Magnificat Nr. 14

PASTORALĂ la Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos Anul Domnului 2010 ALEXANDRU Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei Lugojului Iubiţi fraţi întru preoţie, Iubiţi credincioşi, Iubiţii mei fii sufleteşti, Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns să petrecem împreună şi anul acesta, 2010, Sărbătoarea Sfântului Crăciun, cu mesajul său veşnic de simplitate şi iubire.

Când Tatăl Ceresc îl prezintă pe Fiul Său lumii zice: „Fiul Meu eşti Tu, eu astăzi Te-am născut‖ (Ps 2,7) sau „Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut‖ (Ps 110,3), iar Evanghelistul Ioan scrie: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr‖ (In 1,14).

Dragi credincioşi, Niciuna dintre sărbătorile creştine nu are atâtea cântece şi atâta folclor ca Naşterea Domnului. Aceasta este cea mai mare taină de bucurie. Când s-a născut Isus, la Roma era împărat Octavian August, care dorea să ştie câte oraşe are imperiul, câți soldați poate înrola şi câte impozite poate percepe.

Preacurata Fecioară Maria era din familia regelui David, ca şi Sfântul Iosif. În Iudeea s-a făcut recensământul poruncit de împărat. Aici fiecare trebuia să se ducă în localitatea de unde se trăgea. Fiind din Betleem, de unde era regele David, ei au mers acolo. Cum nu au aflat pe nimeni să-i primească în casă, au ieşit afară din oraş, unde au aflat o peşteră; poate că Sfântul Iosif o cunoştea din copilărie. Aici s-a născut Dumnezeu ca om.

Maica Sfântă l-a născut pe Isus fără dureri: Ea „l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle‖ (Lc 2,7). Ea a născut fără dureri, pentru că a fost scutită de păcatul strămoşesc, adică şi de pedeapsa „în dureri vei naşte copii‖ (Fac 3,16). Sfântul Augustin spune: „Cel ce ține Universul este culcat într-o iesle.

Cel ce este hrana îngerilor este hrănit de o femeie. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune ca să devină putere. Un mare doctor s-a coborât din cer, pentru că pe pământ este un infirm grav bolnav, pe care-l vindecă, luând slăbiciunea omului‖. Iar Sfântul Pavel spune: „Isus, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți‖ (2 Cor 8,9).

01

Iubiți credincioşi, Prin naşterea Sa, Isus ne învață sărăcia. Dumnezeu Creatorul, care a făcut din nimic întreg universul: „Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut‖ (In 1,3), se naşte într-o peşteră, pe când şi cel mai sărac om se naşte cel puțin într-un cort. Putea să-şi aleagă cel mai frumos palat, să-şi ia de mamă pe fiica celui mai mare împărat, dar a ales o fecioară săracă.

Isus s-a născut la Betleem, care înseamnă „casa pâinii‖, pentru că El este „pâinea vieții care s-a coborât din cer‖ (In 6, 42). S-a născut în Betleem, pentru că aşa scrie profetul Miheia: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel‖ (cf. Mt 2, 6). Putea să fie adorat de împărați, dar s-a născut sărac, în mijlocul păstorilor, pentru că El va fi Păstorul cel bun. Este un necunoscut, pentru a putea cere ca faptele bune să fie ținute în secret: „să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta‖ (Mt 6,3).

Iubiți credincioşi, Isus este culcat în iesle, pentru că El va fi hrana sufletelor. A fost aşezat în ieslea din lemn, pentru că El va fi înălțat pe Cruce şi în chivot sub forma pâinii şi a vinului. S-a născut iarna, pentru că inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui. S-a născut când era pace, pentru că el va fi regele păcii.

El a venit copil, nu om matur, pentru că de un om matur te poți teme, dar față de un copil ce plânge ai compătimire. A venit sărac, pentru a ne învăța că în rai nu se ajunge prin plăceri trupeşti, ci prin suferințe şi renunțări. Este prietenul săracilor, cărora le aduce vestea cea bună.

Isus face să strălucească lunca Betleemului de o lumină pătrunzătoare, ca să ne arate că El este lumina care a venit în lume. Prin cântarea îngerilor: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire‖ (Lc 2,14), nu îngâmfaților farisei şi cărturari le vesteşte, ci celor umili, căci „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor umili le dă har‖ (cf. 1 Pt 5,5).

El a chemat mai întâi pe păstori, apoi pe magi, ca să arate că toate neamurile sunt chemate la mântuire.

Păstorii, care vegheau asupra turmei, au fost anunțați de îngeri despre naşterea lui Isus. Cei trei magi au fost anunțați printr-o stea miraculoasă, care i-a condus până la casa unde era Pruncul (Mt 2,9). Steaua nu era un astru obişnuit, care are traiectoria sa, căci se mişca în direcții diferite.

Sfântul Ioan Gură de Aur crede că a fost un înger sub forma stelei. Din darurile magilor deducem calitățile celor care îl adorau. Aurul reprezintă regalitatea, tămâia – dumnezeirea, iar smirna – preoția lui Isus. Magii s-au întors în țara lor pe altă cale, să ne învețe că pentru a intra în rai trebuie să părăsim drumul păcatului şi să luăm o altă cale, a iubirii lui Dumnezeu.

Sfântul Bernard spune: „Isus a venit să aducă vindecare sufletelor noastre. Naşterea Sa a purificat-o pe a noastră, viața Sa este o continuă învățătură pentru viața noastră, iar moartea Lui a nimicit moartea noastră‖.

Iubiți credincioşi, Convinşi că fără ajutorul Cuvântului Întrupat nu putem face nimic (cf. In 15,5), de aceea ne adresăm Pruncului Isus din peştera din Betleem, şi încredințându-ne mijlocirii materne a Preacuratei Fecioare Maria, slujitoarea umilă a Domnului, care ne aminteşte mereu că „la Dumnezeu nimic nu este cu neputință‖ (Lc 1,37).

Cu aceste gânduri vă adresez cele mai sincere urări de Crăciun şi Anul Nou 2011.

Darul Domnului Isus Cristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Spirit să fie cu voi cu toți! Amin!

†Alexandru Episcop de Lugoj

Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj la Praznicul Naşterii Domnului 2010

Însemnare: Această pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Crăciun, iar în filii a doua zi.

02

Revista „Magnificat” la ceas de aniversare Acum cinci ani porneam la drum cu mult entuziasm dorind să ne adresăm tinerilor din Eparhia noastră, tineri dornici de a aprofunda credința dar şi de a se implica tot mai mult în viața Bisericii. Poate mulți s-au întrebat de ce era nevoie de această revistă atunci când sunt astăzi tot mai multe publicații şi site-uri catolice dedicate tinerei generații. „Magnificat‖ doreşte însă să răspundă nevoii de presă catolică de tineret pentru această vastă parte a țării unde se întinde Eparhia grecocatolică de Lugoj. Într-o lume aşa de confuză, secularizată, relativistă şi deschisă mai mult spre „false valori‖, presa catolică pentru tineret trebuie să fie un mijloc eficient de reevanghelizare, de readucere a credinței în prim planul existenței noastre. „În acest context, presa catolică este chemată, în mod nou, să exprime până la capăt potențialitățile sale şi să dea cont zi de zi de misiunea sa la care nu poate renunța. Biserica dispune de un element care facilitează, din moment ce credința creştină are în comun cu comunicarea o structură fundamentală: faptul că mijlocul şi mesajul coincid; de fapt, Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, este, în acelaşi timp mesaj de mântuire şi mijloc prin care mântuirea se realizează. Şi acesta nu este un simplu concept, ci o realitate accesibilă tuturor, chiar şi celor care, deşi trăiesc ca protagonişti în complexitatea lumii, sunt capabili să păstreze onestitatea intelectuală proprie celor „mici‖ din Evanghelie. În afară de asta, Biserica, trup mistic al lui Cristos, prezentă în acelaşi timp peste tot, alimentează capacitatea de raporturi mai fraterne şi mai umane, fiind ca un loc de comuniune între cei care cred şi în acelaşi timp ca semn şi instrument al chemării tuturor la comuniune. Forța sa este Cristos, şi în numele său ea „îl urmăreşte‖ pe om pe drumurile lumii pentru a-l salva de „mysterium iniquitatis‖, care acționează în el, pe ascuns. Presa evocă în manieră mai directă, față de orice alt mijloc de comunicare, valoarea cuvântului scris. Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns la oameni şi a fost ne-a fost transmis şi nouă printr-o carte, Biblia. „Cuvântul rămâne instrumentul fundamental şi, într-un anumit sens, constitutiv al comunicației: el este folosit astăzi sub diferite forme, şi chiar în aşa-numita «civilizație a imaginii» păstrează în întregime valoarea sa.‖ (Papa Benedict al XVI-lea‚ Discurs către participanții la Congresul presei catolice, 7 octombrie 2010). În aceşti ani s-a încercat, cred cu mult succes, să

5

ANI

se implice cât mai mulți preoți şi tineri în viața revistei noastre, cu articole de spiritualitate, de pastorație a noilor generații, ştiri din viața ASTRU precum şi a altor grupuri de tineret parohiale, recenzii la filme şi cărți de interes sau chiar poezii şi creații umoristice.

Nimic nu ar fi fost posibil fără binecuvântarea, încurajarea şi sprijinul continuu al PS Episcop Alexandru, Preşedintele de onoare al revistei noastre. Prea Sfinția Sa a crezut de la început în acest proiect şi a dorit ca acesta să fie un nou semnal (împreună cu site-ul www.tgcl.cnet.ro) a importanței pastorației tineretului în viața Eparhiei noastre şi a Bisericii în general.

Un rol esențial în toți aceşti ani, în comitetul de redacție şi în munca propriu-zisă a fiecărui număr din revistă, l-a avut domnul Raimondo-Mario Rupp, redactorul şef. A pus mult suflet, entuziasm şi timp în slujba acestui frumos proiect dedicat tineretului.

Doresc să mulțumesc bunului Dumnezeu şi Sfintei Fecioare Maria pentru că revista „Magnificat‖ a devenit în aceşti ani un instrument valid de reevanghelizare pentru tinerii noştri.

La mulți ani revistei noastre „Magnificat‖!

Pr.Vicar Jud.drd. Coriolan C. Mureşan Preşedinte revista „Magnificat‖

www.revistamagnificat.wordpress.com SITE-UL REVISTEI MAGNIFICAT 03

Gânduri la Naşterea Domnului: Naşterea lui Cristos o bucurie coborâtă din cer Cu adevărat sfântă este noaptea aceasta, care din eternitate a fost aleasă pentru a da naştere răscumpărării lumii; sfântă şi pentru faptul că a fost irevocabil marcată de surprize divine şi de o nouă înflorire a speranței umane.

Chiar şi noi, precum păstorii – după neaşteptata voce din cer care i-a trezit – nu trebuie să ne lăsăm dominați de somn, ci trebuie să ne zicem: „Să mergem să vedem acest eveniment pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut (Lc.2,15). Trebuie să contemplăm mai de aproape şi să asimilăm în viața spiritului nostru, realitatea misterioasă care a schimbat de la sine întreaga istorie umană, realitatea lui Dumnezeu care a intrat în viața noastră şi s-a făcut unul dintre noi.

Fiul Unul născut al Tatălui, Cuvântul consubstanțial cu el, a intrat în viața noastră, în vârful picioarelor cu întreaga ființă, cum de altfel era prevăzut de un vechi text inspirat: „în timp ce o linişte profundă cuprinsese întregul univers (toate lucrurile) – aşa era scris – şi noaptea era la jumătatea cursului său, cuvântul tău Atotputernic a coborât din cer, din tronul tău regal‖ (Inț.18,14-15).

Cine s-ar fi aşteptat ca mântuirea lui Dumnezeu, să vină printr-o manifestare de putere şi zgomote a trebuit să se înşele şi să învețe că alegerile celui care este Transcendent sunt diferite şi diverse, sunt departe de căile gândite şi contemplate cu plăcere de oameni.

Cine dimpotrivă – având o inimă simplă şi fără pretenții – se baza numai pe speranța că inițiativa divină dăruise puțină bucurie încercaților fii ai lui Adam a fost imediat îmbucurat. „Iată vă anunț o mare bucurie, care va fi la întreg poporul‖ (Lc.2,10): o veste a bucuriei este chiar primul cuvânt îngeresc care a răsunat la Betleem. Este după cum se vede o bucurie coborâtă din înaltul cerului, care din aceea noapte fascinantă pe pământ, nu s-a mai stins niciodată, şi noi în aceste momente magice şi în acest sugestiv timp de crăciun – care în fiecare an pare să ne redea o inocență pierdută în timp – o simțim cum izvorăște tot mai vie în conștiințele noastre şi cum învinge obtuzitatea şi trândăvia care ne înconjoară cel puțin pentru douăsprezece luni. O bucurie, a spus îngerul, care va fi a întregului popor: şi nu una rezervată doar privilegiaților puterii, bogăției, culturii, notorietății. O bucurie „democratică‖ dacă am putea să-i spunem astfel, destinată tuturor, căreia i se deschid sufletele celor simpli şi săraci, iar noi printre cei săraci cu spiritul ne străduim să ne găsim locul în aceste zile de sărbătoare dedicate Naşterii Domnului.

Care este rațiunea unei asemenea bucurii? Noi ne

bucurăm pentru că Veşnicul, Atotputernicul, Atotştiutorul, a devenit unul dintre noi, iar din momentul în care El s-a angrenat în familia noastră, noi am avut privilegiul de a intra şi a face parte din familia Sa. „A venit în poporul său şi la câți l-au primit le-a dat puterea să devină fii lui Dumnezeu‖ (Io.1,11-12). Cel Veşnic se naşte în timp şi începe să numere anii săi, aşa cum îi numărăm noi. Cel Atotputernic începe precum toți cei ca şi noi născuți să aibă nevoie de tot: de lapte matern, de scutece, de un pic de căldură. Cel care este Atotştiutor se înhăma, ca şi noi, la greutățile de a învăța: de a învăța să vorbească de pe buzele mamei sale, de a învăța să lucreze în atelierul lui Iosif, de a învăța să se roage şi să asculte Sfintele Scripturi, în întâlnirile din ziua sabatului, din Sinagogă.

Pare să fie o fabulă, dar este cea mai adevărată şi cea mai concretă realitate efectivă. În rest, nicio fantezie de poet, nicio îndrăzneală a gânditorului sau a vreunui mistic, nu ar mai fi putut nici măcar să-şi imagineze o aventură aşa de umilă, dar aşa de înaltă, aşa de surprinzătoare şi totuşi consolatoare, precum aceea pe care a inventat-o şi a realizat-o iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru creaturile sale. Frumusețea de necomparat a acestei veşti – care în această noapte străluceşte înaintea ochilor noştri o nouă lumină şi o nouă bucurie – este de la sine singurul semn indubitabil al autenticității sale.

Ce se schimbă cu Crăciunul? Cu această veste de bucurie existența noastră începe să facă experiență şi să se bucure de ceva nou. După Naşterea Domnului Cristos, viața noastră nu mai este o rătăcire în întuneric şi o înspăimântătoare perplexitate, ci este o înaintare în lumină spre un scop sigur. Cel care s-a născut în Betleem astfel ne spune pe bună dreptate despre sine: „Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții‖ (Io.8,12).

Excepțională este splendoarea, cu care se îmbracă în aceste zile străzile noastre, este evocarea obiectivă (chiar şi atunci când este inconştientă şi necunoscută) de această convingere gratuită a oamenilor care au norocul de a celebra Naşterea Domnului.

După ce Fiul lui Dumnezeu a venit să împărtăşească cu noi enigma suferinței şi a îmbogățit-o finalizându-o cu răscumpărarea de orice vină şi la renaşterea oricărei valori, orice durere pe care trebuie să o înfruntăm, dacă reuşim să o vedem cu ochii credinței, nu mai apare solitară şi crudă, deoarece o ştim în consonanță cu un plan superior de mântuire şi fericire fără eclipse. De când prin Naşterea Domnului ni s-a revelat că în secretul Divinității există deja cineva care nu este doar Domnul universului, ci este chiar fratele nostru, trăitor al întregii noastre umanități, noi suntem siguri că fiecare invocare a noastră, fiecare cerere a noastră, fiecare manifestare a inimii noastre păcătoase, îşi găsesc în mod infailibil ascultare şi împlinire la Tatăl luminii, cel care ne dă toate darurile de sus şi fiecare dar perfect (Cf, Iac. 1,17).

04

Mons. Angelo Narcis Pop Vicar General al Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj.

Cristos, Strălucirea mântuirii noastre

Se spune că un discipol l-a întrebat pe învățătorul: - E adevărat că te îneci atunci când eşti aruncat într-o apă adâncă şi primejdioasă?

- Te îneci doar dacă rămâi acolo, a venit răspunsul prompt al înțeleptului.

Orice întâlnire cuprinde în sine o cale de străbătut. La facerea lumii Dumnezeu sădește în om sămânța fericirii prin aşezarea sa în grădina paradisului, arătându-i cărarea prin ascultarea glasului dumnezeiesc. Cartea Genezei ne istoriseşte cum ivirea unui nou drum, arătat de data aceasta prin vocea şarpelui, atrage şi convinge făptura omenească să urmeze o stradă promițătoare în abandonarea fericirii deja sădită în viața sa.

Ceva mai târziu, Dumnezeu se arată patriarhului Avraam promițând mântuirea întregii omeniri însă cerându-i să lase în urmă trecutul şi țara părinților săi ca să înainteze spre un loc nou, un pământ roditor dăruit de bogăția nemărginită a Domnului.

Istoria mântuirii se derulează între semnele promisiunii presărate constant de-a lungul timpului şi cărarea pe care poporul lui Dumnezeu o are de străbătut. Nu lipsesc greutățile, infidelitățile, însă planul Creatorului găseşte de fiecare dată străluciri noi, dăruieşte necontenit ocazii de reînnodare a firului care se arată adesea prea fragil. În momentul Naşterii lui Isus, un semn nou se arată, o stea luminoasă străluceşte în noapte.

Omenirea aflată în întuneric primeşte lumina cerească. Craii din răsărit simbolizează pe toți cei ce în beznă aşteaptă sclipirea lui Dumnezeu. „Am văzut steaua lui la răsărit şi am venit să ne închinăm Lui‖.

Steaua e chemarea spre întâlnirea cu Dumnezeu. Drumul către Betleem e calea de străbătut pentru a-i răspunde. E un drum anevoios care străbate deşertul, care nu e lipsit de capcane ce sunt întruchipate de dorința regelui Irod de a se închina şi el pruncului nou născut. Inima crailor însă este deja dar de aur, smirnă şi tămâie.

Recunoaşterea în Pruncul culcat în iesle a Fiului lui Dumnezeu curățeşte cărarea lor de primejdii şi de întunecime şi provoacă întâlnirea mult dorită şi aşteptată. În apropierea peşterii din Betleem găsim şi alte personaje, păstorașii care văd un semn, un înger ce binevesteşte, o voce ce îi face să tresară şi îi face să apuce cu bucurie drumul spre Copilul dumnezeiesc. Minunea se repetă, cei ce recunosc glasul lui Dumnezeu găsesc veselia, drumul pe care pornesc e o cale a fericirii. „Iată vi s-a născut Mântuitor‖ e îndemnul care pregăteşte întâlnirea de nespus dintre om şi Dumnezeu.

Cu puțin timp în urmă, în misterul Bunei vestiri am văzut un alt înger care de data aceasta anunța Fecioarei din Nazaret o veste minunată şi începutul unui nou drum pentru întreaga lume: lumea nu va mai fi la fel. Da-ul Maicii Preasfinte schimbă cursul istoriei. Invitația îngerului de a recunoaşte astăzi semnul lui Dumnezeu o pune pe Maria preasfânta pe o cale nouă, a împlinirii Întâlnirii dintre omenire şi Dumnezeu prin Întruparea în sânul ei preacurat al lui Cristos. De atunci Maria călătoreşte, întâi la Elisabeta unde semnul prezenței lui Dumnezeu este recunoscut prin salutul: „de unde cinstea aceasta, să vină Maica Domnului la mine?‖.

Călătoria continuă însă şi o vedem pe Maria şi Iosif pornindu-se să se înscrie la recensământul prescris, timp în care are loc şi Naşterea minunată. „Astăzi este începutul Mântuirii‖ ne spune troparul Bunei vestiri prefigurând un punct de plecare concret pentru a ajunge la Întâlnirea făgăduită, fericirea şi bucuria fără sfârşit.

Istoria se repetă şi astăzi, semnele puse de-a lungul vremii prin cadouri, brazi luminați şi împodobiți sunt semnele sărbătorii. Ele pot fi privite şi că o simplă competiție de a depăşi pragul casei şi a se pierde în deşertul ofertelor fără sfârşit. Sunt în acelaşi timp un moment de har pentru cei ce văd în ele ocazia de bucurie, de recunoaştere a unui timp special. Dăruind şi dăruindu-se pe sine omul recunoaşte darul lui Dumnezeu făcut oamenilor: Cristos lumina lumii, descoperă dragostea față de Domnul şi fără de cei din jur. Împodobind ziua, creştinul recunoaşte podoaba fără seamăn a prezenței Mântuirii în străfundul inimii, loc de întâlnire neasemuită între om şi Ziditorul său, loc de bucurie şi izvor pentru ziua fără apus.

05

Pr. Gabriel Buboi

Cum ar fi fost Biserica Greco-Catolică dacă nu ar fi existat momentul 1948?

Putem afirma că în cele mai bine de două secole de viață în cadrul Imperiului austriac, şi mai apoi austro-ungar, se poate spune că Biserica Unită a urmat o continuă linie ascendentă. Avusese în frunte în clipa Unirii (1700) un episcop, care era abia scos din dependența superintendentului calvin, şi ajunsese în veacul al XX-lea organizată într-o provincie mitropolitană, condusă de un Mitropolit cu trei episcopi sufragani. Intrase în comuniunea Bisericii Catolice, în fruntea unui popor a cărui viață culturală era minimă, pentru ca, (prin ajutorul călugărilor de la Blaj şi a altor clerici şi mireni), să devină un important centru de viață religioasă şi culturală, ba chiar, pentru mai bine de un secol, să fie cel mai important factor cultural din întreaga orbită românească. Actul de la 1700 se făcuse de un popor, în marea lui majoritate în iobăgie, pentru ca din sânul lui, la mai puțin de o jumătate de secol, să iasă primul mare apostol al redeşteptării naționale (Episcopul Micu-Klein), care a imprimat Bisericii Unite o linie națională cu preocupări sociale, linie pe care a păstrat-o în tot decursul istoriei sale. E adevărat că mai târziu, o parte din românii transilvăneni care, în urma ofensivei mitropoliei sârbeşti de la Karlovitz, se desolidarizaseră de Unire. Dar totuşi Biserica Greco-Catolică şi-a continuat panta ascendentă şi s-a dezvoltat continuu.

Un moment cu totul deosebit Pentru Biserica Română Unită a fost 1 Decembrie 1918. Dar în România întregită, Biserica Unită s-a aflat într-o situație deosebită de cea anterioară. Neînțelegerile unei conduceri statale, străine de interesele româneşti, desigur erau înlăturate; însă nu mai domnea atât de mult o mentalitate occidentală, ca în imperiul austriac, ci un amestec de orientalism şi occidentalism. Viața culturală şi statală, fără îndoială, trăia tot mai mult sub influența Apusului, însă paralel, mai persistau rămăşițele mentalității creată de lunga conviețuire în mediul Orientului turc, bizantin şi slav; şi-n plus, viața religioasă, prin Biserica ortodoxă, păstra deschisă țara în fața influențelor din Răsăritul şi Sudul ortodox. Înainte, sub austro-ungari, Biserica Unită, timp de aproape un secol şi jumătate, nu mai cunoscuse lupte confesionale: trăise într-un stat cu majoritate catolică şi, în luptele naționale, având alături pe ortodocşi, asperitățile confesionale se domoliseră. Acum însă, fiind sfârşită lupta națională, în ortodocşii din Transilvania s-a renăscut sentimentul de rivalitate confesională. În legislația austro-ungară, Biserica Unită îşi câştigase, în timpul celor 200 de ani, o poziție juridică clară; 06

dar în România, care înainte de 1918 nu cunoscuse o Biserică Unită (avusese numai o parohie la Bucureşti), a trebuit să-şi creeze din nou o poziție juridică.

Simțindu-se nevoia refacerii Constituției din 1866, în urma întregirilor teritoriale, guvernele României Mari au căutat să aşeze Biserica Unită în locul în care meritele ei îi dădeau dreptul. Episcopii ei au fost primiți de la început, întocmai ca şi cei ortodocşi, printre senatorii de drept. O recunoaştere verbală a vredniciilor şi a importanței ei se făcuse deja cu ocazia consacrării întru arhiereu a Mitropolitului Vasile Suciu (1 ianuarie 1920), când Principele Carol, în calitate de reprezentant al Regelui Ferdinand, între altele a spus: „Primiți pe lângă scaunul mitropolitan şi moştenirea celui mai puternic izvor de cultură românească... Dar pe lângă această moştenire culturală, predecesorii v-au lăsat şi toată munca de a păstra şi a dezvolta până în cele mai tainice colțuri ale sufletului poporului credincios, această bogăție şi sfântă moştenire‖. Urma deci acum să aibă loc şi o recunoaştere legală.

Noul şi tânărul Stat, România, în perioada interbelică a simțit nevoia să modifice Constituția României (1866). Constituția votată în 24 februarie 1938 prin plebiscit, art. 22 al vechii Constituții a fost preluat aproape neschimbat în art. 19, unde se spunea: „Biserica ortodoxă creştină şi cea greco-catolică sunt Biserici româneşti. Religia creştină ortodoxă fiind religia marii majorități a românilor, este dominantă în Statul Român, iar cea greco-catolică are întâietate față de celelalte culte‖. Aceste probleme ale Bisericii Greco-Catolice nu s-au terminat, ci au continuat şi după, mai precis la Concordat. În tot acest timp Biserica Greco-Catolică s-a dezvoltat, Episcopia de Lugoj în anul 1948 avea în structurile sale un Episcop la Lugoj, 2 vicariate la Timişoara şi la Hațeg, 8 protopopiate, mănăstire la Prislop, peste 165 de preoți, aproximativ 200 de parohii şi filiale şi uşor peste o sută cinci mii de credincioşi în județele: Timiş-Torontal, Arad, Caraş, Severin, Hunedoara, Alba. Toate aceste date, denotă foarte clar că Biserica Greco-Catolică din România şi bineînțeles Episcopia din Lugoj, nu se aştepta la decretul 358 din 1 decembrie 1948, prin care Biserica Română Unită a fost desființată.

Cu toate acestea Biserica Unită şi-a continuat activitatea. După 1948 Biserica Greco-Catolică a primit diferite nume cum ar fi: Biserica din Catacombe, Biserica mută, Biserica prigonită, Biserica tăcerii.

Toate aceste nume se reflectă din activitatea ei. Cu toate că sistemul comunist din România a încercat prin orice mijloc să desființeze Biserica Unită, nu a reuşit nici pe departe. În Episcopia lugojană de exemplu prin anii 1965, conform unor documente de arhivă, activau 24 de preoți, în frunte cu Episcopul, de pie memorie, Ioan Ploscaru. În concluzie fatidicul an 1948 din România, a scos la iveală o Instituție Ecleziastică foarte puternică, demnă, care s-a opus oricărui fel de compromis. În ciuda ademenirilor și presiunilor permanente exercitate de Biserica Ortodoxă Română, în complicitate cu autoritățile comuniste, niciunul din cei doisprezece episcopi greco-catolici din România nu a acceptat abandonarea fidelității față de Biserica Catolică, ceea ce l-a determinat pe Papa Pius al XII-lea să rostească memorabilele cuvinte: „Isus a avut doisprezece apostoli și unul dintre ei a trădat. Biserica grecocatolică din România a avut doisprezece episcopi și nu a trădat niciunul. Cuvintele Sfântului Părinte ne îndeamnă să credem şi să sperăm precum au făcut Episcopii noştri, o mare parte din cler şi credincioşi, la adevăratele valori ale vieții.

Probabil cursul istoric al Bisericii GrecoCatolice din România ar fi fost altfel dacă nu ar fi fost „anul 1948‖, dar trebuie să fim mândri de înaintaşii noştri şi să îi luăm mereu ca exemplu în toate activitățile noastre.

Drd. Sergiu Soica

Rugăciune pentru beatificarea servilor lui Dumnezeu Valeriu Traian FRENŢIU, Iuliu HOSSU, Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SUCIU, Vasile AFTENIE şi Tit Liviu CHINEZU, Episcopi, morţi în faimă de martiri sub regimul comunist între anii 1950-1970 Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, Tu i-ai trimis pe apostolii şi discipolii Tăi în lumea întreagă, pentru a duce tuturor oamenilor vestea cea bună a iubirii Tale. În pragul sacrificiului Tău suprem pentru mântuirea lumii, la cina de pe urmă, Te-ai rugat Tatălui ceresc ca Biserica Ta să fie una.

Priveşte cu bunăvoinţă la poporul român, din sânul căruia i-ai ales pe Servii Tăi Valeriu Traian FRENŢIU, Iuliu HOSSU, Alexandru RUSU, Ioan BĂLAN, Ioan SUCIU, Vasile AFTENIE şi Tit Liviu CHINEZU – Episcopi morţi în faimă de martiri sub regimul comunist. Ei au dat mărturie despre Tine cu zel apostolic pe acest pământ şi şi-au pecetluit credinţa neclintită în Tine, în Biserica Catolică şi în urmaşul sfântului Petru, sfântul Părinte Papa, cu preţul martiriului lor.

Fă ca exemplul lor de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi. Te rugăm aşadar, să arăţi şi pe pământ vrednicia acestor slujitori ai Tăi, ridicându-i la cinstea altarelor, iar nouă, prin mijlocirea lor, să ne dai harurile de care avem nevoie pentru ca toţi să fim o singură turmă cu un singur păstor.

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Spiritul Sfânt. Amin.

Tatăl nostru…

Născătoare de Dumnezeu…

Mărire Tatălui…

07

Viaţa şi idealurile unui tânăr „Primeşte Doamne jertfa vieţii mele pentru triumful Bisericii Tale” Dorim să vă facem cunoscută apariția cărții „Viața şi idealurile unui tânăr – Nicolae Mesaroş‖ al cărei autor este Prea Sfinția Sa Episcop Alexandru Mesian. Cartea a apărut în contextul comemorării a 50 de ani de la plecarea dintre noi a lui Nicolae, fratele Prea Sfinției sale. În această lucrare, Prea Sfințitul Alexandru a încercat să descrie câteva aspecte semnificative din viața lui Nicolae, aşa cum i-au rămas în memorie completând şi cu fotografii care pun în evidență momente ale vieții sale, ce imortalizează copilăria, familia, aspecte din viața sa militară, şcoala şi viața spirituală. Autorul reuşeşte să scoată în evidență cu măiestrie trăsăturile lui Nicolae: muncitor constructor, om de societate şi aproape de Dumnezeu.

Nicolae şi-a dat viața salvând de la moarte pe un coleg de serviciu, căsătorit care avea doi copii mici. Acesta a plecat la Domnul în ziua de 15 octombrie 1960 la vârsta de 26 de ani.

La uzina de plumb din Baia-Mare unde lucra, trebuia să repare acoperişul la secția de acid sulfuric. Această atribuție a fost repartizată inițial unui coleg de al său, căsătorit, cu doi copii. Cunoscând dificultatea acestei operațiuni, Nicolae i-a spus şefului de echipă că doreşte să se expună el, pentru că el nu are familie. Aceasta l-a costat viața, sa, dar a salvat viața colegului său care era căsătorit şi avea doi copii de crescut. Acoperişul s-a dărâmat şi astfel a căzut mortal de la o înălțime de 26 metri. „Aş dori ca acest model de viață şi de credință în Dumnezeu al tânărului Nicolae‖ – spune Prea Sfinția Sa în cuvântul introductiv – „să fie cunoscut şi practicat de orice creştin, dar mă gândesc la tinerii care-şi făuresc un ideal. Consider că şi acum la 50 de ani de la plecarea sa dintre noi, poate să fie un exemplu de urmat ca om în societate dar şi ca bun creştin‖. „Nicolae era gata de a-L mărturisi pe Cristos cu prețul vieții‖ – ne spune autorul – ; „a dat mărturie pentru Biserica Greco-Catolică, aflată în acea vreme în catacombe. Dorința lui era de a deveni martir, de a-şi împlini idealul de preot; dar această dorință nu s-a realizat, căci voia lui Dumnezeu a fost alta. Înaintea lui Dumnezeu, considerăm că aceste dorințe sunt, de fapt, o rugăciune oferită lui Dumnezeu‖. Nicolae a trăit o viață euharistică, privea la Sfânta Preoție legată foarte strâns de Sfânta Euharistie, deoarece preoția este inseparabilă de Euharistie.

Prea Sfințitul Alexandru, ne spune că Nicolae era un om fericit. „Nu era trist, era vesel, era respectabil şi blând. Era o plăcere să fii împreună cu el. Dumnezeu era cu el. Avea o evlavie specială față de Maica Sfântă, care îi era mângâierea în încercările vieții. Zilnic recita rugăciunea Sfântului Rozariu. Era un adevărat marianist‖.

Autorul roagă pe Atotputernicul Dumnezeu, prin Prea Curata Fecioară Maria, să-i ajute pe toți cei care vor citi cartea „Viața şi idealurile unui tânăr‖, să-l preamărească pe Dumnezeu, pentru martirii şi mărturisitorii credinței secolului XX-lea din care fac parte şi martirii Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice.

Exemplul de viață al lui Nicolae este actual şi pentru tinerii creștini din ziua de azi care doresc să-şi trăiască viața, idealurile şi realizările urmând calea şi voia lui Dumnezeu. A fost un tânăr care a trăit cu mare responsabilitate formarea sa creştină şi a dat mărturia sa de credință simplă şi eficace. Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea i-a încurajat pe tineri de multe ori. „Nu vă temeți! Fiți curajoşi şi alegeți ce este esențial în viață! Descoperiți că merită angajamentul pentru Dumnezeu şi cu Dumnezeu, răspunsul la chemarea în alegerile fundamentale şi în cele de fiecare zi, chiar şi când costă!‖ Teol. Raimondo-Mario Rupp Nicolae Mesaroş – scurtă biografie - S-a născut la 6 decembrie 1934, din părinții Alexandru şi Ana – Nanci Mesaroş; - Este cel de-al cincilea copil din cei opt ai acestei familii greco-catolice; - Şcoala primară a urmat-o în Ferneziu – Baia-Mare; - A urmat Şcoala profesională de construcții, pe care a absolvit-o la Satu-Mare, cu Diplomă de merit; - A lucrat ca zidar la Întreprinderea de Construcții Baia-Mare, la Uzinele de Plumb Ferneziu – Baia Mare, dar şi la construirea Stadionului din Baia-Mare; 08

- După orele de serviciu a urmat liceul la seral; - Dorința lui era să devină preot; - A cunoscut foarte bine limba maghiară: vorbit, scris şi citit; - În timpul liber, după orele de serviciu sau în timpul concediului de odihnă, a construit mai multe case; - A îndeplinit stagiul militar lucrând mai mult în construcții, la Timişoara, Bucureşti, Oravița (1954-1956), şi a avut gradul de caporal; - În anul 1960, împreună cu ceilalți trei frați: Pavel, Alexandru şi Simion, a construit o casă nouă familială pentru Nicolae, Alexandru şi Simion şi pentru cei doi părinți; - La data de 15 octombrie 1960 – o zi de sâmbătă – fiind de serviciu la Uzina de Plumb din Baia-Mare, trebuia să repare acoperişul la fabrica de acid sulfuric. Această atribuție a fost repartizată inițial unui coleg de-al său, căsătorit, cu doi copii. Cunoscând dificultatea acestei operațiuni, Nicolae i-a spus şefului de echipă că doreşte să se expună el, pentru că el nu are familie. Acoperişul s-a dărâmat şi astfel a căzut mortal de la o înălțime de 26 metri; - Pe mormântul său a fost scris: „Primeşte Doamne jertfa vieții mele pentru triumful Bisericii Tale‖. Textul a fost formulat de Pr. Eusebiu Fătu. În acea perioadă Biserica Greco-Catolică era crunt persecutată.

Fericitul episcop martir Szilárd Bogdánffy Episcopul romano-catolic Szilárd Ignác Bogdánffy (1911-1953), Episcop auxiliar de Oradea şi Satu Mare, mort la 3 octombrie 1953, în închisoarea de la Aiud, a fost beatificat, la 30 octombrie 2010, în Catedrala romano-catolică din Oradea. Este primul martir catolic din România, din timpul comunismului, ridicat la cinstea altarelor.

La 30 octombrie 1983, în Piața Sfântul Petru avea loc Liturghia euharistică cu ritul proclamării de Fericit, a lui Ieremia Valahul. Papa Ioan Paul al II-lea adresându-se pelerinilor din România prezenți la celebrare spunea: „Mă bucur că ați dorit să fie aşezată în candelabru această făclie‖. La Oradea, în ziua de 30 octombrie 2010, deci după 27 de ani, o altă „făclie a fost aşezată în candelabrul Bisericii‖, Fericitul Szilárd Bogdánffy. În cadrul Liturghiei pontificale, oficiată în catedrala romanocatolică „Adormirea Maicii Domnului‖, trimisul papei Benedict al XVI-lea la Oradea, arhiepiscopul Angelo Amato, cardinal numit, şi prefect al Congregației pentru Cauzele Sfinților a pronunțat în limba latină formula de beatificare a slujitorului lui Dumnezeu, Szilárd Bogdánffy. În finalul mesajului său, trimisul papal a spus că astăzi „Biserica îl prezintă lumii pe Fericitul Szilárd Bogdánffy, episcop exemplar şi martor eroic al lui Cristos, care este lumina ce străluceşte mereu chiar în întuneric‖ (Cf In 1,5).

Sfânta Liturghie solemnă de beatificare a episcopului martir a fost prezidată de cardinalul Peter Erdő, arhiepiscop de Esztegom-Budapesta, care în predica sa a prezentat profilul spiritual exemplar al noului Fericit şi însemnătatea slujbei de beatificare pentru întâlnirea dintre popoare. Liturghia a fost concelebrată în diferite limbi, cu episcopii romano-catolici şi grecocatolici din România, precum episcopi şi preoți din alte țări: Serbia, Ungaria, Austria, Ucraina, Rep. Moldova, Slovacia, Germania, Grecia.

Szilárd Bogdánffy s-a născut la 21 februarie 1911 la Feketetó (pe atunci în Ungaria, astăzi Crna Bara din Voivodina, în Serbia). În 1925 familia lui s-a stabilit la

Timişoara unde Szilárd a frecventat Colegiul Călugărilor Piarişti, iar apoi seminarul teologic din Oradea. A fost hirotonit preot în Catedrala romano-catolică din Oradea, la 29 iunie 1934. Ulterior a obținut doctoratul în filozofie şi teologie dogmatică la Universitatea Pázmány Péter din Budapesta. Reîntors în România în 1944, a fost profesor la Colegiul catolic „Sfântul Iosif‖ din Oradea şi, în aprilie 1947, a devenit canonic al Catedralei romanocatolice din Oradea şi vicar episcopal.

A fost consacrat episcop, în clandestinitate, de către Regentul Nunțiaturii Apostolice de la Bucureşti, Episcopul Gerald Patrick O’Hara, în capela Nunțiaturii, la 14 februarie 1949. Două luni mai târziu a fost arestat la Oradea şi mutat de la o închisoare la alta (Jilava, Capul Midia, Sighet şi Aiud) până la moartea sa, din 3 octombrie 1953, survenită după grele şi îndelungate suferințe. ÎPSS Ioan Ploscaru l-a amintit în memoriile sale din lucrarea „Lanțuri şi teroare‖ drept blând și modest.

Pentru disponibilitatea sa de a-i ajuta pe ceilalți a fost supus la torturi și izolat la „neagra" (celulă pentru un singur deținut, fără ferestre și fără posibilitatea așezării pe orizontală), unde rezistența umană era încercată la limitele extreme ale supraviețuirii.

Szilárd Bogdánffy a murit în închisoarea din Aiud la 3 octombrie 1953, la vârsta de 42 ani. Nici până astăzi nu există un mormânt la care să se facă rugăciuni, deoarece morții din închisoarea de la Aiud, ca şi din alte închisori politice ale regimului, erau înmormântați noaptea, în gropi comune sau în morminte fără cruci şi fără vreo referință la identitatea lor.

09

Teol. Raimondo-Mario Rupp

Pelerinajele în Eparhia de Lugoj înainte de 1948 „Fecioară puternică şi Mamă preamilostivă noi ne consfinţim inimii tale neprihănite”. Cine nu s-a rugat astfel Mamei lui Isus şi cine nu a cerut ajutorul lui Dumnezeu prin intermediul Fecioarei neprihănite?

Aşa se explică pelerinajele pe care Biserica GrecoCatolică le-a organizat, încă înainte de anul de tristă aducere aminte, 1948, închinate Fecioarei Maria în primul rând la Scăiuş. Să nu uităm că IPS Ioan Ploscaru s-a ocupat în mod deosebit de „minunea‖ de la Scăiuş, această icoană fiind singura din țară pe care au văzut-o lăcrimând peste 100 de oameni.

Din spusele d-nei învățătoare Livia Popovici, pelerinajul la icoana Maicii Domnului cu Pruncul Isus de la Scăiuş, aduna sute de oameni care veneau din toată dieceza. Dealurile erau pline de grupuri de oameni, care cu prapuri şi cântări împânzeau împrejurimile îndreptându-se spre bisericuță. Într-o astfel de împrejurare d-na învățătoare l-a cunoscut pe tânărul elev Iacob Teacă (n.n. sfințit preot de IPS Ioan Ploscaru în anul 1990), care venea în grupul de la Vermeş împreună cu învățătoarea preoteasă Cipu Elisaveta.

Grupurile se strângeau în sunetul clopotelor şi a cântecelor mariane în fața bisericii, iar slujba se ținea în fața bisericii. Oamenii veneau şi de la Lugoj, pe jos ori cu câteva căruțe, unde îşi puneau merindele şi unde cei bătrâni urcau din când în când să se odihnească. După slujbă, pelerinii se aşezau pe iarbă şi mâncau din merinde, toți aşteptând să bea apă din fântâna din fața bisericii (care a fost funcțională până în anul 1995 până la tulburarea apei). Bătrânele spuneau: „atâta a vrut să ne dea Maica Domnului anul acesta‖. După o scurtă rugăciune după prânz, icoana se ridica din bisericuță şi patru preoți din Lugoj purtând-o pe umeri porneau spre oraş.

Pelerinii ajungeau târziu la Lugoj şi aici erau întâmpinați de lugojeni, indiferent de confesiune, la bariera Bocşei, cu lumânări. Icoana se depunea în bi-

serică în seara zilei de 15 august şi aici rămânea până în 8 septembrie, când era dusă înapoi la Scăiuş. Icoana era aşezată în partea stângă în biserică, sub amvon. Aşa se explică de ce icoana Maicii Domnului a rămas în Lugoj şi după ce Biserica noastră a fost preluată.

Un alt pelerinaj inițiat de Biserica noastră a fost cel ce se făcea la Câmpu lui Neag. Bunica povestea că acesta era mult mai fastuos decât cel de la Scăiuş, prin mulțimea pelerinilor care urmau Calea Crucii şi care impresiona prin cântecele ei, şi prin slujba de la „grotă‖ ce se dorea o copie a peşterii de la Lourdes. P.S. Ioan Bălan aducea o dată la doi ani şi corul. Pe atunci deplasarea corului se făcea cu trenul iar mâncarea coriştilor era asigurată de coristele bătrâne, care pregăteau „coşuri de pomană‖ pentru două zile.

Lugojenii de toate confesiunile şi mai ales cei din „Lugojul nemțesc‖ (adică din partea stângă a Timişului) participau şi la pelerinajul de la Radna organizat de biserica romano-catolică. Fiindcă pelerinii nu erau chiar atât de mulți, preoții romano-catolici apelau mai ales la tineri şi tinere care cântau frumos. La câteva pelerinaje a participat şi mama mea.

Din copilăria şi din tinerețea mea mi-a rămas o imagine pe care n-am s-o uit niciodată şi care, din păcate, nu mai este aievea: pelerinajul comunității croate din Caraşova care te impresionau prin maiestuozitatea costumelor lor populare. Pelerinii caraşoveni, în drumul lor spre Radna, se opreau la biserica noastră să se închine Icoanei de la Scăiuş, mâncau pe băncile din parc şi după câteva ore plecau mai departe.

Tot ceea ce v-am relatat, sunt amintiri ale poveştilor care mi-au hrănit copilăria, dar sufletul meu a fost şi va rămâne la „minunea de la Scăiuş‖ pe care … într-o zi o visez centru marian.

Prof. Maria Bacău

Despre bucurie Frumos spune Ioan Gură de Aur că bucuria adevărată izvorăşte din virtute. Adică, omul care face fapte bune, care e subjugat de „tirania dragostei‖ este întotdeauna plin de bucurie. Şi prin faptul că aceasta îşi extrage sevele nu din cele lumeşti, a căror bucurie e întotdeauna amestecată cu întristare, ci din cele sufleteşti, bucuria devine o stare permanentă. Sfinții se bucurau întotdeauna. Chiar de erau biciuiți, necinstiți, batjocoriți,

ei simțeau veselie şi „făceau din această biciuire temei pentru o plăcere şi mai mare.‖ Bucurându-te cu cel ce se bucură, după cum ne îndeamnă Isus, nu numai că te cureți de invidie şi de ură, supărându-l pe diavol, ci te încununi cu dragoste. „Voiești să auzi şi despre a treia cunună? Ei bine, pe acesta îl aplaudă oamenii, iar pe tine îngerii din ceruri.‖ Deci, bucuria întru Domnul este a celor ce se tem de El, şi care cau10

tă să-i fie pe plac. Pe aceia, nici o suferință lumească nu îi poate atinge, căci pentru ei, totul este un prilej de mărire a lui Dumnezeu, şi de a-şi pregăti sufletul pentru viața de apoi. Așa să facem si noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dăm mulțumire şi să binecuvântam numele Domnului în veci pentru toate prilejurile de bucurie ce le avem.

Laura Chilinţan

Domnul este cu mine, nu mă voi teme de nimic.

Ce pot să îmi facă niște oameni?

Acesta este moto-ul filmului din acest număr. În sfârșit un film românesc care merită să se afle printre paginile revistei „Magnificat‖! O recomandare atât pentru tineri cât și pentru cei maturi. „Binecuvântată fii, închisoare‖ este o dramă românească din 2002, bazată pe scrierea autobiografică a lui Nicole Valery-Grossu: "Bénie sois -tu, prison". Regizorul, Nicolae Mărgineanu, a realizat acest film ca o „datorie morală" față de tatăl său care a fost închis de comuniști, timp de 16 ani, ca deținut politic.

Scenariul - Cătălin Cocriş și Tudor Voican, iar în rolurile principale: Maria Ploae și Dorina Lazăr.

Filmul, deși nu a fost mediatizat la vremea respectivă, a reușit să se facă apreciat în rândul publicului, are la activ 3 premii, dintre care unul acordat de Uniunea Cineaștilor din România în 2003 pentru cea mai bună interpretare feminină – Maria Ploae. A apărut chiar și în arhiva IMDB, unde a obținut nota 7,7.

Drama vorbește despre Nicoleta Bruteanu, o femeie care îndrăznește în epoca stalinistă să adere la partidul înființat de Iuliu Maniu.

Fiind și nepoata omului politic, aceasta comite, în ochii autorităților, o crimă dublă. Nicoleta este arestată pentru a fi supusă anchetei. Timp de trei luni este interogată, amenințată, torturată și în final adusă la granița dintre viață și moarte. În asemenea momente de cumpănă, femeia vede doar două căi de ieșire: „poți să mori sau poți să-l găsești pe Dumnezeu". Alege să se lase în mâinile Lui și trăiește o experiență spirituală înălțătoare, ea, care până atunci fusese dezinteresată de orice legătură cu religia. Rămâne puternică pe poziție și nu trădează numele celorlalți colegi democrați. Trei luni mai târziu, Nicoleta este transferată la închisoarea din Mislea unde devine sprijin creștin pentru restul deținutelor. De acolo este transferată la canalul Dunăre-Marea Neagră unde este supusă la muncă silnică. Ajunge să se roage împreună cu călugărițele catolice, filmul căpătând o tentă puternică de ecumenism.

După patru ani de detenție, este

eliberată fără nicio explicație.

Titlul cărții și implicit al filmului, este inspirat dintr-un citat de-al scriitorului Aleksandr Soljenițîn, fost dizident anticomunist și deținut politic: „Toți scriitorii care au vorbit despre închisoare, fără să fi trecut prin ea s-au simțit obligați să-și arate simpatia față de deținuți și să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul și pot spune fără ocol: binecuvântată să fii, închisoare..., binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existența mea!‖ Acest citat apare și la începutul filmului anunțând oarecum perspectiva aleasă de scenariști. Nu este un film de condamnare a închisorilor și a celor ce le conduc, ci un film despre deținuți, care prin închisoare și suferință ajung la Dumnezeu și trăiesc o libertate dincolo de gratii. „Binecuvântată fii, închisoare‖ este construit destul de fidel față de realitate și conține multe elemente inspirate din mărturiile foștilor deținuți politici: aspectul celulelor, decursul anchetelor, tehnicile de tortură, regulamentul din celulă („Deținutul nu are voie să doarmă cu fața la perete, deținutul nu are voie să doarmă cu mâinile sub pătură, deținutul nu are voie să stea cu spatele la ușă, etc). Filmările au avut loc la Fortul 13 Jilava, la fosta închisoare Malmaison și la cariera de piatra Ovidiu.

De-a lungul filmului este foarte interesant de urmărit evoluția personajului principal și schimbările de 180 de grade pe care le suferă acesta. La început personajul declară „Dumnezeu mi se părea foarte departe...‖, și mărturisește că nu avea niciun interes religios la momentul arestării. De-a lungul celor patru ani reușește însă să se 11

apropie de Dumnezeu fără cale de întoarcere, pentru ca la sfârșitul filmului să admită că niciodată nu fusese atât de aproape de Dumnezeu ca-n închisoare. De asemenea, poate fi observată libertatea pe care o simțea Nicoleta prin trăirile ei spirituale, chiar dincolo de gratiile care îi limitau existența trupească.

Urmăriți o poveste despre acceptarea crucii și adevărata trăire creștinească. Un film românesc despre credință, suferință și iertare … despre o epocă pe care mulți o doresc uitată, însă fără de care nu am fi cine suntem acum.

Andrada Mişcă

EVENIMENTE 15 mai Mulţumiri. Pe această cale mulțuPelerinaj, pe jos, la Maria-Radna mesc tuturor celor care au particiPe data de 15 mai 2010 a avut pat la pelerinaj (Sandra, Costi, Elloc pelerinajul credincioşilor gre- vis, Costel), Pr. Ioan Rad şi Andreas co-catolici, în special din Eparhia Banuş pentru sprijinul logistic pe de Lugoj, la Mănăstirea Maria- care ni l-au acordat, şi nu în ultiRadna. Cu această ocazie Pr. Răz- mul rând Bunului Dumnezeu pentru van Oprişa, paroh la Timişoara IV, întreaga reuşită a acestui pelerinaj a organizat un pelerinaj pentru la icoana Maicii sale Preasfinte de tineri, pe jos. Au răspuns acestei la Maria Radna. *** propuneri cinci tineri din Timişoara Pelerinajele, pe jos, la sanctuaşi Lugoj. rul marian de la Radna au veche tradiție din secolele trecute. Se practicau în trecut de către credincioşii de diferite etnii şi confesiuni din Banat în fiecare an la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august) şi la Sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului (8 septembrie).

Conform tradiției, preotul din sat le ținea o slujbă, îi binecuvânta şi îi petrecea până la ieşirea din sat pe cei care plecau în pelerinaj.

Crucea era dusă până la Maria RadPlecarea. Am plecat pe 14 mai, na de cel care se considera că are dimineața cu trenul de 7:30 din cel mai mult nevoie de ajutorul Timişoara până la Topolovăț, unde Maicii Domnului. Mulți dintre pelene-a aşteptat părintele Rad Ioan cu rini se aşezau în genunchi încă de maşina, pentru a ne duce până la la intrarea în biserică şi aşa înconCoşarii (localitatea unde este pa- jurau altarul. Bătrânii care nu puroh). După vizitarea bisericii monu- teau să meargă pe jos până la Mamentale din Coşarii, ctitorie a ba- ria Radna îi aşteptau pe pelerini şi ronului Sina, la ora 11:15 am plecat la înapoiere sărutau crucea care pe jos spre Lipova pe drumul fores- fusese sfințită, sperând ca măcar o parte din harul divin să pogoare şi tier care trece prin Șiștarovăț.

Pe jos. Am fost bucuroşi că vremea asupra lor. În ziua de astăzi, pelerinajele la a ținut cu noi. În afara celor două Maria Radna, mai ales cele organireprize de ploaie, dintre care una zate în preajma sărbătorii Naşterii cu fulgere şi grindină, a fost tot Maicii Domnului se fac de multe ori timpul soare. Pe drum am recitat cu autocarele, cu trenul sau cu marozarul întreg, (toate misterele), şi şinile personale.

Totuşi, mai există am cântat cântece mariane şi eîncă destui credincioşi care şi în uharistice. aceste vremuri păstrează tradiția La Radna. La Radna am ajuns la ora 19:00 unde părintele Andreas pelerinajului pe jos, până la locul Reinholz ne-a aşteptat şi ne-a ofe- sfânt, cu cruci şi cu steaguri biseririt două camere unde am putut să ceşti. (Via www.timisoara4.ro) ne odihnim, nu înainte de a celebra Sfânta Liturghie în Bazilica Maria Radna.

Sâmbătă dimineață la ora 10:30 a început programul spiritual în Bazilica Maria Radna cu Sfântul Rozariu. A urmat la ora 11:00, Sfânta Liturghie arhierească pontificată de PSS Alexandru Mesian, episcop de Lugoj, după care a avut loc procesiunea cu Sfânta Taină şi Adorația Euharistică.

22 mai Lugoj, Ziua Diecezană a Tineretului În data de 22 mai 2010, cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Episcop Alexandru Mesian, Episcopia Română Unită cu Roma, GrecoCatolică de Lugoj a organizat cea de-a XI-a ediție a Zilei Diecezane a Tineretului. Tema ediției de anul acesta a fost moto-ul sugerat de 12

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XXV-a ediție a Zilei Mondiale a Tineretului: „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viața veşnică?‖ (Mc 10, 17). Întâlnirea a început la ora 9 la Centrul Pastoral Diecezan din incinta Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj, unde au fost primiți peste 300 de tineri din parohiile Eparhiei de Lugoj aflate pe teritoriul a cinci județe ale țării (județele Timiş, Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Alba).

Grupurile parohiale de tineri au fost întâmpinate de gazde – tinerii din Lugoj şi membrii ASTRU-lui Eparhial Lugoj, care le-au înmânat câte un ecuson cu sigla locală a manifestării şi i-au repartizat în cele 10 grupuri de discuții.

Prea Sfințitul Părinte Episcop Alexandru le-a urat bun venit pelerinilor şi la ora 9,30 cu toții au pornit în procesiune spre Catedrala episcopală. În fruntea procesiunii, un tânăr purta Sfânta Cruce; după el veneau cei ce duceau praporii, urmați de preoții veniți la eveniment şi de P.S. Alexandru. Şi anul acesta procesiunea s-a desfăşurat în bune condiții, beneficiind de sprijinul lucrătorilor de la Poliția rutieră din municipiul Lugoj. Pe tot parcursul de la Episcopie la Catedrală, tinerii au interpretat frumoase cântece religioase.

P.S. Alexandru a pontificat Sfânta Liturghie, avându-i alături la altar pe toți preoții veniți la Lugoj pentru această zi de sărbătoare a tineretului Diecezei. În cuvântul de învățătură rostit cu această ocazie, Prea Sfinția Sa a salutat prezența numeroşilor preoți şi tineri veniți la Lugoj –unii chiar de la 200 de kilometri – pentru a petrece o zi de rugăciune în prima parte şi de voie bună în partea a doua a programului, preamărindu-L pe Dumnezeu, rugându-se Tatălui Ceresc pentru a-i cere toate cele de trebuință spre a împlini voia Sa în viața noastră. În continuarea cuvântului de învățătură, Excelența Sa a prezentat tinerilor câteva fragmente din Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XXV-a ediție a Zilei Mondiale a Ti-

neretului. „Dragi tineri – a spus Prea Sfinția Sa – voi trebuie să vă rugați şi să cereți de la bunul Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului, să vă lumineze în descoperirea proiectului de viață, să vă arate calea pe care trebuie s-o alegeți, şi în felul acesta să puteți lua o hotărâre matură, orice cale ați lua în viață‖. Prea Sfințitul Alexandru a citat în încheiere un fragment din mesajul Sfântului Părinte: „Cel care trăieşte astăzi condiția de tânăr trebuie să înfrunte multe probleme care provin din şomaj, din lipsa de referințe ideale sigure şi de perspective concrete pentru viitor. În pofida dificultăților, nu vă lăsați descurajați şi nu renunțați la visele voastre! Cultivați în schimb în inimă dorințe mari de fraternitate, de dreptate şi de pace. Angajați-vă să construiți viitorul vostru pe parcursuri serioase de formare personală şi de studiu, pentru a sluji în manieră competentă şi generoasă binele comun. În acest An al Sfintei Preoții, vă invit să cunoaşteți viața sfinților, îndeosebi pe cea a preoților sfinți.

Veți vedea că Dumnezeu i-a condus şi că ei şi-au găsit drumul zi după zi, tocmai în credință, în speranță şi în iubire. Cristos vă cheamă pe fiecare dintre voi să vă angajați alături de el şi să vă asumați propriile responsabilități pentru a construi civilizația iubirii. Dacă veți urma cuvântul lui, drumul vostru se va lumina şi vă va conduce la ținte înalte, care dau bucurie şi sens deplin vieții‖.

La terminarea Sfintei Liturghii, cu toții au revenit în procesiune la reşedința Episcopiei de Lugoj unde, la ora 12.00 au mâncat de prânz, bucurându-se şi de un „supliment‖ din partea organizatorilor evenimentului.

De la orele 12.30 a debutat o premieră în cadrul Zilei Diecezane a Tineretului de la Lugoj: discuții pe grupuri. Pr. Drd Coriolan C. Mureşan, Vicar judecătoresc al Eparhiei de Lugoj şi responsabil eparhial cu pastorația tineretului, a prezentat cele 10 grupuri de discuții care au purtat fiecare câte un nume de sfânt tânăr. În primele cinci grupuri au fost înscrişi tinerii de la 14 ani în sus, iar în celelalte cinci, copiii până la 14 ani. În grupele de tineri

s-a discutat pornind de la tema „Învățătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viața veşnică?‖ (Mc 10,17) din mesajului Sfântului Părinte Papa Benedict cu ocazia celei de a XXV-a zi Mondială a Tineretului, iar în grupele de copii, animatorii şi moderatorii au desfăşurat diverse jocuri cu cei mici. La finalul discuțiilor pe grupuri, animatorii grupurilor de tineri au prezentat concluziile discuțiilor, după care, în jurul orelor 14.00, a urmat programul artistic în cadrul căruia fiecare grup parohial a prezentat câte un moment, constând din cântece sau scenete. În deschiderea programului artistic, tinerii din parohia Şimand – reuniți în ansamblul popular „Junii Şimandului‖, condus de Pr. Roman Dubeştean – au prezentat câteva dansuri populare din Țara Zarandului, Valea Crişului şi Valea Mureşului. A urmat grupul de la Cugir, condus de Pr. drd. Viorel Codrea, cu cinci dansuri moderne şi de societate, (cha-cha, vals vienez, samba, jiva şi quick-step).

Grupul de tineri şi copii din Ticvaniul Mare, coordonați de tânărul Mateus Tilca, au prezentat patru cântece religioase: „Caut o lumină‖, „Rugă lui Isus‖, „Cred în tine Doamne‖, „Tatăl Nostru‖. Au urmat copiii din Lugoj coordonați de Sr. Valeria OSBM şi Sr. Laurenția OSBM, care au prezentat două scenete: „Fiecare este important‖ şi „Tu, m-ai făcut să zâmbesc‖. A venit rândul grupului de tineri şi copii din Protopopiatul de Orăştie care au cântat două cântece religioase şi cunoscuta cântare populară „Lele de la Orăştie‖. Grupul de tineri şi de copii de la OhabaForgaci, pregătit de Pr. Ovidiu Neiconi a prezentat o scenetă cu 13

titlul: „Fiul risipitor‖ urmată de cântecul „Tată am păcătuit‖. În încheierea programului artistic, copiii de la Lugoj care se pregătesc pentru prima împărtăşanie, au interpretat câteva cântece religioase.

Pe lângă programul artistic şi de rugăciune, pe terenul de sport din parcul Episcopiei tinerii s-au destins prin diverse activități sportive şi recreative. Întâlnirea s-a încheiat în jurul orelor 17.00, tinerii întorcându-se în comunitățile lor.

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea, în finalul mesajului adresat cu ocazia Zilei Mondiale a Tineretului de anul acesta, îi îndeamnă şi îi încurajează pe tineri să urmeze Cuvântul lui Cristos: „Dacă veți urma cuvântul Lui, drumul vostru se va lumina şi vă va conduce la ținte înalte, care dau bucurie şi sens deplin vieții. Fie ca Fecioara Maria, Maica Bisericii, să vă însoțească cu ocrotirea ei. Vă asigur de rugăciunea mea şi cu mare iubire vă binecuvântez‖. (Teol. Raimondo -Mario Rupp)

Cursurile de clownterapy, la final - Un zâmbet nu costă nimic, dar oferă mult; - El îmbogăţeşte pe cei ce-l privesc, fără a-i face mai săraci pe cei ce-l dăruiesc;

15-18 iulie Consiliul Național al Acțiunii Catolice din România

- El ia numai o clipă, dar amintirea sa dăinuie uneori pentru totdeauna; - Nimeni nu este atât de bogat sau puternic încât să treacă prin viaţă fără el şi nimeni nu este atât de sărac ca acela care poate fi îmbogăţit prin el; - Un zâmbet aduce fericire în casă, bunăvoinţă în muncă şi este semnul prieteniei. El aduce odihnă celor trudiţi, veselie celor descurajaţi, o rază de soare celor trişti si necăjiţi. Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat, pentru că el este ceva ce nu are valoare pentru nimeni, până când nu este dăruit; - Unii oameni sunt prea obosiţi ca să vă dăruiască un zâmbet.

Dăruiţi-le voi unul, pentru că nimeni nu are nevoie mai mare de un zâmbet decât acela care nu-l poate dărui.

Pornind de la gândurile de sus, tinerii greco-catolici din Lugoj, s-au gândit să aducă un zâmbet pe chipul copiilor care au nevoie de acesta. Astfel a luat naştere ideea unui curs de clowni. Scopul acestui curs a fost acela de a învăţa cum să-i facem pe ceilalți să zâmbească, să uite de griji. Cele învăţate în timpul cursului urmează a fi puse în practică prin vizite în saloanele de pediatrie ale diverselor spitale, pentru a aduce un mare zâmbet pe chipul copiilor. Când priveşti un copil zâmbind, cu toată faţa si cu tot sufletelul lui, grijile tale par minore, iţi dai seama că viaţa înseamnă şi bucurie, nu numai griji. Zâmbetul unui copil ne umple sufletul cu căldură, ne dă energie, ne face să fim mai optimişti şi ne trezeşte la realitate. Ne obligă să vedem care sunt lucrurile cu adevărat preţioase şi pe care ar trebui să le apreciem.

Acest curs s-a întins pe o perioadă de două luni, timp în care tinerii au învățat să modeleze baloane făcând din ele: flori, săbii, căței, pisici, ursuleți, etc, şi-au format deprinderi în ceea ce priveşte arta machiajului, că doar nu poți fi

clown fără un nas roşu şi o față veselă „vopsită‖ de fiecare după propria imaginație; au fost inițiați în arta trucurilor magice, acest lucru evidențiind faptul că printre noi existau adevărați magicieni astfel, aceştia puteau să facă să dispară într-o clipă sandviciurile pregătite sârguincios, de cele mai multe ori, de părintele Robert. La finalul cursului fiecare participant a susținut un „examen‖ prin care şi-a putut exprima abilitățile de clown, primind la final o diplomă de participare. În încheiere aş vrea să mulțumesc în numele tinerilor greco-catolici din Lugoj, tuturor celor care au făcut posibil ca acst curs să aibă loc.

Zâmbiți! De aceea ne-a oferit Dumnezeu acest dar minunat. (Prof. Gabriel Lupşa) 14

În perioada 15 -18 iulie 2010 în localitatea Gioseni, jud. Bacău la Mănăstirea „Sf. Carol Boromeu‖ s-a desfășurat Consiliul Național al Acțiunii Catolice din România. Au participat consilierii naționali pe cele trei sectoare – copii, tineri și adulți, vicepreședinții, președintele precum și asistenții spirituali.

Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj a participat Anca-Maria Jurcuța, preşedinte.

După deschiderea oficială a lucrărilor Consiliului Național, după-amiaza zilei de joi, 15 iulie a fost dedicată unei sesiuni de teambuilding coordonată de Alma Andrei și Irina Subredu, formatori din Iași. În cadrul acestei sesiuni, membrii consiliului național al Acțiunii Catolice din România au avut ocazia să se cunoască mai bine, să interacționeze, să-și cunoască abilitățile dar și limitele, să lucreze împreună ca o echipă. „Leadership și slujire în Biserică‖ a fost tema momentului formativ susținut de Pr. Felix Roca, vineri dimineața, subliniind modul în care un responsabil trebuie să înțeleagă autoritatea și libertatea, precum și modul în care un lider trebuie să își înțeleagă responsabilitățile și rolul în cadrul unui grup.

Consiliul Național a continuat cu discutarea și elaborarea regulamentului de ordine internă. La ora 17.00, membrii Consiliului Național au luat parte la Sfânta Liturghie la Biserica „Sf. Petru și Pavel‖ din Bacău precum și la concertul simfonic extraordinar susținut de orchestra Filarmonicii Mihail Jora din localitate. Seara s-a încheiat la Oratoriul „Maria Bambina‖ din Bacău.

Ziua de sâmbătă a fost dedicată planificării activităților pentru mandatul 2010 – 2013. Consiliului Național s-a încheiat duminică, 18 iulie 2010, cu celebrarea Sf. Liturghii.

A fost o întâlnire rodnică, în care prin discuții pe sectoare sau în plen, s-a încercat să se traseze direcția Acțiunii Catolice din România pentru următorii ani. (Via www.actiuneacatolica.ro)

9-15 august anul acesta în foarte bune condiții Tabără de vară la Cugir, ediţia tabăra de vară. De asemenea mul2010 țumiri binefăcătorilor implicați în accesul la terenul cu iarbă artificială în condiții foarte bune; - D-lui primar Adrian Teban, care a participat la unele dintre programele pentru copii, împreună cu cele două fiice Teodora și Ioana, întregului consiliu parohial al Parohiei Cugir, care a înțeles prioritatea pastorală a muncii cu copiii și Între 9 şi 15 august a fost orga- cu tinerii și ne-au oferit tot sprijinizată de către Biserica Greco- nul; Catolică din Cugir tabăra de vară - Tuturor credincioșilor din parohia pentru copiii oraşului, aflată la edi- Cugir, care ne-au stat alături pe tot ția cu numărul cinci. Moto-ul tabe- parcursul taberei. rei din anul acesta a fost „Precum În mod deosebit organizatorii mulîn cer așa și pe pământ‖ şi toate țumesc Prea Sfinției Sale Episcop activitățile au fost concentrate în Alexandru Mesian, pentru gândurile jurul acestuia. Această temă a fost frumoase și binecuvântarea Domnipreluată din parohiile din Italia, ei Sale, pe care le-a transmis prin respectiv Lumezzane și Montirone părintele Codrea. Mulțumiri Mons. cu care există o colaborare foarte Vicar General Angelo-Narcis Pop, și strânsă. părintelui Silviu-Lucian Bindea, Ziua începea pentru animatori la protopopul de Orăștie. ora 08.00 cu Sfânta Liturghie celePărintele dorește în mod cu tobrată de părintele Viorel Gheorghe tul special să mulțumească doamCodrea; apoi animatorii împreună nei învățătoare Mirela Nicoară şi cu Părintele Viorel se întâlneau cu tuturor tinerilor, mai ales celor din copiii la sala de sport şi pe terenul grupul de animatori, care s-au imColegiului Național „David Prodan‖ plicat cu dăruire în această activiunde erau organizate toate activi- tate și care au dat dovadă de matutățile. În etapa următoare copiii ritate și în perioada de pregătire și erau împărțiți în două grupuri în pe durata taberei.

Mai multe impresii ale participanțifuncție de vârstă (un grup era format din copii până la 10 ani şi alt lor din tabăra de la Cugir găsiți pe sitegrup era format din copiii peste 10 ul: http://www.tgcl.cnet.ro/tabara-de ani), iar activitățile următoare, şi -la-cugir-2010-impresii/ (Pr. Viorel anume, atelierele şi jocurile, orga- Codrea şi grupul de animatori ai nizate în funcție de aceste grupuri. taberei de la Cugir)

punct de vedere al timpului lor fizic, cât şi spiritual, dacă nu uităm că tabăra, munca depusă voluntar poate fi şi o bună modalitate de reîntâlnire cu sine şi de ce nu, cu Dumnezeu. Așadar, pentru animatorii de la cea de-a V-a ediție a Taberei de vară de la Cugir, perioada s-a încheiat ca şi în 2009, cu patru zile petrecute la munte, la cabana Năsăpişte, alături de părintele Viorel Codrea şi familia acestuia. Au fost patru zile pe care tinerii le-au petrecut în tihnă, în natură, alături de prieteni, depănând proaspetele amintiri ale taberei.

Minivacanța a fost, așadar, un dar așteptat şi frumos, atât datorită gazdelor cât şi fiecăruia dintre noi.

Dacă pe parcursul taberei au existat uneori tensiuni sau munca şi numărul copiilor în creștere mai începea să ne sperie, aici totul devenea amintire, şi mai ales, devenea o amintire frumoasă. Ne-am relaxat şi bucurat de încă un an care a trecut cu bine, de încă peste 200 de copii care au zâmbit si s-au jucat cu noi pentru câteva zile, au meditat măcar un pic la gândul din fiecare zi pe care părintele ni-l transmitea după momentul rugăciunii si cu siguranța, ne-am făcut prieteni.

Băieții au avut grijă ca fiecare seară la munte să se termine cu un foc de tabără, iar fetele, împreună cu gazda, au încercat şi chiar au reușit să gătească de-a lungul celor patru zile. De asemenea, timpul nostru în natură s-a scurs şi printre jocuri şi activități în aer liber. Era acum rândul nostru, nu? Trebuia să devenim şi noi protagoniștii măcar a câteva dintre activitățile si jocuDupă un meci de fotbal, tabăra se rile pe care le-am pregătit timp de Ieşire cu animatorii taberei de o săptămână pentru copii. Am făcut încheia cu alte cântece cu gesturi şi, bineînțeles, imnul. Însă, pentru la Cugir si câteva drumeții în împrejurimile animatori ziua continua, când la cabanei, la stâna Sapcea, unde am ora 17.00 ne întâlneam pentru a mâncat balmoș şi la Pietrele Albe. pregăti materialele pentru atelierePeisajele sunt memorabile, am fost le şi jocurile din ziua următoare. cu toții de acord că am ales cel mai La tabăra de anul acesta au parbun mod de relaxare, dar si de disticipat 224 de copii și tineri din tracție. localitate. De asemenea, la fel ca Sperăm ca această ieșire la și anul trecut a participat şi un munte să fi fost benefică pentru grup de copii de la Mărtinești, însonoi animatorii, atât în mod indivițiți de parohul lor, părintele Aledual cât şi ca grup şi așteptăm cu xandru Gînța. nerăbdare vara viitoare.

Impresiile participanților la această Organizatorii taberei aduc mulCa în fiecare an, la sfârșitul ta- ieşire se găsesc pe site-ul de tineret: țumiri: - Conducerii Colegiului Național berei, animatorii merită o recom- http://www.tgcl.cnet.ro/iesire-cu„David Prodan‖, care le-a deschis pensă, câteva zile de relaxare, du- animatorii-taberei-de-la-cugir/(Grupul larg ușile pentru a putea derula și pă o săptămână plină, atât din de animatori ai taberei de la Cugir) 15

30 august-6 septembrie și „de râs‖ (scenetă cu clowni, Campus formativ-recreativ Brebu- pentru terapie prin râs – maistru Nou 2010 Adi), vizionare de film, concursuri, tombolă, timp liber; „Dumnezeu e în aşa măsură Activități de responsabilizare și pretutindeni încât chiar şi muncă în echipă: curățenie, animaatunci când îi întoarcem spatele ne re de jocuri, animarea Sfintei Liaflăm față în față cu El.‖ – spune turghii, pregătirea și aprovizionaMonseniorul Vladimir Ghika. rea meselor, dar nu și a mâncării Oare este prezent Dumnezeu și la Brebu-Nou? Și dacă este cum ne-am dat seama?…

Ne-am adunat 22 de suflete, flăcăi și mândrulițe, persoane consacrate și persoane laice, tineri și foarte tineri și „mai puțin‖ tineri, din diferite cotloane ale țării, și am plecat să-L descoperim acolo la Brebu-Nou, sub denumirea de Campus formativ-recreativ Brebu-Nou 2010, timp de 8 zile, din 29 august 2010 până în 6 septembrie 2010. Am pornit „Marea Căutare‖ sub moto-ul „Mă voi întoarce la Tatăl‖, care reprezintă cuvintele rostite de fiul risipitor, dar care nu le-am înțeles, dat fiind faptul că noi am plecat în descoperirea Lui, deci Tatăl era cel pierdut, nu? În fine …

Ne-am pregătit „planul de explorare‖ și uneltele. Ne-am dat seama ca nu-L vom găsi pe Doamne -Doamne prin explorări speologice, prin alpinism sau alte activități de gen, ci prin activități de diferite categorii, cum sunt: Activități spirituale: Sfânta Liturghie, rugăciuni seara și dimineața, exercițiu de tăcere și meditare, adorație cu mărturie a unei vieți lângă Dumnezeu, discuții de grup pe tema pildei Fiului Risipitor; Activități psihologice: exerciții de cunoaștere, atât a celor din jur, cât și a propriei persoane; Activități creative și recreative (în grup și toți grămadă): jocuri, drumeții, dansuri, ateliere de muzică (imnul campusului – maistru Ana-Maria), film (documentar despre Brebu-Nou – maistru Raimondo)

(care a fost responsabilitatea unei persoane „mai puțin‖ tânără, dar totuși tânără, tanti Lizica).

Pe acest drum, ne-am aprovizionat cu echipament și unelte specifice explorării Divinului: energie, bunătate, răbdare, rugă, veselie, bucurie, sprijin și ajutor pentru ceilalți, cânt, entuziasm, meditare, întrebări… într-un cuvânt: tinerețe… Și, prin activitățile acestui campus, am descoperit că Dumnezeu nu vrea în jurul Lui persoane care să-și petreacă timpul numai în genunchi, în Biserică sau în cărți religioase, nu vrea ca persoanele din jurul lui să fie o „masă amorfă‖, persoane fără coloană vertebrală, ci își dorește persoane cu „tupeu‖ sănătos, cu caracter, cu personalitate, își dorește ca activitățile dezvoltate și prestate de persoanele dragi Lui (oamenii) să reprezinte tot timpul o rugăciune.

Am descoperit că nu Tatăl e cel pierdut, ci noi suntem cei pierduți, noi suntem fii risipitori, care trebuie să ne revenim în sine și să spu16

nem „Mă voi întoarce la Tatăl‖, iar el să ne facă, din nou, părtași la averea Lui. Am descoperit că Dumnezeu chiar este pretutindeni, iar descoperirea Lui nu se face doar la Brebu-Nou într-un campus, ci oriunde, în orice, în oricine. Am descoperit… și pentru asta dăm vina pe Pr. Robert Trubiansky și soția Dana Trubiansky care au gândit și organizat această „expediție‖ … dăm vina pe toți binefăcătorii „expediției‖ cărora nu le spun numele, deoarece sunt convins că nu au făcut acest gest pentru publicitate… dăm vina pe tanti Lizica (sau mama Lizica), care a ținut burțile pline, astfel încât „motorașul‖ fiecărui tânăr să funcționeze la capacitate maximă… dăm vina pe fiecare membru al „expediției‖, în ordinea numerelor de pe „tricourile vârstei‖: Iustin Trubiansky, Drăghici Patricia, Drăghici Tonitza, Stanciu Raluca, Bibu Cristian, Sanda Isabella, Stoian Darian, Stoian Iasmina, Stoian Iustina, Laura Chilințan, Căldăraș Angelica, Borhan Ana-Maria, Gruiescu Radu, Cania Adrian, Tudor Elvis, Sr. Teodora, Rupp Raimondo, Vlad Rozalia Claudia și Biro Ramona și care s-au grupat în 3 echipe, a căror însuflețitori au fost Robinho (echipa Panterele Roz), Elvis (echipa Kinder Joy) și Tilică (echipa Cioco Loco) … ; dăm vina pe doamna Bibu Ildy, care a venit special să ne facă o minunată mărturie despre cum e să trăiești alături de Dumnezeu… dăm vina pe parohia romano-catolică din Brebu-Nou, care ne-a pus la dispoziție casa parohială și Biserica, pentru ca să ne desfășurăm activitatea … și, dar nu în ultimul rând, dăm vina pe „Șefu‖, pe Doamne-Doamne, care ne-a descoperit și s-a lăsat descoperit nouă, fiilor risipitori, sperând că „ne va ține‖ pe lângă El și averea Lui … iar pentru asta (jos pălăria): MULȚUMIM! (Adrian Cania)

17-24 octombrie Zilele Acţiunii Catolice în Eparhia de Lugoj În perioada 17 – 24 octombrie 2010 s-a desfășurat ce-a de-a IV-a ediție a evenimentului național Zilele Acțiunii Catolice (ZAC), inițiat de Federația Acțiunea Catolică din România și implementat la nivel local de Asociațiile membre în Federație. Şi în acest an filialele ASTRU din Eparhia de Lugoj au organizat diverse activități în parohiile din care fac parte, precum şi acțiuni comune cu alte asociații laice.

Astfel, ASTRU a participat şi a dat răspunsurile la Sfintele Liturghii de deschidere a Zilelor Acțiunii Catolice, alături de AGRU, Reuniunea Mariană şi Terțiarii Bazilieni.

Alte activități spirituale au fost adorația animată de tineri, bazată pe moto-ul ZAC şi Sfântul Rozariu meditat şi condus de ASTRU. S-au desfăşurat şi activități culturale: Vizitarea Domului RomanoCatolic, a Muzeului Diecezan, precum şi a Criptei Episcopilor (acțiune comună ASTRU Timişoara „Sfântul Iosif‖, ASTRU Lugoj – Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit‖ şi AGRU Timişoara).

Au existat şi activități pastorale: cateheze cu teme propuse de tineri. S-a discutat despre dubiile, ezitările şi îndoielile personale, despre virtuți şi vicii, despre caracteristicile sufletului. Credem că ajutați de preoți - moderatori ai acestor cateheze – am reuşit să ne cunoaştem mai bine personal şi unii pe ceilalți, dar mai ales să ne dăm seama că ne asemănam cu „Cristos Învățătorul nostru, iar noi toți suntem frați.‖ (Cf. Mt. 23, 8). Între acțiunile recreative s-au numărat vizionările de filme – despre viața Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea şi despre Sfântul Chiril al Alexandriei. Pentru ASTRU Timişoara „Sfântul Iosif‖, Zilele Acțiunii Catolice s-au încheiat în parohia Sânandrei, unde altături de tinerii de acolo, am participat la Sfânta Liturghie de încheiere şi am avut parte de o după-masă sportivă. În parohiile: „Naşterea Sfintei Fecioare Maria‖, (Arad-Centru), Timişoara II (Sf. Iosif) şi Timişoara III (Sf. Maria Regina Păcii), Lugoj I (Coborârea Sf. Spirit), „Sfântul Ilie

Tezviteanul‖ (Orăştie) şi „Sfinții Apostoli Petru şi Pavel‖ (Cugir), tinerii ASTRU au participat şi colaborat împreună cu AGRU, „Reuniunea Mariană‖ şi „Terțiarii Bazilieni‖ la diverse momente spirituale: au animat Sfântul Rozariu, Litania Lauretană, Adorații Euharistice; au dat răspunsuri la Sfintele Liturghii de deschidere şi încheiere ale „Zilelor Acțiunii Catolice, la Paraclisul Maicii Domnului, Sf. Vecernie şi Binecuvântarea Euharistică; au participat în timpul săptămânii la o serie de Meditații propuse de Asistentul Spiritual Eparhial Pr. Coriolan C. Mureşan, şi Asistenții Spirituali locali: Pr. Coriolan Mureşan (Arad-Centru), Pr. Nicolae Teodorescu (Timişoara II), Pr. Ioan Chişărău (Timişoara III), Pr. Ioan Pop (Lugoj), Pr. Silviu Bindea (Orăştie) şi Pr. Viorel Codrea, (Cugir) ; Încheiem cu câteva rânduri, amintind de Vizita Pastorală a Prea Sfinției Sale Episcop Alexandru Mesian şi în acest an la Bocsig (Jud. Arad) cu ocazia întâlnirii Asociațiilor Laicale din Eparhia de Lugoj organizată de Pr. Coriolan C. Mureşan, Asistent Spiritual Eparhial AGRU şi ASTRU, ce a avut loc în ziua de 23 octombrie 2010. Această parohie este cunoscută pentru via17

ța Rafilei Găluț care a purtat rănile Mântuitorului până la moartea ei în anul 1939, stigmate confirmate de Comisia de preoți şi medici numită de episcopii Alexandru Nicolescu şi Ioan Bălan.

Programul a început cu rugăciunea rozariului, după care a urmat Sfânta Liturghie pontificată de PS Alexandru alături de un sobor de preoți. După Sfânta Liturghie, s-a mers în procesiune la mormântul Rafilei Găluț. Ziua s-a încheiat cu o agapă la căminul cultural. O surpriză plăcută şi un semn de încurajare a fost prezența d-şoarei Oana Tuduce, preşedintele Federației Acțiunea Catolică din România.

Pe site-ul tinerilor greco-catolici din Eparhia de Lugoj (tgcl.cnet.ro) există o secțiune dedicată ZAC 2010 în Eparhia de Lugoj, în care puteți găsi titlurile activităților, cu relatări şi albume foto de la activități.

Evenimentul național „Zilele Acțiunii Catolice‖ ne dă prilejul în fiecare an să reflectăm la modalitatea de implicare a laicilor în viața Bisericii fiind totodată și o ocazie de promovare a Acțiunii Catolice atât la nivel național cât şi la nivel local. (Anca-Maria Jurcuţa şi Teol. Raimondo-Mario Rupp)

4-7 noiembrie în care este prezentă Acțiunea Ca„Comunicarea se învață” – curs de tolică, cu scopul de a îmbunătăți formare pentru tineri comunicarea dintre membri şi colaborarea dintre asociații.

La Centrul Caritas de la Sâniob, Invitații la acest curs de formare județul Bihor, s-a desfăşurat, în au fost Oana Tuduce, Preşedinte perioada 4-7 noiembrie 2010, un ACRO care a susținut o prezentare curs de formare cu tema asupra elementelor unei comuni-

„Comunicarea se învață‖, organizat de consilierii sectorului tineri al Federației Acțiunea Catolică din România (ACRO). Au fost prezente 30 de persoane, reprezentanți din Asociația Tineretului Român Unit ASTRU Blaj, Asociația Tineretului Român Unit - ASTRU Cluj, ASTRU Eparhial Lugoj, Asociația Tineretului Român Unit - ASTRU Oradea, Acțiunea Catolică „Sfântul Iosif" din Dieceza de Iaşi (AC Iaşi), organizatori şi invitați.

Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj au participat tinerii, Anca Maria Jurcuța (Timişoara), preşedinte ASTRU Eparhial Lugoj, Iulia Albu (Cugir), Raimondo-Mario Rupp (Lugoj) şi Costel Borhan, Vicepreşedinte ASTRU Eparhial Lugoj şi consilier național pentru sectorul tineri ACRO. Cursul s-a adresat tinerilor membrii din diecezele şi eparhiile

cări eficiente şi Mihai Floran, coordonator european al Mișcării Internaționale a Studenților Catolici şi membru ASTRU Cluj, care a susținut o prezentare despre comunicarea organizațională.

Programul cursului a debutat joi, 4 noiembrie 2010, cu o seară informală în cadrul căreia participanții au avut ocazia să se cunoască şi să schimbe idei referitoare la tema cursului. În prima parte a zilei de vineri, Oana Tuduce a susținut un moment de formare despre noțiunile generale ale comunicării și elementele unei comunicări eficiente. Primul laborator a presupus prezentarea în stilul propriu a câte unui sfânt al Acțiunii Catolice, urmând ca în partea a doua a acestei zile participanții să identifice barierele comunicării, în urma unui laborator interactiv și dezbaterea acestor ba18

riere în plen. Pr. Iuliu Muntean, asistentul spiritual ACRO, pentru sectorul tineri, a pregătit tinerilor câteva idei despre comunicarea intrapersonală. Seara acestei zile s-a încheiat printr-un moment recreativ unde fiecare asociație a prezentat produse tradiționale din zona specifică acesteia.

Programul zilei de sâmbătă a fost deschis de momentul de formare al invitatului Mihai Floran, care a susținut o prezentare generală despre comunicarea organizațională, invitând apoi participanții, grupați pe asociații, să identifice elemente definitorii ale asociației din care provin precum scopul și obiectivele, misiunea și viziunea pe care o urmează.

După prezentarea comunicării organizaționale din perspectivă internă şi externă la nivel teoretic, în partea a doua a zilei participanții au lucrat pe echipe la crearea unor materiale de presă în cadrul unui laborator susținut tot de Mihai Floran, după care acestea au fost prezentate și comentate în plen, scopul fiind facilitarea și îmbunătățirea relației dintre media și asociații. Au urmat două laboratoare susținute de organizatori care au privit regulile în comunicare și diferite moduri de a comunica, acestea luând forma jocului educațional specific educației non-formale. Pentru seara de sâmbătă consilierii sectorului tineri ACRO au pregătit participanților o serată recreativă, cu jocuri și cântece.

Cursul a cuprins și momente spirituale pregătite de Pr. Iuliu Muntean, astfel că în fiecare zi s-a celebrat Sfânta Liturghie și s-a urmărit itinerariul de pregătire pentru Ziua Mondială a Tineretului care va avea loc în 2011 la Madrid și anume prezentarea unui sfânt al Acțiunii Catolice însoțită de o meditație.

Prin aceste zile de formare s-a dorit însușirea unor noțiuni generale care să îmbunătățească comunicarea în asociații la nivel intern și extern, dar și crearea unor legături între membrii asociațiilor participante, scop care considerăm noi – a fost realizat cu succes. (Via www.actiuneacatolica.ro

19-21 noiembrie Întâlnire ASTRU-AGRU la ClujNapoca În perioada 19-21 noiembrie 2010, la Centrul Manresa din ClujNapoca, a avut loc prima întâlnire

la nivel național a reprezentanților Asociației Generale a Românilor Uniți, Greco-Catolici – AGRU, Asociației Tineretului Român Unit – ASTRU Blaj, Asociației Tineretului Român Unit – ASTRU Cluj, Asociației Tineretului Român Unit, Greco – Catolic – ASTRU eparhial Lugoj, Asociației Tineretului Român Unit – ASTRU Oradea şi Asociației Tineretului Catolic Maramureş – ATCM. Din partea ASTRU-lui Eparhial Lugoj a participat Anca-Maria Jurcuța (Timișoara) şi Alexandru Quintus (Arad). Scopul acestei întâlniri a fost de a facilita conştientizarea identității şi misiunii ASTRU şi AGRU în Biserica Greco-Catolică şi crearea unei viziuni comune care să asigure o mai bună colaborare între Asociații.

Programul a debutat vineri, 19 noiembrie 2010, cu celebrarea Sfintei Liturghii de către Mons. Mihai Todea, vicarul general al Eparhiei de Cluj-Gherla, împreună cu asistenții spirituali ai ASTRU şi AGRU. Seara a continuat cu salutul oficial din partea asociațiilor gazdă, urmat de conferința domnului Ciprian Ghişa, doctor în istorie, cu tema: „ASTRU şi AGRU în context istoric‖.

Ziua de sâmbătă, 20 noiembrie, a început cu celebrarea Sfintei Liturghii, programul continuând cu prelegerea lect. univ. dr. Simona Zetea, care a vorbit despre rolul laicilor în Biserică şi comunitate. În a doua parte a dimineții, Oana Tuduce, preşedinte al Acțiunii Catolice din România, a susținut o prezentare despre Acțiunea Catolică în lume. A urmat un atelier cu

tema: „Identitatea ASTRU şi AGRU‖ în care participanții au identificat elementele definitorii ale asociațiilor din care provin, precum scopul, obiectivele, misiunea şi viziunea, pe care le-au prezentat ulterior în sesiune plenară. În dupămasa zilei de sâmbătă s-a discutat despre strategiile ASTRU – AGRU pentru viitor, vizând colaborarea acestora în stilul caracteristic al Acțiunii Catolice, în contextul actual al Bisericii.

Concluziile au fost prezentate în cadrul unei plenare, la care a participat şi Preasfinția Sa Mihai Frățilă, Episcop auxiliar de Alba Iulia şi Făgăraş, cu sediul la Bucureşti.

Seara, participanții au lucrat la elaborarea unui protocol de colaborare între ASTRU şi AGRU la nivel parohial, eparhial şi național. Dimineața de duminică a fost dedicată prezentării protocolului de colaborare şi s-a încheiat cu Sfânta Liturghie în cadrul căreia participanții s-au rugat, alături de Acțiunea Catolică din întreaga lume, pentru creştinii persecutați din Irak. (Via www.actiuneacatolică.ro)

o zi de retragere spirituală. Meditațiile au fost conduse de părintele Jose Refugio Vela de la mănăstirea „Sfintei Treimi‖ din Timişoara.

Programul a început de dimineață cu participarea la Sfânta Liturghie. După Sfânta Liturghie, tinerii, au fost serviți de către călugări, cu o gustare, după care a urmat prima meditație a zilei cu titlul „Constatarea bolii incurabile: neliniştea‖. După meditație fiecare tânăr a avut posibilitatea de a reflecta, în particular, asupra temei propuse, şi asupra întrebărilor propuse de pr. Jose.

A urmat masa de prânz, oferită cu generozitate de către Frații Sfintei Cruci. După-masă – în a doua meditație a zilei – Pr. Jose , a propus tinerilor o serie de gânduri şi reflexii pe tema: „Ce s-a mai întâmplat cu castitatea?‖. Pr. Jose le-a explicat tinerilor lugojeni ce este castitatea şi parcursul ei de-a lungul timpului. La sfârșitul acestei meditații tinerii s-au arătat foarte interesați de acest subiect „asaltându-l‖ pe pr. Jose cu diferite întrebări. Pe tot parcursul zilei tinerii au avut şi posibilitatea pentru spovadă.

Scopul principal al întâlnirii a fost apropierea de Dumnezeu prin „recreerea spirituală‖ pentru acest Post.

Pr. Davide Giuseppe Muntoni si Pr. Jose Refugio Vela fac parte din ordinul monastic „Frații Sfintei 11 decembrie Retragere spirituală pentru tineri Cruci‖ şi au venit în România din la mănăstirea „Preasfânta Tre- Italia, ca misionari, acum 15 ani.

La început au fost primiți la Lugoj ime" Timişoara de către PS Ioan Ploscaru, cu ajutoÎn ziua de 11 rul căruia au decembrie 2010 frecventat curla Mănăstirea surile Seminaru„Preasfânta lui Teologic de Treime‖ a Frala Blaj. Au fost ților Sfintei trimişi apoi la Cruci din localiTimişoara, unde tatea Giroc au o deosebit (Protopopiatul de rodnică actiTimişoara), un vitate catehetigrup de tineri că şi pastorală, de la catedrala fiind perfect „Coborârea integrați în ritul Sfântului Spibizantin al Biserit‖din Lugoj ricii noastre. însoțiți de Pr. Robert (A consemnat Trubiansky, Cristian Bibu) paroh la Păru, au participat la 19

10-12 decembrie Campionatul inter-diecezan tenis de masă Eparhia de Lugoj

plu feminin, înscriindu-se 24 de la jucători veniți din toate colțurile țării pentru a participa la această primă ediție. Au fost reprezentate Eparhia de Lugoj şi Arhieparhia de Alba-Iulia şi Făgăraş, şi diecezele de Bucureşti, Timişoara, Iaşi şi Arhidieceza de Alba-Iulia.

Au mai dat curs invitației şi oficialitățile locale: Dl. Cristian Stoi, primarul comunei Boldur şi Dl. Iliaș Dorin consilierul si profesorul de sport din localitatea OhabaForgaci.

Participanții au sosit încă din seara zilei de vineri, 10 decembrie. Sâmbătă la amiază s-a celebrat Sfânta Liturghie în biserica parohială. Alături de pr. paroh Ovidiu Neiconi, la masa altarului s-a În perioada 10-12 decembrie aflat şi pr. Viorel Codrea, paroh la 2010, în localitatea Ohaba Forgaci Cugir, care s au rugat împreună cu de lângă oraşul Lugoj, s-a desfăşu- tinerii prezenți. Competiția s-a rat prima ediție a Campionatului desfăşurat de-a lungul zilei de sâmNațional CSR la Tenis de Masă. Eve- bătă, 11 decembrie. Seara în canimentul a fost organizat de Asoci- drul unei cine festive, a avut loc ația „Clubul Sportiv Român‖ (CSR) festivitatea de premiere, şi Parohia greco-Catolică din Ohaba acordându-se diplome tuturor con-Forgaci în colaborare cu oficialită- curenților iar primele trei locuri au țile locale. fost medaliate. La acest moment Competiția s-a desfăşurat la alături de oficialitățile locale a fost categoriile simplu masculin şi sim- prezent şi Mons. Angelo-Narcis Pop,

Vicar General al Eparhiei de Lugoj.

Câştigătorul competiției a fost Kolozsi Laszlo din Arhidieceza de Alba-Iulia.

Cei doi finalişti, Trancioveanu Marian şi Kolozsi Laszlo împreună cu cele două finaliste ale competiției desfăşurate în Bucureşti (Cupa CSR la Tenis de masă), vor reprezenta țara noastră la Campionatul Național al CSI, organizat în perioada 07-10 aprilie 2011 la Lignano Sabbiadoro în Italia.

Jucătorii au fost împărțiți în 8 grupe a câte 3 jucători. Din fiecare grupă s-au calificat mai departe câte doi jucători care au fost repartizați în 4 grupe de câte 4. Au urmat sferturi de finală, semifinale şi finale. Sistemul de joc în grupe a fost două seturi din trei iar din sferturi, trei seturi din cinci. În final s-au remarcat patru jucători ce au disputat semifinalele şi finalele.

Această primă ediție reprezintă un nou început de drum care speram să fie cel puțin asemănător cu cel al campionatului național de fotbal al CSR, (cunoscut sub numele de campionatul inter-diecezan) care a crescut de la an la an, ajungând în 2010 la cea de-a opta ediție.

Se cuvine sa aducem mulțumiri P.S. Alexandru Mesian pentru sprijinul si încrederea acordată, domnului primar care a sprijinit această activitate, domnului profesor de sport pentru buna desfășurare a competiției, tinerilor din parohie care s-au implicat în buna organizarea a întâlnirii, domnului Claudiu Roznovski președintele CSR. (Pr. Ovidiu Neiconi Paroh OhabaForgaci)

M-ajută, Doamne! de Nicoleta Neagu M-ajută, Doamne! Învață-mă să cred …

Să uit că voi muri Şi să îi iert Pe toți acei ce-mi vor nefericirea Țesută laolaltă cu pieirea …

M-ascultă, Doamne!

Lasă-mă să-ți simt Privirea-Ți vie Şi să uit să mint...

Să vreau să te ador Cu toată floarea Ființei ce-ți dă Ție răsuflarea.

20

Mă iartă, Doamne, Că-mi ridic privirea! …

Că-Ți cer prea mult Lăsând în schimb uimirea Să-mi stăpânească gândul, omul, firea …

Mă iartă, Doamne Cerne-ți lin Iubirea!

A XXVI-A Zi Mondială A Tineretului. Madrid (Spania) 16 - 21 august 2011 Ziua Mondială A Tineretului ( ZMT) este un eveniment internațional organizat de Biserica Catolică, care reuneşte tineri din întreaga lume, catolici şi de alte confesiuni. Acesta este prezidat de către Sfântul Părinte, şi se celebrează o dată la doi sau trei ani.

ZMT a luat fiinţă în anul 1984, în Duminica Floriilor. Papa Ioan Paul al II-lea, a invitat tinerii din Roma pentru a sărbători cu el Anul de Răscumpărare. Răspunsul primit de la ei a fost unul foarte interesant şi care a depăşit toate aşteptările. În anul 1985 Papa a scris o scrisoare dedicată tinerilor din lumea întreagă şi a lansat mai târziu aventura Zilei Mondiale a Tineretului.

Această zi are ca scop să încurajeze participarea tinerilor în Biserică, să mărturisească să sărbătorească credinţa lor, şi să reflecteze asupra mesajului pe care Papa îl alege pentru fiecare ocazie.

Celebrarea celei de-a XXVI-a ediții a Zilei Mondiale a Tineretului va avea loc la Madrid, capitala Spaniei, în perioada 16-21 august 2011. Tema aleasă este „Înrădăcinați şi întemeiați în Cristos, tari în credință‖(cf. Col 2,7). Conform tradiției Papa Benedict al XVI-lea a aprofundat tematica ZMT printr-un Mesaj către tineri, mesaj care prin intermediul Consiliului Pontifical pentru Laici a fost trimis spre Conferințele Episcopale, Mişcărilor, Asociațiilor şi Comunităților de tineri internaționale. Textul acestui mesaj este disponibil pe site-urile: www.vatican.va şi www.madrid11.com A XXVI-a Zi Mondială a Tineretului se va deschide în mod oficial în după-amiaza zilei de marți, 16 august 2010, cu Liturghia de deschidere, care va fi prezidată de Cardinalul Antonio Maria Rouco Varela, Arhiepiscop de Madrid, în Piața Cibeles, un faimos ansamblu monumental din centrul oraşului Madrid. În zilele de 17, 18 şi 19 august vor avea loc trei zile de pregătire pentru Veghea de rugăciune şi Liturghia cu Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea. În cursul dimineților vor avea loc tradiționalele cateheze, care vor fi susținute de Episcopii din întreaga lume, în diverse limbi şi în diverse biserici, colegii sau săli de sport din Madrid. În timpul celor trei zile o atenție deosebită va fi îndreptată spre sacramentul Spovezii. Tinerii vor avea astfel ocazia să experimenteze iertarea lui Dumnezeu în toate bisericile din Madrid, dar mai ales în Parcul Iertării unde va avea loc şi Adorație Euharistică.

După-amiezile zilelor de 16, 17, 18 august vor fi dedicate activităților din cadrul Festivalului Tinerilor care se va desfăşura în diferite puncte din Madrid.

Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea va fi primit în după-amiaza zilei de joi, 18 august 2010, printr-o ceremonie solemnă de primire în acelaşi loc în care se va desfăşura Liturghia de deschidere – Piața Cibeles.

Seara zilei de vineri, 19 august, va fi dedicată celebrării unei mari Căi a Crucii pe străzile centrale ale oraşului Madrid, având ca punct de pornire Piața Cibeles. Procesiunea se va desfăşura de-a lungul bulevardului Paseo de Recoletos şi se va încheia în Piața Colon.

Punctul culminat al Zilei Mondiale ale Tineretului vor fi Veghea de rugăciune şi Celebrarea Euharistică finală care vor fi prezidate de Sfântul Părinte. Acestea se vor desfăşura sâmbătă seara, 20 august, şi în dimineața zilei de 21 august în spațiul special amenajat pentru aceste celebrări în apropierea aeroportului

Cuatro Vientos, în partea de sud-vest a oraşului, la 8 km de centrul oraşului Madrid.

Festivalul Tinerilor se va desfăşura în diferite zone ale oraşului Madrid în timpul după-amiezii şi serilor din datele de 16-18 august (mai puțin timpul dedicat Ceremoniei de primire a Sfântului Părinte) şi va conține diferite manifestări prin intermediul cărora se vor pune în comun experiențe artistice, religioase, şi spirituale ale vieții de credință a tinerilor din întreaga lume.

Zilele în Dieceze (11-15 august 2011). Este deja tradițională disponibilitatea diecezelor din țara care se desfăşoară Ziua Mondială a Tineretului de a găzdui tinerii care se îndreaptă spre oraşul în care ZMT se va celebra.

Diecezele din Spania invită toate grupurile de tineri interesate să profite de această oportunitate, realizând o „înfrățire‖ (sunt excluse Diecezele de Madrid, Alcala şi Getafe - sediul ZMT şi câteva dieceze insulare). Sunt câteva dieceze din Portugalia care şiau oferit disponibilitatea de a primi grupuri.

Tinerii vor fi găzduiți în colegii, centre parohiale, săli de sport şi familii. Se vor organiza activități de diverse tipuri: întâlnirii cu comunitățile catolice locale, rugăciune şi pelerinaj, implicare în diferite proiecte sociale, manifestări sportive, muzicale, artistice şi

21

gastronomice.Cazarea va fi gratuită. Câteva dieceze vor cere o contribuție pentru mâncare, iar în mod obişnuit transportul va fi în sarcina participanților.

Zilele în Dieceze se vor încheia în 15 august, în Sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului‖ cu o sfântă Liturghie în cursul căreia episcopul diecezan va invita tinerii la Madrid pentru a participa la Ziua Mondială a

Tineretului.

Pe site-ul oficial al întâlnirii se vor putea accesa informații mai detaliate referitoare la diecezele disponibile să găzduiască tineri.

Site-uri utile: Site-ul oficial al ZMT: www.madrid11.com Site-ul ZMT pentru România: www.zmtromania.ro

Zâmbiţi, vă rog!

Este binecunoscut faptul că o fotografie înlocuieşte o mie de cuvinte, iar un zâmbet sincer şi natural, cucereşte şi luminează, tocmai de aceea suntem invitați să zâmbim când suntem fotografiați.

Oare cui îi plac oamenii veşnic încruntați, cu o atitudine aspră şi încontinuu nemulțumiți, care nu vor, ori poate nu ştiu cum, să ofere un zâmbet autentic?

Cu un zâmbet sincer poți face minuni, asta o ştim cu toții, nu este nevoie să citim tratate de psihologie în care se demonstrează ştiințific efectele terapeutice ale unui zâmbet autentic.

Ne naştem cu abilitatea de a zâmbi, dar dacă nu mai ştim cum să o facem, se poate învăța, acesta este primul pas pe drumul parcurs către noi înşine, prima lecție din abecedarul educației noastre emoționale.

Unii dintre noi am avut şansa de a fi crescut în familii unde zâmbetul era la loc de cinste, de aceea a zâmbi a devenit parte din noi, un mod de a fi, un gest spontan, natural şi sincer. În toate întâlnirile noastre, zâmbetul a devenit un barometru care ne ajută să facem diferența în relații.

Privind în noi, realizăm ce mare binecuvântare este faptul că am crescut într-un mediu în care am dobândit de mici stima de sine şi astfel ne este mult la îndemână să avem încredere în noi şi să fim mai deschişi către celălalt.

Nu există limită de vârstă pentru a învăța să zâmbim, este nevoie doar de dorința de purificare interi-

oară şi de maturitate emoțională. Poate părea dificil ca dintr-o dată să fim altfel, deoarece credem că masca seriozității, cea pe care o abordăm în contactele noastre sociale, ne protejează de eşecuri, iar dacă afişăm mereu o anume răceală, impunem prin aceasta şi astfel suntem respectați.

De obicei o astfel de atitudine ascunde multă nesiguranță şi teamă, iar teama de oameni izolează. Această atitudine va fi mereu cel mai mare impediment în relațiile interumane, deşi nu avem cum să ştim modul în care va reacționa celălalt, datorită faptului că ne este teamă de respingere şi proiectăm imaginar aceasta, nu facem decât să fim ostili. Cum atitudinile noastre sunt „contagioase‖, având o mare influență asupra celorlalți, aceştia se vor retrage şi astfel ne creăm singuri o lume în care dominăm, o lume în care nu ne asumăm riscuri, dar în care nu o să găsim decât certitudinea singurătății.

Avem nevoie unii de ceilalți, avem nevoie de comunicare, de socializare, aşadar, curajul de a ieşi din singurătate, de a ne dărui şansa unui nou început prin asumarea riscului de a fi respinşi, va fi răsplătit prin răspunsul oferit nevoilor şi dorințelor noastre.

Fericita Maica Tereza de Calcutta, o maestră a zâmbetului, recomanda adesea surorilor din congregație: „Nu vreau să faceți minuni cu obrăznicie. Prefer să faceți greşeli cu gingăşie. Zâmbiți, zâmbiți mereu‖.

Irina Isăcescu

Bicicleta lui Dumnezeu (anonim) Într-o seară, un tânăr, se apropie de Maestru, şi-l întrebă: Cum pot fi sigur că ceea ce fac eu în viață este pe placul lui Dumnezeu? Maestrul, surâzând îi spuse: într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o bicicletă cu două locuri, un tandem, şi l-am văzut pe Dumnezeu în spatele meu pedalând. După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat sa schimbăm locurile. Am fost de acord, şi din acel moment, viața mea s-a schimbat, viața mea n-a mai fost aceeaşi. Dumnezeu dădea vieții mele fericire şi emoții. Ce s-a schimbat când am inversat locurile? Când conduceam eu, cunoșteam pe de rost strada, curbele, suișurile, coborâșurile. Era aceeaşi stradă monotonă, era … aceeaşi. Era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte. Dar când a început să conducă El, El ştia scurtături nemaivăzute, sus între munți, traversam locuri stâncoase cu viteză maximă, aproape să-mi rup gâtul. Tot ceea ce reuşeam să fac era să mă țin în şa. Chiar dacă părea nebunesc, el îmi zicea: pedalează! Pedalează! Când deveneam îngrijorat, îl întrebam: Doamne, unde mă duci? Dar El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea. Deodată, nu ştiu cum, am început să mă încred. Repede, am uitat viața monotonă şi am intrat în aventură, şi ziceam: Doamne, mi-e teamă! Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna şi dintr-o dată, mă linişteam. M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care m-au vindecat, m-au acceptat şi s-au 22

bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru drum, pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a zis: Împarte darurile primite, sunt bagaje în plus, sunt grele. Şi le-am împărțit persoanelor cu care ne întâlneam în drum, şi, mi-am dat seama că, atunci când împărțeam eram eu cel ce primeam şi totuşi bicicleta noastră era uşoară.

La început nu m-am încrezut în El, mă gândeam că mă va duce cine ştie unde. Dar el cunoştea secretele bicicletei, ştia cum să încline bicicleta când venea o curbă, ştia să sară

ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să evite locurile înfricoşate. Iar eu, învăț să tac şi să pedalez în locurile cele mai ciudate, încep să mă bucur de panorama care se iveşte la orizont, de vântul care îmi bate în față şi de … tovarăşul meu de drum. Şi când nu mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde şi-mi zice: Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!

Viaţa e o oglindă (anonim) Renato, aproape că nadevăr vreți să mă plătiți, data viitoare când o văzu pe doamna ce întâlniți pe cineva ce are nevoie de ajutor, stătea într-o maşină amintiți-vă de mine, şi dați acelei persoane oprită pe marginea druajutorul de care are nevoie. După câțiva kilomului. Ploua tare şi era metri, doamna opri într-un mic restaurant. întuneric. Dar, şi-a dat Ospătărița veni şi-i aduse un prosop să-şi uște seama că doamna avea părul. Zâmbea. Doamna văzu că ospătara era nevoie de ajutorul său. însărcinată în ultimele luni şi se miră că cineva Opri maşina şi se aproeste atât de amabil, chiar dacă nu se simte pie. Maşina doamnei era tocmai bine. Atunci îşi aminti de Renato. După aproape nouă. Se vedea ce a terminat de mâncat, şi după ce ospătara pe ea. Doamna, ce avea era la altă masă, doamna ieşi din restaurant. o oarecare vârstă, se Ospătara, îndreptându-se spre masa doamnei, gândi că poate era un răufăcător, un hoț, părea sărac văzu ceva scris pe un bilețel, pe masă, şi o suma imşi flămând. Renato şi-a dat seama că doamnei îi era portantă de bani, alături. Începu să plângă, când a frică şi i-a zis: „Sunt aici să vă ajut, nu vă faceți griji. început să citească ce era scris: „Ține tot restul. CiDe ce nu mergeți în maşina mea până eu repar maşina neva m-a ajutat azi şi vreau să te ajut şi eu pe tine. dvs? Doamna făcuse o pană.

Dacă vrei să-mi restitui aceşti bani, nu lăsa ca acest În timp ce ploaia cădea necontenit, Renato se cerc de iubire să se închidă … ajută pe cineva!‖. Mai aplecă, puse cricul şi începu să schimbe roata. A reu- târziu, în timp ce ajunsese în camera ei, obosită, se şit să repare pana, în ciuda faptului că hainele sale … apropie de patul unde dormea soțul ei, dar nu vroia să numai a haine nu mai arătau. În timp ce strângea şu- -l trezească pentru că înainte de a adormi se agitase ruburile roții, doamna se apropie şi începu să vorbeas- mult. Se gândea la doamna şi la banii pe care-i lăsase că cu el. I-a povestit că nu era din părțile acelea, şi pentru ea. Şi câtă nevoie aveau de acești bani, nu ştia ce s-ar fi făcut dacă el n-ar fi oprit. Renato gândindu-se la micuțul care se va naşte. Apoi zâmbi, îi surâse, terminând treaba. Doamna a întrebat cat îi mulțumi lui Dumnezeu, se întoarse spre soțul ei, îl datora. Dar Renato nu se gândea la bani, lui îi plăcea sărută duios, şi-i spuse: „Totul va fi bine. Te iubesc … să ajute oamenii, aşa era el. Şi spuse: „Dacă într- Renato!‖ Materiale prelucrate de Andreea Lung

Şi asta va trece Fiecare avem parte de clipe plăcute sau mai puțin plăcute. Cum trecem peste ele? Iată o istorioară veche și simplă care ne poate determina să medităm mai mult la sensul vieții decât o facem de obicei.

Regele David a chemat la el într-o zi un bijutier şi i-a dat următoarea poruncă: - Fă-mi un inel care sa fie în stare a schimba proasta mea dispoziţie în bună dispoziţie şi invers ori de câte ori voi privi spre el. Dacă-l vei face în timp de o săptămână, te voi compensa împărăteşte; în caz contrar îţi voi tăia capul.

Bijutierul a ieşit din palatul regal profund consternat. Era conştient că s-a terminat cu viaţa lui. În curtea palatului, micul Solomon care se juca liniştit, remarcă tristeţea bijutierului şi dori să afle pricina ei.

Când sărmanul om îi povesti cele întâmplate, Solo-

mon izbucni în râs: - este destul să-i faci un banal inel de cositor, gravând pe el cuvintele următoare: „Gam zeia vo‖ – „Şi asta va trece‖. Numai atât. Dacă tatăl meu va vedea inelul când va fi bine dispus, el va deveni îndată serios, iar dacă este neliniştit, o singură privire fixată asupra inelului va face să dispară supărarea de pe faţa lui.

Cât de simplu! Patru cuvinte care ne pot determina schimbarea stării. E bine să trăim clipele, încercând să nu ne lăsăm duși prea mult de val pentru că timpul real are o singură direcție: numai înainte.

Toate lucrurile trec în această viață, atât bucuriile cât și durerile și odată cu acestea și noi …

23

R.R.

Cunoaşterea Sfintei Fecioare prin rugăciune Lunile august, septembrie, noiembrie si decembrie sunt marcate de sărbători ale Sfintei Fecioare. Și luna octombrie este marcată de spiritul marian, întrucât ea începe cu Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului. Însă aceasta nu este o sărbătoare de poruncă. Totuși, în ritul latin, această lună este dedicată Sfântului Rozariu, o rugăciune către Sfânta Fecioară. În cele ce urmează voi enumera rugăciunile către Sfânta Fecioară, din care ea poate fi cunoscută, apoi mă voi opri asupra uneia dintre ele.

Pentru că suntem greco-catolici, găsesc de cuviință să mă inspir în primul rând din izvoare specifice nouă. Acestea sunt: cărțile de cult și de rugăciuni aprobate de Sfânta Biserică. Pentru alte rugăciuni mă voi inspira din cărțile de rugăciuni ale ritului latin. O consecință a acestui fapt este ordinea enumerării. Aceasta are ca principiu tipul de rugăciune în cinstea Sfintei Fecioare. Prin urmare, am pus pe primul loc slujbele sau celebrările în cinstea Maicii Domnului, apoi imnele în cinstea ei, în funcție de locul pe care îl ocupă în cadrul rugăciunii publice a Bisericii.

Celebrările liturgice în cinstea Sfintei Fecioare: Acatiste ale Maicii Domnului și Paraclisul Maicii Domnului. În Orologhion se găsește Acatistul Buneivestiri, are ca leitmotiv repetarea exclamativă a lui bucură-te și refrenul Bucură-te mireasă pururea fecioară! Paraclisul sau Canonul cel mic, de mângâiere, are ca leitmotiv alungarea suferinței de la sufletul celui necăjit, în diferite circumstanțe ale vieții.

Axioanele, Irmoasele sunt imne laudative către Sfânta Fecioară. Cel mai cunoscut este imul Cuvine-se cu adevărat, care se cântă la Sfânta Liturghie duminicală și peste săptămână. Acestea se schimbă, la sărbătorile Împărătești, ale Maicii Domnului și uneori ale Sfinților cu Sărbătoare de Poruncă. În aceste cazuri, ele sunt luate de la Catavasii, din cântarea a IX-a.

Catavasiile sunt o structură de nouă imne tematice, inspirate din Cele nouă Cântări. Primele opt sunt inspirate din Vechiul Testament, din profeții sau episoade care reprezintă preînchipuiri ale Mântuitorului – a Întrupării și a Învierii Sale. Cântarea a IX-a este imnul Mariei, din Lc, 46 ș.u. și al lui Zaharia, de la Lc, 68 ș.u.

Dogmaticile versurilor, sunt imne care se cântă la Vecerniile duminicilor, înainte de imnul Lumină Lină; cuprind mărturisiri ale credinței în fecioria Mariei în naștere, în timpul nașterii și după naștere. De asemenea ele o cântă pe Sfânta Fecioară ca Născătoare de Dumnezeu, care este un punct vital al credinței stabilit într-un sinod ecumenic, la Calcedon, în 451.

Troparele Sărbătorilor Sfintei Fecioare sunt imne scurte despre sărbătoarea respectivă a preacuratei; de ex: Troparul nașterii Maicii Domnului.

Tropare ale Născătoarei de Dumnezeu sunt și aceste imne scurte, dar care se cântă întodeauna după un alt tropar, mai exact după Mărire... Și acum.... la Sfânta Liturghie; acestea se cântă după Troparul Învierii sau al Sfântului, dar si după Fericiri.

Sfântul Rozariu este cu siguranță cea mai cunoscută rugăciune mariană, folosită în toate împrejurările vieții. Este şi simplă, şi complexă. Simplă prin structură și compoziție, complexă prin faptul că acoperă prin cele patru mistere ale sale toate momentele evanghelice cu semnificație specială pentru mântuirea noastră, precum si acele momente în care Sfânta Fecioară este alături de Fiul ei. În cadrul acestei rugăciuni se recită o altă rugăciune către Sfânta Fecioară, inspirată de saluturile pe care Îngerul Gabriel și Sfânta Elisabeta i le adresează Sfintei Fecioare. Este vorba despre rugăciunea Născătoare de Dumnezeu sau Bucurăte Marie. „Adu-ți aminte, o, preablândă Fecioară Marie, că nu s-a auzit niciodată să fi fost părăsit cel ce a alergat sub ocrotirea ta, cel ce a cerut ajutorul şi mijlocirea ta. Însuflețit de această încredere, alerg la tine, o, Maică, Fecioară a fecioarelor. La tine vin şi stau gemând înaintea ta ca un păcătos. Maica Cuvântului, nu disprețui cuvintele mele, ci auzi-mă cu milă şi ascultămă. Amin.‖ Este o rugăciune a Sfântului Bernard, deosebită prin profunzimea ei. În acest articol, mă limitez la a o expune. „Bucură-te, Regină, Maica milei, viața, mângâierea şi nădejdea noastră, bucură-te! Către tine strigăm, surghiuniții fii ai Evei; către tine suspinăm, gemând şi plângând în această vale de lacrimi. Aşadar, Mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi milostivi şi, după surghiunul acesta, arată-ni-l pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău, o, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie!‖ Aceasta este o rugăciune cunoscută și sub numele de Salve Regina, primele cuvinte ale acestei rugăciuni în limba latină, din care, de fapt, a fost tradusă.

Pe stimatul cititor/cititoare a acestui articol doresc să nu îl plictisesc, lăsând impresia că, după această introducere, urmează o expunere pe măsură.

Nicidecum. Doar voi reveni la titlu, îl voi explica si îl voi exemplifica.

Cunoaşterea Sfintei Fecioare prin rugăciune este în primul rând o aplicare a regulei care spune că ne rugăm așa cum credem (lex orandi, lex credendi). Mai degrabă izvorăște din aceasta, pentru că, dacă ne rugăm așa cum credem, înseamnă că credem așa cum ne rugăm. De aceea, pentru teologi și pentru simpli creștini, pentru clerici sau laici, rugăciunea este un izvor de cunoaștere a credinței. Un izvor viu și simplu, care nu cere cunoștințe sofisticate, lucru valabil

24

mai ales în ceea ce privește rugăciunile către Preacurata.

Cine se roagă e un teolog pentru că vorbește cu Dumnezeu. Dar rugăciunea Bisericii îi vorbește omului despre Dumnezeu, și prin aceasta îl face teolog.

Valoarea acestui mod de a-L cunoaște pe Dumnezeu nu scade cu nimic atunci când noi îl cunoaștem pe El întru sfinții Lui. A cunoaște un sfânt prin rugăciune, sau pe Sfânta Fecioară este, de fapt, a-L cunoaște pe Dumnezeu însuși prin rugăciune. De aceea, titlul acestui articol ar putea fi, cunoașterea lui Dumnezeu prin rugăciunile către Sfinți/către Sfânta Fecioară; dar, formulat astfel, am exprimat esențialul.

Cea mai cunoscută rugăciune către Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu sau Bucură-te Marie.

Sunt două forme ale aceleiași rugăciuni. Fiind foarte cunoscute ambele forme, nu le mai expun. O frază a acestei rugăciuni spune despre Sfânta Fecioară că este cea plină de har. În limba greacă această frază este

exprimată printr-un singur cuvânt: kekaritomene.

Această expresie o putem numi, formal, titlu al Sfintei Fecioare. Liturgia, precum si pricesnele si poemele religioase conțin o mulțime de de titluri ale Sfintei Fecioare. Cea plină de har este primul titlu al Mariei, dar nu este unul ușor. Trebuie înțeles ce este har, dar nu îmi voi asuma aceasta acum. Totuși, harul este esența sfințeniei. A fi plină de har înseamnă a fi plină de sfințenie. A fi plină de sfințenie înseamnă a nu mai încăpea sfințenie mai multă decât este. Ceea ce înseamnă că cineva se aseamănă cu Dumnezeu într-o măsură foarte mare. Cu alte cuvinte: Bucură-te Marie, cea plină de sfințenie... . De aceea, un alt apelativ al Sfintei Fecioare este acela de Preasfântă: Preasfântă Fecioară/Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile se leagă între ele, se sprijină și se explică unele pe altele. De aceea, cu cât cunoaștem si reflectăm mai multe rugăciuni, cu atât ne aprofundăm mai bine credința prin cunoașterea unității ei.

Teol. Andrei Baici

Praznicul Adormirii Maicii Domnului Ciclul liturgic bizantin începe cu o sărbătoare mariană, Naşterea Maicii Domnului şi se încheie tot cu o sărbătoare mariană, Adormirea Maicii Domnului.

Aceste două praznice împărăteşti, primul sărbătorit pe 8 septembrie, iar cel deal doilea pe 15 august, introduc şi conclud seria praznicelor de peste an.

Astfel Maica Domnului devine însoțitoarea şi modelul creştinilor pentru ceea ce înseamnă misterul salvific a lui Hristos.

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului datează de pe la sfârşitul secolului al VI-lea, şi este introdusă în ciclul liturgic anual oriental de către împăratul Mavrikios. În occident sărbătoarea va fi introdusă de către Papa Sergiu I, un secol mai târziu.

Ziua de 15 august este precedată de o zi prefestivă, şi e urmată de o octavă de rugăciune care se încheie pe 23 august. În ziua prefestivă, liturgia orientală propune frumoasa lectură a psalmului 44: „Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă-ți urechea/că împăratul îți va dori frumusețea,/că el este Domnul tău‖. Dumnezeu este acela care a ales sânul Mariei ca fiind oportun naşterii Mântuitorului.

Fecioara s-a supus dorinței divine şi a devenit astfel nu doar mama lui Dumnezeu, ci mama tuturor. În psalmul 131 se spune: „Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: „Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău‖. Maria era şi ea din stirpea

lui David, iar evangheliile ne oferă destule situații în care Isus este numit „Fiul lui David‖ (Mt 21,9).

Figura Maicii Domnului apare în strânsă legătură cu cea a Fiului. Teologic vorbind, titlurile pe care Fecioara le primeşte sunt, în mare parte, de natură cristologică. Nu putem vorbi despre naşterea, viața şi adormirea Ei dacă nu sunt în strânsă legătură cu persoana lui Hristos, pentru că ea a fost instrumentul prin care Tatăl a înțeles a transmite misterul salvării oamenilor.

La vecernia din ziua precedentă sărbătorii se citesc două lecturi din Vechiul Testament. Prima este din Facerea 28, unde avem visul lui Isaac. Acesta vede o scară pe care se sprijinea în pământ şi cu vârful atingea cerul. La trezire Isaac mărturiseşte: „Cât e de înfricoşător locul acesta!; el nu e altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului‖! Teologia orientală identifică acesta scară, pe care Domnul se coboară pe pământ, cu Maica Domnului.

A doua pericopă propusă la vecernie este din profeția lui Iezechiel din capitolul 44, unde Dumnezeu îl instruieşte pe profet în ceea ce priveşte rânduiala în templu: „Atunci m-a adus îndărăt pe calea exterioară a porții templului, cea care cată spre răsărit; iar aceasta era încuiată. Si mi-a zis Domnul: Uşa asta va fi încuiată; ea nu se va deschide şi nimeni nu va trece

25

prin ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel va intra printr-însa, şi ea va fi încuiată‖.

Sfinții Părinți văd în acest text o profeție mesianică. Maica Domnului este poarta pe care Dumnezeu va intra în lume. Ea îşi va păstra fecioria înainte, în timpul, cât şi după naşterea lui Isus.În ziua de 15 august, la liturghia euharistică, se citesc textele din Epistola către Filipeni 2, 5-11. Această lectură este un cântec al umilirii lui Dumnezeu pentru glorificarea omului: „S-a golit pe sine luând chip de rob [...] S-a smerit pe Sine făcându-se ascultător până la moarte‖.

Lectura Evangheliei cuprinde două pericope, prima Luca 10, 38-42, unde se prezintă episodul intrării lui Isus în casa Martei şi a Mariei. A doua pericopă, tot din Luca, se referă direct la Maica Domnului: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt‖ (Lc 11, 27). Isus răspunde la această afirmație: „Într-adevăr, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc‖(Lc 11, 28). Această confirmare a Mântuitorului, privind fericirea, face referire la toți creştinii, care, după modelul Fecioarei Maria, ascultă şi îndeplinesc voia lui Dumnezeu.

Adormirea şi înălțarea cu trupul la cer al Maicii Domnului face parte din desăvârşirea planului divin.

Sinaxarul din această zi narează cum însuşi Hristos a înștiințat-o pe mama sa, cu câteva zile înainte, cu privire la fericita sa adormire: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viața cea nemuritoare‖.

Acest mesaj a fost mai mult decât o bucurie pentru Preafericita Marie. După ce toate pregătirile spirituale şi materiale au fost făcute, au apărut apostolii, în casa Mariei, printre care şi Pavel. Aceștia o plângeau pe Maica Domnului, dar ea îi consola, spunând:

„Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului meu, nu faceți bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiți trupul, precum eu îl voi închipui pe pat‖. Sfântul Pavel a înțeles bucuria şi însemnătatea adormirii şi ridicării la cer a Fecioarei şi a spus: „Bucură-te Maica Vieții, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele; că măcar ca pe Hristos Fiul tău trupeşte pe pământ nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd‖. Curând după aceasta, Fecioara a trecut la cele veşnice. Sfântul Teodor Studitul scria: „O, fecioară, eu te văd mai degrabă adormită decât moartă; tu ai fost transportată de pe pământ la cer şi totuşi tu nu încetezi a ne ocroti neamul omenesc‖.

Mesajul acestei sărbători este clar şi pentru noi creştinii de astăzi. Preafericita Fecioară nu încetează niciodată a fi alături de fiii ei de pe pământ şi de Biserică. Ea este mijlocitoarea şi apărătoarea noastră.

Părintele Nicolae Steinhardt afirma despre Fecioara Maria că ea este cea care se roagă pentru toți păcătoşii, vinovații şi marginalii. Pentru desconsiderați, ocărâți pentru cei de tot singuri, pentru cei pe care nu are cine să-i iubească, să-i miluiască, să le surâdă, să se roage pentru ei. Părintele continuă: „Maica Domnului este izvorul lacrimilor, e neobosita apărătoare (avocată) [...] şi stăruitoarea noastră solitoare împotriva dreptății stricte‖.

Nu ne mai rămâne decât să o invocăm pe Fericita Fecioară Maria în rugăciunile noastre ca să ne ajute a-i putea urma modelul de sfințenie de care a dat dovadă aici pe pământ, şi să ne conducă spre viața cea adevărată: „întru Adormire lumea nu ai părăsit-o, Născătoare de Dumnezeu; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica vieții, şi cu rugăciunile tale mântuieşti din moarte sufletele noastre‖.

Teol. Dan Vişa

Sărbătoarea Naşterii Preasfintei Fecioare Maria Să ne bucurăm cu adevărat căci prin bunăvoința Tatălui Ceresc ni s-a născut o mamă cum nu există alta pe pământ – este Preacurata Fecioară Maria, mama noastră cerească. Este o aniversare deosebită, deoarece prin naşterea Preasfintei Fecioare Maria, sărbătorim şi naşterea Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Este sărbătoarea Mariei, e sărbătoarea mamei în care îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat-o atât de minunată, încât nu există o altă făptură asemenea Ei. De aceea Biserica îi cântă: „Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, bucurie a vestit la toată lumea: căci din tine a răsărit Soarele dreptății, Cristos Dumnezeul nostru şi dezlegând blestemul a dat binecuvântarea şi, omorând moartea, ne-a dăruit viața cea veşnică‖ (Troparul Sărbătorii). Biserica acordă o mare însemnătate acestei sărbători, încât cu acest eveni-

ment deschide seria tuturor sărbătorilor. Anul bisericesc începe la 1 septembrie cu sărbătoarea Naşterii Preasfintei Fecioare Maria şi se încheie cu sărbătoarea Adormirii Ei. Când noi dorim să cunoaştem o persoană, ne interesăm cine sunt părinții săi, familia sa, proveniența sa şi astfel intrăm într-o relație tot mai profundă cu acea persoană. Să încercăm să facem acest drum de cunoaştere a Preacuratei Fecioare Maria. Părinții Ei au fost Ioachim şi Ana. Ioachim înseamnă „pregătirea Domnului‖, iar Ana „harul lui Dumnezeu‖. Însăşi numele lor arată că Dumnezeu avea planuri mari cu ei.

Sfântul Ioan Damaschinul le aduce complimente, adresându-le aceste cuvinte: „Ioachim şi Ana soți binecuvântați! Lumea întreagă vă rămâne îndatorată, căci datorită vouă ea a putut să ofere Creatorului cel mai frumos dar şi anume o mamă vrednică de cinste, singura vrednică de cel care a creat-o‖.

Sfânta Tradiţie despre Ioachim şi Ana. Se spune că în Palestina era un om cu numele Ioachim, care avea o soție ce se chema Ana. Amândoi erau de neam mare, împărătesc şi arhieresc, plini de bunătate şi de milostenie. Erau smeriți şi evlavioşi, nelipsind de la templu, unde aduceau lui Dumnezeu jertfe şi mulțumiri pentru binefacerile primite.

26

Însă erau foarte mâhniți, căci ajunseseră la adânci bătrânețe şi nu aveau nici un copil. În vremea aceea cei care nu aveau copii erau socotiți ca blestemați de Dumnezeu şi de aceea erau disprețuiți iar ceilalți nu primeau nimic din mâna lor. În templu ei trebuiau să stea mai în urmă şi când aduceau jertfe la altar ei erau ultimii. Într-una din zile fiind sărbătoare mare la evrei, s-au dus la templu şi Ioachim cu soția lui. Din râvnă pentru Dumnezeu, au îndrăznit să aducă jertfă înaintea celorlalți. Preotul s-a mâniat foarte tare şi i-a înfruntat cu cuvinte aspre. Ioachim şi Ana au ieşit afară ruşinați şi mergând spre casă bătrânul Ioachim spuse femeii sale: „Pe mine nu mă mai trage inima să merg în casa mea, pentru că suntem urgisiți de Dumnezeu şi de oameni. Du-te tu singură şi dă milostenie la săraci, fă rugăciuni, iar eu mă duc în munte la peşteră acolo voi posti şi voi ruga pe Dumnezeu cu lacrimi, să se milostivească spre noi şi să ne dăruiască şi nouă un copil‖. Despărțindu-se unul de altul, Ana s-a dus acasă, a intrat în grădină şi îngenunchind se ruga lui Dumnezeu zicând: „Doamne Atotputernice, cela ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul şi pământul şi toate câte se văd; Cela ce ai zis făpturilor Tale să crească şi să se înmulțească Cela ce ai binecuvântat pe Sara soția lui Avram şi la bătrânețe a născut pe Isac, dă-mi Doamne şi mie roadă pântecelui meu ca să scap de ocara oamenilor şi făgăduiesc că ce voi naşte, fie fată, fie băiat, îl voi dărui cu toată inima să slujească Ție toată viața în biserica Ta cea sfântă‖.

Ioachim, bărbatul ei, se ruga în acelaşi timp sus în munte petrecând în lacrimi şi post. Văzând Dumnezeu suspinele celor doi bătrâni, a trimis pe arhanghelul Gavril acolo în munte la Ioachim care i-a zis: „Bucurăte Ioachime şi te veseleşte; eu sunt îngerul lui Dumnezeu, Gavril, şi am venit la tine să-ți spun că vei avea o fecioară, care va naşte în fecioria sa pe Împăratul lumii. Lasă supărarea şi mergi vesel acasă că a auzit Dumnezeu rugăciunile tale‖. Acestea zicând îngerul s-a dus şi la Ana spunându-i şi ei aceleaşi cuvinte. După ce a auzit cuvântul îngerului, Ioachim s-a dus acasă unde a găsit-o şi pe Ana veselă, iar după nouă luni aceasta a născut o fetiță frumoasă, şi sfântă, prin împreunare firească, dar care era rodul postului, al lacrimilor, al milosteniilor şi rugăciunilor lor.

La opt zile după naştere, conform obiceiului evreiesc, părinții i-au pus numele de Maria, care provine din aramaică şi înseamnă „doamnă‖ sau „stăpână‖, iar în limbajul elinesc înseamnă „izbăvitoare‖. Iată dragi tineri, cum se poate obține de la Dumnezeu harul dorit: cu multă rugăciune, post, penitență şi perseverență.

Cea aleasă de Dumnezeu. Încă din veşnicie, Sfânta Fecioară Maria a fost aleasă şi destinată de Dumnezeu să fie Mama Fiului Său. În acest scop a fost copleşită cu toate harurile. Dumnezeu dă fiecăruia harul necesar misiunii sale în lume. Să ne amintim că şi noi prin naşterea noastră şi mai ales prin naşterea la viața harică prin Sfântul Botez, am primit de la Dumnezeu o chemare la sfințenie, la împlinirea unei misiuni precise în lume şi ne-a chemat la un destin veşnic de fericire şi de iubire. Sf. Scriptură ne spune cum patriarhul Iacob a avut un vis cu o scară lungă ce lega cerul cu pământul pe care se suiau şi coborau îngerii lui

Dumnezeu. Scara din visul lui Iacob este Preasfânta Fecioară Maria. Ea este aceea care a legat cerul cu pământul şi prin puritatea sufletului şi a trupului Ei, a coborât pe Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Maria a fost ultima şi excelenta pregătire şi anunțul cel mai sfânt al venirii lui Mesia. Cuvântul lui Dumnezeu înainte de a ne vizita în surghiunul nostru pământesc şi-a ales un tabernacol pe care l-a sfințit şi l-a împodobit. Sfântul Irineu, vorbind despre neascultarea Evei, afirmă că: „ea a fost vindecată prin ascultarea Mariei şi din această acțiune rezultă că ea este cauză de mântuire pentru ea şi pentru neamul omenesc‖.

Maria este Steaua dimineții care în aurora ce precede răsăritul soarelui anunță venirea Mântuitorului, Soarele dreptății în istoria umanității. Venirea lui Dumnezeu printre oameni, ca lumină strălucitoare şi realitate divină, clară şi vizibilă, este marele dar al mântuirii care ne este oferit. Fecioara Maria este aleasa lui Dumnezeu, dar este şi exemplu demn de urmat pentru noi creştinii. Într-adevăr Ea a fost concepută fără păcatul strămoşesc şi acesta este un privilegiu unic. Sfințenia cu care se îmbracă sufletul ei, este rodul harului. Ea este model de perfecțiune după care se vor forma aleşii lui Dumnezeu. Părinții Bisericii o cântă şi o laudă în cele trei calități pe care Ea le are: aceea de fecioară, de femeie şi de mamă. Janez Jenko, un teolog ceh în cartea sa intitulată „Maria şi timpul nostru‖, relatând despre primul preşedinte al S.U.A., George Washington, spune că avea lângă patul său o imagine a Maicii Domnului. Un profesor, bun creştin venind în vizită şi văzând acea imagine a exclamat: „Credeam că sunteți protestant!‖ Preşedintele îi răspunse: „Sunt, dar cum poți să iubeşti Fiul şi să-l cinsteşti, dacă nu iubeşti pe Mama sa?‖ Iată ce răspuns înțelept din partea unui protestant. Noi suntem fiii Sfintei Fecioare Maria şi Ea este mama noastră. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că avem o mamă atât de bună, pe care Isus ne-a dăruit-o de pe cruce; Ea este mijlocitoarea prin excelență a poporului lui Dumnezeu (Lumen Gentium). De aceea să cerem Mântuitorului nostru Isus Cristos ca prin mijlocirea Ei să ne ofere harul necesar de a putea păşi pe urmele Mariei şi, fiind atraşi de parfumul virtuților sale, să nu încetăm a o iubi şi a o preamări împreună cu toți îngerii şi sfinții din cer. Să alergăm la Maria în orice împrejurare a vieții şi Ea va fi scutul şi apărătoarea noastră.

27

Sr. Laurenţia Bolfă OSBM

Pastorala de Crăciun - Episcop Alexandru Mesian p. 1

EDITORIAL Revista „Magnificat‖ la ceas de aniversare p. 3

DE CRĂCIUN Gânduri la Naşterea Domnului: Naşterea lui Cristos o bucurie coborâtă din cer p. 4 Cristos, strălucirea mântuirii noastre p. 5

Revista tinerilor din Eparhia de Lugoj Preşedinte de onoare:

CULTURĂ (istorie bru)

PS. Alexandru Mesian

Cum ar fi fost Biserica Greco-Catolică dacă nu ar fi existat momentul 1948? p. 6 Rugăciune pentru beatificarea servilor lui Dumnezeu, Episcopii grecocatolici morţi în faimă de martiri sub regimul comunist între anii 1950-1970

Preşedinte: Pr. Coriolan C. Mureşan coryolan26@yahoo.it

Redactor-coordonator:

CULTURĂ (recenzii)

Raimondo-Mario Rupp

Viața şi idealurile unui tânăr p. 8

MARTIRII SEC AL XX-LEA

ISSN

Fericitul episcop martir Szilárd Bogdánffy p. 9

DIN TRECUTUL BRU Pelerinajele în Eparhia de Lugoj, înainte de 1948 p. 10

SPIRITUALITATE Despre bucurie p. 10

CULTURĂ (recenzii) Domnul este cu mine, nu mă voi teme de nimic. Ce pot să îmi facă niște oameni? p. 11

EVENIMENTE Pelerinaj, pe jos, la Maria-Radna p. 12 Lugoj, Ziua Diecezană a Tineretului p. 12 Cursurile de clownterapy, la final p. 14 Consiliul Național al Acțiunii Catolice din România p. 14 Tabără de vară la Cugir, ediția 2010 p. 15 Ieşire cu animatorii taberei de la Cugir p. 15 Campus formativ-recreativ Brebu-Nou 2010 p. 16 Zilele Acțiunii Catolice în Eparhia de Lugoj p. 17 „Comunicarea se învață‖ – curs de formare pentru tineri p. 18 Întâlnire ASTRU-AGRU la Cluj-Napoca p. 19 Retragere spirituală pentru tineri la mănăstirea „Preasfânta Treime" Timişoara p. 19 Campionatul inter-diecezan la Tenis de Masă p. 20

LIRIC

1842 - 6034

Colaboratori permanenţi:

Mons. Angelo Narcis Pop (Lugoj), Pr. Gabriel Buboi (Paris), Sr. Laurenţia Bolfă OSBM (Lugoj), Teol. Drd. Sergiu Soica (Comloşu Mare), Teol: Andrei Baici (Coştei), Teol. Dan Vişa (Roma), Andrada Mişcă (Timişoara), Andreea Lung (Coştei), Irina Isăcescu (Bucureşti), Prof. Maria Bacău (Lugoj).

Colaboratori:

Adrian Cania (Lugoj), Cristian Bibu (Lugoj), Laura Chilinţan (Timişoara), Nicoleta Neagu (Porumbacu de Jos), Prof. Gabriel Lupşa (Lugoj).

Răspunderea pentru opiniile exprimate revine, în exclusivitate, autorilor.

Grafică şi tehnoredactare: Raimondo-Mario Rupp

Redacţia şi administraţia:

M-ajută Doamne!

Str. Episcop Dr. Ioan Bălan, Nr. 6,

ACTUAL

305500-Lugoj, Jud. Timiş Tel: 0256 - 35 35 97, Fax: 0256 - 35 14 57

A XXVI-A Zi Mondială A Tineretului, Madrid p. 21

E-mail:

PSIHOLOGIE

revistamagnificat@gmail.com

Zâmbiți, vă rog! p. 22

Web:

GÂNDURI

www.revistamagnificat.wordpress.com

Bicicleta lui Dumnezeu p. 22 Viața e o oglindă p. 23 Şi asta va trece p. 23

Twitter: http://twitter.com/revmagnificat

Facebook:

SFÂNTA FECIOARĂ MARIA Cunoaşterea Sfintei Fecioare prin rugăciune p. 24 Praznicul Adormirii Maicii Domnului p. 25 Sărbătoarea Naşterii Preasfintei Fecioare Maria p. 26

www.facebook.com/revistamagnificat Tipar: S.C. Partoş SRL

COPERTILE ACESTUI NR REPREZINTĂ: Coperta I: Noapte de vis — Iesle amenajată în parcul Cișmigiu din București, decembrie 2009, (foto: Irina Isăcescu); Coperta II: Ziua Diecezană a Tineretului, ediția a XI-a. Lugoj 22 mai 2010; Coperta III: Diferite evenimente ale grupurilor parohiale de tineret din Eparhia de Lugoj; Coperta IV: ―Zilele Acțiunii Catolice‖ în Eparhia de Lugoj (Imagini de la Arad, Bocsig, Orăştie, Lugoj, Timişoara).

28

MULŢUMIM EXCELENŢEI SALE P.S. EPISCOP ALEXANDRU MESIAN PENTRU SPRIJINUL ACORDAT