Magnificat Nr. 2

Magnificat 1 (2) 2006

Magnificat PUBLICAลขIA TINERETULUI DIECEZEI LUGOJULUI NR. 1 (2), aprilie 2006

Magnificat 1 (2) 2006

Cuprins -editorial-O REVISTĂ A TINERILOR PENTRU TINERI p. 3 -evenimenteÎNTÂLNIREA SECRETARIATULUI DE COORDONARE ASTRU CU REPREZENTANŢII CENTRELOR ASTRU DIN ROMÂNIA (Cluj-Napoca, 04-06 noiembrie 2006) p. 4 NUMIRE DE ASISTENT SPIRITUAL AGRU ŞI ASTRU PENTRU EPARHIA DE LUGOJ (Lugoj, 17 ianuarie 2006) p. 4 DIN NOU LA DRUM CU GRUPUL DE TINERI DIN LUGOJ (Lugoj, 22 ianuarie 2006) p. 4 CARNAVALUL TINERILOR CATOLICI DE LA LUGOJ 2006 - Ediţia I (Lugoj, 25 februarie 2006) p. 5 WEEKEND DE COMUNICARE F.R.A.C. (Iaşi, 17-19 martie 2006) p. 5 -specialCONSTITUIREA ASTRU-LUGOJ (Lugoj, 09 aprilie 2006) p. 6 PASTORALA DE PAŞTI 2006-Episcop Alexandru Mesian p. 7 -Grupurile parohiale de tineret din Eparhia de LugojRĂDĂCINI RODITOARE (Prezentarea grupului parohial de tineret de la Catedrala Episcopală (parohia Lugoj I) p. 9 GRUPUL DE TINERET DE LA ARAD (Parohia:“Naşterea Sfintei Fecioare” Maria) p. 9 -Viata consacratăSURORILE OSBM p. 10 -Viata laicăROLUL APOSTOLATULUI LAIC ŞI AL ASOCIAŢIILOR LAICE. PARTICIPREA ŞI IMPLICAREA ÎN VIAŢA BISERICII p. 10 -RecenziiSPECTACOL DE CRĂCIUN. DESCHIDE-ŢI INIMA CREŞTINE! („Cronică de spectacol”) p. 12 -gândeşte-te!NU ŞTIU …. p. 12 INFLUENŢA DROGURILOR ASUPRA PERSONALITĂŢII UMANE p. 13 -Meditaţie!Înfricoşătoarea Judecată sau TRĂIREA PRIN IUBIRE A CREDINŢEI (Mt 25,31-46) p. 15 -liricNOU-NĂSCUTUL p. 16 UN VIS ... p. 16

2

Magnificat 1 (2) 2006

Editorial

O REVISTĂ A TINERILOR PENTRU TINERI

CRISTOS A ÎNVIAT!

Mulţi se întreabă poate de ce mai era nevoie de o revistă catolică pe firmamentul deja destul de bogat al presei creştine din România …

Tinerii greco-catolici din întinsa Episcopie a Lugojului vor însă să împărtăşească tuturor entuziasmul lor, setea lor de a mărturisi credinţa într-o lume ce nu mai pare să creadă în nimic …

Totul părea să înceapă într-o joacă … o foaie a tinerilor părea un capriciu de moment sau în cel mai bun caz o idee a câtorva tineri romantici. Evoluţia revistei însă ne arată chiar contrariul: este vorba de un proiect cultural al tinerilor care vor să-şi facă auzită şi vocea lor ca şi parte integrantă a Bisericii lui Cristos.

Fascinaţi de cuvintele Papei Ioan Paul II care îi invita să nu cadă în tentaţia fricii sau a logicii indiferente a societăţii de azi, tinerii noştri vor să întreprindă această “aventură” a vieţii împreună cu Cineva care nu-i va dezamăgi niciodată, adică cu Mântuitorul Isus Cristos.

Ce va propune oare noua revistă? In primul rând va fi un “jurnal” al activităţilor şi trăirilor tinerilor greco-catolici din această parte a ţării. Dar va fi mai mult decât atât deoarece va fi şi un loc privilegiat unde ei vor putea să împărtăşească cu ceilalţi experienţa grupurilor catolice de tineret, propunând tinerilor din zonă un alt fel de a vedea existenţa umană …

Revista aşteaptă corespondenţi din toate părţile Episcopiei Lugojului dar şi din alte părţi ale ţării, tineri care vor să scrie altor tineri, tineri ce vor să le spună celorlalţi că “nimeni nu e o insulă” cum zicea Thomas Merton.

Mult mai mult decât un “buletin informativ” al tinerilor, această revistă se vrea să devină o oglindă a sufletului tânărului de azi ce trăieşte zi de zi în această parte a umanităţii. Mulţi se vor recunoaşte în această oglindă sau vor dori cel puţin să o cunoască.

Care ar putea fi motto-ul noii reviste? Poate unul singur: ”Deus caritas est”, titlul primii Enciclice a Sf. Părinte Papa Benedict XVI. Iubirea … Dumnezeu este iubire … omul nu este om fără iubire … tinereţea îşi pierde sensul fără iubire. Iubirea … iată liantul şi speranţa umanităţii, iată unica speranţă a tinerilor noştri.

După generaţii ce au îndurat persecuţiile comuniste, tinerii de azi trebuie să accepte provocarea noului mileniu şi să lupte primii pentru ca Evanghelia speranţei să fascineze lumea noastră ce pare o bursă imensă … Exemplul IPS Arhiepiscopul Ioan Ploscaru şi a tuturor mărturisitorilor credinţei îi vor întări şi le vor da curaj.

Actuala revistă nu ar fi văzut lumina zilei fără binecuvântarea şi susţinerea PS Alexandru Mesian, Episcopul Lugojului, cel care a dovedit nu o dată cât de mult susţine orice iniţiativă în favoarea tinerilor. Şi pe această cale Colectivul de redacţie doreşte să mulţumească din nou Excelentei Sale, care este un adevărat Părinte spiritual pentru noi toţi. În încheiere nu pot decât să urez revistei noastre să pună în practică titlul: MAGNIFICAT ANIMA MEAM DOMINUM!

Pr. drd. Coriolan C. Muresan Vicar Judecătoresc Asistent spiritual ASTRU şi AGRU Lugoj

3

Magnificat 1 (2) 2006

Evenimente

ÎNTÂLNIREA SECRETARIATULUI DE COORDONARE ASTRU CU REPREZENTANŠII CENTRELOR ASTRU DIN ROMÂNIA Cluj-Napoca, 04-06 noiembrie 2006, În perioada 4-6 noiembrie 2005, a avut loc la Cluj Întâlnirea Secretariatului de coordonare a ASTRU ce i-a reunit pe reprezentanţii centrelor ASTRU. La întâlnire au luat parte reprezentanţi veniţi de la: ASTRU Bucureşti, ASTRU Blaj, ASTRU Oradea şi ASTRU Cluj. Au fost invitaţi observatori din partea Asociaţiei Tineretului Catolic Maramureş (ATCM) şi din partea grupurilor parohiale de tineri din Eparhia de Lugoj. Întâlnirea a început în 4 noiembrie 2005 cu o prezentare a documentului Apostolicam Actuasitatem din Conciliul Vatican II susţinută de Părintele Horaţiu Cipleu, urmată apoi de o discuţie despre rolul ASTRU în Biserică.

Plenara din 5 noiembrie 2005 a început după celebrarea Sfintei Liturghii oficiată de Pr. Cristian Goia, asistent spiritual ASTRU Cluj cu o discuţie asupra statutelor. S-au observat opt probleme care au fost discutate: vârsta membrilor, recomandarea noilor membri, problema cotizaţiei, radierea prin absenţă nemotivată, directorul economic, majoritatea consiliului de conducere, atribuţiile secretarului şi problemele legate de filiale. În vederea următoarei întâlniri a secretariatului de coordonare ASTRU s-a hotărât ca ASTRU Bucureşti să fie gazda pentru întâlnirea care va avea loc în luna noiembrie 2006. www.tgcl.cnet.ro

NUMIRE DE ASISTENT SPIRITUAL AGRU ŞI ASTRU PENTRU EPARHIA DE LUGOJ Lugoj, 17 ianuarie 2006 La data de 17 ianuarie 2006, Excelenţa Sa Rev. Mons. Alexandru Mesian, Episcop Greco-Catolic de Lugoj, l-a numit ca şi asistent spiritual AGRU (Asociaţia Generală a Românilor Uniti, Greco-Catolici), şi ASTRU (Asociaţia Tinerilor Români Uniţi, Greco-Catolici) pe Rev. Pr. Drd. Coriolan Ciprian Mureşan, Vicar Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj. Decretul de numire poartă nr. 300/2006 şi a fost comunicat consilierilor eparhiali şi protopopilor în şedinţa din 17 ianuarie anul curent. Noul asistent spiritual va colabora la reorganizarea celor două asociaţii la nivel eparhial, încercând să asigure asistenţa spirituală a membrilor.

Noul asistent spiritual se ocupă şi de cateheza grupurilor de tineri greco-catolici din Arad şi Lugoj www.tgcl.cnet.ro

DIN NOU LA DRUM CU GRUPUL DE TINERI DIN LUGOJ Lugoj, 22 ianuarie 2006 Duminică 22 ianuarie, ziua în care credincioşii din Episcopia Lugojului l-au sărbătorit pe PS Alexandru Mesian la împlinirea vârstei de 69 de ani, grupul de tineri greco-catolic din oraş, a avut o întâlnire cu noul asistent ASTRU pe episcopie, reverendissimul părinte doctorand Coriolan Ciprian Mureşan, Vicar Judecătoresc al Episcopiei. La această întâlnire sa discutat programul pastoral pentru tinerii din oraş în perioada ianuarieiunie 2006, cei prezenţi fiind de acord cu următoarele iniţiative: continuarea catehezelor săptămânale, organizarea carnavalului înainte de intrarea în Postul Mare în colaborare cu tinerii de rit latin, întâlniri periodice ale tinerilor catolici de ambele rituri, organizări de excursii şi pelerinaje, pregătirea pentru întâlnirea naţională a tinerilor catolici din vară de la Şumuleu-Ciuc, colaborarea la revista “Magnificat” şi la site-ul tinerilor din episcopia lugojului (www.tgcl.cnet.ro).

La sfârşitul întâlnirii cei prezenţi au participat la un bufet rece într-o atmosferă ce prevestea carnavalul. www.tgcl.cnet.ro

4

Magnificat 1 (2) 2006

Evenimente

CARNAVALUL TINERILOR CATOLICI DE LA LUGOJ 2006 Ediţia I Lugoj, 25 februarie 2006 În după-amiaza zilei de 25 februarie a.c., în organizarea Parohiilor Greco-Catolice şi a Parohiei Romano-Catolice din Lugoj, a avut loc prima ediţie a Carnavalului tinerilor catolici din Lugoj. S-a ţinut la Casa Armatei şi au participat tinerii catolici de ambele rituri din oraş. În Biserica Catolică a devenit o tradiţie încă din Evul Mediu ca înaintea intrării în Postul Mare să se organizeze astfel de petreceri cu măşti care în timp au primit numele de „Carnaval”. Se organizează tocmai în această perioadă înaintea Postului Mare deoarece omul este invitat să lase bucuria şi dansul de o parte pe timpul acestui post şi să se pregătească în reculegere, post şi rugăciune pentru Marele Praznic al Învierii Domnului.

Carnavalul a început la orele 1600 cu salutul de Bun Venit adresat de Părintele Coriolan C. Mureşan, Vicarul Judecătoresc al Episcopiei de Lugoj şi asistent spiritual AGRU şi ASTRU-Eparhial, care alături de Cristina Garjitzky au prezentat prima ediţie a carnavalului de anul acesta. Aproape toţi tinerii au venit costumaţi la modul cel mai original pentru carnaval Carnavalul a avut un juriu din care au făcut parte: un preot greco-catolic, un preot romano-catolic, o soră din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, o soră din Congregaţia Surorilor de Caritate ale Sfintei Ioana Antida din Lugoj, o reprezentantă a laicatului adult şi doi reprezentanţi ai tinerilor.

După parada măştilor şi a cuplurilor, s-au acordat premii pentru cea mai hazlie mască, costumul cel mai original, cei mai tineri participanţi, premiul de popularitate, trei cupluri care au dansat cel mai frumos şi marele premiu.

La tombolă au fost cincisprezece numere câştigătoare, spre bucuria tuturor celor prezenţi.

Premiile au constat din statuete ale Sfintei Familii, cărţi cu tematică religioasă catolică, clowni de ceramică şi jucării de pluş.

Tuturor celor prezenţi li s-a acordat un mic premiu pentru că, într-un final, cu toţii erau câştigătorii carnavalului.

După acordarea premiilor, cei prezenţi au continuat să se simtă bine în compania muzicii şi a dansului.

Ideea carnavalului i-a aparţinut Pr. Coriolan Ciprian Mureşan, Vicarul judecătoresc al Episcopiei GrecoCatolice de Lugoj şi asistent spiritual al tinerilor greco-catolici din oraş, precum şi Părintelui Lajos Mathe, capelanul comunităţii romano-catolice din Lugoj. Tinerii mulţumesc pe această cale pentru organizarea acestui carnaval care se speră a deveni o tradiţie Înainte de intrarea în Postul Mare, tinerii catolici lugojeni doresc să aibă în fiecare an carnavalul, la fel cum este el organizat şi în alte comunităţi catolice din lume.

Costel Borhan

WEEKEND DE COMUNICARE F.R.A.C. Iaşi, 17-19 martie 2006 Sub motto-ul "Fideli adevărului în iubire, să creştem în toate" (Ef 4, 15) şi având ca temă "Comunicarea pastorală", în perioada 17-19 martie 2006 a avut loc la Casa "Don Orione" din Iaşi, un "Weekend de comunicare", activitate organizată de Federaţia Română Acţiunea Catolică (FRAC). Întâlnirea a reunit patruzeci de reprezentanţi ai asociaţiilor cu formă de acţiune catolică din următoarele centre din ţară: Acţiunea Catolică "Sfântul Iosif" din Dieceza de Iaşi, Asociaţia Generală a Românilor Uniţi - AGRU Mitropolitan, Asociaţia Tineretului Român Unit - ASTRU din Blaj, Cluj şi Oradea. Din partea Episcopiei greco-catolice de Lugoj a participat Pr. drd. Coriolan Ciprian Mureşan, Vicar Judecătoresc şi asistent spiritual al Agru si Astru Eparhial.

Ca scop al activităţii s-a urmărit formarea responsabililor eparhiali/diecezani în dobândirea de abilităţi de comunicare, prin transmiterea unui minim de instrumente în lucrul cu copiii, tinerii si adulţii, aprofundarea cunoştinţelor despre tehnici de animare în grup, precum şi conştientizarea apartenenţei la F.R.A.C. a membrilor asociaţiilor fondatoare. "Weekend-ul de comunicare" s-a deschis cu o Sfântă Liturghie prezidată de PS Aurel Percă, Episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, alături de asistenţii spirituali ai asociaţiilor participante. A urmat apoi un program cu jocuri de cunoaştere şi de comunicare.

5

Magnificat 1 (2) 2006

Evenimente Ziua de sâmbătă a debutat cu Sfânta Liturghie celebrată în ritul bizantin, prezidată de Vicarul Judecătoresc de la Lugoj, după care a avut loc o primă relatare pe tema întâlnirii. Pr. Angel Zareczki din Baia Mare a vorbit despre "Rolul comunicării, reguli de comunicare şi importanţa lor în relaţiile inter-umane; viaţa în Biserică şi comunicarea". Au urmat laboratoarele de discuţii, în care s-au aprofundat relaţiile ce se pot stabili în cadrul unui grup de acţiune catolică. S-a vorbit despre comunicarea dintre diferitele generaţii de vârstă, despre relaţiile dintre grup şi asistentul spiritual, dintre grup şi lider, precum şi despre relaţiile dintre grupuri diferite. După -amiază, "Comunicarea pastorală" a fost prezentată de pr. Tiziano Baracco de la salezienii "Don Bosco" din Bacău. Grupurile de discuţii s-au desfăşurat pe sectoare de activitate (copii, tineri, adulţi, asistenţi spirituali) şi au analizat diferitele aspecte ale problemelor de comunicare existente în cadrul grupurilor.

Momentul cultural-recreativ al întâlnirii s-a concretizat prin vizionarea filmului "Terminalul" care tratează, de asemenea, problema comunicării, dar şi prin vizite la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif", Bojdeuca lui Ion Creangă şi parcul Copou. Ziua de duminică a cuprins evaluarea şi concluziile întâlnirii, activitatea încheindu-se cu o Sfântă Liturghie prezidată de PS Petru Gherghel, în Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regina", din Iaşi. (Ştirea reproduce materialul final al întâlnirii) www.ercis.ro

Evenimente - Special

CONSTITUIREA ASTRU-LUGOJ Lugoj, 09 aprilie 2006 Chiar dacă Ziua tinerilor se sărbătoreşte de Florii numai în tradiţia latină, pe 9 aprilie, Providenţa Divină a voit ca şi la Lugoj pentru tinerii greco-catolici să fie o zi specială chiar istorică. La iniţiativa Excelenţei. Sale Mons. Alexandru Mesian Episcop de Lugoj şi a Rev. Pr. Drd. Coriolan C. Mureşan Vicarul Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj si Asistent Spiritual ASTRU şi AGRU eparhial, tinerii au fost chemaţi la Centrul Pastoral al Episcopiei pentru a discuta despre formarea ASTRU. La orele 17:30 tinerii s-au întâlnit cu Asistentul Spiritual al ASTRU-lui si AGRU-lui eparhial şi după un moment de rugăciune comunitară s-a discutat despre organizarea ASTRU, propunându-se deja un statut care să fie apropiat de cel care există şi la ASTRU Cluj, Oradea şi Blaj.

S-a semnat un proces verbal de constituire a ASTRU şi au fost propuşi 5 tineri care în mod provizoriu să organizeze Asociaţia în Lugoj şi în Eparhie, sub îndrumarea PS Alexandru Mesian şi a Rev. Pr. Drd. Coriolan C. Mureşan, asistentul spiritual ASTRU. Aceştia sunt: Preşedinte: Raimondo-Mario Rupp Vicepreşedinţi: Gabriel Lupşa şi Ana-Maria Borhan.

Secretari: Adrian Cania şi Oana Diaconescu De asemenea persoanele din conducerea provizorie ASTRU, se vor ocupa si de atribuţii privind, sectoarele caritative, ecumenice, cultural-artistice, sportive, media, după cum urmează: Gabriel Lupşa: atribuţii privind activităţile ecumenice şi social-caritative, Ana-Maria Borhan: activităţi ecologice, culturalrecreative, Adrian Cania: activităţi sportive şi cultural-artistice şi Oana Diaconescu: sectorul media Statutul va avea în curând o formă definitivă după observaţiile pe care tinerii le vor aduce în perioada imediat următoare. Se doreşte înfiinţarea de filiale ASTRU în primul rând în toate oraşele de pe teritoriul episcopiei şi apoi în parohiile din mediul rural, reluându-se frumoasa tradiţie de dinainte de 1948.

Deja în anumite centre ale Episcopiei există grupuri de tineret dinamice sub îndrumarea parohilor locali şi se speră ca organizarea în teritoriu a asociaţiilor să fie relativ rapidă. În viitorul imediat apropiat se doreşte un schimb de experienţă cât mai rodnic cu ASTRU Oradea Blaj si Cluj precum şi o cerere de a deveni membru observator al Federaţiei Acţiunii Catolice din România.

La sfârşitul întâlnirii noii astrişti şi asistentul spiritual au discutat despre pregătirile în vederea Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic (ITNC) din august de la Şumuleu-Ciuc. În primă fază s-a hotărât ca ASTRU-Lugoj să nu fie persoană juridică fiind deja recunoscută de Biserică, Episcopia numind deja pe asistent spiritual. www.tgcl.cnet.ro

6

Magnificat 1 (2) 2006

Evenimente - Special Nr. 266 / 2006 ALEXANDRU, Din mila lui Dumnezeu şi graţie Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop român unit, greco-catolic, al Eparhiei de Lugoj Onoratului cler şi iubitului popor credincios har, binecuvântare şi mântuire de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Cristos

CRISTOS A ÎNVIAT! „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul Să ne bucurăm şi să ne veselim întrânsa” (Stihirile învierii)

Iubiţii mei fraţi întru preoţie, Iubiţii mei fii sufleteşti, Iubirea lui Dumnezeu a fost atât de mare încât l-a dăruit pe Unicul Său Fiu pentru a ne răscumpăra din sclavia întunecoasă a păcatului şi a ne deschide drumul spre împărăţia Sa. Toată istoria mântuirii nu este altceva decât o dovadă constantă a iubirii lui Dumnezeu pentru creatura sa umană. „În istoria iubirii pe care ne-o prezintă Biblia, El vine în întâmpinarea noastră, el caută să ne cucerească – până la ultima cină, până la inima străpunsă pe Cruce, până la apariţiile celui Înviat şi la marile lucrări din activităţile apostolilor, prin care El a călăuzit drumul Bisericii de la început” (Deus caritas est, 17). „Nu vă fie teamă” (Mc 16, 6). Cu aceste cuvinte, Cel înviat se adresează nu numai discipolilor cei mai apropiaţi, ci umanităţii întregi, o umanitate care şi azi – chiar mai mult ca oricând – are nevoie de aceste cuvinte ale Mântuitorului. Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea încă de la începutul pontificatului său, a reluat aceste cuvinte cerându-ne să nu ne fie teamă că Dumnezeu nu ne ia nimic dar ne dăruieşte totul. În faţa misterului învierii Mântuitorului, teama şi spaima nu-şi mai au rostul şi trebuie să fie înlocuite de credinţă, speranţă şi iubire. „Pentru ce îl căutaţi pe cel viu printre cei morţi? Nu este aici, ci a înviat” (Lc 24, 5-6). Dificultatea pur umană de a înţelege că Cel Viu nu poate rămâne printre cei morţi pune în criză atât pe credincioasele femei care găsesc mormântul gol, cât şi pe toţi aceia care de 2000 de ani încearcă să înţeleagă marele mister al învierii din morţi a Mântuitorului.

Pe drumul nostru către Emaus de prea multe ori ochii noştri sunt împiedicaţi să-l recunoască pe Cel care este Iubirea. Suntem şi noi ca şi Cleopa şi prietenul său Luca, nişte fiinţe umane încercate de dubiu, nişte fiinţe care caută cu înfrigurare semnele prezenţei celui înviat printre noi. Mântuitorul însă vine şi ne pune faţă în faţă cu propria noastră contradicţie: „O nepricepuţilor şi târzii cu inima de a crede toate câte au grăit profeţii? Nu trebuia oare să le pătimească Cristos acestea ca să intre în mărirea sa?” (Lc 24, 25-26). Singurătatea şi îndoiala noastră au nevoie de o prezenţă care să ne ferească de venirea nopţii din noi, şi de aceea şi noi – ca şi discipolii din Emaus – îi cerem Mântuitorului: „Rămâi cu noi, căci se lasă seara şi ziua e de acum pe sfârşite” (Lc 24, 29).

Ca şi pe Maria Magdalena, Mântuitorul ne cheamă pe nume şi noi îi răspundem chemându-l „Învăţătorule” (Io. 20, 16), pentru ca apoi să auzim şi noi acel puternic şi emoţionant: „Pace vouă” (Io 20, 19).

Bucuria inundă şi sufletele noastre ca şi pe cele ale discipolilor pentru că asistăm la victoria iubirii asupra împărăţiei întunericului.

Iubiţi credincioşi, În mijlocul unei lumi bolnave spiritual în care unii ar dori să facă cât mai puţin prezent Cuvântul Evangheliei, nu pot să nu împărtăşesc cu voi bucuria învierii Domnului Nostru Isus Cristos, gândul şi rugăciunea noastră îndreptându-se în special spre acele comunităţi parohiale care încă trebuie să-l mărturisească pe Cel ce este iubirea în mijlocul unor situaţii dificile, văduviţi fiind de lăcaşurile de cult sau de o adevărată libertate religioasă. Glasul nostru de păstor se ridică în apărarea voastră asigurându-vă că Dumnezeu care este iubire nu vă va părăsi niciodată atunci când aveţi de suferit de pe urma credinţei voastre să nu uitaţi niciodată că punctul final al Golgotei nu este crucificarea, ci Învierea. Trebuie să-l mărturisiţi pe Cristos în mijlocul unor situaţii dificile, să ştiţi că şi acolo învierea Domnului va aduce bucurie şi reînnoire spirituală, fiind cu toţii conştienţi de victoria iubirii lui Cristos împotriva urii şi a răului.

Mormântul Mântuitorului este gol, piatra a fost dată la o parte şi lumina a pătruns în mijlocul întunericului.

Trebuie şi noi să îndepărtăm orice oprelişti ce stau în calea iubirii şi să lăsăm ca sufletul nostru să fie inundat de lumina învierii.

7

Magnificat 1 (2) 2006

Evenimente - Special Nu poate exista o viaţă creştină autentică fără iubire, şi nu putem să-l mărturisim pe Cel Înviat dacă iubirea nu ne călăuzeşte paşii. „El ne iubeşte, ne arată şi ne face să trăim iubirea Sa, şi pornind de la această ″primă iubire a lui Dumnezeu″, poate, ca răspuns să înmugurească iubirea şi în noi” (Deus caritas est, 17). Învierea Mântuitorului este în zorii primei zile a săptămânii dar de fapt suntem în prima zi a învierii neamului omenesc din abisul păcatului şi de aceea Mântuitorul ne vine în întâmpinare spunându-ne „Bucuraţi-vă” (Mt 28, 9).

Iubiţi credincioşi, În toate comunităţile noastre parohiale răsună în aceste zile salutul care dă mărturie despre marea noastră bucurie: „Cristos a înviat!”, iar răspunsul credincioşilor este simplu dar atât de profund: „Adevărat a înviat”. Cu moartea pe moarte călcând, dăruind viaţă celor din morminte şi schimbând cursul istoriei, Cel care este Iubirea ne invită la a ne schimba radical viaţa, a abandona neîncrederea, solitudinea şi frica şi a ne regăsi împreună în jurul celui care este Pâinea Vieţii. Acum frica, dubiul şi întunericul îşi pierd forţa pentru a lăsa loc luminii puternice a credinţei în cel ce a suferit, a murit şi a înviat doar pentru că ne-a iubit. Iubirea gratuită a lui Dumnezeu a schimbat logica umană şi presupusa victorie a întunericului a fost demascată de învierea cea de a treia zi. La fel vor fi demascate şi acele concepţii pseudo-etice ce încearcă să-l îndepărteze pe om de Dumnezeu şi într-un final, pe om de el însuşi. Să nu ne lăsăm amăgiţi iubiţi credincioşi, de toate acele concepţii care vin să pună la îndoială iubirea în toate formele ei: familia, raportul dintre părinţi şi copii, raportul dintre comunităţi cu limbi şi concepţii religioase diferite. Poate ca atacul împotriva familiei creştine este mai virulent ca niciodată încercându-se să se dea impresia că pot exista mai multe feluri de familie pe lângă cea recunoscută de Biserică. O societate însă care confundă iubirea cu instinctele primare şi încearcă sa facă o ideologie din aşa-zise forme noi de căsătorie, această societate se îndepărtează nu numai de mesajul de iubire al Celui înviat, dar mai ales de planul lui Dumnezeu privind istoria mântuirii.

Cristos a înviat din morţi şi cu toate acestea mulţi sunt cei care nu au cunoscut mesajul iubirii lui Dumnezeu.

Oare câţi dintre oamenii de pe pământul nostru cred cu adevărat că Isus Cristos este Mântuitorul lumii? Oare câţi dintre cei care cred, devin cu adevărat apostoli ai Evangheliei? În ultimul capitol din Evanghelia după Matei în versetele 1620, îi regăsim pe discipolii Mântuitorului în Galileea ascultând cuvintele celui ce nu a încetat niciodată să iubească: „Aşadar mergeţi şi faceţi ucenici din toate naţiunile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii” (Mt 28, 19-20).

Totul reîncepe în Galileea, discipolii nemaiputând rămâne în dubiu au trebuit să se angajeze în a-l mărturisi pe Cel Înviat la toată făptura. Oamenii nu mai pot rămâne indiferenţi la misterul morţii şi învierii lui Isus, istoria pornind pe un nou drum şi misiunea începând din acelaşi loc de unde Cristos a făcut primii săi paşi în evanghelizarea lumii.

Apostolicitatea Bisericii nu înseamnă doar faptul că a fost fondată pe cei 12, dar şi faptul că are datoria şi misiunea de a predica mesajul iubirii lui Dumnezeu întregii umanităţi. În numele Sfintei Treimi toţi cei care cred ca Isus Cristos este Calea, Adevărul şi Viaţa, şi se botează devin membrii ai marii familii de fii ai celui care este iubirea. Fiecare dintre noi, ţinând cont desigur la starea de viaţă la care aparţinem, trebuie să purtăm în lume mesajul Evangheliei, spunându-le oamenilor de astăzi că există o unică speranţă pentru umanitate şi această speranţă are un nume: Isus Cristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul neamului omenesc.

Iubiţii mei fii sufleteşti, La al şaptesprezecelea Paşti în reînviata Biserică Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, retrăim împreună cu dumneavoastră bucuria învierii dar şi dificultăţile pe care unii dintre dumneavoastră le întâmpinaţi pentru simplul fapt că vă declaraţi în comuniune cu succesorul Apostolului Petru, Sfântul Părinte Papa. Logica noastră umană păleşte în faţa mesajului de bucurie şi speranţă pe care învierea Mântuitorului nostru ne-o aduce tuturor. Chiar şi în spaţii improvizate sau în capele sărace bucuria învierii este la fel de prezentă ca şi în marile catedrale.

Dorim să adresăm şi acestor credincioşi care încă trăiesc experienţa catacombelor, un mesaj de încurajare şi de speranţă, cerându-le să nu uite că Mântuitorul Isus Cristos învinge, domneşte şi împărăţeşte în toate zilele până la sfârşitul lumii.

Cu ocazia marii solemnităţi a Învierii Domnului, urez tuturor credincioşilor sărbători fericite, cu sănătate şi bucurii.

De „ziua Învierii, să ne luminăm cu prăznuire şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem fraţilor, şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: «Cristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le»” (Stihirile Paştilor).

Cristos a înviat !

Cu arhiereşti binecuvântări, Alexandru Episcop de Lugoj Dată la Reşedinţa Noastră Episcopală din Lugoj, la Praznicul Învierii Domnului, Anul Domnului 2006.

Insemnare: Această scrisoare pastorală se va citi în fiecare biserică parohială la Sfânta Liturghie din prima zi de Paşti 2006, iar în filii se va citi a doua zi.

8

Magnificat 1 (2) 2006

Grupurile parohiale de tineret din Eparhia de Lugoj Mulţumim celor care ne-au oferit elanul de care avem nevoie, celor care ne-au ajutat în împlinirea viselor şi mai ales celor care ne-au format ca şi GRUP al tinerilor greco-catolici din Lugoj.

RĂDĂCINI RODITOARE

Prezentarea grupului parohial de tineret de la Catedrala Episcopală (parohia Lugoj I)

Adrian Cania Dintr-o pâine rupem o bucată care dusă la gură pierde pe drum câteva firimituri, dar bucata care ajunge în gură e cea care contează, iar firimiturile se pot recupera în timp. În fraza de mai sus, să asociem următoarele: pâinea – poporul creştin, bucata de pâine la început de drum – grupul de copii care astăzi sunt tineri, firimiturile – cei ce s-au pierdut de grup, bucata de pâine ce ajunge la gură – grupul copiilor de atunci, tinerii de astăzi.

Istoria grupului începe din anii ’90 când noi eram nişte copilaşi, iar persoanele care s-au ocupat de noi, în cea mai mare parte, au fost surorile baziliene, care au udat rădăcinile grupului. Trunchiul a început să se dezvolte în anul 2002, la Întâlnirea Naţională a Tinerilor Catolici organizată la Timişoara, unde Pr. Ioan Pop ne-a recrutat şi ne-a însoţit pe noi, un prim mini-grup de tineri, iar noi nu aveam idee că deja suntem un grup. Apoi, o persoană deosebită, o calugariţă din ordinul Surorilor Baziliene, Sr. Augusta, a creat un al doilea mini-grup,care avea şi membrii din primul mini-grup şi care şi-a oprit activitatea la plecarea dânsei la Cluj. Persoana ce a făcut să ne dam seama că formăm un grup şi care ne-a adunat pe toţi a fost PS Alexandru Mesian, urmat de Sr.

GRUPUL DE TINERET DE LA ARAD (Parohia:“Naşterea Sfintei Fecioare Maria” ) Începând cu toamna anului 2005 s-a constituit grupul de tineri al parohiei greco-catolice Arad-Centru la Biserica „Naşterea Sfintei Fecioare Maria” sub îndrumarea Pr. Coriolan Ciprian Mureşan, Vicarul Judecătoresc al Eparhiei de Lugoj.

La început grupul de tineri cuprindea în principal ministranţii de la biserică, dar în decurs de câteva luni s-au adăugat şi alţi tineri care frecventează biserica. Catehezele săptămânale se ţin în ziua de sâmbătă şi au ca şi teme: Compendiumul Bisericii Catolice, cateheze biblice, teme alese de tineri, vizionări de filme religioase, cântece religioase cu instrumente.

Tinerii s-au implicat şi în pregătirea bisericii pentru Sărbătoarea Naşterea Domnului, în special în ceea ce priveşte ieslea cu statuete primite de la Roma (parohia romano-catolică „S. Giustino”) În viitor se preconizează şi organizarea de pelerinaje, campionate sportive cu alte parohii, participarea la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic (ITNC).

Veridiana şi Pr. Gabriel Buboi care au solidificat grupul de tineri.

La început grupul se baza doar pe anumite ramuri: pe cunoaşterea Catehismului, pe cântec, pe distracţie, pe discuţii morale etc. În schimb, astăzi, îndrumaţi de Pr. Coriolan C. Mureşan, încercam să includem toate ramurile, formând astfel coroana cât mai împodobită a grupului de tineri. Până în momentul de faţă am reuşit să avem un site, să participam pentru prima oară la un campionat de fotbal interdiecezan, să publicăm o revistă şi să creem o piesă de teatru, şi toate acestea făcute de noi, grupul de tineri.

Tinerii greco-catolici arădeni speră ca prezenţa lor în comunitatea parohială să dea un suflu nou şi să atragă şi alţi tineri noi către Dumnezeu.

Teolog: Raimondo-Mario Rupp

9

Magnificat 1 (2) 2006

Viaţa consacrată

SURORILE OSBM Ordinul Surorilor Baziliene a fost întemeiat de Sf. Vasile cel Mare (329-379). Este un Ordin Internaţional de drept Pontifical ce are curia generală la Roma. Ordinul Surorilor Baziliene continuă misiunea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, servind Poporul lui Dumnezeu în mai multe ţări şi culturi. În ţara noastră acest ordin a luat fiinţă în anul 1946 la Gherla, jud Cluj sub îndrumarea primei superioare Ana Fekete.

Din 1948 pană în prezent activitatea surorilor o putem împărţi în 3 perioade: -1948-1970 perioada arestărilor şi persecuţiilor, o perioadă în care surorile baziliene au avut mult de suferit prin închisori; -1970-1989 a fost o perioada fără arestări însă în care erau mereu urmărite şi se încerca dispersarea lor. Aceasta a fost perioada cea mai înfloritoare în ceea ce priveşte vocaţiile; chiar dacă surorile au fost dispersate au continuat să se întâlnească pentru programul spiritual o dată pe lună în fiecare regiune. Existau aşa-numitele întâlniri zonale, în comunităţi mici, însă niciodată nu foloseau acelaşi loc: 1. Comunitatea de Cluj – se întâlnea în prima duminică a lunii 2. Comunitatea de Gherla – se întâlnea în a doua duminică a lunii

3. Comunitatea de Năsăud – se întâlnea a treia duminică a lunii 4. Comunitatea de Sălaj – se întâlnea a patra duminică a lunii - după 1989 a urmat perioada de libertate.

Administraţia provincială după 1990 se afla la Cluj În anul 1990 I.P.S. Ioan Ploscaru a cerut superioarei provinciale, maicii Ioana Irina Bota, să trimită câteva surori în Dieceza de Lugoj, lucru pe care l-a şi făcut trimiţând trei surori pentru a ajuta în apostolat. Cu timpul numărul acestora s-a mărit, surorile având un rol important în Catedrală, la Episcopie, dar şi activităţi de educare spirituală în cadrul grădiniţelor şi şcolilor din localitate. În prezent surorile se ocupă de cateheza copiilor şi a tinerilor, de terţiarii bazilieni, dar şi de numeroase familii cu probleme, de bolnavi, de bătrâni, de săraci, continuând şi activităţile din Catedrală, Episcopie şi Învăţământ.

Ca şi planuri de viitor pentru surori rămâne prioritară catehizarea copiilor şi a tinerilor, serviciul la Catedrala şi apostolatul dar se include şi înfiinţarea unui centru de zi unde surorile împreună cu tinerii catedralei doresc să ajute copii cu probleme. Aceştia vor primi îndrumări la teme şi învăţătura.

Teolog: Ovidiu Neiconi, Alin Catană

Viaţa Laică

ROLUL APOSTOLATULUI LAIC ŞI AL ASOCIAŠIILOR LAICE. PARTICIPREA ŞI IMPLICAREA ÎN VIAŠA BISERICII Articolul de faţă are ca obiect de studiu asociaţiile laice ce vizează tineretul catolic, iar în cazul nostru al tineretului greco-catolic, se va pune uşor accentul pe ASTRU. Pentru a înţelege mai bine rolul asociaţiilor de laici in Biserică, este necesar să începem explicaţia pornind de la documentele Conciliului Vatican II, precum şi de la alte documente papale apărute ce fac referire la rolul laicilor în Biserică şi a acţiunilor catolice în care este implicat un laic. În primul rând trebuie să lămurim că ASTRU este o formă de acţiune catolică care s-a adaptat şi se adaptează Bisericii Greco-Catolice din România. Ce sunt de fapt aceste acţiuni catolice? Încă din 23 decembrie 1922 Papa Pius al XI-lea prin Enciclica "Urbi Acarno Dei" a constituit Acţiunea Catolică pe care o defineşte ca fiind " participarea laicilor la apostolatul ierarhic al Bisericii". La început Acţiunea Catolică era o şcoală de formare personală, doar mai târziu a căpătat însuşirea de acţiune, iar pe urmă s-a materializat în diferite asociaţii sau organizaţii. Semnificaţia numelui de Acţiune Catolică este acela de act conform principiilor religioase catolice; în sens mai larg înseamnă ca o asociaţie să aibă ca scop apostolatul, să fie aprobată de autoritatea eclezială, iar în sens restrâns reprezintă acele asociaţii în care laicii îşi exercită orice formă de apostolat venind în ajutorul ierarhiei Ecleziale.

Trăsăturile definitorii ale unei acţiunii catolice sunt: - realizarea scopului Bisericii;

10

Magnificat 1 (2) 2006

Viaţa Laică - asumarea unui program concret de acţiune; - acţiune în unitate; - exercitarea misiunii sub îndrumarea autorităţii ierarhice. (Apostolicam Actuasitatem, 20).

Actiune catolică este o formă de apostolat organizat. În Italia asociaţia care face forma de apostolat laic de tip actiune catolică se numeste chiar Acţiunea Catolică Italia (Azione Cattolica Italia). Datorită realităţilor istorice dar în acelaşi timp şi în funcţie de ţară, cultură, mediu religios. există şi alte asociaţii care au trăsăturile de apostolat tip actiune catolică dar care nu se numesc explicit ACTIUNEA CATOLICĂ. Aceste forme de apostolat, fie că se numesc Acţiune Catolică sau altfel, care exercită în zilele noastre un apostolat preţios, sunt caracterizate de ansamblul următoarelor elemente: a. Scopul imediat al organizaţiilor de acest fel este scopul apostolic al Bisericii, adică evanghelizarea şi sfinţirea oamenilor şi formarea conştiinţelor creştine, astfel încât ele să pătrundă de spiritul Evangheliei diferitele comunităţi şi diferitele medii. b. Laicii, cooperând cu ierarhia după modul lor propriu, îşi oferă experienţa şi îşi asumă responsabilitatea în conducerea unor astfel de organizaţii, în cântărirea condiţiilor în care trebuie desfăşurată acţiunea pastorală a Bisericii, şi în elaborarea şi executarea programului lor de acţiune. c.

Laicii acţionează uniţi într-un corp organic, exprimând astfel mai grăitor comunitatea Bisericii şi făcând mai rodnic apostolatul. d.

Laicii, fie oferindu-se din proprie iniţiativă, fie invitaţi la acţiune şi colaborare directă cu apostolatul ierarhic, acţionează sub îndrumarea superioară a autorităţii ierarhice înseşi, care poate autentifica această cooperare printr-un mandat explicit.

Organizaţiile în care, după opinia Ierarhiei, sunt întrunite aceste caracteristici trebuie considerate Acţiune Catolică, chiar dacă au structuri şi nume variate după cerinţele diferitelor locuri şi popoare. (CV II, AA 20).

ASTRU (şi AGRU) sunt forme de acţiune catolică şi au în statutul lor ca misiune apostolatul laic al Bisericii Catolice; sunt forme de acţiune catolică pentru Biserica Greco-Catolică din România şi pentru mediul cultural-religios în care s-au format de la înfiinţare şi până azi.

Laicii trebuie să participe la misiunea Bisericii şi sunt chemaţi să contribuie la creşterea Bisericii şi la sfinţirea ei (CV II, LG 33). Laicii trebuie să contribuie la "evanghelizarea şi animarea realităţilor temporare” (Ad gentes 15). Laicii au " posibilitatea de a activa într-un vast câmp apostolic " (AA16). Apostolatul exercitat în comun realizează comuniunea şi unitatea Bisericii.

Principalele caracteristici ale unui apostolat organizat sunt: - spiritul de unitate - acţiunea comună, şi - intenţia de a influenţa mentalităţile comune şi condiţiile de viaţă. (AA 18).

Papa Pius al XI-lea preciza obiectivul a ceea ce numea deja acţiunea catolică sau acţiunea catolicilor: " ea nu exclude nimic din ceea ce, într-o manieră directă sau indirectă, aparţine misiunii divine a Bisericii". Astfel la început, aceasta este întâi de toate o acţiune, exercitarea şi manifestarea unei vieţii creştine depline şi consecvente, acţiunea tuturor catolicilor şi a tuturor operelor religioase.

Doar mai apoi a fost creată organizaţia pentru a coordona, susţine şi disciplina această acţiune. " Acţiunea Catolică nu este altceva decât ajutorul adus de laici la opera apostolică a ierarhiei, ea a existat de la originile Bisericii, luând în prezent o formă nouă, mai bine adaptată timpurilor prezente." (Papa Pius al XIlea).

Acţiunea Catolică este activitatea laicilor sub îndrumarea directă a episcopilor în domeniul apostolatului şi nu participarea laicilor la puterea ierarhică a magisteriului. Acţiunea Catolică este astfel un întreg de organizaţii variate, adaptate în care se exercită, într-un fel particular acţiune creştină şi apostolat laic. Scopul imediat al Acţiunii Catolice este formarea conştiinţei, de aceea se poate afirma că înainte de toate acţiunea catolică are îndatorirea de a forma şi educa copii, tinerii şi adulţii. Formarea membrilor asociaţiei trebuie să fie intensă şi îndreptată spre laturile religioasă, morală, socială şi apostolică, să fie de asemenea la nivel de grup parohial în care sa fie angrenaţi copi, tineri şi adulţi. În enciclica "Urbi Acarno Dei", Papa Pius al XI-lea afirma: " Acţiunea Catolică trebuie să formeze conştiinţe creştine, care să ştie în orice moment şi în orice situaţie a vieţii private şi publice să găsească, sau cel puţin să înteleagă şi să aplice o rezolvare creşină a multiplelor probleme care într-o condiţie sau alta de viaţă sunt prezente" .

ASTRU si AGRU sunt printre putinele Actiuni Catolice din lume care s-a născut aproape simultan cu Azione Cattolica (AC) în italia, deci au în spate o istorie chiar dinainte de Concilului Vatican II, în ciuda faptului că majoritatea formelor de acţiune catolică au apărut după Concilul Vatican II. Teolog: Raimondo-Mario Rupp

11

Magnificat 1 (2) 2006

Recenzie SPECTACOL DE CRĂCIUN

DESCHIDE-ŠI INIMA CREŞTINE! („CRONICĂ DE SPECTACOL”) În fiecare an credincioşii greco-catolici, dar şi de alte confesiuni aşteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Crăciun în biserica noastră. Acest lucru se întâmplă din dorinţa de a ne umple sufletele de sfinţenia colindelor şi de nevinovăţia cu care cei mai mici creştini ai bisericii noastre interpretează scenete care vestesc Naşterea Mântuitorului. Şi iată că anul acesta, (nn. 2005) pe lângă cele două momente credincioşii aflaţi în biserică au avut o surpriză foarte plăcută … Şi iată despre ce vorba: graţie călugăriţei Augusta care un timp a locuit la Lugoj şi care a reuşit să adune în jurul ei un grup de adolescenţi, am avut ocazia anul acesta (nn. 2005) să constatăm, cu ocazia Crăciunului, maturitatea creştină a tinerilor care frecventează biserica noastră.

Surpriza plăcută a fost deosebită, pentru că ei au reuşit să prezinte, în Seara Sfântă de Ajun, o piesă de teatru. Spun o piesă de teatru pentru că ea îndeplineşte toate condiţiile unui text dramatic cu implicaţii ideologice, ideea principală fiind importanţa Cărţii Sfinte – a Bibliei – şi cunoaşterea ei de către toţi oamenii şi mai ales de tineri. Montarea piesei este cu atât mai valoroasă cu cât textul aparţine unui tânăr greco-catolic, student în anul II, la facultatea de construcţii, Adrian Cania, care a imaginat şi punerea în scenă a spectacolului.

Ca un adevărat regizor şi autor de piesă, tânărul Adrian a avut, de la început, o viziune asupra spectacolului care s-a derulat pe două planuri: real şi imaginar. Ideea de real imaginar a fost foarte bine punctată în timpul spectacolului, pe de-o parte, pentru că întâmplările legate de Naşterea lui Isus Cristos sunt reale, dar imaginar fiindcă tânărul care urmează să înţeleagă Biblia îşi imaginează ceea ce i se povesteşte,

umplându-se în acelaşi timp de sfinţenie. Din acest punct de vedere, scena dintre cei doi tineri care se petrecea aproape de oameni a fost una dintre cele mai bine gândite.

La aceasta se adaugă şi interpretarea celor doi, Diaconescu Oana şi Cania Adrian. În general interpretarea a impresionat pe cei prezenţi mai ales textul în bună parte minunat, iar a mima, cere în teatru, un talent deosebit. Remarcăm pe toţi tinerii: Diaconescu Oana, Cania Adrian, Ana-Maria Borhan, Costel Borhan, Neiconi Ovidiu, Dumitru Iulia, Lupşa Gabriel, Vlad Claudia, Biro Ramona, Diaconescu Flavia, Cătană Alin, Jivanior Lăcrimioara, alături de „tehnicienii” spectacolului”: Raimondo-Mario Rupp, Ardelean Narcis şi Micu Daniela.

Chiar dacă spectacolul a avut şi unele stângăcii legate mai ales de rostirea textului, a avut şi scene de mare înălţare a spiritului cum ar fi omorârea pruncilor (mai ales în sincronizare) şi finalul piesei care a fost de-a dreptul înălţător prin drumul tânărului printre oameni cu Biblia în mână. Îi felicităm pentru deosebita realizare şi sperăm să se adune cât mai mulţi în jurul preotului Coriolan Ciprian Mureşan, care-i poate îndruma spiritual cu experienţa pe care a dobândit-o din activitatea în occident şi mulţumim preotului Pop Ioan pentru ajutorul tehnic acordat.

Această activitate a tinerilor a demonstrat că atunci când se are încredere în capacitatea lor, că atunci sunt responsabilizaţi, pot oferi momente înălţătoare tuturor celor care îi urmăresc indiferent de pretenţiile lor intelectuale. În aşteptarea şi a altor activităţi ale tinerilor bisericii noastre, care să ne deschidă sufletele către Cer, le mulţumim pentru darul frumos de Moş Crăciun.

Prof. Maria Bacău

Gândeşte-te! ...

NU ŞTIU ….

Acţiunea şi persoanele din articolul de faţă, sunt imaginare. Cazurile similare sau aproape similare cu ceea ce veţi citi în rândurile de mai jos, se întâlnesc azi din păcate destul de frecvent.

Când citeşti acest articol gândeşte-te la viaţa, la moarte, la dreptul nostru de a lua o viaţă chiar dacă aceasta nu este încă formată!

Un cuplu, s-a rezumat la micile (marile) plăceri ale vieţii în urma căruia, ea a rămas însărcinată.

12

Magnificat 1 (2) 2006

Gândeşte-te! ...

Un caz disperat pentru o tânără de 16 ani, o tânără care nu avea liceul terminat, părinţii îi erau despărţiţi şi ea stătea într-un apartament, în chirie. Tânărul având vârsta de 18 ani avea alte planuri pentru viitorul lui. Nu îşi dorea o povară, însă tânăra era sigură că nu ar vrea să-şi omoare pruncul. Ca urmare tânărul a părăsit-o, după o bătaie lungă.

Părinţii fetei au hotărât că fata trebuie supusă la un chiuretaj. Prietenii au aflat de problema acesteia dar nici măcar unul dintre ei nu a susţinut-o în decizia de a păstra copilul.

Colegii din scoală o priveau ca pe o destrăbălată. În toate colţurile, în şcoală vuiau bârfe şi remarci aspre asupra fetei. Durerea sufletească a copleşit-o pe fată. Era cu nervii la pământ, singură, într-o situaţie mai mult decât dificilă.

Trecuseră două săptămâni iar fata trebuia să meargă la o clinică privată, cu mama ei, să facă avortul propriu-zis. La uşa cabinetului mama o încuraja: „Lasă dragă, faci tu alţii! Să-ţi fie învăţătură de minte! Oricum de la mine bani nu o să mai primeşti. Nu-ţi mai dau eu bani să te descotoroseşti de bastarzii tăi!”. După cele auzite fata a fugit în stradă şi s-a aruncat în faţa unei maşini. A murit şi ea şi copilul.

Astăzi la mormântul ei arde cu o flacără mică, o lumânare adusă de bunica ei.

La înmormântare au fost toţi colegii ei, părinţii şi lângă sicriul care de data aceasta ducea două suflete, era şi tânărul de 18 ani. Plângea şi îşi repeta într-una: nu ştiu, nu ştiu de ce nu te-am ascultat! Eu v-am omorât!

Oare voi tinerii, părinţii, ce aţi fi sfătuit-o pe această tânără fată?

NU ştiţi, nu-i aşa?

Aşa s-a încheiat povestea unei tinere fete care iubea viaţa, care şi-ar fi dorit să întemeieze o familie cu băiatul ce a părăsit-o. Ştiţi care era cea mai mare dorinţa a ei? Îşi dorea o casă, cu o curte mare. Iar în faţa casei se vedea pe un balansoar, cu un copil în braţe, soţul îi aducea biberonul copilului, iar lângă ei se juca un pui de Labrador. Dar visele nu pot muri … decât atunci când mori şi tu.

Oana Diaconescu

INFLUENŠA DROGURILOR ASUPRA PERSONALITĂŠII UMANE La începutul mileniului trei omenirea se confruntă cu un fenomen ce a luat o amploare ne bănuită în urmă cu câţiva ani. Dacă în urmă cu un deceniu în România piaţa de desfacere a drogurilor se afla la un nivel scăzut, teritoriul ţării noastre fiind folosit mai mult pentru tranzit spre ţările occidentale, în prezent, în ciuda problemelor de natură socială şi economică, România a devenit un punct de atracţie pentru cei care vând iluzii şi distrug vieţi din ce în ce mai tinere. Realitatea este crudă, „moartea albă” este prezentă printre noi şi stă la pândă gata să-i înhaţe pe cei care şi-au pierdut busola, care nu mai au încredere în nimeni şi nimic şi care nu ştiu ce vor de la ei înşişi.

Sunt tineri care s-au rătăcit sau care nu ştiu să se regăsească încă, să-şi dea un rost şi să-şi stabilească un rol în relaţiile cu ceilalţi şi cu propria viaţă.

Desigur, sunt mulţi, foarte mulţi adolescenţi care se gândesc la cariera lor viitoare, la viaţa lor în comunitate, într-o posibilă familie sau într-un posibil colectiv de muncă. Sunt foarte mulţi adolescenţi care citesc, cercetează, caută, lucrează, învaţă pentru atingerea unor performanţe superioare, de excepţie.

Sunt mulţi adolescenţi care îşi dau seama că viaţa înseamnă dăruire, angajare, responsabilitate, care ştiu că în viaţă sunt multe obstacole, proleme, dificultăţi şi că depăşirea fiecăreia dintre ele înseamnă o oportunitate a creşterii valorii lor intrinseci, a maturizării lor reale. Şi totuşi, din ce în ce mai mulţi tineri o iau pe calea de pe care cu greu se mai pot întoarce. Ceva îi îndeamnă să-şi distrugă viitorul şi să

13

producă suferinţă celor apropiaţi şi de aceea sunt uşor de recrutat de către comercianţii de droguri .

Cauzele care îi împing pe tineri spre dezumanizare prin consumul de droguri sunt multe.

Cei mai mulţi încep să consume droguri din pură curiozitate de a cunoaşte efectele pe care le au asupra lor sau din dorinţa de a avea noi senzaţii, noi trăiri, vor să atingă o anumită stare fizică şi psihică de bine, de exaltare şi de destindere. Un alt motiv poate fi considerat teribilismul. Consumul de droguri poate fi incitant sau provocator. Unii sunt tentaţi să înfrunte riscurile fără a fi opriţi de cuvinte ca: „PERICOL” sau „MOARTE” . Dorinţa de afirmare în faţa grupului precum şi teama că vor fi respinşi, că vor fi izolaţi de către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor „iniţiaţi”, îi fac pe aceştia să nu ia în considerare riscurile la care se expun.

O altă cauză este presiunea grupului ; în funcţie de nivelul stimei lor de sine, de gradul de profunzime al idealului lor în viaţă, de raporturile cu familia, de rezultatele lor şcolare, de imaginea pe care o au despre sine şi pe care vor s-o creeze celorlalţi, adolescenţii au capacităţi diferite de rezistenţă la presiunea pe care anturajul lor o exercită. Este foarte important să ştii cum să spui „NU” ceea ce demonstrează că ai o personalitate puternică. Este important ca tinerii să fie ei înşişi chiar dacă ceilalţi gândesc diferit. Problemele în familie, la şcoală, cu prietenii, precum şi izolarea de colectivitate constituie o altă cauză care îi determină pe tineri să evadeze din

Magnificat 1 (2) 2006

Gândeşte-te! ... realitate consumând droguri. Unii le consumă pentru a ascunde sau pentru a depăşi problemele zilnice pe care le au şi aici putem menţiona: divorţul părinţilor, abuzul sau indiferenţa părinţilor sau a şcolii.

Dacă elevul vede în relaţia cu educatorul sau cu părinţii un suport viguros şi constant în susţinerea şi dezvoltarea personalităţii sale, dacă se poate exprima pe sine însuşi, dacă relaţia dintre ei este autentic umană, atunci este puţin probabil ca el, adolescentul, să-şi dorească să respingă o asemenea realitate, să iasă „dincolo” de ea, să caute prietenia unor aşa-zişi „adevăraţi” prieteni, să caute bucurii iluzorii.

Trebuie să înţelegem că utilizarea drogurilor poate rezolva d oa r a p ar e nt ş i te m por ar problemele. Acestea vor continua să existe şi chiar se pot agrava.

Prin consumul de droguri, indiferent că acestea se numesc cocaină, heroină, canabis sau chiar alcool, toxicomanul caută să atingă fericirea, caută depăşirea momentelor dificile, a singurătăţii, a excluderii. Toxicomanul vede în droguri soluţia de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul să nu mai conteze. Pentru o perioadă scurtă, efemeră, consumatorul cunoaşte „iluzia păcii, a calmului sau a forţei”. Dar după aceste „binefaceri” îşi fac apariţia şi efectele nedorite cum ar fi: dependenţa şi efectele toxice asupra sistemului nervos, asupra inimii sau a altor organe interne. La început, majoritatea drogurilor creează o trecătoare dispoziţie de bunăstare fizică, o senzaţie de euforie, o linişte sau o exaltare psihică dorite cu aviditate de indivizii care se dedau la consumul acestora.

Mai târziu, personalitatea consumatorului este puternic afectată; apar viziuni şi tulburări de comportament precum şi erori de percepţie şi de judecată pentru ca în final activitatea practică a toxicomanului să fie nulă, viaţa normală, dacă mai există aşa ceva, să dispară pentru totdeauna, carenţele morale precedă decăderea intelectuală.

Apare şi se manifestă delincvenţa prin furturi, escrocherii, şantaj şi uneori acte de violenţă care pot merge până la crimă.

Este unanim recunoscut faptul că orice societate umană funcţionează în cadrul unui ansamblu de norme care reglementează comportamentul individual şi colectiv al membrilor săi. În majoritatea lor oamenii care compun o colectivitate se conformează normelor de conduită unanim recunoscute dar există, însă, şi comportamente nonconformiste, evazioniste şi deviante.

Noţiunea de devianţă socială reprezintă nonconformitate, abaterea sau chiar încălcarea normelor si regulilor de convieţuire sociale, incluzând acele comportamente si conduite care aduc atingere normelor si valorilor acceptate şi recunoscute in cadrul unei societăţi si care determină o reacţie socială din partea agenţilor de control social, mergând până la

aplicarea unor sancţiuni.

Astfel, în societate există inevitabil la un moment dat o serie de persoane care datorită unor condiţii date sau create de ei ajung să încalce normele sociale general acceptate şi să intre undeva în sfera deviantului, având în vedere în acest caz în special consumul de droguri.

Forma cea mai gravă a devianţei o constituie criminalitatea care la rândul ei e favorizată de consumul de droguri. Contextul socio -economic al ţării noastre în general, dar şi cel specific al regiunii oraşului, este unul marcat de instabilitate ceea ce favorizează dezvoltarea unor personalităţi aflate în imposibilitatea de a se integra în structuri sociale acceptate de comunitate provocându -se o adevărată dramă socială în două sensuri: pe de o parte “devianţii” care se simt marginalizaţi şi excluşi social, iar pe de altă parte comunitatea care suferă de pe urma acţiunilor acestor tineri aflaţi în situaţii de risc, având în vedere şi efectele stupefiantelor. Repercusiunile asupra comunităţii sunt multiple: creşterea infracţionalităţii, tulburarea ordinii publice, pericolul extinderii comportamentului de consum, creşterea riscului de îmbolnăviri sau epidemii, reducerea echilibrului ecologic şi estetic al parcurilor zonelor adiacente etc..

Societatea românească, aflată în plin proces de tranziţie, a fost luată prin surprindere, neputând reacţiona prompt şi corespunzător în nici unul dintre segmentele sale (justiţie, ordine publică, sănătate, educaţie, atitudini şi mentalităţi etc.). Singura care a reacţionat prompt a fost tânăra generaţie, aflată ea însăşi într-o perioadă de tranziţie, în ceea ce putem numi "tranziţiile adolescentei" - adică într-o perioadă a căutărilor şi a descoperirilor propriei identităţi, a cunoaşterii şi a înţelegerii de sine şi a celor din jur, a confruntării cu problemele existenţiale şi cu nevoia imperioasă de a le rezolva.

Astfel că, în numai câţiva ani România a devenit dintr-un punct de tranzit, o importantă piaţă de desfacere a drogurilor. Traficul începe să capete valori semnificative începând cu anii '92-'93, pentru ca în numai câţiva ani consumul de droguri să înregistreze şi el proporţii semnificative în România.

Fenomenul este în continuă creştere, din cantităţile mari de droguri care ajung în ţara noastră o parte din ce în ce mai mare rămânând pentru consumul intern. În prezent se poate vorbi de existenta unei pieţe interne a drogurilor, cu filiere de distribuţie bine organizate şi o oferta considerabilă (heroină, marijuana şi haşiş, ecstasy, amfetamine, cocaină etc.) şi de un grup de "clienţi" ai acesteia, consumatorii de droguri (din ce în ce mai numeroşi şi din ce in ce mai tineri). În final putem spune că tinerii care depind de mijloace exogene pentru a obţine senzaţia de împlinire şi pentru a scăpa de dificultăţi merită atenţia şi tot

14

Magnificat 1 (2) 2006

Gândeşte-te! ... sprijinul nostru. O viaţă dependentă de drog nu poate fi decât un mod de trăi jalnic, demn de compătimit, de aceea este important să fim întotdeauna atenţi pentru ca cei de lângă noi să nu fie nevoiţi să apeleze la droguri; să fie suficient să respecte , să discernă, să înceapă o acţiune, un proiect şi să le finalizeze considerând că orice problemă în viaţă este în fond o oportunitate de a demonstra lumii şi lor înşişi că au puterea de a nu se lăsa doborâţi de pericolele care pândesc la fiecare colţ de stradă şi că pot spune cu mândrie: „VIAŢA E PREA FRUMOASĂ PENTRU A FI TRANSFORMATĂ ÎN COŞMAR CONSUMÂND DROGURI”.

Prof. Bianca Oana Olariu

Meditaţie Înfricoşătoarea Judecată sau

TRĂIREA PRIN IUBIRE A CREDINŠEI (Mt 25,31-46)

Chemarea continuă la privegherea asupra a noi înşine şi asupra timpului prezent, singurul ce îl avem la dispoziţie, iată la ce face referinţă fragmentul din evanghelia în care Isus venind în glorie separă oile de capre, pe cei ce moştenesc împărăţia cerurilor la sfârşitul lumii acesteia de cei ce nu se pot bucura în veşnicie de prezenţa lui Dumnezeu (Mt 25,31-46).

Acest text nu descrie ce se va întâmpla la sfârşitul lumii sau când va veni acesta ci e un îndemn a lui Isus de a ne trăi viaţa în spiritul fericirilor de pe munte, în iubire unii faţă de alţii. Pare un fragment care face notă discordantă cu restul evangheliei. Isus condamnă, Cristos alungă departe de El pe oameni? De fapt Isus invită, cheamă, chiar şi prin pasajul acesta ce se citeşte în fiecare an înainte de intrarea în Postul Mare, însă nu obligă pe nimeni; Domnul iubeşte însă nu forţează, alegerea ne aparţine.

Poate apărea dificilă o aşa învăţătură în ziua de azi, chiar dacă ni se pare atrăgător binele care am putea să îl împlinim, sau pe care îl aşteptăm de la cei din jur, însă suntem într-o lume în care de multe ori încercăm să ne descurcăm chiar dacă cu asta lovim în aproapele nostru, în care nu putem să ne lăsăm „fraieriţi” să facem fapte bune, pentru că atunci ne scade prestigiul în faţa prietenilor şi a cunoscuţilor sau ... nu câştigăm nimic cu asta, într-un loc în care e mai important să te ştii afirma decât să priveşti la cel nevoiaş şi marginalizat.

Cristos care apare în scena evangheliei pe Tronul Împărăţiei ne arată însă cine sunt cei ce intră în bucuria Sa, cine sunt cei pe care îi recunoaşte ca împlinitori ai legii împărăţiei Sale: iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Venirea lui Dumnezeu în lume în Isus Cristos ne dezvăluie cum arată împărăţia care nu este din lumea aceasta, aşa cum spune în faţa lui Pilat, şi care prin urmare, nu se conduce după principiile, normele şi părerile noastre umane, ci după logica divină a dragostei. Un Dumnezeu care vine în lume în sărăcia ieslei, care intră în Ierusalim pe un mânz de asin, un împărat al tuturor oamenilor care spală picioa-

rele ucenicilor, care se lasă batjocorit, scuipat, biciuit, răstignit şi nu face apel la puterea de care dispune „nu aş putea ruga pe Tatăl să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Mt 26,53) nu este oare o dovadă suficientă a dragostei, o declaraţie de iubire ce ne este adresată? Nu e o în acelaşi timp o invitaţie la „precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi” (In 13,15) şi urmarea că din aceasta vor cunoaşte că sunteţi ucenicii mei dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii (In 13,35)? În orânduirea Sa, nu puterea fricii, terorii şi a spaimei normează viaţa, ci libertatea bucuriei şi a dragostei gratuite care îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, ci „toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă” cum spune Sf. Pavel Colosenilor. (1Co 13,4-5,7) Un aşa Dumnezeu ne pune în cumpănă şi ne arată că nu doreşte să împlinim ritualuri, să facem fapte exterioare care să lase viaţa noastră neatinsă ci e însetat de toată fiinţa şi existenţa noastră, de fiecare dintre noi cu bune şi rele, cu slăbiciunile şi calităţile pe care le avem, însă dispuşi să ne punem în faţa iubirii sale, ca el să poată transforma existenţa noastră, să putem deveni oameni noi, născuţi din apă şi din spirit, oameni în continuă convertire.

Invitaţia de la sfârşitul fragmentului: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu să moşteniţi împărăţia” face să se îmbrăţişeze două comportamente: acela a lui Isus care primeşte pe toţi cei care prin viaţa de iubire trăită suspinau prin toată fiinţa deja de aici de pe pământ: „Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20).

Pr. Gabriel Buboi

15

Magnificat 1 (2) 2006

Liric

UN VIS ...

NOU-NĂSCUTUL Aud o voce plină de durere, Aud sacrificiul venirii pe lume.

Simt palma ce mă loveşte, Şi glasul meu se întăreşte.

Deschid ochii, e sărbătoare.

Văd lacrimi şi gura zâmbitoare Văd şi mâna ce nu se opreşte din mângâiat, Văd şi buze ce nu se opresc din sărutat.

Văd şi sânul ce mă hrăneşte, Văd şi lumea ce mă priveşte.

Aud scârţăitul leagănului, Şi cântecul somnului, Simt dragostea ce mă înconjoară, Şi ochii mei, ce lin coboară.

Te aud pe Tine, cel ce mă numeşti, Şi cu apa Ta curată, simt că mă stropeşti, Că în Casa Ta să mă primeşti, Când pot să păşesc şi să-ţi vorbesc.

Adrian Cania

În pădure, nu departe Iasă de sub frunze moarte Mic, speriat şi singurel Iasă primul ghiocel.

Dar iată că într-o zi Ea pe el nu-l mai iubi Şi-l lăsă pe ghiocel Şi plângea… bietul de el !

Luna-r vrea să-l încălzească El vrea doar să o privească Noaptea rece ca-n abis Îi aduce primul vis…

Din cer cădeau lin fulgi de nea Şi ghiocelul mai spera Că se va-ntoarce ea cândva Doar cu speranţa rămânea”.

,,Era mai cu cineva Cred că era prietena sa Se plimbau pe câmpii, Se iubeau ca doi copii.

Întristat şi zgribulit Supărat şi obosit Cu gândul că a iubit Din vis nu s-a mai trezit…

Gabriel Lupşa

CÂTEVA TITLURI DIN NUMĂRUL URMĂTOR: - Chemarea la preoţie, azi - Evolutia practicilor religioase din Paleolitic pana in Epoca Bronzului - Internetul astăzi. Un nou şi revoluţionar mod de comunicare şi informare

MULŢUMIM EXCELENŢEI SALE PS EPISCOP ALEXANDRU MESIAN PENTRU SPRIJINUL ACORDAT Hai alături de noi în redacţia revistei MAGNIFICAT!!!

Noi îţi propunem să scrii câteva rânduri, despre tinereţe ...

Cele mai interesante rânduri vor fi publicate.

SITE-URILE DIN EPISCOPIA DE LUGOJ: Site-ul tinerilor greco-catolici din Eparhia de Lugoj: www.tgcl.cnet.ro

Adresa care îţi stă la dispoziţie este: revistamagnificat@gmail.com, sau pe adresa EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ, pentru revista „MAGNIFICAT”, Str. Ep. Dr. Ioan Bălan, Nr. 6, 305500, LUGOJ

Site-ul parohiei Arad-Centru: www.gcatolicarad.cnet.ro Site-ul asociaţiei "Darul Vieţii": www.darulvietii.cnet.ro

Ne puteţi găsi pe internet la următoarele adrese: http://www.tgcl.cnet.ro/REVISTA.htm (secţiunea dedicată revistei „Magnificat” din cadrul site-ului de tineret al Episcopiei), precum şi pe grupul de discuţii al revistei http://groups.yahoo.com/group/tgc-Lugoj/

Site-ul parohiei greco-catolice Cugir: www.parohiacugir.ro Site-ul parohiei greco-catolice Timişoara III:

www.reginapacis.ro

Revista MAGNIFICAT: Preşedinte de onoare: PS Alexandru MESIAN Preşedinte: Pr. Coriolan C. Mureşan Redacţia şi administraţia: Raimondo-Mario RUPP-redactor-coordonator Adrian CANIA: secretar de redacţie Colaboratori: Pr. Gabriel BUBOI, Prof. Maria BACĂU, Prof. Bianca OLARIU, Teol. Narcis ARDELEAN, Teol. Ovidiu NEICONI, Gabriel LUPŞA, Alin CĂTANĂ, Ana-Maria BORHAN, Costel BORHAN, Oana DIACONESCU, Flavia DIACONESCU, Iulia DUMITRU Tehnoredactare: Raimondo Mario RUPP Design siglă Magnificat: Adrian CANIA

16