Revista

ARTĂ

2014 // NR. 2

Î N Ș C OA L A N OA S T R Ă

Ceea ce e important în artă, e să vibrezi tu insuți și să-i faci și pe alții să vibreze.

TOP Mel

15

odii

Silviu Ciocanelli

For whom the bell tolls INFERNUL - Dan Brown

Ce este literatura?

Find what you love and let it kill you!

UN OM C-O CHITARĂ

Teatrul

pag.

Ar tă 16 în școala noas tră

1

14

NEW GAMES

8

18

Colegiu Național ”Nicolae Grigorescu” Câmpina

19

Must read

INFERNUL

22 TOP 2

1

CĂRȚIMUST READ

Ar tă în școala noas tră

Editor Șef: Martin Tereza Manager General: Petcu Florina Editori: Camelia Voica Bianca Ioniță Contribuitori: Ana Guran Raluca Crețu Silviu Ciocanelli Alina Aldea Andreea Codreanu Robert Bitay Mihai Ionescu Marin Alin Antonia Dumitru Dnna. Prof. Mischie Luminița Olteanu Otilia Alexandra Bucătaru

”Cu ochii minții, vizualizez cum o anumită priveliște sau un anumit sentiment ar putea fi imortalizat pe hârtie.

Dacă această viziune mă incită, există o șansă mare ca acea prieliște sau sentiment să se transforme într-o fotografie bună. Este ceva intuitiv, care vine dintr-o lungă practică.”

(Ansel Adams)

Editorial

INTRO A m ajuns la al doilea număr. Dorința de a continua nu a încetat. Vrem sa aducem la cunoștință de toate persoanele care ne uimesc, ne îmbată cu talentul lor și care muncesc pentru că fac ceea ce le place. Muzică. Teatru. Literatură. Desen.

Fotografie. Pentru ei este o ieșire din cotidian.

Un mod de a-și arăta personalitatea., sentimentele, caracterul și idealurile. Tot ce ce vreau, este ca prin intermediul acestei reviste lumea să afle despre ei, să le aprecieze adevărata valoare și de ce nu, să tinda și ei spre ceva doar al lor, ceva care să le pună în mișcare creativitatea, ceva pentru care să fie apreciați. Aceștia și mulți alții o merită din plin. Merită recunoașterea și sprijinul nostru.

Terry Editor Șef

6 Ar tă în școala noas tră

3

Artă

”Dacă e insuflată de talent, opera va fi și va trăi, puțin importă cât: o clipă, un veac, ori mai multe.” ( I. L . Caragiale)

ARTA - elixirul vieții A

ți stat vreodată să urmăriți lumea din jurul vostru? Forfota pe care o fac atunci când trec pe stradă, grijile pe care și le fac și care se observă pe expresia fețelor lor? Ați urmărit vreodată o singură atingere de mână care putea să însemne atât de multe lucruri? Vorbe nespuse, priviri cu subînțeles, dorințe arzătoare? Ați urmărit jocul infantil al unor copii

4

Ar tă în școala noas tră

zâmbetul pe buze și toate dățile în care nu a apreciat la adevărata valoare ceea ce i s-a oferit sau ceea ce ar fi putut să realizeze.

Se ridică și cu pași mărunți se indreaptă spre marginea lacului umbrit de salcii bătrâne. În tinerețe își dorea să fie artist. Să picteze cele mai frumoase peisaje, să umple inima iubitei sale cu poeme de dragoste, să își cânte fericirea și să își trăiască viața în pași de dans. La inceput visa cu ochii deschiși, era tânăr, arătos, cu acea sclipire în ochi și nu îi era teamă de problemele pe care le va întâmpina. A apreciat arta de la cea mai fragedă vârstă. Ce-i drept, era și talentat. A îndemnat oamenii din jur să privească lumea prin intermediul artei, să prindă gustul frumosului și să fie dependenți de ea. Dar oamenii din ziua de astăzi nu mai știu să aprecieze ceea ce văd, au uitat să se bucure de micile plăceri ale vieții și acest lucru îl supără, îl demoralizează. Ce înseamnă arta pentru oamenii de azi? Ce plăceri își mai acordă? Se mai duc la teatru? La concerte? Ce se mai citește în ziua de azi? O picture pe un perete este o operă

de artă sau doar un obiect care înfrumusețează camera?

Pentru mine, arta este elixirul vieții. Pentru bătrân era ceea ce îl menținea tânăr. Pentru voi ce este? Câtă influență are asupra vieților voastre? Fiecare dintre voi este un artist, iar acum sunt atât de mulți oameni care transformă orice obiect într-o opera de artă. Câți dintre voi apreciați ceea ce se întamplă în jurul vostru?

Prin artă oamenii își exprimă sentimentele, trăirile, viziunea asupra lumii, asupra lucrurilor din viața cotidiană. Artă este tot ce ne înconjoară. De la sunetele muzicale la modul în care picturile iau formă prin intermediul culorilor. Cu toții suntem înconjurați de artă, de la mic la mare, doar că unii dintre noi uită ce această formă de exprimare și co toții facem artă, în mod conștient sau involuntar.

Text : Martin Tereza

din parc prea prinși în vraja momentului, în distracțiile copilărești și lipsite de griji?

Sau, poate ați observat privirea unui bătrân care stă pe o bancă din parc, parcă rupt de realitatea cotidiană, cu gândurile undeva departe.

Stă nemișcat, cu brațele pe lângă corp, sprijinit în toiagul său și cu privirea undeva departe, pierdută între idealuri neatinse, iubirea pierdută a singurei femei care îi aducea

Ar tă în școala noas tră

5

Iubesc enorm de mult să fac pe cineva să fie fericit și să se simtă bine ,măcar pentru o oră ,cât timp ține piesa. Încerc să îl transpun,pe durata piesei, în povestea pe care vreau să o spun.Să îl scot din rutina zilncă.

”Ca actor trăiești 1001 de stări. Te transpui în pielea unor personaje cu diferite personalități.”

6

Ar tă în școala noas tră

We’re talking about ...

Text : Raluca Crețu

TEATRUL NU ESTE O CLĂDIRE

E greu să vorbești despre un subiect care te-a marcat, te marchează și te va marca toată viața..nu știi de unde să începi. Dar am să încerc să încep cu începutul.Pasiunea pentru teatru a venit treptat și a inceput să se dezvolte încă de la grădiniță. Oamenii din jurul meu au observat cât de repede rețin,creativitatea și imaginația pe care o aveam și m-au încurajat să continui pe latura asta a artei și anume teatrul. Am crescut,am continuat să particip la diverse piese de teatru dar nu am dat prea mare importanță acestei pasiuni până când am ajuns la liceu unde am avut boom-ul cel mare. Am început cursuri de teatru la Casa de cultura Geo Bogza,unde, împreună cu mai mulți elevi din școala și nu numai, am format trupa de teatru “Mircea Albulescu”.Aici am cunoscut niște oameni minunați, am lucrat cu actori mari,am învățat foarte multe lucruri noi,am legat niște prietenii care or să rămână mult timp în picioare, m-am distrat și încă mă mai distrez, dar cel mai important aici muncesc pentru ceea ce iubesc.Aici muncesc și dau tot ce pot,pentru ca totul să iasă perfect. Aici îmi descopăr calități pe care nu credeam că le am și în același timp mi le și dezvolt.

Iubesc enorm de mult să fac pe cineva să fie fericit și să se simtă bine ,măcar pentru o oră ,cât timp ține piesa. Încerc să îl transpun,pe durata piesei, în povestea pe care vreau să o spun.Să îl scot din rutina zilncă.Actoria este,după părerea mea, cea mai frumoasă meserie. Ca actor trăiești 1001 de stări. Te transpui în pielea unor personaje cu diferite personalități.Practic trăiești ca un anumit tip de persoană pentru o perioadă de timp.

Călătorești foarte mult, ai ocazia să te îmbraci într-o anumită recuzită pe care nu toată lumea are ocazia să

o îmbrace. Este minunat.Iar emoțiile pe care le trăiești pe scenă și în afara ei sunt greu de exprimat în cuvinte. Chiar dacă știi că ești pregătit, zumzetul sălii de dinainte de spectacol,emoțiile pe care ți le dă scena și tot ce te încojoară îți dau o stare extraordinară. Simți că toți fluturii de pe planetă sunt la tine în stomac și se zbat acolo,mâinile și picioarele încep să îți tremure, dar toate astea, adunate, te fac fericit. Pentru că ele fac parte din frumusețea teatrului. Fără toate astea, teatrul nu ar mai fii la fel, nu l-am mai simți la fel.Iar momentul în care ești pe scenă și vezi cum lumea râde la glumele tale, cum în ochii tuturor se adună rând pe rând lacrimi pe care cu greu le stăpânesc datorită emoțiilor pe care tu le transmiți,simți că nu muncești degeaba și că îți faci treaba cum trebuie.Minutele alea două de la sfârșitul spectacolului, în care lumea te aplaudă iar în ochii oamenilor citești admirație, sunt de neprețuit! Îți arată că munca ta e apreciată și în același timp te determină să muncești și mai mult pentru pasiunea ta. Este un sentiment extraordinar să simți că oamenii pleacă de la tine de la piesa cu o amintire plăcută și cu respect față de tine, ca om, ca actor.Dar toate astea le primești doar dacă muncești.

Doar dacă îți pui sufletul pe tavă și îl oferi oamenilor prin munca ta și prin ceea ce faci.Teatrul îmi trece prin sânge și niciodată nu aș renunța la el,pentru nimic in lume. Vreau să fac parte din lumea teatrului, pentru că el face parte din mine!P.S. :Întâi de toate,gândește-te la ce iubești și muncește pentru asta. Dedică-ți o mare parte de timp lucrului pe care-l iubești și o să vezi că viața ta va fi frumoasă!

Ar tă în școala noas tră

7

TEATRU

1. Ce părere aveți despre tema abordată în această nuvelă?

M : Tema ni s-a părut interesantă pentru că abordează cruzimea domnitorului respectiv într-un context istoric ce oferă multe perspective pentru realizarea unui film. Sigur că pentru film ne-am depărtat de tema nuvelei în sine, dar nucleul și cele mai importante elemente au rămas acolo.

. Filmul tratează tema acesteia: lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domnitor crud, tiran, însă o transpune creeând un pamflet.

ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL Prima nuvelă istorică din literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.

În cadrul orei de limba și literatura română, colectivul clasei a XI-a F, la îndemnul doamnei profesoare Mischie Luminița realizează diverse proiecte în legătură cu diferite teme și opere pe care le studiem la orele dânsei. La momentul proiectului cu tema: ‘Alexandrul Lăpușneanul’, de Costache Negruzzi, colegii noștrii: Crețu Valentin, Mihai Ionescu,Marin Alin și Mîţ Ștefan au realizat un film care ne-a încantat atât pe noi, ca și colegi, cât și pe doamna profesoară.

8

Ar tă în școala noas tră

2. Ce v-a determinat să faceți un film?

A : Filmul a trebuit să fie făcut în cadrul proiectului la română, așa că la început am vrut să facem un film bun pentru a lua o notă mare, apoi ne-am dorit să facem ceva ce-i va plăcea și publicului și a ieșit ce a ieșit...

”Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!”

3. Cum a decurs lucrul în echipă?

A : Minunat, ne-am înțeles de minune.Sper că aceeași atmosferă va fi și la următorul film.

4. Cum ați împărțit timpul între repetiții și școală și cum au decurs acestea?

A : Nu am avut nevoie de repetiții lungi, totul a decurs după terminarea cursurilor.

5. Ce părere aveți despre rezultatul obținut?

A : Sunt foarte mulțumit și sper că următorul film va fi mult mai bun.

M : Personal, sunt foarte mulțumit de cum a ieșit.

Ar tă în școala noas tră

9

. . . i t ș i t r a e r p Des

Cred că artisul este acel suflet care a decăzut măcar o dată. Un artist ca acesta nu s-a născut niciodată artist. Mozart, Michelangelo şi alţii ca ei nu ştiu ce au fost. Poate că au fost tot artişti, dar de alt fel. Nu sunt eu în măsură să spun ce fel de artişti, care şi cum.

Dar pot spune că noi, care suntem oameni simpli, care nu avem un talent uluitor şi nu suntem genii (Exact! Acei artişti se numesc genii) suntem artişti atunci când iubim, când decădem de la un nivel prea înalt cu care ne-am obişnuit, când suntem loviţi şi când înţelegem. Ce să înţelegem? Să înţelegem că marea în sine nu este nimic supraomenesc, dar că plaja pustie şi aerul sărat ne amintesc ce înseamnă să plângem din libertate. Că poate mâine nu mai suntem niciunul sau numai eu rămân sau numai tu dispari (şi vai, ce clişeu aţi putea spune că este, dar ştiţi cât este de adevărat?) sau că poate ne trezim că nu mai putem gândi, ne-a murit sufletul sau speranţa. Sau poate amândouă. Să înţelegem că s-a dus o parte din viaţa noastră (cinci ani sau cincisprezece sau patruzeci), dar cât mai repede posibil pentru că la şaptezeci de ani toţi realizăm. Să înţelegem cât mai devreme că trebuie să ne gândim la ce vom face, la ce

ne place, vrem, putem, ştim.

Ce trist că uneori ce ne place nu este acelaşi lucru cu ce ştim sau cu ce putem. Ce păcat că naşterea nu ne-a organizat perfect de la început măcar în talent şi simţuri, măcar în speranţă, măcar în iubire. Ce păcat că nu suntem aceiaşi de la naştere până la moarte.

Că nu ne putem naşte deja formaţi aşa cum vom gândi că vrem să ne formăm în viaţa de care dispunem de pe la cincisprezece ani sau mai târziu sau mai devreme. Dacă s-ar întâmpla acest fapt, oamenii ar putea să facă mai mult, să fie mai competenţi, prin personalitatea formată să ajungă mai departe, dar sentimentele? Ah, uitaţi că există o piedică în orice!Că dacă am încerca şi prin puteri supraomeneşti sau prin propriile gânduri, vom rămâne pentru totdeauna imperfecţi, cu un talent mediocru niciodată destul de exploatat, cu nişte sentimente care ne fac să decădem atât de mult încât vom putea cel puţin o dată în viaţa care nu este nici în sufletul nostru şi nici în gânduri, ci în jur şi în realitate, să fim artişti.

Text : Martin Tereza

”Artistul e un copil aparte. Se răsfață legănându-se.”

N. Petrescu-Redi

Să nu mă împuşte nimeni că am îndrăznit să profanez acest subiect. Cred că puţini îşi permit să vorbească atât de mult despre artă şi nu mă număr printre ei.

Dar uneori simt nevoia să spun şi eu ceva, iar de data asta (doar de data asta) nu voi tăcea. Poate veţi spune că avem dreptul să discutăm despre orice. Poate că aşa este, dar atunci când ştiu că nu-mi permit îmi place să stau în umbră. Alţii, poate veţi spune că de ce mai scriu dacă am impresia că nu-mi permit. Uh, din păcate, e un răspuns cam sec: pentru că îmi place. Trebuie să scrii 10

Ar tă în școala noas tră

mereu când îţi place, altfel pierzi.

Mă întreb uneori câţi dintre noi am fost vreodată artişti. Pentru că, să spun drept, nu ştiu, prin prisma obiectivităţii, care dintre cei a căror artă am citit-o ori văzut-o dacă este îndr-adevăr mai mult decât se vede sau pur şi simplu ceea ce văd.

Mereu am mers pe ideea că văzutul nu este niciodată cel adevărat, că prima impresie nu este importantă, că ai nevoie de mai mult – nu ştiu exact de ce, diferă de la un subiect la altul– pentru a-ţi da seama că în afară de acel văzut mai este ceva şi anume nevăzutul.

Ar tă în școala noas tră

11

Ce este literatura Le poète est celui qui a le pouvoir de déclencher le réveil de l’émotion poétique dans l’âme du lecteur.

Gaston Bachelard

teoria absurdului

În ultima vreme am devenit tot ce nu mi-aș fi dorit să fiu.Mă uit în oglindă și nu mă suport.Nu suport cearcănele,parcă stau dovada fugii ăsteia permanente de mine , de viață , de somn , de centimetrii ce mă despart de fericire ,si a luptelor permanente cu timpul.Străduința nu sta în balanță cu eșecul.Eșecul e peste tot , si mă trage jos ,

12

Ar tă în școala noas tră

Literatură este un joc al cuvintelor , al imaginilor ce transmit atât mesaje ideatice , cât mai ales emoții.

Există însă mulți oameni care o refuză, considerând-o un spațiu indescifrabill; de fapt ei sunt speriați pentru că nu reușesc să o înțeleagă și folosesc logosul doar ca un instrument.

Ei sunt însă cei care pierd și este păcat că azi , din ce în ce mai mulți oameni se depărtează de miracolul creației prin cuvânt pentru a rămâne mai mult în sfera derizoriului.

Sper însă ca timpul să le demonstreze că arta în general și literatura în special reprezintă domeniul frumosului către care orice suflet tinde.

Cuvintele mele

Dna Prof. Luminița Mischie

La început a fost cuvântul…

Literatură este arta cuvântului , logosul de la începuturi se regăsește în cuvintele oricărei creații . Facerea Lumii este literatură pentru că aceasta numește atât subiectul,cât și obiectul Creației.

Universul este o creație ce are la bază Cuvântul divin , iar universal artistic al oricărui scriitor urmează modelul.

Arta întemeietoare, literatura , își include esențele în cuvânt. Dar aceste cuvinte care reușesc să facermece prin sonoritate, ritmuri,imagini, reflectă de fapt realitatea și fiecare dintre noi ne regăsim în personajele pe care le întâlnim în cărți, trăim emoțiile ca și ele și în cele din urmă traseul nostru existențial e asemănător.

Text : Antonia Dumitru tot mai jos , până mușc din pământ ca dintr-o piersică bine coaptă.E ca o piesă de teatru proastă , știi?Te duci la teatru ; te duci indiferent dacă ești sigur ca reprezentația e proastă.Te duci pentru că scena , sala,rezonanța cuvantului tea-tru , te cheamă.Actorii au un joc prost , ei , și ce , nici viața nu e întotdeauna frumoasă și cum te aștepți , nici cuvintele frumos conturate din romane nu sunt în permanență folosite pentru a descrie scene de dragoste eternă , și pomi înmugurind.Nu.1,2 ;1 ,2 calcă strâmb,ca o pereche de teneși cu 4 numere mai mari.Stttt ,încerci sa iți potolești avalanșa gândurilor.Te pierzi în jocul prost , ca într-o glumă proasta facută bine…m-am smuls de realitate.1 ,2 ,3.Privește-ți prin proprii ochi… lumea.

Cuvintele mele nu sunt ce aștepți să auzi, nu sunt inscripțiile din spatele urechii tale.

Daca nu greșesc, cuvintele mele nu sunt și nici nu au fost până acum pe alte buze străine, sunt doar necunoscutul de pe buzele mele.

Cuvintele mele au aroma lor aparte, amăruie chiar și atunci când sunt pictate-n culori dulci, dar Ea le-a gustat, buzele mi le-a mușcat, și atunci aroma cuvintelor mele: ‘’. . .’’

Cuvintele mele, oh, ce risipă de muzică!

Text : Silviu Ciocanelli

Ar tă în școala noas tră

13

A N N A RA GU

3.Cum e să fii personajul principal?

A :Muncă multă. Dar aș face asta de 500 de miliarde de ori. Să fiu personajul principal a fost o provocare pentru mine. Îmi place să țintesc cât mai sus când vine vorba de asta. În opinia mea, orice personaj e important, pentru că dacă ar dispărea unul, filmul nu ar mai fi același.

Genial poți să fii și dacă zici 5 replici, dar eu îmi doream mult rolul principal.

Dat fiind faptul că am filmat cel mai mult, am muncit foarte mult și chiar dacă sună obositor, chiar este. Dar atunci când îți place un lucru nu prea iți mai

1.Ce te-a făcut să ai această pasiune?

A : Să joc? Sinceră să fiu eu chiar cred cu tot sufletul meu că asta e lucrul pentru care m-am născut. Nu văd actoria ca pe un job. Văd actoria ca pe un stil de viață. Mă gândesc că ceea ce exprim eu poate să ajute oameni și să transmită lucruri importante și pentru că, sincer, mă gândesc că mereu m-a atras partea asta, plus că atunci când eram mică, împreună cu fratele meu puneam în scenă tot felul de situații pentru părinții noștri (a fost un început pentru ceea ce urma să însemne actoria pentru mine). Actoria este un lucru pe care îl realizezi doar dacă pui suflet. Și când pun suflet în ceea ce fac lucrul acela bubuie de fericire/iubire/pasiune/dăruire, etc. Chiar iubesc actoria și nu știu exact cum să explic de ce vreau asta sau cum exact, dar fiecare lucru din viața mea m-a adus pe calea asta.

2.Am auzit că ai parte de un nou proiect: “Lumea e a mea” ,ce ne poţi spune despre el?

”Lumea e a mea” ”Văd actoria ca pe un stil de viață”.

Membră a trupei Zen, Ana-Maria se laudă, la o vârstă fragedă, cu o activitate artistică demnă de invidiat! Nu sunt de ignorat numeroasele festivaluri la care a participat alături de trupa de teatru din care face parte, însă cea mai mediatizată (și, presupun, importantă) realizare a sa de până acum este rolul principal (Larisa) pe care îl joacă in lungmetrajul “Lumea e a mea” (regia: Nicolae Constantin Tanase, scenariu: Raluca Manescu, producători: Tudor Giurgiu - Libra Film - și Radu Stancu - deFilm -). Ana-Maria este și în afara scenei o prezență vie, proaspătă, inedită și, o calitate absolut necesară pasiunii pe care a ales sa o materializeze, extrem de expresivă.

14

Ar tă în școala noas tră

A : Lumea e a mea. Cea mai tare chestie. Știam că vreau să fac actorie, îmi doream asta așa de mult că nici nu știam să mai vorbesc despre altceva, așa că împreună cu alte prietene am plecat la alexandria la festivalul Ideo ideis unde în ultima seară, în care totul se termina, ne distram fain și apoi a doua zi plecam, vine Nae ! Omul ăsta vine la mine și imi zice : ”Tu ar trebui să participi la un casting”. Zic ”ok” și de aici începe nebunia. Am mers la casting, am răspuns la întrebări online, pentru că fiind din Câmpina nu puteam să plec toată ziua la Bucuresti. Însă, pentru prima probă Nae a ajuns în Câmpina. Trec și de asta și ajung la Bucuresti, unde au fost niște zile foarte faine, cu multă lume și persoane care se comportau frumos. Acolo a fost o altă parte a casting-ului și după întoarcerea în Câmpina primesc un mail în care scria că am luat rolul. L-am citit de 3 ori ca să fiu sigură. Au început pregătiri pentru filmări, scenariu.

Oameni mulți, agitație. La filmări totul era nou dar m-am simțit ca acasă după primele 5 minute de filmări. M-am distrat și m-am simțit extrodinar. Aveam senzația, pe bune, că lumea e a mea. Filmările au fost foarte faine. Și grele și ușoare și în toate felurile. Ce pot să zic, a fost o nebunie și mi-a plăcut extraordinar de mult. O echipă super faină cu oameni absolut minunați și le mulțumesc și acum pentru această experiență. Am muncit toți în disperare pentru că ne doream același lucru: un film genial. Acum am terminat și aștept cu nerăbdare să apară filmul !

Filmări ”Lumea e a mea”

4.Ce așteptări ai pe viitor? Îţi doreşti să realizezi o carieră în acest domeniu ?

A : Vreau să ajung la U.N.A.T.C acum, că sunt clasa a 12 a. Îmi doresc foarte mult să joc pe scenă și în filme. Sentimentul pe care, eu una, îl simt când mă urc pe o scenă, fie ea cu sala goala sau nu, mă face să mă simt ca acasă. Ai senzația că acolo poți să faci cum îți dorește inima. Probabil că asta înseamnă să iubești un lucru. Fiecare dintre noi îl simțim atunci când facem ceea ce ne place.

Ar tă în școala noas tră

15

U R T TEA

Îmi vin în momentul ăsta o mie de idei în cap legate de „teatru” și încerc pe cât posibil să le pun în ordine, să le selectez, dar în același timp să nu uit ceva important. Recunosc, nu așa plănuisem să încep declarația asta, dar mi s-a părut esențial să mă justific întrun fel pentru incoerența ideilor de care o să dau dovadă. Acestea fiind spuse: de ce teatru? Teatru pentru că înseamnă viață, pentru că este singurul mod în care reușesc să mă găsesc și să mă regăsesc întotdeauna, pentru că aici am legat cele mai frumoase prietenii și am cunoscut cu adevărat oamenii din jurul meu, pentru că atenția și concentrarea unui public se îndreaptă către mine și lista aceasta de „pentru că” ar putea continua...

Toate astea sunt lucruri pe care îmi doresc să le trăiesc în fiecare zi, toate, în aceeași măsură, îmi bucură sufletul la fel de tare, o carieră în teatru reușind să împlinească spiritual pe oricine. E foarte greu sa scrii despre ceva ce iubești foarte tare, despre ceva cu care te identifici pentru că îți găsești greu cuvintele potrivite, exact așa cum fac eu în momentul ăsta. Îmi trece involuntar prin cap o lecție pe care am primit-o, personal, de curând de la un actor pe care îl iubesc și îl respect foarte tare: mi-a spus că în meseria asta nu trebuie să îți pierzi nicio16

Ar tă în școala tră Lorem ipsum eu nec everti indoctum at meinoas meis denique legendos. Ut nec sint utinam, ea pri tation mollis similique?

You Time

De ce teatru?

data modestia, că meseria asta îți dă mereu iluzia perfecțiunii în momentul de glorie al reprezentației, dar imediat după aceea îți fuge pământul de sub picioare gândindute în câte alte forme puteai face mai bine o scenă, o replică, chiar și un gest; mi-a mai spus că niciodată nu trebuie să mă opresc din învățat, indiferent dacă „profesorii tăi” sunt copii, mari actori, personalități puternice sau degradate și a mai adăugat un lucru interesant: ca actor, lucrezi atât cu putere divină, cât și cu cea de la diavol, tu ești cel care echilibrează, tu ești singurul în stare să dozeze lucrurile în așa fel încât nicio situație să nu degenereze(da, poate sună puțin a clișeu, dar cred că e un mod bun de a-ți explica reacțiile într-un fel sau în altul).

Totuși, sunt convinsă de un lucru: nu aș fi ajuns în punctul ăsta dacă nu ar fi fost toată nebunia „Zen” și oamenii cu care am pornit la drum, cărora simt că niciodată nu le-am mulțumit destul! Și mai știu ceva de care sunt sigură: dacă îți dorești ceva cu adevărat și îți implici fiecare „bucată” din ființa ta ca să ajungi la acel lucru, e imposibil să nu îl atingi, să reușești măcar să te agăți de el, ca mai apoi să îl cucerești și să îți muți ștacheta și mai sus! Sfatul meu: Find what you love and let it kill you !

Text : Andreea Codreanu 17

Ar tă în școala noas tră

REGIE

Clubul de FILM Clubul de film a fost înființat din dorința a 3 lei elevi de a transmite și a împărtășii și celorlalți frumusețea cinematografiei. Robby și Andy vor să pornească pe acest drum. Cum spun ei, ”una e să vezi un film și alta să îl înțelegi”.

1. Ce v-a determinat să înfiinţaţi acest club de film?

R : Faptul că și eu și Andi vrem să dăm la U.N.A.T.C., eu la multimedia și el la regie, devine un fel de dublu câștig. Multe dintre activitățile pe care le-am avut la club sunt parte din probele de admitere. Noi ne exersăm capacitățile, iar celor ce vin la club, sperăm noi, le trezim interesul în materie de cinematografie. Una e să te uiți la un film și alta e să-l înțelegi.

4. Ce aşteptări aveți pe viitor ?

Aveţi sprijin și din exterior?

R : Pe viitor așteptăm să terminăm odata liceul. Activitatea clubului a ramas deocamdată oprită din lipsă de timp (pregătiri etc.).

ALINA ALDEA Pe Alina am cunoscut-o la ”Leadership Autentic” și pe bună dreptate, este o persoană autentică. Uimește prin simplitate și creativitate. Este o persoană care iubește să arate lumii frumosul printr-un simplu cadru. Transmite emoții și concentrează ingeniozitatea sa în tot ceea ce face. Scurtmetrajul ”Be someone!” arată felul în care ea privește lumea.

Arată dăruirea pe care o acordă în ceea ce face. Implicare. Dăruire. Talent. Ea este Alina.

Text : Martin Tereza

5. Acum că sunteți la final, în mâinile cui lăsaţi acest proiect?

R : În orele petrecute cu cei care au venit la club sper că am reușit să trezim măcar o fărâmă de interes pentru film și lumea cinematografului. Rămâne la nivelul claselor mai mici să ia atitudine în ceea ce privește înființarea unui nou club. Orice activitate extrașcolară atrage atenție benefică asupra ta.

2. Cum este atmosfera în interiorul grupului?

R : Eu cu Andi și cu Sergiu ne înțelegem destul de bine. Unde ratează unul, completează altul.

3. Ce beneficii vă aduce acest proiect ?

R : Faptul că și eu și Andi vrem să dăm la U.N.A.T.C., eu la multimedia și el la regie, devine un fel de dublu câștig. Multe dintre activitățile pe care le-am avut la club sunt parte din probele de admitere. Noi ne exersăm capacitățile, iar celor ce vin la club, sperăm noi, le trezim interesul în materie de cinematografie. Una e să te uiți la un film și alta e să-l înțelegi.

18

Ar tă în școala noas tră

1. De ce regie?

De ce nu? Întotdeauna se va găsi cineva care să își pună ideile pe hârtie și să facă ceva măreț cu ele. Ei bine, eu îmi doresc să mă număr printre aceia, să devin un Demiurg care să transforme realitatea din proprie viziune, să o modeleze în umbre și culori. Am o curiozitate înnăscută despre oameni - ce îi conduce, care este povestea din spatele poveștii, cum ajungem să fim ceea ce suntem? Îmi place să aduc ochii oamenilor în fața celorlalți, momente, un gând sau o conversație. Asta înseamnă regia pentru mine.

2. De cât timp ai această pasiune?

De mică mi-a plăcut să surprind evenimentele printr-un alt ochi. Tatăl meu a fost cel care mi-a pus pentru prima oară camera de filmat în mână și m-a învățat să o pornesc. De atunci am început să am această pasiune si rădăcinile ei încep să crescă din ce în ce mai mari o dată cu înaintarea în vârstă.

3. Ce te atrage cel mai mult? 4. Ce ai de gând să faci în Ce mă atrage cel mai mult este continuare?

faptul că, făcând un film sau un Îmi doresc să dau la o faculsimplu scurt metraj, poți face tate de regie în țară, sau poate în un om să își pună un semn de străinătate. întrebare, să învețe ceva în viața de zi cu zi sau pur și simplu să se rupă de realitate și să trăiască niște clipe relaxante și minunate.

Ar tă în școala noas tră

19

www.silviuciocanelli.blogspot.ro RUN

S& WIN “Regele lumii, ! pe bancă, într-un părculeț”

Ceva nou

Text : Antonia Dumitru

La colțul dintre Cronos și aleea Limitat era Atelierul Tempore.

Nu era un loc foarte cunoscut de oamenii importanți ai orașului , doar se afla la periferie.

Trecătorii nici nu îl observau ,iar dacă privirea strabătea geamul din stradă era doar datorita măsuței din colț ,ce se profila în penumbră.

De altfel ,măsuța ,un scaun minion și o tejghea centenară erau sigurele piese de mobilier aflate în micuțul triunghi ce reprezenta atelierul.Era doar un loc înghesuit unde un ceasornicar lua visele cu o pensetă și le modela într-un mecanism complex ce reprezenta baza societății/sistemul ei de dirijare.

Spun visele deoarece acest ceasornicar nu era ca cel din centrul orașului ,nu era elvețian și nici bogat.

El nu se ocupa de repararea materiei palpabile,el repara timpul –timpul meu , timpul ei , timpul tău.

Ca toți oamenii ce ascund un secret , se temea de lumea exterioară, era introspectiv,tăcut ,iar viața lui banală (dupa cum ar spune unii) avea spațiul de desfășurare limitat- însă timp nesfârșit.

-Înțelegi tu ce înseamnă sa nu mai poți să fii ceea ce ai fost?Să te uiți în oglindă și să te sperii când vezi că timpul , cu toate amprentele sale și-a schimbat casa..iar noua casă ești chiar tu?

Astea erau întrebările pe care le primea deseori de la cei ce îi cunoșteau micuța prăvălie , de la așa numiții clienți.Era destul de obișnuit cu astfel de întrebări acum .Pe măsură ce anii treceau erau din ce in ce mai mulți cei ce i se destăinuiau .Ceasornicarul nu ezita niciodată.Se oprea din meșterit , își îndepărta monoclul , se ștergea pe mâinile pline de vaselină și scruta spațiul cu privirea.Niciodată nu își privea interlocutorul direct , nu conta cine era el, nu conta topica întebarilor adresate .Toate aveau același mesaj la care bătranul se plictisise deja să raspundă.Iși imaginase mereu acest tablou ca unul desprins din opera lui Munch , nu știa de ce .

-Știi tu care e nenorocirea în toata treaba asta?Că viața e limitată încă din primele clipe , spațial și temporal.Nou-născutului i se formează 20

Ar tă în școala noas tră

un mecanism în funcție de care va cere mâncare la diferite intervale ce nu se schimbă niciodată.Așa el învață durata.

Locația e marcată de la început la un singur pătuț, o singură cameră .Apoi pe măsură ce crește copilul primește un program și învață să „citească” ceasul.Dobitocii ! Nu știu că adevarul universal nu stă în timp?

Oamenii rămâneau mereu, fără excepție, înmărmuriți de răspuns.Se temeau insinctiv de bărbatul cărunt din față .

Simțeau un aer nefast în cameră, mirosea a descătușare, eliberare de frustrare. Cei mai mulți plecau înjurând din încăpere ;cațiva rămâneau să își repare cele mai valoroase obiecte la cea mai ieftină ceasornicărie, deși abia când ieșeau se simțeau protejați, iar cei mai puțini răspundeau cu o dâră de curaj blocat în grumaz : -Ă , da, cât costă tot în final?

-V-ati închis singuri porțile pe dinăuntru , cu lacăte la geamuri.

Tot ce înseamnă viață pentru voi încape într-o cutie cât o monedă..Teribil el cât e de mare, amice , nu?!?

-Omule, ești nebun.Vreau ceasul gata până vineri , altfel s-a dus pe apa sâmbetei bacșișul tău.

– Lasă, și asa îl găsesc eu luni !

Imediat ce oamenii plecau departe răsufla ușurat știind că nu a fost încă descoperit.Juca bine, era regele. Avea nevoie de ultima piesă de puzzle și rolul era terminat.Putea să plece după ..mai departe decât vedea cu ochii. Înainte să traga obloanele cenușii, pline de praf, se gândi la toata viața sa în slujba timpului până în 2013.

De-a lungul anului primise diverse modele de DTC’uri(dipozitive folosite pentru captarea timpului) colorate 50 % , vesele ,neputincioase.Le așeza meticulos în compartimente, până ce le venea rândul :timp să speri , timp să pierzi ,timp să mori .Credea că prin schimbarea sortimentului repara 45va% timpul posesorului..aiurea!Își amintește că prin `20 oamenii aveau și aripi în ceasuri, acum au ramas doar cu pendule ce 35 % rostesc ‚’grabește-te’.Au uitat că ei sunt cei ce definesc ritmul în care le curge timpul, în care apar ridurile. Știe că e ultimul om care posedă secretul Tărâmului de Nicăieri .El e Peter Pan. Viața lui nu încape într-o cutie cu 12 numere .E ultimul ce are scris pe frunte de către Timpul însuși : nu uita dragul meu , niciodată nu e prea târziu.

unii sunt făcuți pentru a visa

Străin de fericire m-am speriat când m-am regăsit zâmbind.

Eram obișnuit cu lumea mea, gri și rece, dar Ea a adus primăvara, în păru-i blond și zâmbetu-i sălbatic, și m-a topit în sărut.

Nu-i un somn adânc dar nici un coșmar.

Nu-s prizonier dar nici liber.

Nu-i acru dar nici amar.

Nu mai sunt pământean dar nici căzut din cer.

Unii sunt făcuți pentru a visa...

Poate mă număr şi eu printre ei dar, ochii-mi nu sunt albaştri ca gheața sufocată de aer.

Sunt doar un ecou dintr-o sticlă și mă aud doar în paharul tău.

Alb-negru, redus la tăcere, amorțit dar încă gust durere, îmbătat și mirosind a ploaie de mai, întins pe iarbă, fostul pat din rai, am închis ochii la umbra ta, căci ești motivul meu pentru a visa!

NATURAL ELEMENTS FOR YOUR FILEDS Lorem ipsum eu nec everti indoctum at mei meis denique legendos.

Ut nec sint utinam, ea pri tation mollis similique? Per et option sapientem, ad meliore eleifend sea, eius consequat percipitur cu pro?

Cu sed molestiae moderatius delicatissimi, an eos feugiat oporteat?

Te est sale utamur, vel menandri ocurreret te. Qui eros vivendum ne.

Ad vidit blandit mentitum ius.

Visează cu ochii deschiși. Lumea e doar a lui

Ar tă în școala noas tră

21

Paralelă

INFERNUL

Cu toate că Divina Comede a fost o operă foarte cunoscută în perioada in care a fost şi scrisă, aceasta a rămas una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. A devenit pentru Brown opera principala şi scheletul după care acesta a realizat acţiunea romanului, punând în centru o hartă enigmatică care putea fi desluşită doar cu ajutorul versurilor lui Aligheri.

~Şi ca şi cel ce-ajuns la mal, suflarea şi-o trage greu şi simte-n piept balsam când vede-n urmă cum se zbate marea, aşa şi eu, ce încă-n gând fugeam, privii-ndărăt pădurea de strigoi din care-n veci ieşit-a viu vreun neam.~ Dante Aligheri - infernul

D

ivina Comedie” a lui Dante Aligheri este una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Aceasta descrie coborârea lui Dante în infern, trecerea prin purgatoriu şi în final ascensiunea în paradis, care este urmată de unirea acestuia cu Divinitatea. Stilul acestei scrieri este specific literaturii medieval , acesta inspirânduse din religia de la aceea vreme, tendinţa moralizatoare şi limbajul bazat pe percepţia vizuală şi imediată a faptelor. Poemul lui Dante tinde către o reprezentare amplă şi dramatică a realităţii, departe de spiritualitatea tipică a epocii sale.

Aligheri a scris această operă în timpul exilului său între 1304 şi 1321, acţiunea fiind situate în primăvara anului 1300. Scrisă în dialect toscan opera permitea să fie citită şi înţeleasă de toţi locuitorii zonei Italiei.

“Infernul” lui Aligheri este lumea subterană în care iadul este înfăţişat ca un tărâm complex structurat, populat de entităţi numite umbre – suflete fără trup, captivate între viaţă şi moarte. Dante, rătăcit într-o pădure în apropierea Floriilor se trezeşte înconjurat de un leu şi o lupoaică. Cuprins de spaimă, Dante primeşte ajutor din partea umbrei poetului Ver-

22

Ar tă în școala noas tră

giliuls, care îl va conduce prin Infern, singura posibilitate de a ieşi din pădure. Deasupra intrării în Infern stă scris conform lui Dante “Lăsaţi orice speranţă, voi cei care intraţi.”

Un Robert Langdon amnezic, un nou cod de spart, o nouă aventură plină de mistere şi simboluri – ingredientele unei naraţiuni alerte, în dulcele stil Dan Brown. Simbolistica obscură , sau chiar ocultă, referinţele literare, Infernul dantesc şi lumea artei renascentise se împletesc între realitate şi ficţiune, ţesând cadrul perfect pentru o nouă aventură în stilul classic creat de Brown. Dar ce legătură există între un poem de rit latin, cu puternice simboluri creştine, Marea Ciumă şi biotehnologia secolului XXI? Robert Langdon revine pentru a găsi răspunsul, a descifra misterul şi a salva, într-o formă sau alta lumea. La fel ca şi în Infernul de Dante Aligheri, societăţile clandestine, femeile enigmatice şi bărbaţii impozanţi, geniali sau impunători prin putere şi prestigiu, sunt prezenţi

încă de la începutul firului narativ, fapt ce în povestea lui Dan Brown sporeşte adrenalin, pagină dupa pagină.

Aş cum infernul lui Aligheri este un con concentric organizat pe mai multe nivele, fiecare având câte o o categorie de păcătoşi din societatea respectivă (ex Paulo Malatesta şi Beatrice, filosofii şi invăţaţii), la fel este împărţită şi societatea lui Brown – bărbaţi impozanţi, organizaţii conspiraţioniste.

Opera lui Dan Brown nu mai are în centru lupta Bine/Rău în termeni atât de tăioşi, cât o luptă a principiilor şi a puterii retoricii şi moralei, în timp ce la Dante totul pare foarte bine organizat. Societatea este omogena, dar lumea lui Dan interacţionează cu toate clasele sociale pentru a rezolva misterul hărţii, pe baza versurilor lui Aligheri. Folosind o serie de coduri îngrijorătoare create de un om sclipitor cu două obsesii pentru sfârşitul lumii şi Infernul lui Dante Aligheri, Brown creeză opera după scheletul Divinei Comedii, inserând documentări bine făcute.

Ar tă în școala noas tră

23

FOR WHOM

THE BELL TOLLS? ”Take a look/ To the sky/ Just before you die/ It’s the last time he will ”

Preferințele mulțimii

Așa cum fiecare are formația lui preferată, m-am gândit că cel mai bine și mai drăguț din partea mea ar fi să îmi promovez aleasa. Metallica … cel puțin săptămâna asta. Lăsând gluma la o parte, Metallica a fost de când mă știu ACEA FORMAȚIE din playlist-ul meu, cu care am început ,pe care m-am bucurat și prin intermediul căreia acum îmi aduc aminte foarte multe sentimente și întâmplări.

Consider că formația a adus o nouă viziune asupra muzicii în 1981 pe care o continuă și acum la aproape cei 50 de ani ai membrilor, făcându-și noi generații de fani care caută în ei … poate inspirație.

Din moment ce ascult cel puțin o meldie a acestei formații in fiecare zi, am hotărât să caut legătura dintre cântecul intitulat „For Whom The Bells Tolls” și renumita carte a scriitorului Ernest Hemingway ce poartă același nume. Cred că este evident cine s-a luat după cine aici, Metallica arătând prin versurile melodiei idea principală a cărții: brutalitatea unui război civil.

Ernest Hemingway a preluat titlul „For Whom The Bells Tolls” dintr-un pasaj faimos a operei lui John Donne „Meditatia XVII” care descrie relația dintre om…și restul lumii. Nici un om nu își aparține întru totul și suntem toți conectați , chiar dacă nu simțim la fel. Omenirea va fii în permanență conectată într-un fel sau altul și orice facem afectează atât întreaga lume cât și individual în aceeași măsură. Din acest motiv suntem cu toții implicați așa că atunci când clopotele bat…bat și pentru noi (”...never send for whom the bells tolls; it tolls for thee”).

Mergi pe stradă, relaxat…îți vezi de treabă…pe lângă tine trece o mașină cu muzica la maximum. Aștepți la coadă la covrigi…radioul îți prezintă ultima melodie din top-uri. Intri într-un magazin să îți cumperi ceva nou de îmbrăcat și te trezești fredonând cunoscuta melodie de la covrigărie. Eu c ear trebui să înțeleg de aici…? Că radioul s-a stricat și repetă la nesfârșit aceeași melodie sau că industria muzicală actuală reprezintă o singură melodie?

Cred că posibilitatea ca radioul să fie stricat este destul de ridicată având în vedere condițiile pe care le avea covrigăria, dar tind să aprob dorința nebună a populației de a asculta melodii din ce în ce mai comerciale. Parcă toate sunt la fel. De ce? De ce toate sună la fel (bum-bum-bum-tz) și de ce lumea are tendința de a prefera muzica făcută din butoane? Cred că mi-am găsit sensul vieții. De acum compun muzică. Poate readuc simțul lumii pentru muzica de calitate.

La fel de relaxată, am început să arunc cu întrebări în stânga și în dreapta pentru a-mi satisface curiozitatea. Care este perioada industriei muzicale pe care lumea o prefera? Nimeni nu a vrut sa dea un raspuns concret și majoritatea s-au aruncat în

24

Ar tă în școala noas tră

explicații filozofice , s-au învârtit în jurul cozii și au ajuns la cea mai lejeră alegere – nu știu. Răspunsuri ca – industria muzicală din anii 80-90 era mai puțin dezvoltată si chiar diversificată față de cea actuală – m-au făcut să renunț la a mai compara dorințele oamenilor de a asculta muzica dintr-o anumită perioadă. Adevărul este că muzică se ascultă, în ce măsură nu se poate spune, iar dacă ajungi să întrebi lumea despre asta există riscul ca foarte multă lume să nu recunoască genul, doar pentru că s-ar putea face de râs. Îmi e milă de persoanele care ascultă stilul muzical actual doar pentru că –asta se ascultă- , pentru că nu societatea îți creează stilul muzical și preferințele, dar dacă are – un ritm mai bun – și se datoreză faptului că – ne-am modernizateste pur decizia lor, iar noi, cei care ascultăm muzică veche și neinspirată ne inclinăm în fața lor și le respectăm decizia din moment ce industria muzicală nu se mai bazează pe cât de bună e melodia ci este o modalitate de – a face bani.Dacă ar fi să ne luăm după tot ce e la modă și la îmbrăcăminte, greutate și stil de a trăi cum am fi? Unde am ajunge?

Pe lângă titlu, sfârșitul nuvelei prezintă protagonistul, un soldat American care luptă împotriva fasciștilor în Războiul Civil Spaniol. În timpul bătăliei își rupe piciorul. În timp ce încercă să scape de un grup de fasciștiși, în loc să își continue drumul alături de camarazii săi, alege să rămână și să omoare cât de mulți fasciști putea. Dacă îmi aduc aminte corect, ultimul alineat al cărții zicea cum el stătea întins, uitându-se la cer…același lucru descrie și a doua strofă a cântecului ”Take a look/ To the sky/ Just before you die/ It’s the last time he will ” Text : Petcu Florina

Text : Petcu Florina

Ar tă în școala noas tră

25

Bijuterii handmade Alexandra Bucătaru

Ce înțelegi prin handmade?

Pasiune, muncă, imaginația proprie transformată în realitate, crearea a ceva frumos care poate face fericit pe cineva purtându-l/ achiziționându-l .Reprezintă o evoluție personală în ceea ce privește lucrul manual, iar lista poate continua. Cred că într-un singur cuvânt, frumosul pe care decidem să-l creăm pentru a ne bucura privirea.

Cum ai ajuns în stadiul de a practica acest tip de artă?

Dintotdeauna am fost atrasă de bijuterii, în special de cercei și am început să practic acest tip de artă pentru mine.De fiecare dată când concepeam un model nou eram foarte bucuroasă,și încercam să fiu din ce în ce mai bună.

Consideri că poate fi o „profesie” de viitor sau rămâne doar la stadiul de hobby?

Da, consider că dacă te axezi doar pe lucrul ăsta poți să te dezvolți și să te promovezi astfel încât și să câștigi bani ca din oricare altă “profesie”, dar eu nu am făcut lucrul ăsta pentru bani ci din plăcerea de a îi vedea pe cei din jur zâmbind.

Te-ai remarcat cumva prin handmade până acum?

Nu, deoarece consider că nu m-am promovat suficient și fac acest lucru doar pentru mine și prietenii apropiați.

26

Ar tă în școala noas tră

o c m o Un chitară Versurile unei melodii ce aparţin trupei Viţa de Vie mi-au descris perfect starea din seara aceea. Ţin minte cum am ajuns seara târziu, întro marţi a lunii august. Eram la vărul meu, la Bucureşti şi era o plictiseală groaznică în apartamentul lui mohorât. Mi-era parcă lene să mă culc şi am început să mă joc c-o pensulă pierdută prin bucătărie. Cu mâna pe cana de cafea, fredonam în miezul nopţii un refren, zdrăngănind la vechea chitară Ukulele uitată de lume... Parcă-mi imaginam cât de tristă poate fi, neatinsă de nimeni şi lăsată după frigiderul alb, fără prea mulţi prieteni în micuţa bucătărie.

M-am plictisit repede de ea şi am dat s-o pun la loc, în cuibul ei umplut de praf şi de pustietate. O pun frumos la loc şi se dezechilibrează, căzând spre mine.”Măi să fie, ce naiba mai ai?”

Mă uit mai bine şi văd că am aşezat-o pe o planşă cu o mulţime de tuburi tempera şi o paletă de culori. Am râs, amintindu-mi de clasa a VIII-a.

Le-am aşezat frumos şi m-am oprit brusc.

Cred că îmi venise în minte cea mai tare idee posibilă din ultimele zile. Wow! Trag chitara şi planşa cu pensule şi tempera şi fug alert spre camera de zi. Aprind lumina şi

încep să-mi sufoc mintea cu idei, care parcă se pierd încetul cu-ncetul. Una mi-a rămas în minte şi anume dorinţa mea: să ajung la mare. Îmi imaginam plaja dulce şi nisipul ce-mi gâdila tălpile, apa ce-mi răcea gleznele arse de soare.

Parcă părul meu simţea cum era fluturat de briza mării si buzele se uscau, dorindu-şi iubire.

Marea, unica iubire îmi abuza mintea rătăcită sub aburii nopţii şi a nebuniei din capitală.

Ufffff, în trei ore de muncă, mi-am obţinut rezultatul care m-a mulţumit şi m-a făcut să zâmbesc. Şi acum, de fiecare dată când merg la Bucureşti, îmi aduc aminte de noaptea aceea. Îmi aduc aminte cum puţină imaginaţie, o dorinţă violentă şi o chitară veche mă fac să zâmbesc precum un copil şi astăzi.

Olteanu Otilia.

Clasa a IX-a D, Științe Sociale

Ar tă în școala noas tră

27

E I R LE

Raluca Văcaru

GA TO O

F

TOP 15

”Fotografia este arta de a fura timpului o firimitură de clipă” Andreea Trifu

28

Ar tă în școala noas tră

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

The Arctic Monkeys – Why’d you only call me when you’re high One Republic – Counting Stars Jimmi Hendrix – Foxy Lady Led Zeppelin – Heartbreaker Eric Clapton – Cocaine The Silent Comedy – Bartholomew Gorillaz – Clint Eastwood Imagine Dragons – Demons Incubus – Pardon me Alphaville – Forever Young Shania Twain – You’re still the only one Pharell – Happy Phill Collins – Another Day in Paradise Faydee – Laugh till you cry Led Zeppelin – Black Dog

Ar tă în școala noas tră

29

Închisoarea îngerilor

Hoțul de cuvinte

“Toți facem alegeri în viață. Cel mai greu e să trăim cu ele. Și nimeni nu te poate ajuta cu asta.”

30

Ar tă în școala noas tră

Lista lui Schindler Povestea adevărată a lui Oscar Schindler, un industriaș german, care a ales să-și “investească” averea strânsă în timpul războiului în salvarea a câtorva sute de evrei. Filmul este o mărturie emoționantă despre ororile războiului și despre alterarea caracterelor umane în timp de război. Războiul este placa turnată în jurul căreia se desfășoară acțiunea și intriga filmului, reprezentând o cale de mântuire pentru unii și condamnare pentru alții.

“The King’s Speech” spune povestea bărbatului care a devenit regele George VI al Marii Britanii, tatăl actualei Regine a Marii Britanii. După ce fratele său abdică, George (supranumit “Bertie”) își asumă tronul fără tragere de inimă. Afectat de o bâlbâială nervoasă ce nu părea să se termine și considerat incapabil să fie rege, Bertie apelează la serviciile unui logoped neortodox pentru a-l ajuta, un logoped pe nume Lionel Logue. După un set de tehnici neașteptate și înflorirea unei prietenii imprevizibile, va reuși Bertie să își regăsească adevărata voce, să scape de ticul nervos și să găsească curajul pentru a-și conduce țara în război?

Ar tă în școala noas tră

Discursul regelui

Thriller-ul cu accente dramatice are în centru un scriitor care, în momentul de vârf al succesului său literar, realizează care este preţul pe care trebuie să îl plătească pentru faptul că a furat opera altui autor (. Filmul are o distribuţie impresionantă, ce îi mai include pe Zoe Saldana, Dennis Quaid, Olivia Wilde si Bradley Cooper. Rory Jansen, un scriitor care face eforturi pentru a supravieţui de azi pe mâine, aspiră să devină următoarea vedetă din lumea literară. Când descoperă un manuscris pierdut, aflat într-o servietă veche, afectată de intemperiile vremii, îşi dă seama că a găsit ceva nemaipomenit, o operă pe care şi-ar dori să o fi scris chiar el”. „Rory hotărăşte însă să treacă drept autorul acelei cărţi şi obţine, în sfârşit, recunoaşterea literară pe care şi-o dorea cu atâta aviditate. Cu toate acestea, realizează destul de repede că a trăi cu alegerea pe care a făcut-o nu este un lucru uşor, căci este pus în faţa unei dileme morale care îl va face să analizeze în mod cât se poate de serios persoana care a devenit.

Acțiunea filmului “Închisoarea îngerilor” începe în anul 1947, când Andy Dufresne, un tânăr bancher, primește dubla condamnare la închisoare pe viață pentru uciderea cu sânge rece a soției sale și a amantului acesteia, chiar dacă Andy susține că este nevinovat.

31

Lorem ipsum eu nec everti indoctum at mei meis denique legendos. Ut nec sint utinam, ea pri tation mollis similique