Magnificat Nr. 3

Magnificat

2 (3) 2006

Magnificat PUBLICAŢIA TINERETULUI DIECEZEI LUGOJULUI NR. 2 (3), septembrie - decembrie 2006

ÎNTÂLNIREA NAŢIONALĂ A TINERETULUI CATOLIC ŞUMULEU-CIUC 23-27 AUGUST 2006

Magnificat

2 (3) 2006

INTC ŞUMULEU-CIUC 23-27 AUGUST 2006

2

Magnificat

2 (3) 2006 Editorial

NE DESPĂRŢIM DE VACANŢĂ ...

Cuprins -editorialNE DESPĂRŢIM DE VACANŢĂ p. 3 -specialÎNTÂLNIREA NAŢIONALĂ A TINERETULUI CATOLIC: ŞUMULEU-CIUC 2006 p. 4 -actualTINERII DIN ZILELE NOASTRE p. 6 DE UNDE ÎNCEPE INTERNETUL? p. 7 -istorieEVOLUŢIA PRACTICILOR RELIGIOASE DIN PALEOLITC PÂNĂ ÎN EPOCA BRONZULUI p. 7 -evenimente ZIUA DIECEZANĂ A TINERETULUI, EDIŢIA A VII-A, LUGOJ, 3 IUNIE 2006 p. 11 CAMPUSUL DIN CARTIERUL “MONDIAL” p. 11 INAUGURAREA CASEI MEMORIALE “IOAN PLOSCARU” LUGOJ p. 12 ASTRU EPARHIAL LUGOJ – PRIVIRE CĂTRE VIITOR p. 12

Uite că a venit toamna, a început noul an bisericesc şi în curând pământul va primi din cer semnul reconcilierii cu Dumnezeu. Deja ne-am pregătit cu toţii de şcoală, de cateheze iar primele frunze ruginii au apărut în fundalul tabloului de zi cu zi. Trebuie, după aceste lungi pauze estivale să ne ocupăm şi de sufletul şi de mintea noastră.

Vă propunem tuturor, prieteni şi colaboratori ai noştri, un dosar care vorbeşte cu multă responsabilitate despre descoperirea experienţelor noi şi găsirea soluţiilor pentru unele probleme cauzate de interesul tânărului din ziua de azi pentru nou şi inedit.

Sunt prezentate bineînţeles şi evenimentele legate de activitatea slujitorilor Bisericii noastre care cârmuiesc ocaziile fericite în care noi avem privilegiul să ne întâlnim şi să împărtăşim experienţe noi în comuniune frăţească. Vom participa la o incursiune în trecut care ne poartă gândul spre o geneză a sacrului, când primele simboluri şi primele încercări de regăsire a divinităţii erau exprimate foarte uman şi prin intermediul cărora omul a căutat legătura cu necunoscuta influenţă a divinităţii. Observaţia în registrul istoriei ne ajută să percepem o altă modalitate de slujire, care implică disponibilitatea şi alegerea omului de a fi un apostol adevărat al lui Dumnezeu. Prin aceste virtuţi ale încrederii şi fidelităţii, noi arătăm o dorinţă a eliberării noastre din întuneric şi suferinţă, hrănindu-ne curiozitatea şi înţelegând sensul vieţii noastre care pare că se apropie de final ca o poveste, urmând un adevăr revelat etern dar care prin credinţă oferă continuitatea.

Este de-a dreptul fantastic să constatăm că deţinem coordonatele planului mântuitor şi că ne permitem fericirea pe care o merităm. Totuşi să nu uităm că Fiul Omului lucrează în linişte şi simplitate, să lucrăm deci, cu un dinamism şi o mare încredere în Cristos care dă sens şi lumină vieţii omului.

-viaţa consacratăSERVUL INUTIL p. 13 -variaŞTIAŢI CĂ ... p. 13 -spiritualRUGĂCIUNE p. 14 -liricVIAŢA p. 14 NOAPTEA SUFLETULUI p. 14

SITE-URILE DIN EPISCOPIA DE LUGOJ: Site-ul tinerilor greco-catolici din Eparhia de Lugoj: www.tgcl.cnet.ro Site-ul parohiei Arad-Centru: www.gcatolicarad.cnet.ro Site-ul asociaţiei "Darul Vieţii": www.darulvietii.cnet.ro Site-ul parohiei greco-catolice Cugir: www.parohiacugir.ro Site-ul parohiei greco-catolice Timişoara III: www.reginapacis.ro

Teolog: Narcis Ardelean ASTRU-Lugoj

3

Magnificat

2 (3) 2006 Evenimente - Special

ÎNTÂLNIREA NAŢIONALĂ A TINERETULUI CATOLIC ŞUMULEU-CIUC 23-27 AUGUST 2006 În perioada 23-27 august 2006, a avut loc "Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic", în localitatea Şumuleu-Ciuc, judeţul Harghita. Tema acestei întâlniri a fost Reconcilierea, iar motto-ul "Voi toţi sunteţi fraţi" (Mt 23, 8). In fiecare dintre cele trei zile, tema a fost privită sub trei aspecte diferite: - Joi – 24 august: reconcilierea cu Dumnezeu şi cu sine însuşi; - Vineri – 25 august: reconcilierea cu aproapele; - Sâmbătă – 26 august: reconcilierea între comunităţi, Biserici, naţiuni; La această întâlnire, din Eparhia de Lugoj au participat 120 de tineri din parohiile: Timişoara, AradCentru, Sânandrei, Liebling, Lugoj, Deva, Cugir, Orăştie, Cărpiniş, Comloşu-Mare.

Programul întâlnirii a oferit tinerilor posibilitatea de a medita personal şi în grupuri, de a se ruga împreună, de a cunoaşte diferite congregaţii religioase şi asociaţii ale Bisericii, de a participa la conferinţe tematice şi în acelaşi timp, de a se cunoaşte şi de a se distra împreună participând la "Festivalul Diecezelor şi a Eparhiilor", concerte şi concursul de imnuri. Imnul „Împăcare” care a reprezentat Eparhia de Lugoj, compus de tânăra Silvia Zora Berlo şi Adrian Berlo, a fost premiat cu premiul pentru cea mai bună orchestraţie.

Tinerii din oraşul Lugoj l-au avut ca responsabil de grup pe Pr. Prot. Onorific Ioan Pop, Parohul Catedralei Greco-Catolice Lugoj, care a făcut frumoase „minuni” în privinţa prestanţei şi a ţinutei tinerilor lugojeni.

De asemenea şi tinerii din celelalte protopopiate au fost alături de Centru bucurându-ne şi trăind reciproc această Întâlnire Naţională Catolică de Tineret.

Pentru a ne face o idee despre felul cum a fost la Întâlnirea Naţională de la Şumuleu-Ciuc am solicitat părerea tinerilor din grupurile parohiale ce au reprezentat la această Întâlnire, Eparhia de Lugoj:

Anul acesta „am învăţat” să fim fraţi. Da!...”am învăţat” pentru că uneori uităm, alteori ne e greu, simţim că nu putem ierta sau trebuie să luptăm cu noi înşine pentru a-i accepta pe ceilalţi.

Aceasta era deci lecţia şi cred că am promovat cu toţii. Ne-a fost greu sau poate uşor, dar am reuşit. Am reuşit să fim fraţi mai mult decât doar în cuvinte.

Adi-Lugoj În primul rând INTC-ul a prezentat un aer tineresc, e ceva normal, un entuziasm şi o exteriorizare a fiecărui grup de tineret prin jocuri, cântece, şi prezentarea de spectacole într-un peisaj montan şi un ambient cu totul deosebit.

A fost OK! Andrei-Cugir Anul acesta INTC 2006 a fost de vis.

Ana-Maria-Lugoj Fiind prima experienţă de genul acesta am o impresie bună, chiar dacă organizarea nu a fost perfectă.

Faptul că s-au adunat foarte mulţi tineri şi s-au rugat împreună m-a impresionat şi alături de ei m-am simţit bine.

Costel-Lugoj O experienţă minunată de la care am avut destul de multe de învăţat. Am cunoscut mulţi tineri şi am legat prietenii. A fost o atmosferă plăcută mai ales în timpul Sfintei Liturghii unde m-am simţit unit cu toţi ceilalţi tineri.

Ramona-Arad Cel mai mult m-a impresionat locurile minunate pe care le-am vizitat: biserica şi schitul mănăstirii care miau adus un sentiment de pace şi linişte sufletească.

Delia-Arad Cel mai mult m-a impresionat la SumuleuCiuc Sanctuarul şi Schitul mănăstirii.

Sandra-Timişoara A fost foarte frumos, am cunoscut multă lume nouă. Miercurea-Ciuc este un oraş frumos şi m-am simţit bine.

Kati-Timişoara Mâncarea a fost foarte bună şi programul la fel de bun. S-a vorbit prea multă maghiară şi organizarea a fost foarte proastă.

Florin-Cugir În Miercurea Ciuc a fost foarte frumos, ne-am distrat de minune, a fost foarte frumos şi mi-a plăcut mult. Peisajele au fost minunate, biserica a fost minunată, în rest totul a fost ceva de vis.

Sorina-Cugir Mereu sper şi... sperăm sa fie frumos. A fost mult mai mult decât atât. Întotdeauna, pentru mine, aceste întâlniri sunt adevărate lecţii: lecţii de iubire, credinţă, toleranţă.

4

Magnificat

2 (3) 2006

Evenimente - Special Gabriel-Lugoj Pe mine m-a impresionat mult peisajul cât şi legăturile ce sau format între tineri.

Cristina-Cugir INTC din acest an a avut loc la Miercurea Ciuc, un oraş care dovedeşte că „noi toţi suntem fraţi”.

Lăsând la o parte vechile dispute dintre români şi unguri pentru a-L pune mai presus pe Dumnezeu am realizat că toţi suntem simpli s luj itori ai Dom nului. M - a impresionat cât de uşor poţi fraterniza cu „inamicul” când eşti înconjurat de iubire, dar mai ales am avut ocazia să trăiesc o experienţă uimitoare, să întăresc vechi prietenii şi în acelaşi timp să construiesc altele noi. În concluzie, am trăit o experienţă...constructivă. :-) Paraschiv-Andrei-Lugoj A fost prima întâlnire de acest gen la care am participat.

M-am distrat foarte mult, mi-am făcut noi prieteni şi am intrat într-o asociaţie (ASTRU-Lugoj).

Cristi-Arad Mi-a plăcut armonia dintre tineri, la aceasta Întâlnire, biserica şi Statuia Maicii Sfinte făcătoare de minuni.

Raimondo-Mario-Lugoj Pentru mine INTC-ul de la Şumuleu-Ciuc a fost un prilej de reînnoire spirituală, recreativă şi chiar în plan social. Mă bucur că am participat şi la această ediţie de INTC şi că am cunoscut tineri noi şi deosebiţi; într-un cuvânt am avut parte de experienţe minunate care sunt sigur că-mi vor fi prinde bine în viitor.

Bianca-Timişoara Şumuleu-Ciuc este un loc al reconcilierii dintre naţionalităţile române şi maghiare dar nu numai.

Este un loc despre care se poate spune cu adevărat: omul sfinţeşte locul.

Adrian-Cugir A fost cea mai frumoasă excursie, să spun aşa, din viaţa mea, ei nu chiar din viaţa dar a fost super fain.

Mi-a plăcut biserica, slujbele, peisajele, mănăstirea aceea de pe deal, fetele în special :-) (bine nu chiar toate). Mi-a plăcut şi mâncarea, cina în special.

Pentru mine a fost o experienţă, am mai învăţat şi eu ceva, chiar multe lucruri pe care nu le ştiam. Mam mai împrietenit cu colegii de cameră, dar nu cu toţi, şi mi-am mai făcut şi alţi prieteni pe acolo în special unguroaice. Sper să mai trăiesc asemenea experienţe.

Narcis-Lugoj - Organizatorii au fost puşi în situaţia de a echilibra în mijlocul tinerilor catolici, diferenţele evidente de limbă, etnie şi mentalităţi (având în vedere diferenţele chiar foarte mari geografice de unde proveneau membrii întâlnirii şi participanţii).

- impresia bună a fost creată de suportul pe care grupurile şi le-au acordat unul altuia.

- ceremoniile religioase au fost conforme cu prescripţiile bisericeşti de ambele rituri.

- am avut ocazia de a-mi întâlni prieteni din facultate sau pe care iam cunoscut cu altă ocazie sau la alte întâlniri.

Roxana-Cugir „Noi toţi suntem fraţi” ... bună alegere! Spun asta pentru că nu de puţine ori am fost tentată să împart oamenii pe categorii, în funcţie de sex, confesiune religioasă şi, cel mai adesea, naţionalitate. Şi ceea ce e mai rău, nu cred că am fost singura.

Această întâlnire de la Şumuleu-Ciuc m-a făcut să reflectez mai mult asupra acestui subiect şi să-mi dau seama că asemenea catalogări sunt superficiale şi nedrepte. Un om e mai mult decât atât, mult mai mult... A fost frumos... Ar putea fi comparată cu cele din anii precedenţi dar, nu!

Nu o să fac asta. Fiecare INTC are ceva diferit... alt oraş, alţi oameni, alt motto, alte cântece... dar totuşi, scopul care adună mii de tineri este acelaşi.

Lăcrimioara-Lugoj M-am simţit foarte bine la Şumuleu-Ciuc în ciuda faptului că am fost cazaţi foarte prost şi o organizare foarte proastă. Am trăit o ex per ienţ ă plăc ut ă deoarec e niciodată până acum nu am mai fost la o INTC.

5

Darius-Arad La Şumuleu-Ciuc a fost frumos. Cel mai mult mi-a plăcut concursul de imnuri.

Ionela-Timişoara Cazarea a fost foarte bună, dar nu mi-a plăcut traducerea în două limbi pentru că a fost o pierdere de timp.

Pr. Viorel Gheorghe Codrea - Cugir Mi-a plăcut foarte mult la Şumuleu Ciuc. A fost una din acele experienţe „unforgetable” – de neuitat. Aceste momente de grup, de comuniune, de rugăciune, ne transformă, ne marchează întreaga viaţă. Pentru unii dintre noi poate fi chiar un punct de cotitură pozitivă pe drumul nostru spre finalitatea creştină: Dumnezeu.

Pentru noi, grupul de la Cugir, a fost o „revelaţie” a felului în care putem interacţiona cu ceilalţi, dar mai ales între noi.

Ramona-Lugoj Ceea ce mi-a plăcut la Şumuleu-Ciuc a fost: statuia Sfintei Fecioare Maria din Sanctuar, sceneta cu Patimile lui Isus, etc M-am simţit bine dar organizarea nu mi-a plăcut.

Alina-Cugir Mi-a plăcut foarte mult locurile vizitate, concertele făcute în fiecare seară... în special grupul de discuţii şi Sanctuarul din ŞumuleuCiuc.

Ionuţ-Lugoj Am avut o impresie foarte bună, m-au plăcut foarte mult bisericile din jur, Calea Crucii de pe deal şi multe altele frumoase din zonă. Au fost bine organizate Liturghiile şi m-am simţit foarte bine acolo. Am venit cu o mare experienţă ca elev, creştin şi fiinţă umană. În final a fost extraordinar de frumos şi m-a impresionat foarte mult. Mi-a plăcut la nebunie.

Andrei-Arad La Şumuleu-Ciuc, sincer am fost impresionat de numărul foarte mare de credincioşi tineri prezenţi, şi de cât de mult se implicau în problemele Bisericii.

Magnificat

2 (3) 2006

Evenimente - Special Lore-Timişoara Cel mai mult m-au impresionat locurile pe care le-am vizitat şi la Şumuleu-Ciuc am fost într-o com unicare permanentă cu Dumnezeu, lucru care a contat cel mai mult.

Cristina-Cugir Mi-a plăcut foarte mult la Şumuleu-Ciuc concertele în care se cântau imnuri şi scenetele organizate de fiecare oraş.

Geanina-Lugoj Întâlnirea la Şumuleu-Ciuc a fost foarte plăcută pentru mine pentru că am cunoscut mai mulţi tineri ca mine şi am putut asculta Liturghii, cateheze şi am cunoscut un grup de tineri super de la care am învăţat multe lucruri pe care nu le ştiam.

Iulia-Cugir A fost o experienţă deosebit de plăcută pentru mine şi cred că pe n tru f i ec ar e d in tr e t in er i i participanţi a fost la fel. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera de la ŞumuleuCiuc, grupul de discuţii, la fel şi cântecele şi scenetele fiecărui grup de tineri. Să nu uităm că toţi suntem fraţi indiferent de eventualele bariere care ar putea exista!

Alex-Lugoj A fost frumos la munte. Miau plăcut Sfintele Liturghii, şi programul care era foarte frumos. Mi -au plăcut cântecele noastre şi a celorlalte grupuri de tineri. În primul rând mi-a plăcut statuia Maicii Dom-

Actual nului, în biserica de pelerinaj. Mi-a plăcut dansul maramureşan. A fost cel mai frumos pe care l-am văzut.

Numai Dumnezeu a putut face ca toate să fie bune şi să simţim bucurie prin dansuri, rugăciuni şi multe altele.

Radu-Lugoj Întâ ln ire a N aţ io na lă a Tinerilor Catolici a fost o ocazie de a cunoaşte peisajul din depresiunea oraşului Miercurea-Ciuc. Am fost impresionat de numărul mare de participanţi şi a fost o experienţă plăcută deoarece am cunoscut persoane noi. Organizatorii au avut iniţiativă şi a fost un schimb de cunoştinţe bun Ioana-Arad Întâlnirea de la Şumuleu a fost o experienţă unică în care m-am apropiat de Dumnezeu şi mi-am făcut o mulţime de prieteni.

Claudia-Timişoara Mi-a făcut deosebită plăcere să particip la această Întâlnire de Tineret deoarece am cunoscut o mulţime de tineri din toată ţara cu care am participat la mai multe activităţi. Organizarea întâlnirii s-a desfăşurat într-un cadru călduros. Îmi va face plăcere să particip şi la următoarea manifestare care va avea loc peste 3 ani la Baia-Mare

TINERII DIN ZILELE NOASTRE În ziua de astăzi există foarte mulţi tineri care se pare că l-au uitat pe Dumnezeu. În unele cazuri şi părinţii sunt de vină, deoarece nu ştiu să-şi îndrume copiii spre calea cea bună, spre Dumnezeu. Într-o biserică vezi foarte puţini tineri, în schimb în discoteci şi baruri sunt o mulţime. Şi atunci ne întrebăm: oare de ce ne dă Dumnezeu atât de multe necazuri?

Răspunsul este foarte simplu: lipsa de credinţă faţă de Dumnezeu, lipsa spovezii, a rugăciunii, a împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Isus Cristos. Iar când este lovit de vreun necaz, nu ştie să se roage la Dumnezeu ci din contră îl huleşte şi îşi îneacă tristeţea în băutură, droguri, ţigări, etc.

Nu trebuie să uităm faptul că Dumnezeu a trimis pe pământ pe Unicul Său Fiu, Isus Cristos pentru mântuirea sufletelor noastre.

Cristina-Cugir Mi-a plăcut foarte mult concertele de muzică religioasă. Mi-a plăcut la fel de mult grupurile de discuţii.

Tinerii din Lugoj aduc deosebite mulţumiri sponsorilor care au făcut posibilă acoperirea unor părţi din cheltuielile de transport ale autocarului ce a plecat de la Lugoj, precum şi unele accesorii: tricouri, şepci; Episcopiei Greco-Catolice Lugoj prin Excelenţa Sa Ep. Alexandru Mesian şi Mons.

Angelo-Narcis Pop, şi d-lui Giuseppe Taschini (Italia).

ASTRU-LUGOJ

Astăzi dacă întrebi un tânăr care trece pe stradă, cine este Dumnezeu, îţi spune pur şi simplu: „nu ştiu” sau orice altă aberaţie, ca de exemplu: „un om ca toţi alţii”, „unul care îmi

dă numai necazuri” etc. Dar nici unul dintre aceşti tineri nu ar avea dorinţa de a-l cunoaşte cu adevărat pe Cel care a creat lumea.

Ei sunt foarte mulţumiţi să se distreze şi să-şi trăiască viaţa. Dar viaţa nu are sens fără Dumnezeu. Dacă faci un pas greşit, Dumnezeu te ajută să te ridici. Dar pentru acest lucru orice tânăr trebuie să aibă bunăvoinţa de a-L cunoaşte pe Stăpânul Universului. Căutaţi-L pe El şi la orice pas greşit făcut în viaţă, El vă va ajuta cu iubire.

Tinerilor, întoarceţi-vă privirea şi sufletul spre Dumnezeu, căci numai aşa vă puteţi salva sufletele voastre de ispitele răului!

Lăcrimioara Jivanior ASTRU-Lugoj

6

Magnificat Actual

DE UNDE ÎNCEPE INTERNETUL De unde începe internetul?

Dar mai bine-zis ce întrebare e asta? Păi cum ce întrebare... de unde începe pentru tine internetul? Când te pui la computer, şi te "log-on", care este primul lucru pe care-l faci? Iţi verifici emailul, te loghezi pe messenger, sau pe un forum de discuţii sau te duci la un site anume? Dar totuşi, ce întrebare e asta?

Să mă explic. Eu văd internetul ca pe o "ţară". Un fel de zonă în care intri în special să comunici sau să te informezi sau amândouă. Dacă te gândeşti puţin la tine, la modul în care faci asta zilnic, ai să observi nişte tipare de intrare în aceasta zonă.

Acestea diferă de la persoană la persoană şi uneori de la zi la zi. În general, însă, puţini intră întrun mod conştient în această zonă. Viteza cu care poţi trece de la o pagină la alta, de la un subiect la altul, de la o atmosferă la alta, fură din acel timp vital de filtrare. Când toate sunt "la un click distantă" nu mai ai putere să filtrezi tot ce iţi deschizi pe ecran.

Am pus întrebarea asta, în primul rând pentru mine şi apoi pentru voi. Îmi aduc aminte de vremurile în care conexiunile la internet erau slabe. Era enervant, foarte enervant să aştepţi minute în şir să-ţi poţi verifica emailul, dar era bine pentru ca aveai timp să filtrezi.

Să rumegi reclamele la care eşti expus, informaţia pe care ai citito, etc.

Nu-mi doresc nicidecum o viteza mai mică! Doamne fereşte! Dar îmi doresc, ca din când în când, să pot face câte o oprire, să ies din goana nebună a click-urilor, şi să pot reflecta la ce am fost expus.

Teolog: Raimondo-Mario RUPP Preşedinte ASTRU-Lugoj

2 (3) 2006

Istorie

EVOLUŢIA PRACTICILOR RELIGIOASE DIN PALEOLITIC PÂNĂ ÎN EPOCA BRONZULUI I. INTRODUCERE II. PRACTICI RELIGIOASE ÎN PALEOLITIC III. PRACTICI RELIGIOASE ÎN NEOLITIC III. PRACTICI RELIGIOASE ÎN NEOLITIC IV.PRACTICI RELIGIOASE ÎN EPOCA BRONZULUI

I. INTRODUCERE Încă de când a început studiul oamenilor preistorici s-a pus problema ,,religiozităţii” sau a ,,non-religiozităţii” lor. Dacă paleantropii sunt consideraţi drept ,,oameni compleţi” atunci înseamnă că ei posedau un anumit fel de credinţe şi practicau anumite rituri. Ceea ce este important la paleantropi nu este structura anatomo-osteologică, similară cu cea a primatelor, lucru ce i-a determinat pe unii cercetători să nu-i considere ,,oameni”, ci operele lor care demonstrează activitatea unei inteligenţe care nu poate fi decât ,,omenească”.

Paleantropii, spre deosebire de primate, nu numai că foloseau unelte ci erau în stare să le şi făurească. Este adevărat că unele maimuţe folosesc obiecte ca şi cum ar fi unelte, şi se cunosc chiar cazuri în care le şi prelucrează, dar paleantropii produc în plus unelte de fabricat unelte. De altfel modul în care paleantropii se folosesc de unelte este mult mai complex; ei le păstrează în preajma lor, gata să se folosească de ele în viitor. Pe scurt, întrebuinţarea uneltelor nu se limitează la o situaţie particulară sau la un anumit moment specific, cum se întâmplă cu maimuţele. ,,Domesticirea” focului, adică posibilitatea de a-l produce, de a-l conserva şi de a-l transporta, marchează, s-ar putea spune, separarea definitivă a paleantropilor de înaintaşii lor. Cel mai vechi document care să ateste utilizarea focului, datează de la Ciu Ku-tien (China ~ 600.000), dar e posibil ca ,,domesticirea”, să fi avut loc cu mult înainte şi în mai multe locuri.

Consider că precizările de mai sus sunt bine venite pentru a nu se pierde din vedere că omul preistoric se comporta deja ca o fiinţă înzestrată cu inteligenţă şi imaginaţie, cu o capacitate specifică de a interpreta şi de a idealiza anumite fenomene.

II. PRACTICI RELIGIOASE ÎN PALEOLITIC Despre o anumită viaţă spirituală se poate vorbi mai cu seamă în paleoliticul mijlociu. Din această perioadă apar indicii privind practicarea cultului morţilor. În descoperirile cu caracter sepulcral al perioadei cadavrele erau aşezate în apropierea vetrei în speranţa că probabil dogoarea focului va reda mortului căldura vieţii.

Credinţa într-o supravieţuire după moarte pare demonstrată, prin utilizarea ocrului roşu, care era presărat peste cadavru, şi care este considerat un substitut ritual al sângelui, deci simbol al vieţii. Unele morminte pot fi interpretate ca o precauţie împotriva unei eventuale întoarceri a celui mort; în aceste cazuri cadavrele erau în poziţie ghemuită şi legate cu sfoară.

7

Magnificat

2 (3) 2006 Istorie

Uneori craniul este desprins de corp şi înmormântat separat cunoscându-se chiar cultul craniilor dispuse într-un anumit fel şi vopsite cu ocru roşu. Este clară din această descoperire credinţa existenţei în supravieţuire, care poate fi pur spirituală, o post existenţă a sufletului, dar în anumite cazuri se constată speranţa unei renaşteri. În morminte se depuneau ofrande sau este posibil ca acestea să fie resturi de prânzuri rituale constând din hălci de carne, oseminte de animale; se găsesc totodată şi unelte de piatră, probabil acelea de care mortul s-a folosit în timpul vieţii, cât şi alte obiecte necesare continuării existenţei după moarte, de care să se folosească în cealaltă viaţă. În paleoliticul superior, practica inhumaţiei pare să se generalizeze. Corpurile presărate cu ocru roşu sunt înmormântate în gropi unde s-a găsit un număr de obiecte de podoabă, probabil ofrande.

Practici religioase importante îndeosebi pentru comunităţile de vânători sunt sacrificiile de animale. Ele constau în sacrificarea animalului, în speranţa că vânatul se va înmulţi. Depozitele de oase de urs de peşteră constituie cele mai numeroase dar şi cele mai controversate documente privind ideile religioase ale ultimei perioade interglaciare. În anumite peşteri au fost descoperite cranii de urs şi oase lungi aşezate în anumite poziţii care au determinat cercetătorii că creadă că acestea ar avea un substrat magico-religios, punându-le în legătură cu practicarea unui cult al ursului de peşteră.

Există numeroase ceremonii de sacrificare, ucidere a animalului care era apoi depus în apropierea sau chiar în interiorul aşezării, acesta fiind doar acoperit cu pământ sau adăugându-i-se unelte de silex ori fildeşi, unele vopsite cu ocru roşu. Despre sacrificii în sens religios se poate vorbi abia în paleoliticul superior.

De asemenea arta şi anume pictura, sculptura, desenul, care apare abia în paleoliticul superior (în paleoliticul mijlociu existând doar simple crestături regulate şi simetrice pe oase), a fost pusă în legătură cu unele practici magico-religioase. Întrucât picturile se găsesc destul de departe de intrarea în peşteră, cercetătorii sunt de acord în a considera grotele asemenea unor sanctuare. De altfel, multe din aceste peşteri erau nelocuibile prezentând dificultăţi de acces.

Urşi, leii şi alte animale sălbatice străpunse de săgeţi, sau modelajele de argilă găsite în peştera de la Montespan, figurând lei şi un urs ciuruit de găuri adânci şi rotunde, au fost interpretate drept dovezi ale magiei de vânătoare1. Această ipoteză poate fi plauzibilă, dar unele din aceste opere ar putea fi interpretate ca reactualizarea unei vânători primordiale. Este de asemenea posibil că riturile erau celebrate în zonele cele mai profunde ale ,,sanctuarelor”, poate înaintea unei expediţii de vânătoare sau cu ocazia a ceea ce s-ar putea numi iniţierea unor membrii din comunitate.

Publicată în 1903 lucrarea lui Salomon Reinach, Arta şi Magia, aduce pentru prima dată o interpretare magică a picturii rupestre paleolitice. În

acest context apare o teorie care avea să se dovedească extrem de importantă în interpretarea artei preistorice. Autorul plecă de la două aspecte : primul ar fi acela că animalele pictate pe pereţi sau gravate erau aceleaşi cu care s-au hrănit populaţiile de vânători paleolitici; al doilea pornea de la constatarea făcută pe populaţiile primitive actuale, privind influenţa de ordin magic atunci când vânătorul posedă imaginea pe obiect a animalului pe care trebuie să-l vâneze.

Pentru că multe astfel de picturi sunt plasate în locuri puţin accesibile, interzise probabil femeilor şi copiilor, Salomon Reinach face o logică legătură cu picturile rupestre paleolitice existente în zonele mai retrase ale peşterilor. Prin urmare, picturile rupestre au fost executate de artistul paleolitic în locuri accesibile numai anumitor membrii ai comunităţii, după nişte rigori bine cunoscute, impuse de o anumită tradiţie care să servească unui scop magic bine cunoscut. Această artă nu era deci după spusele lui Salomon Reinach ceea ce este arta pentru populaţiile civilizate ci era expresia unei ,,religii” foarte grosiere, dar foarte intensă, practicile magice având drept unic scop cucerirea hranei zilnice.

O scenă intersantă este aceea a unui bizon rănit, care îşi îndreaptă coarnele către un om în aparenţă mort, care zace la pământ; arma sa un fel de ţepuşă prevăzută cu un cârlig, se sprijină de burta animalului; lângă om (al cărui cap se termină cu un plisc), se află o pasăre pe o creangă. Scena a fost interpretată în general ca un accident de vânătoare. Un cercetător însă a văzut în această reprezentare o şedinţă şamanică; omul nu ar fi mort ci în transă în faţa bizonului sacrificat în timp ce sufletul său ar călători în lumea de dincolo. Pasărea pe creangă, motiv specific şamanismului siberian, ar fi spiritul său protector.

Această şedinţă era făcută pentru ca şamanul să ajungă în extaz, alături de zei, şi să ceară binecuvântare, adică succesul la vânătoare. În peştera Montespan, s-au descoperit numeroase urme de tălpi imprimate pe solul argilos, iar datorită faptului că formau un cerc i-a determinat pe unii cercetători să afirme că se făceau anumite dansuri rituale fie pentru împăcarea sufletului animalului doborât, fie pentru a asigura înmulţirea vânatului şi succesul la vânătoare. În ambele cazuri, continuitatea cu ideologia religioasă a vânătorilor paleolitici este evidentă. În plus ,,solidaritatea mistică” între grupul vânătorilor şi vânat lasă să se presupună existenţa unui anumit număr de ,,secrete ale meseriei” în posesiunea exclusivă a bărbaţilor; or asemenea secrete sunt comunicate prin intermediul iniţierii.

Practicarea magiei, legată de procesul vânătorii se constată prin existenţa unor ,,locuri de cult”. Pe înălţimea de la Buda (Valea Bistriţei) s-a descoperit un astfel de loc de cult constituit din picioare de bour retezate şi oase de ren.

Cu privire la sculptură aceasta apare în aurignacian şi se caracterizează prin execuţii în argilă, piatră, os, corn sau fildeş reprezentând figuri umane cărora li s-a dat o interpretare magico-religioasă. În ţara noastră la Lapoş în Muntenia s-a descoperit o figurină primitivă cioplită din piatră. În artă se reflectă de asemenea perfecţionarea organizării sociale în direcţia

8

Magnificat

2 (3) 2006

Istorie ginţii matriarhale timpurii: numeroasele ,,Venere” din piatră, argilă, os sau fildeş exprimă prin forma lor ideea maternităţii.

pranaturale. Prin forme accesibile, antropomorfe, zoomorfe şi simbolice, omul va căuta să-şi explice întreaga conexiune a fenomenelor lumii.

Oamenii din neolitic, deveniţi cultivatori de plante şi crescători de animale obţinându-şi hrana în deosebi din aceste îndeletniciri, sunt preocupaţi alte cuvinte de perpetuarea vieţii5.

Cel mai important aspect al religiei primitive îl constituie cultul divinităţii feminine, în neolitic ritul fertilităţii căpătând o mare importanţă. Statuetele de piatră, fildeş, lut sunt denumite zeiţă mamă iar acestea au fost puse în legătură cu fertilitatea pământului. Au fost descoperite unele statuete în nivelurile de locuire şi astfel au fost puse în relaţie cu religia casnică6.

Unii cercetători au atribuit un rol magic începuturilor ornamentării ceramicii, interpretându-se drept simboluri unele motive7.

Este posibil ca şi soarele să fi fost divinizat în neolitic deoarece anotimpul propice agriculturii este arătat de soare.

Figurile antropomorfe de lut cu corp rombic din cadrul culturii Vinca au fost interpretate ca reprezentând ,,dansatori cu mască de lup”. De asemenea este de remarcat semnificaţia magico-religioasă a celor mai vechi obiecte de cupru, aramă şi aur, îndeosebi idolii antropomorfi de aur de la Moigrad, judeţul Sălaj în aria culturii Tisa.

Măştile, moştenite din paleoliticul superior şi adaptate ritualurilor din neolitic, erau folosite la anumite practici religioase. Măştile cele mai vechi sunt în general atestate ca modelate în relief pe figurinele cu gât cilindric sau pe gâturile unor vase mari. Acestea sunt romboidale, ovale sau aproximativ triunghiulare.

Descoperirile arheologice permit să se reconstituie câteva practici religioase ale neoliticului: măcinarea rituală a grâului şi coacerea pâinii sacre; folosirea măştilor la ritualuri; dansuri rituale în acompaniament muzical în special toba; sacrificii de animale domestice; libaţii ceremoniale; dirijarea ceremoniei de către o personalitate8.

O elocventă ilustrare a unei vieţi religioase organizate şi îndeosebi a unor precise determinate practici religioase o reprezintă descoperirea celor două sanctuare de la Parţa, legat de cultul fertilităţii şi fecundităţii. Complexul religios de la Parţa, cel mai vechi din Europa, cuprinde un altar monumental de lut ars cu o statuie dublă.

Această descoperire permite stabilirea ritualului prin care se aduceau jertfe şi ofrande, precum şi realizarea practicilor religioase: râşnitul cultic al grăunţelor, sacrificarea animalelor, arderea ofrandelor9. Acest sanctuar constituie una din cele mai importante mărturii privind viaţa spirituală a omului neolitic nu numai pe teritoriul românesc de astăzi ci şi pe aria europeană.

III. PRACTICI RELIGIOASE ÎN NEOLITIC Cunoaşterea culturii spirituale a neoliticului se bazează în primul rând pe descoperirile arheologice. Cele mai importante domenii ale culturii spirituale sunt: ritul de înmormântare, credinţele religioase şi religia.

Practicile rituale şi de cult sunt strâns legate de ritul funerar. Explozia demografică impune amplasarea necropolei în afara aşezărilor umane, din lipsa de spaţiu ori din dorinţa de a proteja de anumite boli pe cei aflaţi în viaţă. Ritul funerar dovedeşte că întreaga comunitate avea un mod unitar de gândire şi o concepţie bine conturată în ceea ce priveşte separarea celor decedaţi de cei aflaţi în viaţă. În morminte se găsesc alături de mort obiecte de uz curent, arme, unelte, vase cu hrană. A existat o mare varietate a formelor de înmormântare (cinci tipuri principale), cadavrele punându-se în diferite poziţii. Începe să se practice incinerarea, conform credinţei privind purificarea sufletului după moarte, prin ardere.

Religia primitivă este complexă, ea cuprinzând magia, cultul strămoşilor (al morţilor), credinţa în duhuri, în zeităţi şi divinităţi supreme.

Cultul morţilor se adaugă totemismului şi animismului. Moartea, pentru primitiv nu înseamnă dispariţia totală ci doar trecerea lui din ,,lumea de aici” în lumea ,,de dincolo”, dar fără a părăsi lumea ca atare2. În legătură cu cultul morţilor apare magia înţeleasă ca sumă a practicilor de influenţare a manifestărilor naturii, prin intermediul unor obiecte de cult înzestrate cu forţe supraomeneşti sau prin intermediul unor acţiuni vrăjitoreşti.

Magia este un ansamblu de ,,tehnici” prin care primitivul stăpâneşte iluzoriu realitatea. Aceste tehnici sunt extrem de numeroase, dar însumabile câtorva tipuri dintre care trei sunt universale şi de impresionantă longevitate istorică: magia muncii, magia de leac şi magia neagră3. În principiu magia muncii însumează riturile prin care omul caută să-şi asigure mijloacele de a trăi în primul rând hrana, precum şi alte mijloace specifice vieţii omeneşti.

Magia de leac, este desigur, tot o sacralizare a activităţii umane, în domeniul sănătăţii, era folosită pentru a scăpa de boală prin iniţierea unor ritualuri magice capabile să anihileze acţiunea forţelor răului4. Aspecte intersante ale mentalităţii primitivilor ne dezvăluie magia neagră. În principiu prin această practică magică se intenţionează a face rău cuiva, a-i provoca felurite nenorociri: insucces la vânătoare, la pescuit, boală, moarte.

O altă formă a religiei primitive este fetişismul, ansamblu al manifestărilor de adorare a unor obiecte (fetişuri-idoli) cărora li se atribuie puteri su-

IV. PRACTICI RELIGIOASE ÎN EPOCA BRONZULUI Numeroase descoperiri arheologice dovedesc răspândirea cultului soarelui în epoca bronzului (reprezentări ceramice, obiecte de metal, orientarea mormintelor după punctele cardinale). Soarele este în-

9

Magnificat

2 (3) 2006 Istorie

făţişat sub forma unui disc, cu sau fără raze, sub formă de cruce într-un cerc, prin reprezentări plastice din lut sau bronz etc. Cultul soarelui a fost probabil generat de dezvoltarea economiei bazată pe agricultură. Acest cult reflectă diferenţe sociale - formarea aristocraţiei gentilice şi tribale, care se considera înrudită cu divinitatea solară Se consideră că ar fi existat şi un ,,cult al lunii”.

Luna patronează numeroase ritualuri ale fertilităţii pământului. Se cunosc adevărate orgii rituale şi chiar sacrificii umane rituale uciderea şi îngroparea unui număr de copii, săvârşite la lumina lunii, al căror rost este fertilizarea solului. Pe măsura născocirii zeităţilor agrare, cele mai multe dintre acestea sunt feminine.

Ritualurile agrare se vor complica enorm când sintezei mentale a fertilităţii i se vor asocia şi altele: analogia între sămânţa pusă în pământ şi omul mort îngropat (interferenţa între ciclul vegetal şi cel moarte-înviere)10.

Religia epocii bronzului este influenţată pe teritoriul nostru de pătrunderea indoeuropenilor care aduc cu ei o zestre culturală ce va intra în patrimoniul populaţiei băştinaşe. Soarele este la început alegorizat apoi eroizat. Paralel cu cultul soarelui se formează miturile ,,trecerii în lumea cealaltă”, a ,,sacrificiului uman”, a ,, ospăţului nemuririi”.

Cu privire la cultul morţilor, el se menţine ca şi în neolitic dar ritul funerar se schimbă, trecându-se treptat de la inhumaţie la incineraţie. Ritul incinerării este adus de indoeuropeni şi se reflectă ca o consecinţă directă a cultului soarelui, prin incineraţie omul

trebuia să se cureţe de impurităţile (păcate) corpului adunate într-o viaţă.

Paralel cu cultul soarelui s-a cunoscut şi cultul patriarhal, care prezidează destinul comunităţii. Rolul religios al femeii a fost doar estompat, fără a dispărea, de cel al bărbatului. Nuditatea statopigistă a statuetelor este acum înlocuită prin acoperirea corpului cu veşminte bogat ornamentate şi podoabe auxiliare (statuete de tip rochie de clopot). În aşezarea culturii Otomani de la Sălacea, judeţul Bihor, s-a descoperit în anul 1968 un templumegaron (casă-templu). Sanctuarul avea două încăperi, prima avea un altar iar cea de-a doua două.

Pe altare s-au găsit greutăţi de lut ars, cuţite curbe de piatră, suporturi de vase11.

Cu privire la ritul de înmormântare acesta devine tot mai complex şi mai variat şi el începe să reflecte diferenţierea de clasă a societăţii. Alături de cadavrul conducătorului, în mormânt erau depuse obiecte preţioase, cai ucişi, uneori şi oameni care trebuiau să-l însoţească pe mort, iar mormântul era acoperit cu o movilă de pământ pe care se înălţa un monument funerar. Mormintele oamenilor de rând erau mai sărace.

De-a lungul istoriei, religia va evolua treptat, trecând prin mai multe etape. Ea va juca un rol extrem de important în desfăşurare istoriei, în viaţa şi în evoluţia comunităţilor cât şi a societăţii, până în zilele noastre.

Note: 1.

Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Ed. Universitas, Chişinău, 1992, p. VIII. p. 16; Adrian Bejan, Istoria României din cele mai vechi timpuri până la formarea statelor feudale, vol I, Ed. Mirton, Timişoara, 1995, p. 52; 3.

Pompiliu Caraioan, Geneza sacrului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 84; 4.

Idem, p. 89; 5.

Vladimir Dumitrescu, Arta preistorică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974, p. 23; 6.

Mircea Eliade, op. cit., p. 19; 7.

Vladimir Dumitrescu, op. cit., p. 23; 8.

Adrian Bejan, op. cit., p. 53; 9.

Ibidem; 10.

Pompiliu Caraioan, op. cit., p. 87; 11.

Adrian Bejan, op. cit. , p. 73; 2.

BIBLIOGRAFIE 1. Bejan, Adrian, Istoria României din cele mai vechi timpuri până la formarea statelor feudale, vol I, Ed. Mirton, Timişoara, 1995; 2. Caraioan, Pompiliu, Geneza sacrului, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967; 3. Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, vol. I, Ed. Universitas, Chişinău, 1992; 4. Dumitrescu, Vladimir, Arta preistorică în România, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1974; Gabriel Lupşa Vicepreşedinte ASTRU-Lugoj

10

Magnificat

2 (3) 2006

Evenimente

ZIUA DIECEZANĂ A TINERETULUI, EDIŢIA A VII-A, LUGOJ, 3 IUNIE 2006 În data de de 3 iunie 2006, cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Alexandru Mesian, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj a organizat cea de-a VII-a ediţie a Zilei Diecezane a Tineretului.

Tema întâlnirii pentru ediţia de anul acesta a fost motto-ul sugerat de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru cea de -a XXI-a ediţie a Zilei Mondiale a Tineretului: „Cuvântul Tău e făclie pentru paşii mei şi lumină pentru cărările mele” (Ps 118, 105). Încă de la primele ore ale dimineţii, la Episcopia Lugojului au început să sosească grupuri de tineri din parohiile Eparhiei de Lugoj, aflate pe cinci judeţe ale ţării. Astfel, au fost reprezentate parohiile: Lugoj I, Minişul de Sus, Tăuţ, Bouţarul de Jos, Reşiţa, Cugir, Geoagiu, Pricaz, Romos, Simeria, Hunedoara, Sânandrei, Arad Centru, Orăştie, Şibot, Periam, Izvin, Cărpiniş, Turdaş, Ticvaniu Mare, Uricani, Timişoara II, Bucova. Ne-am bucurat de prezenţa a doi delegaţi din partea ASTRU-lui Cluj care au răspuns invitaţiei ASTRU-Lugoj de a participa la ediţia din acest an a Zilei Diecezane a Tineretului. Unii tineri au venit îmbrăcaţi în frumoase costume populare, ceea ce a dat un farmec în plus evenimentului.

La eveniment au luat parte peste 300 de tineri, însoţiţi de parohii comunităţilor şi de responsabilii de grup. La sosirea la Episcopie au fost întâmpinaţi de membrii Asociaţiei Tineretului Român Unit filiala Lugoj (ASTRU eparhial), care le-au înmânat câte un ecuson cu sigla locală a manifestării, câte un exemplar din ultimul număr al revistei „Magnificat” a tinerilor greco-catolici din Eparhia de Lugoj, un pliant de prezentare a ASTRU-lui Eparhial Lugoj, şi câte un pliant despre site-ul de internet www.tgcl.cnet.ro al tinerilor greco-catolici lugojeni.

Participanţii la această ediţie a Zilei Diecezane a Tineretului s-au deplasat în procesiune de la Reşedinţa Episcopiei spre Catedrala „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj. Aici a fost oficiată Sfânta Liturghie Arhierească de către P.S. Părinte Episcop Alexandru şi de un sobor de preoţi. În cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie, P.S. Alexandru a prezentat Mesajul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea pentru cea de -a XXI-a ediţie a Zilei Mondiale a Tineretului, exprimându-şi totodată bucuria pentru prezenţa numeroasă a tinerilor la această manifestare, unii dintre ei fiind deja la mai multe ediţii a Zilei Diecezane a Tineretului. Prea Sfinţitul Alexandru i-a îndemnat pe tineri să fie cât mai statornici în credinţă şi silitori în a aprofunda atât disciplinele şcolare (dat fiind că mulţi dintre ei sunt încă pe băncile şcolii sau chiar ale facultăţilor) dar să nu uite de altfel de învăţătura Bisericii Catolice, de normele morale şi spirituale, de lectura biblică în special Noul Testament.

După Sfânta Liturghie, venind tot în procesiune, Ierarhul, preoţii şi tinerii au revenit la reşedinţa episcopală, unde, după servirea mesei de prânz din mâncarea adusă de acasă, au susţinut un variat, frumos şi interesant program artistic.

Dintre cei care au încântat asistenţa în cadrul acestui program, amintim: formaţia de dansuri populare din Ţara Zarandului (Minişul de Sus) şi tinerii de la Şcoala din Nadăş, comuna Tăuţ coordonaţi de Pr. Roman Dubeştean; corul tinerilor de la Timişoara, Cugir, Lugoj, Izvin, Bucova, Periam, Reşiţa, Cugir, Şibot, Geoagiu, Pricaz, Romos, etc.

De asemenea în parcul Episcopiei pe terenul sportiv au avut loc competiţii sportive.

La finalul întrunirii, P.S. Alexandru Mesian i-a felicitat pe tinerii participanţi dar şi pe însoţitorii lor din parohii, cât şi pe părinţii acestor tineri care şi-au trimis copii la astfel de manifestări atât spirituale cât şi artisticculturale sub îndrumarea bisericească.

ASTRU-LUGOJ

11

CAMPUSUL DIN CARTIERUL “MONDIAL” LUGOJ Şi anul acesta ca şi în anii precedenţi, îndată ce copiii intră în vacanţa de vară, la Centrul Socio-Educativ „Sf. Ioana Antida” din cartierul „Mondial” al Lugojului a avut loc un campus de vară destinat copiilor din acest cartier. Ediţia de anul acesta a campusului s-a derulat pe perioada 26 iunie – 15 iulie.

Organizatorii campusului au fost: Surorile de Caritate ale Ordinului „Sf. Ioana Antida” din Lugoj, alături de 12 animatori din Lugoj printre care doi tineri „astrişti” (membri ai ASTRU).

La campus au participat aproximativ 80 de copii din cartier, cu vârste cuprinse între 3 şi 19 ani. În fiecare zi au avut loc întreceri pe echipe, curse în saci, jocuri, dansuri, cântece, inclusiv în limba italiană. Copiii au lucrat alături de animatorii lor, dând dovadă de mult talent. Au avut parte de: iniţierea în tainele gătitului, modelaj, pictură, ba chiar şi confecţionarea de instrumente muzicale din pahare de plastic sau cutii de tablă.

S-a pus mare accent pe creativitate, copiii simţindu-se fericiţi şi satisfăcuţi că au putut crea ceva cu mâinile lor. De altfel, programul campusului pentru grupa mare (de la 9 ani în sus), cu motto-ul „În căutarea numelui meu”, a pus accent pe

faptul că fiecare copil trebuie să fie conştient că are un loc al său în societate, pe care îl va ocupa prin creativitate şi angajament.

Cei mai mici participanţi la tabără, cu vârste cuprinse între 3 şi 9 ani, au avut şi ei un program al lor, între orele 9 şi

Magnificat

2 (3) 2006 Evenimente

12.30, putând servi aici şi micul dejun.

Campusul de vară s-a încheiat pe 15 iulie a.c. cu o frumoasă serbare, în cadrul căreia fiecare grup a prezentat un mic program artistic.

La serbare au participat, pe lângă părinţii copiilor, şi oficialităţi locale: PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj; ing.

Marius Martinescu, primarul oraşului; Sr. Clarice Finardi, Superioara locală a Surorilor de Caritate, numeroşi locuitori ai oraşului, şi nu în ultimul rând distinşi oaspeţi din Germania de la fundaţia: „Hilfe für Rumänien” precum şi un reprezentant de la Centrul Cultural Italian din Timişoara.

Atât cei mai mici participanţi la spectacol cât şi cei mai mărişori ne-au încântat cu frumoase dansuri pe diverse ritmuri muzicale (de la cele populare şi până la cele uşoare).

O surpriză plăcută a serbării a fost oferită de trei copii, care au imitat pe Primarul oraşului, pe Episcopul greco-catolic şi pe Superioara Surorilor de Caritate.

Un alt moment deosebit al serbării a fost prezentat de o fată talentată la gimnastică care urmează cursurile renumitei şcoli de gimnastică de la Deva, uimind publicul prezent cu o extraordinară probă artistică.

La ediţia din acest an a campusului, copiii au scos un mic ziar intitulat „Snoopy”, pentru a comunica şi a lăsa drept moştenire scrisă experienţele şi realizările prin care au trecut la această tabără de vară.

La sfârşitul serbării cei veniţi au putut admira o frumoasă expoziţie cu lucrurile create de copii.

Ana-Maria Borhan Vicepreşedinte ASTRU-Lugoj

INAUGURAREA CASEI MEMORIALE “IOAN PLOSCARU” LUGOJ În data de 30 iulie 2006, cu ocazia împlinirii a opt ani de la trecerea în eternitate a Arh. Ioan Ploscaru de Pie Memorie, a avut loc inaugurarea casei memoriale care a fost modernizată prin extin-

derea ei şi ridicarea unui etaj, de pe strada Ioan Popovici Bănăţeanu nr. 10, în care au locuit Arhiepiscopul Ioan Ploscaru şi Monseniorul Dumitru Sălăgean.

Slujba de sfinţire, a acestui edificiu a avut loc în jurul orei 12:30.

Rânduiala Sfinţirii acestei case a fost făcută de Excelenţa Sa Episcopul Alexandru Mesian, de Mons. Pop Angelo, Vicarul General, Pr. Prot. On. Ioan Pop parohul Catedralei şi Pr. Gheorghe

Cristescu reprezentant al Bisericii Ortodoxe din Lugoj. În camera în care a locuit Ioan Ploscaru de la ieşirea din închisoare, în 1964, şi până în 1990, era concentrată întreaga existenţă a Eparhiei Române Unite a Lugojului (din clandestinitate). Într-o încăpere de patru pe trei metri erau: dormitorul, „catedrala” (căci aici se celebra liturghia), masa altarului, locul de studiu, locul în care Ioan Ploscaru împletea rozare (din 1964 până în 1990 nu a fost salarizat). Timpul liber îi era dedicat studiului, rugăciunii şi împletirii de rozare.

Aceste rozare erau dăruite oamenilor pe care Ioan Ploscaru îi învăţa apoi să se roage. În acest frumos nou edificiu pe lângă caracterul de Casă Memorială al venerabilului Arhiepiscop Ioan Ploscaru, Mons.

Dumitru Sălăgean – îl mai amintim şi pe, Rev. Pr. Vasile Tiut, care a locuit tot aici – se va stabili sediul Asociaţiei Diecezane „Caritas” Lugoj, precum şi Centrul de Cateheză pentru elevi, tineret şi adulţi, întâlnirile (ordinare şi extraordinare) ale ASTRU-lui Eparhial Lugoj, precum şi alte activităţi socio-cultural-educative.

Camerele celor doi iluştri prelaţi vor avea şi caracter de muzeu.

Teolog: Raimondo-Mario Rupp Preşedinte ASTRU-Lugoj

12

ASTRU EPARHIAL LUGOJ – PRIVIRE CĂTRE VIITOR Proaspăt-constituitul ASTRU-Eparhial Lugoj începe să prindă contur. Întâlnirile săptămânale de la Centrul „Ioan Ploscaru” sunt momente în care tinerii ASTRU pe lângă că se revăd, discută diverse planuri de viitor în ceea ce priveşte participarea şi implicarea la viaţa si apostolicitatea Bisericii lui Cristos. Întâlnirile ASTRU sunt deschise oricărui tânăr. De curând a fost finalizat proiectul de statut al Asociaţiei ce urmează să fie prezentat Prea Sfinţiei Sale episcopului Alexandru Mesian şi def initivate proc edurile de înscriere a membrilor; avem în plan deschiderea cât mai curând de filiale ASTRU pe teritoriul Eparhiei de Lugoj. În plan spiritual întâlnirile de cateheză ce au loc o dată la două săptămâni sunt sub egida ASTRU şi vor fi coordonate în principal de către Pr. Drd. Coriolan C. Mureşan, Spiritual ASTRU-Eparhial dar cu posibilitatea de a invita pentru anumite întâlniri şi alţi preoţi atât din Lugoj cât şi din parohii. De asemenea în plan caritativ avem în vedere posibilitatea de a ajuta pe bătrânii nevoiaşi. În plan mediatic tinerii din ASTRU-Lugoj (dar desigur si alţi tineri catolici care doresc), vor contribui la bunul mers al pregătirii şi apariţiei fiecărui num ăr al revistei „Magnificat”, revista tinerilor din Episcopia Greco-Catolică de Lugoj. În plan cultural-recreativ se are în vedere continuarea „Seratelor Catolice” organizate în colaborare cu Parohia RomanoCatolică Lugoj, organizarea cât de curând a unei după-amieze cultural-recreative. În curând sperăm să putem finaliza atât sigla ASTRUlui eparhial, cât imnul ASTRU. Desigur încă suntem la început şi ca orice început este mai greu, însă cu entuziasm şi mai ales cu rugăciune vom putea avea parte de frumoase realizări în planul misiunii la care ne-am înscris.

ASTRU-LUGOJ

Magnificat

2 (3) 2006

Viaţa consacrată

SERVUL INUTIL Dumnezeu trebuie să fie întotdeauna slujit. Servul este un om împodobit cu puterea lui Dumnezeu iar demnitatea lui se concentrează în faptul că este o fiinţă liberă. Nefiind omul prin excelenţă ci doar un binevestitor se recunoaşte în prezenţa lui, prezenţa lui Isus Cristos. Este un om de care se foloseşte Dumnezeu. Nu-şi arogă nici un merit şi nu-şi pretinde nici o vrednicie. Nu poate înfăptui lucruri măreţe de unul singur iar faptele lui nu revarsă numai binefaceri. Curat în gândire, exemplar, folositor, cu o compasiune şi o dăruire spre contemplare, aliatul umil al celui care face binele, este un expert în umanism, participând la bucuriile şi speranţele comunităţii îndrăgostite de Dumnezeu.

Preotul vine la Biserică având convingerea întâlnirii cu Dumnezeu adevărat şi ascuns. Se simte acasă şi poate contempla fără nici o grijă lumească mistere profunde. Nu se mai simte singur, ci este în apropierea împărăţiei lui Dumnezeu. Toate cele ce trebuie săvârşite le cunoaşte amănunţit şi declanşează un sentiment de libertate şi siguranţă. Acest serv inutil are privilegiul să celebreze zilnic Sfânta Liturghie, făcându-se părtaş de toate bunurile oferite de Mântuitorul. Cea mai mare atenţie pe care trebuie să o aibă faţă de cele sfinte este faţă de greşeala profanării celei mai dumnezeieşti jertfe.

Servul îşi găseşte starea de siguranţă din încrederea în cel Sfânt. Dacă inima nu îl acuză, atunci are siguranţă la Dumnezeu. Inima sa este stăpânită de Biserică. Nimic ce ţine de ea nu îl lasă indiferent.

Acomodându-se în interiorul ei, se îmbogăţeşte prin bogăţiile ei. Acceptă toate sacrificiile în numele Bisericii.

Normele în care crede sunt imediate şi absolute, misterul este exercitat prin autoritate.

Om în serviciul comunităţii, cultivă o solidaritate catolică în mijlocul semenilor săi. Instinct dezvoltat, ştie să reacţioneze la pericolele capcanelor lumeşti care ispitesc în jurul lui. Apără cu onoare credinţa şi croieşte drumuri noi şi celor apropiaţi în spirit creştin. Fidel, ca un copil al casei este preocupat de moştenirea primită şi de patrimoniul bogat al spiritualităţii. Numai fidelitatea absolută faţă de adevărul divin face din preot un adevărat apostol. Uită aparent trecutul dar este ispitit mereu să-l reamintească celor superficiali. Servul devine util lui Cristos, ale cărui taine le celebrează. Este primul credincios al cuvântului.

Teolog: Ardelean Narcis-Sorin ASTRU-Lugoj Varia

ŞTIAŢI CĂ … ?

e

... xpresia “la Paştele Cailor” sinonimă cu “niciodată” provine de la o sărbătoare populară românească ţinută în a şasea săptămână după Paşte. Se credea că atunci, pentru un singur ceas, caii se satură de păscut iarbă. În această zi se încheiau şi afacerile şi înţelegerile, fiind considerată o zi a soroacelor. Sensul peiorativ al expresiei a apărut, în timp, datorită mobilităţii calendaristice a sărbătorii (numită în popor şi Joia Iepelor) ?

d

... intre cele şapte minuni ale lumii antice (Grădinile suspendate din Babilon, Statuia lui Zeus din Olimpia, Mormântul regelui Mausol din Halicarnas, Farul din Alexandria, Colosul din Rhodos, Piramida lui Kheops de la Giseh şi Templul Artemisei din Efes)singura care poate fi văzută şi astăzi intactă este este piramida lui Kheops,din Valea Regilor, (la 8 km de Cairo, capitala Egiptului) care are o înălţime de 146,7 m, fiind compusă din 2.300.000 de blocuri de piatră. Fiecare latură măsoară exact 229 m, cu o abatere de maxim 0,1 %. La ridicarea ei au lucrat 100.000 de oameni timp de circa 30 de ani?

d

... enumirea notelor muzicale (do, re, mi, fa sol, la, si) derivă din silabele iniţiale ale unui cântec închinat Sfântului Ioan Botezătorul: „Ut queant laxis /Resonare fibris/ /Mira gestorum/Famuli tuorum/Solve polluti/Labii reatum/Sancte Iohannes”, însemnând, în traducere: atâta timp cât pe ai tăi îi serveşti, cu gura deschisă pot

13

preamări fastul vieţii tale. „Ridică de pe buzele lor orice păcat, Sfinte Ioan.” Inventatorul acestui sistem de notaţie a notelor muzicale a fost călugărul italian Guiddo d’Arezzo(990-1050 A.D.), care a introdus şi portativul muzical, iniţial cu patru linii, dezvoltat apoi la cinci linii. Silaba Ut de la începutul cântecului s-a transformat de-a lungul timpului în Do ?

p

... rima carte care a văzut lumina tiparului a fost Biblia, tipărită între anii 1452-1455 de Johannes Gensfleisch-Gutenberg (1399-1468), descoperitorul tiparului cu litere metalice mobile, turnate în matrice?

t

... ot ceea ce omul învaţă de-a lungul întregii sale vieţi se datorează 1 % gustului, 1,5 % pipăitului, 3,5 % mirosului, 11 % auzului şi 83 % văzului ?

î

... n Ţara de Foc, situată în America de Sud există câteva toponime româneşti ca Punta Sinaia, Rio Ureche, Rio Rosetti, Lacul Buşteni şi Munţii Lahovary datorate exploratorului român Iuliu Popper (18571893), care a efectuat (între anii 1886-1890) mai multe călătorii în această regiune din însărcinarea unor companii miniere argentiniene ?

Adrian Cania Secretar: ASTRU-Lugoj

Magnificat

2 (3) 2006 Spiritual

RUGĂCIUNE Doamne, sunt un neputincios, iar când îmi ridic privirea spre cer sunt cu ochii în lacrimi şi nu sunt în stare să-ţi cer nimic, deoarece sunt plin de păcate, deşi sunt copil, ţi-am greşit cu multe Doamne şi nu numai Ţie, ci şi Mamei Tale Preasfinte. Îţi cer o Doamne să mă ajuţi să nu mai păcătuiesc pentru a-mi putea ridica ochii spre cer fără lacrimi de păcate şi fără sufletul trist de atâta răutate şi ură.

Dă-mi Doamne înţelepciune de a nu mai păcătui şi a nu te mai supăra nici pe Tine, nici pe Preasfânta Ta Mamă. Amin Lăcrimioara Jivanior ASTRU-Lugoj

Liric

VIAŢA Viaţa … o poveste fără sfârşit O lume în care toţi ne-am regăsit, O parte mare de durere, dar în care găseşti mângâiere şi plăcere Când se uită zâmbind la tine, Îi zâmbeşti şi tu că aşa e bine.

Viaţa … un vers dintr-o strofă fără de sfârşit în care soarele a apus dar a şi răsărit, în care norii nu se arată, ca un aer fără nici o pată.

Viaţa … un loc minunat dar câteodată întunecat, întunecată de dorinţe şi speranţe deşarte care de mai multe ori te fac să stai deoparte Atunci te simţi de toţi părăsit şi îţi dai seama cât de mult te-ai prăbuşit

Viaţa … o zală din eternitate din care toată lumea face parte, plină de erori şi de investiţii dar şi de plăceri şi de tradiţii Viaţa … o parte din adevăr, plină de apropieri şi depărtări, plină de atingeri miraculoase, de urcuşuri dar şi coborâşuri foarte joase. ca atingerea unui fulg sau a unui strop de ploaie ca şi cum ai scrie un vers pe o nouă foaie.

Viaţa …. se termină totul când mori Şi cerul se întunecă de nori Dar o nouă fiinţă reapare, Aducând în sufletul tuturor o bucurie mare.

Flavia Diaconescu ASTRU-Lugoj

NOAPTEA SUFLETULUI Iubirea din lumea aceasta s-a dus, O dată cu soarele ea a apus, Însă soarele din nou a răsărit, Dar şi el de iubire părăsit.

Oamenii azi nu mai ştiu să iubească, Sprijin altora să dăruiască, Cu toţii devin din ce în ce mai reci, Vorbind adesea doar cuvinte seci.

Flacăra din inimile lor s-a stins, Pe sufletele lor parcă a nins,

Sentimentele în ei au îngheţat Şi peste dânşii noaptea s-a lăsat.

Noaptea i-a cuprins încet, încet pe toţi Şi este cea mai neagră dintre nopţi, Iar dacă iubirea nu va reveni, De-a pururea n-o să mai fie zi.

Oamenilor! Încercaţi să vă treziţi Şi învăţaţi din nou să vă iubiţi!

Căci precum stelele-aduc tainic noaptea, Lipsa de iubire-aduce moartea!

Teolog: Dan Pătraşcu

14

Magnificat

2 (3) 2006

ZIUA DIECEZANÄ‚ A TINERETULUI, LUGOJ 03 IUNIE 2006

15

Magnificat

2 (3) 2006

MULŢUMIM EXCELENŢEI SALE PS EPISCOP ALEXANDRU MESIAN PENTRU SPRIJINUL ACORDAT

Revista MAGNIFICAT:

Hai alături de noi în redacţia revistei MAGNIFICAT!!!

Noi îţi propunem să scrii câteva rânduri, despre tinereţe ...

Cele mai interesante rânduri vor fi publicate.

Preşedinte de onoare: PS Alexandru MESIAN Preşedinte: Pr. Coriolan C. Mureşan Redacţia şi administraţia: Raimondo-Mario RUPP-redactor-coordonator Adrian CANIA: secretar de redacţie Colaboratori: Narcis Ardelean, Dan Pătraşcu, Lăcrimioara Jivanior, Gabriel Lupşa, Ana-Maria Borhan, Adrian Cania, Flavia Diaconescu Tehnoredactare: Raimondo Mario RUPP Design siglă Magnificat: Adrian CANIA Tipografia Almariones Lugoj, tel.: 0256/33 64 86

16

Adresa care îţi stă la dispoziţie este: revistamagnificat@gmail.com, sau pe adresa EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ, pentru revista „MAGNIFICAT”, Str. Ep. Dr. Ioan Bălan, Nr. 6, 305500, LUGOJ Ne puteţi găsi pe internet la următoarele adrese: http://www.tgcl.cnet.ro/REVISTA.htm (secţiunea dedicată revistei „Magnificat” din cadrul site-ului de tineret al Episcopiei), precum şi pe grupul de discuţii al revistei http://groups.yahoo.com/group/tgc-Lugoj/