Este bine să știm că dacă ar fi fost ca Dumnezeu Tatăl să ne judece după dreptate în nici un fel El nu ar mai fi trebuit să Îl trimită pe Fiul Său în lume. De ce? Fiindcă adevărul este că în ansamblu omenirea este una care zace în rău după cum ne spune Sfântul Ioan Teologul. Trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl ne-a primit cu milă.

Acest lucru a fost afirmat chiar din Vechiul Testament de Sfântul prooroc Isaia. Cu privire la venirea lui Mesia Sfântul Isaia ne-a spus că Mesia va venii “să dea de veste un an de milă al Domnului” (Isaia 61, 1-3). Prin urmare deși Adam și Eva au greșit și prin ei noi toți totuși mila lui Dumnezeu Tatăl a rămas valabilă.36 Este bine să știm că au fost mai mulți sfinți și drepți în Vechiul Testament care au vorbit de mila lui Dumnezeu dar nici unul nu a făcut-o poate așa de bine pentru prima dată cum a făcut-o Sfântul prooroc și rege David în Psalmul 50 care începe cu cuvintele: “miluiește-mă Dumnezeu după mare mila Ta și după mulțumea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea” (Psalm 50, 1). Prin urmare ceea ce trebuie să știm este că în sens creștin ortodox avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl la nivel: - existențial, - ontologic, - moral, - spiritual, - eshatologic, - intelectual, - mistic - și ascetic.

Acestea fiindcă este bine să ne dăm seama că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care ne ține în viață și la fel de bine perpetuează specia umană. De multe ori Dumnezeu Tatăl și-a arătat mila și față de păgâni din speranța că poate se vor întoarce spre El și vor devenii creștin ortodocși. Deși sunt mai puține convertiri la creștinism trebuie să știm că au existat și mulți care au venit la Dumnezeu Tatăl din religii necreștine.37 Ceea ce este bine să știm este că noțiunea de milă a lui Dumnezeu nu este proprie numai creștinismului ortodox ci la fel de bine și iudaismului. Aceasta fiindcă trebuie să știm că iudaismul a fost adevărata ortodoxie până la venirea lui Hristos. Este evident că trebuie să ne dăm seama că Vechiul Testament este o carte care face de mai multe ori referință la mila lui Dumnezeu Yahve. Nu trebuie în nici un fel să ajungem să Îl separăm pe Dumnezeu Yahve de Dumnezeu Tatăl fiindcă sunt una și Aceiași persoană. Prin urmare și iudaismul a fost unul care a cerut și încă cere mila lui Dumnezeu. Diferența este că noi acum ca fiind creștin ortodocși cerem mila lui Dumnezeu Tatăl și nu mila lui Dumnezeu Yahve. Este aici o diferență pe care: - trebuie să o observăm, - trebuie să o luăm în calcul, - trebuie să o asimilăm - și trebuie să ne dăm seama de ea.

Faptul că omul poate să ajungă destul de rău și să nu îi mai pese de moralitate și de neprihănire a fost exprimat în Vechiul Testament de proorocul Mihea. Iată ce spunea el: „vai mie, am ajuns ca după culesul fructelor, ca după culesul viilor! Nu se mai află nici un strugure de mâncare, nici o smochină timpurie pe care o dorește sufletul meu… Om cucernic nu mai este în țară și nici un om drept pe pământ… cel mai bun dintre ei este ca și un spin, cel mai cinstit dintre ei este mai rău decât un gard de mărăcini”… (Mihea 7, 1-4). Vedem aici că profetul se plânge de faptul că nu mai sunt în lume oameni buni. Este un lucru pe care de fapt destul de rar îl vedem în lumea noastră. Oamenii tind: Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Răzvan, Vlaicu Patriciu Dorin, Sfântul și marele sinod: eveniment eshatologic sau normalitate canonică? (Cluj Napoca, 2018).

36Ioannis Romanides, Păcatul strămoșesc (București, 2017).

37Radu Teodorescu, Binele în religia comparată (Cugir, 2013).

34Grigorie 35Perșa

22

- să se laude, - să se vadă cei mai buni, - să se vadă ca fiind fără egal, - că sunt cei mai capabili, - că sunt cei mai frumoși etc.

Ei bine trebuie să ne dăm seama că lucrurile nu sunt deloc așa. Proorocul Mihea a spus cuvintele de mai sus în contextul unei lumi antice ce era dominată de idolatrie și păgânism. Pe bună dreptate el avea motive să se plângă.38 Putem să exemplificăm faptul că și în Vechiul Testament poporul ales era conștient de mila lui Dumnezeu?

Da. Poate cel mai concludent caz este cel al Sfântului prooroc David care spune: „lăuda-voi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui” (Psalmul 118, 1). Din acest verset se poate vedea că - mila lui Dumnezeu - este legată de bunătatea Lui. În acest sens proorocul David ne face conștienți de faptul că mila lui Dumnezeu Tatăl iasă din bunătatea Lui. Aceasta fiindcă dacă Dumnezeu nu ar fi bun ei bine El nu ar avea nici o milă. Deși este bun trebuie să știm că această bunătate este legată într-un anume fel de idea de dreptate. Dumnezeu Tatăl este Unul care arată milă celor care sunt vrednici să o primească. Prin urmare ce trebuie să facem ca să fim vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl? Sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le facem.

1. Să cerem și să implorăm mila lui Dumnezeu Tatăl, 2. Să arătăm și noi la rândul nostru dispoziția spre milă, 3. Să fim buni cu cei din jurul nostru la fel cum și Dumnezeu Tatăl este bun cu noi.

Toate aceste lucruri sunt necesare pentru ajunge să obținem mila lui Dumnezeu Tatăl.39 Este evident că Dumnezeu este drept și trebuie să știm că mila Lui de multe ori ajunge la capăt. Acest lucru este spus: - de iudaism - și de creștinismul ortodox.

Un loc în care iudaismul vorbește de mila lui Dumnezeu este în Talmud unde se spune că cea mai mare manifestare a puterii lui Dumnezeu constă în a își stăpânii mânia Sa și a arăta față de cei păcătoși o îndelungă răbdare. La fel de bine tot Talmudul mai spune că dacă Dumnezeu nu are avea milă nici o națiune de pe pământ nu ar mai putea exista.40 Este evident că concepția despre mila lui Dumnezeu a creștinismului ortodox: - a ieșit, - s-a format, - s-a definitivat pe sine din iudaism. Tot Talmudul ne mai spune un lucru despre mila lui Dumnezeu sau despre cât se milos este Dumnezeu: Talmudul este de părere că dacă în cer 99 de îngeri mărturisesc greșelile lui unui om și numai un singur înger i-ar lua apărarea ei bine, pentru acel înger trebuie să știm că Dumnezeu îl va ierta pe acel om. Este evident că iudaismul știe ce înseamnă mila lui Dumnezeu însă ceea ce trebuie să știm este că iudaismul nu Îl vede pe Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru. Dumnezeu este pentru iudaici: - Elohim, - Yahve, necesar să știm că la un anumit nivel lucrurile nu sunt diferite nici în zilele noastre. Sunt mai multe popoare care stau în erezie și în loc să urmărească o unitate creștin ortodoxă evident că sunt unele care merg pe o cale proprie. Trebuie să știm că este nevoie să căutăm mila lui Dumnezeu Tatăl mai mult decât orice. Într-un creștinism mondial care este fărâmițat adevărul este că nu avem nimic de făcut de cât să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. La fel cum în antichitate lumea era împărțită între cultul la mai mulți zei, ei bine și în zilele noastre lumea este împărțită între creștini de mai multe confesiuni și erezii. Se poate vedea în acest sens un model de împărțire națională care încă mai există.

1. Greci se închinau în vechime la Zeus și azi sunt creștin ortodocși, 2. Italieni se închinau în vechime la Jupiter și azi sunt catolici, 3. Germanii se închinau în vechime la Wotan și azi sunt luterani, 4. Americanii se închinau în vechime la Manitu și azi sunt neoprotestanți etc.

Putem vedea aici mai mult variație pe aceiași temă și trebuie să fim conștienți de ea și să nu o ignorăm.

39Ioan Vicovean, Dați-le voi să mănânce. Filatropia creștină - istorie și spiritualitate (Iași, 2001).

40A. Cohen, Talmudul, (București 1999), p. 67.

38Este

23

- Domnul Savaot, - Domnul Osana dar nu este în nici un fel Dumnezeu Tatăl. Acest lucru este așa fiindcă evreii fiind unii care L-au respins pe Iisus.

Fiindcă L-au respins pe Iisus este bine să știm că ei au ajuns să nu mai Îl aibă pe Dumnezeu Tatăl ca Tată al lor.

Este o alegere pe care iudaicii au făcut-o și nu trebuie să ne ferim să o arătăm așa cum este ea. Cum este posibil acest lucru? Iisus a fost cât se poate de concludent: “nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Prin urmare este bine să știm că singura cale de a ajunge la Dumnezeu Tatăl este Iisus. Nu trebuie să ne amăgim: - Pantajali, - Buda, - Zoroastru, - Mohamed, - Confucius - sau Lao Tze nu ne pot duce spre Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă ei în religiile lor au fost străini de noțiunea de Dumnezeu Tatăl și la fel de bine ei au fost simplii muritori deci simpli oameni și nu au putut să deschidă nici o cale spre Dumnezeu Tatăl. Ei bine Iisus a fost Fiul lui Dumnezeu Tatăl născut din veșnicie și făcut om pentru mântuirea omului. Este evident că avem aici de a face cu un lucru care iese din tiparul marilor întemeietori de religii din lume. Iisus a spus clar că El este singura cale spre Dumnezeu Tatăl. Știm din Noul Testament că la un moment dat Sfântul apostol Filip i-a cerut lui Iisus să Îl arate pe Dumnezeu Tatăl: “Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns.Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl - Care rămâne întru Mine - face lucrările Lui. Credeţi Mie că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine, iar de nu, credeţi-Mă pentru lucrările acestea.” (Ioan 14, 8-11). Se poate vedea aici că între Iisus și Tatăl ceresc există o legătură profundă pe care trebuie să o înțelegem în sens creștin ortodox. Numai ortodoxia ne asigură o validitate de care trebuie să ținem cont. Aceasta fiindcă a fi ortodox înseamnă a fi Fiul adoptiv al lui Dumnezeu.41 Ceea ce trebuie să ne dăm seama din Biblie și mai ales din Vechiul Testament este că mila lui Dumnezeu Tatăl - se leagă, - este complementară, - este unită, - nu poate să fie separată - nu poate să fie ruptă de dreptatea lui Dumnezeu Tatăl. Sfântul prooroc David a spus acest lucru cât se poate de plastic: „mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat” (Psalmul 84, 11).

Avem aici 4 noțiuni care sunt legate una de alta: - mila, - adevărul, - dreptatea - și pacea.

Ei bine toate aceste noțiuni sunt unele care trebuie să știm că sunt complementare și care fac parte din Dumnezeu Tatăl. În acest sens este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este toate aceste noțiuni puse la un loc.

Aceasta fiindcă după cum putem să ne dăm seama El este o ființă veșnică. În acest sens din Vechiul Testament putem să ne dăm seama că mila lui Dumnezeu Tatăl este: - adevărată, - reală, - efectivă, - deplină, - care se manifestă cu cei care o cer.

Este greu să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl? În nici un caz. De 2000 de ani creștinii ortodocși sunt unii care cer mila lui Dumnezeu Tatăl și generație de generație mila lui Dumnezeu Tatăl este actualizată pentru noi.

Iată de ce este bine: 41Mark

R. Littleton, Conversations with God the Father. Encounters with the One, True God (Starbust, 1998).

24

- să avem încredere, - să cerem, - să ne rugăm pentru mila lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens trebuie să ne călcăm peste: - orgoliu, - mândrie - și slava deșartă pe care o avem și să ne dăm seama că avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă este bine să știm că este această milă care este cu adevărat efectivă.42 Suntem oameni păcătoși. Cartea lui Iov ne spune că dacă omului i-ar fi dat să trăiască numai o zi pe pământ ei bine de dimineața până seara el tot ar face un păcat. Ceea ce este și mai trist este că aceste păcate: - ne apasă, - ne mustră, - ne fac neliniștiți, - nu ne dau pace, - ne lezează conștiința.

Ei bine dacă Dumnezeu Tatăl nu ar avea milă ne-ar pierde pe toți imediat ce am face un păcat. De multe ori vedem că facem un păcat mare și nimic nu se întâmplă. De ce? Fiindcă Dumnezeu Tatăl ne iubește și vrea întoarcerea noastră la El.43 Se spune că în vechime era o galeră (corabie cu vâslași). Căpitanul galerei se duse la robii care vâsleau.

- Bună ziua, l-ea spus căpitanul.

- Bună ziua, au răspuns sclavii.

- Știți de ce v-am adunat aici?

- Nu! - Am o veste pentru voi - Ce veste?

- O veste bună.

- Care?

- Prințul țării noastre a ales să vină să vă facă o vizită.

- Mare lucru, au spus sclavii care mai toți au fost răufăcători.

- Cum puteți să vorbiți așa?

- Păi cum să vorbim?

- Cu bucurie și respect.

- De ce?

- Fiindcă este prințul vostru cel care vine să vă viziteze.

- Bine ne bucurăm, au răspuns sclavii plictisiți.

- Dacă vine prințul să vă comportați frumos cu el.

- Cum? - Să nu înjurați, să nu scuipați, să nu cârtiți.

- Bine, bine.

Doi vâslași discutau mai apoi între ei: - Ce l-a apucat pe prințul nostru?

- Adică?

- Să vină să ne viziteze.

- Cine știe. în iudaism și creștinism mila lui Dumnezeu Tatăl este cât se poate de prezentă și de importantă ei bine trebuie să știm că în religiile extremului orient nu se vorbește de mila lui Dumnezeu Tatăl mai deloc. Nu are cum să se vorbească fiindcă mila lui Dumnezeu Tatăl este inexistentă. Acesta fiindcă în hinduism și în budism trebuie să știm că Dumnezeu nu este o persoană. Dumnezeu este Marele Tot, adică tot ceea ce există de la univers și până la viața de pe pământ sunt dumnezeu. Într-un context în care Dumnezeu este identic cu plantele, animalele, pământul și stelele ei bine este clar că nu mai ai cui să îi ceri mila lui Dumnezeu Tatăl. Acest lucru fiindcă trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl nu poate să vină din ceva care nu personal. Iată de ce se poate vedea în budism și hinduism mult orgoliu. Aceasta fiindcă aceste religii nu au mai deloc noțiunea de milă a lui Dumnezeu.

43Ilarion Felea, Pocăința. Studiu de documentare teologică și psihologică (Alba Iulia, 2018).

42Deși

25

- Crezi că îl interesează condițiile noastre de viață?

- Puțin probabil.

- De ce?

- Fiindcă mai toată lumea știe că noi suntem condamnați și trebuie să avem condiții grele de muncă.

- Și dacă prințul este de partea noastră?

- Când ai văzut tu un prinț de partea deținuților?

- Adevărul este că nu știu.

- Păi vezi.

- Și dacă acest prinț este diferit?

- De cine să fie diferit?

- De restul?

- Cum să fie diferit?

- Adică se va interesa de noi.

- Nu trebuie să vii în persoană să te interesezi de cineva.

- De ce?

- Dacă ești prinț poți da un ordin și el este dus la îndeplinire.

- Bine cum spui tu.

A venit și ziua stabilită și prințul a venit să viziteze galera.

- Bună ziua, a spus prințul.

- Bună ziua, au răspuns vâslașii.

Prințul a început să se plimbe printre vâslași.

- Pentru ce ești tu aici? L-a întrebat prințul pe unul dintre ei.

- Pentru omor.

- Și ești vinovat?

- Eu vinovat?

- Da. - Nu, sunt complet nevinovat. Este o greșeală că m-au adus aici.

- Dar tu de ce ești aici? A întrebat prințul.

- Eu? Pentru viol.

- Și ești vinovat?

- Nu sunt vinovat.

- Cum așa?

- Este o greșeală că m-au adus aici.

- Și tu de ce ești aici? A întrebat prințul pe altul.

- Pentru furt.

- Și ești vinovat.

- În nici un caz.

- Chiar așa?

- Da. Este o greșeală că m-au adus aici.

- Și tu de ce ești aici?

- Pentru înșelăciune.

- Și ești vinovat.

- Sigur că sunt vinovat.

- Chiar așa?

- Da. Încă nici nu am primit pedeapsa care mi se cuvenea.

- Meriți să fi pedepsit mai mult decât ești?

- Da cum să nu.

- Gardian vino aici, a strigat prințul.

- Ce este domnule?

- Îl vezi pe acest om?

- Da. - Să îl eliberezi.

- De ce?

26

- Fiindcă nu are cum să stea un vinovat între atâți oameni nevinovați.

Cel care a recunoscut că este vinovat a fost eliberat.44 Întâmplarea de mai sus este una care ni se potrivește nouă tuturor. Atunci când păcătuim adevărul este că ne ascundem păcatul și găsim tot felul de scuze ca să nu ne mai dăm că suntem vinovați. Trebuie să ne asumăm păcatele pe care le facem și să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Trebuie să știm că atunci când devenim conștienți de mila lui Dumnezeu Tatăl ei bine vom ajunge să fim unii care să simțim un fel de pace sufletească pe care o are sufletul nostru.45 Că facem păcate nu este nici o îndoială. Ceea ce mai puțini știu este că aceste păcate pot să aducă în noi frică și o angoasă.46 A ajunge să ceri mila lui Dumnezeu Tatăl este fără doar și poate o eliberare sufletească și psihică de care cu toții avem nevoie. De fapt au fost mari sfinții care au ajuns să se pocăiască și să simtă această nevoie de știi că mila lui Dumnezeu Tatăl este cu ei. Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul și creștinul ortodox este o ființă care a fost înzestrată cu conștiință și trebuie să înțelegem că este această conștiință care trebuie să fie liniștită. Ei bine că omul păcătuiește conștiința cu nimic nu poate să fie liniștită decât cu mila lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens se poate spune că mila lui Dumnezeu Tatăl poate să fie trăită în mai multe feluri: - ca o energie cosmică, - o liniște sufletească, - o pace a sufletului, - un sentiment al iertării de toate relele și păcatele săvârșite.47 CAPITOLUL 3 A CERE MILA LUI DUMNEZEU TATĂL PENTRU A NU CĂDEA ÎN PĂCATUL MÂNDRIEI După cum am spus în primele pagini ale acestei cărți mândria este un păcat de natură luciferică. Aceasta fiindcă trebuie să știm că diavolul s-a voit pe sine dumnezeu și a voit să Îl detroneze pe Dumnezeu Tatăl. Iată prin urmare cât de departe pot să meargă lucrurile. Ei bine noi trebuie să învățăm din acest lucru și să ne dăm seama că trebuie să fugim de mândrie. Prin urmare trebuie să știm că de multe ori ajungem să fim oameni care cu adevărat am realizat unele lucruri frumoase: - ne-am făcut o familie, - suntem oameni cum se cade, - nu suntem scandalagii, - avem grijă de familia și copii noștri, - trăim în pace și înțelegere cu vecinii noștri etc.

Toate aceste lucruri pot ajunge să nască în sufletul nostru mândrie. Este vorba de o mândrie subtilă ca și acea despre care vorbea Iisus în Parabola cu vameșul și fariseul. Un vameș și un fariseu merg să se roage la templu. Fariseul în rugăciune își expune toate virtuțile în fața lui Dumnezeu și îi mulțumește că nu este la fel ca vameșul (vameșii erau considerați de evrei ca păcătoși fiindcă lucrau cu romanii păgâni). În schimb vameșul se considera pe sine nevrednic și mare păcătos. Iisus spune că vameșul s-a întors la casa sa mai folosit decât fariseul.

Avem aici o pildă care ne spune că mândria poate să fie: - subtilă, - greu de depistat, - subțire, - aproape inconștientă, - vicleană Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929). poate vorbii în acest sens de trăire sufletească a milei lui Dumnezeu Tatăl. Tot făcând păcate (de multe ori mici) trebuie să știm că conștiința ajunge să ne fie împovărată. Ei bine când cerem mila lui Dumnezeu Tatăl și când suntem atenți la rugăciunea Doamne miluiește pe care o rostim în cultul ortodox ei bine conștiința noastră: - se despovărează, - se eliberează, - se liniștește.

Cu toții avem nevoie de mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă numai așa păcatele noastre ajung să se ierte.

46Jean Delumeau, Păcatul și frica (Iași, 1997 și 1998) vol. 1 și 2.

47Simeon Kraiopoulos, Păcatul și stările psihopatologice (București, 2012).

44Grigorie 45Se

27

- dificil de reperat etc.

Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că sunt destui de mulți oameni care sunt mândrii dar care nu recunosc acest lucru. Ce este rău cu mândria în sens creștin ortodox? Ei bine trebuie să știm că mândria este una care ajunge să ne facă să vedem în noi mai mult decât suntem în realitate. Trebuie să fim oameni: - cu picioarele pe pământ, - oameni realiști, - oameni concreți și să nu ne lăsăm purtați de tot felul de iluzii. Mândria este o iluzie și ea nu este în nici un fel realitate.48 Este adevărat că în mai toți dintre noi există tendința de a ne vedea mai mult decât suntem. Aceasta fiindcă trebuie să știm că omul este unul care este predispus la mândrie. Iată ce spunea în acest sens Sfântul Ioan Casian: “când am ajuns la un anumit grad de sfințenie trebuie să ne repetăm cuvintele apostolului: nu eu ci harul lui Dumnezeu care este în mine (1 Corinteni 15, 10) și la fel de bine ceea ce a fost spus de Domnul: fără de Mine nu puteți face nimic (Ioan 15, 5). La fel de bine trebuie să ne aducem aminte ceea ce a spus proorocul: în zadar se ostenesc cei de zidesc casa dacă nu ar fi Domnul ca să o ridice (Psalm 127, 1) și în cele din urmă: nu ține de voința și de efortul omului ci de mila lui Dumnezeu (Romani 9, 16). Chiar dacă cineva este perseverent, serios și decis, atâta vreme cât el este legat cu carne și sânge, nu se poate apropia de desăvârșire decât prin mila și harul lui Hristos. Iacob spune clar că “tot darul este de sus” (Iacob 1, 7) și Apostolul Pavel spune: ce ai care nu fi primit? Și dacă tot ce ai primit de ce te lauzi ca și cum nu ai fi primit? (1 Corinteni 4, 7). Prin urmare ce drept are omul să se mândrească ca și cum el ar putea ajunge la desăvârșite prin propriile forțe?”49 Este prin urmare evident că omul mândru se vede pe sine: - unic, - extraordinar, - total, - cel mai bun, - cel mai capabil, - ca unul care nu mai are nevoie nici de Dumnezeu Tatăl.

Sunt și oameni care consideră că nu mai au nevoie de Dumnezeu Tatăl? Fără doar și poate că da. Sunt destui de mulți cei care sunt cât se poate de plini de sine și se văd pe sine ca unii care prin propriile: - eforturi, - nevoință, - asceză, - efort, - capacitate ei bine au ajuns să își croiască în istorie un drum propriu ce nu mai are nevoie de Dumnezeu Tatăl. Să fie lucrurile chiar așa? Adevărul este că nu. În nici un fel nu se poate ajunge să considerăm că nu mai avem nevoie de Dumnezeu Tată. Trebuie să știm că din moment ce diavolul este o ființă - a mândriei, - a orgoliului, - a egoismului, - și a individualismului ei bine el va face tot ceea ce poate să ajungă să îl tragă pe om de partea lui. Așa se face că dacă suntem atenți mai bine vom vedea că în liniștea sufletească putem să simțim mai multe: - îndemnuri, - sugestii, 48Diavolul

nici în ziua de azi nu este unul care este conștient că este victima unei iluzii. Fiindcă el a fost înzestrat de Dumnezeu cu unele puteri ei bine el a ajuns să creadă că este atotputernic la fel cum Dumnezeu Tatăl este. Ei bine ceea ce trebuie să fim conștienți este că numai Dumnezeu Tatăl este atotputernic. În loc ca diavolul să ajungă să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru puterile pe care le-a primit în dar și gratis de la Dumnezeu, ei bine ce a făcut el? I-a întors spatele lui Dumnezeu Tatăl și i-a declarat război. Este evident că o astfel de atitudine în nici un fel nu poate să fie una - rațională - și logică.

Iată de ce sfinții și teologii creștin ortodocși vorbesc de diavol ca fiind nebun.

49Sfântul Ioan Casian, Filocalia vol. 1, capitolul Despre cele 8 păcate capitale: despre mândrie.

28

- gânduri, - intenții spre mândrie. Trebuie să știm că de multe ori aceste gânduri și sugestii ne vin ca din senin. De cele mai multe ori ele sunt cu privire la semenii noștri. Aceste gânduri de mândrie demonică ce sunt instigate în noi de diavoli sunt unele care ne spun că: - suntem mai buni, - suntem mai drepți, - suntem mai virtuoși, - suntem mai morali, - suntem peste semenii noștri.50 În secolul al XX-lea Cuviosul Iustin Popovici spunea cât se poate de inspirat: “a treilea păcat care sintetizează toate păcatele lumii este: “mândria vieții.” Acesta este primul păcat din toată lumea: păcatul lui satan.

Sursa tuturor păcatelor care a fost și care va rămâne veșnic așa. Se poate spune: mândria este ultimul păcat.

Orice păcat, prin forța vieții sale, vine și se menține prin el: “mândria vieții” - legat de mai multe interfețe ale mândriei, mari și mici, de scurtă și de lungă durată. Să ne reamintim lucrurile primare: mândria gloriei (științifică, guvernamentală sau de orice fel ar fi ea), mândria frumuseții, mândria bogăției, mândria benevolenței, mândria umilinței (da a umilinței), mândria carității, mândria succesului... Nu există nici o virtute pe care mândria nu poate să o transforme în viciu. Mândria rugăciunii convertește persoana într-un fariseu care se roagă și pe un ascet într-un sinucigaș. Așa că orice păcat este un păcat prin mândrie, fiindcă în realitate Satan a păcătuit prin mândrie. Dacă nu ar fi mândria păcatul nu ar exista, nici în lumea îngerească și nici în lumea omenească. Toate acestea “nu sunt de la Tatăl”. Ceea ce este de la Tatăl este Unul Născut Fiul lui Dumnezeu. El este smerenia personificată și întrupată mai înainte de toate perfecțiunile Lui dumnezeiești. În Evanghelia Lui virtutea de început și virtutea ultimă este smerenia (Matei 5, 3). Smerenia este singurul medicament pentru mândrie și restul de păcate.”51 Avem aici o analiză: - profundă, - duhovnicească, - amplă, - deplină a ceea ce înseamnă mândria. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mândria este mult mai periculoasă decât am credem. După cum spune Cuviosul Iustin Popovici mândria este un lucru ce poate să fie: - reperată, - găsită, - întâlnită - și văzută în mai toate păcatele pe care le face un om. Aceasta fiindcă păcatul este un fel de ieșire din voia lui Dumnezeu Tatăl. Fiindcă suntem fii lui Dumnezeu Tatăl trebuie să știm că trebuie să există între noi și Dumnezeu Tatăl o - armonie, - o concordanță, - o simfonie a voințelor, - o înțelegere, - o unitate, - o unire

50Înțelepciunea

populară cunoaște o fabulă despre care sunt consecințele mândriei. Se spune că o broască orgolioasă a văzut un bou mare. Ea i-a spus boului că și ea poate să fie la fel de mare. În acest sens broasca a tras aer în ea și a început să se umfle. A tot tras și a tras și la început nu a fost nici o problemă. În cele din urmă broasca s-a spart și a murit. Aceasta fiindcă era evident că nu avea cum să ajungă să fie un bou. Ei bine dacă vom sta și vom privii la mai mulți semeni de ai noștri vom vedea că și ei se comportă la fel ca această broască fără minte. Câte țări, imperii și regiuni nu au dispărut fiindcă cei din ele nu s-au mulțumit cu pământul pe care îl aveau și au voit mai mult? Foarte multe.

51Iustin Popovici, Epistolele Sfântului Ioan Teologul (București, 1998).

29

dintre noi și Dumnezeu Tatăl. După cum putem intui cel mai bine acest lucru se manifestă prin faptul că noi ajungem să avem aceiași voință cu Dumnezeu Tatăl. Ei bine voința lui Dumnezeu Tatăl după cum a fost ea experimentată este una care merge după: - virtute, - bine, - dreptate, - sfințenie, - frumos etc. În sens uman este bine să știm că sfințenia ajunge să fie împlinită atunci când nu mai este nici un fel de dezacord intre voința lui Dumnezeu Tatăl și voința omului. Acest lucru a fost afirmat și de Iisus când a spus în rugăciunea Tatăl nostru: facă-se voia Ta.52 Prin urmare este evident că a trăii după voia lui Dumnezeu Tatăl este de fapt adevărata sfințenie. Este adevărata sfințenie fiindcă trebuie să știm că sfințenia vine de la Dumnezeu Tatăl. Sunt unii care sunt de părere că acest lucru este imposibil. Nu ai cum să ajungi la deplinătatea voii lui Dumnezeu Tatăl. Dumnezeu Tatăl este Dumnezeu și noi suntem numai bieți și simplii muritori. Totuși trebuie să știm că a trăii după voia lui Dumnezeu Tatăl nu este: - imposibil, - supranatural, - dincolo de puterile omenești, - dincolo de posibilitățile umane.

Aceasta fiindcă Dumnezeu Tatăl este unul care ne ajută cu harul și cu lumina Lui necreată să ne împlinim menirea pentru care am fost aduși în această lume.53 Se spune că într-o țară cu climă temperată trăiau mai multe berze.

- În curând se apropie iarna.

- Da și va trebuii să ne luăm zborul.

- Da va trebui să mergem în țările calde.

- Avem mult de zburat.

- Așa este.

- Dar nu este nici o problemă vom reușii.

- Cum am reușit și în restul anilor.

- Evident.

- De fapt mie îmi place să zbor.

- Și mie.

- Este mai obositor dar este plăcut.

- Așa este. În bine toamna se apropia și una dintre berze a terminat de clocit un ou. Într-o zi din ou a ieșit un pui.

- Vai da ce frumos este, au spus restul berzelor.

- Mulțumesc, mulțumesc.

- Să ai parte de el.

- Așa să fie.

Puiul a crescut și la câteva săptămâni mama a găsit de cuviință să îi dea primele lecții de zbor.

- Puiul mamii este timpul să înveți să zbori.

- Să zbor?

- Da să zbori.

- De ce?

52A

ajunge să facem voia lui Dumnezeu Tatăl poate părea pentru noi creștinii ortodocși mai greu de făcut. Cum să ajungi să faci voia lui Dumnezeu Tatăl din moment ce El nu poate să fie: - văzut, - pipăit, - atins cu mâinile, - simțit fizic etc.

Totuși creștinismul ortodox ne spune că deși Dumnezeu Tatăl nu poate să fie văzut și vorbit cu El, trebuie să știm că totuși El vorbește cu noi. Cum vorbește cu noi? O face prin intermediul conștiinței. Conștiința este glasul lui Dumnezeu Tatăl în noi.

53M. Florence Brown, God the loving Father (Westminister Press, 1922).

30

- Fiindcă noi berzele zburăm.

- De ce să zburăm?

- Fiindcă avem aripi.

- Pentru aceasta sunt aripile noastre?

- Da puiul meu.

- Nu știam.

- Deci o să zburăm.

- Dar cum?

- Uită-te la mine.

- Bine.

Puiul s-a uitat la mama lui dar nu a reușit să zboare.

- Mai încearcă puiul meu, mai încearcă.

- Mai încerc mamă, mai încerc.

Cu toate încercările mamei puiul nu a reușit să zboare. Era prea mic și prea tânăr să zboare.

- Nu știu ce să mă fac cu puiul meu.

- De ce?

- Se apropie toamna și el nu știe să zboare.

- Vai, nu zboară deloc?

- Cu foarte mare greutate se ridică puțin de la pământ.

- Păi dacă nu învață să zboare înseamnă că la murii.

- Așa este. Va rămâne aici și la iarnă va murii de frig.

- Îmi pare rău să aud ceea ce îmi spui.

- Nu știu ce să mă mai fac.

- Mai încearcă să îl înveți.

- Mai sunt câteva zile și trebuie să plecăm spre țările calde.

Ei bine puiul a auzit conversația mamei sale.

- Mamă, mamă nu fi tristă.

- De ce puiul meu?

- Fiindcă voi venii și eu cu voi în țările calde.

- Dar cum?

- Uite cum o să facem: două berze din stolul nostru vor ține un mic bețigaș. Eu mă voi prinde cu ciocul de el și voi da și eu din aripi. Așa voi putea să zbor și eu cu stolul.

- Crezi că va merge?

- Păi de ce nu vrei să încercăm acum?

- Vrei să facem un exercițiu? A întrebat-o mama barză pe prietena ei.

- Da. Cum să nu.

Cele două berze au luat un mic bețigaș în ciocuri. Puiul s-a prins și el cu ciocul de bețigaș. Imediat și-au luat zborul.

- Vai, funcționează, funcționează, a spus mama barză.

Au revenit la sol.

- Ce idee strălucită ai avut puiul meu.

- Mulțumesc mamă.

Zilele au trecut și a venit vremea ca berzele să plece spre țările calde. Prins de bețigaș puiul zbura și el cu stolul. Oamenii de jos au văzut acest lucru.

- Ce este acolo?

- Sunt berze.

- Și ce duc pe acel bețigaș?

- Pare că este un pui de barză.

- Măi așa ceva nu am mai văzut.

- Da, să duci un pui de barză pe bețigaș.

- Măi da inteligente sunt berzele din stolul acesta.

- Și ce ingenioase sunt.

- Sunt niște berze foarte deștepte.

31

Puiul de barză a auzit ce spuneau oamenii și a voit să le precizeze că nu berzele au avut această idee ci el: - Nu berzele au avut această idee ci eu. Eu sunt cel deștept, ingenios și inteligent.

Fără să își dea seama când a spus aceste cuvinte puiul a lăsat bețigașul și fără să știe să zboare a căzut jos și a murit.54 Avem aici o fabulă care se potrivește cu contextul nostru de creștini ortodocși. Cu toții voim să ajungem în rai dar pentru a ajunge în rai trebuie să fim smeriți. Sunt unii care sunt de părere că din moment ce Dumnezeu este Tatăl nostru ei bine intrarea în rai este mai mult o formalitate.55 Intrarea noastră în rai este mai mult o formalitate dacă în toată viața noastră am luat în considerare cum să trăim creștinește și să ducem o viață ortodoxă. Se subînțelege că a duce o viață creștin ortodoxă este un lucru care implică cu sine smerenia.56 Din căderea din mândrie a diavolului din cer evident că trebuie ca noi să învățăm smerenia. Este smerenia cea care ne face: - plăcuți, - pe gustul, - pe placul Lui Dumnezeu Tatăl. Cu cât suntem mai smeriți cu atât: - suntem noi înșine - și suntem mai aproape de Dumnezeu Tatăl.

Iată de ce este bine să știm că deși în Hristos suntem fii adoptivi ai lui Dumnezeu Tatăl, ei bine acest lucru nu înseamnă că nu mai avem nevoie de smerenie. În Vechiul Testament Sfântul prooroc David s-a smerit pe sine și a putut să simtă că mila lui Dumnezeu ajunge să îl învăluie. Deși Sfântul David a fost un om cu mai multe calități morale și nu numai ca să nu mai spunem că a fost și rege, ei bine el se considera pe sine vrednic de mila lui Dumnezeu (Psalm 88, 1). Se ridică întrebarea: oare câți dintre: - președinții, - regii, - împărații - și marii oameni de stat de azi ajung să se considere pe ei ca unii care sunt vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl? Realitatea este că foarte puțini. Aceasta fiindcă când omul ajunge să dețină: - funcții mari - și multă putere lumească ei bine el tinde să uite de mila lui Dumnezeu Tatăl.57 Ceea ce voim să spunem prin cuvintele de mai sus este că pentru un om orgolios și mândru este destul de greu să accepte că noi oamenii sunt la: - mila - și la milostivirea lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă sunt mulți care au o înclinație și o preponderență spre mândrie. Ei sunt oameni care sunt competitivi și care vor să fie primii în orice. Ei bine lucrurile nu sunt chiar așa. Este bine să știm că trebuie să avem o conștiință a milei lui Dumnezeu Tatăl. Cum este posibil acest lucru? Ei bine Dumnezeu Tatăl ne acceptă pe noi ca fii lui adoptivi prin credință în Iisus Hristos însă noi nu trebuie: - să ne mândrim, - să devenim orgolioși, - să fim plini de sine, Plămădeală, Tâlcuiri noi la texte vechi (București, 2011).

Cleopa, Mâncav-ar raiul (Mănăstirea Sihăstria) volumele 1-4.

56În rândurile de mai sus am evidențiat că smerenia este necesară pentru a intra în rai. De ce? Fiindcă nu mândria este una care ne pune în rai. Diavolul a căzut din rai datorită mândriei. Aceasta fiindcă el a ajuns la concluzia că este mult mai bun și mai capabil decât Dumnezeu Tatăl. Ei bine în această capcană putem și noi să cădem. Trebuie să știm că au fost și oameni care au ajuns să se considere pe sine un fel de dumnezei pe pământ. Vom da aici numai trei exemple: 1. Împăratul roman Domițian a cerut oamenilor din imperiu să îl adore ca pe Dumnezeu, 2. Simon Magul s-a proclamat pe sine Hristos și s-a aruncat de pe o clădire cu credința că se va înălța și el la cer ca Hristos, 3. Dictatorul german Adolf Hiter s-a comportat ca un dumnezeu având singurul putere la viață și la moarte peste lume.

57Robert Hamerton Kelly, God the Father (Fortress Press, 1979).

54Antonie 55Ilie

32

- sau mai bine zis să ne-o luăm în cap cum se zice în zilele noastre. Trebuie să facem exercițiul smereniei și modestiei chiar dacă acest lucru este mai greu de făcut. Prin Iisus Hristos Dumnezeu Tatăl ne-a demonstrat că este: - smerit - și modest.

El care a creat cerurile, galaxiile și toate planetele din univers, este un Dumnezeu Tatăl care nu se laudă cu toate cele pe care le-a făcut și cu tot ceea ce poate să facă. Aceasta fiindcă trebuie să știm că El este un Dumnezeu care nu se laudă. Nu se laudă El dar noi avem toate motivele să Îl lăudăm.58 Faptul că Dumnezeu este Tatăl nostru vine să ne spune că noi încuviințăm că Dumnezeu Tatăl este mai mare ca noi. Noi suntem făpturile Lui și avem datoria să facem tot ceea ce este bine și tot ceea ce este pe placul Lui. Dacă voim ca Dumnezeu Tatăl să ne asculte cererile și rugăciunile trebuie să facem ceea ce este pe placul Lui. Avem aici e a face cu o logică ce nu poate în nici un fel să fie trecută cu vederea de cei care vor să ducă o viață cu Dumnezeu Tatăl. Este evident că trebuie să fim cât se poate de atenți cu voia lui Dumnezeu Tatăl. Am citat pe mai mulți autori din Vechiul Testament care vorbesc direct sau indirect despre voia lui Dumnezeu Tatăl.

Totuși trebuie să știm că la mila lui Dumnezeu Tatăl face referință și Noul Testament. Iată ce spune în acest sens Sfântul apostol Pavel: el spune că Dumnezeu este „Tată al îndurărilor și Dumnezeu a toată mângâierea” (II Cor. 1, 3). Avem aici redate două caracteristici ale lui Dumnezeu Tatăl: - Tatăl al îndurărilor, - și Dumnezeu a toată mângâierea.

Ceea ce ne spun aceste două trăsături este că Dumnezeu Tatăl este unul care se îndură de noi și care este milostiv. De ce? Fiindcă noi suntem: - creația Lui, - facerea Lui, - produsul Lui, - și consecințele actelor Lui. Prin urmare este greșit să credem că Dumnezeu Tatăl nu este unul care este interesat de noi. Știm că deiștii sunt cei care susțin că singurul act pe care Dumnezeu Tatăl l-a făcut a fost acela de a ne crea și de a ne înzestra cu tot ceea ce avem nevoie pentru a duce o viață bună pe pământ. Ei bine realitatea este că Dumnezeu Tatăl nu ne-a părăsit. El este alături de noi în mod nevăzut și stă cu noi până la capăt.59 Cum ajungem să ținem prezența lui Dumnezeu Tatăl în viața noastră? Ei bine cel mai bie facem acest lucru prin faptul că suntem: - ascultători, - lucrători ai binelui, - orientați spre virtute, - iubitori de dreptate, - admiratori ai frumosului, - gata să mergem spre toată fapta bună.

Iisus a venit în această lume să ne spună ceea ce cere Dumnezeu Tatăl de la noi. Pe tot parcursul Noului Testament se poate vedea că Iisus ne îndrumă să fim unii care să fim pe placul lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens Iisus a fost cât se poate de explicit când a spus: „Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!” (Matei 5:48). Ceea ce ne cere Tatăl nostru din cer este ca noi să ne ridicăm probleme desăvârșirii.

Acesta fiindcă sunt mulți care consideră că dacă ei sunt fii lui Dumnezeu Tatăl pot să facă toate: - relele, - păcatele, - viciile, creștin Petre Țuțea spunea cât se poate de frumos: “să te urăști pe tine zilnic pentru ca în locul liber să încapă Dumnezeu.” Aceste vorbe sunt pentru cei mai mulți o imposibilitate. De ce? Fiindcă noi suntem oameni care: - ne iubim pe noi înșine, - ne supraapreciem pe noi înșine, - ne vedem cel mai buni - și ne vedem cei mai frumoși.

Iată de este foarte greu să ajungem să ne urâm. Ce trebuie să ajungem să urâm? Nu trebuie să urâm sufletul și trupul nostru ci mai mult trebuie să ajungem să urâm păcatul din noi. Este păcatul cel care nu este pe placul lui Dumnezeu Tatăl.

59Louis Bouyer, Le Père invisible: Approches du mystère de la divinité (Cerf, 1976).

58Gânditorul

33

- destrăbălările, - libertinajul, - și imoralitatea.60 Prin Iisus după cum am spus Dumnezeu Tatăl este unul care iasă în întâmpinarea noastră la fel cum tatăl fiului risipitor a ieșit în întâmpinarea fiului risipitor. Că Dumnezeu Tatăl ne vede pe noi pe toți fii rispitori nu este nici o îndoială cu toții trebuie să știm că am avut momente și am avut perioade din viața noastră când am călcat pe căile - păcatului - și a viciilor.

Sunt păcatele și viciile cele care ajung să ne ducă departe de Dumnezeu Tatăl și să ne facă să nu mai știm în ce direcție să apucăm. Ei bine unii consideră că din moment ce ai păcătuit nu mai ai nici o șansă în fața lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă ai ajuns să pierzi bunăvoința Lui. Realitatea este că Dumnezeu Tatăl nu ne urăște când păcătuim. El este unul care așteaptă: - întoarcerea - și pocăința noastră. Ceea ce este cel mai trist este că sunt din ce în ce mai puțini cei care se pocăiesc. Este pocăința cea care ne ridică din mocirla păcatului și ne curăță și ne face să fim plăcuți lui Dumnezeu Tatăl. Ceea ce ne spune teologia creștin ortodoxă este că Dumnezeu Tatăl are două mari etape cu noi oamenii: 1. Etapa acestei lumi, 2. Etapa vieții de apoi.

Pentru cei care nu cred în viața de apoi ei bine trebuie să știm că este destul de greu să aibă o imagine completă asupra lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă ei sunt unii care mi vor să creadă că Dumnezeu Tatăl are putere peste moarte.61 Ei bine cum putem să ne dăm seama că Dumnezeu este Tatăl nostru din această lume? Ne putem da seama din mai multe lucruri pe care Dumnezeu Tatăl le face pentru noi. El este Cel care ne dă: - viață, - pământ, - aer, - gravitație, - cerul înstelat, - inteligență, - frumusețe, - pâinea cea de toate zilele, - apă, - tot ceea ce avem nevoie pentru o viață decentă etc.

Prin urmare este cât se poate de adevărat că Dumnezeu Tatăl este Cel care a făcut posibil ca noi să existăm.

Cum trebuie să reacționăm noi la toate aceste lucruri pe care El le-a făcut pentru noi?

1. Să fim recunoscători, 2. Să îi mulțumim în rugăciunile noastre, 3. Să fim plăcuți Lui, 4. Să căutăm să facem voia Lui, 5. Să facem ceea ce este bine și moral etc abuza de Dumnezeu Tatăl trebuie să știm că este un lucru grav. Este un lucru grav fiindcă trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl trebuie să fie: - respectat, - cinstit, - ascultat, - urmat.

Prin urmare nu se poate să mergem de capul nostru prin această viață și să nu ținem cont de Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie să știm că adevărata libertate o putem găsii numai la Dumnezeu Tatăl. Orice om vrea libertate însă sunt puțini cei care ajung să caute libertatea la Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă oamenii cred că libertatea nu se găsește la Dumnezeu Tatăl. Ei bine trebuie să știm că numai în Dumnezeu Tatăl putem să ne găsim libertatea. Aceasta fiindcă El este sursă a libertății și cel care face ca libertatea să fie vie și actuală.

61 Ierotheos Vlachos, Viața după moarte (Galați, 2001).

60A

34

Este evident că nu putem să rămânem indiferenți față de Dumnezeu Tatăl. Sunt unii care trebuie să știm că sunt cât se poate de indiferenți față de El. Ei sunt unii care simpatizează că programul Bisericii Creștin Ortodoxe: - prin Hristos Dumnezeu este Tatăl nostru al tuturor.

Totuși ei nu sunt deplini convinși de acest lucru. Nu sunt convinși și iată de ce vor mai multe dovezi că Dumnezeu este realmente Tatăl nostru. Aceasta fiindcă ei sunt persoane care trebuie să știm că sunt asemenea lui Toma necredinciosul. Ei bine acești oameni sunt indiferenți față de Dumnezeu Tatăl din ignoranță. Acesta fiindcă dacă ei ar fi mai atenți la lumea din jurul lor ș-ar putea dea seama că Dumnezeu este alături de noi. Iată ce spunea Iisus în acest sens: “iar Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.” (Matei 5, 44-45). Avem aici exprimat atitudinea pe care trebuie să o avem față de lumea din jur pentru a fi pe placul lui Dumnezeu Tatăl.62 Este bine să știm că încă din Vechiul Testament a existat mai mult un fel de: - intuiție, - ghicire, - întrezărire a milei lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă sunt mai multe texte care evident că facem referință la Dumnezeu Yahve ca fiind un Dumnezeu al milei. Unul dintre aceste texte este următorul: „Yahve, Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare și de dreptate” (Ieșire 34, 6). Ce putem să deducem din acest text? Că mila lui Dumnezeu Tatăl este înrudită cu: - milostivirea Lui, - îndelunga lui răbdare, - îndurarea Lui, - și dreptatea Lui. Toate aceste lucruri sunt unele care trebuie să știm că ne face un fel de schiță pentru portretul lui Dumnezeu Tatăl ce ni l-a oferit Iisus.63 Se spune că erau doi tineri care se iubeau mult. Într-o zi tânărul i-a spus iubitei sale: - Tu știi că eu te iubesc.

- Da știu.

- Venit vremea să ducem relația noastră la un alt nivel.

- Ce nivel?

- Vrei să fi soția mea?

- Vai m-ai luat pe nepregătite.

- Știu că este mai grea întrebarea.

- Nu, nu este.

- Deci vrei să fii soția mea?

- Da, cum să nu.

- Vai nici nu știi cât mă bucur.

- Și eu.

- Va trebuii să stabilim ziua logodnei.

- Așa este.

- Ce zici de această duminică?

- Foarte bine. În duminica care a urmat tinerii au fost logodiți.

62Legea

iubirii este una care: - funcționează, - este în acțiune, - este actuală - este necesară În ceea ce îl privește pe Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie să știm că El este Unul care ajunge să ne ceară să fim ca El. Adică să iubim pe pe dușmanii noștrii la fel cu și El iubește pe cei care îl urăsc pe El. Motivația acestei iubiri cumva neobișnuite ne-o spune chiar Iisus.

63Floyd McClung, The Father heart of Godexperincing the deapth of His love for you (Harvest House Publishers, 2004).

35

- Și când vrei să facem nunta? A întrebat-o el pe ea.

- Cât mai repede.

- Uite cum este: imediat ce vom face pregătirile pentru nuntă vom găsii și o dată.

- Este cel mai bine.

- Așa este.

- Și mai este ceva?

- Ce este?

- Un prieten de al meu dă în această seară un dineu.

- Așa și?

- Vrei să vi și tu cu mine?

- Cum să nu.

- Bine vom pleca la 7 seara.

- Bine.

S-a făcut seară și cei doi tineri au plecat la dineu. A fost un dineu fatal fiindcă la acest dineu tânăra și-a dat seama de cine este cel cu care urma să se căsătorească. Noul logodit era bine dispus și cumva discuțiile au ajuns să fie legate de religie.

- La ce este bună și această religie? a început el.

- Așa este.

- Religia ne spune de un Dumnezeu care nu se vede. Este un Dumnezeu ca o fantomă.

- Hahaha, bine spus, a răspuns un tânăr.

- Și mersul acesta la biserică cine are nevoie de el?

- De ce?

- Păi mergi duminică de duminică și vorbești singur cu pereții.

- Hahahah, așa este.

- Și icoanele acestea cine are nevoie de el?

- Păi cum?

- Este ca și cum ai săruta poze cu femei goale.

- Hahaha așa este.

- Și știți cum se spune.

- Ce anume?

- Să faci ce zice popa și nu ce face popa.

- Hahahaha. Așa este.

- Eu pe preoți nu îi înțeleg.

- De ce?

- Cântă toată ziua și beau vin și sunt plătiți din banii statului.

- Fiindcă sunt deștepți și fraieresc statul.

- După mine preoții nu sunt buni de nimic.

- Hahahah. Așa este.

- Mă bucur să îmi dați dreptate.

- Singur că ai dreptate.

Logodnica a auzit toate aceste lucruri și nu îi venea să creadă: - Acesta este omul cu care am ales să mă căsătoresc? Se gândea.

După ce dineul s-a terminat cei doi noi logodiți mergeau spre casă.

- Să știi că am să îți spun ceva, a început logodnica.

- Ce anume draga mea?

- Nu mă mai căsătoresc cu tine.

- Nu te mai căsătorești cu mine?

- Da. - Dar ce ți-a venit?

- Ei uite așa mi-a venit mie.

- Dar spune-mi și mie măcar?

- Din momentul ce am observat că dumneata nu cinsteşti religia, nu mai sunt nici eu a dumnitale. Cine nu iubeşte pe Dumnezeu, nici soţia nu şi-o poate iubi cu adevărat.

36

- Nu este așa.

- Ba așa este.

- Nu mă înțelegi.

- Ba eu cred că te înțeleg foarte bine. În zadar a încercat tânărul să o convingă pe logodnica lui să se căsătorească eu el fiindcă acea nuntă nu a mai avut loc.64 Avem aici o întâmplare care ne spune că de multe ori lucrurile sunt mai ambigue în această viață. Vedem că tânăra nu a știut de la început că viitorul ei soț este un necredincios. Totuși ea se trezește la realitate și ajunge să se îndrepte. Ei bine în această lume de mai multe ori ajungem să fim puși față în față cu ambiguul acesta. Sunt oameni care sunt morali și buni dar care nu cred în Dumnezeu Tatăl. Nu cred în Dumnezeu Tatăl din mai multe motive: cel mai des este fiindcă ei sunt orgolioși.65 Unii sunt cei care merg pe principiul că dacă Dumnezeu este Tatăl nostru ei bine atunci totul este permis. Să fie lucrurile chiar așa? Adevărul este că nu. Deși Dumnezeu Tatăl este Tatăl nostru acest lucru nu înseamnă că totul este permis.66 Este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care ajunge să ne facă să fim conștienți că noi nu am fost creați pentru mila lui Dumnezeu Tatăl. Totuși Adam și Eva păcătuiesc și în cele din urmă singura șansă se salvare a noastră este mila lui Dumnezeu Tatăl. Ceea ce putem vedea din episodul căderii lui Adam și Eva care este episodul căderii noastre a tuturor este că Adam și Eva nu cer: - mila, - milostivirea, - îndurarea lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă ei au fost unii care se considerau pe sine nevinovați de păcatul original pe care l-au făcut. De fapt acest lucru are loc cu toți dintre noi. Cu toții ne găsim scuze când păcătuim și voim să îi spunem lui Dumnezeu Tatăl că nu suntem vinovați de păcatele pe care le facem. Ei bine trebuie să știm că cu cât vom ajunge să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl cu atât mai mult vom ajunge să ne smerim sau mai bine spus să știm care este locul nostru în această lume. Tindem să ne vedem mai mult decât suntem și acest lucru nu este bine. Mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care ajunge să ne facă să fim mult mai realiști și ancorați în realitatea din jurul nostru.67 CAPITOLUL 4 MILA LUI DUMNEZEU TATĂL CA PRONIE ȘI HAR Este evident că sunt mulți care cred că Dumnezeu Tatăl: - ne-a părăsit, - ne-a lăsat de izbeliște, - nu vrea să știe de noi, - nu se interesează de noi, - nu ține la noi, - nu ne iubește.

Cum își motivează ei toate aceste aberații? Ei bine cel mai bine ei își motivează aceste aberații prin faptul că Dumnezeu Tatăl: - nu se vede cu ochiul liber, - nu intervine în suferința din lume, - lasă ca anumite necazuri să vină peste oameni, - lasă ca răul să existe în lumea noastră.

Ei bine trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl este Unul care ne este superior nouă și știe mult mai bine decât noi ceea ce este potrivit pentru noi. Sfinții părinți și Biblia ne spun de faptul că modul în care lucrează Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Teodorescu, Dumnezeu Tatăl pe înțelesul tuturor (Cugir, 2019).

66God our Father (Londra, 1878).

67God the Father of mercy (Crossroads, 1998).

64Grigorie 65Radu

37

Dumnezeu este unul total diferit de modul nostru de a înțelege lucrurile. Sfântul apostol Pavel spunea cât se poate de bine în acest sens: “o, adâncul bogăţiei, înţelepciunii și știinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui și cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Romani 11, 33). Ce să înțelegem din afriamția de mai sus? Înțelegem că Dumnezeu Tatăl lucrează pe căi: - necunoscute, - imposibil de anticipat, - necuprinse, - imposibil de intuit, - imposibil de cuprins de om, - spontane, - nepătrunse, - neînțelese.68 Ceea ce ne spune creștinismul ortodox este că Dumnezeu Tatăl este prezent în lumea noastră prin pronie.

Ceea ce este pronia? Trebuie să știm că este un lucru cât se poate neconcludent pentru mai mulți dintre noi.

Aceasta fiindcă trebuie să știm că pronia este cel mai bine definită ca: purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi. Cum se manifestă această pronie a lui Dumnezeu Tatăl? Prin mai multe lucruri. Dumnezeu Tatăl este Cel care face ca: - soarele să răsară în fiecare zi, - ca noaptea să vină pentru a putea să ne odihnim, - ca pământul să ne dea hrana cea de toate zilele, - ca râurile să își verse apa lor pentru a putea să bem, - pentru ca aerul să se regenereze pentru a putea respira, - pentru a fi sănătoși, - pentru a fi în deplinătatea facultăților mentale.

Toate aceste lucruri sunt unele pe care trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl le face pentru noi și prin care El își manifestă pronia Lui, adică purtarea lui de grijă față de noi.69 Faptul că Dumnezeu este Unul care se interesează de noi este un lucru ce nu poate să fie contestat. Nu poate să fie contestat fiindcă El vede în noi pe fii Săi. La fel cum El vede în noi pe fii Săi și noi trebuie să ajungem să vedem în El pe Tatăl nostru din ceruri. Aceasta fiindcă este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este unul care ajunge să ne facă să fim cât se poate de siguri pe calea noastră pe care trebuie să o urmăm în această lume. Este bine să știm că avem o cale dată de la Dumnezeu Tatăl pe care trebuie să o alegem să o urmăm în această lume. Este bine să știm că această cale pe care Dumnezeu Tatăl o dă fiecăruia dintre noi se manifestă printr-o: - înclinație, - predispoziție, - înzestrare, - aplecare pe care fiecare dintre noi o avem. În acest sens unii se nasc cu: - predispoziția spre exactitate și devine matematicieni, - alții se nasc cu predispoziția spre sănătate și devin medici, - alții se nasc cu predispoziția spre studiu și devin savanți, - alții se nasc cu predispoziția spre arte și devin artiști, - alții se nasc cu talent muzical și devin muzicieni, - alții se nasc cu predispoziția spre muncă și devin muncitori etc.

68Ceea

ce se întâmplă de mai multe ori este faptul că noi de fapt suntem unii care ajungem să Îl subestimăm pe Dumnezeu Tatăl.

Aceasta fiindcă este bine să știm că suntem unii care considerăm că din moment ce Dumnezeu este Tatăl nostru ei bine noi știm totul despre El. Ceea ce nu trebuie să uităm este că deși Dumnezeu este Tatăl nostru la fel de bine El mai este și Dumnezeul nostru. Acest lucru ne spune că El este unul care ajunge să știe mult mai bine ceea ce este bine pentru noi. Iată de ce trebuie să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că Dumnezeu Tatăl lucrează totul pentru binele nostru. Aceasta mai ales când lucrurile: - par fără de sens pentru noi - și nu au nici un fel de logică.

Ei bine trebuie să avem mai multă încredere în Dumnezeu Tatăl decât avem în noi înșine.

69Teodoret al Cyrului, Zece cuvinte pentru dumnezeiasca pronie (Fundația Iustin Pârvu, 2010).

38

Ceea ce este clar este faptul că fiecare dintre noi ajungem să fim unii care avem anumite daruri (talanți) de la Dumnezeu Tatăl. Este adevărat că unii: - au mai multe daruri, în timp ce alții: - au mai puține daruri.

Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că Dumnezeu Tatăl nu lasă pe nimeni fără de nici o înzestrare.

De mai multe ori este mai greu să ne dăm seama de care sunt darurile lui Dumnezeu Tatăl pentru noi. Aceasta fiindcă trebuie să știm că oamenii sunt unii care sunt diferiți și de multe ori este mai greu să ne dăm seama de care este menirea pe care Dumnezeu Tatăl a lăsat-o în viața noastră.70 Este prin urmare evident că prin pronie Dumnezeu Tatăl: - ne ghidează, - ne conduce, - ne îndrumă, - ne mustră, - ne trezește la realitate, - ne face conștienți de voia Lui, - ne aduce la pocăință atunci când păcătuim etc.

Toate aceste lucruri este bine să știm că Dumnezeu Tatăl le face pentru noi fiindcă noi suntem unii care avem nevoie de ajutorul Lui și prin urmare trebuie să fim conștienți de importanța lui Dumnezeu Tatăl. Ca practică oficială este bine să știm că ortodoxia ne îndeamnă ca în orice moment din viața noastră să ajungem să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă numai așa suntem singuri că drumul pe care mergem este: - cel bun, - cel potrivit, - cel firesc, - cel bun.

Totuși trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl de multe ori nu este un lucru care actual chiar în orice moment din viața noastră. Sunt și momente în care suntem: - buni, - drepți, - virtuoși, - cuminți și prin urmare nu avem nevoie de mila lui Dumnezeu. Pentru a nu cădea în mândrie se cuvine să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl ori de câte ori ne aducem aminte de El.71 Este adevărat că în lumea în care trăim există multă: - suferință, - durere, - necazuri - și jale însă ceea ce trebuie să știm este că lumea noastră nu este raiul. Suntem mulți care adevărul este că tânjim după rai dar ceea ce nu știm este că raiul este un eveniment care va avea loc în viața de apoi. În această viață se poate spune că numai ne facem: - pregătirea - sau antrenamentul 70Ceea

ce ne spune teologia creștin ortodoxă este că Dumnezeu a lăsat pentru fiecare dintre noi o menire în această lume. Fiecare dintre noi suntem liberi să urmăm această menire sau nu. Ceea ce trebuie să știm este că sunt mai mulți care nu cred în pronia lui Dumnezeu Tatăl cu fiecare dintre noi. Trebuie să ne aducem aminte astfel de Evul Mediu care a fost timpul în care trăit Jean Calvin întemeietorul calvinismului. Ei bine Calvin spunea că nu există pronie ci predestinare. Ce este predestinarea? Predestinarea înseamnă că Dumnezeu Tatăl ajunge să îi predestineze pe unii la rai și pe alții la iad indiferent de faptele pe care el fac în această viață. Este bine să știm că ortodoxia a respins predestinația fiindcă Dumnezeu este unul care: - a oferit libertate omului, - și care respectă libertatea omului.

Ei bine în predestinația lui Calvin nu mai există libertate ceea ce nu este adevărat.

71Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil: despre deprimare, suferință și providență (Sibiu, 2008).

39

pentru rai. Aceasta fiindcă lumea de aici nu este rai. Totuși, deși această lume nu este rai ceea ce trebuie să știm este că vom ajunge să intrăm și în rai prin mila lui Dumnezeu Tatăl. Dacă cerem mila lui Dumnezeu Tatăl este cu neputință ca El să nu ne facă părtași raiului. Prin urmare este bine să știm că: - eforturile, - nevoințele, - încercările, - asceza proprie nu ne poate face în nici un fel vrednici de rai. Toate faptele bune din lume adunate la un loc nu ne pot face vrednici de rai dar ceea ce trebuie să știm este că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care ne poate face să dobândim raiul.72 Este evident că Dumnezeu Tatăl lucrează prin pronia Lui. Aceasta fiindcă este bine să știm că El nu ne părăsește. Nu ne părăsește nici chiar în momentul când unii dintre noi facem rău. Acest lucru poate să fie văzut din faptul că El așteaptă: - pocăința, - întoarcerea, - revenirea întru sine a noastră. Totuși deși Dumnezeu Tatăl nu se părăsește în această lume nici când ne îndreptăm spre rău trebuie să știm că El nu va face acest lucru în veșnicie. Momentul morții este în acest sens unul definitoriu dar nu este dincolo de puterile lui Dumnezeu. Aceasta fiindcă este bine să știm că Dumnezeu Tatăl nu mai are nimic de a face cu noi după moarte dacă toată viața am petrecut-o în rău. De ce? Fiindcă nu este natura lui Dumnezeu răul.

Iată de ce trebuie să știm că pronia lui Dumnezeu Tatăl este cea prin care ajungem să simțim cel mai bine mila Lui față de noi.73 Se spune că în pustie erau doi monahi.

- Nici nu știi ce mă bucur că ești aici cu mine.

- De ce?

- Fiindcă tu îmi faci viața mai frumoasă.

- Și tu mie.

- Este bine să ne avem unul pe altul.

- Sigur că este bine.

- Dar auzi, vreau să te întreb ceva.

- Ce anume?

- Tu ai auzit că există pronia lui Dumnezeu?

- Da cum să nu.

- Și ce este această pronie?

- Este purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de oameni.

- Chiar așa?

- Da. De ce?

- Să știi că eu am mari îndoieli cu privire la pronie.

- De ce?

- Fiindcă din toată viața mea nu am putut să o văd.

- Fiindcă nu ai vrut. urmare pentru câștiga raiul care știm că este o stare de fericire veșnică avem în special nevoie de două lucruri: - de nevoința noastră.

- și de mila lui Dumnezeu Tatăl.

Sunt unii care fiindcă ajung să creadă că Dumnezeu este Tatăl nostru nu mai este nevoie de nici un fel de nevoință pentru a ajunge în rai. În acest sens sunt mulți creștini și chiar creștin ortodocși care se dedau la tot felul de păcate: - beție, - desfrâu, - minciună, - înșelăciune etc Fiindcă ei sunt de părere că indiferent de faptele pe care le fac ei bine Dumnezeu Tatăl este milostiv și îi va mântuii. Nu trebuie în nici un fel să ne înșelăm. Dumnezeu Tatăl este de partea binelui și este diavolul cel care este de partea răului. Acest fapt ne spune că trebuie să ne dăm seama de ceea ce este binele și de ce se merită să îl facem.

73Ioan Krestiakin, Degetul dumnezeieștii pronii: mărturii și evocări (Iași, 2018).

72Prin

40

- Ba nu am vrut.

- Atunci de ce te-ai făcut călugăr?

- Fiindcă Îl iubesc pe Dumnezeu.

- Îl iubești pe Dumnezeu dar nu crezi în pronia Lui? - Da așa este.

- Ei uite cu cred în pronia Lui. - Păi fă-mă și pe mine să cred.

Celălalt călugăr a stat puțin pe gânduri după care a spus: - Ar fi o posibilitate prin care să îți demonstrez că Dumnezeu ne proniază.

- Care?

- Este una mai extremă.

- Spune-mi-o și mie.

- Uite, din momentul acesta nu vom mai mânca nimic până când nu va venii cineva să ne hrănească.

- Hmm. Nu știu că ce zic.

- Ai zis că vrei să își demonstrez că există pronia lui Dumnezeu nu?

- Da. Așa am zis.

- Atunci ce test mai bun vrei?

- Deci nu mai mâncăm nimic până nu va venii cineva să ne hrănească?

- Da întocmai.

- Bine. Sunt de acord.

- Mă bucur.

Așa se face că cei doi călugări nu au mai mâncat nimic din acel ceas. A trecut o zi și nimic nu s-a întâmplat.

Ei bine a venit și a doua zi și nimic nu s-a întâmplat. A treia zi, minune pe acolo au trecut niște tâlhari.

- Ce se vede acolo? A spus unul dintre tâlhari.

- Unde?

- Uite acolo în pustiul acela?

- Se văd contururile la doi oameni îmbrăcați în negru.

- Hai să mergem să vedem ce este acolo.

- Bine haideți să mergem.

Toată banda de tâlhari a mers la cei doi călugări. Călugării erau într-o stare jalnică. Nu mai mâncaseră de trei zile.

- Bună ziua, a spus unul dintre tâlhari.

- Bună ziua a răspuns un călugăr.

- Ce faceți aici părinților?

- Ne așteptăm moartea.

- Cum așa?

- Nu se vede?

- Nu prea.

- Ne așteptăm moartea.

- De ce?

Fără să vrea să le spună despre legământul lor călugărul le-a spus: - Fiindcă nu mai avem ce mânca.

- Nu mai aveți ce mânca?

- Da, cum auzit.

- Măi, măi păi se poate așa ceva?

- Se poate.

Tâlharilor li s-a făcut milă de călugări și le-au dat din mâncarea lor. Mai apoi ai plecat.

- Nu îmi vine să cred ce am făcut, a spus un tâlhar.

- Ce anume?

- Noi care luăm lucruri de la oameni am ajuns să le dăm de mâncare.

- Nu fi nesimțit.

- Adică?

- Noi nu jefuim biserici și călugări.

41

- Bine așa este.

Ei bine primul dintre călugări care credea în pronia lui Dumnezeu Tatăl a luat și a mâncat din mâncarea tâlharilor.

- Ia și mănâncă și tu, i-a spus el celuilalt care nu credea în pronia lui Dumnezeu.

- Nu vreau să încalc legământul.

- Ce legământ?

- Nu am spus că vom ajunge să nu mai mâncăm până nu ne va da Dumnezeu să mâncăm?

- Păi Dumnezeu a lucrat.

- Cum să lucreze?

- El i-a trimis pe tâlhari să ne dea să mâncăm.

- Prostii.

- Eu zic să mănânci că dacă nu îți va fi rău.

- Nu voi mânca până când mâna lui Dumnezeu nu mă va hrănii ea.

- Ce nebunii vorbești.

- Numai dacă va venii mâna lui Dumnezeu și mă va hrănii voi crede în pronia Lui. Se spune că acest călugăr necredincios a murit de foame fiindcă nu a venit nici o mână a lui Dumnezeu care să îl hrănească.74 Această întâmplare care a avut loc în realitate ne spune că trebuie să fim unii care să ne dăm seama de faptul că pronia lui Dumnezeu Tatăl este activă în lumea noastră și ea nu este pur și simplu o simplă imaginație. Este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este activ. Se poate vedea cel mai bine din testul pe care cei doi călugări l-au luat.

Ei bine trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl ne dăm dar nu ajunge să ne servească. Dumnezeu Tatăl ne dă tot ceea ce avem nevoie și uneori ne dă mai mult decât avem nevoie însă El ne lasă și pe noi să ne facem lucrarea noastră din: - libertate, - bunăvoință, - dreptate, - din propriul angajament.

Vedem că sunt unii care chiar când sunt puși în fața faptului împlinit refuză să creadă în pronia lui Dumnezeu Tatăl. Ei bine din această categorie de oameni a făcut parte călugărul care a murit de foame.

Dumnezeu ne dă: - lanuri de grâu și porumb, - sfeclă de zahăr, - lemn pentru mobilă, - fier pentru vase, - bumbac pentru textile etc.

Nu trebuie să așteptăm ca Dumnezeu Tatăl să vină să prelucreze toate aceste materiale care sunt necesare pentru viața noastră.75 Deșii unii ar considera că suntem mult prea tehnici ceea ce este bine să fim conștienți este că Dumnezeu Tatăl ajunge să fie prezent în viața noastră prin har. Ce este harul adevărul este că sunt mai puțini cei care știu.

Harul este ajutorul lui Dumnezeu Tatăl pe care El ni-l dă în anumite momente ale vieții. A simții harul lui Dumnezeu este un exercițiu: - duhovnicesc, - profund, - deplin, - total, - ale sufletului.

Prin urmare este sufletul cel care ajunge să simtă harul lui Dumnezeu Tatăl. Unii mai denumesc harul lui Dumnezeu Tatăl și grație. Ei bine ceea ce trebuie să știm este că acest har al lui Dumnezeu Tatăl ajunge să vină în noi pe măsură ce: - renunțăm la păcate luată din: Starețul Gherman Stavrovuniotul, Lumină lină și tainică luată din negura zilelor noastre (Iași, 2016). se vedea omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur despre pronie în, Omilii la săracul Lazăr Despre soartă și providență Despre rugăciune Despre vietuirea după Dumnezeu (București, 2005).

74Întâmplare 75A

42

- și ne despătimim.

Este evident că vor fi mai mulți care vor spune că harul lui Dumnezeu Tatăl nu este un lucru necesar. Dacă este să privim mai bine la viața noastră din această lume vom vedea că harul lui Dumnezeu este cât se poate de necesar. În această viață ne confruntăm cu mai multe: - agravări, - situații complicate, - dificultăți, - greutăți.

Este un lucru cât se poate de evident că prin propriile noastre puteri nu vom ajunge la liman. Avem nevoie de harul lui Dumnezeu Tatăl. Cuviosul Paisie Aghioritul spunea cât se poate de frumos în acest sens: "mulţi dintre studenţi, deşi au învăţat bine lecţiile, nu se duc să-şi dea examenele, pentru că se tem că nu vor scrie bine. Şi cu toate că ei ar putea face faţă cu uşurinţă examenelor, îşi creează ei înşişi, din pricina fricii, o stare de panică.

Dar dacă ei ar spune cu smerenie: „Rugaţi-vă pentru mine ca să merg bine la examene, pentru că singur nu cred că o să reuşesc. Dar cu rugăciunile voastre voi încerca”, atunci, prin faptul că se smeresc, vor primi şi harul Iui Dumnezeu şi iluminarea dumnezeiască. Pe lângă aceasta, înainte de a începe examenele, să se roage Sfântului lor ocrotitor, iar acela îi va ajuta potrivit cu credinţa şi evlavia pe care o au."76 Ceea ce putem să deducem din rândurile de mai sus este că în viața noastră de cele mai multe ori suntem: - orgolioși, - mândrii, - ne credem cineva mare, - ne vedem foarte capabili.

- ne considerăm vrednici de Dumnezeu Tatăl din toate punctele de vedere.

Ei bine teologia creștin ortodoxă ne spune că o astfel de atitudine nu este deloc ortodoxă. Trebuie să ne smerim pe noi înșine și numai în acest gol provocat de smerenie vom ajunge să primim harul lui Dumnezeu Tatăl. Că cei mai mulți avem o părere foarte bună despre noi și ne considerăm vrednici de toate distincțiile ne-o spune modul în care ne manifestă în zilele noastre. Am ajuns să ne vedem: - unici, - fără egal, - fără pereche - și cu totul ieșiți din comun.

Ei bine harul lui Dumnezeu trebuie să știm că nu stă în persoanele mândrie și orgolioase. Este un mare adevăr creștin ortodox de care trebuie să ținem cont și pe care în nici un fel nu trebuie să îl trecem cu vederea.

Cuviosul Porfirie Bairaktaris spunea foarte frumos în acest sens: “nu vă străduiţi cu mijloace omeneşti să îndreptaţi lucrurile rele. Nu va fi nici o roadă. Numai prin rugăciune veţi aduce roade. Să chemaţi harul dumnezeiesc pentru toţi. Să pătrundă harul dumnezeiesc în sufletul lor şi să-i preschimbe. Asta înseamnă creştin.”77 Ceea ce trebuie să știm este că rugăciunea Doamne miluiește este cea care creză în un climat pentru primirea harului lui Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă este această rugăciune care ajunge să ne facă să ajungem să fim: - goliți de sine, - deșertați de propriu ego, - smeriți, - centrați numai pe ceea ce este esențial, - aproape de ceea ce este cu adevărat important.

Harul lui Dumnezeu Tatăl prin urmare trebuie să știm că nu vine în oamenii orgolioși. Aceasta fiindcă omul orgolios este unul care nu recunoaște că are nevoie de: - ajutorul, - intervenția, - și sprijinul lui Dumnezeu Tatăl. Dacă vom sta și vom analiza lucrurile mai bine vom vedea că prin noi înșine suntem foarte puțin. Abia că ajungem de multe ori să supraviețuim fiindcă am ajuns să trăim într-o lume fără de prezența lui 76

Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Cuvinte duhovnicești vol. IV, (Editura Evanghelismos, București, 2003), pp. 139-140. vorbeşte părintele Porfirie, Ediția 1, (Editura Egumenița, Galați, 2003).

77Ne

43

Dumnezeu Tatăl. Ei bine când spunem rugăciunea Doamne miluiște și suntem atenți la cuvintele ei nu facem decât să atragem harul lui Dumnezeu Tatăl asupra noastră. Aceasta fiindcă este evident că harul lui Dumnezeu Tatăl ajunge să fie unul care: - să ne îndurme, - să ne ghideze - și să ne conducă spre tot ceea ce este plăcut lui Dumnezeu Tatăl. Ține de noi să ajungem să fim unii care să ne dăm seama că noi suntem cei care trebuie să atragem harul lui Dumnezeu Tatăl în noi. Cuviosul Teofan Zăvorâtul spunea cât se poate de bine în acest sens: “este foarte primejdios pentru ostaș să-și pună nădejdea în el însuși, căci atunci războiul e ca și pierdut. Să se golească pe sine, ca și cum în inima lui ar fi nimicnicie, și atunci harul cel de viață făcător va crea totul din acea nimicnicie.”78 Ceea ce trebuie să știm este că harul lui Dumnezeu Tatăl este unul care ajunge să se manifeste în om prin mai multe lucruri pozitive: - bucurie, - uneori stări extatice, - stabilitate duhovnicească, - un sentiment că lucrurile merg din plin, - siguranță, - sentimentul comuniunii cu transcendentul.

Toate aceste lucruri sunt unele care evident că ne fac să fim unii care suntem cât se poate de siguri că harul lui Dumnezeu Tatăl se merită să fie câștigat. Pentru a câștiga harul lui Dumnezeu Tatăl în primul rând trebuie să fim conștienți că avem nevoie de acest har. Sunt mai mulți care consideră că este bine să fim unii care să ajungem să fim plini de harul lui Dumnezeu. Părinții atoniți sunt unii care prin toată viața lor caută harul lui Dumnezeu Tatăl. În acest sens în ceea ce privește harul ei sunt unii care vorbesc de trei etape ale harului lui Dumnezeu Tatăl.

1. Primirea harului lui Dumnezeu Tatăl.

Este o stare în care omul simte bucurie și fericire. Totul este bine și decurge perfect în viața lui. Ei bine după această perioadă de început harul lui Dumnezeu Tatăl ajunge să se retragă din creștinul ortodox. Este mai mult o etapă de probă și de încercare.

2. Harul se retrage din om.

După cum am spus această stare de retragere a harului lui Dumnezeu Tatăl este una dintre cele mai dificile. În această stare creștinul ortodox ajunge de multe ori să se simtă: - părăsit de Dumnezeu Tatăl, - fără vlagă duhovnicească, - uneori deznădăjduit, - asaltat de tristețe și necaz, - în stare de impas.

3. Etapa a treia este etapa când harul lui Dumnezeu Tatăl revine în om și nu mai pleacă niciodată. Aceasta fiindcă creștinul ortodox a trecut cu brio peste toate încercările. Cuviosul Porfirie spunea cât se poate de clar că: "Iubirea pe toate le înţelege şi se jertfeşte pe sine. Sufletul se împotriveşte tuturor celor ce se fac din constrângere. Iubirea atrage harul lui Dumnezeu."79 Este bine să știm că harul lui Dumnezeu Tatăl este un lucru are ajunge să ne facă să fim unii care să nu mai avem nici: - o greutate, - necaz, - dificultate, - problemă.

Când creștinul ortodox simte harul lui Dumnezeu Tatăl în el ei bine trebuie să știm că totul este bine și decurge cât se poate de frumos în viața lui. Aceasta fiindcă trebuie să știm că harul lui Dumnezeu ajunge să ne transfigureze. Cum are loc această transfigurare? Ei bine are loc prin faptul că omul simte în el un fel de ușurință în care totul este frumos și totul decurge cât se poate de bine în viața lui. Iată de ce trebuie să fim unii care 78Sfântul 79Ne

Teofan Zăvorâtul, Calea spre mântuire, (Editura Egumenița, Galați, 2008), p. 172. vorbeşte părintele Porfirie, Ediția 1, (Editura Egumenița, Galați, 2003), p. 163.

44

ajungem să dobândim harul lui Dumnezeu Tatăl. După cum am spus harul lui Dumnezeu Tatăl nu vine în cei care sunt: - plini de sine, - mândrii, - orgolioși, - care se văd pe sine mai buni decât restul.

De ce? Fiindcă după cum am spus trebuie să fim conștienți că Dumnezeu Tatăl iubește smerenia. Sunt unii care sunt la un anumit nivel cât se poate de mirați cu privire la acceptul pe care creștinismul ortodox îl pune pe smerenie. De ce? Fiindcă Dumnezeu Tatăl este smerit și îi iubește pe cei smeriți. Dacă voim să fim la fel ca Tatăl nostru din cer ei bine trebuie să fim și noi smeriți. O poveste mai puțin cunoscută ne spune că un preot dintr-un sat a trecut pe lângă un râu și acolo a putut să vadă o femeie care spăla haine. Preotul a întrebat-o ce a înțeles din predica sa de duminică. Femeia a fost sinceră și a răspuns că nimic. Preotul a fost cât se poate de dezamăgit și a întrebat-o de ce mai vine la biserică? Femeia a răspuns: - Nu vezi că apa aceasta curăţă lâna, chiar numai trecând prin ea.80 Avem aici o întâmplare care ne spune că de multe ori omul nu știe ce este harul lui Dumnezeu Tatăl. Totuși de multe ori el poate să simtă: - o pace, - o liniște, - o armonie lăuntrică, - o stare de fericire, - o stare de împăcare cu toți și cu toate.

Sfinții lui Dumnezeu Tatăl sunt unii care se poate că sunt unii care au ajuns să dețină harul lui Dumnezeu la nivel: - deplin - și desăvârșit.

Aceasta fiindcă se poate spune că acest har al lui Dumnezeu Tatăl de multe ori vine cât nu ne așteptăm.

Aceasta fiindcă harul lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care vine spontan în noi când noi nici nu ne așteptăm.

Aceasta fiindcă harul lui Dumnezeu Tatăl ajunge să ne facă să fim unii care să trăim viața din plin. Sunt mai mulți mari bogătași care deși au mulți bani simt că ceva lipsește în viața lor. Este vorba de harul lui Dumnezeu Tatăl.81 Se spune că era un bogat care avea un fiu de vârsta căsătoriei.

- Da fiule și au ajuns la vârsta căsătoriei.

- Așa este tată.

- Ai pe cineva?

- Nu tată.

- Păi cum așa?

- Nu mă grăbesc.

- De ce?

- Timpul îmi este înainte.

- Chiar crezi?

- Am numai 25 de ani.

- Eu cred că știu cu cine ar trebuii să te căsătorești.

- Cu cine?

- Cu Delia.

- Cu Delia?

- Da, cu Delia.

- În nici un caz.

- De ce?

- Tu care ești așa bogat te faci că nu știi?

Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929). greu să spunem că Dumnezeu îngăduie să păcătuim. Dumnezeu niciodată nu îngăduie să păcătuim. Noi facem îngăduinţe, iar apoi vine diavolul şi ne ispiteşte. Când, de pildă, mă mândresc, atunci alung harul dumnezeiesc, pleacă îngerul meu păzitor, vine celălalt, îngerul căzut, diavolul, şi-mi sparg capul. Aceasta este îngăduinţa mea, iar nu a lui Dumnezeu."Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Cuvinte duhovnicești vol. IV, (Editura Evanghelismos, București, 2003), p. 132.

80Grigorie 81"Este

45

- Ce să știu?

- Delia este săracă.

- Și ce este cu asta?

- Nu câștigă cât trebuie.

- Dar este o fată credincioasă și evlavioasă.

- Și ce contează?

- Ba contează.

- Nu câștigă cât ar trebuii să întrețină o familie.

- Mă dezamăgești fiule.

- Este viața mea și fac ce vreau cu ea.

Bogatul nu a mai spus nimic. A doua zi la el a venit un slujitor.

- Bună ziua domnule.

- Bună ziua.

- Domnule aș vrea să vorbesc cu dumneavoastră.

- Despre ce?

- Despre o slujitoare de a dumneavoastră.

- Care dintre ele că am mai multe?

- Despre Adina.

- A Adina.

- Da. - Ce este cu ea?

- Domnule aș vrea să mă căsătoresc cu ea.

- Să te căsătorești cu ea?

- Da domnule.

- Bine dar ar bani suficienți să o întreții?

- Da domnule.

- Câți bani?

- Domnule eu am vreo 2000 de lei și Adina are vrei 3000 de lei.

- Frumos.

- Așa este.

- Ei bine eu știu pe cineva care are de 100 de ori mai mult cât aveți voi și consideră că nu are suficient pentru a își întreține familia.

Fiul bogatului era și el de față.

- Domnule acel om nu cred că crede în Dumnezeu și nici a prea mers pe la biserică.

- De ce?

- Fiindcă dacă ar fi făcut-o ar fi știut că Dumnezeu Tatăl nu lasă să piară de foame pe cei care cred în El. Fiul stătea rușinat și asculta aceste cuvinte.

- Dar știi cine este acea persoană care are de 100 de ori mai mult ca tine?

- Cine este domnule?

- Este acest fiul al meu care îl vezi aici.

Fiul simțea că intră în pământ de rușine.

- De ce vorbești așa despre mine tată? A spus fiul.

- Cum de ce?

- Da, de ce?

- Fiindcă acesta este adevărul.

- Care este adevărul?

- Că acest slujitor și slujnica mea sunt mai buni ca tine.

- Dar tată cum poți să vorbești așa ceva?

- Nu am dreptate?

- Nu. - De ce?

- Fiindcă eu sunt educat și am multă școală.

- Acest lucru nu îți folosește la nimic.

46

- De ce?

- Fiindcă deși ai școală nu ai credință în Dumnezeu Tatăl.

Fiul s-a rușinat de ceea ce i-a spus tatăl. În cele din urmă a acceptat să se căsătorească cu săraca Delia.82 Avem aici o întâmplare care ni se potrivește la foarte mulți dintre noi. De ce? Deși mai mulți dintre noi nu o spunem adevărul este că suntem unii care căutăm de pe urma relației lui Dumnezeu.

- bunuri materiale, - averi, - plăceri păcătoase, - câștig, - faimă, - înalte poziții sociale.

Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că omul este unul care gândește faptul că dacă Dumnezeu este Tatăl lui ei bine El îi va da tot ceea ce cere de la El. Vedem că de mai multe ori Dumnezeu Tatăl nu răspunde rugăciunilor noastre. Aceasta fiindcă ceea ce cerem este: - greșit, - și nu ne este de folos.83 Este evident că Dumnezeu Tatăl știe mult mai bine ceea ce este bine pentru noi și de multe ori nu răspunde la rugăciunile și cererile noastre. Sfântul Ambrozie al Milanului spunea frumos:"făgăduința lui Dumnezeu este harul desăvârșit; căci Dumnezeu nu dă nimic nedesăvârșit; ori, desăvârșita este numai virtutea și lucrarea ei."84 Harul lui Dumnezeu Tatăl este unul care poate să fie conștientizat numai când omul ajunge să fie unul care să trăiască o viață duhovnicească. De ce trebuie să trăim o viață duhovnicească dacă Dumnezeu este Tatăl nostru?

Fiindcă trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl este o ființă duhovnicească. Ajungem să ne apropiem de Dumnezeu Tatăl prin faptul că ne înduhovnicim. Cu cât mai mult: - păcătuim - și ne împătimim ei bine ajungem să ne depărtăm de Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă noi avem datoria să urmăm modul de viață a Tatălui nostru din cer. Iată că lucrurile sunt cât se poate de evidente. Iată ce spunea în acest sens Cuviosul Iosif Isihastul în secolul al XX-lea: "dacă mă va părăsi Harul lui Dumnezeu, voi săvârși cele mai mari nelegiuiri. Și aceasta este cu putință pentru că avem sădit în sufletul nostru tot felul de semințe, și bune și rele. Tot cea ce stăruiește în sufletul nostru prin libera noastră alegere dobândește stăpânire. Câți oameni nu scoteau demoni, iar apoi au căzut!"85 CAPITOLUL 5 DOAMNE MILUIEȘTE: DE LA MILA LUI DUMNEZEU TATĂL LA MILOSTENIE ȘI MILOSTIVRE Din cele spune mai sus am putut să ne dăm seama că Dumnezeu Tatăl a ieșit prin Domnul Iisus Hristos în întâmpinarea noastră. Noi oamenii sau mai bine spus umanitatea întreagă era: - pierdută, - speriată, - nesigură, - pe căile pierzaniei, - în întunericul patimilor, - rănită de păcate.

Ei Dumnezeu Tatăl a fost Cel care a decis să această umanitate poate să fie mântuită și poate să fie adoptată ca fiică a Lui. Sunt mai mulți care se întreabă: cum este posibil ca Dumnezeu să fie Tatăl nostru dacă noi suntem aproape 7 miliarde de oameni pe pământ? Poate Dumnezeu Tatăl să fie Tată la 7 miliarde a oameni? Adevărul este că poate. Cum este posibil acest lucru? Acest lucru este posibil fiindcă Dumnezeu Tatăl este o ființă: Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Saharov, Rugăciunea: experineța vieții veșnice (Sibiu, 2007).

84Sfântul Ambrozie al Milanului, Tâlcuiri la Sfânta Scriptură, Scrieri (partea I), (Editura Institutul Biblic (IBMBOR), București), p. 135.

85 Arhimandritul Efrem Filotheitul, Staretul Meu Iosif Isihastul, Ediția 1, (Editura Evanghelismos, București, 2010), p. 48.

82Grigorie

83Sofronie

47

- supranaturală, - metafizică, - atotputernică.

Nu este nimic care să fie dincolo de puterile lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare Dumnezeu Tatăl poate să fie Tată la toată umanitatea. Nu trebuie să avem nici o îndoială de acest lucru. Aceasta fiindcă este bine să știm că “cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.” (Luca 18, 27). Este de la sine evident că fiindcă noi suntem fii adoptivi ai lui Dumnezeu ei bine am ajuns să fim unii care nu mai vede verticala acestui fapt. Care este verticala acestui fapt? Că noi oamenii trebuie să ne vedem unii pe alții. Acesta a fost și motivul pentru care Iisus a spus în rugăciune Tatăl nostru și nu Tatăl meu. Dumnezeu Tatăl ne vrea pe toți frați. Cum mai putem: - să facem război cu fratele nostru, - să ucidem pe fratele nostru, - să îi vrem răul?

Este evident că lucrurile sunt cât se poate de clare. Totuși oamenii continuă să creadă în Dumnezeu Tatăl și să ucidă pe frații lor în Hristos. Este un lucru la care trebuie să medităm mai mult. Aceasta fiindcă este bine să știm că dacă Dumnezeu Tatăl a fost milostiv cu noi și le-a adoptat ca fii Săi ei bine și noi trebuie să fim unii care să avem milostivire unii cu alții. Iată ce spunea în acest sens părintele Dumitru Zamisnicu: “cum este hrana necesară trupului, așa este rugăciunea necesară sufletului. Rugăciunea are două aripi: iertarea și mila. Să ierți celui ce ți-a greșit și să dai celui ce-ți cere. Ea presupune nerăutate, pocăință adevărată și ținerea poruncilor.”86 Prin urmare este bine să știm că rugăciunea către Dumnezeu Tatăl nu trebuie să fie una care să fie pur și simplu fără de nici un lucru care să o însoțească. Rugăciunea mai are nevoie de: - milostenie, - milostivire, - ne-răutate, - pocăință, - părere de rău adevărată pentru relele făcute, - și de ținerea poruncilor.

Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că Dumnezeu Tatăl este potențial Tatăl al tuturor oamenilor și a întregii umanități. Totuși, este bine să știm că El nu forțează pe nimeni să fie Tatăl lui. Oamenii sunt unii care sunt liberi să trăiască cu Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă libertatea este un fapt care este cât se poate de evident și de real în ceea ce privește viața cu Dumnezeu Tatăl. Este evident că trebuie să fim unii care să ajungem să trăim după legile iubirii lui Dumnezeu Tatăl. Dacă Dumnezeu Tatăl este milostiv cu toată umanitatea și a ajuns să îi dea viață ei bine la fel de bine și noi trebuie să fim milostivi. Iată ce spunea în acest sens Sfântul Ioan Scărarul: "începutul iubirii de arginți e motivul milosteniei. Capătul ei ultim e ura față de săraci.

Cât timp adună cineva banii, e milostiv. Dar când are banii, îi strânge în mâini."87 Ceea ce trebuie să fim conștienți este că între: - mila lui Dumnezeu Tatăl - și milostenia oamenilor există o profundă legătură. De ce? Fiindcă trebuie să știm că dacă Dumnezeu Tatăl este milostiv și a ajuns să ne adopte fii Lui ei bine la fel de bine și ni trebuie să urmăm modelul Lui și să fim milostivi cu cei din jurul nostru care au nevoie de ajutor. Este cumva logic ca din moment ce noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu la fel de bine și noi să ne arătăm ajutorul nostru față de cei din jurul nostru când au nevoie de noi. Este logic prin urmare să urmăm lui Dumnezeu Tatăl. De fiindcă Dumnezeu Tatăl este pentru noi creștinii ortodocși: - un arhetip, - un model, - o paradigmă, - un protopip - și o persoană care trebuie să ne raportăm în tot ceea ce facem. Nu se poate în nici un fel să ajungem să ducem o viață care este străină de Dumnezeu Tatăl și în același timp să ajungem să credem că Dumnezeu Tatăl este Tatăl nostru al 86Dumitru 87Filocalia,

Zamisnicu, Credința în zeghe. Preot Dumitru Zamisnicu – Evocări, Ediția 1, (Editura Universitas XXI, Iași, 2013), p. 104. vol. 9, (Editura Institutul Biblic (IBMBOR), București, 1980), p. 251, Despre iubirea de arginți și neagonisire (8).

48

tuturor. Nu are cum să fie așa fiindcă acest lucru nu este logic. Iisus a spus parabola cu datornicul ce a fost iertat de un mare om de stat. Când a ieșit de la marele om de stat ei bine cel iertat s-a întâlnit cu un datornic al lui care îi datora o sumă mică de bani. Cer iertat l-a prins de grumaz pe datornicul lui și îi strângea cerându-și banii înapoi. Scena a fost văzută de un slujitor al marelui om de stat. Acesta i-a spus stăpânului său ce a văzut. Atunci marele om de stat a dat ordin ca cel iertat să fie prins și dus în temniță fiindcă nu a iertat pe datornicul lui după cum și el la rândul lui a fost iertat.

Din pilda lui Iisus se poate vedea că din moment ce am ajuns să fim fiii lui Dumnezeu Tatăl ei bine trebuie să ajungem: - să urmăm, - să imităm, - și să ne luăm după Dumnezeu Tatăl. Câți dintre noi oare facem acest lucru? Adevărul este că foarte puțini. În secolul al XX-lea iată ce spunea părintele Paisie Olaru:"femeia ucigașă de copiii și plină de păcate să-și plângă toată viața păcatele, cu post și cu lacrimi și prin milostenie, să se îngrijească de copii orfani și de bolnavi, după sfatul duhovnicului ei."88 Ceea ce putem vedea aici din afirmația părintelui Paisie Olaru este că păcatul avortului este foarte grav.

Totuși dacă există pocăință adevărată el se poate ierta. Cum se poate ierta păcatul avortului? Prin: - a îți plânge toată viața avortul, - post, - lacrimi, - milostenie, - grija de orfani, - grija de bolnavi, - iubirea de semeni.

Sunt multe păcate grave pe care noi la facem cu conștiința faptului că Dumnezeu Tatăl ne va ierta. Ei bine trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl ne iartă numai atâta vreme cât ne dăm seama că ceea ce am făcut este un lucru: - rău - și un păcat.

De ce? Fiindcă trebuie să știm că iertarea lui Dumnezeu Tatăl vine peste noi numai atunci când și noi conștientizăm că suntem pe drumul rău. Ceea ce se poate de duce din rândurile de până acum este că Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu al binelui. Fiindcă Dumnezeu Tatăl este un Dumnezeu al binelui ei bine și noi oamenii trebuie să fim oameni ai binelui. În ceea ce Îl privește pe Dumnezeu Tatăl este bine să știm că binele este prezent: - total, - deplin, - plenar, - ființială, - întreg - și definitiv.

Este evident că și noi trebuie să ajungem să urmăm acestui bine a lui Dumnezeu Tatăl. Trebuie să ne dăm seama de tot ceea ce este Dumnezeu Tatăl și de modul cum el ajunge să se manifeste. Binele lui Dumnezeu Tatăl cel mai bine ajunge să se manifeste prin sfințenie. De fapt acest lucru ne-a fost descoperit încă din timpurile Vechiului Testament de Sfântul prooroc Isaia: “în anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul.Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau și strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!"” (Isaia 6, 1-3). Deși această viziune a fost dată în Vechiul Testament este bine să știm că ea este actuală și pentru noi cei de azi care trăim timpurile Noului Testament. De fapt se poate spune că există o condiționare pe care o are Dumnezeu Tatăl cu fiecare dintre noi: - Dumnezeu Tatăl ne ajută - dacă și noi la rândul nostru ajutăm.

88Arhimandrit

Ioanichie Balan, Părintele Paisie Duhovnicul,(Editura Doxologia, Iași, 2010), p. 79.

49

Pe cine să ajutăm? Pe semenii noștri. Mult prea ușor noi creștinii ortodocși uităm că Dumnezeu Tatăl ne vrea frați. Este greu să ajungi să vezi în semenul tău un frate dacă inima ta nu este plină de iubire pentru Dumnezeu Tatăl. În acest sens Sfântul psalmist David spunea cât se poate de bine: "fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul." (Psalm 40, 1). Este evident că a ne ajuta unii pe alții și a face milosteinie este cheia ajutorului nostru de la Dumnezeu Tatăl. Regretatul părinte Sofian Boghiu spunea cât se poate de concudent: "Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile. Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel."89 Este evident că milostenia pe care o facem după posibilități este: - faptă bună, - o virtute, - un lucru ce ne face pe placul lui Dumnezeu Tatăl, - o faptă creștin ortodoxă în cele din urmă.

Ce facem atunci când nu suntem bogați și nu putem să facem milostenie? Ei bine adevărul este că trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu Tatăl nu ne cere imposibilul. Nu ne cere imposibilul fiindcă trebuie să știm că în această lume sunt puțini cei bogați. Totuși, cei bogați sunt chemați să facă milostenie. Părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria din România spunea cât se poate de inspirat: "milostenia și postul sunt aripile rugăciunii.

Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post și milostenie."90 Milostenia prin urmare este un act care se prelungește din starea de a fi fiu al lui Dumnezeu Tatăl. Din moment ce suntem cu toții fii aceluiași Dumnezeu Tatăl avem datoria să ne iubim unii pe alții. Ei bine sunt din ce în ce mai mulți care consideră că poți să fi fiu al lui Dumnezeu Tatăl și fără să ajungi să iubești pe cei din jur.

Cum este posibil acest lucru? Este posibil fiindcă trebuie să știm că numai în acest fel ne vom realiza țelul nostru de a fi uniți cu Dumnezeu Tatăl. Iisus s-a identificat pe sine cu cei care au nevoie de ajutorul nostru: “atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.” (Matei 25, 34-36).91 Se știe despre Fericitul Augustin că a fost ucenicul Sfântului Ambrozie al Milanului.

- Părinte Ambrozie nici nu știi când de mult mă bucur că v-am găsit.

- De ce?

- Fiindcă numai când v-am găsit mi-am dat seama că ortodoxia este adevărata religie.

- Asta așa este.

- Eu ani de-a rândul a fost maniheist.

- Știu asta fiul meu.

- Nu știu cum am putut să cad pradă maniheismului.

- Ereziile sunt unele care ne seduc.

- Cum? - Fiindcă ajung să speculeze.

- Ce să speculeze?

- Ceea ce visează și ceea ce aspiră omul.

- Și ce crezi că a speculat maniheismul?

- Din câte știu eu maniheismul este dualist.

- Dar, binele și răul sunt două principii veșnice.

- Ei vezi, tocmai acest lucru l-a speculat maniheismul.

- Care?

- Că nu este o problemă dacă ești rău.

- Adică?

- Că nu este o problemă că există răul.

- De ce?

Sofian Boghiu, Un iconar de suflete, Vol. I, (Editura Basilica, București, 2009), p. 92.

Rusnac, Cugetări duhovnicești - din înțelepciunea Părinților contemporani, vol. II, (Editura Epigraf, Chișinău, 2011), p. 133.

91Seafim Alexeiev, Viața după moarte (București, 2014).

89Părintele 90Ala

50

- Fiindcă răul de fapt este complementar binelui.

- Și nu este așa?

- Nu, nu este așa.

- Dar cum?

- Este adevărat că în această lume binele și răul sunt două realități existente.

- Și în lumea de apoi cum v-a fi?

- Ei bine răul nu va mai exista sau mai bine spus nu mai va exista amestecat cu binele.

- Dar de ce nu intervine Dumnezeu în această lume împotriva răului?

- Nu știi?

- Nu. - A spus-o chiar Iisus.

- Unde?

- A spus parabola cu lanul de grâu și neghina.

- A da, îmi aduc aminte.

- În lanurile de grâu în care există neghină nu poți intervenii numai la culesul grâului.

- Fiindcă riști să distrugi și grâul și neghina nu?

- Corect.

- Și totuși Mani spunea că el a primit mai multe revelații de la Dumnezeu.

- Mani s-a crezut Hristos pe pământ.

- Nu în mod direct.

- Asta așa este.

- Da, Mani spunea că după nașterea lui mama lui a rămas tot fecioară.

- Este cu adevărat o mare rătăcire.

- Sigur că Mani a fost un înșelat de demoni.

- Nu știu ce să spun dar Mani a avut parte de moarte de martir.

- Nu neagă nimeni că a avut și unele părți bune.

- Vă mulțumesc părinte Ambrozie că mi-ați spus toate aceste lucruri.

- Pentru nimic fiul meu.

Aceasta avea să fie printre ultimele discuții ale lui Augustin cu Sfântul Ambrozie. A venit timpul ca Augustin să plece într-un loc departe. Aici el a început să fie preocupat de cum va fi să fi în rai.

- Ce ar fi să îi scriu o scrisoare părintelui Ambrozie?

Augustin a scris o scrisoare în care îl întreba pe părintele lui duhovnicesc cum va fi în rai? Ei bine Sfântul Ambrozie nu a mai apucat să îi răspundă lui Augustin fiindcă a murit. În noapte în care Sfântul Ambrozie a murit el s-a arătat în vis lui Augustin.

- Părinte Ambrozie ce mă bucur să vă văd.

- Și eu fiul meu.

- Ce faceți?

- Sunt bine.

- Mă bucur.

- Ceea ce trebuie să știi este că am murit.

- Dar eu te văd aici aievea.

- Așa este.

- Cum se poate?

- Fiindcă tu ai cerut aceasta.

- Când?

- Nu mi-ai scris tu o scrisoare în care mi-ai cerut să îți descriu raiul?

- Așa este.

- Ei vezi de acea am venit.

- Vă mulțumesc părinte Ambrozie.

- Pentru nimic.

- Și cum este raiul părinte Ambrozie?

- Hm. Îmi ceri un lucru greu.

- De ce?

51

- Fiindcă raiul este greu de explicat.

- Deci nu se poate să îmi spuneți?

- Ba se poate.

- Vai ce mă bucur.

- Eşti în stare ă numeri stelele cerului, nisipul pământului şi picurii mării?

- Nu părinte Ambrozie.

- Foarte bine.

- De ce?

- Fiindcă acest lucru este mult mai ușor decât a descrie raiul.

- Așa de frumos este în rai.

- Da. Eu de acolo vin.

- Deci raiul este splendid.

- Așa este de splendid că nimic nu i se poate asemăna pe pământ.

- Acum înțeleg părinte Ambrozie.

- Bine fiul meu. Trebuie să plec.

- În rai?

- Da fiul meu.

După aceasta Sfântul Ambrozie s-a făcut nevăzut.92 Ceea ce vroia să știe Augustin este un lucru pe care de fapt cu toții voim să îl știm: - Există rai?

- Cum este în rai?

- Când vom ajunge în rai?

Ceea ce trebuie să știm este că la ceasul potrivit ei bine Dumnezeu Tatăl va îngădui ca noi să părăsim această lume și să ajungem în rai. Este un lucru pe care numai Dumnezeu Tatăl îl poate face. El a ajuns să ne facă să ne dăm seama că viața de aici este o pregătire dar și un anume test. Este un test pe care cu toții trebuie să îl trecem.

Este un test în care trebuie să decidem de partea cui suntem: 1. A lui Dumnezeu Tatăl 2. Sau a diavolului.

Aceasta fiindcă este bine să știm că Dumnezeu Tatăl este unul care vrea ca noi să fim acum este El: - buni, - sfinți, - drepți, - incoruptibili, - întregi - și frumoși.

Toate aceste lucruri trebuie să le facem fiindcă Îl avem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru. Nu trebuie să înțelegem că fiind fii lui Dumnezeu Tatăl avem numai “privilegii.” La fel de bine trebuie să știm că avem și multe datorii și obligații. Părintele Arsenie Boca spunea cât se poate de frumos: "Fără milostenie însăși rugăciunea e fără rod. Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu însuți nu asculți rugăciunile oamenilor ce sunt asemenea ție? Cum vei cere împreună cu credincioșii din Biserică: "Dă Doamne!" - când tu însuți nu dai săracilor, deși poți să dai? Cu ce gură vei spune: "Auzi-mă, Doamne!" când tu însuți nu-l auzi pe cel sărac, sau mai adevărat pe Hristos, Care strigă spre tine prin sărac?"93 Fără să fim prea tehnici sau antropomorfi ceea ce trebuie să știm este că Dumnezeu Tatăl exemplul suprem de milostivire. Aceasta fiindcă dacă Dumnezeu Tatăl nu ar fi milostiv ei bine ceea ce este cât se poate de sigur este că umanitatea ca întreg nu ar mai exista. Aceasta fiindcă: - păcatele, - patimile, - viciile, - răutățile - și fărădelegile 92Grigorie

93Părintele

Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Arsenie Boca, Mărgăritare duhovnicești, (Editura Credința Strămoșească), p. 65.

52

pe care le facem noi oamenii ar fi ceva care ar atrage mânia lui Dumnezeu Tatăl. Ei bine Dumnezeu Tatăl este Unul care așteptă îndreptarea noastră și în acest sens trebuie să știm că El este răbdător și de accea așteaptă întoarcerea noastră. Sunt unii care ar spune că în nici un fel nu ar putea să accepte faptul că ei sunt la mila lui Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă sunt mulți oameni: - mândri, - ogolioși, - plini de sine, - egocentrici care pur și simplu nu vor să intre sub raza incidenței milei lui Dumnezeu Tatăl. Dacă este să judecăm lucrurile la rece vom vedea că de fapt noi oamenii suntem la mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă de multe ori suntem răi și plini de răutate. Sfântul Marcu Ascetul spunea cât se poate de frumos și de bine: "nimenea nu e atât de bun și de milos ca Domnul; dar nici El nu iartă pe cel ce nu se pocăiește."94 Este bine să știm că Dumnezeu Tatăl știe că noi suntem ființe: - limitate, - imperfecte, - predispuse la păcat, - care greșim - și care cădem.

Totuși Dumnezeu Tatăl așteaptă de la noi dorința de a nu mai păcătuii și de a nu cădea în vicii. Este un lucru pe care cu toții îl putem face și acesta este motivul pentru care ajungem să ne pocăim. Se știe spune celebrul dicton că: - a cădea în greșeală este omenește, - a te ridica din greșeală este dumnezeiește, - a persista în greșeală este diavolește.

Iată de ce trebuie să fim unii care să ne dăm seama că Dumnezeu Tatăl este dispus să ne ierte dacă greșim și păcătuim. Aceasta dacă noi ne manifestăm dorința de a ne pocăii. În acest sens în Biserica Ortodoxă există taina spovedaniei care este o taină ce ajunge să ne facă să fim unii care să fim cât se poate de ancorați în Dumnezeu Tatăl. Sunt unii care s-ar putea întreba: de ce acest accent pe păcat și pe greșeală în creștinismul ortodox?

Ortodoxia pune mult accent pe păcat fiindcă păcatul este o expresie a răului. Răul după cum am spus este un lucru care ne face să fim unii care să ne dăm seama că nu mergem pe calea lui Dumnezeu Tatăl. Este evident că trebuie să fim unii care să mergem pe calea binelui. Trebuie să mergem pe calea binelui fiindcă numai așa vom ajungem să fim unii care să ne asemănăm cu Dumnezeu Tatăl. Sfinții părinți ne spune cîă prin creație avem chipul lui Dumnezeu Tatăl în noi fiindcă suntem creație după chipul Lui. Prin faptele noastre trebuie să fim după asemănarea lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie: - să facem faptele lui Dumnezeu Tatăl, - să avem gândurile lui Dumnezeu Tatăl, - să ne purtăm ca Dumnezeu Tatăl, - să ne sârguim să fim ca Dumnezeu Tatăl, - să imităm pe Dumnezeu Tatăl.95 Este bine prin urmare să știm că Dumnezeu Tatăl nu a creat răul și că răul există ca un lucru separat de voința Lui. Ei bine în această lume se poate vedea cât se poate de bine un conflict dintre bine și rău. Noi oamenii vrem nu vrem suntem prinși la mijlocul acestui conflict dintre bine și rău. Trebuie să știm că suntem unii care în această viață trebuie să alegem de partea binelui cum suntem: - a binelui - sau a răului.

Aceasta în funcție de ceea ce vom alege să facem. Dumnezeu este Tatăl nostru dar El ne cere al fel de bine să fim de partea binelui fiindcă El este un Dumnezeu al binelui. Ei bine acesta a fost și unul dintre motivul pentru care Dumnezeu Tatăl l-a trimis în lume pe Unicul Născut Fiul al Său pe Domnul Iisus Hristos. Trebuie să știm unii care să ne dăm seama că binele este un fapt care ajunge: - să ne definească, Dr. Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. I, Ediția 2, (Editura Institutul de Arte Grafice "Dacia Traiană", Sibiu, 1947), p. 256, (capete despre Pocăință 15.1).

95Radu Teodorescu, Teologia paternității lui Dumnezeu Tatăl (Cugir, 2014).

94Pr.

53

- să ne întregească, - să de contureze personalitatea, - să ne umple de milostivirea lui Dumnezeu Tatăl.

Toate aceste lucruri sunt unele care ne spun că suntem pe calea cea bună. Sunt și unii care consideră că ei pot să facă binele și să fie buni fără de credință în Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă ei sunt unii care trebuie să știm că ajung să vadă viața ca un fel de etapă definitivă. După cum am spus Dumnezeu Tatăl l-a trimis în această lume pe Iisus pentru a murii și a învia pentru a ne asigura că există viață după moarte. Iată prin urmare că viața de aici este numai erată din drumul nostru spre Dumnezeu Tatăl. După cum ne spune Noul Testament în această lume ajungem să îl vedem pe Dumnezeu Tatăl numai prin “ghicitură.” Există o viață de apoi și acolo vom ajunge să îl cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl deplin. Oricum ceea ce trebuie să știm este că ajungem să Îl cunoaștem pe Dumnezeu Tatăl ca fiind un Dumnezeu milostiv. Iată ce spunea în acest sens cuviosul Luca al Crimeii: "iubiţii mei în Hristos, să facem din toată inima faptele milostivirii, socotind pierdută ziua în care n-am ajutat pe cineva fie cu vorba bună, fie împărtăşindu-i din inimă necazurile şi suferinţele, fie mijlocind prin rugăciune pentru el înaintea lui Dumnezeu."96 După cum Dumnezeu Tatăl este milostiv cu noi oamenii atât ca o expresie: - a iubirii Sale - cât și a milei Sale, ei bine la fel și noi trebuie să ajungem să fim unii care să ajungem la mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este unul care vrea ca noi să fim ca El. Nu este nici o problemă cu faptul de a ajunge să Îl imităm pe Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă mai toți dintre noi suntem unii care ajungem să fim unii care să avem nevoie de: - un model, - un reper, - un punct de sprijin, - cineva la care să ne raportăm în lucrurile pe care le facem. Este evident că trebuie să fim persoane care să ne dăm seama că Dumnezeu Tatăl nu ne lasă fără de indicii în această lume. În acest sens în vechime la poporul ales Dumnezeu Tatăl a trimis profeți care să îndrume poporul pe calea: - binelui - și a adevărului.

La fel de bine și în zilele noastre Dumnezeu Tatăl ne trimite sfinți care ne fac conștienți de: - care este voia Lui, - pe ce cale trebuie să mergem.

Ajungem să fim de multe ori confuzi în viața noastră și parcă Dumnezeu Tatăl tace și nu se spune nimic. Ei bine trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl ne vorbește cel mai mult prin sfinții Săi dar la fel de bine și prin: - preoți, - călugări, - și ierarhi.

Este evident că trebuie să fim unii care să ajungem să fim cât se poate de preocupați de Dumnezeu Tatăl.

Iată ce spunea în acest sens marele filosof Blaise Pascal: “trebuie ca dreptatea lui Dumnezeu să fie nesfârşită ca şi milostivirea lui. Or judecata celor respinşi este mai puţin dură şi ar trebui să uimească mai puţin decât milostivirea pentru cei aleşi.”97 Milostivirea lui Dumnezeu Tatăl față de umanitate este una care se manifestă zilnic. Aceasta fiindcă după cum a spus Iisus Dumnezeu Tatăl zilnic: - face soarele să răsară peste cei buni și peste cei răi, - și face să cadă ploaia peste cei drepți și nedrepți.

Este evident că Dumnezeu Tatăl nu vrea să ne trateze ca niște persoane demne de milă fiindcă noi suntem fii Lui însă ceea ce trebuie să fim conștienți este că El este sfânt și prin urmare noi nu suntem sfinți. Cum putem să ne apropiem atunci de El dacă nu prin: - mila, - milostivirea, 96

Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare. Predici la Triod, (Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2004), p. 30.

Pacal, Cugetări (Editura Antet Revolutions, 2013).

97Blaise

54

- și îndurarea Lui? Ceea ce este cel mai trist este că sunt mulți care imediat că află că în Hristos și prin credință în Hristos ajung să fie fii lui Dumnezeu Tatăl ei bine ei ajung: - să se mândrească, - să se umple de sine, - să devină orgolioși, - să devină egocentrici.

Este un lucru mare să ajungi să fii fiul lui Dumnezeu Tatăl. Nu este nici o îndoială cu privire la acest lucru.

Totuși ceea ce trebuie să știm este că faptul de a ne mândrii în nici un fel nu ajunge să ne facă bine. Nu ne face bine fiindcă no trebuie să fim.

- smeriți - și modești.

Sfântul Ioan Gură de Aur era cât se poate de concudent în acest sens: “să râvnim şi noi virtutea aceasta, dar mai mult decât toate, smerenia şi milostenia, fără de care nu ne putem mântui. Fără feciorie te poţi mântui, dar fără milostenie, cu neputinţă. Milostenia este de neapărata trebuinţă şi le ţine pe toate. Nu fără motiv am numit eu milostenia inima virtuţii.”98 Prin urmare deși noi creștinii ortodocși suntem fii lui Dumnezeu Tatăl ceea ce trebuie să știm și ceea ce trebuie să avem în vedere este că trebuie să fim unii care să ne considerăm vrednici de: - mila - și milostivirea lui Dumnezeu Tatăl. Acest lucru fiindcă în acest mod în mod sigur nu vom cădea niciodată în păcatul mândriei.

Ei bine acest păcat trebuie să știm este: - subtil, - greu de depistat, - unul care ne poate prinde în capcana lui, - greu de eradicat, - greu de scăpat de el, - unul cu care pur și simplu ne trezim cu el etc.

Prin urmare pentru a ajunge să ne menținem smerenia care este o virtute ce Îl caracterizează pe Dumnezeu Tatăl ei bine trebuie să fim unii care să ajungem să fim unii care să ne dăm seama că nu avem nimic de pierdut dacă de considerăm vrednici de mila și de milostivirea lui Dumnezeu Tatăl. Este această milă și milostivire a lui Dumnezeu Tatăl care ajunge să ne facă să fim unii care să fim cât se poate de bucuroși. Iată ce spunea regretatul părinte Arsenie Papacioc într-un interviu: “eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului.” Prin urmare este bine să știm că Dumnezeu Tatăl prin mila și milostivirea Lui aduce în noi o stare de bine ce nu poate fi descrisă decât comuniune duhovnicească cu El.99 Se spune că erau doi prieteni vechi. Într-o zi ei s-au întânit.

- Bună ziua dragul meu.

- Bună ziua.

- Cum mai ești.

- De ce?

- Nu prea bine.

- De ce?

- Nu știu dacă vrei să știi.

- Spun-mi ce este.

- Sunt bolnav.

- Bolnav?

- Da. - Cât de grav?

- Destul de grav.

Ioan Gură de Aur,Omilii la Matei PSB 23, (București, 1994).

Teodorescu, Bucuria de a fi în comuniune duhovnicească (Cugir, 2016).

98Sfântul 99Radu

55

- Vai îmi pare foarte rău.

- Să vedem ce mai pot face doctorii.

- Ce spun?

- Mi-au luat mai multe analize.

- Și?

- Deocamdată aștept rezultate.

- Să sperăm că va fi bine.

- Speranța moarte ultima.

- Așa este.

- Te rog ceva.

- Ce? - Să mă ții la curent cu sănătatea ta.

- De ce?

- Nu ești tu prietenul meu?

- Ba da.

- Păi și atunci?

- Bine așa voi face.

- La revedere.

- La revedere.

Cei doi prieteni s-au despărțit cam triști. La câteva zile un prieten i-a spus celuilalt: - Îl mai știi pe prietenul tău?

- Da. Ce este cu el?

- Îmi este teamă că nu prea bine.

- Ce este spune-mi?

- A căzut la pat.

- Vai nu se poate.

- Îmi pare rău.

- Și i-am spus să mă țină la curent.

- Poate i-a fost rușine să te deranjeze.

- Să mă deranjeze? Prostii. Suntem prieteni de zeci de azi de zile.

Prietenul cu pricina s-a dus la casa amicului său.

- Bună ziua, - Bună ziua, a răspuns soția.

- Cum se simte?

- Rău, rău de tot.

- Ce au spus medicii?

- Că nu mai are mult.

- Cum așa?

- Așa au spus ei, a spus femeia și mai apoi a izbucnit în lacrimi.

Prietenul a venit la capul muribundului.

- Totul va fi în regulă.

- Nu și de data asta.

- Ce vorbești acolo?

- Știu că noi am trecut prin multe dar drumul meu prin această viață se va încheia în curând.

- Prostii. Nu știi ce vorbești.

- Simt că sfârșitul se apropie.

- Ce pot face pentru tine?

- Acum?

- Da. - Nimic.

- Spune-mi că voi face orice.

- Nu mai este nimic de făcut.

- Nu vorbii așa.

56

Dintr-o dată muribundul s-a luminat la față.

- Ce faci? Ești mai bine?

- Da sunt mai bine.

- Vai nu știi ce mă bucur.

- Tu știi că eu acum sunt mai bun decât Socrate?

- Cum așa?

- Am citit odată de mult că Socrate s-a bucurat când era pe patul de moarte.

- De ce?

- Fiindcă el credea că după moarte se va întâlnii cu marii oameni ai lumii: Homer, Hesiod și restul de mari înțelepți - Nu te înțeleg.

- Dacă Socrate se bucura că moare cum să nu mă bucur eu?

- De ce?

- Fiindcă eu mă voi întâlnii cu Tatăl nostru din cer și cu Domnul Iisus Hristos.

- Asta așa este.

Pe fața muribundului se putea vedea liniște, pace și un zâmbet îi domina fața.

- Mă bucur să gândești așa.

- Mă voi ruga de pe lumea cealaltă pentru tine.

Zicând aceste lucruri muribundul și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu Tatăl.100 Avem aici o întâmplare care ne spune că în fața morții trebuie să avem multă credință în Dumnezeu Tatăl.

Sunt mulți care sunt cât se poate de nedumeriți în fața morții. Cum este compatibilă moartea cu credința în Dumnezeu Tatăl? Cum este posibil ca Dumnezeu Tatăl să ne lase pe noi fii Săi să murit. Ei bine răspunsul pe care ni-l dă creștinismul ortodox la această problemă este că Dumnezeu Tatăl nu este autor al morții. Moartea a venit în lumea noastră ca o dovadă a: - invidiei - și răutății diavolului față de noi oamenii care vom fi ajungând să ajungem fii lui Dumnezeu Tatăl. Diavolul a fost invidios de comuniune pe care primii oameni Adam și Eva au avut-o cu Dumnezeu Tatăl și prin urmare a făcut tot ceea ce putut să rupă această comuniune de iubire. Iată prin urmare că este bine să știm că Dumnezeu Tatăl nu a voit să ne lase să murim. Dumnezeu Tatăl după sfinții părinți va tolera moartea până la un anumit punct al istoriei umane. Va venii un moment când toți cei morți vor învia. Este unul dintre articolele fundamentale de credință a creștinismului ortodox. Aceasta fiindcă este bine să știm că Dumnezeu Tatăl nu se bucură de moartea noastră.

El ne-a creat pentru a fi: - veșnici, - eterni, - nemuritori.

Diavolul este cel care a adus în noi moartea și moralitatea. Trebuie să știm că puterea diavolului nu este mai mare decât puterea lui Dumnezeu Tatăl. Tot ceea ce trebuie să facem noi este să avem credință în Dumnezeu Tatăl care prin: - mila, - milostivirea - și compasiunea Lui Ne va trece cu bine din această viață în viața de apoi.101 CAPITOLUL 6 DOAMNE MILUIEȘTE: A CERE MILA LUI DUMNEZEU ÎNTR-O LUME A MÂNDRIEI ȘI A ORGOLIULUI

100Grigorie

Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Athanasiu, Moartea și viața dincolo de mormânt (Galați, 2015).

101Dimitrios

57

Pentru noi creștinii ortodocși a cere mila lui Dumnezeu Tatăl și a cere milostivirea lui Dumnezeu Tatăl este un lucru cât se poate de firesc. De ce? Fiindcă este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru pe care mulți creștini ortodocși îl simt. Totuși se poate vedea că sunt mai multe confesiuni și secte creștine în care accentul pe mila lui Dumnezeu Tatăl este mic dacă nu aproape nul.

1. La mai multe mise (liturghii) catolice se cântă rar Kirie eleison (Doamne miluiește în greacă) ca și cum Doamne miluiește și mila lui Dumnezeu Tatăl este mai multe o problemă grecească, 2. Protestanții nu prea cer mila lui Dumnezeu Tatăl în rugăciunile lor deși referințe la mila lui Dumnezeu Tatăl se fac rar prin rugăciunile lor, 3. Ca să nu mai spunem de neo-protestanți care se poate spune că sunt cât se poate de străini de mila lui Dumnezeu Tatăl.

4. Greco-catolicii au înlocuit rugăciunea Doamne miluiește din cultul ortodox cu apelativul de Doamne îndură-te spre noi.

Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru destul de inconvenient pentru creștinul din zilele noastre. Nu numai pentru creștinul din zilele noastre ci la fel de bine și pentru creștinul din Evul Mediu sau din vechime.

De ce este mila lui Dumnezeu Tatăl inconvenientă pentru omul de azi? De ce sunt atât de mulți creștini care sunt cât se poate de sensibili la mila lui Dumnezeu Tatăl? Este evident că din: - mândrie, - orgoliu, - părerea de sine, - egocentrism.

Sunt mulți creștini care deși nu recunosc au mult orgoliu în ei. Acest lucru a fost spus și de filosoful antic Epictet: “orice om care are sau crede că are un oarecare avantaj asupra celorlalţi va fi în mod inevitabil cuprins de orgoliu, dacă nu e bine instruit, şi nu se va putea abţine să nu abuzeze de acest orgoliu.”102 Adevărul este că am ajuns să trăim într-o lume în care mândria și orgoliul a ajuns să primească proporții: - globale, - naționale, - continentale, - etnice, - rasiale, - instituționale, - sociale, - economice, - sau culturale.

Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că omul modern este unul care manifestă mai multe tendințe barbare în ceea ce privește orgoliul. El este un om care ajunge: - să îngenuncheze, - să răpună, - să distrugă, - și să își ruineze Pe semenii lui mai slabi fără de nici un fel de milă și de remușcare. Este cât se poate de evident că omul de azi este un om care este dominat de orgoliu. De mai multe ori acest orgoliu se manifestă și în materie de sport. Cum se face că sunt mai mulți fani ai unor echipe sportive sau a unor sportivi singulari care când preferatul lor ajunge să piardă se manifestă violent și își atacă rivalii? Gânditorul H. Taine spunea cât se poate de inspirat: “orgoliul nu e decât o varietate a egoismului.” Orgoliul este prin urmare un lucru care trebuie să știm că este cât se poate de activ în lumea noastră și face multe victime.103 Ceea ce trebuie să știm că mândria și orgoliul sunt cauza la mai multe rele din lumea noastră: - conflicte, - războaie, - crime din invidie, - flageluri, 102

Epictet, Manualul(Editura Seneca, 2015).

Sue, Pride: one of the seven capital sins (F. A. Nichols & Co., 1899).

103Eugen

58

- torturi, - sadism etc.

De ce? Fiindcă există o categorie de oameni care întotdeauna se va considera: - mai bună, - mai capabilă, - mai dreaptă, - mai deșteaptă, - mai frumoasă decât restul. Aceștia sunt oamenii care nu pot să fie ca restul și prin urmare ajung să fie unii care să vrea să fie tratați: - diferit, - special, - cu mai multă atenție și băgare de seamă, - cu mai mult respect.

Este adevărat că Dumnezeu Tatăl a făcut o lume diversă dar acest lucru nu înseamnă că unii sunt mai capabili decât restul. Sunt oameni care sunt bogați dar care nu sunt mulțumiți că sunt bogați numai pentru ei înșiși. Așa se face că ei vor să fie: - cunoscuți, - apreciați, - adulați, - proslăviți de restul.

Ei suferă de ceea ce sfinții părinți au denumit ca slava deșartă.104 Acești oameni care sunt cuprinși de slava deșartă pur și simplu nu mai trăiesc pentru ei ci ajung să se dea în vânt după: - faimă - și celebritate.

Ei bine trebuie să știm că realitatea este că oamenii care sunt cuprinși de slava deșartă sunt departe de Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă ei ajung să gândească această lume numai în termenii limitați care sunt stabiliți de slava deșarta. Omul trebuie să fie unul care să se autocontroleze și să își dea seama că în toate rândurile el poate să fie mai bun și mai deplin dacă ajunge să nu fie controlat de salva deșartă. Slava deșartă prin urmare este un păcat care ajunge să ne separe de Dumnezeu Tatăl. În realitate trebuie să știm că oamenii stăpâniți de slava deșartă nu sunt oameni fericiți. De ce? Fiindcă ei: - depind de alții, - fac orice pentru a fi aclamați, - suferă când orgoliul lor este lezat, - sunt închistați fiindcă se rezumă numai la orgoliul lor.

- sunt disperați în cele din urmă. Acest lucru a fost afirmat și de gânditorul român Teodor Mazilu care spune că: “mulți oameni sunt disperați din orgoliu.”105 Ei bine în acest climat al orgoliului ceea ce trebuie să știm este că oamenii au ajuns să trăiască în două mari sfere de influență: - Orientul - și Occidentul.

De sute de ani între Orient și Occident se duce o luptă de supremație. Aceasta fiindcă trebuie să știm că aceste două sfere geografie sunt și ele cuprinse de slava deșartă. Iată de ce este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama de care sunt implicațiile orgoliului oriental față de orgoliul occidental.

Ceea ce trebuie să știm este că din cele mai vechi timpuri oameni sfinți au fost unii care au făcut apel la mila și la milostivirea lui Dumnezeu Tatăl. Unul dintre acești oameni sfinți a fost în vechime proorocul Neemia care spunea foarte frumos că “Dumnezeu iubitor şi iertător, negrabnic la mânie și bogat în milă și îndurare” (Neemia 9, 17). Prin urmare se poate vedea aici o mare antoganie ( contradicțiie) de care trebuie să fin conștienți: 104Sfinții

părinți despre slava deșartă (Editura De suflet, 2018).

Mazilu, Ipocrizia disperării (Editura Cartea Românească, 1972).

105Teodor

59

1. Oamenii sfinți au cerut mila lui Dumnezeu Tatăl tot timpul, 2. Oamenii lumești și pătimași nu au considerat că ei sunt unii care trebuie să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl.

Cui să urmăm? Cui să credem? Ei bine ceea ce trebuie să știm este că trebuie să fim unii care să credem mai mult în sfinții lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă dacă este să judecăm lucrurile la rece fără mila lui Dumnezeu Tatăl în fața diavolului suntem ca pierduți. Iată de ce trebuie: - să ne bazăm, - să cerem, - să implorăm, - să ne smerim în fața milei lui Dumnezeu Tatăl. Viețile sfinților sunt pline de cazuri de sfinți care au ajuns să se confrunte cu diavolul corp la corp. Aceasta fiindcă trebuie să știm că acești oameni sfinți au fost unii care au voit cu tot dinadinsul să urmeze lui Dumnezeu Tatăl. Ei bine niciodată când ei au ieșit învingători asupra diavolului ei nu și-au atribuit victoria lor ci lui Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă noi prin noi înșine nu putem face mai nimic în fața diavolului. Diavol este marea noastră încercare în drumul nostru spre: - spre rai - și spre Dumnezeu Tatăl.

Deși diavolul este unul care ne face probleme și vrea să ne arunce în deznădeje nu trebuie să deznăjduim de mila lui Dumnezeu Tatăl. “Precum un bob de nisip nu se pune în cumpănă cu o mare greutate de aur, aşa trebuinţa de judecata dreaptă a lui Dumnezeu nu se pune în cumpănă, în privinţa asemănării, cu mila Lui.Greşelile tuturor oamenilor sunt ca un pumn de nisip căzut în mare, în asemănare cu pronia şi cu mila lui Dumnezeu; şi precum nu se înfundă un izvor ce curge îmbelşugat, din cauza unui pumn de ţărână, aşa nu este biruită mila Făcătorului, de răutatea făpturilor.”106 După cum ne spune Noul Testament și istoria unul dintre cele mai infame personaje ale istoriei a fost Iuda Iscarioteanul. Aceasta fiindcă știm că deși știa că este nevinovat Iuda L-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginiți. Ei bine sfinții părinți ne spun că dacă Iuda s-ar fi pocăit ei bine după înviere Iuda ar fi fost iertat. Iată că mila lui Dumnezeu Tatăl este una atât de mare că s-ar fi putut manifesta și în fața unui: - trădător, - și viclean cum a fost Iuda Iscarioteanul. Ei bine dacă până și un trădător ca Iuda ar fi putut să primească mila și iertarea lui Dumnezeu Tatăl cum să nu ajungem să nu fim și noi unii care să fim vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl? Iuda însă a ales să se sinucidă decât să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl.

Mila lui Dumnezeu Tatăl poate să fie una abisală. În acest mod a ajuns să fie trăită de Sfântul psalmist David care spunea: „pe cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult a îndepărtat de la noi Dumnezeu fărădelegile noastre, și pe cât sunt de departe cerurile de pământ, atât de mare este mila Lui pentru cei ce se tem de El” (Psalmul 103, 11). Este prin urmare evident că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care este dincolo de concepția noastră. De ce? Fiindcă după cum Dumnezeu Tatăl este infinit și veșnic la fel de bine și mila lui este veșnică. Iisus a spus acest lucru cât se poate de clar: “fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36). Este evident că în orice situație ne-am afla în viața noastră putem să contăm pe mila lui Dumnezeu Tatăl.107 Se spune că mai de mult era un vânător care era pasionat mult de a vâna.

- Draga mea în acest sfârșit de săptămână vreau să plec din nou la vânat.

- Din nou?

- Da. - Dar tocmai ce ai fost?

- Știu.

- Și nu îți este destul?

- Nu. - De ce?

- Simt că de data asta voi avea noroc.

Alfeyev,Lumea Duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul, traducere din limba engleză de Dragoş Dâscă, (Editura Doxologia, Iaşi, 2013), p. 45.

106Ilarion

107Sfântul

Ioan Gură de Aur, Tâlcuire la Psalmul 7. Judecata lui Dumnezeu dreptate și milostivire (Iași, 2010).

60

- Dar și de dățile trecute ai avut noroc.

- Nu data asta voi prinde ceva mare și frumos.

- Cum vrei tu.

- Numai să fie vreme frumoasă.

- Asta așa este.

A venit și sfârșitul de săptămână și vânătorul s-a pregătit de vânătoare.

- Sunt gata draga mea, i-a spus el soției.

- Bine să ai de grijă de tine.

- Nici o problemă.

- Ai de grijă pe unde umbli.

- Sigur că da. Mâine voi fi acasă.

- La revedere.

- La revedere.

Vânătorul a plecat. A ajuns în pădure. Acolo a început să caute de vânat. Fără să îți de-a seama s-a rătăcit.

- Doamne unde sunt? și-a spus la un moment dat vânătorul.

T-a uitat în stânga și s-a uitat în dreapta.

- Nu îmi este cunoscut acest loc.

S-a întors înapoi dar nu a mai găsit nici un drum pe care venise.

- Ce prost sunt.

Vânătorul a început să dispere.

- Aș putea murii în această pădure.

Apoi i-a venit un gând: - Ce ar fi să strig după ajutor?

A strigat cât l-au ținut plămânii: - Ajutor! Ajutor!

Nici un răspuns.

- Este cineva pe aici?!

Din nou nici un răspuns.

- Așa mi trebuie. Ce mi-a venit mie să vin la vânat chiar în această pădure neștiută de nimeni?

Vânătorul era disperat. Dintr-o dată de undeva de departe a început să audă niște sunete.

- Ce o fi asta?

S-a îndreptat spre acele sunete.

- Parcă este vocea unui om.

A mai mers și mai mult în direcția vocii.

- Poate este numai bătaia vântului.

Din nou a putut auzii deslușit o voce.

- Da. Aud pe cineva cântând a veselie.

S-a dus în direcția de unde vedea vocea.

- Da, este vocea unui om care cântă.

S-a apropiat și mai mult.

- Dar cine să cânte în acest pustiu? În cele din urmă a ajuns într-o poiană.

- Da se vede clar. Este un om care cântă.

S-a apropiat de acel om care părea un sărman oropsit al soții.

- Bună, a început vânătorul.

- Cine este acolo? A întrebat sărmanul.

- Sunt eu un vânător.

- Și ce faci aici?

- A, venit să vânez dar m-am rătăcit.

Când s-a apropiat vânătorul a putut vedea că trupul sărmanului era ușor intrat în putrefacție.

- Vai, ce s-a întâmplat cu tine?

- Sunt un om amărât și aici în aștept moartea.

- Îți aștepți moartea cântând?

- Da domnule.

61

- Nu este firesc.

- Dar ce este firesc în această lume?

- Tu ești pe moarte și ai ajuns să cânți melodii de bucurie?

- Da domnule.

- Cum așa?

- Nu am oare motiv să cânt şi să fiu vesel? Priveşte trupul meu intrat în putrefacţie, — singurul părete care mă mai desparte de împărăţia lui Dumnezeu, — cum şe nimiceşte clipă cu clipă; îndată îmi va scăpa sufletul, din această închisoare hidoasă şi-şi va lua zborul spre ceruri. Aceasta este cauza bucuriei mele şi a cântecului meu de laudă.

- Înțeleg, înțeleg.

- Mă bucur.

- Dar tu știi drumul de ieșire din această pădure?

- Da domnule.

- Poți să mi-l arăți și mie?

- Nu am cum domnule.

- De ce?

- Nu vedeți că sunt pe moarte?

- Auzi te voi purta eu pe brațe și vom ieșii din această pădure.

- Eu nu mai vreau să ies din pădurea aceasta.

- De ce?

- Fiindcă vreau să mor în această pădure.

- Dar vrei să mor și eu?

- Nu domnule.

- Atunci ajută-mă.

Se spune că sărmanul l-a ajutat pe vânător și ambii au ieșit din pădure vi și nevătămați. Mai apoi vânătorul l-a ajutat pe sărman să se pună pe picioare. În cele din urmă cu ajutorul medicilor și-a revenit.108 Avem aici o întâmplare care ne spune că de multe ori sunt oameni care ajung la limita existenței și ei sunt cât se poate de aproape de mila lui Dumnezeu Tatăl. Cei sărmani sunt unii care ajung la limita puterilor lui în această lume. De multe ori ei numai pe Dumnezeu Tatăl îl mai au și în acest sens este bine să știm că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că viața noastră este una care depinde din toate punctele de vedere de Dumnezeu Tatăl. Trebuie să știm că nu avem nici un motiv care să ne împiedice să ajungem să apelăm la mila lui Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă este această milă care ajunge să ne facă să fim unii care să primim harul Lui în cele mai grele momente ale vieții noastre. Sfinții părinți și mai ales Sfântul Isaac Sirul ne spun că de fapt mila lui Dumnezeu Tatăl se pogoară sub formă de iubire și până la iad la diavoli. Ei bine fiindcă sunt mândrii și orgolioși trebuie să știm că diavolii nu mai pot cere: - mila - și milostivirea lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă Dumnezeu Tatăl a devenit dușmanul lor pe veșnicie. Trebuie să știm că lucrurile sunt cât se poate de clare în ceea ce îi privește pe diavoli. Diavolii sunt ființe care nu mai vor să aibă nimic de a face cu mila lui Dumnezeu Tatăl pe care o detestă. Ei bine noi oamenii nu suntem diavoli și prin urmare nu greșim dacă cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Este această milă care este: - efectivă, - eficientă, - expiatoare, - totală - și activă pentru noi oamenii din toate timpurile.109 Este totuși bine să știm că există și anumite forme ortodoxe ale mândriei. Aceste forme ortodoxe ale mândriei trebuie să știm că sunt unele care se leagă foarte bine de facerea binelui. În acest sens: - copii trebuie să îți facă părinții mândrii cu notele pe care le i-au la școală, Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Remete, Suferința omului și iubirea lui Dumnezeu (Alba Iulia, 2006).

108Grigorie 109George

62

- angajații trebuie să muncească pentru a îi umple de mândrie pe superiorii lor, - sau prietenii trebuie să facă în așa ca să fie mândrii că sunt prieteni unii cu alții.

Toate aceste lucruri fiindcă este bine să știm că sunt și sensuri pozitive ale mândriei. Totuși în sine mândria este un păcat subtil pe care trebuie să îl evităm. Trebuie să îl evităm fiindcă numai așa vom ajungem să facem în așa fel să nu mai păcătuim. Aceasta fiindcă este bine să știm că și în sens uman există lucruri de care putem să fim mândrii. Acest lucru nu înseamnă că pentru mândrie trebuie să călcăm peste cadavre și să nu ne pese de nimic. Mândria este unul dintre cele mai - subtile, - și greu de depistat păcate. Aceasta fiindcă ea este un păcat ce vine extrem de subtil peste noi. Iată de ce este bine să știm că trebuie să evităm mândria și să ne luptăm cu ea. Rugăciunea Doamne miluiește pe care noi creștinii ortodocși o rostim de mai multe ori la slujbele noastre și la fel și în rugăciunile noastre private ei bine ne face să fim unii care să ne dăm seama că trebuie să fim smeriți și să nu ajungem să fim plini de orgoliu.

Mila lui Dumnezeu Tatăl ajunge astfel un lucru extrem de important pentru noi creștinii ortodocși. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea cât se poate de frumos: „în nimic altceva nu ne punem nădejdea decât în mila lui Dumnezeu.”110 Iată de ce nu greșim când spunem că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru: - existențial, - vital, - important, - esențial, - deplin, - fundamental, - actual.

Aceasta fiindcă trebuie să fim conștienți că numai prin mila lui Dumnezeu Tatăl vom ajunge să fim smeriți și să nu cădem în mândrie. În acest sens este bine să știm că mândria este o manifestare a răului. Aceasta fiindcă mândria este un păcat. Păcatul este o manifestare a răului fiindcă trebuie să știm că el este unul care nu merge după voia lui Dumnezeu Tatăl. Trebuie să știm că din moment ce Dumnezeu Tatăl este Dumnezeul nostru trebuie să știm că El este Cel pe care trebuie: - să Îl ascultăm, - să Îl urmăm - la care trebuie să ne raportăm, - de care trebuie să depindem.

Este evident că mila lui Dumnezeu Tatăl devine în acest sens nădejdea noastră de mântuire. Aceasta fiindcă după cum ne spun evidențele este cu neputință să ne mântuim prin propriile noastre puteri. Iată de ce trebuie să facem apel la puterile lui Dumnezeu Tatăl pentru ca El - să își arate mila - și să ne fie milostiv.

Este evident că trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care ajunge să ne influențeze în modul nostru de gândire. Aceasta fiindcă mila Lui devine un lucru important pentru noi. Sfântul vasile cel Mare spunea cât se poate de frumos: „fericit acela... a cărui singură nădejde este la Dumnezeu!"111 Este evident că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru pe care: - îl putem aprofunda, - sau putem să ne înstrăinăm de ea.

De ce? Fiindcă omul este liber. Pentru noi cei care luăm credința creștin ortodoxă în serios ei bine trebuie să ne dăm seama că a ajunge să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru cât se poate de firesc. Totuși am putut vedea că sunt mulți care nu vor să se raporteze la mila lui Dumnezeu Tatăl și ajung să nu mai ceară această milă. Acesta după cum am spus cel mai adesea are loc din mândrie și orgoliu. Iată de ce este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl ne face conștienți de mai multe realități pe care trebuie să le avem în vedere. Mila lui Dumnezeu ne face conștienți de: - nimicnicia noastră, Ioan Gură de Aur, Omilie la Evanghelia după Matei 5, 4.

30, 549 C.

110Sfântul 111P.G.

63

- de păcătoșenia noastră, - de neputința noastră, - și de defectele noastre proprii.

Ei bine trebuie să știm că toate aceste lucruri sunt unele care merg în sens opus cu marile concepte care au ajuns să definească lumea noastră contemporană. Aceasta fiindcă oamenii de azi sunt unii care sunt cât se poate de încrezători în puterile și forțele lor proprii. Cum este posibil acest lucru? Este posibil fiindcă trebuie să știm că oamenii sunt unii care în mare vor să fie mai mult decât sunt în realitate. Acest lucru este așa fiindcă trebuie să știm că diavolul este unul care nu privește cu ochi buni mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie să știm că diavolul știe că este mila lui Dumnezeu Tatăl cea care ajunge să ne mântuiască și să ne deschidă ușile raiului.

Cuviosul Nil spunea cât se poate de clar acest lucru: „diavolul îl înşală pe aproapele nostru şi îl face să părăsească nădejdea în mila lui Dumnezeu şi să-şi împrăştie puterile în griji moarte."112 Ceea ce este comun creștinismului ortodox este să ajungă să îl pună pe Dumnezeu tatăl în centrul existenței.

Este bine să știm că în zilele noaste sunt mai multe curente: - lumești, - antropocentrice, - individualiste, - nihiliste, - materialiste - și hedoniste care uită că omul este cel care este menit să graviteze în jurul lui Dumnezeu Tatăl și ajung să susțină tocmai invers: că Dumnezeu Tatăl trebuie să ajungă să graviteze în jurul omului. Acest lucru este mai mult o blasfemie dar trebuie să știm că sunt și oameni care gândesc așa. Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că dușmanul nostru de moarte diavolul este unul care face orice pentru a ajunge să ne facă să nu mai avem nici un fel de nevoie de: - mila, - milostivirea, - îndurarea, - compasiunea lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este una care în cele din urmă ne dă nădejde. În acest sens trebuie să știm că dincolo de stele, de galaxii și de univers există o ființă care ne iubește și care se interesează de binele nostru. Această ființă este Dumnezeu Tatăl. În acest sens este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este una cât se poate de: - personală, - directă, - accesibilă, - care se comunică.

Pentru noi creștinii ortodocși este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care ajunge să ne ofere: - nădejde - și speranță.

Aceasta fiindcă ea este un lucru actual de care trebuie să ținem cont și pe care trebuie să o avem în vedere.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea cât se poate de inspirat: „diavolul încearcă să ne deprime cu gânduri de deznădejde pentru a ne dezrădăcina nădejdea în Dumnezeu.”113 Ceea ce se poate vedea este că sunt mai mulți în zilele noastre care vorbesc de mândrie în termeni naționali. În acest sens auzim în zilele noastre de: - mândria de a fi chinez, - mândria de a fi american, - mândria de a fi englez, - mândria de a fi german etc.

Toate aceste lucruri sunt considerate adevărate virtuți. A fi mândru de poporul și de națiunea din care faci parte nu este în nici un fel un lucru rău. Nu are cum să fie un lucru rău fiindcă trebuie să știm că popoarele sunt 112P.G. 113P.G.

79, 493 C. 47, 277.

64

și ele lăsate tot de Dumnezeu Tatăl. Este bine să știm că totuși sunt mai multe forme de naționalism care sunt rele și dăunătoare. Care sunt aceste forme dăunătoare de naționalism?

- naționalismul mesianic, - naționalismul rasist, - naționalismul supra-apreciat, - naționalismul războinic, - ultranaționalismul etc.

Toate aceste forme de naționalism sunt unele care ne fac să nu mai știm care este sensul mândrei națioale pe care evident că ar trebuii să îl avem. Aceasta fiindcă nu este nimic rău cu a fi mândrii de poporul nostru. Totuși trebuie să știm că sunt mai mulți care ajung să facă din naționalism un lucru care duce la război. Aceasta fiindcă el sunt unii care consideră că: - națiunea, - poporul - sau etnia lor este superioară și ea trebuie să subjuge restul popoarelor. Așa se face că se ajunge la război și la mai multe victime. Trebuie să știm că este necesar să ne trezim la realitate și să nu ajungem să cădem în naționalismul mesianic care este unul care susține: - puritatea rasei, - și superioritatea unui popor față de altul.

Cât de străină este o asemenea mentalitate față de mila lui Dumnezeu Tatăl. Această fiindcă este bine să știm că în ultra naționalism nu mai poate să fie vorba de mila lui Dumnezeu Tatăl. Sfinţii Nectarie şi Teofan, zic în Testamentul lor: „nici o nădejde nu aveţi în afară de Hristos. Acesta este reazemul nostru şi viaţa veşnică şi supremul bine..., după nesfârşita Sa milă."114 Am ajuns prin urmare să trăim într-o cultură a egoismului în care și mila lui Dumnezeu Tatăl ajunge să fie contorizată numai după propriul interes. Iată de ce trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl ne face să fim unii care să ne dăm seama cât de fragili și de slabi suntem. Aceasta fiindcă se poate vedea cât se poate de clar că raportat la univers și la imensitatea lui ei bine omul este o ființă neputincioasă. Trebuie să fim unii care să ne dăm seama de mila și de milostenia lui Dumnezeu Tatăl și să nu ajungem să fim unii care să ne vedem pe noi înșine mai mult decât suntem noi cu adevărat. De ce? Fiindcă trebuie să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care ajunge să ne facă să fim unii care să găsim sens vieții noastre. Nu este nimic rău de a face din viața noastră sensul de a câștiga mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă sunt mulți care nu găsesc nici un sens al vieții lor. Este ca și cum Dumnezeu: - nu vorbește cu ei, - nu le oferă nici un indiciu, - nu le oferă nici o îndrumare, - îi lasă să fie ca într-un întuneric.

Ei bine pentru a ieșii la liman acești oameni care nu au un sens în viață trebuie să ajugă să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl. În acest mod în cele din urmă viața lor se va lumina și sensul va apare și el. Sfântul Antim Ivireanul spunea cât se poate de bine în acest sens: "dar ce voi zice de nesimţirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toţi pătimesc, toţi sunt în scârbe, toţi suspină sub jugul cel greu al nevoiei. Dar este cineva să zică, împreună cu David: „Către Domnul, când m-am necăjit am strigat?“ Sau zice cineva, vreodată, lui Dumnezeu, întru supărările lui: „Miluieşte-mă, Doamne, şi mă ascultă?“"115 Se spune că pe vremea împăratului Maximilian era un cerșetor tare amărât.

- Ce viață avem noi cerșetorii, vorbea el cu un coleg cerșetor.

- De ce?

- Păi tu nu vezi că am ajuns să fim pleava și gunoiul lumii.

- Așa este.

- Dar să știi că nu suntem noi vinovați de acest lucru.

114Slujba

Sfinţilor..., Sfânta Mănăstire Varlaam, p. 27.

Antin Ivireanu, Fragment din Didahii (Cuvânt de învăţătură la octomvrie 26, în ziuaSfăntului şi marelui mucenic Dimitrie, Izvorâtoriului de mir, asupra cutremurului).

115Sfântul

65

- De ce?

- Sunt de vină autoritățile care nu se ocupă de noi.

- Autoritățile se ocupă mai mult de ei înșiși.

- Da și de noi cine se ocupă?

- Asta să știi că nu știu.

- Eu nu m-am născut cerșetor.

- Dar ce ai fost?

- Am fost și eu om cu casă și familie.

- Și ce s-a întâmplat?

- Au dat peste mine mai multe necazuri.

- Așa a fost și cu mine.

- Oare de ce ne-a uitat Dumnezeu?

- Asta să știi că nu știu.

- Eu simt că Dumnezeu ne-a părăsit.

- Nu vorbii așa.

- De ce?

- Fiindcă nu este bine.

- Păi de ce să nu fie bine?

- Dumnezeu nu părăsește pe nimeni.

- Asta zici tu.

- Nu așa se zice la biserică.

- Și tu crezi aceste lucruri bisericești?

- Da, cred.

- Bine și atunci de ce ne-a lăsat Dumnezeu în starea asta de cerșetori?

- Nu știu ce să spun. Unii zic că de multe ori necazurile vin peste noi pentru păcate.

- Păi ce păcate să fi făcut eu?

- Poate moșii și strămoșii noștri au făcut păcate.

- Prostii. Cine ți-a spus aceste lucruri?

- Am auzit pe un preot.

- Și eu sunt creștin dar simt că Dumnezeu m-a părăsit.

- Așa simt și eu uneori.

Cei doi cerșetori s-au despărțit. La scurtă vreme prin acea regiune urma să treacă împăratul Maximilian.

- Ați auzit? A spus un cerșetor.

- Ce anume?

- Va trece împăratul Maximilian pe strada noastră.

- Cum așa?

- A venit aici în această parte a țării cu mai multe probleme.

- Și cum este acest împărat?

- Unii spun că este un bun creștin.

- Chiar să fie creștin?

- Așa se zice.

- Păi sunt mulți care se numesc pe ei creștini dar în realitate nu sunt.

- Ce ar fi să încerci?

- Ce să încerc?

- Să îi ceri ajutorul.

- Eu un cerșetor să merg să cerșesc de la împărat?

- Da. - Ți-ai iești din minți?

- Nu. De ce să nu mergi?

- Fiindcă nu se cade.

- Dacă este cineva care ar putea să te ajute singur este împăratul.

- Bine fie cum spui.

66

Cerșetorul s-a pus pe strada pe care urma să treacă împăratul Maximilian. Se adunase multă lume. Toți strigau: - Ura, ura! Trăiască împăratul.!

Când a venit în dreptul său cerșetorul a strigat: - Împărate Maximilian ajutor, ajutor!

- Cine este? A spus împăratul.

Tot convoiul împărătesc s-a oprit.

- Sunt eu un cerșetor.

- A tu.

- Împărate am auzit că sunteți creștin.

- Da, sunt creștin.

- Tu și eu suntem frați în Hristos, deci se cuvine să îmi dai mie o parte din bunurile tale. Împăratul Maximilian a stat un moment după care a scos o monedă și i-a dat-o cerșetorului.

- Ia această monedă.

- Numai atât?

- Dacă toți frații tăi în Hristos ți-ar da numai atât ai fi mult mai bogat decât mine.

După aceasta împăratul Maximilian a plecat mai departe.116 Avem aici o întâmplare din istorie care ne spune că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că de multe ori noi creștinii și mai ales creștinii ortodocși suntem unii care nu ne prea luăm în serios chemarea de creștini ortodocși. De ce? Fiindcă uităm că de fapt avem Același Dumnezeu Tatăl în cer.117 Suntem oameni care trebuie să știm că suntem de multe ori mult prea ușor iresponsabili și ajungem să ne găsim tot felul de scuze pentru a ne găsii nevinovăția. Trebuie să fim unii care să ne asumăm toate faptele pe care le facem. Ei bine ceea ce trebuie să știm că oamenii tind să își asume numai când fac fapte bune. Când sunt lăudați ei bine oamenii sunt unii care sunt cât se poate de mulțumiți. Când oamenii sunt criticați ei bine oamenii ajung să nu mai considere că ei sunt vinovați.118 Este evident că noi creștinii ortodocși uităm mult prea ușor datoriile noastre de creștini ortodocși și ajungem să fim unii care să nu mai ținem cont de: - comuniune, - iubire creștină, - responsabilitatea unuia față de altul, - de grija pe care trebuie să o avem de semeni noștri, - de obligația de a fi în comunicare unii cu alții.

Se poate vedea și între creștinii ortodocși un fel de curent rece ale secularismului și individualismului din lumea noastră. Noi creștinii ortodocși trebuie să fim modele pentru restul religiilor lumii care orbecăie în întunericul demonic al lipsei milei lui Dumnezeu Tatăl. Trăind într-o cultură a egoului și a egoismului adevărul ete că sunt din ce în ce mai mulți care sunt dominați de: - părerea de sine, - sunt încrezuți, - sunt înfumurați, - sunt cu nasul pe sus.

Toate aceste lucruri fiindcă trebuie să știm că sunt unele care ne îndepărtează de Dumnezeu Tatăl. După cum am spus ceea ce trebuie să știm este că sunt lucruri care ne apropie de Dumnezeu Tatăl și lucruri care ne separă de El. Trebuie să fi unii care facem ceea ce este pe placul lui Dumnezeu Tatăl fiindcă numai așa vom ajunge să găsim sensul vieții noastre.119 CONCLUZII

Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Galeriu, Tatăl nostru (Editura Harisma, 2002).

118Simeon Kraiopoulos, Eu și cel de lângă mine (București, 2001).

119Cum să te mântuiești în lumea contemporană (Editura Platytera, 2013).

116Grigorie

117Constantin

67

Meditația noastră despre Dumnezeu Tatăl și mila Sa se apropie de sfârșit. Aceasta fiindcă în această carte am voit să ne luăm timp să ajungem să ne dăm seama că există o TEOLOGIEI MILEI LUI DUMNEZEU TATĂL. Este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care trebuie să fie în raze de interes a tuturor creștinilor ortodocși. Sunt din ce în ce mai puțini creștini ortodocși care sunt conștienți de ce: - cerem, - implorăm - rugăm, - și invocăm mila lui Dumnezeu Tatăl. Mila lui Dumnezeu Tatăl și credința în Dumnezeu Tatăl sunt lucruri care la prima vedere sunt realități ce nu pot să fie reconciliate. Nu pot să fie reconciliate fiindcă cei mai mulți dintre oameni cred în: - orgoliul, - emfaza, - personalitatea, - egoul lor. Aceasta fiindcă trebuie să știm că pentru mentalitatea generică a lumii de azi mila lui Dumnezeu Tatăl nu este un lucru actual. Nu are cum să fie actuală fiindcă omul este unul care este: - în control, - în stăpânirea, - în posesia, - și îi aparține propria lui personalitate. Sunt unii care consideră că în nici un fel nu trebuie să fie unii care să depindă de mila lui Dumnezeu Tatăl. În sens creștin ortodox trebuie să știm că Dumnezeu Tatăl este Unul care iasă în fața omului prin toate metodele posibile. "Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârșită a lui Dumnezeu se folosește de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine și a-l mântui."120 Ceea ce am voit să evidențiem în aceste rânduri ale acestei cărți este că: - mila lui Dumnezeu Tatăl - și credința în Dumnezeu Tatăl sunt două lucruri cât se poate de complementare și care se presupun una pe alta. Este evident că trebuie să fim unii care să ne dăm seama că avem toate motivele să cerem mila lui Dumnezeu Tatăl. Sfântul Iacob ruda Domnului spune cât se poate de clar că și “demonii cred și se cutremură” (Iacob 2, 19). Totuși problema este că deși demonii cred în Dumnezeu Tatăl: - nu se pocăiesc de răutățile lor, - nu fac fapte bune, - nu se consideră vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl. În această carte am voit să evidențiem că Dumnezeu Tatăl este unul care ne iasă în întâmpinarea noastră a tuturor prin mila Lui. Iată că este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care trebuie să știm că ajunge să ne facă conștienți că El este nu total inaccesibil. Ceea ce trebuie să știm este că Dumnezeu este: - Tatăl nostru, - dar și Dumnezeul nostru.

Prin urmare trebuie să știm că El este unul care nu trebuie să fie sperat de dumnezeirea Lui. Iată de ce se poate vorbii de o teologie a milei lui Dumnezeu Tatăl. Este evident că acest lucru se poate și trebuie să știm că nu oricine poate să facă un asemenea lucru. Trebuie multă pocăință și nevoință pentru a ajunge să vorbim de mila lui Dumnezeu Tatăl și de raportul ei cu lumea din jur.121 Am vorbit în aceste rânduri că în mentalitatea obișnuită oamenii sunt unii care cred că de fapt mila este un lucru: - rușinos, - respingător, - al disgrației, 120Andrei

Andreicut, Cuvintele Bătrânilor, Ediția 1, (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004), p. 7.

Palmer, Tot mai aproape de Dumnezeu. Povestiri despre încercări, povestiri despre biruințe (București, 2018).

121Constantina

68

- infam, - respingător.

Ei bine trebuie să știm că lucrurile nu sunt chiar așa. Ceea ce trebuie să știm este că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru cât se poate de: - firesc, - normal, - obișnuit, - acceptabil.

Aceasta în special din două motive: 1. Dumnezeu Tatăl este mai mare ca noi, 2. Este mila lui Dumnezeu Tatăl cea care ajunge să ne ferească de mândria demonică.

Am vorbit în această carte despre faptul că pentru demoni este imposibil să ajungă să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl. De ce? Fiindcă demonii se cred pe sine mai buni decât Dumnezeu Tatăl. Demonii pot să facă mai multe lucruri dar în nici un fel nu pot să ceară mila lui Dumnezeu Tatăl. Prin urmare în sens creștin ortodox a cere mila lui Dumnezeu este un exercițiu de: - smerenie, - modestie, - lepădare de sine, - o stare kenotică, - o renunțare la egoism și la egolatrie.

Este evident că pe noi creștinii ortodocși mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care ne avantajează. Ne avantajează fiindcă trebuie să știm că este această milă care ajunge să ne facă să fim cât se poate de realiști. De ce?

Fiindcă este bine să știm că demonii sunt unii care sunt victima: - iluziei, - fabulației, - înșelăciunii, - nebuniei fiindcă ei se consideră pe ei mai buni decât Dumnezeu Tatăl. Este bine să știm că deși păcatele noastre sunt multe la fel de bine și mila lui Dumnezeu Tatăl este mare. În acest sens un părinte creștin ortodox spunea: “nu mă tem de moarte, nu pentru faptele mele, ci pentru că cred în mila lui Dumnezeu.”122 Este evident că trebuie să fim cât se poate de conștienți că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru care ajunge să fie trăit plenar și existențial mai ales de sfinții creștin ortodocși. Sunt unii care ar crede că în sens creștin ortodox nu mai poate să fie vorba de o separație dintre creștinii ortodocși. În sensul că unii sunt sfinții și alții sunt doar fi ai lui Dumnezeu Tatăl. Ei bine deși Dumnezeu Tatăl este Tată și al sfinților creștin ortodocși acest lucru nu înseamnă că sfințenia sfinților este abolită. În nici un fel nu este abolită. Nu este abolită fiindcă este bine să știm că mila lui Dumnezeu Tatăl este un lucru pe care trebuie să îl avem în vedere și de care trebuie să ținem cont. Am vorbit prin urmare în această carte că omul se poate demoniza și ajunge să se considere pe sine: - mai bun, - superior, - mai capabil, - mai drept, - mai priceput - și mai deștept decât Dumnezeu Tatăl. Istoria este plină de oameni care s-au văzut pe sine ca unii care sunt dincolo de Dumnezeu. Așa se face că s-au născut: - ateii, - nihiliștii, - necredincioșii, - blasfematorii etc.

122Andrei

Andreicuț, Cuvintele Bătrânilor, Ediția 1, (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004), p. 47.

69

Trebuie să știm că noi oamenii avem o limită în ceea ce privește viața noastră în timp ce Dumnezeu Tatăl este nelimitat și dincolo de capacitățile noastre de cuprindere. Deși Dumnezeu Tatăl este dincolo de noi trebuie să știm că El se face accesibil uneori prin milă. Iisus a fost cât se poate de concludent în acest sens când a spus celor care îl învinovățeau că mănâncă cu vameșii și păcătoșii: “milă voiesc, iar nu jertfă; că nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă” (Matei 9, 13; 12, 7; Pilde 3, 3).123 Din această afirmație nu trebuie să deducem că trebuie să ne fie milă de Dumnezeu Tatăl. Ceea ce trebuie să știm este că pentru a ajunge să înmoaie pe unii Iisus S-a lăsat pe Sine ca unul de care să ne fie milă. Aceasta fiindcă este bine să știm că după cum am spus pentru păcătoși Iisus nu a venit să ceară: - sacrificii, - jertfe, - lucruri ieșite din comun, - eforturi uriașe, - sfințenie totală.

Nu. Iisus a venit să ne spună că El atât de mult ne iubește că pentru a ne întoarce din păcat El este gata să accepte chiar și mila noastră. Această milă este valabilă pentru Iisus a om dar nu pentru Iisus ca Dumnezeu.124 Aceasta mai ales în contextul lumii în care a venit Iisus. Care a fost contextul lumii în care venit Iisus? Era o lume: - decăzută, - idolatră, - păgână, - imorală, - împietrită, - demonizată, - întunecată.

Este evident că trebuie să vedem lucrurile în perspectivă. Aceasta fiindcă trebuie să știm că oamenii sunt unii care trebuie să știe că întotdeauna vor găsii la Dumnezeu Tatăl o ușă deschisă care este mila Lui.125 Ceea ce ne spune Biblia este că nu avem cum să fim milostivi dacă noi nu credem în mila lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă trebuie să știm că trebuie să existe o concordanță între: - mila lui Dumnezeu Tatăl - și mila noastră ca oameni unii față de alții.

Acest lucru a fost foarte bine exprimat de Biblie: “omul cel milostiv face bine sufletului său; iar cel nemilostiv, pierde trupul său” (Pilde 11, 17). Când nu suntem milostivi trebuie să știm că ajungem să fim unii care nu avem nici un fel înțelegere a modului în care: - gândește - și simte Dumnezeu Tatăl. Trebuie să fim unii care să fim deschiși spre Dumnezeu Tatăl fiindcă în acest mod vom vedea mila Lui infinită față de noi oamenii.126 Se spune că în vechime era un rege bun și înțelept. Într-o zi el se plimba prin grădina palatului său.

- Ce frumoasă este vremea, și-a spus regele.

Dintr-o dată dincolo de grădină a putut să audă pe cineva că plângea.

- Cine plânge? A întrebat regele pe un slujitor.

Nicodim Aghioritul, Cuvânt pentru pocăință (București, 2019).

Stăniloae, Iisus Hristos lumina lumii și îndumnezeitorul omului (București, 1993).

125Ceea ce putem să învățăm de sfinții părinți este că deși ei au fost oameni: - de excepție, - virtuoși, - buni, - și sfinți ei bine din smerenie ei întotdeuna s-au considerat pe sine ca unii care sunt vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl. Ei bine noi când facem totul bine de multe ori ajungem să nu ne mai considerăm că suntem vrednici de mila lui Dumnezeu Tatăl. Unii se cred chiar egali cu Dumnezeu Tatăl. Aceasta fiindcă ei sunt plini de orgoliu demonic. Este exact locul în care a căzut diavolul. Diavolul a fost virtuos și pentru aceasta s-a considerat mai bun ca Dumnezeu Tatăl și unul care să îi ia locul. Iată de ce pentru veșnicia diavolul nu va mai vorbii despre mila lui Dumnezeu Tatăl.

126Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau la început a fost iubirea (București, 1993).

123Sfântul

124Dumitru

70

- Este cine știe ce om neserios majestate.

- Vreau să văd cine plânge.

- Nu este necesar majestate.

- De ce?

- Fiindcă ne vom ocupa noi străjerii de acest lucru.

- Auzi eu sunt regele și tu faci ce îți spun eu.

- Dar majestate...

- Deci tu faci ce îți spun eu nu eu fac ceea ce îmi spui tu.

- Bine majestate.

Regele a ieșit din palat. A ieșit pe nepregătite și a putut să vadă o mulțime de cerșetori care cerșeau milă de la trecători.

- Ce este aceasta?

- Ce să fie majestate? A răspuns un slujitor.

- Ce este cu acești cerșetori?

- Sunt vagabonzi majestate.

- Vagabonzi?

- Da majestate. Nu îi luați în seamă.

Regele s-a dus spre locul din care a auzit plânsul. A putut să vadă că era cu copil care plângea.

- Ce este cu tine aici copile? A întrebat regele.

- Sunt trist domnule.

- De ce?

- Fiindcă nu mai știu ce să mă fac.

- De ce?

- Părinții meu sub bolnavi și nu avem bani să cumpărăm medicamentele necesare.

- Bine te voi ajuta eu.

Regele i-a dat bani copilului. Între timp s-au adunat mai mulți nevoiași în jurul regelui.

- Majestate nu mai putem.

- De ce?

- Trebuie să ne ajutați.

- De ce?

- Fiindcă așa nu se mai poate.

- Păi cum?

- Nu știți?

- Nu. - Toate sunt scumpe.

- Nu avem bani.

- Nu avem mâncare.

- Nu avem medicamente.

- Păi și cum de eu nu știam?

- Nu v-au spus curtenii și sfetnicii?

- Nu. - Faceți ceva majestate că nu mai rezistăm.

- O să mă ocup de problemă.

A doua zi regele a convocat pe toți curtenii și marii sfetnici.

- V-am adunat aici fiindcă am aflat că nu vă faceți treaba.

- Noi? - Da voi.

- Păi cum așa?

- Am avut o discuție cu mai mulți oameni simplii și mi-au spus că în regat oamenii o duc rău.

- Mint majestate să nu îi ascultați.

- Nu au cum să mintă din moment ce i-am văzut cu ochii mei.

- Și ce vreți să faceți?

71

- Voi aveți atât aur că ați putea construii o casă numai de aur. Să faceți în așa fel ca să nu mai fie foamete și lipsă în popor.

- Bine majestate.

Au trecut mai multe zile de când regele a avut această discuție. A ieșit din nou în lume. Lucrurile nu s-au schimbat deloc.

- Ce este? De ce o duceți rău? I-a întrebat regele pe amărâții din regat.

- Nu s-a schimbat nimic.

- Dar am vorbit cu curtenii și sfetnicii.

- Nu au făcut nimic.

- Bine voi mai avea o discuție cu ei.

Din nou regele a chemat mai marii regatului.

- Uite cum este eu v-am spus una și voi nu ați făcut nimic.

- Cum să nu majestate.

- Ce ați făcut?

- Am luat măsuri ca în regat să fie mai bine.

- Cum să fie mai din moment ce eu am vorbit cu supușii și o duc tot rău. În sala regală s-a făcut o liniște de mormânt.

- Uite cum este: văd că nu ați ascultat de vorbă bună. Vă spun așa: dacă nu vă faceți meseria pentru care sunteți plătiți în fiecare zi unul dintre voi va fi executat.

- Nu majestate nu.

- Am decis.

Se spune că din acea zi nu a mai existat nici o lipsă în popor și nimeni nu a mai murit de foame. Întâmplarea de mai sus ne spune un lucru care este vechi de când lumea. Aceasta fiindcă acolo unde există: - mită, - corupție, - furt, - delapidare etc în nici un fel nu se poate vorbii de prosperitate și un nivel crescut de trai. Ei bine asemenea cestui rege este și Dumnezeu Tatăl. El este un Dumnezeu Tată care se interesează de oameni și de fii Săi. Dumnezeu Tatăl vrea ca totul să fie bine în viața noastră și lucrurile sunt bune în viața noastră dacă ajungem să facem voia Lui. Când nu mai facem voia lui Dumnezeu Tatăl ei bine lucrurile degenerează și devin rele. Se cunoaște întâmplarea cu copilul care iubea pictura că tatăl i-a pus în față o pensulă și o bacnotă și i-a cerut să aleagă una dintre ele.

Copilul a ales pensula fiindcă a spus că: cu ea se poate picta.127 Acest lucru ne spune că Dumnezeu Tatăl ne dă tuturor o menire în viață și ne face să fim unii care să fim cât se poate de angajați în ceea ce trebuie să facem.128 Dumnezeu Tatăl este accesibil prin mila Lui tuturor păcătoșilor care vor să se pocăiască. Aceasta fiindcă El a lăsat acest interval al vieții ca fiind unul în care trebuie să ne decidem de partea cui suntem: a lui Dumnezeu Tatăl sau al diavolului? Cel mai bine această alegere poate să fie văzută din faptele noastre. Este bine să știm că sunt faptele noastre care sunt unele care ajung să ne definească și nu cuvintele noastre. Iată de ce trebuie să știm că există o legătură profundă dintre mila și iertarea lui Dumnezeu Tatăl.129 Este evident că în nici un fel nu trebuie să abuzăm de bunătatea lui Dumnezeu Tatăl.

Sunt unii care consideră că ei pot să facă oricât de multe: - răutăți - și păcate fiindcă Dumnezeu Tatăl îi va ierta. Trebuie să știm că bunătatea lui Dumnezeu Tatăl trebuie să fie înțeleasă de noi oamenii ca fiind mila Lui. Am spus că după cum Dumnezeu Tatăl este infinit la fel de bine și mila Lui este infinită.130

Comșa, 1000 de pilde pentru viața creștină (Arad, 1929).

Berdiaev, Sensul istoriei (Iași, 2013).

129Petru Demtru Popescu, Iubire și iertare (Editura Blassco, 2014).

130Liviu Petcu, Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi (Iași, 2018).

127Grigorie 128Nikolai

72