România transparentă - The CSR report #2

2

T H E C S R R EPO RT

Ó€

O CTOMB R I E 2016

C S R Î N E U R O PA

Managerul responsabil își face vara sanie și iarna car.

Dedicăm această revistă celor 22 de companii din România care au dat dovadă de transparenţă publicând rapoarte nonfinanciare în mod voluntar, înainte de intrarea în vigoare a Directivei 95/2014.

3

CUPRINS ︴ OCTOMBRIE 2016

38 STEVEN VAN GRONINGEN Raportarea de sustenabilitate?

Cea mai bună autoevaluare!

70 PIETRO BERTAZZI:

6 IULIANA ROIBU:

4 DRAGOȘ TUȚĂ:

Raportarea vă va face mai puternici!

Forța care a scos planeta la raport

Cum va arăta România dacă raportarea de CSR nu va deveni obligatorie?

INTERVIURILE The CSR Report

EDITORIALE

10 COVER STORY:

52 DOSARELE CSR:

Directiva 95 este șansa românilor la o viață mai bună. Cum o privesc cei cinci stakeholderi sociali care au legiferat-o, au susținut-o și care așteaptă să îi simtă beneficiile?

16: PERSPECTIVA INSTITUȚIONALĂ: De la interes la intenție și punere în practică 20: PERSPECTIVA INTERNAȚIONALĂ: Țările care pot inspira România 23: PERSPECTIVA MULTINAȚIONALĂ: Sustenabilitatea, la pachet cu experiența 29: PERSPECTIVA ANTREPRENORIALĂ: Afacerile puternice cresc sustenabil 35: PERSPECTIVA ONG: Lumină pentru afacerile sociale

BRAND STORY

44 TELEKOM ROMÂNIA:

Te implici pentru orașe și comunități durabile

52: Istoria raportării de sustenabilitate în România 56: Patru rapoarte la raport: Studii de caz Coca Cola HBC, GSK, HeidelbergCement, Raiffeisen Bank 62: Poveste despre raportare: Cum să faci business responsabil ••

80 INDUSTRY REPORT: Raportarea de sustenabilitate în sistemul bancar, de la liniște totală până la performanța ca la carte •• 46 CSR ÎN EUROPA: Amprenta europeană a Global Compact •• 98 PROFIL ONG: Maestra bicicletelor galbene •• 88 DOSAR: Viitorul CSR

88: Cum se poate face bine România?

92: Amenințări globale = oportunități locale. Dar cum?

CONTRIBUTORI

74 SANDRA GENEE: Pregătiți-vă să raportați!

76 DORU MITRANA:

Responsabilitate, responsabilitate, dar să știm și noi!

78 RĂZVAN NICOLESCU: Mai multă transparență pentru energie: noi reguli din 2017

102 DACIAN CIOLOȘ:

„Lumea se află în fața unor provocări care cer soluții globale.”

3

CUM VA ARĂTA ROMÂNIA DACĂ RAPORTAREA DE CSR NU VA DEVENI O PRACTICĂ OBLIGATORIE? Raportarea de CSR explică în detaliu modul cum companiile aleg să se comporte în relația lor cu angajații, cu furnizorii și clienții, cu membrii comunităților care le găzduiesc activitatea, cu mediul înconjurător și cu persoanele de decizie care le influențează rezultatele financiare.

trecutul apropiat vă mai amintesc cazurile în care au fost implicate companiile Roșia Montana Gold Corporation și, mai aproape în timp, Chevron.

Aceste lucruri se întâmplă în România, la fel cum se întâmplă și în alte țări.

ACTORI ECONOMICI INTERESAȚI DE PROFIT PRIN ACȚIUNI IRESPONSABILE EXISTĂ ȘI VOR EXISTA ÎNTOTDEAUNA.

Ce se întâmplă în piețe în care raportarea de CSR nu există sau în care practicile de sustenabilitate și transparență nu au ajuns să devină automatisme în filtrele gândirii oamenilor? Se pot întâmpla lucruri ca cele de mai jos, din România anului 2016.

Anul acesta am fost luați complet prin surprindere de informațiile legate de comportamentul companiei HexiPharma.

Am aflat că persoanele care le influențau rezultatele financiare primeau mită de la reprezentanții companiei, în timp ce clienții (doctorii și pacienții din multe spitale ale țării) erau mințiți cu privire la concentrația produselor de dezinfecție și au suferit complicații medicale sau chiar au decedat, iar angajații afirmă că erau forțați să accepte deciziile echipei de conducere cu privire la trucarea compoziției produselor.

Asistăm la semnalizarea abuzurilor din partea companiei Schweighofer. Deși autorizația FSC (Forest Stewardship Council) pentru produsele companiei a

4

fost retrasă, magazinele de bricolaj din țară continuă să comercializeze produse provenite de la Schweighofer. Motivele pentru care FSC a suspendat certificarea produselor Schweighofer sunt: 1) tăiere ilegală și comerț cu lemn ilegal; 2) distrugerea unor zone protejate de mare importanță și 3) violarea tradițiilor și a drepturilor omului. Cu toate acestea, nici mediul economic, nici instituțiile statului și nici cetățenii nu au reacționat ferm.

Tot anul acesta, am aflat că în România există încă sclavie. Vorbesc despre cazul descoperit în Berevoiești - Argeș. E totuși o excepție față de celelalte exemple - nicio companie înregistrată la Registrul Comerțului nu a fost implicată. Însă anul trecut, în iulie 2015, am aflat despre un caz de exploatare a angajaților (sclavie, așa cum a afirmat presa) la o fabrică de confecții din Iași, unde muncitoarele erau obligate să poarte scutece pentru a nu merge la toaletă în timpul programului de lucru. Din

În timp ce analizam cazurile de mai sus, am observat că schimbări s-au produs doar în momentul când cetățenii și media au protestat arătând cu degetul către companiile care au avut acțiuni iresponsabile sau către autoritățile care nu au luat măsuri pentru a stopa astfel de comportamente.

ÎN LIPSA INFORMAȚIILOR, PUBLICUL ȘI REPREZENTANȚII MEDIA NU VOR PUNE PRESIUNE, IAR, ÎN LIPSA OBLIGATIVITĂȚII RAPORTĂRII, COMPANIILE NU VOR AVEA MOTIVE SĂ ÎȘI SCHIMBE COMPORTAMENTUL.

Atâta timp cât nu există date, este foarte puțin probabil să reacționăm, fie că suntem angajați, furnizori, clienți sau pur si simplu cetățeni.

Transparența nu aduce doar acces la informații, ci și un prim pas în procesul prin care noi suntem educați să alegem sau să cerem acțiuni responsabile de la companiile cu care interacționăm. Doar

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

ARGUMENT

 DRAGOȘ TUȚĂ, FONDATORUL THE CSR AGENCY, DIRECTORUL EXECUTIV UN GLOBAL COMPACT ROMÂNIA

dacă facem asta vom avea un trai sustenabil atunci când vorbim de relația cu actorii privați.

La finalul anului 2015, în România existau 685 de companii cu mai mult de 500 de angajați. La finalul anului 2014 erau 727. Începând cu 2017, toate companiile din această categorie, alături de cele listate la bursă și orice alte companii din domeniul financiar-bancar vor fi obligate să publice informații despre modul cum tratează relațiile cu fiecare categorie de public cu care interacționează. În țara noastră, primul raport privind rezultatele nonfinanciare ale unei companii a fost publicat voluntar în anul 2004 de către Orange România. Au trecut 12 ani de atunci. În 12 ani, dintre sutele de companii mari prezente pe piața locală, doar 21 au ales să ofere publicului acces liber la

informații care ne permit să înțelegem cum au acționat ca să obțină profiturile sau pierderile financiare.

români vor alege să muncească în afara țării, cum pădurile noastre dispar odată cu biodiversitatea care le înconjoară.

SITUAȚIA ESTE GRAVĂ ȘI DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, AL TRANSPARENȚEI DIN ZONA DE BUSINESS, DEOARECE MEDIUL DE AFACERI ESTE COMPARABIL CU MEDIUL POLITIC DIN ROMÂNIA.

DINCOLO DE ELIMINAREA CELOR RĂU INTENȚIONAȚI EXISTĂ DORINȚA DE A FACE BINE.

Nu cred că majoritatea companiilor mari din țara noastră iau decizii intenționat iresponsabile pentru a obține câștiguri financiare, deși cred asta despre reprezentanții mediului politic.

Ceea ce vă garantez însă este că în țara noastră companiile care acționează precum HexiPharma, Schweighofer sau firma care obligă angajatele să poarte scutece încă există. Acționarul sau managerul care urmărește câștiguri mari pe termen foarte scurt, cu orice riscuri, inclusiv privarea de libertate, și pe care în mod generic îmi place să îl numesc „Gigi”, există aici, printre noi. El angajează și exploatează români; plătește prost, cu întârziere sau deloc furnizori, minte clienții în privința caracteristicilor produselor pe care le oferă și plătește mită pentru a semna contracte cu statul. În lipsa rapoartelor nonfinanciare, „Gigi” va continua să fie un model, iar tinerii români, dar și expații care vin aici să conducă mari companii îi vor urma exemplul. În acest timp vom privi cum antreprenorul român cinstit și corect e o specie pe cale de dispariție, cum tinerii

”

Pericolul cel mai mare este că aceste informații nonfinanciare nu numai că nu ajung la publicul larg, dar ele nu sunt analizate nici de managerii companiilor.

Rapoartele nu lipsesc doar din spațiul public, ci și de pe birourile celor ce iau decizii despre modul cum funcționează o companie. Iar atunci când nu cunoști situația exactă este foarte greu să speri la o îmbunătățire.

Din păcate, datele referitoare la numărul mic de companii care au ales să măsoare voluntar rezultatele nonfinanciare nu ne oferă speranța unei auto-reglări. Prin urmare, decizia Uniunii Europene privind obligativitatea raportării este una legitimă și pe care vă invit să o sprijiniți.

Crezul meu este că nivelul de trai al românilor va crește odată cu creșterea gradului de responsabilitate al actorilor economici din țara noastră. De asemenea, sunt convins că, atunci când afacerile se fac în mod responsabil, politicienii corupți devin o raritate.

Fără transparență însă, afacerile nu au nicio dovadă a responsabilității. Prin urmare, fără rapoarte publice de CSR este greu să sperăm la creșterea nivelului de trai din țara noastră.

Crezul meu este că nivelul de trai al românilor va crește odată cu creșterea gradului de responsabilitate al actorilor economici din țara noastră.

“

5

EDITORIAL

FORȚA CARE A SCOS PLANETA LA RAPORT

IULIANA ROIBU, DIRECTOR EDITORIAL THE CSR REPORT

Raportarea de sustenabilitate este copilul minune al instrumentelor care măsoară și îmbunătățesc viața companiilor.

La sfârșitul anilor 90 nu exista, la sfârșitul anilor 2000 era o piață deja extraordinară cu potențial enorm, iar acum, când de apropiem de sfârșitul anilor 2010 (mai sunt doar trei ani și un pic), vorbim deja despre efervescență. În lumea inovațiilor din practicile de business, standardul de raportare nonfinanciară este un caz cu o creștere de excepție.

Aveți copii? Sunt cumva adolescenți?

Așa e că așteptați de la ei lucruri mari?

Fondatorii Global Compact, care în urmă cu nici 20 de ani puneau la punct principiile care stau la baza raportării de astăzi, au urmărit cu mare bucurie cum mișcarea de sustenabilitate crește și este îmbrățișată de companii din toate

6

colțurile lumii. În paralel s-au dezvoltat cu repeziciune indicatorii de sustenabilitate globală și standardele de raportare prin care aceste principii au devenit realități care transformă lumea. Pentru că indicatori legați de stoparea încălzirii globale și de respectul pentru angajați, indiferent de gen, rasă sau educație au tot apărut, dar o mișcare globală - om cu om, organizație cu organizație, așa cum spun cercetătorii culturii organizaționale - nu s-a mai văzut înainte de anii 2000.

Vestea bună este că sustenabilitatea a devenit cu adevărat o mișcare globală.

Dacă la început responsabilitatea companiilor era legată de mișcarea de raportare nonfinanciară, anii de practică au dovedit că scopul pe care raportarea l-a definit este mult mai profund și mult mai transformațional decât se așteptau. Scopul fundamental este de fapt redefinirea valorii corporațiilor și crearea de valoare adăugată.

De fapt, sentimentul meu este că practicile de sustenabilitate și intrarea acestora în ADN-ul businessului duc la o nouă definiție a valorii în sine, care trece de valoarea financiară și capătă puternice influențe umaniste, sociale și de mediu.

Vorbim despre un viitor în care evaluarea companiilor va trebui și se va face la o paritate care să înglobeze toate formele de capital și de valoare adăugată. Viitorul este unul puternic competițional, iar reputația și managementul resurselor vor avea cel

puțin tot atâta greutate ca activele pe care consultanții de M&A le măsoară astăzi atunci când se pregătesc de cumpărarea unei companii. În plus, pe drumul sustenabilității ne împinge și globalizarea, din motive evidente precum managementul resurselor și șansele egale la demnitate ale oamenilor.

Din punctul de vedere al businessului, dacă vrem reputație și clienți din toate colțurile lumii, trebuie să fim transparenți.

Dacă intrăm în competiție alături de companii transparente, trebuie să fim ca ele. Dimpotrivă, dacă în lupta pentru clienți intrăm în competiție cu companii care încalcă normele pentru a avea costuri mici, raportarea ne ajută să arătăm de ce prețurile noastre au un nivel mai ridicat și de ce preferăm să fim scumpi și transparenți, nu ieftini și potențial periculoși.

Schimbarea de perspectivă este mare pentru o companie aflată la începutul raportării. Ideea în sine că va trebui să răspundă nu numai în fața acționarilor, ci și în fața clienților, a furnizorilor, a angajaților și a altor categorii de public poate părea o povară la început. Dar este vorba doar despre un prag: odată trecut și odată ce companiile vor simți beneficiile pe termen lung, se vor întreba doar de ce nu au trecut până acum prin acest exercițiu. Este eliberator, constructiv, aducător de valoare, de energie pozitivă și de gustul binelui.

Binele planetei, valoarea companiei pe care o conduceți și viitorul copiilor noștri sunt deopotrivă puse acum la bătaie.

Putem contribui acum la schimbare, fiecare organizație, pas cu pas, prin integrarea practicilor de sustenabilitate și prin raportarea nonfinanciară, care reprezintă primul pas al unei transformări pe care o putem influența.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

Revista The CSR Report este marcă înregistrată a The CSR Agency.

PUBLISHER: Dragoș Tuță Mihaylov

dragos.tuta@thecsragency.ro

VÂNZĂRI: Cosmin Turcu

cosmin.turcu@thecsragency.ro

Conținutul și layoutul The CSR Report sunt furnizate de Telegraf Consult.

DIRECTOR EDITORIAL: Iuliana Roibu

iuliana.roibu@thecsragency.ro

EDITORI: Alina Botezatu

alina.botezatu@thecsrreport.ro

Roxana Roșu

roxana.rosu@thecsrreport.ro

ART DIRECTOR: Adriana Guță

CONCEPT GRAFIC: Camelia Iliescu Adriana Guță Shutterstock Adrian Stoicoviciu

CORECTURĂ: Ana-Maria Niță

TIPAR&PREPRESS: Simaco Advertising

Pentru abonare și pentru varianta online, accesați

www.csrreport.ro

ISSN 2537 - 2432, ISSN-L 2537 - 2432

FOTOGRAFII:

COVER STORY

10

T H E C S R R EPO RT

Ó€

O CTOMB R I E 2016

T ALINA BOTEZATU

Transparența este cuvântul cheie în jurul căruia gravitează toată discuția care a animat în 2016 transpunerea Directivei 95 în legislația națională. De ce ne dorim transparență, cum poate evolua România prin alegeri responsabile, de ce viitorul trebuie să fie unul sustenabil și cum ar putea Directiva 95 să transforme toate aceste teme de discuție în practici? Au răspuns la aceste întrebări reprezentanți ai instituțiilor, ai mediului diplomatic, ai multinaționalelor, ai antreprenorilor români și ai societății civile.

Zeci de voci, o singură idee: România transparentă.

11

N oaptea de Revelion dintre 2016 și 2017 va avea o nouă însemnătate pentru companiile cu peste 500 de angajați, care vor trebui să privească noul an și viitorul cu ochi responsabili. Sustenabilitatea nu este însă un miracol care se poate întâmpla peste noapte. Tocmai de aceea pregătirea, conștientizarea și înțelegerea complexității subiectului încă de anul acesta vor face ca noile obligații de raportare non-financiară să fie mai ușor de asimilat. Cadrul stabilit de Directiva 95 și transpunerea acesteia în România reprezintă însă pentru companii mult mai mult decât o obligativitate: sunt un instrument minunat de generare de valoare și de definire responsabilă a strategiei de business, lucru care crește reputația, îmbunătățește fluxurile de comunicare internă și externă și are

12

potențial enorm de a impulsiona businessul și profitul.

Introducerea în legislația locală a Directivei nr. 95/2014 (de modificare a Directivei nr. 34/2013 în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari) a avut loc prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1938/2016. Potrivit noilor reglementări, firmele de interes public și grupurile care, la data bilanțului, au un număr mediu de 500 de angajați, în cursul exercițiului financiar, vor include în raportul financiar și o declarație nefinanciară.

Declarația non-financiară va conține informații privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită, dacă acestea sunt necesare pentru a înțelege dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii și a impactului activității sale. Această declarație va mai cuprinde o descriere a modelului de afaceri, politica de diversitate (vârsta, genul sau educația și experiența profesională, obiectivele, aplicarea) și o descriere a politicilor adoptate în legătură cu aceste aspecte, inclusiv a procedurilor

de diligență necesare aplicate și rezultatele politicilor respective. Descrierea acestei politici se va face doar în ceea ce privește echipa de management și de supraveghere a firmei. Dacă firma sau grupul nu aplică politici în ceea ce privește unul sau mai multe dintre aceste aspecte, declarația nefinanciară trebuie să ofere o explicație clară și motivată pentru această opțiune. În plus, în declarație se va face referire la indicatorii cheie de performanță nefinanciară relevanți pentru activitatea specifică a firmei și la principalele riscuri legate de aceste aspecte care decurg din operațiuni. Acești indicatori vor include, atunci când este relevant și proporțional, relațiile de afaceri, produsele sau serviciile care ar putea avea un impact negativ asupra domeniilor respective și modul cum compania gestionează acele riscuri. De asemenea, declarația nefinanciară conține, după caz, trimiteri și explicații suplimentare privind sumele raportate în situațiile financiare anuale.

Declarația poate fi înlocuită de un raport separat, corespunzător aceluiași exercițiu financiar, indiferent de metodologia folosită pentru realizarea acestuia. Spre deosebire de declarație, acest raport va fi publicat, pe site-ul companiei,

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

împreună cu raportul contabil, sau va fi pus la dispoziția publicului, în termen de cel mult șase luni de la data bilanțului, și va fi menționat în raportul contabil. Declarația nefinanciară sau raportul vor trebui auditate de către un consultant specializat. De asemenea, declarația și raportul vor trebui verificate de un prestator independent de servicii de asigurare. Metodologia de raportare poate varia, nefiind impus niciun standard.

Comisia Europeană se află în etapa de elaborare a unor orientări privind metodologia, inclusiv indicatorii cheie

de performanță nefinanciară, generali și sectoriali, pentru care se consultă cu părțile interesate relevante și pe care le va publica până pe 6 decembrie. „Prin aplicarea corectă a principiilor de bază ale raportării non-financiare, cum ar fi materialitate, comparabilitate, acuratețe, echilibru, companiile vor conștientiza beneficiile reale aduse de raportarea non-financiară fără a o mai percepe ca pe o presiune legislativă, începând cu 2017, din momentul intrării în vigoare a Directivei europene pentru raportarea non-financiară, Directiva 95/2014”, a estimat Andreea Giovani,

managerul departamentului Servicii de Raportare non-financiară al PwC România. Ea a precizat că, pe termen lung, raportarea non-financiară va trebui să se adapteze unui grup de părți interesate mai larg decât publicul obișnuit cu urmărirea strictă a rapoartelor financiare, dar este nevoie de timp şi de educarea publicului: „Declaraţiile non-financiare, sau rapoartele de sustenabilitate, ar trebui să devină o obişnuinţă pentru companii. O concentrare strategică va permite, de asemenea, companiilor să îndeplinească mai bine obiectivul de raportare a informațiilor nonfinanciare relevante”. În prezent, deși nu sunt obligate să publice rapoarte de sustenabilitate, unele companii, preponderent multinaționale, au demarat acest demers. Între 2004 și 2016, în jur de 70 de rapoarte au fost publicate de către 21 de companii, cele mai multe din domeniul financiar, tehnologie și FMCG. „Companiile importante prezente pe piața din România, în special cele internaționale, sunt din ce în ce mai preocupate de o dezvoltare sustenabilă și transparentă. Mai nou, multe dintre companiile nou înființate își încep din start activitatea integrând principii de sustenabilitate în planurile lor pe

13

termen mediu și lung, se implică în viața comunității și în acțiuni caritabile.

Desigur, există încă și reversul medaliei: avem companii care refuză să susțină dezvoltarea și susținerea comunităților în care își desfășoară activitatea”, spune Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Fundației Salvați Copiii.

Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, caracterizează sustenabilitatea din România drept un proces în creștere și dezvoltare accelerată: „Companiile care înainte nu știau despre sponsorizările deductibile au început să le folosească în ultimii ani.

Companii care înainte dădeau sponsorizări către orice cauză li se părea interesantă încep să își construiască strategii și să fie interesate de impact. Iar companii care măsoară impactul implicării lor, încă de-acum câțiva ani, încep să se uite la sustenabilitatea întregului lor proces de business, de la etica muncii până la relația cu furnizorii, impactul asupra mediului și susținerea comunității”. Procesul este lung, iar responsabil de sustenabilitatea în companie a devenit responsabilul de sponsorizări de acum câțiva ani, care este din ce în ce mai specializat și înțelege tot mai mult cum poate fi legată strategia de sustenabilitate de cea a businessului în sine. „Este un ritm de creștere care ne arată că,

14

în acest domeniu, ardem etape față de țările occidentale”, consideră Alina Kasprovschi.

Mircea Toma, președintele ActiveWatch, crede că raportarea de CSR poate contribui, indirect, la schimbarea mentalitățiilor care se regăsesc în businessul local și nu numai, cu toate că raportarea poate deveni o potențială problemă pentru unele companii românești: „Raportarea poate fi o problemă pentru companiile vechi românești, pentru care va fi o «traumă»”.

Instituțiile vor fi puse în fața unei solicitări de sus în jos a unui act normativ, fără să aibă destul de bine antrenate «organele» pentru raportare - competențe, mentalități, disponibilitate pentru așa ceva. Făcând un mare pas înapoi și aruncând o privire asupra societății noastre, vedem că vorbim despre un proces de învățare social, unul dificil, dar care va avea succes când cetățeanul va înțelege subiectul. Până atunci, instituțiile care lucrează cu cetățenii vor avea multe crampe ca să poată executa melodios această nobilă misiune”.

Aceeași opinie o are și Teia Ciulacu, președintele Viitor Plus: „Cei mai slabi în privința sustenabilității sunt actorii publici, cu excepția celor obișnuiți să lucreze cu fonduri europene. În restul societății, sustenabilitatea este ca și inexistentă. Gândiți-vă numai la modul cum se realizează achizițiile publice: dacă

s-ar aplica niște teste de mediu și sociale când se fac achiziții, am vorbi despre sustenabilitate”.

Teia Ciulacu subliniază că poziționarea actuală a României în subiectul sustenabilității este atât de mult înclinată către zona privată și din cauza faptului că zona publică nu i-a acordat atenție: „Modalitatea prin care a fost realizată strategia națională de dezvoltare durabilă a României, din 2008, a fost defectuoasă, nu a fost făcută pe baza unei metodologii și prin consultarea tuturor părților”.

Președintele Viitor Plus dă drept exemplu de aplicare a dezvoltării durabile modelul olandez, care are un minister dedicat.

Mircea Toma a precizat că, în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, este vorba de o schimbare de paradigmă care ne implică pe toți, nu doar companiile și ONG-urile: „Este vorba de o modificare a societății și a paradigmei de funcționare a societății, în condițiile în care poluator nu este doar compania, ci și consumatorul”. În plus, pentru a-și puncta ideea, Mircea Toma a descris evoluția noțiunii de sustenabilitate care, la început, se referea doar la mediul înconjurător, iar, în prezent, „profitul unei companii nu mai poate fi protejat ca fiind exclusiv dreptul proprietarului, nu mai poate fi exceptat de la regula sustenabilității, deci a echității”.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

 BIANCA TOMA, DIRECTORUL DE PROGRAME AL CENTRULUI ROMÂN DE POLITICI EUROPENE

”

OPINIE

O dezbatere ar fi reușit să clarifice câteva noțiuni și tendințe.

Una din marile probleme ale Ordinului Ministrului Finanțelor nr. 1938 pe 2016 este că, la elaborarea lui, nu s-a ținut cont de experiența și expertiza profesioniștilor din zona de sustenabilitate, fie că ei se află în companii multinaționale și fac raportări de sustenabilitate de ani buni, fie că vin din zona de consultanță sau din societatea civilă.

Transpunerea unei directive nu trebuie să fie un automatism, făcut pe ultima sută de metri, un automatism în care procese precum consultarea stakeholderilor și transpunerea mai ambițioasă sunt doar „bătăi de cap” în plus. Ministerul Finanțelor Publice avea toate elementele și semnalele interesului major cu privire la această tematică. Iar acest interes nu vine din

“

partea unei companii sau a alteia, ci din partea unor actori din diverse zone, de la CSR până la business, la societate civilă, la profesioniști și la mediul academic. În România această comunitate există, iar în plus au fost și grupuri de inițiativă care veneau cu expertiză. Și, ce faci ca minister?

Simulezi procesul de consultare post factum cu un anunț pe site?

Nu așa trebuie să arate consultările legate de schimbări legislative care vizează mediul de afaceri.

Pe fond, am semnalat și noi, CRPE, alături de alți actori interesați, că este nevoie de o clarificare legată de noțiunea de „entități de interes public”, mai ales că aici România are restanțe majore pe reforma companiilor de stat – or, transpunerea

ambițioasă a Directivei UE/95/2014 ar fi avut o influență interesantă și în privința transparentizării companiilor de stat.

De asemenea, existau recomandări clare și foarte bune ale Comisiei Europene referitoare la standardele de raportare. Și acolo lucrurile puteau să arate mult mai ambițios. O altă discuție ar fi trebuit făcută în legătură cu întrebarea: „Cine să facă raportarea?”, referitor la auditorul statutar. Și, ca să vedeți că lucrurile sunt complet neclare și neexplicate, am văzut în presă articole care legau contabilii de această raportare non-financiară. Și asta e complet greșit. Iar profesioniștii știu de unde vine confuzia. O dezbatere ar fi reușit să clarifice noțiuni și tendințe. E greu de crezut că aceste explicații le va mai da Ministerul de Finanțe.

2016 era un moment extrem de oportun, din mai multe considerente, ca toate companiile să fie obligate să raporteze local. Pe de o parte, există o mare deschidere a reprezentanților diferitelor ministere, mulți proveniți din mediul de afaceri, pentru transparentizarea unor procese și a unor categorii de informații.

Raportarea non-financiară ar putea susține toate aceste nevoi. În plus, unul din documentele programatice, asumate de Guvernul României, „Strategia Națională Anticorupție”, pune un accent deosebit pe zona de integritate în afaceri. În acest caz, raportarea non-financiară putea facilita procese și putea contribui la transparentizarea unor zone, atât în companiile de stat, cât și în multinaționale.

15

PERSPECTIVA INSTITUȚIONALĂ: Dezvoltarea durabilă: de la interes la intenție și punere în practică

Ar fi bine să avem acces la cât mai multe informații despre agenții economici, au concluzionat reprezentanții instituțiilor de care depinde implementarea Directivei 95. Cu toate acestea, transpunerea ambițioasă a Directivei abia se mai întrezărește, deși bunele practici ale unor țări de succes în acest domeniu i-ar fi putut încuraja pe omologii români să le urmeze exemplul.

Până în 2016 și până la necesitatea adaptării în legislația națională a Directivei nr. 95/2014, autoritățile din România au fost oficial interesate de dezvoltarea durabilă, dar nu și să le impună companiilor să-și facă o analiză a activităților de CSR. Sub influența organismelor internaționale, România a acumulat experiență în realizarea de strategii de dezvoltare durabilă. România și-a elaborat prima Strategie Națională pentru

16

Dezvoltare Durabilă în perioada 19971999, cu asistență din partea Programului ONU pentru Dezvoltare (PNUD). Aceasta a oferit cadrul conceptual și metodologia de consultare pentru programul „Agenda Locală 21”, care a analizat un număr de aproximativ 40 de municipalități și județe. După aderarea României la Uniunea Europeană, în iulie 2007 această strategie a făcut obiectul unei raportări interimare către Comisia Europeană asupra

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

aplicării obiectivelor dezvoltării durabile.

Dezvoltarea durabilă era deja un obiectiv politic al UE, asumat încă din 1997, prin includerea unor prevederi în Tratatul de la Maastricht, și întărit în 2001, când Consiliul European a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabilă a UE, reînnoită în iunie 2006.

Deși exista Strategia PNUD, România a mai încercat între 1997 și 2007 să elaboreze un alt document care să programeze dezvoltarea națională durabilă. Pe parcursul anilor 2002-2004, și Academia Română s-a străduit să elaboreze o strategie de dezvoltare a României, dar tot fără succes. În lipsa unui document clar, în ultimii ani, România a urmat calea dezvoltării durabile trasată de UE. Abia în noiembrie 2008, Guvernul a adoptat „Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României «Orizonturi 2013-2020-2030»”, după consultări cu membri ai mai multor ministere, ai BNR și ai Academiei Române.

Această strategie a stabilit următoarele obiective pentru ca România să treacă la modelul de dezvoltare al UE: pentru 2013, încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României; pentru 2020 - atingerea nivelului mediu actual al țărilor UE la principalii indicatori ai dezvoltării durabile; pentru 2030 - apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor UE. Stadiul implementării strategiei este urmărit și verificat de indicatorii statistici ai dezvoltării durabile, la nivel național (103) și teritorial (46), armonizați și congruenți cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE, care sunt actualizați periodic pe site-ul Institutului Național de Statistică. „Funcționalitatea indicatorilor constă atât

în înțelegerea coeziunii teritoriale prin măsurarea implementării obiectivelor prezentate în strategie, cât și în informarea și sprijinirea elaborării politicilor cu privire la dezvoltarea durabilă la nivel teritorial.

Astfel, pentru operaționalizarea măsurilor pe domeniul economiei verzi, consumului și producției durabile, eficienței utilizării resurselor şi în scopul desfășurării unor acțiuni coordonate pe domeniul dezvoltării durabile, instrumentele voluntare care se află în responsabilitatea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, respectiv EMAS-ul (Sistemul de management de mediu și audit al UE) și Eticheta ecologică, s-au constituit în indicatori de dezvoltare durabilă la nivel teritorial”, au explicat reprezentanții Ministerului Mediului.

Pe lângă aceasta, Academia Română a demarat, acum doi ani, realizarea unei noi „Strategii de dezvoltare a României pentru perioada 2016-2035”, care cuprinde și pilonii dezvoltării durabile. După consultări cu mai multe oficialități, forma finală a acesteia va fi emisă în octombrie 2017, iar implementarea ar trebui să înceapă din 2018. Țintele vizate pentru 2035 sunt: de a ajunge la nivelul de dezvoltare mediu al țărilor UE 18 din anul 2014, în varianta maximală, sau la nivelul mediu din 2014 al țărilor UE 28, în varianta minimală.

Guvernul a lansat, pe 5 iulie 2016, și strategia „România competitivă”, care vizează stimularea productivității (agricultura sau sectoarele creative) și a capitalului (investițiile străine și exporturile, fondurile europene, piața de capital). Aceasta cuprinde și alte elemente prin care se dorește crearea de condiții pentru dezvoltarea producției autohtone și care să aibă impact direct asupra forței de muncă și a calității vieții (educația, sănătatea, infrastructura, debirocratizarea etc.). Strategia vizează 16 domenii,

care cuprind 41 de priorități, respectiv 90 de măsuri cu un orizont de realizare până în 2020. „Proiectul economic va fi în acord cu alte documente precum «Programul Național de Reformă și Programul de Convergență», «Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani (20162035)», «Strategia de Dezvoltare Durabilă a României», strategiile sectoriale ale ministerelor și alte documente cu caracter strategic”, se subliniază în documentul „România competitivă”. Forma finală a acestei strategii va fi prezentată la sfârșitul acestui an, activitate coordonată de Ministerul Economiei. Pe lângă aceasta, aspectele privind tranziția către economia verde vor fi elaborate separat, în „Carta Albă a Economiei Verzi în România”.

IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI 95 În cei aproape 20 de ani de experiență în elaborarea de strategii de dezvoltare, România nu le-a impus companiilor să facă raportări legate de sustenabilitatea afacerilor derulate pe teritoriul țării noastre. Primul pas l-a făcut pe 17 august

17

2016, când a fost publicat, în Monitorul Oficial, Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1938/2016, care a introdus în legislația internă Directiva nr. 95/2014 privind raportarea non-financiară. Potrivit ordinului, companiile cu peste 500 de angajați vor trebui să depună, odată cu bilanțul contabil, un raport nefinanciar, în care să menționeze aspecte privind desfășurarea businessului și impactul acestuia asupra comunității, mediului înconjurător și angajaților. Ordinul va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2017, odată cu debutul primului an de raportare. Noile reglementări au fost elaborate în urma unei analize efectuate de Ministerul Finanțelor Publice și a unor estimări, făcute pentru a identifica, la nivel național, aria de aplicabilitate a prevederilor Directivei și pentru a stabili numărul total de entități care intră sub incidența Directivei, susțin reprezentanții Finanțelor.

Pentru entitățile din domeniile financiare, normele și reglementările contabile specifice, inclusiv declarațiile nefinanciare atașate rapoartelor contabile, le-au elaborat și le-au emis instituțiile cu atribuții în acest sens (BNR și Autoritatea de Supraveghere Financiară), cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. BNR lucrează la propriul proiect de Ordin prin care va introduce noile reglementări. ASF se află în etapa de finalizare a analizei privind impactul pe care implementarea acestor prevederi îl va avea asupra piețelor supravegheate. „Pentru entitățile care desfășoară activitate pe piața de capital a fost deja emisă Norma nr. 39/2015 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile entităților autorizate, reglementate și supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară din Sectorul Instrumentelor și Investițiilor

18

Financiare, care se aplică începând cu situațiile financiare anuale aferente exercițiului financiar 2015. În ceea ce privește reglementarea și supravegherea entităților care activează pe piața pensiilor private, este în curs de elaborare norma de modificare a Normei nr. 14/2015 privind reglementările contabile conforme cu directivele europene aplicabile sistemului de pensii private care transpune Directiva 2013/34/UE”, au precizat reprezentanții ASF. De asemenea, în cadrul sectorului asigurări-reasigurări se află în curs de analiză transpunerea Directivei. „În prezent însă, niciuna dintre entitățile supravegheate din piața de capital și din piața pensiilor private nu îndeplineşte criteriul de a avea un număr mediu de 500 de angajați, în cursul exercițiului financiar și, ca urmare, în aceste sectoare nu există entități cărora să li se aplice prevederile Directivei 2014/95”, au subliniat reprezentanții ASF.

COMPANII MAI TRANSPARENTE ȘI MAI PERFORMANTE Pentru a sprijini statele membre în procesul de transpunere a Directivei, Comisia Europeană a organizat seminarii informale, cu autoritățile naționale, participarea fiind asigurată de experți din cadrul Finanțelor. „Trei astfel de seminarii au fost organizate, în martie și în septembrie 2015, precum și în februarie 2016. Comisia Europeană lucrează și la dezvoltarea de ghiduri orientative pentru a ajuta companiile să se adapteze la noile reguli. Primele rapoarte non-financiare ar putea apărea în 2017. Deși timpul pare scurt, sunt convinsă că, în ceea ce privește transparența, companiile se vor

ridica la nivelul așteptărilor societății”, a spus Angela Cristea, șeful Reprezentanței Comisiei Europene în România.

Anca Dragu, ministrul Finanțelor, susține că introducerea Directivei poate ajuta, cu toate că într-o mică măsură, chiar și la o colectare mai bună: „Sunt binevenite în societate măsurile de creștere a transparenței, chiar dacă nu înseamnă 1 la 1 creșterea colectării. Nu doar colectarea trebuie să o creștem, ci și guvernanța corporativă. Nu mai este vorba de creștere cu orice preț, ci inclusiv de inteligentă și verde”.

Angela Cristea a completat că o creștere a transparenței în rândul întreprinderilor de interes public ar trebui să ducă la o performanță mai bună, având în vedere că firmele ce promovează transparența au mai mult succes, au costuri de finanțare mai mici, atrag și păstrează angajați talentați și, în final, au mai mult succes: „De asemenea, sperăm că o creștere a transparenței informației relevante, oferită de anumite companii mari, va duce la o creștere economică, la crearea de locuri de muncă și la o performanță mai durabilă decât în prezent. Mai mult, investitorii sunt din ce în ce mai interesați de informațiile nefinanciare, pentru a căpăta o imagine cât mai completă în ceea ce privește dezvoltarea unei companii, performanța, poziționarea și impactul activității sale”.

AVANTAJELE DE LA MINISTERUL MUNCII Nu doar instituțiile cu atribuții directe în implementare sunt interesate de transpunerea Directivei 95. Dragoș Pâslaru, ministrul Muncii, nu are responsabilități directe în implementarea Directivei 95/2014, dar, deoarece acest

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

document are o componentă importantă ce vizează respectarea principiului diversității și drepturilor omului, vine în sprijinului politicilor și strategiilor sociale și de ocupare asumate de acest minister: „Directiva întărește o componentă extrem de importantă, aceea a implicării actorilor privați în rezolvarea unor probleme care afectează societatea în ansamblul său, așa cum sunt sărăcia sau excluziunea socială”. În plus, Directiva vine în sprijinul îndeplinirii obligației Ministerului Muncii de a garanta, prin instituțiile pe care le coordonează și care au atribuții de verificare și de control, respectarea drepturilor angajaților și asigurarea unui mediu favorabil diversității și egalității de șanse la locul de muncă. Sprijinul este dat de obligativitatea întreprinderilor ce se înscriu în prevederile Directivei 95/2014 de a raporta informații cu privire la obiectivele politicii de diversitate, modul cum a fost pusă în aplicare politica de diversitate și rezultatele ei; totodată, vor fi disponibile informații referitoare la vârsta, genul sau educația și experiența profesională a persoanelor angajate în aceste companii. „Mai mult decât atât, programele aplicate în mediul privat pot deveni elemente pentru viitoarele politici publice sau pot fi transpuse în practica ministerului și a agențiilor. O mai bună înțelegere a programelor mediului privat va da posibilitatea corelării intervențiilor publice cu cele private, mai ales în plan local. În contextul implementării Pachetului anti-sărăcie și în special a măsurilor implementate la nivel de comunitate, o aliniere între inițiativele diferiților actori prezenți este nu doar recomandabilă, ci și necesară”, a adăugat Pâslaru.

Ministrul Muncii își dorește ca prevederile noii Directive să devină principii ce stau la baza funcționării

unui număr cât mai mare de actori de pe piață: „Prin conștientizarea beneficiilor pe care le aduc politicile de incluziune și de sustenabilitate, așteptarea principală a Ministerului este ca firmele ce nu ating pragul impus de Directivă să se ralieze în mod voluntar la prevederile acesteia”.

De asemenea, Pachetul integrat pentru combaterea sărăciei, elaborat de Guvernul României, acordă o atenție deosebită colaborării la nivel local între entitățile publice și cele private, în vederea elaborării unor politici sustenabile și furnizării de servicii integrate în beneficiul cetățenilor. „Transpunerea directivei la nivelul legislației naționale are potențialul de a susține la nivel local implementarea măsurilor integrate din Pachetul pentru combaterea sărăciei, având în vedere faptul că întreprinderile private sunt un factor determinant de dezvoltare locală comunitară și pot juca un rol decisiv în generarea unor parteneriate locale funcționale și sustenabile. Ne dorim ca actorii privați să vină în sprijinul inițiativelor publice, fie că vorbim despre susținerea economiei sociale, angajarea persoanelor cu dizabilități sau implicarea

în comunitate”, a subliniat Pâslaru.

Una dintre prioritățile asumate în prezent de Ministerul Muncii, prin „Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 20142017” este reducerea disparităților de gen existente pe piața muncii. „Prin obligativitatea întreprinderilor de a raporta aspecte nefinanciare, inclusiv cele referitoare la modul cum implementează o politică proprie privind asigurarea diversității la nivelurile cele mai înalte de conducere, se asigură minimele premise pentru o abordare integratoare de gen în ceea ce privește politicile de angajare și de salarizare în întreprinderi. În calitate de reglementator, ne așteptăm ca implementarea directivei să conducă la o «autoreglementare» a pieței, pe baza bunelor practici și a unei «concurențe» pozitive între actori”, a mai spus Pâslaru. În plus, Ministerul Muncii intenționează să își definească propria manieră în care poate aplica principiile directivei la nivelul instituției și al administrației publice.

19

PERSPECTIVA INTERNAȚIONALĂ: Țările care pot inspira România Dezvoltarea durabilă poate avea loc și fără a exista o presiune legislativă, prin dorința puternică a oamenilor dintr-o țară de a respecta angajații, mediul și regulile.

Au arătat acest lucru piețe mature din punct de vedere economic, pentru care sustenabilitatea este un semn de respect și nu o obligație.

Liderii mișcării dezvoltării durabile sunt statele puternic dezvoltate economic.

Nu este însă deloc întâmplătoare asocierea dintre „sustenabilitate” și ”dezvoltat economic”, deoarece vorbim despre piețe care, la un moment dat, și-au dat seama cât pierd dacă se concentrează doar pe cifrele din bugete și ignoră modul cum ajung la rezultate. Adoptarea principiilor de dezvoltare durabilă în mai multe țări, printre care SUA și Olanda, a fost strâns legată de „Principiile OECD pentru companiile multinaționale”, care vorbesc

20

despre un comportament etic, despre respectarea drepturilor omului, despre o atitudine corectă față de angajați și față de partenerii de afaceri, despre grija față de mediu, despre combaterea corupției și apărarea drepturilor consumatorilor, despre încurajarea științei și tehnologiei, despre practicarea concurenței corecte și despre încurajarea plății taxelor. „Create acum 40 de ani, aceste principii au servit drept instrument vital pentru cele mai bune practici cu privire la comportamentul responsabil în afaceri,

în SUA. Odată cu actualizarea din 2011, cu aspectele noi privind lanțurile de aprovizionare și drepturile omului, aceste linii directoare continuă să fie o resursă vitală. Guvernul Statelor Unite promovează liniile directoare, inclusiv prin activitatea Punctului Național de Contact pentru liniile directoare ale OECD și prin intermediul Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului”, explică reprezentanții Ambasadei SUA aplecarea companiilor de peste ocean către business sustenabil.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

EXEMPLUL OLANDEI Olanda a adoptat aceleași principii, inclusiv crearea punctelor naționale de contact. Olanda a mers însă mai departe și are, de aproape 20 de ani, o strategie de dezvoltare durabilă cu multiple ramificații.

CSR Netherlands a fost înființată în 2004, iar de la un simplu punct de informare a ajuns în prezent o rețea cu peste 2.000 de companii afiliate. Prin intermediul organizației firmele primesc informații curente despre CSR și sprijin privind măsurile pe care le pot aplica în activitatea curentă. Altă măsură urmărește să ajute firmele olandeze care sunt conforme cu orientările OECD să devină eligibile pentru sprijinul financiar acordat de administrația financiară în special activităților de comerț internațional și investiții. În plus, guvernul olandez a creat un sistem de măsuri și de principii pe care le pune la dispoziția companiilor care vor să practice comerț internațional sustenabil, astfel încât acestea să fie atente, în special, la practicile anticorupție și la atitudinea față de angajați. Apoi, oficialitățile olandeze au adoptat măsuri sustenabile în activitatea de zi cu zi a instituțiilor: de exemplu, în cantinele

acestora se găsește doar mâncare organică.

De asemenea, Olanda a adoptat și standardul ISO 26000, care acoperă domenii ca eficiența energetică, informarea în mod onest a consumatorilor și combaterea discriminării la locul de muncă.

GERMANIA: COMPANIILE SUNT RESPONSABILE PENTRU EVOLUŢIA SOCIETĂŢII Un moment important care a încurajat politicile sustenabile în Germania l-a reprezentat publicarea, în 2001, a „Cărții Verzi a CSR-ului” de către Uniunea Europeană. Potrivit documentului, responsabilitatea socială corporativă trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor strategice ale UE și la strategia privind dezvoltarea durabilă. „Un alt moment important a urmat în toamna anului 2011, când Comisia Europeană a publicat noua strategie de CSR, prin care responsabilitatea socială a întreprinderilor a fost definită drept «responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul lor asupra societății». În paralel cu aceste iniţiative europene, am asistat în ultimii ani la intensificarea dialogului privind protecţia mediului înconjurător şi combaterea schimbărilor climatice la nivel internațional, dar şi la nivel naţional, Germania fiind, prin tranziţia energetică, Energiewende, prima ţară care şi-a asumat trecerea către un sistem energetic bazat pe resurse regenerabile”, a subliniat Sebastian Gromig, Şeful Secției Economice și Comerciale a Ambasadei Germaniei.

Tradiția practicilor sustenabile în Germania are însă rădăcini și mai adânci, percepția fiind în general că societățile

comerciale sunt responsabile pentru evoluţia societăţii, a detaliat Gromig: „Companiile se percep și sunt percepute ca partenerii sociali care susțin și dezvoltă munca, calificările și standardele ecologice. Astfel, a fost firesc ca asumarea responsabilităţii sociale să devină, treptat, o practică standard pentru companiile germane”.

MOMENTUL GLOBAL COMPACT Adoptarea accelerată a principiilor de dezvoltare durabilă în cele mai multe dintre piețele mature a fost legată de lansarea, în 1999, a Global Compact, și, în 2004, a principiilor acestuia. „SUA sprijină Global Compact și companiile care se alătură principiilor acestuia și care vor să împărtășească cele mai bune practici și să-și coordoneze eforturile cu privire la un comportament responsabil în afaceri”, au subliniat reprezentanții Ambasadei SUA. Primele platforme locale ale Global Compact au luat ființă în anul 2000, iar una dintre acestea a fost cea din Germania.

Rețeaua germană a Global Compact este și astăzi la fel de entuziastă și de activă, după cum amintește Sebastian Gromig: „Până în prezent s-au alăturat rețelei în jur de 310 întreprinderi, de la concerne mari până la întreprinderi mici şi mijlocii sau foarte mici, dar şi 80 de organizaţii ale societăţii civile, academice și sectorului public. Aceasta înseamnă ca aproape 400 de semnatari se întâlnesc, în mod regulat, pentru a discuta despre provocările globalizării și pentru a gândi şi a propune principii și concepte specifice de ghidare.

Ei contribuie la conștientizarea faptului că utilizarea acestor principii nu oferă

21

doar oportunități, dar sunt, în cele din urmă, o condiție esențială pentru succes în viitor”, a completat Gromig. În prezent, aproape 22.600 de organizații din toată lumea, majoritatea companii private, au aderat la principiile Global Compact. În România, GC este prezent de anul trecut, rețeaua cuprinzând 22 de membri. „Este de salutat faptul că, începând de anul trecut, reţeaua locală a Global Compact există în România. Ne bucurăm să vedem printre membrii fondatori şi companii germane. Urăm reţelei româneşti succes în a încuraja cât mai multe companii din România să adere la această initiaţivă şi suntem încrezători că astfel în viitor Global Compact România poate deveni o reţea şi mai puternică, cu mai multe companii care se implică activ şi într-un mod transparent pentru dezvoltare durabilă şi pentru sustenabilitatea afacerilor în România”, a menționat Gromig.

RAPORTAREA, PRIMII PAȘI Primele rapoarte de CSR le-au făcut firmele americane din industria chimică, în a doua parte a anilor '80, ca urmare a unor scandaluri legate de poluare. Pornite ca inițiative proprii ale firmelor, rapoartele au ajuns să fie reglementate prin lege, 36 de țări având astfel de reguli. Franța are una dintre cele mai severe legislații – reglementează 42 de indicatori care trebuie raportați. Cu toate acestea, în ultimele două decenii, companiile din Japonia și Marea Britanie au fost printre cei mai activi raportori, se menționează în studiile BSR. În plus, oficialitățile din mai multe țări încurajează aceste inițiative. Guvernul Statelor Unite sprijină eforturile companiilor de a raporta în mod voluntar

22

aspecte privind operațiunile care se referă la o conducere responsabilă a afacerilor, precum și de a antrena o gamă largă de părți interesate cu privire la aceste aspecte, susțin reprezentanții Ambasadei SUA: „Există o serie de instrumente și inițiative conduse de sectorul privat care le ajută să-și realizeze obiectivele. Guvernul Statelor Unite, de asemenea, sprijină companiile în eforturile lor de a se conforma cu Secțiunea 1502 «Dodd-Frank», concepută să rupă legăturile dintre lanțurile de aprovizionare cu minerale și conflictul armat din regiunea Marilor Lacuri”.

Oficialitățile din Olanda analizează, anual, în jur de 500 de rapoarte de CSR, iar compania care obține cel mai ridicat scor în ceea ce privește transparența este clasificată ca fiind ”de cristal”. În Germania, un factor important în creşterea interesului pentru raportarea non-financiară l-a avut sprijinul oferit, constant, de guvernul federal pentru dezvoltarea sustenabilă. Acest sprijin constă în măsuri legislative ce promovează buna practică, punerea la dispoziţie a unor resurse financiare şi comunicarea activă a acestei teme la nivel național şi internațional. „Un exemplu concret al acestui sprijin este adoptarea în anul 2010 a Strategiei Naționale și a Planului de Acțiune în domeniul CSR, ce are ca scop promovarea și creşterea vizibilităţii exemplelor de bună practică în domeniu, crearea unor stimulente pentru asumarea responsabilităţii sociale şi acordarea de asistenţă în implementarea practicilor de CSR în activităţile de zi cu zi. În Planul de Acţiune este prevăzută sprijinirea iniţiativelor internaţionale din domeniul CSR, cum ar fi UN Global Compact şi a reţelei germane a Global Compact, munca desfăşurată de reţeaua germană fiind finanţată şi prin subvenţii de la guvernul federal”, a precizat Gromig.

RECOMANDĂRI PENTRU ROMÂNIA Ambasada SUA recomandă Guvernului României să promoveze utilizarea în afaceri a „Principiilor OECD”, a „Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului”, dar și a instrumentelor legate de verificarea incidentelor, și să lucreze cu toate părțile interesate – instituții guvernamentale, companii, forța de muncă, societatea civilă sau mediul academic, pentru a distribui informații și cele mai bune practici.

Gromig crede că este greu de spus ce iniţiative ar trebui să introducă România, fiecare ţară având propria „reţetă” pentru creşterea interesului în CSR şi a nivelului de raportare. „Uitându-ne la modelul german, cred că este foarte important ca Guvernul României să îşi asume această temă şi să o promoveze în mod activ. Doar atâta timp cât toate părțile implicate – companii, instituții de stat și organizaţii nonguvernamentale – se angajează într-un dialog constant și își asumă responsabilitatea pentru dezvoltarea sustenabilă poate fi realizat un progres semnificativ”, a adăugat Gromig. În condițiile în care Directiva nr. 95/2014 nu impune companiilor un standard de raportare, Gromig a precizat că atât guvernul României, cât şi reprezentanţii sectorului privat şi ai sectorului non-guvernamental trebuie să lucreze împreună, într-un mod transparent, pentru a pune bazele unui sistem de raportare care să asigure responsabilitatea mediului de afaceri, folosind bunele practici existente la nivelul mediului de afaceri din România sau, acolo unde este nevoie, pe cele existente la nivel internaţional.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

PERSPECTIVA MULTINAȚIONALĂ: Sustenabilitatea, la pachet cu experiența

Filialele multinaționalelor prezente pe piața locală au fost promotorii CSR-ului în România și tot ele pot înclina acum balanța businessului sustenabil, prin dezvoltarea trendului de raportare nonfinanciară, pentru care au atât experiență, cât și motivație pe termen lung.

Mai bine de 10 de ani au trecut de la momentul când primul raport de CSR apărea pe piața locală, grație a unei decizii a Orange la nivel de grup, care cerea astfel de rapoarte filialelor din întreaga lume.

Programul de Responsabilitate Corporativă al Orange, lansat în România în anul 2003, la un an de la intrarea pe piața locală, a funcționat fără întrerupere și este constituit acum dintr-o strategie de CSR ai cărei piloni sunt: implicarea în comunitate prin programe de educație și voluntariat, incluziunea digitală, siguranța copiilor în mediul online și protecția mediului. „Proiectele noastre sunt strâns legate de business-ul companiei, și anume de zona digitală. Prin toate proiectele noastre încercăm să folosim noile tehnologii, pentru a răspunde nevoilor societății. În

același timp, constant, derulăm programe de educație digitală pentru diferite categorii: de la copii, cum este programul SuperCoders, la seniori prin campania #părințilașcoală”, detaliază Alina Stan, CSR Programs Coordinator al Orange.

GSK a încercat să dovedească, prin diverse acțiuni, că este un partener al comunităților locale, încă de la înființarea în România, acum 27 de ani, și că își dorește să-și îndeplinească obiectivul de a contribui la creșterea speranței de viață a românilor. Petru Grădinariu, Corporate Affairs and Communication Manager al GSK România, spune că această misiune este esențială pentru țara noastră, care se află în urma multor țări europene la majoritatea indicatorilor de sănătate, având cea mai mică speranță de viață din

Uniunea Europeană și una dintre cele mai ridicate rate de mortalitate infantilă. În aceste condiții, compania dezvoltă programe de sănătate și de educație în sănătate, concepute pe termen lung, privind mortalitatea infantilă, susținerea comunităților izolate, sprijin în dezvoltarea îngrijirii paliative și investiții în stoparea exodului medicilor. De altfel, pilonii strategiei de responsabilitate a GSK sunt investițiile în sistemul de sănătate și în beneficiul pacienților, dezvoltarea angajaților, comportamentul etic, contribuția în cadrul comunităților și protecția mediului.

Dacă la intrarea pe piața din România, în urmă cu 15 ani, activitățile de CSR ale Carrefour erau centrate pe solidaritate și pe sprijinirea producătorilor locali, în

23

timp, retailerul și-a format o strategie de CSR ale cărei direcții sunt solidaritatea, protecția mediului, lumea agricolă și relația cu partenerii.

Dacia aplică în România o politică integrată de CSR din 2009, la zece ani de la achiziționarea de către Renault.

Echipa de comunicare a Dacia România a subliniat că producătorul auto urmează în țara noastră abordarea internațională pe care o are Grupul Renault pe toate pieţele în care activează, prin șapte obiective, care se reflectă şi în activităţile desfăşurate: asigurarea aplicării stricte a normelor de etică la toate nivelurile și practici corecte în afaceri, prin care se asigură și angajamentul de responsabilitate socială al furnizorilor; crearea unor condiții de muncă motivante,

 ANDREEA MIHAI, CARREFOUR

cu respectarea drepturilor fundamentale, care să atragă și să dezvolte angajați din toate țările şi toate meseriile, precum și care să promoveze diversitatea și egalitatea de șanse; asigurarea capacității de inserţie profesională prin dezvoltarea abilităților de mâine; reducerea generării amprentei de mediu, prezentă de-a lungul întregului ciclu de viață al vehiculului, prin integrarea principiilor economiei circulare în procesele, produsele și serviciile companiei; contribuţia la obiectivele de sănătate publică – reducerea deceselor rutiere, păstrarea sănătăţii angajaților, utilizatorilor și rezidenților; furnizarea de soluții de mobilitate inovatoare, accesibile unui număr cât mai mare de persoane; sprijinirea dezvoltării economice și sociale responsabile, prin acțiuni specifice comunităților locale în domeniul educației și accesului la mobilitate.

Mircea Ilie, Sustainability Leader al IKEA România (prezentă în țara noastră din 2007), a spus că sustenabilitatea este o parte importantă din strategia de dezvoltare a companiei, prin susținerea de proiecte care creează schimbări profunde şi de durată pentru mediu şi oameni, precum și care se integrează scopului de a crea o viață de zi cu zi mai bună cât mai multor persoane. „În IKEA Group, CSR-ul

”

Obligativitatea de a-ți măsura implicarea în comunitate prin raportare va conduce la o rigoare în gândirea și implementarea programului de CSR. Va forța toate companiile să se întrebe: câți oameni am ajutat cu adevărat și cum?

“

24

este doar o componentă a strategiei de sustenabilitate. Lucrăm cu strategia de sustenabilitate People & Planet Positive, prin care dorim să construim o companie 100% sustenabilă, să stimulăm inovația, să investim și să generăm noi oportunități de afaceri”, a adăugat Ilie. Obiectivele acestei strategii sunt stabilite pentru intervalul 2012 – 2020, pe trei arii: inspirarea și oferirea posibilității de a duce o viață mai sustenabilă acasă pentru milioane de consumatori; independența energetică și față de resursele naturale; contribuția la crearea unei vieți mai bune pentru oameni și comunitățile în care își desfășoară activitatea.

RAPORTAREA: ÎNCEPUTURI, AVANTAJE, BUCURII După raportul care a făcut istorie în 2004, Orange a mai publicat trei rapoarte, dar, din 2007, compania a trimis datele către grup, care le-a inclus în raportul global consolidat. Operatorul telecom a revenit la practica de a realiza rapoarte pe România anul trecut, când l-a publicat pe cel pentru 2014. După 2009, companii precum Raiffeisen, GSK, HeidelbergCement sau Coca Cola HBC au început să raporteze, continuând practica până în prezent și folosind standardul internațional de raportare GRI. Raportarea are loc pentru că este cerută de compania mamă, pentru că strategia de sustenabilitate susține businessul și pentru că piața o cere, chiar dacă nu este obligatorie. „În viziunea multor investitori, raportarea datelor non-financiare conduce către o transparentizare a businessului, ceea ce în ziua de azi cu siguranță este T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

un pas către succes. În viziunea noastră, principiul de bază în raportarea nonfinanciară este cel al materialității.

Acesta le permite companiilor să-şi prezinte într-un mod corect, propriu şi inovator viziunea şi abordarea şi să-şi definească aspectele relevante, atât pentru companie, cât şi pentru părțile interesate.

Totodată, extrem de important este şi principiul comparabilității, ce permite companiilor să monitorizeze, de la an la an, performanțele pe care şi le-au propus, cât şi să le evalueze, prin raportare, la ceilalţi jucători din piaţă şi la performanţa medie a sectorului de activitate din care fac parte”, a subliniat Andreea Giovani, manager al departamentului Servicii de Raportare non-financiară al PwC România.

Alina Stan a completat spunând că prezentarea de informații nefinanciare asigură o viziune mai clară asupra performanțelor unei companii din punctul de vedere al sustenabilității. Echipa de comunicare a Dacia a adăugat că raportarea non-financiară are beneficii, pentru că fiecare raport identifică zone de vulnerabilitate ale companiilor, pe care le pot remedia și astfel le ajută să adopte sustenabilitatea. Și Costinela Drăgan arată că principalul câștig al sustenabilității îl reprezintă crearea unei piețe competitive, accesul la resurse și relații între stakeholderi bazate pe încredere, iar Petru Grădinariu

consideră că, pentru o companie care prețuiește comunitatea, raportarea este esențială.

NOILE OBLIGAȚII Experiența multinaționalelor în raportare va fi valorificată, începând de anul viitor, când toate companiile cu peste 500 de angajați vor fi obligate să atașeze raportului financiar o declarație nefinanciară prin care să dea detalii despre cum își desfășoară businessul și ce impact au asupra mediului, al clienților și al angajaților. Costinela Drăgan a subliniat că, având caracter obligatoriu și, probabil, punitiv, Directiva va impulsiona în timp firmele să regândească modelul de business în linie cu principiile dezvoltării durabile, să încorporeze obiective internaționale (SDG, Paris Agreement) până la însușirea completă a ceea ce înseamnă business sustenabil. Petru Grădinariu crede că succesul Directivei 95 va depinde și de percepția care se va crea odată ce va fi transpusă în legislația națională: „Chiar și intrarea în vigoare la nivel european va avea un efect pozitiv în stimularea eforturilor de raportare într-un mod transparent, iar consolidarea acesteia prin transpunerea ei clară la nivel local va aduce un plus de valoare”. Stan a adăugat că, în contextul în

care sustenabilitatea devine un obiectiv pe termen lung al unui business, se impune nevoia unor indicatori de evaluare a acestor programe, astfel încât să poată fi cuantificat impactul pe care îl au programele în societate și importanța lor în rândul stakeholderilor.

După implementarea la nivel local a Directivei 95 din 2014, IKEA, Dacia, GSK și Orange își vor menține angajamentele de raportare la fel ca până acum. „Sperăm ca eforturile noastre în raportare să fie un model pentru alte companii.

De aceea, cu atât mai mult ne bucură perspectivele implementării Directivei 95, pentru că va ajuta la creșterea implicării și a altor companii în comunitate și la atenția acordată acțiunilor responsabile”, completează Petru Grădinariu. Carrefour ia în calcul ca, începând de anul viitor, să raporteze altfel decât până acum, în funcție de modul cum va fi transpusă directiva în legislația românească. La fel, pentru KMG International, Directiva 95/2014 și comunicările anterioare ale Comisiei Europene au schimbat strategia la nivel de grup, centrată pe viziunea de business,

”

Sperăm ca eforturile noastre în raportare să fie un model pentru alte companii. De aceea, cu atât mai mult ne bucură perspectivele implementării Directivei 95, pentru că va ajuta la creșterea implicării și a altor companii în comunitate și la atenția acordată acțiunilor responsabile.

“

 PETRU GRĂDINARIU, GSK

25

COVER STORY

pe planurile de dezvoltare și pe nevoile stakeholderilor. „Pornind cu un audit intern pe temele și pilonii sustenabilității, am reformulat multe dintre documentele interne de guvernanță corporativă (cod de etică pentru angajați, politici anticorupție etc.), le-am extins aplicabilitatea către furnizori, subcontractori, am definit o echipă de lucru cu responsabilități în această sferă (HSE, HR, compliance etc.) și am aprobat un plan de dezvoltare durabilă pentru următorii cinci ani, cu indicatori de performanță clari”, a declarat Costinela Drăgan, Sustainability & Communications Manager al KMG International.

 COSTINELA DRĂGAN, KMG INTERNATIONAL

”

Pornind cu un audit intern pe temele și pilonii sustenabilității, am reformulat multe dintre documentele interne de guvernanță corporativă, le-am extins aplicabilitatea către furnizori, subcontractori, am definit o echipă de lucru cu responsabilități în această sferă și am aprobat un plan de dezvoltare durabilă pentru următorii cinci ani, cu indicatori de performanță clari.

“

26

BENEFICIILE DIRECTIVEI Raportarea contribuie la transparentizarea activităţilor şi a investiţiilor firmelor, ceea ce le îmbunătățește reputația în fața tuturor celor interesați, au menționat reprezentanții companiilor. „Unul din scopurile directivei este creșterea implicării firmelor în acțiuni de CSR. Una dintre așteptări este aceea de a oferi companiilor posibilitatea unei raportări flexibile, pe axele strategice ale companiei și pe baza unor indicatori relevanți, atât pentru audiență, cât și pentru companie”, a precizat Andreea Mihai, directorul de Marketing & Comunicare, PR & Solidaritate, Dinamică Comercială & Pricing al Carrefour România. Petru Grădinariu se așteaptă ca Directiva 95 din 2014 să crească nivelul la care sunt elaborate politicile de CSR, inclusiv transformarea acțiunilor punctuale în programe, astfel încât acestea să reușească să vină cu adevărat în beneficiul comunităților, pe termen lung: „Obligativitatea de a-ți măsura implicarea în comunitate prin raportare va conduce

la o rigoare în gândirea și implementarea programului de CSR. Va forța toate companiile să se întrebe: câți oameni am ajutat cu adevărat și cum?”.

Andreea Mihai mai crede și că este important ca transpunerea directivei să se realizeze în timp util. Reprezentanții Dacia se așteaptă ca transpunerea în lege a Directivei să fie cât mai clară, deoarece directivele europene oferă un cadru minimal de legiferare, lăsând la latitudinea statului membru decizia: „De asemenea, ar fi important să se decidă standardele și grilele recunoscute la nivel internațional după care companiile din România vor raporta și să se evite de către legiuitor situația în care legea să fie aplicată doar formal de către unele companii”.

Mircea Ilie, Alina Stan și Petru Grădinariu mizează pe o creștere a responsabilității firmelor, odată cu implementarea noii directive. Alina Stan a adăugat că astfel noua directivă va contribui la eliminarea dificultăților pe care le întâmpină investitorii și stakeholderii în a înțelege și a compara poziția și performanța firmelor. De altfel, Grădinariu mai enumeră la avantajele noii Directive faptul că fiecare raport poate indica anumite arii de vulnerabilitate ale companiilor, pe care ulterior le pot îmbunătăți: „Încet-încet, exercițiul raportării va conduce la consolidarea politicii de CSR a companiilor, ajutându-le astfel să integreze sustenabilitatea chiar în natura businessului acestora printr-o mai bună analiză a impactului direct şi indirect al operaţiunilor acestora”.

Mircea Ilie își mai dorește și să fie stimulată dezvoltarea unui mediu de afaceri implicat organic în comunitatea în care activează, aceasta fiind de fapt esența stabilirii unei bune strategii de sustenabilitate.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

RAIFFEISEN BANK, SUS}INĂTOR AL INI}IATIVELOR COMUNITARE RELEVANTE În fiecare an, Programul de Granturi Raiffeisen Comunită]i finan]ează proiecte de responsabilitate socială în întreaga ]ară.

Reușim împreună.

FURNIZORII: EXEMPLU DE TRANSFER DE BUNE PRACTICI Andreea Mihai a precizat că, deși Carrefour își dorește ca furnizorii săi să dezvolte politici de CSR care să completeze o activitate comercială etică, cu respect pentru oameni și mediul înconjurător, acest lucru se poate face doar benevol, de către fiecare companie în parte. „O bună parte a furnizorilor noștri au deja în ADN-ul lor politici de sustenabilitate, fie că este vorba despre furnizori foarte mari, ce aparțin unor grupuri internaționale, sau de furnizori români. Cu toții au înțeles că aceste demersuri sunt mai mult decât acțiuni de promovare, ele având un impact real în business. În scopul încurajării acțiunilor pentru protecția mediului, anul trecut am lansat o competiție între furnizorii noștri pentru identificarea celor mai bune inițiative pe subiecte precum: reducerea emisiilor de CO2 sau reducerea risipei alimentare”, povestește Andreea Mihai.

GSK își dorește să inspire responsabilitate în rândul partenerilor săi, iar conduita etică a angajaților și a partenerilor lor este o prioritate. „Solicităm partenerilor noștri să adere la codurile noastre stricte de conduită, care susțin valorile companiei: transparență, respect pentru oameni, integritate și orientarea către pacienți”, explică Petru Grădinariu.

Totodată, GSK susține că a implementat o serie de programe atent monitorizate pentru a se asigura că aceste valori sunt respectate și a luat un angajament, pe termen lung, de a adera la cele mai înalte standarde de comportamentul etic. În plus, compania are un program de management al riscurilor ce se adresează atât activităţii GSK, cât

28

și colaboratorilor și partenerilor, şi care presupune un mecanism de identificare și management al riscurilor bine definit. De asemenea, ei sprijină pe deplin Codul elaborat de Federația Internațională a Industriilor şi Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA) privind publicarea transferurilor de valoare de la companii farmaceutice către profesioniști şi organizații în domeniul medical. „Acest act va contribui la crearea unei mai bune înțelegeri a modului cum industria farmaceutică încheie parteneriate şi colaborează cu profesioniștii şi organizațiile din domeniul sănătăţii şi, astfel, la sporirea gradului de încredere în industrie.

De altfel, pentru a contribui la creșterea transparenței activităţii noastre, încă din 2014 am luat decizia de a opri plățile către profesioniștii din domeniul sănătății pentru a vorbi despre produsele noastre sau ariile terapeutice în care activăm, precum și suportul financiar pentru participarea la conferințe și congrese medicale”, a mai precizat Petru Grădinariu.

La nivel global, IKEA Group are o serie de condiții (de mediu, sociale și de muncă) pentru lucrul cu furnizorii cuprinse în standardul IWAY – IKEA WAY. „Acest standard este o componentă esențială a relațiilor de afaceri cu partenerii noștri și alegem doar companii care îndeplinesc aceste condiții care impun și aspecte legate de condițiile de muncă, etica în afaceri, impactul asupra mediului și relația cu comunitatea”, a detaliat Mircea Ilie.

În procesul de selecție a unui furnizor, Orange ia în calcul și politicile de CSR ale acestora: „Totodată, compania are o atitudine transparentă în ceea ce privește propriul program de CSR, fiind deschisă la dialog și oferind suport constant tuturor partenerilor interesați de acest domeniu”, a menționat Alina Stan.

Dacia are coduri de etică, politici si proceduri clare pe care furnizorii le cunosc și care pot fi considerate măsuri de impulsionare a acestora de a adopta principiile de CSR. „Selectarea furnizorilor reprezintă un punct critic al ideii de responsabilitate socială, dată fiind ponderea lor majoră în activitatea noastră, există standarde de conduită și încercăm să evaluăm impactul real al unei politici de etică. Încercăm să impunem documente similare și pentru furnizorii și partenerii de afaceri, vizând astfel întregul lanț economic”, a explicat Stan.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

PERSPECTIVA ANTREPRENORIALĂ: Afacerile puternice cresc sustenabil Mai puțin vizibili în discuția despre raportarea de sustenabilitate, antreprenorii români aplică, tot mai des, practici și politici din domeniu. Pe drumul spre businessuri de milioane de euro, au trecut de la pașii mici și nesiguri, făcuți acum mulți ani, la interesul față de strategiile de sustenabilitate care îi pot duce în liga mare a afacerilor.

Dragoș Pavăl, președintele Dedeman, povestește că, de la începuturile companiei, în 1992, a implementat, aproape instinctiv, politici de sustenabilitate: „Fiind o companie 100% românească, cu valori antreprenoriale, ne-am simțit, în mod firesc, responsabili de impactul pe care îl avem în societate și de consecințele activității noastre, urmând să dezvoltăm, continuu, o traiectorie care să nu însemne doar profit, ci și beneficii, pe termen lung, pentru comunitate”.

Radu Timiș, președintele Cris-Tim, spune că grupul a inclus în strategia de business, pe termen mediu și lung, direcții de sustenabilitate, fiind conștient că acestea ajută organizațiile să evite și să-și controleze impactul negativ al activităţilor, produselor şi serviciilor asupra mediului.

Din acest motiv, acum patru ani, grupul a început să facă investiții legate de domeniu.

Printre aceste investiții se numără ferma agricolă cu sistem integrat EcoFerm (realizează întreg ciclul cultură-materie

 RADU TIMIȘ, PREȘEDINTE CRIS-TIM

”

Facem tot ce ne stă în putință să lăsăm generațiilor viitoare bucuria resurselor naturale și a unui mediu cât mai curat posibil.

“

29

primă-produs finit), situată în BoldeștiScăieni (județul Prahova), care include 800 de hectare de teren agricol, un iaz piscicol, 31,7 hectare de viță-de- vie, silozuri de cereale, o fabrică de lactate, o stație de epurare și o stație de biogaz. „Sistemul integrat este construit după principiile agriculturii ecologice și sperăm că, în curând, vom primi și certificările aferente. Suntem convinși că, folosind resursele naturale în mod responsabil și îngrijindu- ne să diminuăm impactul activităților companiilor noastre asupra mediului, alături de investiții continue, vom avea mereu produse de calitate, competitive, care vor fi apreciate de consumatori. De asemenea, facem tot ce ne stă în putință să lăsăm generațiilor viitoare bucuria resurselor naturale și a unui mediu cât mai curat posibil”, a detaliat Timiș.

Iulian Stanciu, CEO-ul și acționar al eMag, a precizat că, atunci când au început să dezvolte retailerul online, în 2011, la doi ani după ce Asesoft a preluat pachetul majoritar, au luat în calcul un business cu o creștere sănătoasă și care să aducă plus valoare pieței: „Sustenabilitatea afacerii nu depinde doar de cât de bine sunt definite procedurile interne, ci și de vitalitatea pieței și a mediului în care facem afaceri, în general. Din acest punct de vedere, noi nu am investit doar în dezvoltarea eMag, ci și în cultivarea pieței de online. Ne-am asumat, responsabil, rolul de pionieri ai promovării culturii cumpărăturilor online în rândul clienților români. De exemplu, eMag Marketplace a ajutat la dezvoltarea multor afaceri mici și medii, iar prin susținerea ARMO (Asociația Magazinelor Online) încercăm să împărtășim din experiența noastră altor jucători din industrie”, explică Iulian Stanciu.

Michael Schmidt, președintele Automobile Bavaria Group (MHS

30

 DRAGOȘ PAVĂL, PREȘEDINTELE DEDEMAN

”

Fiind o companie 100% românească, cu valori antreprenoriale, ne-am simțit, în mod firesc, responsabili de impactul pe care îl avem în societate și de consecințele activității noastre, urmând să dezvoltăm, continuu, o traiectorie care să nu însemne doar profit, ci și beneficii, pe termen lung, pentru comunitate.

Holding), a subliniat că trebuie să existe un echilibru între creșterea economică și dezvoltarea per ansamblu a unei țări sau regiuni: „Identitatea unei comunități, dar și a unei națiuni, este dată de patrimoniul cultural al acesteia. Este de datoria fiecăruia dintre noi să ne însușim moștenirea culturală și să contribuim ca generația noastră să ofere viitorului o moștenire mai bogată și mai valoroasă”.

Roxana Magopet, Marketing și PR Manager al Fan Courier, susține că politicile de sustenabilitate sunt de multă vreme o realitate și un obiectiv al companiilor locale, care își propun să participe la dezvoltarea economică a

“

României: „Suntem siguri că numărul companiilor și firmelor românești care derulează proiecte de responsabilitate socială este mare, dar, cel mai probabil, nu au considerat necesar să cuantifice aceste acțiuni în «bile albe» în relația cu stakeholderii”. Ea a adăugat că, încă de la începuturile businessului, în urmă cu 18 ani, Fan Courier a aplicat principii de creștere sănătoase: „Dacă în zona de business, principiile de bază după care ne-am ghidat au fost creșterea organică, sănătoasă a businessului și crearea de servicii cu valoare adăugată, care să ne ajute în construirea unei relații de parteneriat pe termen lung cu clienții, în relația cu T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

mediul înconjurător și comunitatea toate acțiunile noastre au fost direcționate către susținerea protecției mediului și sprijinirea comunității sau a grupurilor țintă defavorizate. De asemenea, în interiorul companiei am luat, constant, decizii care au dus la reducerea impactului negativ asupra mediului – digitalizarea anumitor servicii sau renunțarea la documente pe hârtie în favoarea celor electronice”.

STRATEGIILE ȘI POLITICILE În aceste condiții, de la acțiuni punctuale până la strategii de CSR a mai fost doar un pas. La Fan Courier, strategia de responsabilitate socială face parte din cea de business și este construită pe patru piloni – sport, educație, antreprenoriat și mediu înconjurător. De exemplu, compania sponsorizează ASP Oradea (echipa de baschet în fotoliu rulant), o echipă de scrimă și una de polo, acționarii companiei se implică în susținerea altor antreprenori, iar angajații participă la proiecte de ecologizare.

Pavăl susține că și la Dedeman au dezvoltat o politică de CSR coerentă și complexă: „Urmărim și perfecționăm, constant, cele patru direcții pe care se bazează dezvoltarea sustenabilă a companiei: creșterea competitivității, prin tehnologii

”

și prin inovații care economisesc timp și resurse, țintind, în primul rând, satisfacerea nevoilor clienților, eficient și în scurt timp; responsabilitatea față de mediu; sprijinirea perfecționării și dezvoltării angajaților; îmbunătățirea calității vieții prin crearea unui echilibru între viața profesională și cea personală; organizarea și participarea la acțiuni de responsabilitate față de societate”.

Printre acțiunile care conturează strategia responsabilă a retailerului de materiale de construcții se numără iluminarea cu soluții LED a magazinelor, încurajarea angajaților și clienților să utilizeze bicicletele, sponsorizarea a diverse echipe, susținerea mai multor federații, printre care cele de tenis, și sponsorizarea unor festivaluri de teatru.

Chiar dacă nu este formulată ca atare sau standardizată, strategia de responsabilitate socială a unora dintre companiile românești există. Adina Ionescu, directorul de dezvoltare durabilă al producătorului de mobilă Lem's, susține că această strategie este scrisă în ADN-ul companiei și face parte din cultura organizațională: „Direcțiile pe care le-am urmărit, încă de la înființare, provin dintr-o «bună creștere» și un «bun-simț», care, ambele, se confundă cu principiile și valorile companiei. Faptul că suntem o companie 100% românească, care s-a născut, a crescut și s-a dezvoltat până la 25 de ani, este o confirmare că ne-am gândit

mereu la «mai târziu» și că am avut o viziune pe termen lung”.

Iulian Stanciu crede că orice afacere construită cu seriozitate respectă niște principii de responsabilitate, care pot fi, ulterior, extrase din seria de politici aplicate de companie și numite „politică de responsabilitate socială corporativă”: „Orice antreprenor care intenționează o creștere durabilă a businessului trebuie să se asigure că are un comportament responsabil pe piață, că investește real în oameni și că le oferă, permanent, oportunități de dezvoltare, că a cultivat o relație cu clientul, bazată pe respect și încredere, și că afacerea lui nu are efecte secundare nocive în societate sau asupra mediului”. În plus, angajații lucrează cu convingere doar dacă afacerea oferă un serviciu real societății, a completat CEO-ul eMag: „Oamenii au nevoie de un scop, iar acesta este definit prin valoarea adusă clienților și societății. Pe de altă parte, relația dintre business și societate este una organică: dacă societatea suferă, suferă și businessul și probabil că, la o scară mai mică, reciproca

Sustenabilitatea afacerii nu depinde doar de cât de bine sunt definite procedurile interne, ci și de vitalitatea pieței și a mediului în care facem afaceri.

“

 IULIAN STANCIU, CEO & ACȚIONAR eMag

31

”

Direcțiile pe care le- am urmărit, încă de la înființare, provin dintr-o «bună creștere» și un «bun- simț», care, ambele, se confundă cu principiile și valorile companiei.

“

 ADINA IONESCU, DIRECTOR DE DEZVOLTARE DURABILĂ AL LEM'S

este valabilă”. În 2012, eMag a înființat Fundația eMag pentru educație, prin care, în prezent, implementează trei programe sociale care urmăresc să cultive adevăratele valori pentru copii și pentru adolescenți și, pe termen lung, să formeze profesioniști bine pregătiți și responsabili, precum și să aibă un impact social real în comunitățile în care acționează.

Potrivit lui Radu Timiș, Cris-Tim a fost construit după principiile de bază ce vizează cele două dimensiuni ale CSR-ului, internă și externă, ceea ce îmbunătățește, continuu, calitatea vieții angajaților, la locul de muncă și în afara acestuia, și asigură un mediu de muncă sigur și sănătos, minimizând impactul activităților pe care le desfășoară asupra mediului și a resurselor naturale. „De asemenea, organizația sprijină dezvoltarea comunităților în care activează, prin programe sociale și de susținere a educației și culturii, a sistemelor economice locale, prin parteneriate cu distribuitorii autohtoni, iar prin rolul din cadrul ARC (Asociația Română a Cărnii) implementează și susține protejarea mediului înconjurător și încurajează politicile și activitățile de protecție a mediului”, a completat Timiș.

Nici Automobile Bavaria nu are o strategie clasică de CSR, dar nu a ignorat

32

proiectele de profil. De exemplu, prin departamentul de pregătire profesională al MHS Truck & Bus Group, a dezvoltat un program de instruire, cu durata de un an, pentru absolvenţii de licee tehnice, în două centre de instruire (Bucureşti şi Sibiu).

La sfârșitul acestui program, tinerii pot rămâne angajaţi în cadrul grupului. „Bazele programului de instruire au fost puse acum patru ani şi le oferă cursanţilor posibilitatea să devină specialişti în domenile mecanică, electrică, tinichigerie şi vopsitorie”, a explicat Schmidt. Holdingul mai are parteneriate cu teatre și instituții de cultură, iar, în 2010, a pus bazele Fundaţiei Michael Schmidt, care dezvoltă proiecte de prezervare şi restaurare a patrimoniului cultural săsesc (co-fondatori ai Festivalului Săptămâna Haferland, care se desfășoară anual, în luna august; restaurarea Orgii Bisericii din Criț) şi de încurajare a cooperării bilaterale româno-germane.

Fundația mai are proiecte de dezvoltare a educaţiei, precum „Clasic e fantastic”, „Musica Coronensis”, și de promovare a limbii germane în România, acordând, anul trecut, burse studenţilor interesați să devină profesori în clasele cu predare în limba germană. „Ne propunem să dezvoltăm, în continuare, această ramură a activității noastre. Vrem ca cei mici să aibă acces la

un proces educațional de calitate însușit de dascăli pasionați și motivați, precum și la materiale didactice noi, în acord cu cerințele învățământului modern. Susținem co-existența armonioasă a mai multor culturi, în același spațiu, bazându-ne pe istoria care îi leagă pe sași de români. Timp de sute de ani, au trăit în armonie, chiar mai mult, au împrumutat unii de la alții tradiții și obiceiuri. Proiectele culturale și cele umanitare fac și ele parte din prioritățile fundației. Pe parcursul acestor ani, am derulat zeci de astfel de activităţi”, a adăugat Michael Schmidt.

EFECTELE DIRECTIVEI Pe lângă activități, firmele antreprenoriale devin tot mai interesate de rapoartele de CSR. Prima companie autohtonă care a publicat un raport de CSR a fost Siveco, în 2008 pentru 2007. În perspectiva transpunerii Directivei nr.

95/2014 în legislația noastră, prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1938/2016, Fan Courier și Lem's lucrează deja la un raport de sustenabilitate. Iulian Stanciu a precizat că eMag nu lucrează încă la raport, dar, pentru că au aplicat principiile T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

sustenabilității, realizarea acestuia este doar ocazia de a povesti ce și cum au făcut, precum și ce impact au avut acțiunile lor, iar realizarea în sine este o simplă formalitate: „Am analizat impactul activității companiei asupra actorilor cheie cu care intracționăm (angajați, clienți, comunități etc.), întotdeauna am ales furnizori cu un comportament responsabil, încercăm să utilizăm responsabil resursele și să contribuim la reducerea amprentei de carbon, avem un comportament responsabil față de comunitate, iar proiectele pe care le implementează Fundația eMag demonstrează acest lucru”.

Nici Cris-Tim nu lucrează la raportul de CSR. Timiș susține că realizarea acestuia este un proces complex, ce poate dura șase-opt luni, și pentru că, în acest moment, nu există un sistem național de

raportare non-financiară: „Raportul în sine este un act birocratic susținut legal. Sunt importanți pașii reali făcuți de companii în zona politicilor de dezvoltare durabilă și a celor de responsabilitate socială”.

Pavăl estimează că informațiile făcute publice grație transpunerii directivei vor aduce argumente suplimentare pentru clienți în alegerea unor companii în defavoarea altora. Adina Ionescu crede că nu publicarea unui raport va face Lem's mai competitiv, sau nu în mod direct, ci procesul de raportare îi va ajuta să devină eficienți, să afle lucruri pe care, dacă le-ar privi doar din perspectiva proprie, nu le-ar putea descoperi: „Pentru noi procesul de raportare nu înseamnă doar eliminarea practicilor negative, ci, mai degrabă, adăugarea de noi practici pozitive”.

De altfel, Timiș a adăugat că, odată cu publicarea unui raport de sustenabilitate, vor fi avantajate companiile ce au avut în prim plan ideile și principiile ce stau la baza acestei directive, pentru că și-au construit un mediu sănătos în interiorul businessului, ceea ce le va permite să fie puternice, competitive și să aibă un avânt serios în dezvoltare.

Felix Tătaru, președintele GMP Group, a spus că, deși Directiva CSR nu li se aplică agențiilor de comunicare locale, direcțiile de acțiune din rapoartele de sustenabilitate sunt principii universale care constituie

 FELIX TĂTARU, PREȘEDINTE GMP GROUP

”

Dincolo de implicarea în activități de CSR, companiile și-au asumat contribuția la crearea unei societăți mai bune.

“

de mulți ani temele a numeroase campanii de comunicare derulate în România. El a amintit următoarele campanii: „Școala Zidarilor” a Holcim; „Why Don’t You Come Over” a ziarului „Gândul” care a răspuns, cu umor, la discriminarea românilor din Marea Britanie sau „Itsy Bitsy – 1 iunie, Zi liberă”, care și-a propus să tragă un semnal de alarmă asupra relației dintre copii și părinți. „Dincolo de implicarea companiilor în activități de CSR de protejare a mediului, a copiilor, a anumitor comunități sau în campanii de prevenție medicală, ori împotriva violenței domestice, în ultimii ani, companiile și-au asumat contribuția la crearea unei societăți mai bune. Fenomenul nu este unul nou, dar, până acum, vedete au fost companiile mari. În viitor, vom vedea și companii mai mici sau businessuri antreprenoriale preocupate de nevoile reale ale societății la care vor încerca să vină cu soluții”, crede Tătaru. De exemplu, Automobile Bavaria nu va fi obligată să-și facă un raport de sustenabilitate, deoarece are mai puțin de 500 de angajați, dar Michael Schmidt spune că așteaptă publicarea unui ghid de raportare a informaţiilor nefinanciare care să faciliteze prezentarea relevantă, utilă şi comparabilă a unor astfel de informaţii de către firme: „Automobile Bavaria Group a comunicat anual, în cadrul rapoartelor financiare, informaţii cu privire la proiectele de CSR derulate”.

AVANTAJELE RAPORTĂRII Oficialul Fan Courier a precizat că Directiva nr. 95/2014 este, în primul rând, un instrument pentru a demonstra cât de implicată este o companie în comunitatea

33

sau în comunitățile în care activează: „Odată cu noua directivă, se vor întâmpla în interiorul companiilor două schimbări importante: o selecție foarte atentă a proiectelor către care orientează resurse, financiare și nu numai, și o continuare a acestora, pe termen mediu și lung, precum și o rafinare a proiectelor și a programelor”.

Iulian Stanciu crede că depinde doar de antreprenori dacă vor transforma sau nu într-un avantaj noua directivă: „Dacă au ce să povestească, nu trebuie decât să găsească o formă potrivită de prezentare. Dacă afacerea nu este construită pe principiile sustenabilității, va fi doar un exercițiu de imagine. Iar, în situația aceasta, avantajul competitiv implicat de publicarea acestor rapoarte va fi dependent de puterea de discernământ a celor care le analizează. În orice caz, măsura este salutară și depinde

de noi toți să cultivăm o modalitate transparentă și cu conținut real de raportare. În timp, și companiile care la început o vor aplica doar ca exercițiu de imagine vor înțelege avantajele implementării unor măsuri de responsabilitate socială”.

Roxana Magopet a mai spus că, pentru relația cu mediul de business, auditul non-financiar va aduce un plus la „cartea de vizită”, la credibilitatea și la reputația companiilor. Dragoș Pavăl a completat că, în mod cert, grija pentru mediul în care își desfășoară firmele activitatea are un impact major, pentru că, în definitiv, acționează ca un bumerang: „Trebuie să fim conștienți că, atâta vreme cât ne dorim să dăinuim în acest mediu de afaceri, trebuie să contribuim la dezvoltarea lui sănătoasă, din toate punctele de vedere. Iar cu cât va crește numărul companiilor care acționează responsabil, cu atât mai repede vom reuși să ne apropiem de acest ideal”.

Roxana Magopet a subliniat că, în mod cert, efectul noii directive va fi benefic pentru mediul de business, pe termen mediu și lung: „Vom vedea proiecte sociale și comunitare din ce în ce mai complexe care vor prinde viață în termene mai scurte, vom vedea parteneriate din business

 ROXANA MAGOPET, MARKETING & PR MANAGER AL FAN COURIER

”

Vom vedea proiecte sociale și comunitare din ce în ce mai complexe care vor prinde viață în termene mai scurte.

34

“

transferate și în cele de responsabilitate socială, precum și creșterea gradului de transparență”.

Timiș a precizat că implementarea unor politici de sustenabilitate poate schimba major, în bine, mediul de business din România, dar nu peste noapte: „Schimbările majore peste noapte vor duce la bulversarea mediului de business și nu vor produce neapărat efecte pozitive pentru companiile care nu au avut la bază principiile de sustenabilitate”. El a menționat că nici statele din Europa de Vest nu au evoluat în doi ani spre asemenea mecanisme sănătoase, ci in zeci de ani cu pași activi, având și o istorie de business de peste 200 de ani. „În România, în multe domenii, companiile se comportă ca și cum s-ar afla încă în faza capitalismului sălbatic, iar mediul legislativ, cu lacunele sale în multe zone, permite acest lucru. Avem mult de muncit cu toții: companii, comunități, mediu asociativ, Guvern, administrație publică și Parlament”, a detaliat Timiș.

Aceeași opinie o are și Stanciu, care spune că, dacă foarte mult timp companiile s-au uitat numai la ROI (return on investment), este momentul să se uite la SROI (social return on investment) și să înțeleagă că trebuie să aibă un comportament responsabil și că dezvoltarea afacerii lor depinde de dezvoltarea comunităților unde își desfășoară businessul. Adina Ionescu a adăugat că, dacă lucrurile vor fi făcute cu responsabilitate și transparență și dacă ceea ce apare într-un raport de CSR corespunde realității și nu se urmărește doar bifarea unei conformări legale, atunci sigur toată societatea românească va avea de câștigat din implementarea noii directive.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

PERSPECTIVA ONG:

Lumină pentru afacerile sociale Obligativitatea marilor companii de a-și face rapoarte de CSR din 2017 va ajuta ONG-urile să identifice corect companiile care ar investi în anumite cauze sociale, conform cu strategia lor de sustenabilitate. În sens invers, companiilor le va fi mai ușor să navigheze între cauzele pe care ar dori să le susțină, odată ce își vor clarifica nevoile sociale.

Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Fundației Salvați Copiii, crede că fiecare program derulat de ONG-uri este, în plan secundar, o campanie de conștientizare a rolului sustenabilității: „Toate ONG-urile își doresc acest echilibru pe termen lung între economie, societate și mediu, care ar ajuta comunitatea să aibă o viață sigură și sănătoasă. Prin urmare, organizațiile non-profit din România contribuie zilnic la sustenabilitatea din țara noastră. Cred că și sectorul de business a învățat mult din colaborarea cu Salvați Copiii”.

Printre organizațiile non-profit a căror misiune este să crească direct nivelul de implicare în comunitate, Alina Kasprovschi, directorul executiv al Fundației Comunitare București, dă drept exemplu organizația pe care o reprezintă: „Fundațiile comunitare, o rețea de 16 organizații din România, militează pentru implicarea în comunitatea locală a tuturor celor care o locuiesc, oameni sau companii.

Facem asta explicând de ce este ușor să te implici, ajutând proiecte locale să crească și să devină atractive, precum și asigurând transparența impactului donațiilor, fie ele

35

de 100.000 de euro sau de 30 de lei. În istoria fundațiilor comunitare din România, aceste activități au dovedit creșterea gradului de implicare în comunitate, pentru companii de toate mărimile, de peste tot din țară”.

ROLUL ÎNTREPRINDERILOR SOCIALE Alt tip de implicare a ONG-urilor în comunitate îl prezintă Sonia Oprean, Enterprise Development Manager al NESsT România. La începutul activității în România, NESsT a sprijinit inițiativele care reprezentau ramuri generatoare de venit ale unor ONG-uri locale care își doreau să exploreze desfășurarea unei

”

Odată ce raportările CSR vor deveni publice, mai multe companii vor dori să își comunice un nivel mai crescut de implicare și este posibil ca, în următorii ani, să vedem o creștere a implicării în activitatea ONG-urilor.

“

 ALINA KASPROVSCHI, DIRECTORUL EXECUTIV AL FUNDAȚIEI COMUNITARE BUCUREȘTI

36

activități economice ca o soluție de minimizare a dependenței de sursele de finanțare externe (donații sau granturi). În timp, aceste activități s-au constituit în entități legale distincte, conduse de echipe de management, dedicate întreprinderilor sociale. „Astăzi lucrăm cu o varietate mai largă de modele de business, de la afaceri comunitare până la întreprinderi sociale care sunt parte dintr-un sistem integrat de sprijin pentru persoanele provenite din grupuri vulnerabile”, explică Oprean. În plus, NESsT oferă consultanță în cadrul unui program de educație antreprenorială cuprins într-o competiție de idei de afaceri sociale. Organizația livrează o serie de trei workshop-uri, fiecare workshop aferent unei părți semnificative din planul de afaceri. „După fiecare workshop, antreprenorii trebuie să elaboreze partea respectivă din planul de afaceri care va fi ulterior supusă unui proces de evaluare și feedback din partea echipei NESsT și a unor experți externi.

Rolul nostru este de a pregăti antreprenorii să conceapă și să susțină un plan de afaceri viabil în fața unei comisii de investiții”, completează Oprean. În condițiile acestei evoluții, în ultimii ani, atât întreprinderile sociale, cât și ONG-urile au început să observe și să aplice bune practici din business: elaborarea unor strategii cu orientare activă către client, colectarea de feedback din partea clienților și a partenerilor pentru îmbunătățirea calității serviciilor sau produselor. „La NESsT, colectăm date despre impactul și sustenabilitatea întreprinderilor sociale din portofoliu și am observat că organizațiile care au reușit să își schimbe mindset-ul către o orientare înspre piață au devenit sustenabile financiar și și- au crescut considerabil capacitatea de a crea impact social”, arată Oprean.

ONG-URI + COMPANII Teia Ciulacu, președintele Viitor Plus, a subliniat, râzând trist, că, în ciuda diversității și multitudinii de ONG-uri din România (aproximativ 28.000) puține fac ceea ce trebuie și sustenabil: „Dacă ar avea activitate corectă toate, în ceea ce privește modul cum se finanțează și nu numai, probabil că România ar arăta altfel. Mai degrabă, firmele multinaționale, care au experiență la nivel de grup, aplică în mod corect conceptul de sustenabilitate, dar, ca pondere în cadrul general, sunt puține astfel de companii”.

Enterprise Development Managerul de la NESsT România completează că mai multe companii simt nevoia și își doresc să aibă un impact pozitiv în comunitățile în care operează, dincolo de vânzarea produselor în aceste comunități, dorință care se poate realiza împreună cu ONGurile: „Companiile își doresc să comunice și să educe clienți în ceea ce privește consumul responsabil. ONG-urile din România ar putea avea un impact crescut prin flexibilitate, înțelegerea nevoilor acestor afaceri și oferirea de servicii pe măsura acestor nevoi. În alte țări, companiile tind să integreze în modelul de afacere colaborarea cu anumite ONG- uri, nu numai pe partea de CSR, ci și în lanțul de producție și de aprovizionare, prin achiziționarea sistematică a produselor de la întreprinderi sociale”.

CE EFECTE VA AVEA DIRECTIVA 95 Peste 680 de companii din România vor publica informații despre activitatea proprie privind aspectele de asigurare a

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

COVER STORY

drepturilor omului, accesul la educație de calitate, protecție socială, sănătate, protecția mediului, implicarea în acțiuni de voluntariat, iar asta înseamnă, pentru organizațiile neguvernamentale, că va fi mai facil decât înainte să identifice companiile potrivite cauzelor lor, spune Gabriela Alexandrescu: „Astfel, relația cu businessurile va fi mai eficientă, în sensul că ONG-urilor le va fi mai simplu să afle la ce uși să bată și ce companii vor răspunde solicitărilor, în funcție de afinitățile și de interesele antreprenorilor în zona de responsabilitate corporativă”. Ea ține să sublinieze și beneficiile, pe termen lung, ale companiilor care vor fi obligate să publice rapoarte de sustenabilitate: o reputație mai bună și un acces mai facil la capital.

Alina Kasprovschi precizează că Directiva 95/2014 nu încurajează, explicit, implicarea în comunitate și că va rămâne la latitudinea companiilor dacă își intensifică implicarea în ONG-uri (doar unul dintre elementele raportării) sau își continuă activitatea la fel ca înainte: „Pentru un anumit număr de companii, această raportare va fi doar un formular obligatoriu de completat și nimic mai mult, ele concentrându-se în continuare pe activitatea lor curentă. Pe de altă

parte, odată ce aceste raportări vor deveni publice, mai multe companii vor dori să își comunice un nivel mai crescut de implicare și este posibil ca, în următorii ani, să vedem o creștere a implicării în activitatea ONG- urilor”.

Aceeași opinie o susține și Alexandrescu, care crede că interesul companiilor de a se asocia cu ONGurile va crește în următorii ani, datorită legislației care le va obliga să sporească gradul de transparență: „Pentru a nu-și pierde consumatorii, companiile vor dori să fie mai implicate în comunitate, să se promoveze ca jucători care urmăresc nu doar obținerea profitului, ci și dezvoltarea societății sau reducerea impactului negativ asupra mediului. Mai mult, sfera neguvernamentală și cea de afaceri au nevoie una de cealaltă, pentru că interesele lor privind responsabilitatea socială sunt comune. Pot spune că, din experiența organizației Salvați Copiii, parteneriatul dintre cele două entități, business și ONG, duce la schimbări de impact și de durată în viața copiilor”.

Teia Ciulacu crede că noua Directivă ar putea ajuta ONG-urile, dacă noua Directivă chiar va fi implementată de către companii: „Când vorbim de proiecte

”

În condițiile în care directiva se referă doar la raportare și are un efect reputațional cred că gradul de implementare sau de schimbări generate de această directivă va fi și mai mic, comparativ cu alte reglementări care au și un efect material”

 TEIA CIULACU, PREȘEDINTELE VIITOR PLUS

“

”

Pentru organizațiile neguvernamentale va fi mai facil să identifice companiile potrivite cauzelor lor.

“

 GABRIELA ALEXANDRESCU, PREȘEDINTELE EXECUTIV AL FUNDAȚIEI SALVAȚI COPIII

pentru comunitate este posibil să vedem o creștere a colaborărilor dintre ONG-uri și companii, precum și a numărului de proiecte. De exemplu, ONG-urile ar putea ajuta companiile să-și colecteze deșeurile și să-și reducă impactul negativ asupra businessului. Dar, depinde dacă noua legislație chiar va fi implementată. Avem facilități fiscale în România care au un impact real asupra bugetului companiilor și care nu sunt folosite, precum legea sponsorizării și legea unităților protejate. În condițiile în care Directiva se referă doar la raportare și are un efect reputațional, cred că gradul de implementare sau de schimbări generate de această directivă va fi și mai mic, comparativ cu alte reglementări care au și un efect material. Problema este că aceste colaborări dintre ONG-uri și firme sunt și departe de operațiunile principale pe care le au companiile și mai sunt aspectele pe care ONG-urile nu le pot acoperi, precum impactul asupra mediului și condițiile de muncă oferite angajaților.

Cu toate acestea, vor fi clar niște schimbări, măcar pentru că «trebuie bifate»”.

37

RAPORTAREA DE SUSTENABILITATE? CEA MAI BUNĂ AUTOEVALUARE! T IULIANA ROIBU

Implicarea lui Steven van Groningen și a Raifeissen Bank în promovarea responsabilității sociale în România a început în anii 2000, odată cu debutul subiectului în plan internațional. Transpunerea Directivei 95 și instituirea raportării nonfinanciare ca obligativitate pentru companiile de interes public sunt măsurile despre care Steven van Groningen crede că au potențialul să schimbe România.

38

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

INTERVIU

 STEVEN VAN GRONINGEN, PREȘEDINTE & CEO RAIFFEISEN BANK

39

UNDE SE AFLĂ ACUM SUSTENABILITATEA PE AGENDĂ PUBLICĂ DIN ROMÂNIA? UNDE AR TREBUI SĂ SE AFLE?

Subiectul există pe agenda publică, însă România este încă la început de drum pe calea sustenabilității. De fapt, acest subiect a prins rădăcini în spațiul public abia la începutul anilor 2000. Ulterior, sub presiunea influențelor internaționale, ideea de responsabilitate socială a business-ului a început să se activeze și să se dezvolte treptat în România, iar astăzi deja vedem începutul unui curent ce are potențialul de a schimba modul cum se fac afacerile.

ÎN CE ETAPĂ A CONȘTIENTIZĂRII NE AFLĂM ACUM? CARE CREDEȚI CĂ SUNT, ÎN ACEST MOMENT, AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE DISCUȚIEI DESPRE SUSTENABILITATE?

Cred că suntem la începutul procesului în care sustenabilitatea devine un subiect central pe agenda publică. Și cred că este momentul să începem o discuție publică pe acest subiect, pentru că avem un context favorabil și o preocupare în creștere pentru transparență și pentru responsabilizare.

Acum stăm pe un teren fertil pentru discuția despre raportarea nonfinanciară, din mai multe puncte de vedere: în spațiul public există mai multe subiecte despre probleme la care s-a ajuns din cauza lipsei de responsabilitate, Directiva 95 va aduce sustenabilitatea pe agenda prioritară în mediul de business și la acestea se adaugă maturitatea țării, faptul că se schimbă generațiile și așteptările noii generații sunt tot mai mari. Cred că tot mai mulți oameni, mai ales din noile generații, se uită la cum este fabricat un produs, la cât de responsabil față de natură sau față de angajați este producătorul acestuia și la ce beneficii poate aduce comunității locale dacă achiziționează acel produs sau serviciu. Ținta este să ajungem în etapa în care, atunci când vei lua o decizie de

40

”

Cred că este momentul să începem o discuție publică pe subiectul sustenabilității, deoarece avem un context favorabil, în care există o preocupare în creștere pentru transparență și pentru responsabilizare.

“

cumpărare, să ai mai multe informații la dispoziție, pe care să poți să le cântărești și să le interpretezi. Este vorba despre un transfer de responsabilitate. Dacă eu, client, cumpăr un produs și nu știu nimic despre modul cum a fost făcut, nu pot fi responsabil, nu pot fi acuzat că prin acea achiziție poluez mediul sau că încurajez exploatarea prin muncă. În schimb, dacă am acces la informații, devin automat mai responsabil de alegerile pe care le fac.

UNDE AR TREBUI SĂ SE AFLE SUSTENABILITATEA PE AGENDA PUBLICĂ?

Cred că atunci când vorbim despre sustenabilitate vorbim despre generațiile următoare. Nu ne dorim să fim acuzați de cei de după noi că ceea ce am făcut nu a fost sustenabil: că am consumat prea multe resurse, că nu am făcut lumea un loc mai bun sau pur și simplu că am fost ignoranți.

Sustenabilitatea trebuie să fie foarte sus pe agenda publică. Asta nu înseamnă neapărat că aștept de la Guvern să lanseze diverse legi sau obligații. Cred că e mai multă nevoie de o mișcare a societății civile, cu participare activă din mai multe sectoare care chiar cred că sustenabilitatea este soluția pentru viitor. Nu îmi doresc ca acest subiect să se transforme în niște formulare de completat și într-o formalitate legală

de care oamenii se gândesc că pot să scape repede. Este un subiect care trebuie asumat, pe care oamenii și instituțiile trebuie să îl trăiască, să îl simtă și să îl includă natural în orice decizie pe care o iau.

SPUNEȚI CĂ SUSTENABILITATEA AR TREBUI SĂ FIE FOARTE SUS PE AGENDA PUBLICĂ. PUNCTUAL, CARE SUNT TEMELE DE LA CARE AR TREBUI SĂ ÎNCEAPĂ PREOCUPAREA PENTRU SUSTENABILITATE?

Cred că energia este clar unul dintre aceste subiecte, de la modul cum consumăm resursele până la modul cum poluăm. Oamenii trebuie să înțeleagă că, prin tot ceea ce fac sustenabil, dau și primesc ceva, că participă într-un proces de creare de valoare, în care beneficiarul nu este numai persoana proprie, ci și toți ceilalți din jur. Dacă tu produci ciment într-o țară unde nu există norme și reglementări de mediu și produsul tău este mai ieftin, nu e ok. Dacă spui că produsul tău e competitiv și de fapt e făcut de copii care muncesc 12 ore pe zi, din nou nu e ok. Vorbim despre energie, despre resurse, despre biodiversitate, despre educație.

Putem traduce orice în sustenabilitate, dar trebuie să începem toți prin a ne întreba dacă ceea ce facem noi este sustenabil și așa lucrurile se vor schimba treptat.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

INTERVIU

CREDEȚI CĂ EXISTĂ O ANUMITĂ RETICENȚĂ ÎN ROMÂNIA PRIVIND RESPONSABILITATEA SOCIALĂ?

Cred că există o reticență: de ce să fac eu, de ce să înceapă cu mine? Situația poate fi cel mai bine descrisă prin nivelul insuficient de conștientizare asupra a ceea ce înseamnă practicile sustenabile.

Scopul sustenabilității economice este cel de prezervare a calității vieții, pe termen mediu și lung. Altfel spus, sustenabilitatea înseamnă managementul organizației într-o manieră care să nu afecteze viața viitoarelor generații. Cred că discuția mai degrabă este legată de „cum facem” acest lucru și nu „de ce este necesar” să îl facem.

CARE SUNT PRINCIPALELE SCHIMBĂRI (ÎN BINE SAU ÎN RĂU) LEGATE DE SUSTENABILITATE PE CARE LE-AȚI OBSERVAT ÎN MEDIUL SOCIAL, CULTURAL ȘI DE BUSINESS ROMÂNESC ÎN ULTIMII ZECE ANI?

CÂT DE MULT V-AȚI IMPLICAT ÎN TRANSPUNEREA DIRECTIVEI 95?

Odată cu adoptarea Directivei de către Comisia Europeană, am inițiat un proiect împreună cu Centrul Român pentru Politici Europene care are ca scop final transpunerea actului european în legislația

națională. A fost realizată deja o cercetare calitativă și cantitativă despre raportarea non-financiară în România și o analiză a impactului pe care Directiva îl va avea asupra mediului de afaceri din România.

Sperăm la o transpunere ambițioasă a acestui act normativ European, până la finalul anului. Cel mai important este să avem o transpunere care să ne folosească și care să ducă piața în direcția corectă. Am văzut multe exemple de directive care nu au fost discutate și au fost implementate

”

Sustenabilitatea presupune un traseu și un mod de gândire, dar și un anumit confort.

“

S U S T E N

A

B

I

L I

T A T

E

A crescut grija față de impactul asupra comunității. Discuțiile includ astfel nu numai componenta ce ține de eficiența economică, ci și aspecte ce țin de echitate socială și de prezervarea mediului înconjurător. Simplul fapt că avem această discuție este una dintre cele mai importante schimbări. Sustenabilitatea presupune un traseu și un mod de gândire, dar și un anumit confort. În multe cazuri, abia după ce ți-ai asigurat un anumit nivel de bunăstare pentru tine și pentru familia ta poți să treci mai departe.

care îl fac din obligație, pentru că așa spune legea. Unii îi văd beneficiul din punctul de vedere al business-ului, alții nu îl văd și vor evita procesul. Nu avem o masă omogenă, dar asta se va schimba.

ÎN ACEST CONTEXT, CUM CREDEȚI CĂ SE VA AȘEZA PROCESUL DE RAPORTARE NONFINANCIARĂ ÎNTR-O PIAȚĂ OBIȘNUITĂ SĂ AȘTEPTE, SĂ NU ÎȘI ASUME RESPONSABILITĂȚI ȘI UNDE NEVOILE DE BAZĂ NU SUNT ÎNCĂ ACOPERITE PENTRU MARE PARTE DIN POPULAȚIE?

Întotdeauna când vom avea un proces ca cel de raportare vom vedea oameni care îl fac din convingere și vom vedea oameni

41

impune ceva mai puțin fezabil sau ceva pe grabă, atunci nu va mai fi un succes, pentru că atunci se va pune problema cum putem face procesul acesta rapid pentru a respecta legea și atât. Evident, trebuie să fie o transpunere ambițioasă, care să ridice nivelul pentru toată lumea implicată.

CARE SUNT ELEMENTELE DIN DIRECTIVĂ PE CARE LE DORIȚI TRANSPUSE?

Companiile de stat trebuie să fie incluse ca ținte de raportare. Cred că ar fi bine să existe o obligație clară din acest punct de vedere.

Raportările ar trebui să fie locale, fiindcă așa este logic: treci prin acest proces pentru comunitatea din care faci parte. Depinde și din ce industrie faci parte: dacă doar vinzi mașini importate e una, dar dacă ești o bancă locală sau dacă ai mii de angajați sau dacă ești un mare consumator de resurse sau dacă ești un producător care folosește materiale lemnoase - trebuie să raportezi local.

repede, pentru că așa trebuia. Asta ar fi o oportunitate ratată. Nu vreau și nu trebuie să ajungem în situația asta.

Trebuie să fie o transpunere practică, aplicabilă și care să ajute piața să se dezvolte (n.r. - interviul cu Steven van Groningen a fost realizat în iunie 2016, înainte de publicarea Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1938/2016).

CARE AR FI CELE MAI GRAVE LUCRURI CARE SE POT ÎNTÂMPLA PE PARCURSUL IMPLEMENTĂRII?

Cred că sunt două lucruri de discutat.

Mie îmi place să cred că, dacă vom avea un proces corect, în care toți stakeholderii stau la masă și se consultă, rezultatul, oricare va fi el, va fi unul de succes. Dacă cineva

42

AȚI SPUS CĂ VA EXISTA, CEL MAI PROBABIL, OBLIGATIVITATEA RAPORTĂRII PENTRU COMPANIILE DE STAT. EXISTĂ VREO VARIANTĂ ÎN CARE COMPANIILE DE STAT SĂ RAPORTEZE CHIAR DACĂ AU MAI PUȚIN DE 500 DE ANGAJAȚI?

Nu vrem să fim mai catolici decât Papa.

Cred că ceea ce facem noi prin directivă este doar un pas, nu înseamnă că nu putem ulterior să coborâm pragul către 300 sau 200 de angajați. Dar problemele sunt altele și cred că cel mai bine ar fi să începem cu aceleași reguli pe care le respectă și restul Europei, ca să nu fie discuții ulterioare.

CARE ESTE CEL MAI POZITIV SCENARIU PE CARE ÎL AVEȚI ÎN VEDERE ÎN TRANSPUNEREA DIRECTIVEI? CARE ESTE CEL MAI NEGATIV SCENARIU?

Milităm pentru un proces de legiferare care să se bazeze pe dialog între toate părțile interesate. Ne interesează deopotrivă calitatea actului ce va fi adoptat în legislație, precum și modul cum acest proces decizional se va desfășura. Ne

”

Sustenabilitatea în afaceri înseamnă transparență, etică și grijă față de mediul în care îți desfășori activitatea. Nu putem vorbi despre profit decât dacă el este consecința unui comportament responsabil. Asta se traduce în preocupări precum grija față de mediu, sănătatea consumatorilor, dezvoltarea angajaților, implicare în comunitate, reciclare, grija față de resursele tot mai limitate. Acestea sunt subiectele asupra cărora trebuie să ne aplecăm atunci când vorbim despre sustenabilitate, iar ele trebuie să fie asumate și integrate în ADN-ul oricărui business.

“

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

INTERVIU

dorim transpunerea directivei printr-un proces consultativ amplu, nu automat „pentru că așa ne cere UE”. Există deja exemple relevante de bună practică în raportarea non-financiară în mediul de afaceri din România, experiență și expertiză pe raportare aliniată la standarde internaționale. Această experiență constituie bună practică voluntară utilă pentru procesul de reglementare.

CUM SIMȚIȚI, ACUM, DISCUȚIA DESPRE IMPLEMENTARE?

Înainte de alegeri, există un risc populist. Să nu uităm că orice schimbare vine cu un cost. Dorința noastră este să avem un proces echilibrat și rezonabil. Mai ales că vorbim despre un proces nou, care presupune foarte multă documentare și care poate însemna pentru unele companii inclusiv schimbări importante de strategie.

E un efort și noi trebuie să ne asigurăm că sunt condiții corecte, că raportul dintre efort și rezultat este optim, iar rezultatul trebuie să fie măsurat, în primul rând, ca impact în societate.

EXISTĂ DISCUȚII DESPRE BENEFICII PE CARE LE-AR PUTEA AVEA COMPANIILE CARE RAPORTEAZĂ, CUM AR FI PUNCTE ÎN PLUS LA LICITAȚIILE PUBLICE?

Cred că cel mai important incentive trebuie să fie legat de obiectivele raportării: transparența și sustenabilitatea. Dacă pentru o companie contează ca toți furnizorii și clienții să fie sustenabili și să raporteze, atunci va avea loc cu adevărat o schimbare pe tot lanțul valoric, pe care cu toții o vom simți. Asta se poate exploata ca branding, ca poziționare, ca pe un premiu pentru produsul tău.

Cred că întrebarea corectă este cum pot eu să creez valoare pentru lanțul valoric din care fac parte? Dacă va apărea și elementul

că voi avea punctaj mai bun la licitații, e cu atât mai bine. Dar dacă voi putea convinge clienții să cumpere de la mine pentru că eu produc local și pentru că sunt sustenabil, chiar dacă sunt mai scump, este și mai bine.

Pe termen lung, convingerea mea este că schimbarea va avea loc doar dacă o vom face cu toții din convingere.

CARE SUNT EFECTELE PE CARE CREDEȚI CĂ DIRECTIVA 95 LE VA AVEA ÎN MEDIUL LOCAL DE BUSINESS?

Directiva va îngusta spațiul gri dintre nivelul de transparență al companiilor și nevoile de informare ale stakeholderilor.

Totuși, legea care va reglementa aceste aspecte trebuie să conducă la o serie de comportamente și nu doar la conformare față de un act normativ. Acesta este însă un proces de durată, iar efectele se vor simți în viitor.

DE CE NU AR TREBUI COMPANIILE SĂ SE TEAMĂ DE PROCESUL DE RAPORTARE? DE CE AR TREBUI SĂ RAPORTEZE CHIAR ȘI COMPANIILE CARE NU VOR FI OBLIGATE DE LEGE?

Raportarea non-financiară poate fi și un vehicul de promovare și comunicare cu mediul extern. Totuși, dincolo de exercițiul „de imagine”, raportarea reprezintă cel mai important instrument de transparentizare al companiilor. Mai mult, el este și un exercițiu de învățare și de îmbunătățire, de creștere a performanțelor. Te ajută să înțelegi mai bine procesele interne, să structurezi, să prioritizezi, să înțelegi impactul. Iar acest lucru poate fi util indiferent dacă ai 100 de angajați sau 5.000.

CU TOATE ACESTEA, E UN PROCES CU TOTUL NOU, IAR COMPANIILE TREBUIE SĂ PRIORITIZEZE.

Da, sunt mai multe lucruri de luat în calcul. Ideal ar fi să existe niște regulamente

și deontologii în fiecare industrie. Cred că oamenii trebuie să fie responsabili și corecți și atunci nu ar avea de ce să le fie teamă să raporteze sau să facă publice diverse informații. Orice obligație vine și cu o serie de reticențe. Realizezi că ai lucruri de implementat în plus, poate că sunt elemente de care nu știai și care ți-ar dăuna imaginii dacă le faci publice, poate că durează până îți pui casa în ordine, până accepți și înțelegi ce înseamnă transparența. Nu mai poți să te ascunzi atunci când începi să raportezi, cumva ai probleme pe care și tu ai vrea să le confrunți, dar nu o faci pentru că ai altceva mai important de făcut.

CUM POT FI CONVINȘI DE CONTRARIU CEI CARE CONSIDERĂ CĂ ȘI RAPORTAREA NON-FINANCIARĂ E TOT O REGLEMENTARE ÎN PLUS?

Cel mai simplu lucru e să ignori subiectul sustenabilității. Sau să îl amâni, sau să îl crezi prea scump. Cred că fiecare dintre noi, fie că este un consumator în fața frigiderului sau un CEO la o firmă cu 5.000 de angajați, trebuie să aibă în vedere sustenabilitatea și să ia decizii legate de înțelegerea efectelor acțiunilor proprii.

Când vine vorba de ce decizie iei în ce privește sustenabilitatea, trebuie să ai în vedere că este un proces intelectual, care poate transforma lumea în care vor trăi copiii noștri.

E un proces care începe cu tine. E vorba despre tine, despre familia ta, despre oamenii la care ții. Cred că putem adăuga și ambiție personală: cum îți construiești modelul de business. Dacă ești bun, poți face bani și în mod sustenabil, poți câștiga și respectând regulile. Dacă îți e frică de sustenabilitate, înseamnă că ești leneș, sau nu ești destul de bun, sau nu poți performa corect.

43

Te implici

pentru oraşe şi comunităţi durabile

De-a lungul timpului, companiile au dezvoltat diferite strategii de responsabilitate corporativă, cu scopul de a-şi desfăşura afacerea într-un mod responsabil, de a susţine comunităţile în care îşi desfăşoară activitatea, dar şi pentru a-şi crea oportunităţi de creştere a afacerii. Telekom Romania s-a aliniat cu strategiile de responsabilitate corporativă ale OTE şi Deutsche Telekom dezvoltând proiecte în domenii cheie care vizează societatea, protecţia mediului, angajaţii şi piaţa telecom.

Corporatismul civic este termenul care descrie platforma online Teimplici. ro dezvoltată de Telekom Romania, care facilitează comunicarea şi colaborarea între companie, mediul ONG şi comunităţi. Dezvoltată în 2014, în urma unui sondaj de opinie a publicului larg cu privire la direcţiile prioritare pentru dezvoltarea societăţii, utilizatorii au votat teme prioritare precum educaţie, sănătate, mediu, inovaţie, dezvoltare şi protecţie socială şi au votat şi arii concrete de intervenţie asociate acestora. Concret, în a doua fază a proiectului, în luna octombrie a aceluiaşi an, membrii comunităţilor au propus proiecte de impact, iar cele eligibile au intrat într-un concurs, în urma cărora câştigătorii au obţinut sponsorizări substanţiale.

313

proiecte au fost înscrise în primele două ediţii ale concursului Teimplici, dintre care 20 au fost desemnate câştigătoare, având 38.335 de beneficiari.

44

„În primele ediţii ne-am propus să identificăm ca parteneri de investiţii ONG-uri din România care promovează tehnologiile informatice şi de comunicaţii în beneficiul comunităţilor, prin proiecte în domeniile sănătate, educaţie, mediu inovaţie, dezvoltare şi protecţie socială.

Vom face tot posibilul ca proiectul Teimplici să continue şi să atragă tot mai multe organizaţii dornice să găsească soluţii creative la probleme reale. În acest sens, Telekom Romania alocă şi anul acesta fonduri de până la 70.000 de euro, echipa fiind determinată să continue datorită rezultatelor pozitive de până acum”, declară Ruxandra Vodă, Director Comunicare grupul de companii Telekom Romania.

Ediţia 2016 a proiectului Teimplici. ro se concentrează pe identificarea proiectelor implementate în comunităţi cu ajutorul noilor tehnologii informatice în domeniile de mai sus, cheia fiind parteneriatul. Fiecare organizaţie non-guvernamentală, în colaborare cu cel puţin o altă organizaţie eligibilă, poate înscrie

RUXANDRA VODĂ,

DIRECTOR COMUNICARE, GRUPUL DE COMPANII TELEKOM ROMANIA

pe platforma Teimplici.ro maximum trei proiecte, în oricare dintre cele şase domenii din concurs, respectând tema ediţiei 2016 - Parteneriate inteligente pentru comunitate. Organizaţiile eligibile ca parteneri în proiect pot fi organizaţii nonguvernamentale, asociaţii profesionale şi de afaceri, instituţii non-profit din domeniul culturii şi al educaţiei, organizaţii sportive (exclusiv de amatori), organizaţii de tineret, spitale şi alte instituţii medicale.

Printre criteriile de eligibilitate a proiectelor se numără: capacitatea de a genera rezultate sustenabile şi măsurabile; contribuţia ONG-ului să fie de minimum 20% din valoarea întregului proiect; suma solicitată pe proiect să fie de maximum 7.000 euro.

Membrii juriului din acest au fost Cristina Bazavan – blogger, Cristi ChinaBirta – blogger, Cristiana Bogăţeanu – Membru fondator ONG inventează.ro, Lăcrămioara Botezatu – Project Manager www.csrmedia.ro, Oana Suru – Project Manager, Departament Fonduri Structurale şi Proiecte de Dezvoltare a Afacerii Telekom Romania, Monica Ioana Popescu şi Florina Şerban - Coordonatori Seniori Comunicare Internă, Evenimente şi Responsabilitate Corporativă Telekom Romania.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

B R A N D STO RY Proiectul Teimplici.ro a colectat premii la CSR Romanian Awards unde a câştigat locul I la categoria „Susţinerea Comunităţii” în 2015 şi locul II la categoria „Inovare digitală în CSR” în 2016 şi a fost nominalizată de două ori la secţiunea Oskar Capital.

Telekom Romania a luat locul I în industria IT&C şi locul 6 naţional în Indexul Romanian CSR, conform Directivei 2014/95/UE, GRI G4 şi Dow Jones Sustainability Index 2014.

Printre proiectele susţinute enumerăm o platformă digitală de şcoală pentru copii cu dificultăţi de învăţare, precum şi pentru copii diagnosticați cu ADHD, autism, depresie sau sindrom DOWN, crearea unui laborator de informatică cu acces la internet, unde învaţă 140 de copii, programe de consiliere în carieră şi programe de internship pentru tineri, un micro-site de donaţii și multe altele.

O modalitate mai puţin vizibilă de implicare în comunitate a Telekom Romania este protecţia mediului. Telekom Romania se implică şi în proiecte de parteneriat care urmăresc ecologizări și plantări de vegetaţie pentru neutralizarea amprentei de carbon a companiei. Asociația MaiMultVerde este printre primele instituții partenere ale acestei inițiative, care a realizat aplicatia Green Living - 365 de moduri în care poți avea un stil de viață sustenabil, care oferă utilizatorilor sugestii de acțiuni concrete, prin care aceștia pot contribui la adoptarea unui stil de viață care să protejeze natura.

Ca şi companie, este folositor să te implici în problemele comunităţii şi prin programe destinate sănătaţii, cum ar fi programe de supraveghere medicală sau prevenţie prin încurajarea mişcării.

Evenimentul „Mişcarea face bine” îndeamnă oamenii să facă sport, dar totodată reuneşte şi organizează 12 ore de clase speciale cu cei mai buni antrenori de fitness din lume. Campania a fost lansată în 2011 şi a devenit deja tradiţie, adunând în fiecare an mii de entuziaşti din toate colţurile ţării la cele 3 evenimente

organizate în Bucureşti, Braşov şi Mamaia. În 2016 au participat peste 97.000 de oameni, 235 de traineri naţionali şi internaţionali care au realizat demonstraţii sportive, şi şi-au adus contribuţia peste 200 de voluntari. O parte din fondurile strânse din taxele de participare la curse au fost folosite de către Fundaţia Telekom Romania pentru a susţine 6 organizaţii non-guvernamentale şi cauzele acestora.

Educaţia este o parte importantă în dezvoltarea economică a unei societăţi, atât la scară mică, precum într-o companie, cât şi la scară largă, precum o naţiune.

95 de tineri valoroşi au fost susţinuţi în parcursul lor educaţional, pentru o viitoare carieră de succes, prin programul Burse de Excelenţă oferit de grupul de companii Telekom Romania din anul 2002 încoace. În plus, 200 de studenţi au urmat stagii de practică în cadrul Telekom Romania, ca parte a unui alt proiect de integrare pe piaţa muncii.

O altă modalitate de implicare în comunitate este Fundaţia Telekom Romania, care susţine diferite categorii de persoane aflate în situaţii speciale, cauze sociale, copii diagnosticaţi cu boli grave, tineri talentaţi, şi răspunde apelurilor umanitare în cazul calamităţilor naturale.

Această fundaţie reprezintă liantul dintre Telekom Romania şi comunitatea în care acest brand este prezent. Fundaţia Telekom Romania a susţinut numai în 2015 un număr de 8 proiecte cu 40.000 de euro, pe lângă cele 20 de proiecte câştigătoare la primele ediţii ale Teimplici.ro.

Unul din proiectele relevante susţinute

de Fundaţie a fost „Muncile grele şi periculoase în agricultură NU sunt pentru mine! Sunt copil şi am nevoie de protecţie!”. Derulat în 2015 – 2016, proiectul a avut ca obiectiv acela de a creşte nivelul de conştientizare a autorităţilor locale din judeţul Bacău cu privire la cazurile copiilor implicaţi în munci agricole periculoase. În urma acestuia, 53 de beneficiari din 4 sate sărace din Bacău au fost ajutaţi să aibă condiţii mai bune de trai şi să poată continua şcoala.

O altă misiune centrală a Fundaţiei este încurajarea voluntariatului. La începutul anului 2015, în Grădina Botanică a fost inaugurat proiectul Green Work, un program de voluntariat derulat de Asociaţia Team Work, prin care se urmăreşte întreţinerea spaţiului verde şi asistarea biologilor în îngrijirea plantelor. În fiecare sâmbătă din lunile octombrie şi noiembrie, angajaţii Telekom Romania, împreună cu familiile şi prietenii, au plantat copaci şi au îngrijit plante. În cadrul pilonului de susţinere socială a Telekom Romania au fost sponsorizate proiecte în valoare de aproape 700.000 mii de euro cu peste 800.000 de beneficiari în perioada 2014-2015. În aceşti doi ani, au fost derulate şi 34 de proiecte de voluntariat antrenând 1.520 de participări voluntare din rândul angajaţilor şi al familiilor acestora, totalizând aproape 6.448 de ore de voluntariat. Mai mult, peste 1.000 de angajaţi Telekom Romania s-au implicat activ în campanii de donare de sânge, pentru a ajuta comunitatea, în ultimii 7 ani. În concluzie, există numeroase metode de a susţine social comunitatea în care trăim. Implicarea companiilor în bunul mers al societăţii ar trebui să existe în strategia oricărei corporaţii indiferent de mărimea acesteia.

45

GLOBAL COMPACT, AMPRENTA EUROPEANÄ‚

C S R Î N E U R O PA

T ROXANA ROȘU

Cât de repede a aderat și cum s-a implicat Europa în remedierea urgențelor globale detectate în urmă cu 15 ani de Organizația Națiunilor Unite?

Globalizarea economiei și efectele ei au împins legile concurenței și ale eticii în business la maximum. Se simte tot mai mult nevoia de a supraveghea şi de a păzi latura morală, etică a afacerilor, de a stabili limite de comportament şi de a sancţiona abaterile. Dincolo de orice business, poveștile despre binele sau despre răul făcut rămân întotdeauna în viața oamenilor impactaţi. În plus, nevoia de protecţie a mediului, de respectare a drepturilor omului și lupta împotriva corupției au depăşit stadiul de probleme izolate şi au devenit urgenţe globale. În acest context tot mai complex, reţeaua Global Compact, lansată sub umbrela ONU în anul 2000, a creat

un cadru de desfăşurare a activităţii companiilor care să permită o dezvoltare durabilă, bazată pe reguli de conduită şi pe valori morale. Global Compact nu este un organism de reglementare, ci o rețea strategică în cadrul căreia se întâlnesc guverne, companii și reglementatori din întreaga lume, al căror scop comun este respectarea și implementarea celor 10 principii Global Compact. Inițiativa Global Compact are acum 13.000 de participanți corporate din 170 de țări, iar capacitatea sa de a influența pozitiv membrii și societățile din care aceștia provin își dovedește utilitatea pe zi ce trece.

UN Global Compact susţine companiile să îşi construiască afacerea cu responsabilitate,

Dincolo de orice business, poveștile despre binele sau despre răul făcut rămân întotdeauna în viața oamenilor impactaţi.

aliniindu-şi strategiile la principiile legate de drepturile omului, muncă, mediu şi anticorupţie. Statistica înscrierilor în Global Compact arată că IMM-urile și companiile private reprezintă 72% din totalul participanţilor, iar din punct de vedere regional 52% sunt din Europa (4.353), 27 % din Americi (2.095), 15 % din Asia & Oceania (1.287) şi 7 % din Africa & MENA (596). Potrivit celui mai recent studiu, rețeaua europeană a Global Compact a trecut printr-o creștere lentă în 2014 (data ultimului raport), cu un plus de doar 3% al numărului de participanți. După intrarea celor 203 de membri noi (103 business şi 100 non-business), rețeaua este formată în proporție de 29% din companii (1.767), 42% din IMM-uri (2.586) și 29% organizații non-business (1.761). În top 20 global al celor mai numeroase organizații locale, opt aparțin continentului european, șase sunt de pe continentul american, cinci din Asia&Oceania și una din Africa & MENA. Spania se menține clar pe prima poziție, cu 1.703 participanți (ceea ce înseamnă 13% din numărul total de

47

membri ai Global Compact), urmată de Franța și Mexic, cu 1.070, respectiv 685 membri.

Mexicul a fost cea mai mare surpriză a anului 2014: a fost primul an când o țară non-europeană a intrat în rândul celor mai numeroase trei rețele. Acest moment de cotitură, împreună cu prezența a patru țări din America între primele zece, arată că această regiune este tot mai interesată de problemele legate de sustenabilitate și are potențialul de a fi o piață cu o rată mare de creștere. De asemenea, potrivit raportului, Myanmar și Nigeria au intrat în top 20 în premieră.

Numărul de rapoarte anuale non- financiare depuse de companii (Communication on Progress-COP) la nivel european a crescut constant, în 2014 fiind înregistrate în total 2.879 de documente, din care 211 la nivelul Avansat, marcând un avans semnificativ de 15% al acestui tip de raport. Per ansamblu, rețelele locale și-au demonstrat dedicația de a susține GC, prin suport constant pentru ca sectorul privat și stakeholderii să-și alinieze activitatea la cele 10 principii. Rețelele organizează constant activități și întâlniri legate de drepturile omului, muncă, mediu și anti-corupție, iar Europa, ca regiunea cu cel mai mare număr de participanți în rețeaua GC, este și în fruntea plutonului care face lobby pentru ca toate corporațiile și IMM-urile europene să devină cetățeni corporate responsabili.

Spania este cea mai activă țară europeană ca interes și număr de participanți în rețeaua Global Compact, interesul pentru implementarea principiilor Global Compact fiind mereu în creștere. „În Spania, am depăşit deja etapa de conştientizare şi cred că sunt deja mulţi oameni şi organizaţii care înţeleg importanţa sustenabilităţii. Acum

48

este nevoie de timp, de instrumente şi de susţinere pentru a pune în practică angajamentul lor. Implementarea este obiectivul cheie al ultimilor ani. Pe de altă parte, nu au avut loc mari schimbări în privinţa subiectelor dezbătute: problemele legate de mediu şi de muncă rămân cele două teme majore pentru companiile noastre”, spune Vanesa Rodríguez, Communications manager Spanish Local Network UN Global Compact. În Spania, ţară care conduce topul reţelei GC, sunt acum 2.600 de organizaţii semnatare şi 440 de membri deplini. Conducerea reţelei locale spune că atragerea de noi membri nu este neapărat un proces uşor pentru că pe plan local există şi alte organizaţii care propun teme similare. „Cu toate acestea, numărul membrilor este în creştere. În 2010 erau 1.160 de semnatari şi 241 de membri”, detaliază Vanesa Rodríguez ritmul de creștere a rețelei spaniole GC. Pentru a reuşi să comunice eficient şi pentru a convinge companiile să adere la GC, Vanesa Rodríguez crede că este esenţial să recunoşti priorităţile organizaţiilor semnatare şi ale membrilor. În Spania, reprezentanţii GC tratează separat marile companii, IMM-urile şi celelalte forme de organizare pentru că cerinţele lor sunt destul de diferite: „Cele mai eficiente mecanisme de atragere a unor noi membri şi de menţinere a lor în reţea sunt trainingurile, instrumentele online, asigurarea unor servicii de consultanţă, vizibilitatea, participarea la evenimente, stabilirea de alianţe, networking, suport în redactarea rapoartelor, voluntariat și apariţii în presă”. În acest moment, Directiva 95 nu este obligatorie în Spania, ţară care este în an electoral. Conform cerințelor Directivei, 500-600 de companii ar trebui să publice rapoarte de CSR, însă numărul celor care raportează deja este mai mare, spune

Vanesa Rodríguez: „Din datele noastre, 793 de companii şi organizaţii au raportat anul trecut, din care 256 de mari companii cu peste 250 de angajaţi”. În Spania, subiectul sustenabilitate are deja o vechime importantă, discuţiile pe această temă fiind demarate în urmă cu 12 ani, aşa că putem spune că piaţa locală de specialitate a depăşit etapa copilăriei.

Managerul de comunicare al biroului spaniol vede deja interes major faţă de principiile Global Compact, iar companiile sunt tot mai atente la cum pot contribui pentru susţinerea programului Sustainable Development Goals (SDG) al Naţiunilor Unite.

Același interes îl identifică și Charlotte Frérot, Secretar General Global Compact France, reţea care numără 1.200 de participanţi, din care 600 de firme mici şi mijlocii, 450 de companii mari şi 150 de organizaţii non-business. „Tot mai multe companii se adaptează, iar unele chiar îşi schimbă modelul de business pentru a îmbrăţişa ideea sustenabilităţii. E adevărat că există încă unele subiecte prea puţin abordate, precum drepturile omului şi lupta împotriva corupţiei, dar interesul pentru ele este în creştere. Următorul pas este să atragem mai multe firme mici şi mijlocii pentru a înclina balanţa", consideră Charlotte Frérot . Atragerea de noi membri nu vine însă de la sine, subliniază Charlotte Frérot, ci presupune muncă de convingere cu privire la importanţa aderării la aceste principii, cea mai bună metodă fiind relaţionarea individuală cu fiecare companie: „Ne bazăm în primul rând pe forţa UN Global Compact, dar şi pe valorile pe care le propune şi le susţine reţeaua noastră. Piaţa locală este foarte matură, cu mulţi „competitori” naţionali şi chiar internaţionali. Am stabilit multe parteneriate cu alte organizaţii pe subiecte

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

C S R Î N E U R O PA

specifice, cum este cel cu Transparency International France". Spre diferență de cele mai multe țări europene, companiile din Franța nu așteaptă transpunerea Directivei privind raportarea, deoarece raportarea non-financiară a activităţii companiilor este obligatorie pentru companiile mari încă din 2001.

O regiune care activează pe piața franceză care a ieşit mereu în evidenţă pentru atenţia cu care tratează problemele de mediu și de protecție a muncii este nordul Europei, iar ţările din zonă, Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Islanda şi Groenlanda formează împreună reţeaua regională a GC. „În Suedia, rapoartele de sustenabilitate sunt în acest moment obligatorii doar pentru companiile deţinute de stat. Reformele legislative propuse la nivel european vor intra în vigoare pe 1 decembrie 2016 şi se vor aplica începând cu anul financiar care începe în ianuarie 2017. Directiva vizează companiile cu peste 250 de angajaţi şi afaceri de 350 milioane coroane (SEK). Estimările indică un număr de 1.600-2.000 de companii care vor intra sub incidenţa Directivei”, explică Erika Eriksson, Policy Manager Global Compact Nordic Network, referindu-se strict la piaţa suedeză. În total, reţeaua regională are 727 de semnatari, din care 220 din Suedia, 101 din Norvegia, 326 din Danemarca şi Groenlanda, 60 din Finlanda şi 20 de Islanda. Membrii efectivi sunt în număr de 211, iar dintre aceştia 63 sunt companii şi organizaţii din Suedia, 37 din Norvegia, 67 din Danemarca şi Groenlanda, 34 din Finlanda şi 6 din Islanda. Global Compact Nordic Network nu a derulat deocamdată campanii efective de „recrutare", companiile aderând din proprie iniţiativă. De la începutul acestui an, reţeaua a crescut cu 11 membri. „Ţările nordice sunt foarte interesate de

”

În Spania, am depăşit deja etapa de conştientizare şi cred că sunt deja mulţi oameni şi organizaţii care înţeleg importanţa sustenabilităţii.

“

 VANESA RODRÍGUEZ, COMMUNICATIONS MANAGER SPANISH LOCAL NETWORK UN GLOBAL COMPACT

sustenabilitate în general şi sustenabilitate la nivel corporate în particular şi au fost foarte active pe acest domeniu de ceva timp. O dovadă în acest sens este că ţările nordice sunt printre donatorii majori ai UN Global Compact Foundation”, a adăugat Erika Eriksson.

Dacă în vestul Europei rolul Global Compact este de a face „fine tuning”, deoarece practicile sustenabile de business au intrat în rutină, în România lucrurile sunt abia la început de drum. Piața locală tratează încă timid temele legate de mediu, corupţie, muncă şi drepturile omului, deşi s-au făcut paşi importanţi în ultimii ani, societatea civilă și multinaționalele fiind tot mai active. Cu zece ani în urmă, termeni precum CSR şi sustenabilitate erau complet necunoscuţi pentru cele mai multe companii. Odată cu extinderea multinaţionalelor, cu aderarea la UE şi în general cu alinierea societăţii la modele occidentale, lucrurile au început să se schimbe. În prezent, reţeaua locală a GC are 31 de membri. „Conceptul de sustenabilitate nu este încă asimilat în cultura de busines din România, este încă la categoria „nice to have", iar pentru cea mai mare parte a mediului de afaceri este încă o necunoscută.

De cealaltă parte nu există un public care să solicite companiilor sustenabilitate,

decât în măsura în care acestea le încalcă un drept pe care îl au ca angajaţi sau clienţi. Interesul pentru subiect este limitat în rândul companiilor. O discuţie despre sustenabilitate încă începe cu „Ce beneficii îmi aduce?”. În rândul publicului interesul creşte de la an la an. În ceea ce priveşte schimbarea, încerc să mă uit la partea plină a paharului și să observ că da, companiile sunt din ce în ce mai dispuse să se schimbe", spune Doru Mitrana, Coordonator de Program al Global Compact Network Romania.

După un an de activitate, reţeaua locală se află în faza în care îşi calibrează instrumentele de recrutare, fiind nevoie de multă perseverenţă pentru a face companiile să vadă sustenabilitatea dincolo de un cost. „În general, sentimentul este că trebuie, dar nu e tocmai o urgenţă. În continuare nu e o prioritate", spune Doru Mitrana. În România, Directiva europeană 95 a fost transpusă în legislaţie prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1938/2016, dar foarte puţine companii ştiu de existenţa ei, așa că și mai puţine se pregătesc de momentul când raportarea nonfinanciară va deveni o obligație. Începând de anul viitor, 680 de companii ar trebui să aplice Directiva, iar până în prezent doar 22 au publicat rapoarte anuale de CSR.

49

GEORGIA 40 participanți top industrii: • servicii financiare (3) • băuturi (2) • retail (2) • suport (2) • turism (2)

GLOBAL COMPACT: FOTOGRAFIE DE GRUP EUROPEANĂ Au trecut peste 15 ani de când Global Compact a fost creat, iar cea mai mare parte a Europei este deja parte a valului de schimbare pe care ONU îl aduce în lume.

ARMENIA

BELGIA

24 participanţi top industrii: • servicii financiare (2) • servicii de suport (2) • telecomunicaţii (1) • industrie (1)

fondată în 2010 85 participanţi top industrii: • suport (11) • media (3) • servicii financiare (3) • industrie (3) • transporturi (3)

BELARUS fondată în 2006 44 participanţi top industrii: • transporturi industriale (4) • suport (3) • băuturi (3) • media (2) • producători alimentari (2)

AUSTRIA fondată în 2006 78 participanţi top industrii: • servicii financiare (5) • suport (5) • bancar (4) • software (3) • transporturi industriale (3)

A Z E R B A I DJ A N fondată în 2006 20 participanţi top industrii: • asigurări (2) • bancar (1) • tehnologie (1) • suport (1)

50

OLANDA fondată în 2007 123 participanți top industrii: • suport (12) • servicii financiare (11) • industrie (10) • transporturi (6) • software (5)

GERMANIA fondată în 2000 399 de participanți top industrii: • suport (34) • software (32) • media (25) • industrie (19) • retail (17)

C R O AȚ I A fondată în 2007 52 de participanți top industrii: • servicii financiare (4 • producători alimentari (4) • suport (4) • construcții (3)

E LV E Ț I A fondată în 2006 143 de participanți top industrii: • suport (15) • software (7) • servicii financiare (7) • industrie (6) • industria chimică (6)

CEHIA fondată în 2015 21 de participanți top industrii: • suport (4) • telecomunicații (2) • servicii financiare (1)

M A R E A B R I TA N I E fondată în 2003 347 participanți top sectoare: • suport (74) • software (24) • servicii financiare (20) • media (16) • retail (8)

LITUANIA fondată în 2005 63 participanți top industrii: • servicii financiare (6) • industrie (5) • suport (4) • retail (2) • gaz, apă, utilități (2)

F R A N ȚA fondată în 2005 1174 participanți top industrii: • suport (218) • software (147) • industrie (70) • media (60) • construcții (50)

SLOVENIA fondată în 2007 14 participanți top industrii: • electronice (2) • inginerie industrială (1) • construcții (1)

PORTUGALIA fondată în 2006 67 de participanți top industrii: • suport (11) • software (4) • turism (4) • transporturi (3) • industrie (3)

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

C S R Î N E U R O PA

ȚĂ R I L E N O R D I C E SERBIA 85 participanți top sectoare: • servicii financiare (5) • media (3) • bancar (3) • suport (2)

fondată în 2002 733 participanți top industrii: • suport (94) • construcții (51) • industrie (49) • software (33) • retail (30)

MACEDONIA

RUSIA

POLONIA 97 participanți top industrii: • suport (7) • servicii financiare (6) • oil&gas (5) • sănătate (4) • electricitate (4)

fondată în 2008 73 participanți top industrii: • servicii financiare (4) • oil&gas (3) • bancar (3) • metalurgie (3) • transporturi (2)

UCRAINA fondată în 2006 175 participanți top industrii: • suport (5) • bancar (3) • producători alimentari (3) • metalurgie (2) • inginerie industrială (2)

fondată în 2004 21 participanți top industrii: • sănătate (2) • construcții (2) • software (2) • real estate (1) • producători alimentari (1)

LETONIA fondată în 2002 relansată în 2011 9 participanți top industrii: • farma (1) • servicii financiare (1) • media (1) • apărare (1)

ROMÂNIA fondată în 2015 37 participanți top industrii: • software (4) • oil&gas (2) • telecomunicații (2) • servicii financiare (2)

ISRAEL 21 participanți top industrii: • bancar (3) • suport (2) • telecomunicații (2) • electronice (1)

TURCIA

GRECIA

S PA N I A fondată în 2004 1628 participanți top industrii: • suport (294) • construcții (135) • software (61) • producători alimentari (49)

I TA L I A fondată în 2002 234 participanți top industrii: • suport (15) • construcții (14) • industrie (14) • servicii financiare (9) • electronice (9)

fondată în 2008 79 participanți top industrii: • construcții (8) • suport (5) • producători alimentari (4) • oil&gas (4) • industrie (3)

fondată în 2002 316 participanți top industrii: • suport (22) • industrie (19) • construcții (17) • farma (13) • auto (9)

BULGARIA 65 participanți din 2011 parteneriat cu CSR Europe top industrii: • electronice (4) • industrie (3) • software (2) • transporturi (2) • electricitate (2)

51

RAPORTAREA ÎN ROMÂNIA: SCURTĂ ISTORIE

Tendințele internaționale de raportare și de abordare a sustenabilității au ajuns în România la începutul anilor 2000 pe filiera companiilor multinaționale. Primele rapoarte vorbeau despre modul cum era direcționat bugetul de CSR și despre modul cum erau încurajate și susținute acțiuni de protecție a mediului.

52

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSARELE CSR

2003

2004

Operatorul telecom a publicat primul raport de CSR de pe piața locală în 2003 și ulterior a publicat consecutiv rapoarte în 2004, 2005 și 2006.

Raportul din 2005 a fost verificat independent de Ernst&Young după o metodologie proprie.

2009

Compania a publicat primul raport de CSR fără a specifica metodologia folosită, dar în raport exista o declarație a lui Ernst Ligteringen, Director General Global Reporting Initiative la acea vreme, care mulțumește Holcim pentru utilizarea indicatorilor GRI în raportare. Compania a raportat consecutiv cinci ani la rând, oprindu-se în anul 2011.

2005

BCR a publicat un raport scurt de CSR în 2009, fiind primul raport local al băncii. Raportul autodeclara că respectă modelul de Raportare GRI G3 C. BCR a mai publicat un al doilea raport în 2010.

După primul raport publicat în 2009, banca a raportat neîntrerupt. Raportul din 2009 a urmat standardul London Benchmarking Group. Ulterior, rapoartele Raiffeisen au urmat atât standardul LBG, cât și GRI, iar raportul băncii din anul 2014 urmează ghidul internațional de raportare GRI (Global Reporting Initiative) versiunea G4, fiind primul raport din România care prezintă o evaluare clară a aspectelor de materialitate.

2010

2006 Producătorul de bere publică anual rapoarte de sustenabilitate din 2010.

2007 2008

Compania cu capital românesc a început raportarea în 2008 și a continuat până în 2014.

Ultimul raport publicat de companie, cel din 2014, este realizat conform standardului GRI. Banca cu capital maghiar publică neîntrerupt rapoarte de CSR din 2008 încoace. Din 2012, compania folosește ghidul de raportare GRI G3.1 și raportul conține un index al indicatorilor.

Instituția financiară nebancară a publicat două rapoarte de sustenabilitate, în 2008 și 2010.

Cosmote România (actualul Telekom) a publicat trei rapoarte de sustenabilitate, din 2010 până în 2013. Primul raport publicat de companie a marcat o premieră pe piață: a fost primul raport local publicat de o companie din România care a fost verificat de GRI. Raportul respectă cerințele GRI versiunea G3.1, ale standardului AA 1000 Assurance Standard al Accountability cu privire la implicarea stakeholderilor, GRI (Global Reporting Initiative) și inițiativa UN Global Compact.

Compania a publicat până acum trei rapoarte, primul acoperind perioada 2010-2012. Primul raport al companiei a inovat piața prin faptul că a beneficiat de o verificare și asigurare externă conform standardului AA1000APS (2008) dezvoltat de Accountability. Verificarea externă este prima realizată de o echipă de experți români – The CSR Agency. Al doilea raport al companiei a folosit standardul de raportare Global Reporting Initiative – versiunea GRI 3.1., incluzând și o declarație de verificare a nivelului de aplicare din partea GRI, iar raportul din 2014 a fost primul din România validat la standarde internaționale GRI G4.

53

2012

2011 Compania GSK România a marcat o altă premieră în raportare: primul său raport a fost primul de pe piață care s-a ghidat după versiunea G4 a framework- ului GRI. Următoarele rapoarte au urmat același standard.

Compania a publicat primul raport de sustenabilitate pentru activitățile locale din 2011. Raportul publicat în 2012 auto-declara că respectă cerințele ghidului GRI 3.1 și ale suplimentului pentru Industria de petrol si gaze (SIPG). Acesta este primul raport în care Petrom raportează în sistem GRI. Raportul din 2013 a urmat și standardul UN Global Compact.

Raportul de CSR al Coca-Cola HBC România 2011 a apărut în anul 2012, fiind primul raport local de CSR al companiei, care a urmat cerințele standardului AA 1000, ale GRI (Global Reporting Initiative) versiunea G3.1 și recomandările suplimentului sectorial al GRI în domeniul procesării alimentelor.

Compania a raportat anual din 2011 până în prezent.

Primul raport de CSR al Carpatcement Holding a analizat activitatea companiei din anii 2010 și 2011. Raportul a fost realizat conform metodologiei GRI (GRI 3.1.). Al doilea raport al companiei, care acoperă anii 2012-2013, urmărește același standard.

Primul raport de CSR al companiei detalia activitățile din anul calendaristic 2012 (1 ianuarie – 31 decembrie 2012) și se concentra pe patru mari arii: comunitate, mediu, loc de muncă și piața de profil. Editorii raportului au făcut și o analiză detaliată a stakeholderilor organizației, dar și a ceea ce înseamnă CSR-ul pentru companie, pentru misiunea și pentru valorile sale.

A publicat primul și unicul raport de CSR pentru activitatea locală în anul 2013, pentru activitatea din 2012. La începutul anului 2015, Lafarge a fuzionat la nivel global cu Holcim, iar operațiunile din România ale companiei au fost vândute unui nou jucător de pe piața de profil: CRH (Cement Roadstone Holdings).

Documentul auto-declara că respectă cerințele GRI versiunea G3.1, nivelul B. A publicat primul raport de CSR în anul 2013 pentru activitatea din 2012 și din 2013. A continuat raportarea și pentru 2014, dar încă nu a lansat raportul pentru anul 2015.

Compania a publicat primul raport de CSR în 2012, pentru activtatea din anul 2011, conform cu metodologia UN Global Compact.

Rapoartele sunt publicate doar în limba engleză și au apariție anuală, fără întreruperi.

54

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

companie

nr. rapoarte/ani

Orange Romania

5

2003, 2004, 2005, 2006, 2009 Holcim Romania

6

2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009-2010

2013

BCR

2

2008-2009, 2009-2010 OTP Bank

7

2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014 Siveco Romania

6

© Tashatuvango | Dreamstime Stock Photos

DOSARELE CSR

2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013

Primul raport de sustenabilitate al KMG International a detaliat activitatea companiei din România pentru perioada ianuarie 2013 – decembrie 2014 si a fost publicat în august 2015. Raportul a acoperit toate aspectele semnificative legate de performanța economică, socială, de mediu și în piață. Raportul a primit și a integrat opinia independentă a Asociației pentru Relații Comunitare. KMG International utilizează sistemul de raportare de sustenabilitate GRI.

Provident Financial Romania

2

2008, 2010 Raiffeisen Bank

7

2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 Heineken Romania

Telekom Romania

6 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 3

2010, 2011, 2012

2014

GSK Romania

4

2011, 2012, 2013, 2014-2015 OMV Petrom

3

2011, 2012, 2013 Coca-Cola HBC Romania

2

2011, 2012-2014 Carpatcement

1

2011 Romradiatoare SA

2015

4

2011, 2012, 2013, 2014 Ursus Breweries

3

2010-2012, 2013, 2014

Primul raport al casei de software Insoft România a făcut referire la activitatea companiei din 2015 și a urmărit principiile Global Compact, al cărei membru a devenit din 2014.

KPMG Romania

2

2012, 2013 Lafarge Romania

1

2012 Auchan Romania

2

2012, 2013 Maguay Romania

1

2014 KMG International (Rompetrol)

1

2013-2014 Insoft Romania

1

2015

55

DOSARELE CSR

RAPOARTE LA RAPORT moment. Evoluția este mult mai clară în cazul

susținut în atingerea obiectivelor de business.

fost elaborate și publicate în România în ultimii

companiilor care au raportat consecutiv și care

Tocmai de aceea, este important faptul că în

12 ani. Numărul lor nu este mare, dar faptul

au putut trece de la un standard la altul odată cu

România companiile care au raportat au venit

că România s-a așezat pe harta raportării fără

evoluția pieței.

din domenii diferite, deși sunt multe domenii

Peste 70 de rapoarte de sustenabilitate au

ca raportarea să fie obligatorie dă premise

Singura sursă din România care a docu-

pentru care nu există încă istoric de raportare.

optimiste pentru modul cum va reacționa piața

mentat industria raportării nonfinanciare este

2017 și obligativitatea raportării ar putea să

la punerea în aplicare a Directivei 95.

thecsrreport.ro/director-raportori. Pe pagina

schimbe dinamica, iar raportarea nonfinanciară

revistei afiliate The CSR Agency sunt adunate

va deveni o normă și în rândul companiilor

de construcții au fost dintotdeauna în topul

toate rapoartele publicate în România, laolaltă

cu capital majoritar de stat sau cu activități

companiilor care au lansat rapoarte nonfinan-

cu date despre compania raportoare și

în domenii precum construcțiile, retailul sau

ciare, chiar și atunci când piața din România

despre standardul folosit de aceasta pentru

serviciile.

nu o cerea. Sunt însă puține companii care au

realizarea raportului. De asemenea, directorul

raportat constant și fără întreruperi: în unele

de raportori agregă și date despre numărul

cazuri, raportarea locală a fost cerută de compa-

de rapoarte publicat de fiecare companie, în

nia mamă, altădată compania mamă a decis

fiecare an, și updatează constant informațiile.

să adune datele din țările unde grupul are

Istoricul raportării în România este un punct

filiale și să facă un singur raport, iar în alte

important de plecare: atunci când începe să

cazuri raportarea a fost întreruptă de probleme

raporteze, o companie se uită în jurul ei, la

financiare sau chiar de probleme cu legea.

industria și la domeniul în care operează, la

1. Ghidul de raportare folosit; 2. Cele mai importante teme care au reieșit din analiza de materialitate; 3. Cele mai importante progrese de la un raport la altul;

Companiile locale care au raportat au urmat, în

piața și la concurenții săi, la rezultatele celor

4. Rezultate negative sau regresii.

general, ghiduri de raportare existente la acel

care au raportat și la modul cum raportarea i-a

Tehnologia, industria financiară și cea

Secțiunea care urmează analizează patru rapoarte nonfinanciare, luând în calcul următoarele patru criterii:

57

4 RAPOARTE LA RAPORT: Raiffeisen Bank, 2015

Împreună pentru un viitor sustenabil!

Raportul de responsabilitate corporativă publicat de Raiffeisen Bank pentru anul 2015 este structurat urmând cele trei arii ale sustenabilității, așa cum sunt definite în G4, GRI (Sustenability Reporting Guidlines, Global Reporting Initiative): Economie, Societate și Mediu. Aplicând criteriile G4, Raiffeisen Bank se definește ca fiind „un Bancher responsabil, un Partener onest, dar și un Bun cetățean”. În definirea aspectelor care sunt esențiale pentru impactul pe care Raiffeisen îl are în societate și în mediul de business, au fost intervievate toate categoriile de stakeholderi: angajați, ONG- uri, furnizori, administrații centrale și locale, organizații profesionale și instituții de control și reglementare, clienți, presă de profil și lideri de opinie.

Raportul Raiffeisen 2015 este complex și

1 2

58

Ghidul de raportare folosit: GRI G4, London Benchmarking Group

Cele mai importante teme care au reieșit din analiza de materialitate: ¨¨ performanța financiară ¨¨ impactul social și de mediu; ¨¨ guvernanță corporativă și etică în afaceri; ¨¨ management și leadership; ¨¨ inovație; ¨¨ implicare stakeholderi; ¨¨ produse și servicii; ¨¨ angajați.

prezintă modul cum banca promovează ideea de sustenabilitate în „afaceri, angajamente și recunoaștere”. În raport este detaliat modul cum Raiffeisen este prezent și activ în societate, în grupurile de lucru și în asociațiile profesionale, atât pentru dezvoltarea afacerii, dar și pentru răspândirea practicilor sustenabile de business. În raport sunt date detalii și despre furnizorii băncii - 1.200 de furnizori locali și externi (achizițiile Raiffeisen sunt împărțite în trei zone: IT, nonIT și chirii, acestea din urmă reprezentând, în București și Brașov, 85% din cheltuielile cu furnizorii), care intră de asemenea în contact cu practicile sustenabile de business ale băncii. Susținerea antreprenoriatului sustenabil, prin linii de credit acordate antreprenorilor locali care îndeplinesc criterii solide de sustenabilitate, este o altă dimensiune

3

a implicării Raiffeisen, banca finanțând prin fonduri norvegiene sau europene proiecte de eficientizare energetică sau inovație tehnologică. Angajații sunt segmentul prin care Raiffeisen ajunge să facă diferența: mare parte din angajați sunt implicați în proiecte comunitare, iar banca a adoptat încă din 2013 o politică de voluntariat care încurajează și susține angajații să voluntarieze în comunitățile din care fac parte atât individual, cât și prin voluntariat corporativ. Acțiunile se pot desfășura și în timpul programului, cu permisiunea superiorului direct, dar și în ziua de care fiecare angajat beneficiază anual pentru voluntariat.

Cele mai importante progrese de la un raport la altul: 3.1. Valoarea salariului mediu al angajaților juniori ai Raiffeisen din București față de salariul mediu din economie a crescut între 2013 și 2014 (de la 152% la 157%), iar a în 2015 a ajuns la 170%.

3.2. La sfârșitul anului 2015, Raiffeisen Bank a renunțat la angajarea în leasing și a preluat angajații din acest sistem, cu media de vârstă de 37 de ani, în echivalent normă întreagă. Cu aceștia, Raiffeisen a încheiat 2015 cu 5.349 angajați în echivalent normă întreagă față de 5.158 în 2014.

3.3. Contribuția Raiffeisen în proiecte comunitare a fost de 7,8 milioane de lei (față de 7.586.711 în 2014), reprezentând 1,4% din profitul brut, 1.463 lei contribuția fiecărui angajat și colaborarea în peste 100 de proiecte.

4

Rezultate negative sau regresii: 4.1. În 2014, ANPC a primit 798 de reclamații referitoare la Raiffeisen și a transmis companiei 69 de sancțiuni, 25 de avertismente și 44 de amenzi, în valoare de 334.000 lei. În 2015, numărul reclamațiilor a crescut la 1.025, iar Raiffeisen a primit 87 sancțiuni, 36 avertismente și 51 de amenzi în valoare de 206.311 lei.

4.2. Valoarea salariului mediu al angajaților Raiffeisen față de salariul mediu din economie a crescut între 2013 și 2014 (de la 197% la 198%), dar a scăzut în 2015 (191%).

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSARELE CSR 4 RAPOARTE LA RAPORT: CCHBC, 2012-2014

Raport responsabilitate corporativă Raportul publicat de Coca Cola Hellenic Bottling Company Romania pentru anii 2012-2014 respectă standardul de raportare GRI și este cel de-al doilea raport non-financiar al companiei. În raport sunt prezentate date despre organizarea corporației, importante pentru stakeholderii care doresc să înțeleagă modul de organizare a sistemului Coca-Cola din România (organizația Coca-Cola HBC este principalul îmbuteliator al grupului The Coca-Cola Company). Sunt prezentate date legate de istoric, portofoliu, fabrici, acționariat sau rezultatele financiare realizate pe parcursul perioadei de raportare. Rezultatele financiare sunt interesante pentru a înțelege dimensiunea afacerii, a impactului acesteia în societatea și economia locală, precum și a taxelor plătite statului. În intervalul dintre cele două rapoarte, Coca-Cola HBC a trecut prin îmbunătățiri ale rezultatelor sale și, în plus, și-a asumat și angajamente globale, aderând la programul Global Compact. În raportul publicat pentru perioada 20102012, compania și-a luat angajamentul să îmbunătățească performanțele de mediu de-a lungul lanțului de valori, astfel că, din 2014, a fost introdusă o nouă tehnologie de îmbuteliere pentru sticlele Dorna și Dorna Izvorul Alb de 0,5 litri – respectiv un PET reciclabil produs din plante în proporție de 30%. În realizarea raportului, CCHBC România s-a concentrat pe patru teme mari, care sunt bazele activității sale: performanța de mediu, locul de muncă, comunitățile locale și piața de desfacere. Echipa care a realizat raportul a creat și o hartă a stakeholderilor, și a modului în care răspunde la nevoile și dorințele acestora.

1 2

Ghidul de raportare folosit: GRI G4

3

Cele mai importante teme care au reieșit din analiza de materialitate: ¨¨ apa; ¨¨ remunerația egală pentru femei și bărbați; ¨¨ sănătatea și siguranța în muncă; ¨¨ cheltuielile generale ale companiei privind protecția mediului; ¨¨ comunitățile locale, prezența pe piață; ¨¨ diversitatea; ¨¨ libertatea asocierii și negocierea colectivă; ¨¨ pregătirea profesională și educația; ¨¨ performanța economică; ¨¨ energia; ¨¨ materialele, produsele și serviciile; ¨¨ respectarea legilor și reglementărilor; ¨¨ practicile de achiziții; ¨¨ conformitatea cu normele privind mediul înconjurător; ¨¨ evaluarea de mediu a furnizorilor; ¨¨ transportul ¨¨ combaterea corupției; ¨¨ comportamentul anticompetitiv; ¨¨ angajarea; ¨¨ etichetarea produselor și serviciilor.

Cele mai importante progrese de la un raport la altul: 3.1. A crescut cu 7% cantitatea de deșeuri reciclate comparativ cu 2012.

3.2. A scăzut la zero utilizarea de petrol comparativ cu 2012.

3.3. Emisiile de carbon (directe și indirecte) au scăzut cu 25,6% în 2014 comparativ cu 2010.

3.4. Procentajul de femei din cadrul echipei de management a crescut de la 16% la 27%, iar procentul de 36% de femei în echipele de conducere de nivel mediu a fost menținut.

3.5. 150 de furnizori au semnat „Principiile Directoare pentru Furnizori” (peste 80% din cifra totală).

4

3.6. Numărul de reclamații la serviciul Infoline destinat Consumatorilor a scăzut cu 30% în 2013 față de 2012 și cu 75% în 2014 față de 2013.

Rezultate negative sau regresii: Numărul mediu de ore de instruire per angajat a scăzut de la 33,15 în 2013 la 24,02 în 2014.

59

4 RAPOARTE LA RAPORT: GSK România 2014-2015

Raport responsabilitate corporativă Raportul publicat de GSK România privind activitatea companiei în perioada 2014-2015 urmează ghidul internațional de raportare GRI (Global Reporting Initiative) versiunea G4 și este cel de-al patrulea raport local de CSR al companiei.

GSK România este o companie cu 292 de angajați, care servește și impactează 20 de milioane de pacienți și de consumatori pe piața locală. Raportul este organizat în șase capitole: Abordarea noastră, Sănătate pentru toți, Comportamentul nostru, Oamenii noștri, Planeta noastră, Modul nostru de raportare.

Raportul detaliază încă de la început modul cum GSK poate să își pună responsabil amprenta pe piața locală: prin accesul tot mai mare la medicamente și prin investiții în cercetare pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare. În 2014 și 2015, compania a trecut printr-un proces de reorganizare a activității, impunând un nou model de interacțiune cu profesioniștii din domeniul medical și un nou cadru de recompensare a echipei de vânzări.

La începutul anului 2016, GSK România a realizat un studiu pentru a afla perspectiva partenerilor în privința modului cum compania își îndeplinește angajamentele de responsabilitate socială. Au fost intervievați medici (34%), clienți și parteneri (21%), angajați (19%), reprezentanți media (10%), ONG-uri (7%), distribuitori (7%), asociații profesionale (2%). Rezultatele studiului, prezentate pe larg în raport, vorbesc despre prioritățile pe care GSK trebuie să le aibă în facilitarea accesului la îngrijirea sănătății, la sănătatea și bunăstarea comunităților locale.

Raportul se distinge prin transparență și echilibru, prezentând deschis stadiul de implementare a obiectivelor propuse în raportul anterior. Este motivată deschis închiderea fabricii din România, sunt explicate parteneriatele și modul de lucru al companiei, precum și modul de implicare a GSK în campanii de îmbunătățire a calității vieții, fie că este vorba de pacienți cronici sau de educație pentru viitorul copiilor.

60

3

Cele mai importante progrese de la un raport la altul: 3.1. 19% reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și 19% reducere a consumului de energie.

1 2

3.2. În 2015, 16% din vânzările de produse farmaceutice/fără prescripție medicală au

Ghidul de raportare folosit:

provenit de la produse lansate pe piață în

GRI G4

ultimii trei ani (angajament luat în intervalul 2011-2014).

Cele mai importante teme care au reieșit din analiza de materialitate: ¨¨ accesul la sistemul de sănătate; ¨¨ infrastructura sistemului de sănătate; ¨¨ sănătatea și bunăstarea comunităților locale; ¨¨ complianța; ¨¨ conduita etică; ¨¨ drepturile pacienților; ¨¨ politicile publice; ¨¨ calitatea și siguranța medicamentelor; ¨¨ dezvoltarea angajaților; ¨¨ siguranța ocupațională; ¨¨ egalitatea de șanse; ¨¨ energie; ¨¨ emisii; ¨¨ deșeuri.

3.3. Finalizarea programului pilot de colectare a inhalatoarelor uzate. Un program la nivel național va fi lansat în 2016 (angajament luat în intervalul 2011-2014).

3.4. 2,4 milioane de euro au fost investite în studii clinice în România în 2015, de patru

4

ori mai mult decât în 2014.

Rezultate negative sau regresii: 4.1. 12% creștere a consumului de apă.

4.2. La indicele diversitate și șanse egale, GSK România a declarat că nu există date la categoria de vârstă pentru echipa de management, iar la indicele privind trainingul și educarea, declarația companiei a fost că nu sunt disponibile date în funcție de sex.

4.3. Creșterea diversității angajaților prin angajarea de persoane cu dizabilități (obiectiv din intervalul 2011-2014 care nu a fost atins).

4.4. Nu a fost atins obiectivul de reducere cu 5% a consumului de combustibil pentru autovehiculele reprezentanților medicali.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSARELE CSR 4 RAPOARTE LA RAPORT: HeidelbergCement România 2012-2013

Construim pe baze solide

Al doilea raport de sustenabilitate publicat de HeidelbergCement România analizează evoluția indicilor de responsabilitate socială pentru anii 2012-2013.

Raportul, realizat după standardul GRI G3, detaliază promisiunea companiei pentru dezvoltare sustenabilă și pentru o relație clară și deschisă cu stakeholderii.

Raportul prezintă detalii despre companie și despre istoricul său pe piața din România, despre cele trei fabrici și despre structura organizatorică. De asemenea, raportul prezintă în infografii sugestive locul companiei din România în grupul HeidelbergCement și poziționarea companiei la nivel global și european. Capitolul „Guvernare corporativă, etică și sustenabilitate” detaliază modul cum este organizată compania pentru a răspunde tuturor cerințelor care derivă din strategia de sustenabilitate, precum și structura echipei care o implementează. În raportul HeidelbergCement România este explicat faptul că strategia locală de sustenabilitate o urmează pe cea a grupului mamă. Este prezentat și codul de conduită, care descrie abordarea recomandată pentru

toate ariile referitoare la corupție, competiție, confidențialitate, conflicte de interese, relații cu stakeholderii, plăți formale și informale, mediu, sănătate și securitate în muncă sau relații cu angajații. Este prezentată și structura comitetelor de sănătate și securitate în muncă, atât pentru sediul central, cât și pentru cele trei fabrici.

Raportul publicat de HeidelbergCement România pentru anii 2012-2013 a fost realizat după standardul GRI G3.1. și nu cuprinde o matrice de materialitate. În schimb, compania a identificat o serie de riscuri și probleme în relația cu stakeholderii, pe care a ales să le prezinte alături de soluțiile găsite pentru rezolvarea lor. În încheierea raportului, declarația echipei care s-a ocupat de dezvoltarea raportului precizează că acesta nu a beneficiat de verificare externă și că mecanismele de colectare a datelor pentru analiză și diseminare a datelor este încă în curs de dezvoltare.

Per total, raportul este transparent și livrează informații consistente, semnificative pentru standardul de raportare ales.

1 2 3

Ghidul de raportare folosit: GRI G3.1

Cele mai importante teme care au reieșit din analiza de materialitate: În ghidul de raportare GRI G3.1, matricea de materialitate nu era obligatorie.

Cele mai importante progrese de la un raport la altul: 3.1. Bugetul de investiții sociale a crescut de la 800.000 de lei în 2012 la 1.200.000 lei în 2013.

3.2. Valoarea afacerilor create de HeidelbergCement România pentru întreg lanțul de furnizori locali a crescut de la 570 de milioane de lei în 2012 la 581 de milioane de lei în 2013.

3.3. Consumul de energie electrică a scăzut de la 313.042 MWh în 2012 la 268.394 MWh în 2013.

3.4. Emisiile directe de gaze cu efect de seră au scăzut de la 1.731.764 T în 2012 la 1.532.293 T în 2013.

4

Rezultate negative sau regresii: 4.1. Un accident de muncă a avut loc în anul 2012 în fabrica de la Chișcădaga. În accident a fost implicat un angajat bărbat, care a avut nevoie de 33 de zile lucrătoare de concediu medical.

4.2. Consumul de apă a crescut de la 757.940 tone în 2012 la 823.760 tone în 2013.

61

CUM SĂ FACI BUSINESS RESPONSABIL Au trecut 7 rapoarte de sustenabilitate peste echipa care punea la punct, în 2009, primul document privind responsabilitatea socială a Raiffeisen Bank. După ce a dat ok-ul pentru fiecare dintre cele 7, Corina Vasile știe și de ce nu trebuie să îi fie frică nimănui de raportare, și de ce raportarea este cel mai bun lucru care se poate întâmpla unei organizații și mai ales de ce, dacă ar lua-o de la capăt, ar face lucrurile exact la fel.

T ALINA BOTEZATU

62

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSARELE CSR

”

În general, stakeholderii externi, fie că sunt clienți, fie reglementatori, sunt mai mult interesați de aspecte care țin de transparență, aspecte care țin de guvernanță – să înțeleagă cum este condusă compania respectivă, nu numai din punctul de vedere al organigramei sau al ierarhiei, ci și ca viziune, principii, valori, conduită. Scopul este ca atunci când cineva din afară îți judecă acțiunile, să poată să îți spună dacă este în concordanță cu ceea ce ai declarat. După aceea sunt interesați de transparența datelor financiare – să înțeleagă cât de solidă este banca, fiecare la un anumit nivel, și să înțeleagă cât de bine funcționează din punct de vedere financiar compania.

T CORINA VASILE, COMMUNICATION & PR DIRECTOR RAIFFEISEN BANK

“

63

La momentul când Raiffeisen Bank lansa primul raport de sustenabilitate pentru activitatea din România, piața de profil era pe cât de mică, pe atât de neinteresată de subiectul raportării nonfinanciare.

Anul 2009 a fost pentru Raiffeisen primul an de raportare, iar raportarea a devenit obligatorie în companie, deși obligativitatea a fost una autoimpusă. „Am ținut mult să facem o raportare anuală, chiar dacă n-am avut constrângeri, dar este util ca disciplină și ca să avem datele comparabile de la un an la altul. Totul a pornit în urmă cu șapte ani de la faptul că ne doream să facem publice activitățile noastre din zona de investiții comunitare”, povestește Corina Vasile, Director de Comunicare și Relații Publice al Raiffeisen Bank România.

Alături de colegii săi, Corina Vasile a căutat o metodologie care să le permită să raporteze pe o bază comparabilă. Privitor la măsurarea sustenabilității business-ului, au găsit standardul Global Reporting Initiative, care era atunci la versiunea 2 (între timp, GRI a ajuns la versiunea 4). „Ne-am uitat ce presupune fiecare standard și ce putem noi să livrăm, în momentul respectiv. GRI-ul presupune, în primul rând, un proces intern de selectare a datelor, care să aibă o anumită acuratețe. Am constatat că nu suntem pregătiți, că ne mai trebuie timp pentru a putea pune la punct un raport pe standard GRI. Pe partea de investiții comunitare este mai ușor, deoarece colectarea de date era mai ales din zona noastră (departamentul de marketing și comunicare), nu din toată compania”.

La momentul 2009, Raiffeisen avea multe de spus în zona investițiilor sociale, care erau deja o preocupare constantă pentru bancă. Au găsit metodologia London Benchmarking Group, care nu este standard, dar este o metodologie la care

64

apelaseră, voluntar, multe alte companii internaționale.

A urmat un prim raport construit după metodologia LBG, dar echipa de CSR a Raiffeisen se pregătea pentru un al doilea raport care să respecte cerințele GRI, cel mai complex standard din domeniu. „Pentru mulți indicatori GRI nu aveam mecanismele de colectare, dar am identificat unde există în companie datele de care aveam nevoie și am procedat organic: am identificat indicatorii pe care i-am putea raporta din fiecare capitol, iar al doilea raport de CSR a conținut și o listă de indicatori GRI”.

Pentru următoarele rapoarte, au încercat să îmbunătățească acuratețea datelor și, unde au putut, au încercat să automatizeze colectarea datelor. „Este un pic de efort până reușești să captezi datele într-un mod automat, ca să nu fie multă muncă manuală, și să putem adăuga în fiecare an indicatori pe care să-i raportăm. Am păstrat ambele metodologii de raportare, deoarece GRI-ul captează puțin în indicatori aspectele de investiții comunitare, iar LBG-ul este în detaliu numai despre acestea. Cele două metodologii sunt complementare și pe noi ne ajută tocmai complexitatea lor”, povestește Corina Vasile, care consideră că „GRI-ul este raportarea hard, iar LBG-ul cea soft”. În indicatorii de raportare din LBG, Corina Vasile a mers mai departe și a extins cu activitatea de voluntariat, foarte importantă pentru bancă și atunci, și acum. „Avem grupuri întregi de colegi care vor să facă mai mult pentru societate. Fiecare poate să facă pe cont propriu, iar rolul companiei este să faciliteze. De exemplu, preocuparea pentru sport ca stil de viață sănătoasă este importantă”. Dar nu este vorba numai despre sport: un grup mare de angajați ai Raiffeisen predă, voluntar, în cadrul programelor de educație financiară

ale băncii. „Programul de educație financiară derulat de Raiffeisen ar costa de patru ori mai mult, dacă ar trebui să îl facem cu niște oameni plătiți suplimentar”, precizează Corina Vasile. Alți angajați ai Raiffeisen preferă să construiască, astfel că banca a făcut un parteneriat cu Habitat for Humanity, iar acum aceștia participă la construirea de case pentru oamenii care nu și le permit. „Principiul nostru este că oricare angajat are tot ceea ce îi trebuie ca să-și facă bine job-ul și încă ceva, cel puțin”.

Astfel, cu cât banca introduce mai multe acțiuni de voluntariat, cu atât descoperă mai multă disponibilitate din partea angajaților. „În privința investițiilor comunitare și a programelor de voluntariat avem câteva direcții: sportul ca stil de viață sănătos; ecologie urbană; educație, cu focus pe educație financiară și antreprenorială; arta și cultura românească, precum și sănătatea. În fiecare din aceste direcții facem și programe externe, în care încercăm să avem o componentă internă”. În mod direct și constant, 10-15% dintre angajații Raiffeisen se implică în activități de sustenabilitate. „Avem și o politică oficială de voluntariat care spune că fiecare poate să voluntarieze în mod plătit în programele propuse de noi o zi pe an. Din punctul nostru de vedere, această facilitate este mai mult simbolică, dar oamenii înțeleg, în mod clar, că aceste activități sunt încurajate de companie și își aleg activitățile de voluntariat în funcție de ceea ce le place și de pricepere, mai puțin după câte ore durează și dacă aceste ore sunt din timpul lor liber.”

Banca realizează inițiativele de voluntariat împreună cu departamentul de resurse umane, care caută constant să facă programe care să se asigure echilibrul între viața de birou și cea personală. „Participarea ca voluntar are și o componentă de

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSARELE CSR

dezvoltare personală. Anumite activități de voluntariat, precum participarea la diverse competiții, cum ar fi cele de alergat, sunt organizate împreună cu colegii de la resurse umane. Oamenii se duc unde se simt bine sau cred că vor să-și îmbunătățească un talent sau altul, unde le place. Contează mult să fii facilitator, dar să nu îi obligi să facă un lucru sau altul, pentru că nu merge”.

ESTE RAPORTAREA UN PROCES DIFICIL? Cei cărora raportarea li se pare dificilă trebuie să știe că, într-adevăr, la început le va fi greu să colecteze datele. „Multe dintre date existau deja în companie, chiar dacă erau colectate indirect, nu pentru scopul acesta și în altă formă. Ce a durat a fost să le explicăm colegilor de ce colectăm aceste date. Era un domeniu nou, iar anumite date nu erau raportate până atunci extern, dar nu erau nici date confidențiale. În afară de asta, trebuia să înțeleagă toată lumea care este scopul raportării”, a mai spus Corina Vasile. Au fost însă și factori favorizanți externi. De exemplu, în acea perioadă BEI, IFC, BERD (instituții care le acordă băncilor linii de finanțare pentru companii, în condiții mai bune din punctul de vedere al garantării, pentru proiecte legate de creșterea eficienței energetice sau a

competitivității întreprinderilor mici) au cerut o mai mare transparență a băncilor. „Aceste organisme supranaționale aveau în cerințele pentru băncile cărora le acordau linii de finanțare și niște cerințe de monitorizare a riscului de mediu și social, în anumite segmente de clienți, ceea ce este în sensul principiilor de raportare. Asta înseamnă să aduci principiile de CSR în core business. A fost un catalizator pentru noi. Colegii din mai multe departamente au înțeles mai bine nevoia de transparență și faptul că raportarea este benefică, inclusiv pentru business și pentru clienții noștri. Încetîncet, am observat cum toată lumea – băncile corespondente internaționale mari, agențiile de rating, analiștii – a devenit interesată.”

De altfel, și evoluția pieței internaționale, în ansamblu, a ajutat-o pe Corina Vasile să arate în interiorul companiei din România că raportarea de CSR merită făcută. „Intern, în companie, ne-a disciplinat și ne-a arătat că, deși aveam datele respective, nu administram activ acest domeniu”. De exemplu, deși existau, indicatorii de resurse umane (vârste, genuri, experiențe, studii etc.) nu au fost analizați în mod deliberat, pentru a vedea dacă există diferențe în ceea ce privește nivelul de plată sau de oportunități între femei și bărbați. „Rezultatele au fost revelatoare pentru diverse departamente”, a evidențiat Vasile.

Aceeași situație a fost în cazul indicatorilor privind mediul înconjurător din activitățile operaționale proprii – consumul energetic al funcționării băncii. „Am realizat că toate măsurile pe care le-au luat colegii de la managementul infrastructurii erau eco, dar fără să-și propună”, a subliniat Vasile, râzând: „În primul rând, a fost interesant că ei au simțit că fac niște lucruri mai mari și mai interesante decât știau și s-au simțit

bine că cineva le recunoaște munca. În al doilea rând, când faci asta în mod deliberat găsești cele mai bune și mai eficiente măsuri să îmbunătățești anumiți parametri. După aceste discuții, altfel s-a luat decizia schimbării flotei, de exemplu acum întotdeauna se uită la emisii, că la consum se uitau și înainte”.

De asemenea, consumul de hârtie, care este foarte mare în bănci, din cauza reglementărilor (precum durata de arhivare a unui număr mare de documente), era urmărit doar din punctul de vedere al costurilor și al timpului de procesare, dar acum este analizat și din punctul de vedere al amprentei de carbon. „Este și o modalitate de a educa clienții: s-a întâmplat la introducerea extrasului de cont electronic și printarea extrasului pe hârtie printată. Acesta este un exemplu clar despre cum activitatea de CSR poate îmbunătăți core business-ul – costurile sunt mai mici, potențialele erori operaționale sunt eliminate. În plus, văzând aceste beneficii, core business-ul a încurajat și prin preț extrasul electronic care este gratuit versus cel printat care costă, chiar dacă este un cost simbolic”.

65

CUVINTELE CHEIE ALE RAPORTĂRII: STAKEHOLDERII ȘI MATERIALITATEA Stakeholderii variază în funcție de activitatea companiei. „În general, stakeholderii externi, fie că sunt clienți, fie reglementatori, sunt mai mult interesați de aspecte care țin de transparență, aspecte care țin de guvernanță – să înțeleagă cum este condusă compania respectivă, nu numai din punctul de vedere al organigramei sau al ierarhiei, ci și ca viziune, principii, valori, conduită.

Scopul este ca atunci când cineva din afară îți judecă acțiunile, să poată să îți spună dacă este în concordanță cu ceea ce ai declarat. După aceea sunt interesați de transparența datelor financiare – să înțeleagă cât de solidă este banca, fiecare la un anumit nivel, și să înțeleagă cât de bine funcționează din punct de vedere financiar compania”, detaliază Corina Vasile. În schimb, clienții persoane fizice vor ca banca să fie transparentă cu detaliile privind produsele – descrierea cât mai clară, costurile și detaliile logistice: unde pot analiza serviciul mai bine, precum și accesul la el (agenții, bancomate, canale online, call-center). „Ne așteptam la asta. În timp, am făcut mai multe consultări cu stakeholderii. La un moment dat, împreună cu top managementul, am făcut o analiză a stakeholderilor, deoarece pentru noi este importantă relația cu ei. Și

66

din acest punct de vedere nu sunt surprize.

Cei mai importanți sunt clienții, angajații și reglementatorii”, a punctat Vasile. „În fiecare grup de stakeholderi ne- am uitat la cine la are cel mai mare impact.

Sunt tipuri de furnizori mai importanți decât ceilalți, pentru că furnizează servicii critice, precum procesarea de numerar, care afectează în mod direct business- ul și clienții”, a subliniat Vasile. Oricare companie poate face această analiză, în funcție de domeniul în care activează.

După identificarea părților interesate importante, Raiffeisen a urmărit cum evolueză opiniile acestora în raport cu banca, prin diverse studii. „Unele studii, precum cele care măsoară satisfacția clienților, le făceam deja. În acele studii se găsesc date de la produse și servicii până la interacțiunea cu personalul, locații, agenții, transparență, comunicare”.

Ca număr de stakeholderi,

”

Raiffeisen ia în calcul toți angajații. „Cu anumite grupe de angajați, de exemplu management infrastructură, facem consultări mai dese decât cu alții. În raport cu clienții, avem toate instrumentele să facem o consultare statistic relevantă, echivalentul unor studii de piață. Se fac online sau telefonic, în cazul persoanelor fizice, și față în față, pentru segmentul corporate. Când avem de văzut opinia unor stakeholderi pe un anumit subiect putem să facem focus grupuri, discuții directe, interviuri în profunzime.” În cadrul grupului de stakeholderi societate, reprezentanții Raiffeisen au inclus jurnaliști, ONG-uri relevante și lideri de opinie, folosind metode combinate de intervievare.

Reglementatorii din domeniul bancar au fost abordați atât direct, cât și prin chestionare. „Ce am observat nu doar din relația cu stakeholderii, ci și din participarea la conferințe de profil sau din alte tipuri de discuții în think-tank-uri sau grupuri de lucru, trebuie să admitem că autoritățile nu par să considere subiectul sustenabilității foarte sus între prioritățile lor, ceea ce este o problemă. Există o preocupare susținută în zona companiilor

Companiile care țin la raportare sunt, de obicei, un bun client. S-ar putea să ai un business mai bun cu niște parteneri mai «sănătoși», din toate punctele de vedere.

Acesta este un beneficiu hard, nu soft.

“

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSARELE CSR

multinaționale care au operațiuni, mai ales mari, există un awareness relativ mare și la nivelul societății, cel puțin în orașele mari, la fel în zona de consumatori premium, adică mai educați. Și în orașele universitare putem identifica diferențe majore, geografice sau psiho-demografice, în privința interesului pentru acest subiect”. În ultimii ani, și companiile românești mai mari au început să aibă astfel de preocupări. ” Pentru că lucrăm cu mulți clienți și furnizori și avem un impact mare în societate este important să dăm, în primul rând, un exemplu. După aceea, bineînțeles că încercăm să promovăm ideile acestea în rândul clienților și furnizorilor, în rândul companiilor, dar nu poți forța acest proces. Ar ajuta mult o implicare mai mare a autorităților”, a explicat Corina Vasile.

Unul dintre obstacolele pe care îl au multe companii este metodologia de raportare. „Setul de indicatori GRI pare descurajant. Pare ceva complicat care va necesita o groază de bătăi de cap. Uneori este complicat inclusiv să înțelegi ce spune acel indicator. Dar odată ce le înțelegi și le aplici pe business-ul tău, devine ușor”, a explicat Vasile.

De exemplu, analiza de materialitate, care, tehnic, pare ceva complicat, devine mai ușor de realizat dacă abordarea se face din perspectiva „Cine suntem noi, compania? Care este misiunea noastră?”. „După aceea te uiți cu cine și pentru cine facem noi ceea ce facem, de cine depindem, ce s-ar întâmpla dacă furnizorul X sau Y, dintre cei mari, ar „sări în aer», ar exploda, ar intra în insolvență. Poți să faci ‘worst case scenario’ și acesta este testul ca să vezi cine este stakeholderul cel mai important”, a punctat Vasile. Alt exemplu este acela în

care o companie de B2B are zece clienți, iar doi nu mai cumpără produsul. „Este un prilej să te uiți și la riscuri. Dacă te uiți la raportarea non-financiară din punctul de vedere al managementului riscurilor, dintr- odată vezi multe oportunități”.

De altfel, și în România, unele companii multinaționale au început să le solicite marilor furnizori locali să-și facă raport de sustenabilitate, mai ales în domeniul FMCG și alimentar. „În domeniul alimentar, apropo de riscuri, mi se pare o cerință legitimă, pentru că se pot întâmpla tragedii, dacă furnizorii nu fac ce trebuie. Sunt anumite domenii în care nevoia, nu doar de raportare, dar și de monitorizare a anumitor indicatori, este chiar critică, apropo de impactul în societate, mai ales în industria alimentară sau în industriile considerate tradițional poluatoare, unde există o presiune mare din parte a societății să facă această raportare, nu doar din partea unor companii pentru care sunt furnizori. Și consumatorii au o putere considerabilă acum”, a subliniat Vasile.

Realizarea unui raport de sustenabilitate s-ar putea să le aducă beneficii. „În domeniul alimentar, noi credem că se fac lucruri pe care ei nu vor ca noi să le știm. În realitate, este posibil ca ei să nu facă deloc acele lucruri negative pe care ni le imaginăm noi, dar, pentru că nu le fac transparente, ipohondria este mare”, a subliniat Vasile.

Unul dintre beneficiile mari ale raportării este reducerea neclarității în spațiul dintre gradul de transparență al unei companii și nevoia de informare a consumatorului. „Raportarea este un instrument de a păstra dialogul și încrederea între companie și stakeholderi, în special consumatori”.

RECOMANDĂRI? După atâția ani de experiență, reprezentanta Raiffeisen le recomandă companiilor care încep să facă raportare de sustenabilitate ca, în primul rând, să nu intre în panică. „Lucrurile nu sunt atât de complicate pe cât pot părea la prima vedere. În al doilea rând, să abordeze această obligativitate ca pe o oportunitate: la ce îmi poate folosi mie?”, a precizat Vasile.

De exemplu, printre beneficii este acela de a avea mai mult business cu alte companii care raportează. „Companiile care țin la raportare sunt, de obicei, un bun client. S-ar putea să ai un business mai bun cu niște parteneri mai „sănătoși», din toate punctele de vedere. Acesta este un beneficiu hard, nu soft”, consideră Corina Vasile.

De asemenea, companiile care raportează pot folosi acest prilej ca să-și facă o analiză a riscurilor dincolo de cele financiare și de piață, care sunt obișnuite pentru antreprenor și manager. „Fiecare trebuie să înceapă raportarea progresiv. Dacă trebuie să raporteze, să se uite ce pot să raporteze, în mod onest, cu resursele operaționale pe care le au – de timp, de bani etc. Apoi, trebuie să răspundă la întrebări precum: cum îmi propun să evolueze raportarea și cum ar trebui să mă organizez ca să mă coste mai puțin și să nu fie un efort mare. Acestea sunt aspectele de bază, iar abordarea trebuie să fie simplă și onestă.”

67

R de la

ESPONSABILITATE Raiffeisen este unul dintre pionierii pieței de sustenabilitate din România și unul dintre cei mai activi promotori ai raportării și ai beneficiilor acesteia. Banca investește anual în comunitate aproximativ 2 milioane de euro, pe 5 direcții strategice: educație financiară, sport ca stil de viață sănătos, artă și cultură, ecologie urbană și asistență socială. Angajații Raiffeisen Bank se implică tot mai mult în acțiuni de voluntariat și colectare de fonduri în cadrul proiectelor susținute de bancă.

2010 2009 2008 2006 2005 2004

a demarat programul de bike-sharing I’Velo și Student O’Bike, programe de educație financiară împreună cu Junior Achievement și programul de granturi Raiffeisen Comunități

începe susținerea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu

a lansat Maratonul Internațional București

susține Festivalul Sonoro

devine partener al United Way

este demarat Raiffeisen ArtProiect

68

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSARELE CSR

7 ani de raportare Echipa Raiffeisen a lansat deja 7 rapoarte de sustenabilitate, fiind una dintre foarte puținele companii de pe piață care nu a întrerupt în niciun an raportarea.

69

Ești pregătit să contribui la o lume mai sustenabilă?

Alătură-te comunității globale de organizații care folosesc raportarea de sustenabilitate pentru a-și construi un viitor mai bun. Vei avea acces la servicii și suport dedicat. Devino astăzi membru al Comunității GRI GOLD!

Pietro Bertazzi, Directorul de Politici și Afaceri Globale al GRI, consideră că aplicarea Directivei 95 va avea efecte semnificative în modul cum companiile europene vor aborda sustenabilitatea.

GOLD@globalreporting.org

T H E C S R R EPO RT Ӏ O CTOMB R I E 2016

INTERVIU

RAPORTAREA VĂ VA FACE MAI PUTERNICI! T IULIANA ROIBU ÎN ESTUL EUROPEI, PROBLEMELE ECONOMICE ȘI SOCIALE SUNT, ISTORIC VORBIND, DESTUL DE MARI. DE CE CONSIDERAȚI CĂ SUSTENABILITATEA ȘI RAPORTAREA TREBUIE SĂ AJUNGĂ PE PRIMA PAGINĂ A AGENDEI PUBLICE, MAI ALES AVÂND ÎN VEDERE ACESTE CIRCUMSTANȚE?

Problemele de sustenabilitate sunt, de fapt, cele mai presante provocări cu care ne confruntăm: impactul negativ al schimbărilor climatice, lipsa unor condiții decente de muncă în unele zone din lume, diferența dintre bărbați și femei în privința salarizării, precum și corupția corporativă; cei mai mulți oameni sunt de acord că acestea sunt probleme importante care ar trebui abordate. Dar mulți oameni nu realizează că acestea sunt provocări de sustenabilitate pe care companiile pot începe să le abordeze folosind standardele de raportare ale GRI. Raportarea

sustenabilității în mod transparent și responsabil a primit o importanță mai mare odată cu Directiva UE care urmează să intre în vigoare din decembrie 2016 și a lansării, anul trecut, a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU, precum și a Acordului pentru Climat de la Paris.

Pentru toate companiile care vor fi nevoite să o ia pe drumul raportării, va exista o oarecare confuzie cu privire la cum să înceapă și ce trebuie să raporteze. De asemenea, probabil ca va exista un oarecare scepticism dacă raportarea merită valoarea investițiilor ca timp și ca resurse. GRI este aici pentru a ajuta aceste afaceri să înceapă măsurarea și gestionarea celor mai importante efecte ale activităților lor de sustenabilitate și, în timp, le învață despre numeroasele modalități prin care raportarea sustenabilității, efectuată cu bună-credință, poate aduce beneficii afacerii.

VĂ RUGĂM SĂ NE DESCRIEȚI PEISAJUL RAPORTĂRII DIN EUROPA ȘI SĂ EXPLICAȚI DE CE LANSAREA DIRECTIVEI 95 A FOST NECESARĂ.

Companiile europene au fost printre pionierii mondiali în adoptarea voluntară a raportării sustenabilității corporative.

De asemenea, țările europene au fost printre primele care au emis reglementări privind raportarea sustenabilă. Franța și Danemarca au fost primele care au introdus o politică publică pe tema raportării sustenabilității. Directiva UE este un alt mod prin care Europa se situează în prima linie a efortului de a aborda provocările sustenabilității. Directiva oferă ocazia de a stabili o anumită uniformitate în ceea ce privește raportarea în întreaga Europă, în timp ce extinde cele mai bune practici existente în căutarea creșterii sustenabile și favorabilă incluziunii.

71

 PIETRO BERTAZZI, DIRECTOR DE POLITICI ȘI AFACERI GLOBALE AL GRI

”

Este esențial să încurajăm IMM-urile să raporteze. (...) În interacțiunile care le-am avut cu IMM-urile, acestea ne-au spus că valoarea raportării a fost mult mai mare decât anticipaseră la începutul procesului. În plus, au descoperit că raportarea de sustenabilitate le-a ajutat să identifice cele mai semnificative probleme pe care să se concentreze și le-a pus în situația de a-și îmbunătăți productivitatea și de a reduce costurile.

“

72

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

INTERVIU

CARE VA FI CEL MAI IMPORTANT IMPACT AL DIRECTIVEI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE RAPORTAREA, ÎN GENERAL?

Cele mai importante două efecte vor fi creșterea calității informațiilor pe care companiile afectate de Directivă le vor divulga și creșterea numărului de companii europene care vor raporta impactul lor non-financiar.

CE VA ÎNSEMNA DIRECTIVA PENTRU COMPANIILE CARE ÎȘI DESFĂȘOARĂ ACTIVITATEA ÎN STATELE MEMBRE?

Directiva le dă un impuls acelor companii care, în ciuda faptului că sunt tranzacționate public sau au un rol public semnificativ, încă nu raportează în privința impactului sustenabilității lor. Dar acesta este doar impactul imediat. Pe termen lung, această directivă va avea un impact pozitiv asupra lanțurilor de aprovizionare ale companiilor din domeniul său de aplicare, impact care se va simți atât în Europa, cât și în afara acesteia. Noi am văzut deja mult interes din partea companiilor, în special a IMM-urilor, care fac parte din lanțurile de aprovizionare ale marilor companii europene.

COMPANIILE CARE NU AU RAPORTAT NICIODATĂ TIND SĂ CREADĂ CĂ RAPORTAREA LE VA SCHIMBA AFACEREA. E ADEVĂRAT? ȘI, DACĂ ESTE, DE CE ESTE NECESAR ACEST LUCRU?

Observăm într-adevăr că punerea în aplicare a unui ciclu de raportare eficient privind sustenabilitatea, care include un program regulat de colectare a datelor, de comunicare și de răspuns, schimbă companiile, mai ales în ceea ce privește beneficiile interne și externe. Beneficiile interne pentru companii și organizații

includ o mai bună înțelegere a riscurilor și a oportunităților, care, la rândul lor, influențează managementul pe termen lung, strategia și politica, precum și planurile de afaceri. În plus, vedem că acțiunea de măsurare și de gestionare a efectelor sustenabilității eficientizează procesele, reduce costurile și creează alte creșteri legate de eficiență. Beneficiile externe sunt legate de o mai bună reputație, de loialitate față de brand și de mai multă încredere în afacere. Părțile externe interesate pot înțelege mai bine adevărata valoare adusă de organizație și să înțeleagă mai bine modul cum organizația influențează și este influențată de așteptările privind dezvoltarea sustenabilă.

CUM VOR PUTEA BENEFICIA ȚĂRILE EUROPENE DE RAPORTAREA GRI, INDIFERENT DE STADIUL ÎN CARE SE AFLĂ IMPLEMENTAREA ACESTEIA LA NIVEL NAȚIONAL ÎN FIECARE STAT MEMBRU?

GRI a fost implicată în toată procedura de până la adoptarea directivei. Anul trecut am lansat un document prin care arătăm cum se face trecerea, pentru a facilita implementarea Directivei, iar standardele GRI sunt pe deplin aliniate cu cerințele directivei.

DE CE AȚI SFĂTUI COMPANIILE MAI MICI, CU MAI PUȚIN DE 500 DE ANGAJAȚI, SĂ RAPORTEZE?

Conform Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industrială (UNIDO), IMM-urile constituie mai mult de 90% dintre afacerile din întreaga lume și, în medie, reprezintă 50% din PIB-ul tuturor țărilor și angajează 60% din forța de muncă a acestora. Este esențial să încurajăm IMM-urile să raporteze.

Directiva UE se referă la cele mai mari companii, dar, după cum am apreciat deja, anticipez că Directiva va influența și lanțurile de aprovizionare ale acestora, ceea ce înseamnă că multe IMM-uri vor fi implicate de asemenea. În interacțiunile pe care le-am avut cu IMM-urile, am aflat că valoarea adusă de raportare a fost mult mai mare decât anticipaseră la începutul procesului. În plus, au descoperit că raportarea de sustenabilitate le-a ajutat să identifice cele mai semnificative probleme pe care să se concentreze și le-a pus în situația de a-și îmbunătăți productivitatea și de a reduce costurile. Raportarea de sustenabilitate este un instrument strategic pe care firmele îl pot folosi pentru a deveni mai competitive.

V Ă P R E G ĂT I Ț I D E R A P O R TA R E ? ļļ Înscrieți-vă la un training certificat din România, valabil prin partenerii noștri certificați (inclusiv The CSR Agency). ļļ Abonați-vă la newsletterul GRI. ļļ Folosiți suita de servicii GRI în fiecare etapă a procesului de raportare. ļļ Deveniți membru în Comunitatea GRI Gold, prin care veți avea mai multe beneficii, inclusiv cursuri online, webinarii ținute de experți, și alte servicii complementare.

Pentru mai multe detalii, vizitați www.globalreporting.org.

73

PREGĂTIȚI-VĂ SĂ RAPORTAȚI!

Una dintre părțile cele mai pline de satisfacții ale activității mele de coordonator Corporate & Stakeholder în cadrul GRI este participarea la conferințele de raportare, unde firmele se reunesc pentru a-și împărtăși succesele și provocările, pe măsură ce încearcă să devină comisari mai buni ai prețioaselor resurse ale Pământului.

Așa că am fost în vervă, la începutul lunii iunie, când am avut privilegiul de a veni în România pentru prima dată.

74

T SANDRA GENEE, SENIOR CORPORATE & STAKEHOLDER RELATIONS COORDINATOR ÎN CADRUL GRI

În timpul vizitei mele, am avut ocazia să relaționez direct cu practicienii în raportare de CSR și sustenabilitate și, desigur, să iau contact direct cu membrii GOLD ai comunității noastre, care sprijină misiunea GRI și care ne-au oferit un feedback valoros cu privire la evoluțiile pieței din România. De asemenea, am aflat despre nivelul raportării de sustenabilitate în regiune, precum și despre provocările și despre beneficiile raportării în contextul

din România. Dar subiectul principal, care este acum în mintea tuturor, a fost Directiva UE privind raportarea non-financiară.

Directiva UE privind raportarea non-financiară intră în vigoare în 2017 și solicită tuturor marilor entități de interes public din Europa, cu mai mult de 500 de angajați, să-și dezvăluie politicile, principalele riscuri și rezultate legate de o serie de probleme de sustenabilitate, cum ar T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

CONTRIBUTORI

fi chestiunile legate de mediul înconjurător, de respectarea drepturilor omului, anticorupția și diversitatea membrilor aflați la conducerea companiilor.

Limbajul directivei este larg și atotcuprinzător, fiind la latitudinea fiecărui stat-membru cum o va transpune în legislația națională.

Am aflat că, în România, sarcina de transpunere a directivei este în prezent împărțită între Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României, fiecare instituție concentrându- se pe diferite categorii de companii. După cum arată acum situația, există puțină claritate în ceea ce privește exact care tip de companii din România vor trebui să raporteze în vederea îndeplinirii condițiilor impuse de directivă. Unii dintre colegii mei care au participat au mers atât de departe încât și-au exprimat îndoiala că directiva va intra vreodată în vigoare, în timp ce alții s-au plâns că legea va intra în vigoare atât de repede, încât nu este suficient timp ca să se pregătească.

Oare aceasta înseamnă că filialele multinaționalelor vor fi obligate să-și consolideze deja aceste informații în rapoartele globale?

Va rămâne pragul de 500 de angajați ca unitate de măsură a dimensiunii companiilor obligate să raporteze sau acesta ar putea fi redus, așa cum s-a întâmplat în Suedia? Vor fi companiile de stat obligate să raporteze? Am auzit multe întrebări, la care nu există răspunsuri.

Așadar, dacă vă aflați la conducerea unei afaceri din România și nu sunteți sigur dacă va trebui să raportați în temeiul directivei UE, care vă sunt opțiunile?

Prima opțiune este de a aștepta și de a vedea cum vor ieși lucrurile. Să nu se facă niciun pas proactiv și să se vadă modul cum directiva va fi în cele din urmă pusă în aplicare în legislația românească. Doar că

ar trebui să începi să tatonezi modul cum va trebui în cele din urmă să măsori, să gestionezi și să comunici impactul politicii de sustenabilitate, odată ce autoritățile notifică afacerea că va trebui să se supună noilor obligații. Dar oare acesta este un mod inteligent de a vă conduce afacerea?

Dacă așteptați, atunci probabil că vă veți chinui să stabiliți un proces de raportare și o infrastructură, ceea ce va fi mai costisitor, deoarece veți fi așteptat până în ultimul minut. Și nu uitați, procesul de raportare durează, de obicei, un an întreg sau mai mult, înainte ca rezultatul final să ia forma unui raport de sustenabilitate.

A doua opțiune este cea a unei abordări proactive prin a începe să vă pregătiți de acum să prezentați un raport privind impactul asupra mediului înconjurător, privind impactul social și al guvernanței corporative, folosind cele mai utilizate standarde de raportare de sustenabilitate din lume, cele ale GRI. Raportarea care utilizează standardele internaționale de raportare de sustenabilitate GRI (standardele GRI) vă va da încredere că puneți la punct un sistem de raportare, care este compatibil cu directiva UE, fiind în același timp receptiv față de toate părțile interesate importante.

Confuzia din jurul Directivei UE privind raportarea non-financiară este de înțeles, dar numai din punctul de vedere al conformității. Dintr-o perspectivă mai largă, privind afacerea în întregul ei, directiva nu putea să fie mai clară. Companiile

”

cu mai mult de 500 de angajați, care sunt „societăți de interes public”, vor avea obligația să prezinte un raport privind performanța lor de sustenabilitate, începând cu anul 2017.

Prin urmare, sfatul meu pentru comunitatea de afaceri românească este simplu: Nu priviți raportarea de durabilitate ca pe ceva ce trebuie să faceți pentru că vă obligă Comisia Europeană; faceți acest lucru pentru că vă va îmbunătăți perspectivele de business. Directiva UE este noul standard în Europa, astfel încât, chiar dacă afacerea dumnveavoastă nu intră sub incidența acesteia, s-ar putea să faceți parte din lanțul de aprovizionare al unei afaceri care va raporta, iar acea afacere s-ar putea, la fel de bine, să dorească informații privind sustenabilitatea afacerii voastre înainte să vă facă vreo achiziție.

Acesta a fost mesajul meu pentru participanții la conferință, și, de asemenea, acestea sunt cuvintele de încurajare cu care doresc să rămâneți: GRI este aici pentru a vă ajuta să începeți călătoria spre raportare.

Există mult mai multă valoare pe care o puteți extrage din procesul de raportare de sustenabilitate decât din simpla conformare. Standardele GRI vă oferă o platformă prin care să stabiliți o legătură reală cu toate părțile interesate cu privire la impactul pe care îl aveți și să abordați ușor provocările de sustenabilitate, ceea ce duce la transparența informațiilor, la o mai bună luare a deciziilor și, în cele din urmă, la mai multă încredere în propria afacere.

Nu priviți raportarea de durabilitate ca pe ceva ce trebuie să faceți pentru că vă obligă Comisia Europeană; faceți acest lucru pentru că vă va îmbunătăți perspectivele de business.

“

75

RAPORTARE, RAPORTARE, DAR SĂ ȘTIM ȘI NOI 76

Nu te pot obliga să fii responsabil, dar îți pot impune să spui dacă ai fost.

T DORU MITRANA, COORDONATOR DE PROGRAM GLOBAL COMPACT ROMÂNIA, FONDATOR ASOCIAȚIA MAIMULTVERDE

Este o practică veche. Atât de veche încât e de mirare că abia acum ajunge să fie încorporată și în practicile de afaceri. Sunt comunități arhaice care își invită periodic membrii să spună în fața tuturor ce au făcut bine și ce au făcut rău în ultima vreme, iar biserica (creștină) impune de mii de ani sfânta taină a spovedaniei drept condiție sine qua non pentru împărtășanie, respectiv mântuire post mortem. Cu alte cuvinte, daca vrei să fii un bun creștin, trebuie să-ți mărturisești păcatele măcar din când în când. Ceva similar propune Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene din 22 octombrie 2014: orice companie care se vrea un membru onorabil al comunității de

afaceri (și nu numai), va avea obligația de a raporta anual impactul pe care activitățile sale îl au asupra societății și mediului, începând cu anul 2017. Similaritățile însă se opresc aici, din mai multe motive.

Mai întâi pentru că raportarea performanței non-financiare, sau raportarea indicatorilor de sustenabilitate, nu vizează toți agenții economici, ci doar „întreprinderile mari care sunt entități de interes public și care, la data bilanțului, depășesc criteriul de a avea un număr mediu de 500 de angajați în cursul exercițiului financiar”. Acestea „ar trebui să întocmească o declarație nefinanciară care să conțină informații privind cel puțin aspectele de mediu, sociale și de personal,

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

CONTRIBUTORI

respectarea drepturilor omului, combaterea corupției și a dării de mită.” Înainte de a respira ușurate, firmele mai mici ar trebui să știe că „declarația nefinanciară [a întrepriderii mari] ar trebui să includă, de asemenea, informații privind [...] lanțurile de aprovizionare și de subcontractare ale acesteia.” Așadar, chiar dacă în mod direct o firmă este sub baremul care impune raportarea, este foarte probabil să raporteze, totuși, din postura de furnizor. Pentru că nu puține au fost (și mai sunt) cazurile în care o companie mare a intrat în gura lumii din cauza practicilor neortodoxe ale subcontractorilor săi (vezi cazurile celebre de la Nike sau H&M).

Apoi, la raportare nu trebuie mărturisite doar „păcatele”, ci și faptele bune. Desigur, un raport de sustenabilitate va fi redactat și publicat în primul rând „pentru a identifica, a preveni și a reduce impacturile negative existente și potențiale”, dar asta nu înseamnă că nu va putea descrie și impactul pozitiv generat de respectiva afacere asupra societății și mediului. Cum însă tentația de a transforma aceste documente în veritabile instrumente de PR ce scot binele în față pentru un plus de imagine, „întreprinderile care intră sub incidența prezentei directive ar trebui să ofere o imagine de ansamblu echitabilă și cuprinzătoare a politicilor, rezultatelor și riscurilor lor.”

Nu în ultimul rând, rapoartele de sustenabilitate nu vor fi confesiuni intime și anonime, ci vor fi documente publice, asumate, pe care le va putea citi oricine.

Cine le va deschide, le va analiza și își va ajusta raporturile față de respectiva companie în baza acestor informații?

Rămâne de văzut. Este clar, însă, că este nevoie, în paralel cu dezvoltarea competențelor de raportare în cadrul companiilor, de educarea publicului

în sensul aprecierii și solicitării de comportamente responsabile și sustenabile.

Căci fără un public avizat nu poți avea un exercițiu eficient de public shaming, mai ales în condițiile în care reacția comunității este, cel puțin până acum, singurul criteriu de evaluare a performanței nefinanciare.

Directiva are caracter de recomandare.

Ea nu impune practic nimic: „Comisia elaborează orientări fără caracter obligatoriu (non-binding) privind metodologia de raportare a informațiilor nefinanciare, inclusiv indicatori-cheie de performanță nefinanciară, generali și sectoriali, pentru a facilita prezentarea relevantă, utilă și comparabilă de informații nefinanciare de către întreprinderi.”

Obligațiile vor fi generate (începând cu anul 2017) abia de legislația fiecărei țări membre în parte, legislație ce va rezulta în urma procesului de transpunere, programat să se deruleze pe parcursul anului 2016 și alcătuit din trei etape: (1) consultarea publică europeană în vederea elaborării (de către Comisia Europeană) a Ghidului Orientativ de Raportare (28 ianuarie - 15 aprilie), (2) publicarea Ghidului Orientativ de Raportare (iunie / iulie ) și (3) Transpunerea în legislația țărilor UE (până în luna decembrie) urmată (pe 6 decembrie) de publicarea și transmiterea de către Comisia Europeană, către Parlamentul European și Consiliul UE, a raportului privind implementarea directivei.

”

Câte dintre companiile care au peste 500 de angajați și ar trebui să raporteze sunt și familiarizate cu raportarea?

Directorul online al The CSR Report listează 21 de companii active în România care au publicat în mod voluntar un raport de sustenabilitate local din 2009 încoace. Procentual, numărul este infim, fapt ce confirmă nevoia de popularizare a prevederilor directivei și de dezvoltare în rândul managerilor a competențelor ce țin de colectarea datelor relevante, identificarea părților interesate, redactarea și comunicarea rapoartelor.

Să fim optimiști! Chiar dacă Ordinul de Ministru elaborat la sfârșitul verii pentru transpunerea Directivei nu este chiar cel mai ambițios, să presupunem că cele mai multe întreprinderi, atât de stat cât și private, se vor conforma noii legi și se vor pregăti conștiincios pentru raportare, și că în 2018 vom avea sute de rapoarte echilibrate și corecte. Toate acestea, însă, nu vor avea nicio valoare fără un public interesat și avizat. Într-o țară în care nici dosarele penale, nici condamnările definitive (inclusiv cu privare de libertate), majoritatea pentru fapte de corupție, nu au reprezentat o piedică pentru realegerea unor candidați la localele din iunie 2016, educarea publicului în sensul responsabilității, sustenabilității și eticii în afaceri și în afara lor trebuie să rămână prioritatea zero.

Rapoartele de sustenabilitate nu vor fi confesiuni intime și anonime, ci vor fi documente publice, asumate, pe care le va putea citi oricine.

“

77

MAI MULTĂ TRANSPARENȚĂ PENTRU ENERGIE: NOI REGULI DIN 2017 78

Pentru companiile integral sau majoritar de stat, Directiva 95 va marca intrarea în era Responsabilității Sociale a Companiilor și începutul unui nou mod de a comunica și de a interacționa cu societatea, în general, și cu comunitățile locale, în particular.

T RĂZVAN NICOLESCU, EXECUTIVE LEAD ADVISER DELOITTE CENTRAL EUROPE, FOST MINISTRU AL ENERGIEI ÎN 2014

Începând cu anul viitor, Directiva UE 95/2014 (Directiva 2014) va pune companiile mari de energie din întreaga Uniune Europeană în fața unor noi obligații privind prezentarea informațiilor nefinanciare și a celor privind diversitatea.

Directiva 2014 amendează Directiva de Contabilitate 2013 (Directiva UE 34/2013) și stabilește noi cerințe de raportare privind impactul de mediu, impactul social și guvernanța pentru întreprinderile care intră în domeniul de aplicare a Directivei în discuție. Conform Consiliului Uniunii Europene, prezentarea informațiilor nefinanciare va ajuta la măsurarea, monitorizarea și gestionarea performanței întreprinderilor și a impactului lor în societate. În România, Directiva a fost implementată parțial prin intermediul Ordinului

MFP 1938/2016 (Ordinul) privind reglementările contabile.

Ordinul definește întreprinderile ce trebuie să utilizeze criteriile regulilor contabile aplicabile, respectiv entitățile (companii naționale, companii deținute parțial sau integral de stat și regii autonome) obligate să respecte prevederile Ordinului MFP 1802/2014, precum și entitățile cotate la bursă care furnizează situații financiare în conformitate cu prevederile Ordinului MFP nr. 1.286 /2012.

Ambele tipuri de entități vor fi obligate să furnizeze situații nefinanciare fie în cadrul raportului anual, fie separat. Dacă informațiile privind situațiile nefinanciare sunt prezentate separat, acestea trebuie fie publicate împreună cu raportul de gestiune, fie publicate pe pagina de internet a companiei (în șase luni de la data încheierii T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

CONTRIBUTORI

bilanțului) și menționate în cadrul raportului de gestiune. Declarația privind situațiile nefinanciare poate fi realizată de grup sau de societatea mamă. În conformitate cu Ordinul, întreprinderile care sunt entități de interes public și care depășesc, pe parcursul anului financiar, numărul mediu de 500 angajați, au obligația de a include în raportul de management o declarație privind situația nefinanciară. Această declarație va cuprinde informațiile necesare pentru înțelegerea dezvoltării întreprinderii și a performanței acesteia, a poziției și a impactului activității prestate asupra aspectelor de mediu, sociale, forță de muncă, respectarea drepturilor omului, anti-corupție și luare de mită.

Structura acesteia va include: (a) O scurtă descriere a modelului de business al întreprinderii; (b) O descriere a politicilor întreprinderii privind elementele de mai sus, inclusiv procesele conexe de control intern implementate; (c) Rezultatele aplicării respectivelor politici; (d) Principalele riscuri legate de aspecte operaționale ale întreprinderii, incluzând dacă este relevant, relații de afaceri, produse sau servicii susceptibile de a provoca efecte adverse în ariile menționate mai sus, precum și strategia adoptată de gestionare a acestor riscuri. (e) Indicatori nefinanciari de performanță relevanți pentru domeniul de activitate al întreprinderii. În cazul în care întreprinderea nu are politici specifice pentru unul sau mai multe din elementele menționate, Ordinul stabilește, de asemenea, că în declarația privind situația nefinanciară se va include o justificare clară pentru lipsa politicilor specifice.

Deoarece 6 decembrie 2016 este termenul limită pentru Statele Membre pentru transpunerea Directivei 2014 în legislația națională, nu au fost încă determinate penalități specifice rezultate în urma nerespectării acestei obligații.

Cu toate acestea, directiva dă instrucțiuni Statelor Membre să „se asigure că există mijloace adecvate și eficace care să garanteze publicarea informațiilor nefinanciare” și în acest scop că „există proceduri eficace la nivel național pentru impunerea respectării obligațiilor stabilite de această Directivă”.

Companiile care fac obiectul prevederilor acestui Ordin nu au obligația respectării unui cadru de raportare specific. În elaborarea rapoartelor publice, entitățile se pot baza pe instrucțiuni existente la nivel național, european sau internațional.

Directiva asigură o flexibilitate semnificativă în structurarea declarațiilor, inclusiv prin utilizarea United Nations Global Compact, ISO 26000, a Ghidului OECD pentru Companii Multinaționale sau a Global Reporting Initiative.

Conform Directivei 2014, Comisia va pregăti instrucțiuni fără caracter obligatoriu privind raportarea informațiilor nefinanciare, inclusiv a indicatorilor cheie de performanță nefinanciari, generali sau sectoriali, cu scopul de a facilita publicarea de către întreprinderi de informații relevante, utile și comparabile. În acest sens, Comisia va consulta părțile interesate relevante și va publica aceste instrucțiuni până la 6 decembrie 2016. În orice caz, entitățile românești menționate anterior trebuie să fie pregătite pentru a furniza cel puțin informații referitoare la: íí Aspecte de mediu (incluzând fără limitare aspecte privind impactul actual și prevăzut asupra mediului,

sănătății și siguranței, utilizarea energiei regenerabile/neregenerabile, emisii de gaze cu efect de seră, utilizarea apei și poluarea aerului); íí Aspecte sociale și forță de muncă (incluzând fără limitare aspecte privind egalitatea sexelor, punerea în aplicare a convențiilor fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii, drepturi sindicale, sănătate și siguranță la locul de muncă și implicare în comunitate); íí Drepturile omului (specific „respectarea drepturilor omului”); íí Aspecte privind anticorupția și luarea de mită; íí Diversitatea în consiliul de administrație al companiei. În România, Directiva 2014 va fi aplicabilă majorității marilor companii active pe piața de energie, petrol și gaze.

Pentru unele dintre acestea, mai ales pentru companiile integral sau majoritar de stat, această reglementare va marca intrarea în era Responsabilității Sociale a Companiilor (CSR), și începutul unui nou mod de a comunica și de a interacționa cu societatea, în general, și cu comunitățile locale, în particular. Parte din marile companii (integral sau parțial în proprietate privată) raportează deja aceste informații, dar și acestea vor trebui să adapteze Rapoartele CSR la nivelul de detaliu impus de Directiva din 2014. Aceste raportări pot reprezenta, mai ales pentru companiile de stat din energie, bune oportunități de a arăta că implementarea unor reguli de guvernanță corporativă produce deja o serie de efecte pozitive. Din discuțiile cu clienții noștri am indentificat și un interes pentru accesarea fondurilor structurale pentru proiecte de sustenabilitate, lucru care mi se pare foarte binevenit.

79

INDUSTRY REPORT

BĂNCILE POT ADUCE FERICIREA T ALINA BOTEZATU

Dezvoltarea sustenabilă și-a găsit locul între principiile de bază ale strategiilor după care sunt conduse băncile locale. Introduse de mai mulți ani pe filiera companiilor mamă, practicile de sustenabilitate au fost intensificate și rafinate, după ce băncile au atras tot mai multe critici legate de cauzele și de intensitatea crizei economice din 2008.

2015 a fost un an de revenire și de reinventare a sistemului bancar. Trecerea peste cea mai mare criză financiară contemporană și problemele cu care băncile locale s-au confruntat pentru prima dată în istoria activității lor le-a adus în vedere nu numai importanța relației directe și reciproce cu clienții, dar și convingerea că numai o dezvoltare pe principii de sustenabilitate le poate așeza pe premisele corecte pentru viitor.

Unul dintre lucrurile care nu s-a schimbat pe piața din România (și care

va accelera în viitor) este concentrarea: la finele anului trecut, primele zece bănci dețineau 88,3% din activele pieței, potrivit unei analize a profit.ro. Concentrarea nu se reflectă numai în zona de operațiuni, ci și în gradul de responsabilitate socială promovat pe această piață. Dintre cele 35 de bănci active în România, 13 afișează pe site-urile proprii secțiuni speciale dedicate CSR-ului, care cuprind de la strategie și politici până la evenimente și rapoarte.

Definitoriu este că opt dintre primele zece

bănci au alocat un astfel de spațiu, iar 12 dintre cele 13 se află în prima jumătate a topului după active.

Cifrele de mai sus arată însă numai fața vizibilă a atitudinii responsabile a instituțiilor bancare. Fără să-și afișeze clar acțiunile, și restul băncilor afirmă că își ghidează activitatea după principiile responsabilității sociale, chiar dacă unele principii, precum guvernanța corporatistă, au fost impuse de la nivel european, ca urmare a efectelor crizei economice.

81

Astfel, unele bănci susțin campanii și evenimente care vizează modificarea, fundamental, în bine, a atitudinii față de mediu, față de cultură, față de sport sau față de economisire-cheltuieli. Băncile cu capital local se evidențiază puternic în această ultimă categorie. Cele mai multe dintre băncile de top se implică în campanii antifraudă, susțin diverse evenimente sportive și proiecte din mediul neguvernamental, precum și proiecte de educație financiară. Altă categorie o constituie băncile care au inițiative punctuale legate de sustenabilitate în core-business (cum este cazul ProCredit Bank care oferă un credit special pentru companiile care vor să investească în proiecte verzi sau să achiziționeze produse prin care să-și reducă impactul asupra mediului înconjurător).

PILONII STRATEGIILOR Cea mai mare instituție din sistem, Banca Comercială Română, cu o cotă de piață de 15,7%, a început din 2009 primele proiecte de implicare în comunitate care au fost făcute conform unei strategii și a unei direcții clare de susținere a unor cauze.

Andreea Deliu, șeful Departamentului Comunicare Corporativă și Afaceri Comunitare al BCR, a menționat că principalii piloni ai strategiei de CSR a BCR sunt: educația (pentru a crește nivelul de angajare, mai ales în rândul studenților), susținerea modelelor pentru tineri (prin sprijinirea olimpicilor la științele exacte) sau suportul pentru ONG-urile mici și mijlocii prin platforma de donații on-line www.bursabinelui.ro, prin care nu li se aplică acestora niciun comision.

Bogdana Diaconu, Public Affairs Specialist și Communication and Public

82

Relations Directorate al Raiffeisen Bank, spune că Raiffeisen a fost preocupată de sustenabilitate încă din primii ani de existență pe piața autohtonă: „Pașii pe care îi făceam în 2003–2004 pot părea timizi, dar domeniul era la început de drum, atât pentru noi, cât și pentru piața românească.

A fost o creștere naturală, organică, într-un ritm similar cu cel al pieței”.

Strategia Raiffeisen a fost de a susține parteneriate cu rezultate pe termen mediu și lung: în 2004, a demarat Raiffeisen ArtProiect; din 2005, a devenit partener al United Way; din 2006, susține Festivalul Sonoro; în 2008, a lansat Maratonul Internațional București; din 2009, este alături de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu; din 2010, a demarat programul de bike-sharing I’Velo și Student O’Bike, programe de educație financiară împreună cu Junior Achievement și programul de granturi Raiffeisen Comunități. Alte proiecte pe care le-a susținut Raiffeisen și care au devenit o tradiție de implicare a băncii sunt: Teach For Romania, Festivalul Internațional de Film Transilvania, Festivalul George Enescu.

Strategia de sustenabilitate a Raiffeisen a prins contur în 2009, după o cercetare în care banca a implicat mai multe grupuri de interes (parteneri, angajați, clienți, furnizori, asociații nonguvernamentale etc.) și din care au rezultat nevoile comunității, precum și interesul și așteptările pe care stakeholderii le aveau față de activitatea băncii: „Strategia noastră de sustenabilitate are la bază cinci piloni: educația financiară, sportul ca stil de viață sănătos, arta și cultura românească, ecologia urbană și asistența socială. Indiferent de formatul parteneriatului sau al proiectelor la care ne-am angajat, inițiativele noastre au fost și continuă să fie o pledoarie pentru solidaritate și coeziune în comunitate și un îndemn

la acțiune către toți membrii comunității”, explică Diaconu. În plus, strategia Raiffeisen prevede și integrarea aspectelor de dezvoltare durabilă în activitatea de zi cu zi a băncii – relațiile sustenabile cu clienții, cu furnizorii, bunăstarea angajaților sau practicile de business responsabil.

Roxana Colișniuc, Corporate Social Responsibility Officer al ING Bank Romania, spune că întreaga activitate a ING în România este ghidată de principii sustenabile, de la regulile pentru achiziții până la procedurile de conformitate sau la practicile de eficientizare a consumului de resurse. De exemplu, unul dintre proiectele de sustenabilitate întreprinse anul trecut de către departamentul Operations din ING România se numește „Going Paperless” și a presupus reevaluarea activității, atât cea din headquarter, cât și cea din sucursale, pentru reducerea cantității de hârtie folosită. „Sustenabilitatea pleacă de zeci de ani de la grup și se regăsește în toate țările în care ING activează. Desigur, este adaptată la realitatea locală. În România, ING și-a stabilit strategia de CSR în 2012, printr-un dialog cu stakeholderii, în urma căruia au reieșit ariile în care banca susține proiecte: educația financiară, antreprenoriat, educația pentru copiii din grupurile dezavantajate social și dezvoltarea urbană”, precizează Roxana Colișniuc.

TENDINȚE DE RAPORTARE BANCARĂ Între 2009 și 2015, trei bănci au publicat 15 rapoarte de sustenabilitate despre activitatea din România, ele numărându-se printre inițiatorii activității de raportare pe plan local. După Orange și Holcim, OTP Bank a fost a treia companie care a realizat un raport de sustenabilitate dedicat pieței

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

INDUSTRY REPORT

autohtone - în urmă cu șapte ani, raportul reflectând activitatea din 2008. Primul raport OTP nu precizează standardele de raportare urmate, dar compania-mamă avea deja doi ani de experiență în domeniu.

Ulterior, banca și-a îmbunătățit raportarea. Începând cu al doilea raport, cel pentru 2009, a folosit ghidul de raportare GRI G3, cel de-al cincilea raport, pentru 2012, a fost certificat de Deloitte, iar raportul pentru 2014 îndeplinește nivelul B al standardului GRI G3.1.

Cea de-a doua bancă care și-a făcut raport de CSR a fost Raiffeisen Bank, în 2010, pentru anul 2009. Realizat după standardele London Benchmarking Group, raportul reprezintă o analiză, făcută de Asociația pentru Relații Comunitare, a datelor din contractele de sponsorizare furnizate de bancă și rapoartele de evaluare sau rapoartele financiare furnizate de partenerii comunitari. „De atunci acest proces a luat amploare: raportăm astăzi pe baza a două standarde internaționale, LBG și GRI, iar lista indicatorilor raportați s-a extins permanent, am îmbunătățit fluxul și calitatea informațiilor culese de la liniile de business și cele de suport. Raportarea este și un exercițiu de învățare și de îmbunătățire, de creștere a performanțelor, căci ne-a ajutat să înțelegem mai bine procesele interne, să structurăm, să prioritizăm și să înțelegem impactul acțiunilor noastre”, menționează Diaconu. Raiffeisen trimite anual și către headquarter informații, care sunt incluse în raportul de sustenabilitate al grupului internațional.

BCR și-a făcut primul raport scurt de CSR pentru 2008-2009, folosind standardul GRI. A continuat cu un raport extins pentru 2009-2010, pentru care a folosit GRI G3. „La nivel de Erste Group procesul de raportare se întâmpla de câțiva ani buni – deoarece grupul centralizează și

raportează non-financiar pentru toate subsidiarele. Ne gândim să facem acest raport și local, și, cel mai probabil, vom avea, începând de anul viitor, și raportul BCR. În Erste Group există deja subsidiare care raportează și individual, cu personal acreditat în echipa de Comunitate, și vom implementa și noi, local, acest model”, susține Andreea Nicoleta Deliu.

Numărul băncilor care raportează date de sustenabilitate este mai mare de atât, deoarece subsidiarele locale ale grupurilor internaționale transmit datele direct către headquarter. Până în acest an, activitatea de CSR a ING în România a fost evaluată folosind metodologia LBG, datele fiind raportate anual grupului, care le-a înglobat în Raportul global. „Există rapoarte ale activității de CSR ale ING în România, însă date cu privire la protecția mediului, politica de achiziții sau de conformitate sunt trimise echipei de sustenabilitate a Grupului. Toate rapoartele LBG evaluează impactul pe care proiectele susținute de companie l-au avut, de la număr de beneficiari la schimbări individuale sau ale societății, în ansamblul său”, detaliază Colișniuc. De exemplu, ING România raportează către grup date despre cantitatea

de energie folosită sau redusă, emisiile de CO2 sau cantitatea de hârtie folosită sau reciclată.

Evoluția raportării de sustenabilitate va merge, din 2017, pe calea pe care o va indica transpunerea locală a Directivei 95/2014. ING așteaptă varianta finală a directivei pentru a lua o decizie finală cu privire la modul cum va raporta, din 2017 – local sau, în continuare, global. În schimb, Andreea Nicoleta Deliu susține că la BCR modul cum se va face raportarea nu va fi schimbat de implementarea Directivei, pentru că banca este deja conformă, datorită raportărilor anuale către Grupul Erste. Nici pentru Raiffeisen Directiva nu va avea impact semnificativ asupra modului de raportare. „Dimpotrivă, ne dorim să ne implicăm în procesul de consultare ce va precede legea națională și sperăm ca experiența noastră să fie utilă în identificarea bunelor practici de raportare a aspectelor non-financiare. Avem nevoie de acest dialog în procesul de reglementare intern, tocmai pentru a găsi soluțiile adaptate specificului național, dar și pentru a evita costuri suplimentare în viitor și o aplicare defectuoasă a directivei europene”, susține Bogdana Diaconu.

83

CARE SUNT BENEFICIILE RAPORTĂRII? Public Affairs Specialistul de la Raiffeisen precizează că practicile de sustenabilitate și raportarea lor sunt 100% aducătoare de valoare adăugată: „Beneficiile efortului de a integra sustenabilitatea în activitatea de zi cu zi se întind pe o paletă destul de mare, căci ea ne ajută să îmbunătățim randamentele operaționale, să îmbunătățim relațiile cu clienții, partenerii și acționarii, să consolidăm legăturile comunitare, să fidelizăm angajații și să atragem noi angajați în companie. Mai mult, raportarea are capacitatea de a îngusta spațiul gri dintre nivelul de transparență al companiilor și nevoile de informare ale stakeholderilor, ceea ce este un mare câștig pentru mediul de business. Totuși, legea care va reglementa aceste aspecte trebuie să conducă la o serie de comportamente și nu doar la conformarea față de un act normativ. Acesta este însă un proces de durată, iar efectele se vor simți în viitor”.

Aceeași idee o completează Roxana Colișniuc, care susține că rapoartele de sustenabilitate vor avea efect în România doar dacă publicul va fi interestat de datele prezentate și va fi dispus să-și schimbe comportamentul în funcție de informațiile oferite. Andreea Nicoleta Deliu adaugă că transparentizarea unor practici de business este foarte importantă pentru un mediu de afaceri mai responsabil și mai eficient: „Sper ca acest proces să crească încrederea consumatorilor și să ducă la un dialog mai clar și mai onest între toți actorii care influențează deciziile economice”.

84

 ANDREEA NICOLETA DELIU, MANAGER DEPARTAMENT COMUNICARE CORPORATIVĂ ȘI AFACERI COMUNITARE, BCR

”

Sper ca procesul de raportare să crească încrederea consumatorilor și să ducă la un dialog mai clar și mai onest între toți actorii care influențează deciziile economice.

BCR a apărut în 1990 pe piața bancară prin transferul activităţilor comerciale ale BNR. În 2006, grupul austriac Erste a achiziționat, de la statul român, BERD și IFC, aproape 62% din acțiunile BCR, pentru care a achitat 3,75 de miliarde de euro. Valoarea nu pare ridicată în condițiile în care banca își menține de ani buni poziția de lider pe piața bancară în funcție de valoarea activelor – de peste 15 miliarde de euro, iar grupul financiar BCR include, în prezent, pe lângă operaţiunile de bancă universală (retail, corporate & investment banking, trezorerie și pieţe de capital) și activități

“

pe piața leasingului, pensiilor private și a băncilor de locuințe. În plus, BCR dispune de o rețea de 22 de centre de afaceri și de 23 de birouri mobile dedicate companiilor, precum și de 508 de unităţi de retail localizate în majoritatea oraşelor cu peste 10.000 de locuitori. De asemenea, are la dispoziţie o reţea naţională cu aproape 2.100 de bancomate şi 13.500 de POS-uri.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

INDUSTRY REPORT

”

În România, ING și-a stabilit strategia de CSR în 2012, printr-un dialog cu stakeholderii, în urma căruia au reieșit ariile în care banca susține proiecte: educația financiară, antreprenoriatul, educația pentru copiii din grupurile dezavantajate social și dezvoltarea urbană.

“

 URBANIADA

 ROXANA COLIȘNIUC, CORPORATE SOCIAL RESPONSIBILITY OFFICER, ING BANK ROMANIA

 RECICLETA  INCUBATORUL DE AFACERI

ING Bank este una dintre primele instituții financiare internaționale care a deschis o sucursală în România după 1989. Lansată în 1994, ING Bank România a pornit ca bancă de nișă, de Corporate și Investment Banking, dar s-a dezvoltat organic până a ajuns o bancă universală, iar anul trecut era pe locul 7 ca valoare a activelor. În prezent, ING România deține o reţea de distribuţie de peste 200 unităţi bancare.

Subsidiara din România face parte din ING Group, o instituție financiară internațională de origine olandeză care oferă servicii bancare, de asigurări și de management al activelor unui număr de peste 84 de milioane de clienți individuali, companii și instituții din peste 40 de țări din Europa, America de Nord, America Latina, Asia și Australia.

 BANI DE BUZUNAR EDUCAȚIE FINANCIARĂ PENTRU ADOLESCENȚI

 INCUBATORUL DE AFACERI

 WHO'S WHO  ROMANIAN DESIGN WEEK

85

INDUSTRY REPORT

 BOGDANA DIACONU, PUBLIC AFFAIRS SPECIALIST, COMMUNICATION AND PUBLIC RELATIONS DIRECTORATE, RAIFFEISEN BANK

”

Beneficiile efortului de a integra sustenabilitatea în activitatea de zi cu zi se întind pe o paletă destul de mare, căci ea ne ajută să îmbunătățim randamentele operaționale, să îmbunătățim relațiile cu clienții, partenerii și acționarii, să consolidăm legăturile comunitare, să fidelizăm angajații și să atragem noi angajați în companie. Mai mult, raportarea are capacitatea de a îngusta spațiul gri dintre nivelul de transparență al companiilor și nevoile de informare ale stakeholderilor, ceea ce este un mare câștig pentru mediul de business. Totuși, legea care va reglementa aceste aspecte trebuie să conducă la o serie de comportamente și nu doar la conformarea față de un act normativ.

“

 FESTIVALUL INTERNAȚIONAL „GEORGE ENESCU”

86

Grupul Bancar Austriac Raiffeisen a deschis, acum 22 ani, prima reprezentanță proprie din București, care, în 1998, a fost transformată în subisidiara Raiffeisenbank (România), oferind servicii și produse pentru companii. După încă trei ani, grupul austriac a preluat banca de stat Banca Agricolă, care a devenit Banca Agricolă Raiffeisen. Cele două entități au fuzionat, proces încheiat în iunie 2002, iar rezultatul a fost actualul Raiffeisen Bank România.

Considerată a patra bancă din sistem, Raiffeisen are peste 5.000 de angajați și deservește peste două milioane de clienți persoane fizice și aproximativ 108.200 de firme. Rețeaua băncii dispune de peste 500 de agenții, peste 1.100 de bancomate

 TIFF - FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE FILM TRANSILVANIA și mai mult de 14.000 de terminale POS. Pe plan local, grupul financiar Raiffeisen este completat de o societate de administrare a investițiilor grupului, de o firmă de leasing, de un broker în asigurări și reasigurări, precum și de o bancă de locuințe.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

Training GRI G4: 14-15 decembrie 2016 București

61%

din companiile mari din Europa care raportează emisii de dioxid de carbon și care activează în 16 industrii mari poluatoare, adică 1.290 de firme, foloseau anul trecut sistemul de raportare GRI. sursă: studiu KPMG

MAIN PARTNER

87

CUM SE POATE FACE BINE ROMÂNIA? T ALINA BOTEZATU

DOSAR: VIITORUL CSR

Bacteriile rezistente la antibiotice. Criza alimentară mondială.

Emisiile nocive din aer cauzate de transport. Pierderea biodiversității mărilor și oceanelor. Generația pierdută din cauza șomajului. Acestea sunt cele mai mari riscuri cu care se confruntă omenirea în 2016 și tot acestea ar trebui să fie și cele mai importante oportunități pentru toată lumea și pentru România.

România a fost mereu la granițe. Ale Europei, ale lumii civilizate. A fost mereu la mijloc, nu a putut să ocupe locuri între puterile Europei și nu a reușit, mai nou, să își țină oamenii în putere acasă. Toată istoria de lucruri care nu au mers bine și care s-au transformat în disfuncționalitățile societății de astăzi poate beneficia acum de o a doua șansă, în care se pot implica, una câte una, toate companiile pentru care România a reprezentat atât o piață de creștere, cât și un motiv constant de plângeri și nemulțumiri.

Raportul „Global Opportunity Report 2016” al Global Compact, aflat la a doua ediție, arată cum, dincolo de amenințarea reală, actualele probleme globale pot și mai ales ar trebui să fie transformate în oportunități de business. Soluționarea acestora deschide noi piețe spre care se pot îndrepta atât marile companii, cât și start-upurile. Găsirea de soluții pentru poluarea provocată de transport sau pentru deșeurile alimentare poate deveni atât sursă de venituri, cât și contribuție întru îmbunătățirea unor probleme globale.

Pentru eliminarea acestor riscuri au fost propuse (de către inițiatori, împreună cu alți peste 5.500 de lideri de pe întreg globul) 15 oportunități, care

au fost adăugate celor 15 oportunități enunțate anul trecut. „Liderii de afaceri sunt percepuți ca fiind noii activiști care pledează pentru schimbări sistemice sustenabile. Doar societatea civilă este percepută ca fiind la fel de activă precum ei”, se scrie în GOR 2016. În plus, la nivel global, sectorul guvernamental este perceput ca având o capacitate redusă de valorificare a oportunităților și de a demonstra voință politică. În aceste condiții, pentru abordarea oportunităților, sunt încurajate diversele parteneriate – între mediul public și cel privat, între cel privat și cel neguvernamental, precum și între cel public și cel neguvernamental. De asemenea, tehnologia va contribui la o bună rezolvare a acestor oportunități. Odată implementate soluțiile, pot fi atinse 12 dintre cele 17 SDG-uri, care au fost stabilite de ONU anul trecut și care trebuie atinse până în 2030, se subliniază în raport. Indicele de Progres Social (IPS) arată că astfel de corelații, între oportunitățile de business și țintele globale, sunt importante și oportune acum, mai mult ca altădată – indicatorii globali sunt pozitivi, în prezent, în cazul obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, pe care ONU le-a avut între 2000 și 2015.

89

risc:

PIERDEREA BIODIVERSITĂȚII MĂRILOR ȘI OCEANELOR. Trei miliarde de oameni depind de proteinele din pește, dar, la nivel mondial, biodiversitatea oceanelor suferă din cauza poluării provocate atât de activitățile terestre, cât și de cele din ocean.

Un triliard de dolari sunt pierduți, anual, din cauza ratelor de reciclare reduse, în timp ce Finlanda revalorifică nutrienții din ape câștigând anual sute de milioane de dolari. Mangrovele pot reduce cu 90% forța tsunamiurilor, iar 90% din fosfor și 40% din sarcina de amoniac din nămolul lichid pot fi îndepărtate, prin deshidratare.

1.

oportunități:

Economia circulară a oceanului. Închiderea ciclului economic al oceanelor reprezintă oportunitatea de a opri poluarea cu nutrienți, precum nitrogen și fosfor, care îl ucid lent, precum și de a refolosi și de a recicla resursele valoroase.

3.

Oceanele inteligente. Oceanele lumii sunt ultima frontieră nedescoperită, care se deschide încet, ca să devină inteligente, ceea ce ne va permite să alegem corect modul de dezvoltare sustenabilă a acestora. Monitorizarea inteligentă și observațiile, prin utilizarea actualelor activități practicate în ocean, pentru a colecta și pentru a sistematiza datele, pot acoperi decalajul de cunoștințe pe care le avem despre ocean și oportunitățile pe care ni le oferă.

7.

90

2.

Economia regeneratoare a oceanelor. Dezvoltarea unor modalități de utilizare a oceanelor care sprijină biodiversitatea reprezintă oportunitatea de a crea capacitatea de adaptare și, pe termen lung, valoare pentru societate și pentru mediul de afaceri.

risc:

EFECTELE NOCIVE ALE ANTIBIOTICELOR. Antibioticele sunt în carnea pe care o mâncăm, în apa potabilă și în casa noastră, dat fiind că unul dintre doi români face cel puțin o cură cu antibiotice pe an. Intrăm într-o eră post-antibiotice, în care infecțiile frecvente și leziunile minore pot ucide, deoarece medicamentele pe care ne bazăm nu mai produc efecte. De exemplu, două treimi din tratamentele cu antibiotice Alimentele fără prescrise în SUA nu ajută la tratarea antibiotice. Deși încă pacienților. Agricultura este cel mai mare este o nișă pe piața consumator de antibiotice din lume, iar produselor alimentare, consumatorii fac presiuni pentru o carne creșterea sensibilității fără antibiotice. consumatorilor față de acest subiect deschide calea pentru o asemenea piață.

4.

oportunități: 5.

Un nou model de business pentru antibiotice. Un mix de abordări inovative pentru cercetare & dezvoltare, noi mecanisme de finanțare și instrumente de reglementare pot ajuta la descoperirea de noi antibiotice.

6.

Tratamente mai precise. Noi instrumente de diagnosticare pot ajuta doctorii să prescrie antibioticele care să țintească doar bacteriile rele, în cazul fiecărei probleme. Acest fapt ar reduce utilizarea excesivă a antibioticelor.

risc:

EMISIILE NOCIVE PROVOCATE DE TRANSPORT. În fiecare an, mulți oameni mor prematur, din cauza emisiilor provenite de la autoturisme, camioane, nave și avioane. Șapte din opt locuitori din mediul urban respiră un aer care nu respectă nivelurile de siguranță ale Organizației Mondiale a Sănătății. Numărul de autovehicule din lume crește rapid și situația devine alarmantă. Deși transportul este, în principal, de vină, societățile au nevoie să mute persoanele și mărfurile, ca să funcționeze și să se dezvolte.

Astfel, ar trebui făcută o invitație de a regândi transportul, pentru a menține aerul curat, în întreaga lume. De exemplu, între 9 și 13 automobile pot fi înlocuite prin car-sharing.

oportunități:

Transportul flexibil. Un sistem de transport interconectat asigură flexibilitate în timpul călătoriei, iar călătorii pot alege între mai multe forme de transport și furnizori de servicii; în prezent, opțiunile de transport de zi cu zi ale multor oameni sunt dictate de investițiile anterioare, precum cele într-o mașină. O schimbare a valorilor este pe cale să se producă – schimbarea preferințelor tinde dinspre deținerea înspre partajarea activelor într-o lume cu tot mai puține resurse.

Automobilele sunt simbolul vechiului ideal de proprietate, dar oamenii de-acum cer, din ce în ce mai mult, opțiuni de mobilitate tot mai eficiente și mai puțin poluante.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSAR: VIITORUL CSR

risc:

GENERAȚIA PIERDUTĂ.

Lumea se confruntă cu un tsunami al șomajului în rândul tinerilor, pe măsură ce economiile eșuează în a produce locuri de muncă pentru tineri. Riscul este de a pierde o întreagă generație de contribuabili, de consumatori și de cetățeni. Oportunitățile de creare a locurilor de muncă sunt necesare urgent. Aproape un sfert dintre tinerii planetei nu sunt nici angajați și nici nu studiază. Lipsa tot mai mare de locuri de muncă este acum o realitate globală pentru următoarea generație.

10.

12.

oportunități: Un nou tip de antreprenori. Modul de gândire tradițional vede antreprenoriatul ca pe o alternativă la lumea corporatistă, dar, aducând împreună cele două lumi în cadrul incubatoarelor corporative, pot fi create noi job-uri și un nou tip de antreprenori. Fiecare dolar investit într-un antreprenor aduce o cifră de afaceri de zece ori mai mare.

11.

Acoperirea decalajului în ceea ce privește talentele. Piața aflată într-o schimbare rapidă a condus la un decalaj între cererea și oferta de competențe. Pentru această piață a muncii, educația trebuie să fie flexibilă, dându-le tinerilor posibilitatea să dobândească abilități, în general, sau să deprindă un stil mai eficient de învățare.

Piața muncii digitale. Oportunitatea și talentul nu sunt distribuite uniform, dar platformele digitale pot conecta talentul cu locurile de muncă.

Tehnologia digitală poate crea locuri de muncă pentru tinerii marginalizați din toate colțurile îndepărtate ale lumii.

risc:

SISTEMUL ALIMENTAR DISFUNCȚIONAL.

8.

13.

Este suficientă hrană pentru toată lumea de pe planetă, dar 795 de milioane de oameni încă mai merg flămânzi la culcare, în fiecare noapte, în condițiile în care 30%-50% din alimentele produse nu sunt mâncate. Valoarea pierderilor alimentare este de 750 de miliarde de dolari, anual, la nivel global, echivalentul Produsului Intern Brut al Elveției. Pot fi hrăniți încă trei miliarde de oameni, dacă sunt prevenite pierderile de alimente. Ar fi disponibile cu 70% mai multe calorii, dacă producția de culturi curente utilizate pentru hrana animalelor și pentru alte utilizări nealimentare ar fi destinate consumului direct.

Folosirea aceluiași mijloc de transport de către mai multe persoane. Economia de tip colaborativ oferă posibilitatea de a călători și de a transporta marfa împreună, ceea ce va reduce congestiile rutiere și poluarea aerului din cauza emisiilor de carbon.

9.

Mai multe zone pietonale în oraș decât autoturisme. Imaginați-vă că trăiți într-un oraș în care puteți ajunge la toate activitățile doar mergând pe jos, cu bicicleta sau cu un sistem de transport bine conectat.

oportunități: 15.

Noile diete. O tranziție în ceea ce privește dieta, la nivel mondial, care include adăugarea mai multor produse locale și o sursă variată de proteine în farfuriile noastre, este o oportunitate de a îndrepta oamenii, planeta și prosperitatea noastră într-o direcție sănătoasă.

14.

Reducerea pierderilor alimentare. De la ferme până la magazinele alimentare și până la farfuria pe care o avem în față la cină, o mare parte din alimentele cultivate nu sunt mâncate. Părțile interesate de-a lungul întregului lanț alimentar pot beneficia din punct de vedere economic de reducerea pierderilor, ceea ce ar deschide oportunități de inovare pe tot parcursul de la sol până în stomac.

Agricultura inteligentă.

Vasta diseminare a echipamentelor avansate tehnologic la un preț accesibil a însemnat că fermierii, atât cei mari, cât și cei mici, au unelte mai noi și mai precise, pentru a produce mai mult cu mai puțin.

91

CREDIT FOTO: FLORENTINA-RAFAILA

Amenințări globale = oportunități locale CUM POATE TRANSFORMA ROMÂNIA AMENINȚĂRILE DE LA NIVEL MONDIAL ÎN OPORTUNITĂȚI LOCALE? „Provocările cu care societatea se confruntă la momentul actual, de la schimbările climatice, disponibilitatea resurselor naturale, degradarea ecosistemelor și până la urbanizarea excesivă și insecuritatea alimentară, necesită acțiuni coordonate, la nivel global, pentru o gestionare eficientă a efectelor sistemice pe care le generează. Este un moment critic, în care sunt necesare rapid schimbări majore, orientate spre identificarea celor mai bune oportunități de a minimiza sau chiar de a elimina efectele produse de aceste presiuni”, a spus Gheorghița Diaconu, directorul Environmental Services al KPMG, care crede că, pentru România, dar și pentru organizațiile ce operează în țara noastră, câteva dintre oportunitățile din GOR 2016, precum sistemele flexibile de transport, optimizarea conectivității sistemelor de transport, antreprenoriatul sustenabil și reducerea risipei alimentare, „pot deveni vectori ai unei schimbări fundamentale pozitive, dar și un motor de creștere economică”.

92

 OANA DATKI, SEE MANAGING PARTNER AL CONSULTEAM

Oana Botolan Datki, SEE Managing Partner al Consulteam, a precizat că, în România, la fel ca în toate celelalte țări, se vede deja un suflu nou în organizații, care deja nici nu mai pare foarte nou, pentru că este prezent de câțiva ani: „Vedem, de câțiva ani buni, sisteme de parcat bicicletele în fața clădirilor de birouri, colegii ies la plantat copaci în diverse zone, la team buildinguri se fac și acțiuni caritabile, companiile mai mari sprijină minimum câte o fundație. Așa cum este la ordinea zilei discuția despre vaccinuri sau despre

antibiotice, așa și toate aceste capitole care țin de lipsa alimentelor sau de transport verde sunt preocupări constante ale tinerilor angajați – ceea ce a dus instant la prioritizarea lor pentru corporațiile din România”. Datki a adăugat că nu avantajele de tip fiscal duc la o implicare mai mare în sustenabilitate în alte țări, ci educația și cultura oamenilor din organizații: „Despre asta este vorba de fapt, despre oamenii care vor să dea din ce au și să ajute, și atunci conving pe alți oameni din jurul lor și tot așa”.

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSAR: VIITORUL CSR

ALTERNATIVE PENTRU TRANSPORT În cazul transportului, în ultimii ani, a fost încurajată adoptarea unor alternative sustenabile, precum utilizarea bicicletelor sau a bicicletelor electrice, au existat câteva inițiative, susținute atât de ONG-uri, cât și de companiile din mediul privat, în special la nivelul orașelor mari. De exemplu, GreenRevolution și Raiffeisen Bank au lansat centrul de închirieri biciclete I Love Velo, în mai 2010, ajungând, în prezent, la nouă unități, în șapte orașe. Inițiativa a inspirat și alte proiecte, printre care Cicloteque al Asociației MaiMultVerde. „Aceste acțiuni, canalizate în special pe amenajarea de centre speciale pentru închirierea bicicletelor, reprezintă eforturi

punctuale ce deschid noi orizonturi, însă este nevoie de o susținere continuă și de extinderea acestor practici la nivel național.

Dimensiunea acestei problematici impune un nivel ridicat de coordonare a eforturilor în rândul autorităților centrale și, în special, în rândul autorităților locale, dar și de stabilire a bazelor unui dialog relevant și consistent cu toți actorii implicați.

Extinderea infrastructurii existente, inclusiv în ceea ce privește amenajarea pistelor speciale pentru biciclete, adoptarea și promovarea unor sisteme sustenabile de transport public interconectate, pot fi direcții de dezvoltare strategică a marilor aglomerări urbane ce pot conduce la conturarea de proiecte benefice, atât pentru populație, în ansamblu, cât și pentru administrația publică, regiile de transport, companiile ce operează în acest sector și, nu

în ultimul rând, pentru mediu. Adoptarea unor astfel de direcții nu exclude continuarea parteneriatelor existente între companiile din mediul privat și ONG-uri, acestea putând fi propagate, în timp, la nivelul autorităților locale. La momentul actual există indicii clare privind existența aspectelor ce țin de transport sustenabil pe agenda publică și de interesul anumitor autorități pentru acest subiect”, a explicat Diaconu. De exemplu, Administrația Fondului pentru Mediu a lansat recent un program de susținere a achiziției de vehicule electrice și de realizare a unei rețele de puncte de reîncărcare a vehiculelor electrice și hibrid.

De asemenea, pentru zona BucureștiIlfov a fost elaborat un „Plan de mobilitate urbană durabilă 2016-2030”, ce prevede construcția a trei magistrale noi de metrou P U B L I C I TAT E

93

și sute de kilometri de piste pentru biciclete. „În prezent, acest Plan se află în etapa de dezbatere publică, proces la care participarea tuturor părților interesate este esențială”, a subliniat Diaconu, care a adăugat că există în continuare un potențial enorm de creionare a unor proiecte de anvergură, direcționate spre îmbunătățirea nivelului de interconectare a sistemelor de transport, de extindere a rețelelor și de îmbunătățire a condițiilor de transport în comun, dar și de încurajare a adoptării acestor practici la nivelul tuturor orașelor din România.

ONG-urile active în acest domeniu pot avea un rol determinant în ceea ce privește conștientizarea publicului, inclusiv de încurajare a membrilor societății de a participa în etapele de dezbatere publică a planurilor sau a strategiilor de transport și nu numai. „Cu toate acestea, este nevoie de o schimbare radicală a perspectivelor actuale, de orientare către formarea de parteneriate solide între autorități, societățile de transport, mediul academic, companii și ONG-uri.

Este momentul ca fiecare dintre noi să conștientizeze că respirăm același aer și că deținem responsabilități egale în ceea ce privește îmbunătățirea și păstrarea mediului în care trăim. Fără acțiuni rapide cu efect de reducere a nivelului de poluare atmosferică, efectele, pe termen lung, asupra sănătății noastre vor fi ireversibile”, spune Gheorghița Diaconu. Indiferent de gradul de implicare al companiilor, prin responsabilizarea angajaților și prin adoptarea unor politici de transport sustenabil, prin optimizarea traseelor de transport sau prin implementarea de sisteme videoconferință sau teleconferință, aecstea nu pot înlocui efortul pe care trebuie să îl facă autoritățile prin lansarea de noi programe de susținere a dezvoltării

94

 COPII ÎN VIZITĂ LA FERMĂ

sustenabile a infrastructurii, de cercetări orientate spre dezvoltarea de soluții noi de eficientizare a sistemelor de transport existente sau de dezvoltarea unor tehnologii. La nivelul altor state europene, inclusiv la nivelul operatorilor de transport public și al companiilor ce oferă soluții de transport, există astfel de preocupări: „Un element cheie este acela de a avea definit un obiectiv comun, la nivel de țară, și de implicare activă a societății în procesul de tranziție de la modelele actuale de transport către utilizarea de sisteme inteligente cu nivel redus de emisii”, a punctat Diaconu.

 BĂCĂNIA VECHE

JOB-URILE ȘI TINERII Spre deosebire de situația globală, nevoia de joburi în România nu este atât de acută. „Deocamdată, se fac multe angajari la noi, deși se caută specializări sau meserii care nu mai sunt așa de populare aparent printre tineri. Dar acceleratoarele de business, școlile de antreprenoriat pentru tineri și toate sursele și locurile la care au acces pentru a-și putea lansa o afacere sau o idee sunt extrem de populare și intră mult în zona de futurepreneurs. În partea de competențe sau de meserii căutate, companiile au acțiuni concrete, prin care organizează laboratoare, cursuri, stagii de

practică pentru liceeni sau pentru studenți”, explică Oana Botolan Datki. Primele incubatoare locale de business au apărut în anul 2010, numărul acestora fiind de aproape 20, în prezent. Cele mai multe sunt dedicate afacerilor din tehnologie, secondate de cele din industriile creative.

Tot mai multe firme cer integrarea unei componente de CSR în programele

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSAR: VIITORUL CSR

lor de team building sau de training. „În general, aceste programe tind să servească și obiectivelor setate pentru aceste programe, de exemplu, munca în echipă sau leadership, dar, pentru mine, nu este atât de important contextul cât faptul că văd implicare, acțiune, dorința de a ajuta. Majoritatea acțiunilor țin de mediu – curățarea unor zone – sau de ajutor financiar imediat către persoanele defavorizate, indivizi sau comunități.

Așadar, un mediu mai curat, dacă ne referim la oportunitățile GOR 2016, este o preocupare pentru organizațiile din România”, a menționat Datki.

HRANA VIITORULUI ESTE MAI APROAPE DECÂT CREDEM

 MAGIUNUL DE TOPOLOVENI

 TechHub

Produsele alimentare bio și eco, pentru care interesul pieței locale a crescut mult în ultimii ani, au devenit o oportunitate de business locală, mai ales pentru antreprenorii care consumau astfel de produse și care au găsit astfel motivul de a se întoarce la o viață în mijlocul naturii.

Ferma ecologică Biodumbravă a fost înființată în 2009, sub conceptul „Sănătate prin alimentație”. Aflată la 15 kilometri de București, în comuna Joița (județul Giurgiu), ferma a început cu producția de legume proaspete, cultivate în mod standard, dar în prezent este complet certificată bio și vinde legume bio, plante aromatice, produse congelate (legume, sucuri), produse tradiționale ambalate (zacuscă, ghiveci), legume deshidratate și ouă. Ferma dispune de doar 1,2 hectare de teren, interesant fiind modul cum fondatorii au valorificat fiecare metru pătrat de teren fără să cultive intens pământul.

Deși inițiativele există, suntem abia la

95

96

de produse, au apărut complexele agroturistice, precum Acacia Village (Ogrezeni, județul Giurgiu) și Cocoșu Roșu (Ghionea, Giurgiu), în cadrul cărora produsele de la fermă sunt consumate și la restaurantele proprii.

Modul cum statul român a decis să susțină aceste inițiative este prin Legea 150/2016, care prevede ca, din 2017, magazinele alimentare să comercializeze 51% dintre produsele de sezon de pe lanțul scurt, adică preponderent de la producătorii locali.

De asemenea, marii retaileri de pe

piața locală au luat măsuri de reducere a cantității de produse alimentare aruncate, în condițiile în care, în România, 1,7 milioane de tone de alimente sunt risipite anual. Pe măsură ce se apropie termenul de expirare, majoritatea le reduc, treptat, prețurile. În plus, Carrefour și Selgros donează aceste mărfuri pentru persoanele nevoiașe, având parteneriate cu diverse organizații.

Raportate la realitatea locală, măsurile aplicate până acum, pot părea mici sau neînsemnate. Dacă sunt încurajate însă, ele pot produce schimbări importante.

Cele 17 SDG-uri ȘI CARE DINTRE ELE POT FI ÎNDEPLINITE P R I N O P O R T U N I TĂȚ I L E D I N G O R 2 0 1 6 : Eliminarea sărăciei severe  DA

Eliminarea foametei  DA

O sănătate bună și accesul la servicii medicale  DA

Accesul universal la educație de calitate  DA

Egalitatea de gen  NU

Apele curate şi salubritatea  DA

Energia regenerabilă și accesibilă  NU

Condițiile de muncă decente și creșterea economică  DA

Favorizarea și îmbunătățirea industriei, inovației și a infrastructurii  DA

Reducerea inegalităților  DA

Orașele și comunitățile sustenabile  DA

Consumul și producția responsabile  DA Combaterea schimbărilor climatice  NU

sursă: globalcompact.com

început: din suprafața agricolă a României, care este de 13 milioane de hectare, mai puțin de 1% (aproximativ 290.000 de hectare) este acoperită de culturi ecologice.

Pentru a conserva tradițiile, Sonimpex a readus în atenție rețeta originală a magiunului – produs fără zahăr și în cazane deschise, ca să elimine apa.

Cunoscut drept Magiunul de Topoloveni, acesta este produs în localitatea cu același nume din județul Argeș și este primul produs românesc care a primit, în 2011, certificarea de Indicație Geografică Protejată din partea Comisiei Europene.

Ulterior, producătorul a aplicat tehnologia de fabricare a acestuia și pentru magiunurile din alte fructe și pentru dulcețuri.

Pe lângă producție, în ultimii cinci – șase ani, au apărut tot mai multe băcănii, unde sunt comercializate produse bio, ecologice și naturale și unde se gătește cu ingrediente proaspete. Băcania Veche, fondată acum șase ani de Marius Tudosiei, a dat tonul acestei piețe. Niciunul dintre inițiatorii unui asemenea business nu a reușit să facă o rețea de băcănii. De ideea de rețea este încă departe și Marius Tudosiei, deși el a reușit să ajungă la două unități. Încurajarea unor asemenea businessuri ajută atât la o alimentație sănătoasă, cât și la crearea de locuri de muncă și la educarea gustului pieței. În plus, pe aceeași idee, a produselor sănătoase, dar cu o cu totul altă abordare, merge Good People (cu brandul frufru), care comercializează, atât în locațiile proprii, cât și în parteneriat cu unele rețele de supermarketuri, mâncare ambalată și sucuri de fructe bio. În schimb, fermele de animale bio sunt rare în România, din cauza investițiilor mari de care este nevoie pentru a deveni profitabile. Totuși, pentru a furniza astfel

Protejarea vieții subacvatice  DA

Protejarea vieții pe pământ  NU

Pacea, justiția și instituțiile puternice  NU

Parteneriatele pentru îndeplinirea SDG-urilor  DA

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

DOSAR: VIITORUL CSR

Perspective  AHMED HASSAN, COUNTRY MANAGING PARTNER DELOITTE ROMANIA OPINIE

În România se înregistrează o ruptură între creșterea economică și progresul social. Indicele de Progres Social (ISP), publicat în anul 2016, constată că progresul social, care include măsura oportunităților, serviciilor medicale, educația și toleranța, tinde să crească odată cu PIB-ul, bunăstarea singură nefiind suficientă pentru a explica rezultatele progresului social. În acest an, România a adunat 72,23 de puncte și s-a clasat pe poziția 42 dintre cele 133 de țări analizate.

Rezultatele specifice arată că provocările din România sunt din categoriile Apă & Salubritate și Sănătate & Întreținere personală. Alte probleme specifice se leagă de accesibilitatea achiziționării de locuințe, rata înscrierii în instituții școlare, poluarea aerului și toleranța față de imigranți.

Pe de altă parte, România, împreună cu alte țări, marchează o performanță importantă pe două componente ale indicelui de progres social, în special „nutriție și îngrijiri medicale de bază” și „accesul la educație elementară”. Aceste componente cuprind multe dintre prioritățile Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (actualizate prin Obiectivele de Dezvoltare Sustenabilă) care au fost

concentrate pe eforturile de asistență și dezvoltare, în ultimii 15 ani.

IPS identifică zonele prioritare de acțiune și are drept scop demararea discuțiilor între guverne, organizații internaționale, administrații regionale, întreprinderi și societățile civile cu privire la ariile de investiții și acțiuni colective.

Astfel se pot conecta problemele privind dezvoltarea socială și economică și se pot facilita oportunitățile de dezvoltare, care reprezintă o bază pentru creșterea comună și durabilă a societăților și economiilor.

Guvernul român și afacerile pot beneficia de IPS, de datele și de perspectivele care oferă indicații valoroase, prin măsurători sociale iterative, maximizând succesul investiților sociale și identificând noi oportunități de modele de afaceri. Comunitatea de afaceri ar trebui să colaboreze în mod activ pentru a conduce politici și inițiative ce urmăresc să abordeze și să îmbunătățească bunăstarea societății.

97

”

Realitatea mi-a arătat că acolo unde este voință și un țel clar definit, ceva răbdare și multă muncă de echipă, acolo ai și rezultate.

Iar eu am chef de muncă și am și o echipă frumoasă.

“

 RALUCA FIȘER, FONDATOR AL GREEN REVOLUTION ȘI AL PROIECTULUI I'VELO

98

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

PROFIL DE ONG

MAESTRA BICICLETEL R GALBENE T ROXANA ROȘU

O pasiune, un vis pentru un oraș curat, o speranță de normalitate, o obișnuință din copilărie și, nu în ultimul rând, un pariu.

Toate acestea au stat în spatele apariției I’Velo, proiectul prin care Raluca Fișer a făcut unul dintre primii pași care pot transforma Bucureștiul dintr-o capitală prăfuită și poluată într-o metropolă europeană. „Am locuit în Germania 10 ani, am mers la școală acolo și evident că mergeam cu bicicleta la școală. Consider această deprindere deja nativă. Bicicleta era pașaportul meu spre libertatea de mișcare.

Așadar a fost firesc ca, la întoarcerea acasă, să consider traficul bucureștean o barieră în libertatea mea de mișcare, iar poluarea aerului cauzată de trafic și de șantierele din oraș un pericol pentru sănătatea mea”.

Cu obiceiurile, dar și cu mentalitatea schimbate de experiența germană, Raluca

a decis să facă ceva. O vreme a atras atenția asupra pericolelor și problemelor în Green Report (publicație online care încurajează și susține sustenabilitatea), dar în final a trecut de la teorie la fapte și a fondat, împreună cu Corneliu Belciug, asociația Green Revolution, sub umbrela căreia a apărut I’Velo. „Green Revolution s-a născut din dorința de a schimba lucrurile în bine în orașul în care trăiesc”, explică Raluca Fișer cum a decis să lupte pentru cauzele în care crede.

Atunci când povestește despre ea, Raluca Fișer spune că este un om ancorat în realitate, chiar dacă mulți ar spune că visează la țeluri prea mărețe pentru mediul urban românesc. De fapt, în cazul ei nu este vorba doar despre pasiunea de-a merge pe bicicletă, ci mai mult de pasiunea de a contribui la scopul principal, cel de a locui într-un oraș civilizat și curat, unde

tehnologia se îmbină cu bunul simț și cu educația. „Realitatea mi-a arătat că acolo unde este voință și un țel clar definit, ceva răbdare și multă muncă de echipă, acolo ai și rezultate. Iar eu am chef de muncă și am și o echipă frumoasă”.

Un dram de nebunie, optimism feroce, mult curaj? Poate, dar rezultatele s-au văzut. Bicicletele galbene au început să coloreze Capitala.

I’Velo s-a conturat ca proiect independent în 2009, ca un pariu cu primarul Bucureștiului de atunci (Sorin Oprescu), după o discuție în care Raluca întreba de ce Capitala nu are piste pentru bicicliști, deși era o condiție de aderare la UE, iar răspunsul edilului a venit prompt: „pentru că nu există bicicliști, pentru că este un mare 0% trecut în statistici în dreptul bicicliștilor”. „Am promis că vom aduce noi, Green Revolution, bicicliștii, dacă el

99

promite să facă piste. Am găsit un partener, Raiffeisen Bank, care a pariat pe noi și cu care în ultimii 6 ani am creat și am dezvoltat proiectul de bikesharing I'Velo”. Între timp, peste 1,2 milioane de oameni au ales să zică „da” bicicletei și au mers cel puțin o dată cu I’Velo. Astăzi proiectul este prezent în zece orașe și numărul celor care apelează la acest serviciu este în continuă creștere.

Realistă până la capăt, Raluca recunoaște că mai sunt multe de făcut, de la legislație până la infrastructură, de la educație până la toleranță. „Dar noi avem răbdare și încercăm să dialogăm cu toți cei implicați”. Chiar și așa, schimbările deja se văd, inclusiv la nivelul autorităților, care i-au privit inițial cu îngăduință și neîncredere pe inițiatorii proiectului, convinși că nu prea mulți bucureșteni se vor urca pe două roți. Între timp, au început însă să simtă presiunea și să înțeleagă că un oraș modern este un oraș deschis tuturor mijloacelor de transport, inclusiv bicicletei.

Fie că văd în bicicliști niște viitori votanți, fie că se gândesc sincer la beneficiile de sănătate ale utilizării bicicletei, autoritățile locale încep să fie mai deschise la propunerile venite dinspre societatea civilă și dinspre susținătorii variantelor alternative de transport. În ritm cu aceste evoluții, Raluca pregătește intrarea I’Velo într-o nouă

100 100

etapă, în care bicicleta să poată fi folosită ca mijloc de transport alternativ, spre muncă sau la cumpărături, nu doar prin parc. Împreună cu Raiffeisen Bank și cu Kaufland Romania, noul I'Velo va funcționa cu un sistem automatizat de închiriere, așa cum există deja în multe alte orașe europene. „Este un proiect la care muncim de doi ani și sperăm că autoritățile vor înțelege că la rândul lor trebuie să facă următorul pas: să construiască infrastructura necesară pentru a ne deplasa cu toții în siguranță”.

Cu toate aceste planuri, proiecte, bătălii, cum arată o zi din viața Ralucăi Fișer? Palpitantă, cu siguranță, fără timp de plictiseală. Împreună cu colegii de la Green Revolution, este implicată în peste 20 de proiecte de CSR, iar de curând a fost aleasă Vice Președinte al Federației Europene de Ciclism (ECF – Europeean Cycling Federation), o oportunitate de a aduce

subiectul ciclismului mai mult în atenția autorităților din România. Desigur, i-a adus și un nou pachet de responsabilități.

Paradoxal, efectul nedorit al succesului ei este că nu mai are atât de mult timp de bicicletă, dar profită de fiecare moment liber pentru o plimbare. „Și încerc să zâmbesc în ciuda nemulțumirii mele legată de lipsa infrastructurii necesare unei deplasări în siguranță și eficiente cu bicicleta. Zâmbesc pentru că văd schimbarea orașului și pentru că știu că am deschis un drum care nu mai are întoarcere”. Drumul are însă mult de mers înainte. Raluca a văzut, de pe bicicletă, o parte din Irlanda, dar și din Suedia sau Olanda, țări care au deja infrastructura aproape perfectă, cu așa numitele bicycle superhighways.

Până la urmă, când va arăta Bucureștiul ca un oraș occidental în privința infrastructurii pentru ciclism? La această întrebare, Raluca se întoarce la cifre și amintește că Primăria Capitalei dispune de un fond de 10 milioane euro de la Ministerul Mediului pentru construcția de piste pentru bicicliști în 2017. „Sper ca aceștia să țină cont de consultarea specialiștilor din domeniu, precum și de datele și statisticile existente. Și aici putem să fim un partener de dialog pentru autorități, putând să îi ajutăm cu așa- numitele heat maps pe care le generăm din datele furnizate de bicicliști prin aplicația I'Velo. Avem peste 330.000 km monitorizați în București și știm când, unde și cum se deplasează biciclistul”.

Prea optimistă? Prea încrezătoare?

Poate. Nu au trecut însă nici șapte ani de când Raluca a pornit pe pista îngustă a drepturilor bicicliștilor, pe care i-a readus în stradă și cu care a colorat parcurile în galben. Se poate.

T H E C S R R EPO RT Ӏ APR I LI E 2015 T H E C S R R EPO RT Ӏ O CTOMB R I E 2016

PROFIL DE ONG

9

N U MĂ R U L CE N T R E LO R DE ÎN CH IR IE R E A L E I'V E LO ÎN 7 O R A ȘE : Y Y B U C U RE ȘT I (3 ) Y Y O RA D E A Y Y B RA Ș OV Y Y CO N STA N ȚA Y Y IA Ș I Y Y S IB IU Y Y A L B A IU L IA

1000

1,2

S U N T D I S P O N I B I LE P E N TR U Î N C HI R I E R E Î N C E N TR E LE I ' V E LO D I N TOATĂ ȚA R A

milioane N U M Ă R U L P E R S OA N E LO R CA R E AU Î N C HI R I AT O B I C I C LE TĂ Î N C E I Ș A S E A N I D E F U N CȚI O N A R E A P R O G R A M U LU I

101 101

„MAI MULT CA ORICÂND, LUMEA SE AFLĂ ÎN FAȚA UNOR PROVOCĂRI CARE CER SOLUȚII GLOBALE.”

DACIAN CIOLOȘ, PREMIERUL ROMÂNIEI

Conflicte care nu încetează de mai mult timp, flagelul terorismului, catastrofe naturale, sărăcia, excluziunea socială, populații deplasate – sunt tot atâtea provocări pe care trebuie să le abordăm în mod durabil, printr-o tratare globală.

Evoluțiile din estul și sudul Europei, din ultimii doi ani, au evidențiat provocări complexe în materie de securitate în vecinătatea României. Acestea generează regrese în ceea ce privește perspectivele de dezvoltare durabilă. Conflictele înghețate din jurul Mării Negre rămân o amenințare permanentă și gravă la adresa stabilității din regiune și din afara sa. Aceste conflicte pun în așteptare perspectiva prosperității și a respectării principiilor și normelor dreptului internațional. Suntem profund îngrijorați de utilizarea de tactici de luptă hibride și de anexarea ilegală a teritoriilor.

Instabilitatea în creștere din Orientul Mijlociu, cu epicentrul în Siria, este o sursă majoră de proliferare a terorismului, a

102

migrației masive, a riscurilor de instabilitate nu numai pentru regiune, ci pentru întreaga lume. Această instabilitate trebuie să fie abordată cu determinare. Trebuie să încurajăm procesul de reconciliere în țările afectate de instabilitate, prin crearea de politici care vizează promovarea unor punți între comunități și pentru a asigura incluziune și reprezentare corespunzătoare.

Lumea noastră este împinsă din ce în ce mai mult să caute soluții inclusive. Nu există pace, nici securitate fără dezvoltare.

Obiectivele Dezvoltării Durabile ne oferă o nouă șansă tuturor și reprezintă „un impuls universal pentru transformarea lumii».

Aceste obiective stabilesc un program de acțiune ambițios pentru următorii ani, în vederea eradicării sărăciei extreme, a luptei pentru pace și securitate, a luptei împotriva inegalității și injustiției și pentru apărarea planetei.

Avem nevoie de mai multă integrare la nivelul diferitelor strategii privind schimbările climatice, dezvoltarea, ajutorul umanitar, eradicarea foametei, creșterea economică și edificarea păcii.

Orientarea pe care o dăm politicilor noastre – sociale, industriale, agricole – influențează într-un fel sau altul dezvoltarea durabilă. Experiența trecutului ne arată că abordările sectoriale, rupte unele de altele, creează mai multe probleme decât rezolvă. În România, am lansat procesul de transpunere pe plan național a obiectivelor dezvoltării durabile. Ne concentrăm în primul rând pe luarea în considerare a schimbărilor mediului înconjurător și climatice în politicile sectoriale. Noi dorim să asigurăm tranziția către o economie verde și circulară, acordând o atenție deosebită bunei gestiuni a capitalului natural și a zonelor protejate, care acoperă 25% din teritoriul nostru. Implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și tranziția către o economie verde constituie, din punctul nostru de vedere, singurul mijloc pentru asigurarea unei vieți durabile, inclusive și decente pentru cetățeni.

Considerăm că o abordare transversală a politicilor energetice, agricole, de mediu înconjurător și de climat este esențială pentru a se atinge Obiectivele Dezvoltării Durabile. De exemplu, în domeniile locuințelor și al eficacității energetice, am adoptat recent un program care privilegiază tehnologiile și materialele „verzi” (Casa verde). În acest an, în România am adoptat de asemenea un pachet național anti-sărăcie, inclusiv măsuri specifice pentru a combate excluziunea socială și măsuri de sprijin pentru copiii din mediile defavorizate.

Dezvoltarea nu poate fi durabilă dacă nu este inclusivă, atât în conținutul său, cât și în modul de punere în practică.

Pentru acest motiv noi am investit mult în acest an în instrumente de guvernare deschisă, implicând societatea civilă și mediul de afaceri.

Notă: Extras din alocuțiunea națională susținută de premierul Dacian Cioloș în plenul Adunării Generale a ONU (21.09.2016).

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

Viaţa fără CA$H

Dai swipe. Smart Mobile.

Atât de rapid.

Indiferent de stilul t`u de swipe, cu widgetul inovator vezi cå]i bani ai \n cont [i trimi]i bani super repede. |n plus, po]i cå[tiga:

iPhone 6 pe zi la o tranzac]ie Mercedes-Benz enz

la 5 tranzac]ii

www.raiffeisen.ro/viatafaracash Perioada promo]iei: 1.06 - 15.12.2016. Regulamentul este disponibil în agen]ii și pe www.raiffeisen.ro

Respectarea drepturilor omului și asigurarea unor condiții decente de lucru sunt principii de bază în business- ul tău?

Dorești să contribui activ pentru ca în România să putem respira aer curat și să păstrăm biodiversitatea?

Nu ești singurul, iar noi de-abia aș VINO ALĂTURI DE NOI ÎN Global Compact Network România, REȚEAUA ORGANIZAȚIILOR RESPONSABILE! Vei contribui alături

Îți vei putea alinia

Vei avea acces la cea

Vei face astfel parte

de ceilalți membri

practicile de

mai mare bază de

din rețeaua UN

ai rețelei locale la

business la cele mai

date de instrumente

Global Compact, cel

atingerea Obiectivelor

noi standarde de

și exemple de bună

mai amplu program

de Dezvoltatre

măsurare și raportare

practică pentru

de responsabilitate

Durabilă (Sustainable

conforme cu ultimele

afacerea ta.

socială din lume.

Development Goals) și,

prevederi europene și

nu în ultimul rând, la

globale.

un mediu de afaceri mai responsabil în România.

Accesează www.globalcompactromania.ro pentru detalii sau scrie-ne la office@globalcompactromania.ro pentru a solicita formularele de înscriere.

104

T H E C S R R EPO RT

Ӏ

O CTOMB R I E 2016

Ai face orice pentru ca actele de corupție să nu îți mai afecteze afacerea și viața?

șteptăm să te cunoaștem!

„Succesul economic pe termen lung al unei companii este dat tocmai de capacitatea acesteia de a-și maximiza rolul activ pe care îl are în societate, pe lângă acela de a fi performantă economic.”

MARIANA GHEORGHE CEO OMV Petrom

„Astăzi, mai mult ca oricând, succesul economic și sustenabilitatea merg mână în mână, responsabilitatea socială corporativă aduce beneficii nu numai societății în general, dar și companiilor care o practică.”

WERNER HANS LAUK Ambasador Ambasada Republicii Federale Germania la București

„Unilever este lider în domeniul sustenabilității, la nivel global: ne aflăm în Dow Jones Sustainability World Index de 16 ani consecutivi şi suntem parte din cele mai importante iniţiative globale din domeniu.”

FLORIN TRANDAFIRESCU Managing Director Unilever South Central Europe

„Sunt bucuros că România s-a alăturat țărilor ce promovează iniţiativa de responsabilitate la nivel mondial UN Global Compact. Sper ca în România să avem un număr cât mai mare de companii care să îmbrățișeze și să promoveze principiile dezvoltării durabile ale UN.”

STEVEN VAN GRONINGEN Președinte și CEO Raiffeisen Bank

„Întotdeauna ne implicăm în proiecte care să aducă valoare în comunităţile în care operăm şi prin care să reducem impactul asupra mediului.”

JAAK MIKKEL General Manager Coca-Cola HBC România

„Suntem cel mai mare operator de servicii integrate în piața de telecomunicații datorită acțiunilor noastre strategice și comerciale, dar drumul spre poziția de lider ar fi imposibil fără eforturile noastre pe termen lung pentru susținerea dezvoltării unui mediu de afaceri sustenabil și a unei societăți durabile.”

MIROSLAV MAJOROŠ CEO Telekom România

105

Din 2017, companiile cu peste 500 de angajați vor avea obligația legală de a face publice date despre impactul lor asupra mediului, asupra comunităților, asupra angajaților și asupra pieței. Împreună putem da românilor șansa la o viață mai bună!

CEI MAI EXPERIMENTAȚI CONSULTANȚI ÎN RAPORTARE NONFINANCIARĂ.

W W W.T H E C S R A G E N C Y. R O