Jurnaliștii contra corupției 6 by TI-Moldova

Jurnaliştii contra

corupţiei

Chişinău, 2009

CZU 070:343.352(082)=135.1=161.1 J 89 Caricaturi: Ion Mâţu Această lucrare este editată cu suportul financiar al NOVIB. Opiniile exprimate în ea aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia Transparency International – Moldova şi NOVIB. Difuzare gratuită

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Jurnaliştii contra corupţiei: [în Rep. Moldova] / Transparency Intern. Moldova; caricaturi: Ion Matu. – Ch.: Transparency Intern. Moldova, 2009 (Tipogr. “Bons Offices” SRL). – ISBN 978-9975-80-108-9 [Partea] a 6-a. – 2009. – 336 p. – Text: lb. rom., rusă. ISBN 978-9975-80-285-7. 500 ex. – 1. Jurnalişti – Corupţie – Moldova – Combatere.

Copyright © Transparency International – Moldova, 2009 Toate drepturile rezervate Transparency International – Moldova str. 31 August 1989, nr. 98, MD-2004, Chişinău, Moldova tel/fax: (373-22) 237876 www.transparency.md e-mail: office@transparency.md ISBN 978-9975-80-108-9 ISBN 978-9975-80-285-7

Cuprins: Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Bani pentru campania electorală, Valentina Baciu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Latifundiarul roşu, Valentina Baciu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Fabrica de milioane a lui Igor Dodon, Valentina Baciu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Ministrul Dodon vrea să-şi lichideze „fabrica de bani”, Valentina Baciu . . . . . 14 Voronin îşi decorează credincioşii, Valentina Baciu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Mita, mai mare decit pedeapsa, Boris Olaru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Haosul cadastral generează afaceri profitabile, Tudor Iaşcenco, Ion Cernei . . 29 Deputatul comunist Anatolie Zagorodnii şi-a tras un apartament de lux într-un cămin proprietate publică, Cornelia Cozonac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36 Copiii fără nume, Cornelia Cozonac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42 Cât costă fotoliul de deputat? Cornelia Cozonac, Ion Preaşcă . . . . . . . . . . . . . 50 Banii publici, repartizaţi pe criterii politice, Tudor Iaşcenco . . . . . . . . . . . . . . 66 Un primar condamnat penal nu poate fi eliberat din funcţie, Tudor Iaşcenco . 67 Oleg Voronin, „zugrav” la palatul prezidenţial, Dumitru Lazur . . . . . . . . . . . . 71 Favoruri guvernamentale pentru Voronin junior, Dumitru Lazur şi Vitalie Călugărean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Ministrul Baldovici îşi ascunde interesele, Dumitru Lazur . . . . . . . . . . . . . . . . 82 Interesul poartă fesul, Dumitru Lazur şi Ruslan Mihalevschi . . . . . . . . . . . . . . 85 Moldova – poligon pentru testarea tehnologiilor electorale „murdare”, Lilia Gurez, Igor Volniţchi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 Moldova – poligon pentru testarea tehnologiilor electorale „murdare” (II), Lilia Gurez, Igor Volniţchi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 Delapidări de milioane la ecologie, Raisa Lozinschi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118 Cine a corupt BAC-ul?, Victor Moşneag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Cine vrea să fure 1,5 mln$?, Victor Moşneag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124 3

Transparency International – Moldova Bârlogul lui Voronin, Victor Moşneag . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 Dinastii de judecători, Anastasia Nani. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130 Judecătorul vrea favoruri sexuale, Anastasia Nani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 Cât costă dosarele Primăriei?, Anastasia Nani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 Camere „lipite cu scotch şi legate cu sârmă” la preţ de milioane, Anastasia Nani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139 Dinozaurii corupţiei. Milionarul subteran (I), Pavel Păduraru. . . . . . . . . . . . 146 Milionarul subteran (II), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 Milionarul subteran (III), Pavel Păduraru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162 Milionarul subteran (IV), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 Postfaţă la seria de materiale „Dinozaurii corupţiei. Milionarul subteran” „Fratele Iura”, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Demoniada moldovenească – fraudele din 5 aprilie 2009 (I), Pavel Păduraru . 195 Demoniada moldovenească – fraudele din 5 aprilie 2009 (II), Pavel Păduraru 203 Demoniada moldovenească – fraudele din 5 aprilie 2009 (III), Pavel Păduraru 210 Greceanâi e „până la coate” în fabrica de vin din Cojuşna, Pavel Păduraru . 214 Anatol Câşlaru: „Statul m-a arestat, ca raiderii să pună mâna pe „Carmez”, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219 „Moldova-Gaz” ne fură chiar la hotar, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . 224 SOS! „Mafia cărnii” ne fură de 2 miliarde de lei pe an, Pavel Păduraru . . . . 228 De ce au minţit Grecianii şi Dodon?, Ion Preaşcă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233 Întunericul din jurul luminii din Ucraina, sau De ce autorităţile de la Chişinău ascund informaţia despre importurile de energie electrică, domeniu ce afectează direct buzunarele consumatorilor din Moldova, Ion Preaşcă . . . 238 Funcţionari de stat cu indemnizaţii de mii de lei de la întreprinderi, Ion Preaşcă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 Un milionar ucrainean a preluat o linie electrică de înaltă tensiune ce aparţine Moldovei, Ion Preaşcă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250 Afacerea „scumpirea energiei din Ucraina”, Ion Preaşcă . . . . . . . . . . . . . . . . 253 Afacerea „Cuciurgan” sau cum guvernul Greceanâi a favorizat afaceri profitabile pentru ruşi în detrimentul bugetului R. Moldova, Ion Preaşcă . . . 257 4

Jurnaliştii contra corupţiei, 6 Cadouri guvernamentale pentru NIT (I), Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . 265 Cadouri guvernamentale pentru NIT (II), Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . 268 Guvernul minte, iar NIT privatizează, Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272 Operaţiunea „Miliardul”, Mariana Raţă, Vitalie Hadei. . . . . . . . . . . . . . . . . . 274 Operaţiunea „Miliardul” (II), Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277 Operaţiunea „Miliardul” (III), Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280 Operaţiunea „Miliardul” (IV), Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283 Daruri prezidenţiale, Mariana Raţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286 Curtea Constituţională încalcă legea, Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 289 Hărţuire sexuală şi şpagă în universităţi, Iurie Sanduţa . . . . . . . . . . . . . . . . . 292 Fabrica de teze, Iurie Sanduţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295 Miliţienii şterg urmele crimei, Iurie Sanduţa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299 Profesorii dau mită, Iurie Sanduţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 302 Дело о пропавшем антиквариате, или Как и кто наживался за счет престарелых обманутых вкладчиков ПФК «Интеркапитал», Наталья Силицкая . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307 Afaceri ilegale la Bălţi cu semnătura falsă a ex-ministrului Ţvircun, Ion Surdu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317 «Скверное» дело, Александр Волков . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 320 Когда классика приносит вред..., Александр Волков. . . . . . . . . . . . . . . . . . 322 Petele „Nufărului Alb” sau cine şi cum vrea să împartă sanatoriul de la Cahul, Viorica Zaharia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 324 Rezerva de Stat la cheremul unei guvernări „de taină”, Viorica Zaharia . . . . 333

Cuvânt înainte Pe parcursul a mai multor ani Transparency International – Moldova încurajează jurnaliştii în reflectarea faptelor şi fenomenului corupţiei în mass-media din Republica Moldova, inclusiv prin organizarea concursurilor anuale. În anul 2009 la concurs au participat 20 de jurnalişti. Ei au prezentat peste 100 de articole, majoritatea din care au fost incluse în culegerea de faţă. În articole se elucidează nu numai corupţia administrativă sau cea obişnuită, care afectează diverse domenii de activitate, ci şi corupţia politică sau cea mare/de vârf. Cu certitudine, tot mai mulţi jurnalişti manifestă un interes crescând pentru realizarea investigaţiilor. Ei pătrund în esenţa lucrurilor şi reflectă tot mai adânc faptele de corupţie, lasă tot mai puţin câmp de mişcare liberă persoanelor corupte, contribuie permanent la formarea unei poziţii civice intolerante a publicului faţă de fenomenul în cauză şi atrag în jurnalismul de investigaţie persoane noi adevărat talentate. Ne bucură acest fapt şi sperăm că eforturile comune de diminuare a fenomenului corupţiei vor contribui la schimbarea şi dezvoltarea societăţii noastre.

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Guvernanţii vor să vândă totul până la alegeri

Bani pentru campania electorală Economiştii: privatizările mari nu se fac în timpul crizelor financiare În ajun de alegeri, dar şi pe timp de criză mondială financiară, guvernul intenţionează să privatizeze câteva întreprinderi mari. Este vorba de Compania „Air Moldova”, Hotelul „Codru”, Hotelul „Dacia” ş.a. Mai mult, reprezentanţii partidului de guvernământ se laudă că vor atrage şi investitori străini. Economiştii spun că aşa ceva este imposibil. Pe timp de criză, investitorii serioşi se retrag chiar şi din ţările mari, dezvoltate, nici vorbă să vină să investească în RM. Atât politicienii, cât şi economiştii sună alarma: dacă vor fi privatizate întreprinderi mari până la alegeri, înseamnă că miroase a corupţie şi că Partidul Comuniştilor vrea astfel să-şi facă bani pentru campania electorală. Recent, deputaţii au votat excluderea din lista obiectivelor care nu sunt pasibile de privatizare Compania „Air Moldova”, Hotelul „Codru” şi Cafeneaua parlamentului. Chestiunea a iscat un adevărat scandal în legislativ. Toată lumea recunoaşte că aceste obiective trebuie privatizate, dar nu înţelege de ce atâta grabă tocmai acum. Criza mondială ne ameninţă şi ar trebui să ne mai uităm la ţările din jurul nostru, au spus deputaţii din opoziţie. Ei au reproşat că graba examinării proiectului dă de bănuit: posibil, cineva cunoaşte de-acum viitorii proprietari sau guvernanţii vor să acapareze totul până la alegeri, ca nu cumva să piardă puterea pe neprins de veste. Potrivit lui Anatol Zagorodnâi, unul dintre cei patru autori ai iniţiativei legislative, privatizarea Hotelului „Codru” ar duce la dezvoltarea reţelei hoteliere şi a turismului, în general. El a fost chiar optimist, sugerând că – de ce nu? – ar putea să ajungă în RM şi reţelele hoteliere cu renume mondial, cum sunt „Marriott” şi „Hillton”. Şi o eventuală privatizare a „Air Moldova” ar liberaliza piaţa transportului aerian. Deputaţii comunişti sunt convinşi că statul nu-şi poate permite să finanţeze această întreprindere. Convingerea lor de azi este contrară celei de acum doi ani, când au votat alocarea a 93 mln. lei din bugetul de stat pentru procurarea unei aeronave Airbus 320. Atunci, ei susţineau că statul are nevoie de transport aerian public deoarece întreprinderile private nu promit siguranţă. Economiştii afirmă că votul de atunci 7

Transparency International – Moldova

a fost doar un truc pentru a mări capitalul statutar al Companiei. Referitor la Cafeneaua parlamentului, aflată peste drum de legislativ, Zagorodnâi susţine că veniturile acesteia sunt sub aşteptări „şi nu permit întreprinderii să se dezvolte în condiţiile unei concurenţe loiale”.

Aviz secretizat Deputaţii din opoziţie au cerut în repetate rânduri prezentarea avizului anticorupţie, aşa cum prevede legislaţia, dar au fost ignoraţi. O menţiune: în ajunul examinării proiectului în a doua lectură, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei a prezentat avizul său, dar acesta n-a fost distribuit deputaţilor şi ei n-au ştiut de existenţa lui. Noi l-am găsit pe pagina web http://www.capc.md/ avize.php?mod=avize&id=354) şi am aflat de ce a fost ţinut în secret – este negativ. În el se spune franc: proiectul „are un grad înalt de coruptibilitate” şi că „un asemenea mod de privatizare poate fi calificat ca un gest electoral sau ca un interes urmărit de majoritatea parlamentară la finele mandatului”. Autorii proiectului „nu explică de ce s-a investit atât de mult în ultimii ani în „Air Moldova”, dacă aceasta a reprezentat sau reprezintă o povară pentru stat şi de ce n-a fost introdusă în lista privatizării un an în urmă”, când a fost adoptată legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice. CAPC a sugerat deputaţilor să nu voteze proiectul şi să-l lase pentru legislatura viitoare, întrucât nu este corectă privatizarea Complexului hotelier „Codru” şi a Cafenelei parlamentului – u nicele instituţii la dispoziţia organului legislativ – în ultima jumătate de an de mandat.

RM riscă să piardă 17 mln. euro la CEDO „Cum să privatizăm „Air Moldova”, procesul este în derulare la CEDO?”, au întrebat deputaţii din opoziţie. „Şi ce dacă?”, au răspuns comuniştii. La 6 iunie, guvernul a adoptat o listă de întreprinderi care vor fi privatizate în viitorul apropiat. Printre acestea se numără şi Hotelul „Dacia”. „Air Moldova” şi „Dacia” au fost naţionalizate în 2002 de puterea comunistă, care a invocat faptul că privatizarea acestora a fost ilegală. Acum, ambele cazuri se află la CEDO, iar guvernul riscă să piardă 7 mln. euro, în primul caz, şi 10 mln. euro, în al doilea. Potrivit lui Vitalie Nagacevschi, avocatul celor doi reclamanţi la Curtea Europeană, ambele procese sunt pe ultima sută de metri şi s-ar putea ca, până la sfârşitul anului, să avem hotărârile Curţii. 8

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Între iunie 2000 şi septembrie 2002, a funcţionat o companie mixtă moldogermană. După schimbarea guvernării în 2001, comuniştii au cerut dizolvarea companiei, considerând că aceasta a fost fondată ilegal. Instanţele moldoveneşti au hotărât rezilierea contractului, iar RM nu i-a mai restituit Companiei germane „Unistar Ventures GmbH” contribuţia la capitalul statutar – 3,2 mln. dolari. S-a încercat şi o negociere amiabilă cu guvernul, dar Chişinăul a refuzat încheierea oricărei tranzacţii. Este cazul „ Air Moldova”. În cazul „Dacia”, Nagacevschi susţine că n-a fost solicitată o reparaţie pecuniară, ci întoarcerea hotelului şi a terenului care au fost naţionalizate. Costul lor s-ar ridica la 10 mln. euro. „Nu cred că mai reuşesc să-l scoată la privatizare. În primul rând, hotelul şi pământul sunt sechestrate printr-o încheiere judecătorească, în al doilea rând, cred că, într-un timp relativ scurt, această cauză va fi soluţionată la CEDO”, spune avocatul.

„Se cunosc şi viitorii proprietari…” „Ei fac ce vor în ţara asta”, comentează Ion Guţu, deputat AMN, scurta istorie a celor două întreprinderi care sunt scoase la privatizare, după şase ani de la naţionalizare. Guţu zice că Hotelul „Codru” este la autogestiune şi are profit. El nu înţelege explicaţiile comuniştilor. „Codru” deţine indici foarte buni, anul trecut a avut vânzări de 35 mln. lei, dintre care la bugetul de stat au fost defalcate 9 mln. şi 5-6 mln. are profit curat, pe care îl investeşte”, spune el. Problema e că în Complexul hotelier „Codru” intră şi Reşedinţa de stat, pentru reparaţiile căreia statul a cheltuit recent 30 mln. lei şi acum „cuiva îi face cu ochiul”. Contactat de TIMPUL, Veaceslav Nanu, vicedirectorul hotelului, n-a vrut să ofere detalii din activitatea „Codru”, menţionând că „instituţia are un fondator şi noi nu comentăm acţiunile fondatorului”. Despre cafeneaua parlamentului, deputaţii spun că pe nimeni nu mai interesează clădirea, dar mai mult cei 28 ari de pământ. Potrivit lor, în parlament lucrează 500 de oameni care iau masa zilnic la cantină, iar clădirea parlamentului are doar un bufet mic, mâncarea fiind adusă de peste drum. „E o decizie pripită şi negândită”, au mai zis ei. „Presupunem cine sunt viitorii proprietari. Anul acesta, vor fi împărţite obiectivele mai atractive, care prezintă interes. „Codru” şi Cafeneaua cred că vor fi vândute până la sfârşitul anului, „Air Moldova” – poate mai târziu”, consideră Guţu. Sursa citată ne-a mai spus cum a fost privatizat Sanatoriul „Moldova” 9

Transparency International – Moldova

din Odesa, la numai o lună de la publicarea în „Monitorul Oficial” a listei obiectelor scoase la privatizare de guvern. „Au fost mai multe proiecte cu sume de două-trei ori mai mari, dar le-au eliminat la prima etapă şi a fost privatizat de o companie înregistrată în februarie 2008 la Chişinău, fără mari activităţi. Cred că, până la alegeri, compania respectivă îl va vinde mai departe. A fost procurat cu 7 mln. dolari şi va fi vândut cu 30 mln. dolari – preţul ei real. Profitul va merge la finanţarea alegerilor PCRM”, zice deputatul. De aceeaşi părere este şi expertul economic Veaceslav Ioniţă, care afirmă că e imposibil să vinzi o întreprindere mare într-un an de zile. Numai pregătirea şi evaluarea durează un an-doi. „Dacă se vinde mai repede, avem de a face cu corupţie. Înseamnă ca s-a ştiut din start cine este cumpărătorul, care nu poate să fie unul onest. El vine să cumpere, ca, după asta, să vândă mai departe, iar comisionul va merge la partidul de guvernământ pentru electorală. Un investitor onest nu cumpără înainte de alegeri”, susţine expertul. Ioniţă mai spune că guvernul trebuia să facă aceste privatizări cu doi-trei ani în urmă, când erau preţuri bune, nu acum în plină criză. Cu toate riscurile, expertul menţionează că executivul trebuie să continue ceea ce a început, deoarece instituţiile de stat sunt cele mai corupte, nu aduc profit şi constituie o povară pentru stat. În plus, acest lucru este cerut şi de instituţiile internaţionale – condiţie pentru a primi granturi. Şi expertul economic Valeriu Prohniţchi susţine ideea privatizărilor, numai că adaugă „acestea trebuie făcute în condiţiile de maximă transparenţă”. „Sperăm că, până la urmă, o să avem mai multe hoteluri bune în oraşul nostru, deoarece nu prea ai unde caza un străin – ori te rup preţurile, ori dai de opşcepitul din vremea sovietică”, încheie Prohniţchi. Valentina Baciu, Timpul, 07.11.2008

Latifundiarul roşu Averea prim-secretarului comuniştilor creşte ca pe drojdii. La finalul celui deal doilea mandat de şef al statului, putem vorbi despre Voronin ca fiind latifundiarul nr. 1 al R. Moldova. De vreo doi ani, „cel mai harnic dintre moldoveni” (din bancurile deja celebre) s-a făcut cu câteva sute de hectare de vie şi îşi construieşte şi o fabrică de vinuri la Budeşti, mun. Chişinău. Via este îngrădită cu sârmă ghimpată şi o bună parte este pusă pe spaliere de lemn. Localnicii, dar şi ţăranii din satele din jur, care muncesc la vie, spun că 10

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

terenul aparţine lui Voronin, iar spalierele – stâlpi de salcâm, aleşi unul ca unul, – au fost aduse din pădurile lui Anatolie Popuşoi, şi el pe lista PCRM. Chiar dacă terenurile aparţin budeştenilor, cei care le lucrează provin din Cimişeni şi Dubăsarii Vechi, r-l Criuleni. Iurie Vatamanu, inginerul cadastral al primăriei, neagă faptul că proprietar este mai-marele comuniştilor. El zice că lumea vorbeşte astfel pentru că l-a văzut pe Voronin la deschidere. Potrivit lui Vatamanu, terenurile îngrădite cu sârmă ghimpată, din stânga şoselei care duce la Vadul lui Vodă, aparţin mai multor proprietari. „De fapt, proprietari sunt oamenii din sat. Ei arendează terenul pe 30 de ani de la ţărani”, a spus inginerul cadastral. Deşi a numit mai multe firme, funcţionarul de la primărie recunoaşte că între ele există relaţii de rudenie. De exemplu, directorii celor mai mari firme – „Sauron SRL” (88,26 ha) şi „Consti Max” SRL (81,73 ha) – sunt cumnaţi. Din acte rezultă că ambele firme sunt moldo-americane. Anterior presa a mai scris că Voronin este proprietarul altor câteva sute de hectare de pădure şi de viţă-de-vie, aflate lângă Şoseaua Balcani (fosta Poltava). Şi în acest caz terenul cu viţă-de-vie este înregistrat pe numele altor proprietari. Valentina Baciu, Timpul, 03.07.2009

Fabrica de milioane a lui Igor Dodon Din 2006, ministrul Economiei, Igor Dodon, a secătuit bugetul statului cu cel puţin 3,5 mln. lei prin intermediul Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică a Academiei de Ştiinţe şi Ministerului Economiei. Deşi n-a prestat nicio zi activitate ştiinţifică la institut, ministrul a beneficiat de un salariu de 6000-7000 lei/lunar, plus suplimente consistente. Pe lângă ministru, mulţi alţi adjuncţi de la Ministerul Economiei şi Comerţului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, AŞM şi chiar un consilier prezidenţial (Oxana Domenti) au avut şansa unui al doilea job la stat bine plătit. De asemenea, potrivit unor surse, prin intermediari, Dodon a acumulat alte câteva milioane lei din „suflete moarte” şi din concursuri de achiziţii publice fictive. În perioada 17 martie – 8 aprilie, Direcţia generală control şi revizie a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a efectuat „revizia economico-financiară tematică privind utilizarea conform destinaţiei a mijloacelor financiare publice, precum şi respectarea limitelor de cheltuieli stabilite pentru anii 2007-2008 în cadrul IEFS”. Actul de revizie al CCCEC, în posesia 11

Transparency International – Moldova

căruia am intrat recent, este datat cu 08.04.09 şi a scos la iveală toate schemele de spălare de bani patronate de ministrul Dodon. La trei luni de la acest control, dosarul s-a rătăcit prin sertarele Procuraturii Generale, iar CCCEC pare să nu mai fie interesat de subiect. Pe de altă parte, ministrul Economiei încearcă să şteargă urmele, insistând ca institutul să fie desfiinţat. Singurul pas înainte care s-a făcut a fost „returnarea” salariilor de către şase din cei 22 de „angajaţi”. Este vorba de Dodon – care a restituit statului 72.657 lei, recunoscându-şi astfel vina pentru însuşire ilicită de bani; Viorica Cărare, ex-directorul institutului – 70 mii lei; Oxana Domenti – 73 mii lei; Anatol Caragangiu, soţul lui Cărare – 121 mii, şi Petru Cărare, fiul Vioricăi Cărare – 8.890 lei şi Vadim Ceban, şef de direcţie MEC. În total, au fost restituiţi doar 345 mii lei din cei peste 3,5 mln. lei duşi pe apa sâmbetei. Curios este şi faptul că în respectiva instituţie, de pe str. Ion Creangă nr. 45, PCRM închiriază de mai mulţi ani oficii pentru care nu achită întreţinerea. Sursele noastre din cadrul Academiei ne-au comunicat că acum datoriile PCRM către respectiva instituţie ajung la 200 mii lei.

„Patronajul” ministrului Economiei Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică a fost creat în 2006. Potrivit surselor noastre de la AŞM, în postul de director a fost promovată Viorica Cărare cu ajutorul lui Igor Dodon şi consilierei prezidenţiale Oxana Domenti. Încă de pe atunci, cei doi au început să figureze ca salariaţi ai noii structuri. În plus, mulţi alţi şefi de direcţie din cadrul MEC îşi ridicau un al doilea salariu din bugetul de aici. Totodată, rude ale conducerii institutului, dar şi cercetători români au fost inventaţi peste noapte. În februarie 2007, Viorica Cărare este numită în funcţia de director general al Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, iar locul acesteia la institut este ocupat de Valentina Fetiniuc. Actul de revizie al CCCEC constată că, de fapt, la IEFS va continua să conducă Cărare, prin soţul acesteia – Anatol Caraganciu, profesor universitar la ASEM, iar Fetiniuc va rămâne doar un simplu executant. Un exemplu în acest sens: în toamna lui 2007, Viorica Cărare, împreună cu soţul său, au participat timp de şapte zile la o conferinţă ştiinţifica inventată la Sovata, pe banii statului, desigur. În prezent, la institut sunt angajate alte cinci persoane din cadrul ANPC.

Achiziţii publice fictive Încă de la crearea noii structuri ştiinţifice, în cercurile guvernamentale se ştia despre schemele de spălare de bani de aici, cu toate astea institutul a fost ferit 12

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

de controale. Acum, CCCEC constată că, în perioada 2007-2009, toate concursurile au fost fictive, fiind câştigate doar de firmele lui Caraganciu/Cărare. Formal, la IEFS exista o comisie pentru organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor, numai că toţi membrii acesteia figurau şi ca factori de decizie în firmele participante la concurs, respectiv: „Timuş Angela – la Asociaţia „ICRET”, în funcţia de secretar ştiinţific, la SRL „Rabei-Grup”, în funcţia de director-adjunct, la SA „ICRET” – expert în domeniul investiţiilor. Afteni Laura – la SA „ICRET”, în funcţia de expert în analiza mediului concurenţial, la SRL „Rabei-Grup”, în funcţia de expert, la „ICRET” – în funcţia de consultant ştiinţific. Maxian Silvia – contabila institutului – este angajată în funcţia de contabil-şef şi la firmele SRL „Internet-cafe”, SA „Centrul Internaţional de Cercetări a Reformelor Economice (CICRE), SRL „Rabei-Grup” şi la SRL „ICRET”, se spune în documentul citat. Centrul mai constată că, în multe cazuri de achiziţii, în contabilitate au fost trecute preţuri duble sau triple, sau pur şi simplu echipamentul procurat dispărea. Astfel, la 27.02.2008 s-a creat grupul de lucru pentru achiziţionarea „aparatului color multifuncţional”. Câştigătoare a fost declarată firma „Stronghold”, cu oferta în valoare de 262.357 lei. „Efectuând astfel de tranzacţii, Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică a fost prejudiciat de către firma SRL „Stronghold” în sumă de 113.887 lei”, se spune în raportul menţionat. Un alt caz interesant este achiziţionarea, în ianuarie 2008, a unei unităţi pentru curăţat zăpada. „La verificarea contractului de achiziţionare nr. 3 din 16.01.2008, încheiat între IEFS şi SC „Internet-Café”, care aparţine tot lui A. Caraganciu, s-a stabilit că ultima era obligată să livreze institutului unitatea de transport în sumă de 90 mii lei. Cu toate acestea, până la încheierea controlului, unitatea de transport nu a fost prezentată. Despre existenţa ei pe parcursul anilor 2008-2009, directorul institutului nu este la curent”, mai scrie în documentul rătăcit la Procuratură.

Nepotism şi suflete moarte S-a stabilit că la institutul de pe str. Creangă încă din 2006 erau angajaţi în funcţie de cercetători ştiinţifici în cadrul Centrului „Bazele ştiinţifice ale statisticii” opt cetăţeni din România şi anume: Dan Popescu, Carmen Comanciu, SilviaCristina Mărgineanu, Lucian Paul, Claudia Adela Ogrean, Viorel Cornescu, Virgil Darii şi Elisabeta Jaba. Nici şefa pe resurse umane, nici un alt angajat nu au putut spune cine sunt „românii”, pentru că niciodată nu i-au văzut. „Iar 13

Transparency International – Moldova

în explicaţia sa, contabilul-şef al IEFS, Elena Cucireavai, scrie că salariul Jaba Elisabeta, conform dispoziţiei directoarei IEFS Valentina Fetiniuc, împreună cu listele de plată şi banii, se transmitea fostului şef al Secţiei resurse umane, L. Oglindă, actualmente şefa Serviciului economic ANPC (...) Astfel, în perioada anilor 2007-2008, în baza contractelor de muncă încheiate şi conform ordinelor de angajare emise de IEFS nelegitim, au fost calculate şi achitate salarii în sumă totală de 2,6 mln. lei”. În afară de români, mulţi alţi bugetari figurau pe listele de salariaţi, fără ca ei să ştie despre asta. De exemplu, Vitalie Boian, şeful Secţiei finanţe şi contabilitate a AŞM, a fost angajat la 25 ianuarie 2008 pe jumătate de salariu. Un alt caz este cel al Liliei Tverdun, care, din proprie iniţiativă, a plecat în concediu academic în perioada 20 noiembrie 2007 – 20 decembrie 2008 şi nu se mai află în ţară de mai bine doi ani, în acest răstimp altcineva i-a ridicat salariul lunar în sumă totală de 62.131 lei. Anton Vladimir şi Crastin Svetlana sunt alte două exemple de acest fel. În plus, raportul abundă şi în contracte ilegale de prestări servicii cu persoane inventate, precum şi în premii şi ajutoare generoase pentru conducerea institutului, sume care depăşesc un milion de lei. Potrivit surselor noastre, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, cel care „are grijă” de dosarul ajuns la Procuratură este însuşi viceprocurorul Valeriu Botnari, tot el şi finul Valentinei Feteniuc. Astăzi, nimeni nu poate spune unde a ajuns dosarul institutului protejat de Dodon. Totodată, cei 220 de angajaţi ai institutului şi-ar dori ca instituţia lor să nu fie desfiinţată, mai ales că este singura de acest profil din R. Moldova. Chiar dacă nu şi-au primit salariile din iunie, ei speră într-o schimbare. Valentina Baciu, Timpul, 28.07.2009

Ministrul Dodon vrea să-şi lichideze „fabrica de bani” Voronin: „Repet, lichidaţi Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică” Ministrul încă în execiţiu al Economiei s-a supărat foc după apariţia investigaţiei „Fabrica de milioane a lui Igor Dodon” şi a blocat toate conturile Institutului de Economie, Finanţe şi Statistică al AŞM, fapt care a dus la deconectarea instituţiei de la energia electrică, apă, gaze şi telefon. Cei peste 200 de cercetători de aici nu şi-au primit salariile de două luni. Atât ministrul, cât şi preşedintele în exerciţiu Vladimir Voronin încearcă acum să şteargă toate urmele legate de acest institut. 14

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Înainte de a pleca în concediu în Turcia, Voronin i-a trimis o scrisoare secretă premierului Greceanâi. „Repet, folosiţi-vă de ordonanţă şi lichidaţi Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică”, se spune în scrisoare. Totodată, potrivit surselor noastre care au solicitat anonimatul, prim-secretarul comuniştilor a intervenit şi a stopat transmiterea unui dosar în instanţele de judecată. „Nicăieri nu trebuie să figureze PCRM”, a fost indicaţia lui. Este vorba de dosarul cu datorii pentru închirierea de spaţii de către PCRM în cadrul instituţiei de pe str. Ion Creangă 45. Mai mulţi ani la rând, partidul de guvernământ nu a plătit niciun leu pentru chirie, datorii ce se ridică la 200 mii lei. De celelalte dosare pornite pe cazul delapidărilor de la Institut nu se cunoaşte nimic. Responsabili de la Procuratura Generală spun că dosarul se află la CCCEC şi că la ei a ajuns doar o plângere, pe care au remis-o. Ofiţerii anticorupţie ne-au spus că cei care instrumentează cazul sunt în concediu. Între timp, angajaţii IEFS sunt revoltaţi de faptul că nu au primit salarii şi nu au niciun fel de condiţii pentru a face ştiinţă. Mulţi dintre ei se gândesc să-şi caute alt loc de muncă. Totuşi, deocamdată, ei pregătesc intens o conferinţă internaţională. O altă urmă pe care încearcă să o şteargă Dodon în aceste zile se află la Molovata Nouă, Dubăsari. Aici IEFS a avut, timp de 40 de ani, o bază de odihnă, „Ceaika”, privatizată ilegal de ministrul Economiei, în ajunul alegerilor anticipate. Sursele noastre afirmă că n-a existat niciun concurs public, iar privatizarea s-a făcut fără ştiinţa şi acceptul IEFS. În plus, preţul de achiziţie a fost mai mic decât valoarea estimată de contabilitate a locaţiei. Cel care a cumpărat baza de odihnă este un cumătru de-al lui Dodon, Valeriu Verdeş, iar drept dovadă că se şterg urmele, susţin sursele noastre, serveşte faptul că tabăra deja a fost vândută de două ori către alte două firme. Precizăm că şi directorul Agenţiei proprietăţi publice de pe lângă MEC, Igor Grigorev, care a făcut privatizarea, este cumătru cu Dodon. Conform actului de predare-primire a întreprinderii, Verdeş a preluat tabăra cu SRL „Avicomaro”, care îşi are sediul într-un cămin pe str. Mesagerului 5/2 din capitală. Amintim că, între 17 martie – 8 aprilie, Direcţia generală control şi revizie a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a efectuat „revizia tematică” la IEFS şi a descoperit că ministrul Dodon, alături de alţi funcţionari ai MEC şi consiliera preşedintelui Oxana Domenti, timp de trei ani, au primit salarii şi prime consistente fără a presta vreo zi de activitate ştiinţifică. CCCEC a stabilit şi o „reţea stufoasă” de rude ce au contribuit la 15

Transparency International – Moldova

delapidări şi prin intermediul achiziţiilor publice fictive. Conform estimărilor noastre, din 2006, ministrul comunist Igor Dodon a secătuit bugetul statului de cel puţin 3,5 mln. lei. Valentina Baciu, Timpul, 13.08.2009

Voronin îşi decorează credincioşii Majoritatea celor decoraţi în acest an au fost folosiţi în cele două scrutine La sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele încă în exerciţiu al R. Moldova, Vladimir Voronin, a participat la adunarea festivă a aniversării a 18-a de la fondarea Serviciului Vamal. Fiind până acum generos în acordarea distincţiilor de stat, Voronin s-a scuzat în faţa celor prezenţi că a venit cu traista goală, dând vina pe presă, adică pe TIMPUL, care l-a supus criticii că ar fi fost cel mai darnic preşedinte la acordarea înaltelor distincţii de stat. Lucrul acesta s-a văzut mai ales pe ultima sută de metri a aflării sale în post de şef al statului. Voronin a spus că a solicitat serviciului responsabil de la preşedinţie informaţia respectivă şi acesta i-ar fi prezentat o statistică „interesantă”. Potrivit lui, pe parcursul preşedinţiei lui Mircea Snegur, au fost acordate câte 440 de distincţii anual, în cea a lui Petru Lucinschi – câte 280 de distincţii anual, iar în perioada aflării sale în funcţie – numai câte 214. Şi noi considerăm că statistica este „interesantă”. Rugăm serviciul respectiv de la preşedinţie să ne trimită şi nouă aceste informaţii. Totuşi, considerăm că Vladimir Voronin a cam greşit în statistica respectivă. Potrivit calculelor noastre, prim-secretarul comunist a acordat în cei opt ani de guvernare în medie câte 252 de distincţii anual, cel mai darnic fiind în ultimii ani: 2001 – 53, 2002 – 186, 2003 – 124, 2004 – 233, 2005 – 220, 2006 – 288, 2007 – 272, 2008 – 385 şi 2009 (inclusiv luna august) – 258. Oare aceste cifre vor să spună că Voronin a acordat şi distincţii despre care nu ştie aparatul său? Menţionăm că prima distincţie el a acordat-o în august 2001. Prin urmare, s-au făcut exact opt ani, timp în care a împărţit circa 2020 de distincţii. În altă ordine de idei, atragem atenţia că pe noi nu ne-a interesat atât aspectul cantitativ, cât cel calitativ. Pentru curioşi, vom publica lista deţinătorilor „Ordinului Republicii” – ordinul suprem în stat –, acordat în epoca Voronin. Număraţi şi o să vedeţi câţi preşedinţi de colhoz, directori de firme aflate sub influenţa businessmanului Olejca sau câţi comunişti sunt în această listă. Legea 16

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

menţionează că „Ordinul Republicii” „se conferă pentru merite excepţionale în toate domeniile de activitate întru binele Patriei şi al omenirii”. Şi celelalte ordine şi medalii s-au dus, în cea mai mare parte, către apropiaţii Familiei, către membrii de partid sau simpatizanţii PCRM, către unii funcţionari care au ţinut în mişcare maşinăria Dictatorului. Iar majoritatea celor decoraţi în acest an au fost folosiţi în cele două scrutine. La cererea cititorilor, pe parcursul acestei săptămâni vom publica pe www.timpul.md listele „distinşilor”, pe domenii. Nume 1

Andrei Timuş

Vladimir Pascalov

Ana Rudenco

6 7 8 9

Funcţia (la data decorării) Cercetător ştiinţific principal la Institutul de Filozofie, Sociologie şi Drept, AŞM Preşedintele Cooperativei agricole „Corten”, Taraclia Preşedintele Cooperativei agricole „Brezoaia”, jud. Tighina

Anul

Motivul

2001

Pentru merite deosebite în dezvoltarea ştiinţei

2001

Pentru muncă îndelungată şi rodnică în complexul agroindustrial

2001

Pentru muncă îndelungată şi rodnică în complexul agroindustrial

Pentru muncă îndelungată şi Membru al Consiliului prodigioasă în organele de stat, Vasile Organizaţiei veteranilor 2002 contribuţie substanţială la protecţia Volosiuc din RM, membru CEC socială a veteranilor şi participare la educarea tinerei generaţii Pentru muncă îndelungată şi proRegretatului Fost deputat „Alianţa digioasă în organele de stat, conDumitru 2002 Bragiş” tribuţie substanţială la educarea Zidu tinerei generaţii Rectorul Academiei de Pentru muncă îndelungată Mihail administrare publică de 2002 şi prodigioasă la pregătirea Platon pe lângă guvernul RM funcţionarilor publici CombinatuÎn semn de înaltă preţuire a meritelui de vinuri 2002 lor deosebite în dezvoltarea indu„Cricova” striei vinicole Mihail Directorul Institutului Pentru merite deosebite în dezvol2002 Popovici de Cardiologie tarea ocrotirii sănătăţii Pentru muncă îndelungată şi ireproşabilă în organele de justiţie, Nicolae Judecător demisionat, 2002 Chiseev jurist emerit al RM merite deosebite în promovarea reformei judiciare şi de drept 17

Transparency International – Moldova Ştefan 10 Arnautov

Preşedintele Cooperativei agricole „Elita Alexanderfeld”, jud. Cahul

2002

Vasile Iovv

Prim-viceprim-ministru 2002

Ivan Bodiul

Fostul prim-secretar PC 2003 din RSSM

Miron Gagauz

Director general ÎS „Ca2003 lea Ferată din Moldova”

Leonid Kucima

Preşedintele Ucrainei

Ion Ababii

Ivan Demcenco

Gheorghe Tabunşcic

Ion Suruceanu

Suleyman Denirel

Mihail Garştea

Timofei Ţepordei

2003

Pentru muncă îndelungată şi rodnică în complexul agroindustrial Pentru muncă îndelungată şi rodnică în cadrul autorităţilor publice, contribuţie substanţială la consolidarea statalităţii RM şi merite deosebite în realizarea transformărilor social-economice Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în organele supreme ale puterii de stat, contribuţie substanţială la dezvoltarea RM şi cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani Pentru muncă îndelungată şi ireproşabilă în transportul feroviar În semn de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi colaborare dintre Ucraina şi RM Pentru merite deosebite în dezvoltarea învăţământului universitar

Rector USMF „Nicolae 2004 Testimiţanu” Preşedintele ConcerÎn semn de înaltă preţuire a menului republican de ritelor deosebite în fondarea şi 2004 producţie al industriei dezvoltarea industriei materialelor naţionale a construcţiei de construcţie „Inmacom” Pentru muncă îndelungată şi Guvernatorul (başkan) 2004 prodigioasă în organele de stat UTA Gagauz-Yeri În semn de înaltă preţuire a meriartist 2004 telor deosebite în dezvoltarea artei muzicale Pentru dezvoltarea relaţiilor de Ex-preşedinte al Repu2004 prietenie şi colaborare moldo-turblicii Turcia ce, pentru sprijinul acordat RM În semn de înaltă preţuire a meMinistru al Industriei 2004 ritelor deosebite în dezvoltarea industriei Pentru merite deosebite în dezvolPreşedintele Agrofirmei 2005 tarea industriei vinicole „Cimişlia” SA 18

Jurnaliştii contra corupţiei, 6 22

Petru Lucinschi

Ex-preşedinte al RM

Ivan Calin

Deputat, (PCRM)

Vadim Mişin

Deputat, (PCRM)

Maria Scripnic

Feodor Furdui Ansamblu naţional academic 27 de dansuri populare „Joc”

Director general SA „Magazinul Universal Central UNIC” Prim-vicepreşedinte al AŞM

În semn de preţuire a meritelor faţă 2005 de stat şi pentru activitate prodigioasă în organele supreme de stat Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în organele supreme de stat, contribuţie substanţială la dezvol2005 tarea social-economică a republicii şi activitate legislativă şi obştească intensă Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în organele supreme de stat, 2005 contribuţie substanţială la perfecţionarea legislaţiei RM şi activitate obştească intensă 2005

Pentru merite deosebite în dezvoltarea ştiinţei În semn de înaltă preţuire a meritelor deosebite în dezvoltarea artei coregrafice, pentru contribuţie re2005 marcabilă la propagarea valorilor naţionale şi la promovarea imaginii RM în lume 2005

Tudor Topor

Vicedirector al Întreprinderii mixte „Ungheni-Vin”

Vasile 29 Anestiade

Prof. univ. USMF „Nicolae Testimiţanu”

2005

Gheorghe Ghidirim

Şef de catedră USMF „Nicolae Testimiţanu”

2005

Aglaia Directorul Fabricii de Ostrovscaia confecţii „Ionel” SA

2005

Valerian Revenco

2005

Ministrul Sănătăţii

Pentru merite în dezvoltarea comerţului

2005

Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în industria vinicolă Pentru merite deosebite în dezvoltarea ştiinţei medicale şi contribuţie substanţială la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare Pentru merite deosebite în dezvoltarea ştiinţei medicale şi contribuţie substanţială la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în industrie în semn de înaltă preţuire a meritelor deosebite în dezvoltarea ocrotirii sănătăţii

Transparency International – Moldova 33

PF Alexie al II-lea

Zinaida Grecianâi

Vladislav Cutârchin

Simion Toma

Vladimir Molojen

Boris Marian

Ilarion Ceban

Valeria Ştirbeţ

Iacob Negru

Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii

2005 -

În semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în perfecţionarea sistemului economico-financiar, Prim-viceprim-ministru 2006 pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în organele centrale ale administraţiei publice şi activitate organizatorică şi obştească intensă Pentru contribuţie substanţială la dezvoltarea economiei republicii, Fost viceprim-ministru 2006 muncă îndelungată şi prodigioasă în perioada sovietică în organele centrale ale administraţiei publice Academician, coordoÎn semn de înaltă preţuire a meritenator Secţia ştiinţe agri- 2006 lor deosebite în dezvoltarea ştiinţei cole, AŞM Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în organele administraţiei publice, contribuţie la edificarea Ministrul al Dezvoltării 2006 Informaţionale societăţii informaţionale în RM şi la crearea de sisteme informaţionale de importanţă statală Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în mass-media, succese în Redactor-şef, revista 2006 activitatea de creaţie şi contribuţie „Moldova” substanţială la propagarea valorilor spirituale şi morale Director general SA Pentru muncă îndelungată şi rodni2006 „Alfa-Nistru”, Soroca că în domeniul agriculturii În semn de înaltă preţuire a meritelor deosebite în perfecţionarea legisPreşedinta Curţii Supre2006 laţiei şi practicii judiciare şi pentru me de Justiţie contribuţie substanţială la promovarea reformei judiciare şi de drept Preşedintele Cooperativei Agricole de Pentru merite deosebite în sporirea 2006 producţie „Agrosareficienţei producţiei agricole gon”, Sarata Galbenă, Hânceşti 20

Jurnaliştii contra corupţiei, 6 42

Consultant ştiinţific Pentru merite deosebite în dezvolla Grădina Botanică a 2007 tarea ştiinţelor biologice AŞM Cercetător ştiinţific Igor principal la Institutul de Pentru merite deosebite în dezvol2007 Crupenicov pedologie şi agrochimie tarea ştiinţei „Nicolae Dimo” În semn de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la Karlos Preşedinte al Republicii 2007 dezvoltarea relaţiilor de prietenie Papoulios Elene şi colaborare dintre Republica Elenă şi RM Preşedintele ConsiPentru contribuţie meritorie la liului de observatori Pentelei pentru restaurarea 2007 restaurarea Complexului Monastic Tâlcu Complexului Monastic Căpriana Căpriana Gheorghe Director general al SA Pentru merite deosebite în dezvol2007 Cozub „Imperial Vin” tarea vinificaţiei Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în organele supreme de stat, Eugenia Deputat, (PCRM) 2007 contribuţie substanţială la perfecţiOstapciuc onarea legislaţiei şi activitate organizatorică şi obştească intensă Preşedintele CoopeSerghei rativei de producţie Pentru muncă îndelungată şi prodi2007 „Basarabia”, Hârboveţ, gioasă în complexul agroindustrial Calmâc Anenii Noi Pentru succese remarcabile în actiGheorghe vitatea de creaţie, merite deosebite umorist 2008 în dezvoltarea genului satiricoUrschi umoristic În semn de apreciere a meritelor deosebite în dezvoltarea socialeconomică a RM, contribuţie Vasile substanţială la asigurarea activiPrim-ministru 2008 tăţii constructive şi prodigioase a Tarlev Guvernului întru realizarea programelor naţionale şi înalte calităţi profesionale Alexandru Ciubotaru

Transparency International – Moldova

Mihail Rusu

Iurie Tulei

Fiodr Iacovlenco Leonid 54 Cerescu Andrei 55 Galben Leonid 56 Babii 53

Ozea Rusu

Vasile Chircă

Ala Popescu

Nicolae Rabii

Anatolie Popuşoi

62 -

Stjepan Mesic

Preşedintele raionului Floreşti Director SA „NistruOlăneşti”, r-nul Ştefan Vodă Director general SA „Zorile” Director general SA „Monolit” Rector ULIM Director general SA „Barza Albă”, Bălţi Directorul Institutului de Neurologie şi Neuchirurgie Director general SRL „Glorinal” Preşedinta Consiliului de observatori a procesul de restaurare a Mănăstirii Curchi Director general SA „Floare Carpet”

Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în organele administraţiei 2008 publice, contribuţie substanţială la promovarea reformelor socialeconomice 2008

Pentru muncă îndelungată şi prodigioasă în complexul agroindustrial

Pentru muncă îndelungată şi ireproşabilă în domeniul industriei Pentru muncă îndelungată şi prodi2008 gioasă în domeniul construcţiilor Pentru merite deosebite în dezvol2008 tarea învăţământului universitar Pentru merite deosebite în dezvol2008 tarea industriei vinicole 2008

2008

Pentru merite deosebite în dezvoltarea ocrotirii sănătăţii

2008

Contribuţie la restaurare a Mănăstirii Curchi

2008

Contribuţie la restaurare a Mănăstirii Curchi

Pentru merite deosebite în dezvoltarea industriei uşoare Pentru merite deosebite în dezvoltarea silviculturii, contribuţie subDirector general al Agenţiei pentru silvicul- 2008 stanţială la extinderea suprafeţelor de păduri şi activitate organizatoritură „Moldsilva” că şi obştească intensă Preşedintele Cooperativei Agricole 2008 de producţie „Glia”, Peleşti, Cantemir în semn de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la Preşedintele Republicii 2008 dezvoltarea relaţiilor de prietenie Croaţia şi colaborare dintre Republica Croaţia şi RM 2008

Jurnaliştii contra corupţiei, 6 Victor 64 Odobescu

Gheorghi Pârvanov

Vasile Carauş

Vladimir Ianiev

Nicolae Ciornâi

Vladimir 69 Colesnicenco

Dumitru Pulbere

Director general al Uzinei mecanice „ArtMet” Pentru merite deosebite în dezvol2009 SA (consilier PCRM în tarea industriei CM Chişinău) în semn de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la Preşedintele Republicii 2009 dezvoltarea relaţiilor de prietenie Bulgaria şi colaborare dintre Republica Bulgaria şi RM Preşedintele al Biroului executiv al Uniunii cenPentru merite deosebite în dezvol2009 trale a cooperativelor de tarea cooperaţiei de consum consum Vicedirector genPentru muncă îndelungată şi prodieral SA „Elevator Kelly 2009 gioasă în complexul agroindustrial Grains”, or. Căuşeni Pentru contribuţie personală la Conducător al Blocului dezvoltarea pieţii de produse petrointerregional al Mării 2009 liere în RM, susţinerea unor acţiuni Negre „Lukoil” social-umanitare şi activitate intensă de binefacere şi sponsorizare Pentru merite în promovarea Preşedinte al Consitransformărilor social-econoliului de observatori mice, contribuţie substanţială la a întreprinderii mixte 2009 dezvoltarea antreprenoriatului şi moldo-canadiene „Jolly activitate intensă de binefacere şi Alon” SA sponsorizare Pentru activitate îndelungată şi Preşedintele Curţii Conprodigioasă în organele de drept şi 2009 stituţionale înalt profesionalism la înfăptuirea jurisdicţiei constituţionale

Valentina Baciu, Timpul, 07.09.2009

Mita, mai mare decit pedeapsa Din cei 140 de poliţişti demişi, în 2007, din structurile Ministerului Afacerilor Interne (MAI) din diverse motive, doar 5 au ajuns în vizorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), fiindu-le intentate dosare penale în care aceştia figurau în calitate de bănuiţi de infracţiuni de 23

Transparency International – Moldova

corupţie. Aceasta se întâmplă în timp ce studiile de profil arată că cetăţenii R. Moldova plasează Poliţia în categoria celor mai corupte domenii de activitate.

O mînă spală pe alta Cetăţenii R. Moldova afirmă că cele mai corupte categorii sunt poliţiştii şi vameşii. 74% din cei chestionaţi consideră corupţia un fenomen foarte răspândit, iar 44% din respondenţi au declarat că politiştii le-au cerut deschis bani sau o alte „recompense”. Acelaşi studiu arată că jumătate din populaţia R. Moldova consideră ineficiente eforturile Guvernului în dezrădăcinarea corupţiei. (Un sondaj, efectuat de Institutul de Marketing şi Sondaje „IMAS Inc” în 2005) Cel mai poaspăt caz de corupţie în rândul angajaţilor MAI, ţine de operaţiunea comună a Direcţiei generale urmărire penală a CCCEC şi Direcţiei securitate internă a MAI, organizată, la 4 noiembrie 2008, în scopul elucidării unui caz de corupere pasivă cu implicarea mai multor angajaţi ai Comisariatului de poliţie al raionului Râşcani. Astfel, potrivit unei informaţii operative parvenite la CCCEC, un bărbat cercetat pentru huliganism urma să achite 3 800 USD unui poliţist, în schimbul încetării urmăririi penale, iniţiate în privinţa sa. În temeiul aceleeaşi informaţii, se presupunea că banii erau destinaţi mai multor angajaţi ai Comisariatului, care ar fi avut tangenţă cu dosarul. Potrivit informaţiei oficiale, operaţiunea propriu-zisă a fost anticipată de documentări video şi audio a faptului transmiterii sumei de 3 800 USD inspectorului poliţiei criminale, secţia antidrog, locotenent-major, Florin Siminiţchi. După ieşirea acestuia din birou cu banii primiţi, echipa CCCEC şi MAI a încercat să intre în sediu, pentru a realiza flagrantul, dar a fost blocată de grupul operativ al CPR Râşcani. Altercaţiile dintre reprezentanţii de la Chişinău şi colegii locali au condus la deconspirarea operaţiunii, Siminiţchi reuşind să transmită banii poliţistului Liviu Pelin, şef de post în satul Petruşeni, Râşcani. Totuşi, la reţinere, în cadrul percheziţiei şi examinării corporale, pe palmele lui Siminiţchi au fost identificate urme de praf fluorescent, folosit pentru marcarea bancnotelor. Aceeaşi substanţă a fost depistată ulterior şi pe uniforma lui Pelin, care, după ce părăsise locul infracţiunii, a fost, totuşi, adus la Comisariat. De trei luni deja, cauza penală iniţiată pe acest caz este instrumentată de CCCEC. În conformitate cu Codul Penal, cei implicaţi în dosar riscă o amendă în mărime de până la 100 mii de lei şi privaţiune de libertate pe un termen de 24

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul deţinerii anumitor funcţii sau exercitării unor activităţi timp de 3-5 ani. Se mai investighează şi complicitatea altor colegi ai poliţiştilor în acest caz.

Sentinţe blânde 30% dintre cetăţenii R. Moldova au recunoscut că au dat mită, 48% cred că eforturile Guvernului în lupta cu corupţia sunt ineficiente, 63% consideră că, în următorii 3 ani, corupţia se va extinde, iar 21% – că va rămâne la acelaşi nivel. (Barometrul Global al Corupţiei, 2007 ) Dorin Compan, procuror la Procuratura Anticorupţie, recunoaşte că, în activitatea sa, nu ţine minte vreun caz, când un procuror, un poliţist sau un vameş, deferit justiţiei, ar fi fost pedepsit real cu privaţiune de libertate. „Asemenea cazuri lipsesc, – spune el. – De obicei, pentru a-i lăsa în funcţia pe care aceştia o deţin, instanţa de judecată aplică prevederile art. 55, Cod Penal, care presupune o amendă de până la 150 unităţi convenţionale. Art. 55 prevede încetarea urmăririi penale cu tragerea la răspundere administrativă şi aplicarea unei amenzi (care, automat, devine administrativă) în mărime de până la 3 mii de lei. Astfel, spune Compan, în cazul în care, în privinţa unui inculpat într-un dosar penal este încetată urmărirea penală, el nu mai rămâne cu antecedente penale şi, deci, este compatibil cu funcţia pe care o deţine. Instanţele de judecată aplică astfel de pedepse în 23,20% dintre cauzele trimise în judecată de procurori”. Procurorul a precizat că asemenea pedepse, inadecvat de blânde, sunt atacate cu apel de către procurori şi, în majoritatea cazurilor, exercitarea căilor de atac finalizează prin condamnări penale. L-am întrebat, dacă în urma unor asemenea apeluri a fost, poate, privat de libertate vreun poliţist, condamnat pentru corupţie. „În cauzele investigate de Procuratura Anticorupţie, nimeni nu a fost privat de lubertate pentru corupţie”, – a spus procurorul Compan.

Dacă eşti şofer – plăteşte! Un alt caz instrumentat de Procuratura Anticorupţie, cu trimitere ulterioară în instanţa de judecată, este cel legat de coruperea pasivă a lui Sergiu Cabac, inspector superior auto al poliţiei rutiere de la Comisariatul General de Poliţie Chişinău. Conform dosarului penal, în dimineaţa zilei de 8 august 2008, acesta, „efectuând controlul stării tehnice a vehiculelor „Mercedes 208D” (număr 25

Transparency International – Moldova

de înmatriculare CMK 727), şi „Mercedes 210D” (C GN 102), a constatat defectarea sistemului de frânare, lipsa foii de parcurs, precum şi lipsa autorizaţiei de funcţionare”, întocmind un proces-verbal asupra celor constatate. Ulterior, potrivit anchetatorilor, poliţistul a recurs la crearea artificială a unei situaţii, „urmărind scopul primirii ilegale a mijloacelor băneşti, ce nu i se cuvin”. Cabac a retras, fără temei legal, plăcile cu numerele de înmatriculare ale vehiculelor pomenite. Proprietarul microbuzelor, Filimon Bodiul, a apelat la „telefonul de încredere” al MAI (26-11-12), anunţând că inspectorul auto i-a cerut mită pentru restituirea plăcilor. Reclamantul a povestit în detalii că poliţistul i-a fixat o întâlnire pentru aceeaşi zi, la 16.00, în preajma staţiei de testare, amplasată la Chişinău, pe Calea Ieşilor, 14. La locul întâlnirii, Cabac a fost reţinut în flagrant, în momentul recepţionării sumei de 200 lei, în schimbul restituirii numerelor de înmatriculare, sustrase abuziv. Reţinerea a fost efectuată de colaboratorii Direcţiei securitate internă MAI, în prezenţa procurorului Anticorupţie. Judecătoria Buiucani l-a recunoscut pe Sergiu Cabac vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (1) Cod penal, el fiind obligat să achite o amendă, în mărime de 500 unităţi convenţionale, şi privat de dreptul de a ocupa, timp de un an, funcţii în MAI. Stela Cipovenco, inspector principal la Direcţia securitate internă a MAI, a confirmat disponibilizarea lui Cabac, menţionând că Legea cu privire la poliţie permite reangajarea colaboratorilor judecaţi, doar după expirarea termenului indicat de instanţa de judecată.

Tot mai mulţi cetăţeni sesizează coruptivitatea poliţiştilor În R. Moldova, poliţia este instituţia cea mai afectată de corupţie, gradul de corupţie al acesteea fiind de 4,1 puncte. În acest „clasament” reprezentanţii MAI au întrecut cu mult serviciile medicale (3,8 puncte), partidele politice şi sectorul judiciar (3,7), şi chiar legislativul (3,6 puncte). (Barometrul Global al Corupţiei, 2007 ) Pe 28 octombrie 2008, la intrarea în or. Orhei, inspectorul rutier Ion Ionaşcu a oprit automobilul „Toyota Corolla” (C LG 127), care depăşise viteza de circulaţie. La perfectarea procesului-verbal, în temeiul art. 121 alin. (1) CCA, poliţistul a mai presupus că şoferul consumase alcool. Cu toate acestea, con26

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

trar prevederilor legale (adică fără a-l înlătura de la volan şi fără a-l supune, în modul stabilit, examinării gradului de ebrietate), i-a permis să se deplaseze mai departe. Peste câteva minute, şoferul Igor Vidraşcu a telefonat la Chişinău, anunţând MAI că inspectorul care l-a oprit anterior, îi estorca mită, trimiţându-l după banii pretinşi. Specialiştii anticorupţie au pregătit flagrantul şi au documentat cazul. Conform dosarului, „Ionaşcu Ion Grigore, aflându-se în salonul automobilului de serviciu de model VAZ-2107 cu numerele de înmatriculare „MAI 5025”, a primit 100 de euro, pretinşi anterior de la cetăţeanul Igor Vidraşcu, pentru a nu-l supune pe ultimul examinării stării de ebrietate şi a nu întocmi un proces-verbal de constatare a contravenţiei administrative pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate”. Potrivit procurorului Dorin Compan, cazul se mai află în instanţa de judecată. Inspectorul principal al Direcţiei securitate internă a MAI, Stela Cipovenco, spune că, până la pronunţarea sentinţei, persoana în cauză este înlăturată din funcţie. Astfel, dacă Ionaşcu va fi recunoscut vinovat, nu-şi va mai putea exercita activitatea în organele de poliţie. Stela Cipovenco spune că tot mai mulţi cetăţeni sesizează comportamentul „coruptiv” al reprezentanţilor poliţiei, îndrăznind să anunţe despre cazurile de estorcare de mită. Astfel, în 2007, Direcţia securitate internă MAI a depistat 258 cazuri de corupţie în rândul poliţiştilor. În 2008, numărul unor astfel de cazuri a fost de 262. Respectiv, 35 şi 50 dintre aceste cazuri au fost deferite justiţiei. În 2008, cele mai multe fraude de acest gen au fost descoperite printre anchetatori (10), sectorişti (8) şi inspectori auto (6). Reprezentanta MAI susţine că, deseori, înşişi cetăţenii „îi provoacă pe poliţişti, propunându-le mită”. Avem înregistrate, spune ea, 23 asemenea cazuri care cad sub incidenţa art. 325 Cod penal (corupţie activă). Cipovenco susţine că principala cauză a luărilor de mită de către poliţişti o constitue salariul mic. „An de an el se majorează doar cu 10%”, – spune ea, precizând că majorările sunt incomparabile cu nivelul sporirii preţurilor şi serviciiilor.

60 mii de lei – şi nu mai eşti bănuit! La 5 august 2008, cetăţeanul P. a sesizat Direcţia securitate internă a MAI, comunicând că inspectorul principal al Direcţiei Combatere a Crimei Organizate 27

Transparency International – Moldova

a Departamentului Servicii Operative MAI, Tudor Banari, estorca de la el suma de 4 000 euro, în schimbul neînregistrării materialelor acumulate, ce ar servi drept temei pentru pornirea urmăririi penale în privinţa sa. În temeiul acestei sesizări, a fost pregatită o operaţiune specială. În seara zilei de 12 august 2008, în barul „Orheiul-Vechi” de pe str. Albişoara 80/5-a din Chişinău, ofiţerul MAI a fost reţinut în momentul primirii sumei de 60 mii de lei, echivalentul a 4 000 euro, anterior estorcaţi de la P. Judecătoria Buiucani la recunoscut pe Banari culpabil de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. c) Cod penal, condamnându-l la 5 ani privaţiune de libertate. Instanţa de judecată, însă, i-a aplicat poliţistului cea mai blândă pedeapsă posibilă: detenţia fiind suspendată pe termen de 2 ani, inculpatul alegându-se doar cu o amendă în mărime de 300 unităţi convenţionale (echivalentul a 6 mii de lei). Deci, infracţiunea comisă l-a „costat” de 10 ori mai puţin decât mita percepută şi pentru care, de fapt, a fost condamnat… Dorin Compan ne-a amintit că procurorul nu este în drept să comenteze sentinţele instanţelor de judecată, manifestându-şi atitudinea doar prin actele întreprinse ulterior: apel, recurs etc. Totuşi, l-am contactat pe procurorul Adrian Popenco, care a instrumentat cazul Banari, întrebându-l ce crede el despre sentinţa atât de blândă. „E prerogativa instanţei de judecată, – a declarat şi dânsul, – mai ales că, la examinarea cazului, s-a ţinut cont de faptul că inculpatul şi-a recunoscut vina”. Procurorul a mai spus că, în afară de amendă şi detenţie convenţională, fostul poliţist Banari mai e şi privat, pe termen de 5 ani, de dreptul să revină în structurile MAI.

Din motive „altruiste”? Dacă poliţiştii vizaţi anterior au riscat, pentru buzunarul propriu, atunci colegul lor, Artur Verdeş, inspector superior al Comisariatului de Poliţie Ciocana, a încălcat legea din motive „altruiste”. Astfel, în octombrie 2008, acesta, conform procurorului Compan, ar fi cerut 5000 de euro de la concubina unui reţinut pentru a influenţa încetarea urmăririi penale în privinţa acestuia şi eliberării de sub arest. Potrivit declarantei, Artur Verdeş, în vîrstă de 32 de ani, susţinea că are influenţă asupra unor persoane cu funcţii de răspundere din cadrul Comisariatului de Poliţie şi al Procuraturii sectorului Ciocana, urmând să-i determine să ia o decizie favorabilă în privinţa arestatului contra 5000 de euro. 28

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Sigur pe sine, inspectorul Verdeş a fixat locul mituirii, chiar în incinta Comisariatului de Poliţie (str. Voluntarilor, nr. 3/1), în biroul său de serviciu (nr. 203). Acolo, conform dosarului, „a acceptat şi a primit de la petiţionară, pentru alte persoane, 4000 euro”. Cea de a doua tranşă, în mărime de o mie de euro, urma a fi transmisă la prima solicitare a poliţistului. Verdeş a fost reţinut în flagrant de reprezentanţii CCCEC, care au documentat faptul estorcării banilor. Şi acest caz, deocamdată, se află pe rol în instanţa de judecată, astfel încât nimeni nu ştie cum va fi condamnat poliţistul „altruist”. Potrivit legislaţiei, el este pasibil de o amendă de 20 mii-60 mii de lei sau la privaţiune de libertate pe un termen de 3-7 ani. Potrivit Stelei Cipovenco de la Direcţia securitate internă a MAI, deocamdată, Verdeş a fost suspendat din funcţie.

Privaţiunea de libertate – pentru alţii La Serviciul de presă al CCCEC am fost informaţi că, în 2008, Centrul a depistat 188 cazuri legate de corupţie. Dintre acestea, 19 s-au produs cu implicarea angajaţilor organelor de drept. Procuratura Generală declară că, în 2008, pentru comiterea infracţiunilor de corupţie şi conexe, au fost condamnaţi 59 colaboratori ai organelor de urmărire penală, însă cu privaţiune de libertate nu a fost pedepsit nimeni. Boris Olaru, www.azi.md, 23.01.2009

Haosul cadastral generează afaceri profitabile Promisiunea cu privire la repartizarea echitabilă a loturilor de pământ pentru construcţii a jucat un rol decisiv în victoria reprezentanţilor formaţiunilor de orientare democrată din Orhei în alegerile generale din 2007. Astfel, orheienii au protestat faţă de abuzurile şi fărădelegile comise în acest domeniu de guvernările anterioare. Dar, deşi a trecut un an de la înscăunare, noile autorităţi nu se grăbesc să nominalizeze persoanele care au creat şi au beneficiat de acest mecanism. Unii orheieni sunt de părerea că mai departe de vorbăraia preelectorală nici nu se va merge, deoarece în debandada cu loturile au fost implicate mai multe persoane cu influenţă în Orhei, care continuă să controleze situaţia în oraş şi cărora nu le convine deloc developarea abuzurilor şi fărădelegilor comise. Între timp, tot mai multă lume 29

Transparency International – Moldova

caută căi şi mijloace de a se căpătui cu terenuri publice, lucru care la Orhei s-a transformat într-o afacere destul de profitabilă pentru cei care au relaţii cu autorităţile, ştiu cum, unde şi cât să ungă…

Decizii anulate cu scandal Conform legislaţiei în vigoare, consiliile locale atribuie cetăţenilor, din contul fondurilor de rezervă, fără plată, în conformitate cu planul general urbanistic al localităţii, terenuri pentru construcţia caselor. O decizie a Consiliului raional Orhei prevede că de asemenea loturi pot beneficia familii tinere, care timp de cinci ani au viză de reşedinţă în oraş şi în această perioadă n-au dispus de spaţiu locativ. La ultima şedinţă a Consiliului orăşenesc Orhei de legislatura precedentă, convocată doar cu o săptămână înaintea alegerilor locale din iunie 2007, primăria Orhei a inclus în agendă 167 proiecte de decizii privitor la repartizarea loturilor de pământ pentru construcţii locative. Deoarece proiectele nu fusese trecute prin comisiile consultative şi nu erau însoţite de documentele prevăzute de legislaţia în vigoare, opoziţia a refuzat să le examineze şi, în semn de protest, a părăsit sala de şedinţe. Dar consilierii comunişti, care constituiau majoritatea, au susţinut propunerea primăriei şi au votat toate proiectele. Ion Nasalciuc, şeful Direcţiei teritoriale Control Administrativ a Ministerului Administraţiei Publice Locale, văzând că afacerea primăriei poate evolua întrun scandal de proporţii, a înaintat Consiliului o sesizare, cerând anularea acestor decizii ca nelegitime. Cererile solicitanţilor nu fusese examinate la comisia pentru urbanism a Consiliului orăşănesc, unele nu erau însoţite de documentele necesare, primăria dădea terenurile în folosinţă, dar nu în proprietate, precum prevede legislaţia, motiva I. Nasalciuc. Ion Bujor, pe atunci viceprimar de Orhei, responsabil pentru domeniul urbanism, a remarcat, solicitat de subsemnatul, că istoria cu loturile se trage mai de demult. La sfârşitul lui 2003 arhitectul-şef al oraşului, Anatol Ţaranu, a devenit figurantul principal în câteva dosare penale pentru abuz de serviciu şi luare de mită. Până la urmă dosarele au fost clasate, arhitectul – eliberat din funcţie, dar iţele cadastrale aşa şi au rămas nedescâlcite. Înţelegând că în acest domeniu ceva nu-i în ordine, aproape doi ani Consi-liul orăşenesc nu a examinat chestiuni privind repartizarea loturilor de pământ şi în 2007, la primărie, se adunaseră circa 200 de cereri. Înainte de alegeri, primăria, la insistenţa 30

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

mai multor persoane influente, a decis să înainteze cererile spre examinare Consiliului orăşenesc. Ion Bujor nu a negat faptul că de la 2000 încoace la Orhei a luat amploare negoţul cu loturile de pământ, lucru care contravine legislaţiei. Mai multe persoane cu trecere la autorităţile locale, primind gratuit loturi pentru construcţii locative, ulterior le vând la preţuri solide. Drept exemplu poate servi istoria Casei Regatului Martorilor lui Iehova din str. Vasile Lupu, 146, înălţată pe loturile repartizate cetăţenilor Bunici şi Baban. În loc să-şi construiască case, aceştea au vândut terenul unui membru al comunităţii Martorilor lui Iehova, care, timp de câteva luni, a şi ridicat aici edificiul. Vecinilor afacerea nu le-a plăcut, înaintând o acţiune în judecată pentru a anula tranzacţia cu lotul. Avocatul reclamanţilor, Marcel Bătrâncea, ne-a relatat că până la judecată nu s-a ajuns: peste o săptămână reclamanţii şi-au retras cererea. Solicitaţi de subsemnatul să-mi arate documentele de provenienţă a lotului, stăpânii Casei mi-au spus doar atât: „Comunitatea respectă legile şi toate documentele sunt în regulă”. Ion Bujor ne-a mai spus că s-au vândut asemenea loturi de pământ şi în zona bisericii Sfântul Dumitru din Orhei, dar primăria nu a putut reacţiona din simplul motiv că unele din prevederile Legii Urbanismului s-ar contrazice. Un articol al acestei legi, spre exemplu, stipulează că pământul se dă în folosinţă, pe când altul stipulează trecerea acestuia în proprietate după ce casa începe să fie construită. Dacă pe parcursul unui an nu se construieşte nimic, lotul trebuie să fie retras, însă, de regulă, nimeni nu supraveghează aceste lucruri, a spus I.Bujor. Inginerul cadastral Elena Copâlov, angajată de primărie, după scandalul cu A. Ţăranu, să inventarieze patrimoniul cadastral al oraşului şi să verifice legitimitatea repartizării terenurilor pentru construcţii, potrivit lui I. Bujor, repede a fost demisă pentru că n-a reuşit să facă faţă sarcinii. Totodată, spunea ex-viceprimarul, la primărie şi-au dat seama că procedura de revi-zuire a cadastrului este o problemă destul de complicată. Elena Copâlov, care un timp a lucrat şi lector la Universitatea Agrară, ne-a spus că în perioada de referinţă a descoperit o mulţime de proprietari de terenuri care nu dispuneau de documente confirmative asupra loturilor de care beneficiau. Unii aveau chiar mai mult de 20 ari de pământ. Deşi primite mai mulţi ani în urmă, pentru construcţii, loturile rămâneau absolut virane. Dar mai departe de constatarea situaţiei, lucrurile nu au mers. E.Copâlov a mai menţionat, că în toamna lui 2007, înainte de plecare, i-a scris primarului o 31

Transparency International – Moldova

explicaţie pe patru pagini despre situaţia în patrimoniul cadastral al oraşului, la care a anexat mai multe documente ce demonstrau că în acest domeniu domneşte corupţia şi abuzurile. Solicitanţii de loturi veneau şi-mi lăsau pe masă plicuri cu bani pe care eram nevoită să-i restitui respectivilor prin poştă (chitanţele le-am anexat la explicaţie), recunoştea E.Copâlov, precizând că nimeni n-a atras nici o atenţie jestului ei. „Nu mi-au cerut măcar documentaţia despre lucrul înfăptuit”, a mai adăugat dumneaei. Potrivit lui Veaceslav Mus-tovici, consilier orăşănesc şi membru al comisiei de urbanism, ulterior peste 60 din cei 167 solicitanţi au reuşit, totuşi, să primească avizul comisiei de urbanism, iar cererile a 19 persoane au fost respinse. Un jurist orheian ne-a confirmat, că negoţul cu aceste terenuri continuă. Dânsul s-a destăinuit că pentru un teren din vecinătate cu casa de rugă-ciuni a iehoviştilor, proprietarul i-a cerut 6000 euro. Dânsul a încercat să convingă vânzătorul că procedează nelegitim, doar a primit lotul gratuit, fără dreptul de a-l comercializa; că tranzacţia nu va putea fi înregistrată în mod oficial. Omul a zâmbit cu subînţelesuri. Peste puţin timp lotul a fost, totuşi, vândut altcuiva.

Primăria generează litigii Mitrofan Călugăru s-a întors cu părinţii din deportare în 1956. Deoarece nu le-au permis să trăiască în satul natal Bieşti, şi-au cumpărat o casă la marginea Orheiului, acum strada Vasile Lupu, 156. Proprietarii gospodăriei, conform paşaportului tehnic eliberat de secţia de inventariere tehnică din Orhei în anul 1993, deţineau şi un teren aferent de 21 ari. În februarie 2005 M.Călugăru a primit o scrisoare de la primăria Orhei prin care i se cerea să renunţe la 14 ari de pământ distribuiţi deja, ca loturi pentru construcţie, altor trei familii. Lilia, fiica lui Mitrofan Călugăru a încercat să le explice celor de la primărie că pe terenul respectiv se află un sarai, o fântână, butuci de viţăde-vie, pomi şi că dânsa mai înainte a înaintat o cerere de distribuire a unui sector din lotul dat pentru a-şi construi casă alături de părinţi. În loc de răspuns, cei de la primărie i-au prezentat un document în care este scris că familia Călugăru dispune numai de 7 ari de pământ aferent. Iar peste trei zile în curte au intrat Oxana Buciuşcan, Vitalie Turcu şi Ana Kalinina cu hârtii care confirmau că primăria le-a repartizat pe sectorul lui Călugăru câte 5 ari de pământ. Apoi au adus un buldozer care a început să dărâme gardul, acareturile, pomii şi via. Mitrofan Călugăru, de scârbă, a suportat un atac cerebral şi de atunci este ţintuit la pat. 32

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Lilia, fiica lui Mitrofan, ne-a spus că a depus la primărie câteva cereri să i se repartizeze loc de casă alături de părinţi, dar de fiecare dată i se refuza, pe motiv că aici vor fi construite blocuri de locuit şi o fabrică. După ce primăria a repartizat în mod abuziv cele trei loturi, fără ca măcar să ia vorbă despre recompensarea valorii acareturilor, a pomilor şi a viţei-de-vie, am fost nevoiţi să mergem în judecată, spunea Lilia. De atunci Lilia Călugăru se află în maraton judiciar cu primăria şi doi pretinşi stăpâni ai loturilor (Vitalie Turcu a renunţat la terenul repartizat). Iniţial, judecătoria Orhei a respins cererea lui M.Călugăru. Curtea de Apel, examinând recursul reclamantei, a anulat decizia instanţei de fond, trimiţând dosarul pentru examinare la alt judecător, tot de la Orhei. După ce procesul a mai trecut de câteva ori de la Orhei la Chişinău şi înapoi, judecătoria Orhei a dat câştig de cauză familiei Călugăru. Judecata a anulat titlul de proprietate întocmit de primărie în anul 2005 în care era indicată suprafaţa de 7 ari, lăsând în vigoare titlul prin care se adeverea că Mitrofan Călugăru este proprietarul terenului aferent de 21 ari. Dar cu asta istoria nu s-a încheiat. După cum ne-a informat Lilia Călugăru, Buciuşcan şi Kalinina au adresat o nouă cerere de recurs la Curtea de Apel Chişinău. Ion Bujor, ex-viceprimar de Orhei, susţine că în cazul familiei Călugăru s-a încălcat procedura de înstrăinare a surplusului de teren. Primăria trebuia să retragă cei 14 ari prin negocieri cu Mitrofan Călugăru, ţinând cont şi de doleanţele legitime ale familiei fiicei acestuia. În opinia Elenei Copâlov în cazul lui Mitrofan Călugăru primăria a încălcat principiul echităţii sociale, fiindcă în acelaşi timp în oraş au fost distribuite multe loturi de pământ cu suprafeţe mai mari de 7 ari.

Pentru ce trebuie să-şi dea foc Ishan Djavadov? În luna noiembrie 2007 pensionarul Vladimir Babivschi a intrat în cabinetul viceprimarului de Orhei, Vladimir Popuşoi, cu un pet de 1.5 litri de benzină şi l-a incendiat. Viceprimarul, stropit cu benzină, a reuşit să fugă înainte ca pensionarul că aprindă bricheta. Ancheta a dovedit că în felul acesta bătrânul s-a răzbunat pe edilii primăriei pentru că nu i-au făcut dreptate într-un litigiu funciar cu vecinul. Pe cazul dat organele de drept din Orhei au intentat un dosar penal, dar până la urmă litigiul s-a încheiat cu un acord amiabil între primărie şi Vladimir Babivschi, primăria satisfăcând cererea pensionarului. 33

Transparency International – Moldova

Ishan Djavadov, om de afaceri din Orhei, afirmă într-o scrisoare adresată recent preşedintelui Republicii Moldova că dacă primăria îi va demola magazinul, precum a promis, lui nu-i rămâne decât să-şi dea foc în faţa monumentului lui Vasile Lupu, din centrul urbei. Ascultând istoria care l-a adus la culmea disperării, am înţeles că avretizările lui Djavadov nu-s vorbe goale. Ishan Djavadov este unul din cei câţiva azeri care locuiesc în fostul judeţ Orhei. Absolvent al Institutului Tehnologic din Odesa, specialist în domeniul utilajului tehnologic pentru industria alimentară, dânsul a rămas fără servicu după ce întreprinderea unde lucra a dat faliment. Pentru a supravieţui, şi-a înălţat pe strada V. Lupu, 44, o gheretă cu numele semnificativ „Socrate”, în care comercializează produse alimentare. Este cetăţean al Republicii Moldova, locuitor al or. Orhei din 1979, circumstanţe care acum nu-l bucură deloc. Ishan şi-a construit ghereta în baza deciziei Consiliului orăşănesc, certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie eliberate de primărie la 16 şi respectiv19 aprilie 2002. Conform contractului de arendă funciară nr 413 din 8 octombrie 2002, primăria îi atribuia în folosinţă până în a.2014 un teren 2 de 22 m . În mai 2003 o comisie din 6 persoane în frunte cu viceprimarul Vladimir Popuşoi semnează procesul verbal de recepţie finală a gheretei lui Djavadov. şeful-adjunct al Inspecţiei de Stat în Construcţii „Centru” C.Mitrea la fel semnează, fără nici o obiecţie, procesul verbal. Tot atunci primăria îi eliberează Î.I.”Djavadov” autorizaţia de funcţionare, în care se precizează că ghereta ocupă 21,5 m2. În decembrie 2005 însă inspectorul de Stat în Construcţii S.Sandu, însoţit de un reprezentant al primăriei, constată că Djavadov a înfăptuit lucrările de construcţie cu abateri de la proiect, în lipsa dirigintelui de şantier şi a responsabilului tehnic autorizat, pentru ce îi aplică o amendă de 800 de lei. Iar peste două luni Consiliul orăşănesc decide: „Se obligă Î.I.”Djavadov” să demoleze până la 10.04.2006 construcţia neautorizată din str. V.Lupu, 44 şi să elibereze terenul ocupat abuziv”. Ishan Djavadov afirmă că autorităţile oraşului s-au apucat de capul lui făcând hatârul lui Valeriu Savin, consilier orăşănesc şi om de afaceri din Orhei cu influenţă. L-am întrebat pe Valeriu Savin dacă are careva interese în litigiul cu Djavadov. Bancherul mi-a declarat hotărât: „nu”. Dar în decizia Consiliului orăşănesc 34

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

din februarie 2006 am citit că documentul despre demolarea gheretei Î.I. ”Djavarov” se adoptă la cererea cet. Savin Maria. Solicitaţi de subsemnatul, mai mulţi consilieri orăşăneşti au afirmat că decizia despre demolarea gheretei „Socrate” a fost susţinută de consilierii PCRM anume la rugămintea lui Valeriu Savin. Constantin Porcescu, arhitect-şef al oraşului, solicitat să comenteze situaţia cu magazinul lui Ishan, mi-a spus că puctul pe „i” l-a pus judecata, fără a preciza care anume judecată: cea din Orhei, sau cea din Chişinău. Ishan Djavadov a dat în judecată primăria şi la 26 iunie 2007 a obţinut câştig de cauză. În hotărârea judecăţii se menţionează: ”Judecata a ajuns la concluzia că „Reclamantul îşi onorează obligaţiunile, execută clauzele contractului, construcţia nu poate fi declarată neutorizată deoarece… autorizaţia a fost eliberată de APL după ce i-au fost prezentate toate actele necesare. Pârâtul nu a putut prezenta probe care ar indica că contrucţia ar fi neautorizată, iar în procesul verbal nr. 002928 nu este indicat unde anume s-au admis derogări de la proiect. Decizia CO Orhei din 28.XII. 2006 cu privire la demolarea construcţiei neautorizată se anulează ca fiind nefondată”. Curtea de Apel Chişinău, examinând recursul primăriei, casează hotărârea judecătoriei Orhei şi lasă în vigoare decizia Consiliul Orăşănesc Orhei. Examinând recursul Î.I. „Djavadov”, Curtea Supremă de Justiţie menţine în vigoare decizia Curţii de Apel. Eduard Răileanu, jurist la Centrul de drept Orhei, rugat să se expună pe marginea acestui litigiu, a menţionat că aleşii poporului nu-şi respectă alegători, implicându-se în diferite jocuri de culise. În opinia lui Valeriu Covaş, avocat şi consilier raional de Orhei, dacă Ishan Djavadov, împreună cu avocatul său vor reuşi să descifreze mişcările solomonilor de la primărie, câştigul de cauză le este asigurat. Victor Jantovan, om de afaceri, ex-consiler orăşenesc este de părere că în ceea ce s-a întâmplat cu „Î.I. Djavadov” sunt vinovaţi membrii Consuiliulu Orăşănesc, una din misiunile cărora este protejarea şi susţinerea micului business. ”Am solicitat să mi se dea în arendă un spaţiu în centrul oraşului pe un termen de de 7-10 ani, ca să-mi dezvolt afacerea, dar mi s-a acceptat doar pentru un an. Dacă asculţi argumentele lor ţi se face silă. Am nevoie de un termen de arendă mai mare, fiindcă vreau să amenajez teritoriul în care voi activa, să aştern trotuarul cu plăci de beton. Parcă are rost să faci asemenea cheltuieli 35

Transparency International – Moldova

utilizând spaţiul doar un an? Consilierii sunt obsedaţi de faptul că eu, chipurile, vreau să mă îmbogăţesc. Logica lor este una strâmbă fiindcă dacă eu şi alţii câştigăm mai mult vom vărsa mai mult în bugetul oraşului. În legislatura trecută am format o comisie pentru susţinerea şi protejarea micului business. Dacă această comisie lucra, cu siguranţă istoria cu Djavadov nu avea cum să se întâmple!”

Arhitectura oraşului încearcă să lupte cu debandada Constantin Porcescu deţine postul de arhitect-şef al Orheiului 10 luni. Dânsul a recunoscut că în urbanistica orheiană-i mare haos şi noii echipe îi va trebui mult timp ca să facă regulă. „Mai mulţi proprietarii nu au documente care ar dovedi dreptul lor asupra terenurilor de care se folosesc. De obicei, când venim cu controlul, oamenii ne prezintă o copie a deciziei Consiliului Orăşănesc de repartizare a terenului în cauză, cu termenul expirat. Nu există titluri de proprietate, unii în genere nu dispun de nici un act. Vrem să facem o revizuire a întregului patrimoniu cadatsral al oraşului. Căutăm să identificăm şi proprietarii imobilelor, inclusiv a celor nefinisate, neutilizate. Elaborăm un plan urbanistic nou, fiindcă, la moment, nu se cunoaşte nici numărul exact al locuitorilor, al caselor cu un etaj, două şi mai multe din oraş, starea de lucruri din producţie şi sfera socială, rezerva de pământ diponibil pentru construcţii”, a remarcat C.Popescu, adăugând că, între timp, la primărie s-au adunat deja peste 600 de cereri cu privire la atribuirea loturilor pentru construcţii. Tudor Iaşcenco, Ion Cernei ,Cuvîntul

Deputatul comunist Anatolie Zagorodnii şi-a tras un apartament de lux într-un cămin proprietate publică Apartament în stil euro într-o instituţie publică Deputatul comunist Anatolie Zagorodnâii şi-a făcut o locuinţă în stil european cu patru odăi şi toate comodităţile în Căminul Consiliului raional Hânceşti, din strada Chisinaului, 17, ocupând o suprafaţă de circa 100 m.p. În acest spaţiu ar fi putut locui cel puţin 2-3 familii din cele 70 ale tinerilor specialişti din sectorul bugetar, care aşteaptă de la Consiliul raional măcar o cameră undeva, pentru că dau pe chirie tot salariul lor de bugetari. 36

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Căminul, în care până în anul 2004 a fost Şcoala de Arte, s-a aflat în gestiunea Sectiei raionale de cultură, iar din 2007, a fost trecut în subordinea Aparatului preşedintelui Consiliului raional. În anul 2004, imobilul a fost transformat în cămin de locuit, destinat familiilor tinerilor specialişti din sectorul bugetar din oraşul Hânceşti, care nu au locuinţă proprie. Imobilul are 50 de blocuri, fiecare din ele fiind constituit dintr-o odaie de 18 metri pătraţi, un coridor mic şi grupul sanitar, care include baia şi veceul. Suprafaţa totală a unui bloc este de 36 de metri pătraţi. Deputatul comunist a ocupat în total, după cum ne-au spus locatarii căminului, vreo şapte camere, între care şi sediul Crucii Roşii, holul şi chiar Camera Leninistă. „În toamna anului 2006, într-o zi, m-a sunat medicul-şef al spitalului din Hănceşti şi mi-a cerut ultimativ să eiberăm încăperile timp de o zi”, ne-a declarat reprezentanta Crucii Roşii la Hânceşti, Maria Zamura. Am fost puşi într-o situaţie dificilă, nu ştiam cum să procedăm, unde să ne ducem în decurs de o zi, a precizat dânsa. Prin Crucea Rosie, la Hânceşti, au fost aduse foarte multe ajutoare si nu înţelegeam de unde aşa atitudine fata de noi, zice Maria Zamura. Mai târziu avea să afle că toate acestea s-au făcut, pentru ca deputatul Zagorodnâi să se instaleze în cămin.

Averile parlamentarului Locul în căminul din strada Chisinăului, 17, i-a fost repartizat deputatului comunist în anul 2006, când raionul Hânceşti era condus de Lidia Lupu, bună amică cu Anatolie Zagorodnâi. Contractul de locaţiune a fost încheiat pe numele soţiei deputatului, care, la acel moment, lucra la Serviciul Stării Civile din Hânceşti. Direcţia de Cutură însă nu avea dreptul să-i repartizeze familiei Zagorodnâi un loc în cămin, deoarece, în luna mai, 2005, Consiliul orăşenesc Hânceşti i-a distribuit acestuia, în calitate de tânăr familist, un lot pentru construcţia casei, în strada Teodorovici, 2, potrivit Deciziei nr.06/03 din 25.05.05. După cum am aflat, lotul care, până la urmă, a intrat în posesia deputatului, conform titlului de proprietate din 03.06.05, se află la intersectia străzilor Victoria si Bucium si a fost vândut, conform contractului de vânzare, la data de 22.12.05 . Nu ştim cu siguranţă cu cât şi-a vândut deputatul lotul, dar la acel moment terenuri similare în Hânceşti se vindeau cu 12-15 mii euro. Mai mult decât atât, la momentul când Zagorodnâi a primit lotul de la Consiliul orăşenesc Hânceşti, el mai avea în posesie un alt lot pentru constructia casei în satul Putineşti, raionul Floresti. Despre aceasta, Zagorodnâi menţionează în 37

Transparency International – Moldova

declaratia pe avere depusă la Comisia Electorală Centrală în decembrie 2004, când a candidat pe listele Partidului Comuniştilor la alegerile parlamentare din 2005. Prin urmare, dânsul, în calitate de tânăr familist, nu avea dreptul să mai solicite de la stat un alt lot pentru constructia casei, de vreme ce i se eliberase deja unul. În perioada mandatului, deputatul Zagorodnâi a primit din bugetul statului lunar o indemnizatie de 3500 de lei pentru faptul că nu are unde locui în Chisinau. Intendenta căminului din strada Chisinaului, 17, Ludmila Munteanu ne-a confirmat că deputatul Zagorodnii locuieşte în cămin şi se duce si vine de la Chişinau în fiecare zi cu automobilul său, o Honda de culoare vişinie.

Şantier de construcţii După ce a intrat în posesia camerelor de la etajul 1 al Căminului, familia deputatului s-a şi apucat de lucru. Zagorodnâi a astupat uşa de la scări care dădea spre iesirea de rezervă a clădirii, din care şi-a făcut intrare separată în apartament. Mai mult, deputatul a făcut modificări în pereţii portanţi ai clădirii, punând astfel în pericol securitatea locatarilor şi a imobilului în general. Gestul parlamentarului a fost urmat de alte 4-5 familii, care s-au făcut cu locuri în căminul respectiv, după cum ne-au spus uni locatari, datorită faptului că erau finii, naşii sau cumetrii unor persoane importante din Consiliul raional Aceştia au pornit reparaţii capitale, transformând căminul întrun adevărat şantier de constructii. Deşi în blocul respectiv trebuiau să locuiască tinere familii din sfera bugetară, care au salarii derizorii şi nu-şi pot permite procurarea unei locuinte în oraş, reconstrucţiile care au demarat, materialele de constructii utilizate şi muncitorii antrenati la aceste renovări arătau de fapt că cele câteva famiilii nu sunt deloc dintre cele mai sărace. Reparaţia capitală a fost făcută fără acordul proprietarului, care este Consiliul raional, dar şi fără avizul Inspectiei în Constructii, singura autoritate care poate decide ce şi cum se poate modifica într-o construcţie.

Inspecţia în Construcţii neglijată Unii locatari, îngrijoraţi de proportiile pe care le-a luat procesul de renovare şi reconstrucţie din cămin, au sesizat Consiliul raional şi Inspectia în Constructii. Până la urmă, reparaţiile au fost stopate la cererea Inspecţiei în Construcţii, care, în septembrie 2007, a constatat că s-au efectuat în mod ilegal intervenţii în construcţiile portante ale clădirii, ceea ce pune în pericol securitatea imobi38

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

lului şi a cerut celor care au „modificat spaţiile locative fără expertiză conform normele în vigoare, să restabilească din cont propriu până la 31.12.2007 toate intervenţiile în construcţiile portante”. Dispoziţia Inspecţiei urma „să fie adusă la cunoştinţa locatarilor prin semnătură în termen de 5 zile de la data emiterii”. Ludmila Munteanu, intendenta căminului, ne-a spus că familia Zagorodnâi şi alţi patru locatari au refuzat să semneze prescripţia Inspecţiei. Potrivit ei, unele familii care au facut reparatii capitale şi-au extins locuinţele pe două si chiar trei blocuri. Aceasta în timp ce mai multe familii cu 2 sau 3 copii stau într-o odaie de 18 m.p.

Privatizare eşuată Lucrările de construcţie, începute pe timpul când Lidia Lupu, reprezentantă şi ea a Partidului Comuniştilor, era la conducerea raionului, au fost stopate imediat după alegerile locale, în care partidele democratice au obţinut majoritatea de voturi, reuşind să formeze o alianţă şi să preia conducerea raionului. Vicepreşedintele raionului, Anatolie Postolache, pe care Consiliul l-a însărcinat cu verificarea situaţiei căminului respectiv, ne-a declarat că înainte de alegerile locale s-a pus la cale privatizarea imobilului şi cei care împărţeau locurile s-au grăbit să se pricopsească cu locuinţe şi să-şi aducă acolo finii, naşii şi cumetrii. Unii din ei, potrivit lui Postolache, deşi aveau locuinţe în oraş, au ocupat nu câte o secţie (o cameră de 18 m.p şi grup sanitar) ci două sau chiar trei, făcându-şi apartamente de peste 100 m.p. 11 persoane care în perioada respectivă au primit bonuri de repartiţie în cămin nici nu sunt lucrători în sistemul bugetar. Deşi au fost avertizaţi în mai multe rânduri să elibereze odăile, ei contunuă să stea în cămin. De mai mult de un an locatarii-problemă nici nu achită plăţile pentru trai şi serviciile comunale.

Falsuri în actele publice Cei care au obţinut locuri în cămin prin relaţiile lor de rudenie erau siguri că vor intra în proprietatea locuinţelor, deaceea au şi pornit să investească masiv în reconstrucţie. Conducerea raionului nici nu bănuia că ar putea să piardă alegerile locale din 2007, lucru care s-a şi întâmplat. Toate persoanele care au primit bonuri de repartiţie în cămin au semnat contracte pe o perioadă de un an, lucru mentionat expres în hotărârea Consiliului raional din 29 martie 2007. Unul dintre locatari, deputatul Zagorodnâi, însă are contract semnat pe 3 ani. Ulterior, dupa alegeri, aveau să apară o serie de 39

Transparency International – Moldova

contracte de arendă a odăilor din cămin semnate pe o perioadă de 10 ani, care au fost perfectate în baza cererilor locatarilor, vizate de Lidia Lupu. Anatolie Postolache presupune că cererile au fost semnate în cele câteva zile pănă la instituirea noii conduceri a raionului, când Lidia Lupu şi şeful Direcţiei cultură Valeriu Vlas încă mai aveau la ei ştampilele. Astfel, cererile locatarilor au fost făcute cu date anterioare, iar şeful sectiei raioanele a perfectat contracte identice celor ce se aflau în contabilitate, doar că valabilitatea lor era până la 31 ianuarie 2017. Că s-au făcut falsuri o denotă şi înscrierile în Registrul evidenţei documentelor de la Consiliul raional, pe care l-am verificat şi am făcut copii ale paginilor pe care apar câte două înscrisuri cu acelaşi număr. De exemplu, în două cazuri, cererile pentru prelungirea contractului pentru spaţiul locativ, erau indicate cu numerele B-652/07 şi S-788/07, ambele numere existând deja la alte solicitări. Înscrisurile era făcute pe partea din jos a paginii, unde era loc liber.

Organele de drept stau într-o parte Vicepreşedintele Consiliului raional, Anatolie Postolache, ne-a declarat că deşi problema căminului a fost discutată la mai multe şedinţe ale Consiliului, cerându-se Comisariatului de Poliţie şi Procuraturii Hânceşti să ia măsurile de rigoare, nu au reacţionat. Postolache crede că acestea au primit indicaţii să nu intervină. Unii dintre locatarii ne-au spus că repartizarea unor camere în căminul cu pricina s-ar fi dat contra unor sume mari de bani, deaceea cei care le-au obţinut fac tot posibilul să nu le piardă. Miş-maş-urile cu contractele pe 10 ani s-au făcut pentru a se trage de timp, poate-poate ar reveni din nou comuniştii la conducerea raionului, consideră locatarii.

Gard pentru socrul deputatului De la locuitorii satului Buteni, Hânceşti, am aflat că Zagorodnâi a facut un demers către Întreprinderea pentru Silvicultură „Hânceşti-Silva” pentru acordarea unui ajutor material, sub formă de lemn pentru repararea gardului cetăţeanului Gheorghe Gorea, locuitor al satului Buţeni. Directorul ÎS „Hânceşti-Silva”, A.Iamboglo, semnează, la 28.02.2008, ordinul cu numărul 53 „Cu privire la sponsorizarea dlui Gheorghe Gorea din Buţeni şi în scopul soluţionării pozitive a demersului dlui A.Zagorodnii, deputat în Parlamentul R.Moldova” prin care dispune eliberarea materialelor de constructie în valoare de 7301 lei. Scândura pentru gard nu a ajuns la mos Gheorghe Gorea, invalid de gradul I., ci la Petre Gorea, socrul deputatului comunist Anatolie Zagorodnâi. 40

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Gheorghe Gorea este bunelul soţiei parlamentarului. Acesta însă nu l-a mai vizitat de când a devenit deputat si, credem, nici nu ştie cum se chinue bătrânul. Gardul stă să cadă, iar bătrânul, pe care l-am vizitat zilele trecute, îşi duce cu greu bătrâneţele. Ne-a spus cu tristeţe în glas că nu a eşit afară din toamna anului trecut. Are un picior amputat şi de trei ani se luptă cu bolile care îl macină, cheltuind mai toată pensia sa de 600 de lei si a soţiei pe medicamente. Ştie că i s-a distribuit nişte lemn pentru gard, dar nu-şi aminteşte dacă a scris el cerere să i se dea lemnul. Cheresteaua a fost dusă direct la feciorul său Petre, care şi-a făcut gard şi i-a promis bătrânului, dacă va mai rămâne ceva, îi va repara şi lui gardul. Vecinii lui Petre Gorea ne-au spus că acesta şi-a făcut gard nou din cherestea în vara anului trecut. Gardul, după cum am văzut, se întinde în jurul gospodăriei pe o lungime de aproximativ 150 metri şi în ogradă – pe vreo 100 de metri.

Ajutoare umanitare pentru cei bogaţi Grija nemarginita a deputatului Zagorodnii pentru persoanele nevoiaşe s-a manifestat prin mai multe acte de caritate. În preajma alegerilor din 2007, el, în calitatea sa de deputat în Parlament, face un demers către preşedintele raionului Lidia Lupu prin care cere „să se acorde ajutor material în sumă de 1000 lei, din Fondul de Susţinere a Populaţiei unor persoane din satul Buţeni, în legătură cu situaţia financiară grea”. În lista ataşată sunt incluse 15 persoane. Preşedintele raionului aprobă cererea deputatului şi decide să acorde 13000 lei la 13 persoane. De la locuitorii satului Buţeni aveam să aflăm că persoanele respective au fost urcate într-un microbus şi duse la Consiliul raional uinde au primit banii pe care, în aceeaşi zi, i-au donat pentru reconstrucţia bisericii din sat. Sătenii spun că, de fapt, banii erau destinaţi pentru agitaţia electorală pe care trebuia să o facă preotul satului. În schimb, sătenii ne-au arătat casele unor persoane incluse în lista lui Zagorodnâi. Case cu doua etaje, garduri şi porţi mari, frumoase, ogrăzi pavate, etc. – aşa arată cel puţin patru gospodării ale cetăţenilor care, potrivit deputatului Zagorodnii, au „o situaţie financiară grea”. Solicitat de noi, deputatul Zagorodnâi ne-a declarat că locuieşte cu doi copii minori în căminul din Hânceşti şi plăteşte lunar chiria conform contractului. El consideră că e legal, deoarece bonul de repartiţei e pe numele soţiei, care lucrează la şcoală. A recunoscut ca si-a vândut lotul pentru constructii primit de la Consiliul orasenesc Hânceşti pentru a-şi face reparaţie în cămin, deoarece nu are posiblităţi să-şi construiască o casă. Nu a negat că a mai avut un lot 41

Transparency International – Moldova

pentru constructii de la primaria Putineşti, Floreşti. Cât priveşte lemnul pentru gardul bunelului soţiei sale, el consideră că a procedat corect, pentru că bătrânul avea nevoie de lemn pentru gard. „Am vrut să-l ajut pentru că este invalid, chiar dacă îmi este rudă. Că acesta i-a dat ulterior lemnul feciorului său, eu nu port nicio vină”, a spus Zagorodnâî. La fel, ca şi în cazul persoanelor pentru care a solicitat ajutor material. Demersul său, în cazul dat a fost făcut „în baza solicitărilor cetăţenilor, care au venit în audienţă”. „ E de datoria organelor administraţiei locale să verifice dacă persoanele date meritau sau nu să primească ajutor material”, a precizat deputatul.

Documente 1. Decizia Consiliului orasenesc Hancesti privind acordarea terenului pentru constructii deputatului Zagorodnii 2. Demersul deputatului Zagorodnii catre IS „Hancesti Silva” pentru acordarea lemnului de gard bunelului sotiei sale 3. Avertizarea Inspectiei in Constructii 4. Decizia presedintelui raionului Hancesti 5. Lista locatarilor care au facut cunostinta cu prescriptia Inspectiei in Constructii 6. Decizia Consiliului raional din 21 februarie 2008 7. Decizia Consiliului raional din 29 iunie 2004 8. Decizia Consiliului raional din 29 martie 2007 9. Demersul deputatului Zagorodnii pentru ajutorarea unor persoane „nevoiase” 10. Declaratia pe venit depusa la CEC de Anatolie Zagorodnii in 2004 Cornelia Cozonac, www. investigatii.md, 30.03.2009

Copiii fără nume Mii de copii din Republica Moldova nu au acte de identitate. Ei nu figurează în statistici, nu beneficiază de protecţie, asistenţă medicală şi alocaţii sociale. Fără acte de identitate ei riscă să rămână pentru tot restul vieţii la marginea lumii „oficiale”. Ruslan a împlinit de curând 7 ani, dar nu merge la şcoală pentru că nu are certificat de naştere. Fratele său, Ianoş, de 4 ani, tot din această cauză nu merge la grădiniţă. De o săptămână este bolnav, dar nu a venit niciun lucrător medical 42

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

să-l vadă. „Cu băiatul cel mic ne descurcăm cum putem, cu leacuri băbeşti, pentru că n-avem bani de medicamente”, spune Aliona, mama copiilor. „La policlinică peste tot mi s-a cerut să plătesc, pentru că eu nu am asigurare medicală, iar el – adeverinţă de naştere. Pentru examenul radiologic am plătit 44 de lei, ca pentru un matur”, povesteşte dânsa. De când a născut copiii, spune ea, medicul de familie a fost o singură dată la ei acasă, într-o iarnă, când l-a vaccinat pe unul dintre băieţi.

La 24 de ani nu ştie să scrie Aliona Cantea are 24 de ani şi nu a avut niciodată acte de identitate. Provine dintr-o familie de romi din Chişinău şi a fost născută, după cum spune dânsa, „la cort”, adică în şatră. Mama a murit când fata avea avea doar 11 ani. Au crescut-o rudele mamei din Orhei, unde a şi rămas să trăiască. Nu a mers la şcoală, nu ştie să scrie şi citeşte cu greu literele ruseşti doar dacă sunt majuscule. S-a căsătorit acum opt ani, dar, pentru că nu avea buletin de identitate, nu şi-au înregistrat căsătoria. Locuiesc într-o căsută mică, a fratelui Alionei. Nu au televizor sau aparat de radio, pentru că în casă nu este curent electric. Vrea să-şi dea băiatul la şcoală, deşi recunoaşte că nu are bani pe ce să-i cumpere cele necesare. „La gimnaziu mi s-a spus că dacă n-are adeverinţă de naştere, nu-l pot primi”. „Dacă nu ai documente, nu ştii să scrii o cerere şi să citeşti, nimeni nu te are de om, oriunde te-ai adresa nu te iau în seamă, nu te poti angaja la lucru, nici macăr la spălat podelele sau la măturat străzile”, spune cu tângă Aliona. Ar vrea ca măcar copiii ei să nu-i împărtăşească soarta. La Asistenţa Socială din Orhei cazul Alionei Cantea este cunoscut. Elizaveta Iurcu, specialist în protecţia copiilor şi a familiilor aflate în dificultate, spune că i-a lămurit pe paşi ce trebuie să facă pentru a perfecta actele băieţilor. „Tatăl are buletin, iar copii au fost născuţi la maternitate. Este nevoie să fie recunoscută paternitatea, după care să-i înregistreze la Starea Civilă”, susţine Iurcu, precizând că asistenţii sociali intervin când nu are cine să facă toate procedurile necesare. „În cazul dat, părinţii trebuiau să ne spună dacă maternitatea sau altă structură publică refuză să le dea actele solicitate şi atunci interveneam. Ei însă nu au venit nici în legătură cu şcoala şi nici atunci când s-a înbolnăvit cel mic. Din această cauză suferă copii”. Elizaveta Iurcu ne-a promis să-l ajute pe Ruslan să meargă anul acesta la şcoală. 43

Transparency International – Moldova

În ultimii ani, Direcţia asistenţă socială din Orhei a reuşit să identifice mai mulţi copii neînregistraţi şi să le perfecteze actele de identitate. În cazul unei fetiţe din satul Peresecina procedura de stabilire a identităţii copilului a durat 4 ani. S-a mers prin procese de judecată, s-au făcut expertize, chiar şi pentru stabilirea vârstei copilului. Fetiţa a fost lăsată la bunel de maică-sa, care, plecând în Ucraina, nu a mai dat de veste. Printr-o înţelegere cu direcţia şcolii din localitate s-a convenit ca fetiţa să frecventeze şcoală chiar dacă nu avea acte. Alte două cazuri problematice care sunt în proces de examinare ţin de câţiva copii aduşi pe căi ilegale din Rusia. Este dificilă colaborarea cu Ambasada Rusiei şi cu autorităţile ruseşti, din care cauză, potrivit Elizavetei Iurcu, procesul de dobândire a tuturor documentelor necesare decurge anevoios.

Fără acte din generaţie în generaţie Avocatul parlamentar al copiilor, Tamara Plâmădeală, susţine că în multe familii nu au acte trei generaţii la rând: bunica, mama şi nepoata. Ca să-i facă acte copilului, trebuie mai întâi mama şi bunica să-şi perfecteze actele. Problema cea mare, potrivit avocatului parlamentar, este sărăcia, neiformarea populaţiei despre drepturi şi obligatiuni, iresponsabilitatea şi indiferenţa părinţilor, dar şi a administraţiei publice locale. Problema e mai agravantă în comunităţile cu populaţie de etnie romă. În unele sate din raionul Nisporeni în jur de 20 la sută din copii nu au acte de identitate şi nici nu merg la şcoală. În familia Bârsan din satul Vulcăneşti, raionul Nisporeni, bunica, fiica de 20 de ani şi nepoata de câţiva anişori nu aveau acte de identitate. În cazul lor s-a implicat Centrul Naţional al Romilor, care a reuşit să-i ajute Efimiei Bârsan să-şi perfecteze actele, însă în cazul fiicei sale lucrurile bat pasul pe loc. „Am ajuns până la faza în care judecătorul a cerut să se facă testul ADN al mamei şi fiicei, spune Nicolae Radiţa, directorul CNR, precizând că aceste teste costau peste 700 de lei (50 de Euro), bani pe care nu-i avea nici Centrul şi nici familia respectivă. Testul ADN a fost cerut din cauză că fata Efimiei Bârsan este înregistrată la maternitatea unde a fost născută ca băiat. Acum 20 de ani, Efimia Bârsan a născut gemeni - o fată şi un băiat. Băiatul a murit la scurt timp după naştere, fata a crescut şi este leit maica-sa la chip. Cu toate acestea, din cauza erorii admisă de cel care a făcut însemnările în registrul naşterilor, fata acum nu poate să-şi perfecteze actele de identitate. Din această cauză şi copilul ei nu are acte. Directorul Centrului Naţional al Romilor recunoaşte că documentarea printre populaţia romă este o problemă gravă şi fenomenul ia proporţii pentru că sunt 44

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

familii în care niciun membru nu este documentat sau numai tatăl are acte de identitate şi de aici apare şi problema documentării copiilor.

Statul şi drepturile copilului În R.Moldova certificatul de naştere se înregistrează în baza actului constatator al naşterii, eliberat de unitatea sanitară în care a avut loc naşterea, procesul verbal şi certificatul prin care se constată sexul şi vârsta copilului – în cazul unui copil găsit. Actul medical constatator al naşterii şi certificatul medical de naştere se eliberează doar la prezentarea de către mamă a buletinului de identitate. Lipsa acestuia face imposibilă eliberarea certificatului şi, implicit, duce la nedocumentarea copilului, lucru recunoscut de autorităţi şi de organele de drept. Aceasta, cu toate că, potivit Convenţiei pentru Drepturile Copilului, „un copil este înregistrat din momentul naşterii sale şi are, din acel moment, dreptul la un nume”. Această formulare fără echivoc constituie o obligaţie pentru toate statele, între care şi R. Moldova, care au ratificat Convenţia şi impune respectarea şi protejarea acestui drept. „Nu poate constitui impediment la înregistrarea copilului nou-născut faptul că mama nu are buletin de identitate, nu are surse financiare pentru perfectarea actelor sau alte cauze datorate cadrului legislativ intern al R.Moldova”, susţine avocatul copilului Tamara Plămădeală. În asemenea cazuri, în interesul superior al copilului, urmează să fie aplicată direct Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, sarcina înregistrării imediat după naştere a copilului revenind statului prin organele sale. Aceste organe, conform Legii privind actele de stare civilă, sunt oficiile stării civile, iar în comune şi sate – primăriile unităţilor administrative respective. Obstacolele ridicate în calea înregistrării sunt uneori banale şi reprezintă fructul unor lacune birocratice şi al necunoaşterii legii de către reprezentanţii structurilor de stat, susţine juristul Alex Zubco de la Asociatia Promolex, care a asistat o mamă din satul Varniţa, Tighina, ai cărei copii s-au născut în Turcia, având acte turceşti, şi care, venită în Moldova, s-a chinuit mai mult de un an să le perfecteze actele conform legislaţiei moldoveneşti. În acest răstimp copii nu au putut frecventa grădiniţa, nu au beneficat de alocaţii sociale, iar unul din ei risca să nu poată merge la şcoală.

Copil fără acte vândut pe 1 dolar Consecinţele neînregistrării naşterilor pot fi tragice. Aceşti copii, spune Ion Oboroceanu, directorul Centrului de Drept din Căuşeni, pot fi uşor traficaţi 45

Transparency International – Moldova

pentru sex sau muncă, ori pentru prelevare de organe şi nimeni n-o să ştie, n-o să fie căutaţi, pentru că ei nu sunt nicăieri înregistraţi. În Moldova, în ultimii ani au fost atestate mai multe cazuri în care copiii nou-născuţi au fost lăsaţi pe pragul maternităţilor, găsiţi vii sau morţi în tomberoane de gunoi. Întrun raion din Nordul Moldovei s-a atestat un caz când mama a venit la maternitate cu buletinul unei alte femei, pe numele căreia a şi fost înregistrat copilul. Procurorii care au luat cazul în vizor spun că ar putea fi vorba de o înfiere fictivă. În luna iunie anul curent, cazul Oxanei Elinciuc, în vârstă de 29 de ani, din raionul Briceni, care a încercat să-şi vândă copilul de numai 10 zile pentru 12 lei (un dolar), a şocat opinia publică. Elena Toderaşcu, din Bălti, a luat copilul din frică pentru viaţa acestuia şi a declarat apoi cazul la Poliţie. Micuţa, la 10 zile de la naştere, nu avea niciun act şi nu era nicăieri înregistrată, pentru că a fost născută ... întrun garaj. Organele de poliţie au reţinut-o în aceeaşi zi pe mama copilului. În cazul dat, pruncul a avut norocul să ajungă pe mâinile unor oameni cărora nu le-a fost indiferentă soarta lui, dar ce putea să se întâmple dacă copilul ajungea la reţelele de traficanţi sau era dat pentru prelevare de organe? Mamei, după cum am văzut, îi era indiferent cui dă (vinde) copilul. La Centrul de plasament temporar al minorilor din Chisinău, ca şi la alte centre similare din Moldova copii fără acte sunt clienţi permanenţi. Ei sunt reţinuţi vagabondând sau cerşind prin oraş şi aduşi de Poliţie. Cei mai mulţi nu au acte, nu frecventează şcoală şi nu ştiu să scrie sau să citească. În stradă învaţă doar să numere banii. Anii trecuţi, clientele Centrului erau doua surori, de 10 şi, respectiv, 14 ani, din suburbia Durlesti a Chişinăului, care erau aduse de Poliţie pentru că cerşeau sau vindeau flori în stradă. Fetele nu au mers nici o zi la şcoală. Fugeau de acasă, pentru că erau bătute de propria mamă şi de tatăl vitreg. Mama nu le perfectase actele şi nici nu avea remuşcări pentru asta, chiar dacă nu o dată a fost atenţionată de organele de poliţie. Şi la Organizaţia „Salvaţi Copiii” în fiecare an ajung copii care nu au fost niciodată documentaţi. Anul trecut au fost aduşi doi fraţi din orăşelul Vatra, suburbie a Chişinăului, de 4 şi 5 ani. Mama lor era alcoolică şi nu-şi bătea capul de ei. Perfectarea actelor a fost anevoiasă. Ulterior copii au fost înfiaţi şi acum au o familie. „De situaţia creată se face vinovat în primul rând statul care nu-şi exercită obligaţiunile de a proteja drepturile şi interesele copilului”, consideră Mariana Ianachevici, preşedintele „Salvaţi Copii”. „Dacă copilul nu pune votul în urnă, el nu prezintă interes pentru guvernanţi şi politicieni. Statul trebuie 46

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

să perfecteze gratuit persoanelor din categoriile vulnerabile actele de naştere ale copiilor şi astfel să poată urmări soarta fiecărui copil”, susţine dânsa.

Născuţi la domiciliu Este problematică perfectarea actelor de identitate în cazul naşterilor la domiciliu. Deşi legea prevede că actul de naştere poate fi perfectat şi în baza actului constatator al naşterii eliberat de medicul care a asistat la naştere sau de unitatea medicală în raza căreia s-a născut copilul, mai multe familii s-au confruntat cu probleme de ordin birocratic până au reuşit să-şi înregistreze copilul. În cazul familiei Fedotov din Chişinău, deşi un medic a asistat naşterea la domiciliu, Oficiul stării civile nu vroia să înregistreze copilul pentru că naşterea nu a fost confirmată de o unitate sanitară.

... în regiunea transnistreană O situaţie aparte se atestă în regiunea trasnistreană, controlată de regimul secesionist de la Tiraspol. Atorităţile locale refuză să înregistreze naşterea şi să perfecteze actele de identitate copiilor dacă tata sau mama prezintă buletin eliberat de autorităţile din dreapta Nistrului. Un asemenea caz a fost monitorizat de Asociaţia Promolex. Potrivit juristului, Alex Zubco, un tânăr tată din Râbniţa nu a putut să-i facă certificat de naştere copilului său, pe motiv că nu avea documente eliberate de autorităţile transnistrene. Cazuri de acestea în regiune, spune juristul, sunt destul de multe. Din aceste motive copii cu acte înregistrate la oficiile stării civile moldoveneşti nu pot merge la gradiniţă si la şcoală. Ei nu beneficiază de alocaţii nici din partea autorităţilor moldoveneşti şi nici de la administraţia din regiunea transnistreană. Potrivit unor informaţii de care dispune Organizaţia „Salvaţi Copii”, în regiunea transnistreană ar fi mulţi copii nedocumentaţi. Copii fără acte, potrivit Marianei Ianachevici, trec ilegal frontiera în Ucraina şi merg la cerşit la Odesa. Minorii din această regiune sunt specializaţi în a trece frontiera, prin popuşoaie, prin locuri necontrolate. Ei cunosc orarul patrulelor de grăniceri şi se strecoară în timpul când acestea nu sunt prin zonă. Cu detalii despre situaţia copiilor din regiunea transnistreană vom reveni întrunul din materialele următoare.

Nu se cunoaşte numărul celor „uitaţi” Numărul copiilor şi chiar al persoanelor mature care nu au putut beneficia de dreptul de a avea o identitate nu se cunoaşte de nici o autoritate statală din 47

Transparency International – Moldova

Republica Moldova. La nivel oficial, această problemă nu există. Şi nici în statisticile internaţionale nu se menţionează că în R.Moldova s-ar încălca dreptul copiilor la identitate. Realitatea însă se dovedeşte a fi dură. Reprezentanţi ai Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului spun că documentarea populaţiei se face de către Ministerul Dezvoltării Informaţionle. Acesta însă are în evidenţă doar persoanele care au certificat de naştere. Avocatul copilului susţine că în fiecare raion ar fi între 8 şi 50 de copii fără acte. Ion Oboroceanu, directorul Centrului de Drept din Căuşeni, ne-a declarat că numai în raionul Căuşeni sunt peste 80 de copii fără acte de identitate, iar în raioanele megieşe Anenii-Noi, Ştefan Vodă şi Cimişlia – între 50 şi 70. Cu eforturile administraţiei publice locale şi ale Centrului de Drept numai în ultimii doi ani în raionul Căuşeni au fost documentaţi 53 de copii. În raionul Cahul la moment sunt 11 copii cărora li se perfectează actele de identitate, nea spus Elena Bacalu, specialist principal în protecţia drepturilor copilului. Ea admite că numărul acestora ar putea fi mult mai mare, deoarece „sunt depistati copii fără acte doar în satele unde sunt activi asistenţii sociali, unde primarilor le pasă ce se întâmplă în comunele pe care le conduc, însă sunt localităţi unde administraţia locală nu se osteneşte să-şi bată capul de familiile vulnerabile, de copiii din aceste familii”. În ultimii doi ani, în raionul Cahul a luat amploare plecarea minorilor pe căi ilegale în străinătate, în special în Italia şi Elveţia. Deocamdată, organele de poliţie şi procuratura din localitate n-au reuşit să stabilească filiera prin care minorii cahuleni ajung în străinătate şi nu pot spune dacă în acest sens operează vreo reţea de traficanţi. Elena Bacalu admite că prin asemenea filiere pot fi scoşi din ţară cu acte false copii din categoria celor nedocumentaţi. Înregistrarea certificatului de naştere a copilului se face la declaraţia comună sau a unuia dintre părinţi la organul de stare civilă şi este o obligaţie a părinţilor. În cazul în care părinţii nu şi-au îndeplinit cu rea voinţă această obligaţie în termenul prevăzut de lege (3 luni de la naşterea copilului), ei pot fi supuşi unei pedepse administrative – amendă de câteva salarii minime. Legea însă nu stabileşte organul care ar supraveghea aceste situaţii. Potrivit Procuraturii Generale, „în 2006 s-au stabilit multiple cazuri de neînregistrare a copiilor sau înregistrare tardivă a naşterilor, iar numărul copiilor fără acte depăşea cifra de 600. În anul 2008 au fost depistaţi neînregistraţi 200 de copii. În scopul redresării acestei situaţii, organele procuraturii au pornit procese administrati48

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

ve în privinţa părinţilor, în obligaţia cărora este înregistrarea copiilor, au fost sesizate persoanele cu funcţii de răspundere şi înaintate cereri de chemare în judecată privind faptul naşterii copiilor”. Procurorii însă nu au vrut să dea mai multe detalii referitor la cazurile de nedocumentare şi pedepsele aplicate.

Peste 5 mii de copii neînregistraţi Numărul naşterilor înregistrate de Ministerul Sănătăţii şi numărul certificatele de naştere înregistrate de MDI diferă esenţial de la an la an şi de la o instituţie la alta. Dacă la nivel naţional în anii 2005 şi 2006 se atesta un număr cu câteva sute de certificate de naştere mai mare decât cel al naşterilor, apoi la nivel local, practic, în fiecare raion numărul de copii născuţi vii este cu mult mai mare decât cel al certificatelor înregistrate. De exemplu, în raionul Floreşti în anul 2005 s-au născut 882 de copii, dar au fost înregistrate 684 acte de naştere, în anul 2006 s-au născut 963 de copii, acte înregistrate – 720, în 2007 – 963 copii născuţi şi 719 acte de naştere. Prin urmare, numai în raionul Floreşti numărul copiilor neînregistraţi a fost de 198 în anul 2005, 243 – în anul 2006 şi 144 în anul 2007. Situaţii similare se atestă în raioanele Hânceşti, Glodeni, Căuşeni, Făleşti, Cahul, Teleneşti. În anul 2007 statistica se inversează. MS arată că au fost înregistrate 37973 de naşteri, pe când MDI a înregistrat numai 35029 de certificate, diferenţa fiind de aproximativ 3 mii de copii neînregistraţi. Cei mai mulţi copii neînregistraţi rămân a fi în raionul Floreşti -144, Făleşti – 127, Cahul -115, Teleneşti – 114, Cimişlia – 106, Hânceşti – 104, Nisporeni şi Călăraşi – câte 78, Străşeni – 77, Sângerei – 75. Dacă luăm în calcul că anual zeci de copii se nasc la domiciliu şi uneori nu încap în statistici, un număr mare de copii sunt aduşi din străinătate şi li se perfectează acte, apoi numărul real al copiilor neînregistraţi numai în ultimii 4-5 ani ar putea fi de peste 5 mii (!).

Statistici „ajustate” pentru a „soluţiona” problema? În anul 2008, statisticile celor două ministere, surprinzător, arată foarte bine. Deja MDI a înregistrat cu 300 de acte de naştere mai mult faţă de numărul de naşteri atestate de MS. Şi asta după ce, la finele anului 2007, raportoarea Consiliului Europei, Ruth Gaby Vermot-Mongold, a venit în Moldova, pentru că avea semnale că în ţările din regiune ar avea loc cazuri de traficare a copiilor şi dispariţie a nou-născuţilor din materinităţi. Autorităţile moldoveneşti şi ONG-urile au negat în mare parte, cu o singură voce, existenţa traficului de 49

Transparency International – Moldova

nou-născuţi. Procuratura însă a admis că nou-născuţii pot fi traficaţi pe motiv că nu sunt documentaţi (!). La scurt timp după vizita parlamentarei europene, MDI şi MS s-au convocat într-o şedinţă comună pentru a discuta problema copiilor nedocumentaţi. Presei nu i-au fost oferite prea multe informaţii în acest sens, însă, pentru 2008, după cum am văzut, statisticile au fost ajustate încât să nu mai bată la ochii forurilor europene. Astfel problema nedocumentării copiilor riscă să nu mai fie inclusă în agenda guvernanţilor. Nu sunt cifre, nu există nici probleme.

Buletinele pentru nou-născuţi – o soluţie parţială Din mai 2009, a fost stabilită o procedură simplificată de înregistrare şi documentare gratuită a copiilor nou-născuţi chiar la maternitate. Buletinele de identitate pentru prunci sunt eliberate cu fişa de însoţire, dar fără fotografia, semnătură şi datele biometrice ale titularului. Aceasta poate fi o soluţie, însă e doar una parţială, pentru că decizia e lăsată la discreţia mamei, care poate să nu-i facă copilului actul de identitate în maternitate. Natalia P. din raionul Dubăsari a născut în luna mai anul curent un băieţel la o maternitate din Chişinău. A refuzat să-i facă buletin copilului la maternitate pentru că urma să-şi schimbe numele de familie şi vroia ca şi copilul să fie înscris cu numele respectiv. Prin urmare, avem aceeaşi situaţie cu părinţi care, din varii motive, nu le mai fac copiilor acte de identitate şi, ulterior, nici o autoritate nu urmăreşte dacă părinţii şi-au onorat obligaţiunea de a-şi înregistra copilul sau nu. Cornelia Cozonac, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 10.09.2009

Cât costă fotoliul de deputat? Cheltuielile partidelor pentru o campanie electorală din anul acesta au crescut, practic, de 3,5-4 ori, în comparaţie cu cheltuielile pentru scrutinul parlamentar din anul 2005 şi de 5,6 ori, dacă luăm în calcul ambele campanii electorale. Per total, în anul curent, partidele au cheltuit, potrivit rapoartelor oficiale, 44,8 mln lei. În anul 2005, s-au pus în joc 8 mln lei. Şi Comisia Electorală Centrală a cheltuit anul acesta de 4 ori mai mult faţă de scrutinul din 2005. Costurile reale admise de partide au fost mai mari, pentru că formaţiunile politice raportează oficial la CEC doar cheltuielile din perioada campaniei electorale. Se ştie însă că bătălia pentru voturi începe cu mult timp înainte de lansarea oficială a campaniei electorale. 50

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Cât costă fotoliul de deputat? Cele 15 formaţiuni politice şi 6 candidaţi independenţi antrenaţi în bătălia pentru Parlament au cheltuit pentru campania din aprilie 28,74 mln lei. În campania din iulie s-au antrenat 10 formaţiuni politice şi au cheltuit 16,1 mln lei. Dacă e să împărţim cheltuielile generale la numărul de deputaţi ajunşi în Parlament, apoi un loc de deputat a costat în mediu 284,5 mii lei (25,18 mii USD) la alegerile din 5 aprilie şi 159,1 mii lei (14,1 mii USD) la cele din 29 iulie. Aceste calcule derivă din cheltuielile declarate oficial de către partide la scrutinele din 5 aprilie şi 29 iulie. Costurile reale ale unui loc în Parlament dacă e să ţinem cont că unele formaţiuni politice au făcut abuz de resursele administrative, iar o parte din venituri nu au fost declarate, probabil, sunt mult mai mari. Tabel 1. Cheltuielile declarate oficial de candidaţii antrenaţi în scrutinele electorale din 5 aprilie şi 29 iulie 2009 Denumirea partidului

Cheltuieli 5 aprilie

Partidul Social 4 367 444,00 Democrat Partidul Liberal 1 674 102,21 Alianţa MOLDOVA 4 153 305,00 NOASTRĂ Partidul Popular 1 389 227,00 Creştin Democrat Partidul Comuniştilor 6 764 115,00 Partidul Liberal 4 140 869,27 Democrat Partidul Democrat 1 867 216,00 Uniunea Centristă din 890 754,50 Moldova Mişcarea Social-politică 2 581 883,00 „Acţiunea Europeană” Restul 907 969,36 TOTAL 28 736 885,34

Număr deputaţi

Cheltuieli 29 iulie

Număr deputaţi

190 700,00

1 319 504,20

3 088 938,28

1094 230,27

3 885 248,13

2 202 044,90

3 753 386,33

Nu a participat

520 000,00

101

54 538,00 16 108 590,11

101

Dacă e să luăm în calcul sursele financiare puse în joc de fiecare din formaţiunile care au intrat în Legislativ şi numărul de deputaţi pe care îi au, apoi, în scrutinul electoral din aprilie, costul unui fotoliu de deputat a variat între 111 mii lei şi 377 mii lei. Cele mai mari cheltuieli pentru un loc de 51

Transparency International – Moldova

deputat îi revin Alianţei Moldova Noastră – 377,5 mii lei, iar cele mai mici – Partidului Liberal – 111,6 mii lei. Costul unui loc în Legislativ pentru Partidul Comuniştilor a fost de 112,7 mii lei, iar pentru PLDM – de 276,05 mii lei. În scrutinul din iulie, locul unui deputat din cadrul Partidului Liberal a costat 87,97 mii lei, al unui deputat AMN este de câteva ori mai scump – 441,2 mii lei. Pentru PLDM costurile unui fotoliu de deputat se ridică la 122,3 mii lei, iar pentru Partidul Democrat – la 288,7 mii lei. Cheltuielile oficiale pentru un loc în Parlament pe listele Partidului Comuniştilor după alegerile din iulie au constituit 80,9 mii lei.

Resursele administrative în slujba PCRM Cel mai mult a cheltuit în campania electorală Partidul Comuniştilor, pe care alegerile din aprilie l-au costat 6,76 mln lei, iar cele din iulie – 3,89 mil. lei. Conform unor calcule ale experţilor IDIS „Viitorul”, în scrutinul din aprilie PCRM a abuzat de resurse mediatice publice, costul cărora a fost estimat la suma de 5,84 mln lei, ceea ce reprezintă 86,3% din totalul cheltuielilor oficiale de campanie ale acestui partid. Autorul acestui studiu, Sergiu Lipcean, a calculat şi costul participării în campania electorală a oficialilor de stat nedegrevaţi din funcţiile lor, numeroşi membri ai Guvernului Greceanâi, folosirea pe larg a agenţiilor executive ale guvernului, cu oficiile, transportul şi comunicaţiile achitate din bugetul de stat. În total, echivalentul bănesc al resurselor media şi instituţionale se cifrează la 7,47 mln lei, depăşind astfel valoarea întregului buget electoral al PCRM din prima campanie electorală din anul curent. Drept indicatori, experţii IDIS „Viitorul” au ales costurile unei zile de muncă a unui oficial public, numărul zilelor de muncă pe durata campaniei şi numărul persoanelor implicate în proces. Reeşind din datele privind mărimea salariilor fiecărui funcţionar vizat, experţii au evaluat costul mediu al unei zile de muncă. Suma obţinuta s-a înmulţit la 40 de zile de campanie, fiind excluse zilele de odihnă. Rezultatul este următorul: preşedintele statului Vladimir Voronin a cheltuit pentru campania electorală din 5 aprilie din resursele administrative – 22 280 lei primul-ministru Zinaida Greceanâi – 20 800 lei preşedintele Parlamentului Marian Lupu – 21 920 lei prim-viceprimministrul Victor Stepaniuc – 27 440 lei miniştrii Vasile Şova – 17 800 lei Larisa Catrinici – 13 880 lei Galina Balmoş – 12 640 lei Andrei Stratan – 17 720 lei Igor Dodon – 16 320 lei şi Anatol Gorodenco – 12 600 lei. Alţi membri ai Guvernului au cheltuit din resursele administrative – 115 200 lei, de pe listele PCRM – 640 52

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

000 lei personalul de serviciu – 81 600 lei. În total din resursele administrative pentru PCRM în campania electorala numai din 5 aprilie s-a cheltuit, potrivit studiului efectuat de IDIS „Viitorul”, – 1,03 mln lei. La această sumă se adăugă costul carburanţilor arşi în timpul deplasărilor în scopuri de partid, care atinge cifra de 598 040 lei. Această sumă ar putea fi mult mai mare, întrucât nu pot fi estimate cheltuielile pentru folosirea birourilor, a serviciilor poliţiştilor şi a altor instituţii ale statului. Dacă e să luăm în calcul că au fost două scrutine electorale, apoi PCRM a utilizat abuziv în campaniile sale electorale resurse administrative de cel puţin 3 mln lei. Trebuie să menţionăm că în calcul n-au fost incluse cadourile cu care partidul a momit electoratul, care, anul acesta au excelat prin diversificare: de la detergenţi şi pachete cu alimente la aragazuri, seturi de mobilă, ceasuri elveţiene, plimbări cu elicopterul şi kilograme de medalii.

Businessul – sponsor al campaniilor electorale Potrivit Legii privind partidele politice, în afară de cotizaţiile membrilor, partidele au dreptul la donaţii din partea persoanelor fizice şi juridice, dacă acestea sunt din ţară şi se efectuează în condiţii de maximă transparenţă. Legea interzice finanţarea partidelor din exterior. Totodată, un partid nu poate avea venituri anuale provenite din donaţii în cuantum mai mare decât echivalentul a 0,1% din veniturile bugetului de stat pentru anul respectiv. O altă restricţie este că o persoană fizică poate să facă donaţii în valoare de până la 500 salarii medii lunare pe economia naţională pe anul respectiv, iar o persoană juridică – o sumă nu mai mare decât echivalentul a 1000 de salarii medii pe economie. Se ştie că businessul mare este tentat să sponsorizeze campaniile electorale ale partidelor politice, pentru a scoate anumite beneficii ulterior, când acestea ajung să dirijeze treburile statului şi banii publici. Printre agenţii economici care au finanţat cele două campanii electorale din anul acesta ale Partidului Comuniştilor s-au evidenţiat doar câţiva: SRL Elat-Profit şi ITS-Grup au donat PCRM 2,5 mln lei, SRL „Tehnodiada” şi SRL „Elemag” au donat câte 50 mii lei. Alţi patru agenţi economici: SRL „Hidrotehnologie”, SRL „Djavis”, SRL „Diastil” şi SRL „Sel si C” au contribuit la campaniile PSD cu 1,93 mln lei. Cu 50 mii lei, SRL „Larimaris-Lex” a finanţat campania electorală din 5 aprilie a candidatului independent Ştefan Urâtu, care în campania din 29 iulie a fost în listele Partidului Liberal. 53

Transparency International – Moldova

Tabel 2: Lista agenţilor economici, care au făcut donaţii în campaniile electorale 2009 Denumirea agentului economic „Elat-Profit” SRL „ITS GRUP” SRL SRL „Elemag” SRL Tehnodiada” „Hidrotehnologie” SRL „Djarvis” SRL „Diastil” SRL „Sel si C” SRL SRL „Larimaris-Lex”

Suma, lei Alegerile 5 aprilie 1 500 000 1 000 000

Suma, lei, alegerile 29 iulie 50000 50000

Total

Concurentul electoral

1 500 000 1 000 000 50000 50000

PCRM PCRM PCRM PCRM

700 000

PSD

700 000 180000 350 00 50000

700 000 180000 350000 50000

PSD PSD PSD Stefan Urâtu

Cine sunt sponsorii Partidului Comuniştilor SRL Elat-Profit şi ITS-Grup ne-au atras atenţia în mod special. SRL ElatProfit este specializată în activităţi de microfinanţare. Potrivit raportului Comisiei Naţionale a Pieţii Financiare „Valoarea indicatorilor privind activitatea organizaţiilor de microfinanţare”, Elat-Profit pentru anul 2008 nu a prezentat nici o informaţie privind rezultatele activităţii sale. Datele pentru anul 2007, arată că Elat-Profit ar fi avut un profit de 814,5 mii lei, sumă care, evident, nu ar fi fost suficientă pentru acoperirea donaţiei de 1,5 mln lei. SRL Elat-Profit face parte din grupul financiar-comercial ELAT, condus de omul de afaceri Leonid Volneanschi, despre care se spune că a fost apropiat de guvernarea comunistă. Anul trecut, bunăoară, o altă firmă din cadrul grupului ELAT – compania Elat-Invest a cumpărat de la stat 71,67% din acţiunile întreprinderii „Sigma”, contra unei sume de 81,6 mln lei. Preţul per acţiune a fost exact cu un bănuţ mai mare, decât cel cerut de stat, suficient ca privatizarea să fie considerată legală. Curios este că licitaţia era planificată de Agenţia Proprietăţii Publice pentru luna septembrie, dar a fost organizată cu o lună mai devreme. Întreprinderea „Sigma” (fostul Sciotmaş din epoca sovietică), nu prezintă interes pentru a dezvolta vre-o producţie industrială. Achiziţia sa făcut pentru teritoriul şi imobilele aflate în proprietatea întreprinderii. Or, noul acţionar majoritar nici nu a ascuns faptul că blocul administrativ şi alte 54

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

încăperi vor fi modernizate pentru spaţii de oficii comerciale. Achiziţia a fost finanţată de două bănci din Moldova şi firma rusească Global-Investment, care deţine 49% din acţiunile firmelor Elat-Invest şi Elat-Rentservice. Ultima face parte din acelaş grup ELAT. Aşa că am putea spune că la finanţarea campaniei electorale a Partidului Comuniştilor au contrubuit indirect şi finanţatori din Rusia. De altfel, firmele din cadrul grupului ELAT şi anterior s-au bucurat de susţinere din parte guvernării comuniste. Unele companii din acest grup au fost în vizorul Curţii de Conturi. În Raportul Curţii de Conturi „Privind rezultatele controlului asupra activităţii reprezentanţilor statului în Adunările şi Comitetele de creditori şi a administratorilor împuterniciţi la întreprinderile în proces de insolvabilitate cu derularea procedurii de faliment” din 24 februarie 2004, (vezi http://lex.justice.md/index.php?action=view&view= doc〈=1&id=306031), se menţionează că „cu 11 luni înainte de deschiderea procedurii de faliment a întreprinderii „Sigma”, din blocul nr.2 al acestei întreprinderi au fost sechestrate de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat etajele 1 şi 2, care ulterior, fără a fi expuse la licitaţie, au fost realizate S.R.L. „Elat-Rentservice” la preţul diminuat cu 6,7 mln lei faţă de valoarea de bilanţ.Peste 2 ani, în perioada derulării procedurii de faliment, când a apărut necesitatea de realizare a etajelor 3 şi 4 ale acestui bloc, ţinându-se cont de faptul că primele 2 etaje erau deja în proprietatea firmei menţionate, condiţiile de realizare au devenit nefavorabile pentru alţi antreprenori şi etajele au fost realizate aceleiaşi firme cu o diminuare a valorii de bilanţ în mărime de 6,4 mln lei”. În consecinţă, mijloacele financiare pasibile satisfacerii cerinţelor creditorilor au fost micşorate cu 13,1 mln lei. Auditorii Curţii de Conturi spun că aici nu au fost respectate prevederile art. 20 din Legea cu privire la faliment, care prevede „rezilierea contractelor şi recunoaşterea nulă a tranzacţiilor efectuate de debitor în perioada anterioară deschiderii procedurii de faliment pentru recuperarea bunurilor de la persoane terţe”. Celălalt sponsor important al PCRM, firma ITS-Grup SRL, este o companie de pază, ce face parte din Holdingul Elita-5 Altepi, fondator şi acţionar majoritar al căruia este omul de afaceri Alexandru Pincevschi, care la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001, a candidat pe listele Partidului Renaşterii şi Concilierii din Moldova, condus de primul preşedinte al Moldovei Mircea Snegur. Atât SRL Elat-Profit, cât şi ITS-Grup, nu au mai făcut donaţii pentru campania comuniştilor din 29 iulie. Să fi înţeles ei că formaţiunea pe care a susţinut-o nu va mai fi la guvernare? 55

Transparency International – Moldova

Sponsorii Partidului Social-Democrat De altfel şi Partidul Social-Democrat, formaţiune care nu a trecut pragul electoral în niciunul din cele două scrutine, s-a bucurat de o susţinere financiară importantă din partea unor companii din sfera privată. SRL „Hidrotehnologie”, director general al căreia este Sergiu Coropceanu, care a candidat pe listele PSD la alegerile din 5 aprilie, a contribuit cu 700 000 lei, iar Sergiu Coropceanu personal – cu 5000 lei. Între altele, Coropceanu a candidat în anul 2001 pe listele Mişcării Plai natal, iar în 2005 era pe listele Alianţei Moldova Noastră. Totodată, el este şi unul din conducătorii companiei Unicon-Grup, al cărui preşedinte este omul de afaceri Victor Şelin. Un alt finanţator important al PSD a fost SRL Djarvis, care a donat o sumă similară de 700 mii lei. Interesant este faptul că SRL Djarvis deţine 100% din activele SRL Hidrotehnologia (!). Compania de construcţii Diastil a vărsat în bugetul PSD suma de 180 000 lei. Cel de al patrulea sponsor al campaniei PSD, cu o contribuţie de 350 mii lei, a fost SRL „Sel şi C”, al cărui asociat unic este omul de afaceri Victor Şelin. Acesta a candidat cu numărul 3 pe listele PSD şi a vărsat în bugetul partidului 37 mii lei. Interesant este şi faptul că Hidrotehnologia, „Djavis” si „Diastil” îşi au sediul şi aceleaşi numere de fax şi telefon la una şi aceeaşi adresă cu UniconGrup – strada Ghioceilor,1. Mai mult, toţi cei patru sponsori ai campaniei PSD, inclusiv SRL „Sel şi C”, sunt fondatori ai Unicon-Grup (!). Prin urmare, omul de afaceri Victor Şelin a contribuit la campania PSD direct sau indirect prin firmele controlate de el cu 1,97 mln lei (!). Şelin este apropiat lui Eduard Muşuc, care la alegerile din aprilie a candidat pe listele PSD, iar în iulie – pe lista Partidului Comuniştilor, devenind deputat din partea acestui partid.

Donaţii generoase, venituri modeste Dacă e să analizăm donaţiile făcute de persoanele fizice către partidele politice, apoi vedem că în mare parte cei mai mari donatori ai partidelor au fost primele persoane de pe liste, respectiv cei care au ajuns în Parlament în formaţiunile care au trecut pragul electoral. Generozitatea unora nu este însă nici pe departe pe măsura veniturilor pe care le-au avut în ultimii doi ani. Lider printre donatori este preşedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, cu 755 750 lei, cea mai mare sumă donată de o persoană fizică în cele două campanii electorale. Întâmplător sau nu, dar, după distribuirea funcţiilor în noul sistem de guvernare, Mihai Ghimpu a obţinut funcţia de preşedinte al Parlamentului şi, 56

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

printr-un concurs de împrejurări – şi cea de preşedinte interimar al R. Moldova. În declaraţia pe venituri, depusă la CEC, Ghimpu arată că în ultimii doi ani a avut un venit de 311 192 lei, sumă de două ori mai mică decât donaţia pe care a făcut-o. Ghimpu este urmat în top de deputatul AMN Veaceslav Untilă, care a contribuit cu 535 mii lei. În ultimii doi ani venitul deputatului a fost ceva mai mic decât donaţia făcută şi constituie 447 mii lei. În topul celor mai mari donatori se înscriu şi omul de afaceri Chiril Luchinschi şi diplomatul Igor Corman, care au donat pentru PD câte jumătate de milion de lei. Ultimul s-a şi ales cu o funcţie importantă în Parlament – cea de preşedinte al Comisiei de politică externă. Chiril Lucinschi, însă, după ce PD nu a intrat în Parlament la scrutinul din aprilie, nu a mai candidat pe listele acestei formaţiuni. Veniturile pentru ultimii doi ani declarate de Igor Corman depăşesc cu puţin suma donată PD şi constituie în jur de 630 mii lei. Sume destul de mari au donat pentru PD Dumitru Diacov şi Marcel Răducanu – câte 450 mii de lei, ambii fiind deputaţi în parlamentul anterior. Veniturile declarate de cei doi la CEC pentru ultimii doi ani au fost de 511,45 mii lei şi, respectiv, 262,3 mii lei. Oleg Serebrean a făcut o donaţie aproape egală ca mărime cu venitul său pe doi ani. Tabelul 3: Persoanele fizice care au făcut cele mai mari donaţii în cele două campanii electorale Numele sau denumirea Partidul Comuniştilor Mihai Ghimpu Oleg Bodrug Alexandru Tanase Vladimir Filat Simion Furdui Victor Său Ion Ionas Chiril Lucinschi Igor Corman

Suma, lei Suma, lei alegerile 5 alegerile 29 iulie aprilie

Total

Concurentul electoral

Veniturile pentru ultimii 2 ani declarate la CEC, lei

600 000

120 000

720 000

PCRM

403 000 286 400

352 750 -

755 750 286 400

PL PL

311 192 828 493

292 000

200 000

492 000

PLDM

407 563

469 500 430 000 370 000 180 000

200 000

469 500 430 000 370 000 380 000

PLDM PLDM PLDM PLDM

1,23 mln 84 000

500 000

6,8 mln

500 000

630 000

1,85 mln

Transparency International – Moldova Dumitru Diacov Marcel Răducan Nicolae Buzu Aurel Băieşu Serebrean Oleg Anatolie Ghilaş Veaceslav Unitlă Iurie Colesnic Victor Guzun Leonid Bujor Vasile Balan

250 000

200 000

450 000

511 456

100 000

350 000

450 000

262 300

250000 -

350 000 350 000 330 000

350 000 350 000 250000 330000

PD PD PD PD

441 749 258 783 1,4 mln

535 000

AMN

447 000

426 000 263 750 263 750

300 000 -

426 000 300 000 263 750 263 750

AMN AMN AMN AMN

81 083 455 000 235 000 248 000

Liderii PLDM, Vlad Filat şi Alexandru Tănase, au făcut donaţii a câte 469 500 şi, respectiv, 492 000 lei, în cele două campanii electorale ale formaţiunii pe listele căreia au ajuns în Legislativ. În noua structură guvernamentală, Vlad Filat, va deţine una dintre cele 3 funcţii importante în stat – de prim-ministru, iar avocatul Alexandru Tănase, potrivit unor informaţii prealabile, – de ministru al Justiţiei. Cei doi lideri PLDM au declarat pentru ultimii doi ani venituri de 1,22 mln şi, respectiv, 407 563 lei. Omul de afaceri Simion Furdui a făcut în cele două campanii electorale donaţii pentru PLDM de 430 mii lei, în timp ce veniturile sale în ultimii doi ani, conform declaraţiei depuse la CEC, au fost de numai 84 mii lei (!). Şi pentru Alianţa Moldova Noastră s-au făcut donaţii mari, care depăşesc cu mult veniturile declarate. Leonid Bujor şi Vasile Balan au avut în ultimi doi ani venituri doar din salariul de deputat de 235 mii lei şi, respectiv, 248 mii lei, ambii însă au făcut donaţii generoase partidului – de câte 263 750 lei. Iurie Colesnic a avut venituri de numai 81 mii lei, însă a făcut o donaţie de tocmai 426 mii lei. Victor Guzun a declarat venituri de numai 25 mii lei şi o bursă de 20 000, dar a contribuit la campania AMN cu 300 mii lei. Şi liberalii s-au dovedit a fi extrem de generoşi, făcând donaţii către PL care depăşesc cu mult veniturile lor pentru ultimii doi ani. Bunăoară, Boris Vieru a avut venituri de numai 48 mii lei în ultimii doi ani, dar a donat pentru PL suma de 75 mii lei. La fel, Anatol Salaru a făcut donaţii de 186 mii lei, având venituri de numai 37 980 lei. De unde au luat generoşii donatori sumele respective, dacă, practic, în majoritatea cazurilor acestea depăşesc cu mult suma veniturilor din ultimii doi ani? 58

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Să fi strâns cureaua patru ani pentru a fi atat darnici în campania electorală? E puţin probabil. Ei vor spune cu siguranţă că soţiile sau copiii le sunt prosperi sau au vreo mătuşă bogată. Şi atunci de ce n-ar face rudele donaţiile respective? Că legea nu interzice. Şi dacă in spatele donaţiilor sunt forţe interesate sa aibă ulterior beneficii de pe urma celor sponsorizaţi? Sau dacă donaţiile provin din surse nu tocmai curate, care necesită a fi legalizate, atunci ne întrebăm cum va fi activitatea acestor legislatori, miniştri, cât de oneşti vor fi ei sau cât de cinstit vor lucra în interesele poporului? Întrebări la care, credem, vor încerca să răspundă organele de drept şi de control care au datoria să verifice sursele de finanţare ale partidelor politice. Unul din membrii PD declara în cadrul unei şedinţe a Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie că şi el a figurat în campaniile anterioare printre donatori, însă nu a luat banii din veniturile sale de profesor universitar, ca n-avea de unde, lăsând să se înţeleagă că anumite resurse vin din afară şi sunt legalizate astfel sub formă de distribuite printre membrii de partid care, chipurile, fac donaţii. Evident, că aceste surse de finanţare nu sunt din venituri oneste. Efim Obreja, expert în cadrul Transparncy International Moldova, susţine că finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale este o ţintă atractivă pentru corupţia politică. Aceasta se manifestă prin cumpărarea locurilor pe listele partidului, finanţarea din surse anonime ori secrete cumpărarea de către bogaţi a influenţei şi accesului la putere prin intermediul donaţiilor secrete ascunderea surselor de finanţare, în special, a informaţiei despre donaţii şi donatori finanţarea din surse ilegale, în special de provenienţă criminală ori acceptarea donaţiilor din partea grupărilor criminale în schimbul de a nu aplica legea, sau din partea oligarhilor şi sferelor din business – pentru a face legi în interes de grup sau a le oferi facilităţi pentru a scoate profituri. Printre aspectele corupţiei politice, potrivit expertului TI Moldova, sunt şi abuzul de resurse administrative, obţinerea de fonduri pentru partide prin presiuni economice, intimidarea conducătorilor întreprinderilor, prin subordonarea mass-media de către partidele aflate la guvernare sau prin cumpărarea voturilor alegătorilor, inclusiv prin ajutoare materiale şi altele.

Donatorii anonimi ai comuniştilor Partidul Comuniştilor arată în rapoartele sale financiare depuse la CEC că a contribuit la cele două campanii electorale cu suma de 720 mii lei. Interesant 59

Transparency International – Moldova

ce surse de venit are Partidul Comuniştilor, dacă are aşa bani? Dacă e să calculăm că aceste surse vin din cotizaţiile de membru de partid, apoi cei 14 mii de membri ar trebui să dea o cotizaţie în mărime de 50 de lei anual, asta în condiţiile în care fiecare din ei are un venit lunar de 5000 de lei (cotizaţia de membru constituie 1% din venitul lunar). Dar cum membrii PCRM în mare parte sunt pensionari şi persoane cu venituri medii, este ireal să credem că PCRM a adunat suma respectivă din cotizaţii. Dincolo de toate acestea, PCRM a contractat în anul 2007 un credit de 22 mln de lei de la Banca de Economii (echivalentul a 2 mln de dolari), pentru construcţia sediului din str. Armenească, sumă care trebuie returnată până la 14 iulie 2010. Ca să restituie acest credit, partidul trebuie să achite lunar Băncii de Economii cel puţin 700 mii lei, sumă ce nu include şi dobânda. Partidul Comuniştilor a fost singura formaţiune politică care nu a arătat în rapoartele sale financiare toate donaţiile parvenite în cele două campanii electorale. Această formaţiune tăinuieşte numele tuturor persoanelor fizice care au făcut donaţii. Astfel, veniturile în jur de 4 mln de lei din campania din aprilie şi de cel puţin 3 mln de lei din campania din iulie sunt ţinute în secret către PCRM, contrar legislaţiei care impune o transparenţă maximă a veniturilor şi cheltuielilor din campaniile electorale. În rapoartele financiare ale PCRM, făcute publice de CEC, se face referire la dispoziţii de încasare şi atât. După alegerile din aprilie, am solicitat CEC să ne ofere rapoartele financiare ale PCRM. Şefa Direcţiei financiare şi audit a CEC, Elizaveta Oţel, iniţial ne-a spus că nu ne poate da această informaţie, pe motiv că datele din buletinul de identitate al persoanelor care au făcut donaţii constituie informaţie confidenţială. Trebuie să amintim că legislaţia privind accesul la informaţie stipulează că datele ce ţin exclusiv de identificarea persoanelor (date ce se conţin în buletinele de identitate) nu constituie informaţie confidenţială. Ulterior, cu greu ni s-au oferit listele donatorilor PCRM, doar că datele de identitate erau şterse. Oricât am încercat să calculăm sumele din donaţiile făcute de persoanele fizice din listele oferite de CEC şi veniturile PCRM din campania din aprilie, mai mult de jumătate de mln de lei din venituri rămân fără acoperire documentară, ceea ce însemnă că CEC nu ne-a oferit informaţia deplină sau PCRM nu a raportat, aşa cum prevede legea, toate donaţiile. De ce şi ce anume ascunde CEC de presă rămâne să aflăm. Acum suntem în aşteptarea rapoartelor financiare ale PCRM pentru alegerile din iulie, pe care, sperăm, CEC să ni le ofere în volum deplin. 60

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Donaţii benevole colectate sistematizat Totuşi din listele cu donaţii am reuşit să desprindem că acestea nu au fost făcute aşa pur şi simplu de simpatizanţii PCRM, ci într-un mod sistematizat şi bine pus la punct, pe fiecare raion în parte. Pe multe liste într-un colţ este menţionat numele unui fruntaş al partidului (în unele liste aceste însemnări au fost albite (!)) care a fost responsabil de un anumit raion sau numele acestuia este primul în listă. De regulă, responsabilii de colectarea donaţiilor au fost deputaţii comunişti şi unii miniştri ai Guvernului Greceanâi. Mărimea donaţiilor făcute către PCRM variază între 300 de lei şi 50 mii lei. Interesant este faptul că în unele raioane, cum ar fi Hânceşti, toate donaţiile sunt în aceeaşi sumă – 1000 de lei. Responsabil de raionul Hânceşti a fost deputatul comunist Anatolie Zagorodnii. În preajma alegerilor din 5 aprilie scriam despre anumite pomeni electorale făcute la presiunea deputatului comunist asupra unor structuri publice în campania electorală din 2007. Printr-un demers către preşedintele de atunci al raionului Lidia Lupu, deputatul a cerut „să se acorde ajutor material în sumă de 1000 lei, din Fondul de Susţinere a Populaţiei unor persoane din satul Buţeni, în legătură cu situaţia financiară grea”. Acestora li s-a dat, din fondul respectiv, câte 1000 lei. Verificând gospodăriile unor persoane din lista lui Zagorodnii, am constat că majoritatea o duc destul de bine – cu case mari, ogrăzi pavate şi antene parabolice (!). De la locuitorii satului Buţeni aveam să aflăm că persoanele respective au fost urcate într-un microbus şi duse la Consiliul raional unde au primit banii pe care, în aceeaşi zi, i-au donat, chipurile, pentru reconstrucţia bisericii din sat. Sătenii spun că, de fapt, banii erau destinaţi campaniei electorale a Partidului Comuniştilor (vezi investigaţia „Deputatul comunist Anatolie Zagorodnâi şi-a tras un apartament de lux întrun cămin proprietate publică” pe http://www.investigatii. md/arhiva.php?day=-1&month=-1&year=2009&cat%5B%5D=6 Nu excludem că şi acum banii au venit din anumite fonduri sociale şi au fost transmise sub formă de donaţii către Partidul Comuniştilor. Presupunem că astfel de donaţii din Fondul de susţinere a populaţiei s-au făcut şi în alte raionale. De exemplu, din raionul Dubăsari, preşedintele căruia, Grigore Policinschi, a candidat pe listele Partidului Comuniştilor, ne-au parvenit câteva liste cu persoane care, în iunie 2009, au primit ajutoare a câte 300 de lei din Fondul de susţinere a populaţiei. Persoane care au solicitat anonimatul ne-au spus că aceste alocaţii sociale s-ar fi dat pentru cei care au făcut agitaţie pentru Partidul Comuniştilor în campania din iulie. Unii însă chiar dacă au făcut agitaţie pentru comunişti aşa şi nu şi-au mai ridicat banii. 61

Transparency International – Moldova

Pomenile electorale au secătuit bugetul de stat În goana după alegători, Partidul Comuniştilor a manipulat şi cu bugetul de stat. Datele oficiale privind veniturile şi mai ales cheltuielile bugetului naţional ne oferă o retrospectivă mult mai clară asupra existenţei unor veritabile strategii de manipulare şi cumpărare a electoratului prin aşa-zisele pomeni electorale, utilizate pe larg de actuala guvernare.

Cheltuieli cu 25-30% mai mari decât veniturile bugetare Din rapoartele Ministerului Finanţelor privind veniturile şi cheltuielile bugetelor de tot felul descoperim că în februarie-martie 2009, adică chiar în ajunul scrutinului din 5 aprilie, a avut loc o creştere bruscă a cheltuielilor bugetare, chiar dacă în această perioadă veniturile au fost mult mai mici. Astfel dacă în ianuarie 2009, cheltuielile executate de Guvern depăşeau veniturile cu 264 mln lei, sau cu circa 20 la sută, în luna februarie diferenţa dintre cheltuieli şi venituri ajunge la 530 mln lei, sau de 35 la sută. În martie diferenţa scade puţin, dar oricum este la un nivel major de 432,7 mln lei, ceea ce reprezintă o diferenţă de circa 27%. În consecinţă, la finele trimestrului I al anului 2009, la buget se formase un deficit de 1,08 miliarde lei, iar la finele celui de-al doilea trimestru – un deficit de 2,04 miliarde lei, sau de 19 la sută. Este adevărat că Bugetul pentru 2009, aprobat de majoritatea comunistă prevedea un deficit şi mai mare în această perioadă – de aproximativ 4,4 miliarde lei. Evoluţia veniturilor şi cheltuielilor executate de Guvern, 7 luni 2009, mil. lei

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Majorări de salarii pentru bugetari Saltul brusc al cheltuielilor în cele două luni din ajunul alegerilor parlamentare din 5 aprilie, se explică printr-o serie de majorări de salarii aprobate în regim de urgenţă de un Guvern, în care majoritatea miniştrilor erau deja degrevaţi din funcţie. La 18 februarie 2009, Guvernul adopta hotărârea privind majorarea salariilor angajaţilor din instituţiile finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, începând cu 1 ianuarie 2009. Pentru aceasta Guvernul a alocat 467 mln lei autorităţilor administraţiei publice locale, urmând ca acestea să repartizeze mijloacele instituţiilor din subordine şi să aprobe modificările corespunzătoare la devizurile de cheltuieli şi planurile de finanţare. Deja la 20 februarie, Ministerul Finanţelor anunţă despre alocarea a 42 mln lei – pentru acoperirea majorării remunerărilor bugetare din luna ianuarie, iar la 2 martie alocarea altor 42 mln lei pentru achitarea majorărilor din luna februarie, care urmau a fi achitate în luna martie curent. Mai mult. Guvernul şi ministerul Finanţelor a început să preseze atunci autorităţile locale care întârziau dintr-un motiv sau altul achitarea acestor majorări. Deciziile cu caracter populist nu se termină aici. La 23 martie 2009 a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr.224 cu privire la repartizarea alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru majorarea salariilor angajaţilor din instituţiile finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, de ea urmând să beneficieze circa 59 mii de angajaţi. Mariana Durleşteanu, ministrul Finanţelor, în cadrul conferinţei de presă din aceeaşi zi, a declarat că „majorările în cauză sunt preconizate pentru cadrele didactice din instituţiile de învăţământ preuniversitar şi superior, postuniversitar şi de perfecţionare a cadrelor, începând cu 1 aprilie 2009”, rezultate în contextul politicii de salarizare, aprobată în anul 2008 şi respectiv 2009, cu amendamentele respective la Legea nr.335-XVI din 23.12.2005, ce ţine de salarizarea în sectorul bugetar”. Mariana Durleşteanu a mai menţionat atunci că majorările salariale respective în medie cu 16,6%, vor fi achitate începând cu 1 mai curent. De această dată vedem că se promite o majorare a salariilor, chiar în ajunul alegerilor, deşi era deja clar că bani pentru plata acestor majorări nu erau la Buget.

În aprilie, Guvernul a redus cu peste 200 mln de lei volumul transferurilor la bugetele locale Că aceasta a fost o promisiune goală denotă şi faptul că după alegeri, Guvernul nu mai presa autorităţile locale cu cereri de achitare imediată a majorărilor de 63

Transparency International – Moldova

salarii decise de Guvern. Mai mult. În luna aprilie guvernul a redus cu peste 200 mln de lei volumul transferurilor la bugetele locale, acestea coborând la cel mai scăzut nivel din ultimii doi ani. Graficul alăturat demonstrează elocvent acest lucru. Şi în ajunul alegerilor din 29 iulie, Guvernul a aplicat cu succes aceeaşi tactică. La 1 iulie 2009, bunăoară transferă în regim de urgenţă către bugetele UAT suma de 67,2 mln lei – pentru majorarea salariilor calculate pentru luna iunie, ca acestea să fie achitate în iulie. Bugetul unităţilor teritorial-administrative, 7 luni 2009, mil. lei

Majorări de pensii De altfel data alegerilor din 5 aprilie nu a fost stabilită întâmplător. Vorba e că anual la 1 aprilie are loc indexarea pensiilor achitate din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat. În anul 2009 coeficientul de majorare a fost stabilit la 20% şi doar pentru unele categorii de 12,7%. Dacă în anii precedenţi anunţul despre indexarea pensiilor era făcut la finele lunii februarie-începutul lunii martie, în anul curent s-a ales o zi din ajunul alegerilor. De la 1 aprilie 2009 au fost supuse indexării circa 653,4 mii pensii şi alocaţii sociale, inclusiv 454,3 mii pensii pentru limită de vârstă. Cheltuielile suplimentare la plata pensiilor şi alocaţiilor sociale în legătură cu indexarea lor vor con64

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

stitui 712,7 mln lei până la sfârşitul anului curent sau 79,2 mln lei lunar. Unii pensionari au primit pensia majorată chiar în ajunul alegerilor din 5 aprilie. La începutul lunii iunie, când a devenit evidentă reducerea semnificativă a veniturilor bugetare şi au început să apară întârzieri la achitarea pensiilor, Casa Naţională de Asigurări Sociale anunţa deja că din cauza majorării „de la 1 aprilie curent a pensiilor şi sumelor lunare necesare pentru plata acestora cu peste 80 mln. lei lunar au fost operate unele modificări în graficul de plată a plăţilor sociale. Termenul de achitare a pensiilor a fost extins de la data de 1-15 a fiecărei luni până la data de 20 a lunii în plată.

Unde au fost reduse cheltuielile Cheltuielile de stat care nu sunt prioritare vor fi reduse cu minim 20 la sută, anunţa la începutul lunii iunie, premierul Zinaida Greceanâi, în şedinţa Parlamentului. Guvernul însă deja aplicase aceste măsuri pentru unele domenii. De exemplu în primele 6 luni ale anului 2009, media cheltuielilor bugetare a constituit 79,7% din volumul prevăzut. Această medie a cheltuielilor a fost respectată în cazul alocărilor pentru domenii precum menţinerea ordinii publice şi securitatea naţională – 80%%, serviciile de stat cu destinaţie specială -75,2%. Cu alocări peste medie se evidenţiază asigurarea şi asistenţa socială – 93,9%, serviciul datoriei de stat – 93,5%, ocrotirea sănătăţii – 81,5% În acelaşi timp cheltuielile pentru ştiinţă şi inovare au fost de doar 46,2% din cele prevăzute, pentru transport, gospodăria drumurilor, comunicaţiile şi informatica – 44,1%, pentru gospodăria comunală – 49,4%, iar pentru cultură, artă, sport şi tineret – 63,5%.

Compensaţii victimelor represiunilor politice cu câteva zile înainte de alegeri La mai puţin de o săptămână până la alegeri, la 23 iulie, Guvernul anunţă că Ministerul Finanţelor a identificat mijloace financiare în volum de 13852,8 mii lei pentru compensarea valorii averii persoanelor supuse represiunilor politice, transferul cărora a fost efectuat de la bugetul de stat către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale corespunzătoare la 21 iulie curent. Acest lucru este cu atât mai surprinzător şi prin faptul că o parte din aceşti bani urmau a fi plătiţi încă în anul 2008, dar din varii motive acest lucru nu a fost făcut. Mai mult. Cu o două zile înainte de scrutin, Guvernul a devenit darnic şi faţă de autorităţile 65

Transparency International – Moldova

locale din mun. Chişinău, unde din cauza blocării conturilor Primăriei urmare a acumulării unor datorii fata de SA Termocom, beneficiarii nu puteau primi banii. În consecinţă pe parcursul zilei 27 iulie curent, Ministerul Finanţelor a purtat de urgenţă negocieri cu organele de executare a deciziilor judecătoreşti în vederea deblocării parţiale a conturilor Primăriei Chişinău, astfel fiind posibilă achitarea compensaţiilor victimelor represiunilor politice şi în capitală. Acestea sunt doar câteva elemente dintr-o întreagă strategie aplicată de guvernarea comunistă pentru „a cumpăra” voturile alegătorilor, chiar şi dacă banii necesari lipseau la buget. Cornelia Cozonac, Ion Preaşcă, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 25.09.2009

Banii publici, repartizaţi pe criterii politice În nr.22 din 30 mai 2008 Cuvântul a publicat investigaţia „Guvernanţii îşi lustruiesc imaginea cu banii publici”. În preambulul la acel articol se menţiona că deşi Legea finanţelor publice impune criterii demografice (în dependenţă de numărul populaţiei) de repartizare a mijloacelor bugetare, conducerea raionului Rezina, preponderent comunistă, a repartizat sursele bugetare în funcţie de culoarea politică a primarilor şi consiliilor locale. În perioada 2004-2007, se preciza în investigaţia publicată în mai 2008, primăriilor conduse de comunişti le-au fost transferate din fondul disponibil al raionului sume de 2-3 ori mai mari decât li se cuvenea conform numărului de locuitori, iar celor conduse de democraţi le-a revenit doar ceea ce s-a scurs printre degete. Astfel conducerea raionului a vrut să demonstreze populaţiei cine-i stăpân în republică şi că toate vorbele despre democraţie, echitate socială, dezvoltare economică în Moldova se traduc în viaţă numai prin prisma intereselor PCRM. Tot aşa cum în anii puterii sovietice selectarea şi promovarea cadrelor în RSSM se baza pe principiul „Dacă vrei să fii ministru, trebuie să fii de peste Nistru”, astăzi poţi reuşi să faci ceva ponderabil, fără a te ciocni la fiecare pas de probleme, numai dacă eşti din tabăra PCRM. Membrii şi susţinătorii partidului de guvernământ în ţara asta au dreptul să facă orice fără a se teme că vor fi traşi la răspundere. Drept dovadă servesc şi multiplele cazuri de abuzuri şi fărădelegi săvârşite de la 2000 încoace de reprezentanţi ai partidului de gu66

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

vernământ de toate rangurile şi care, în loc să fie puşi la respect, continuă să rămână la guvernare. În orice ţară democrată o anchetă de tipul celei nominalizate mai sus ar fi trezit revolte masive în rândul populaţiei, urmate de procese judiciare, demisii. La Rezina nu s-a întâmplat nimic. Problemele abordate în articol nici la Consiliul raional n-au fost examinate. Ce-i drept, consilierii din opoziţie au încercat să atenţioneze conducerea raionului asupra practicii defectuoase de repartizare a finanţelor publice, propunând ca problema în cauză să fie examinată la o şedinţă specială a Consiliului, făcându-se o analiză detaliată a situaţiei din ultimii ani. Ca şi multe alte sugestii şi propuneri înaintate de opoziţie, şi aceasta n-a fost luată în seamă. În opinia preşedintelui raionului Valeriu Ciorici, fondul disponibil şi investiţiile capitale care ajung în raion se repartizează echitabil, în funcţie de priorităţile localităţilor şi spiritul de iniţiativă al autorităţilor locale. Iată de ce în anul 2008 tabloul repartizării resurselor din fondul disponibil către primăriile raionului Rezina aproape că nu s-a schimbat comparativ cu cel pentru anii 2004-2007. (Vezi graficele alăturate). Finanţele adunate în buget din munca contribuabililor aparţin întregului teritoriu, spunea în cadrul unei întruniri recente consilierul PLDM Ion Perciun. Şi cei angajaţi de electorat să guverneze teritoriul dat o perioadă de timp sunt obligaţi să gestioneze aceste resurse ţinând cont de trei principii: necesităţi prioritare, echitate economică şi socială, imparţialitate. La noi se lucrează după alte principii, dar nici organele de drept, nici electoratul nu se grăbesc să sancţioneze aceste acţiuni, a mai menţionat Ion Perciun. Tudor Iaşcenco, Cuvîntul, 05.06.2009

Un primar condamnat penal nu poate fi eliberat din funcţie Primarul satului Păpăuţi, raionul Rezina, Leonid Balan a fost găsit vinovat de abuz în serviciu, condamnat de judecătoria Rezina la amendă şi privat de dreptul de a ocupa funcţii de conducere în administraţia publică pe un termen de 5 ani. După un proces lung şi întortocheat, Curtea Supremă de Justiţie a pus punctul pe „i” în noiembrie 2008. Însă până în prezent primarul Leonid Balan continuă să activeze nestingherit. Executorii judiciari nicidecum nu reuşesc să 67

Transparency International – Moldova

pună în aplicare hotărârea instanţei, iar autorităţile administraţiei motivează că legislaţia nu prevede modalităţi de revocare a primarilor aflaţi în astfel de situaţii, cu toate că Legea administraţiei publice locale stipulează că „mandatul primarului încetează înainte de termen în caz de intrare în vigoare a sentinţei de condamnare”. Amintim că judecătoria Rezina, analizând toate probele şi depoziţiile martorilor pe cazul dat, a ajuns la concluzia că, folosind situaţia de serviciu în interes personal, Leonid Balan a săvârşit o infracţiune culpabilă de pedeapsă conform art. 327, al.1 al CP al RM. Curtea de Apel a admis, dar din alte motive, apelul înaintat de Leonid Balan şi, rejudecând cauza cu înstrăinarea cisternelor, a confirmat sentinţa emisă de judecătoria Rezina.

Ping-pong prin instituţiile statului De la pronunţarea deciziei Curţii de Apel, care ulterior a fost lăsată în vigoare şi de către Curtea Supremă de Justiţie, executorii judiciari zădarnic încearcă să pună în aplicare hotărârea instanţei. Nu au avut succes în acest sens nici consilierii din Păpăuţi. Leonid Balan se consideră nevinovat, refuză să predea ştampila primăriei şi continuă să emită decizii, sa semneze documente, inclusiv să distribuie loturi de pământ din fondul primăriei. În 2008 şi în prima jumătate a anului curent, Balan şi-a ridicat nestingherit salariul de primar. La nenumăratele încercări ale executorilor judiciari de a executa decizia instanţei, Balan a refuzat să se conformeze hotărârii instanţei şi a declarat în scris următoarele: „Oficiul de executare nu este în drept să hotărască aşa chestiuni. Eu am fost ales legal şi revocarea poate fi dispusă numai conform legislaţiei în vigoare, conform procedurii speciale pentru primari”. Consiliul sătesc Păpăuţi s-a întrunit de căteva ori, declarând funcţia de primar vacantă şi împuternicindu-l pe Victor Leşan să exercite temporar atribuţiile primarului. Copiile deciziilor consiliului sătesc au fost expediate atât organelor de drept, cât şi conducerii raionului, Ministerului Administraţiei Publice şi Comisiei Electorale Centrale. În mai, anul curent, CEC răspunde la un demers al publicaţiei CUVÂNTUL că „în baza propunerii consiliului local al s.Păpăuţi, CEC urmează să stabilească data alegerilor noi a primarului”, precizând că „data alegerilor noi se stabileşte de către Comisia Electorală Centrală cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua ale68

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

gerilor, la propunerea autorităţii publice locale”. Corina Borzin, colaborator la Direcţia juridică şi relaţii cu publicul a Comisiei Electorale Centrale a remarcat că în republică mai există asemenea cazuri, dar legislaţia nu prevede un mecanism concret de revocare forţată a mandatului alesului local în cazul că acesta nu-l depune de bună voie. Ne-am adresat la Parlament cu această problemă, dar încă nu am primit un răspuns, a precizat C.Borzin, în toamna lui 2008. Întrucât judecătoria Rezina a scos de pe rol cererea Oficiului de Executare privind revocarea primarului, pe motiv că „procedura de revocare a primarului, conform Legii privind statutul alesului local „se iniţiază de către Direcţia teritorială control administrativ a Ministerului Administraţiei Publice Locale (art. 8, alin. 3 al Legii privind statutul alesului local), consilierii şi executorii judiciari au cerut ajutorul ministerului de resort, mal ales că Direcţia teritorială Orhei a lăsat fără răspuns scrisoarea Oficiului de Executare la această temă. Ministerul Administraţiei Publice a răspuns în doi peri. Viceministrul Sergiu Tatarov nominalizează în răspunsul său cazurile în care primarul trebuie să fie revocat din funcţie şi precizează că structurile Ministerului Administraţiei Publice Locale iniţiază procedurile de revocare a aleşilor locali numai în două cazuri (!?): cele prevăzute de art. 28, alin. 2 lit. b) (încălcare a Constituţiei, a altor legi ori a intereselor colectivităţii locale, precum şi participare la acţiunile unor organe anticonstituţionale, fapt confirmat prin hotărâre judecătorească definitivă) a Legii privind administraţia publică locală şi de art. 5, alin.(4) lit. a) (incompatibilitate a funcţiei) a Legii privind alesul local. În final, viceministrul precizează că „judecătoria Rezina a interpretat eronat normele legii referitor la iniţierea revocării primarului”.

Abuzuri în lanţ În noiembrie 2008, Procuratura Rezina a pornit o cauză penală pe numele lui Balan pentru neconformarea cu decizia instanţei de judecată, iar în decembrie 2008 a fost pornită o altă cauză penală pentru tăinuirea de către L.Balan a ştampilei primăriei. Rechizitoriul pe dosarul penal nr. 2008280197 de învinuire a lui Balan Leonid în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 320, alin. 1 şi art. 360, alin.1 ale Codului Penal a fost semnat şi trimis în judecată în februarie 2009. În prezent dosarul se află la Judecătoria Şoldăneşti, care, conform unor informaţii, prevede să înceapă examinarea lui în decada a treia a lunii iulie curent. 69

Transparency International – Moldova

Protecţie la Parlament sau în partidul de guvernământ? La scurt timp însă, deputatul Dumitru Diacov, lider al Paridului Democrat, solicită, prin demers oficial, cu antetul Parlamentului R.Moldova, procurorului general Valeriu Gurbulea implicarea acestuia în „stabilirea corectitudinii şi legalităţii emiterii Ordonanţei Procuraturii raionului Rezina din 12.01.2009 de punere sub învinuire pe dl Leonid Balan, primar al satului Păpăuţi”. „Rămânem în speranţa că organele procuraturii vor lua în consideraţie toate circumstanţele, inclusiv cele descrise în prezentul demers şi vor renunţa la învinuirile pripite din ordonanţa în cauză”, scrie Dumitru Diacov în demersul său către procurorul general. Nu ştim dacă procurorul general a dat curs cererii de protecţie semnată de Dumitru Diacov, dar cert este că până în prezent Balan se află la cârma primăriei Păpăuţi, de parcă în acest stat nu ar exista legi şi organe de drept. Unii consilieri ne-au spus că în alegerile parlamentare din aprilie curent primarul de Păpăuţi s-a implicat activ pentru a face campanie partidului de guvernâmânt, lucru care parţial i-a reuşit – niciodată în ultimul deceniu PCRM n-a avut la Păpăuţi atâţea votanţi ca la 5 aprilie c. Deşi comuniştii s-au aşteptat la mai mult. Pentru asta, spun păpăuţenii, autorităţile i-au mai dat o şansă pentru scrutinul din 29 iulie. Altfel ei nu pot explica de ce nici o instanţă, nici un organ de drept nu poate pune în aplicare legea, care prevede că „mandatul primarului încetează înainte de termen în caz de intrare în vigoare a sentinţei de condamnare” (Legea administraţiei publice locale). Amintim că sentinţa de condamnare a lui Leonid Balan, aprobată de judecătoria Rezina, conform Curţii de Apel Chişinău, trebuia să intre în vigoare la sfârşitul lui mai 2008, iar Curtea Supremă de Justiţie a declarat-o definitivă în noiembrie 2008. P.S.: Când articolul era deja gata pentru tipar, am fost informaţi că la cazul primarului Balan a reacţionat şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Solicitat să intervină în această farsă judiciară, DGT Nord a CCCEC, prin răspunsul semnat de Iu.Vlas, locotenent-colonel, relatează următoarele: ”Este de menţionat faptul, că prin decizia nr. 02.1 din 17.02.2009 cu privire la rezultatele consultaţiei populaţiei”, Consiliul sătesc Păpăuţi a decis a aproba rezultatele consultării populaţiei, majoritatea căreea s-a pronunţat 70

Jurnaliştii contra corupţiei, 6 împotriva destituirii din funcţie a primarului Leonid Balan înainte de expirarea termenului mandatului. Până în prezent L.Balan îndeplineşte funcţiile primarului s. Păpăuţi”. Prin această frază ofiţerul, practic, confirmă încă o dată că în Republica Moldova justiţia se face la comandă. Or, în care altă ţară o sentinţă a judecăţii, aprobată de toate instanţele, poate fi anulată de o „consultare” a învinuitului cu cetăţenii?!

Tudor Iaşcenco, Cuvântul, 10.07.2009

Oleg Voronin, „zugrav” la palatul prezidenţial Firma „Moldconstruct Market”, unde Oleg Voronin deţine funcţia de economist, este campioana licitaţiilor publice Peste 39 milioane de lei s-au cheltuit, timp de şapte ani, pentru reparaţii şi reconstrucţii în clădirea Preşedinţiei R. Moldova şi în Sala de audienţe a şefului statului. Partea leului, aproape 35 milioane de lei, a revenit firmei „Moldconstruct Market”, unde feciorul preşedintelui Vladimir Voronin, Oleg, deţine funcţia de economist, iar prietenii săi – pachetul majoritar de acţiuni şi posturile-cheie. Mai mult, la reconstrucţia cantinei din palatul prezidenţial guvernul a „uitat” să organizeze o licitaţie publică, drept urmare circa 5 mil. lei au ajuns în conturile companiei. În noiembrie 2005, deputaţii au decis să aloce circa 19 mil. lei pentru „finanţarea investiţiilor capitale” în clădirea din bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 154. Anume la această adresă se află Preşedinţia R. Moldova. Banii, prevăzuţi în Legea bugetului de stat pentru 2006, urmau a fi cheltuiţi pentru reconstrucţia bibliotecii (4,5 mil. lei), instalarea utilajului electric (4,6 mil. lei), reconstrucţia sălii de şedinţe de la etajul IV (7,5 mil. lei), modernizarea sistemului de aprovizionare autonomă cu energie termică şi electrică (2 mil. lei) şi reconstrucţia sistemului de condiţionare a aerului (470 mii lei). Teoretic, Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului ar fi trebuit să anunţe licitaţii publice pentru fiecare lucrare în parte. Însă instituţia a decis să contracteze o singură firmă pentru efectuarea „lucrărilor de reconstrucţie a sălii de şedinţe (etajul IV), bibliotecii (etajul VI) şi schimbarea lustrei principale din hol (etajul I) amplasate în clădirea nr. 154 din bd. Ştefan 71

Transparency International – Moldova

cel Mare şi Sfânt”. Anunţul despre organizarea concursului a fost publicat pe data de 1 iunie 2006 în Buletinul Achiziţii Publice, aşa cum prevede legislaţia R. Moldova. În cursa pentru circa 17 milioane de lei s-au inclus trei firme de construcţii – SRL „Invent-BG”, SRL „Mapgeogrup” şi SRL „Moldconstruct Market” (firmă al cărei economist este nimeni altul decât fiul preşedintelui Republicii Moldova – Oleg Voronin). Coincidenţă sau nu, dar anume oferta ultimei companii a fost declarată câştigătoare. Potrivit unor surse din Aparatului Guvernului, comisia de concurs a optat pentru „Moldconstruct Market”, pentru că firma a propus cel mai „convenabil preţ”.

Modificări ilegale Până aici funcţionarii de la Guvern au acţionat, la prima vedere, legal. Însă Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului a călcat strâmb atunci când a decis să transfere în contul bancar al „Moldconstruct Market” încă (atenţie!) circa 5 mil. lei, pentru reconstrucţia cantinei din palatul prezidenţial. Contrar prevederilor legale, nu a fost anunţată o nouă licitaţie publică. Pur şi simplu, contractul iniţial de peste 17 mil. lei a fost majorat în mod abuziv cu 28,5%. Curtea de Conturi, în raportul său asupra reviziei financiare efectuate la Aparatul Guvernului şi la unele instituţii subordonate acestuia în perioada 2005-2006, a scris negru pe alb că în acest caz a fost încălcat flagrant art. 25 alin. (5) din Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului şi pct.123 din Regulamentul cu privire la achiziţiile publice de lucrări. Legislaţia R. Moldova interzicea „modificarea oricărui element al contractului încheiat şi introducerea unor elemente noi, dacă asemenea acţiuni sunt de natură să schimbe condiţiile ofertei, care au constituit temei pentru selectarea ei, şi să majoreze valoarea acesteia”. Încălcarea a fost adusă la cunoştinţa Guvernului, Parlamentului şi preşedintelui. Ce a urmat? Nimic!

Luxul din palat Pentru renovarea bibliotecii Preşedinţiei R. Moldova în Legea bugetului au fost prevăzuţi 4,5 mil. lei, însă, în realitate, s-au cheltuit 6 mil. lei. În acelaşi an, pentru reparaţia edificiilor Bibliotecii Naţionale au fost alocaţi 1,9 mil. lei, iar pentru reparaţia clădirii Bibliotecii pentru Copii „Ion Creangă” din Chişinău – doar 70 mii lei. Adică, pentru modernizarea bibliotecii lui Vladimir Voronin s-a plătit de trei ori mai mult decât pentru reconstrucţia bibliotecilor publice. De fapt, în biblioteca şefului statului, situată la ultimul etaj al palatu72

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

lui prezidenţial, nu prea găseşti cărţi. Banii contribuabililor au fost „investiţi” în construcţia unei balustrade din lemn scump pe de o parte şi alta a sălii, pentru remodelarea acoperişului, care acum are o porţiune din sticlă, astfel încât pe timp de noapte poţi număra stelele de pe cer, şi pentru procurarea mobilierului de lux. La Preşedinţie biblioteca mai este numită şi sala cu şemineu, aici Voronin invitându-i pentru discuţii neoficiale pe jurnaliştii străini, bursierii preşedintelui etc. Reconstrucţia sălii de şedinţe de la etajul IV ne-a costat în final 6,6 mil. lei, iar lucrările de demontare, instalare şi procurare a unei noi lustre – 4,3 mil. lei. Astăzi, sala de şedinţe seamănă mai mult cu o aulă universitară. Lângă intrare se află tribuna preşedintelui şi un fotoliu imens din piele albă, iar prin părţi – trei rânduri de mese, utilate cu aparataj electronic sofisticat. Pereţii încăperii sunt îmbrăcaţi în lemn roşu, probabil de stejar, iar podul este acoperit cu materiale speciale. Lustra gigantică din holul Preşedinţiei se întinde pe câteva etaje, fiind confecţionată din cristal şi având forma unei meduze. Se spune că un policandru asemănător ar fi instalat în holul Kremlinului. Cantina din palatul prezidenţial este situată la demisol. Circa 5 mil. lei au fost investiţi în mobilier, aparataj electric etc. Prin urmare, în anul 2006 în conturile bancare ale „Moldconstruct Market” au ajuns circa 22 mil. lei.

„Moldconstruct Market” este un partener mai vechi al Preşedinţiei Compania „Moldconstruct Market” a ridicat din temelie Sala de audienţe a şefului statului din strada Sfatul Ţării nr. 53. În 2002 şi 2003 statul a cheltuit circa 1,1 mil. lei pentru reconstrucţia acestui edificiu, lucrările fiind efectuate de Direcţia construcţii şi reparaţii a Cancelariei de stat. Un an mai târziu, s-a decis ca imobilul să fie demolat, fiind construită din temelii noua Sală de audienţe a lui Voronin. Lucrările de construcţie au fost încredinţate, în urma unor licitaţii publice, firmei „Moldconstruct Market”. Potrivit Aparatului Guvernului, în 2004 pentru „reconstrucţia încăperilor din clădirea din strada Sfatul Ţării nr. 53” s-au cheltuit 3,2 mil. lei, iar în 2005 – peste 5,7 mil. lei. Potrivit Curţii de Conturi, „la încheierea contractului de achiziţie a lucrărilor de reconstrucţie la edificiul din str. Sfatul Ţării nr.53 valoarea ofertei prezen73

Transparency International – Moldova

tate la licitaţie a fost depăşită cu 14.000 lei”. Nu e foarte mult, dar nici o sumă de neglijat, căci a fost plătită din buzunarele noastre. Banii – circa 9 mil. lei – au fost de ajuns doar pentru ridicarea clădirii. În decembrie 2005, Guvernul a mai alocat, din fondul său de rezervă, 704 mii lei, pentru procurarea mobilierului şi amenajarea Sălii de audienţe.

Firma fiului? Potrivit Camerei Înregistrării de Stat, SRL „Moldconstruct Market” a fost înregistrată la sfârşitul anului 2002, fondatori fiind Angela Şcerbina (49%), Dumitru Tatar (25%) şi Anatolie Koval (26%). Ultimii doi proprietari ai companiei sunt acţionari la „Fincombank”, unde Oleg Voronin este preşedinte al Consiliului de Administraţie. Mai mult, directorul-adjunct al firmei este Alexandru Sisterov, prieten la cataramă cu fiul preşedintelui R. Moldova. Întrun interviu, Oleg Voronin declara: „Cel mai apropiat prieten al meu este şi partenerul meu principal – Alexandru Sisterov. Ne cunoaştem din 1985, de pe când eram colegi la laboratorul de biofizică. Întregul meu drum de atunci l-am parcurs împreună – şi la bine, şi la greu”. Oleg Voronin nu ascunde faptul că deţine funcţia de economist la „Moldconstruct Market”, fapt confirmat şi de site-ul „Fincombank”. Încă un detaliu – sediul întreprinderii se află pe str. Vasile Alecsandri nr. 79 din Chişinău. Potrivit actelor, acest imobil nu aparţine familiei Voronin. Însă e curios că până în 2003 aici se găsea şi „reşedinţa” firmei „Metal-market” (unul din fondatori – Oleg Voronin). La scurt timp de la fondare, „Moldconstruct Market” s-a inclus activ în cursa pentru banii publici, câştigând licitaţie după licitaţie. Compania a efectuat lucrări de reparaţie şi reconstrucţie în clădirea Guvernului, la vila prezidenţială de la Condriţa, la pensiunea de stat din Holercani, precum şi construcţia tronsonului de cale ferată Cahul – Giurgiuleşti. Nu cumva norocul la concursurile de licitaţie se ţine scai de „Moldconstruct Market”, pentru că-l are în statele de funcţii pe fiul şefului statului? Această întrebare am încercat s-o adresăm administratoarei companiei Angela Şcerbina. La numărul de telefon oferit de Camera Înregistrării de Stat (28-60-14) nu ne-a răspuns nimeni, pe când din anticameră ni se spunea de fiecare dată: „Doamna e în şedinţă. Reveniţi”. 74

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

În Occident asemenea fapte sunt sancţionate de opinia publică Juristul Viorel Furdui ne-a declarat că în condiţiile Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului, abrogată în 2007, întotdeauna câştiga „favoritul”. „Legea a fost de calitate proastă, fiind des criticată de experţi, dar şi de organismele internaţionale. Documentul nu conţinea noţiunea de „conflict de interese” şi, prin urmare, nu prevedea vreo restricţie în acest sens. Principalul criteriu de selecţie a câştigătorului licitaţiei era preţul şi condiţiile oferite. Organizatorii licitaţiilor aveau posibilitatea să aranjeze lucrurile în modul care le convenea, iar cine „trebuia” obţinea banii publici”, afirmă Viorel Furdui. Pe de altă parte, economistul Veaceslav Ioniţă consideră că este imoral ca firma unde activează fiul şefului statului să câştige licitaţiile care au ca obiect lucrări de reparaţie sau reconstrucţie în clădirile Preşedinţiei. „Probabil, organizatorii licitaţiilor au respectat litera legii, nu însă şi principiile morale, de care, din păcate, nu prea se ţine cont în R. Moldova. În Occident, societatea ar fi penalizat politicienii pentru asemenea fapte. Nu exclud că sub presiunea opiniei publice vinovaţii şi-ar fi dat demisia. La noi însă, cetăţenii tac şi înghit”, a spus Veaceslav Ioniţă. În vara 2008, deputata Vitalia Pavlicenco a cerut Procuraturii Generale să verifice dacă SRL „Moldconstruct Market” are legături cu familia preşedintelui Voronin. În scurt timp, procurorii au dat această informaţie – „nu au fost stabilite informaţii sau date privind afilierea directă sau indirectă a acestei întreprinderi la familia preşedintelui Voronin”. Punct.

Oleg Voronin, în topul milionarilor # Oleg Voronin este primul copil al preşedintelui R. Moldova, născut la 4 noiembrie 1962. În 1984 a absolvit facultatea de biologie şi viticultură a USM, iar în 1996 şi-a luat licenţa în finanţe şi credit la Academia Serviciului de Stat de pe lângă Preşedintele Federaţiei Ruse. A intrat în lumea afacerilor în 1998, când a fondat cooperativa „Biotex”, specializată în creşterea plantelor nonvirotice, în programarea bazelor de date şi comercializarea calculatoarelor şi programelor de calculator. În 1993 s-a numărat printre fondatorii băncii comerciale „FinComBank”, iar din 1998 şi până în prezent este preşedinte al consiliului de administraţie al acestei bănci. 75

Transparency International – Moldova

# Oleg Voronin a declarat că a câştigat primul milion de lei în 1993 şi, practic, tot ce am avut atunci am investit în fondarea „FinComBank”. A mai fost unul din fondatorii firmei de construcţii („Metal-market”) şi a firmei de transporturi („Transline”). În opinia unor analişti financiari, Oleg Voronin ocupă una din primele poziţii în topul oamenilor cu cele mai mari averi din R. Moldova. # Întrebat dacă aflarea în fruntea statului a tatălui său i-a influenţat afacerile, Oleg Voronin a declarat pentru revista „VIP magazin”: „Da, a influenţat: oamenii mă tratează cu mai multă încredere, ceea ce este foarte important nu numai în business, dar şi in relaţiile de fiecare zi. Autoritatea de care se bucură tatăl meu chiar de la începutul anilor 2000 a deschis în faţa mea multe posibilităţi de a stabili legături cu oameni de afaceri care nici nu-l cunoşteau personal şi nici nu l-au cunoscut după aceea. Pe de alta parte, probabil nu oricine va considera de folos pentru el să mă înşele în afaceri”.

Bani publici pentru „Moldconstruct Market” În ultimii patru ani, „Moldconstruct Market” a câştigat mai multe licitaţii publice. Potrivit datelor de pe pagina web a Agenţiei Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, compania ar fi fost plătită din banii publici pentru a efectua următoarele lucrări: – – – – – – – –

Restaurarea şi consolidarea Muzeului Naţional de Artă – circa 36 mil. lei; Reconstrucţia Pensiunii de stat Holercani – circa 10 mil. lei; Reconstrucţia vilei prezidenţiale de la Condriţa – circa 7 mil. lei; Montarea sistemului de aprovizionare autonomă cu energie termică în clădirea Guvernului – circa 5,6 mil. lei; Construcţia primăriei Otaci – circa 2 mil. lei; Reconstrucţia sălii de şedinţe din clădirea Guvernului – circa 1,5 mil. lei; Reconstrucţii la Secţia Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei a Consiliului raional Basarabeasca – circa 1,5 mil. lei; Mobilier pentru edificiile din gestiunea Direcţiei Generale pentru Administrarea clădirilor Guvernului – circa 1 mil. lei;

„Moldconstruct Market” a participat la construcţia tronsonului de cale ferată Cahul-Giurgiuleşti, a reconstruit palatul Mitropoliei Moldovei, a efectuat reparaţii la hotelul „Codru” etc. 76

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Conflictul de interese # Un „conflict de interese” implică un conflict între datoria faţă de public şi interesele personale ale unui funcţionar public, în care funcţionarul public are interese, în calitatea sa de persoană privată, care ar putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor oficiale. # Misiunea fundamentală a guvernelor şi a instituţiilor publice este de a servi interesul public. Cetăţenii doresc ca funcţionarii publici să-şi facă datoria în mod cinstit, corect şi imparţial. Din ce în ce mai mult se cere ca guvernele să ia măsuri pentru ca funcţionarii publici să nu permită compromiterea procesului de luare a deciziilor oficiale şi de administraţie publică din cauza intereselor şi relaţiilor lor personale. # Deşi un conflict de interese nu înseamnă în mod implicit corupţie, există o recunoaştere din ce în ce mai largă a faptului că apariţia unor conflicte între interesele personale şi obligaţiile publice ale funcţionarilor publici, dacă nu este tratată corespunzător, poate duce la corupţie. (După „Ghidul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică pentru rezolvarea conflictului de interese în administraţia publică”) Dumitru Lazur, www.jurnal.md, 23.01.2009

Favoruri guvernamentale pentru Voronin junior În ianuarie 2004, ÎM „Transline”, firma fondată de fiul preşedintelui R. Moldova, a intrat în vizorul Curţii de Conturi pentru că nu a repatriat mijloace băneşti considerabile Din anul 2001, Guvernul a favorizat direct, o perioadă îndelungată, companiile care transportă mărfuri pe calea ferată. Printre acestea şi o firmă fondată de Oleg Voronin, fiul preşedintelui R. Moldova. Îndată ce Oleg a investit în serviciile de transport pe calea ferată, de pe piaţă a fost înlăturat principalul operator. Ulterior, Guvernul a adoptat două hotărâri prin care îi obliga pe agenţii economici să importe sau să exporte anumite produse „exclusiv cu transportul feroviar”. Oleg Voronin a intrat pe piaţa serviciilor de expediere şi transport pe calea ferată în luna iulie 2000, firma sa „Metal-market” fiind unul din fondatorii Întreprinderii Mixte „Transline”. Iniţial, conform datelor Camerei Înregistrării de Stat, partenerul său de afaceri a fost businessmanul Ghenadie Abaşchin, 77

Transparency International – Moldova

care, timp de un an, a deţinut şi funcţia de administrator al ÎM „Transline”. Ulterior, întâmplător sau nu, Abaşchin a fost numit preşedinte al Consiliului de administrare al SA „Moldovagaz”, ocupând această funcţie până anul trecut.

Înlesniri „marca Tătuca!” La mai puţin de o săptămână de la fondare, la 11 iulie 2000, Comisia tarifară a Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova” (CFM) a oferit „Transline” reduceri la serviciile de expediere: 40% – la transportarea mărfurilor tranzit pe liniile CFM, 20% – la mărfurile de import-export şi 15% – la transbordarea mărfurilor. În plus, firma lui Oleg a obţinut tarife speciale la transportarea unor cantităţi mari de cărbune, gaze, automobile, îngrăşăminte minerale, grâu etc. (în total, la 23 tipuri de mărfuri). „Pomana” a fost de bun-augur, „Transline” reuşind să adune rapid un portofoliu impresionant de clienţi. Dar aceasta nu e tot. Coincidenţă sau nu, dar la 29 septembrie 2000, adică la doar două luni de la fondarea firmei „Transline”, directorul general al CFM, Miron Găgăuz, un bun amic al preşedintelui Vladimir Voronin (în 1988 ambii erau membri ai Comitetului orăşenesc Bender al Partidului Comunist din RSSM – n.r.), a decis să lichideze principalul operator de pe piaţa serviciilor de expediere – „CFM-Expediţie”, o firmă-fiică a CFM, care până în 2000-2001 efectua 80% din transporturile feroviare de mărfuri. De ce a fost lichidatã? Pentru că – a spus Miron Gãgãuz – „CFM-Expediţie” nu mai era rentabilă din punct de vedere economic. „În ultimii trei ani (1998-2000 – n.r.), întreprinderea a înregistrat numai pierderi”, a declarat Găgăuz. Şeful de atunci al „CFM-Expediţie”, Vladislav Fateev, era, însă, de altă părere. El a acuzat atunci administraţia CFM că a „îngropat” subdiviziunea pe care o conducea, ca să facă lobby pentru unii agenţi economici din R. Moldova. Întrebat astăzi de noi ce firme a avut în vedere, Fateev a refuzat categoric să discute despre acest subiect.

Favoruri guvernamentale La 1 octombrie 2001, la puţin timp de la învestirea Guvernului Tarlev-I, a fost adoptată Hotărârea nr.1027 „cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere”. Punctul 3 din această hotărâre favoriza în mod direct „transportatorii feroviari”: „Se stabileşte că unicul mijloc de transportare a produselor petroliere importate este transportul ferovi78

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

ar”. „Petroliştii” au protestat vehement împotriva acestei prevederi. Presiunile importatorilor de produse petroliere, dar şi ale unor instituţii internaţionale au determinat Guvernul să cedeze. La 10 aprilie 2002, Guvernul a modificat Hotărârea nr.1027, stabilind că produsele petroliere pot fi importate şi cu autocisternele. În aceeaşi zi, Oleg Voronin a renunţat oficial la calitatea de fondator al ÎM „Transline”. Totuşi, timp de şapte luni, produsele petroliere au fost aduse în R. Moldova exclusiv cu trenul. Solicitat de noi, Serviciul Vamal a refuzat să ne furnizeze informaţii despre volumul operaţiunilor realizate de ÎM „Transline” în acea perioadă, motivând prin faptul că „datele sunt confidenţiale”. După „plecarea” lui Oleg, la cârma ÎM „Transline” a rămas partenerul său de afaceri, Igor Anglicev, care până la sfârşitul anului trecut a fost şi membru al Consiliului de administrare al băncii comerciale „FinComBank”, unde fiul preşedintelui este preşedinte al Consiliului de Administraţie. Se pare că Oleg Voronin s-a retras doar pe hârtie.

Milioane nerepatriate. CCCEC tace În ianuarie 2004, ÎM „Transline” a intrat în vizorul Curţii de Conturi pentru că nu a repatriat mijloace băneşti considerabile obţinute ca urmare a importului de mărfuri şi prestării serviciilor. Curtea de Conturi a cerut de la Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) să efectueze controale amănunţite la întreprindere. Solicitat de noi, CCCEC a anunţat că „a efectuat două controale la ÎM „Transline” SRL, însă nu a depistat nereguli”. Curios e că, în aceeaşi perioadã, CCCEC a primit critici din partea Curţii de Conturi, deoarece nu a întreprins măsurile necesare pentru „examinarea, după competenţă, a cazurilor privind restanţele la repatriere în mărime de circa 11,4 milioane dolari ale agenţilor economici, care nu au prezentat dări de seamă şi au efectuat operaţiuni financiare cu rezidenţi ai zonelor off-shore”. Scandalul cu nerepatrierea mijloacelor băneşti nu pare să fi fost „o bulă de săpun”, cum afirmă CCCEC. În ianuarie 2004, a fost înregistratã „sosia” firmei lui Oleg – SRL „Transline Exim”, având ca fondatori principali pe Igor Anglicev (administrator la ÎM „Transline”, dar şi la nou-creata companie) şi Dumitru Tatar (unul din acţionarii importanţi ai băncii comerciale „FinComBank”). În acelaşi timp, ÎM „Transline”, încetul cu încetul, a fost trecută pe linie moartă, deşi oficial nu a fost radiată din registrul întreprinderilor din R. Moldova. 79

Transparency International – Moldova

Iaca Oleg! Nu-i Oleg! Iaca iar Oleg! Sediul noii firme este pe strada Vasile Alecsandri 79 din Chişinău (aici are apartament Oleg Voronin şi tot aceasta este adresa juridică a ÎM „Transline”, „Metal Market”, „Moldconstruct Market” etc.). Voronin jr. are legături directe şi cu „Transline Exim”, fapt indicat expres doar în versiunea de limbă engleză a Raportului anual al „FinComBank” din 2005, la capitolul „Related Party Transactions” (în traducere în limba română, „tranzacţiile dintre părţile legate”). Potrivit Standardului Naţional de Contabilitate, termenul de „părţi legate” este explicat în felul următor: „persoane juridice ori fizice, una dintre care poate să o controleze pe cealaltă sau să exercite o influenţă notabilă asupra acesteia la luarea deciziilor financiare şi economice, sau care sunt plasate sub controlul comun al întreprinderii principale”. În raportul „FinComBank” este scris negru pe alb că în 2005 banca a încheiat tranzacţii importante cu „Transline Exim” SRL, „parte legată” cu Oleg Voronin, membru şi preşedinte al Consiliului de Administraţie a băncii.

Povestea se repetă În iulie 2004, pe masa Guvernului a ajuns un proiect de hotărâre „privind unele măsuri de reglementare a achiziţionării şi exportului de cereale şi produse cerealiere”, care stabilea că cerealele vor fi exportate numai pe calea ferată, iar toate operaţiile de export vor fi realizate prin intermediul Bursei Universale de Mărfuri. Ministrul de atunci al Agriculturii, Dmitri Todoroglo, a explicat această „necesitate” astfel: „Calea Ferată va putea controla mai bine exportul de grâu, iar Bursa de Mărfuri va stabili un preţ minim de export”. Sub presiunea societăţii civile, la 26 iulie 2004, Guvernul a exclus din textul final al hotărârii obligativitatea exportării cerealelor pe calea ferată. La scurt timp după aceea, Departamentul Vamal a emis o dispoziţie prin care a cerut ca exportul de cereale să se facă doar cu trenul. Potrivit Asociaţiei patronale a exportului şi importului de produse agricole „Agrocer”, agenţii economici s-au văzut nevoiţi să folosească doar calea ferată, deşi hotărârea Guvernului nu prevedea expres acest lucru. Prin urmare, iarăşi erau favorizate companiile care prestează servicii de expediţie pe calea ferată, inclusiv „Transline Exim”. 80

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Guvernul a anulat această hotărâre abia la 18 august 2006, după ce a încheiat un nou Acord cu Fondul Monetar Internaţional, care a cerut tranşant excluderea restricţiilor la exportul produselor cerealiere.

„Criza vagoanelor” Analistul economic Viorel Chivriga ne-a spus că există voci care spun că decizia de restricţionare a exportului de cereale şi produse cerealiere avea la bază exclusiv motive politice. „Introducerea restricţiilor nu a stimulat, ci din contra, a inhibat exporturile de grâu. Pe lângă restricţiile legale, au existat şi bariere informale la exportul grâului, cum ar fi obligativitatea de a transporta cerealele exclusiv cu transport feroviar. Unii businessmani afirmă că CFM deseori invoca „lipsa vagoanelor”, care, totuşi, erau uşor găsite de firmele cu ramificaţii în structurile guvernamentale”, susţine Chivriga. CFM respinge acuzaţiile, afirmând că „criza vagoanelor” a fost cauzată de unele neînţelegeri dintre CFM şi Căile Ferate ale Ucrainei. CFM mai susţine că atunci au fost afectaţi toţi expeditorii.

Nu-i Oleg – nu-s favoruri! Igor Anglicev, directorul „Transline Exim”, ne-a asigurat că, actualmente, întreprinderea pe care o conduce nu mai are nimic în comun cu Oleg Voronin. „Da, Oleg Voronin a pus bazele companiei „Transline”, însă s-a retras din afacere cu mulţi ani în urmă. Probabil, Oleg Voronin nu mai era interesat de serviciile de transportare şi expediere. Vă asigur că acest business nu aduce un profit exorbitant, aşa cum cred unii.... „Transline Exim” a fost creată ca urmare a retragerii asociaţilor ucraineni din „Transline”. Deci, e aceeaşi firmă, doar cu un alt statut”, a precizat Igor Anglicev. Administratorul de la „Transline Exim” ne-a asigurat că astăzi compania sa nu este favorizată în niciun fel de CFM, iar „criza vagoanelor” de anul trecut nu i-a ocolit. „În R. Moldova aproape 50 de companii prestează servicii de expediere pe calea ferată. CFM nu mai oferă reduceri considerabile pentru nimeni”, a conchis Anglicev. Dumitru Lazur, Vitalie Călugărean, www.jurnal.md, 31.03.2009 81

Transparency International – Moldova

Ministrul Baldovici îşi ascunde interesele Vinerea trecută, ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Vladimir Baldovici, a declarat presei că a renunţat la cota-parte din SRL „Consfirmgrup” (firma care reconstruieşte sediul Parlamentului – n.r.) înainte de a deveni ministru. OBIECTIV a intrat în posesia unui document oficial care demonstrează că Vladimir Baldovici minte. Ministrul a deţinut pachetul majoritar de acţiuni la „Consfirmgrup” până la data de 17 aprilie 2009 (!), „părăsind” firma abia în ajunul licitaţiei pentru „efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a clădirii din bd. Ştefan cel Mare, nr. 105”. La 29 mai a.c., ministrul în exerciţiu a organizat o excursie pentru jurnalişti prin sediile în reconstrucţie ale Parlamentului şi Preşedinţiei, explicând pentru ce „bibelouri” statul va cheltui peste 500 milioane de lei. Întrebat de jurnalişti ce legături are cu SRL „Consfirmgrup”, Vladimir Baldovici a declarat, vădit iritat, că el a fondat această firmă de construcţie, însă: „Am refuzat accesul în „Consfirmgrup” de mult mai demult, când „Confirmgrup” practic nu însemna multe, nu însemna ceva. Eu deja plecasem din „Consfirmgrup” când nu mai eram în funcţia de ministru”.

Ministrul minte Potrivit Camerei Înregistrării de Stat (VEDETI DOCUMENTUL), SRL „Consfirmgrup” a fost înregistrată la 30 iunie 2005, fondatori fiind Vladimir şi Violeta Baldovici (70%), Lilia Druţă (20%) şi Aneta Roşca (10%). Pe atunci, actualul ministru în exerciţiu ocupa funcţia de director al companiei „Stayer” şi era în drept să fondeze zeci de SRL-uri. În iulie 2007, Baldovici a fost numit într-o funcţie publică – director general al Agenţiei Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului. Dacă în acel an R. Moldova ar fi avut o lege privind conflictul de interese, demnitarul era obligat să declare că noul său post este incompatibil cu calitatea de fondator al unei firme de construcţie. Însă, Baldovici a tăcut. Mai mult, în luna noiembrie 2007, „Consfirmgrup” a încheiat un contract avantajos cu Întreprinderea de Stat „Serviciu Asistenţă Beneficiari la Obiectele Sociale”, obligându-se să construiască două blocuri de locuinţe pentru bugetari. La 31 martie 2008, Vladimir Baldovici a fost numit în funcţia de ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului în Guvernul Grecianîi, deţinând la acel moment, potrivit datelor Camerei Înregistrării de Stat, împreună cu soţia sa, 70% din capitalul social al „Consfirmgrup”. Prin urmare, ministrul minte 82

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

când spune că „eu deja plecasem din „Consfirmgrup” când nu mai eram în funcţia de ministru”. E adevărat că zece zile mai târziu, soţii Baldovici s-au retras din rândul fondatorilor, cedând cota-parte de 70% Anetei Roşca. Însă, la 14 august 2008, componenţa asociaţilor SRL „Consfirmgrup” este iarăşi modificată – Vladimir Baldovici (80%) şi Lilia Druţă (20%). Un alt detaliu curios – capitalul social al firmei a crescut ca pe drojdii – de la 5.400 lei la 4.915.168 lei – în perioada în care la conducerea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului s-a aflat Baldovici. No comment.

„Retragere” de ochii lumi? La 14 aprilie a.c., Aparatul Parlamentului R. Moldova a anunţat în „Buletinul Achiziţiilor Publice” că organizează o licitaţie pentru „efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a clădirii din bd. Ştefan cel Mare, nr. 105”. Trei zile mai târziu presa scria că edificiul Parlamentului ar putea fi transmis în gestiunea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului pentru perioada efectuării reparaţiei capitale. În aceeaşi zi, pe 17 aprilie, potrivit Camerei Înregistrării de Stat, ministrul Baldovici „părăseşte” firma, cedând cota-parte din capitalul social al „Consfirmgrup” lui Alexandr Guţu (40%) şi lui Andrei Roşca (40%). De ce? Oare nu pentru că ministrul ştia din timp că la 23 aprilie, Guvernul va decide că instituţia pe care o conduce va supraveghea lucrările de reconstrucţie a clădirii Parlamentului? La fel, conducerea „Consfirmgrup” era hotărâtă să participe (şi să câştige) licitaţia privind reparaţia Parlamentului, în joc fiind circa 250 milioane de lei. Pentru a nu fi învinuit de conflict de interese direct, Vladimir Baldovici a decis să cedeze cota sa parte. Însă, pe cât timp? Nu cumva ministrul va reveni la cârma firmei după finalizarea lucrărilor sau după ce presa va da uitării acest subiect, aşa cum s-a întâmplat şi în 2008?

„Interesele nu se schimbă peste noapte” Experţii independenţi afirmă că dacă în Occident un ministru ar fi procedat ca Vladimir Baldovici, atunci acesta şi-ar fi dat imediat demisia pentru a nu prejudicia imaginea instituţiei pe care o conduce. „Interesele nu se schimbă peste noapte”, ne-a declarat Lilia Caraşciuc, preşedinta Transparency InternationalMoldova, adăugând: „Legea cu privire la conflictul de interese din R. Moldova oferă o interpretare eronată noţiunilor de „conflict de interese” şi „interes personal” şi tratează într-un mod îngust categoriile de persoane apropiate. De 83

Transparency International – Moldova

exemplu, finii, nănaşii, cumetrii nu sunt considerate „persoane apropiate”, pe când R. Moldova este o ţară unde cumetrismul şi nănăşismul este răspândit. Însă, R. Moldova a ratificat şi s-a obligat să respecte un şir de documente internaţionale, inclusiv Convenţia ONU împotriva corupţia, care stipulează că relaţia veche a unui funcţionar cu o companie este conflict de interese. Prin urmare, ministrul Baldovici rămâne în conflict de interese cu „Consfirmgrup” şi după renunţarea la cota-parte”. Ianina Spinei, expert Transparency International-Moldova, susţine că în R. Moldova pentru nerespectarea prevederilor Legii cu privire la conflictul de interese demnitarii riscă doar sancţiuni disciplinare. „Este o pedeapsă prea blândă care, astăzi, din păcate, nici nu este aplicată. Motivul – legea nu este funcţională”, ne-a mai spus Ianina Spinei.

Lege în stil moldovenesc La adoptarea în lectură finală a Legii cu privire la conflictul de interese, la 15 februarie 2008, Parlamentul nu a ţinut cont de recomandările organizaţiilor naţionale şi internaţionale, inclusiv de obiecţiile Consiliului Europei. Experţii străini, dar şi cei locali sunt de părerea că legea în actuala formulă nu corespunde nici pe departe standardelor europene, riscând să rămână un act formal şi ineficient. În final, ne-am pricopsit cu o lege în stil moldovenesc – parcă este, dar nu este. Legea a intrat în vigoare la 1 ianuarie a.c. şi în termen de 15 zile demnitarii ar fi trebuit să depună o Declaraţie de interese personale în care să indice expres: a) activităţile profesionale retribuite; b) calitatea de fondator sau funcţiile de conducere, administrare, revizie sau control deţinute în cadrul unor organizaţii necomerciale sau partide politice; c) calitatea de asociat sau acţionar al unui agent economic, inclusiv instituţiile de credit, organizaţiile de asigurare şi instituţiile financiare; d) relaţiile cu organizaţiile internaţionale. Însă, până astăzi nu a fost elaborat nici măcar modelul declaraţiei de interese, pentru că proiectul de Regulament al Comisiei Principale de Etică (organul care trebuie să elaboreze modelul declaraţiei, iar mai apoi să vegheze respectarea Legii cu privire la conflictul de interese) nu a fost adoptat de Parlament. Deci, nu se ştie exact când demnitarii şi funcţionarii vor completa primele declaraţii de interese. Chiar dacă într-o bună zi bugetarii de elită vor ajunge să depună declaraţiile de interese, acestea nu vor fi publicate pe paginile web ale instituţiilor de stat, 84

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

aşa cum se obişnuieşte în Occident. Totuşi, potrivit legii, „informaţiile cuprinse în declaraţiile de interese personale au caracter public şi pot fi eliberate la solicitare”. Asta însă nu înseamnă că veţi putea obţine copia declaraţiilor de interese.

În Occident, interesele costă funcţia Liderul conservatorilor britanici din Parlamentul European, Giles Chichester, a fost forţat să-şi dea demisia din funcţia de şef al fracţiunii legislative, după ce presa a scos la iveală că Chichester şi-a plătit personalul prin intermediul firmei, în mod oficial înfiinţată de tatăl său, dar al cărui director este chiar el şi soţia sa. Mai mult, încă din 1996, parlamentarul conservator s-a folosit de banii primiţi de la Parlamentul European pentru a-şi plăti firma pentru diverse servicii „legate de secretariat”. Giles Chichester şi-a sporit veniturile şi prin faptul că el şi soţia sa sunt plătiţi în calitate de directori ai companiei. Ziarul „Sunday Times” scrie că Virginia Chichester este, de altfel, şi angajată drept asistent cu jumătate de normă, job pentru care este remunerată anual cu sume între 25.000 şi 28.000 de euro. Dumitru Lazur, www.api.md, 04.06.2009

Interesul poartă fesul La adoptarea în lectură finală a Legii cu privire la conflictul de interese, la 15 februarie 2008, Parlamentul nu a ţinut cont de recomandările organizaţiilor naţionale şi internaţionale, inclusiv de obiecţiile Consiliului Europei. Experţii străini, dar şi cei locali sunt de părerea că, în actuala formulă, legea nu corespunde nici pe departe standardelor europene, riscând să rămână un act formal şi ineficient. Cazurile de conflict de interese descrise mai jos demonstrează o dată în plus că experţii au avut dreptate – în R. Moldova, demnitarii care îşi ascund interesele pretind la un mandat de deputat sau sunt promovaţi în funcţie, iar organele de drept se fac că plouă.

Cazul Panciuc La 29 septembrie 2008, primarul municipiului Bălţi, Vasili Panciuc, a semnat dispoziţia nr.96 „cu privire la numirea dnei Svetlana Terioşchina” în funcţia de director al Întreprinderii Municipale „Hotelul Bălţi”. În document se spune că „Serviciul resurse umane urmează să întocmească contractul individual 85

Transparency International – Moldova

de muncă încheiat între primarul mun. Bălţi şi Svetlana Terioşchina”. În scurt timp, Panciuc şi Terioşchina şi-au pus semnăturile pe contract. Nu este prima dispoziţie de angajare semnată de primarul de Bălţi, însă, dacă am fi fost în Occident, dispoziţia nr.96 „cu privire la numirea dnei Svetlana Terioşchina” ar fi fost ultimul document semnat de edilul local. De ce? Numele de domnişoară al Svetlanei este Panciuc, iar tatăl ei nu este altcineva decât primarul mun. Bălţi. Potrivit juriştilor de la Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, Vasili Panciuc a încălcat flagrant prevederile Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei şi ale Legii cu privire la conflictul de interese (ambele în vigoare de la mijlocul anului 2008 – n.r.). De exemplu, sub incidenţa Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei cade şi „participarea cu drept de vot sau de decizie la examinarea şi soluţionarea problemelor ce vizează interesele lor personale sau interesele persoanelor cu care se află în raporturi de rudenie”. Mai mult, legea prevede că pentru a exclude conflictul de interese, autorităţile publice trebuie să stabilească „exigenţe speciale, restricţii şi interdicţii, criterii de angajare, de numire şi de promovare în funcţie”. Solicitat de noi, Vasili Panciuc a declarat că nu crede că dispoziţia cu privire la numirea fiicei sale în funcţia de director al Hotelul „Bălţi” este ilegală. „Ea a activat timp de şase ani la Hotelul „Bălţi”, fiind recomandată în această funcţie de fostul director”, afirmă primarul, menţionând că Svetlana este un specialist care îşi face bine munca. „Directorul ÎM „Hotelul Bălţi” este în subordinea unui viceprimar. Deci, nu e subalterna mea…”, a mai spus primarul. Deşi a trecut mai bine de jumătate de an de la numirea cu bucluc, organele de drept nu s-au autosesizat…

Cazul Voronin-I În Legea bugetului de stat pentru anul 2009 a fost inclus următorul articol: „în bugetul Ministerului Educaţiei şi Tineretului, pentru susţinerea financiară a activităţii de prestare a serviciilor pentru copiii orfani şi cei din familiile defavorizate, desfăşurate de Asociaţia Obştească „Orăşelul copilăriei”, în sumă de 2,8 milioane lei”. Legea a fost adoptată de Parlament şi ulterior promulgată de preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin. Răsfoind Legea bugetului, vom observa că doar câteva organizaţii obşteşti din R. Moldova primesc ajutor de la stat, însă în sumă de doar câteva sute de mii 86

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

de lei, nu de milioane ca „Orăşelul Copilăriei”. De ce? Asociaţia Obştească „Orăşelul Copilăriei”, înregistrată în 2003, este patronată de soţia preşedintelui în exerciţiu Taisia Voronina, fapt pe care prima doamnă nu-l ascunde… Nu este pentru prima dată când această organizaţie beneficiază de bani publici. De exemplu, în 2007 Ministerul Finanţelor a alocat din fondul de rezervă al Guvernului pentru „Orăşelul Copilăriei” 2,7 milioane lei. În 2005 şi 2006 asociaţia patronată de Taisia Voronina a primit câte 700 mii lei. Experţii consideră că este imoral ca din bugetul public să fie alocaţi bani pentru activităţile unor asociaţii patronate sau apropiate familiei prezidenţiale. „Probabil, litera legii a fost respectată, nu însă şi principiile morale, de care, din păcate, nu prea se ţine cont în R. Moldova. În Occident, societatea ar fi penalizat politicienii pentru asemenea fapte. Nu exclud că sub presiunea opiniei publice vinovaţii şi-ar fi dat demisia. La noi însă, cetăţenii tac şi înghit”, a spus juristul Victor Panţâru.

Cazul Voronin-II În noiembrie 2005, deputaţii au decis să aloce circa 19 milioane lei pentru „finanţarea investiţiilor capitale” în clădirea din bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 154. Anume la această adresă se află Preşedinţia R. Moldova. Teoretic, Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului ar fi trebuit să anunţe licitaţii publice pentru fiecare lucrare în parte. Însă instituţia a decis să contracteze o singură firmă pentru efectuarea „lucrărilor de reconstrucţie a sălii de şedinţe (etajul IV), bibliotecii (etajul VI) şi schimbarea lustrei principale din hol (etajul I) amplasate în clădirea nr. 154 din bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Anunţul despre organizarea concursului a fost publicat pe data de 1 iunie 2006 în Buletinul Achiziţii Publice, aşa cum prevede legislaţia R. Moldova. În cursa pentru circa 17 milioane de lei s-au inclus trei firme de construcţii – SRL „Invent-BG”, SRL „Mapgeogrup” şi SRL „Moldconstruct Market” (firmă al cărei economist este nimeni altul decât fiul preşedintelui Republicii Moldova – Oleg Voronin. Coincidenţă sau nu, dar anume oferta ultimei companii a fost declarată câştigătoare. Până aici funcţionarii de la Guvern au acţionat, la prima vedere, legal. Însă Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului a călcat strâmb atunci când a decis să transfere în contul bancar al „Moldconstruct Market” încă (atenţie!) circa 5 milioane lei, pentru reconstrucţia cantinei din palatul 87

Transparency International – Moldova

prezidenţial. Contrar prevederilor legale, nu a fost anunţată o nouă licitaţie publică. Pur şi simplu, contractul iniţial de peste 17 milioane lei a fost majorat în mod abuziv cu 28,5%. Curtea de Conturi, în raportul său asupra reviziei financiare efectuate la Aparatul Guvernului şi la unele instituţii subordonate acestuia în perioada 2005-2006, a scris negru pe alb că în acest caz a fost încălcat flagrant art. 25 alin. (5) din Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului şi pct.123 din Regulamentul cu privire la achiziţiile publice de lucrări. Legislaţia R. Moldova interzicea „modificarea oricărui element al contractului încheiat şi introducerea unor elemente noi, dacă asemenea acţiuni sunt de natură să schimbe condiţiile ofertei, care au constituit temei pentru selectarea ei, şi să majoreze valoarea acesteia”. Încălcarea a fost adusă la cunoştinţa Guvernului, Parlamentului şi preşedintelui. Ce a urmat? Nimic! Juristul Viorel Furdui ne-a declarat că în condiţiile Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului, abrogată în 2007, întotdeauna câştiga „favoritul”. „Legea a fost de calitate proastă, fiind des criticată de experţi, dar şi de organismele internaţionale. Documentul nu conţinea noţiunea de „conflict de interese” şi, prin urmare, nu prevedea vreo restricţie în acest sens. Principalul criteriu de selecţie a câştigătorului licitaţiei era preţul şi condiţiile oferite. Organizatorii licitaţiilor aveau posibilitatea să aranjeze lucrurile în modul care le convenea, iar cine „trebuia” obţinea banii publici”, afirmă Viorel Furdui.

Cazul Stoicov La alegerile parlamentare din 2009, deputatul Iurie Stoicov, la fel ca şi ceilalţi candidaţi la funcţia de parlamentar, şi-a făcut publică averea. În declaraţia sa cu privire la venituri şi proprietăţi el a indicat că deţine 144 de acţiuni la compania „Nirom Roz” din oraşul Călăraşi. Anterior, la alegerile parlamentare din 2001 şi 2005, Stoicov nu şi-a declarat hârtiile de valoare, prin urmare am bănuit că deputatul le-a achiziţionat de curând. Pentru a afla de cât timp Iurie Stoicov este printre acţionarii „Nirom Roz”, am făcut o solicitare oficială la Camera Înregistrării de Stat. Însă, surpriză, pe acte unicul asociat al întreprinderii este Nicolae Rozembac. De ce ne-au intrigat hârtiile de valoare ale lui Stoicov? Răsfoind Raportul anual pentru anul 2007 al Oficiului Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova (FISM), am descoperit că „numărul maxim de contracte câştigat 88

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

de un singur contractor este 16 („Nirom Roz” SRL, or. Călăraşi (drum) – din 29 de participări)”. De fapt, în perioada 1999-2009, „Nirom Roz” a câştigat în total 29 de licitaţii publice în cadrul subproiectelor co-finanţate de FISM, executând lucrări de reparaţie sau construcţie a drumurilor în tot atâtea localităţi. Întrebat de noi câte milioane de lei a câştigat în final „Nirom Roz”, FISM ne-a spus că doar „comunităţile beneficiare deţin aceste date”. Pe Iurie Stoicov l-am găsit la staful electoral al PCRM din Călăraşi. Deputatul ne-a declarat că deţine 144 de acţiuni la „Nirom Roz” încă de la mijlocul anilor 90. „Eu am investit bonurile patrimoniale în această companie, însă niciodată nu am primit dividende. Ştiu doar că întreprinderea şi-a schimbat denumirea din „Plai” în „Nirom Roz”. La fel, am auzit că ar avea datorii la stat”, a mai spus Stoicov, menţionând că habar nu are că „Nirom Roz” este campioana licitaţiilor publice organizate în cadrul subproiectelor co-finanţate de FISM. Solicitat de noi, Nicolae Rozembac a declarat că Iurie Stoicov este acţionar la compania pe care o conduce „de sute de ani”, ezitând să dea alte detalii. Când am mai insistat, Rozembac ne-a închis telefonul. Juristul Victor Panţâru afirmă că pe parcursul exercitării mandatului compania în care un deputat are cote-părţi sau acţiuni ar trebui să se abţină de a accesa bani publici. „De data asta, este un conflict de interese indirect. Nu este moral ca firma în care este implicat un deputat sau funcţionar să participe la licitaţii publice”, a mai spus Panţâru.

Cazul Baldovici Potrivit Camerei Înregistrării de Stat, SRL „Consfirmgrup” (firma care reconstruieşte sediul Parlamentului pentru 250 milioane de lei – n.r.) a fost înregistrată la 30 iunie 2005, fondatori fiind Vladimir Baldovici, actualul ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, şi soţia sa Violeta (70%), Lilia Druţă (20%) şi Aneta Roşca (10%). Pe atunci, actualul ministru în exerciţiu ocupa funcţia de director al companiei „Stayer” şi era în drept să fondeze zeci de SRL-uri. În iulie 2007, Baldovici a fost numit într-o funcţie publică – director general al Agenţiei Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului. Dacă în acel an R. Moldova ar fi avut o lege privind conflictul de interese, demnitarul era obligat să declare că noul său post este incompatibil cu calitatea de fondator al unei firme de construcţie. Însă, Baldovici a tăcut. Mai mult, în luna noiembrie 2007, „Consfirmgrup” a încheiat un contract avantajos cu Întreprinderea 89

Transparency International – Moldova

de Stat „Serviciu Asistenţă Beneficiari la Obiectele Sociale”, obligându-se să construiască două blocuri de locuinţe pentru bugetari. La 31 martie 2008, Vladimir Baldovici a fost numit în funcţia de ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului în Guvernul Grecianîi, deţinând la acel moment, potrivit datelor Camerei Înregistrării de Stat, împreună cu soţia sa, 70% din capitalul social al „Consfirmgrup”. Zece zile mai târziu, soţii Baldovici s-au retras din rândul fondatorilor, cedând cota-parte de 70% Anetei Roşca. Însă, la 14 august 2008, componenţa asociaţilor SRL „Consfirmgrup” este iarăşi modificată – Vladimir Baldovici (80%) şi Lilia Druţă (20%). La 14 aprilie a.c., Aparatul Parlamentului R. Moldova a anunţat în „Buletinul Achiziţiilor Publice” că organizează o licitaţie pentru „efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a clădirii din bd. Ştefan cel Mare, nr. 105”. Trei zile mai târziu presa scria că edificiul Parlamentului ar putea fi transmis în gestiunea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului pentru perioada efectuării reparaţiei capitale. În aceeaşi zi, pe 17 aprilie, potrivit Camerei Înregistrării de Stat, ministrul Baldovici „părăseşte” firma, cedând cota-parte din capitalul social al „Consfirmgrup” lui Alexandr Guţu (40%) şi lui Andrei Roşca (40%). Pentru a nu fi învinuit de conflict de interese direct, Vladimir Baldovici a decis să cedeze cota sa parte. Însă, pe cât timp? Nu cumva ministrul va reveni la cârma firmei după finalizarea lucrărilor sau după ce presa va da uitării acest subiect, aşa cum s-a întâmplat şi în 2008? Experţii independenţi afirmă că dacă în Occident un ministru ar fi procedat ca Vladimir Baldovici, atunci acesta şi-ar fi dat imediat demisia pentru a nu prejudicia imaginea instituţiei pe care o conduce. „Interesele nu se schimbă peste noapte”, ne-a declarat Lilia Caraşciuc, preşedinta Transparency InternationalMoldova, adăugând: „R. Moldova a ratificat şi s-a obligat să respecte un şir de documente internaţionale, inclusiv Convenţia ONU împotriva corupţia, care stipulează că relaţia veche a unui funcţionar cu o companie este conflict de interese. Prin urmare, ministrul Baldovici rămâne în conflict de interese cu „Consfirmgrup” şi după renunţarea la cota-parte”. După ce la 4 iunie a.c., suplimentul anticorupţie OBIECTIV a scos în vileag interesele lui Vladimir Baldovici, Asociaţia Presei Independente (API) a cerut Procuraturii Generale să se pronunţe dacă în acţiunile ministrului există elemente constitutive ale unor infracţiuni. Câteva zile mai târziu, Parlamentul a aprobat noua componenţă a Guvernului, Baldovici păstrându-şi fotoliul. La 10 90

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

iulie a.c., Procuratura Generală ne-a informat că dovezile prezentate mai sus „nu şi-au găsit confirmarea”. Atât. Printr-o solicitare suplimentară, API a cerut detalii despre investigaţiile procuraturii pe cazul Baldovici, însă, deşi s-au scurs mai bine de două săptămâni, nu am mai primit nici un răspuns… Dumitru Lazur, Ruslan Mihalevschi, www.api.md, 28.07.2009

Moldova – poligon pentru testarea tehnologiilor electorale „murdare” Moldova – o mică ţară ex-sovietică, săracă, cu o democraţie tînără şi de multe ori nefuncţională, este un poligon perfect pentru testarea tehnologiilor electorale „murdare”. Bănuieli că în Moldova asemenea tehnologii s-au folosit permanent pe parcursul celor aproape 18 ani de independenţă au existat tot timpul, însă, în 2009, ele au devenit mai puternice ca niciodată. Anume în 2009, la data de 5 aprilie, în Republica Moldova au avut loc alegeri parlamentare, care, spre surprinderea multora, au fost cîştigate de comunişti. Aceştia se află la putere din 2001, dar, pe parcursul ultimilor ani, au avut un rating mereu în scădere. Astfel, comuniştii au obţinut în alegeri 60 de mandate de deputat în Parlament din 101 – cu patru mai multe decît în 2005, cînd erau mult mai populari. Comuniştii s-au plasat pe primul loc chiar şi în localităţi unde nici în anii cei mai „glorioşi” ai lor nu au fost prea populari. Spre exemplu, în capitala Chişinău, unde, indiferent de eforturile titanice depuse, niciodată nu au obţinut funcţia de primar. În această situaţie, opoziţia a acuzat guvernarea de fraudarea masivă a alegerilor pe calea folosirii tehnologiilor electorale murdare şi a adus mai multe date în acest sens. Comuniştii au negat însă constant acuzaţiile opoziţiei. Pornind de la această situaţie, am decis să demarăm o investigaţie jurnalistică pentru a vedea dacă frauda într-adevăr a avut loc.

Peste noapte au apărut circa 800 mii de noi alegători Cu cîteva săptămîni înainte de alegerile parlamentare din 5 martie s-a întîmplat un lucru straniu – Ministerul Dezvoltării Informaţionale (MDI) a prezentat o listă a cetăţenilor cu drept de vot în care figurau 3,054 mil. alegători. Această cifră a şocat opinia publică, căci era cu aproape 800 de mii de alegători mai mare decît la alegerile parlamentare precedente. Însemnătatea ei pentru o ţară mică ca Moldova este enormă. Spre exemplu, după alegerile parlamentare din 2005, comuniştii au reuşit să ajungă la guvernare acumulînd peste 700 mii de 91

Transparency International – Moldova

voturi. Nu exista nici o bază reală pentru o creştere atît de mare a cifrei. „Eu am activat în mai multe scrutine. Spre exemplu, în 2005 am avut 2,27 mil. alegători. Chiar şi în cei mai buni ai din punct de vedere ai sporului natural, natalitatea a fost inferioară mortalităţii în Moldova cu 15-18 mii persoane anual. Deci, nu avea de unde să fie o creştere atît de mare a numărului de alegători”, ne-a declarat Nicolae Raileanu, reprezentantul partidului politic Alianţa „Moldova Noastră” (AMN), la Comisia Electorală Centrală (CEC). Evident opoziţia a început să ceară explicaţii. S-a cerut să se prezinte numărul de alegători născuţi de la 6 martie 1987 pînă la 5 aprilie 1991 (anume cei născuţi în această perioadă puteau influenţa creşterea numărului de alegători din 2005 şi pînă în 2009) şi numărul cetăţenilor decedaţi de la 6 martie 2005 (cînd au avut loc precedentele alegeri parlamentare) pînă în 2009. Apropo, nici după alegeri această informaţie nu a putut fi obţinută, fiind solicitată de trei deputaţi ai Partidul Liberal din Moldova – Mihai Ghimpu, Corina Fusu şi Gheorghe Brega. Ei au cerut MDI şi CEC registrul cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, registrul persoanelor decedate în perioada 1 ianuarie 1990 – 1 iunie 2009, lista persoanelor născute în anii 1990-1991. MDI s-a eschivat însă şi a oferit un răspuns formal: „Vă comunicăm că informaţia solicitată poate fi furnizată de către CEC cu condiţia respectării cadrului legal”. În final, această informaţie aşa şi nu a mai ajuns la solicitanţi, chiar dacă toţi trei sunt deputaţi în Parlament. De notat că, văzînd reacţia opoziţiei, MDI a diminuat esenţial această cifră. În decurs de doar cîteva zile ea a ajuns să constituie deja circa 2,6 mil. alegători. Adică, peste 400 mii de alegători au dispărut ca prin minune! „Ni s-a spus că la calcularea primei cifre a fost o greşeală. Dar eu cred că au înţeles că au făcut exces şi au prezentat deja date că am avea 2,6 mil. alegători. Dar oricum diferenţa ieşea de aproape 400 mii”, spune Nicolae Raileanu. Comportamentul MDI provoacă mai multe semne de întrebare, căci nu Ministerul este acel care trebuie să prezinte listele alegătorilor, ci autorităţile locale. După scandalul care a apărut cu aceste liste, CEC a declarat că datele MDI au fost transmise primăriilor doar cu titlu de informaţie, iar acestea urmau deja să elaboreze propriile liste. În plus, comuniştii au replicat că opoziţia este la putere în multe teritorii şi putea să verifice aceste liste, iar replica opoziţiei a fost că, chiar dacă reprezentanţii săi sunt la putere în mai multe teritorii, 92

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

în birourile electorale majoritatea o deţin comuniştii şi partenerii lor şi prin urmare puteau face lesne orice fraudă. Unii lideri de opoziţie au verificat listele în teritoriile lor şi rezultatele obţinute nu vorbesc în favoarea MDI.

22 mii de alegători dispăruţi dintr-o lovitură Unitatea administrativ-teritorială Gagauz-Yeri este o regiune autonomă la sudul Republicii Moldova, unde locuiesc compact găgăuzii. Această regiune tot timpul a fost considerată o zonă unde poziţiile comuniştilor sunt puternice. Situaţia s-a schimbat însă în ultimii ani, cînd în fruntea autonomiei a fost ales un reprezentant al opoziţiei – Mihail Formuzal, iar în organul legislativ al regiunii ponderea democraţilor a devenit puţin mai mare decît cea a comuniştilor. Guvernatorul Mihail Formuzal a rămas uimit de datele MDI, deoarece ştia bine că în regiunea pe care o conduce nu locuiesc 128 de mii de cetăţeni cu drept de vot, după cum pretindea Ministerul. „Listele cu 128 mii de alegători le-am primit de la CEC înainte de alegerile din 5 aprilie. Dar noi ştim că în Găgăuzia sînt 89-92 mii de alegători. Putem admite maximum 94 de mii, ceea ce am avut o singură dată în ultimii cinci ani. De aceea am dat indicaţii ca primarii să le verifice atent. În termenele stabilite de legislaţie am reuşit să reducem listele de la 128 la 106 mii. Acum am dat noi indicaţii şi cred că se va dovedi că avem circa 94-95 mii de alegători”, ne mărturiseşte Mihail Formuzal. Guvernatorul nu-şi explică de ce de la Chişinău i-au transmis aşa liste mari, căci după lege autorităţile locale singure trebuie să le elaboreze.

Pentru ce erau necesari alegătorii suplimentari La acea etapă mulţi îşi puneau întrebarea: Dar pentru ce le trebuie comuniştilor includerea suplimentară în liste a unui număr atît de mare de alegători? Presupuneri s-au făcut mai multe, dar merită atenţie în special una – înainte de alegeri, MDI a eliberat sute de mii de acte de identitate „pentru o singură zi”, în baza cărora anumite persoane ar fi putut vota în diferite locuri. „Informaţia despre tipărirea a 200 mii de buletine de identitate suplimentare ne-a venit chiar de la Minister. Ştim că a venit un grup de specialişti din Moscova, care făcea buletine de identitate la etajul doi. Dar nu avem dovezi, căci, vă daţi seama, nu putem avea acces acolo”, susţine o persoană competentă care a solicitat anonimatul. 93

Transparency International – Moldova

Totuşi, unele dovezi au putut fi găsite. Spre exemplu, în listele electorale figurează multe persoane care au acelaşi buletin de identitate cu alte persoane. În cadrul investigaţiei, am depistat zeci de asemenea persoane. Am luat drept exemplu trei astfel de cazuri. Astfel, am depistat că cetăţeanul Mihail Filipov, născut în 1929 şi care domiciliază pe strada Vasile Alecsandri din Chişinău nr. 117, A ap.25, a participat la alegeri cu buletinul de identitate cu acelaşi număr ca şi cetăţeanul Dumitru Spînu, născut în 1953 şi domiciliat pe str. Academiei nr. 2, ap.59 – A01010597. Am verificat seria şi numărul acestui buletin de identitate prin baza de date a MDI, iar rezultatul a fost că acest buletin este valabil. Evident doar o singură persoană poate deţine un buletin cu această serie. Am reuşit să luăm legătura cu domnul Filipov, care ne-a confirmat că acesta este într-adevăr buletinul lui. În schimb a doua persoană nu a fost de găsit. Am verificat şi buletinul de identitate cu seria şi numărul A01021324. Cu buletinul cu acest număr şi serie au votat cetăţeanul Alexandru Taran, născut în 1981 şi care este domiciliat pe strada Ismail, 52 ap.2, şi cetăţeanul Ursu Nicolae, născut în 1968, care domiciliază pe strada Şciusev, 49 ap. 5. Rezultatul a fost unul şocant – buletinul este NEVALABIL. Deşi iniţial domnul Nicolae s-a arătat dispus să discute cu noi, ulterior, nu a mai fost de găsit. Cea de a doua persoană, care a votat cu aceiaşi serie de buletin nu a putut fi găsită, ori apartamentul în care chipurile acesta locuieşte nu există! A treia verificare a vizat buletinul A01091093, cu care au votat cetăţeana Iuliana Marian, născută în 1990 şi care domiciliază pe strada Ismail din Chişinău nr.50, ap.7, şi cetăţeanul Oleg Bondari din satul Brăneşti, Orhei, născut în 1987. Iuliana Marian ne-a declarat că nu ştie nimic despre faptul că cineva a votat cu acelaşi număr şi serie de buletin ca al ei. Am încercat să aflăm telefoanele de la domiciliu ale persoanelor nimerite în această situaţie (prin intermediul serviciului public cu plată 1189) pentru a conveni asupra unor întîlniri cu ele şi aici tot am depistat un lucru straniu. Doar unul din fiecare „pereche” de cetăţeni avea telefon la domiciliu, iar celălalt – nu. S-ar putea ca aceasta să fie doar o simplă coincidenţă, dar, dacă e aşa, coincidenţa este una mult prea stranie. Şirul stranietăţilor nu se termină aici. O altă categorie de fraudă depistate de sînt persoanele care au votat în baza aceluiaşi număr de identificare, acesta fiind inclus în listele de votare în locul seriei şi numărului de identitate. Un exemplu în acest sens este cazul doamnei Alexandra Maftiuc, o pensionară 94

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

născută în anul 1918 şi care a participat la votare la data de 5 aprilie în satul Volintiri. În dreptul numelui său, în lista electorală este trecut nr. de identificare 2002034074934. Am introdus acest număr de identificare în baza de date a MDI şi am descoperit că el aparţine lui… Marariţa Constantin Victor. Apare întrebarea logică: cine şi cui a furat identitatea sau, mai bine zis, cine este vinovat de faptul că doi oameni s-au pomenit cu acelaşi număr de identificare? În timpul investigaţiei, am găsit în listele electorale zeci de persoane care au votat de cîteva ori cu acelaşi document. De exemplu Victor Tacianov, născut în 1949, care locuieşte în Chişinău pe strada N.Costin nr.63/2, ap.70, deţine buletinul de identitate cu seria şi numărul A01001427 figurează în trei liste de votare suplimentare. Sotia sa, Nadejda Tacianov a spus ca la 5 aprilie a mers la vot împreună cu soţul ei Victor Tacianov. „Sunt sigură că fişa de însoţire a buletinului de identitate a soţului nu putea să fie transmisă altei persoane. De altfel mi-a părut straniu că deşi locuim pe această adresă din anul 1981, soţul meu a votat pe lista suplimentară”, a precizat ea. La un moment dat ni s-a creat impresia că baza de date a MDI funcţionează cu deficienţe şi am crezut că poate toate buletinele sunt trecute ca nevalabile. Am decis să facem un experiment şi am introdus seria şi numărul buletinului de identitate a unuia dintre noi şi, surpriză, ni s-a comunicat că documentul nu e găsit. Dar, nu ni s-a comunicat că nu e valabil ca şi în cazul celorlalte. Pur şi simplu, sistemul nu l-a găsit. Mai mult ca atît, cînd am introdus codul de identificare, sistemul MDI ne-a oferit informaţia corectă despre posesorul buletinului. Deci, problema era nu pentru toate buletinele de identitate, ci doar pentru unele dintre ele.

Cine a furat votul moldovenilor plecaţi peste hotare? Următorul pas al investigaţiei a fost verificarea informaţiilor precum că în locul moldovenilor aflaţi peste hotare cineva a votat, astfel fiindu-le „furată” opţiunea. Pentru Moldova problema cetăţenilor plecaţi peste hotare este una extrem de acută. Potrivit datelor care au fost date publicităţii de către Serviciul de grăniceri în ajunul alegerilor din 5 aprilie, peste hotare se aflau circa 600 mii de moldoveni, deşi neoficial se vehiculează o cifră de circa un milion. În campania electorală, opoziţia a cerut de mai multe ori autorităţilor să deschidă secţii de votare suplimentare peste hotare, în special în ţările în care Moldova nu are reprezentanţe diplomatice. Dar, aceste solicitări au rămas fără răspuns. 95

Transparency International – Moldova

În cadrul investigaţiei am depistat zeci de exemple cînd pentru persoane plecate peste hotare a votat altcineva. Spre exemplu, în satul Săieţi din raionul Căuşeni am găsit în listele electorale astfel de persoane plecate demult din ţară, dar pentru care s-a votat, ca: Babin Vasile, Babin Serghei, Duminică Alexandru, Mustaţă Doina, Nimerenco Serghei, Nimerenco Nelea, Purice Olga, Ţurcan Iulia, Şumleanschi Mihail. Pentru a avea o dovadă în plus că aceste persoane cu adevărat sunt plecate din ţară şi că semnătura pe care a puso cineva în liste în ziua votării nu este a lor, am solicitat o confirmare oficială de la primăria din localitate. „…Stau la evidenţă în s. Săieţi, dar în prezent, inclusiv în Ziua Alegerilor (5 aprilie) nu se află şi nu s-au aflat pe teritoriul satului” – se spune în Confirmarea oficială a primăriei din localitate, semnată de primarul V.Musteaţă. Cazul Săieţi este doar unul din mulţimea pe care le-am depistat. Spre exemplu, la secţia nr.14 din satul Costeşti, raionul Ialoveni, figurează că au votat, deşi demult sunt plecaţi din ţară, astfel de persoane ca: Belousov Fiodor Ion, Gonţa Victor Ion, Bortă Ion Vasile, Grigoriţă Vladimir Fiodor, Mereacre Constantin Ion; la secţia nr.18 din Hînceşti – Bîcu Mihail Mihail, Cojocaru Irina Sergiu; la secţia nr.17 din Hînceşti – Bucoş Lidia Vasile, Dobrovolschi Silvia Grigore, Dobrovolschi Veaceslav Grigore, Spînu Igor Nicolae; în satul Negrea, raionul Hînceşti – Cerlina Elena, Creţu Ivan, Florea Andrei; la secţia nr.69 din satul Voinescu, raionul Hînceşti – Bumbu Nina, Chiperi Marina, Chiperi Grigore, Roşca Mariana, Roşca Victoria, Rotaru Mihail etc. Cu unele dintre aceste persoane şi rudele lor am reuşit să luăm legătura. Din start, trebuie să spunem că la investigarea acestui tip de fraude am simţit o teamă din partea celor cu care vorbeam. Se vedea că oamenii se tem să nu aibă probleme ulterior, ca urmare a declaraţiilor făcute pentru presă. Spre exemplu, la secţia nr.4 din Călăraşi printre votanţi se numără Ghenadie Bolboceanu, despre care am aflat că de mai mulţi ani se află în Franţa. Am reuşit să discutăm cu tatăl lui Ghenadie, Isidor, care ne-a confirmat că fiul lui nu se află în Moldova şi nici în ziua alegerilor nu s-a aflat. „În locul lui nu putea să voteze nimeni. Dacă el nu era, cum să voteze alţii?”, ne-a întrebat el. La finalul discuţiei, dl. Isidor ne-a spus că înţelege că noi ziariştii ne facem munca, dar nu ar fi de dorit ca despre fiul său sau despre sine să se scrie. Totodată, el nu ne-a explicat de ce se teme. Un caz similar este cel al lui Vasile Untilă din satul Dîşcova, Orhei. El face studii în România şi la data de 5 aprilie a votat în secţia de votare deschisă 96

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

pe teritoriul acestei ţări. Dar cineva a reuşit să voteze pentru el şi în satul de baştină. Şi pentru sora sa, Victoria Untilă, care se află în Italia, de asemenea a votat cineva în sat. L-am contactat pe Vasile Untilă şi am aflat cu mirare că cineva din sat îl contactase pînă la noi. Tînărului i s-a spus că, din greşeală, un vecin a semnat în locul lui, dar i s-au dat asigurări că vecinul doar a semnat, nu a şi votat. În acelaşi timp, semnătura „greşită” a vecinului aşa şi nu a fost tăiată din listă. Din discuţia noastră am înţeles că dl. Vasile nu prea vrea să-şi dea cu părerea despre cele întîmplate şi că-l satisface explicaţia în doi peri cu semnătura „greşită” a vecinului. Ne-am dat seama că el pur şi simplu îşi face griji pentru sine şi apropiaţii săi, atunci cînd i-am solicitat coordonatele surorii sale ca să vedem dacă şi pentru ea a semnat „din greşeală” vre-un vecin. Tînărul iniţial ne-a spus că nu o putem găsi pe sora sa, deoarece e în drum spre Moldova (de parcă telefoane mobile nu ar fi), apoi a refuzat politicos să ne de-a numărul de la casa părintească, unde urma să ajungă sora în decurs de o zi, iar în final ne-a spus deschis că el poate vorbi, dar nu ar fi de dorit să fie deranjată şi sora sa. Un alt caz este cel al Valentinei Danu, care „a votat” la secţia nr. 2 din Călăraşi. Potrivit datelor opoziţiei, femeia s-ar afla în Italia de mult timp. Am reuşit s-o găsim pe doamna Danu chiar la Călăraşi. Ea ne-a confirmat doar pe jumătate informaţia opoziţiei. S-a dovedit că într-adevăr merge uneori în Italia, unde are o fiică căsătorită şi pe care o ajută de cîte ori este necesar, dar în ziua votării se afla în Moldova. Problema este că doamna Danu nu a putut merge la votare, iar cineva, crezînd probabil că este în Italia, a votat în locul ei. Am depistat şi un caz cînd informaţia opoziţiei s-a dovedit a fi greşită. Domnul Alexandru Movilă din Hînceşti într-adevăr s-a aflat în ţară la ziua votării şi a participat la alegeri la secţia nr.18 din oraşul său, pe cînd opoziţia pretindea că este plecat din Moldova de mult timp şi votul său a fost „furat”. Informaţia ne-a fost confirmată de fiica sa, Mariana.

Morţi în listele electorale Una dintre cele mai discutate posibile fraude cu caracter electoral este prezenţa în liste a persoanelor demult decedate. Opoziţia susţine că comuniştii au introdus aceste persoane în liste şi că ar fi folosit această situaţie în scop electoral. Comuniştii, desigur, neagă. Dar, recent, fostul preşedinte al Parlamentului, Marian Lupu, care a părăsit de curînd rîndurile Partidului Comuniştilor şi care 97

Transparency International – Moldova

era unul din liderii acestei formaţiuni înainte de scrutinul din 5 aprilie, a făcut o declaraţie care provoacă mai multe semne de întrebare. La o întîlnire cu bloggerii din Moldova el a declarat: „Au fost decedaţi care au votat la 5 aprilie? Da!”. După aceasta a adăugat: „Ştim că au fost probleme cu listele electorale. Această problemă a fost identificată la alegerile din 2009, dar ea a fost prezentă şi la alegerile din 2005. În rest, vreau să văd probe, care ar demonstra falsificarea alegerilor”, a spus Lupu. Nicolae Raileanu, reprezentantul AMN la CEC, susţine că formaţiunea sa a depistat circa 800 de cazuri de includere a oamenilor morţi în listele de votare. Deoarece problema este destul de delicată şi are un puternic aspect moral, am selectat la întîmplare două nume din cele vehiculate de opoziţie şi am demarat investigaţiile de rigoare. Unul din aceste nume este al doamnei Pelagheia Codreanu din satul Cărpineni, raionul Hînceşti. La alegerile parlamentare din 5 aprilie, în listele de votare la secţia nr. 17 ea a figurat sub numărul 524. Am găsit contactele de la domiciliul unde a locuit doamna şi am reuşit să luăm legătura cu Nadia Macari, o persoană din sat care locuişte în imobilul respectiv la moment. Ea ne-a confirmat că într-adevăr doamna Pelagheia demult a decedat şi ne-a spus că aceasta e toată informaţia pe care ne-o poate da, deoarece stă cu chirie în acea casă. Apropo, la aceeaşi secţie de votare în liste am depistat şi alte persoane decedate ca, de exemplu, Ciuguleanu Maria, Butnaru Dumitru, Leancă Grigore, Secrieru Ştefan, Tubca Gheorghe. Cel de-al doilea nume verificat de noi a fost cel al Nadejdei Buruiană din satul Ciuciuleni, raionul Hînceşti. Aici, situaţia s-a dovedit foarte confuză. La apelul nostru telefonic ne-a răspuns o doamnă pe care am întrebat-o dacă aici a locuit anterior decedata Nadejda Buruian. Întrebarea noastră nechibzuită, a provocat o reacţie pe măsură a interlocutoarei: „A murit!? Cînd?”. Ulterior am aflat că, de fapt, fără să ne dăm seama am nimerit peste o întreagă dramă. Interlocutoarea noastră s-a dovedit a fi Maria Buruiană, care la moment locuieşte cu soţul Nadejdei Buruiană. Din spusele sale, Nadejda Buruiană suferă de o gravă boală psihică şi au fost nevoiţi s-o ducă la Internatul din satul Bădiceni din raionul Soroca. „Şi eu, şi soţul, suntem calici şi de doi ani nu am mai mers la Internat, dar am lăsat vorbă acolo să ni se transmită dacă va muri Nadejda ca s-o aducem în sat, s-o îngropăm aici, căci e din acest sat”, ne-a spus femeia. 98

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

S-a dovedit că, chiar şi dacă figurează în liste, pentru săteni, Nadejda Buruiană demult este moartă şi nimeni nici nu ştie că-şi trăieşte sfîrşitul zilelor într-un internat din nordul ţării. În cazul acestei presupuse fraude, ar trebui să se pronunţe organele competente: în care listă urmează să figureze Nadejda Buruian – la Bădiceni sau la Ciuciuleni? Şi, în general, are drept de vot această doamnă, care, după spusele Mariei Buruiană, suferă de o gravă boală psihică?

Votarea dublă şi semnăturile false În timpul investigaţiei noastre am descoperit o situaţie stranie. Unii şi aceeaşi alegători figurau la o secţie de votare în lista de bază, iar la altă secţie – în cea suplimentară. Evident că nu puteam trece cu vederea această situaţie şi am ales un caz aparte la investigarea căruia am purces. Este vorba despre cazul a 28 de persoane pe care le-am găsit figurînd atît în lista de bază din satul Tigheci, cît şi în lista suplimentară din satul Cuporani. Ambele localităţi fac parte din primăria Tigheci şi sunt situate în raionul Leova. În una din zile, am vizitat aceste localităţi, care se află la circa o sută de km de capitala Chişinău. La intrare în Tigheci am început să întrebăm trecătorii unde trăiesc cele 28 de persoane pe care le depistasem în liste de două ori. Chiar dacă ele figurau în lista de bază la Tigheci, sătenii ne-au spus că toţi sunt din Cuporani. În Cuporani, primul om întîlnit a fost chiar unul din cei pe care-i căutam – Veronica Fanaru. Cînd i-am spus cu ce scop am venit, a devenit pe dată serioasă. Ulterior am înţeles care-i cauza: ea a fost unul din lucrătorii electorali din Cuporani, delegată în această funcţie de Partidul Comuniştilor. Doamna Veronica ne-a comunicat că ea a votat doar la Cuporani, dar, înainte de alegeri, a mers la Tigheci, unde stă la evidenţă, şi a ridicat un carnet special în baza căruia a putut vota în satul în care locuieşte. Acelaşi lucru n-i l-a comunicat şi Ioana Blanari, dar şi domnul Ivan Bucurov, care, de asemenea, figurau în ambele liste. I-am întrebat pe toţi interlocutorii noştri cum se face că semnătura lor figurează în două liste, precum că au participat la votare. Cele două doamne au spus că ele nu ştiu, dar şi-au dat cu părerea că probabil cea de-a doua semnătură este cea depusă ca o confirmare că au luat carnetul ce le-a permis să voteze la Cuporani. Ivan Bucurov a declarat, însă, că el nu ştie nimic despre cea de-a doua semnătură, deoarece el la Tigheci nu a semnat nimic. Totodată, interlocutorii noştri au fost unanimi în opinia că, dacă cineva s-a folosit de identitatea lor pentru a vota, ar trebui traşi la răspundere. 99

Transparency International – Moldova

Am înţeles că la Cuporani nimic nou nu mai putem afla din tema ce ne interesa şi am hotărît să căutăm explicaţii la Tigheci. Am mers direct la casa primarului Ivan Para şi, spre mirarea noastră, el nu s-a arătat uimit să ne vadă, dar nici prea încîntat de această vizită a noastră. Ne-am dat seama că cineva îl pusese deja la curent pe domnul primar că doi ziarişti umblă prin satul lui şi caută să dea de capăt unor posibile fraude electorale. Primarul a invitat-o să participe la discuţie pe Aliona Guţol, care a fost vicepreşedinta secţiei de votare nr.38 din Tigheci. Cele spuse de ei, de multe ori pe un ton ridicat şi vădit ostil, s-au redus la următoarele – noi am acţionat conform indicaţiilor primite în timpul seminarelor de instruire a lucrătorilor electorali; cele 28 de persoane au votat la Cuporani, dar în lista de la Tigheci au semnat doar pentru că au primit carneţele de vot; nici un fel de încălcări nu au fost. Cei doi erau cît p-aici să ne convingă că la Tigheci şi Cuporani frauda nu a avut loc. Dar, la Chişinău, situaţia avea să ia cu totul altă turnură. Nicolae Raileanu ne-a explicat că, dacă semnăturile în lista de la Tigheci erau o confirmare a primirii carneţelelor de vot, alături de ele, într-o rubrică special prevăzută în acest sens, urma să fie adăugat ce înseamnă această semnătură. Am verificat şi în majoritatea cazurilor nu erau nici un fel de inscripţii, semnăturile figurînd astfel ca pentru persoane ce au primit buletine de vot. Şocul cel mare a venit mai tîrziu, cînd, din curiozitate, am decis să comparăm semnăturile uneia şi aceleaşi persoane din două liste – acestea se deosebesc radical şi chiar pentru un nespecialist este clar că au semnat oameni diferiţi. Deţinem aceste probe, de altfel ca şi probe la toate afirmaţiile şi concluziile făcute pînă acum în această investigaţie, şi suntem gata să le punem la dispoziţia tuturor doritorilor. Deci, concluzia în acest caz este: La Tigheci şi Cuporani frauda a avut loc! Apropo, un detaliu interesant: primarul Ivan Para ne-a comunicat că a schimbat integral componenţa organului electoral din sat. De ce oare a făcut-o, dacă totul a fost bine, după cum pretinde el?

Cine a „furat” opţiunea bolnavilor mintal? Cu grave încălcări s-a desfăşurat votarea în diferite instituţii din Moldova, unde sunt trataţi bolnavii psihic. Spre exemplu, pe lista electorală în baza căreia s-a efectuat votarea la şcoala specială din oraşul Orhei am identificat peste 200 de bolnavi mintal, care nici nu au putut semna măcar precum că au primit buletinul de vot. Alte cîteva zeci de bolnavi au introdus în liste semnături convenţionale – cruciuliţe, zigzaguri etc. 100

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

O situaţie similară am depistat şi la Internatul din Bădiceni, Soroca. Andrei Palamari, care în alegerile din 5 aprilie a fost observator din partea unui partid politic şi a fost prezent la votare în această instituţie, ne-a spus că numai a scrutin democratic nu mirosea acolo. „Dădacele intrau cu copiii în cabina de vot şi am observat că ele votau în locul lor, punînd ştampila în dreptul Partidului Comuniştilor. Din cîte ştiu eu, directorul Internatului este cu comuniştii şi dădacilor din timp li s-a spus să voteze cu acest partid”, a spus el. Observatorul susţine că, la intervenţia sa şi a altor observatori, s-a ajuns la o soluţie de compromis: să nu intre nimeni cu copiii bolnavi în cabina de vot, ei să vină pe rînd, să-şi spună opţiunea, iar cineva să o introducă în buletin în locul lor. Observatorul afirmă că, chiar dacă nu se asigura secretul votării, aceasta a fost unica soluţie posibilă, „pentru că mulţi bolnavi nici nu înţelegeau cei cu ei, stricau buletinele, neaplicînd corect ştampila”. „Unii dintre ei nu ştiau nici o denumire de partid, intrau acolo şi cînd erau întrebaţi cu cine vor să voteze, spuneau ceea ce li s-a spus din coridor: secera şi ciocanul”, a menţionat Andrei Palamari. Potrivit spuselor sale, astfel au votat peste o sută de bolnavi.

Votare fără acte de identitate şi fără a avea drept de vot În timpul investigaţiei, am depistat sute de cetăţeni care au figurat în listele electorale fără nici un act de identitate, ceea ce contravine Codului Electoral. Spre exemplu, la secţia nr. 10 din oraşul Ungheni am depistat peste 70 de asemenea persoane. Printre aceştia se numără: Babiuc Maria, Poliscaia Maria, Ciobanu Silvia, Alcaz Tatiana, Melinte Aurelia, Şişcanu Alexandru, Sîrbu Raisa etc. Multe dintre ele au primit chiar şi buletin de vot şi au votat. Doamna Abrahamyan Heghush, născută la 11.05.1976, care nu este cetăţeană a Republicii Moldova, dar care domiciliază în orăşelul Durleşti pe strada Cartuşa nr.54 ap.49, în genere a votat cu permisul de şedere pe teritoriul ţării cu seria şi numărul CR7801137. Ea nu avea drept de vot, dar, oricum, lucrătorii electorali i-au eliberat buletin. La Glodeni, în listele electorale au fost incluse şi au votat persoane care încă nu au împlinit vîrsta de 18 ani. Spre exemplu, la secţia de votare nr. 4 din acest oraş astfel au votat Gavăză Andrieş şi Gavăză Sergiu. Primul este născut în 1991, iar cel de-al doilea în 1993, iar în lista electorală au figurat cu numerele 801 şi, respectiv, 804. 101

Transparency International – Moldova

Procese verbale „dispărute” În şirul stranietăţilor şi devierilor de la regulile democratice se înscrie şi dispariţia mai multor procese verbale ale secţiilor de votare. Nicolae Raileanu susţine că, spre exemplu, din 69 de secţii de votare deschise la Hînceşti, în nici o urnă de vot nu a fost depistat procesul verbal. „Acest proces verbal se întocmeşte şi se pune în urna de vot, împreună cu buletinele de vot, după închiderea secţiei de votare. În baza lui se poate de verificat dacă coincide numărul de alegători care au primit buletine de vot cu numărul de buletine din urnă. La Hînceşti, în nici una din urne acest proces verbal nu era. Acum eu pot pune întrebarea: dar oare nu au fost schimbate urnele de vot?”, întreabă el. Această întrebare nu este lipsită de sens. Or, opoziţia a găsit printre materialele transmise la CEC din teritorii şi liste ale alegătorilor ce datează cu alegerile din 6 martie 2005. O astfel de listă a venit de la secţia de votare Nr. 17 şi ne-a fost pusă la dispoziţie şi nouă.

De ce nu au reacţionat observatorii? Reprezentantul unui partid ne-a mărturisit, sub protecţia anonimatului, că mai mulţi observatori au fost „cumpăraţi” de alţi concurenţi electorali. „Unora l-i s-a dat de la o mie pînă la o mie jumătate de lei şi li s-a spus că acuş va veni o persoană să voteze, care, chipurile, a uitat documentele, dar tare vrea să-şi exercite dreptul de a vota. Observatorii nu ştiau cine anume va veni. Şi cînd veneau mai multe persoane de acest fel şi votau, nu aveau ce face. Trebuiau să tacă, căci au luat banii. Vedeau că se dădeau cîte trei buletine, dar trebuiau să tacă. Alţi observatori pur şi simplu au fost îmbătaţi”, ne-a mărturisit sursa.

Proporţiile fraudei Opoziţia susţine că au fost circa zece tipuri de fraude masive în alegeri. Potrivit lui Oleg Bodrug, reprezentantul Partidului Liberal, printre acestea se numără: necoincidenţa numărului de alegători care au primit buletinul de vot cu numărul de semnături pe listele electorale; votarea fără acte de identitate prevăzute de legislaţie; includerea în listele electorale a persoanelor decedate şi votarea pentru ele; votarea pentru alte persoane; semnături identice pentru diferite persoane; multipla votare; votarea de către o persoană în baza mai multor acte de identitate; acelaşi act de identitate pentru mai multe persoane etc. La moment, este greu de estimat care au fost proporţiile fraudei şi în ce măsură a fost afectat rezultatul alegerilor. Totuşi, unele concluzii pot fi făcute. Nicolae 102

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Răileanu afirmă că AMN a verificat circa 27% din listele electorale şi a găsit peste 6500 de fraude majore. „Pe cele minore nici nu le-am luat în calcul. Frauda din ce am verificat noi este de cam 15%”, afirmă el. Oleg Bodrug susţine că PL a verificat cam 20% din listele electorale, iar 10-15% s-au dovedit a fi fraude. Datele PLDM sunt cam de aceeaşi natură.

De ce Curtea Constituţională a ignorat probele opoziţiei Opoziţia a prezentat toate dovezile sale privind fraudarea alegerilor la Curtea Constituţională. Dar, contrar aşteptărilor, instanţa nici nu le-a examinat şi, cu votul a cinci din cei şase judecători, a validat rezultatele alegerilor. Judecătorul Victor Puşcaş, care a avut o opinie separată, ne-a mărturisit în ce a constat ea. „Nu mi-am expus opinia asupra corectitudinii validării mandatelor de deputat. Am atras atenţia asupra procedurilor pe care urma CC să le îndeplinească. S-a primit în aşa fel că nu a fost examinată nici o contestaţie în care se vorbea despre fraudele electorale. Deşi CC s-a expus în avizul său că ele nu au influenţat rezultatele alegerilor. E greu să ne imaginăm că acele contestaţii care au venit la CC la ora 10 dimineaţa au fost examinate pînă la ora 14.00 – a fost o abordare absolut formală. Eu am expus opinia că trebuie cineva în Republica Moldova să dea răspuns la aceste întrebări. Poate trebuia să o facă CEC, instanţele judecătoreşti sau CC. Aceste trei instanţe sînt responsabile în stat pentru alegeri, deşi fiecare îşi are funcţiile sale. Dar aceasta nu s-a făcut. De aceea, am avut o opinie separată”, a declarat el. Judecătorul afirmă că „au fost semnale foarte serioase” privind corectitudinea alegerilor. „Eu am participat la validarea alegerilor din 2001 şi 2005. Aşa semnale serioase nu au mai fost. De aceea, ele trebuiau elucidate. Printre altele, CC avea dreptul să folosească în acest scop alte zece zile, deoarece CEC a prezentat un nou raport privind rezultatele alegerilor. Trebuiau verificate toate contestaţiile”, a conchis Victor Puşcaş. Preşedintele Curţii Constituţionale, Dumitru Pulbere, a acceptat să discute cu noi la acest subiect delicat. El nici nu a ascuns că CC nu s-a uitat prin dovezile opoziţiei, dar a spus că acest lucru se explică uşor prin norma legală în vigoare. Potrivit spuselor sale, „ceea ce a prezentat opoziţia la Curte este maculatură, dar nu probe”. Dumitru Pulbere a declarat că „nu ţine de competenţa CC să meargă prin sate şi să verifice listele alegătorilor”. El susţine că opoziţia trebuia să documenteze fiecare presupusă fraudă în timpul campaniei electorale, 103

Transparency International – Moldova

să se adreseze birourilor electorale, CEC, instanţelor de judecată, să fixeze încălcările în procesele verbale, să dispună de deciziile instanţelor abilitate pe marginea presupuselor fraude. „Dacă ar fi prezentat la noi aceste decizii, procese verbale etc., acestea deja ar fi fost probe şi noi le-am fi examinat, dar aşa hîrtiile pe care ni le-au adus nu pot fi considerate probe”, a declarat el. Reprezentantul Partidului Comuniştilor la CEC Sergiu Sîrbu susţine că formaţiunea de guvernămînt a investigat mai multe cazuri despre „aşa numitele fraude”. „Nici un caz în care se spune că ar fi votat de mai multe ori aceleaşi persoană, sau că în locul celor decedaţi ar fi votat altcineva, nu s-au adeverit”, a precizat Sîrbu. Nici Preşedintele CEC, Eugen Ştirbu nu este de acord cu afirmaţia precum că alegerile din 5 aprilie, 2009 ar fi fost fraudate: „

Au fost sau nu răsplătite de către guvernare anumite persoane pentru „contribuţia” în alegeri? În timpul investigaţiei noastre am depistat şi nişte aspecte curioase şi destul de interesante. Spre exemplu, ministrul dezvoltării informaţionale, Pavel Buceaţchi, imediat după alegeri a fost decorat de către preşedintele Vladimir Voronin cu medalia „Gloria muncii”. Neoficial, se vorbeşte că astfel ministrul ar fi fost „recompensat” pentru „contribuţia” MDI în alegeri, deşi motivul oficial, desigur, e altul. Consilierul prezindeţial Mark Tkaciuk a fost decorat cu „Ordinul de onoare”. Deputatul comunist Anatolie Gorodenco, care este responsabil din partea PCRM de raionul Hînceşti (unde am depistat mai multe fraude, despre care am scris mai sus), a fost ales preşedintele comisiei juridice pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului. Potrivit datelor opoziţiei, mai mulţi primari comunişti, membri ai CEC şi judecătorii Curţii Constituţionale au primit cadou de la preşedintele Vladimir Voronin ceasuri elveţiene foarte scumpe pentru care din bugetul de stat s-au cheltuit milioane de lei. Dumitru Pulbere a confirmat că judecătorii CC au primit astfel de ceasuri de la şeful statului, dar s-a arătat indignat de faptul că se consideră că acestea ar fi o răsplată pentru că judecătorii CC au validat rezultatele alegerilor, neglijînd dovezile prezentate de opoziţie. „Se încalcă orice normă de etică şi morală! Da, într-adevăr am primit ceasuri. Dar acesta a fost un moment solemn, nu contează persoana concretă care se 104

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

află în funcţia de preşedinte, este totuşi şeful statului, care se întîlneşte, îşi ia rămas bun de la toate organele statale şi, dacă face simbolic un cadou, un album, o carte, chiar şi acelaşi ceas, ce noi trebuie să ne coborîm pînă la aceea ca să spunem că CC face careva favor unui partid politic? Noi ce suntem copii de la grădiniţă? Oare acesta a fost motivul? Aceste acţiuni ale şefului statului au fost după validare. Ce cineva consideră că şeful statului ne-a spus: dacă voi nu validaţi, nu vă dau ceas? Este asta ceva serios?”, a declarat preşedintele CC. Victor Puşcaş, judecător CC a spus că atunci cînd a fost invitat de Preşedintele Vladimir Voronin să primească suvenirele, a simţit că e vorba de altceva şi nu s-a dus. „Peste un timp mi s-a dus un ceas şi un suvenir la serviciu. Iniţial nu înţelegeam care-i costul ceasului, căci conform legii judecătorul poate primi cadouri, suvenire dar nu mai mult decît un salariu minim. Dacă se înmînează cadouri legate de serviciu mai scumpe decît este indicat în lege, atunci el este obligat să transmită aceste cadouri administraţiei. Cînd am aflat că valoarea acestui cadou este de 400 euro, cum scria în presă, l-am prezentat administraţiei. Dar nu au refuzat să le primească deşi judecătorul, cu atît mai mult cel constituţional, nu are dreptul să primească cadouri. Totuşi, cred că ceasul nu are nici o legătură cu validarea alegerilor din 5 aprilie, cred că este un gest cu ocazia finisării mandatului de preşedinte a lui Vladimir Voronin. Eu am primit un cadou şi de la Preşedintele Petru Lucinschi, dar era vorba de carte şi nu de ceas de aur. Cartea cred că pot sa mi-o las, dar ceasul cred că ar trebui să fie transmis administraţiei”. Indiferent de declaraţiile contradictorii ale opoziţiei, guvernării comuniste şi ale reprezentanţilor diferitor structuri de stat, este clar că în alegerile din 5 aprilie au avut loc grave încălcări, care nu pot fi trecute cu vederea. Dacă nu vor fi elucidate şi nu vor fi tratate ca atare, Moldova riscă să-şi consolideze imaginea de stat în care democraţia şchiopătează serios şi în care se testează diverse tehnologii electorale „murdare”. Lilia Gurez, Igor Volniţchi, www.azi.md, 21.07.2009

Moldova – poligon pentru testarea tehnologiilor electorale „murdare” (II) În luna iulie a acestui an, am publicat o investigaţie în care am demonstrat prin probe şi mărturii că alegerile parlamentare din Republica Moldova din data de 5 iulie 2009 au fost fraudate in proportie de cca 10-15%. După alegerile din 5 105

Transparency International – Moldova

aprilie, partidele de opoziţie şi mai multe organizaţii locale şi internaţionale au facut mare scandal în jurul rezultatelor obţinue atunci şi au învinuit Partidul Comuniştilor că ar fi comis acele fraude. Deşi din 5 aprilie şi pînă la anticipatele din 29 iulie, sistemul electoral din Moldova nu a suferit care-va modificări spre bine şi nici măcar listele electorale nu au reuşit să fie reînnoite aşa cum s-a cerut, de rezultatul alegerilor din 29 iulie, doar o singura formaţiune s-a arătat nemulţumită şi a afirmat că alegerile au fost fraudate. Nici aceasta însă nu a spus clar de către cine au fost falsificate. Celelalte formaţiuni, nu au avut nici un fel de obiecţii, deşi fraude şi încălcări electorale acum, ca şi atunci, au fost comise cu duiumul.

Morţii continuă să fie „alegători” în Moldova Deşi problema prezenţei persoanelor decedate în listele electorale a fost una pe larg discutată în societatea din Republica Moldova în ultimul timp, la alegerile parlamentare din 29 iulie situaţia a rămas practic neschimbată. În listele electorale au rămas o mulţime de astfel „alegători”. Olga Straton, director executiv al Asociaţiei pentru promovarea clinicelor juridice, ne-a comunicat că, spre exemplu, la secţia de votare nr. 229 din Chişinău, în listele electorale au figurat mai multe persoane decedate, cum ar fi Gheorghiev Mihail, care a fost inclus în listă pe adresa str. Grigore Ureche 48; la secţia de votare nr. 161, Prodan Ana, str. G.. Latină 17, Cocer Raisa str. P. Zadnipru 14/1, Malenco Sergiu, str. P. Zadnipru 14, Maimescu Valeriu, str. G. Latină 17/1 (numerele apartamentelor le-am exclus pentru că această informaţie ar fi putut încălca dreptul rudelor decedaţilor la viaţă privată, dar, în caz de necesitate, sîntem gata să le punem la dispoziţia organelor abilitate).

Alegători „fantome” Ca şi în alegerile precedente, în listele electorale au fost introduşi alegători care pur şi simplu nu existau. Cel puţin, pe adresele la care au fost indicaţi. Potrivit Olgăi Straton, spre exemplu, în apartamentul nr.117, situat pe strada Florilor 32, a fost inclusă Verhovscaia Olga care nu are domiciliul pe această adresă; în apartamentul nr. 2, situat pe str. Zelinschi 36/6 a fost inclusă în liste Cojocari Marfa, anul naşterii 1914, despre care proprietarul apartamentului nu ştie nimic. În listele electorale ale secţiilor de votare nr. 32, 54, 56, 11 din Bălţi au fost incluse mai multe „persoane-fantomă”. De exemplu: Vidraş Ludmila si Ermolaeva Nadejda – str. Conev, 30/15, Onopcenco Zinaida, str. Alexandru cel 106

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Bun 34/7, Babaeva Alexandra – str. Alexandru cel Bun 28/46, Tcaci Stefan, str. Sevcenco 91/15. La secţia 166 Chişinău, pe adresa M. Sadoveanu 28, ap.222 au fost incluse 4 persoane străine cu numele de familie Andronici, despre care iarăşi proprietarii reali nu ştiau nimic. Culmea a fost că „alegători fantome” au fost plasaţi chiar şi în casele liderilor politici. Astfel, Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova, cînd s-a prezentat la secţia de votare, a găsit în casa sa înscrise două persoane străine. „Evident că am semnalat această neregulă funcţionarilor electorali, urmînd ca ea să fie înlăturată”, ne-a declarat Vlad Filat. Am discutat la această temă şi cu Vasile Garbuz, coordonator al echipei de observatori din cadrul Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului pentru oraşul Bălţi. „Noi am verificat listele electorale din cadrul a cinci secţii de votare. În aceste liste, care au fost utilizate la alegerile din 29 iulie, erau incluse numeroase persoane, care demult nu mai locuiau pe adresele respective. De altfel aceste liste au fost utilizate şi la 5 aprilie. Aceasta denotă că autorităţile publice locale, deşi au fost obligate să reînnoiască listele electorale pentru alegerile anticipate, nu au făcut nimic în pentru a le face mai bune”, ne-a declarat el.

Votul în locul altei persoane – din nou utilizat pe larg în Moldova În alegerile din 29 iulie din nou au fost înregistrate cazuri cînd unele persoane au votat, intenţionat sau din neatenţia membrilor birourilor, în locul altor alegători. Un caz cu totul ieşit din comun a fost înregistrat la secţia de votare nr. 4 din oraşul Drochia. Valentina Cebotari, coordonator al echipei de observatori LADOM pentru raionul Drochia, ne-a relatat că pe lista electorală, în dreptul cetăţencei Mariana Bejan erau două semnături şi nici una nu aparţinea acesteia. „Sosită la secţie, Mariana Bejan a constatat că pentru ea deja se votase. Indignată, rivoltata, nedumerită (doamna, împreună cu soţul şi fiica). Aici pentru ea deja cineva se grăbise s-o facă. A informat preşedintele comisiei, iar observatorul de scurtă durată LADOM m-a anunţat pe mine. Cazul era investigat deja şi de unii reprezentanţi de partid. Valentina Conişescu, membrul comisiei de la PCRM, ridica nedumerită din numeri, fără a putea explica cazul. Dup mai multe cercetări cei prezenţi au observat că, deşi semnătura se asemăna cu cea originală, nu era a Marianei Bejan. La consultarea experţilor LADOM, Marianei până la urmă i s-a permis să votzeze.”, ne-a spus ea. 107

Transparency International – Moldova

Rima Plăcintă, asistent de proiect în cadrul Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, spune că astfel de cazuri au fost depistate în mai multe localităţi ale ţării: la secţia Nr. 4 din Cahul – pentru Munteanu Alexandr, care este plecat peste hotare de 6 ani şi în lista electorală se află la Nr. 1476, cineva a votat, caz depistat de mama şi fratele persoanei în cauză; la secţia Nr. 13 din Orhei – alegătorul Vasile Mîţu a depistat că în dreptul numelui său este deja semnat precum că a votat; alegătorul Ion Popuşoi, domiciliat în Cimişlia, a constatat că în locul lui a votat deja cineva (apropo, acest alegător a fost inclus după aceasta în lista suplimentară pentru a putea vota) etc.

Unii alegătrori au fost incluşi în liste de două ori, iar într-un caz – de 52 (!) ori În Moldova continuă practica includerii unuia şi aceluiaşi alegător de mai multe ori în listele de votare. Potrivit Rimei Plăcintă, spre exemplu, în listele electorale ale secţiilor Nr.1, Nr.3 din Căuşeni au fost depistate mai multe cazuri cînd o persoană era înscrisă de două ori. La secţia de votare Nr. 198 din mun. Chişinău, un alegător a fost inclus dublu în listele electorale: sub numele Tacu Fiodor şi sub numele Tacu Tudor. La secţia Nr. 180 din Chişinău, unei persoane i-au fost eliberate două buletine de vot şi ambele au fost introduse în urna de vot. La secţia de votare Nr. 226 sa încercat introducerea în urna de vot a două buletine de vot de către o singură persoană (votat PCRM). Dar „cireaşa de pe tort” a fost cazul de la secţia Nr.7 din Cimişlia, unde un alegător a fost înscris în lista electorală de 52 (!) de ori, cu date diferite de buletin.

Comuniştii – extrem de preocupaţi de votarea cu urna mobilă Ca şi în alegerile precedente, în scutinul din 29 iulie s-au comis mai multe fraude electorale cu urna mobilă. Deşi legislaţia în vigoare a Republicii Moldova prevede clar modalitatea în care persoanele ce nu pot să se deplaseze la secţia de votare în ziua alegerilor solicită urma la domiciliu, nu se ştie de ce rolul de „avocat” al acestei categorii de persoane şi l-au asumat îndeosebi reprezentanţii Partidului Comuniştilor. Spre exemplu, la secţia Nr.8 din Căplani, r-nul Ştefan Vodă, reprezentantul PCRM a adus 17 cereri tapate pentru votarea la domiciliu; la secţia Nr.29 din Talmaza, r-nul Ştefan Vodă, un membru al 108

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

PCRM a adus în secţia de votare 24 de cereri privind votarea la domiciliu; la secţia Nr. 5 din Antoneşti, r-nul Ştefan Vodă, reprezentantul PCRM a prezentat 24 cereri pentru urna mobilă; un membru al PCRM a adus în secţia de votare Nr.54 din localitatea Zăicani, r-nul Rîşcani, 104 cereri pentru votarea la domiciliu; membrul Consiliului electoral raional din Căuşeni din partea PCRM a transmis la secţiile de votare din oraş listele persoanelor care au solicitat să voteze la domiciliu etc. Straniu, dar se pare că multe persoane pentru care comuniştii au solicitat urna mobilă la domiciliu nici nu ştiau de aceasta. Spre exemplu, la secţia Nr.5 din Căuşeni, din 24 de alegători care erau incluşi în listele electorale suplimentare pentru a vota la domiciliu, 16 s-au prezentat şi au votat în secţie. Vera Ciuhcitu, coordonator al echipei de observatori din oraşul Căuşeni, ne-a spus că o situaţie similară s-a înregistrat şi la secţia de votare Nr.1 din acest oraş. „Preşedintele biroului secţiei de votare a acceptat lista cu 57 persoane care solicitau votarea la domiciliu, dintre care unele la acea oră reuşise să voteze la secţia de votare”, ne-a spus ea.

250 de lei şi un pahar de ţuică pentru un vot în favoarea comuniştilor În alegerile din 29 iulie au fost înregistrate mai multe cazuri de corupere a alegătorilor. Rima Plăcintă ne-a spus că, la secţia de votare Nr. 56, Slobozia Mare, Cahul, Belalî Vasile, preşedinte al OT a PCRM în Slobozia Mare, Covalgiu Petru, observator PCRM, Iaţco Iacob, membru PCRM, făceau agitaţie electorală pe teritoriul secţiei de votare, însoţeau persoanele după ce ieşeau din secţie la magazin, servindu-le cu băuturi alcoolice. „În acelaşi timp, a fost depistat un grup de 5-6 femei, care aşteptau remunerarea pentru votul dat pentru PCRM, de la aceleaşi persoane sus-numite. Unele din ele au intrat în posesia acestor bani în sumă de 250 lei (circa 23-24 USD), iar altele au fost ignorate, revoltîndu-se şi creînd un haos nemaipomenit. Observatorul LADOM, Cojan Constantin, medic în satul Colibaşi, care a semnalat acest caz, a fost avertizat de persoane din grupul de membri ai PCRM că i se vor crea probleme şi nu se va reţine la locul de muncă pe care îl are de mult timp”, ne-a comunicat ea. În satul Bogzeşti din raionul Teleneşti, cetăţeanul Vitalie Mereuţă oferea alegătorilor vin, îndemnîndu-i să voteze pentru PCRM, iar în raza de 50 de metri de la secţia de votare un grup de cetăţeni preparau frigărui şi serveau alegăto109

Transparency International – Moldova

rii. De asemenea, în magazinul din apropiere se realizau produse alimentare, detergenţi, băuturi din contul primarului de Bogzeşti, reprezentant al PCRM. În mai multe secţii de votare, funcţionarii electorali şi observatorii au fost surprinşi indicîndu-le alegătorilor pentru cine să voteze. Spre exemplu, la secţia de votare Nr.2 din oraşul Teleneşti observatorul din partea PCRM, E. Demihova, încerca sî influenţeze alegătorii să voteze pentru PCRM. Membrii biroului secţiei de votare din satul Leuntea, r-nul Căuşeni, indicau alegătorilor să voteze pentru concurentul Nr.1 din buletinul de vot (PCRM). La secţia Nr. 61 Chişinău observatorii PCRM I. Socolov şi V. Baretenev au influenţat votul alegătorilor şi au făcut agitaţie în interiorul secţiei. La secţia Nr. 196 din Chişinău membrii biroului influenţau alegătorii să voteze pentru PCRM. Apropo, în ziua alegerilor, în multe secţii de votare se aflau persoane neautorizate care, prin prezenţau lor, influenţau alegătorii. Spre exemplu, la secţia de votare Nr. 51 din localitatea Rudi, r-nul Donduşeni, primarul satului, Raneta Zinaida, din partea PCRM, s-a aflat toată ziua în incinta secţiei de votare; la secţia Nr.14 din Surchiceni, r-nul Căuşeni, primarul Borzin Maria s-a aflat mai mult timp în secţia de votare, la Şoldăneşti, reprezentantul PCRM, Djumber Todua, neavînd nici o acreditare, s-a aflat timp îndelungat în secţia de votare din satul Cot, iar candidatul de pe listele PL, Leonid Paerele, a stat timp îndelungat în secţiile din Şoldăneşti; în r-nul Telenești, în satele Băneştii Vechi, Chiștelniţa, Ghiliceni, primarii adesea erau prezenţi în secţiile de votare. Mulţi primari nu s-au sinchisit să transporte singuri alegătorii la secţiile de votare, ceea ce, de asemenea, este o influenţă asupra lor. Spre exemplu, la secţia Nr.13 din localitatea Corjova, r-nul Criuleni, fiul observatorului din partea PCRM, Gorceac Mihail, a transportat alegătorii cu microbusul propriu; primarul s. Leuntea, r-nul Căuşeni, transporta cu automobilul alegători la secţia de votare; în r-nul Glodeni, s. Soroca, au fost observate două automobile, inclusiv automobilul de serviciu al primarului de Glodeni, care au transportat persoane de vîrsta a treia la votare în or. Glodeni; în secţia Nr. 11/20 din r-nul Cimișlia, primarul a transportat cu maşina de serviciu mai multe persoane la secţia de votare, din care două în stare de ebrietate; în satul Ion Vodă, comuna Ciutulești , raionul Floresti, Natalia Mihailuţă, director de scoală, făcea agitaţie în favoarea PCRM locuitorilor din Ioan Vodă, cu viza de domiciliu în Ciutuleşti, apoi forma grupuri a cîte opt persoane şi le transporta cu autoturismul la secţia de votare din Ciutuleşti etc. 110

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Cetăţeni lipsiţi de dreptul constituţional de a vota În alegerile din 29 iulie s-au depistat cazuri fără precedent (cel puţin, despre ele nu prea se auzea) – lipsirea directă a unor cetăţeni de dreptul lor de a vota. Un exemplu în acest caz este cel al două bătrîne din oraşul Bălţi. „Doamnele Secăreanu (str. Parhomenko) şi Dabija (str. Parhomenko), care urmau să-şi exercite dreptul de vot la secţia Nr. 29 din acest oraş, nu au fost incluse în listele de votare. Neştiind acest fapt, de dimineaţă ele au solicitat votarea la domiciliu. Abia seara au fost anunţate că ele, posibil, sînt incluse la alt sector, care la fel nu le-a acceptat. Fiind incluse în listele electorale la alegerile precedente, acum ele nu s-au mai regăsit şi astfel li s-a interzis să voteze”, ne-a spus Rima Plăcintă. Un alt exemplu în acest sens este secţia de votare Nr. 217 din Floreşti unde au fost atestate cazuri cînd cîţiva alegători au venit de la ţară, spunînd că ei acolo nu au putut vota (chiar dacă aveau acolo domiciliul), deoarece viza de reşedinţă le este la Chişinău. Studenţii au venit la Chişinău să voteze, însă viza de reşedinţă era expirată şi nu le-a fost eliberat nici un buletin de vot. Numai în Floreşti s-au înregistrat 115 asemenea cazuri.

Mai multe indicii că în Moldova a fost utilizat „caruselul” În alegerile din 29 iulie 2009 s-au înregistrat mai multe indicii că în Moldova a fost utilizată una dintre cele mai cunoscute metode de fraudare a alegerilor – „caruselul”, care este, totodată, şi una dintre cele mai greu de depistat. Schema folosită în acest caz este simplă: alegătorului i se înmînează un buletin în care deja este aplicată ştampila „votat” în dreptul unui anumit concurent electoral; el se prezintă la secţie, ia un buletin curat, se duce în cabina de vot, după care iese şi introduce în urnă buletinul ştampilat cu care venise; buletinul curat îl întoarce celui care i-a dat un buletin ştampilat şi primeşte o recompensă financiară. În timpul alegerilor din 29 iulie au fost înregistrate cazuri concrete cînd ştampilele „Votat” au rămas un timp fără supraveghere, au fost scoase în afara secţiilor de vot, au dispărut buletine curate, au fost depistate buletine curate în cabina de vot, au fost depistate buletine în afara secţiilor de votare etc. Spre exemplu, în raionul Ocniţa, s. Gîrbova, la prezentarea actelor şi a materialelor la Consiliul Electoral Raional nu s-a ajuns o stampilă „Votat”; în 111

Transparency International – Moldova

r-nul Ocniţa, localitatea Otaci, a rămas o ştampilă „Votat” în Biroul Electoral, urmînd să fie adusă mai tîrziu la Consiliul Electoral Raional; la secţia Nr. 1 din Cimişlia, la numărarea voturilor, au fost depistate două buletine împăturite împreună, dintre care unul era ştampilat pentru PCRM, iar altul era gol; în secţia Nr. 30 din Străşeni o persoana a ieşit cu buletinul de vot din secţia de votare şi la 15 m de la secţie a fost întoarsă înapoi; la secţia Nr. 238 din Chişinău în locul unui buletin de vot lipsă, în urnă a fost depistată o foaie albă curată de exact aceleaşi dimensiuni; la secţia Nr. 205 din Chişinău doi alegători au scos buletinele din secţie; la secţia Nr. 48 din Chişinău în cabina de vot a fost depistat un buletin uitat sau lăsat intenţionat; în secţia Nr. 47 din Chişinău un alegător a ieşit din secţia de votare cu buletinul de vot; în secţia Nr. 38 din satul Sofia, r-nul Drochia nu s-a ajuns un pachet cu 100 buletine curate; în secţia Nr. 2 din Cahul s-a încercat scoaterea unui buletin de vot din secţia de votare; la secţia 172 s-a încercat să se scoată un buletin din secţia de votare. Cel mai grav caz de acest fel s-a întîmplat însă la secţia de votare Nr. 1 din Cahul. Acolo, ştampila „Votat” a fost scoasă din secţie de către observatorul PCRM, Elaşchin Alexei. Acesta a fost ajuns din urmă de către un membru al biroului la sesizarea observatorilor, la aproximativ 150 metri de la secţia de votare. Elaşchin a motivat că ştampila avea unele defecţiuni şi el vroia s-o repare. A fost scrisă contestare la Consiliul Electoral de Circumscripţie Nr. 7, Cahul, însă, în loc ca observatorul să fie eliminat din secţia de votare, lui i s-a permis să urmărească procesul pînă la urmă, astfel fiind încălcate prevederile Codului Electoral. Un indiciu în acest sens poate fi şi discrepanţa între numărul buletinelor de vot eliberate de către CEC şi numărul buletinelor de vot notate în proceseleverbale de totalizare a rezultatelor votării de către birourile electorale raionale, depistată de Partidul Popular Creştin Democrat. Reprezentantul acestei formaţiuni, Radu Buşilă, sustine că 3 204 buletine de vot pur şi simplu au dispărut. „Spre exemplu, pentru secţiile de votare din capitală CEC a eliberat, conform actului de transmitere-primire, 683 398 de buletine de vot, dar în procesul-verbal de totalizare a alegerilor se găsesc doar 680 461 de buletine, diferenţa fiind de 2 937 de buletine de vot. Unde sînt aceste buletine? De ce procesele-verbale au fost semnate ştiindu-se că lipsesc cele 2 937 de buletine de vot şi de ce pînă acum toţi responsabilii nu au luat atitudine?”, a întrebat el. Şeful staff-ului electoral al PPCD, Dinu Ţurcanu, afirmă că aceste buletine puteau fi lesne folosite pentru fraudarea alegerilor după metoda „carusel”. „Este 112

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

foarte bine cunoscută procedura „morişca”, zisă şi „caruselul”, atunci cînd cu un buletin se poate vota de peste 100 de ori. Şi dacă, de exemplu, înmulţim buletinele dispărute din Chişinău la o sută, atunci cifra devine una destul de mare. Asemenea grave nereguli nu s-au înregistrat în cazul nici unui scrutin parlamentar din 1994 încoace, nici măcar în timpul scrutinului din 5 aprilie 2009. Cazul este fără precedent, dar se poate constitui într-un precedent periculos pentru scrutinele viitoare ”, susţine Dinu Ţurcanu. Apropo, PPCD a sesizat Curtea Constituţională a Republicii Moldova în această problemă, dar instanţa a respins sesizarea fără a face publice careva argumente în acea şedinţă.

Listele electorale au fost secretizate Comportamentul Comisiei Electorale Centrale (CEC) a fost unul destul de straniu în ambele campanii electorale din 2009 din Moldova, dar în special înainte de alegerile din 29 iulie. Astfel, dacă în alegerile din 5 aprilie 2009, accesul la listele electorale a fost unul liber, fiecare putînd verifica dacă s-a votat pentru cetăţeni morţi, plecaţi peste hotare etc., apoi, cu cîteva zile înainte de alegerile din 29 iulie, Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova a adoptat o hotărîre prin care a interzis accesul la listele electorale. „Considerăm corectă această decizie, deoarece listele electorale conţin informaţie cu caracter personal, care nu trebuie făcută publică”, ne-a declarat Iurie Ciocan, secretarul Comisiei Electorale Centrale (CEC). Potrivit spuselor sale, această decizie nu a avut nimic în comun cu evenimentele de după alegerile din 5 aprilie, cînd accesul la listele electorale a fost asigurat şi, în rezultat, s-au depistat mai multe fraude. Apropo, articolul 8 „Accesul la informaţia cu caracter personal” din Legea cu privire la protecţia datelor cu caracter personal în alineatul 1 prevede că „Informaţia cu caracter personal o constituie datele ce se referă la o persoană privată identificată sau identificabilă, a cărei dezvăluire ar constitui o violare a intimităţii persoanei, face parte din categoria informaţiei confidenţiale despre persoane. În sensul prezentei legi, nu constituie informaţie confidenţială datele ce ţin exclusiv de identificarea persoanelor (date ce se conţin în buletinele de identitate)”. În listele electorale, pe lîngă informaţia din buletinele de identitate, mai este doar informaţia privind domiciliul persoanei. Probabil, instanţa a avut în vedere această informaţie, deşi, atît timp cît ea a fost publică 113

Transparency International – Moldova

şi la ea au avut acces practic oricine, nu s-a înregistrat nici o plîngere din cauza cuiva că i s-ar fi încălcat dreptul la protecţia datelor cu caracter personal. Totodată, Vasile Spinei, preşedintele Centrului „Acces-Info”, afirma ca „listele electorale trebuie să fie publice şi nu exista nici un temei pentru secretizarea lor printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie (CSJ)”. „Datele ce se conţin în listele electorale nu pot fi considerate confidenţiale, deoarece, înainte de alegeri, ele se afişează şi fiecare cetăţean le poate consulta. Este normal ca oamenii să poată avea acces la listele electorale. Aceasta sporeşte gradul de participare civică şi control asupra unui proces democratic atît de serios, cum sînt alegerile. În această decizie a CSJ nu se vede logica, căci, potrivit Legii cu privire la protecţia datelor cu caracter personal, datele din buletinul de identitate a persoanei, care sînt în listele electorale, nu se consideră date ce trebuiesc secretizate. Această decizie a CSJ este un pas înapoi în ceea ce ţine de liberul acces la informaţie în Republica Moldova”, ne-a declarat Vasile Spinei.

Implementarea Registrului electronic al alegătorilor a fost amînată din motive suspecte Posibilitatea fraudării alegerilor în Republica Moldova ar fi fost redusă la minimum dacă ar fi fost implementat Registrul electronic al alegătorilor. Acesta este prevăzut de legislaţia în vigoare şi urma să fie utilizat încă în alegerile din 5 aprilie 2009, nemaivorbind de scrutinul din 29 iulie. Dar, în jurul implementării acestui sistem, planează mai multe „mistere”. Registrului de stat al alegătorilor urma să fie elaborat şi implementat în cadrul programului PNUD „Suport electoral pentru Moldova”, bugetul căruia era estimat la 4,5 mil. dolari SUA. Alocaţii suplimentare pentru proiect se aşteptau să fie obţinute şi de la Comisia Europeană. Pentru realizarea proiectului era nevoie de elaboratori de soft-uri, furnizori de echipamente, instruirea executanţilor, sistem de control şi activităţi de organizare în teritorii. Anterior, a fost anunţat un tender în acest sens, urmînd ca Registrul să fie pus în aplicare în 2009. Dar, la începutul anului, tenderul a fost anulat, iar Moldova a mers în alegeri după metodele vechi care permit fraudarea alegerilor. Veaceslav Balan, managerul proiect „Suport electoral pentru Moldova”, spune ca tenderul privind elaborarea Registrului electronic al alegătorilor a fost anulat la începutul acestui an, „deoarece nici una din ofertele ce au participat la acest tender nu s-a încadrat plenar în cerinţele tehnice şi financiare stabilite”. „Toţi 114

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

participantii la proiect au depus toate eforturile necesare pentru demararea elaborării Registrului de Stat al Alegătorilor. Nu vă putem dezvălui identitatea companiilor participante la tenderul anulat, nici detaliile ofertelor depuse. La etapa actuală noi nu cunoaştem care ar fi costul total al activităţii privind elaborarea şi implementarea Registrului de Stat al Alegătorilor. În viziunea noastră, Registrul este o parte componenta a unui sistem complex, care va fi elaborat în mai multe etape. Pînă la finele anului curent vom relua lucrul asupra acestui proiect. Există mai multe optiuni de realizare a lucrărilor asupra sistemului, iar modalitatea de elaborare a sistemului va fi decisă ulterior”. Din alte surse însă am reuşit să aflăm că, în total şase companii şi-au anunţat dorinţa de participare la tender, dintre care trei au ajuns în turul doi, inclusiv „Alfa Soft”, „Deeplace” din Moldova şi o companie spaniolă a cărei denumire se ţine în secret din motive incerte. Participanţii la tender spun că s-au pregătit temeinic de el, o lună s-a consumat pentru calcule şi colectarea documentelor. Au fost antrenaţi, practic, toţi colaboratorii companiilor, au fost rupţi de la proiectele curente. Dar ca rezultat tenderul a fost anulat. Iurie Coroban, director „Alfa Soft”, ne-a declarat că firma pe care o conduce nici măcar nu a fost informată oficial că tenderul a fost anulat, iar enunţarea motivelor se refuză. „Simbioza Comisia Electorală Centrală – PNUD chiar din start părea cam suspectă. Mai ales dacă luăm în calcul faptul că termenul tenderului a fost stabilit pînă pe 1 decembrie 2008, dar rezultatele au fost examinate abia în ianuarie, iar pentru executarea tuturor lucrărilor de creare a registrului au fost rezervate 30 de zile. Adică în loc să le dea elaboratorilor cel puţin încă o lună pentru activitatea reală, ca să facă cel mai bun sistem, ei s-au mocoşit două luni. După discuţii particulare cu beneficiarii a devenit cert că ei în genere încă nu s-au copt pentru vreun sistem. Eu am senzaţia că beneficiarii, pur şi simplu, s-au temut de participarea unor companii moldoveneşti în acest proiect, iar vendorul din străinătate a cerut un preţ prea mare”, a spus directorul companiei. Veaceslav Cunev, director „Depleece”, ne-a declarat că „nu există şi nu au existat nici un fel de motive legale pentru anularea tenderului”. „Problema neîncrederii în companiile locale care, am impresia că a devenit principala în şirul altora, nu este justificată prin nimic. „Depleece” are în portofoliu cele mai mari proiecte de automatizare la nivel de stat şi de bănci, 115

Transparency International – Moldova

inclusiv Inspectoratul Fiscal, iar „Alfa Soft” are o experienţă de activitate enormă în domeniul realizării programelor de stat într-o serie de ţări europene. Toate companiile deţin cîte mai multe certificate internaţionale. Noi am declarat un preţ, practic, la nivelul rentabilităţii, pentru că înţelegeam că imaginea costă mai scump. S-ar putea ca preţul mic, care era cu un ordin mai mic decît al spaniolilor, a speriat comisia şi acolo s-a considerat că sîntem prea interesaţi şi nu s-a exclus că executăm o comandă a opoziţiei, ceea ce este extrem de neserios. Pe de altă parte, după discuţii cu conducerea CEC eu am înţeles că cei de acolo nu prea îşi imaginează volumul de lucru care trebuia executat”, a menţionat el. Ulterior, tot CEC a fost acel care s-a plîns de „calitatea proastă a listelor electorale” şi de „atitudinea neserioasă faţă de listele electorale a celor care trebuiau să le elaboreze”. Astfel, Eugen Ştirbu, preşedintele Comisiei Electorale Centrale (CEC), a declarat că „primarii au avut o atitudine neserioasă faţă de întocmirea listelor electorale pentru alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie, deşi această obligaţiune le revine, conform legislaţiei în vigoare”. El a amintit că primarii, în premieră, au prezentat liste electorale şi în formă electronică. Preşedintele CEC susţine că aceastea s-au dovedit a fi „de o calitate care lăsa de dorit” şi CEC a fost nevoit să le întoarcă înapoi pe unele dintre ele. Totodată, Eugen Ştirbu a spus că listele electorale electronice elaborate în aceste alegeri vor fi luate în calcul la elaborarea Registrului electronic al alegătorilor, pe care CEC intenţionează să-l implementeze în viitorul apropiat. Indiferent de motivele care au condus la tergiversarea implementării Registrului electronic al alegătorilor, este clar că, dacă el ar fi fost utilizat, după cum prevedea legislaţia, Moldova ar fi fost mult mai aproape de standardele ce caracterizează alegerile libere şi corecte.

Poziţii confuze ale observatorilor şi actorilor politici Chiar dacă frauda a fost prezentă în alegerile parlamentare din 29 iulie 2009, aprecierile observatorilor şi actorilor politici au fost uşor confuze. Dacă în alegerile din 5 aprilie 2009, observatorii înclinau să creadă că scrutinul a fost, în linii mari unul corect, iar partidele de opoziţie pretindeau că frauda a fost masivă, acum poziţiile s-au schimbat: observatorii locali pretind că alegerile au fost parţial libere şi parţial corecte, cei străini afirmă că, în linii mari, alege116

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

rile au corespuns standardele internaţionale (deşi formulează şi unele pretenţii în acest sens), iar partidele (poate cu excepţia PPCD) formulează o poziţie puţin neclară – fraude au avut loc, dar nu se ştie în ce măsură acestea au putut influenţa rezultatul final. Cel puţin, nici un partid (iarăşi, cu excepţia PPCD) nu a sesizat Curtea Constituţională. Reprezentantul unei formaţiuni politice ne-a explicat, sub protecţia anonimatului, acest comportament straniu. „Fraude au avut loc şi este evident că, în mare parte, au fost comise de reprezentanţii Partidului Comuniştilor, aflat la guvernare. Dacă nu erau aceste fraude victoria democraţilor în alegeri era şi mai clară. Or, democraţii au obţinut doar 53 de locuri din 101 în Parlament. Dar am înţeles că nu are sens să te adresezi la Curtea Constituţională. Ne-am adresat după alegerile din 5 aprilie şi am adus o mulţime de dovezi că alegerile au fost fraudate, dar nu a fost nici un efect – instanţa pur şi simplu ne-a ignorat. Important este că acum am reuşit să debarcăm comuniştii de la putere şi putem implementa cu adevărat în ţară standardele democratice”, ne-a declarat sursa. De altfel, dacă după alegerile din 5 aprilie, mai mulţi lideri de opoziţie au criticat dur observatorii internaţionali, învinuidnud-i că nu sînt suficienţi de atenţi în timpul alegerilor şi că vin aici mai mult în turism, de data aceasta nimeni nu a reacţionat nici cum. Dar, atît la 5 aprilie, cît şi la 29 iulie, Misiunea OSCE/ODIHR a acreditat cîte 230 de observatori. Am solicitat purtătorului de cuvînt al Misiunii, Jens-Hagen Eschenbaecher, informaţii privind costul acestor misiuni în Moldova. Din păcate, el a menţionat că nu poate să ne ofere informaţii în acest sens. Totuşi pe siteul http://www.osce.org/documents/html/ pdftohtml/36673_en.pdf.html este publicat un document privind cheltuielile pentru un observator internaţional pentru alegerile din 5 aprilie, 2009. Acolo se precizează că cheltuielile au crescut simţitor comparativ cu ultima misiune trimisă la alegerile locale din 2007. În total, pentru şapte zile în Moldova, cu cazare într-un hotel nu mai scump de 100 euro, Misiunea OSCE/ODIHR a cheltuit pentru un observator 1602 Euro. Printre cheltuili se numără cîte 45 euro pe zi pentru mîncare, traducător, dacă este necesar, cîte 30 euro pe zi, maşină şi benzină – 28 euro pe zi. Pe lîngă aceasta, fiecărui observator i-a fost achitat desigur şi transportul avia. Liga pentru apărarea drepturilor omului din Moldova, pentru alegerile din 5 aprilie, 2009 a avut 2043 observatori şi un buget de $193,3 mii, iar pentru alegerile din 29 iulie, 1898 de observatori şi un buget total de 160, 9 mii Euro. 117

Transparency International – Moldova

Analistul politic Oleg Cristal crede că observatorii naţionali la 29 iulie şi-au făcut meseria mai bine decît la 5 aprilie, dar motivul cel mai important al lipsei criticilor la adresa observatorilor naţionali şi internaţionali este altul. „Orice critică urmăreşte un anumit interes. Putem conchide că la 29 iulie nici un actor politic important nu a avut interes să se lanseze în acuzaţii şi critici la adresa celor care au monitorizat scrutinul. Au fost alte prioritati, care au reieşit din rezultatul scrutinului. PCRM a obţinut doar 48 de mandate, iar alte patru partide de opoziţie, cumulativ, 53 de mandate, deci, opoziţia poate prelua guvernarea şi nu poate contesta nişte rezultate care îi avantajează. Aş vrea să amintesc de declaraţiile unor partide de opoziţie, făcute în timpul campaniei electorale pentru alegerile anticipate, precum că „alegerile deja au fost fraudate”. După astfel de declaratii logic urma să survină contestatii la CEC, respectiv CC, privind nerecunoaşterea rezultatelor unor „alegeri fraudate”. Acum, nu ne rămîne decît să vedem dacă democraţii îşi vor ţine promisiunea şi în Moldova va fi eradicată frauda electorală, astfel încît în ţară procesele electorale să fie cu adevărat democratice şi să reprezinte strict voinţa poporului. Lilia Gurez, Igor Volniţchi, www.investigatii.md, 18.09.2009

Delapidări de milioane la ecologie Atât timp cât ministru al Ecologiei şi Resurselor Naturale în Guvernul Tarlev a fost Constantin Mihailescu, bugetul acestei instituţii a fost golit de cel puţin 13 milioane de lei. Banii au fost fie făcuţi cadou unor firme private, fie au fost risipiţi pe concedii medicale sau deplasări de serviciu, fără documente justificative. Organele de drept încă mai investighează aceste fapte reprobabile ale fostei conduceri ministeriale. Sume importante de bani transferate aiurea pe conturile unor firme private în lipsa unor proiecte sau în baza unor contracte inexistente, majorări neîntemeiate ale plăţilor pentru servicii, cheltuieli nejustificate pentru deplasări de serviciu şi concedii medicale, salarizarea unor angajaţi ai Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale (MERN) care îl deserveau pe fostul ministru din bugetul a doua instituţii. Acestea sunt doar câteva abateri care au prejudiciat bugetul MERN şi pe cel al Fondului Ecologic National (FEN) cu cel putin 13 000 000 de lei pe timpul ministrului demis prin ordin prezidenţial, Constantin Mihailescu. 118

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Fostul ministru al Ecologiei si Resurselor Naturale, Constantin Mihailescu, a fost demis prin ordinul preşedintelui Voronin la 26 februarie curent, fiind învinuit de „abuz in serviciu”. Presa de la Chişinău vehicula ideea că acesta ar fi contribuit la deturnarea fie a trei milioane de lei, fie a şase din bugetul Fondului Ecologic National, Calculele noastre făcute în baza raportului Curţii de Conturi (CC), întocmit după un control la MERN, arată că, în perioada anilor 2006-2007, din bugetul acestui minister şi cele ale instituţiilor subordonate au fost spălate peste 13 milioane de lei. Iar, potrivit legislaţiei în vigoare, responsabil de asemenea nereguli este insuşi ministrul.

Peste 10 milioane – cadouri pentru firme private Grosul banilor deturnati a fost, evident, din FEN. În anul 2007, potrivit Curţii de Conturi, la 16 agenti economici le-au fost transferate nejustificat mijloace băneşti în valoare de 3,745 de milioane de lei, firmelor revenindu-le de la 100 pana la 420 de mii de lei. Totodată, altor cinci firme le-au fost transferate 135,7 mii lei pentru procurarea unor mărfuri, bunuri care nu au mai fost înregistrate la intrări în evidenţa contabilă a MERN. În 2006, înca 1,455 de milioane de lei fuseseră risipite prin conturile bancare a şase firme. Din Fondurile Ecologice Locale au mai fost alocate 2,785 de milioane de lei în lipsa documentelor justificative, 350 de mii de lei dintre care la doua firme care primiseră anterior un milion din bugetul FEN. Controlul CC a scos la iveală faptul că mijloacele transferate erau înregistrate la cheltuieli în lipsa dărilor de seamă despre executarea lucrărilor şi mijloacele folosite, iar la decontarea banilor erau indicate proiecte şi contracte care nu coincideau cu cele menţionate în dispoziţiile de plată. Mai mult, ca să „legalizeze” aceste furturi din banii publici, responsabili de la MERN indicau proiecte şi contracte ale unor beneficiari legali ai fondurilor FEN.

Mihailescu dirija „operaţiunea”? Documentele bancare prin care banii erau „donaţi” firmelor au fost semnate de sefa Direcţiei planificare, finanţe şi evidentă contabilă a MERN, Lora Ceban, care scria într-un registru cu creionul şi mai modifica pe parcurs datele. Banii din FEN erau alocaţi fără controlul Consiliului de administrare a FEN, componenţa căreia nu a fost schimbată o data la doi ani, aşa cum prevede legislaţia. Totodată, ministrul Mihailescu şi-a subordonat ilegal prin ordin cei trei angajaţi din Serviciul de evidenţă şi control al FEN, al cărui specialist 119

Transparency International – Moldova

principal îndeplinea şi funcţia de contabil şi avea drept de semnătură bancară pe documentele de plată ale FEN.

Cine-s firmele „norocoase”? După controalele efectuate la agenţii economici „norocoşi”, organele de drept au stabilit că banii alocaţi nejustificat de la FEN erau utilizati în interesele firmelor, în special pentru stingerea datoriilor acestora catre persoane fizice sau juridice. Solicitaţi de JURNAL, responsabili de la instituţiile de drept care investighează aceste fraude au refuzat să facă publice numele firmelor care au beneficiat ilegal de bani publici. Din acelaşi fond national, au fost „premiaţi specialişti” cu 1,6062 de milioane de lei fără documente justificative şi au fost majorate nejustificat fondurile pentru „educaţia ecologică” cu 366,7 de mii de lei.

Ministrul şi mişmaşurile Controlul CC a mai depistat faptul că 79,6 mii de lei au fost scoase din circuit „neîntemeiat” sub pretextul achitării serviciilor prestate de „Moldtelecom” şi cheltuieli la „Pensiunea din Holercani”. Alte 32,2 mii de lei au fost cheltuite pentru benzină fără documente justificative, iar 29,1 mii de lei au fost platite „eronat” pentru îndemnizaţiile de concediu medical ale unor angajaţi MERN. Totodată, şoferul, secretara şi o altă persoană, toate trei angajate în aparatul central al MERN, mai primeau salarii şi din bugetul Inspectoratului Ecologic de Stat. Acest lucru a „umflat” nejustificat bugetul Inspectoratului cu 88 mii de lei.

Deplasari ilegale la IES CC a stabilit nereguli şi la instituţiile din subordinea MERN. La Inspectoratul Ecologic de Stat (IES), de exemplu, 97,8 mii de lei au intrat în buzunarele a opt angajaţi, inclusiv şase din secţia de finanţe, chipurile pentru deplasări de serviciu. Astfel, arată şi un control al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice, contabilul-şef al institutiei, N. Pohila, s-a aflat în deplasări în 90 la sută din zilele lucrătoare pe parcursul a noua luni ale anului trecut (173 de zile din 194!), iar seful adjunct al IES, D. Osipov, în 98 la sută (201 din 206 zile lucrătoare!). La ordinele de deplasare nu a fost anexat niciun document justificativ privind cheltuielile efectuate, iar în majoritatea ordinelor de deplasare 120

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

lipseşte semnătura directorului IES. Unor angajaţi li se achitau cheltuieli pentru deplasari exact în perioadele când aceştia se aflau în concedii medicale.

Prime grase la SHS La Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) angajaţii primeau remunerări suplimentare şi premii într-o veselie, dar cu încălcarea legislaţiei. Angajaţii cu funcţii de răspundere au primit în 2007 bani suplimentari „pentru cumularea de funcţii în orele de program” în valoare de 21,9 mii de lei. Apoi, în lipsa ordinului şefului SHS, angajaţii instituţiei au primit suplimentar alte 72,1 mii de lei pentru „munca peste norma stabilită”. Iar directorul SHS a încasat 17,9 mii de lei drept spor la salariu „pentru păstrarea secretului de stat” şi premii lunare. Şi alţi hidrometeorologi au pastrat secretul de stat pentru 15,7 mii de lei. In total, 127,6 mii de lei au încăput în buzunarele angajaţilor de la SHS cu încălcarea legislaţiei. Solicitat de mai multe ori de JURNAL să comenteze învinuirile aduse, fostul ministru Constantin Mihailescu a refuzat s-o facă. Atât Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice, cât ţi Procuratura Generala au anunţat că încă mai anchetează faptele reprobabile depistate la MERN. Raisa Lozinschi, www.jurnal.md, 28.08.08

Cine a corupt BAC-ul? Urmărirea penală în cazul funcţionarilor instituţiilor de pe lângă Ministerul Educaţiei şi Tineretului (MET) continuă. În afara celor opt persoane aflate în arest la domiciliu sau sub control judiciar, alte 500 de persoane urmează a fi audiate de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei (CCCEC) în scopul stabilirii tuturor celor implicaţi în operaţiunea de fraudare a bac-ului. MET neagă implicarea ministrului Larisa Şavga, în timp ce CCCEC cheamă părinţii şi elevii care au participat de-a lungul timpului la asemenea procese de mituire să recunoască sau să denunţe acest lucru, având astfel şansa de a fi izbăviţi de pedeapsă. CCCEC a făcut apel la elevii şi părinţii care au identificat inexactităţi în diplomele de absolvire. Cei care au descoperit cazuri de majorare ilegală a notelor sunt chemaţi să informeze despre asemenea situaţii. Astfel, titularii actelor de absolvire care cu bună ştiinţă au achitat sume de bani pentru obţinerea unor 121

Transparency International – Moldova

rezultate convenabile trebuie să-şi recunoască faptele, eliminând riscul de a fi exmatriculaţi din instituţiile de învăţământ superior în care au acces la studii în baza unor calificative eronate, spune CCCEC.

Universităţile îi acceptă pe corupţi Solicitată de ZdG, Angela Starinschi, şefa serviciului de presă al CCCEC, a spus că, până la acest moment, nicio persoană nu a răspuns apelului făcut de Centru. „Au telefonat la noi chiar a doua zi nişte persoane, dar nu cele care trebuie. Mai mulţi originari din centrul şi sudul ţării, după ce s-au prezentat, ne-au spus că au informaţii despre faptul că mai multe persoane au dat bani la contestare, pentru a le fi majorată nota. Numele anunţate de cei care ne-au telefonat au fost anexate la dosar. Totodată, persoanele care ne-au telefonat au afirmat că nu au oferit bani”, a spus Starinschi. Una din cele mai grave probleme care va apărea, inevitabil, după acest scandal este cea legată de înmatricularea în universităţi a persoanelor cu note din diplome mai mari decât cele reale. Astfel, persoanele care au obţinut o notă mare, după ce au plătit câteva sute de euro, ar putea fi înmatriculate, în timp ce tinerii care deţin note mai mici, dar care nu au plătit bani, ar putea rata accederea în instituţiile de învăţământ superior. În plus, după spusele CCCEC, câteva sute de persoane implicate în dosar ar putea fi exmatriculate chiar şi în timpul anilor de studii. Conducerea universităţilor susţine că până acum n-a fost luată nicio măsură pentru a putea preveni asemenea situaţii. Tudor Luchian, şeful secţiei studii la Universitatea de Stat din Moldova (USM), ne-a declarat că universitatea nu are dreptul să facă investigaţii în acest sens. „Persoanele vin şi prezintă diplomele care au ştampilă. Ce este scris în ea, aceea credem. O investigaţie ar putea face organele abilitate, iar dacă acestea ne vor prezenta dovezi precum că diplomele sunt „fraudate”, noi vom lua măsuri. Printr-un ordin al MET un student poate fi exmatriculat şi după un an de studii”, a mai spus Luchian.

Ghicov, vinovat ori victimă? Amintim că printre persoanele reţinute se numără şi Adrian Ghicov, directorul Agenţiei de Evaluare şi Examinare, care, după spusele lui Iurie Ciorbă, directorul adjunct al direcţiei generale combaterea crimelor economice, era capul reţelei de colectare a banilor. Din schema deconspirată de colaborato122

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

rii CCCEC mai fac parte specialistul principal din cadrul aceleiaşi instituţii, Aurica Marcu, specialistul coordonator Valeriu Şarai, angajaţi ai Centrului Tehnologii Informaţionale, directori de licee şi şefi ai direcţiilor de învăţământ teritoriale. Ei sunt bănuiţi că ar fi estorcat mijloace financiare, bunuri şi servicii de la profesori, părinţi, elevi în schimbul majorării ilegale a notelor de la BAC şi includerii noilor calificative în diplome. Deşi, iniţial, persoanele reţinute s-au aflat în izolatorul de detenţie provizorie al Centrului, ulterior acestea s-au ales cu arest la domiciliu sau au fost eliberate sub control judiciar. Borislav Babenco, avocatul lui Adrian Ghicov, ne-a declarat că clientul său pledează nevinovat şi că asupra lui nu a fost găsită nicio sumă de bani. Această informaţie ne-a fost confirmată şi de Angela Starinschi, care susţine că ofiţerul de urmărire penală decide de ce şi în ce condiţii Adrian Ghicov a fost desemnat capul reţelei. Surse veridice ne-au informat că, în urmă cu ceva timp, lui Adrian Ghicov i s-a cerut să-şi dea demisia din funcţia de director al Agenţiei de Evaluare şi Examinare, însă acesta a refuzat. Însă Agnesa Iftodi, consilier al ministrului Educaţiei şi Tineretului, a infirmat acest lucru. Persoane care l-au cunoscut pe Adrian Ghicov îl caracterizează pe acesta ca fiind un om calculat, şi care nu ar fi în stare să fie capul unei reţele de corupţi.

Şavga în ajutorul CCCEC „Este o situaţie inacceptabilă în sistemul educaţional şi este foarte greu să ne imaginăm că structurile subordonate ministerului au generat o asemenea situaţie”, susţine Agnesa Eftodi, care ne-a declarat că ministrul Larisa Şavga nu poartă nici o vină în acest scandal. Eftodi ne-a spus că în timpul sesiunii Adrian Ghicov nu părea schimbat, fiind copleşit „de o stare de grijă pentru examene”. Consilierul ministrului ne-a mai anunţat că, în funcţie de rezultatele anchetei, se va decide ce măsuri se vor lua asupra elevilor a căror nume apar în dosar. „Copiii la care a existat decalaj între nota reală şi ceea ce au scris ei li se va retipări o diplomă în care se va reflecta situaţia reală din lucrare”. Angela Starinschi susţine şi ea că numele ministrului Educaţiei şi Tineretului nu apare în acest dosar. Larisa Şavga, în calitate de ministru, a colaborat cu Centrul pentru a identifica această reţea, ea fiind cea mai interesată persoană să se facă lumină în acest caz. 123

Transparency International – Moldova

Tatiana Nagnibeda-Tverdohleb, director general al Direcţiei educaţie, tineret şi sport a Primăriei Chişinău, afirmă că nu este normal ca Larisa Şavga să ajute Centrul în reţinerea funcţionarilor.” „Însuşi CCCEC-ul era interesat ca examenele să decurgă normal. Tendinţele trebuiau să fie din ambele părţi, că doar e vorba de Ministerul Educaţiei, iar Agenţia face şi ea parte din minister. Astfel, Centrul nu poate să fie obiectiv”. Sursa citată susţine că Adrian Ghicov este o persoană competentă, sociabilă şi corectă, iar referitor la relaţia dintre ministru şi directorul Agenţiei ne-a spus că nu cunoaşte amănunte, însă afirmă că în asemenea situaţii întotdeauna există relaţia şef- subaltern. Referitor la faptul că mai mulţi elevi care au plătit pentru a le fi mărită nota ar putea fi înmatriculaţi în universităţi, funcţionara afirmă că ar fi un lucru incorect faţă de cei care stuadiază corect. Victor Moşneag, Ziarul de Gardă, 6.08.2009

Cine vrea să fure 1,5 mln$? Dosarul în care firma „Red Nord” este acuzată că ar avea o datorie de 1,5 mln USD faţă de întreprinderea ucraineană „Energoalians” revine în actualitate. Asta după ce ex-directorul întreprinderii, Gheorghe Pelin, s-a adresat noului preşedinte al Parlamentului, Mihai Ghimpu, cu rugămintea de a cere Procuraturii Generale iniţierea procedurii de revizuire a deciziei Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie din 10 aprilie 2008. că această decizie, pronunţată în urma mai multor contestaţii aduse de părţile implicate în proces, prevedea că întreprinderea „Red Nord” va achita firmei ucrainene suma de 1,5 mln USD. Deşi a trecut mai bine de un an de la pronunţarea deciziei, întreprinderea din R. Moldova nu a achitat niciun cent din presupusa datorie. Reprezentanţi ai „Red Nord” afirmă că firma ucraineană acum nu mai există şi că cineva din R. Moldova doreşte să pună mâna pe cele aproape 20 mil. de lei. Decizia de a achita această sumă firmei ucrainene de la care R. Moldova a procurat energie electrică în anii 2000 este o consecinţă a unor procese care durează de mai bine de 7 ani. Iniţial, decizia a fost luată de instanţele de judecată din Ucraina fără participarea la proces a reprezenţanţilor „Red Nord”, fapt ce contravine legislaţiei ucrainene. „De fapt, „Red Nord” nu are nicio datorie faţă de întreprinderea ucraineană, dat fiind faptul că chiar în timpul procesului au achitat-o”, susţine fostul director al „Red Nord”, Gheorghe Pelin. 124

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Statul contra statului? Ulterior, după mai multe procese, la 11 februarie 2005, Curtea de Apel Economică a respins cererea celor de la „Energoalians”, care prevedea executarea pe teritoriul R. Moldova a hotărârii instanţei ucrainene. După doi ani de tăcere, „Energoalians” s-a adresat din nou instanţelor de judecată din R. Moldova, iar Curtea Supremă de Justiţie, preşedinte fiind Ion Muruianu, a hotărât trimiterea dosarului în prima instanţă. Ulterior, la 4 decembrie 2007, Curtea de Apel Economică a R. Moldova a pronunţat încheierea prin care au fost din nou respinse cererile SRL „Energoalians” de a recunoaşte şi executa pe teritoriul R. Moldova hotărârile instanţelor ucraineşti. Făcând recurs, reprezentanţii „Energoalians” au iarăşi câştig de cauză la 10 aprilie 2008, în cadrul aceluiaşi Colegiu Economic din Cadrul Curţii Supreme de Justiţie, preşedinte fiind din nou Ion Muruianu. Astfel, s-a dispus „încuviinţarea executării silite pe teritoriului R. Moldova” a hotărârii instanţelor din Ucraina. Singura modalitate de a schimba decizia irevocabilă a Curţii Supreme de Justiţie este o intervenţie a Guvernului, care ar putea cere Procuraturii Generale (PG) revizuirea deciziei. În acest sens, Gheorghe Pelin, fostul director al „Red Nord”, s-a adresat cu mai multe cereri instituţiilor statului, de la Preşedinţie la PG. Singura instituţie care i-a răspuns oficial a fost Parlamentul R. Moldova, care a trimis cererea PG. Aceasta, la rândul său, l-a înştiinţat că, deşi este în drept să recurgă la această măsură, se abţine până la finalizarea dosarului penal cu implicarea lui Gheorghe Pelin. Ex-directorul susţine că astfel se face o mare nedreptate, întrucât dosarul penal al acestuia nu ar trebui să fie un impediment în apărarea intereselor statului, în acest răstimp cei peste 1,5 milioane de dolari ar putea părăsi ţara, iar întoarcerea lor ar fi imposibilă.

Firma „Energoalians” nu există Gheorghe Pelin ne-a mai spus că la mijloc este o schemă frauduloasă, prin care se încearcă sustragerea a aproape 20 milioane de lei din bugetul statului. „Cu această schemă sunt la curent Preşedinţia, Procuratura şi Curtea Supremă de Justiţie”, afirmă el. Ghenadie Primac, vicedirectorul „Red Nord”, ne-a declarat că acum întreprinderea „încearcă să se apere prin toate metodele legale. Cineva, prin anii 2000-2001 (aluzie la fostul director, Gheorghe Pelin), a făcut mai multe prostii, iar acum noi încercăm să le reparăm. Nu se deschid dosare penale din 125

Transparency International – Moldova

senin. Acum este o situaţie foarte dificilă”. Deşi a trecut mai bine de un an de la pronunţarea deciziei irevocabile a Curţii Supreme de Justiţie, „Red Nord”, prin vocea lui Primac, ne-a spus că întreprinderea nu a achitat nici un cent până în acest moment. „Acum încercăm să ne judecăm cu Oficiul de Executare! În plus, nu putem achita aceşti bani unei firme care acum nici nu există”. În încheiere, Ghenadie Primac ne-a reamintit că situaţia este una complicată şi a zis că „mai multe persoane din R. Moldova doresc să ia aceşti bani”, fără a specifica vreun nume.

Luptă acerbă pentru milioanele statului La rândul său, Gheorghe Pelin ne-a spus că, având scopul de a asigura efectuarea plăţii către ucraineni, a fost pus sechestru pe unele conturi care aparţin filialelor „Red Nord” din toată ţara. Oficialul companiei „Red Nord”, Ghenadie Primac, a dezminţit această informaţie. Solicitat de ZdG, Oficiul de Executare al mun. Bălţi ne-a adus la cunoştinţă că actualmente o parte din sumă este în contul Oficiului de Executare. La rândul său, CCCEC a aplicat sechestru pe acea sumă, care reprezintă însă doar o mică parte din presupusa datorie a celor de la „Red Nord”, adică 1, 8 mil. de lei. Informaţiile din interiorul Oficiului de Executare Bălţi au fost contradictorii. La un număr de telefon responsabili de la Oficiul de Executare ne-au mai comunicat că actualmente este aplicat sechestru pe mai multe conturi ale diferitor filiale ale „Red Nord” din toată ţara. Peste câteva clipe, şeful de sector din cadrul Oficiului de Executare, Oleg Romah, a negat acest lucru, menţionând că de câteva luni conturile nu mai sunt sechestrate. „Nici o persoană de la „Energoalians” nu s-a interesat în ultimele luni de situaţia banilor”, ne-a răspuns destul de confuz Oleg Romah. Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ion Muruianu, dar şi purtătorul de cuvânt al acestuia se află în concediu, ni s-a spus din anticameră. Acest articol de investigaţie a fost iniţiat ca urmare a adresărilor făcute la linia fierbinte anticorupţie, tel. 92-79-79. Linia fierbinte este lansată în cadrul proiectului „Sensibilizarea populaţiei despre fenomenul corupţiei”, implementat de Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei cu sprijinul financiar al Ambasadei Britanice la Chişinău. Victor Moşneag, Ziarul de Gardă, 10.09.2009 126

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Bârlogul lui Voronin Lucrările la noul sediu al comuniştilor de pe strada Armenească au fost stopate. Muncitorii, reprezentanţi ai mai multor firme, printre care „Stayer” SRL, firma ministrului Vladimir Baldovici, lucrează acum de zor la Preşedinţie şi la Parlament. Clădirea este actualmente păzită de firma de pază „Media Security”, urmând ca, după ce va fi dată în exploatare, să treacă în paza poliţiei. Contractul cu firma de pază nu este semnat de PCRM, ci de firma de construcţii „Stayer SRL”. Reprezentanţii acestei firme susţin că construcţia este de mult finisată şi că a fost dată în exploatare încă în 2008. Oamenii implicaţi în construcţie spun că aşteaptă finalul acestei perioade incerte din viaţa politică, ca să se clarifice data la care se va efectua transferul sediului PCRM de pe strada N. Iorga pe str. Armenească. Între timp, luxoasa şi impunătoara clădire cu 4 nivele a căpătat şi adresă juridică. Astfel, noul sediu al comuniştilor se va afla pe strada Armenească 44/3. În baza de date a Moldtelecom-ului, pe adresa respectivă nu figurează încă nici un număr de telefon sau denumirea vreunei instituţii.

„Scrieţi despre altceva!” Oamenii care lucrează vizavi de construcţie ne-au spus că nu au observat vreun fel de activităţi pe acolo deja de mai bine de două luni. Totuşi, dacă la finele anului trecut mulţi nu ştiau ce se construieşte acolo, acum toţi sunt la curent. Unii, din curiozitate, au discutat cu muncitorii de pe şantier, iar aceştia le-au răspuns fără echivoc că înalţă noul sediu al comuniştilor. Am discutat cu una dintre persoanele implicate în construcţia sediului. A urmărit pas cu pas mersul lucrărilor şi ne-a spus că „Stayer” SRL este principalul artizan al construcţiei şi că aceasta „va fi, fără îndoială, „bârlogul” lui Voronin”. Aceeaşi sursă, căreia din motive de securitate nu-i divulgăm numele, a afirmat că în interiorul clădirii comuniştilor totul este aproape gata, fiind nevoie doar de câteva retuşuri. „Acum muncitorii au fost chemaţi să reconstruiască Preşedinţia şi Parlamentul, care sunt mai importante. Dar se aşteaptă să se vadă care va fi situaţia din ţară, înainte de a se întreprinde ceva. Vedeţi că Ghimpu doreşte stoparea reparaţiei Parlamentului şi a Preşedinţiei? Să vedem ce va fi”. Construcţia sediului comuniştilor a fost negată chiar de PCRM în mai multe rânduri. Contactat telefonic de ZdG, una dintre figurile importante ale comu127

Transparency International – Moldova

niştilor, Vladimir Ţurcanu, a afirmat că nu cunoaşte detalii despre excentrica construcţie de pe strada Armenească. „Nu sunt membru de partid şi nu vă pot spune dacă este sau nu clădirea respectivă viitorul sediu al PCRM. Sunaţi la partid!” ne-a îndemnat fostul prim-vicepreşedinte al Parlamentului. Totuşi, acesta ne-a sugerat să facem „o anchetă ziaristică adevărată, după care vom afla adevărul”. De asemenea, Ţurcanu ne-a spus şi care ar trebui să fie primul pas în elaborarea „anchetei ziaristice adevărate”. „Sunaţi la primărie şi vedeţi după cine este înregistrat terenul respectiv.” Maria Boico, prezentată drept contabil şi administrator de către secretara de la sediul PCRM, nu a dorit să ne spună nici ea nimic despre această clădire. „Nu vreau să vorbesc despre asta. Scrieţi despre altceva!”, ne-a îndemnat Boico înainte de a închide telefonul. Secretara de la PCRM, care s-a dovedit destul de amabilă, ne-a confirmat cu jumătate de gură că edificiul de pe Armenească aparţine PCRM-ului.

Comuniştii neagă – documentele vorbesc Şi de la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău aflăm că „dreptul de proprietate asupra bunului imobil” aparţine Partidului Comuniştilor din R. Moldova (PCRM). Terenul pe care este înălţată clădirea, construită din materiale de cea mai înaltă calitate, a intrat în posesia partidului lui Voronin în anul 2006, printr-o decizie a Consiliului Municipal Chişinău. La 15 iunie 2006 a fost obţinută autorizaţia pentru construcţie, iar peste un an, adică pe 1 august 2007, gradul de finalizare a construcţiei constituia 37%. În certificatul prezentat de către Oficiul Cadastral se mai spune că la 1 iunie curent a fost întocmit procesul- verbal de recepţie. „Conform unui dicţionar de termeni juridici, procesul-verbal de recepţie se întocmeşte „pentru mijloacele fixe independente (unelte, accesorii de producţie, animale), acestea considerându-se puse în funcţiune la data achiziţionării lor”.

28 mii de euro în loc de un milion! Cu 3 zile înaintea alegerilor parlamentare din 5 aprilie, între Primăria Municipiului Chişinău şi Partidul Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) a fost semnat un contract de vânzare/cumpărare a terenului aferent (terenul pe care se află construcţia şi cel alăturat construcţiei), prin care PCRM a devenit proprietar contra sumei de 452 mii 841 lei (echivalentul a aproape 28 000 de euro), ni s-a spus de la Direcţia Arhitectură, Urbanism şi Relaţii Funciare a municipiului Chişinău. 128

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Terenul respectiv are o suprafaţă de 2785 m.p. Cum un metru patrat de teren în centrul Chişinăului valorează în jur de 300 de euro, vedem că aceştia l-au achiziţionat la un preţ nominal (n.r. Nominal – valoare nominală – care de multe ori nu corespunde valorii reale – conform Dicţionarului explicativ al limbii române). Or, un simplu calcul arată că acest teren ar fi costat circa un milion de euro. Nu au făcut însă nimic ilegal, asta deoarece, conform hotărârii Guvernului Greceanâi nr. 1428 din 16 decembrie 2008 cu privire la vânzarea/cumpărarea terenurilor aferente, preţul acestor terenuri este unul normativ. Conform legii 1308 din 27 iulie 1997, preţul normativ al pământului constituie „o măsură de estimare a valorii lui echivalente cu potenţialul natural şi economic al acestuia, exprimate în valută naţională. Tarifele pentru calcularea preţului normativ al pământului se stabilesc pentru o unitate convenţională (grad-hectar), pe baza indicilor cadastrali (cantitativi şi calitativi), şi se indexează, în funcţie de rata inflaţiei, de către Parlament, la propunerea Guvernului”, se spune în lege.

Pot pierde luxoasa construcţie în 2010 Schema pe care au mers comuniştii este simplă. „Astfel, după ce au primit terenul pentru construcţie, nu s-au grăbit să cumpere şi terenul de lângă aceasta, fiind conştienţi de faptul că vor trebui să treacă printr-o licitaţie. Ei au ştiut că după ce construcţia va fi, practic, finisată vor putea procura terenul respectiv la un preţ mult diminuat, profitând şi de o decizie de Guvern în acest sens” , susţine expertul IDIS Marin Gurin. Pentru a finisa construcţia, comuniştii s-au împrumutat de la Banca de Economii (BE). Iniţial banca le-a pus la dispoziţie 12 milioane de lei, urmând ca pe 31 octombrie, printr-un acord adiţional, BE să majoreze suma până la 22 milioane. În urma acestui contract cu banca, PCRM a pus drept ipotecă bunul imobil (clădirea), urmând să înapoieze întreagă sumă până pe data de 14 iulie 2010.

Ministrul Baldovici, constructor la PCRM „Firma care se ocupă de paza clădirii este „Media Security”. „Noi avem contract cu firma de construcţii „Stayer”. Şantierul este spre finisare, iar într-o lună-două totul va fi gata”, ne-a spus Valeriu Drăgan, responsabil de securitate grup în cadrul „Media Security”. 129

Transparency International – Moldova

Contactaţi telefonic, reprezentanţii firmei „Stayer” SRL nu au fost prea deschişi spre comunicare. Persoana responsabilă din cadrul companiei, care a refuzat să-şi spună numele, ne-a declarat că edificiul a fost deja finisat şi chiar dat în exploatare încă din anul 2008. „Cred că beneficiarul construcţiei este PCRM. Eu nu ştiu! Nu e neapărat nevoie ca după ce dai o clădire în exploatare imediat să locuieşti în ea. Acum cine are bani acela construieşte. Ce contează cine ne-a angajat? Noi suntem constructori, şi cine ne angajează, pentru acela construim. Altceva în afară de preţul construcţiei nu vreţi să vă spun? (râde). În ziua de azi toată informaţia este secretă”, a mai spus persoana care a răspuns la numărul de telefon 738620. Aceasta a încheiat prin a afirma că orice firmă care efectuează o construcţie angajează pază, urmând ca beneficiarul să achite contractul. Orice încercare din partea ZdG de a discuta cu directorul „Stayer” SRL, Oleg Cucu, s-a încheiat cu insucces, declarându-ni-se că este mereu ocupat! Victor Moşneag, Ziarul de Gardă, 17.09.2009

Dinastii de judecători Copiii judecătorilor au posibilitatea să studieze la facultăţile de drept din R. Moldova fără să achite taxa anuală de aproximativ opt mii de lei. Prin hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în 2008, peste zece copii de judecători au fost propuşi spre înmatriculare la instituţiile superioare de învăţământ. Mai mult decât atât, după finalizarea studiilor, absolvenţii nu au nicio obligaţie faţă de instituţiile de stat care i-au promovat la studii fără contract. Din mai 2008 până la mijlocul verii, CSM a adoptat opt hotărâri prin care propune înmatricularea la studii în cadrul Universităţii de Stat din Moldova (USM), Universităţii de Stat „Alecu Russo” din or. Bălţi, Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (ULIM), Universităţii de Studii Europene din Moldova (USEM) şi scutirea de taxe a unor copii ai judecătorilor.

Copii de judecători doar la facultăţile de Drept „Examinând cererile parvenite de la Valentin Verejan, preşedinte al Judecătoriei Militare, Nicolae Craiu, judecător al Curţii de Apel Economice, Ghenadie Eni, preşedinte al Judecătoriei Cahul şi Ecaterina Buzu, specialist principal în secţia justiţie şi cadre a Aparatului Consiliului Superior al Magistraturii”, este notat în hotărârea CSM din 22 mai 2008, „în temeiul Contractului de 130

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Colaborare între USM şi CSM, propune înmatricularea la studii la Facultatea Drept a USM a următorilor candidaţi: Victor Verejan, Sergiu Craiu şi Artiom Eni”, mai notează actul. În baza aceluiaşi contract de colaborare între USM şi CSM, prin hotărârea din mai 2008, se solicită scutirea de taxă pentru anii 2008–2012 a studentei anului I, Cătălina Buzu. Mai târziu, în iunie, CSM a examinat cererea lui Sergiu Furdui, vicepreşedinte al Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, prin care a fost solicitată înmatricularea la Facultatea de Drept a USM a fiului acestuia, Alexandru Furdui. Şi Tatiana Duca, vicepreşedinte interimar al Curţii de Apel Bălţi, a cerut înmatricularea fiicei sale, Zinaida Duca, la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat „Alecu Russo” din or. Bălţi. În iulie 2008, Veronica Nichitenco, judecător la Judecătoria Căuşeni, a solicitat CSM înmatricularea fiicei sale, Olga Nichitenco, la USEM. Tot în iulie, Iurie Diaconu, judecător al Curţii Supreme de Justiţie şi Nina Traciuc, judecător al Curţii de Apel Chişinău, au cerut ca fii lor, Sandu Diaconu şi Constantin Traciuc, să fie înmatriculaţi la USM. Tot la acea dată, Oleg Melniciuc, pe atunci preşedinte interimar al Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău, a solicitat înmatricularea la Facultatea Drept a fiicei judecătorului de instrucţie, Ghenadie Morozan, Constanţia Morozan. Iar Gheorghe Scutelnic, preşedinte al Curţii de Apel Bălţi, a solicitat CSM să o înmatriculeze pe Svetlana Ghercavii la studii de masterat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat „Aleco Russo” din or. Bălţi.

Studii gratuite fără niciun regulament Deşi aceste hotărâri ale CSM au fost făcute publice, Gheorghe Avornic, decanul Facultăţii de Drept de la USM, acolo unde taxa anuală este nici mai mult, nici mai puţin, opt mii de lei, spune că în acest an nu există studenţi propuşi de CSM. „Acesta era un schimb între USM şi CSM”, explică Gheorghe Avornic. „Ei ne ofereau baza de practică, iar noi, la demersul lor, înmatriculam studenţi”. La Bălţi, taxa pentru un an de studii la Facultatea de Drept, este de 7 200 lei. Gheorghe Neagu, decanul Facultăţii de Drept de la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, spune că astfel de acorduri au existat între mai multe instituţii şi Facultăţile de Drept. „În mod normal, ar trebui să existe un regulament care ar stipula în ce condiţii are loc înmatricularea la universităţi a 131

Transparency International – Moldova

studenţilor propuşi de instituţiile de stat”, spune Neagu. „Problema, de fapt, porneşte de la absenţa cadrului juridic în acest sens. Ministerul Finanţelor şi Ministerul Educaţiei şi Tineretului ar fi trebuit să elaboreze un regulament. În lipsa acestuia, universităţile aveau acorduri cu instituţiile de stat, iar universităţile scuteau studenţii de taxă.

- Obligaţii? – Niciuna! Nicolae Clima, preşedintele CSM, spune că, în septembrie 2008, instituţia pe care o conduce a reziliat contractul cu toate facultăţile de drept. „Copiii nu au fost promovaţi decât în ordine generală. De fapt, era o colaborare între CSM şi facultăţile de drept. Acest contract a existat din 2005 până în septembrie 2008”, mai spune preşedintele CSM. Judecătorii care doreau ca fiii lor să studieze gratuit la facultăţile de drept, nu trebuiau decât să depună o cerere la CSM. De când a fost reziliat acest contract, Nicolae Clima spune că toţi judecătorii au fost informaţi despre acest fapt. Preşedintele CSM mai spune că există mai multe acorduri cu instituţiile de drept: CSM, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei, Curtea Supremă de Justiţie. Chiar dacă numărul studenţilor înmatriculaţi în baza hotărârilor CSM depăşeşte zece persoane, Nicolae Clima spune că în acest an doar trei studenţi au fost înmatriculaţi la facultăţile de drept. Ce obligaţie au aceşti studenţi după absolvirea studiilor? „Niciuna”, răspunde preşedintele CSM.

Hotărâri în afara legii Toate aceste hotărâri, reprezentanţii CSM afirmă că le-au luat în baza Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Vitalie Nagacevschi, de la Jurişti pentru Drepturile Omului, spune însă că legea cu privire la CSM stabileşte clar domeniile în care CSM are dreptul de a adopta hotărâri. „Înmatricularea nu este prevăzută”, afirmă Vitalie Nagacevschi. „Înţeleg dorinţa CSM de a promova interesele judecătorilor sau promovarea unor dinastii de jurişti, dar văd anumite probleme. E vorba despre înmatricularea copiilor în afara concursului sau de acceptarea copiilor la studii fără contract. Ar fi normal ca după promovarea acestor copii la studii să fie întocmite şi anumite obligaţii. O altă problemă poate fi şi metoda de selectare”, mai spune juristul Nagacevschi. 132

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Am contactat câţiva dintre părinţii celor care au fost înmatriculaţi la facultăţile de drept. Judecătorii însă s-au simţit lezaţi, spunându-ne că studiile copiilor lor din banii publici ţine de viaţa privată. Anastasia Nani, Ziarul de Gardă, 16.10.2008

Judecătorul vrea favoruri sexuale De când Petru Grumeza a fost investit în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Căuşeni printr-un decret al preşedintelui Vladimir Voronin, aproape 70 de angajaţi ai instanţei au fost disponibilizaţi. Deşi această instanţă raională are nevoie de personal, celor rămaşi le este teamă că în cel mai scurt timp şi-ar putea pierde locul de muncă. Mai multe angajate ale instituţiei recunosc că Petru Grumeza le-a cerut favoruri sexuale. Unele ex-colaboratoare ale Judecătoriei consideră că au fost nevoite să plece din această cauză. Preşedintele Judecătoriei neagă orice acuzaţie. Încă în septembrie 2007 Iuliana Vicol, 29 de ani, a fost angajată la Judecătoria din Căuşeni în calitate de şefă a arhivei. După câteva luni, tinerei i s-a acordat şi jumătate de salariu pentru funcţia de şefă de gospodărie. Cealaltă jumătate de salariu îl ridica lunar şoferul Judecătoriei. Iuliana creşte singură doi copii, de aceea era foarte mulţumită de serviciul său. „La început totul era bine”, afirmă ea. „Dar asta până în momentul în care preşedintele Judecătoriei a pus ochiul pe mine şi a încercat să mă agreseze sexual chiar în biroul său, în arhivă sau la sărbătorile colective. În fiecare zi îmi „recomanda” să cedez, că oricum voi fi a lui dacă doresc să îmi păstrez locul de muncă”, mai recunoaşte tânăra. Această situaţie însă nu a durat prea mult. „Din momentul în care am refuzat orice relaţie intimă, Petru Grumeza nu a încetat să mă înjosească în faţa tuturor colegilor”, mai spune femeia. Ea a enumerat câteva situaţii, care o făceau să ocolească judecătorul de departe. „Ca să trimit un fax din biroul său, mi-a zis că trebuie să fac mai întâi „un m….t bun”, expresiile pe care le utiliza şi gesturile erau imposibil de suportat,” spune Iuliana. Atunci când a trebuit să meargă în concediu, Iulianei Vicol i s-a comunicat, la contabilitatea Judecătoriei, că nu are dreptul la concediu pentru jumătatea de salariu acordată pentru funcţia de şef al gospodăriei. „Totuşi mi s-a spus că, în mod ilegal, urma să mi se acorde 1 200 de lei, precizează Iuliana Vicol. Din această sumă, contabilei îi reveneau 700 de lei. Fiindcă am refuzat propunerea, am fost terorizată şi mai mult”. 133

Transparency International – Moldova

Iuliana Vicol spune că, la fel ca şi alţi zeci de angajaţi, nu a mai suportat înjosirile preşedintelui Judecătoriei, aşa că în decembrie 2008 a depus cererea de concediere. Problemele însă au continuat chiar şi după concediere. „Am doi copii, iar fiecare leu contează în bugetul familiei mele”, spune ea. „Nu mi s-a dat nici salariul şi nici premiul de sfârşit de an, acordat fiecărui angajat al Judecătoriei. Chiar şi după concediere, am fost insultată de mai multe ori. Copiii au avut cel mai mult de suferit. De sărbătorile de iarnă le-am oferit doar stres şi tristeţe.”, mai spune Iuliana Vicol.

70 de angajaţi au rămas fără loc de muncă Din discuţiile cu actualul personal al Judecătoriei, am aflat că Petru Grumeza a solicitat favoruri sexuale nu doar Iulianei Vicol, ci şi altor angajate. „Până acum au plecat de la Judecătorie aproape 70 de lucrători”, ne-au comunicat actuali angajaţi care au preferat să rămână în anonimat. „Deşi, conştient sau inconştient, o bună parte din personal a plecat din proprie iniţiativă, în această Judecătorie fiecare se teme că, într-o zi, şi-ar putea pierde locul de muncă”, ne-au mai declarat aceştia. Petru Grumeza ne-a închis telefonul de mai multe ori, dar în final a acceptat să ne răspundă la întrebări. Preşedintele Judecătoriei ne-a spus că instituţia nu are nevoie de angajaţi, deşi actualul personal afirmă contrariul. Grumeza a negat şi faptul că a solicitat favoruri sexuale angajatelor instituţiei pe care o conduce. Dumnealui a mai considerat că aceste întrebări ale noastre cu privire la judecătorie îi lezează onoarea şi demnitatea, şi a declarat că intenţionează să ne atace în instanţa judecătorească, adăugâng că el nu este „terorist”. În final ne-a recomandat insistent să „selectăm” ceea ce vom publica. Ion Oboroceanu, preşedintele Centrului de Drept din Căuşeni, a confirmat existenţa numărului mare de plângeri cu privire la activitatea judecătorului Grumeza. Potrivit acestuia, mai multe persoane disponibilizate de preşedintele Judecătoriei au fost restabilite la locul de muncă prin deciziile instanţelor judecătoreşti. „Este evident că acest lucru nu face faţă Judecătoriei din Căuşeni, care are menirea de a face justiţie, şi nu de a satisface interesele, adesea meschine, ale cuiva”, declară Oboroceanu. 134

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Mâine, la Guvern, presa va fi criticată Amintim că anterior Ziarul de Gardă a scris despre felul în care preşedintele Grumeza dicta altor judecători deciziile pe care ar trebui să le ia („Judecătorii luptă, dosarele se falsifică”, 24 ianuarie 2008). Totodată, Ziarul de Gardă a publicat un articol despre grefiera Valentina Şargarovschi, care l-a atacat pe preşedintele Grumeza în instanţa de judecată. Deşi a câştigat la Curtea de Apel, grefiera a pierdut procesul la Curtea Supremă de Justiţie. În articolul „Judecători pe mâna justiţiei din R. Moldova”, din 27 decembrie 2007, Nicolae Clima, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), susţinea că acest caz (al Valentinei Şargarovschi) de disponibilizare şi de restabilire la muncă, într-o judecătorie, în urma unei decizii a instanţei de Apel, este unic în justiţia de la noi. „Judecătorul este obligat să respecte întocmai decizia instanţelor de drept”, spunea Clima, adaugând că CSM urma să se implice, în caz de necesitate, în soluţionarea acestui litigiu. Şi de această dată problemele Judecătoriei Căuşeni au ajuns la urechile lui Nicolae Clima. „S-au luat foarte multe măsuri”, ne-a spus Clima, refuzând să ne dea detalii. Deşi în Căuşeni se vorbeşte despre protecţia lui Grumeza de către preşedintele CSM, Nicolae Clima a negat orice afirmaţie de acest fel. După ce a auzit de problema agresiunii sexuale pe care urmează să o punem în discuţie, Clima a comentat că refuză să ne vorbească mai multe din cauza lipsei de timp, pregătindu-se de întâlnirea anuală a judecătorilor, care va avea loc mâine la sediul Guvernului. „Mâine, la întâlnirea judecătorilor, chiar voi pune în discuţie echidistanţa presei în ceea ce priveşte justiţia de la noi”, ne-a declarat Nicolae Clima. Anastasia Nani, Ziarul de Gardă, 05.02.2009

Cât costă dosarele Primăriei? În preajma campaniei electorale 2005, mai mulţi funcţionari din echipa primarului de atunci al Chişinăului, Serafim Urechean, au fost reţinuţi, incriminându-li-se acte de corupţie. Au trecut exact patru ani şi R. Moldova este în pragul altor alegeri parlamentare. De atunci până în prezent lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Dosarul acelor funcţionari a rămas şi până astăzi la aceeaşi etapă, adică în instanţa de fond. 135

Transparency International – Moldova

Încă în anul 2004, mai mulţi funcţionari de la Primăria Chişinău, Vladimir Şarban, Vlad Modârcă, Ion Paladi, Alexei Cebanenco, Gheorghe Railean şi Anatol Ţurcan, în frunte cu primarul de atunci, Serafim Urechean, au fost învinuiţi de diferite infracţiuni de corupţie. Începuse cu dosarul ambulanţelor, pornit încă la 30 iunie 2004, ca în toamna aceluiaşi an să se producă câteva reţineri în lanţ. „Inculpaţii” declarau la acel moment că procesele „sunt o răfuială politică, declanşată în scopul discreditării primarului Serafim Urechean”. Ei mai afirmau că soarta lor ar fi fost deja „decisă”, iar procesul de judecată nu este decât „o farsă”.

Cinci funcţionari publici în acelaşi dosar Decisă sau nu, soarta dosarului nu a evoluat prea mult. Din 2004, când Lilia Vasilevici, preşedinta de atunci a Judecătoriei Centru, a decis conexarea celor şapte dosare a cinci funcţionari publici în unul singur, acesta a rămas la etapa iniţială. Între timp, Lilia Vasilevici şi-a pierdut funcţia de preşedintă a instanţei, iar dosarul, se pare, nu mai are sorţi de izbândă. În prezent, dosarul celor cinci (Vladimir Şarban, Vlad Modârcă, Gheorghe Railean, Ion Paladi, Alexei Cebanenco) este examinat de un complet de judecători şi este în pragul dezbaterilor judiciare. Cei cinci speră să fie luată o decizie în curând. De altfel, şi judecătorii par obosiţi de acest dosar complex. Ion Busuioc, actualul preşedinte al Judecătoriei Centru, spune că îşi doreşte luarea unei decizii „cât mai repede”. „Sunt prea mulţi implicaţi în acest dosar”, spune Ion Busuioc. „Decizia de conexare a dosarelor în unul singur îi aparţine Liliei Vasilevici şi nu pot să o contestez”, mai adaugă judecătorul. Întrebat cam cât ar costa un dosar ca acesta, Ion Busuioc spune că este complicat să îi estimeze valoarea. Vladimir Şarban, actualul pretor al sectorului Centru, spune că în total au avut loc peste o sută de şedinţe de judecată şi consideră că dosarul ar putea costa destul de mult. „Dacă ar fi să calculăm toate cheltuielile, cu siguranţă, am obţine o sumă mare. Oare cât costă ziua de lucru a unui procuror? Mă întreb de multe ori de ce, atunci când am fost reţinut, a fost nevoie 20 de ofiţeri, pe lângă cei doi oameni ai legii care mă duceau în cătuşe?”, spune Vladimir Şarban. Totodată, funcţionarul consideră că motivul tergiversării a fost decizia conexării dosarelor. „Sunt dosare care nu au nimic în comun. De ce colegii mei ar trebui să îşi roadă pantalonii pe scaunele instanţei de fond dacă nu au nicio atribuţie la dosarul ambulanţelor?”, se întreabă Şarban. 136

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Lilia Vasilevici ne-a spus că, de un an, nu mai poate scoate la capăt dosarul. „Dacă unul iese din spital, altul se internează în loc”, ne-a declarat judecătoarea fără să ne răspundă la întrebarea pe care o adresasem, privind actualitatea deciziei sale de conexare a dosarelor.

Dosarul ambulanţelor costă milioane Dosarul ambulanţelor, de exemplu, a fost pornit încă la 30 iunie 2004 şi a finalizat de curând. Ex-primarul general al capitalei era învinuit de încălcări şi de prejudicierea bugetului municipal la procurarea a 40 de ambulanţe Volkswagen de la firma „Rumeon”. Deşi instanţa de fond i-a dat dreptate fostului primar, procurorul a atacat decizia la Curtea de Apel, cerând nouă ani de închisoare pentru „inculpat”. Ulterior, tot procuratura a continuat contestarea deciziei Curţii de Apel Chişinău, care a lăsat în vigoare sentinţa Judecătoriei sectorului Centru, de achitare a ex-primarului general al capitalei, Serafim Urechean. Şi Curtea Supremă de Justiţie a respins, la 25 februarie 2009, recursul Procuraturii Generale în dosarul ambulanţelor, calificându-l drept inadmisibil. Urechean a declarat în repetate rânduri că dosarul a fost intentat la comanda politică a preşedintelui Voronin. Curtea Supremă a lăsat în vigoare decizia primei instanţe, care l-a declarat nevinovat pe Urechean. După 50 de şedinţe de judecată, Serafim Urechean estimează că dosarul său ar valora câteva milioane de lei. „Sute de oameni au fost implicaţi la fabricarea unui singur dosar”, spune Urechean. „Dar câte dosare ca acesta există?”, calculează fostul primar de Chişinău.

Cazul „Anatol Ţurcanu” Din grupul funcţionarilor publici reţinuţi în 2004, doar Anatol Ţurcanu nu a ajuns în instanţa de judecată. Acesta a fost acuzat într-un dosar privind furtul unor bunuri de aproape două milioane de lei de la regia „Apă-Canal”. Reuşind să părăsească R. Moldova înainte de a fi arestat, el a fost anunţat în urmărire internaţională, iar pozele sale au fost publicate în presa de la Chişinău, figurând ani în şir, la rubrica „Criminali anunţaţi în căutare generală”, pe siteul MAI. La scurt timp după clasarea dosarului, Ţurcanu a obţinut funcţia de adjunct al Agenţiei pentru Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului. La acel moment el declara pentru Ziarul de Gardă că a obţinut acest post datorită experienţei sale 137

Transparency International – Moldova

din cadrul Primăriei Chişinău. Apropo, pentru a-şi apăra onoarea şi reputaţia profesională nu a deschis niciun dosar împotriva celor care l-au acuzat de corupţie. Motivul? „Lipsa unui temei juridic”. De remarcat este faptul că şi despre dosarele intentate lui Anatol Ţurcanu, Serafim Urechean spunea că acestea aveau conotaţii politice. Deşi mai figura pe lista Alianţei „Moldova Noastră”, la scurt timp după clasarea dosarului său, Anatol Ţurcanu ne-a spus că nu mai ţinea de niciun partid.

Paladi a învins la CEDO Între timp, CEDO i-a decizii împotriva R. Moldova. La 10 martie 2009, Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului a pronunţat hotărârea Paladi contra Moldovei şi a obligat Guvernul să achite fostului viceprimar de Chişinău, Ion Paladi, 21 de mii de euro. Amintim că, anterior, CEDO a pronunţat o hotărâre în cazul fostului viceprimar al mun. Chişinău, dar Guvernul nu a fost de acord şi ceruse reexaminarea cazului. Acum doi ani, CEDO a pronunţat hotărârea în care a constatat că Ion Paladi nu a benificiat de asistenţă mediclă atât timp cât a fost reţinut de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice. Tot atunci Curtea a mai constatat deţinerea lui Paladi sub arest fără un mandat legal după 22 octombrie 2004, când mandatul de arest a expirat. În acelaşi caz, CEDO a constatat violarea art. 34, din cauza pericolului pentru sănătatea reclamantului şi a deficienţelor serioase în executarea măsurilor interimare dispuse de Curte. Şi alţi funcţionari din grupul celor cinci au ajuns la CEDO. În cazul lui Vladimir Şarban, Curtea de la Strasbourg a stabilit că funcţionarul a fost supus tratamentelor inumane şi degradante şi i-a fost încălcat dreptul la libertate şi siguranţă. Şi în cazul lui Vlad Modârcă Curtea a reamintit Guvernului R. Moldova că interzicerea tratamentului inuman şi degradant reprezintă una dintre valorile fundamentale într-o societate democratică. Curtea a decis că Modârcă s-a aflat ilegal în arest, mai bine de un an, după trimiterea cazului în judecată la 24 octombrie 2004, iar instanţele de drept nu au oferit motive „relevante şi suficiente” pentru menţinerea lui în stare de arest preventiv. Anastasia Nani, Ziarul de Gardă, 12.03.2009

138

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Camere „lipite cu scotch şi legate cu sârmă” la preţ de milioane În acest an Companiei Teleradio-Moldova (TRM) i-au revenit din bugetul de stat peste 90 mil. de lei, adică de aproape două ori mai mult decât pentru spitale sau de aproape trei ori mai mult decât pentru grădiniţe. TRM este privilegiată chiar şi în comparaţie cu Procuratura, căreia i-a revenit cu aproximativ 10 mil. de lei mai puţin. Pe de o parte, preşedintele Companiei, Valentin Todercan, spune că suma din buget este destul de mică în condiţiile în care „toate camerele de la televiziune sunt lipite cu scotch, legate cu sârmă”, aşa cum a declarat el anterior. Pe de altă parte, alte televiziuni independente şi care fac emisiuni în corespundere cu standardele deontologice au sedii puţin mai mari decât biroul preşedintelui TRM, Valentin Todercan. În timpul evenimentelor din 7 şi 8 aprilie, când se protesta violent faţă de rezultatul alegerilor legislative din 5 aprilie, postul naţional de televiziune „Moldova 1” transmitea emisiuni de divertisment din arhive şi filme în desen animat. Maniera silenţioasă a acestui principal post TV din Moldova cu statut public a ajuns până la Comitetul Cooperării parlamentare „UE-Moldova”. La câteva săptămâni după acele proteste, preşedinta acestui comitet, parlamentarul EU Marianne Mikko, a efectuat o vizită la Chişinău pentru a se documenta din prima sursă. La scurt timp, Mikko a declarat că „lupta pentru libertatea de exprimare pentru postul public „Moldova 1” este una pierdută”.

Reporterii de la „Moldova 1” nu au fost agreaţi la proteste La scurt timp, a urmat şi răspunsul lui Valentin Todercan la întrebările reprezentanţilor UE: „La 7 aprilie „Moldova 1” n-a organizat transmisiune în direct de la evenimentele din centrul oraşului din mai multe motive: 1. Compania nu dispune de care de reportaje cu staţii de alimentare autonome. În cazul dat, era imposibil de conectat carele noastre mobile la o sursă de energie, cu atât mai mult că evenimentele s-au desfăşurat în mai multe locuri – în PMAN, la Preşedinţie şi la Parlament. 2. Exista un pericol real de a supune distrugerii şi vandalizării aceste care mobile, cum s-a procedat cu cele şase maşini specializate ale serviciului de pompieri. Exemplul cum s-a procedat cu echipamentul postului Eu TV este, credem, suficient de concludent. 3. Erau supuşi pericolului angajaţii Companiei, faţă de care se demonstrau acte de agresivitate şi into139

Transparency International – Moldova

leranţă. Se cunoaşte foarte bine cazul distrugerii de către protestatari a unei camere de luat vederi a TV „Moldova 1” cu agresarea fizică a operatorului. 4. La fel, se cunoaşte faptul că la reflectarea evenimentelor nemijlocit din centrul lor au fost agreaţi de organizatori doar reporterii de la Pro TV, o filială a unui post de televiziune privat român, ai postului de radio „Vocea Basarabiei”, finanţat de fundaţii din România, şi ai posturilor străine de radio şi televiziune.” Deşi a invocat motivul lipsei carelor, televiziunea publică deţine trei maşini de acest fel, una dintre acestea fiind importată din Norvegia încă în 2006, printrun decret al preşedintelui Voronin.

TRM nu are scaune şi mese De fapt, „Moldova 1” a fost monitorizată şi supusă criticilor în mai multe rânduri. Conform raportului de monitorizare a campaniei electorale de către massmedia, realizat în cadrul Coaliţiei pentru alegeri libere şi corecte – Coaliţia 2009, postul public „Moldova 1” a activat ca un departament de manipulare şi propagandă al PCRM, în detrimentul partidelor de opoziţie. „Toate buletinele de ştiri ale acestor posturi au fost concepute cu intenţia evidentă de a influenţa electoratul în favoarea unui singur concurent electoral, discreditând în acelaşi timp alţi concurenţi cu şanse de a accede în Parlament. Contrar principiilor democratice, ale sistemului pluripartidist, alegătorilor li s-a inoculat ideea că partidul de guvernământ este singura formaţiune care reprezintă ordinea, stabilitatea, bunăstarea, partidele de opoziţie fiind prezentate ca sinonime cu anarhia, haosul, sărăcia, zarva şi cearta nesfârşită”. Pe de altă parte, personalul de la „Moldova 1” spune că reportajele puse pe post depind foarte mult de capitolul financiar. Încă în 2008 conducerea Companiei Teleradio-Moldova a cerut autorităţilor centrale majorarea finanţării de la buget a companiei. Deşi în acest an bugetul a crescut de aproape două ori (n.r. – în 2008 bugetul TRM a fost de 51 mil. de lei), Valentin Todercan continuă să se plângă de lipsa resurselor financiare. „Noi nu avem scaune, nu avem mese, nu avem cu ce face un decor. Să nu credeţi că la „Moldova 1” nu se fac dezbateri publice sau politice pe motiv că nu se vrea, ci pentru că nu avem cu ce lucra”, a precizat Valentin Todercan.

Contracte de două milioane de euro În 2008, de exemplu, TRM a semnat 78 de contracte în sumă de aproape 57 mil. de lei şi aproape 1,5 mil. de euro. Din aceşti bani au fost achiziţionate com140

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

putere şi tehnică de calcul (1 217 335, 00 lei); utilaj TV şi Radio (4 654 746, 51 lei şi 29 997, 00 euro); servicii pentru executarea lucrărilor de proiectare la reparaţia capitală a clădirii studioului (3 154 468, 00 lei); reparaţii (2 565 916, 15 lei); echipament TV şi instalarea acestuia (15 825 421, 85 lei şi 728 134, 76 euro); sistem de iluminare şi instalarea lui în studio (719 858, 00 euro). Solicitat să comenteze aceste cifre, Todercan a confirmat că conducerea TRM a încheiat contracte cu partru firme de peste hotare, care se obligă să furnizeze echipament tehnic în valoare de peste 2 mil. de euro. Acum, o parte din tehnică în valoare de aproximativ 700 de mii de euro se află la depozitul Centrului Tehnic al televiziunii. Potrivit lui Todercan, jurnaliştii nu pot utiliza aceste bunuri pentru că nu a fost achitată valoarea totală a acestora. „Urmează să achităm a doua tranşă, dar nu avem bani”, afirmă Todercan. Sursa de bani se pare că a fost identificată deja. „Aşteptăm noul Guvern, ca să avem cu cine discuta”, a explicat el. Totodată, Todercan a spus că o televiziune care se respectă schimbă tehnica o dată la cinci ani. Adică, dacă în 2007 Departamentul Actualităţi a fost reutilat, aceasta ar însemna că în 2012 ar trebui reutilat din nou. De fapt, atunci, în 2007, când a fost reutilat Departamentul Actualităţi, au fost instalate computere noi, mese de montaj, s-a făcut reparaţie. Totuşi, Todercan spune că, deşi departamentul deţine cele mai bune camere, acestea oricum sunt insuficiente. „Camera de filmat pe care a spart-o Anatol Mătăsaru, de exemplu, a costat aproape 28 mii de euro”, explică Todercan. Potrivit lui, cele trei care de transmisiune pe care le deţine televiziunea sunt puţine. „Astăzi televiziunea se face cu care mai mici şi mai mobile. Ne-ar trebui unul la sud, altul la nord şi al treilea la centru”, explică el. În perioada electorală, televiziunea a încasat din publicitate peste 4 mil. de lei. Aceşti bani însă nu au putut fi folosiţi la reutilarea televiziunii. „Au fost achitate facturile şi serviciul de radiocomunicaţii”, explică Valentin Todercan. „Pe parcursul unui an, 24 de milioane de lei trebuie achitaţi pentru radiocomunicaţii. Salarizarea este de 46 milioane de lei pentru un an. Dacă faceţi un calcul, vă daţi seama că nu rămâne prea mult pentru dezvoltarea Companiei”, explică Todercan.

Conducerea este premiată, în deficit bugetar Deşi se plânge de lipsa resurselor financiare, în acest an Consiliul de Observatori a luat trei hotărâri de premiere a conducătorilor. „În temeiul re141

Transparency International – Moldova

zultatelor obţinute în implementarea programului de dezvoltare a Companiei „Teleradio-Moldova”, Consiliul de Observatori hotărăşte a premia preşedintele Companiei „Teleradio-Moldova”, V. Todercan, cu un premiu în valoarea unui salariu lunar”, decizie luată la începutul anului. Chiar înainte de alegerile parlamentare, la 3 aprilie, au fost premiaţi cu un salariu lunar şi cei doi directori, Adela Răileanu şi Veaceslav Gheorghişenco. Valentin Todercan a refuzat să ne spună care este salariul său lunar, deoarece „Codul Muncii îmi dă dreptul de a păstra confidenţialitatea”. Potrivit Codului Audiovizualului, salariul preşedintelui Companiei este stabilit de Consiliul de Observatori şi ajunge până la cinci salarii medii lunare ale personalului de creaţie al instituţiei. Salariul celor doi directori ajunge până la patru salarii medii lunare ale personalului de creaţie al Companiei. Potrivit reporterilor de la TRM, salariile pe care le încasează lunar variază între două mii şi trei mii de lei. Deci s-ar putea ca salariul lunar al conducerii să ajungă la zece mii de lei sau poate mai mult. Pentru ce au fost premiaţi cei trei responsabili de la TRM? „A fost mărit volumul de emisie, Eurovisionul a fost organizat destul de bine”, explică Mariana Şlapac, preşedinta Consiliului de Observatori. Totuşi ea a recunoscut că există şi multe probleme. ” ‘Mesager’ este una dintre cele mai vulnerabile emisiuni. Trebuie de lucrat ca să îl îmbunătăţim. Am vorbit despre acest buletin de ştiri de mai multe ori. De vreo patru ori în ultimele două luni. Probabil, pluralismul de opinie uneori nu este asigurat din cauza resurselor financiare”, crede Mariana Şlapac.

„Moldova 1” , după Voronin şi Greceanâi Deşi în ultimii ani au fost făcute mai multe monitorizări care spun clar că televiziunea publică face partizanat politic, şi chiar şi preşedintele Consiliului de Observatori este de acord că pluralismul de opinie aproape că lipseşte din buletinul de ştiri, Valentin Todercan crede că „marii experţi nu văd nimic bun în această ţară.” „Opoziţia a avut acces la „Moldova 1” atât prin emisiunile de dezbateri, emisiunea Contrapunct, iar buletinele de ştiri nu apăreau fără declaraţiile politicienilor”, afirmă preşedintele Companiei, care mai spune că, de fiecare dată când primeşte recomandări, analizează atent din partea cui vin ele. „Am relatat destul de obiectiv campania electorală. Nu am umblat din urma lui Voronin sau a Zinaidei Greceanâi pentru a face propagandă. Evenimentele 142

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

din 7 aprilie le-am reflectat prin intermediul mai multor ediţii speciale. Credeţi că ar fi fost mai corect să procedăm ca Pro TV şi să spunem că nu au fost vandalizări, că manifestanţii au fost corecţi cu presa, că maşina EU TV nu a fost răsturnată?”, continuă Valentin Todercan. „Experţii care ne învinuiesc sunt absolvenţi ai şcolii superioare de partid din perioada URSS. În perioada URSS făceau lecţii cum trebuie să ne orientăm spre Moscova, azi ne dau lecţii cum să ne orientăm spre Bruxelles”, ne-a spus în concluzie preşedintele Companiei. Am încercat să solicităm opinia Adelei Răileanu, directorul Televiziunii. Ea însă a spus că la telefon nu vorbeşte, şi a închis, fără să mai deschidă ca să ne explice, dacă nu la telefon, atunci cum şi când putem să discutăm.

O sută de oameni realizează buletinul „Mesager” Am încercat să aflăm şi poziţia celor care realizează buletinul de ştiri „Mesager” şi răspunsul la mai multe întrebări. Le-am expediat şi întrebările din timp: „Care este bugetul emisiunii informative „Mesager”? Ce echipament tehnic deţine acest program? Ce salarii au reporterii? Prezentatorii? Sau cum comentează acuzaţiile precum că „Mesager” este un program părtinitor”. Nu am primit niciun răspuns la aceste întrebări. Violeta Iepureanu, responsabilă de Departamentul Actualităţi TV, care are în subordinea sa aproape a şasea parte din cei 600 de angajaţi ai televiziunii, ne-a declarat că nu va răspunde la aceste întrebări. „Vă mulţumesc pentru ultima întrebare”, ne-a spus ea. „Cred că ne dăm seama ce vreţi să faceţi şi nu se merită”, a mai declarat ea, după care a închis telefonul. Totuşi, potrivit paginii web a Companiei, pentru „Mesager” lucrează zilnic aproximativ o sută de oameni: producători, reporteri, cameramani, editori emisie, editori imagine, ingineri, sunetişti, şoferi. Ion Verbeniuc, responsabil de Centrul Tehnic al televiziunii, ne-a spus că Departamentul Actualităţi deţine camere de ajuns, aceasta înseamnă 13 camere de filmat. Solicitată să ne spună despre bugetul emisiunii „Mesager”, contabila televiziunii, Natalia Baltean, nu a vrut să ne ofere nicio informaţie. „De unde să ştiu că nu adunaţi aceste date pentru opoziţie?”, s-a lamentat ea. „Vă daţi seama că prima persoană care va fi pedepsită voi fi eu”, ne-a mai spus ea, adăugând că, din cauza crizei, bugetul Companiei ar putea fi redus cu 18 milioane de lei. 143

Transparency International – Moldova

15 milioane de lei pentru „o instituţie ratată” Pe de altă parte, Veaceslav Ioniţă, fost membru al Consiliului de Observatori, face comparaţie cu alte posturi de televiziune de la noi. „Calitatea emisiunilor Pro TV, care are un sediu puţin mai mare decât cabinetul dlui Todercan, este incomparabilă cu a celor de la ‘Moldova 1’ „, spune Ioniţă. Cauza? „Management prost şi slugărnicie politică ‘Moldova 1’ „. Economistul afirmă că atât el, cât şi colegii săi obişnuiesc să spună că finanţele sunt importante în proporţie de doar cinci la sută. „Cred că cele 92 de milioane de lei din bugetul de stat sunt o sumă extraordinar de mare pentru „Moldova 1”. În locul lor, aş proceda altfel. Precum proceda Consiliul Municipal Chişinău cu EURO TV, care pe atunci ţinea de Primărie. Era un principiu foarte clar: în funcţie de câţi bani se câştigă din publicitate, atât le-aş da din buget. Dacă atrag prin publicitate 1 milion 500 mii de lei, atât le dăm din buget. Celor de la „Moldova 1” le-aş da 15 milioane de lei din bugetul de stat sau exact atât cât câştigă din publicitate”, mai spune Ioniţă, adăugând că „Moldova 1” este „o instituţie ratată”.

Opoziţia, fără drept de appel De fapt, opoziţia a declarat de mai multe ori că nu are acces la „Moldova 1”. Iată de ce în noiembrie 2008, Dumitru Diacov, deputat din opoziţie pe atunci, declara în plenul Parlamentului că şi-ar dori un dosar penal, ca să fie „observat” de jurnaliştii de acolo (!). Recent, Asociaţia Presei Electronice (APEL) a făcut public un raport de monitorizare a prezenţei actorilor politici în programele posturilor de televiziune. Potrivit experţilor, cei de la „Moldova 1” în prima lună de după alegerile parlamentare „au sacrificat, în mare măsură, dreptul cetăţeanului de a fi informat în numele unor interese de partid”. Am solicitat reprezentanţii celor trei partide de opoziţie care fac parte din actualul Parlament să ne comenteze situaţia. Victor Osipov de la AMN, de exemplu, spune că „Mesager” a fost transformat într-un instrument de propagandă al comuniştilor. De aceea, cel mai mare număr de apariţii le au figurile de stat care în acelaşi timp sunt şi liderii PCRM: Vladimir Voronin, Marian Lupu, Zinaida Greceanâi etc. „AMN a fost supusă boicotului informaţional”, afirmă Victor Osipov. Aceasta este una dintre explicaţiile că AMN a obţinut acest rezultat la alegeri”, consideră deputatul AMN. „Câţi bani publici primeşte Pro TV, TV 7 sau alte televiziuni mai mici? Priviţi jurnalele lor de ştiri ca să vă daţi seama că se respectă pluralismul de opinie, 144

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

chiar şi cu resurse mult mai mici decât cele de la „Moldova 1”., mai spune el. Şi Dorin Chirtoacă face comparaţie între „Moldova 1” şi alte posturi de televiziune. „Sunt televiziuni care fac buletine de ştiri mult mai bune, şi aceasta fără bani de la buget. Sunt realizate profesionist, din surse proprii. „Moldova 1” are şi publicitate, dar şi bani de la bugetul public”, spune primarul din partea Partidului Liberal. „Mihai Ghimpu, de exemplu, nu a apărut la Moldova 1 din 1998. Ca partid, am avut acces doar în perioada campaniei electorale, iar ca primar am fost invitat o singură dată în anul 2007”, mai spune el. Vladimir Filat, preşedintele PLDM, consideră că „Mesager”-ul este parte componentă a unui scenariu orchestrat la televiziunea publică. „Nu am avut acces la televiziune. Dacă au şi fost relatări, acestea au fost denaturate şi trucate”, afirmă el.

Echidistanţa nu costă bani Anatol Golea de la TV 7 spune că ştirile sunt cel mai scump produs mediatic, dar echidistanţa nu ţine de bani. „Cotidianul” de la TV 7, de exemplu, se realizează cu cinci camere de filmat şi trei maşini. Buletinele Pro TV se realizează cu şase camere de filmat şi şase maşini. În timpul protestelor din aprilie, echipa fondatoare a programului de ştiri „Mesager” a făcut un apel către actuala echipă care realizează buletinul de ştiri. „Ceea ce prezintă actualmente buletinele de ştiri ale TRM înseamnă, de fapt, o discreditare a brandului jurnalistic „Mesager”, care s-a afirmat în anii de emancipare naţională. „În aceste condiţii de criză profundă, când societatea noastră este ameninţată cu instaurarea unei dictaturi poliţieneşti, vă îndemnăm să reveniţi la normele deontologice profesionale şi să ignoraţi cenzura şi obedienţa, să nu faceţi partizanat politic, să nu demonstraţi aservire şi să nu îndreptăţiţi statutul de câine de atac al puterii, care incită spiritele şi trunchiază adevărul”, se spunea în acel apel, semnat de 18 persoane care au realizat „Mesager”-ul la începutul anilor 1990. Viorica Cucereanu, una dintre jurnalistele care au semnat acest apel, a lucrat în cadrul Departamentul de Actualiţăţi de la televiziune exact 25 de ani. Ea a fost disponibilizată în 2004, în urma unui concurs care, potrivit ei, îşi propunea să scape de oamenii incomozi din televiziune şi care au organizat protestele din 2002. Astăzi „Mesager”-ul nu mai este o sursă de informare. „În 1990 echipa de atunci a „Mesager”-ului n-a solicitat bani în plus pentru a purcede la crearea 145

Transparency International – Moldova

primului program de ştiri liber. Libertatea, inclusiv libertatea de exprimare, nu se condiţionează. Ce să înţelegem din cerinţele financiare ale conducerii de azi a televiziunii „Moldova 1” – că un reportaj corect costă mai mult decât unul în care se trişează? Pune o masă simplă şi câteva scaune în studio şi cheamă lumea la dezbateri libere! Care-i problema, ce bani în plus mai trebuie?”, spune ea. „Cunosc foarte bine mecanismul de cenzură care funcţionează la radio/TV Naţională. Din 1994 încoace întotdeauna au existat „listele negre” ale persoanelor interzise, chiar fondatorii „Mesager”-ului nu au mai avut acces la microfonul „naţional” în toată această perioadă”, mai spune Viorica Cucereanu. Anastasia Nani, Ziarul de Gardă, 21.05.2009

Dinozaurii corupţiei. Milionarul subteran (I) * În ultimii doi ani, „Investprivatbank” a acordat credite în valoare totală de 42 de milioane 838 mii lei, luând în gaj trei imobile asupra cărora a deţinut sau încă îşi menţine controlul vicepreşedintele parlamentului Iurie Roşca. Acum o lună, 38.452.800 lei din această sumă rămâneau a fi datorii nerambursate. * Clădirea de pe str. Pârcălab, 43, pe care Roşca o dădea în arendă companiilor „Union Fenosa” şi apoi „Valiexchimp”, a fost vândută, acum un an, şoferului de la „Investprivatbank”. * Solicitarea de credite bancare impunătoare prin gajarea acestor imobile a început după 4 aprilie 2005, când Iurie Roşca s-a aliat la guvernare cu comuniştii. * Astăzi, Iurie Roşca îţi menţine controlul asupra a cel puţin şapte imobile din Chişinău, spaţiul cărora cuprinde peste două mii de metri pătraţi. Majoritatea acestora i-au aparţinut personal, dar, după ce parlamentul trecut a pornit o anchetă privind proprietăţile sale, Roşca le-a „vândut” în aceeaşi zi Fundaţiei pentru Democraţie Creştină, al cărei fondator este. * Guvernul a refuzat să ne prezinte declaraţiile pe venit ale preşedintelui PPCD, iar Inspectoratul Fiscal s-a eschivat să ne informeze dacă a retras patenta de întreprinzător, pe care Roşca o deţinea în 2004 în mod ilegal, încălcând legea privind statutul deputatului. * Parlamentul ne-a informat că salariul lunar al lui Roşca este de 8.930 lei. 146

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

* „Tot timpul cerea bani de la noi. Venea prin raioane în pantofi roşi şi cu botul întors, în pantaloni vechi, de nailon, şi cămaşă la mâna a doua. Îmi era ruşine văzându-l, dar îl şi jeleam: „Vai de capul lui, cât e de sărac, sărmanul om”. Iar el zicea: „N-avem bani, daţi cotizaţii, suntem săraci!”. Noi luam din gura copiilor şi-i dădeam. N-a trecut niciun an şi, când colo, are Jeep…”. Aşa îşi aminteşte de Roşca un fost şef de organizaţie teritorială PPCD, care ne-a rugat să nu-i publicăm numele. Astfel de rugăminţi, din păcate, am avut de la mai mulţi oameni în timpul investigaţiei. Unii dintre aceştia ne-au asigurat că, de le publicăm numele, Roşca îi va ucide a doua zi. Până şi juriştii independenţi care ne-au consultat au solicitat anonimatul, recunoscând că le este frică de Iurie Roşca. Acum patru ani, ca răspuns la interpelarea deputatului comunist Simion Dragan, legislativul a format o Comisie de anchetă pentru a verifica proprietăţile lui Iurie Roşca. La 24 decembrie 2004, audiind raportul preşedintelui comisiei, Valeriu Pleşca, parlamentul a adoptat o hotărâre care obliga Inspectoratul Fiscal de Stat să controleze modul în care Roşca a primit patenta de întreprinzător şi a remis Procuraturii Generale materialele comisiei de anchetă.

Unde a dispărut dosarul Roşca? Curând, au urmat alegerile din 2005, după care s-a constituit coaliţia roş-oranj, şi rezultatele comisiei lui Pleşca s-au dat uitării. În mod foarte ciudat, documentele comisiei sunt astăzi de negăsit. La demersurile noastre, parlamentul ne-a răspuns că a remis materialele Procuraturii Generale, însă procurorii susţin că n-au primit nicio hârtie în această privinţă. Chiar şi unor deputaţi, care au încercat să obţină materialele din arhiva parlamentului, li s-a dat de înţeles că dosarul Roşca pur şi simplu nu mai e. N-am putut afla nici dacă lui Iurie Roşca i-a fost retrasă patenta de întreprinzător. Procopie Duca, şef-adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat, ne-a spus că ne poate oferi informaţii „exclusiv despre încălcarea legislaţiei fiscale, dacă acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale organelor de drept şi ale celor juridice”. Însuşi faptul că unui parlamentar i-a fost eliberată patentă de întreprinzător este o încălcare a legislaţiei fiscale, iar solicitarea noastră nu poate să dăuneze niciunui organ de drept, deoarece Procuratura neagă că a primit de la parlament dosarul Roşca. „Legislaţia nu permite deputaţilor să deţină patente de întreprinzător. Posibil ca scopul urmărit de Roşca să fi fost de a se eschiva de la plata impo147

Transparency International – Moldova

zitelor pe veniturile obţinute din activitatea ilegală de antreprenor, din darea în locaţiune a imobilelor aflate în proprietate sau posesie”, susţin juriştii. Solicitat de noi, Valeriu Pleşca ne-a spus că, din câte ştie el, documentele comisiei au fost transmise Procuraturii. Iar Simion Dragan s-a eschivat să vorbească cu noi, declarându-se extrem de ocupat. O singură dată Dragan a acceptat să ne întâlnim, dar când am ajuns la parlament la ora stabilită, comunistul a trecut iute prin faţa noastră, a fugit şi s-a urcat în maşină…

A cumpărat o clădire, în lipsa proprietarului… Să vedem, totuşi, cum a reuşit Iurie Roşca să-şi însuşească toate proprietăţile imobiliare ale partidului său şi care e soarta acestora la momentul de faţă. Se ştie că unul din fostele imobile care i-au aparţinut şefului PPCD este chiar sediul partidului de pe str. Iorga, 5. Acesta a fost oferit în arendă partidului de către regretatul primar de Chişinău Nicolae Costin, pe care – dacă e să credem gurilor rele – Roşca îl numea „securist”, dar care a vrut să ajute Frontul Popular, deoarece acesta deţinea în acei ani un singur birou – la Uniunea Scriitorilor. În 2002, PPCD privatizează clădirea la preţul de 317.300 lei, iar peste doi ani o vinde – cu 378.600 lei – verişorului lui Roşca, Iacob Alexa. În acelaşi an, Roşca o cumpără de la acesta cu numai 51 mii lei. La 26 mai 2004, sub presiunea comisiei Pleşca, Roşca cedează acest imobil, cu titlu de vânzare, Fundaţiei pentru Democraţie Creştină (FDC), al cărei fondator este. Aşa stau lucrurile, dacă e să credem actelor oficiale. Totuşi, din mărturiile persoanelor de încredere ale lui Roşca din acea perioadă, totul s-a petrecut altfel: „Înstrăinarea imobilului de pe Iorga, 5 s-a făcut în temeiul unui proces-verbal fals, unde se indica că această decizie a fost luată la şedinţa Biroului Permanent al PPCD. Astfel, sediul a fost vândut, chipurile, lui Alexa, după care şi l-a însuşit Iurie”. Iar Valentin Dolganiuc, fostul şef al Cartelului Ţărănesc „Sfântul Gheorghe” (organizaţie ce activează sub egida lui Roşca), afirmă că motivul invocat de liderul PPCD pentru aceste tranzacţii presupunea că Voronin ar fi intenţionat să-i lipsească pe creştin-democraţi de toate bunurile. Peste drum de sediul PPCD se află imobilul cu nr. Iorga, 8. Acesta a fost privatizat în 2000, la preţul de 72 mii 200 lei, de către Fundaţia „Vasile Stroiescu”, condusă de regretatul jurnalist Sergiu Cucuietu, redactor la ziarul PPCD – „Ţara”. În aceeaşi încăpere şi-au avut sediul şi alte ONG-uri afiliate partidului lui Roşca. La 28 ianuarie 2003, imediat după plecarea lui Cucuietu la muncă 148

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

în Portugalia, Iurie Roşca pune mâna şi pe această clădire, la preţul, indicat în contract, de 56 mii lei. Lipsa jurnalistului o confirmă şi nevasta acestuia, care ne-a spus că, în perioada decembrie 2002 – septembrie 2003, soţul ei nu s-a aflat în R. Moldova. Ca să vedem cine sunt părţile semnatare în acest contract, am solicitat o copie de la Întreprinderea „Cadastru”, dar ni s-a refuzat. La 26 mai 2004, Roşca „vinde” şi această clădire FDC, la preţul de 102 mii (!) lei.

„Cred că e o glumă…” Clădirile de pe str. Corobceanu, 15 şi 17, au fost donate, în decembrie 1997, de către regretatul savant Sergiu Rădăuţan redacţiei ziarului „Flux”, condusă pe atunci de Val Butnaru, nănaşul de cununie al lui Roşca. Sergiu Mocanu, Valentin Dolganiuc şi alte persoane apropiate atunci de Roşca remarcă că, de fapt, aceste imobile i-au fost plătite lui Rădăuţan de către unii sponsori din România, care au investit o sumedenie de bani pentru susţinerea mişcării naţionale, fără să presupună că Iurie Roşca îşi va însuşi treptat toate aceste bunuri. Actul de donaţie a fost făcut pe numele lui Ghenadie Talmaţchi, fostul patron al tipografiei „Prag-3”, al lui Val Butnaru şi al lui Ion Balan. În 1999, Val Butnaru, care era şi asociat al ziarului „Flux” – cu 98% şi al tipografiei „Prag-3” – cu 34%, rămâne peste noapte fără nimic. „Roşca l-a chemat pe Val şi i-a spus: „Vezi, s-a aflat pe aici că-mi eşti nănaş, dar tu ştii că noi toţi suntem o familie. Iată că a venit notarul şi trebuie să-ţi treci acţiunile pe o altă persoană”. Peste puţin timp, Iurie îl întreabă pe Val: „Ia să-mi spui cu ce ai să te ocupi mai departe? Deja proprietar al ziarului sunt eu şi eu am decis să te dau afară”, ne povesteşte Sergiu Mocanu. Iar Butnaru adaugă: „S-au făcut contracte şi am semnat. În anii ceia, nimeni nu-şi punea problema proprietăţilor – pentru noi conta cauza. Banii şi casele nu erau nici ale mele, nici ale lui şi eu credeam că sponsorii străini, care au investit pentru ideea naţională din Basarabia, deţin controlul. Dar nici ei nu-şi dădeau seama că aici comanda deja numai Roşca”. În consecinţă, proprietar al celor două imobile devine acelaşi verişor al lui Roşca, Iacob Alexa. Peste doi ani, acesta vinde imobilul de pe Corobceanu, 17 unui tânăr din „Noua Generaţie” a PPCD, Vladimir Plămădeală, iar clădirea cu nr. 15 – Adrianei Vrăjmaşu, pe atunci secretară la PPCD, cu un salariu destul de modest, iar astăzi – montatoare la EU TV. Peste numai câteva luni, Iurie Roşca cumpără ambele clădiri cu aceeaşi sumă – câte 200 mii şi un leu. Se pare, însă, că vânzătorii n-au primit niciun bănuţ. Rugată de noi să ne explice ce a stat la mijloc, Adriana Vrăjmaşu ne-a răspuns 149

Transparency International – Moldova

nedumerită: „Cred că-i o glumă!”, după care a închis telefonul. Inexplicabil pare şi faptul că, în 2003, Roşca îi dă în arendă imobilul de pe Corobceanu, 15 şoferului său, Dinu Jidraş, despre care Ion Neagu şi Sergiu Burcă afirmă că, în 2004, l-a ajutat pe Cubreacov să „dispară”. După apariţia deputatului, Jidraş a plecat în Franţa, unde se află până în prezent, dar contractul de arendă nu a fost radiat şi, probabil, încă e valabil. În cele din urmă, şi aceste imobile au ajuns în proprietatea FDC, care le-a „cumpărat” de la Roşca cu 400 mii lei. În ajunul alegerilor din 2007, sediul „Flux”-ului a fost pus în gaj pentru un credit de 3.570.000 de la „Investprivatbank”, care a fost deja stins. În ianuarie, gajând acelaşi mobil, la aceeaşi bancă, FDC obţine un nou credit – 6.555.000 lei.

„Nu mi-a dat niciun ban…” În afară de casa în care locuieşte, singurul imobil pe care Roşca nu l-a cedat fundaţiei sale este cel de pe str. Pârcălab, 43, care, potrivit declaraţiilor sale pe venit, îi aducea un beneficiu lunar de 3000 USD – preţul de arendă plătit oficial de către „Union Fenosa”. Iniţial, în 1997, această clădire a fost privatizată de Ghenadie Talmaţchi şi i-a aparţinut acestuia în perioada când conducea tipografia „Prag-3”. În actele cadastrale se arată că, la 4 decembrie 2000, Roşca ar fi cumpărat acest imobil cu 51 mii lei, însă Talmaţchi afirmă că, până astăzi, nici n-a ştiut de acest contract. Anume în acest sediu, în 2001, Iurie Roşca a bătut-o pe Natalia Pascal, secretară la „Prag-3”, după ce a anunţat-o că clădirea îi aparţine lui. Dar atunci nici Pascal, nici Talmaţchi nu ştiau că, deja de un an, există un contract de vânzare-cumpărare prin care Roşca a intrat în posesia clădirii. Ghenadie Talmaţchi a refuzat să vorbească cu noi, menţionând: „Subiectul Roşca nu mă interesează deloc, dar eu n-am semnat nici un act de vânzare pentru Roşca. Eu îi făcusem procură unui jurist şi poate el a semnat, fără să-mi spună... Trebuia să-mi dea vreun ban, dar nu mi-a dat nimic. Există lucruri la care cineva ţine mai mult decât la viaţă...”. Talmaţchi n-a dorit categoric nici să ne spună cine e juristul căruia i-a făcut procură. Aşa cum mulţi foşti pepecedişti ne-au sugerat că juristul de încredere al lui Roşca e Viorel Buzdugan, actualul director al EU TV, l-am întrebat pe acesta ce ştie despre contractul în cauză. Buzdugan s-a arătat nemulţumit de faptul că l-am sunat anume pe el şi a adăugat că nu ţine minte nimic şi trebuie să-şi amintească. După ce Ignasio Ibarra, cu care şeful PPCD avea relaţii de amiciţie, a plecat din funcţia de preşedinte al „Union Fenosa”, clădirea a fost dată în arendă 150

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

companiei „Valiexchimp”. Întrebat de TIMPUL cât plăteşte compania pentru arenda spaţiului respectiv, Leonid Smolniţchi, şeful departamentului relaţii cu publicul al „Valiexchimp”, ne-a spus că nu cunoaşte şi nici nu poate afla asemenea date.

Milioane pentru şoferul unei bănci La finele anului trecut, lucruri misterioase încep să se producă în jurul acestei clădiri. În ajunul Crăciunului, Iurie Roşca vinde imobilul lui Fiodor Chebici – un şofer de la „Investprivatbank” – contra sumei de 4.265.993 lei. Nu trece o lună şi Chebici primeşte un credit de la banca la care lucrează de 7 milioane 600 mii lei şi îşi gajează noua achiziţie. Peste mai puţin de o lună, şoferul mai primeşte un credit de 15 milioane 150 mii de lei, garantând rambursarea cu aceeaşi clădire. Suma celor două credite se ridică la peste 22 milioane de lei, ceea ce depăşeşte cu mult valoarea imobilului. Aşa cum imobilul cuprinde 234,5 m.p., un simplu calcul ne arată că un metru pătrat ar costa circa 7000 de euro. Potrivit lui Eugen Sârbu, expert pe spaţii comerciale la Bursa de imobile „Lara”, preţul real al unui metru pătrat de imobil în zona în care se află această clădire costă în jur de 2000 euro, cu atât mai mult că anul acesta cererea pe piaţa imobiliară în centrul capitalei este destul de mică. Iar Veaceslav Ioniţă, expert la IDIS „Viitorul”, susţine că băncile oferă credite, bazându-se pe veniturile solicitantului, dar nu pe valoarea bunurilor lăsate în gaj, şi că, de regulă, creditul oferit acoperă cel mult 60 la sută din costul bunului gajat. „Banca poate să dea şi sume mai mari, dar apar multe întrebări, în caz de s-a făcut aceasta. Dacă solicitantul n-are venituri suficiente, dar are gaj, n-o să fie finanţat, fiindcă băncile nu se ocupă de cumpărarea caselor. Când e vorba de fraude, poate fi cum vrei”, a adăugat expertul. Încercând să-l găsim pe Fiodor Chebici, am fost sunaţi de soţia sa, Eudochia, care ne-a spus că nu avem dreptul juridic să ne implicăm în viaţa lor privată. Ruslan Gladchi, şeful direcţiei credite şi finanţe a băncii ne-a spus că informaţiile despre creditele oferite de bancă se dau numai în temeiul hotărârii conducerii băncii şi ne-a solicitat să facem o interpelare oficială, la care, însă, n-am primit încă niciun răspuns.

94 mii lei pe lună – de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale Aceeaşi bancă mai are atribuţii cu o clădire controlată de PPCD – pe str. Lazo, 11, proprietarul căreia este Cartelul Ţărănesc „Sfântul Gheorghe”. Altădată şi acest 151

Transparency International – Moldova

spaţiu a fost dat în arendă Companiei „Union Fenosa”, iar acum e închiriat de Serviciul Stare Civilă al Ministerului Dezvoltării Informaţionale. Solicitată de noi, Lucia Ciobanu, director general al Serviciului, ne-a comunicat că MDI plăteşte Cartelului pentru arendă câte 200 de lei pentru metru pătrat. Aşa cum clădirea are 471 metri pătraţi, suma ridicată lunar de arendator se ridică la 94 de mii 200 de lei. Şi această clădire a fost gajată de trei ori pentru credite de la „Investprivatbank”. Anul trecut, banca a creditat sume de 2 mln. şi 2,5 mln., iar anul acesta – de 5 mln. 630 de mii de lei. Aici apare fireasca întrebare: pentru cine şi pentru ce se solicită aceste credite şi din ce surse ele sunt întoarse? Atât FDC, cât şi Cartelul sunt organizaţii nonguvernamentale, ataşate de un partid, şi, timp de un an sau şase luni, nu pot câştiga milioane pentru a-şi rambursa datoriile respective. Cu părere de rău, Ministerul Justiţiei a refuzat să ne ofere date elementare despre activitatea statutară a acestor două ONG-uri. Pentru că şi „Investprivatbank” se abţine să facă lumină asupra acestor tranzacţii, am încercat să vorbim cu Ignat Vasilache, şeful Cartelului, dar şi cunoscut adept al lui Iurie Roşca. Spre marea noastră surprindere, însă, Vasilache habar nu avea că organizaţia are de rambursat un credit de 5,5 mln. lei. „Nu cunosc aşa ceva, nu ştiu. Înaintea mea a fost şef Iacob Alexa. Cred că el a luat credite”, a menţionat şeful Cartelului. Mai mult, Vasilache nu ştie nici măcar câţi bani primeşte Cartelul pentru arenda imobilului ce-i aparţine: „Eu nu ştiu cifrele astea, este contabilitatea”, ne-a mai spus Vasilache. În cazul dat, cărui şef se subordonează această contabilitate şi în buzunarul cui ajunge aproape o sută de mii de lei pe lună?

Cel mai sărac – printre boierii oraşului Casa în care locuieşte liderul PPCD se află în zona de lux a sectorului Telecentru al Chişinăului, pe strada Nucarilor, 12, fiind cumpărată de soţia sa, Larisa Roşca, în august 1995, la preţul de 25 mii lei. Aceasta este suma indicată în contract, dar proprietarii precedenţi ai casei, Anatoli Kalnîi şi Angela Voloşciuc, au declarat la acea vreme pentru ziarul „Mesagerul” că, de fapt, tranzacţia a costat 60 mii de dolari. Pe atunci, Roşca nu umbla la braţ cu Voronin, nici nu deţinea atâtea imobile şi oricine îşi aminteşte că se declara aproape cel mai sărac om din RM. După ce-şi face o primă reparaţie, Roşca îşi vinde apartamentul cu patru odăi de pe strada Titulescu, unde avea viză de reşedinţă, cu 9000 lei, conform contractului. De unde a apărut în chimirul şefului 152

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

pepecedist atâta bănet, ne explică foştii lideri ai PPCD: „Când i-a venit pofta să-şi ia casă printre boieri, şi-a permis pentru prima dată să bage mâna atât de adânc în banii PPCD, fără nicio decizie a forurilor partidului. Apoi a efectuat două reparaţii, din contul tipografiei „Prag-3”. În 2004, a schimbat acoperişul casei şi a construit-o din temelie – aproape un an a lucrat la el o brigadă de constructori, iar lucrările le-a dirijat Iacob Alexa”. Dar de unde avea partidul asemenea sume? Aceleaşi surse ne spun că banii PPCD se adunau din contribuţiile oamenilor simpli, şi – îndeosebi – din ajutoarele venite din străinătate pentru sprijinirea ideii naţionale... Dacă ne abţinem încă să vorbim despre EU TV, ultima adresă care ştim că se află în vizorul vicepreşedintelui parlamentului este Petricani, 94/1, sediul tipografiei „Prag-3”, unde director este acelaşi fidel verişor Iacob Alexa. Solicitat de TIMPUL, Alexa n-a refuzat să discute cu noi, dar încă amână întâlnirea de pe o zi pe alta. De remarcat că şi tipografia e pusă în gaj, la Banca Comercială Română, de unde a solicitat un credit de 3.684.800 lei pentru procurarea utilajului nou.

Cifre false în declaraţiile pe venit Guvernul a refuzat să ne prezinte declaraţiile pe venit din ultimii ani ale preşedintelui PPCD, dar am reuşit să obţinem numai declaraţia sa din preajma alegerilor din 2005. Aici, Roşca îşi declară veniturile din salariu în sumă de 33.535,32 lei (2003) şi 62.279,95 (2004), dobânzi de 3000 USD din darea în arendă a unui imobil. Cât priveşte spaţiul ocupat de cele două imobile (Nucarilor, 12 şi Pârcălab, 43), Roşca prezintă cifre eronate. Potrivit declaraţiei, prima clădire are 468 m.p., pe când, conform documentelor cadastrale, aceasta cuprinde 146,5 m.p. Cealaltă clădire are 234,5 m.p., iar Roşca indică 93,6 m.p. Despre maşinile şefului PPCD se vorbeşte că mai are câteva în curtea casei sau în garaj. Noi ştim doar de una, cu care vine la parlament – un Nissan X Trail nou, în valoare de 30 mii euro, cumpărat imediat după mariajul politic cu preşedintele Voronin. Apropo, tot de atunci au început şi solicitările creditelor de milioane de la bănci.

Ce ascunde „Investprivatbank”? În privinţa afacerii Roşca-„Investprivatbank”, juriştii sunt de următoarea părere: „Băncile, în mod uzual, nu acceptă creditarea persoanelor juridice non153

Transparency International – Moldova

comerciale, căci acestea nu dispun de activitate economică ce le-ar permite rambursarea în lichidităţi a creditelor. Garanţiile imobiliare sunt complementare pentru orice bancă. De aceea, ipotecarea bunurilor imobile aflate anterior în proprietatea directă a lui Iurie Roşca, iar acum – a unor persoane fizice şi juridice afiliate lui, ar putea fi o schemă de finanţare camuflată a PPCD de către „Investprivatbank”. Această supoziţie se bazează pe faptul creditării cu sume ce depăşesc cu mult valoarea de piaţă a bunurilor gajate”. Experţi în economie consideră că, prin această metodă, ar putea profita şi banca, ca să scoată mai uşor bani în numerar, iar Chebici ar fi putut să cumpere pur formal clădirea de pe Pârcălab, 43. Sigur, ţinem cont de prezumţia nevinovăţiei, dar nu putem exclude nici presupunerea că Iurie Roşca are şi alte afaceri, în special după ce, recent, surse din anturajul guvernării comuniste ne-au şoptit că ceea ce a descoperit comisia lui Pleşca e floare la ureche pe lângă adevăratul „business” al preşedintelui PPCD, care ar avea venituri fulminante din tranzacţii imobiliare şi ar deţine controlul asupra unor firme de construcţii, precum şi a companiei de telefonie mobilă „Eventis”... În acest sens, am rugat Compania „Eventis” să ne informeze cine sunt oamenii de afaceri moldoveni, care deţin 49 la sută din acţiunile companiei, însă la fel n-am primit niciun răspuns. Solicitat de TIMPUL, Iurie Roşca şi-a închis imediat telefonul şi n-a mai răspuns apelurilor noastre… Pavel Păduraru, Timpul, 19.12.2008

Milionarul subteran (II) De ce îl simpatizează „Eu TV” pe Iurie Roşca După ce, în prima parte a acestui material, am descris modul în care Iurie Roşca a pus mâna pe toate proprietăţile imobile ale partidului său – beneficiind, în temeiul acestora, de credite de milioane oferite de „Investprivatbank” –, astăzi vă relatăm cum Roşca şi-a însuşit, cu sprijinul nemijlocit al comuniştilor, postul municipal „Euro TV”, în care s-au investit iarăşi milioane din „buzunare curate”, însă necunoscute, deocamdată. Acest text face lumină şi asupra declaraţiilor hotărâte ale liderului pepecedist, precum că el nu ştie de ce „Eu TV” îl simpatizează… Şi de data aceasta, Iurie Roşca minte fără scrupule, inclusiv propriul său electorat. 154

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

* Viorel Buzdugan, directorul „Eu TV”, a fost şef la tipografia „Prag-3”, a lui Iurie Roşca, şi juristul de încredere al vicepreşedintelui pepecedist al parlamentului. Iacob Roşca, fratele acestuia, e vicedirector la „Prag-3”, dar a fost şef la „Eu TV”. Astăzi, „Prag-3” e condusă de verişorul lui Iurie Roşca, Iacob Alexa, care a fost preşedinte al Cartelului Ţărănesc „Sf. Gheorghe” şi complicele acestuia în operaţiunea de înstrăinare a imobilelor partidului. Ei trei, precum şi Ignat Vasilache, actualul şef al Cartelului, consilierul municipal Alexandru Corduneanu, deputatul Ion Varta, alţi membri ai PPCD şi unii dintre angajaţii tipografiei şi ai „Eu TV”, comunică între ei la numere de telefon mobil corporative. * În cadrul aşa-numitei privatizări a postului municipal „Euro TV” legile au fost încălcate în mod abuziv, dar fraudele au fost acceptate de instituţiile de stat şi cele judiciare. În consecinţă, dosarul foştilor angajaţi ai postului contra Consiliului municipal Chişinău (CMC) a ajuns la CEDO. * Alexandru Corduneanu, şeful fracţiunii pepecediste în CMC, consideră că toate acţiunile de corupţie şi crimă economică prin care partidul lui Roşca şia însuşit postul „Eu TV” sunt legale... * Deputata Angela Aramă a fost prezentată colectivului de la „Eu TV” ca „producător general” al postului, susţin jurnaliştii. * În toamnă, Vlad Cubreacov şi-a sărbătorit ziua de naştere împreună cu echipa de la „Eu TV”. Nu e o noutate faptul că posturile municipale „Antena C” şi „Euro TV” deranjau demult guvernarea comunistă. Să ne amintim de anul 2004, când acestora le-au fost retrase licenţele de emisie timp de două luni, pe motiv că nu aveau statut de persoane juridice – un pretext pur formal, fiindcă în atare situaţie se aflau la acel moment mai mulţi radiodifuzori. Presiunile au încetat doar după ce jurnaliştii celor două posturi au anunţat greva foamei şi comunitatea internaţională le-a luat apărarea. Pe atunci Roşca nu-şi afişase public prietenia cu Voronin şi încuraja protestatarii, ca peste doi ani să-i lase şomeri… Lucrurile au luat o altă turnură cu un an înainte de ultimele alegeri locale, când atacurile contra posturilor municipale au reînceput. Acordul tacit dintre PPCD şi PCRM (confirmat şi de către unii demnitari comunişti) de a pune mâna cu orice preţ pe cele două instituţii media n-a putut fi umbrit, prea multe fiind ilegalităţile. Protestele societăţii civile au fost neglijate atât de către principalii actori intraţi în joc – poetul-consilier Alexandru Corduneanu şi şefa comuniştilor din CMC, Svetlana Popa –, cât şi de către instituţiile de stat. 155

Transparency International – Moldova

Codul lui Roşca şi Aramă Nelegiuirile ce s-au strecurat în procesul de privatizare a „Euro TV” ne arată clar că acesta s-a rezumat la un act abuziv de însuşire de către PPCD a postului TV municipal, potrivit unui plan bine coordonat cu puterea centrală şi care a constat din câţiva paşi, după cum urmează: 1. Preludiul acestui scenariu l-a constituit Codul Audiovizualului (CA), elaborat de o comisie condusă de Iurie Roşca, din care făcea parte şi Angela Aramă. În mai 2006, liderul PPCD deja dădea asigurări oficiale că posturile municipale vor fi privatizate imediat după adoptarea CA, fără ca să fie consultată părerea locuitorilor capitalei. Preşedintele CCA de atunci, Ion Mihailo, îl contrazice pe Roşca, dar în scurt timp acestuia îi expiră mandatul, fiind înlocuit de Corneliu Mihalache. În iulie 2006, parlamentul adoptă Codul în varianta ce-i dă coaliţiei roş-oranj mână liberă pentru a-şi însuşi posturile municipale. CA impune transformarea instituţiilor publice ale audiovizualului în instituţii private sau în subdiviziuni ale „Teleradio-Moldova”, încălcând principiile Cartei Europene a Autonomiei Locale şi ale Legii privind administraţia publică locală. 2. „Privatizarea” posturilor s-a făcut în temeiul unei simple recomandări a CCA, expediată CMC la 27 noiembrie 2006, prin care se solicită reorganizarea celor două posturi în radiodifuzori privaţi. C. Mihalache, semnatarul scrisorii, recunoaşte mai târziu că recomandarea nu a presupus un act juridic, ci unul politic. 3. Decizia CMC din 30 noiembrie 2006 prevene „reorganizarea prin înstrăinare” a instituţiilor audiovizuale municipale, care nu e stipulată în nicio lege. Până şi V. Stepaniuc menţiona, într-o scrisoare către fostul primar interimar Vasile Ursu că, de fapt, Codul Civil prevede reorganizarea unei persoane juridice doar prin fuziune, dezmembrare sau transformare... „CMC şi-a depăşit atribuţiile, dând o interpretare extensivă legii prin inventarea unei formule care-i convine, încercând să înfăptuiască două acţiuni care se exclud reciproc”, susţine Diana Gurschi, şefa Direcţiei juridice a Primăriei Chişinău.

Bomboana lui Voronin... 4. Aceeaşi decizie a CMC prevedea constituirea, pe principii ilegale, a unei comisii de organizare a înstrăinării posturilor. Potrivit Dianei Gurschi, dintr-o astfel de comisie trebuie să facă parte reprezentanţi ai mai multor ministere 156

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

şi ai Agenţiei de Privatizare, însă CMC a format-o, cu mici excepţii, doar din consilieri şi lucrători ai primăriei afiliaţi coaliţiei roş-oranj. Întrebat de noi cu ce s-a ocupat comisia, unul dintre membrii ei, consilierul AMN Pavel Caba, ne-a răspuns: „N-am ştiut că a fost aşa o comisie, poate că ea a fost gândită de cineva”. Şi Eugenia Ciumac, şefa Direcţiei evidenţă contabilă a primăriei, al cărei nume figurează într-un proces-verbal al aceleiaşi comisii, ne-a asigurat că aceste acte sunt o farsă, deoarece ea nu a fost invitată niciodată la o astfel de şedinţă. Faptul că lucrurile erau deja hotărâte în alte birouri se lasă dedus şi din declaraţia preşedintelui Voronin de după decizia CMC, precum că el va face din „Antena C” şi „Euro TV” o bomboană…

Alianţa Corduneanu-Popa-Ursu 5. La 14 decembrie 2006, la o zi după ce colectivul „Euro TV” decide să-şi aleagă modul de reorganizare prin crearea unei organizaţii obşteşti, CMC se întruneşte într-o şedinţă ce poate sluji ca exemplu al democraţiei roş-oranj. De data aceasta, Corduneanu şi Ursu, încurajaţi de Popa, şi-au permis să neglijeze toate prevederile legislative şi opiniile altor consilieri. Remarcăm câteva momente din această şedinţă, preluate dintr-o înregistrare video: – Ursu anunţă că există două proiecte de decizie cu privire la soarta posturilor publice locale, dar că-l va propune numai pe al său, pe care îl consideră mai bun. Întrebările consilierilor rămân fără răspuns. – Consilierul Krapivka aminteşte că recomandările Consiliului Europei interzic reorganizarea structurilor mass-media cu şase luni înaînte de alegeri. C. Mihalache îi răspunde că, pentru el, CA este legea supremă... – Consilierul Roşcovan atenţionează asupra încălcării procedurii de pregătire şi prezentare a proiectului de decizie şi întreabă care e costul patrimoniului scos la vânzare, dar nimeni nu-i răspunde. – Oleg Cernei propune să fie discutat şi celălalt proiect, dar nu e ascultat. În acelaşi timp, Corduneanu se grăbeşte să ceară eliberarea directorilor celor două posturi – chestiune ce nu era inclusă în ordinea de zi şi care poate fi propusă doar de primarul general sau de o treime din consilieri. – În timp ce Roşcovan spune că materialele propuse de Ursu au fost prezentate cu întârziere şi nu au fost studiate, se pune iarăşi la vot decizia de vânzare a posturilor. Ridică mâna numai Corduneanu, dar se anunţă 27 de voturi. 157

Transparency International – Moldova

– Se propune iarăşi demiterea lui Arcadie Gherasim şi Vasile State, directorii celor două posturi. Corduneanu nu are procesul-verbal în această privinţă şi umblă agitat. I-l aduce imediat S. Popa şi el semnează de faţă cu toţi. Se pune la vot, se ridică două-trei mâini, dar se anunţă 29 de voturi. Ursu insistă: „Eu, prin această decizie, trebuie să pun doi oameni acolo, iaca ce-i”.

Un leu pentru Boldureanu... 6. Vânzarea celor două posturi prin concurs investiţional a presupus o altă fraudă economică majoră. „Pentru a fi vândute, obiectele din patrimoniul public urmează să fie incluse obligatoriu în programul de privatizare, care ulterior să fie aprobat de parlament. În cazul posturilor municipale, aceste prevederi au fost ignorate şi totul s-a făcut în mod samavolnic”, se arată într-o interpelare a consilierilor municipali către instituţiile centrale de stat. 7. „Conform legislaţiei, bunurile instituţiilor municipale scoase la vânzare fac parte din domeniul public al patrimoniului municipal şi pot fi date doar în gestiune, dar nicidecum înstrăinate, precum s-a făcut în cazul „Antenei C” şi „Euro TV”, susţine economistul Mihai Roşcovan. 8. Potrivit experţilor, alte ilegalităi grave s-au făcut în cazul subestimării de către Organizaţia „Audit şi evaluare” (OAE) a preţurilor celor două instituţii. „Rapoartele de evaluare, care n-au fost făcute publice, conţin generalizări, definiţii, supoziţii – pe cinci pagini se explică valoarea unui automobil de 25 de ani. Din ele se înţelege fie că OAE dă dovadă de o incompetenţă ridicolă, fie că s-a supus unor ordine. Preţul celor două posturi a fost subestimat cu peste 15 milioane de lei, sumă cu care de fapt a fost prejudiciat bugetul municipal”, ne-a spus Roşcovan. Astfel, „Euro TV” a fost vândut cu două milioane şi un leu, preţul fiindu-i estimat la aproape un milion şi jumătate... 9. Licitaţia de vânzare a „Euro TV”, la care au participat Igor Boldureanu, fost coleg de clasă al lui Iurie Roşca, şi Nichifor Bânzaru, patronul firmei „Music Master”, a semănat cu un joc bine regizat. Rugat să anunţe primul suma, Bânzaru a întrebat: „Dacă eu propun două milioane, iar celălalt – două milioane şi un leu, câştigă el?”. I s-a răspuns că da şi aşa s-a terminat...

Contractul de vânzare a „Euro TV” este nelegitim 10. Însuşi contractul de vânzare-cumpărare a „Euro TV” a fost o nelegiuire. La momentul încheierii acestuia, acţiunea în judecată a colectivului instituţiei 158

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

(care a ajuns acum la CEDO) era deja înaintată, însă CMC garantează în contract că patrimoniul în cauză nu formează obiectul unui litigiu şi nimeni nu a înaintat reclamaţii referitor la el. Peste un an, şi Boldureanu, care se obliga să investească în „Euro TV” 25 mln. de lei, încalcă contractul – fapt ce se arată în răspunsul la o interpelare a consilierului municipal Alexandru Tănase. Niciuna dintre aceste încălcări n-a condus la rezilierea contractului, după cum prevăd legile R. Moldova. Am enumerat doar câteva din ilegalităţile comise de comunişti şi pepecedişti în procesul de însuşire a posturilor municipale de radio şi TV. Situaţia a rămas similară şi în urma demersurilor colectivelor posturilor către Ministerul Economiei, Ministerul Administraţiei Publice Locale, Procuratura Generală, CCCEC şi alte instituţii. Am încercat să aflăm şi părerea personajului principal din această mascaradă, A. Corduneanu, vizavi de abuzurile menţionate, dar el ne-a spus că întreg procesul de vânzare a postului „Euro TV” a fost legal... Menţionăm că recompensa pentru acţiunile lui Corduneanu n-a întârziat – după ce PPCD şi-a însuşit „Euro TV”, poetul a devenit viceprimar.

„Ursu mi-a spus că Voronin nu mă vrea” Să vedem cum s-a produs schimbarea în echipa „Euro TV” şi cât de independent e în prezent acest post. La început, jurnaliştii au refuzat să-l primească în redacţie pe Vasile Năstase, numit director interimar în locul lui A. Gherasim. Năstase a fost nevoit să revină însoţit de V. Ursu, care i-a cerut lui Gherasim să-i predea cheile şi ştampila. Ex-directorul „Euro TV”, care e convins că CA a fost elaborat de către Aramă şi Roşca special pentru a-şi însuşi postul TV municipal, pentru că „altă valoare acest Cod nici nu are”, îşi aminteşte: „Când l-am întrebat pe Ursu de ce am fost demişi, el a declarat că putem să-l dăm în judecată. „Veţi câştiga, spunea, vă vom plăti compensaţiile şi atât”. Deci, era conştient că s-a comis o nelegiuire. Dar, cu două luni mai devreme, Ursu mi-a spus că Voronin insistă ca să mă alunge. Ştiam demult că Roşca ne va lua televiziunea, dar speram că se va ţine cont de nişte criterii, ca să se păstreze echipa de jurnalişti – acei oameni care au robit ca să facă postul de la zero, unii dintre care la ultimele alegeri chiar au votat pentru PPCD, iar acum s-au pomenit şomeri. Au fost ignorate şi interesele colectivului de muncă, şi principiile deontologice. Aşa ceva nu e posibil întro societate normală”. 159

Transparency International – Moldova

„Eram cenzurată ca şi ceilalţi” Presa a anunţat cu lux de amănunte cum Năstase a interzis din prima zi unele emisiuni şi subiecte, pe motiv că ar fi „politizate” sau „disproporţionate”, instituind o cenzură de manieră bolşevică. Potrivit jurnaliştilor de la „Euro TV”, Năstase insista ca buletinele de ştiri să înceapă cu materiale ce ţin de succesele guvernării comuniste şi să se renunţe la evaluarea subiectelor despre înstrăinarea abuzivă a acestui post. Mai târziu, unii lideri politici şi experţi au fost declaraţi persoane non grata pentru „Eu TV”: Urecheanu, Serebrian, Pavlicenco, Filat, Saharneanu, Cernei, Roşcovan ş.a. Decizia lui Năstase i-a lăsat stupefiaţi pe reporteri, care au început să părăsească televiziunea. Cei care nu se supuneau cenzurii erau eliberaţi. Jurnalista Elena Robu-Popa ne spune că, după privatizare, pe un perete din redacţia „Eu TV” a apărut un anunţ, prin care reporterii erau rugaţi să-şi coordoneze subiectele cu redactorii de la „Flux”, publicaţie ce-i aparţine oficial lui Iu. Roşca. Situaţia durează până în prezent. Violeta Tudor, care a plecat în toamnă de la „Eu TV”, ne mărturiseşte: „Eram cenzurată ca şi toţi ceilalţi şi n-am mai răbdat”. La rândul său, Năstase neagă toate acuzaţiile şi dă de înţeles că jurnaliştii mint. Apoi a venit Angela Aramă. Igor Boldureanu a recunoscut că deputata a făcut parte din echipa „Eu TV”, în calitate de consultant, dar că nu a avut salariu şi nu s-a ocupat de angajări şi eliberări din funcţie. La rândul lor, angajaţii de la „Euro TV” afirmă că Aramă le-a fost prezentată în calitate de „producător general”. Potrivit Elenei Robu-Popa, la o şedinţă a parlamentului, Aramă s-a apropiat de ea şi i-a dat demonstrativ indicaţii cum să facă ştirea de la eveniment. Iar Felicia Roşca adaugă că şi-a negociat salariul, condiţiile de muncă şi plecarea din funcţie cu Aramă, nu cu directorul televiziunii. Aramă i-a demis şi pe inginerul Valeriu Clapco, pe Vladimir Manole şi pe unii reporteri. Solicitată de noi, deputata s-a eschivat să vorbească, iar directorul Viorel Buzdugan califică mărturiile jurnaliştilor drept aberaţii: „Angela Aramă nu poate să fie producător la „Eu TV”, pentru că este deputat şi legea îi interzice să deţină alte funcţii”… Plecarea Angelei Aramă de la „Eu TV”, se zice, a survenit în urma unui conflict cu unul dintre redactorii de la „Flux”, angajat şi aici, care vroia s-o elibereze din funcţie pe una dintre prietenele deputatei... Acum, pe acolo şi-a înteţit vizitele Vlad Cubreacov, care în 2008 şi-a sărbătorit ziua de naştere în cadrul festivităţii de celebrare a unui an de la schimbarea brandului televiziunii din „Euro TV” în „Eu TV”. Rugat să explice acest lucru, Igor Boldureanu s-a arătat nedumerit: „Nu cred, n-am auzit nimic despre asta”... 160

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Boldureanu habar nu are... Cât priveşte funcţia de director al „Eu TV”, după Năstase a venit Boldureanu, iar apoi – Iacob, fratele lui Iurie Roşca, urmat de Buzdugan, care e cumătru cu acelaşi redactor de la „Flux”. De fapt, omniprezenţa redactorilor de la „Flux” la „Eu TV”, semănând leit la chip şi la vorbă, ne pune în faţa altei întrebări – dacă admitem că Roşca e omul cu „mâinile curate” ce nu-şi amăgeşte alegătorii, care e legătura dintre el şi această televiziune? La respectiva întrebare, Igor Boldureanu ne-a răspuns: „Asta-i politica postului nostru şi nu-i nicio legătură”. Întrebându-l dacă fratele lui Roşca a fost aici director din întâmplare, patronul „Eu TV” a râs. Cu referire la numeroasele ilegalităţi comise în procesul de privatizare a postului, Boldureanu ne-a spus: „Mi-e greu să mă expun, sunt detalii pe care nu le cunosc”... O nouă întrebare – care e omul ce-şi porneşte o afacere şi, nimerind într-un litigiu, se arată nepăsător şi nici nu încearcă să afle de ce dosarul care-l priveşte a ajuns la CEDO? Cu atât mai mult cu cât în ultimul timp în „Eu TV” au fost investite sume fabuloase – acest post şi-a pus în funcţie şapte staţii TV terestre şi trei de radio, iar numai costul unei staţii de radio se ridică la circa 50 mii euro. Aşa cum Boldureanu nici nu e cunoscut ca un om de afaceri, despre el ştiindu-se doar că a fost şef al Serviciului de presă al MAI, se lasă uşor de înţeles că cheltuielile ce ţin de administrarea postului ar putea fi făcute cu „mâinile curate” ale lui Iurie Roşca, singurul politician idolatrizat în emisiunile de la „Eu TV”. Tot acestuia se înţelege că-i aparţine de facto şi Radio 10, deschis acum o lună, despre care jurnaliştii de la „Eu TV” susţin că urma să aibă sediu pe adresa televiziunii. O altă dovadă e sigla postului, în formă de inimă, gingle-ul: „Ascultă-ţi inima!” şi faptul că, aidoma „Eu-TV”, Radio 10 – condus de acelaşi neobosit Vasile Năstase – transmite în direct evenimentele PPCD. Dispunând de trei staţii de emisie terestre, o staţie server care dă semnalul radio pe satelit şi un studio, costul unui asemenea post se ridică la peste trei milioane de lei. Din păcate, declaraţiile pe venit ale vicepreşedintelui parlamentului nu ne arată cum anume se fac „milioanele curate”... P.S. Compania „Eventis” încă nu ne-a răspuns cine îi sunt acţionarii. Am aflat doar că, după inaugurarea companiei la Chişinău, la care a participat şi Iu. Roşca, angajaţii de la „Eu TV” au primit numere de telefon mobil corporative la „Eventis”, fiind anunţaţi că televiziunea are „condiţii privilegiate” în raport cu această firmă. 161

Transparency International – Moldova

Notă: Procuratura Generală dezinformează opinia publică. În prima parte a acestei investigaţii scriam că am solicitat procuraturii să ne informeze ce decizie a luat pe marginea dosarului Iurie Roşca, elaborat de o comisie parlamentară în anul 2004. Ni s-a răspuns oficial că la PG n-a parvenit un asemenea dosar. Între timp, am aflat că o astfel de interpelare a fost făcută şi în 2007 de către deputata Valentina Cuşnir, căreia i s-a răspuns că procurorii au primit şi au examinat dosarul Roşca. De unde rezultă că acest dosar este ascuns de ochii opiniei publice. Pavel Păduraru, Timpul, 16.01.2009

Milionarul subteran (III) Cum a pus mâna Iurie Roşca pe Tipografia „Prag-3” Peste Tipografia „Prag-3” enigmele planează până astăzi, iar oamenii care-i cunosc povestea se abţin să vorbească despre ea sau te privesc cu spaimă… În atare condiţii, n-am reuşit să reconstituim toată istoria acestei tipografii, care ascunde taine bizare şi cunoscute de prea puţine persoane. Însă, chiar şi din cele aflate de noi, un regizor ar putea monta cu uşurinţă un thriller. Adevărul, din păcate, e că lucrurile acestea nu s-au petrecut într-un film, ci în realitatea noastră imediată… Tipografia „Prag-3”, una dintre cele mai mari proprietăţi ale lui Iurie Roşca, a fost adusă în RM în 1996, în baza unui contract fictiv de leasing cu firma „Paneuropean Grup Establishment” din Liechtenstein, dar până în prezent nu s-a plătit acestei firme niciun cent pentru utilaj. Eschivându-se de la achitarea taxelor şi impozitelor, Roşca a sărăcit bugetul RM cu circa 1 mln. USD. „O, de-aţi şti cât e de mic, în realitate, acest omuleţ! Şi ce păcat ne-am luat pe suflet noi, cei care l-am umflat cu ţejea şi v-am făcut pe dvs. să credeţi că aveţi în faţă un lider. Dar nu face nimic: noi l-am umflat, noi îl vom dezumfla! Noi, cei care am pus bazele unui ziar – „Flux” – ce ar fi trebuit să devină tribuna întregii opoziţii, astăzi proprietatea lui Roşca! Noi, cei care ne-am asumat riscuri reale pentru a aduce tipografia „Prag-3”, astăzi proprietatea lui Roşca! Noi, cei care nu am dormit nopţi pentru a lustrui imaginea acestui ingrat!”, scrie Val Butnaru, unul dintre primii asociaţi ai ziarului „Flux” 162

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

şi al tipografiei „Prag-3”, pe care şeful PPCD l-a silit, într-o bună zi, să-şi cedeze toate acţiunile şi l-a alungat în stradă. Director la „Prag-3” este Iacob Alexa, verişorul lui Roşca. Prim-vicedirector este Iacob, fratele liderului pepecedist, iar vicedirector e fiul lui, Ştefan. Iu. Roşca a pus obstacole uriaşe în calea RM spre integrarea europeană. Colaborarea dintre el şi Voronin a început cel puţin din 1999, iar în 2001, Roşca a adus comuniştii la putere. Ex-preşedintele Petru Lucinschi şi omul de afaceri Gabriel Stati, persoane vizate direct în acest material, au refuzat să discute cu noi despre „Prag-3”. Alte surse au solicitat anonimatul, declarând că le este frică de Roşca... Istoria tipografiei „Prag-3” începe puţin după proclamarea Independenţei RM şi venirea la putere a vechii nomenclaturi comuniste, reprezentată de agrarieni. Aceştia au început să îngrădească apariţia ziarelor de opoziţie, care se tipăreau pe la micile tipografii din raioane. În situaţia creată, mai multe partide democratice, precum şi Uniunea Scriitorilor, au solicitat României un ajutor în această privinţă. Bucureştiul a răspuns pozitiv şi, în 1995, cu sprijinul necondiţionat al României, la Chişinău apar ziarul şi agenţia de presă (AP) „Flux” – primele media naţionale din RM care nu afişau partizanat politic. Situaţia s-a menţinut, însă, doar câţiva ani, atâta timp cât asociaţii „Flux”-ului au fost Val Butnaru, primul redactor-şef – cu 98%, şi Ghenadie Talmaţchi – cu 2%.

O. Cuşnir: „Cred că în spatele lor se afla Roşca…” În 1996, la Chişinău a ajuns un lot de utilaj poligrafic, cu valoarea în vamă de 1 mln. 739.007 USD (8 mln. 082.273 lei la cursul USD/MDL de atunci). Utilajul a fost adus din Germania, prin intermediul firmei austriece „Martis GmbH”, în baza unui contract de leasing între firma „Paneuropean Grup Establishment” (Liechtenstein) şi Agenţia de presă „Flux”, care se obligă să plătească bunurile primite în decurs de 14 ani. Semnatarul declaraţiilor vamale din partea AP „Flux” este Ghenadie Talmaţchi, ofiţer în rezervă, fost combatant în conflictul de pe Nistru, care se zice că activase şi în postura de bodyguard la PPCD. Anume el a fost primul director al tipografiei „Prag-3”, iar ulterior – principala victimă a lui Roşca. În controalele fiscale primare la AP „Flux” se arată că Agenţia a transmis utilajul ziarului „Flux” care, la rându-i, l-a dat în subarendă firmei „Prag-3”, la un preţ de circa 6 mln. lei, din suma restantă tipografia obligându-se să tipărească „Flux”-ul. 163

Transparency International – Moldova

Peste un an, „Prag-3” încheie un contract direct cu aceeaşi firmă din Liechtenstein cu privire la livrarea şi montarea altei maşini tipografice, „Speedmaster”, de patru culori – pe atunci, o premieră pentru RM. Potrivit unor acte de la CCCEC, contractul a fost semnat la 29 decembrie 1997, pe când maşina (conform declaraţiei vamale) a fost adusă în RM cu nouă luni mai devreme – lucru ce trezeşte dubii referitor la legalitatea contractului. Preţul maşinii în vamă este de 1 mln. 345.500 USD (6 mln. 350.767 lei), plata urmând să fie achitată în rate egale, timp de zece ani. Oleg Cuşnir, primul vicedirector la „Prag-3”, care a participat şi la aducerea primei părţi a tipografiei, ne spune că utilajul a fost adunat din diverse oraşe de către o firmă vieneză, care l-a încărcat în două TIR-uri şi l-a trimis la Chişinău. „De tranzacţie s-au ocupat Sergiu Mocanu şi Val Butnaru, dar niciunul dintre ei nu aveau atunci asemenea bani... Cred că în spatele lor se afla Roşca”, a adăugat Cuşnir. Atât el, cât şi alte persoane implicate în acest caz consideră că preţul declarat în vamă al utilajului era exagerat, marfa fiind la mâna a doua. „Meşterii germani, care au instalat utilajul, ziceau că asemenea tehnică n-au văzut „nici în Africa”. Talmaţchi a încercat să ceară bani de la Roşca, ca să aducă alte maşini mai bune, din Kiev, dar a fost refuzat”, ne spune unul dintre şefii tipografiei din acei ani. Întrebată de TIMPUL cât a costat utilajul trimis, în 1996, în RM, Elena Buşoi, fosta şefă a firmei „Martis GmbH” din Austria, ne-a spus că nu-şi aminteşte, iar actele, în Europa, se păstrează doar şapte ani. Tot Cuşnir ne relatează că această marfă a fost adusă direct pe str. Petricani, nr. 94, unde „Prag-3” îşi are sediul până astăzi. Actele cadastrale arată că „Prag-3” a cumpărat aceste imobile în 1997, de la „Baza de transport auto nr. 31 Chişinău”, contra sumei de 750 mii lei, iar terenul aferent – cu 240 mii 889 lei. Clădirile existente au fost ulterior reprofilate, fiind construite şi altele noi. În 1997, Talmaţchi privatizează şi clădirea de pe str. Pârcălab 43, ca oficiu al tipografiei „Prag-3” în centrul Chişinăului.

V. Butnaru: „Asmuţându-ne între noi, a pus mâna pe toate” Primii asociaţi şi angajaţi la „Flux” susţin că, la început, liderul PPCD nu s-a implicat activ în aceste tranzacţii. „Noi eram un grup de oameni, care încercam să salvăm ideea naţională şi nu ne gândeam la bani, iar Roşca era unul dintre noi”, ne spune Val Butnaru. Totuşi, în iulie 1996, în lista asociaţilor tipografiei apare soţia lui Roşca, Larisa, care nu avea nicio legătură cu tipografia. Până atunci cota-parte la „Prag-3” era împărţită de Butnaru şi Talmaţchi, în aceleaşi proporţii ca şi la „Flux”. După modificările în cauză, Butnaru deţinea 164

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

deja 34%, iar câte 33% erau împărţite între Talmaţchi şi Larisa Roşca… „Nu ne puneam problema cine deţine procentele, pentru noi conta numai cauza, iar Iurie ne spunea că se teme de trădări şi insista s-o includem pe nevastă-sa printre asociaţi. Apoi, asmuţându-ne între noi, el a reuşit să se debaraseze de toţi şi să pună mâna pe toate. El vorbea separat cu fiecare, dându-i de înţeles că-i este cel mai apropiat prieten, iar restul sunt „ticăloşi”, „beţivi”, „kaghebişti”, „proşti”...”, îşi aminteşte Butnaru. În 1999, Roşca îl invită într-o zi pe Butnaru şi, fără vreun motiv serios, îl obligă să se dezică de cotele-părţi din ambele întreprinderi şi de imobilele ziarului „Flux”, după care îl eliberează din funcţie şi-l alungă din redacţie... Cele 98% din cota-parte a „Flux”-ului, care i-au aparţinut lui Butnaru, sunt împărţite în jumătate (câte 49%) unui oarecare Rodion Untură şi lui Andrei Deleu, hirotonit mai târziu preot şi numit secretar al Mitropoliei Basarabiei. Peste câteva luni, şi cele 2% deţinute la „Flux” de Talmaţchi intră în posesia lui Deleu, care devine asociat principal al ziarului. În schimb, Larisa Roşca îşi cedează cota-parte de la „Prag-3” şi în curând Talmaţchi ajunge proprietar unic al tipografiei. După plecarea lui Butnaru, lucruri ciudate se petrec în actele contabile ale ziarului „Flux”. Dacă, în 1997, aici era indicat că publicaţia primise utilajul poligrafic, transmis „Prag-3”, de la agenţia de presă cu aceeaşi denumire, într-o scrisoare oficială a ex-ministrului de Interne, Victor Catan, se arată că, din 1999, acest lucru nu se mai reflecta în evidenţa contabilă. Mai mult, deşi contractul cu firma „Paneuropean Goup” a fost semnat de AP „Flux”, în toate controalele efectuate mai târziu de către organele de drept se menţionează că semnatarul a fost tipografia „Prag-3”. Modul în care s-au făcut aceste modificări este un nou mister. Roşca este astăzi – să fi fost şi atunci? – protejat de către puterea centrală.

„Materialele electorale ale PPCD se editau gratis” În 2000 apar primele conflicte între Roşca şi Talmaţchi. Liderul PPCD încerca să profite din plin de „Prag-3”, iar Talmaţchi îl avertiza că tipografia nu e destinată intereselor sale, ci întregii prese naţionale. În campania electorală din 1998, Talmaţchi se pomeneşte cu nenumărate comenzi, cu tiraje enorme (ziarele „Flux”, „Alfa şi Omega” şi „Ţara”, pliante, broşuri, cărţi, fluturaşi), venite de la PPCD, pe care Roşca îi cerea să le tipărească gratuit. Potrivit unor 165

Transparency International – Moldova

responsabili din cadrul tipografiei de la acea vreme, Talmaţchi a intrat astfel în datorii până peste cap, nereuşind nici să achite salariile propriilor angajaţi. „În afară de faptul că toate materialele electorale ale PPCD se făceau gratis, Roşca îl punea pe Ghenadie să-i plătească o taxă lunară, să-i cumpere din fondurile tipografiei automobile noi, pe care le scria pe numele nostru, al oamenilor din partid, să cumpere apartamente şi să editeze cărţi pentru „oameni de bunăcredinţă”. Alteori, îi spunea că nu-i ajung 20-30 de mii de lei ca să cumpere ceva, şi-i cerea de la Ghenadie. Dacă acesta îi zicea că nu are bani şi că alta e menirea tipografiei, Iurie se aprindea şi-i reproşa că (el, Roşca!) i-a dat tipografie, iar el nu poate s-o conducă”, susţin aceleaşi surse. În privinţa altor ziare de opoziţie, care se tipăreau la „Prag-3”, ex-preşedintele Mircea Snegur ne-a spus: „Editam la ei „Luceafărul” şi plăteam, iar dacă rămâneam datori mai mult decât pentru două numere, nu ne mai tipăreau ziarul…”. În 2000, Roşca demarează operaţiunea de însuşire a tuturor bunurilor PPCD, a ziarului „Flux” şi a tipografiei „Prag-3”. Astfel, şeful PPCD devine proprietar de facto şi de iure al „Flux”-ului, unde deţine 99%, lăsându-i 1% şi preotului Deleu. Totodată, sufocat de datorii, Talmaţchi încetează să mai răspundă orbeşte la ordinele partidului... Persoane apropiate la acea vreme de directorul „Prag-3” ne spun că acesta împrumuta bani de la alţii, ca să iasă din datoriile enorme, iar Roşca nu contenea să-i dea noi şi noi comenzi. Anume atunci Talmaţchi l-a rugat pe omul de afaceri Gabriel Stati să-i cumpere jumătate din acţiuni, deşi „pe urmă, Stati nu era bucuros că s-a băgat în afacerea asta”, remarcă Val Butnaru. Un fost coleg de-al lui Talmaţchi ne mărturiseşte: „Stati a vrut să-l ajute pe Ghenadie şi să-i cumpere 50% din cota-parte, însă Roşca l-a chemat şi i-a spus că nu de la Talmaţchi cumpără acţiunile, ci de la el, şi i-a cerut banii. Or, Stati a plătit doar 30% din acţiuni şi a renunţat...”. Cu toate acestea, în actele Camerei Înregistrării de Stat se arată că, din februarie 2000, proprietarii tipografiei sunt, cu cote egale, Stati şi Talmaţchi. Foşti şefi ai PPCD din acea perioadă ne spun că Stati a plătit pentru acţiuni 800 mii USD, dintre care o parte au fost folosiţi în interesele partidului, iar ceilalţi s-au strecurat în buzunarul lui Iu. Roşca.

„Ne-a spus să nu votăm cu nimeni, că aşa s-a înţeles cu Lucinschi” Ce se întâmpla în plan politic? După ce, în 1996, l-a susţinut la alegerile prezidenţiale pe Snegur contra lui Lucinschi, în 1998 Roşca a intrat în parlament cu Convenţia Democrată din Moldova, creând Alianţa pentru Democraţie şi 166

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Reforme. Peste un an, el se aliază în premieră cu PCRM şi deputaţii independenţi, formând o nouă majoritate parlamentară, care demite guvernul Sturza cu doar o lună înainte de Consiliul European de la Helsinki, din 10 decembrie 1999, la care premierul era invitat. La Helsinki, s-a decis deschiderea negocierilor de aderare cu România, Slovacia, Lituania, Bulgaria şi Malta şi s-a recunoscut Turciei statutul de stat candidat. Pentru că n-aveam guvern şi, respectiv, nici premier, la masa cu drapelul RM de la Helsinki nu s-a aflat nimeni, Moldova ratând astfel şansa de a fi inclusă, alături de România, în rândul ţărilor pasibile de integrarea europeană. Nici rugămintea României şi a altor oficiali de a-l demite pe Sturza după summit n-a avut vreun efect asupra lui Roşca. În acest context, declaraţiile necontenite ale lui Roşca precum că locul RM este în Europa şi în NATO nu pot fi percepute decât ca nişte vorbe în vânt… În acea perioadă, Roşca menţinea relaţii foarte bune şi cu preşedintele Petru Lucinschi, pe care – din spusele deputaţilor PPCD şi ale şefilor partidului din acei ani – le-a folosit în războiul său contra lui Talmaţchi. În 2000, când s-a modificat Constituţia şi preşedintele RM urma să fie ales de parlament, Roşca a avut un rol crucial în procesul de dizolvare a legislativului, soldat cu victoria comuniştilor în 2001. La funcţia de preşedinte candidau atunci Pavel Barbalat (ADR) şi Vladimir Voronin (PCRM). În cele două tururi de scrutin, voturile PPCD ar fi putut să îndepărteze sau, poate, şi să anuleze venirea comuniştilor la putere. Mai întâi, Voronin l-a depăşit pe Barbalat cu 48 de voturi contra 37, iar apoi – cu 50 la 35. Cu cine a votat PPCD? „Roşca ne-a spus să nu votăm cu nimeni şi să stricăm voturile, fiindcă Lucinschi i-a promis, în schimb, să-i dea „Prag-3”, ne spune Sergiu Burcă, la acel moment deputat PPCD. Acest lucru l-au confirmat şi alţi colegii de-ai săi de fracţiune din acea legislatură, dar şi persoane apropiate de Lucinschi. Ei afirmă că, dorindu-şi alegeri parlamentare anticipate, Lucinschi l-a rugat pe Roşca să strice voturile, promiţându-i ca recompensă 200 de mii USD şi tipografia „Prag-3”. Gh. Talmaţchi: „Roşca crede că doar „Flux”-ul şi „Ţara” sunt ziare româneşti” Ex-vicepreşedintele parlamentului, Valeriu Matei, îşi aminteşte că, încercând să salveze tipografia, a plecat împreună cu Sergiu Mocanu la Bucureşti, ca să-l anunţe pe Ion Iliescu că Roşca vrea să-şi însuşească bunurile destinate mişcării naţionale. „Iliescu l-a invitat pe Roşca să-şi dea darea de seamă, iar 167

Transparency International – Moldova

acesta a înscenat pe drum accidentul de la Buzău”, spune Matei. Versiunea lui Roşca despre acel accident, produs la 21 octombrie 2000, arată că maşina în care se afla el a deraiat de la şosea – ferindu-se de un TIR ce venea asupra lor şi care urmărea să-i omoare – şi s-a aprins. Roşca s-a grăbit să anunţe că, în urma impactului, au ars unele documente foarte importante din salonul automobilului. Poliţia de la Buzău, însă, a recunoscut că nu a văzut niciodată un accident, în care maşina şi totul în ea să ardă, iar ambele persoane aflate în salon să rămână curate, întregi şi în viaţă... Potrivit lui Matei, ţinta şefului pepecedist era nu numai Talmaţchi, dar şi Stati, care nu accepta faptul că Roşca lua deciziile privind tipografia fără să se consulte cu ceilalţi asociaţi. Persoane din anturajul de atunci al lui Roşca ne spun că înţelegerea sa cu Lucinschi presupunea ca şeful statului să intervină pe lângă Anatol Stati, cu care era în relaţii bune, pentru ca fiul său să-i cedeze şefului PPCD 20 la sută din cota-parte, iar Gabriel Stati, la rându-i, să-l convingă pe Talmaţchi să facă acelaşi lucru. Astfel, în decembrie 2000, componenţa asociaţilor „Prag-3” se schimbă după cum urmează: Roşca – 40%, Talmaţchi – 30% şi Stati – 30%. Între timp, datoriile tipografiei se majorează constant, iar Talmaţchi refuză să mai tipărească ziarele PPCD, până când Roşca nu va plăti restanţele pentru acestea. Din declaraţiile directorului „Prag-3” din 2001, datoriile pentru „Flux”, „Ţara” şi „Alfa şi Omega” se ridicaseră la 2 mln. 300 mii de lei (185 mii USD), numai în cadrul ultimei campanii electorale acestea constituind 1 mln. 71 mii lei (85 mii USD). În 2001, Talmaţchi a făcut în presă următoarele declaraţii: „Nu ştiu de ce Roşca crede că doar „Flux”-ul şi „Ţara” sunt ziare româneşti. Noi, din cauza sumelor mari pe care ni le datorează aceste ziare, întâmpinăm mari dificultăţi. Nu avem cu ce plăti salariile şi materia primă procurată. În atare situaţie, noi dăm faliment”. N. Pascal: „Nu mai vreau să fiu soldatul lui Roşca, care e un monstru” După ce, la 1 decembrie 2000, devine asociat principal la „Prag-3”, în doar patru zile, în mod foarte enigmatic, Roşca devine şi proprietar al clădirii de pe Vlaicu Pârcălab 43, printr-un contract dintre el şi Talmaţchi, despre care ultimul nici n-a ştiut şi pe care Oficiul teritorial cadastral Chişinău a refuzat să ni-l pună la dispoziţie, ca să vedem cine sunt semnatarii. Talmaţchi, însă, susţine că actul s-a făcut fără ştirea sa şi fără să i se plătească vreun ban. De aceea, la 31 martie 2001, când Roşca, asistat de Ion Neagu şi Viorel Buzdugan, a intrat în acest oficiu şi i-a ordonat Nataliei Pascal, directorul Departamentului 168

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

pre-press la „Prag-3”, să elibereze biroul, femeia a crezut că acesta glumeşte. Atât ea, cât şi Neagu, ne relatează că Roşca a întrebat-o unde e Talmaţchi, a anunţat-o că imobilul respectiv este proprietate privată a sa, după care a lovit-o cu putere peste faţă. „Pe un ton oficial, m-a informat: „Îţi aduc la cunoştinţă că oficiul este proprietatea mea personală”. Am înţeles că a întocmit un act notarial, precum că a cumpărat oficiul la un preţ derizoriu. Apoi, şi-a făcut vânt spre mine, m-a apucat de mână şi m-a lovit cu pumnul în faţă. M-am repezit la telefon, iar el mi-a smuls receptorul din mână. L-am întrebat de ce m-a lovit. Cu un zâmbet inocent, mi-a răspuns: „Eu te-am lovit? Nu te-am lovit! N-a văzut nimeni”. Mi-a spus că nu voi avea sprijin de nicăieri. M-a strâns iarăşi de braţ, dar a sărit Ion Neagu şi l-a liniştit. Am vrut să chem paza în ajutor, dar ei au fugit”, afirmă Natalia Pascal. Reacţia lui Roşca nu a întârziat, el declarând în mediile comuniste că este „şocat de această diversiune”. Natalia Pascal, care aproape zece ani a lucrat în PPCD, îi răspunde: „Nu mă miră că nu recunoaşte – asta corespunde stilului său. El ştie să facă mizerii şi, în acelaşi timp, este laş şi fricos. În plus, e dominat de o răutate excesivă. Aşa e natura sa, lui nu-i pasă de naţiune, de neam, de popor. El trebuie analizat din punct de vedere psihologic. Iar eu nu mai vreau să fiu soldatul lui Roşca, un om care, de fapt, e un monstru…”. Şi Viorel Buzdugan neagă afirmaţiile Nataliei, deşi expertiza medico-legală a stabilit că femeia a suportat traume ale craniului şi ale unui braţ. Instanţa a refuzat să pornească un proces penal, „în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii”, şi a deschis un dosar administrativ. Judecătoria Centru i-a dat dreptate Nataliei, după care Curtea de Apel a tergiversat procesul mai multe luni, ca să anunţe în cele din urmă că deja „au expirat termenele de aplicare a sancţiunii administrative”. Drept răspuns, Roşca a intentat peste zece dosare contra N. Pascal, pe motiv că aceasta i-ar fi lezat onoarea şi demnitatea prin declaraţiile făcute în presă. Toate s-au întâmplat când preşedinte al RM era deja Voronin, iar acestuia, din câte se ştie, i se subordonează şi sistemul judiciar... S. Burcă: „Roşca l-a făcut pe Talmaţchi neom” Intuind pericolul, la finele anului 2000, Talmaţchi decide să-şi facă o altă tipografie, unde să-şi mute utilajul de la „Prag-3”, procurat de el pe parcursul a cinci ani, dar n-a mai reuşit. Există şi un contract prin care „Prag-3” cumpără un imobil de la Combinatul „Pielart”, dar şi acesta a ajuns până la urmă în mâi169

Transparency International – Moldova

nile lui Roşca, fiind vândut unor terţe persoane. După alegerile din 2001, şantajul şefului PPCD asupra lui Talmaţchi a căpătat proporţii inumane. Niciunul dintre membrii partidului din acea perioadă, dar nici cei care fac parte azi din echipa lui Roşca, nu neagă faptul că Talmaţchi a fost supus unor acte de teroare psihică şi fizică, la indicaţiile şefului partidului. Primii afirmă că de directorul tipografiei şi-au bătut joc oamenii generalului Nicolae Alexei (fostul şef al Departamentului anticorupţie de pe lângă MAI şi locomotiva electorală a lui Roşca în 2001), iar ceilalţi susţin că presiunile contra lui Talmaţchi au fost făcute de către combatanţi din PPCD. Pentru că nu am putut să-l găsim pe generalul Alexei, respectăm prezumţia nevinovăţiei şi cităm câteva surse: „Se vorbeşte că pe Roşca l-a ajutat anume Alexei, cu handralăii săi, ca să-l facă pe Talmaţchi să-i cedeze acţiunile. Omul acesta a fost supus unor presiuni enorme şi a cedat psihic”, ne spune Ion Neagu, fost deputat PPCD; „Roşca l-a distrus pe Talmaţchi prin forţă fizică, l-a silit psihic să cedeze. Îl speria, prin Alexei, că-l bagă la dubă, i-au înscenat furtul copilului, îl urmăreau la fiece pas. Şi l-au demolat”, afirmă Sergiu Mocanu, fost vicepreşedinte al PPCD; „Am aflat că Alexei e cel care i-a strâns, la propriu, degetele lui Ghenadie în uşă”, susţine Ion Mămăligă, fost consilier municipal PPCD; „Când am început să lucrăm cu Alexei, am aflat că băieţii lui, Doamne fereşte! ce au făcut, mai că mâinile în uşă nu i-au strâns până când Talmaţchi şi-a dat acordul. Iar Roşca zicea: „Săracul, uite ce au făcut ăştia din Talmaţchi! L-au distrus complet!” şi dădea vina pe Stati”, afirmă medicul Ion Glavan, fost deputat PPCD; „Roşca l-a făcut pe Talmaţchi neom”, adaugă Sergiu Burcă. Iar Valeriu Matei ne spune că, în 2000, împreună cu Mocanu, l-au ajutat pe Talmaţchi să fugă de Roşca în România, iar în noaptea în care l-au întâmpinat şi l-au adus acasă, era aşteptat în faţa blocului de oamenii lui Alexei. „Eram deputat şi l-am sfătuit să meargă la mine. Când am intrat în curte şi am ieşit din maşină, am fost prinşi în girofarele unui automobil ce staţiona în preajmă. Peste două zile, soţia mea a fost arestată – fără motiv, după cum s-a constatat ulterior – de către angajaţii lui Alexei”, remarcă Matei. La rândul său, Dumitru Osipov, ex-vicepreşedinte al partidului, consideră că Alexei n-ar fi putut să facă asemenea prostii, iar actualii membri ai echipei oranj ne spun că Talmaţchi a fost bătut nu de oamenii generalului, dar de către simpatizanţii PPCD. După ce presiunile asupra lui Talmaţchi au ajuns la cote critice, acesta a trăit o perioadă de coşmar, despre care ne abţinem să vorbim. Atât Matei, cât şi unii şefi ai PPCD de atunci ne-au spus că l-au văzut mai târziu, cu faţa desfigurată 170

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

şi plină de vânătăi. El le-a povestit unor prieteni că a fost dus în afara oraşului, unde a fost maltratat de nişte necunoscuţi, care i-au cerut să renunţe la „Prag3”. Talmaţchi a fost văzut în această stare la sediul partidului, unde a venit ca să-şi cedeze „de bună voie” cota-parte din tipografie, după care a dispărut din ochii lumii... Gh. Talmaţchi: „Au înscenat că vor să-mi fure copilul…” Deşi cu greu, am reuşit să-l găsim pe Ghenadie Talmaţchi, însă el a refuzat să vorbească despre trecutul său, specificând doar că nu a semnat contractul de vânzare a imobilului de pe Vlaicu Pârcălab 43. „Sunt bărbat şi nu-i sfârşitul lumii. N-am fost bătut. N-am avut încotro, i-am dat... Omul poate fi presat la nivel înalt de stat. Au înscenat că vor să-mi fure copilul, l-au înşfăcat şi l-au băgat într-o maşină. Nu ştiu cine erau, dar există lucruri care nu se fac fără acceptul autorităţilor. El mi-a spus că o să-mi plătească pentru ceea ce-i dau, dar s-a întâmplat altfel. Intrasem în datorii, fiindcă e una, când e o limită de 10 mii de exemplare pentru un ziar şi e alta când cineva îţi cere să-i tipăreşti gratis 40 de mii... Voi simţiţi cum sunt presiunile din partea statului? Aveţi copii? Dacă ei rămân pe drumuri, fără casă, ce faceţi? Căci în ţara asta totul se rezolvă de sus”, a adăugat Talmaţchi. …Ca să înţelegem caracterul lui Roşca, cunoscut de toţi cei care i-au fost aproape, prezentăm două cazuri, dintre cele mai „inocente”. Sergiu Burcă îşi aminteşte că, la acea vreme, stând odată în faţa sediului PPCD cu Roşca, acesta i-a spus: „Hai să-l împuşcăm pe Ghena!”... Înainte de aceasta, după cum susţin mai multe surse, pe când relaţiile dintre Talmaţchi şi Roşca erau bune, şeful PPCD l-a trimis pe Ghena să-l împuşte pe Sergiu Mocanu, lucru confirmat chiar şi de către acesta. Potrivit martorilor, acestea sunt doar câteva aluzii despre eventuale lichidări, făcute mai în joacă, mai în serios, de către Iurie Roşca.

„Avea acces nelimitat la banii tipografiei” Din decembrie 2001, Iu. Roşca a pus mâna şi pe „Prag-3”, deţinând astăzi 70% din acţiuni, celelalte 30% rămânând în posesia lui Gabriel Stati. De aici încolo, liderul PPCD a dirijat tipografia după bunul său plac, instalând în fruntea acesteia tot rude şi prieteni… După ce l-a înlăturat din calea sa pe Talmaţchi, l-a pus ca şef de tipografie pe Viorel Buzdugan, actualul director al „Eu TV”. În numai doi ani – din 2000 până în 2002 – datoriile debitorilor către „Prag-3” au 171

Transparency International – Moldova

crescut de două ori – de la trei până la şase milioane de lei. În 2002, cele mai mari restanţe faţă de tipografie le avea „Flux”-ul – aproape 2 mln. lei, urmat de „Săptămâna” (ziarul care-l susţinea pe Lucinschi!) – cu peste 1,5 mln. lei, „Ţara” şi PPCD. În pofida acestei situaţii, în 2003, Roşca încheie un contract cu propria tipografie, prin care se împuterniceşte cu dreptul de negociere din numele „Prag-3” în străinătate, iar tipografia se obligă să-i achite cheltuielile de deplasare şi serviciile translatorului. În numai un an, şeful PPCD a scos astfel din tipografie 165 de mii lei. Însă, dacă e să credem unor foşti angajaţi ai tipografiei, nimic nu trebuie să ne mire. Aceştia ne-au spus că la „Prag-3” s-a făcut şi se face contabilitate dublă, se indicau tiraje de zeci de mii de exemplare de cărţi, dar de facto se editau câteva sute, astfel spălându-se mulţi bani veniţi de la fundaţiile din Occident. „Prin aceste metode, Roşca avea acces nelimitat la banii tipografiei şi primea orice sumă vroia”. În 2004, Comisia parlamentară de anchetă condusă de Valeriu Pleşca, verificând proprietăţile lui Roşca, a stabilit că, deşi utilajul procurat în leasing din Liechtenstein nu a fost achitat, din partea firmei livratoare nu a parvenit vreo reclamaţie. Conform controalelor financiare, în actele întreprinderii suma acestei restanţe (circa 3 mln. USD) nici nu se evalua la cursul USD în fiece an. În 2004, aceasta rămânea înscrisă la capitolul „Datorii pe termen lung” în valoare de 14 mln. lei (păstrându-se la cursul de schimb din 1996 – de 4,5 USD/MDL), dar nu de 40 mln. lei, după cursul de la acea zi. Potrivit juriştilor, Codul Vamal prevede că mărfurile introduse în baza unui contract de leasing se plasează sub regimul vamal de admitere temporară pentru cel mult şapte ani, indiferent de termenul stipulat în contract. Iar experţii în economie afirmă: „Dacă vânzătorul nu are pretenţii, marfa capătă titlul de donaţie şi cumpărătorul trebuia să achite impozitele pe venit, de până la 30% din preţul mărfii. Însă, beneficiind de contractul de leasing – unul evident fictiv –, se vede că Roşca s-a eschivat să achite impozitele în toţi aceşti ani, iar în 2007 a ieşit basma curată după amnistia fiscală anunţată de Voronin…”.

„Noi am plătit utilajul…” Solicitaţi de noi, atât Iacob Alexa, actualul director al „Prag-3” şi vărul liderului pepecedist, cât şi prim-vicedirectorul tipografiei, Iacob Roşca – tot el fratele lui Iurie Roşca, s-au declarat ocupaţi, amânând discuţia de pe o zi pe alta. În schimb, Viorel Buzdugan ne-a spus că utilajul procurat în 1996 a fost deja achitat… Dacă admitem că el nu ne-a minţit şi Roşca a plătit în patru ani 30 172

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

de milioane de lei, atunci cum rămâne cu averea la vedere şi „mâinile curate”? Şi pe ce loc, în topul dinozaurilor corupţiei, se află şeful PPCD? Comisia lui Pleşca a solicitat serviciilor Interpol din Germania şi Liechtenstein informaţii despre firmele care au livrat utilajul către „Prag-3”, dar i s-a răspuns că asemenea investigaţii pot fi iniţiate numai în cadrul unor cauze penale sau la cererea organelor de drept din aceste ţări. Deşi a descoperit multiple încălcări comise de şeful PPCD, acea comisie nu s-a soldat cu vreun rezultat. Dacă Roşca, precum se vede, a fost protejat de Voronin de la bun început, comisia Pleşca ar fi putut să se formeze doar de ochii lumii, pentru ca PCRM şi PPCD să apară în faţa opiniei publice în postură de inamici şi să poată acumula, în 2005, mai multe voturi atât de la electoratul de dreapta, cât şi de la cel de stânga... Oricum, actele comisiei ne mai atrag atenţia asupra unui lucru. Şi anume: în 2004, pe contul mijloacelor fixe ale tipografiei erau reflectate bunuri materiale în valoare de 16 mln. 748.690 lei. Iar în declaraţia pe venit a lui Roşca din 2007, el îşi indică în tipografia „Prag-3” cota-parte (de 70%) de numai 5894 lei, situaţie în care s-ar afla doar o întreprindere falimentară. În aceeaşi declaraţie se arată că vicespicherul deţine la: ziarul „Flux” – o cotă de 53 mii 461 lei (99%), AP „Flux” – 7 mii 662 lei (99%), „Ţara” – 3000 lei (34%) şi Fundaţia pentru Democraţie Creştină – 3600 lei (100%). În pofida acestor cifre atât de mici, în declaraţia cu pricina, vicepreşedintele parlamentului arată că e milionar, cu un venit anual de 1 mln. 300 mii lei. Ba mai mult: după 4 aprilie 2005, când a coalizat cu PCRM, Roşca a luat un credit de aproape patru milioane de lei de la BCR pentru procurarea utilajului nou pentru „Prag-3”. Deci, tipografia nu e nici pe departe falimentară, dimpotrivă aduce venituri care permit contractarea unor credite de milioane. Şi pe care, din câte se vede, Iurie Roşca nici nu le declară în totalitate…

„Nu sunteţi Iurie Roşca?!” Fără să-şi dea seama, probabil, de adevăratele scopuri ale lui Roşca în campania de susţinere a ideii naţionale – pe care el o promova activ la Bucureşti, dar de care se folosea în propriile interese la Chişinău -, autorităţile române au continuat încă mult timp să-l finanţeze. Valeriu Matei ne spune că prin 1996, aflându-se la o recepţie la Bucureşti, a fost întrebat de către Răzvan Temeşan, directorul „Bancorex”: „V-au fost de folos cei 550 mii de dolari, pe care vi i-am dat pentru ziar şi agenţia de presă?”. „Despre ce vorbiţi?”, l-a întrebat Matei. „Nu sunteţi Iurie Roşca?”, s-a mirat Temeşan... 173

Transparency International – Moldova

Ca să aflăm câţi bani au fost oferiţi de către oficialităţile române pentru ziarele „Flux”, „Ţara”, „Alfa şi Omega”, Fundaţia „Răsăritul Românesc” şi alte organizaţii ale lui Roşca, am accesat pagina web a Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni (DRRP) al MAE de la Bucureşti. Aici se arată că „Flux”-ul a fost finanţat de Bucureşti şi după ce Roşca făcuse coaliţie deschisă cu comuniştii. De exemplu, în 2006, pentru editarea „Flux”-ului, DRRP a alocat 161 mii 590 RON, pentru „Răsăritul Românesc” – 131 mii 57 RON, iar pentru continuarea lucrărilor de construcţii a bisericii din s. Cania, r-l Cantemir – bani care de asemenea trec prin mâna şefilor PPCD – 869 mii 568 RON. Radu Cozma, reprezentant al DRRP, ne-a spus că în 2007-2008, instituţia sa nu a mai conlucrat cu „Răsăritul Românesc”, iar „Flux”-ul a fost finanţat până în 2007. La rândul său, ex-preşedintele DRRP, Mihai Gheorghiu, a declarat pentru TIMPUL: „Ne străduim să fim neutri şi cu deschidere către toată lumea, ca să nu existe probleme”.

„Roşca e o calamitate pentru RM” Nu putem să punem punct acestui material fără a prezenta şi opiniile oficialilor români din acei ani despre soarta tipografiei pe care, însuşindu-şi-o, Roşca şi-a bătut joc atât de ideea naţională, cât şi de statul român. Emil Constantinescu nu-l condamnă şi e de părere că, orice coaliţie ar face Roşca, nimic nu ar umbri acţiunile sale pro-unioniste de altădată. „Sigur, am rezervele mele privind alianţele pe care le-a girat Roşca, dar nici nu-l condamn, pentru că apreciez ce a făcut el în alţi ani. Am subvenţionat pe toate căile revistele lui Roşca, cât am fost preşedinte, şi-mi asum toate responsabilităţile. Da, toţi românii l-au ajutat foarte mult”. Unul dintre foştii angajaţi ai SRI este însă mai critic: „Roşca, în opinia mea, e o calamitate pentru RM. Fără caracter, obraznic, hulpav, el arată o faţă de înger, în spatele căreia se află un suflet de drac. Ignoraţi o asemenea jigodie! El a făcut totul pentru el, nimic pentru neamul meu – să-şi bage banii în gât şi să plece”. Ion Iliescu neagă faptul că l-a invitat pe Roşca să-şi dea vreo dare de seamă la Bucureşti şi susţine că nu ştie nimic despre „Prag-3”: „Nu cunosc nimic despre o asemenea tipografie. N-am avut cu Roşca relaţii personale, dar bunăvoinţa noastră de a sprijini orice efort al celor din RM e firească şi de la sine înţeleasă”, a remarcat fostul preşedinte al României. Exvicepeşedintele Senatului de la Bucureşti, Vasile Lupu, ne spune că a fost foarte bun prieten cu Roşca numai atâta timp cât s-a aflat la guvernare: „Îl ajutam cu tot ce puteam şi de câteva ori l-am introdus la preşedintele Constantinescu, 174

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

dar după ce noi am pierdut puterea, relaţiile mele cu dumnealui s-au întrerupt. L-am sunat de câteva ori şi nu mi-a răspuns, i-am lăsat nişte mesaje la partid, dar nu m-a mai contactat. Când eram demnitar important, m-a găsit, dar când nu mai eram la guvernare, eu nu l-am mai găsit. Atâta tot”. La rândul său, întrebat de noi cum apreciază faptul că Roşca şi-a însuşit tipografia destinată mişcării naţionale din RM, Ioan Talpeş, ex-director al Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ne-a răspuns: „Îmi este greu să mă pronunţ în locul dlui Roşca. Îmi imaginez, aşa cum l-am cunoscut, că este şi a rămas în continuare un patriot român. Eu nu ştiu condiţiile concrete de evoluţie a proprietăţii vizavi de această tipografie. Ştiu doar că am fost acuzat de unii că, fiind în fruntea SIE la data aceea, aş fi făcut acest gest. Îmi dau seama că este o forţare de termeni o asemenea abordare. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu tipografia. Îmi imaginez, în acelaşi timp, că dl Roşca este îndeajuns de onorabil ca să respecte nişte înţelegeri, dacă acestea au existat. Dacă nu e aşa, atunci lucrurile respective vor fi contrare chiar poziţionării sale în contextul politic dintre Prut şi Nistru şi nu numai acolo...”. Înainte de a pleca de la „Flux”, unul dintre foştii şefi ai ziarului a avut o discuţie cu Roşca, care i-a spus: „Moldova e un proiect de durată şi până la urmă trebuie să acceptăm şi noţiunea de limbă moldovenească, şi cea de moldovean”. Astfel, faptul că Roşca şi Voronin au lucrat împreună încă înainte de 2000 începe, puţin câte puţin, să se limpezească. Să fi fost oare o comandă comunistă şi însuşirea frauduloasă de către PPCD a tipografiei mişcării româneşti din RM?.. Pavel Păduraru, Timpul, 23.01.2009

Milionarul subteran (IV) De ce Iurie Roşca a cerut eliberarea lui Ilaşcu… Presa lui Roşca (vezi „Flux”-ul din 3 februarie a.c.), încearcă să bagatelizeze importanţa investigaţiilor noastre, declarând că am scoate, chipurile „nişte petarde răsuflate de la naftalină”. E adevărat, despre unele episoade la care ne referim s-a mai scris, noi însă încercăm să le readucem în memoria cititorului şi să le analizăm în perspectiva evoluţiei politice a lui Roşca şi a rolului ce-i revine acestuia astăzi în distrugerea opoziţiei anticomuniste. Faptul că este 175

Transparency International – Moldova

aproape imposibil să pătrunzi la informaţii oficiale legate de biografia şi afacerile lui Roşca nu ni se pare deloc întâmplător. Ceva nu e în regulă aici. De aceea ne şi preocupă acest subiect. „A scris aceste rânduri un credincios de rând din ţara la care ţine mai mult decât la ochii din cap, unul care îşi ascultă inima în care sălăşluieşte Hristos, un om pentru care onoarea este mai scumpă decât viaţa şi care niciodată nu va obosi să aducă laude bunului Dumnezeu pentru fericirea de a face politică cu gândul la El şi la Neam. Amin. Drept care semnez, Iurie Roşca”. PROFANARE, SPECULĂ CU NUMELE LUI DUMNEZEU şi SACRILEGIU – aşa califică Canoanele Bisericii ortodoxe cuvintele de mai sus, din „Cartea bunul creştin”, susţine preotul Pavel Borşevschi. Iar scripturile scriu negru pe alb: „Oricine ia numele lui Dumnezeu în deşert, este blestemat!”. Pentru că autorul lor, prin faptele sale, şi-a bătut joc de apropiaţii săi în mod diabolic, folosindu-i ca pe nişte obiecte, pe care apoi a încercat să le nimicească, iar acum uzitează de Dumnezeu ca de o unealtă ce i-ar aduce dividende politice la alegeri... După ce v-am relatat cazurile Pascal şi Talmaţchi, azi vă propunem istoriile zguduitoare ale unor alte victime ale şefului PPCD, în special, cea a fostului deţinut politic Ilie Ilaşcu.

„Am intrat în parlament graţie lui Ilaşcu” Când separatiştii de la Tiraspol au arestat grupul Ilaşcu, Iurie Roşca, declarându-se cel mai mare apărător al acestuia, organiza numeroase mitinguri, la care se străduia să plângă, anunţa permanent România despre soarta „patrioţilor închişi” şi acuza conducerea RM că nu vrea să-i elibereze pe aceştia. Puţini s-ar fi gândit la acea vreme să-şi pună o simplă întrebare: cât de mult dorea această eliberare însuşi Roşca? Acum se observă uşor că, prin acele manevre, Roşca năzuia să profite de arestarea lui Ilaşcu în scopuri pur personale. Deşi conducerea RM încerca pe orice căi să convingă Rusia să elibereze grupul Ilaşcu, Roşca îi incrimina preşedintelui Snegur că nu face nimic pentru eliberarea deţinuţilor, că se umileşte în faţa separatiştilor, îi cerea insistent să-şi dea demisia şi îl îndemna să folosească forţa – ceea ce, fireşte, ar fi condus la un nou conflict armat. În loc să-l bucure, pe Roşca îl iritau chiar şi ajutoarele medicale acordate deţinuţilor de către autorităţi: „Sunt total decepţionat de lipsa de interes din partea Preşedinţiei şi de doar preocuparea medicală în problema deţinuţilor politici…” (dintr-un discurs în parlament). 176

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Şi evenimentele din culisele vieţii politice ne demonstrează că Ilaşcu însemna pentru Roşca doar o găselniţă din care vroia să tragă foloase numai el. Alexandru Moşanu, primul preşedinte al parlamentului RM, susţine că, la 9 decembrie 1993 (când Tiraspolul a condamnat grupul Ilaşcu), i-a propus lui Roşca să organizeze împreună o acţiune de protest. „A fost de acord şi am stabilit să începem manifestarea a doua zi, la ora 12.00. Însă la opt dimineaţă, îmi comunică cineva că Roşca a început deja mitingul. El vroia să protesteze singur, de aceea am fost nevoiţi să-l scoatem de la tribună...”, menţionează Moşanu. Nereuşind să scape de Snegur, Roşca s-a grăbit să se folosească de Ilaşcu pentru a deveni deputat în 1994, punându-l cap de listă la alegeri. A scris şi o carte despre Ilaşcu. Potrivit lui Ion Neagu şi altor conducători ai Frontului Popular (FP) de atunci, cartea a fost împărţită oamenilor doar până la alegeri. „S-au făcut sute de mii de exemplare, dar, după campanie, Roşca ne interzicea să le mai ducem prin sate. Apoi a dat ordin să facem focul în sobă şi să le ardem. Intrasem în parlament doar graţie lui Ilaşcu, dar Roşca nu mai avea nevoie de el”, spune Neagu.

„Roşca mi-a tâlhărit familia” Pe de o parte, şeful PPCD condamna autorităţile că nu susţin grupul Ilaşcu, iar Cubreacov intra solemn în sala de şedinţe a parlamentului cu portretul deţinutului. Pe de altă parte, Roşca nu-i dădea Ninei Ilaşcu nici salariul întreg de deputat al soţului ei. „Roşca mi-a tâlhărit familia. Nu-i dădea soţiei toată leafa până când ea nu s-a revoltat şi a reuşit să ridice singură banii. El ne lua şi toate ajutoarele de la românii din Ţară şi din străinătate, care treceau pe la FP. M-au întrebat mulţi oameni dacă am primit sume de 5000, 12.000 sau chiar 25.000 USD, transmise familiei mele prin Roşca. Dar soţia mea nu a primit de la Iurie mai mult de 300 USD. Odată, i-au spus soţiei mele că toată mobila, trimisă pentru noi din România şi care se descărca la sediul Frontului, a fost furată…”, ne-a declarat Ilaşcu. Şi Victor Zugravu, fostul şef al organizaţiei PPCD de la Uzina de beton armat, ne-a mărturisit: „La Front, veneau pentru deţinuţi ajutoare de zeci de milioane, inclusiv mobilă, pe care Roşca le vindea prin Rusia. Cei care cunoşteau aceste lucruri în detalii n-au terminat-o bine...”. La rândul său, Valeriu Matei afirmă: „Am plecat la un eveniment în SUA şi ne-a întâmpinat Mihai Vânătorul (cunoscut reprezentant al diasporei române din America). El m-a întrebat dacă am primit bani pentru ziarul „Mesagerul”, pe care românii din SUA i-au transmis prin Roşca. Am rămas şocat – prima dată auzeam despre asta”. La rândul său, Mihai Vânătorul ne-a spus că nu-şi 177

Transparency International – Moldova

aminteşte exact sumele ajutoarelor transmise prin Roşca pentru Basarabia, dar a specificat că acestea erau destul de frecvente. Un exemplu similar îl dă şi Mircea Snegur, în vol. II al memoriilor sale: „După încheierea vizitei de lucru în Canada, unul dintre reprezentanţii diasporei m-a întrebat: „Dle preşedinte, nu ştiţi cum au fost valorificate sumele pe care i le-am înmânat dlui Roşca?”. Şi ex-preşedintele FP, fostul premier Micea Druc, ne-a spus că banii pentru susţinerea deţinuţilor politici veneau din toată lumea. „Dacă o parte din ei a fost luată de Roşca, înseamnă că el e o lichea”. Merită atenţie şi declaraţia soţiei lui Andrei Ivanţoc, Eudochia: „În toţi aceşti 15 ani am vorbit cu mulţi demnitari, dar pentru că i-am căutat noi. La noi nu s-a gândit nimeni…”.

„Misiunea lui a fost să dezbine mişcarea” „Valeriu, am aflat că Roşca este agent KGB. Fii atent!”. Este scrisoarea trimisă de Ilaşcu lui Matei în toamna lui 1994. Întrebat pe ce se bazează această afirmaţie, Ilaşcu ne-a povestit că, în timpul conflictului de pe Nistru, salvând la Tiraspol viaţa a trei angajaţi ai serviciilor secrete moldoveneşti, unul dintre aceştia i-a spus: „Ilie, dacă ai şti ce puşlama aveţi acolo, la Front! Roşca a fost racolat la noi încă în 1986, când lucra la televiziune. La început avea pseudonimul Budulai...”. Ilaşcu adaugă: „Nu l-am crezut, deşi nu avea de ce să mă mintă – l-am scăpat de la moarte. Dar mai târziu m-am convins că avea dreptate. De fapt, FP a fost fondat de Hadârcă şi de Druc, iar Roşca se învârtea pe acolo cu alte scopuri. Ca să nu fim uniţi, el ne spunea fiecăruia că celălalt e „kaghebist”, „beţiv”, „degradat”... În loc să facă revoluţia spre care tindea, el a dezbinat mişcarea de renaştere naţională. Asta i-a fost misiunea”. Ilaşcu mai crede că, în acei ani, a fost pus la încercare de Roşca: „După puciul de la Moscova, m-a contactat Iurie şi mi-a spus că vor veni la Tiraspol „băieţii” ca să-i aresteze pe Smirnov şi Maracuţa. Au venit. Ne-am dus cu maşina lor la Casa Sovietelor. Eu am ieşit. Când s-ar fi apropiat lideri separatişti, urma să fac un semn şi, în acel moment, „băieţii” trebuiau să se apropie şi să-i înhaţe. La ora nouă a venit Maracuţa. M-am apropiat şi el m-a invitat în birou. I-am spus că mă grăbesc, îl ţineam de vorbă. Am făcut semnul, dar… degeaba, nimeni nu s-a mai apropiat. Am înţeles că mă verifică, am scuipat şi m-am dus”.

„Ce, eram prost să fac prostiile lui Ilaşcu?” Ilaşcu susţine că, până în 1996, i-a trimis lui Roşca mai multe scrisori, dar a primit numai unul sau două răspunsuri. Pentru acel an, deţinutul îşi pregătise 178

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

cel mai minuţios plan de evadare, în care rolul primordial îi revenea anume şefului PPCD. „Trăiam ca fraţii cu guzganii din celula mea şi, ca să nu-mi ies din minţi, mă gândeam cum să fug de acolo”, îşi aminteşte Ilaşcu. El a decis să evadeze în sâmbăta de 23 februarie, când gardienii ar fi fost mai relaxaţi după serbarea „zilei armatei sovietice”. La 23.00, urma să bată în pereţii celulei, ca semn că se simte prost, iar la intervenţia pazei, să-i ameninţe cu un pistol pe care a reuşit să-l obţină, să le ia cheile, să-i încuie şi să sară peste gard. El avea deja o înţelegere cu unul dintre gardienii de la turnurile de veghe care, în caz extrem, ar fi împuşcat, dar… pe alături. „Puşcăria din Hlinaia fusese până nu demult o instituţie în care se tratau beţivii şi rămăsese cu acelaşi gard mic, peste care poţi să sari cu uşurinţă”, remarcă Ilaşcu. În decembrie 1995, la o întrevedere cu nevastă-sa, Ilaşcu i-a înmânat o scrisoare codată către liderul PPCD, spunându-i să-l întrebe explicit dacă acceptă cele scrise acolo. În scrisoare, Ilaşcu îl ruga pe Roşca să-i pună la dispoziţie, în noaptea evadării, un automobil care să-l aştepte la ora indicată la 200 metri de închisoare. Maşina urma să-l preia, să parcurgă în viteză 12 km până la Nistru, apoi el să urce întro luntre şi să treacă râul. Roşca a încuviinţat planul, i-a spus Ninei Ilaşcu că e de acord şi răspunsul său a fost transmis lui Ilaşcu. În seara de 23 februarie, Ilaşcu şi-a ascuns pistolul sub pernă, dar, la 22.55, tăcerea de pe culoar l-a pus în gardă. „Cineva şoptea, apoi brusc s-au tras zăvoarele, m-am pomenit cu un pat de armă în bot şi am căzut. L-am observat pe V. Antiufeev, şeful MGB de la Tiraspol. Cineva a zis să mă caute de arme, iar când au ridicat perna, s-au făcut albi. M-au bătut ţol, după care m-au închis în carceră pentru 30 de zile, iar alte şase luni nu i-au permis nevestei să mă viziteze”. Potrivit lui Ilaşcu, Roşca a avertizat-o: „Să taci, Nina, că ai fost şi tu implicată!”. Ea l-a întrebat dacă măcar a trimis maşina în seara aceea, dar i s-a răspuns: „Ce, eram prost să-i fac prostiile lui Ilaşcu?!”... Mai târziu, Roşca avea să declare presei că planul de evadare nu fusese decât o cursă întinsă PPCD. „Noi nu suntem o organizaţie teroristă şi nu era vreo posibilitate minimă de a-l elibera în forţă”, a menţionat şeful PPCD, care altădată îl acuza deschis pe Snegur că nu aplică forţa în acest scop…

„Hai să-l omorâm pe drum!” Ce se petrecea în umbră ne explică Nicolae Andronic, ex-preşedinte al Comisiei parlamentare pentru soluţionarea problemei transnistrene. „Când s-a pus în parlament problema privatizării Uzinei „Vibropribor” din Chişinău, am aflat 179

Transparency International – Moldova

că la aceasta jinduia colonelul rus Bergman, comandantul militar al regiunii separatiste. I-am propus să ni-l dea în schimb pe Ilaşcu şi el a zis că e nevoie de timp. Şi atunci a venit Roşca, care mi-a spus: „Hai să-l ajutăm să evadeze, dar să-l omorâm pe drum”. Ilie devenea erou, iar Roşca se temea de concurenţi. Am refuzat să mă implic...”, adaugă Andronic. Şi Dumitru Osipov, ex-vicepreşedinte al PPCD, confirmă că „Ilaşcu putea ajunge lider politic, iar Roşca nu-şi dorea aşa ceva”. Cum se face, totuşi, că informaţia transmisă în taină lui Roşca a ajuns la urechile securiştilor tiraspoleni? „Precum ruşii merg contra mea, aşa a mers şi Roşca”, crede Ilaşcu, care e convins de existenţa filierei de informaţii Roşca – Simion Rusu – Antiufeev. Ex-vicedirector al SIS, Rusu încă în anii de renaştere naţională era văzut uneori în compania lui Roşca. Potrivit lui Ilaşcu, tot el a participat la înscenarea arestării lui Smirnov şi Maracuţa, despre care am scris mai sus… Oricum, pomenindu-se trădat, Ilaşcu a depus imediat cerere de ieşire din PPCD.

„Voi, cei care luptaţi pentru unire, trebuiţi nimiciţi!” În primăvara lui 1996, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, combatanţii războiului de pe Nistru au organizat o acţiune de protest în susţinerea deţinuţilor de la Tiraspol. Manifestarea a fost sprijinită de intelectualitate şi de liderii partidelor democratice, cu excepţia lui Roşca. Iniţiatorii acţiunii au fost Nicolae Şumleanschi, preşedintele filialei Tighina a PPCD, şi Victor Zugravu. Împreună cu Petru Godiac, unul dintre membrii grupului Ilaşcu care se afla deja la libertate, aceştia umblau pe la filialele PPCD din raioane şi îşi îndemnau colegii de partid să adere la grevă.„Din urma noastră mergea o maşină de la partid, cu misiunea de a le spune tuturor să nu ne ia în serios. I-am chemat pe mulţi, dar nu a venit niciunul”, afirmă Godiac. La 6 mai, Şumleanschi şi Zugravu s-au deplasat la sediul PPCD, ca să-i propună şi lui Roşca să li se alăture. Victor Zugravu ne relatează: „Am intrat şi acolo erau toţi deputaţii PPCD. Văzându-mă, Iurie a sărit deodată cu pumnii la mine. Mi-a pus pistolul la tâmplă: „Te împuşc! Ce aveţi voi cu grupul Ilaşcu? Ei sunt narcomani şi beţivi! V-aţi vândut FSB-ului! M-aţi trădat! Voi, toţi cei care luptaţi pentru unire, trebuiţi nimiciţi!”. Mă lovea cu pumnii, cu picioarele şi cu tocul pistolului în cap. S-a năpustit şi asupra lui Şumleanschi… Primii au părăsit încăperea Cubreacov şi Burcă, urmaţi de ceilalţi deputaţi. Natalia Pascal culegea un text la computer, iar Roşca dădea în noi ca în nişte saci. Am căzut 180

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

jos – ne lovea în continuare. Apoi, unul dintre ei m-a dus la WC şi m-a spălat, după care l-a spălat pe Şumleanschi, care avea faţa şi ochii plini de sânge. Pe el l-au urcat într-o maşină şi s-au dus. Credeam că au să-l omoare, fiindcă el cunoştea prea multe lucruri, iar eu ştiam de ce e în stare Iurie... Mie mi-au spus să merg în biroul lui Roşca. Cu pistolul la cingătoare, în cămaşă albă şi plină de sânge, mi-a zis: „Dacă ai să scoţi vreun cuvânt, am să te nimicesc şi pe tine, şi pe mama ta! Am să te las fără casă şi fără serviciu!”. M-am întors în piaţă, unde mă aştepta poliţia. Am trecut expertiza medico-legală şi, în aceeaşi seară, am venit cu procurorii la PPCD. Pretextând că nu ştie despre ce e vorba, Roşca nu le-a permis să intre – probabil că podeaua şi pereţii mai erau stropiţi de sânge. Ne-au spus că au deschis dosar penal şi… s-a terminat”. Potrivit lui Zugravu, Şumleanschi a fost dus, cu ochii legaţi, într-un apartament de pe str. Florilor, 2, în care locuise anterior Ştefan Secăreanu. „L-au ţinut şase zile, după care Roşca l-a prevenit că, de nu va pleca din RM, îl va distruge. De atunci, el s-a mutat cu traiul la Bistriţa-Năsăud”, remarcă Zugravu. Totuşi, înainte de a pleca în România, Şumleanschi şi Zugravu au organizat o conferinţă de presă, unde au făcut publice cele întâmplate la sediul PPCD. Ulterior, mama lui Zugravu, Maria, în vârstă de 83 de ani, a fost violată de un necunoscut care i-a pătruns noaptea în casă, iar mai târziu a fost bătută şi a murit. Când Zugravu a anunţat poliţia, i s-a răspuns că e imposibil ca agresorul să fie găsit. Nu zicem că în toate aceste cazuri a fost implicat Iurie Roşca, dar cert e că în niciunul infractorii n-au fost depistaţi şi pedepsiţi. La demersul TIMPULUI, Procuratura Generală ne-a răspuns că nu dispune de informaţii despre maltratarea lui Şumleanschi şi Zugravu şi că pe marginea acestui caz nu a fost pornit niciun dosar.

Petru Godiac a fost forţat să plece Şi Petru Godiac a avut de suferit după ce l-a apărat pe Ilaşcu, fiind forţat să plece din RM. Mai întâi, el a fost atacat într-o seară, în centrul Chişinăului, de nişte necunoscuţi care l-au bătut de faţă cu o patrulă mobilă de poliţişti, care s-au întors cu spatele la ei. Godiac a anunţat poliţia, dar i s-a răspuns că acest caz nu ţine de competenţa acesteia… Peste o săptămână, întorcându-se acasă, Godiac a fost aşteptat în faţa blocului de patru indivizi, care i-au năvălit în apartament. „Pe unul l-am recunoscut de la prima bătaie, altul era un tip ce venea la protestele noastre, în haine de preot, şi-şi propunea ajutorul. Mă întrebau despre un oarecare Igor… Apoi m-au urcat în maşină şi m-au dus la 181

Transparency International – Moldova

Durleşti, m-au batut măr. Îmi spuneau că ar fi fost mai bine să mă fi împuşcat la Tiraspol, ca să nu mai ajung la Chişinău, că locul meu nu e în RM şi că ar trebui să mă duc la fraţii mei, la români. După ce Iura i-a bătut pe Şumleanschi şi Zugravu, i-am transmis că, oriunde îl prind, am să-i dau la bot. Şi el mi-a luat-o înainte… M-am refugiat la Cluj, unde mă aflu până astăzi”, ne spune Petru Godiac. Mai mult, el nu poate să se întoarcă în RM încă un an. „Am încercat să revin acasă, dar grănicerii moldoveni m-au sfătuit să nu intru în ţară, pentru că în baza de date se arată că-s judecat la 12 ani de detenţie de către Tribunalul din Tiraspol şi că mă eschivez de la pedeapsă”. Din păcate, n-am reuşit să obţinem acces la datele Serviciului de Grăniceri al RM, însă sursele noastre de la MAI ne-au comunicat că Godiac nu este anunţat în căutare de către instanţele moldoveneşti. Şi Godiac presupune că între Roşca şi serviciile secrete există o relaţie specială. El ne spune că, ieşind din puşcărie, l-a rugat pe şeful PPCD să-l ajute să treacă un control medical. „Iurie mi-a spus că a doua zi, la ora opt, voi fi aşteptat de o maşină care mă va duce la clinică. La opt fără zece, mi-a bătut la uşă un tip: „Petrea, eşti gata?”. M-a dus la Spitalul Securităţii şi m-au internat. Dar Roşca a făcut imediat mare zarvă, precum că „Godiac a dispărut fără urmă”. Zicea că la opt a venit o altă maşină, a lui, şi nu m-a găsit. Între timp, m-am împrietenit cu şoferul care m-a dus la spital şi am aflat că lucra la SIS. Dar de unde a ştiut el ceea ce am vorbit numai eu cu Iura şi ce interes avea Securitatea să mă trateze, n-am putut să aflu...”.

„Alţii au sfârşit-o mai rău…” Dintre aceştia toţi, azi a rămas în RM numai Victor Zugravu, căruia nu i se citeşte în ochi nimic mai mult decât durere şi obidă. „Iura s-a ţinut de cuvânt…Dar n-am fost eu primul şi nici ultimul, care să mă leg cu el şi s-o păţesc. Alţii, mulţi, au sfârşit-o mai rău decât mine. Păcat de sărmanele mame, care au avut de suferit...”. Aşadar, indiferent cine s-a aflat la putere, Roşca s-a simţit mereu protejat de anumite instituţii. Printre oamenii maltrataţi de el se numără până şi regretatul Gheorghe Ghimpu, ca să nu mai pomenim de poliţiştii pe care i-a bătut în câteva rânduri. Iar toate lozincile sale cu privire la unitatea românilor şi la eliberarea lui Ilaşcu au fost, după cum vedem, o mare farsă, în care au fost atraşi sute de mii de oameni. „Când am ieşit din puşcărie, m-a sunat Roşca: „Măi, te felicit!”. I-am răspuns: „Lasă, Iura, făţărnicia şi nu mă mai suna”, îşi 182

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

aminteşte Ilaşcu... Deja peste un an, Roşca îl învinuia pe acesta de „răpirea” lui Cubreacov, iar în 2005 declara că Ilaşcu, Pasat şi regretatul Grigore Vieru se pregăteau să-l asasineze. No comment. P.S. La 11 septembrie 1998, Valentin Ciobanu, şeful filialei Botanica a PPCD, a fost lovit cu o rangă în cap în faţa blocului unde locuia şi a decedat. La 28 iulie 2000, Mircea Ciobanu, ex-vicepreşedinte al PPCD, a fost de asemenea lovit cu ranga în cap, în aceleaşi circumstanţe. În aceeaşi seară, Dumitru Osipov, ex-vicepreşedinte al PPCD, singurul în istorie care a îndrăznit să concureze alături de Roşca la funcţia de preşedinte al partidului, a fost urcat întro maşină şi maltratat, până ce şi-a pierdut cunoştinţa, revenindu-şi pe malul Bâcului, într-o băltoacă de sânge. La 4 august 2007, Andrei Buzu, primarul pepecedist din s. Drăsliceni, r-l Criuleni, a fost găsit înecat într-o fântână. Potrivit Procuraturii Generale, încă în niciunul din aceste cazuri nu au fost descoperiţi vinovaţii. Pavel Păduraru, Timpul, 06.02.2009

Postfaţă la seria de materiale „Dinozaurii corupţiei. Milionarul subteran”„Fratele Iura” Zeci, sute de personalităţi notorii au plecat din fostul Front Popular, neclintită rămâne doar „troica de la muzeu”: Iu. Roşca , V. Cubreacov şi Ş. Secăreanu Scorpionul o roagă pe broasca ţestoasă să-l treacă peste râu. Broasca îi zice: „Tu eşti rău şi ai să mă muşti”. „Ba nu, nu-ţi fac nimic, îţi promit!”, insistă scorpionul. Broasca se lasă înduplecată şi-l trece peste apă, dar când rămân cinci milimetri până la mal, scorpionul face hap! şi o muşcă… Acest banc trist îl caracterizează întocmai pe eternul lider al PPCD, Iurie Roşca, care, în ultimii 17 ani, a trădat cu un cinism patologic atât mişcarea de eliberare naţională, cât şi pe toţi cei care au crezut în el. Analizate atent, toate mişcările acestuia pe scena politică moldovenească ne arată că, de fapt, Roşca a slujit cu totul altor interese şi a avut relaţii tainice anume cu cei contra cărora ridica mulţimile în stradă. Misiunea lui Roşca de la bun început a fost să dezbine şi să anihileze ideea românească în RM, jucând un rol primordial în toată lucrarea rusească din acest spaţiu geopolitic de la 1989 încoace. 183

Transparency International – Moldova

„Dinozavricii” comsomolului pun mâna pe Frontul Popular... Fiul unui secretar de partid din Teleneşti, care s-a refugiat la Chişinău doar ca să scape de mânia consătenilor, după ce băgase la puşcărie şase oameni, Iurie Roşca şi-a petrecut copilăria în sectorul Botanica al Chişinăului. Cei care l-au cunoscut din studenţie afirmă că Roşca vorbea pe atunci ruseşte şi se lăuda că a fost huliganul Botanicii, că a jefuit şi a bătut foarte mulţi oameni. Deşi nu fusese un student bun, în 1986, Roşca e angajat în redacţia literară a „Teleradio-Moldova”, unde la acea vreme nu putea ajunge oricine şi unde – în scurt timp – devine secretar al organizaţiei comsomoliste. Petru Bogatu, unul dintre colegii săi de la TV, ne spune că Roşca „nu s-a manifestat deloc, fiind un jurnalist de mâna a treia, precum a şi rămas”. Peste un an-doi, când mişcarea naţională ia amploare, Roşca scrie un articol despre „kaghebiştii” de la TV şi, în mod misterios, se dezice de o funcţie cu perspective şi un venit lunar de 400 de ruble, venind să lucreze, cu 75 de ruble pe lună, în focarul mişcării – la Muzeul „Cantemir” al Uniunii Scriitorilor (USM). Aici muncea deja Sergiu Burcă, iar mai târziu veniseră Natalia Pascal şi Vlad Cubreacov, ex-secretarul comsomolului de la Cahul. Natalia afirmă că anume Burcă l-a învăţat pe Roşca să închege cuvintele şi să se exprime frumos. Nina Negru, care era şefă de secţie la muzeu, ne spune că Roşca şi Cubreacov au acceptat orice funcţii şi salarii, doar ca să fie angajaţi. „Ei nu erau muzeografi, nici scriitori. Am înţeles că vor numai să vadă ce se întâmplă la USM, căci se purtau suspect, nu făceau nimic, iar expoziţiile lui Iurie le făceam eu...”, adaugă Negru. Şi fondatorii mişcării naţionale ne spun că Roşca şi „băieţii” veneau la şedinţele lor fără să fie invitaţi şi înregistrau la un magnetofon toate discuţiile, motivând că fac acest lucru „pentru istorie”. Căpătând încrederea scriitorilor, aceştia i-au oferit un birou – primul sediu al Frontului Popular (FP) –, folosindu-l ca „băiat de telefoane”. Astfel, Roşca capătă acces la toate sursele Frontului Popular din ţară şi de peste hotare. De atunci, începe să-i acuze pe liderii mişcării că ar fi kaghebişti şi declanşează primele conflicte între aceştia.

„primesc” informaţie de la Securitate… După înregistrare, FP obţine, prin intermediul primarului Nicolae Costin, sediul de pe str. Iorga 5 şi Roşca se mută aici. Potrivit lui Ion Hadârcă, primul preşedinte al FP, văzând un rival în Costin, care era şi şeful executivului Frontului, Roşca le şoptea tuturor la ureche că acesta e „securist”, iar pe gar184

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

durile din jurul Universităţii de Stat scria: „Costin – kaghebist!”. Tot atunci, Roşca se lăuda că are „oameni de-ai noştri” la Securitate, de la care primeşte informaţii... Deseori, el ieşea de la şedinţele sfatului FP, ca să se întâlnească cu aceştia. Cunoscută este printre primii şefi ai Frontului relaţia lui Roşca cu Simion Rusu, ex-ministrul Securităţii, cu care era văzut uneori plimbându-se prin oraş. La alegerile parlamentare din 1990, Roşca e unul dintre puţinii candidaţi ai FP care nu a acces în parlament. El rămâne la sediu împreună cu Burcă, Cubreacov, Secăreanu, Pascal şi alţii, pune stăpânire pe Front şi începe să lucreze pe la spate. Văzând un obstacol în persoana secretarului general al Frontului, Gheorghe Ghimpu, Roşca şi-a bătut joc de el, insultându-l, încuindu-l în birou, agresându-l, până când l-a făcut să plece... Singurul oficial cu care Roşca şi „băieţii” erau prieteni şi îl vizitau în fiece seară acasă era premierul Mircea Druc. Acesta recunoaşte că-i încuraja şi-i hrănea, deoarece credea în ei. Neglijându-i pe liderii mişcării, Roşca merge în deplasări în SUA şi în alte ţări, ca reprezentant al Frontului, de unde, potrivit mai multor martori, se întorcea uneori cu sume fabuloase de bani. Tot lui i-a revenit şi misiunea de a aduna bani pentru editarea de ziare la Marile Adunări Naţionale, la cenacluri şi mitinguri. Potrivit lui Valeriu Matei, atunci când Mihai Ciobanu, unul dintre membrii sfatului FP, s-a interesat cum se cheltuiesc „rublele”, Roşca a promis că va face o dare de seamă. N-a făcut-o, dar mai târziu Ciobanu a fost găsit mort într-un garaj. Ulterior, la Congresul II al FP, problema banilor a fost pusă şi de Gh. Ghimpu, care nu a primit niciun răspuns şi a părăsit Frontul în aceeaşi zi.

îl ajută pe Smirnov să-şi facă „republică” … În încercarea de a dezmembra mişcarea pro-românească, Roşca a beneficiat şi de firea blândă a lui Ion Hadârcă, cel care i-a încredinţat prea multă putere. Astfel, în 1990, la Congresul II, Roşca a pregătit rezoluţiile precum i-a trăsnit prin cap şi fără să le arate cuiva... Marea dilemă la acest capitol a fost rezoluţia care stipula ca RSSM să se numească Republica Română Moldova – aceasta în condiţiile în care Moscova făcea presiuni enorme asupra Chişinăului ca să semneze noul Tratat unional şi îl ameninţa pe Snegur cu crearea unor republici separatiste, iar Tiraspolul aştepta un semnal ca să pornească conflictul. În loc să fie precaut faţă de realităţile politice, Roşca a jucat atunci pentru Igor Smirnov – peste două luni, Tiarspolul proclamă formarea „republicii moldoveneşti nistrene”. 185

Transparency International – Moldova

După decretul despre putere al preşedintelui Snegur, Hadârcă se retrage din funcţia de şef al FP în favoarea celei de vicepreşedinte al parlamentului şi Roşca, ca preşedinte executiv, ia în mâini toate hăţurile Frontului. El verifică opinia publică, boicotând alegerile prezidenţiale din 1991 şi îndemnând lumea să nu voteze cu „rusofilul” Snegur. Apoi, până la Congresul III, din 1992, îşi amplifică lupta de dezbinare a intelectualilor, adresându-li-se cu cele mai murdare sudălmi şi bârfindu-i că ar fi kaghebişti. „El simţea un mare disconfort în compania oamenilor inteligenţi şi devenea violent”, susţine Valentin Dolganiuc. Vasile Nedelciuc adaugă: „El permanent distruge pe oricine i se pare că-i mai popular decât el”. Mircea Druc îşi aminteşte că, într-o zi, Roşca a venit la el speriat şi l-a întrebat: „Ce ne facem, dacă Snegur face unirea? Dacă n-o facem noi, nu ne trebuie nici unire, nimic!”... La congresul III, Roşca îl propune ca preşedinte al Frontului pe Mircea Druc, care câştigă majoritatea sufragiilor în competiţie cu Matei, dar candidează şi el, întrunind doar trei voturi. În schimb, el e ales vicepreşedinte, iar Biroul Permanent al Frontului se formează din „echipa de şoc” a sa: Burcă, Cucuietu, Cubreacov etc. Ulterior, la o şedinţă a sfatului FP, când i s-a dat de înţeles că nu e dorit aici, Roşca s-a sculat în picioare şi a strigat: „Vă împuşc pe toţi, dar de aici nu mă duc”. Oare cum şi-a căpătat Roşca permisul de portarmă şi pistolul în anii în care nu oricine putea să le obţină?

dezmembrează mişcarea naţională… După Congres, Roşca dă lovitura de graţie părinţilor mişcării. Beşleagă, Lari, Matei, Ghimpu, Vieru, Cimpoi, Moşanu, Istrati, Şoimaru părăsesc Frontul şi formează Congresul Intelectualităţii. „Era brutal şi insuportabil. În sfatul Frontului erau academicieni, scriitori, oameni în vârstă şi el îi trimitea la origini, făcându-i să plece”, ne spune Petru Bogatu. Peste un an, Roşca îl încurajează pe Druc să participe la alegerile prezidenţiale din România, după care se proclamă drept singurul patron al mişcării naţionale şi îşi asumă toate realizările RM... Mai târziu, el avea să declare: „Aici ne-am despărţit de Druc, care n-a recunoscut niciodată RM”. Şi faţă de conflictul armat de pe Nistru, Roşca s-a arătat nepăsător. Sfătuit de colegii săi să participe la mobilizare, să susţină cumva combatanţii, el a răspuns: „Noi suntem creştini şi neutri faţă de acest război”. În acelaşi timp, el transmitea combatanţilor mesaje precum că luptă pentru România, zvonuri ce 186

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

ajungeau şi de partea opusă şi-i întărâtau pe ruşi... Ilie Ilaşcu consideră că grupul său a fost folosit de serviciile secrete moldoveneşti şi ruseşti doar pentru a crea Frontului o alură de terorişti români şi a justifica acţiunile separatiste. „Mi-am dat seama că ceva nu-i curat la mijloc când ceream pentru grupul nostru arme ruseşti, dar Chişinăul insista să luptăm cu româneşti”. Peste doi ani, folosindu-l pe Ilaşcu ca locomotivă electorală, Roşca ajunge în parlament. Aici, l-a acuzat vehement pe Snegur de războiul de pe Nistru, cerându-i demisia. În momentele cele mai critice în raport cu Transnistria, Roşca provoca scandaluri, vehiculând idei unioniste şi dându-le ruşilor mână liberă să apere separatismul. Astea toate – în condiţiile în care ştia bine că unirea la acea vreme era imposibilă şi că marile probleme geopolitice le rezolvă granzii politicii mondiale, dar nu unul ca el…

nici creştini, nici democraţi, nici români, nici unionişti… După ce la congresul din 1992 acumulase trei voturi, Roşca a investigat bine terenul şi, înaintea Congresului IV, a ales minuţios delegaţii, invitându-i numai pe cei de care era sigur că-l vor alege preşedinte. Deşi Frontul, la propunerea lui Druc, şi-a ales doctrina creştin-democrată, persoanele care au fost alături de Roşca afirmă că el nu e nici creştin, nici democrat, nici pro-român, nici unionist. Straniu e şi faptul că el n-a participat niciodată la sărbătorile de la Alba-Iulia, la care era mereu invitat. „În altă parte mergea, dar numai nu la Alba-Iulia. Noi, care-l vedeam zi de zi, niciodată nu l-am auzit să se manifeste ca român sau unionist. Era chiar un adversar al democraţiei creştine. Când am primit de la Bucureşti sute de exemplare ale cărţii „Democraţia creştină”, Roşca a dat ordin să fie arse”, susţine Petru Bogatu. Acelaşi lucru îl confirmă şi Sergiu Mocanu: „El nu-i creştin, nici democrat. Ca şi concepţie de viaţă, el e legionar. De aici a şi pornit misterul cu lichidările, făcând liste cu persoanele pe care s-ar pregăti să le omoare. Nenumăraţi sunt şi cei pe care îi ameninţa cu moartea”. Iar Dolganiuc ne spune: „Uneori, Roşca îmi zicea că trebuie să-l împuşcăm pe cutare, fiindcă e în conflict cu alţii şi vor da vina pe ei. Sau îmi propunea să dăm foc sediului Frontului, ca să zică că au făcut-o comuniştii”. În ultimă instanţă, toate acţiunile lui Roşca scindau mişcarea pro-românească şi încurajau ofensiva rusească. Istoricul Anton Moraru susţine că, în 1988, Moscova l-a trimis la Chişinău pe maiorul Aleksandr Şevciuk, unul dintre specialiştii ruşi în problemele mişcărilor naţionale din republicile ex-sovietice. 187

Transparency International – Moldova

„Împreună cu filiala KGB din Chişinău, acesta a monitorizat în detalii mişcarea de aici, asupra căreia avea o mare influenţă”, remarcă Moraru. Şi Ivan Calin, personaj notoriu al nomenclaturii sovietice şi membru al guvernului URSS, consideră că acţiunile Frontului erau coordonate cu Moscova. „Fronturile populare au fost şi încă sunt dirijate de forţe influente ruseşti. Poate nu toată organizaţia ştia despre aceasta, dar erau persoane care ţineau legătura”, afirmă Calin. Iar faptul că mitingurile lui Roşca se făceau în alte interese decât în cele promovate ni-l demonstrează şi alte lucruri. De exemplu, în timpul protestelor din 1990, şefii poliţiei declarau la „Mesager” că protestele conduse de Roşca sunt neautorizate şi că la ele participă foarte multă lume. Este publicitate evidentă sau un fel de invitaţie mascată a ţăranilor de a veni la Chişinău şi a adera la aceste manifestări...

joacă pentru Rusia, contra Europei… La alegerile prezidenţiale din 1996, Roşca produce surpriza şi îl susţine pe Snegur contra lui Lucinschi – o persoană cu înalte funcţii în aparatul sovietic şi apropiată de ruşi. După ce, în primul tur, Snegur câştigă la o diferenţă de 11%, în loc să încerce să-l apropie pe acesta de Matei, care acumulase peste 10%, Roşca amplifică conflictul dintre ei, ca, în cele din urmă, să învingă Lucinschi. Şi la parlamentarele din 1998, când Roşca şi Snegur au format CDM, primul a făcut tot posibilul pentru a nu se uni cu Matei, în care vedea un concurent. După alegeri, se creează Alianţa pentru Democraţie şi Reforme (ADR) şi Roşca devine, în premieră, vicepreşedinte al parlamentului. Nicolae Andronic, persoană de încredere a primului preşedinte, ne spune că şeful PPCD „îşi rupea cămaşa de pe el, cerând funcţia de vicespicher”, promiţându-i lui Snegur că, în 2001, îl va face preşedinte. „Obţinând funcţia la care visa, Roşca n-a mai avut nevoie de ADR şi provoca doar certuri între membrii alianţei”, susţine Sergiu Burcă, ex-deputat PPCD. „După provocările din senin ale lui Roşca, toate şedinţele ADR se transformau în bâlci”, ne spune şi Alecu Reniţă. A urmat prima şi cea mai dură lovitură a lui Roşca asupra integrării europene a RM, şi anume demiterea guvernului Sturza. Ciudat, dar Sturza a fost propus în funcţie anume de Roşca, care a cerut, în schimb, cele mai importante ministere, precum şi funcţia de procuror general, de şef al Cancelariei de Stat şi altele. După ce Diacov refuză să-i ofere atâta putere, Roşca îşi retrage cei doi miniştri (Dolganiuc şi I. Tănase) cu zece minute înainte de a se vota guvernul. Apoi îl acuză pe Sturza de corupţie, se aliază cu comuniştii şi anunţă campa188

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

nia „mâinilor curate”, care s-a încheiat cu aducerea la putere a lui Voronin. Noua alianţă se grăbeşte să-l demită pe Sturza până la summitul Consiliului Europei de la Helsinki din 10 decembrie 1999, unde RM putea să acceadă împreună cu România şi Bulgaria spre integrarea europeană. Încercările lui Emil Constantinescu şi a oficialilor europeni de a ne convinge să păstrăm guvernul până după summit au fost zadarnice. Alexandru Moşanu menţionează că, înainte de votul anti-Sturza, la Chişinău a sosit şi o delegaţie a Congresului SUA, care i-a îndemnat pe membrii ADR să menţină alianţa. Roşca nu ţine cont de nimic şi, în consecinţă, „căderea guvernului ne-a zădărnicit încercările de integrare europeană, a condus la sistarea alocării a 37 milioane USD pentru retragerea trupelor ruse din RM şi la blocarea unui credit de 35 mln. USD promis de Banca Mondială”, susţin deputaţii din acea legislatură. Profitând de criza financiară regională din 1998, Roşca îl declară vinovat de aceasta numai şi numai pe Sturza. Nici din această acţiune a lui Roşca n-a avut de câştigat absolut nimeni, în afară de Rusia... Următorul prim-ministru, Dumitru Braghiş, precum şi vicepremierul V. Cosarciuc au fost propuşi tot de Roşca. Astăzi, când şeful PPCD îi acuză pe aceştia că sunt corupţi, să înţelegem că el s-a ocupat până acum cu lansarea în politică a celor mai coruptibile elemente? Şi alte acţiuni ale lui Roşca din acea legislatură par a fi mai mult decât dubioase. La 30 decembrie 1998, când parlamentul urma să revoteze Legea cultelor, ceea ce făcea posibilă punerea în drepturi a Mitropoliei Basarabiei, Roşca a găsit motive să se certe cu Diacov şi a ieşit din sală cu fracţiunea PPCD. Deputatul Dabija l-a strigat pe Cubreacov, rugându-l să nu plece, dar n-a fost ascultat. Iar la votarea legii, n-au ajuns doar câteva voturi... La 19 noiembrie 1999, când Legea învăţământului urma să fie modificată, cu introducerea religiei ca obiect de studiu, şi comuniştii au propus ca problema să fie scoasă de pe ordinea de zi, Secăreanu a anunţat că şi PPCD e de aceeaşi părere. „Vlad, e vorba de religia în şcoală!”, a strigat iarăşi Dabija, la care Cubreacov a răspuns: „Cine s-o introducă? Decât PFD, mai bine deloc”... Şi proiectul Legii lustraţiei, despre care Roşca s-a tot lăudat că e opera sa, a fost elaborat de Vasile Nedelciuc, căruia i-a dispărut textul din calculator, ca apoi să apară ca iniţiativă a PPCD. Interesantă e şi adresarea lui Diacov către Roşca, făcută în parlament, în 2000: „Vă rog frumos, ştiind că sunteţi în relaţii bune cu Pasat, cereţi să vă dea orice document de care dispune despre mine, dar ar fi de dorit să vă dea şi dosarul dvs., ca să se vadă că aţi turnat tot Frontul Popular de prin anii 1990”... 189

Transparency International – Moldova

cu „jos comunişti!”, aduc comuniştii la putere… Tot la braţ cu comuniştii, Roşca l-a demis din funcţia de vicepreşedinte al parlamentului pe Matei, înlocuindu-l cu Vadim Mişin. După care şeful PPCD a presărat cu flori drumul lui Voronin către putere, votând, împreună cu PCRM, transformarea RM în stat parlamentar şi alegerea preşedintelui de către legislativ. Cu toate acestea, la primele alegeri de acest gen, Roşca a jucat pe două fronturi – şi pentru comunişti, căci voturile PPCD ar fi putut lesne să-l facă pe Barbalat preşedinte; şi pentru Lucinschi, care îşi dorea alegeri anticipate. Colegii săi de atunci ne spun că Lucinschi i-a promis lui Roşca că-i va rezolva problemele cu Tipografia „Prag-3”, despre care am mai scris, iar Roşca se obliga să strice buletinele de vot. De aceea, faptul că el a fost tolerat pentru toate faptele sale huliganice şi corupte din acea vreme nu trebuie să ne mire. Graţie voturilor nule ale PPCD, după două tururi, niciunul dintre candidaţii la preşedinţie n-a acumulat majoritatea, s-au anunţat alegeri anticipate şi Voronin a venit pe cal alb la guvernare. „Noi, deputaţii, eram folosiţi ca maşini de vot, dar totul se decidea în altă parte. Nu ni se permitea nici măcar dreptul la opinie”, îşi aminteşte Alecu Reniţă. Între timp, PPCD e părăsit iarăşi de o mulţime de membri marcanţi, unii plecând dezamăgiţi, alţii ameninţaţi cu moartea de Roşca, printre care: Dolganiuc, Reniţă, Secrieru, I. Tănase şi alţii. La finele lui 2001, PPCD declanşează proteste anticomuniste non-stop, care sau încheiat cu „Oraşul libertăţii” şi lumea l-a crezut din nou pe Roşca. Oamenii veneau cu lacrimi la Chişinău, dormeau în stradă şi scandau: „Jos comuniştii!”, fără să se întrebe cum se face că chiar comuniştii le permiteau organizatorilor să se alimenteze cu electricitate de la clădirea guvernului. Şi de unde Roşca avea atâţia bani? Un singur spectacol, cu trupe renumite, invitate la Chişinău, costă sute de mii de euro... Din sursele noastre, ştim că guvernul României nu-i mai acorda nicio susţinere financiară lui Roşca din anul 2000. În timpul protestelor, Voronin declarase că Smirnov ar fi contribuit cu 200 mii USD pentru acestea. Iar unul din şefii PPCD din acea vreme ne spune că Roşca i-ar fi mărturisit odată că a negociat finanţarea cu un fost colonel KGB de la Tiraspol, pe nume Glotov, prin care acţiunile PPCD au fost sponsorizate doar parţial...

propun tinerilor să dispară, apoi îi numesc „debili”… Să admitem, totuşi, că Voronin şi Roşca erau atunci inamici. În atare situaţie, atunci când mulţimea de protestatari au putut să ia cu asalt clădirea parlamen190

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

tului, ajungând până la uşă, e puţin probabil că Roşca i-ar fi oprit, minţindu-i că înăuntru mişună poliţişti înarmaţi. Realmente, după cum afirmă poliţiştii care se aflau atunci în faţa parlamentului, clădirea era pustie. În aceeaşi perioadă, Valeriu Matei, care e vecin de bloc cu Voronin, l-a văzut într-o seară stând la taifas, în curte, cu Roşca. Dacă protestele au fost o operă comună a celor doi, ce interes putea să aibă Voronin din acestea? Foarte mare interes. Înainte de alegerile din 2001, el a promis electoratului rusofil că va decreta limba rusă ca a doua limbă de stat. Şi acum, ca să iasă curat în faţa alegătorilor, ar fi putut săi dea indicaţii ministrului Vancea să introducă limba rusă ca obiect obligatoriu în şcoli (protestele au început imediat după aceasta), iar pe Roşca să-l îndemne să se zbânţuie un pic prin piaţă, pentru ca el să le explice pe urmă rusofonilor că a fost imposibil să-şi respecte promisiunile, din cauza „bărbosului”. În felul acesta ieşeau ambii împăcaţi. Şi dispariţia lui Cubreacov pare a fi parte a aceluiaşi scenariu, căci comportamentul liniştit al lui Roşca şi Voronin de atunci a dat de bănuit până şi reprezentanţilor APCE. Noi am aflat între timp că, înainte de a fi „răpit” Cubreacov, Roşca le-a propus să dispară şi unor tineri din „Noua Generaţie”, pe care i-ar fi ameninţat cu pistolul să-şi ţină gurile şi care mai târziu au fost alungaţi din PPCD şi supranumiţi „debili”, „schizofrenici”, „curvari”, „beţivi” şi, desigur, „securişti”. Un alt indiciu important în această privinţă e că nicăieri pe site-ul PPCD – nici măcar pe blogul său – în biografiile lui Cubreacov nici nu se adie despre această dispariţie, iar Roşca şi Cubreacov iau apă în gură când li se aminteşte cazul.

îşi trădează electoratul şi echipa… În 2004, parlamentul a format o comisie care a verificat proprietăţile lui Roşca, dar n-a avut alt rezultat decât că a amintit opiniei publice precum că şeful PPCD nu e agreat de comunişti şi electoratul de dreapta poate să mizeze pe el. Cu atât mai mult cu cât, înainte de 2005, Roşca a declarat că, în cazul în care vor lua puterea tot comuniştii, el va face a doua zi revoluţie. Înainte de alegeri, însă, el dispare din ochii electoratului, anunţând că Voronin i-a spus precum că Pasat, Ilaşcu şi Grigore Vieru se pregătesc să-l ucidă. Fie că el a fost şantajat atunci la Palat, fie că astfel şi-a pregătit o scuză pentru trădare, dar ce fel de lider de revoluţie e acela care se lasă speriat de nişte vorbe ale celui pe care vrea să-l doboare? Oricum, trădarea a prevestit-o şi lista electorală a PPCD, unde nu şi-au găsit locul cei mai activi membri ai partidului, care ar fi putut să i se opună lui Roşca 191

Transparency International – Moldova

în parlament. Toţi cei care au lucrat cu Roşca ştiu că listele electorale erau făcute de el şi decizia îi aparţinea aici în exclusivitate. De data aceasta, Roşca a instituit principiul 50 de bărbaţi şi 50 de femei, schimbând lista în ultimul moment până la termenul limită de depunere a actelor la CEC. Apoi, în noaptea alegerilor, liderii din teritoriu au fost anunţaţi de Ion Neagu că revoluţia se amână. Ion Mămăligă, responsabil de campanie la Nisporeni şi Ungheni, îşi aminteşte de a doua zi de după alegeri: „Dimineaţa am venit de la Ungheni la sediul nostru şi credeam că aici va fi jumătate de republică, dar... pustiu! După câteva ore, apare Secăreanu, total dezinteresat”. De pe 6 martie până pe 5 aprilie n-a avut loc nicio şedinţă a Biroului Permanent al partidului, iar la 3 aprilie, potrivit lui Ion Neagu, Roşca a venit la partid şi a decretat: „Trebuie să-l votăm pe Voronin!”, iar primul care a acceptat a fost Cubreacov. A doua zi, a urmat întâlnirea la parlament cu Voronin, unde Roşca practic le-a închis gurile celor care l-au sfătuit să nu se grăbească. Aşadar, peste un an de la adoptarea rezoluţiei congresului PPCD precum că partidul nu va vota niciodată comuniştii, Roşca îşi trădează fără scrupule electoratul şi încalcă deciziile propriului partid, despre care declara în cercuri restrânse: „Partidul sunt eu!”.

promovează o dictatură stalinistă… La 5 aprilie, Roşca le dă indicaţii membrilor Biroului PPCD să anunţe alegătorii despre corectitudinea votului din ajun, care va conduce la „stoparea ofensivei ruseşti în RM”. „Mie mi-e ruşine să mă uit în ochii oamenilor, dar nu încă să le spun aşa ceva”, i-a răspuns regretatul Mihai Grecu. La fel au reacţionat Mămăligă, Roşcovan, Burcă, Maria Sarabaş şi alţii. A urmat, bine regizată, şedinţa Consiliului naţional, la care adepţii lui Roşca au ţinut discursuri interminabile, iar celorlalţi li s-a interzis să iasă în scenă. La 30 mai, a avut loc conferinţa municipală a PPCD, unde Roşca îl propuse la funcţia de preşedinte pe A. Corduneanu. Doar pentru ca să poată ajunge la microfon şi să ceară demisia lui Roşca din fruntea partidului, Roşcovan, Mămăligă, Sarabaş şi alţii sau înţeles să mai propună un candidat – pe Ion Gabura. Însă, înaintea şedinţei, Roşca l-a sunat pe Gabura şi l-a ameninţat cu moartea în caz de va accepta. Speriat, acesta nici n-a venit la conferinţă. Mămăligă a ieşit singur în scenă, urmat de alţii şi, în final, de Burcă, care au propus o schimbare necondiţionată a politicii partidului. La urmă, a luat cuvântul Roşca, ofensându-i şi umilindui pe toţi antevorbitorii săi într-un hal fără de hal. Chiar a doua zi, Roşcovan, 192

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Mămăligă, Grecu, Sarabaş, Burcă (vicepreşedintele PPCD, care putea fi demis doar de către congres!) şi alţii au fost excluşi din PPCD, la o şedinţă a Biroului la care nu se ştie cine a mai participat în afară de Roşca. „Deciziile importante le lua Roşca, nu Biroul. Iar şedinţele Biroului erau masturbări politice, la care ne lăudam unii pe alţii. Dacă cineva avea ceva împotrivă, era pus imediat pe linie moartă”, susţine Roşcovan. În toţi cei 17 ani de după căderea URSS, legătura lui Roşca cu persoane din serviciile secrete s-a menţinut. Potrivit lui Valeriu Matei, după venirea lui Roşca la Front, multe din discuţiile lor confidenţiale ajungeau la Securitate. Şi Ilaşcu afirmă că planul său de evadare, trimis în taină lui Roşca, a ajuns la Securitate. Petru Godiac, când l-a rugat pe Roşca să-l ajute să treacă un control medical, a fost luat de acasă de un şofer de la Securitate. Unul dintre foştii complici ai lui Roşca ne povesteşte că, în 2004, aflându-se cu acesta în s. Moleşti, r-l Ialoveni, şi stând la masă, a intrat un tip ameţit, care s-a legitimat că e de la Securitate, apoi l-a îmbrăţişat pe Roşca şi a zis: „Noi avem mare grijă de omul ăsta, să nui cadă niciun fir de păr din cap, şi suntem permanent alături de el”. Roşca n-a zis nimic, ci doar s-a schimbat la faţă... Ion Neagu afirmă că, în ultimul timp, şeful PPCD era vizitat deseori de Anatol Coşciug, ofiţer al Securităţii în rezervă, cu care discutau ore în şir şi pe care Roşca îl primea chiar dacă acela era foarte beat. Întreţinându-se mereu cu diverse persoane din „servicii”, Roşca i-a calomniat pe cei mai devotaţi adepţi că ar fi kaghebişti. Amintim că proiectul Legii lustraţiei rămâne până în prezent neatins, iar Valeriu Pasat a declarat că se abţine să vorbească despre adevărata biografie a liderului PPCD.

vorbesc despre Voronin ca bărbaţii despre femei… Astfel, „pilonul rezistenţei naţionale”, întruchipat pentru sute de mii de oameni de PPCD, s-a prăvălit, transformându-se în „clubul unui singur om”... Prin acest club s-au perindat personalităţi marcante, cărora „fratele Iura” li se adresa creştineşte -„frate”. Ei au fost însă acceptaţi în club atâta timp cât şeful a avut nevoie de ei, după care au fost imediat măturaţi din calea nemuritorilor comsomolişti de la muzeu, „fratele Iura” transformându-i din „fraţi”, în „bandiţi”, „securişti”, „depravaţi”, „corupţi”, „tâmpiţi”, „alcoolici” etc., etc. În fapt, declarându-se român, Roşca s-a războit veşnic cu partidele pro-româneşti. Avertizând asupra pericolului rusesc, el a slujit intereselor Moscovei. Proclamându-se anticomunist, „vorbeşte despre Voronin aşa cum bărbaţii vor193

Transparency International – Moldova

besc despre femei fără cusur, pentru care sunt gata să moară”, afirmă Petru Bogatu. „Fratele Iura” poate potrivi cuvintele şi e as la capitolul demagogie, dar mesajele îi devin sterile. Prezentându-se în faţa lumii blajin şi surâzând, el a semănat, în cele din urmă, numai ură şi a declanşat doar conflicte între oameni. Manipulând cu ideea creştinătăţii în scopuri meschine, prin faptele sale, Roşca şi-a bătut joc atât de învăţătura, cât şi de numele lui Dumnezeu. Având abilităţi oratorice excepţionale, a fost capabil să cucerească alegători şi complici, pe care apoi i-a şutat din calea sa cu un comportament brutal şi inadecvat unui politician, formându-şi astfel imaginea unui lider de cartier, bine şcolit. Promotor al revoluţiilor, „fratele Iura” şi-a dezbinat întotdeauna echipa, făcând imposibilă chiar şi o banală răscoală. Posedat de mania persecuţiei, el e capabil să-şi trimită ortacii la miez de noapte să urmărească pe cineva sau să stea zile întregi la poarta cuiva. Fricos de războaie adevărate, el adoră luptele politice murdare, interpretând democraţia aşa cum îi convine lui. Scopul cel mare al lui Roşca pare a fi cel de a ajunge un mare conducător, care să schimbe lumea, pentru care e gata să distrugă orice... Însă „fratele Iura” e un om fără prieteni. De la bun început, el a apreciat oamenii nu după calităţi, ci după loialitatea ce i-o poartă. Oricine a fost implicat cu el în afaceri murdare sau a ştiut prea multe lucruri, fie că a decedat, fie că a plecat din ţară. Faptul că nu a suportat niciodată oameni talentaţi, care puteau să-l eclipseze, şi că toate personalităţile care au trecut prin Front şi PPCD au fost dezarmate în faţa obrăzniciei şi brutalităţii sale, ne arată că Roşca, deşi e un actor bun, este şi un tip complexat. E complexul unui Napoleon impotent, care-şi imaginează că-i în stare să facă orice, dar nu poate... E şi complexul omului frustrat şi veşnic gălăgios, care nu reuşeşte ceva în viaţă. De regulă, oponenţii lui sunt anume cei care vor să facă ceva bun în republica aceasta. Refuzând de fiecare dată să coalizeze cu partidele democratice sau să menţină vreo alianţă, Roşca le-a acuzat pe acestea că nu doresc să se unească cu el. Având acces la documentele oricărei instituţii de stat, el acuză toţi oamenii politici ne-comunişti de corupţie, dar interzice aceloraşi instituţii să ofere date despre mâinile sale „curate”. Învinuind toţi politicienii, cu excepţia comuniştilor, că au fost comunişti şi comsomolişti, el ascunde sub tăcere faptul că a fost şef al comsomolului şi fiu de comunist. Uzitând de români din toată lumea, care au vrut sincer să ajute mişcarea românească, „fratele Iura” a practicat un românism comercial, făcându-şi averi considerabile din donaţiile acestora şi întorcându-le apoi spatele. Deşi niciodată n-a avut suficiente mandate în parlament, ca să conducă 194

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

ţara, el a destabilizat întotdeauna situaţia şi a împiedicat reformele politice. Astăzi, poate numai faptul că e membru al Internaţionalei Creştin-Democrate îi oferă posibilitatea de a se întâlni cu lume înaltă, însă back-ground-ul său nu face faţă unui om politic serios. Pe Roşca nu l-au preocupat niciodată interesele naţionale. Rezultatele carierei sale politice ne arată că mai mare daună românismului şi mai mult bine intereselor ruseşti n-a adus nimeni în RM. În plus, „fratele Iura” a făcut din Frontul Popular un mutant comunist, o armă de intoxicare a conştiinţei naţionale, în care niciodată nu a existat unitate şi unde abundă minciuna, injuriile şi crimele. Cine, în afară de Rusia, ar mai putea saluta o asemenea metamorfoză diabolică? P.S. Gândindu-mă la „băieţii” care au mai rămas să-l slujească pe Roşca, îi îndemn să-şi amintească de cei atât de mulţi care au muncit „la negru” pentru liderul PPCD – Sergiu Mocanu, Sergiu Burcă, Ion Neagu, Valentin Dolganiuc, Mihai Grecu, Natalia Pascal, Victor Zugravu, Val Butnaru, Dumitru Osipov, Petru Bogatu, Mihai Roşcovan, Ion Mămăligă şi mulţi alţii. Când au înţeles pentru cine lucrează Iuri Ivanovici, aceştia l-au părăsit, dar şi până azi unora dintre ei le este frică de Roşca. Aşa se va întâmpla şi cu cei care bat acum, la comandă, în partidele anticomuniste şi în colegii de breaslă. Degrabă, şi ei vor încerca să se reabiliteze, se vor declara chiar victime ale lui Roşca, dar va fi prea târziu. Nimeni nu va mai crede în lacrimile lor… Pavel Păduraru, Timpul, 13.02.2009

Demoniada moldovenească – fraudele din 5 aprilie 2009(I) • În RM mor din ce în ce mai mulţi oameni, potrivit Biroului Naţional de Statistică, dar numărul alegătorilor creşte misterios. • Într-o singură secţie de votare din Ungheni au votat fără acte de identitate 610 alegători. • Comuniştii au umblat pe la casele oamenilor şi au cerşit voturi. Pentru cetăţenii care solicitau să voteze la domiciliu, votau membrii comisiilor electorale. • Listele suplimentare, cele de votare la domiciliu şi alte liste suspecte au adus comuniştilor un număr însemnat de voturi. • Principalii aliaţi ai comuniştilor în opera de fraudare a alegerilor au fost CEC, CCA, MAI şi MDI. 195

Transparency International – Moldova

În pofida declaraţiilor insistente ale lui Voronin şi ale Comisiei Electorale Centrale (CEC) precum că alegerile din 5 aprilie au fost corecte, fraudele depistate de către partidele de opoziţie demonstrează clar că scrutinul a reprezentat un masacru. Bazată pe batjocură şi sacrilegiu, drama din 5 aprilie a antrenat nebunii, morţii, necăjiţii fugiţi din ţară, bătrânii, nelegiuiţii, bolnavii, zombaţii, precum şi cei care s-au lăsat şantajaţi şi intimidaţi. Toată această masă de marionete a influenţat substanţial rezultatul votării, fiind utilizată, prin multiple şi chiar inumane metode, pentru a asigura ultima victorie comunistă. De aceea, când CEC a permis Opoziţiei să verifice rezultatele alegerilor, PCRM, pentru a nu-i fi descoperită crima, a cerut imediat Curţii de Apel să interzică copierea listelor electorale, apoi a solicitat numărarea repetată a voturilor, sărăcind neîntemeiat bugetul de stat şi, în cele din urmă, a astupat urechile înalţilor judecători ai Curţii Constituţionale, făcându-i să valideze cu ochii închişi alegerile…. Vă prezentăm mai jos doar fraudele argumentate, descoperite de Opoziţie, din care se înţelege că, la 5 aprilie, s-a recurs la o falsificare generală. Dacă, verificând doar 20% din 15 raioane ale RM, AMN a descoperit fraude în proporţie de 6-7%, PLDM a depistat 6.319 fraude, iar PL – 20 de mii (verificând 14% din toate listele), cifrele la nivel naţional trebuie să aibă într-adevăr conotaţii criminale. Or, comuniştii au folosit toate posibilităţile de a-şi asigura o victorie falsă, iar observatorii pur şi simplu n-au fost pregătiţi pentru o operă de falsificare atât de elaborată. Astăzi, discursul de ură şi de exterminare a Opoziţiei, declanşat de Voronin, dă de înţeles că PCRM va folosi orice mijloc pentru a truca şi rezultatele din 29 iulie. De aceea, e important ca fiecare alegător să înţeleagă care au fost fraudele comise şi să fie foarte precaut până atunci, dar şi în ziua alegerilor, ca să se evite repetarea falsificării generale din 5 aprilie.

CEC a susţinut fără rezerve PCRM În toată campania electorală, CEC a dat dovadă de un comportament controversat şi dubios, favorizând deschis PCRM şi sfidând deschis legislaţia electorală. Iată principalii paşi ai Comisiei, care i-au netezit lui Voronin calea către victorie: – a sfidat prevederile Codului Electoral (CE), permiţându-i candidatului Z. Greceanâi să nu-şi suspende funcţia de prim-ministru; – a neglijat faptul că membrii guvernului, care au depus declaraţii de suspendare din funcţii, au cheltuit importante resurse administrative (inclusiv un set de o mie de computere primite pentru şcoli din China) în favoarea PCRM, prezentându-se alegătorilor ca reprezentanţi ai Puterii; 196

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

– a ignorat faptul că PCRM a monopolizat, cu susţinerea Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA) – o altă unealtă electorală comunistă -, posturile de televiziune cu acoperire naţională, transformându-le în instrumente ideologice de manipulare a opiniei publice. Zilnic, aceste mass-media difuzau reportaje în care persoane oficiale făceau agitaţie procomunistă şi denigrau celelalte partide. Fiind astfel total dezinformaţi, o mare parte a cetăţenilor din sate s-au pomenit manipulaţi psihologic, ca să vadă într-o singură direcţie – un singur partid şi un singur lider. Discreditarea concurenţilor electorali a fost subiectul a peste 100 de contestaţii şi sesizări în instanţele de judecată, procuratură şi alte instituţii, care la fel s-au lăsat influenţate de comunişti; – a examinat tendenţios şi unilateral, în favoarea PCRM, toate contestaţiile depuse de către concurenţi electorali din Opoziţie; – împreună cu CCA, nu a sancţionat PCRM, ci a tergiversat nejustificat examinarea fraudelor comise de acest partid, favorizând ilicit ilegalităţile comuniste şi susţinând discriminarea altor concurenţilor electorali; – a ignorat faptul că peste hotare muncesc mai mult de 800.000 de cetăţeni ai RM şi nu a întreprins măsuri pentru a deschide secţii de votare în afara misiunilor diplomatice. Fiind în majoritate necomunişti, alegătorii din străinătate au fost lipsiţi premeditat de dreptul de a-şi exercita votul şi, în consecinţă, în străinătate au votat doar 16 mii de moldoveni; – a eliminat obligativitatea de a marca buletinele de vot cu ştampila secţiei de votare – un element foarte important în pregătirea terenului pentru falsificare. Astfel, alegătorii care veneau la votare cu buletine de vot ascunse în geantă sau cărora membrii comisiei le eliberau în taină mai multe buletine (asemenea cazuri au existat şi le vom exemplifica), le împătureau pe toate neobservat şi le puneau în urnă.

Prin şantaj şi forţă, şi MAI a lucrat pentru PCRM Ministerul de Interne a fost implicat în mod organizat în campania electorală. Prin metode de şantaj, corupere şi ameninţări, poliţia a întreprins măsuri de intimidate a electoratului, forţându-l să voteze PCRM. Numeroase cazuri de acest gen au fost făcute publice de către concurenţii electorali. Printre cei mai înverşunaţi promotori ai comuniştilor s-au numărat poliţiştii de la Orhei. Ei au devenit cunoscuţi prin sprijinul acordat unor tipi alcoolizaţi, care comiteau atacuri huliganice la întâlnirile cu alegătorii ale altor partide. AMN a făcut 197

Transparency International – Moldova

publică o sinteză a MAI, care conţine o analiză strategică de influenţă asupra electoratului din partea poliţiei. Prin asemenea metode, în oamenii simpli a fost însămânţată frica, în infractori – curajul de a comite nelegiuiri, în agenţii economici – groaza de a fi lipsiţi de afaceri.

Marea fraudă preelectorală a fost opera MDI CEC minte şi atunci când declară că numărul de alegători în lista Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI) a crescut din cauza că aici au fost incluse persoanele care au atins în acest an majoratul. Fireşte, Comisia nu poate recunoaşte introducerea în listă a decedaţilor, a celor cu dereglări mintale sau a altor persoane care nu au dreptul la vot. Însă, oricum, e imposibil ca numărul alegătorilor să crească, în condiţiile în care populaţia RM scade treptat. Potrivit Biroului Naţional de Statistică, în 2005, populaţia RM constituia 3 mln. 600 mii 400 cetăţeni, în 2006 – 3 mln. 589 mii 900, în 2007 – 3 mln. 581 mii 100, în 2008 – 3 mln. 570 mii 100 şi în 2009 – 3 mln. 567 mii 500. Deci, moldovenii mor din ce în ce mai mulţi, iar numărul electorilor din registrele MDI creşte vertiginos. Dacă în 2005 acesta era de 2 mln. 400 mii, în acest an ministerul a prezentat iniţial la CEC o listă de peste 3 mln.(!) de alegători. Faptul că aceasta a fost falsificată ni-l demonstrează şi reacţia nesănătoasă a MDI – după ce AMN a avertizat despre pericolul unei mari fraude, ministerul a schimbat imediat lista, anunţând deja 2 mln. 600 mii de alegători. Însăşi jonglarea cu asemenea cifre este penibilă şi s-a reflectat apoi în fraudele descoperite. Nici noua listă nu inspiră încredere, deoarece însumează cu 200 mii mai multe nume decât în 2005. Ascunzându-şi, probabil, intenţiile, CEC a ignorat iarăşi Codul Electoral, care o obligă să controleze, în colaborare cu organele administrative publice şi cele locale, întocmirea şi verificarea listelor. Autentificarea acestora a fost lăsată pe seama birourilor electorale, cu numai 20 de zile până la alegeri. Mai mult, listele au fost trimise primăriilor pentru verificare într-un program electronic, în care, potrivit unor edili, era greu sau imposibil de efectuat modificări. Ulterior, după ce numerele actelor de identitate din liste au fost corectate manual în ziua alegerilor, s-a dovedit încă o dată că MDI a furnizat informaţie falsă.

Secţii de votare cu peste 3000 de alegători La secţia de votare nr. 267 din Bubuieci în lista de bază au fost incluşi 3.435 alegători, deşi CE stipulează că numărul maxim de alegători la o secţie nu 198

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

poate depăşi cifra de trei mii. La aceeaşi secţie, lista suplimentară şi cea a persoanelor care au votat la domiciliu lipsesc.

Liste neautentificate de primari şi şefii biroului electoral În multe cazuri, listele electorale n-au fost semnate iniţial de primari. Doar la Hânceşti, încălcarea a fost depistată la 63 din cele 69 de secţii din localitate. O altă fraudă este că listele nu au fost semnate şi autentificate de preşedinţii şi secretarii birourilor electorale. Tot la Hânceşti s-au înregistrat astfel de cazuri în 60 de secţii. De exemplu, la secţia nr. 6/20 din s. Cotiujeni, r-l Briceni, au fost întocmite trei liste electorale, dar niciuna nu a fost semnată şi autentificată. Respectiva metodă face posibilă schimbarea listelor electorale cu altele pregătite din timp.

Lipsa proceselor-verbale a făcut posibilă schimbarea urnelor În ziua alegerilor, înainte de deschiderea votării, membrii comisiei de votare sunt obligaţi să întocmească câte un proces verbal, care să fie semnat de toţi cei prezenţi, iar un exemplar al acestuia urmează să fie introdus în urna de vot. La 5 aprilie, această prevedere a fost ignorată în foarte multe localităţi, iar la Hânceşti – în toate cele 69 de secţii. Ca rezultat, urnele cu buletinele de vot puteau fi schimbate pe parcursul zilei, fapt consemnat şi de către unii observatori.

Cea mai frecventă fraudă – s-a votat fără actul de identitate Ion Nosalciuc, reprezentantul Guvernului şi preşedintele PCRM din Orhei, a votat ilegal, fără act de identitate. La secţia nr. 14 din Orhei, frauda s-a comis de 21 de ori, la secţia nr. 4 – de 19 ori, la secţia nr. 1 – de 9 ori etc. Numărul persoanelor care au votat, la 5 aprilie, fără buletin de identitate bate recordurile, ceea ce arată că frauda s-a comis intenţionat. Punându-şi doar semnătura în dreptul numelui şi neprezentând niciun act, se putea de votat pentru oricine – de la copii până la decedaţi din orice localitate a lumii. Nu-i exclus că în aceste liste au figurat şi nume inventate – ale unor persoane inexistente. La secţia nr. 29 din Ştefan-Vodă pe liste lipsesc cu desăvârşire seria şi numărul de buletin ale tuturor alegătorilor, iar şase persoane sunt şterse nemotivat cu o linie. Numai la Făleşti, din listele controlate s-a depistat că au votat fără documente 3000 de persoane, la Briceni – circa 1000, la Cahul – 268, iar la secţia nr. 10 din Ungheni aceştia au reprezentat 610 (!) din 2.034 de alegători. La Leova, la secţia nr. 39 din s. Cuporani au votat fără buletine de identitate 199

Transparency International – Moldova

78 de persoane, la secţia 38 din s. Tigheci – 36, iar 28 dintre ei au votat repetat şi pe listele suplimentare în s. Cuporani. La Şoldăneşti, la o singură secţie de votare, nr. 9, din s. Cobâlea, au votat fără documente 65 persoane, iar la secţia nr. 1 din Donduşeni – 50 de persoane. În mun. Chişinău, la secţia nr. 280 din s. Grătieşti au votat fără act de identitate 30 de alegători, iar la Sângera – 26. La secţia nr. 1 din Căuşeni au votat astfel 14 persoane, la secţia nr. 2 – 18, iar la secţia nr. 46 din s. Tocuz – 61. Asemenea exemple există cu nemiluita, iar partidele de Opoziţie dispun de liste care confirmă frauda.

… fără a indica domiciliul sau viza de reşedinţă În s. Pruteni, r-l Făleşti, la secţia nr. 53 au votat 837 persoane fără domiciliu şi viză de reşedinţă. Fără a prezenta fişa de însoţire a actului de identitate, se face posibilă votarea nestingherită într-o localitate a cetăţenilor care locuiesc în altă localitate sau votarea multiplă – acelaşi om votează la diferite secţii de votare. Astfel au mai votat două persoane – Irina Dricol şi Elena Ştirbu – la secţia nr. 6/28 din s. Larga, Briceni, alte două – la secţia nr. 13 din s. Bujor, Hânceşti, nouă persoane – la secţia nr. 15 din Orhei. La secţia nr. 37 din s. Moldovanca, r-l Făleşti au fost făcute manual două liste – de 17 şi, respectiv, 45 persoane – toţi fără excepţie fiind fără domiciliu.

Au votat în baza codului personal din 13 cifre Potrivit Codului Electoral, cetăţenii RM au dreptul să voteze fie cu buletinul de identitate, fie forma nr. 9 sau cu livretul militar, dacă votantul îşi satisface serviciul militar. Legea nu prevede ca în listele electorale să fie inclus codul personal de 13 cifre – şi în acest caz, ar putea vota persoane străine localităţii pentru ei sau pentru alţii. Un caz similar a fost depistat în s. Volintiri, Ştefan Vodă, unde foarte mulţi alegători şi-au înscris codul personal în dreptul numelui. Verificând listele, PL a stabilit că Maftiuc Alexandra din acest sat, în vârstă de 91 de ani, ar fi votat în baza codului de identitate, care, de fapt, aparţine unui oarecare Constantin Marariţă… Solicitate de TIMPUL, rudele dnei Maftiuc ne-au spus că nu-l cunosc pe Marariţă şi că femeia a votat la domiciliu, în baza paşaportului sovietic. De unde rezultă că Maftiuc a votat pe altă listă, iar aici numele şi semnătura i-au fost introduse în mod fraudulos. Cu număr de identitate au mai votat 354 de persoane la secţia nr. 46 din s. SărataMereşeni, Hânceşti, 2.369 – la secţia nr. 13 din s. Bujor, Hânceşti, 1.349 – la secţia nr. 45 din s. Mereşeni, Hânceşti, şi alţii. 200

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

…în baza certificatelor de căsătorie, a numerelor de maşină etc. Impactul acestei fraude este identic celor de mai sus. Cu acte neprevăzute de CE poate vota oricine şi oriunde, dar votarea este ilegală, fiindcă nu dă certitudinea că respectivul alegător locuieşte de facto în localitatea cu pricina sau că se află în RM. De exemplu, la secţia nr. 15 din s. Costeşti, Ialoveni, cetăţeanul Petro Sprincean a votat cu certificat de şedere CR 4400427, care nu dă dreptul la vot. La secţia nr. 2 din Hânceşti, 8 cetăţeni au votat cu paşaportul turistic. La secţia nr. 4 din Glodeni, Boboc Violeta şi Lupuşor Ludmila au votat cu certificatul de căsătorie. La secţia nr. 53 din s. Pruteni, Făleşti, Urzică T. a votat în baza unui act nevalabil – CJA 251323. La Cristeşti, Nisporeni, două persoane au votat cu livretele militare, deşi nu se aflau în serviciu. La secţia nr. 43 din Nisporeni, 68 de alegători au votat cu acte de identitate nevalabile. Alţii au votat cu permise de conducere sau numere de înmatriculare a maşinilor…

O metodă eficientă de falsificare – listele suplimentare O mare parte a listelor suplimentare nu au fost autentificate şi au reprezentat doar un şir de nume şi semnături. Un exemplu surprinzător de mare de votanţi pe suplimentare s-a înregistrat la Orhei, dar această practică s-a folosit şi în alte localităţi. La secţia nr. 16 din Cahul, pe suplimentare au votat ilegal 65 persoane, la secţia nr. 20 din acelaşi oraş – 48 persoane, neindicându-se la nimeni anul naşterii, actul de identitate şi adresa la domiciliu. 28 de alegători de pe listele de bază din s. Tigheci, Leova au votat şi pe listele suplimentare în s. Cuporani. La secţia nr. 43 din s. Ulmu, Ialoveni, pe listă suplimentară neautentificată au votat ilegal un număr exagerat pentru un sat – 75 persoane, şi toţi fără acte. Nicio informaţie nu e indicată nici la cei 42 de alegători de pe lista suplimentară a secţiei nr. 33 din s. Hagimus, Căuşeni, dar nici la cei 102 alegători de pe lista suplimentară a secţiei nr. 6/13 din s. Caracuşenii Vechi, Briceni. La secţia nr. 6/1 din Briceni au fost întocmite trei liste suplimentare, toate neautentificate, ceea ce a generat falsificarea a 26 semnături. Şi mai multe au fost făcute la secţia nr. 6/38 din s. Teţcani, Briceni – 7 la număr şi toate neautentificate, ceea ce a permis falsificarea a 14 semnături. Dacă nu conţin toate datele stipulate de Codul Electoral, listele suplimentare, prevăzute pentru alegătorii care nu se află în lista de bază, pot presupune fraude majore, prin scrierea unor nume (existente sau fantomatice), însoţite de semnături. 201

Transparency International – Moldova

Cerşitul de voturi, prin votarea la domiciliu În lista de votare la domiciliu semnează persoanele care solicită să voteze la domiciliu. Acestea au fost întocmite similar celor suplimentare – foarte multe au rămas nesemnate şi neautentificate, slujind şi ca remediu pentru cerşit voturi. Cazurile depistate ne demonstrează că, la 5 aprilie, o parte din aceste liste au fost pregătite dinainte, fără solicitarea votanţilor. De exemplu, la secţia nr. 6 din s. Briceni, r-l Donduşeni, lista de votare la domiciliu a fost întocmită, fără a fi autentificată, din propria iniţiativă a membrilor biroului electoral, cointeresaţi să cerşească voturi. În consecinţă, din cele 64 de persoane incluse în listă, 8 au refuzat categoric să voteze. Un caz interesant a avut loc şi la secţia nr. 20 din s. Misovca, Ialoveni, unde secretarul organizaţiei primare a PCRM, Pisarenco Tatiana, a întocmit lista de votare la domiciliu de una singură şi, fără să anunţe pe cineva, s-a pornit de la casă la casă, reuşind să cerşească 31 de voturi. Lucruri trăsnite s-au întâmplat şi la secţia nr. 6 din s. Doroţcaia, Dubăsari, unde au fost întocmite tocmai 4(!) liste de votare la domiciliu. În prima listă, la fel nesemnată şi neautentificată, au semnat 27 de alegători, dintre care multe semnături erau făcute de aceeaşi mână. Şi a doua listă, cu 27 de persoane, conţine semnături identice, iar 12 alegători nu şi-au indicat numerele actelor de identitate. Aceleaşi gafe s-au observat şi pe celelalte două liste. În unele cazuri, persoanele care au solicitat benevol să voteze la domiciliu au fost, elementar, minţite. Bunăoară, la secţia nr. 6/28 din s. Larga, r-l Briceni, Bejenari Gh., invalid de gradul II, a rugat să voteze acasă. Din motive inexplicabile, membrii comisiei nu s-au deplasat la domiciliul său, iar după verificarea listei, s-a stabilit că, deşi Bejenaru nu votase, semnătura sa era în listă.

Liste nemotivate, suspecte Au mai fost depistate un şir de liste, despre care putem doar să presupunem că sunt liste electorale şi în care, de asemenea, putea semna oricine şi de câte ori vroia. Ca şi listele suplimentare şi cele cu votare la domiciliu, acestea – toate neautentificate – puteau fi pregătite anterior de către membrii birourilor electorale antrenaţi în fraudarea scrutinului, pentru ca, în seara de 5 aprilie, să le strecoare pe neobservate alături de celelalte liste. De exemplu, la Grătieşti au fost întocmite două liste, cu 43 şi, respectiv, 17 alegători, în care nu-s indicate nici măcar numerele secţiilor de votare, nemaivorbind de lipsa ştampilei şi a semnăturii preşedintelui biroului electoral. O listă identică, dar cu 38 de semnături făcute de aceeaşi mână, a fost făcută şi la secţia nr. 6/20 din s. Cotiujeni, 202

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

r-l Briceni. La secţia nr.6 din s. Doroţcaia, Dubăsari, în afară de listele suplimentare, mai există un fragment de listă nesemnată, din 10 alegători, care nu se înţelege ce fel de listă e. Asemenea exemple sunt foarte multe. Fraudele de mai sus sunt doar câteva – mai puţin de jumătate – din toate cele descoperite de către Opoziţie în procesul de verificare a listelor electorale. Exemplele prezentate nu sunt unice şi ele pot fi argumentate în baza probelor acumulate de către PL, PLDM şi AMN. Despre alte fraude citiţi peste o săptămână. Pavel Păduraru , Timpul, 25.06.2009

Demoniada moldovenească – fraudele din 5 aprilie 2009 (II) După alegerile locale din 2007, în majoritatea localităţilor din RM au învins partidele necomuniste. Deci, dacă au şi existat fraude, acestea au fost comise de democraţi… Este explicaţia prin care Voronin, CEC şi ceilalţi acoliţi ai săi încearcă să manipuleze opinia publică atunci când Opoziţia atenţionează asupra fraudării masive a scrutinului din 5 aprilie. Şi de data aceasta, se pare, comuniştii mizează pe dezinformarea unei mari părţi a populaţiei prin intermediul televiziunilor controlate de către PCRM şi protejate de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Într-adevăr, majoritatea primarilor nu sunt comunişti. Însă nu şefii administraţiilor publice locale au făcut parte din Consiliile electorale de circumscripţie şi din birourile electorale, ci reprezentanţii partidelor din parlamentul de legislatura a XVI-a, în funcţie de numărul de mandate pe care le deţineau. Adică, în cele 1978 de secţii de votare, circa 98% le deţineau comuniştii, iar PPCD, PD şi AMN aveau câte un reprezentant. Aşa cum PCRM şi PPCD sunt aceeaşi echipă, întregul control în birourile electorale l-au deţinut anume oamenii lui Voronin. Respectiv, doar ei puteau să schimbe urnele, să elibereze unor persoane mai multe buletine de vot, să introducă liste suspecte, să profaneze morţii, să-şi bată joc de oamenii cu dereglări psihice şi, în consecinţă, să rămână nepedepsiţi. Probele descoperite de Opoziţie se contrazic totalmente cu ultimele declaraţii ale comuniştilor privind corectitudinea alegerilor. Mai mult, în urma ultimelor indicaţii ale başkanului UTA „Gagauz-Yeri”, Mihail Formuzal, primarii din autonomie au verificat listele electorale şi au descoperit că din 128 de mii de alegători incluşi în liste la 5 aprilie, doar 106 mii sunt vii, se află în ţară şi sunt apţi să voteze. În ce scop au fost folosite restul 22 de mii de buletine de vot? 203

Transparency International – Moldova

Vă prezentăm mai jos alte fraude din scenariul comunist de falsificare a alegerilor din 5 aprilie, care dau un răspuns şi la această întrebare.

S-au folosit şi liste electorale de la alegerile din 2005 În afară de listele suplimentare şi cele de votare la domiciliu neautentificate, care erau folosite în mod dubios de către membrii birourilor electorale şi în care votau mii de persoane fără acte de identitate, precum şi a listelor suspecte, care nu conţineau nicio dovadă că ar avea vreo legătură cu scrutinul, la 5 aprilie s-au folosit inclusiv liste de la alegerile parlamentare din 6 martie 2005. O asemenea listă suplimentară, formată din 37 de persoane, a fost găsită la secţia nr. 17 din s. Cărpineni, r-l Hânceşti. Însăşi utilizarea respectivelor acte în alte scopuri reprezintă o încălcare flagrantă a legislaţiei în vigoare, cu atât mai mult cu cât persoanele din aceste liste au semnat acum patru ani, iar la 5 aprilie pentru ei a votat altcineva.

Liste dispărute, ascunse… Desigilând sacii din unele secţii de votare, responsabili ai Opoziţiei au rămas pur şi simplu şocaţi, când au depistat că pe alocuri listele electorale lipsesc în genere. La secţia nr. 28 din s. Burlăceni, r-l Cahul, lipsesc absolut toate listele – şi cele de bază, şi cele suplimentare, şi cele de votare la domiciliu. Un caz atât de grav urmează a fi cercetat necondiţionat de către instituţiile abilitate, care însă – inexplicabil! – n-au întreprins nimic în această privinţă. La secţiile nr. 8 şi nr. 2 din Cahul lipsesc listele suplimentare şi cele de votare la domiciliu. Iar preşedintele comisiei raionale de circumscripţie Sângerei, Slobodzean, s-a opus categoric şi fără motiv să prezinte listele de la cinci secţii de votare, inclusiv de la secţia nr. 28/1, la care urmau să voteze peste 100 de pacienţi din spitalul raional. Fiindcă nimeni nu putea din proprie iniţiativă să sustragă sau să ascundă listele şi pentru că niciun procuror n-ar fi lăsat neinvestigate astfel de cazuri, acestea, probabil, tăinuiesc fraude de proporţii, care au punctat la victoria trucată a lui Voronin.

Voturi pentru cetăţenii plecaţi din ţară Când a mers să-şi exercite dreptul la vot, la secţia nr. 4 din Căuşeni, preşedintele raionului Ion Ciontoloi a descoperit că cineva votase pentru fiică-sa, Cristina, care în acea zi se afla la Praga. Iar în listele secţiei nr. 1 din Cahul a apărut semnătura Anastasiei Hamhadera, ex-directorul Liceului „Rumeanţev” din localitate, care este plecată de mai mulţi ani în Rusia. Sunt două dintre multiplele 204

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

cazuri asemănătoare, deja depistate. Procedura e simplă – membrii birourilor electorale, în majoritate comunişti, ar fi putut să se intereseze de la localnici cine e plecat din ţară şi, profitând de lipsa acestora, au votat ilegal pentru ei. Un alt exemplu: Vasile Untilă din s. Dişcova, Orhei, se afla la 5 aprilie în România, lucru confirmat şi de ştampilele din paşaportul său. Totuşi, în lista electorală a secţiei de votare din Dişcova, se arată că tânărul a votat în sat… La secţia nr. 17 din s. Cărpineni, Hânceşti, au „votat” cinci persoane plecate din RM: Busuioc Lidia, Dobrovolschi Silvia, Dobrovolschi Veaceslav, Ciobanu Daria şi Spânu Igor, iar la secţia nr. 69 din s. Voinescu, Hânceşti – şase: Balaur Mihail, Bumbu Serghei, Chiperi Mariana, Roşca Mariana, Roşca Victor, Roşca Mihail. Pe lista suplimentară a secţiei nr. 4 din s. Ohrincea, Criuleni, Maria Maltev, membră a secţiei, a votat ilegal în locul soţului său, Gheorghe, plecat în străinătate. La secţia nr. 13, Bujor, Hânceşti, necunoscuţi au votat pentru Parasciuc Ana, plecată în Turcia, iar la secţia nr. 50 din Hânceşti – pentru Cerlinca Elena, Creţu Ion, Golban Stanislav, care muncesc în Italia, şi pentru Florea Andrei, plecat în Rusia. În lista secţiei nr. 4 din Călăraşi printre votanţi se numără Juravel N., rudele căruia susţin că e plecat de doi ani în Portugalia, Bolboceanu Ghenadie, care se afla în Franţa, şi Mâţa Galina, plecată în Rusia. La secţia nr. 2 din Călăraşi, cineva a votat pentru Danu Valentina, despre care apropiaţii săi afirmă că se află în Italia de şapte (!) ani. Pentru moldoveni plecaţi peste hotare s-a votat ilegal şi la alte secţii de votare – Moroi Lilia şi Steanita Lilia (secţia nr. 38 din s. Tigheci, Leova), Slenova Raisa (secţia nr. 2, Ialoveni), Morari Andrei (secţia nr. 5, Ialoveni), Grigoriţă Vladimir, Borta Ion, Gonţa Victor, Beloscov Fiodor şi Mereacre Constantin (nr. 14, s. Costeşti, Ialoveni), Tirgoala Valeriu (nr. 33, Răzeni, Ialoveni), Cojocaru Irina şi Bicu Mihail (nr. 18, Cărpineni, Hânceşti), Prodaus Dumitru şi Ştefanco Alina (nr. 15, Caracui, Hânceşti), Dumitracu V. (nr. 3, Căuşeni), Ureche Vasile (nr. 24, Meşeni, Rezina), Gorceag V. (nr. 23/1, Nisporeni), Movilă Alexandru, Rotari Mihail şi Caras Igor (Ştefan Vodă, Slobozia), Cojocari Irina şi Bâcu Mihail (nr. 18, Hânceşti). Lista poate continua. Numai AMN a depistat 450 cazuri în puţinele liste pe care au reuşit să le verifice. Pentru aceşti oameni puteau să voteze atât membrii secţiilor de votare, cât şi alte persoane cărora li se permitea să sfideze legea.

Voturi pentru minori Niciun cetăţean nu are dreptul la vot până la împlinirea majoratului, dar la 5 aprilie au votat şi minorii. De pildă, la secţia nr. 4 din Glodeni, au votat Gavaza 205

Transparency International – Moldova

Sergiu, născut la 23.09.1993, şi Gavaza Andrieş, născut la 09.07.1991. La secţia nr. 44 din s. Voinova, Străşeni, a votat Chitic Vadim, născut la 03.08.1991. Şi aceste fraude explică creşterea numărului de alegători în listele Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI). Ministerul a introdus până şi copii printre electori, nu în zadar Voronin l-a decorat pe ministrul Buceaţchi cu Ordinul „Gloria Muncii” în sângeroasa zi de 7 aprilie. Numărul minorilor votanţi poate fi mult mai mare, deoarece, în unele liste, la persoanele născute în 1991 nu e indicată ziua şi luna naşterii. Bunăoară, la secţia nr. 4 din s. Ohrincea, Criuleni, a votat astfel Burlacu Anastasia. La secţia 12 din s. Cimişeni şi la secţia nr. 40 din Zăicana, acelaşi raion, s-au depistat câte cinci asemenea fraude, iar la secţia nr. 19 din Dubăsarii Vechi, Criuleni, în lista electorală figurau 12 tineri la care era înscris doar anul naşterii – 1991. De asemenea, ziua şi luna naşterii nu figurează în liste la şapte orheieni din 1991, care au votat la secţia nr. 7 din localitate, la patru persoane, care au votat la secţia nr. 1, la două persoane, care au votat la secţia nr. 6 şi la toţi cei născuţi în 1991 incluşi în lista secţiei nr. 8.

Alţii au votat fără a-şi indica anul naşterii Şi prezenţa în listele electorale a votanţilor, fără a le fi indicat anul naşterii, contravine legislaţiei electorale, dar şi această practică a fost folosită la 5 aprilie. Un asemenea „alegător” poate fi abia născut, poate avea cinci sau zece ani, poate fi mort sau poate în genere să nu existe... La secţia nr. 19 din s. Cioreşti, Nisporeni, nu e indicat anul naşterii, dar nici măcar domiciliul a 20 de persoane din lista suplimentară. 16 persoane au votat fără a le fi indicat anul naşterii, dar şi fără acte de identitate la secţia nr. 27 din s. Marinici, Nisporeni. Din 52 de persoane incluse în lista de votare la domiciliu, la sectorul Alexandru Ioan Cuza, Cahul, la 45 nu se arată în ce an s-au născut. Din aceleaşi considerente, au votat ilegal şi 51 de persoane din lista suplimentară a secţiei nr. 7 din Cahul. Pe sectorul Crihana Veche din acest raion, anul naşterii nu e indicat la niciunul din cei 31 electori din lista suplimentară. Numai la Orhei, frauda a fost comisă în cel puţin 406 cazuri.

Voturi pentru persoane din alte localităţi ale RM Pentru a vota în altă localitate decât în cea unde au viză de reşedinţă, cetăţenii urmează să aibă certificat de vot, ce le oferă acest drept. Dar nici la acest capitol, la 5 aprilie, prevederile legale n-au contat. Numai la secţia de votare nr. 50 din Hânceşti, au votat cinci persoane care nu mai locuiesc în raza secţiei: Pintea 206

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Deonis, Pintea Sergiu, Diru Gheorghe, Donica Olga, Mongir Ion. Şi în lista suplimentară a secţiei nr. 36 din s. Logofteni, Făleşti, au fost incluse ilegal trei persoane, care domiciliază în alte localităţi şi care nu au prezentat certificate de vot. La secţia nr. 40 din Satul Nou, Cimişlia, li s-a eliberat buletine de vot, fără a prezenta certificatul, la patru persoane. Fie că aceştia au votat ei înşişi, fie că cineva le-a schimonosit semnăturile, buletinele de vot s-au folosit ilegal.

În unele sate au votat ilegal necunoscuţii S-au depistat şi cazuri în care au votat persoane în genere străine localităţii, care la fel n-au prezentat certificate de vot. Astfel, în lista suplimentară, la secţia nr. 15 din s. Costeşti, Ialoveni, au fost înscrise două persoane străine: Tatiana Pavlov şi Cristina Tatarina, iar la secţia nr. 43 din s. Ulmu, Ialoveni, 7 alegători din lista de bază şi 9 din cea suplimentară sunt, în genere, necunoscuţi pentru sat. La fel au votat trei persoane la secţia nr. 4 din Glodeni: Marin Valentin, Tarita Constantin şi Tarita Angela, altele două – la secţia nr. 6/38 din s. Teţcani, Briceni: Şchiopu Ilinca şi Samohvalov D. şi 14 persoane – la secţia nr. 17 din s. Bursuc, Nisporeni. În s. Negrea, Hânceşti, la secţia nr. 50, şapte persoane au fost înscrise în lista de bază, pentru ca mai târziu să nu fie identificate ca locuitori ai satului: Donica Emilia, Donica Gheorghe, Mangir Ioana, Mangir Maria, Nazari Zinaida, Cerguţă Angela, Mangir Ion.

Cineva a votat pentru cei care n-au mers la alegeri Şi unii dintre cei care nu au dorit să participe la alegeri sau nu au putut să-şi exercite dreptul la vot s-au trezit peste noapte în postură de unelte politice. Ignorându-se din nou legislaţia electorală, pentru unii dintre aceştia a votat altcineva. Serghei Cojocaru din s. Căţeleni, Hânceşti, nu a mers la votare, dar în liste se arată că a votat. Gheorghe Dodu din Hânceşti se afla în spital la 5 aprilie, însă în listele secţiei nr. 50 semnătura sa există. În s. Duşmani, Glodeni, trei persoane s-au pomenit cu iscălitura în listă, fără să meargă la alegeri: Istrati Anatolie, Bahii Elena şi Carmali Mihail. În s. Săiţi, Căuşeni, s-au înregistrat nouă asemenea cazuri, la secţia nr. 46 din s. Tocuz – patru, iar la secţia nr. 25 din s. Cristeşti, Nisporeni – trei.

Parlamentul a fost ales şi de către cetăţeni străini Aşa ceva nu se încadrează în nicio normă logică, darămite legislativă – pentru alegerea Parlamentului RM au votat până şi cetăţeni ai altor state. De exemplu, 207

Transparency International – Moldova

Paraskoviei Borga, cetăţeancă a Ucrainei, i s-a permis să voteze ilegal la secţia nr. 32 din s. Răzeni, r-l Ialoveni. Chiar dacă asemenea fraude nu sunt multe, totuşi, trebuie menţionate. Pe de o parte, ele ar putea să ne ducă în Cartea Recordurilor, iar, pe de altă parte, acest lucru ne arată că, pentru a-şi asigura victoria în scrutin, PCRM a fost gata să comită orice nelegiuire.

Alegători incluşi pe adresa unde nu locuiesc Asemenea fraude au stârnit nedumerirea cetăţenilor, care, semnând în lista electorală, au observat că în casele lor au reşedinţă şi persoane necunoscute. Prin aceste modificări, probabil, MDI a încercat să mai împingă o parte din voturi în coşul comuniştilor. Un singur exemplu: în listele secţiei nr. 7 din Călăraşi, cu domiciliu pe adresa Ştefan cel Mare, 38, sunt înscrişi Berezovschi Liliana şi Amarie Ilie, care nu au nicio legătură cu acest imobil şi pe care proprietarii casei nici nu-i cunosc. Potrivit Opoziţiei, asemenea fraude au fost comise în proporţii mari, după cum arată sutele de adresări ale cetăţenilor din toată republica.

Voturi din cimitire… Introducerea în listele electorale ale persoanelor decedate a fost crima comunistă ce a uimit lumea. Un asemenea sacrilegiu, în mod normal, ar fi trebuit să trezească cel puţin dezacordul clar al Mitropolitului Vladimir, în ciuda prieteniei sale cu Voronin… Codreanu Pelaghia, Ciuguleanu Maria, Butnaru Dumitru, Leancă Grigore, Secrieru Ştefan, Tubca Gheorghe – persoane demult decedate, fie-le ţărâna uşoară, au fost incluse în lista de bază a secţiei nr. 17 din s. Cărpineni, r-l Hânceşti. Alţi nouă morţi din acelaşi sat au fost scrişi în listele secţiei nr. 20. De mulţi ani a murit şi Buruiau Nadejda din s. Ciuciuleni, Hânceşti, care poate că nu a iubit comuniştii, însă acum – ca să se simtă bine Voronin – ei au „înviat-o”… Sunt decedaţi şi „alegătorii” Tofilat Nicolae şi Buz Vasile din Hânceşti. Morţii s-au aflat cu prisosinţă şi în listele electorale din Căuşeni. La secţia nr. 2 – cinci la număr, la secţia nr. 3 – 12, la secţia nr. 4 – 4, la secţia nr. 5 – 9, iar la secţia nr. 6 – 7. Şi la secţia nr. 5 din Călăraşi au fost trecuţi în lista alegătorilor 11 morţi. În unele cazuri, rudele răposaţilor le vedeau numele în liste şi insistau să fie şterse, iar în altele… s-a mers până la profanarea memoriei lor. Ion Mangir din Hânceşti a murit cu o lună înainte de alegeri, dar cineva s-a grăbit să tragă foloase din asta, votând pentru el la secţia nr. 50. Şi moartea lui O. Platon, şi cea a lui V. Cebotari din s. Meşeni, 208

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

r-l Rezina, i-a bucurat pe cei care au semnat fără nicio jenă în dreptul lor, acumulând încă două voturi… În listele verificate, numai PL a descoperit 1373 de persoane decedate, iar AMN – 800.

Au votat şi oameni invizibili, fără nume… O metodă foarte eficace de a fura voturi, care la fel nu a deranjat CEC, a fost folosirea alegătorilor inexistenţi. Asemenea „electorat” se produce prin neincluderea în listele electorale a tuturor numerelor de ordine. De exemplu, la secţia nr. 25 din s. Ciuciuleni, Hânceşti, potrivit procesului-verbal al biroului electoral, semnat de Pascaru Alexandra, în listele suplimentare au votat 120 de persoane (foto). Pornind de la ideea că e un număr exagerat pentru un sat mic, unde în total au votat mai puţin de 600 de persoane, Opoziţia a depistat că numerele de ordine din lista suplimentară sunt indicate corect doar până la 42, după care brusc urmează 113. Astfel, fiind anunţaţi 120 de votanţi, rezultă că gafa s-a făcut cu bună ştiinţă, iar în 70 de buletine au votat membrii biroului electoral, introducându-le apoi în urnă. Un caz similar s-a înregistrat la secţia nr. 6 din s. Doroţcaia, Dubăsari, unde în lista suplimentară este indicată cifra de 199 de alegători, egală cu numărul buletinelor din urnă. Mai târziu s-a constatat că membrii biroului au sărit de la numărul de ordine 192 la 196. Şi în lista suplimentară pentru locuitorii din Grigoriopol, care au votat la Doroţcaia, au apărut 10 alegători invizibili, buletinele cărora au fost introduse în urna de vot, trecându-se de la numărul 270 la 280. Mai mult, procesul-verbal arată că în cele două liste suplimentare din Doroţcaia şi Grigoriopol au votat 588 alegători, deşi în realitate aceştia au fost 487, diferenţa de 101 de buletine fiind suplinită în urnă. Toate aceste liste nu au fost autentificate.

Comuniştii şi-au ales şi votanţi afectaţi mintal Şi cetăţenii grav bolnavi psihic, cărora legea le interzice să voteze, au fost folosiţi în competiţia pentru putere a lui Voronin. Comuniştii s-au folosit de neputinţa acestor necăjiţi de a conştientiza ce înseamnă votarea şi pentru ce fac acest lucru. La 5 aprilie, reprezentanţi ai PL, prezentându-se ca reporteri de la un ziar rusesc, au reuşit să pătrundă la balamucul din s. Brânzeni, Edineţ, şi să voteze alături de cei de acolo. Aceştia declarau că votează pentru un „popă nou” şi că cel mai bun popă este unul comunist... Persoane cu dereglări psihice au votat la secţiile nr. 69 din s. Voinescu, Hânceşti, nr. 20 din s. Căţeleni, Hânceşti ş.a. Asemenea cazuri au fost înregistrate şi la Edineţ, Hânceşti, Soroca şi Rezina. Despre cazul 209

Transparency International – Moldova

Orhei s-a mai vorbit: lista de bază a secţiei nr. 8 a fost completată – de la numărul 1600 până la 1726 – cu pacienţi de la o şcoală specială. Semnăturile acestora sunt pur şi simplu caraghioase: linioare, numere, cruciuliţe. P.S. Din păcate, iarăşi n-am reuşit să relatăm despre toate fraudele din alegerile de la 5 aprilie 2009, depistate de către AMN, PL şi PLDM. La început, poate că şi noi ne îndoiam de declaraţiile Opoziţiei, dar după ce am studiat toate probele aduse de cele trei formaţiuni, ne-am dat seama că lucrurile stau anume aşa. Şi că iarăşi mint comuniştii, aşa cum au minţit de la Vladimir Ilici Lenin încoace. Despre celelalte fraude citiţi vinerea viitoare. Pavel Păduraru, Timpul, 03.07.2009

Demoniada moldovenească – fraudele din 5 aprilie 2009 (III) Săptămâna aceasta, Iurie Ciocan, secretarul Comisiei Electorale Centrale (CEC), a declarat pentru PRO TV, făcând aluzie la TIMPUL, că „un ziar cu acoperire naţională” a publicat liste electorale contrafăcute, în care satul nu corespunde cu raionul şi nici cu circumscripţia. Deşi a vorbit la plural, Ciocan s-a referit la o singură listă, publicată în prima parte a acestui material, în care circa 40 de persoane semnează, fără a le fi indicate numărul actelor de identitate, adresa, anul şi ziua naşterii. Inscripţiile de pe listă arată că aceasta este de la secţia nr. 28 din s. Ialpugeni, Şoldăneşti. Totodată, responsabili de la PL, care ne-au prezentat lista, ne-au asigurat că s. Ialpugeni este în r-l Cimişlia şi nu în r-l Şoldăneşti. Totuşi, respectiva listă face parte din documentele scrutinului din 5 aprilie. De aici se conturează încă o fraudă – atât de gravă, încât îl lasă fără cuvinte chiar şi pe secretarul CEC. Vă prezentăm mai jos alte falsificări depistate de către AMN, PL şi PLDM, care au adus voturi suplimentare în mod ilicit.

Semnături reproduse fraudulos Scopul fraudei este evident: dacă cineva nu vine la votare, iar tu – membru al biroului electoral -, pentru că nu rişti nicio pedeapsă, semnezi în numele altora sau permiţi unor alegători să voteze pentru alţii. Această fraudă s-a practicat în proporţii mari la 5 aprilie. De exemplu, observatorii de la secţia nr. 13 din s. Corjova, Criuleni, au observat un alegător care a semnat şi a votat pentru cinci persoane. Ion Hâncu din Ialoveni n-a participat la votare, dar cineva i-a reprodus fraudulos semnătura la secţia nr. 5 din localitate. Rusu Nicolae din 210

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Ştefan-Vodă a mers să voteze la secţia nr. 7, dar în dreptul numelui său era deja o semnătură care nu-i aparţinea. Aceeaşi întâmplare a avut şi Ceban Valeriu, la secţia nr. 39 din acelaşi raion. Numai la secţia nr. 6/15 din s. Colicăuţi, Briceni, s-au depistat 64 de semnături reporduse fraudulos, la secţia din s. Bulboaca, Briceni – 62, în raionul Briceni – 361, în Cahul – 492, Criuleni – 410, Donduşeni – 103, Hânceşti – 227, Nisporeni – 81, Teleneşti – 226, Orhei – 79, Căuşeni – 20, Bălţi – 168, Chişinău – 11, Râşcani – 6, Ştefan-Vodă – 22. Un caz inexplicabil s-a întâmplat la secţia nr. 28 din s. Talmaza, Ştefan-Vodă, unde şase persoane au fost incluse în lista suplimentară şi există semnăturile că au votat, după care toate au fost şterse cu o linie: Ţâbârnac Ioan, Ţâbârnac Feodosia, Faraonov Vasile, Salcuţan Viorel, Ciolac Angela, Vasilachi Iacov.

Au votat fără a semna în listă?! Din grabă, ca să nu le vadă observatorii, persoane necunoscute au votat de mai multe ori, fără măcar să semneze pentru cei cărora le-au furat voturile. Adică, se aplică votul pe mai multe buletine de vot, iar în procesele-verbale nu se indică cifra celor care au votat, ci numărul tuturor buletinelor introduse în urnă. Potrivit AMN, un asemenea caz a avut loc în s. Buţeni, Hânceşti, unde şeful secţiei de votare, Ion Mahu, a observat că Natalia Gârleanu (adeptă a PCRM) a intrat în cabina de vot cu trei buletine de vot. Ea a motivat că a luat mai multe buletine din greşeală. Se presupune că Gârleanu a primit buletinele de la Vasinschi Nina, consilier comunist şi membră a comisiei electorale. Mai mult, Mahu a fost sunat imediat de o persoană importantă din PCRM, care l-a avertizat să nu facă public acest caz... La secţia nr. 9 din s. Sagaidac, Cimişlia, din 15 persoane incluse în lista de votare la domiciliu, au votat numai trei, deşi în procesul-verbal se arată 15(!) votanţi. La secţia 15 din s. Cruglic, Criuleni, în lista suplimentară sunt incluse 17 persoane şi tot atâtea buletine au fost folosite, dar, de fapt, au votat numai opt. La fel s-au acumulat ilicit 14 voturi la secţia nr. 8 din s. Bălţata, Criuleni. La secţia 13 din s. Corjova, Criuleni, în urna de vot au fost găsite cu 28 de buletine mai mult decât semnături. La Cahul, diferenţa dintre cifrele din listele electorale şi cele din procesele-verbale variază de la 10 până la 100.

Votarea multiplă Respectiva fraudă presupune votarea de către aceeaşi persoană de câteva ori, la diferite secţii sau pe diferite liste. Bunăoară, 28 de persoane înscrise în listele de bază la secţia nr. 38 din Tigheci, Leova, au votat şi în listele supli211

Transparency International – Moldova

mentare ale secţiei nr. 39 din acelaşi sat. Mârza Ion din s. Sofia, Hânceşti, a votat aici pe lista de bază, iar în s. Negrea – pe cea suplimentară. Cheptene Zinaida a votat în lista de bază la secţia nr. 4 şi în cea suplimentară la secţia nr. 5 din Glodeni. În acelaşi oraş, Chepea Iulian a votat la secţia nr. 1 pe lista de bază şi la secţia nr. 2 – pe suplimentară. La una şi aceeaşi secţie, au votat pe două liste: Scutelnic Maria (secţia nr. 12, s. Cimişeni, Criuleni), Buhna Maria (secţia nr. 17, s. Cărpineni, Hânceşti), Turculeţ Maria (secţia nr. 15, s. Caracui, Hânceşti), Goncear Ion (secţia nr. 4, Călăraşi), Strungari Parascovia, Calancea Valentina, Calancea Pantelimon (secţia nr. 42, Tătăreşti, Străşeni). La secţia nr. 25 din s. Ciuciuleni, Hânceşti, au fost incluşi în aceeaşi listă de două ori: Movileanu Armenia, Rusu Nicolai, Buza Nicolai şi Buza Mariana. Andrieş Zinaida, membru al comisiei la secţia nr. 4 din Făleşti, a votat aici în baza certificatului cu drept de vot, iar la secţia nr. 3 – pe lista de bază. Caburgan Vladimir, născut în 1929, este prezent în trei liste (!) ale secţiei nr. 1 din Ştefan-Vodă, cu aceleaşi adresă şi act de identitate. PLDM a depistat 120 asemenea cazuri numai la Leova, iar PL – 5.214 cazuri în listele verificate.

Şantajaţi să voteze de două ori Codreanu Alina şi Tudoreanu Andrei din s. Gura Galbenei, Cimişlia, au solicitat la secţia nr. 25 să li se elibereze certificate de vot pentru a vota în altă localitate. În schimb, şefii comisiei de votare le-au cerut să semneze în listele electorale, precum că au votat şi aici. Iar la secţia nr. 69 din s. Voinescu, Hânceşti, la patru persoane se arată că au primit certificate de vot, dar semnăturile lor figurează şi în aceste liste.

Mai mulţi alegători au votat cu acelaşi act de identitate La 5 aprilie, s-a admis şi participarea la votare a mai multor persoane cu acelaşi buletin de identitate. La secţia nr. 8 din Orhei şi nr. 29 din s. Mileşti, Nisporeni, câte două persoane au votat cu acelaşi act. La secţia nr. 27 din s. Micleuşeni, Străşeni, Zinovia şi Elena Raclari, dar şi Gheorghe şi Parascovia Bogdan au votat cu aceleaşi acte de identitate. În total, PL a descoperit 3.280 de cazuri similare, numai la Orhei numărul lor ridicându-se la 608.

Alegători cu mai multe acte de identitate Alţi alegători au votat de mai multe ori cu acte de identitate diferite. În 21 de secţii din Soroca au fost consemnaţi 30 de electori care au votat cu două acte 212

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

de identitate. Alţii au votat cu buletine de identitate cu numere greşite. Doar în listele secţiei nr. 54 din s. Paşcani, Hânceşti, sunt înscrise 14 numere de acte greşite.

Adăugaţi suplimentar în listele de bază Potrivit legislaţiei, orice persoană care nu este inclusă în lista de bază, dar vine să voteze cu acte în regulă, este înscrisă în lista suplimentară. La 5 aprilie, însă, mai multe liste de bază au fost suplinite cu nume noi, scrise de mână. Doar la Orhei, Opoziţia a descoperit 24 asemenea încălcări. Adăugând nume, chiar încălcând legea – dacă acest lucru interesează pe cineva –, poţi obţine voturi ilegale pentru un partid anume.

Adrese sau nume inventate Un bărbat, Andrei Melinte, a votat pe listele suplimentare la secţia nr. 2 din Făleşti, fiindu-i indicat că locuieşte pe str. Babinschi, 26. Această stradă însă – s-a stabilit cu certitudine – nici nu există la Făleşti. În lista suplimentară a secţiei nr. 3 din acelaşi oraş a votat Miron Costin, domiciliat pe strada Miron Costin... În listele secţiei nr. 37 din s. Moldovanca, Făleşti, domiciliul lui Efimiţa Ivan şi Efimiţa Galina este „fabrica de zahăr”.

Impuşi să voteze cu comuniştii După alegeri, s-au adresat Opoziţiei părinţi ai militarilor, care susţineau că fiii lor au fost impuşi să voteze PCRM şi să-şi fotografieze cu telefonul mobil buletinul de vot, altminteri erau ameninţaţi cu bătaia şi alte pedepse. Asemenea sesizări au venit şi de la rudele deţinuţilor. Opoziţia atrage atenţia asupra participării la votare a persoanelor declarate incapabile de exerciţiu prin hotărâri de judecată definitive şi a celor condamnate la privaţiune de libertate pentru comiterea crimelor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, semnăturile cărora figurau în unele liste electorale.

Comuniştii îşi ascund păcatele Până în 2009, după alegri, listele se transmiteau primăriilor şi preturilor pentru perfectarea lor în urma observaţiilor alegătorilor. În octombrie 2008, însă, CEC a adoptat în taină un regulament ce prevedea transmiterea listelor electorale instanţelor judecătoreşti. Proiectul nu a fost pus în discuţie cu partidele de opoziţie, care au aflat surprinse despre aceasta abia după 5 aprilie. 213

Transparency International – Moldova

După ce, la 8 aprilie, CEC a permis accesul Opoziţiei la listele electorale, PCRM a reacţionat imediat. Pentru a stopa cu orice preţ verificarea listelor, care ar fi putut conduce la declararea alegerilor nule, comuniştii au contestat decizia CEC la Curtea de Apel. Supusă guvernării, Curtea a interzis copierea listelor, iar comuniştii s-au grăbit să ceară, fără nicio logică, renumărarea voturilor. Nu-i exclus că, în cadrul acestei proceduri, să fi fost nimicite cele mai compromiţătoare acte electorale, dar însăşi respectiva intenţie presupune distragerea atenţiei opiniei publice de la falsificări. La 22 aprilie, Curtea Constituţională s-a făcut că nu aude probele fraudării şi a validat alegerile, după care Voronin le-a dăruit membrilor Curţii câte un ceas performant. Asemenea cadouri au primit şi unii membri ai CEC, dar şi unii primari comunişti. Culmea voroninismului – după ce bizara listă a alegătorilor, pregătită de Ministerului Dezvoltării Informaţionale, a reprezentat un atu primordial în fraudarea alegerilor, ministrul Pavel Buceaţchi a fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” în ziua de 7 aprilie, când clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei erau devastate. Pavel Păduraru, Timpul, 10.07.2009

Greceanâi e „până la coate” în fabrica de vin din Cojuşna „Lucrează sărmanul în murdărie până la coate, îşi îndeplineşte toate obligaţiunile şi îşi primeşte leafa. Întrebaţi pe oricine şi vă va spune că munceşte în fiecare zi ca un blestemat, stă aici zi şi noapte şi are grijă de tractoare”. Nu, frazele de mai sus nu descriu un om simplu, dintr-o familie ordinară, precum aţi crezut, ci pe nimeni altul decât pe Alexei, soţul Zinaidei Greceanâi. Aşa îşi laudă subalternul şeful Consiliului de directori al Fabricii de vin Cojuşna, Vladimir Nadiuşchin, chiar dacă angajaţii întreprinderii ne-au asigurat că nu l-au văzut la fabrică pe „bărbatul lui Greceanâi” de aproape un an. O fi aşa sau altfel, problema e alta – de câţiva ani, această fabrică refuză să restituie la Bugetul de stat o datorie de cinci milioane de lei, bucurându-se şi de susţinerea justiţiei... La Cojuşna, toată lumea afirmă că fabrica de vinuri din localitate aparţine Zinaidei Greceanâi. Nu oficial, dar din umbră. În plus, soţul premieriţei este membru al Consiliului de directori şi director tehnic. Totodată, Vladimir Nadiuşchin se jură pe sănătatea sa că nici şefa guvernului, nici Alexei Greceanâi, nu au vreo proprietate oricât de minusculă în întreprindere. Însă modul în care fabrica se eschivează să achite o datorie de milioane faţă de 214

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Bugetul de stat şi perseverenţa cu care anumiţi judecători îi instrumentează dosarele ne face să simţim în cazul dat protecţia cuiva…

Fabrica din Cojuşna şi-a asumat datoria de 718 mii USD Formată pentru a gestiona primul credit în economia reală a RM de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), Corporaţia „Vininvest” a ajuns să fie hărţuită de Ministerul Finanţelor, fisc, justiţie şi, îndeosebi, de Fabrica de vin Cojuşna. Să vedem cum s-a ajuns la aceasta. Creditul a fost acordat în 1994, pentru susţinerea ramurii vitivinicole din RM, în sumă de 30 mln. USD, cu o dobândă de 7 la sută. Abia constituită, „Vininvest” a semnat, la 3 octombrie 1994, Acordul de împrumut cu BERD, care, în aceeaşi zi, a încheiat un acord de garanţie cu Guvernul RM, Ministerul Finanţelor obligându-se să fie garant al creditului. Ambele acorduri au fost ratificate de parlament. La acea vreme, puţine fabrici de vinuri din RM dispuneau de tehnica necesară pentru îmbutelierea vinului, de aceea guvernul a decis să investească banii anume în această ramură. Astfel, 20 mln. USD au fost destinate construcţiei fabricii de sticlă „Glass Container Company”, iar nouă fabrici de vin, inclusiv cea din Cojuşna, au fost asigurate cu echipament de îmbuteliere a vinurilor. În 1995, „Vininvest” a semnat acorduri de recreditare cu cele nouă întreprinderi, asigurând livrarea şi instalarea utilajului. Potrivit acordului, Fabrica de vin Cojuşna datora iniţial 718 mii USD, plus comisionul şi procentele din dobândă. Dar aceasta şi-a recunoscut datoria numai până în 2005, când Z. Greceanâii a fost numită ministru al Finanţelor. De atunci, întreprinderea, care a rămas să ramburseze 5 mln. lei, solicită instanţelor recunoaşterea acordului de recreditare cu „Vininvest” drept contract de vânzare-cumpărare a echipamentului primit(!). În 2007, din cauza incapacităţii de plată a mai multor întreprinderi încadrate în proiect, Ministerul Finanţelor a întors datoria către BERD, pentru a evita penalităţile, iar restanţa urma să o primească de la „Vininvest”.

Iurie Plugaru: Nu efectuăm operaţiuni bancare, ci de recreditare Dovada principală invocată de Fabrica de vin Cojuşna constă în faptul că „Vininvest” nu dispune de licenţă pentru a desfăşura activităţi financiare. În acest sens, se foloseşte ca probă şi o hotărâre a Curţii de Conturi din 1999, ce nu are putere juridică, nefiind publicată în „Monitorul Oficial”. Anterior, „Vininvest” a solicitat Băncii Naţionale licenţa bancară. Cu o asemenea solicitare s-a adresat guvernului, în 1997, şi BERD. Vicepremierul de atunci, Ion 215

Transparency International – Moldova

Guţu, şi guvernatorul Leonid Talmaci au declarat că „Vininvest” nu necesită o astfel de licenţă, pentru că procentele pe venit au fost stabilite de BERD. Cazul a fost dezbătut în instanţa de judecată, care a confirmat că „Vininvest” nu are nevoie de licenţa bancară, deoarece proiectul a fost omologat de parlament, iar statul a încheiat acordul de garanţie, în care erau prevăzute condiţiile rambursării creditului. „Nu efectuăm operaţiuni bancare, ci de recreditare, şi avem răspunsuri clare că activitatea noastră e legală şi fără licenţă”, afirmă Iurie Plugaru, director general al „Vininvest”. Conflictul dintre „Vininvest” şi fabrica din Cojuşna a început în 2005, când Z. Greceanâi a fost numită în funcţia de ministru al Finanţelor, iar tot în acelaşi an întreprinderea a fost privatizată de compania rusă „Alma-grup”, care deţine astăzi 88,8% din acţiunile fabricii. În ianuarie 2006, părţile au încheiat o tranzacţie de împăcare, prin care „Vininvest” a redus cu 50 la sută suma din procente, iar fabrica s-a obligat să-şi achite restanţa până la finele acelui an şi să-şi retragă cererea din judecată. Tranzacţia a fost recunoscută de Judecătoria Economică, într-o şedinţă condusă de judecătorul Zinaida Talpalaru.

Durleşteanu refuză să fie martoră Au trecut doi ani, dar fabrica din Cojuşna nu şi-a onorat obligaţiunile, dimpotrivă – a înaintat o cerere de revizuire a deciziei instanţei din 2006. Acelaşi judecător a declarat cererea drept nefondată, decizia fiind aprobată şi de Curta de Apel, ulterior fiind eliberat şi titlul executoriu. Se părea că legea a triumfat, dar lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură. Doi judecători (Victor Orândaş şi Aureliu Colenco) au preluat toate dosarele dintre cele două părţi şi i-au dat dreptate exclusiv Fabricii de vin Cojuşna. Fabrica nu a contestat ultima decizie a Curţii de Apel în instanţa ierarhic superioară, dar… iarăşi în prima instanţă. La 4 iulie 2008, printr-o încheiere, Orândaş suspendă decizia instanţei din 2006 privind confirmarea tranzacţiei de împăcare. La recursul „Vininvest”, Curtea de Apel întoarce cauza spre examinare judecătoarei Talpalaru, însă aceasta ajunge la acelaşi Orândaş, care susţine toate doleanţele fabricii din Cojuşna. Mai mult, în calitate de cauţiune, el aplică sechestru pe câteva sute de mii de sticle cu vin, care (atenţie!) erau deja gajate Corporaţiei „Vininvest”. Curtea de Apel a susţinut totalmente această decizie. Şi dosarul privind recunoaşterea acordului de recreditare drept contract de vânzare-cumpărare a ajuns să fie examinat de acelaşi Orândaş. Deşi Ministerul 216

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Finanţelor a avut un rol deosebit în acest caz, Orândaş (în prima instanţă) şi apoi Colenco (la Curtea de Apel) au declarat drept neîntemeiată cererea „Vininvest” de a o invita ca martor în proces pe ministrul Mariana Durleşteanu, pe timpuri – şefă a Direcţiei relaţii economice externe la minister. „Anume Durleşteanu s-a ocupat de acest proiect şi cunoaşte bine situaţia. Ea însă nu a dorit să participe, iar judecătorul nici n-a luat în seamă cererea noastră”, susţine Iurie Plugaru. La 15 mai 2009, printr-o altă încheiere, Orândaş declară acordul de creditare drept contract de vânzare-cumpărare şi (culmea!) obligă „Vininvest” să plătească Fabricii de vin Cojuşna 239.478 USD, ca „supraplată pentru utilajul vândut”… Cazul a ajuns la Curtea Supremă de Justiţie. Astăzi, „Vininvest” îşi are toate conturile blocate, în timp ce scrisorile Marianei Durleşteanu, prin care solicită „Vininvest” săşi plătească datoria faţă de buget, nu contenesc să vină. Solicitat de noi, Serviciul de presă al Ministerului Finanţelor nu ne-a dat niciun răspuns la întrebarea: de ce M. Durleşteanu a refuzat să vină în instanţă în calitate de martor?

Vladimir Nadiuşchin: Nu am nicio legătură cu premierul Am mers şi noi la Cojuşna, ca să vedem „fabrica lui Greceanâi”. Sătenii ne-au spus că doamna premieriţă a cumpărat cu un milion de lei şi o livadă din preajma întreprinderii. La fabrică, ne-a întâmpinat un inginer, care e şi portar. El ne-a spus că fabrica se află în criză, că are puţini muncitori, că nu lucrează toate secţiile, că directorul general este unul Sicorschi, dar aici vine doar Nadiuşchin, şeful Consiliului de directori. L-am întrebat cu ce se ocupă Alexei Greceanâi, dar inginerul ne-a spus că nu l-a văzut de un an. În timp ce discutam cu el, s-a oprit o maşină, din care a ieşit Nadiuşchin. A refuzat să discute cu noi: „Sunt ocupat. Nu mă interesează nimic. Nu discut cu nimeni”. Mai târziu, l-am solicitat la telefon şi el a fost de altă părere: „E vorba de o mare escrocherie din partea „Vininvest”, care-şi păstrează banii acumulaţi, probabil, în băncile străine. E un caz dificil, judecata va da răspunsul, dar problema e în faptul că ei n-au licenţă bancară”. I-am amintit că guvernatorul BNM a confirmat, prin mai multe scrisori, că „Vininvest” nu are nevoie de licenţă, dar Nadiuşchin ne-a replicat că asemenea scrisori nu există. Când i-am explicat că le avem în faţă, el a adăugat că „cei care scriu aşa scrisori trebuie să răspundă pentru ele”. Nadiuşchin face abstracţie de acordurile semnate între RM şi BERD, de faptul că niciun credit nu se dă fără dobândă şi susţine că acordul de recreditare este contract de vânzare-cumpărare. Cât despre Alexei Greceanâi, el ne-a spus că şi fratele acestuia lucrează la fabrică. S-a jurat că niciunul dintre ei nu are proprietăţi aici. „Nu am 217

Transparency International – Moldova

nicio legătură cu prim-ministrul şi nu cer de la ea privilegii. Nici livada, vă jur pe sănătatea mea, nu e a ei”, a specificat Nadiuşchin. La rândul său, Iurie Plugaru consideră că desfăşurarea evenimentelor arată limpede că e vorba despre o implicare a anumitor forţe care urmăresc să scoată basma curată fabrica din Cojuşna. „În afară de fabrica de sticlă, care a fost transmisă în gestiunea ministerului, din cauza datoriilor mari, ceilalţi participanţi la proiect, chiar dacă au mai încercat să fie scutiţi de achitarea dobânzii, îşi recunosc conştiincios datoria. Dobânda e o parte indispensabilă a unui contract de creditare şi nu a fost calculată de noi, ci de BERD. În ciuda sutelor de documente ce arată că fabrica din Cojuşna a semnat cu noi un acord de recreditare, instanţele nu ţin cont de nimic. Acum, Ministerul Finanţelor ne cere insistent să-i întoarcem banii. Dacă admitem că cei de la Cojuşna vor câştigă la Curtea Supremă de Justiţie – singura instanţă care mai poate opri fărădelegea -, va ieşi o tâmpenie totală, care va obliga ceilalţi debitori să întoarcă şi datoria lor”, consideră Plugaru.

Andrei Sangheli: Cu atât mai mare e obrăznicia „Bună ziua, mojno na russkom?”, aşa a răspuns la apelul nostru soţul dnei Greceanâi, care a adăugat că nu înţelege deloc româna. Referindu-se la situaţia de la fabrică, el a precizat: „E o încurcătură foarte mare, dar „Vininvest” n-a avut dreptul să ne pună procente, că nu aveau licenţă. A fost un ajutor tehnic din partea statului, dar ei au pus pe burtă aceste întreprinderi”. Să nu-i fi lămurit oare nevastă-sa ce înseamnă un credit? Sau altceva se ascunde în umbră? Răspunsul ne pare mai mult decât clar. L-am rugat să se expună asupra acestei situaţii şi pe ex-premierul Andrei Sangheli, semnatarul Acordului de garanţie dintre guvern şi BERD. „A fost un proiect mare, în baza căruia s-a renovat întreaga ramură vinicolă. Dacă soţul prim-ministrului e şef acolo, cu atât mai mare e obrăznicia, fiindcă anume guvernul ar trebui să fie cel mai interesat de rambursarea datoriei”, a menţionat Sangheli. La ora actuală, „Vininvest” datorează Ministerului Finanţelor un milion de dolari şi un milion de euro din proiectul BERD, dintre care este impusă să plătească din propriul buzunar cinci milioane de lei… Astfel, va avea de pierdut doar Bugetul de stat, în special – pensionarii şi bugetarii. Iar cu cinci milioane de lei pot fi plătite şapte mii cinci sute douăzeci şi trei de pensii. Pavel Paduraru, Timpul, 03.09.2009 218

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Anatol Câşlaru: „Statul m-a arestat, ca raiderii să pună mâna pe „Carmez” Anatol Câşlaru, directorul general al SA „Carmez”, a fost arestat la 21 aprilie 2009, fiind învinuit de concentrare abuzivă a acţiunilor întreprinderii pe care a condus-o timp de două decenii. După ce s-a aflat izolat timp de 42 de zile, Anatol Câşlaru se află în prezent în arest la domiciliu, fiind cercetat penal. În interviul de mai jos, acordat în exclusivitate pentru TIMPUL, el face dezvăluiri uluitoare despre mafia cărnii în RM şi susţine că, de fapt, este victima unui atac de tip raider. – Dle Câşlaru, după ce aţi fost arestat la 21 aprilie, unele mass-media vă acuzau de abuz în încercarea de a acapara acţiunile „Carmez”, iar altele declarau că sunteţi victima unui atac de tip raider. Cum apreciaţi învinuirile ce vi se aduc? – Marile probleme la „Carmez” au început la finele anului trecut, când cele 6,8% din acţiunile statului în întreprindere au fost procurate de o anumită firmă – „Globauto”. Aceasta a scris o plângere contra mea la Preşedinţie, de unde a fost trimisă la Procuratura Generală, care a deschis imediat un dosar penal. „Globauto” mă acuză că, procurând un pachet de acţiuni de la SA „Carmez” în anii 1999-2000, i-aş fi adus prejudicii de 6 mln. 500 lei. Paradoxul e că această firmă există din 2006, şi cum aş fi putut eu să-i aduc daune acum zece ani? Deci, ei n-au probe contra mea, dar vor să pună mâna pe „Carmez”, de unde se vede ca în palmă o operaţiune de tip raider, în a cărei schemă sunt implicate structurile de stat. Cu susţinerea lor nemijlocită, a fost posibilă izolarea conducerii combinatului, sechestrarea şi lipsirea de drept de vot a acţiunilor până la convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, efectuarea modificărilor operative în registrul de stat privind înregistrarea unui nou statut şi a unui nou administrator. – Cât de legal, totuşi, aţi procurat acţiunile discutate şi ce argumente aveţi că în această operaţiune e implicat şi statul? – Dar cum explicaţi dvs. faptul că, în februarie 2009, după adresarea „Globauto” către Preşedinţie, Procuratura, în regim de urgenţă şi fără nicio probă, a deschis un dosar penal contra mea şi a adjunctelor mele – Ala Bogdanova şi Galina Florea? Cum un biet SRL, care a reuşit să obţină numai 11,8% din acţiunile „Carmez”, a acaparat întreaga întreprindere? Anterior, CCCEC a verificat – 219

Transparency International – Moldova

timp de patru luni – provenienţa acestor acţiuni, dar nu a depistat nicio fraudă. Nici Comisia naţională a pieţei financiare nu a constatat ilegalităţi în efectuarea tranzacţiilor cu aceste acţiuni. Legalitatea tranzacţiilor este confirmată şi de instanţa de judecată. În 1999-2000, fondul de investiţii „Exiton-Bon” pornise să procure masiv acţiunile „Carmez”, acumulând 48,2% din pachetul total al întreprinderii. Atunci, Consiliului societăţii şi adunarea generală a acţionarilor au decis că angajaţii care doresc pot să participe la procesul de cumpărare a acţiunilor SA „Carmez”, ca acestea să nu ajungă pe mâini străine. Lucrătorii au cumpărat circa 30% din acţiuni, din care circa 23% au fost achitate din banii mei şi ai doamnelor Bogdanova şi Florea. Transmiterea pe conturile noastre a acestor acţiuni a fost efectuată în decembrie 2004. – Vineri, unele ziare au publicat un articol în care sunteţi numit „directorul roşu”, adept al tradiţiilor sovietice şi un profitor care face deplasări de lux din bugetul întreprinderii în Malta, Brazilia, Austria etc. Aveţi vreo relaţie cu comuniştii? – Eu sunt un om din economia reală, n-am fost vreodată membru de partid, nici nu m-am implicat în politică. Eu, dacă văd negru, nu pot să spun că e doar puţin negru sau roşu... În Malta, Austria, Franţa et. am primit diplome şi medalii, distincţii pe care le-a obţinut SA „Carmez”. Ca membru al Academiei Internaţionale Economice, sunt invitat şi la diferite întruniri din domeniu. O astfel de întrunire a avut loc în Brazilia – unica ţară cu condiţii sanitar-veterinare favorabile şi de unde RM importă 100% din carnea de vită. – Până a fi arestat, s-au făcut presiuni asupra dvs., care să vă dea de înţeles că aţi devenit ţinta cuiva? – Sunt director general de 20 de ani şi toată viaţa am lucrat în domeniul procesării cărnii şi a laptelui, dar niciodată n-am auzit ca guvernul să introducă restricţii la importul de carne. Cu scopul de a acapara această afacere profitabilă, în 2006, guvernul a aprobat un regulament prin care li s-a dat acces pentru import doar la câteva firme alese. Pentru celelalte s-a elaborat o schemă de obţinere a licenţei atât de sofisticată, încât face imposibil acest lucru. De pildă, ţi se cere să prezinţi un certificat de la fisc, care este valabil trei zile, apoi să ceri de la BIT confirmarea că ai frigider, valabilă 14 zile. Până primeşti documentul de la BIT, expiră termenul certificatului de la fisc. Mai trebuie să-ţi elibereze un act şi CCCEC, precum că nu ai antecedente penale, plus 220

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

multe altele. De aceea, pot să importe carne numai firmele alese, totul merge printr-o singură fereastră. La început, comisia abilitată cu eliberarea licenţelor se afla la Ministerul Agriculturii, după care a fost transferată la Ministerul Economiei, unde ştiţi cine era şi este ministru… Eu am solicitat de nenumărate ori licenţă, dar mi se răspundea că cererea nu corespunde hotărârii de guvern sau că nu mă încadrez în vreun termen – găseau mii de pricini pentru refuz. Povestea s-a sfârşit anul trecut, când am fost invitat la MAI, unde m-au preîntâmpinat: „Dacă mai depuneţi o cerere pentru import, o să aveţi neplăceri!”. Şi n-am mai depus cereri. – Cu ce scop impune statul aceste restricţii? Şi care sunt întreprinderile care au dreptul la importul de carne? – Sunt firme necunoscute. Azi e una, mâine – alta. Dintre cele mari, li se refuză tuturor. Având cunoştinţe în toată lumea, mi s-au făcut propuneri din Brazilia, SUA sau Canada să import de la ei carne cu 2,5 dolari. I-am întrebat pe ai noştri de ce pun asemenea preţuri, dar nu primeam niciun răspuns. Formula e simplă: dacă un kg de carne costă 2,50 USD, firma importatoare X declară la vamă preţul de 50-60 de cenţi şi, respectiv, plăteşte TVA din această sumă. Adică, X importă carnea cu 10 lei, o vinde firmei Y la acelaşi preţ, Y o realizează firmei Z cu 60 de lei, iar la „Carmez” ajunge cu 70 de lei. Le puneam deseori această întrebare şi le stăteam ca un os în gât. Odată, aveam nevoie de ficat de vită, pentru pateuri. Am găsit două tone, le-am adus la întreprindere, dar imediat a apărut poliţia şi le-a sechestrat. În ţara asta toate structurile lucrează pentru ele şi niciuna pentru popor. Dacă o comisie specială ar investiga cine deţine monopolul la importul de carne şi peşte, va depista o spălare de bani de sute de milioane de dolari. Constat cu regret şi faptul că circa 70% din Bugetul de stat se formează din importuri, adică de la vămi, deşi, în mod normal, aceşti bani ar trebui să vină din economie. Astfel, statul era cointeresat să importe mult, ca să suplinească bugetul. Dar să nu excludem şi interesele personale. Bunăoară, dacă „Carmez” a procesat, în 2008, în jur de 3.500 tone de carne, care, admitem, ne-a fost comercializată cu doi dolari mai mult, rezultă că cineva şi-a pus în buzunar 7 mln. de dolari pe seama cumpărătorilor de rând. – Să înţelegem că v-au arestat doar ca să poată prelua întreprinderea? Ce condiţii vi s-au asigurat în izolator? – Pe 21 aprilie, la 9.00, am fost anunţat că a venit dl Vlad Guzic de la Procuratura mun. Chişinău şi câţiva poliţişti. Erau vreo şase. Mi-au spus că 221

Transparency International – Moldova

biroul meu şi cele ale adjuncţilor mei sunt sechestrate. Au făcut percheziţie şi ne-au prevenit: „Nu vă mişcaţi, n-aveţi dreptul să ieşiţi, sunteţi numai cu noi”. Apoi au ridicat toate actele din patru birouri şi ne-au chemat la procuratură: pe mine, pe dna Florea şi pe dna Bogdanova. Acolo ni s-a spus: „Sunteţi reţinuţi!” şi ne-au dus la Comisariatul de poliţie de pe str. Tighina, 6. Peste două zile, mi s-a înmânat mandatul de arest. La închisoare nu contează cine eşti. În primele zile, stăteam într-o celulă cu vreo şase bărbaţi – şi ucigaşi, şi de alţii. Nu m-am prezentat, eram mai retras. Ei discutau, dar nici nu-i înţelegeam – foloseau atâtea argouri încât aş fi avut nevoie de traducător. Odată, unul dintre ei m-a întrebat dacă nu-s de la minister... În altă zi, poliţistul de serviciu m-a recunoscut, căci avea în birou calendarul „Carmez. Tradiţie şi calitate 2009”, şi mi-a zis: „Tradiţie şi calitate, să trăiţi!”. Am fost transferat prin mai multe celule, dar nicăieri nu erau saltele. Ne-au adus saltele numai atunci când comisariatul a fost vizitat de delegaţia Comisiei Europene, dar, după ce a plecat delegaţia, au luat şi saltelele... Interesant e că, timp de 42 de zile de arest, n-am fost interogat nici o dată, nici o secundă, nici cu o jumătate de cuvânt. Da, ei m-au izolat ca să acapareze întreprinderea. Să vedeţi ce s-a întâmplat pe când eram închis. La 5 mai, „Globauto” a anunţat convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor pentru data de 22 mai. În primul rând, ei nu aveau acest drept, deoarece deţin doar 12,6% din acţiuni. Legislaţia prevede pentru aceasta nu mai puţin de 25%. În al doilea rând, ei n-au avut cvorum – la adunare trebuia să participe deţinătorii a cel puţin 1milion 5000 de acţiuni, dar procesul-verbal arată că au fost numai 946 mii, adică 47 la sută din numărul total al acţiunilor. În al treilea rând, conform Legii despre societăţile pe acţiuni, acţionarii urmează să fie anunţaţi cu 30 de zile înainte despre adunarea generală, dar nu cu 16 zile, cum au făcut-o ei. În al patrulea rând, lista participanţilor la adunare a fost falsificată, conţinând nume ale persoanelor decedate sau inexistente ca acţionari, sau aceleaşi nume scrise de mai multe ori. Ignorând totalmente legislaţia în vigoare, ei au făcut tot posibilul ca să majoreze numărul de participanţi. În al cincilea rând, adunarea s-a încheiat la ora 17.00, iar Camera de Înregistrare îşi încheie programul cu o oră mai devreme. Totuşi, în mod misterios, Camera a făcut modificările în registru şi, în aceeaşi seară, eu am fost demis şi înlocuit cu Andrei Antonevici, şeful de la „Globauto”. Mai târziu, ei anunţaseră pentru 30 iulie o altă adunare generală extraordinară, la care însă organizatorii nu s-au prezentat. În aceeaşi perioadă, noul consiliu al societăţii a numit un alt director general – pe Dumitru Tcacenco de la „Zernoff”... În al şaselea rând, raiderii 222

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

şi statul au încălcat flagrant legislaţia cu privire la taina comercială, punând mâna pe toate documentele întreprinderii. – Subaltenii dvs. au rămas în funcţii? – Şi Bogdanova, şi Florea, fiind cercetate penal, au fost izolate, ca să nu influenţeze colectivul. Au eliberat-o din funcţie şi pe secretară, şi pe alte persoane care-mi erau apropiate. Totodată, la „Carmez” s-a format un fel de dualitate a puterii. Mai bine zis, vechea echipă de administrare a rămas aici, dar nu are acces la nicio informaţie şi nici la semnarea documentelor. Din păcate, operaţiunile financiare şi de comercializare a producţiei sunt controlate de aşa-zisa noua conducere. – Dle Câşlaru, aţi pomenit despre implicarea în această schemă a firmei „Zernoff”. Ce legătură are aceasta cu „Globauto”? Sau e vorba de o reţea comună? Cine sunt Antonevici şi Tcacenco? – Antonevici e omul lor şi nu-l cunosc. N-am vorbit niciodată nici cu Tcacenco. Aici e vorba de o piramidă de raideri. Se presupune că din aceasta fac parte proprietarii următoarelor firme: „Basarabia Nord”, Fabrica de pâine şi întreprinderea „Automobilist” din Bălţi, precum şi „Zernoff”, „Fag”, „Fileti”, „Van Grup”, „Milent Agro”, „Standardul Calităţii”, „Optim Comerţ” şi altele. Unii dintre şefii acestor firme au apărut din senin, ca acţionari, la adunarea generală din 22 mai. Reţeaua a acaparat prin metode de tip raider peste 10 întreprinderi, inclusiv „Basarabia Nord”. Schema asta criminală se află sub protecţia guvernării, dar să pun mâna în foc cine e capul piramidei nu pot. Dacă trăim într-un stat de drept, cu aceasta ar şi trebui să se ocupe instituţiile de drept. – Aflându-vă în arest la domiciliu, aveţi dreptul să vizitaţi întreprinderea? Care sunt restricţiile ce vi se impun? – Printre restricţiile ce ni se impun, mie şi adjunctelor mele, este să nu ieşim din Chişinău şi altele, dar principalul impediment este că ni se interzice să mergem la serviciu şi să comunicăm cu persoanele care fac parte din aşa-numitul dosar penal. Practic, ne-au lezat de dreptul de a ne apăra, drept garantat de Constituţie. - Acţiunile dvs. la „Carmez” au fost sechestrate? – Şi ale mele, şi ale doamnei Bogdanova, şi ale doamnei Florea sunt sechestrate, fără dreptul de a fi înstrăinate, gajate sau folosite pentru vot. A fost şi asta o decizie a instanţei, deşi nimeni nu poate să-ţi interzică dreptul la vot. Aşa ceva e posibil numai la noi. 223

Transparency International – Moldova

– Pentru a funcţiona bine, piramida despre care aţi vorbit trebuie să aibă şi un cap, pe care spuneaţi că nu-l cunoaşteţi. Acesta, pentru a fi protejat de stat, trebuie să fie parte a guvernării. Cine din guvernare, după dvs., este cel mai interesat de problema cărnii? – Actualul ministru al Economiei. El dirijează şi dă toate indicaţiile. El decide cine să primească licenţă pentru import şi are o influenţă decisivă în celelalte structuri implicate. Fireşte, cred că e implicat şi „tovarăşul” cel mare, altminteri preşedinţia nu mai reacţiona imediat la plângerea „Globauto”. Iar scopul e unul singur – să monopolizeze toată ramura cărnii. – Cum are loc un atac de tip raider şi cum veţi proceda în cazul în care comuniştii vor rămâne la putere, iar justiţia nu vă va da dreptate? – Fenomenul raiderilor este foarte răspândit în Rusia şi Ucraina. Totuşi, ruşii au introdus în Codul Penal articole ce vizează asemenea crime, dar la noi ele lipsesc. Presupun că statul, care e implicat nemijlocit în aceste atacuri, nu-şi va pune singur jugul la gât, proclamându-şi propriile acţiuni drept infracţiuni. Iar metoda funcţionează uşor: directorul este arestat sau înlăturat pe altă cale, timp în care se petrec adunări generale ilegale, aprobate apoi de justiţie. Am depus două cereri, la procuratură şi la poliţie, şi solicit deschiderea a două dosare penale cu privire la fraudarea adunării generale din 22 mai şi decizia noului Consiliu al „Carmez”, prin care – fiţi, vă rog, atenţi! – 159.904 acţiuni de tezaur ale întreprinderii, procurate în 1999-2000, au fost înstrăinate şi au ajuns în capitalul social al firmei „Van grup”, fondată de ei în iulie 2009. Am depus o cerere şi la CEDO şi am să insist ca banii pentru pierderea procesului să nu-i plătească guvernul, din sursele contribuabililor, ci anume persoanele vinovate de toată această nelegiuire. Trebuie să recunoaştem că, din păcate, agenţii economici din RM nu sunt apăraţi de justiţie. Cu toate acestea, aşa cum ei n-au nicio probă veridică contra mea, încerc să fiu optimist şi să cred, măcar pentru o clipă, în filmele frumoase, unde întotdeauna învinge adevărul. Pavel Păduraru, Timpul, 07.09.2009

„Moldova-Gaz” ne fură chiar la hotar • Costul unui metru cub de gaze naturale, consumat de către cetăţenii RM, ar trebui să fie cu circa 50% mai ieftin decât cel pe care îl plătim. În prezent, achităm 3,81 lei/metru cub, pe când tariful real este de circa 2,60 lei. Diferenţa se scurge în buzunare străine. 224

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

• Reducerea tarifului cu 10%, anunţată cu întârziere de câteva luni de guvernul Greceanâi-2, nu poate fi apreciată decât ca o manevră a comuniştilor de a-şi ascunde fraudele fiscale impunătoare şi de a minţi populaţia. Altfel nu poate fi explicată o scădere de tarif atât de mică atunci când preţul de livrare a gazelor către RM s-a diminuat de la 320 până la 186 USD pentru o mie de metri cubi. • Pe parcursul unui singur an, prin scheme dubioase şi acceptate tacit de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE), „mafia gazelor” obţine venituri nejustificate de circa 1 miliard 668 milioane de lei (149 mln. USD), dintre care circa 333 mln. lei (29,8 mln. USD) reprezintă pierderi în bugetul de stat. Un control recent al Curţii de Conturi dezvăluie mecanismele frauduloase prin care la importul de gaze se spală sume exorbitante de lei din banii contribuabililor.

Gazul se scumpeşte ilegal, chiar la hotar, cu 46% Curtea de Conturi a descoperit schema prin care întreprinderea moldo-rusă „Moldova-Gaz” spală miliarde de lei, sustraşi direct din buzunarele noastre şi din bugetul de stat. S-a constatat că, timp de mai mulţi ani, întreprinderea înregistra eronat la vamă valoarea gazelor importate, ridicând profituri fulminante chiar la hotar. După ce anunţa preţul de livrare, „Moldova-Gaz” vindea imediat gazele SRL „Moldovatransgaz” cu un adaos comercial de 30-35% (!), după care le cumpăra înapoi de la aceasta la un preţ mai mare cu 9-11%. Astfel, gazele se scumpeau din start cu 46%, ceea ce conducea la creşterea preţului pentru consumatorii finali şi la majorarea trecerii în cont a TVA. Aceste operaţiuni prejudiciau substanţial bugetul de stat, Fiscul văzându-se nevoit să-i restituie „Moldova-Gaz” restanţe neîntemeiate din TVA. Tranzacţiile erau ascunse şi de către structurile de control – în unele acte ale Fiscului se menţiona doar reflectarea eronată a importului de gaze la Vama Chişinău, fără a se specifica diferenţa majorată a TVA trecută în contul întreprinderii în urma respectivelor livrări-procurări. Schema se aseamănă celei utilizate în „mafia cărnii” – fraudarea bugetului naţional şi a consumatorului final prin inventarea unor cheltuieli inexistente. Totodată, ea dezleagă unele enigme pentru experţii în domeniu. În primul rând, aceştia nu găseau explicaţii ale majorării din ultimii ani a diferenţei dintre preţul de livrare a gazelor şi tariful pentru consumatori. În anii 19982000, aceasta constituia 10-12%, iar astăzi se ridică până la 80%. În al doilea 225

Transparency International – Moldova

rând, dacă preţul de livrare a gazelor s-a diminuat de la 320 până la 186 USD (- 42%), de ce Zinaida Greceanâi a redus tariful la gaze cu numai 10%?

Profitul ilicit dintr-o mie de metri cubi de gaze constituie 115 USD Tot ce se face la noi în domeniul gazelor este acoperit de taină, chiar dacă „Moldova-Gaz” este o companie de interes public, susţine expertul IDIS „Viitorul”, Victor Parlicov. „Nu se cunoaşte absolut nimic despre cele întâmplate la „Moldova-Gaz”: cum îşi raportează ei costurile sau pe cât de adecvate sunt acestea. Se pare că avem de-a face cu o societate pe acţiuni de tip închis, cu proprietari din Moscova, Tiraspol şi Chişinău, pe care interesele cetăţenilor îi deranjează în ultimul rând”, afirmă expertul. În temeiul datelor Curţii de Conturi, un calcul elementar descoperă spălări incredibile de bani. S-o luăm pe rând. Dacă tariful pe care-l plătim noi actualmente este de 3,81 lei pentru un metru cub de gaze, 1000 metri cubi costă 3810 lei. Tranzacţiile din Vama Chişinău dintre „Moldova-Gaz” şi „Moldovatransgaz” arată că preţul gazelor se majorează cu 46%. Scăzând 46% din 3810 lei, aflăm preţul real de livrare – cel puţin 2617 lei pentru o mie de metri cubi. Deci, noi trebuie să plătim nu 3,81 lei, dar 2,6 lei pe metru cub. Cu cât se îmbogăţeşte mafia gazelor din aceste tranzacţii? Diferenţa dintre preţul de livrare calculat mai sus şi cel achitat de noi, care constituie profitul ilicit al celor ce controlează schema, este de cca 115 USD pentru o mie de metri cubi. Conform datelor oficiale ale „Moldova-Gaz”, numai în partea dreaptă a Nistrului se livrează anual 1 mlrd. 300 mln. metri cubi de gaze. Dacă înmulţim această sumă la 115, aflăm suma totală a profitului neîntemeiat al „Moldova-Gaz” pe parcursul unui singur an – 149 mln. USD, dintre care 29,8 mln. USD reprezintă pierderi la buget. Aceşti bani (fiţi atenţi!) sunt incluşi în tarif, fiind achitaţi de noi. Suma indicată mai sus e valabilă numai în cazul în care datele „Moldova-Gaz” arată realmente cantitatea de gaze livrată în RM, ori V. Parlicov şi alţi experţi ne asigură că nimeni nu ştie, de fapt, cât gaz intră în RM. „Nu avem contor la hotar. Cu atât mai grav e faptul că ANRE, ca instituţie ce supraveghează sectorul, nu ia vreo măsură atunci când apar acţiuni suspecte. Dimpotrivă, Agenţia lucrează mână în mână cu întreprinderea pentru a-i menţine monopolul asupra întregii ramuri energetice. Stabilind tarife exagerate, în ultimii doi ani, ANRE i-a asigurat „Moldova-Gaz” un profit operaţional de 300 mln. USD”, susţine expertul. 226

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

La ANRE este de găsit doar secretara… „Moldovatransgaz”, firma prin care, potrivit Curţii de Conturi, se spală miliardele, face parte din grupul „Moldova-Gaz” şi se ocupă cu tranzitarea gazelor pe teritoriul RM. Solicitat de noi, Valeri Zaharov, vicedirectorul „Moldovatransgaz”, ne-a spus că nu ştie nimic despre asemenea tranzacţii, asigurându-ne că firma sa nu cumpără gaze de la „Moldova-Gaz”. El a specificat că „stăpânii gazelor sunt cei de la „Moldova-Gaz”, care sunt responsabili de toate contractele încheiate, iar de tarife răspunde ANRE”. Zaharov ne-a sfătuit să vorbim cu economista întreprinderii, Maria Chiorescu, care cunoaşte mai bine problema, dar dna Chiorescu ne-a spus că numai Grigore Bulgaru, contabilul firmei, ar putea să ne răspundă. Deşi colegii săi ne-au asigurat că acesta se afla în birou, Bulgaru nu a răspuns la apelurile noastre. N-am putut afla nimic nici la „Moldova-Gaz”. Mihai Ţurcanu, şeful direcţiei livrări a companiei, a infirmat datele din raportul Curţii, spunându-ne că nu ştie nimic despre aceste tranzacţii. „Nu ştiu despre ce vorbiţi. Livrarea gazelor către consumator se efectuează în baza tarifelor determinate de ANRE”. Din păcate, la ANRE n-am putut vorbi cu nimeni, în afară de secretară. Şi Agenţia se aseamănă mai mult cu un club secret, cu porţile zăvorâte, decât cu o instituţie publică. Am solicitat să vorbim cu directorul Nicolae Triboi, dar secretara ne-a spus că el lipseşte. Am rugat-o să ne facă legătura cu directorul Anatol Burlacov şi ea a recunoscut că acesta este, dar nu vorbeşte cu jurnaliştii. „Nimeni dintre directori nu vorbeşte cu presa, a specificat femeia. La noi cu jurnaliştii discută numai Anatol Barbei”. Acesta este purtătorul de cuvânt al ANRE, dar fie că nu se află niciodată la birou, fie că nu ridică receptorul. Încercările noastre de a-l suna au fost astfel zadarnice…

„Gazprom”, îngrijorat de declaraţiile lui Chirtoacă Actualmente, „Moldova-Gaz” datorează „Gazprom” două miliarde de dolari, restanţe acumulate doar în stânga Nistrului. Fără Transnistria, nu avem datorii importante, chiar dacă „Moldova-Gaz” declară că are mari probleme financiare. De n-ar face o afacere monopolistă, ci una reală, managementul lor financiar n-ar costa nici doi bani”, ne-a mai spus V. Parlicov. În 2001, Curtea de Conturi a făcut un raport cu privire la privatizarea frauduloasă a „Moldova-Gaz”. Acesta urma să fie prezentat parlamentului, ceea ce nu s-a întâmplat şi, în mod ciudat, raportul a fost dat uitării foarte repede. 227

Transparency International – Moldova

Menţionăm că miercuri, preşedintele „Gazprom”, Alexei Miller, s-a întâlnit la Moscova cu ambasadorul R. Moldova, Andrei Neguţă, şi cu liderul transnistrean, Igor Smirnov. Potrivit unui comunicat de presă, „părţile au dat o notă pozitivă activităţii de zece ani a întreprinderii „Moldova-Gaz”. „Nezavisimaia Moldova” notează însă că vizita a fost condiţionată de temerea ruşilor că ar putea pierde acţiunile pe care le deţin la „Moldova-Gaz” după ce „nepotul preşedintelui interimar al RM, primarul Chirtoacă, a evocat posibilitatea naţionalizării proprietăţilor ruse din domeniul gazelor naturale”. Concernul rus „Gazprom” deţine 50 plus o acţiune privilegiată în capitalul statutar al „Moldova-Gaz, guvernului moldovean îi revin – 35,3%, Comitetului pentru gestionarea patrimoniului de la Tiraspol – 13,44% şi acţionarilor minoritari – 1,23%. Solicitat de TIMPUL, preşedintele interimar al RM, Mihai Ghimpu, a declarat că noua guvernare ar putea cere de la „Moldova-Gaz” să restituie cheltuielile cetăţenilor pentru instalarea gazoductelor, lucrări pe care ar fi trebuit să le plătească întreprinderea moldo-rusă. Pavel Păduraru, Timpul, 21.09.2009

SOS! „Mafia cărnii” ne fură de 2 miliarde de lei pe an La fiecare kilogram de carne cumpărat, noi îi îmbogăţim cu cel puţin 20 de lei pe afaceriştii ocrotiţi de fosta guvernare comunistă. În urma spălărilor de bani şi a evaziunilor fiscale din importul de carne, Bugetul este prejudiciat anual cu cel puţin 2 miliarde de lei. Faptul că guvernarea comunistă a protejat respectivele infracţiuni ni-l demonstrează şi declaraţiile unor oficiali din Ministerul Economiei, inclusiv Igor Dodon, despre o presupusă creştere a defalcărilor la buget de zeci de milioane de lei din importul de carne. Realmente, firmele alese de cei care deţin monopolul ramurii importă carnea de la firme off-shore din „paradisurile fiscale”: Panama, Gibraltar şi Insulele Virgine Britanice şi o declară în vamă la un preţ de nimic, eschivându-se să plătească impozitele. Incredibil, dar adevărat: fenomenul nu îngrijorează statul, dimpotrivă, este încurajat printr-o hotărâre de guvern.

O licenţă costă 10.000 euro donaţie pentru mănăstirea Căpriana Monopolul asupra importului de carne a fost instituit în toamna lui 2006, când Guvernul Tarlev a adoptat Regulamentul cu privire la eliberarea autorizaţiilor 228

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

pentru importul acestui produs. De atunci, nimeni dintre marii producători de carne sau foştii importatori n-au mai putut obţine o astfel de licenţa. Cererile sunt refuzate, deseori fără motiv, de către o comisie abilitată de Guvern, condusă anterior de către viceministrul Agriculturii, Anatol Spivacenco, iar apoi – de către ex-viceministrul Economiei, Iurie Munteanu. De pildă, unor solicitanţi li se invoca motivul că nu au contract cu exportatorul, chiar dacă ei prezentau acest document. Foştii importatori au fost descurajaţi iarăşi de autorităţi, în decembrie 2006, după majorarea tarifelor vamale, fiind deja nevoiţi să plătească pentru fiecare tonă de carne un adaos de 100-200 de euro. Unul dintre foştii importatori, care a solicitat anonimatul, ne-a relatat că avea o cunoştinţă printre deputaţii comunişti, care se lăuda că-i prieten cu Voronin şi căruia i s-a adresat după ajutor. Acela însă i-a spus că a vorbit cu Voronin, care l-a trimis la Dodon, care l-a trimis la Munteanu, care l-a trimis la Octavian Calmâc, un şef de direcţie de la Ministerul Economiei, care, la rândul său, l-a trimis acasă… Altul, Vasile Buzdugan, a încercat să vorbească cu Spivacenco, care l-a sfătuit să meargă la ministrul Gorodenco, iar acesta l-a trimis înapoi la Spivacenco, care l-a sfătuit să mai facă un drum la Gorodenco ş.a.m.d. Cei care insistau, printre care şi Anatol Câşlaru de la „Carmez”, erau invitaţi la MAI şi avertizaţi să-şi ţină gura. Iar altora li s-a cerut, în schimbul licenţei, câte 10 mii de euro pentru Mănăstirea Căpriana… Astfel, autorizaţiile au fost împărţite doar firmelor „alese de sus”.

Guvernul încurajează pierderile la buget Încă un element important ce demonstrează că guvernarea a protejat „mafia cărnii”, acceptând toate pagubele impunătoare aduse Bugetului de stat, este chiar formularul de cerere pentru a obţine autorizaţia, publicat în „Monitorul Oficial” din 8 iunie 2007. Solicitantul trebuie să indice denumirea mărfii, codul tarifar, ţara de origine a mărfii, denumirea întreprinderii producătoare, dar şi denumirea firmei off-shore (!!!) exportatoare. Dacă, în orice stat normal, guvernul e interesat de sporirea creşterilor la buget, în „Moldova comunistă” erau încurajate pierderile uriaşe la haznaua de stat. Logic, acest lucru ar fi fost imposibil în cazul în care guvernanţii n-ar fi avut nimic din „afacere”.

Încă un Dodon Controlul asupra ramurii s-a întărit şi mai mult în 2008, când comisia abilitată cu eliberarea autorizaţiilor a trecut din subordinea Ministerului Agriculturii 229

Transparency International – Moldova

în cea a Ministerului Economiei. Întâmplător sau nu, odată cu impunerea monopolului asupra importului de carne, director adjunct al Agenţiei SanitarVeterinare, implicată în eliberarea licenţelor, a fost numit fratele lui Igor Dodon, Alexandru. Foştii importatori susţin că anume de el depinde, în mare măsură, eliberarea unor acte necesare pentru obţinerea autorizaţiei. L-am căutat şi noi pe acest Dodon, dar, din păcate, săptămâna trecută nu ne-a răspuns niciodată la telefon, iar biroul său era încuiat.

Asociaţia care se ascunde… Odată cu aceasta, s-a format şi Asociaţia importatorilor şi producătorilor de carne (AIPC), din care, însă, nu face parte niciun producător cunoscut. Asociaţia nu are nici pagină web, nici telefon înregistrat la „Moldtelecom”, dar nici o adresă sigură. Am găsit prin alte surse un telefon al AIPC, la care o domnişoară ne-a informat că Vladimir Şaulschi, şeful asociaţiei, nu se află în ţară. Am rugat-o să invite pe altcineva dintre şefi, dar ea ne-a spus că nu este nimeni. Ne-am interesat care e adresa juridică a AIPC şi domnişoara ne-a îndreptat pe str. Pârcălab, 27/1, unde am găsit o casă pe peretele căreia era scris: „Se dă în arendă”. La solicitarea noastră repetată de a ne da adresa Asociaţiei, domnişoara nu a dorit să ne răspundă. Credem că o instituţie publică nu poate fi ascunsă după atâtea uşi, dacă într-adevăr se ocupă cu ceva… legal. Nu ştiu nici cât de mult am putea să-i dăm crezare lui Şaulschi, care declara cu tupeu pentru „Economiceskoe Obozrenie” că marii producători sunt foarte mulţumiţi de serviciile importatorilor. Totuşi, pentru a calcula pierderile cauzate Bugetului de stat, producătorilor şi consumatorilor din importul de carne, vom apela la o cifră menţionată de Şaulschi şi anume că anual în RM se importă 50 mln. de kg de carne.

Preţul real al cărnii este de 2-2,5 USD Sursele noastre de la Serviciul Vamal ne-au pus la dispoziţie documente, ce demonstrează clar de ce carnea în RM este atât de scumpă şi câţi bani cheltuiţi de noi sunt, elementar, furaţi din buzunarul nostru. Solicitaţi de TIMPUL, exportatori din Brazilia, Argentina, Polonia şi SUA (de unde se importă carnea în RM) ne-au spus că preţul unui kilogram de carne pe piaţa mondială s-a menţinut în ultimii zece ani în jur de 2-2,5 USD, cu mici excepţii – de sărbători şi în sezonul de vară. Actele Serviciului Vamal din anii 2007-2008 arată că cea mai mare cantitate de carne a fost importată de diferite SRL-uri moldoveneşti prin firmele offshore „Abaco Style Limited” din Panama, „Dysler Contracts Ltd” din Insulele 230

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Virgine Britanice, „Working Professionals Limited” din Gibraltar. Prin aceste firme, importatorii „Scorel Grup”, „Samfadora Grup”, „Traitlex Plus”, „Stealz” ş.a. au obţinut facturi cu preţuri minuscule, declarate ulterior în vamă, pentru a nu achita impozite. De menţionat că am obţinut oficial şi unele acte de la vamă în care se indică doar ţara de provenienţă a cărnii, dar nu şi firmele off-shore.

Preţul creşte cu 3 USD pe kg, prin intermediari şi firme-fantomă Deşi vameşii dispun de preţurile minime de referinţă pentru produsele importate, se pare că ei erau nevoiţi să accepte frauda. Astfel, dacă preţul minim al unui kilogram de carne de bovină dezosată este de 25-26 lei, importatorii noştri declarau preţul de 7,8 lei în 2008 şi 11,8 lei în 2009. Carnea de porcină costă minimum 26-27 lei, dar moldovenii o declarau cu 14,9 lei (2008), 15,22 (2009). Slănina este declarată la vamă cu 6,5 lei, iar sferturile de pui congelat – opt lei. Achitând taxele vamale şi impozitele pentru aceste sume şi intrând în RM, carnea nu ajunge la producători. TIMPUL a descris deja schema descoperită de Fisc, prin care „mafia cărnii” spală în continuare sume uriaşe de bani prin intermediari şi firme-fantomă. Amintim un exemplu după care lucrează toţi importatorii. Bunăoară, „ScorelGrup” importă carnea de vită cu 11,44 lei, iar cea de porcine – cu 21 lei, inclusiv impozitele plătite la vamă. O vând ulterior cu un adaos comercial pur simbolic de 6% şi, respectiv, 0,23% intermediarului „Dalamaris”, care o livrează altui SRL, „Pompey Tradyng House”, cu adaos comercial până la 15% şi, respectiv, 11%. Ultima majorează preţul cărnii de vită cu 260% şi a celei de porcine – cu 71% şi o vinde la „Carmez” – cu 40-50 lei, iar în ultimul timp – cu 70 de lei. Cu banii câştigaţi, „Pompey Tradyng House” face procurări fictive de la firmele-fantomă, care le eliberează facturi fără a plăti TVA. După ce banii sunt luaţi în numerar de pe conturile bancare ale „fantomelor”, acestea dispar. E inexplicabil, de fapt, cum pot fi mulţumiţi producătorii de carne, după cum spune Şaulschi, dacă sunt puşi în situaţia să plătească pentru un kilogram cu circa 3 USD dolari mai mult decât preţul la import. Un alt exemplu: într-o ofertă de preţ a firmei „Stealz”, preţul propus cumpărătorilor pentru un kilogram de carne variază între trei şi opt dolari USA. Dacă, potrivit lui Şaulschi, RM importă anual câte 50 mln. kilograme de carne, rezultă că venitul din umbră al infractorilor păziţi de lege este de circa 2 miliarde de lei – bani sustraşi din buzunarele noastre, inclusiv din cele ale pensionarilor, invalizilor şi, în general, ale tuturor flămânzilor. 231

Transparency International – Moldova

Membrii reţelei susţin că Fiscul minte Foştii importatori, aduşi la tăcere, speră că, odată cu schimbarea guvernării, se va face ordine şi la acest capitol. Potrivit lor, capul piramidei este Vladimir Plahotniuc, om de afaceri cunoscut ca apropiat al familiei Voronin, însă Plahotniuc apreciază aceste învinuiri drept nişte „aiureli”. Întrebat de ce din AIPC nu face parte niciun mare producător de carne, Anatoli Tretiak, şeful uneia dintre firmele intermediare, „MMD” şi membru al asociaţiei, ne-a spus că producătorii „n-au interes, nici resurse, nici timp să se ocupe cu importul”… Tretiak infirmă şi schema constatată de Fisc şi spune că Inspectoratul minte. El ne-a destăinuit că nu ştie ce înseamnă o firmă-fantomă. „E o prostie. Fantomă poate fi doar o firmă care nu e înregistrată. Da, carnea trece până a ajunge în piaţă prin cinci mâini, dar aşa e businessul, care-i problema? Dacă cineva a cerut bani pentru Căpriana, în schimbul licenţei, pentru Dumnezeu, trebuie să ajuţi bisericile”, a menţionat Tretiak. Întrebat de noi cu ce se ocupă AIPC, şeful „MMD” ne-a răspuns: „Asociaţia ajută cu ajutor”.

La Ministerul Agriculturii se tace Nici la Ministerul Agriculturii nu am putut vorbi cu nimeni despre importul de carne. Spivacenco a fost de negăsit. Secretara ministrului Gorodenco ne-a spus că trebuie „să ne înscriem la primire”, chiar dacă Gorodenco mai avea două zile de condus ministerul. Ion Creţu, şeful Secţiei achiziţii şi procesarea produselor animaliere a ministerului, care anterior primea cererile solicitanţilor de licenţă, a refuzat să se pronunţe: „Cunosc problema, însă nu vreau să comentez nimic în perioada aceasta”. Anterior, Iurie Munteanu, şeful comisiei pentru eliberarea autorizaţiilor, a declarat pentru TIMPUL că nu cunoaşte nicio schemă prin care s-ar spăla bani şi că, din 2006, importul de carne s-a îmbunătăţit cu mult. S-ar fi îmbunătăţit pentru cei ce-şi pun anual în buzunare câte două miliarde de lei din banii noştri, dar nu şi pentru omul de rând, care îşi cumpără doar de paşte şi Revelion câte un kilogram de salam şi îl mănâncă cu mare atenţie şi cu măsură, ca să-i ajungă şi pentru mâine-dimineaţă. P.S. Acum două săptămâni, prin intermediul Centrului de Investigaţii Jurnalistice, am solicitat Camerei Înregistrării de Stat informaţii despre firmele incluse în reţeaua de spălare de bani din importul de carne. Deşi, alteori, Camera ne răspundea rapid la astfel de demersuri, de data aceasta nu am primit niciun răspuns. Mai mult, am fost anunţaţi că nu se ştie când ni se vor prezenta datele solicitate. Pavel Păduraru, Timpul, 26.09.2009 232

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

De ce au minţit Grecianii şi Dodon? Ucraina recunoaşte existenţa unui nou intermediar După publicarea, la 27 iunie, în „Timpul” a investigaţiei noastre privind schemele de import a energiei electrice din Ucraina, atât premierul Zinaida Greceanâi, cât şi prim-vicepremierul Igor Dodon au negat existenţa intermediarilor la importul de energie din Ucraina. Grecianâi a declarat că energia electrică din Ucraina se importă doar printr-un operator şi că nu cunoaşte nici o firmă maghiară prin intermediul căreia se aduce curentul din ţara vecină şi că investigaţia CIN „este artificială”. La numai două săptămâni, autorităţile din Ucraina au anunţat oficial că exportul de energie electrică către Republica Moldova se efectuează prin intermediul a doi operatori (!). De ce Zinaida Grecianii şi Igor Dodon au minţit? La 13 iulie curent, ministrul adjunct al Combustibilului şi Energeticii din Ucraina, Oleg Bugaev, a confirmat, în cadrul unei conferinţe de presă, că în afară de întreprinderea moldovenească „Energocom” (întreprindere cu capital de stat) mai fost semnat un contract de livrare a curentului electric cu compania Energo-Partner Kft. Oficialul de la Kiev susţine că „Energo-Partner” „a propus condiţii de livrare mai avantajoase, comparativ cu cele oferite de „Energocom”, deoarece are relaţii directe cu consumatorii din Moldova”. Potrivit lui Bugaev, cotele de export al energiei electrice în Moldova sunt împărţite între „Energocom” şi „Energo-Partner” în mod egal, adică 50% la 50%. De asemenea, el a precizat că contractele cu ambele companii prevăd livrarea energiei electrice la preţuri de piaţă, începând cu vara anului 2009. Sursele noastre spun însă că noul intermediar avea la început o cotă de 30%, iar acum, constatăm că aceasta t aproape că şi-a dublat cota. În consecinţă vor urma noi creşteri a preţului energiei electrice importate din Ucraina, fapt ce va conduce şi la creşterea tarifelor interne, care se aşteaptă începând cu 1 august curent.

Interesele Premierului În acelaşi timp autorităţile moldoveneşti se fac că plouă. La 10 iunie, am solicitat, prin demers oficial, Ministerului Economiei şi Comerţului, instituţia direct responsabilă de asigurarea Moldovei cu energie electrică, informaţii privind includerea în schema de import a curentului electric din Ucraina a firmei „EnergoPartner” kft şi despre modalitatea de formare a preţului de import a energiei, până în prezent nu am primit nici un răspund, deşi termenul limita pentru oferirea informaţiei de interes public, prevăzut în Legea privind accesul la informaţie, 233

Transparency International – Moldova

a fost depăşit de trei ori. În schimb, Premierul şi ministrul de resort s-au grăbit să declare publică că informaţiile din investigaţia noastră ar fi „artificiale”(vezi http://www.protv.md/filme/tarif-cu-doua-opinii .html? id_ file=26765#26765). Dacă admitem că premierului Greceanâi poate să nu cunoască asemenea informaţii, atunci prim-vicepremierul Igor Dodon, nu poate să mintă, pentru că, la finele lunii mai, a semnat, la Kiev, un acord privind condiţiile şi preţul de import al energiei electrice din Ucraina, după care a anunţat că preţul de import a energiei electrice s-a majorat cu 10 la sută – de la 4,0 cenţi SUA/kWh la 4,4 cenţi SUA/kWh. Surse din cadrul Guvernului susţin că totul în principiu este legal şi că la semnarea contractului nr.1/2008 din 20 mai 2008 dintre „Energocom” şi firma „Energo-Partner” Kft, Alexandru Gusev, directorul general al „Energocom”, a semnat contractul în prezenţa ministrului Dodon. După cum vedem, Ucraina dă dovadă de o mai mare transparenţă în acest domeniu şi anunţă oficial despre prezenţa în schema de import a energiei electrice a unui nou intemediar, şi anume firma „Energo-Partner”. De aceea, nu putem să nu ne întrebăm: ce se ascunde în spatele schemelor de import a energiei electrice şi în bunzunarele cui se scurge partea grea a leului din această afacere, dacă premierul şi ministrul de resort preferă să ne mintă într-un mod atât de direct.

Diferenţe de tarife La 15 iulie curent, Yuri Boiko, exministrul Combustibilului şi Energeticii din Ucraina, în prezent deputat în Rada supremă de la Kiev a anunţat, în cadrul unei conferinţe de presă, că întreprinderea „Energocom” a cumpărat în primele 5 luni ale anului curent energia electrică de la compania „Ukrinterenergo” la un preţ de doar 2,9 cenţi SUA/kWh (fără TVA). Dacă luăm în calcul TVA şi taxele pentru serviciile de transport din Ucraina, apoi preţul mediu de import a energiei electrice ucrainene în primele 5 luni ale anului 2008 nu a putut fi mai mare de 3,6 cenţi SUA/kWh. În acelaşi timp, conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei, preţul mediu de import a energiei electrice din Ucraina a fost în primul trimestru al anului 2008 de 3,7 cenţi SUA/kWh, iar conform datelor vamale în aprilie preţul de import a energiei electrice din Ucraina a ajuns la 3,9 cenţi SUA, ca în luna mai să salte la 4,4 cenţi SUA/kWh. Altfel spus preţul mediu de import a energiei electrice din Ucraina raportat la vamă de societatea „Energocom” a fost de peste 3,9 cenţi SUA/kWh, sau cu 8,3 la sută mai mare. În condiţiile în care în 5 luni din Ucraina s-au importat 1,17 mlrd kWh, apoi e vorba de o diferenţă de circa 3,5 mln USD. 234

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Scheme de evaziune fiscală Cifrele difuzate de Yuri Boiko, pe care am putea să le punem la îndoială, în contextul luptei politice din Ucraina (Boiko este un apropiat al expremierului Viktor Yanukovici) au fost însă confirmate de serviciul de presă al întreprinderii „Ukrinterenergo” (vezi http://www.kommersant.ua/doc.html? docId=912955& IssueId=46967). Acelaşi Boiko a mai afirmat că la exportul de energie electrică se practică pe larg diverse scheme de evaziune fiscală, inclusiv şi în cazul livrărilor de energie electrică în Moldova. Boiko a enumărat şi cine ar sta în spatele acestor contracte, atât din partea Ucrainei, cât şi din cea ţărilor ce importă energie din Ucraina. În mod surprinzător în cazul Moldovei Boiko nu dă nici un nume. Putem presupune doar că cei ce stau în spatele acestei afaceri s-au ascuns bine.

De ce se încalcă legislaţia? În aceste condiţii constatăm că prin introducerea în schema de import a energiei electrice din Ucraina a firmei „Energo-Partner” kft se încalcă şi prevederile art.3 din Regulamentul privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice aprobat de Guvernul Moldovei. Sau, poate, firma „Energo-Partner” este deja rezident al Republicii Moldova şi a primit şi licenţă de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică?

Întrebare, la care aşteptăm răspunsul autorităţilor. Importul de energie electrică poate fi efectuat doar de agenţii economici, rezidenţi ai Republicii Moldova, care deţin licenţe pentru activitatea de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate sau nereglementate, şi de consumatorii eligibili. Exportul de energie electrică poate fi efectuat doar de agenţii economici, rezidenţi ai Republicii Moldova, care deţin licenţe pentru activitatea de producere a energiei electrice şi/sau de furnizare a energiei electrice la tarife nereglementate. (Regulamentul privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice nr. 583 din 15.06.2005, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.8688/645 din 24.06.2005).

„Afacerile” cu energie electrica se extind Între timp afacerile cu energie electrică se extind. Nu e vorba doar de importul din Ucraina, ci şi de exportul de energie în România. La 2-3 iulie curent, 235

Transparency International – Moldova

prim-viceprim-ministrul Igor Dodon a efectuat o vizita la Moscova, în cadrul căreia a avut întrevederi cu administraţia întreprinderilor „Gazprom” şi „Inter RAO EES”. Potrivit unui comunicat de presă al ministerului Economiei şi Comerţului, În cadrul întrevederii cu administraţia întreprinderii „Inter RAO EES” a fost examinată posibilitatea livrării energiei electrice în Republica Moldova de la Centrala electrică de la Cuciurgan (CERS Moldovenească). Ultima a fost privatizată în anul 2005 în mod ilegal de Inter RAO EES, fără măcar o coordonare cu autorităţile moldovene. În orice caz aşa s-a declarat la acel moment. Surse sub acoperirea anonimatului ne-au declarat că pe lângă chestiunea livrării energiei electrice de la Cuciurgan, principala temă a discuţiilor a fost extinderea exporturilor de energie electrică în România. Astfel, se preconizează ca în locul exportului de energie electrică în România prin aşa-zisul regim de insulă, care nu asigură o calitate şi fiabilitate a livrărilor la standardele UE, se va trece la regimul de antenă. Acest regim presupune că de exemplu 2-3 instalaţii de generare ale Centralei de la Cuciurgan să lucreze în acelaşi regim cu sistemul energetic al României şi cu cel al Uniunii Europene. În acest caz exporturile de energie electrică în România pe segmentul CERS Moldovenească-Vulcăneşti-Isaccea, pe linia electrică de interconexiune de 400 kV, ar putea fi majorate cu uşurinţă de 4-5 ori. În urma acestei operaţiuni, Centrala de la Cuciurgan ar putea ajunge să funcţioneze la 50% din capacitatea posibilă de generare şi ar putea lunar să exporte circa 400 MW de energie electrică sau circa 300 mln kWh, faţă de actualele volume de 70-80 mln kWh pe lună. Exporturile anuale ale Centralei ar putea depăşi 3 mlrd kWh, iar beneficiile acţionarilor ruşi ar ajunge la 30 mln USD şi în aceeaşi mărime a intemediarilor de la Chişinău. Conform Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, de la 4 iunie curent, Centrala de la Cuciurgan a început să exporte energie electrică pe încă două linii de 110 kV, ceea ce a permis majorarea de aproape două ori a volumelor de curent exportate în România. Aceste exporturi vor continua să treacă prin firma „Eastern Europe Energy” Ltd – un off-shore britanic, fondat la 11 iunie 2007, special pentru intermedierea exportului de energie în România, şi care, potrivit unor surse, este administrat de persoane influente din Moldova şi din cadrul „Inter RAO EES”. Despre această afacere noi am relatat anul trecut în investigaţia „Milioane din exportul de energie se scurg în conturi off-shore” (www.investigatii.md). 236

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Datoria Moldovei faţă de Gazprom majorata artificial Recent, CERS Moldovenească a majorat preţul de export al curentului de la 4,5 cenţi SUA/kWh la 5,5 cenţi SUA/kWh. După cum susţin specialiştii preţul de producere a energiei electrice la Centrală respectivă a rămas practic neschimbat de vre-o 3-4 ani, deşi între timp preţul gazelor naturale importate în Moldova şi regiunea transnistreană a crescut de la 80 USD pentru mia de metri cub în anul 2005 la circa 253 USD de la 1 iulie 2008, adică de 3 ori şi ceva. Directorul Centralei Sergehi Sâskov susţine că pentru gazele naturale, Centrala plăteşte un tarif de aproximativ 100 USD pentru o mie de metri cubi. Acest tarif este de 2,5 ori mai puţin ca cel plătit de CET-urile de la Chişinău, din care cauză preţul de producere al energiei electrice la ele este de două ori mai mare ca la Cuciurgan. Dacă şi Cuciurganul ar plăti pentru gaze un tarif egal cu cel al CET-urilor de la Chişinău, apoi respectiv şi preţul de producere a energiei electrice ar ajunge la 8-9 cenţi SUA/kWh, preţ ce ar face ca aceasta să nu mai fie competititivă pe pieţele externe. Potrivit unor surse, Cuciurganul ar beneficia de un tarif preferenţial, datorită unui acord secret între administraţia de la Tiraspol şi Gazprom, prin care preţul gazelor livrate întreprinderilor controlate de oameni de afaceri ruşi, se menţine la nivelul celor din Federaţia Rusă, adică sub cota de 100 USD pentru mia de metri cubi. Despre acest lucru a anunţat chiar Igor Smirnov, liderul separatist de la Tiraspol în cadrul unei întâlniri cu Anatoli Podmâşalski, şef de directie la concernul rus „Gazprom”. Chiar dacă beneficiază de un tarif preferenţial, Transnistria prefără să nu achite integral plăţile pentru consumul de gaze. Astfel, în anul 2007, Transnistria a importat 1,41 mlrd metri cub de gaze, a cărui valoare anunţată de compania Moldovagaz a constituit 243,7 mln USD. Din acest volum, Tiraspolul a achitat doar 42,2 mln USD sau 17,3% din total. Din suma achitărilor doar 14 mln USD, s-au 5,7% au fost efectuate în bani, iar restul prin achitări reciproce din contul veniturilor de la tranzitul de gaze prin regiune, care au constituit 28,2 mln USD. În consecinţă Transnistria a acumulat anul trecut noi datorii de 201,5 mln USD, iar datoria totală a regiunii a ajuns la 885,9 mln USD (fără penalităţile de 700 mln USD). De notat că peste 60% din consumul de gaze a regiunii separatiste revine Centralei de la Cuciurgan, care astfel se face vinovată de acumularea de noi datorii faţă de „Gazprom” şi care în eventualitatea unei rezolvări a diferendului transnistrean, vor fi achitate de contribuabilii moldoveni. 237

Transparency International – Moldova

„Moldova-Gaz” pierde procesul in fata „Gazprom” Că lucrul stau anume aşa, a demonstrat şi faptul că, la 17 iulie curent, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de la Moscova a dat câştig de cauză „Gazpromului” în procesul intentat faţă de întreprinderea moldo-rusă „Moldovagaz”, prin care ultima urmează să plătească o datorie de 42 mln USD, acumulată în primul trimestru al anului 2006 de regiunea transnistreană. Curtea a constatat că deşi datoria în principiu revine întreprinderii „Tiraspoltransgaz”, care administrează reţeaua de gaze din Transnistria, care nu este participant la contractul de bază de cumpărare-vânzare a gazelor naturale încheiat între „Moldovagaz” şi „Gazprom”. În consecinţă, „Gazprom” obţine confirmarea legală a dreptului de a cere de la Moldova achitarea enormei datorii de 1,5 mlrd USD, acumulată de regimul separatist de la Tiraspol. De notat că în cadrul Adunării generale anuale a acţionarilor „Moldovagaz”, Valeri Golubev, vicepreşedintele „Gazprom” şi preşedintele Consiliului de Administraţie al „Moldovagaz” a declarat că Transnistria primeşte gaze la acelaşi preţ ca şi Chişinăul. Constatăm că reprezentanţii puterii de la Chişinău contribuie direct la prosperarea afacerilor ilicite ale unor întreprinderi privatizate de oameni de afaceri ruşi. Putem doar să presupunem că acest lucru nu se face de ochi frumoşi. Partea grea a banului curge, se pare, în conturi din afara Moldovei. Din acest motiv, suntem nevoiţi să continuăm investigaţiile la această temă şi vom reveni cu detalii. Ion Preaşcă, www.investigatii.md, 21.07.2008

Întunericul din jurul luminii din Ucraina, sau De ce autorităţile de la Chişinău ascund informaţia despre importurile de energie electrică, domeniu ce afectează direct buzunarele consumatorilor din Moldova De jumătate de an, R. Moldova importă energie electrică din Ucraina prin intermediul a două firme. Modificarea schemei de import a condus la creşterea semnificativă a preţurilor de import, dar şi a tarifelor interne care au fost majorate, la 30 iulie, în medie cu 17 la sută. Cu toate acestea, Chişinăul nu oferă nicio informaţie privind volumul şi preţul real de import al energiei ucrainene. 238

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Mai mult, autorităţile susţin că acestea ar fi confidenţiale. De partea cealaltă, Kievul a difuzat mai multe informaţii legate de exporturile de energie electrică în R. Moldova.

„Novicele” care tinde să monopolizeze importurile Astfel, potrivit datelor Ministerului ucrainean al Combustibilului şi Energeticii, publicate pe pagina sa WEB (http://mpe.kmu.gov.ua/fuel/control/uk/publish/ article?art_id=143081&cat_id=35109), în 10 luni ale anului 2008, Ucraina a exportat în Moldova 2477,2 mil. kWh de energie electrică, sau circa 247,7 mil. kWh pe lună. Valoarea acestor exporturi a ajuns la 101,6 mil. USD. Un calcul elementar arată că preţul de export în Moldova al unui kWh de energie electrică ucraineană a fost de 4,1 cenţi SUA. Datele neoficiale din Moldova atestă, însă, în 10 luni un preţ de import cu cel puţin 10 la sută mai mare – de 4,6 cenţi SUA/kWh. Diferenţele ar putea fi şi mai semnificative, deoarece datele oficiale sunt tăinuite de autorităţi asemeni unui adevărat secret de stat. Cea mai mare problemă este ridicată de preţul de import al energiei electrice de la firma „Energo-Partner” Kft, „novicele” care după spusele autorităţilor moldovene a fost introdus în schema de import de energie ucraineană acum o jumătate de an, la insistenţa Kievului. Până la acel moment, energia ucraineană ne era livrată sută la sută prin intermediul întreprinderii de stat „Ukrinterenergo”. Deşi, iniţial, cotele de export ale energiei electrice erau împărţite conform raportului de 70% la 30%, în favoarea „Ukrinterenergo”, actualmente „Energo-Partner” e cel care furnizează 70% din energia ucraineană. Totul a început în luna mai curent, când prim-vicepremierul Igor Dodon a anunţat, după vizita sa la Kiev, că de la 1 iunie RM va procura energie electrică din Ucraina la preţul de 4,4 cenţi SUA/kWh, cu 10% mai mult decât cel plătit în luna mai. Dodon a calificat atunci noul preţ drept un „succes remarcabil”, argumentând că, iniţial, partea ucraineană cerea o majorare de 50 la sută. În realitate, preţul energiei electrice ucrainene deja se majorase, începând cu 1 mai, până la 4,35 cenţi/kWh, adică cu 0,4 cenţi sau cu peste 10 la sută, faţă de luna aprilie, deşi acordurile moldo-ucrainene anterioare prevedeau o majorare lunară de doar 0,1 cenţi/kWh. Situaţia s-a repetat la 1 iulie, când preţul 239

Transparency International – Moldova

mediu a crescut cu circa 0,4 cenţi/kWh, ajungând la circa 4,85 cenţi/kWh. În perioada iulie-septembrie, această valoare a crescut mai lent, depăşind în septembrie cota de 5 cenţi/kWh. De la 1 octombrie 2008, preţul a mai săltat cu încă 10 la sută, ajungând la circa 5,5 cenţi/kWh. Cifrele sunt estimative, deoarece Ministerul Economiei şi Comerţului, Biroul Naţional de Statistică şi SA „Energocom” au refuzat să ne ofere informaţii mai precise, susţinând că acestea ar fi „confidenţiale”. Rămâne să presupunem că, până la finele anului, preţul de import ar putea să mai „salte”, iar de la 1 ianuarie 2009 ar putea depăşi cota de 6 cenţi/kWh. Directorul general al SA „RED Nord-Vest” (una dintre cele trei reţele de distribuţie a energiei electrice), Andrei Guţul ne-a confirmat faptul că din octombrie întreprinderea achiziţionează energia electrică ucraineană la un preţ de 5,5 cenţi SUA/kWh. Totodată el nu a exclus majorarea preţului acesteia până la 6,0 cenţi SUA, precizând că în acest caz ar putea să înceapă procurarea curentului electric şi de la Centrala de la Cuciurgan, deoarece şi aceasta este gata să ofere energie la acest preţ.

În 10 luni preţul de import al energiei electrice a crescut cu peste 51 la sută Un simplu calcul ne arată că în 10 luni – din ianuarie 2008, când preţul mediu de import al unul kilowatt era de 3,6 cenţi SUA, şi pană în octombrie, când a ajuns la 5,5 cenţi, – preţul de import al energiei electrice a crescut cu peste 52 la sută. Fără îndoială, această creştere atât de semnificativă se datorează în cea mai mare parte apariţiei în schema de import a energiei electrice a firmei „Energo-Partner Kft”, înregistrată în Ungaria, care în prezent este controlată de afaceristul ucrainean Bechvarzh Vasyl şi de alte persoane rămase deocamdată necunoscute. Două interpelări ale noastre, adresate Ministerului Economiei şi Comerţului, privind motivele acceptării în schema de import a acestei întreprinderi şi condiţiile stipulate în contractul de import, au rămas fără răspuns. In schimb, premierul Zinaida Greceanîi şi prim-vicepremierul Igor Dodon s-au grăbit sa declare public precum ca informaţiile din investigaţia noastră ar fi artificiale (vezi „De ce au mintit Greceanai si Dodon...”). Societatea cu capital de stat „Energocom” ne-a răspuns doar după a doua interpelare. Dacă ţinem cont că pe antetul scrisorii de răspuns figurează şi sigla MEC, putem admite că, într-un fel, ne-a răspuns şi ministerul lui Dodon. 240

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Astfel, potrivit răspunsului „Energocom”, semnat de directorul general interimar Adrian Pritula, „partea ucraineană a solicitat ca exporturile energiei electrice din Ucraina către RM (către SA „Energocom”) să fie efectuate de către 2 operatori din Ucraina, preţurile şi cantităţile de export fiind determinate de ucraineni. În caz contrar, partea ucraineană a informat că va rezilia contractul încheiat între ГПВД „Укринтерэнерго” şi SA „Energocom”, astfel oprind livrările către RMoldova”. De asemenea, în răspuns se precizează că „alte detalii privind condiţiile contractelor încheiate şi informaţii aferente partenerilor economici ai SA „Energocom” constituie informaţie comercială confidenţială, pentru divulgarea căreia este prevăzută, în conformitate cu condiţiile contractuale, răspunderea întreprinderii”. Curios este felul în care se evită să se spună pe nume companiei „EnergoPartner”, de parcă acesta ar fi un cuvânt tabu. Contactat la telefonul mobil, directorul general interimar al „Energocom” a refuzat să confirme sau să infirme datele noastre privind preţul energiei şi existenţa firmei Energo-Partner kft în schema de import a energiei din Ucraina.

În conturile cui au intrat circa 12 mil. USD? În răspunsul ce ne-a fost oferit, „Energocom” reia „argumentul” utilizat de prim-vicepremierul Igor Dodon, precum că preţul negociat este „cel mai favorabil preţ existent la moment pe piaţa regională de energie electrică”. Ca să nu ne mai apară vreo îndoială, ni se oferă şi o cifră a economiilor lunare pe care le vor obţine consumatori din RM în urma acestui preţ – 5 mil. USD, fără, însă, a ni se dezvălui mecanismul acestor economii. Să admitem că lucrurile ar sta anume aşa. De ce, atunci, autorităţile tăinuiesc cifrele privind volumele de energie electrică importată şi preţul acesteia? La mijloc pare a fi teama că, odată făcute publice, aceste informaţii oficiale ar demonstra existenţa unei diferenţe de peste 10 la sută dintre cifrele anunţate de Ucraina privind valoarea energiei livrate Moldovei şi costurile reale plătite de consumatorii moldoveni. Această diferenţă ne-ar permite să aflăm că, în ultima jumătate de an, populaţia Moldovei a plătit suplimentar circa 12 mil. USD pentru energia electrică din Ucraina. O asemenea diferenţă denotă existenţa unui comision de circa 10 la sută din valoarea energiei electrice livrate în Moldova, bani care, se pare, intră în conturile companiei „Energo-Partner” şi ale persoanelor ce stau în spatele acestei firme. 241

Transparency International – Moldova

De notat că, potrivit datelor obţinute din Ungaria, „Energo-Partner” Kft nu a avut nicio activitate din anul 2006 şi până în anul curent, iar ultimul raport financiar pentru anul 2005 arăta că firma a înregistrat pierderi de peste 40 mii USD. Surprizele nu se termică aici. Dacă iniţial, conform unor clauze ale acordului moldo-ucrainean semnat de Igor Dodon, SA „Energocom” cumpăra circa 70 la sută din energia importată din Ucraina prin intermediul „Ukrinterenergo”, iar celelalte 30 la sută – prin firma maghiară, din iulie 2008 lucrurile s-au inversat. Acum peste 70 la sută din energia ucraineană o cumpărăm de la „EnergoPartner” şi doar 30 la sută – de la „Ukrinterenergo”. Aceste precizări sunt necesare, pentru că preţul energiei livrate de „Ukrinterenergo” este cu 20-25 la sută mai mic decât cel al energiei livrate de „Energo-Partner”. Totodată, există o diferenţă de circa 75 mil kWh de energie electrică între cifrele oficiale ucraineşti şi calculele noastre privind volumele de energie importată. Valoarea acestei energii este de 3,5-4 mil. USD. Unde a dispărut un asemenea volum de energie, probabil că doar cei de la Energocom şi ministerul Economiei şi Comerţului ştiu. Câţiva ani în urmă s-a mai întâmplat ca în sectorul energetic moldovenesc să dispară câteva zeci de milioane de curent, ceea ce în opinia specialiştilor este lucru imposibil. Dincolo de toate acestea, graficele ataşate demonstrează cât de brusc au crescut, în anul curent, preţurile la energia electrică importată din Ucraina.

Afacerea s-ar putea extinde sau închide Ceea ce putem conchide e că afacerea „Lumina din Ucraina” este voit „învăluită de întuneric”, fiind cel puţin dubioasă, dacă nu chiar ilicită, şi miroase de la o poştă a corupţie. În caz contrar, autorităţile ar fi anunţat fără a ezita volumele şi valoarea energiei electrice importate din Ucraina. Afacerea cu intermedierea importului de energie ucraineană prin firma „Energo-Partner” Kft este abia la început. Conform unor surse, din anul 2009, întreg volumul de import al energiei electrice din Ucraina se va derula prin intermediul firmei înregistrate în Ungaria. Mai departe ar urma organizarea reexportului de energie electrică din Ucraina în România. Amintim că, în anii 2003-2004, R. Moldova a mai practicat reexportul energiei electrice ucraineşti în România, afacere în care era implicată conducerea Ministerului Energeticii din acea perioadă şi care a fost stopată după investigaţiile Centrului 242

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

de Investigaţii Jurnalistice (vezi „Moldova îl finanţează pe Bin Laden (I)” şi „Moldova îl finanţează pe Bin Laden (II)” pe www.investigatii.md. Potrivit acestor investigaţii, schema anterioara de import a energiei electrice în Republica Moldova includea tocmai 4 firme intermediare, dintre care una era controlată de familia lui Ossama Bin Laden. Livrarea curentului se făcea prin intermediul a două firme – „Enteh” şi „Energoexport”. „Enteh” se ocupa de exportul de energie în Transnistria, dar dezvoltase şi o afacere profitabilă cu spirt şi băuturi alcoolice, în culise vorbindu-se că, de fapt, ea ar aparţine unor persoane din anturajul lui Oleg Voronin, fiul preşedintelui Moldovei. Cea de-a doua firmă, „Energoexport”, era o SRL fondată iniţial de un grup de persoane private, la care au devenit apoi acţionari întreprinderile de stat (CET2, CET-1, „Electrocon” etc.) şi banca comercială „Mobiasbancă”. La Camera Înregistrării de Stat, „Energoexport” era înregistrata că are drept activitate de bază comerţul en-gros cu materie primă agricolă, vite, produse alimentare, băuturi, tutun, produse farmaceutice, materiale de construcţie, vopsea etc. Imediat după publicarea acestor investigaţii, autorităţile moldovene s-au grăbit sa lichideze firma intermediara „Energoexport” si să înfiinţeze, la 30 decembrie 2004, întreprinderea cu capital de stat „Energocom”, al cărei „obiect principal de activitate este importul şi exportul de energie electrică”. Noi nu excludem în actuala situaţie şi varianta închiderii acestei afaceri pentru a ascunde unde duc firele ei. Ion Preaşcă, www.investigatii.md, 09.12.2008

Funcţionari de stat cu indemnizaţii de mii de lei de la întreprinderi Circa 350 de funcţionari publici, pe lângă obligaţiile lor directe de serviciu, sunt şi reprezentanţi ai statului sau membrii ai Consiliilor de Administraţie la un şir de întreprinderi. În multe cazuri chiar la câte 3-4 întreprinderi. De exemplu, vice-ministrul Economiei şi Comerţului, Tudor Copaci face parte din Consiliile de Administraţie (CA) 4 societăţi pe acţiuni, inclusiv la trei este preşedintele consiliului. Igor Grigoriev, directorul general al Agenţiei Proprietăţii Publice (APP) în schimb este membru al CA la două societăţi pe acţiuni, Vadim Ceban, şef 243

Transparency International – Moldova

Direcţie Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) – la două societăţi pe acţiuni, Vera Şlopac, şef Direcţie monitoring şi analiză financiară din cadrul ministerului Finanţelor – la trei societăţi, etc. Potrivit informaţiei din Registrul Patrimoniului Public, ţinut de APP de pe lângă MEC, sunt înregistrate 316 întreprinderi de stat şi 166 societăţi pe acţiuni, în care statul deţine o cotă mai mare de 30 la sută din capitalul social al acestora. Autorităţile publice centrale au format: consilii de administraţie în 164 de întreprinderi de stat, în componenţa cărora sunt incluşi reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi Comerţului, Ministerului Finanţelor, autorităţilor publice centrale (fondatori) şi ai colectivelor de muncă. În cadrul consiliilor de administraţie a întreprinderilor de stat activează circa 350 funcţionari publici (dintre care 80 angajaţi ai MEC şi 42 ai APP). De asemenea au fost constituite consilii în 133 societăţi pe acţiuni. Numărul maxim de membri care au fost promovaţi din partea statului este de 391.

Un funcţionar poate fi concomitent membru – al 5 Consilii de Administraţie a SA Faptul că funcţionarii respectivi au fost desemnaţi să reprezinte interesele statului în întreprinderile de stat sau societăţile pe acţiuni cu capital de stat nu constituie o încălcare a actualei legislaţii. Din contra. Legea actuală permite unui funcţionar de stat să fie concomitent membru – al cinci consilii. Igor Grigoriev, directorul general al Agenţiei Proprietăţii Publice (APP) nea răspuns oficial că potrivit art.25, alin. (7), al Legii privind societăţile pe acţiuni, statul poate avea doar un singur reprezentant într-o societate. Aceeaşi lege stipulează însă că „membrul consiliului societăţii pe acţiuni poate fi concomitent membru a cel mult 5 consilii”. De asemenea, art.7 al Legii cu privire la întreprinderea de stat, prevede că „membrul consiliului de administraţie poate fi concomitent membru al consiliului de administraţie a cel mult 3 alte întreprinderi de stat”. Altfel spus nu este nimic ilegal în faptul că un vice-ministru face parte din 4 CA, în trei din care este chiar preşedinte. Mult mai important este faptul cum de reuşeşte funcţionarul ca pe lângă multiplele obligaţii de serviciu să le îndeplinească şi pe cele de reprezentant al statului sau membru al consiliului SA unde au fost promovaţi din partea statului. Or, potrivit lui Igor Grigoriev, acesta este dator ca „de rând cu exercitarea conducerii generale şi controlul asupra activităţii societăţii pe acţiuni” să 244

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

exercite şi: „controlul asupra mărimii cotei de participare a statului în capitalul social al societăţii pe acţiuni, controlul asupra integrităţii şi folosirii potrivit destinaţiei a obiectelor patrimoniului de stat, atribuite societăţilor cu drept de gestiune economică, să adopte decizii cu privire la plata dividendelor, transmiterea în locaţiune, comercializarea activelor neutilizate în procesul tehnologic, casarea sau grevarea patrimoniului societăţii, precum şi controlul transferării în termen a plăţilor obligatorii la bugetul public naţional, etc.”. Obligaţiile sunt destul de semnificative şi necesită nu numai pregătire profesională, dar şi timp suficient pentru exercitarea acestora.

Pentru unii îndemnizaţii simbolice, pentru alţii de mii de lei pe lună Pentru munca depusă reprezentanţilor statului în organele de conducere ale întreprinderilor de stat şi ale societăţilor pe acţiuni, precum şi altor membri ai acestor organe li se stabilesc indemnizaţii lunare în mărime de până la trei salarii minime pe ţară. În prezent salariul minim este de 400 lei, respectiv funcţionarul mai poate primi suplimentar la salariul plătit de stat şi o remunerare de circa 1200 lei pe lună de la o întreprindere. Funcţionarul ce face parte din 4 consilii de administraţie, teoretic dar şi practic poate beneficia de indemnizaţii de circa 4800 lei pe lună, pe lângă salariul de bază primit la minister. În cazul în care este reprezentant al statului în 4 întreprinderi, respectiv beneficiază de îndemnizaţii totale în valoare de circa 4800 lei. Dacă ţinem cont că de regulă în Consiliile de Administrare ale întreprinderilor de stat sunt 3, iar uneori şi 5 membri ce reprezintă statul, apoi pe lună se poate aduna o sumă de 5-6 mii lei, sau 60-75 mii lei pe an, cheltuiţi pentru remunerarea funcţionarilor de stat. Dacă pentru întreprinderi precum Metalferos, Căile Ferate ale Moldovei, cu vânzări anuale de aproape un miliard de lei, sau Moldelectrica – cu vânzări de circa 400 mln lei, aceste sume nu reprezintă o povară semnificativă pentru altele mai mici constituie o problemă majoră. Dar nu toate întreprinderile de stat au consilii de administrare în componenţa cărora ar fi inclus şi un reprezentant al statului. Printre acestea se numără întreprinderile din subordinea Ministerului Justiţiei (Departamentul Instituţiilor Penitenciare), Ministerului Culturii (unele teatre au statut de întreprinderi de stat) etc. 245

Transparency International – Moldova

Victoria Mlecico, şef-adjunct Direcţie monitoring şi analiză financiară a Ministerului Finanţelor şi membru al CA la IS Moldelectrica şi SA Metalferos ne-a spus că dacă în trecut, în special în anii 90 ai sec XX, de regulă pentru munca prestată nu „primea nimic”, acum beneficiază de unele indemnizaţii. „Ne plătesc după cum decide fondatorul (mai bine zis reprezentantul acţionarului majoritar, adică statul n.a.). La unele întreprinderi 800 lei pe lună, la altele 1000 sau chiar 1200 de lei pe lună”, ne-a declarat Victoria Mlecico, care a ţinut să precizeze că poartă şi răspundere pentru situaţia economică şi financiară a acestor întreprinderi. Câţiva ani în urmă pentru plata unor indemnizaţii membrilor CA al SA se alocau până la 5% din beneficiul anual. Practica respectivă se menţine şi în prezent, ne-a spus responsabili din cadrul MEC. Altfel spus cu cât beneficiul era mai mare cu atât şi recompensele funcţionarilor ce sunt reprezentanţi ai statului sau membrii ai Consiliilor de Administraţie sunt mai mari. Potrivit Legii privind societăţile pe acţiuni, remunerarea membrilor organelor de conducere se examinează şi se aprobă de către adunarea generală anuală a acţionarilor, în dependenţă de rezultatele activităţii economico-financiare ale societăţii. APP susţine că de exemplu, societăţile pe acţiuni care deservesc drumurile auto achită indemnizaţii lunare în mărime de până la 200 lei. Alţi agenţii economici, în special din sectorul agroindustrial, care nu dispun de surse suficiente sau activează cu pierderi, nu achită indemnizaţii reprezentanţilor statului şi membrilor consiliilor, spune Igor Grigoriev şeful APP. Acelaşi Grigoriev a refuzat însă să ne precizeze mărimea indemnizaţiei de care beneficiază el, în calitate de preşedinte al CA al SA Metalferos, sau în cea de membru al CA al SA RED Nord. Totodată, Grigoriev nu a spus nimic despre faptul că există SA unde mărimea îndemnizaţiilor este de zeci de ori mai mare, decât cea oficială. E cazul societăţii mixte moldo-ruse Moldovagaz unde pentru remunerare şi alte cheltuieli legate de activitatea membrilor Consiliului şi comisiei de cenzori, Adunarea Generală a Acţionarilor a votat la mijlocul lunii mai alocarea a circa 4,6 mln lei pentru anul 2008. Dacă ţinem cont că în Consiliu şi în Comisia de cenzori sunt 15 membri, apoi pentru fiecare din ei sunt prevăzute cheltuieli anuale evaluate la circa 306,7 mii lei, sau câte 25,55 mii lei pe lună. Dacă excludem din aceste sume contribuţiile pentru asigurare socială şi medicală achitate de întreprindere apoi remunerarea medie lunară a celor 15 persoane depăşeşte 21-22 mii lei, ceea ce este de aproape 9 ori mai mult decât salariul mediu pe economie 246

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

şi de 21 de ori mai mare decât valoarea indemnizaţiilor prevăzute de legislaţie. Cât primeşte concret „la mână” fiecare dintre cei 6 membri ai CA al Moldovagaz nu am putut afla, informaţia respectivă fiind confidenţială. Situaţia se complică şi prin faptul că 4 din membrii, inclusiv preşedintele CA sunt reprezentanţi ai companiei ruse Gazprom. Art.47 al Legii privind societăţile pe acţiuni, prevede că la propunerea consiliului societăţii adunarea generală anuală a acţionarilor, poate lua decizia de repartizare a unei părţi a profitului net obţinut la finele anului de gestiune pentru plata recompenselor către membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori. Directorul APP în schimb ne-a specificat că indemnizaţiile lunare ale membrilor CA la întreprinderile de stat se stabilesc de către fondator, în dependenţă de rezultatele economico-financiare pe care le înregistrează întreprinderea şi poate oricând să le anuleze prin ordinul său, dacă membrii consiliilor se eschivează de la îndeplinirea funcţiilor, sau dacă rezultatele activităţii economicofinanciare ale întreprinderii de stat se înrăutăţesc.

Modificarea legislaţiei nu schimbă radical situaţia În anul curent autorităţile au decis că nu e normală situaţia în care doar unii funcţionari sunt membri ai CA şi beneficiază de remunerări suplimentare la salariul de funcţionar. Astfel autorităţile au constatat că „în timp s-a stabilit faptul, că cu exercitarea unor asemenea funcţii nu pot fi asiguraţi toţi funcţionarii publici, fapt ce duce la apariţia unor situaţii de conflict şi respectiv asigurarea principiului echităţii funcţionarilor publici”. La 3 octombrie curent, Parlamentul a aprobat la propunerea Guvernului, în prima lectură proiectul de modificare a Legii nr.146-XIII din 16 iunie 1994 cu privire la întreprinderea de stat şi a articolului 24 din Legea salarizării nr.847-XV din 14 februarie 2002, proiect ce prevede anularea plăţii indemnizaţiilor respective. Sergiu Sainciuc, vice-ministru al economiei şi comerţului, a declarat în plenul Parlamentului că situaţia economică financiară la întreprinderile de stat este diferită, pentru unele fiind dificilă plata indemnizaţiei pentru membrii CA. „Ţinând cont de aceasta şi faptul că şedinţele CA, de regulă, au loc în orele de program ale funcţionarilor publici, se propune anularea reglementării ce ţine de plata funcţionarilor publici a indemnizaţiei lunare pentru reprezentanţii statului în organele de conducere ale întreprinderilor de stat şi ale societăţilor pe acţiuni”, a precizat Sergiu Sainciuc. 247

Transparency International – Moldova

Deputatul Alianţei Moldova Noastră Alexandru Oleinic, a opinat că implementarea proiectului va reduce eficienţa administrării proprietăţii de stat. „Şi până acum întreprinderile de stat sau cele în care statul are acţiuni nu erau eficiente, dar de acum încolo această eficienţă va fi şi mai mică. Cine va dori să lucreze gratis? Cu excepţia întreprinderii Calea Ferată a Moldovei şi a Moldtelecom, întreprinderi de stat profitabile nu prea avem”, a declarat el. Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova, a spus în legătură cu anularea remunerării că „în cazul în care se face muncă voluntaristă şi patriotică şi rezultatul este unul slab”. „Funcţionarii publici ce fac parte din consiliile de administraţie participă la luarea deciziilor, semnează decizii care au efecte în timp. Pentru ce şi-ar asuma ei această responsabilitate, dacă nici măcar nu sunt remuneraţi? Fiind impuşi să activeze în consiliile de administraţie, funcţionarii publici se sustrag de la activităţile lor de bază şi, prin urmare, scade eficienţa activităţii lor”, a estimat Filat. În schimb Valeriu Cosarciuc, deputat AMN, a propus ca să fie instituită o agenţie specială de stat, compusă din reprezentanţii statului în consiliile de administraţie ale întreprinderilor. Partidele de opoziţie au solicitat Guvernului şi Comisiei parlamentare pentru politică economică, buget şi finanţe să identifice pentru lectura a doua o posibilitate de remunerare măcar cât de cât a acestei categorii de funcţionari publici.

Plăţile se vor face în continuare, dar în plic În legătură cu aceste modificări stârneşte totuşi nedumerire schimbarea de opinie a Guvernului. Or, la finele anului 2007, prim-vicepremierul Igor Dodon, ministrul Economiei şi Comerţului susţinea într-un răspuns dat Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC) că „Faptul anularii indemnizaţiilor ar conduce la refuzul autorităţilor administraţiei publice centrale de a activa în cadrul organelor de conducere atât ale întreprinderilor de stat, cât şi ale societăţilor pe acţiuni, iar munca lor în aceste structuri ar fi formală şi ineficientă. În aceste condiţii ar fi dificil de promovat politica statului”, a mai menţionat în răspunsul sau pentru CAPC, Igor Dodon. În iulie 2008, CAPC a elaborat şi raportul de expertiză a coruptibilităţii proiectului legii cu pricina susţinând că aceasta are o argumentare insuficientă. Astfel CAPC constata că lipsesc informaţiile despre numărul funcţionarilor vizaţi şi cuantumul remunerărilor acestora (Vezi http://www.capc.md) De altfel, cuan248

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

tumul remunerărilor acestora pare a fi un secret de stat, or nimeni din funcţionarii vizaţi nu a putut şi nu a dorit să ne spună mărimea exactă a remunerărilor primite pentru că sunt reprezentanţi ai statului. Vlad Bercu, analist economic e de părere că excluderea dreptului la remunerare a membrilor CA nu va reduce corupţia din domeniu. Din contra. Plăţile se vor face în continuare, dar în plic. Potrivit lui Bercu plata în plic, fără a trece prin contabilitate este practicată şi în prezent în cazul reprezentanţilor statului în CA al întreprinderilor de stat, dar după anularea remunerării oficiale practica respectivă s-ar putea extinde. Soluţia de evitare a unei astfel de situaţii ar fi menţinerea plăţilor oficiale, dar cu condiţia creării unei agenţii specializate compusă din reprezentanţii statului în consiliile de administraţie ale întreprinderilor şi societăţilor pe acţiuni cu capital de stat. Ce decizie vor lua deputaţii rămâne de văzut, dar cu siguranţă că instituţia de reprezentant al statului sau membru al CA necesită a fi reformată, iar remunerarea acestora să fie transparentă, ceea ce ar elimina traficul de influenţă şi corupţia. Unii reprezentanţi sau membri din partea statului în consiliile de administraţie

Funcţia

Tudor Copaci Igor Grigoriev Vadim Ceban Ion Lupan Andrei Costandache

Întreprinderi de stat

Vice-ministru al Economiei şi Comerţului Director general Agenţia Proprietăţii Publice Şef Direcţie generală politici structurale MEC Şef Direcţia generală cooperare economică externă MEC Şef Direcţie politică fiscală, Ministerul Giuvaier Finanţelor (MF) 249

Societăţi pe acţiuni CET-2, CET-1, Moldovagaz, Energocom RED Nord, Metalferos

Mărimea indemnizaţiilor anuale pe care are dreptul de a le încasa 144 salarii minime (s.m.)– 57 600 lei 72 s.m. – 28 800 lei

CET-Nord, Moldovagaz,

72 s.m – 28 800 lei

Electrocon, RED Nord, Metalferos

108 s.m – 43 200 lei

CET-2

72 s.m – 28 800 lei

Transparency International – Moldova Victoria Mlecico Vera Şlopac Ina Balan

Şef-adjunct Direcţie Mold monitoring şi analiză electrica financiară, MF Şef Direcţie monitoring şi analiză financiară, MF Şef Secţie managmentul proiecte investiţionale, MF

Metalferos

72 s.m – 28 800 lei

Electrocon, Energocom, CET-Nord

108 s.m – 43 200 lei

Gazproiect, ArtMet

72 s.m – 28 800 lei

Ion Preaşcă, www.investigatii.md, 02.02.2009

Un milionar ucrainean a preluat o linie electrică de înaltă tensiune ce aparţine Moldovei Linia electrică radială LEA 330 kV Râbniţa-Kotovsk (Ucraina), una din cele şapte linii electrice de înaltă tensiune ce interconectează sistemele energetice ale Moldovei şi Ucrainei a fost preluată în arendă pentru o perioadă de 49 de ani de societatea pe acţiuni „Футбольный клуб Черноморец” din Odessa. Linia a fost abandonată?! Aşa a hotărât zilele trecute Consiliul raional din Kotovsk din regiunea Odessa, care şi-a motivat decizia prin lipsa unor documente ce ar demonstra că linia şi infrastructura adiacentă ar aparţine unui agent economic concret. Consilierii raionali au hotărât ca această linie să devină proprietate comunală, deoarece LEA 330 kV este un obiectiv „abandonat şi fără proprietar”. Ulterior, administraţia raionului Kotovsk a decis să dea linia în arendă pentru 49 de ani, clubului de fotbal Cernomoreţ din Odessa. Sergehi Palamarciuk, preşedintele raionului Kotovsk, a declarat pentru agenţia UNIAN că decizia (adoptată încă la 2 februarie 2009) nu a fost un act spontan şi ea vine după ce au fost solicitate toate documentele ce ar confirma la balanţa cui se află linia de 330 kV. Administraţia întreprinderii Dnestrenergo din regiunea transnistreană, care exploatează linia, a încercat să le demonstreze consilierilor raionali din Kotovsk că din momentul construcţiei şi până în prezent linia s-a aflat la balanţa întreprinderii şi doar substaţia de 330 kV de la Kotovsk aparţinea Ucrainei. Însă, 250

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

fără nici un rezultat. Or, Dnestrenergo nu a putut prezenta documente ce ar demonstra dreptul de proprietate asupra liniei electrice.

O mare prostie Reprezentanţii întreprinderii de stat Moldelectrica (administrează toate liniile electrice de înaltă tensiune, inclusiv cele de interconexiune cu Ucraina şi este şi dispecerul sistemului electric al Moldovei), au calificat aceste acţiuni ca pe o mare prostie. „Ce va face un club de fotbal cu o linie electrică”, se întrebau ei. Potrivit lor, administraţia Dnestrenergo s-ar fi adresat la Moldelectrica pentru a obţine documente ce ar confirma dreptul de proprietate asupra liniei, dar nu a fost găsit nici un act doveditor. „Probabil că s-au pierdut în perioada tumultoasă de la începutul anilor 90 ai sec XX, când s-a împărţit averea fostei URSS. Cu toate acestea în documentele oficiale privind delimitarea liniilor electrice de interconexiune, LEA 330 kV Râbniţa-Kotovsk întotdeauna figura la balanţa Moldovei sau mai bine zis a Dnestrenergo”, ne-au mai spus reprezentanţii Moldelectrica.

Ministerul Economiei nu ştie „E o glumă sau o provocare electorală?”, ne-au întrebat pe noi oficiali din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, care au spus că nu au auzit şi ştiu nimic despre acest caz. Potrivit lor, aşa ceva ar fi imposibil şi au refuzat să comenteze cazul. Încercările noastre de a lua legătura cu prim-vicepremierul şi ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon au eşuat. În mod straniu autorităţile de la Chişinău au trecut până acum sub tăcere acest caz. În acelaşi timp, Ministerul ucrainean al Combustibilului şi Energeticii a solicitat deja Procuraturii Generale din Ucraina să investigheze cazul şi să de o apreciere acestei acţiuni calificate de ministerul ucrainean ca „ilegală”.

În spatele afacerii se află proprietarii Uzinei Metalurgice de la Râbniţa Decizia consilierilor raionali de la Kotovsk din Ucraina pare una aberantă. Dar aceasta doar la prima vedere. În spatele SA „Футбольный клуб Черноморец” se află milionarul ucrainean Leonid Klimov din Odessa, care mai este şi deputat din partea Partidului Regiunilor din Ucraina. Revista Fokus din Ucraina a apreciat anul trecut averea lui Leonid Klimov la 431 mil. USD (locul 62 din Ucraina), el controlând banca Imeksbank din Odessa şi o serie de alte active din regiune. Ziarele locale din Odessa l-au supranumit pe Klimov drept 251

Transparency International – Moldova

„Hozeain” (Stăpânul), pentru influenţa şi autoritatea pe care o are în acest oraş şi în regiune. Se spune că el ar ţine sub control Consiliul regional şi Consiliul municipal Odessa. Surse informate spun că de fapt în spatele preluării LEA 330 kV se află proprietarii Uzinei Metalurgice de la Râbniţa. Între altele după ce chiciura din 26-28 noiembrie 2000 a distrus o mare parte din această linie electrică Uzina a alocat circa 5 mil. USD pentru restabilirea acesteia. Or, în caz contrar ar fi stat fără curent electric un timp mai îndelungat. Potrivit surselor, proprietarii Uzinei speră că deţinând controlul nemijlocit asupra LEA 330 kV vor putea importa energie electrică din Ucraina la preţuri mai mici cu circa 20% decât plătesc acum Centralei de la Cuciurgan. Totodată, ei s-ar putea conecta direct la sistemul energetic al Ucrainei fără a mai depinde de Chişinău şi Tiraspol. Ţinând cont de faptul că Uzina este cel mai mare consumator de energie electrică din regiune, dar şi din Moldova, apoi e clar că interesele sunt mari. Conform celor mai sumare estimări, Uzina consumă anual circa un miliard de kWh. De notat că pentru a construi o asemenea linie electrică sunt necesare investiţii ce variază de la 50 până la 100 mil. USD. În orice caz, acţiunea respectivă dă peste cap toate afirmaţiile autorităţilor precum că ele asigură securitatea energetică a Moldovei. Or, unde s-a mai văzut ca o linie de interconexiune între două sisteme energetice să fie lăsată în voia sorţii ca apoi să fie preluată oficial de un club de fotbal, care niciodată nu s-a ocupat cu aşa-ceva. De fapt avem de a face cu un precedent periculos ce pune în pericol mare securitatea energetică a Moldovei. Uzina metalurgică din Râbniţa, unul dintre principalii contribuabili ai bugetului transnistrean, face parte din holdingul rus Metalloinvest, proprietate a oligarhului rus Aliser Usmanov. Acţionarii oficiali ai Uzinei sunt companiile EIM Energy Investment & Management Corporation (45,6%), Rumney Trust Reg. (45%) şi persoane fizice (9,4%). Acţionari reali ai uzinei sunt miliardarul rus Alişer Usmanov şi miliardarul ucrainean Vadim Novinski cu câte 30% fiecare, dar şi afaceriştii ucraineni Grigorii Surkis, Igor Kolomoiskii şi Harez Youssef. Uzina activează pe piaţa metalurgică internaţională mai bine de 15 ani. În ultimii doi-trei ani, uzinei metalurgice din Râbniţa i-au revenit 60-70% din operaţiunile de export efectuate de agenţii economici din regiunea transnistreană. Ion Preaşcă, www.eco.md, 01.04.2009 252

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Afacerea „scumpirea energiei din Ucraina” Un intermediar privat adună milioane de dolari pe seama consumatorilor din RM De la 1 iunie 2008, RM procură energie electrică din Ucraina la preţ de 4,4 cenţi SUA/kWh, cu 10% mai mare decât cel plătit în luna mai. Prim-vicepremierul Igor Dodon a anunţat noul preţ ca pe un „succes remarcabil”, argumentând că, iniţial, partea ucraineană cerea o majorare de 50%. Prin culoarele de la Chişinău se vorbeşte însă că majorarea de preţ s-a făcut în beneficiul unei firme înregistrate în Ungaria în spatele căreia ar fi persoane suspuse din conducerea Moldovei şi Ucrainei.

„Succes remarcabil”? La 20 mai curent, o delegaţie a R. Moldova, condusă de ministrul Economiei şi Comerţului, Igor Dodon, a purtat negocieri la Kiev privind preţul energiei electrice ucrainene livrate RM. Delegaţia condusă de ministrul Dodon a inclus şi manageri de la întreprinderile de stat „Energocom” şi „Moldelectrica”, dar şi un grup de oameni de afaceri. Potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC), în cadrul unei întrevederi cu ministrul Combustibilului şi Energeticii al Ucrainei, Yuri Prodan, s-a ajuns la o înţelegere privind asigurarea unor livrări stabile de energie electrică din Ucraina către R. Moldova până la finele anului 2010. Totodată, s-a stabilit că, începând cu 1 iulie 2009, procurarea energiei electrice se va efectua la preţurile stabilite pe piaţa angro a Ucrainei, însă pentru RM va fi aplicat un coeficient de reducere. Potrivit informaţiei MEC, în prezent preţurile pe piaţa ucraineană angro de energie electrică ar constitui circa 6,2 cenţi SUA/kWh, iar preţurile la care se exportă energia ucraineană în Ungaria, Slovacia şi România sunt mai mari – 7 cenţi SUA/kWh. În aceste condiţii, înţelegerile privind livrările de energie electrică din Ucraina în RM sunt cele mai favorabile pentru Moldova, se menţiona în informaţia ministerului moldovean. Ulterior, aceste date au fost confirmate şi de ministrul Dodon. El n-a comunicat însă un fapt important – că, în urma „negocierilor”, în schema de import a curentului din Ucraina a fost inclus un intermediar privat. Este vorba de compania energetică „EnergoPartner” Kft din Ungaria, (înregistrată pe adresa 1113 Budapest, Bocskai út 77-79). 253

Transparency International – Moldova

Despre activitatea acestei companii nu am putut afla nimic. Precizăm că, până în prezent, livrările de energie electrică din Ucraina se făceau doar prin intermediul companiei de stat „Ukrinterenergo”, operatorul ucrainean la importul şi exportul de curent electric. Din partea Moldovei, operator este compania de stat „Energocom”. Conform vechii scheme de import, „Energocom” cumpăra energia electrică de la „Ukrinternergo”, după care aceasta ajungea la reţelele electrice de distribuţie a energiei electrice RED Nord, RED NordVest şi RED Union Fenosa, care o furnizau consumatorilor. Pentru intermediere „Energocom” lua un comision de 2 bani/kWh. De la 1 iunie curent, „Energocom” percepe deja un comision de 3 bani/kWh. Dacă ţinem cont de faptul că preţul anunţat al energiei este de 4,4 cenţi SUA/kWh, adică circa 45 de bani, apoi cota comisionului ajunge la 7% din preţul energiei, deşi, în mod normal, nu ar trebui să depăşească 4-5%.

În buzunarele cui vor curge milioanele Din iunie, în contractele de furnizare a energiei electrice a apărut pe neaşteptate şi firma „Energo-Partner” Kft, despre care nu se ştie mare lucru, decât faptul că este un intermediar energetic ce opera în special în Ungaria. Includerea unui nou intermediar în schema de import a energiei în Moldova n-ar constitui o problemă, dacă preţul ar fi rămas neschimbat. Surpriza este însă preţul de import al energiei electrice. Astfel, dacă pentru energia furnizată de „Ukrinterenergo” Moldova, de la 1 iunie, plăteşte un preţ de 4,1 cenţi SUA/kWh, pentru cea de la „Energo-Partner” Kft – 5,3 cenţi SUA/kWh, adică cu 1,2 cenţi sau cu 29% mai mult. Conform unor clauze din acordul moldoucrainean semnat de Igor Dodon, circa 70% din energia importată din Ucraina „Energocom” o cumpără prin intermediul „Ukrinterenergo”, iar celelalte 30% prin firma maghiară. Ţinând cont de faptul că, lunar, importăm 215-230 mln. kWh de energie electrică din Ucraina, apoi prin intermediul „Energo-Partner” Kft vom primi lunar între 65 şi 75 mln. kWh. Altfel spus, lunar, diferenţa de preţ aduce un profit de 650-750 mii USD, bani achitaţi de consumatorii din Moldova, care intră în conturile unei firme-căpuşe. Până la finele anului, cifra ar putea ajunge la cinci milioane USD, iar pe durata de un an a contractului se adună circa 8-9 milioane USD. Nu cunoaştem exact din ce motive şi la iniţiativa cui a fost inclusă în afacere firma „Energo-Partner” Kft. La solicitarea noastră de a clarifica apariţia unui nou intermediar în schema de export a energiei ucrainene, directorul254

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

adjunct pe probleme de export şi import al companiei „Ukrinterenergo”, Irina Tihonciuk, a invocat secretul comercial şi a refuzat să ne spună ce a determinat întreprinderea să cedeze o cotă de 30% din volumul de energie exportat în Moldova. Invocând acelaşi motiv, nu a dorit să ne spună nimic nici despre preţul energiei electrice şi condiţiile de export în Moldova. Solicitat telefonic, şi directorul companiei „Energocom”, Alexandru Gusev, a refuzat să spună ceva despre contract, rugându-ne să revenim. Încercările noastre de a lua ulterior legătura telefonică cu Gusev au eşuat. Unele surse ne-au spus că iniţiativa ar fi venit de la autorităţile ucrainene, mai exact din partea unor structuri apropiate actualei guvernări de la Kiev. Nu este exclus că în această afacere să fie implicate structuri comerciale apropiate de ministrul Yuri Prodan, care a numit în funcţiile-cheie din sectorul energetic ucrainean persoane loiale, inclusiv la întreprinderile ce administrează centralele atomoelectrice şi cele hidroelectrice. (Vezi studiul publicat pe pagina WEB http://www.advisers.ru/review_article/article2283.html.) Alte surse spun că, de fapt, profiturile obţinute pe loc gol se împart 50% la 50% între afacerişti moldoveni şi ucraineni. Iar principalul efect negativ al acestei afaceri va fi creşterea, în scurt timp, a tarifelor la energia electrică pentru consumatorii finali din RM.

Afacerea s-ar putea extinde Ceea ce putem conchide e că afacerea pare cel puţin dubioasă, dacă nu chiar ilicită, şi miroase a corupţie. Dacă ar fi fost altfel, apoi prim-vicepremierul Igor Dodon ar fi trebuit să anunţe fără ezitare cauza adevărată a majorării preţului la energia electrică importată din Ucraina. Afacerea cu intermedierea importului de energie ucraineană prin firma „Energo-Partner” Kft este abia la început. Conform unor surse, din toamnă preţul energiei importate din Ucraina prin intermediul firmei înregistrate în Ungaria ar putea creşte cu încă 10-15% şi există interesul ca firma să preia 50% sau chiar 100% din volumul importurilor de energie electrică din Ucraina, iar aceasta este o afacere ce va creşte de la 87 mln. USD în 2007, la circa 130 mln. dolari în 2008 şi la circa 180 mln. USD în 2009. Mai departe ar urma organizarea reexportului de energie electrică din Ucraina în România. Amintim că, în anii 2003-2004, Moldova a mai practicat reexportul energiei electrice din Ucraina în România, afacere în care era implicată conducerea 255

Transparency International – Moldova

Ministerului Energeticii din acea perioadă şi care a fost stopată după investigaţiile Centrului de Investigaţii Jurnalistice (vezi „Moldova îl finanţează pe Bin Laden (I)” şi „Moldova îl finanţează pe Bin Laden (II)”, . În acelaşi timp, afacerea cu intermedierea exportului de energie electrică produsă de Centrala electrică regională de sistem (CERS) Moldovenească, (cunoscută mai mult ca Centrala de la Cuciurgan), continuă cu succes. Amintim că, la 15 iulie 2007, Centrala de la Cuciurgan, situată în regiunea transnistreană şi controlată de compania „Inter RAO EES” (o subsidiară a monopolului rus RAO EES Rossii), a început să facă primele livrări de electricitate în România, în baza unui contract încheiat cu compania „Electrica”. Între Centrala de la Cuciurgan şi Compania „Electrica” din România însă a fost interpusă firma „Eastern Europe Energy” Ltd – un off-shore britanic, fondat la 11 iunie 2007, special pentru această tranzacţie, şi care, potrivit unor surse, este administrat de persoane influente din Moldova şi din cadrul „Inter RAO EES”. Despre această afacere noi am relatat în investigaţia „Milioane din exportul de energie se scurg în conturi off-shore”, http://www.investigatii.md/index.php?art=266. Afacerea dată nu a fost stopată, dar ea nu are un impact major asupra preţurilor interne la energie, ca în cazul afacerii cu importul de energie din Ucraina, care va aduce, în scurt timp, o nouă majorare a tarifelor interne pentru consumatorii finali – cu circa 10%. În ultimii trei ani importurile de energie electrică din Ucraina au crescut semnificativ şi ar putea ajunge anul curent la circa trei miliarde de kWh. P.S. La începutul lunii iunie curent, ne-am adresat oficial cu scrisori recomandate la Ministerul Economiei şi Comerţului şi la întreprinderea „Energocom”, solicitând informaţii despre motivele includerii în schema de import a curentului electric din Ucraina a firmei „Energo-Partner” kft şi despre modalitatea de formare a preţului de import a energiei. Miercuri, 25 iunie, adică la mai mult de două săptămâni de la trimiterea cererii oficiale, am contactat MEC pentru a afla care-i soarta solicitării noastre. Responsabili de la cancelarie ne-au spus că de ea nu se ocupă încă nimeni şi că abia săptămâna viitoare s-r putea ocupa cineva. Motivul invocat este că specialiştii în energetică de la fostul minister al Industriei şi Infrastructurii încă nu au trecut la MEC. Trebuie să precizăm însă că negocierile cu Ucraina în privinţa importului de energie au fost duse de ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon, şi nu de Ministerul Industriei şi Infrastructurii. În aceeaşi zi, în sfârşit, cineva a răspuns la numărul de telefon 256

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

mobil al lui Alexandru Gusev, managerul „Energocom”. Acel cineva ne-a spus că Gusev este în concediu şi că ar putea reveni în ţară abia săptămâna viitoare.

Cum a crescut importul şi preţul de import al energiei electrice din Ucraina 2005

2006

2007

Trim I 2008*

Trim II 2008*

Volum import, mln kWh

1600,2

2881,54

2931,37

653,0

700

Preţ mediu, cenţi $/kWh

2,39

2,54

2,98

3,8

4,2

Valoarea en. import., mln $

38,21

73,14

87,33

25,0

29,4

Perioada

*Datele pentru trimestrul I şi II din 2008 sunt estimative Sursa: Banca Naţională a Moldovei şi Biroul Naţional pentru Statistică

Ion Prească, www.investigatii.md

Afacerea „Cuciurgan” sau cum guvernul Greceanâi a favorizat afaceri profitabile pentru ruşi în detrimentul bugetului R. Moldova La finele anului trecut autorităţile moldoveneşti au anunţat că, după o pauză de trei ani şi ceva, vor relua, începând cu 1 ianuarie 2009, achiziţiile de energie electrică de la Centrala electrică regională de sistem (CERS) Moldovenească, cunoscută şi drept Centrala de la Cuciurgan, cu care a şi fost semnat un contract de livrare, pentru o perioadă de 1,5 ani. Tudor Copaci, vice-ministru al Economiei şi Comerţului, a argumentat decizia respectivă prin faptul că Centrala va furniza energie electrică „la preţuri convenabile şi nu mai puţin atrăgătoare decât cele negociate cu Ucraina”. Potrivit lui Copaci, preţul de achiziţie a energiei de la Cuciurgan va fi de 5,7-5,8 cenţi SUA/kWh pe toată perioada prevăzută în contract. Ucraina, care ne-a asigurat pe parcursul ultimilor 3 ani, cu circa 70 la sută din necesarul de energie electrică a fost lăsată cu buza umflată, în urma acestui contract. E adevărat că dacă la început curentul electric din Ucraina era la un preţ de dumping – în anii 2005-2006 nu a depăşit 2,7 cenţi kWh, apoi în anul 2008 preţul energiei a crescut considerabil. Livrările din ultimele luni ale anului 2008, au fost la un preţ de 5,5 cenţi SUA/kWh, iar pe parcursul anului 257

Transparency International – Moldova

curent preţul acesteia urma să crească treptat cu 0,1 cenţi SUA/kWh pe lună, astfel încât în scurt timp costul acesteia urma să fie mai mare decât cel oferit de Centrala de la Cuciurgan. Aparent am avut de câştigat, atât la preţ, cât şi la sporirea securităţii energetice. Or fără această centrală, asigurarea securităţii energetice este dificilă. În acelaşi timp, autorităţile ucrainene au anunţat că ar fi gata să livreze energie electrică în continuare Moldovei la un preţ de 5,2 cenţi SUA/kWh şi chiar de 4,8 cenţi SUA/kWh. Răspunsul Guvernului de la Chişinău a fost unul ambiguu. Astfel, prim-viceprim-ministrul Igor Dodon a declarat că nu a văzut o ofertă oficială din partea Ucrainei şi că ar urma să se mai ducă negocieri în acest sens. Specialişti de la ministerul Economiei şi Comerţului mai spun că prin acest acord Centrala de la Cuciurgan, amplasată în regiunea separatistă, este treptat atrasă în spaţiul economic şi juridic al Moldovei.

Reluarea achiziţiilor de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan tranşată de Putin şi Greceanâi De fapt reluarea achiziţiilor de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan a fost tranşată în mare parte în cadrul vizitei premierului rus Vladimir Putin la Chişinău, la 13-14 noiembrie 2008, la Summitul şefilor de guverne din ţările membre CSI. În ziua de 14 noiembrie, în prezenţa premierilor Vladimir Putin şi Zinaida Greceanîi, directorii companiei Inter RAO EES (aparţine statului rus) şi ÎS Moldelectrica au semnat un Acord ce prevede „separarea” a două blocuri energetice ale Centralei electrice de la Cuciurgan pentru producerea energiei destinată exportului în România. Traducerea acestuia ar suna cam în felul următor „Acordul cu privire la realizarea proiectului de separare a blocurilor energetice ale Centralei Electrice Raionale de Stat Moldoveneşti în scopul funcţionării radiale cu sistemul energetic al României” („Соглашение о реализации проекта разделения энергетических блоков Молдавской государственной районной электростанции для радиального функционирования с энергосистемой Румынии”). Scopul anunţat al acestui Acord este sporirea volumului exportului energiei electrice de la Cuciurgan în România. Conform prevederilor Acordului, Compania Inter RAO EES urmează să efectueze investiţii suplimentare şi în dezvoltarea reţelelor electrice, aducându-le la standardele europene. E vorba în special de LEA 400 kV CERS Moldovenească – Vulcăneşti – Isaccea ce va permite majorarea livrărilor la 258

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

circa 400 MW, sau 290 milioane kWh pe lună, de 3,5-4,0 ori mai mult comparativ cu actualele volume de 70-80 milioane kWh pe lună. Comentând semnarea acestui document în cadrul emisiunii „Maxima” de la postul TV „NIT”, Prim-ministrul Zinaida Greceanîi a declarat: „Aceasta-i important pentru noi, deoarece aceasta duce spre securitatea energetică a ţării”. Un alt beneficiu ar fi veniturile de 20 mln USD pe care ar urma să le obţină întreprinderea de stat Moldelectrica de la prestarea serviciilor de dispecerat şi transport al energiei electrice exportate de Centrală în România. Respectivele acorduri ridică mai multe semne de întrebare atât în privinţa legalităţii acestora, cât şi în cele legate de dreptul de proprietate. Or se ştie că Inter RAO EES a ajuns proprietar al Centralei de la Cuciurgan după o serie de tranzacţii dubioase.

Cum a fost cumpărată şi vândută Centrala de la Cuciurgan La finele anului 2003, în cadrul unei licitaţii sumare, administraţia de la Tiraspol a vândut centrala companiei ruso-belgiane „Saint Guidon Invest” NV contra unei sume derizorii de 29 mln USD, cu 2,5 mln USD mai mare decât preţul cerut de administraţia de la Tiraspol. Saint Guidon Invest era controlată de un afacerist din Odesa şi de un fost gubernator rus, dar gurile rele zic că în spatele lor se afla un deputat din Duma de stat a Rusiei. În martie 2005, compania fiică a Inter RAO EES, „RAO Nordic Oy” (Finlanda) a cumpărat de la „Saint Guidon Invest” NV, 51% din acţiunile Centralei din Cuciurgan, la preţul de 50 mln. USD. Cota de 51% însă nu asigura controlul asupra centralei: statutul era alcătuit astfel încât pentru ca Adunarea generală a acţionarilor să adopte o hotărâre era nevoie de 75% din voturi, adică acţiuni. Din aceste motive în august 2005, „RAO Nordic Oy” (Finlanda) a cumpărat 100% din acţiunile Saint Guidon Invest NV, la balanţa căruia rămăseseră cele 49%. Conform publicaţiei Vedomosti suma tranzacţiei a fost de 22 mln USD, dar alte surse vorbesc de 35 mln USD. În orice caz după obţinerea controlului asupra Centralei, RAO Nordic a modificat statutul, astfel încât deciziile să poată fi adoptate şi cu votul a 51% din acţiuni. Tot atunci a fost numit în calitate de director general Serghei Sâskov, adus din Kazahstan. În noiembrie 2005, RAO Nordic a vândut în două etape pachetul de 49% de acţiuni (la început 37%, apoi restul de 12%), contra sumei de 39 mln USD. Cui şi de ce au fost vândute acţiunile nu se ştie cu precizie. Între altele unele 259

Transparency International – Moldova

surse susţin că de aceste acţiuni s-au arătat extrem de interesate şi structuri comerciale apropiate de instituţia prezidenţială din Moldova. Posibil că eşecul tranzacţiei a fost unul dintre factorii ce au dus la renunţarea începând cu 9 noiembrie 2005, de către Chişinău de a mai cumpăra energie electrică de la Centrala electrică de la Cuciurgan. Pretextul a fost însă, cererea acestei întreprinderi de a vinde consumatorilor de pe malul drept al Nistrului energie electrică mai scumpă cu circa 30%. Conform unor surse ruseşti, pachetul de 49% de acţiuni a ajuns în proprietatea companiei „Freecom Trading” Ltd. (Cipru), care la rândul ei era la acel moment controlată de compania rusă „Kuzbassrazrezugol”, o importantă mină de cărbune din regiune carboniferă Kuzbass. Manager general la Kuzbassrazrezugol era în acea perioadă Mihail Abâzov, fost manager la RAO EES Rossii, iar acţionar majoritar era miliardarul rus Iskander Mahmudov. Intenţia Kuzbassrazrezugol era de a livra cărbune, iar Centrala de la Cuciurgan să producă şi să vândă cât mai multă energie electrică. Afacerea însă a eşuat. Se pare că acţionarii centralei nu au putut să ajungă la o înţelegere cu Moldova în privinţa preţului energiei şi condiţiilor de export a acesteia. Atunci Moldova chiar a acuzat Federaţia Rusă de şantaj economic în contextul conflictului transnistrean, la şedinţa din 10 noiembrie 2005 a Consiliului Permanent al OSCE de la Vienna, „prin privatizarea ilicită de către compania de stat rusă RAO EES Rossii a Centralei electrice de la Cuciurgan şi sistarea pe 9 noiembrie 2005 a livrării energiei electrice în partea dreaptă a Nistrului”. Preşedintele Voronin în schimb susţinea că dacă administraţia Centralei va continua să ceară un preţ mare pentru energie, nu va putea să o vândă şi întreprinderea va ajunge un morman de fiare vechi. Până la urmă cărbunarii au renunţat la afacerea cu centrala de la Cuciurgan şi în anul 2007, Freecom Trading Ltd, deţinător oficial a 49% din acţiunile Cuciurgan-ului, era deja controlat de afaceristul ucrainean Dmitri Firtash, care de asemenea avea planuri de extindere a livrărilor de energie din Ucraina şi de la Cuciurgan spre statele din Balcani. La 30 iulie 2008, compania rusă „Inter RAO EES” a anunţat însă că a încheiat tranzacţia de cumpărare a 49% din acţiunile Centralei Electrice de la Cuciurgan de la compania ungară EMFESZ (controlată de oligarhul Dmitri Firtash), consolidând astfel 100% de acţiuni ale întreprinderii. 260

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Ruşii au plătit un preţ de 3-4 ori mai mic decât valoarea reală a Centralei Potrivit unui comunicat al companiei ruse, aceasta a obţinut controlul asupra a 49% din acţiuni achiziţionând 100% de acţiuni ale companiei „Freecom Trading” Ltd. (Cipru), în cadrul unei tranzacţii în valoare de 163 mln. USD – vezi http://www.finam.ru/analysis/newsitem31364/default.asp. Potrivit datelor din registrul de companii https://mintglobal.bvdep.com/, ultima are ca unic acţionar pe Sochinskaia TES (Centrala termoelectrică din oraşul Soci), care intră şi ea în cadrul Inter RAO EES. După cum vedem pachetele de acţiuni ale Centralei de la Cuciurgan au fost vândute şi revândute de 4-5 ori, prin intermediul unor firme ofshore, ceea ce ridică semne de întrebare asupra legalităţii acestora. Cu atât mai mul cu cât, reprezentanţii „Inter RAO EES” spun că tranzacţiile ar mai putea continua, or de acţiunile centralei se arată interesate mari companii energetice europene, inclusiv EdF (Electricite de France), reprezentanţii cărora au vizitat anul trecut Centrala. Experţi ruşi au susţinut că Centrala a fost evaluată la un preţ extrem de mic – vezi http://www.finam.ru/analysis/investorquestion000011A690/default.asp. Ţinând cont de capacitatea de producţie, cât şi de amplasarea strategică, valoarea centralei, conform celor mai mici estimări făcute de experţi ruşi dar şi din Moldova, depăşeşte 600 mln USD, adică triplu faţă de cât a plătit Inter RAO EES şi structurile sale, unor ofshoruri. De exemplu, guvernul Republicii Moldova a anunţat despre lansarea proiectului de construcţie a unei centrale electrice la Ungheni, cu capacitatea de 350400 MW, valoarea investiţii fiind estimată la peste 600 mln euro. Centrala de la Cuciurgan are însă capacităţi de producere de circa 2500 MW. Sigur că dacă excludem blocurile vechi şi de acum nefuncţionale, apoi Centrala dispune la ora actuală de capacităţi de producere de 1200-1300 MW, sau de circa 3 ori mai mult decât va avea noua centrală, care plus la aceasta va costa şi mai scump. În condiţiile în care banii plătiţii de Inter RAO EES oricum au ocolit Moldova, cel puţin la nivel oficial, e clar că ce rost are să ne mai lamentăm. Problema e că autorităţile talc mâlc şi nici nu au protestat faţă de aceste tranzacţii cu averea ce aparţine de fapt Republicii Moldova. 261

Transparency International – Moldova

Privatizarea CERS Moldovenească este ilegală Institutul de Politici Publice şi The Black Sea Trust for Regional Cooperation susţin în documentul „Viziunea sintetizată asupra problemei transnistrene” (http://www.azi.md/ro/print-story/627) că acordul din 14 noiembrie 2008, cu privire la realizarea proiectului de separare a blocurilor energetice ale CERS Moldovenească în scopul funcţionării radiale cu sistemul energetic al României, ridică din nou problema dreptului la proprietate asupra bunurilor situate în autoproclamata „rmn”. Or, potrivit studiului Baroului de Avocaţi din New York „Dezgheţarea unui conflict îngheţat: aspecte legale ale crizei separatiste în Moldova” („Thawing a Frozen Conflict: Legal Aspects of the Separatist Crisis in Moldova”), prezentat în vara anului 2006 la Chişinău, regimul din „rmn” nu este în drept să schimbe forma de proprietate şi să scoată la privatizare obiectele din Transnistria. Ceea ce se referă şi la Centrala de la Cuciurgan, privatizată (ilegal) de către Compania Inter RAO EES. În opinia experţilor IPP, ambiguitatea situaţiei cu privatizarea obiectivelor din „rmn” se regăseşte inclusiv în Legea organică Nr.274 din 16.07.2004, prin care este completată Legea Nr.627-XII din 4 iulie 1991 cu privire la privatizare. Art. 23 din Legea din 1991 a fost completat cu alineatul (4) cu următorul cuprins: „Statul nu garantează dreptul de proprietate asupra obiectivelor amplasate în localităţile din stânga Nistrului şi în municipiul Bender, privatizate fără o coordonare cu Guvernul în modul stabilit.” De notat că art. II. al Legii Nr.274 din 16.07.2004 obligă Guvernul, în termen de o lună, să elaboreze procedura de coordonare a privatizării obiectivelor amplasate în localităţile din stânga Nistrului şi în municipiul Bender. În condiţiile în care Guvernul nu a anunţat însă nici odată că a recunoscut legalitatea privatizărilor din regiune, inclusiv a Centralei şi aceste acorduri contracte de export şi de furnizare a energiei electrice sunt ilegale. De altfel dreptul de a vinde energie Centrala la obţinut prin eliberarea de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică la 1 noiembrie 2006, a licenţei pentru producerea energiei electrice. Licenţa este însă temporară şi se acordă pe o perioadă de jumătate de an, după care ANRE la solicitarea Centralei eliberează o nouă licenţă pentru producerea energiei electrice pe un nou termen de 6 luni. Ca argumentare juridică a eliberării acestei licenţe sunt 262

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

folosite prevederile Hotărârii Guvernului nr. 815 din 2 august 2005, cu privire la regularizarea fluxurilor de mărfuri ce constituie obiectul activităţii de comerţ exterior al Transnistriei.

De ce au dispărut unii intermediari O altă faţetă aparent pozitivă a acestor contracte şi acorduri este dispariţia subită a unor firme intermediare în schema de export în România a energiei electrice produse la Cuciurgan. Astfel în perioada iulie 2007 – iulie 2008, în schema de export a energiei electrice produse la Cuciurgan figura şi compania Eastern Europe Energy Ltd din Londra, care pentru serviciul de intermediere lua 1,5 cenţi SUA/kWh, obţinând în decurs de un an de intermediere un profit de circa 10 mln USD. Pentru comparaţie întreprinderea de stat Moldelectrica, pentru prestarea serviciilor de dispecerat şi transport a energiei electrice de la Centrala de la Cuciurgan a obţinut venituri de doar 3 mln USD. Acţionari ai firmei Eastern Europe Energy Ltd sunt două firme – Starwell International Ltd din zona ofshore Saints Kits and Nevis şi Fynel Limited din Cipru. Datele din registrul de firme http://www.Company-Wizard.co.uk, arată că managementul firmei Eastern Europe Energy Ltd era asigurat de Juri Vitman, cu reşedinţa la Dublin, iar în prezent firma s-ar afla în procedură de lichidare. Conform specialiştilor lichidarea unor astfel de firme este o practică „normală” de a şterge urmele unor afaceri necurate. De notat că adresa acestei companii – 48 QUEEN ANNE STREET, LONDON, W1G 9JJ, coincide cu cea a unei duzine de firme a căror acţionari sunt tot Starwell International Ltd şi Fynel Limited, iar Juri Vitman apare ca manager sau în calitate de consultant de afaceri. La unele apar alţi manageri. De exemplu PEGASUS ANCIENT ART LTD, unde ca manager figurează omul de afaceri rus Svyatoslav Konkin, feciorul actorului rus Vladimir Konkin, devenit celebru în epoca sovietică prin personajele Pavel Koceaghin şi miliţianul Şarapov. Aceste date dar şi altele ne fac să constatăm că intermediarul Eastern Europe Energy Ltd era controlat de afacerişti din Moscova şi în special din cadrul managementului Inter RAO EES. Unele surse spun că ar putea fi preşedintele Inter RAO EES Evgheni Dod, sau chiar Anatoly Chubais, care a condus până anul trecut compania RAO EES Rossii, iar în prezent concernul Rosnanotehnologhii. 263

Transparency International – Moldova

Dar la exportul de energiei de la Centrala de la Cuciurgan au mai rămas alţi intermediari, controlaţi tot de afacerişti ruşi. Cei drept în România. Este vorba de SC Inteltra SRL, administrată de moldoveanul Victor Drighenici, care a obţinut cetăţenie română în anul 2005. Inteltra este, de fapt, un paravan pentru afacerile din România ale ruşilor de la RAO EES Rossii şi „Inter RAO EES”, potrivit unei investigaţii publicate de cotidianul român „Evenimentul zilei”. Compania are ca unic acţionar firma Unitrade Services LLP, cu sediul in Londra,

Planuri măreţe pentru Moldova şi România Ce va fi mai departe e greu de spus. Inter RAO EES însă anunţă planuri măreţe. Astfel după ce în anul 2007, centrala a început să exporte în volume mici energie electrică (în Rusia, România şi Belarus), apoi pentru anul 2008, exporturile deşi s-au efectuat doar în România, veniturile practic s-au dublat. În anul 2009, volumele exportate s-ar putea tripla. În orice caz aşa speră compania Inter RAO EES. Totodată şi livrările pe malul drept al Nistrului îi vor aduce venituri „frumuşele”. De notat că potrivit strategiei de dezvoltare a Inter RAO EES, unele dintre ţintele prioritare sunt dezvoltarea pieţei din România împreună cu „creşterea capacitaţii de export din Republica Moldova”. Ţinând cont de faptul că România este ţară membră a Uniunii Europene, accesul pe această piaţă reprezintă de fapt intrarea şi pe piaţa UE. Inter RAO EES nici nu ascunde faptul că vrea să folosească Republica Moldova şi România, pentru exportul de energie in Balcani. Cu atât mai mult cu cât încă în anul 2002, a fost creată compania Inter RAO EES-Balkany, unde alături de Inter RAO EES, găsim ca acţionari întreprinderea de stat Moldelectrica şi Centrala de la Cuciurgan. Dincolo de toate acestea în jurul acestui obiectiv continuă jocul diverse structuri din Moldova, Ucraina şi Rusia. Or, centrala prin accesul la gaze ieftine şi la pieţele de energie din UE aduce profituri ilicite de milioane de USD unor firme controlate de persoane sus-puse şi mai puţin bugetului Republicii Moldova. Altfel spus va continua să fie o sursă importantă de corupţie şi de instabilitate pentru sectorul energetic. Fără o reală legalizare a întreprinderii în Moldova, cu prezentarea de rapoarte oficiale şi o reglementare a activităţii acesteia pe piaţa energetică, întreprinderea nu va putea fi o sursă de securitate energetică pentru Moldova, aşa cum vor să ne facă să credem demnitarii de stat. Ion Prească, Centrul de Investigaţii Jurnalistice 264

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Cadouri guvernamentale pentru NIT (I) Un off-shore şi doi aliaţi ai Partidului Comuniştilor – aceştia sunt, conform actelor, proprietarii postului de televiziune „NIT”, care a beneficiat pe parcursul ultimilor patru ani de mai multe facilităţi din partea statului: frecvenţe, staţii TV şi sediu. Pe parcursul ultimilor patru ani, postul de televiziune „NIT” a beneficiat de mai multe facilităţi din partea statului. Numai din 2004 până în prezent, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) i-a oferit canalului zece frecvenţe TV care i-au asigurat acoperire pentru aproape 80 la sută din teritoriul republicii. Un număr atât de mare de frecvenţe nu a obţinut de la CCA până la acest moment niciun post privat de televiziune din republică. În 2004, „Radiocomunicaţii” i-a vândut postului la preţ diminuat emiţătoare şi antene de care acesta avea nevoie, iar un an mai târziu, „NIT” a primit de la Guvern un sediu confortabil – fosta clădire cu nouă etaje în care se afla Biroului Naţional de Statistică.

Cine sunt adevăraţii proprietari ai „NIT”? Înainte de a dezvălui afacerile încheiate între „NIT” şi diferite instituţii de stat, merită să spunem câteva lucruri despre proprietarii postului de televiziune. Potrivit informaţiilor oferite de Camera Înregistrării de Stat, cele mai multe dintre acţiunile Î.M. „Noile Idei Televizate” SRL, fondatoarea postului de televiziune „NIT”, aparţin S.A. „Advac Associates Ltd”, o firmă off-shore din Insulele Virgine Britanice. Aceasta deţine, în prezent, 94,15 % din acţiunile „NIT”, cele mai multe dintre care (89,97 %) le-a obţinut în 2006 de la o altă companie off-shore din Insulele Virgine Britanice – „World Group Assets Limited”. „NIT” a ajuns în mâinile unor firme off-shore încă în 1997, la doar un an de la fondarea sa. De atunci şi până în prezent, acţionari majoritari ai postului de televiziune au fost, pe rând, cinci firme off-shore din SUA, Irlanda, Canada şi Insulele Virgine Britanice.

Doi acţionari comunişti Nu am reuşit să aflăm cine sunt acţionarii respectivelor firme străine, or, accesul la orice fel de informaţii despre firme off-shore este aproape imposibil. În schimb, am reuşit să aflăm cine sunt ceilalţi acţionari (ce-i drept mai mici – n.r.) ai „NIT”. 5,83 la sută din acţiunile firmei fondatoare a postului TV aparţin bine cunoscutului Serghei Drobot, fost redactor-şef al ziarului „Kişinevskie 265

Transparency International – Moldova

Novosti”, ex-membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului în perioada când „NIT” a obţinut cele mai multe dintre frecvenţele pe care le deţine acum şi candidat din partea Partidului Comuniştilor la ultimele alegeri locale pentru funcţia de consilier municipal în Chişinău. Drobot a devenit acţionar al Î.M. „Noile Idei Televizate” în 2002, la un an după ce comuniştii au obţinut majoritatea mandatelor în Parlament, iar Vladimir Voronin a devenit preşedintele republicii. Pe atunci, Drobot deţinea 10 % dintre acţiunile firmei, pe care le-a obţinut de la un off-shore din Irlanda. Cel de-al treilea acţionar al „NIT” este Compania „Novost” SRL, care deţine 0,02 % din acţiunile firmei fondatoare a postului. Potrivit unui extras din Registrul de stat al persoanelor juridice, SRL „Novost” are un singur acţionar – Alina Russu, despre care se ştie că a activat până acum câteva luni în calitate de şefă a Direcţiei generale a Aparatului Preşedintelui R. Moldova, este membră a Comitetului Central al Partidului Comuniştilor şi a figurat în 2005 în lista candidaţilor pentru funcţia de deputat la alegerile parlamentare din partea PCRM. Amintim, în context, că preşedintele Voronin obişnuieşte să ia jurnaliştii de la „NIT” în toate vizitele oficiale pe care le întreprinde peste hotare. „NIT” este şi singurul post TV care realizează o emisiune dedicată lui Voronin – „Ora preşedintelui”, de la care şeful statului aruncă periodic acuzaţii la adresa oponenţilor săi politici.

Frecvenţe electorale Până în noiembrie 2004, „NIT” era un post privat de televiziune ca şi toate celelalte (PRO TV Chişinău, TVC 21), difuzând doar în raza municipiului Chişinău. Afacerea în urma căreia „NIT” şi-a extins aria de difuzare pe mai mult de jumătate din teritoriul republicii s-a făcut pe 16 noiembrie 2004, la doar patru luni înainte de alegerile parlamentare în care Partidul Comuniştilor a obţinut din nou majoritatea mandatelor în Legislativ, iar Voronin a fost reales preşedinte. Atunci, CCA i-a oferit postului TV toate cele şase frecvenţe pe care aceasta le solicitase. Pentru extinderea „NIT” au votat la acel moment toţi cei şapte membri ai Consiliului prezenţi la şedinţă. Unul dintre ei fiind Serghei Drobot, despre care menţionam mai sus că figurează încă din 2002 printre acţionarii postului TV. Deşi prezenţa lui Drobot în CCA reprezenta o încălcare a Codului Audiovizualului, nici preşedintele CCA de atunci, Ion Mihailo, nici autorităţile centrale nu au întreprins vreo măsură pentru a înlătura ilegalitatea. 266

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Ba mai mult, Mihailo (care, de asemenea, a votat atunci pentru acordarea celor şase licenţe postului „NIT” – n.r.) refuză să vorbească şi în prezent despre cele întâmplate în 2004 în Consiliu. Contactat de noi, fostul preşedinte al CCA a declarat că este la pensie şi are tot dreptul să tacă. „Am promis atunci când mi-a expirat mandatul în Consiliu că nu voi face ulterior declaraţii despre activitatea mea de acolo”, a spus categoric Mihailo, adăugând că nu ţine minte de ce a votat la acel moment pentru extinderea „NIT”-ului.

Extindere planificată Dar aceasta nu e tot. După ce s-a făcut cu frecvenţe noi, postul TV avea nevoie şi de echipament tehnic pentru a putea difuza. Ultimul i-a fost vândut de Î.S. „Radiocomunicaţii”, chiar dacă, conform regulamentului de activitate, această instituţie nu are dreptul să comercializeze, ci doar să închirieze posturilor de televiziune şi radio emiţătoare şi antene. Echipamentul tehnic necesar „NIT”ului a fost pregătit de „Radiocomunicaţii” chiar cu câteva luni înainte ca CCA să anunţe concursul de frecvenţe TV. La 27 iulie 2004, ministrul Transporturilor şi Comunicaţiilor, Vasile Zgardan (care cu un an înainte de asta candidase pentru funcţia de primar al mun. Chişinău din partea Partidului Comuniştilor – n.r.) a solicitat printr-un ordin Î.S. „Radiocomunicaţii”, subordonată pe atunci acestui minister, extinderea serviciilor de televiziune şi radiodifuziune în R. Moldova. Ca urmare a „comenzii” primite, „Radiocomunicaţii” a cumpărat şase emiţătoare TV şi a instalat şase staţii de televiziune, exact atâtea câte frecvenţe solicitase ulterior şi obţinuse „NIT”. La nici o săptămână de la concursul CCA, postul de televiziune s-a adresat „Radiocomunicaţiilor” cu propunerea de a cumpăra echipamentul tehnic proaspăt construit.

Staţii vândute ca active neutilizate Decizia de comercializare a noilor staţii ale Î.S. „Radiocomunicaţii” a fost luată în regim de urgenţă. Pentru a obţine acordul de vânzare a echipamentului tehnic, „Radiocomunicaţii” s-a adresat Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor, iar ultimul a dispus convocarea unei şedinţe de lucru a Comisiei pentru control selectiv al contractelor de arendă şi problemelor de conflict. Anume în şedinţa acestei comisii a fost luată decizia de vânzare a celor şase staţii TV construite de „Radiocomunicaţii” prin negocieri directe şi la preţul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic (!). Potrivit procesului-verbal al şedinţei cu pricina, Victor Bădulescu, directorul 267

Transparency International – Moldova

general al Î.S.„Radiocomunicaţii”, a propus vânzarea staţiilor TV pe motiv că „plăţile serviciilor de difuzare prin aceste staţii vor permite recuperarea investiţiilor într-un termen foarte lung”. Citiţi în numărul de marţi al JURNALULUI continuarea articolului din care veţi putea afla cu cât a cumpărat „NIT” cele şase staţii TV şi câţi bani a ratat statul încheind această tranzacţie. Tot marţi vom dezvălui o altă afacere în urma căreia „NIT” s-a ales cu un sediu mai mare chiar decât cel al televiziunii naţionale. Şi desigur, veţi putea afla cum explică responsabilii de la „NIT” „afacerile” la care ne-am referit Mariana Raţă,www.jurnal.md, 04.12.2008

Cadouri guvernamentale pentru NIT (II) Având în calitate de fondatori un off-shore şi două persoane apropiate Partidului Comuniştilor, postul de televiziune NIT a beneficiat pe parcursul ultimilor patru ani de mai multe facilităţi din partea statului. În numărul de vinerea trecută, JURNAL dezvăluia modul în care postul TV a reuşit să se extindă pe aproape tot teritoriul republicii cu câteva luni înainte de alegerile din 2005. Tot atunci relatam despre o tranzacţie suspectă încheiată între NIT şi „Radiocomunicaţii” pentru procurarea unor staţii TV necesare postului. Citiţi mai jos continuarea investigaţiei.

Fără acceptul Departamentului În hotărârea cu privire la comercializarea staţiilor TV solicitate de „NIT”, ministrul Zgardan făcea referire la Regulamentul cu privire la modul de comercializare a activelor neutilizate în procesul tehnologic, precizând că anume în conformitate cu acest document are loc tranzacţia. Lucrurile însă nu stăteau chiar aşa. Potrivit actului menţionat de Zgardan, drept criterii de determinare a activelor neutilizate în procesul tehnologic sunt neutilizarea de lungă durată a activelor, folosirea nerentabilă a acestora în legătură cu modificarea condiţiilor de exploatare şi lipsa de lungă durată a volumelor de comenzi şi producere pentru unele unităţi de active. Cele şase staţii vândute „NIT”ului erau însă nou-nouţe, iar reprezentanţi ai mai multor posturi de televiziune ne-au spus că Î.S.„Radiocomunicaţii” ar fi găsit fără probleme clienţi pentru închirierea acestora. O altă prevedere legală din acelaşi regulament, ignorată de „Radiocomunicaţii” şi MTC, dictează că vânzarea activelor prin 268

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

negocieri directe se efectuează doar după ce întreprinderea obţine permisul Departamentului privatizării. MTC, însă, nici nu s-a adresat departamentului, luând pe proprie răspundere decizia de a vinde proprietăţile statului.

Tranzacţie la preţ diminuat Potrivit unor răspunsuri oficiale primite de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale (căruia i se supune în prezent Î.S.„Radiocomunicaţii” – n.r.), „NIT” a plătit pentru toate cele şase staţii TV ale „Radiocomunicaţii” 5 milioane şi 234 mii de lei, ceea ce la acel moment echivala cu aproximativ 327 de mii de euro. Experţii afirmă însă că preţul real al acelor echipamente tehnice era atunci mai mare cu câteva zeci de mii de euro. Un tehnician de la „Radiocomunicaţii” ne-a spus că o staţie pentru o frecvenţă TV de 47 dBW (parametrii frecvenţei pentru Cahul pe care a primit-o în 2004 NIT de la CCA – n.r.), care include o antenă, un emiţător şi alt echipament tehnic, ar costa în prezent cel puţin 80 de mii de euro. Preţul unei staţii pentru o frecvenţă de 30 dBW este de aproximativ 50 de mii de euro. „NIT” a cumpărat atunci de la „Radiocomunicaţii” două staţii pentru frecvenţe cu asemenea parametri (frecvenţele pentru Bălţi şi Bender). Şi încă trei staţii pentru frecvenţe cu parametrii de 54 dBW, 23 dBW şi 25 dBW, care, spune specialistul Î.S.„Radiocomunicaţii”, ar costa încă vreo 200 de mii de euro. În total, cele şase staţii cumpărate de „NIT” în 2004 ar trebui să coste minim 380 de mii de euro, sau cu 53 de mii de euro mai mult decât a plătit „NIT”. Iar calculele făcute de specialistul de la „Radiocomunicaţii” nu includ şi cheltuielile întreprinderii de stat pentru lucrările de construcţie a staţiilor. Preşedintele Asociaţiei Presei Electronice, Alexandru Dorogan, ne-a atenţionat şi asupra altui detaliu. Potrivit lui, faptul că „NIT” care a semnat contractul de vânzare-cumpărare a acestor echipamente tehnice la sfârşitul lui decembrie 2004, a reuşit să înceapă să difuzeze pe noile frecvenţe chiar din primele zile ale lui 2005 demonstrează că antenele şi emiţătoarele cumpărate au fost instalate pe frecvenţele „NIT”-ului cu mult înainte ca postul TV să devină posesorul acestora.

Bădulescu recunoaşte, dar nu tot Solicitat de JURNAL să explice condiţiile în care au fost vândute cele şase staţii TV construite de „Radiocomunicaţii” cu patru ani în urmă, fostul director al întreprinderii, demis cu câteva săptămâni în urmă, Victor Bădulescu, 269

Transparency International – Moldova

ne-a atenţionat că tranzacţia din 2004 pe care au avut-o cu „NIT” a fost una profitabilă. „Noi am construit cele şase staţii TV din proprie iniţiativă, pentru a extinde serviciile de televiziune şi pentru a ne majora profitul”, ne-a declarat Bădulescu. În timp ce „Radiocomunicaţii” era preocupată de procurarea emiţătoarelor, de la CCA a venit o solicitare de creare a unei reţele nestatale de televiziune (până la acel moment existau doar trei reţele de stat TV – pe una difuza Moldova 1, pe alta ORT Moldova, iar pe a treia TVR1 – n.r.). „Atunci ne-am spus, de ce nu. O reţea nestatală ne-ar putea aduce bani în plus. Pentru că noi urma să acordăm servicii de deservire a acestora”, afirmă fostul director al Î.S.„Radiocomunicaţii”, recunoscând că, ştiind despre concursul CCA pentru acordarea de frecvenţe TV care urma să se desfăşoare în câteva luni, întreprinderea chiar a instalat din timp staţiile TV pe frecvenţele scoase la concurs. Bădulescu susţine că nu ştia cine va obţine licenţă pentru acele frecvenţe atunci când construiau şi instalau staţiile. Totuşi, fostul funcţionar nu a putut explica de unde a ştiut că toate cele şase frecvenţe pentru care ei au construit staţii în reţea vor fi acordate unei singure televiziuni. Cât priveşte faptul că „Radiocomunicaţii” nu are dreptul de a comercializa staţii TV, Bădulescu afirmă că această interdicţie a fost introdusă abia în aprilie 2008. Bădulescu ne mai asigură că staţiile TV au fost vândute „NIT”-ului la preţ bun, drept că, recunoaşte el, profitul „Radiocomunicaţii” nu a fost atât de mare.

Niciun refuz de la CCA În acest an, „NIT” a mai obţinut de la CCA patru frecvenţe noi, adică exact cât a solicitat. Vlad Ţurcanu, fost membru al Consiliului până acum câteva luni, susţine că instituţia nu a refuzat niciodată nicio solicitare venită de la acest post de televiziune. „Niciun post TV privat nu beneficiază de un asemenea tratament din partea CCA. Spre exemplu, PRO TV Chişinău n-a obţinut în acest an nicio frecvenţă din cele solicitate. Este cert că tot ce se face pentru „NIT” reprezintă o comandă de sus”, susţine membrul Consiliului care nu a votat niciodată pentru acordarea de beneficii postului procomunist. Analizând rapoartele de activitate ale CCA, am stabilit că, din 2001 încoace, „NIT” nu a primit niciun refuz din partea acestei instituţii. Consiliul i-a acordat postului toate frecvenţele TV pe care acesta le-a solicitat în cadrul concursurilor publice. Lucru care nu i-a reuşit până la acest moment niciunui post privat de televiziune. 270

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Fugăriţi de ochii lumii La un an de la reuşita afacere cu antene şi emiţătoare, „NIT” a mai beneficiat de o facilitate din partea statului. Este vorba despre actualul sediu al postului de televiziune, clădirea cu nouă etaje din şos. Hânceşti 53. Până în decembrie 2005, edificiul se afla în gestionarea Biroului Naţional de Statistică (BNS). Pe lângă BNS şi „NIT”, care închiria pe atunci mai mult de jumătate din spaţiul de la etajul nouă al clădirii, acolo se aflau cu chirie încă vreo zece agenţi economici. În noiembrie 2005, Guvernul, în gestiunea căruia se afla edificiul, a luat decizia de a evacua de acolo toţi chiriaşii. Cu mare scandal a fost dat afară şi BNS, căruia statul i-a găsit un nou sediu într-o clădire aflată în paragină şi pentru reparaţia căruia din bugetul de stat s-au alocat în ultimii trei ani mai bine de şapte milioane de lei. Mihai Vieri, şef adjunct al Aparatului Guvernului, motiva atunci necesitatea eliberării clădirii din şos. Hânceşti 53 prin „optimizarea folosirii suprafeţelor de serviciu”. Executivul a expediat atunci şi „NIT”-ului câteva avertizări de eliberare a spaţiilor închiriate, ameninţând postul cu judecată în cazul neconformării.

Stăpâni neoficiali De atunci, au trecut, însă, trei ani şi „NIT” nu a fost nici acţionat în judecată şi nici nu a plecat din clădire. Potrivit unor informaţii pe care le-am primit de la Direcţia generală administrarea clădirilor Guvernului (DGACG), în prezent, în edificiul de pe şos. Hânceşti 53 se află o cantină (la care iau masa angajaţii „NIT”), două bancomate şi desigur „NIT”. Spaţiile închiriate de primii trei chiriaşi sunt însă incomparabil mai mici faţă de cele ocupate de „NIT” – 207,7 m.p. faţă de 3665,5 m.p. (!). Din 2005 şi până în prezent, postul TV şi-a mărit de peste cinci ori spaţiile închiriate, ocupând acum aproape jumătate din suprafaţa totală a clădirii. În prezent, în studiourile „NIT” se fac reparaţii serioase, investindu-se milioane de lei. Asta în condiţiile în care, afirmă Nicolae Malacinschi, prim-vicedirectorul DGACG, soarta clădirii din şos. Hânceşti 53 este încă incertă. Solicitat să explice de ce Guvernul nu a acţionat până acum în judecată postul de televiziune „NIT” pentru refuzul de a elibera în 2005 spaţiile închiriate, Malacinschi ne-a răspuns că „în anul 2005, Direcţia generală a dispus evacuarea tuturor arendaşilor amplasaţi doar la etajul întâi” (!). 271

Transparency International – Moldova

Barbov s-a răzgândit să vorbească Contactat de JURNAL pentru a explica mai multe lucruri care ţin de acţiunile „NIT”-ului expuse mai sus, administratorul postului de televiziune Alexandru Barbov a refuzat să ne vorbească, scuzându-se că este în funcţie de puţin timp şi nu cunoaşte multe detalii care ţin de activitatea postului. Asta deşi, iniţial (până a afla despre ce vrem să îl întrebăm – n.r.), Barbov acceptase cu mare plăcere să se întâlnească cu noi. „Ştiu că este obligaţia dvs să mă întrebaţi. Dar eu prefer să nu răspund la întrebări. Nu sunt funcţionar public şi nu mă puteţi obliga să vă vorbesc”, ne-a declarat administratorul postului, menţionând totodată că el este singurul din cadrul instituţiei abilitat de a răspunde la întrebările jurnaliştilor. Mariana Raţă, www.jurnal.md, 08.12.2008

Guvernul minte, iar NIT privatizează La începutul lunii decembrie, curent, JURNAL a publicat o investigaţiile despre modul în care postul procomunist de televiziune NIT a obţinut mai multe beneficii din partea statului. În materialul intitulat „Cadouri guvernamentale pentru NIT” scriam despre afacerile în urma cărora acest post de televiziune a obţinut frecvenţe pentru acoperire naţională, echipament tehnic pentru staţii TV la preţ redus şi privilegiul de a fi singurul chiriaş într-o clădire a Guvernului cu nouă etaje. Revoltător este că în timp ce JURNAL publica investigaţia, NIT a mai reuşit să încheie o afacere deosebit de profitabilă, privatizând o parte din edificiul în care se află cu chirie. Ceea ce ne-a scandalizat şi mai mult este că Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului ne-a minţit cu neruşinare, răspunzând la întrebările noastre de acum două luni. La 24 septembrie, curent, JURNAL a expediat o scrisoare pe adresa Direcţiei generale pentru administrarea clădirilor Guvernului (DGACG) prin care am solicitat informaţii despre soarta imobilului de pe şos. Hânceşti 53, în care îşi are sediul NIT. În răspunsul primit, prim-vicedirectorul instituţiei, Nicolae Malacinschi, ne informa că în clădirea de pe strada menţionată, în afară de postul procomunist de televiziune, mai închiriază spaţii o cantină şi două bancomate. Cel mai important chiriaş, NIT, ocupă 3665,5 metri pătraţi şi „achită plăţile conform prevederilor contractului şi datorii faţă de DGACG nu au fost generate”. O lună mai târziu am solicitat de la aceeaşi direcţie copiile contractelor de 272

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

arendă încheiate cu NIT, dar, pentru că n-am primit niciun răspuns, am rugat un deputat să solicite printr-o interpelare aceeaşi informaţie de la DGACG.

NIT şi-a privatizat sediul Chiar dacă instituţia era obligată să-i răspundă parlamentarului în termen de două săptămâni, acesta nu a primit răspunsul nici până în acest moment. În schimb, a primit un răspuns de la direcţie un alt deputat care a fost curios să afle care este soarta NIT-ului. Ce-i drept, răspunsul a venit abia după ce JURNAL a publicat investigaţia pe care o pregătea pe marginea acestui subiect. Potrivit răspunsului primit de parlamentarul AMN Anatol Onceanu, Î.M. „Noile Idei Televizate” (fondatorul postului TV NIT – n.r.) a prezentat în septembrie Agenţiei Proprietăţii Publice (APP) cerere şi documentele necesare privatizării unor încăperi din edificiul în care îşi are sediul, iar la 30 octombrie, curent, privatizarea a fost acceptată. Contractul de vânzare-compărare a încăperilor privatizate de NIT a fost semnat acum o lună.

Reducere de 300% Potrivit documentelor, în proprietatea privată a postului procomunist de televiziune au intrat 1732 din cei 4445,9 metri pătraţi de spaţiu pe care îl închiriază în clădirea de pe şos. Hânceşti 53. Solicitat de JURNAL, directorul APP, Igor Grigoriev, ne-a comunicat că NIT a privatizat acest spaţiu la un preţ de circa 6 milioane de lei. L-am întrebat pe Grigoriev de ce nu a fost organizată o licitaţie pentru privatizarea spaţiilor din această clădire a Guvernului, oficialul ne-a răspuns însă că totul a fost organizat legal, NIT având dreptul de a privatiza o parte din spaţiile care i-au fost transmise în locaţie cu ani în urmă. Dacă procedura de privatizare a fost organizată legal, la preţul de vânzare, Guvernul i-a făcut o reducere mai mult decât substanţială postului TV. Potrivit informaţiilor oferite de bursa imobiliară „Lara”, un metru pătrat de spaţiu nelocuibil într-o clădire administrativă de clasa C costă în prezent de la 800 până la 1000 de euro. Un calcul simplu ne arată că, respectând preţul de piaţă, Guvernul ar fi trebuit să-i vândă NIT-ului spaţiile privatizate cu cel puţin 18 milioane de lei (!).

Direcţia a trişat Pe lângă faptul că a ascuns de noi că fusese iniţiat procesul de privatizare a spaţiilor de către NIT, DGACG a trişat şi atunci când ne-a informat despre suprafaţa închiriată de acest post TV. Or, în răspunsul oferit nouă, a fost in273

Transparency International – Moldova

dicată o suprafaţă mai mică cu 780 de m.p. decât cea ocupată în realitate de NIT. Astăzi, postul procomunist de televiziune ocupă mai mult de jumătate din clădirea cu nouă etaje de pe şos. Hânceşti 53, din care cu patru ani în urmă au fost alungaţi cu scandal toţi chiriaşi, inclusiv Biroul Naţional de Statistică, în gestiunea căruia se afla în acel moment imobilul. În încercarea de a obţine o explicaţie, am telefonat la DGACG, secretara nea spus însă că nu vom putea vorbi nici cu şeful direcţiei, Ion Catan, nici cu adjunctul, Nicolae Malacinschi, pentru că aceştia sunt ocupaţi de pregătirea sărbătorilor şi nu se vor afla toată ziua la birou. Mariana Raţă, www.jurnal.md, 12.01.2009

Operaţiunea „Miliardul” Un grup de firme din anturajul conducerii de vârf a statului, admise la reconstrucţia sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei, îşi vor rezolva problemele financiare provocate de criza în construcţii. În timp ce statul se confruntă cu o criză economică din ce în ce mai gravă, autorităţile centrale intenţionează să cheltuiască aproape un miliard de lei (!) pentru reparaţia Parlamentului şi a Preşedinţiei, vandalizate de protestatari în ziua de 7 aprilie. Potrivit planului de lucrări care urmează a fi efectuate, din actuala clădire a Parlamentului vor fi lăsaţi doar pereţii. Profitând de ocazie, conducerea statului a decis să facă reparaţie şi la Baza Auto a Parlamentului, dar şi să construiască o anexă la Parlament. Specialiştii în construcţie susţin că de această sumă se puteau construi câteva Parlamente şi Preşedinţii, mult mai luxoase decât acum. Numele companiilor câştigătoare ale celor mai scumpe contracte de construcţii din republică încă nu au fost făcute publice. Însă cert este că una din firmele care au participat la tenderul pentru reparaţia Parlamentului îl are în calitate de fondator pe ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Vladimir Baldovici, iar fondatorul unei companii care participă la concursul pentru reparaţia Preşedinţiei a fost recent decorat de şeful statului cu distincţia „Gloria Muncii” (!).

Din actualul Parlament vor rămâne doar pereţii Miercuri seara, în spatele Parlamentului se înghesuiau mai multe excavatoare, iar câţiva muncitori voinici spărgeau pereţii exteriori ai sălii de şedinţe a Legislativului. De sus, de la ultimele etaje şi de pe acoperişul clădirii, printr-o 274

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

ţeavă special amenajată, se aruncau gunoaie – parchet, bucăţi de lemn şi de marmură, iar la câteva geamuri trudeau „muncitori-patrioţi”, dezasamblândule. La trei săptămâni de la vandalizarea Parlamentului şi a Preşedinţiei, lucrările de curăţare, dar şi cele de reparaţie sunt în toi. Şi asta în condiţiile în care comisia de organizare a tenderelor încă nu a desemnat cele două companii care vor efectua aceste lucrări (cel puţin aşa susţin membrii acestor comisii – n.r.). Conform planului de lucrări care urmează a fi efectuate la Parlament (plan care le-a fost înmânat tuturor companiilor care şi-au exprimat dorinţa de a participa la tender – n.r.), în afară de pereţi din actualul edificiu nu va mai rămâne NIMIC.

Condiţii mai bune pentru deputaţi Urmează a fi schimbat acoperişul clădirii, tot parchetul, pardoselile de marmură şi gresie, pervazurile, uşile interioare şi cele de la intrarea în instituţie. În locul geamurilor de acum, vor fi intalate ferestre din aluminiu „antiglonţ” şi „antivandal”. Vor fi schimbate tavanele, va fi dată jos tencuiala de pe pereţi, vor fi schimbate toate ţevile de apă şi cele de canalizare, tot sistemul sanitar, cel de asigurare cu energie electrică, cel de condiţionare, cel de ventilare şi cel de termoficare vor fi înlocuite cu altele noi. Administraţia Parlamentului îşi doreşte intalarea unei staţii electrice autonome, dar şi a mai multor filtre pentru apă potabilă. Pentru viitorii deputaţi vor fi create condiţii la care foştii legiuitori nici nu ar fi putut visa. Va fi instalat un sistem de votare electronic, fiecare deputat va avea microfon, parlamentarii ruşi vor putea beneficia de un sistem de traducere sincronă. În Parlament vor fi instalate mai multe monitoare mari cu plasmă, iar reţelele de internet şi televiziune vor fi dintre cele mai performante.

Legislativul va fi împânzit de camere video După reparaţie, Legislativul de la Chişinău va fi una dintre cele mai securizate instituţii de stat din lume. Căci în clădire se preconizează a fi instalate 53 de camere exterioare, 143 de camere interioare şi 32 de camere ascunse. Pe lângă tradiţionalul control de detectare a metalelor, vizitatorii Parlamentului vor fi supuşi şi unui control de detectare roentgen. Profitând de ocazie, administraţia instituţiei a decis să facă o mică reparaţie şi la Baza Auto a Parlamentului, dar şi să lărgească sala de şedinţe a Legislativului. Pentru asta, peretele exterior al sălii (cel care dă în spatele instituţiei – n.r.) va fi spart şi clădirea va fi mărită cu circa două mii de m. p. 275

Transparency International – Moldova

O reparaţie cât 130 de blocuri de locuit Pentru toate aceste lucrări se vor cheltui mai bine de 600 de milioane de lei, bani din care, afirmă specialiştii, ar putea fi construite din temelie cel puţin două Parlamente, cu lucrări de finisaj dintre cele mai luxoase (inclusiv poleire cu aur şi cu scări şi pardoseală din granit). Potrivit lor, construcţia (inclusiv cu lucrările de finisaj – n.r.) a unui bloc de 9 etaje costă astăzi în Chişinău 4,5 milioane de lei. Parlamentul cu suprafaţa de circa 15 mii de m. p. face cât trei blocuri cu nouă etaje, dar costă cât 130 (!). Referindu-se la complexitatea lucrărilor care urmează a fi executate, Mihai Roşcovan, director al Business Consulting Institute, a declarat pentru JURNAL că companiile care participă la tender, fiind mici, nu vor avea capacitate şi potenţial pentru a le efectua. „Cel mai probabil acestea sunt nişte firme-căpuşe prin care se transferă banii pentru a fi distrasă atenţia de la companiile care cu adevărat vor realiza lucrările de reparaţie”, a opinat expertul, explicând că o firmă cu cifra de afaceri de 7 milioane de lei nu are cum să facă lucrări de peste 300 de milioane de lei. Roşcovan crede că prin intermediul acestei situaţii un grup de firme din anturajul conducerii de vârf a statului îşi va rezolva problemele financiare provocate de criza în construcţii.

La tender participă firme „apropiate” Care vor fi cele două companii norocoase, comisiile de desfăşurarea tenderelor de la Parlament şi Preşedinţie susţin că încă nu ştiu. Cert este însă că la concursul pentru reparaţia Parlamentului participă trei firme, „Matacon-Lux” SRL, „Consfirm Grup” SRL şi „Dansicons” SRL. Prima promite să repare edificiul în opt luni, iar următoarele două – în şapte. Nu am reuşit să aflăm care este devizul de cheltuieli propus de acestea, dar ceea ce ştim cu siguranţă este că printre fondatorii firmei „Consfirm Grup” figurează numele ministrului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Vladimir Baldovici, care deţine cea mai mare cotă parte în companie (!). La tenderul pentru reparaţia Palatului prezidenţial participă doar două firme. Asta deşi Legea cu privire la achiziţiile publice prevede că pentru ca un tender să se poată desfăşura este necesar să existe cel puţin trei oferte. Cele două companii sunt „Viscont service” SRL şi „Acar Cantarajiu” Î.I. Prima propune să efectueze lucrări în valoare de 303 milioane de lei în patru luni, iar cea dea doua susţine că va cheltui 251 de milioane de lei pentru reparaţii executate în cinci luni. Despre „Acar Cantarajiu” ştim că anul trecut a câştigat concur276

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

sul pentru reconstrucţia Centrului Republican pentru Copii şi Tineret, lucrări pentru care a primit de la stat 87 de milioane de lei, iar la începutul acestui an, pentru aceste lucrări, directorul companiei (tot el şi fondatorul – n.r.), Ion Cantarajiu, a fost decorat de Voronin cu ordinul „Gloria Muncii”.

Banii vor fi luaţi din bugetul Educaţiei? Amintim că îndată după devastarea celor două instituţii, preşedintele Vladimir Voronin s-a adresat cu o solicitare Uniunii Europene pentru a finanţa lucrările de reparaţie de la Parlament şi Preşedinţie. Pentru că nu a venit niciun răspuns la solicitare, şeful statului a precizat ulterior că banii pentru reparaţie vor fi luaţi din bugetul pentru învăţământ. Căci cei mai mulţi dintre vandali erau studenţi şi elevi. Conform Legii bugetului de stat pentru anul curent, pentru învăţământ, în 2009, au fost prevăzuţi circa 1,8 miliarde lei. Dacă reparaţiile vor costa un miliard, învăţătorii riscă să rămână fără salarii. Subliniem că protestatarii au devastat doar primele trei etaje din Preşedinţie, de aceea, repararea întregului edificiu nu ar fi fost necesară. Cât priveşte Parlamentul, vandalii au reuşit să pătrundă în interiorul clădirii doar pentru că poliţia a permis acest lucru. De ce, atunci, să nu se ia bani din bugetul pentru menţinerea ordinii publice? Încercarea noastră de a lua legătura cu şefii celor două companii menţionate mai sus a eşuat. La niciunul din numerele de telefon ale firmelor nu a răspuns nimeni ieri. Potrivit şefului serviciului de presă al Parlamentului, rezultatele tenderelor vor fi făcute publice săptămâna viitoare. JURNAL va reveni cu detalii pe marginea acestui subiect în numerele viitoare ale ziarului. Mariana Raţă, Vitalie Hadei, www.jurnal.md, 01.05.2009

Operaţiunea „Miliardul” (II) Tenderul pentru reconstrucţia clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei a fost câştigat de două firme din anturajul conducerii de vârf a statului După cum am presupus în numărul de vinerea trecută al JURNALULUI, de reparaţia Parlamentului se va ocupa firma „Consfirm Grup” SRL, fondatori principali ai căreia sunt Vladimir Baldovici, ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, şi soţia acestuia, Violeta Baldovici. Iar la Preşedinţie lucrările de 277

Transparency International – Moldova

reparaţie vor fi efectuate de firma „Acar Cantarajiu”, patronul căreia a fost decorat cu câteva luni în urmă de Voronin cu ordinul „Gloria Muncii”. Potrivit experţilor, cele două tendere s-au desfăşurat cu multiple încălcări, iar volumul lucrărilor care urmează a fi efectuate este vădit „umflat”.

JURNAL a anticipat rezultatele tenderelor E oficial! Tenderele pentru reparaţia clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, vandalizate ca urmare a protestelor violente din 7 aprilie, curent, au fost câştigate de firmele „Consfirm Grup” SRL şi „Acar Cantarajiu” ÎI. Potrivit informaţiilor oficiale obţinute de la Camera Înregistrării de Stat a R. Moldova, „Consfirm Grup” îi are în calitate de fondatori pe Vladimir Baldovici (cu cota de 3.932.134), Andrei Roşca (cu cota de 1.966.067), Lilia Druţă (cu cota de 983.034), Violeta Baldovici şi Alexandr Guţu. Astfel, familia actualului ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului deţine pachetul majoritar de acţiuni în compania care se obligă să repare în următoarele şapte luni Parlamentul, estimând costul lucrărilor la peste 250 de milioane de lei. Aproximativ de aceeaşi sumă (251 milioane de lei – n.r.) va avea nevoie şi „Acar Cantarajiu” pentru a repara, în cinci luni, stricăciunile de la Preşedinţie. Amintim că această firmă, al cărui fondator şi director unic este un oarecare Ion Cantarajiu, a mai beneficiat şi anul trecut de o comandă de stat, cea mai scumpă din 2008. Atunci, „Acar Cantarajiu” a câştigat concursul pentru reconstrucţia Centrului Republican pentru Copii şi Tineret, lucrări pentru care a primit de la stat 87 de milioane de lei. La începutul acestui an, pentru aceste lucrări, directorul companiei a fost decorat de Voronin cu ordinul „Gloria Muncii”, iar cu două săptămâni în urmă, a primit o nouă comandă. Una dintre cele mai scumpe încheiate vreodată de stat cu vreo firmă de construcţii.

Licitaţii cu încălcări Să revenim totuşi la modul în care s-au desfăşurat cele două tendere. Potrivit Legii cu privire la achiziţiile publice, acestea se desfăşoară în mod transparent şi cu utilizarea eficientă a finanţelor publice. Cu toate acestea, presa nu a avut acces la licitaţie, iar, conform planului de lucrări care urmează a fi efectuate, din actualul Parlament nu vor rămâne decât pereţii. În rest, pardoselile, geamurile, tencuiala, podurile, uşile, ţevile, mobilierul, totul va fi schimbat. Ridică mai multe semne de întrebare modul în care s-a desfăşurat tenderul pentru reparaţia Preşedinţiei. Potrivit informaţiilor oferite de grupul de lucru 278

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

pentru desfăşurarea licitaţiei, la aceasta au participat doar două companii. Mihai Roşcovan, director al Business Consulting Institute şi membru al mai multor comisii de organizare a tenderelor, susţine că deşi actuala Lege cu privire la achiziţii publici nu stipuleaza clar numarul minim necesar de ofertanţi, „Regulamentul cu privire la achiziţiile publice de lucrări” prevede că numărul minim de ofertanţi selectaţi la prima etapă trebuie să fie de trei participanţi”.

Conflict de interese la Parlament Tot potrivit lui Roşcovan, pentru lucrări a căror valoare estimativă depăşeşte 99 milioane lei, Legea prevede mărirea termenului de depunere şi primire a cererilor de participare şi a ofertelor până la cel puţin 40 de zile calendaristice din data publicării anunţului de participare. În cazul de faţă, anunţul a fost publicat în „Buletinul achiziţiilor publice” pe data de 14 aprilie, iar termenul limită de depunere a ofertelor a fost stabilit pe 24 aprilie. „Desigur, pentru lucrări de valoare mare ar fi trebuit să se anunţe o licitaţie internaţională. Însă, guvernanţii comunişti au hotărât să-şi rezolve problemele legate de criza economică. Prin faptul că aşa-numita licitaţie a fost câştigată de una din firmele ministrului Baldovici au fost admise încălcări grave nu numai ale legislaţiei de achiziţii publice, dar şi ale Legii cu privire la conflictul de interese, în care e stipulat clar că ministrul este parte interesată”, ne-a explicat Roşcovan. Amintim, în context, că, cu doar două zile înainte de expirarea termenului de depunere a ofertelor, clădirea Parlamentului a fost transmisă printr-o hotărâre de Guvern în gestiunea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului.

„Volumele de lucrări au fost umflate” Referindu-se la perioada de executare a lucrărilor, Roşcovan a menţionat că volumele de lucrări anunţate pentru clădirea Parlamentului nu pot fi executate până la sfârşitul anului, cu atât mai mult în şapte luni, după cum îşi propune „Consfirm Grup”. „Eu nu cunosc firme cu cifra de afaceri anuală de peste 200 milioane pe an. De aceea, pot presupune că volumele de lucrări sunt mai mici, dar au fost umflate pentru spălarea banilor”, şi-a justificat opinia fostul consilider municipal. Conform preţurilor de piaţă din acest moment din R. Moldova, cele 250 de milioane de lei care urmează a fi cheltuite pentru reparaţia Parlamentului sunt suficiente pentru construcţia şi lucrările de finisaj a cel puţin trei clădiri de nouă etaje. „Îmi aduc aminte din perioada când eram consilier municipal şi când, în 2006, la fel, printr-o licitaţie trucată, primăria 279

Transparency International – Moldova

capitalei a vândut un teren de 2 ha la un preţ de 5 milioane de lei, pe când valoarea de piaţă era de 30 de milioane. Câştigătorul a fost atunci o firmă bine cunoscută – „Moldconstruct Мarket” SRL (o firmă despre care presa a scris că ar aparţine lui Oleg Voronin – n.r.)”, a conchis Roşcovan. Menţionăm că în acea perioadă primar al mun. Chişinău era Vasile Ursu.

La Preşedinţie totul e legal Solicitat de JURNAL, vicedirectorul general al Agenţiei Rezerve Materiale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, Teodor Potârniche, a declarat că organizarea tenderului de la Preşedinţie cu participarea a doar doi ofertanţi a fost legală. Or, conform actualei legislaţii, licitaţiile se pot desfăşura şi cu un singur participant. Cât priveşte conflictul de interese apărut în urma desemnării câştigătorului licitaţiei de la Parlament, Potârniche susţine că încă nu a primit documentele de licitaţie şi nu se poate pronunţa pe marginea acestui subiect. Mariana Raţă, www.jurnal.md, 08.05.2009

Operaţiunea ”Miliardul” (III) Din ce bani se vor plăti reparaţiile la Parlament şi Preşedinţie? Tenderele pentru reparaţia Parlamentului şi Preşedinţiei sunt ilegale, desfăşurându-se înainte de a fi identificată sursa de finanţare a acestora. De altfel, de unde vor fi luaţi cei peste jumătate de miliard de lei pentru repararea edificiilor nu se ştie nici în acest moment. Cert este însă că nu din bugetul pentru educaţie, susţin responsabilii din cadrul Ministerului Finanţelor. Dar această nesiguranţă nu îi sperie pe câştigătorii licitaţiilor, care muncesc de zor, în două ture, pentru a repara Legislativul şi Palatul Prezidenţial după proiecte elaborate încă în 2006. Alături de „Consfirm Grup” şi „Acar Cantarajiu”, „trudesc” cu sârguinţă la refacerea acestor două clădiri şi alte companii. Multe dintre ele sunt apropiate de conducerea de vârf a statului.

Câştigul împărţit între ”ai noştri” La Parlament şi Preşedinţie lucrările de reparaţie sunt în toi. Zi şi noapte se aud lovituri de ciocane, ţiuit de sfredele. „Muncim în două schimburi pentru a termina totul la timp”, ne explică Alexandr Guţu, directorul firmei „Consfirm Grup”, care s-a angajat să repare Parlamentul până în toamnă. Alături de fir280

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

ma pe care o gestionează, pe şantier muncesc încă 13 companii, angajate de „Consfirm Grup” în calitate de subantreprenori. Deşi Guţu a evitat să ne spună care sunt aceste companii, muncitori de pe şantier ne-au spus că sunt acolo şi colegi de-ai lor de la „Glorinal” (firmă despre care se spune că ar aparţine fiului preşedintelui Voronin – n.r.), dar şi de la „Stayer”, companie al cărei director până nu demult era actualul ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Vladimir Baldovici. Amintim că ultimul se numără şi printre fondatorii (cu cea mai mare cotă parte – n.r.) companiei „Consfirm Grup”.

O întrebare provocatoare A fost nevoit să angajeze subantreprenori, pentru a finaliza la termenul volumul de lucrări care costă 251 de milioane de lei, şi SRL „Acar Cantarajiu”. Proprietarul firmei, Ion Cantarajiu, ne-a mărturist că reparaţiile la primele patru etaje din Preşedinţie, dar şi amenajarea teritoriului din faţa instituţiei se vor încheia cel târziu la sfârşitul lui septembrie. Până atunci, vor fi renovate în întregime reţelele inginereşti, apeductul, sistemul antiincendiar, vor fi schimbate toate geamurile (păstrându-se culoarea acestora – n.r.), vor fi reparate scările de la intrarea în clădire şi cele două havuzuri care se găsesc în faţa Preşedinţiei, dar nu mai funcţionează de ani buni. Alături de „Acar Cantarajiu”, de toate aceste lucrări se vor ocupa firmele „Azurit” (angajaţii şi directorul căreia s-au învrednicit în ultimii ani de mai multe distincţii de stat – n.r.), „Procom intex”, „Vixidex energo” şi „Ventcon N” (despre ultimele trei nu am reuşit să aflăm nimic). Întrebat cât de adevărate sunt zvonurile că „Acar Cantarajiu” ar fi o firmă din anturajul preşedintelui statului, proprietarul companiei ne-a răspuns: „Asta e o întrebare provocatoare. Trebuie să dovediţi acest lucru. Noi nu avem nimic cu familia Voronin”.

Voronin avea nevoie de distrugeri? Multe dintre lucrările care urmează a fi efectuate la Parlament şi Preşedinţie se execută după proiecte elaborate încă în 2006. După cum a declarat încă săptămâna trecută edilul capitalei, Dorin Chirtoacă, proiectul după care acum se construieşte anexa la Parlament există din 2006. Tot atunci, susţine fostul arhitect-şef al mun. Chişinău, Nicon Zaporojan, a fost elaborat şi proiectul de amenajare a spaţiului din faţa Preşedinţiei (lucru confirmat şi de Ion Cantarajiu – n.r.), dar cele două proiecte nu aveau indicaţi termenii de executare, urmând a fi realizate când se vor găsi bani pentru aceasta. Existenţa de mai demult a 281

Transparency International – Moldova

acestor proiecte, chiar dacă nu înseamnă că devastarea celor două instituţii a fost planificată încă din 2006, ridică multe semne de întrebare vizavi de declaraţiile făcute după 7 aprilie de Vladimir Voronin, care a precizat că cele două clădiri au fost lăsate intenţionat pe mâna vandalilor pentru a fi distruse.

Bani pentru reparaţii nu sunt Bani pentru realizarea proiectelor din 2006 nu au fost prevăzuţi în buget nici în acest an. Iar distrugerile din 7 aprilie i-au luat pe nepregătite pe responsabilii de la Ministerul Finanţelor, care încă nu ştiu de unde vor lua bani pentru a plăti aceste lucrări. „Aceste cheltuieli nu au fost prevăzute în buget. Banii vor fi identificaţi când se va face ajustarea bugetului pe 2009. Deocamdată nu se ştie de unde vor fi luaţi aceşti bani, pentru că nu funcţionează nici Guvernul, nici Parlamentul. Nu are cine să adopte hotărârea de modificare a bugetului de stat”, ne-a explicat Liubov Evancicova, responsabil din cadrul Ministerului Finanţelor. Totuşi, crede funcţionara, este puţin probabil ca banii pentru reparaţia celor două edificii să fie luaţi din bugetul pentru educaţie. „De unde aţi luat o asemenea informaţie? Nu ştiu nimic despre asta şi nici nu cred că acest lucru ar fi posibil”, a spus ea, sugerând că dacă nu se vor găsi bani în buget, s-ar putea recurge la credite.

Organizarea licitaţiilor s-a făcut prin abuz Cât de legală este, însă, organizarea acestor licitaţii înainte de a fi identificate sursele de finanţare a reparaţiilor? Viorel Furdui, expert din cadrul IDIS ”Viitorul”, ne-a explicat că norma legală prevede că autorităţile publice pot angaja cheltuieli numai dacă există acoperire financiară corespunzătoare şi dacă alocarea acestor surse financiare a fost aprobată de autorităţi decizionale competente, în cazul dat, de către Parlament. Dacă acest lucru nu se întâmplă, organizarea licitaţiilor urmează a fi interpretată drept abuz, iar responsabilii de organizarea tenderelor urmează să fie traşi la răspundere. Or, nu există nicio garanţie că astfel de surse vor fi identificate, în condiţiile crizei financiare actuale. ”Ba mai mult, nu există garanţii că astfel de cheltuieli şi finanţarea lor vor fi aprobate de către Parlament. Şi atunci de unde se vor lua bani, cine va purta răspundere pentru penalităţile, amenzile şi prejudiciul pe care îl vor pretinde antreprenorii în cazul neonorării plăţilor din partea Preşedinţiei şi a Parlamentului?”, se întreabă expertul Mariana Raţă, www.jurnal.md, 29.05.2009 282

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Operaţiunea „Miliardul” (IV) Ministrul Construcţiilor confirmă că reparaţiile la Parlament şi Preşedinţie erau necesare de demult • Deşi distrugerile de la Parlament şi Preşedinţie au fost estimate de experţi la suma de 120 de milioane de lei, conducerea statului a decis să facă reparaţii de cel puţin jumătate de miliard de lei. • Ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, Vladimir Baldovici, susţine că renovarea celor două edificii era necesară de foarte mult timp. • Baldovici recunoaşte că a fost fondatorul firmei „Consfirm-Grup”, câştigătoarea licitaţiei pentru reparaţia Parlamentului, dar spune că acest lucru nu ar trebui să ne mire. • Autorităţile centrale încă nu ştiu de unde vor lua bani pentru reparaţii. Ministerul Finanţelor a deschis, însă, un cont trezorial pe care agenţii economici pot depune bani pentru aceste lucrări. • În faţa Parlamentului şi Preşedinţiei va fi contruit un complex arhitectural compus din cinci havuzuri. Ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului a confirmat oficial aproape toate informaţiile publicate de JURNAL cu referire la lucrările de reparaţie de la Parlament şi Preşedinţie. Pornind de la afirmaţiile făcute de Baldovici, se poate conchide că vandalizarea celor două edificii le-a convenit autorităţilor.

Au rămas doar pereţii Din vechile clădiri ale Parlamentului şi Preşedinţiei la acest moment au rămas doar pereţii. După cum am scris şi anterior, muncitorii (aproape de 500 în ambele clădiri – n.r.) au scos tencuiala de pe pereţi şi poduri, marmura de pe stâlpi, podele şi scări, parchetul, uşile, tot mobilierul. Au fost lăsate doar geamurile, dar şi acestea vor fi schimbate de îndată ce vor fi finisate lucrările de renovare din interiorul clădirii. Chiar dacă, recunoaşte ministrul, în clădirea Preşedinţiei au fost devastate doar primele patru etaje, autorităţile au decis să repare din temelie întreaga clădire. „Noi ne propunem să modernizăm total aceste două edificii pentru ca ele să corespundă cerinţelor şi standardelor actuale. Şi aici nu e vorba de un moft al cuiva. Preşedinţia a fost construită în 1987, de atunci şi până acum intervenţii 283

Transparency International – Moldova

serioase la reţele nu au fost. Clădirea demult nu mai corespunde cerinţelor”, a explicat Baldovici.

Reparaţii programate Cam aceeaşi a fost explicaţia şi pentru lucrările de renovare de la Parlament. Aici, însă, ministrul s-a oprit mai mult timp pentru a lămuri de ce a fost nevoie de a fi construită o anexă la edificiu. „Actuala sală de şedinţe a Parlamentului nu mai corespunde necesităţilor. Era nevoie de mai mult spaţiu pentru presă, dar şi pentru invitaţi”, a motivat el proiectul anexei elaborat încă în 2006 şi implementarea căruia ne va costa, acum, circa 75-80 de milioane de lei. Potrivit lui Baldovici, pe parcursul ultimilor ani, au fost elaborate mai multe proiecte de reparaţii şi renovare la cele două clădiri de stat, dar din lipsă de bani executarea lor a fost amânată. „Nu au fost realizate proiectele din simplul motiv că în 2007 a fost secetă mare în republică, în 2008 – inundaţii şi bugetul de stat nu îşi permitea luxul să acopere cheltuilelile de reparaţie”, a precizat ministrul, evitând să spună dacă actuala criză economică nu reprezintă un motiv serios pentru a amâna şi în acest an renovările.

Cinci havuzuri Astfel, conform vechilor şi noilor proiecte, cele două clădiri vor fi esenţial modernizate. Vor fi implementate sisteme foarte noi, inclusiv înlocuirea cheilor de la birouri cu cartele. Va fi aplicat un sistem de securizare informaţional dintre cele mai noi. Votul la şedinţa în plen a Parlamentului va fi computerizat. Şedinţele în plen vor putea fi transmise în direct. Se va asigura lucrul operativ al presei. În Preşedinţie, pentru că nu ajungeau birouri de lucru, multe dintre sălile mari vor fi transformate în birouri. Va fi reparat şi acoperişul pentru că demult curgea. Iar vitraliile vor fi schimbate în întregime. În faţa Parlamentului şi Preşedinţiei vor fi construite cinci havuzuri care vor forma un complex arhitectural frumos.

De cinci ori mai mulţi bani Pentru ca populaţia să nu fie dezinformată prin declaraţiile continue ale preşedintelui Voronin care nu încetează să pună pe seama opoziţiei şi a tinerilor cheltuielile mari care vor fi suportate la aceste două clădiri, ţinem să menţionăm că potrivit lui Baldovici distrugerile de la Parlament şi Preşedinţie au fost evaluate de către experţi la suma de 120 de milioane de lei. La Palatul Prezidenţial 284

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

s-au adus prejudicii directe de 41 de milioane de lei, iar la Legislativ – de 79 de milioane de lei. Cu toate acestea, repararea şi renovarea clădirilor ne va costa de cel puţin cinci ori mai mult. Asta pentru că sumele iniţiale de 251 de milioane pentru repararea Preşedinţiei şi 250 de milioane pentru renovarea Parlamentului ar putea să crească. Cu cât, Baldovici nu ştie, totuşi, ne asigură el, suma nu se va dubla.

Vor acţiona primăria în judecată Referindu-se la autorizaţia de la Primărie pe care ar trebui să o obţină pentru modificarea proiectului, Baldovici a spus că în această situaţie autoritatea publică locală este obligată să elibereze autorizaţia de construcţie imediat şi necondiţionat şi, dacă acest lucru nu se va întâmpla în viitorul apropiat, MCDT îşi rezervă dreptul de a se adresa în judecată, unde, Baldovici este sigur că vor obţine câştig de cauză. Primăria mun. Chişinău nu a comentat aceste ameninţări ale ministrului.

Baldovici confirmă că a fondat „Consfirm Grup” Cât priveşte legătura sa cu firma „Consfirm Grup”, câştigătoare a tenderului pentru reparaţia Parlamentului, Vladimir Baldovici a confirmat că a fost fondatorul acestei companii, dar, a menţionat el, s-a retras din companie încă înainte de a fi devenit ministru. Ministrul a mai dezvăluit presei că rămâne în continuare acţionar la compania de construcţii „Stayer”, al cărei fondator a fost. Acest lucru, însă, crede ministrul, nu ar trebui să ne mire, căci el vine din lumea businessului. „Eu vin din sectorul privat. De aceea, pe mine, orice companie în care am activat eu, indiferent în ce calitate – de director sau fondator –, n-o să mă supere şi n-o să mă deranjeze niciodată”, a spus Baldovici. El a infirmat, totodată, informaţia că firma „Glorinal” ar efectua lucrări de reparaţii la cele două edificii de stat.

Conturi speciale Sursa de finanţare a reparaţiilor pentru Parlament şi Preşedinţie este un mister şi pentru ministrul Construcţiilor. Baldovici susţine că cei mai mulţi bani vor fi alocaţi din bugetul de stat, după rectificarea acestuia, dar şi din sumele adunate pe conturile speciale deschise acum o lună de Ministerul Finanţelor. Pe aceste conturi, afirmă ministrul, toţi doritorii vor putea depune bani pentru a ajuta statul să repare cele mai importante clădiri ale sale. 285

Transparency International – Moldova

Solicitată de JURNAL, Olga Ignat, responsabil de la Trezorerie, ne-a comunicat că conturile trezoriale au fost deschise îndată după evenimentele din 7 aprilie şi până la acest moment pe ele s-au adunat 65 de milioane de lei. Principalii donatori ai acestor sume sunt „Banca de Economii” şi „Moldtelecom”, companii cu capital majoritar de stat. Agenţii economici susţin, însă, că cel mai probabil vor fi obligaţi să doneze bani. „Cred că se va proceda ca şi în alte cazuri, când se renovau mănăstiri, fântâni, se reparau drumuri. Noi eram obligaţi să donăm bani pentru aceste lucrări, fiind ameninţaţi că, în caz contrar, vom avea probleme”, ne-a declarat un agent economic care, din motive lesne de înţeles, a solicitat anonimatul. Mariana Raţă, www.jurnal.md, 02.06.2009

Daruri prezidenţiale Mai mulţi membri ai Curţii Constituţionale şi Comisiei Electorale Centrale au primit în dar câte un ceas exclusiv de la preşedintele Voronin după validarea alegerilor din 5 aprilie, curent. Cumpărate din bani publici, ceasurile au fost dăruite de Voronin în semn de recunoştinţă faţă de cei care au validat alegerile în pofida multiplelor contestaţii depuse de opoziţie, contestaţii prin care se demonstra că alegerile de la 5 aprilie au fost falsificate. Mai mulţi jurişti contactaţi de JURNAL susţin că acest gest al preşedintelui chiar dacă nu este ilegal, este foarte suspect. La o lună de la alegerile parlamentare din 5 aprilie, după ce Curtea Constituţională (CC) a confirmat legalitatea acestora şi a validat mandatele noilor deputaţi, mai mulţi membri ai Comisiei Electorale Centrale (CEC), dar şi toţi membrii CC au fost invitaţi de preşedintele Voronin la Guvern pentru a fi „mulţumiţi” pentru munca făcută. Pe lângă cuvintele calde de apreciere rostite de preşedinte, fiecare dintre cei invitaţi au primit din mâna şefului statului câte un ceas exclusiv elveţian, cu iscripţia „Moldova” pe cadran. Ceas pentru preşedintele CEC Sursele noastre de încredere susţin că de astfel de cadouri prezidenţiale au avut parte mai mulţi membri ai CEC-ului, inclusiv preşedintele Eugen Ştirbu, vicepreşedintele Renata Lapti şi secretarul Iurie Ciocan. Solicitat de JURNAL, Ştirbu a confirmat că a primit un astfel de ceas din mâna lui Voronin. „Da, am 286

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

primit un ceas, dar ce aşa mare lucru? Nu a fost un secret şi nici ceasul nu este unul foarte valoros. Nu e de aur, ci de metal, iar pe cadran e scris „Moldova””, ne-a spus Ştirbu. Preşedintele CEC nu a putut să ne explice pentru ce i-a fost oferit acest premiu şi nici cine altcineva din cadrul Comisiei Electorale a mai primit un astfel de dar. El susţine că a întârziat la eveniment, dar la acesta au participat circa 60 de persoane din diferite instituţii de stat.

Cadou de rămas bun? Secretarul CEC Iurie Ciocan susţine că nu a primit niciun fel de dar de la preşedinte. „Atunci când a avut loc acea întâlnire eu nu mă aflam în R. Moldova. Eram într-o deplasare de serviciu”, s-a justificat Ciocan. Iar Renata Lapti, vicepreşedinta CEC, ne-a spus că este foarte ocupată atunci când am întrebat-o de ceasurile de la Preşedinţie. Dumitru Pulbere, preşedintele CC, a confirmat şi el că a primit un ceas şi un album în cadrul unei festivităţi de la Guvern. Solicitat de ProTV Chişinău, Pulbere a declarat că judecătorii, împreună cu alţi funcţionari de stat, au fost convocaţi pe la mijlocul lunii mai la Guvern, unde preşedintele Voronin le-a înmânat câte un ceas în semn de rămas bun, la sfârşit de mandat.

Puşcaş a refuzat darul Dar nu toţi cei pe care Voronin a decis să-i recompenseze au acceptat suvenirele. Victor Puşcaş, judecător la CC, singurul care a avut o opinie separată la adoptarea hotărârii de confirmare a legalităţii alegerilor, a refuzat să meargă la festivitatea de la Guvern, iar apoi când Pulbere i-a adus ceasul la birou, Puşcaş a refuzat să-l accepte. Amintim că, în opinia sa separată, Puşcaş a menţionat că CC ar fi trebuit să amâne adoptarea hotărârii de confirmare a legalităţii alegerilor până după examinarea contestaţiilor făcute de unii concurenţi electorali care pretindeau că alegerile au fost fraudate.

Serviciul de presă al Preşedinţiei nu ştie nimic JURNAL a încercat să afle din ce bani au fost procurate ceasurile elveţiene, câţi bani s-au cheltuit pentru ele şi cine sunt toţi cei care le-au primit, dar nici serviciul de presă al Guvernului, nici cel al Preşedinţiei nu ne-au putut dat un răspuns. Şefii celor două servicii de presă ne-au declarat că nici nu au ştiut despre o asemenea festivitate, recomandându-ne să solicităm în scris informaţia de la Aparatul Guvernului şi Aparatul Preşedintelui. Am expediat cererile. Acum aşteptăm să vedem ce ne vor răspunde cele două instituţii. 287

Transparency International – Moldova

Cert este că, în afară de membrii CEC-ului şi ai CC, au mai primit ceasuri câţiva membri ai Guvernului, dar şi oficiali de la Parlament. „Ca amintire de la Voronin” Tot ceasuri, dar de alt fel, a dăruit Voronin şi deputaţilor din Adunarea Populară din Găgăuzia (APG), la sfârşitul lunii iunie, curent. Potrivit ziarului „Timpul”, la 27 iunie, curent, Voronin i-a invitat pe toţi deputaţii găgăuzi la vila sa de la Condriţa unde le-a promis că le va rezolva toate problemele şi le-a dăruit câte un ceas elveţian, care costă circa 400 de euro. „Ceasurile nu sunt din aur”, ne-a spus Ana Harlamenco, preşedinta APG. Potrivit ei, pe partea verso a ceasului era scris: „Ca amintire de la Vladimir Voronin”. Deşi deputaţii găgăuzi susţin că nu ştiu pentru ce le-au fost oferite aceste daruri, amintim că, cu puţin timp înainte de această întâlnire, APG a semnat o declaraţie cu privire la schimbarea în şcoli a cursurilor de „Limba şi literatura română” şi de „Istorie a Românilor” în „Limba şi Literatura moldovenească” şi „Istoria Moldovei”.

Ceasuri speciale şi pentru membrii de partid Şi reprezentantul PCRM la CEC, Sergiu Sârbu, are un ceas de la preşedintele Voronin. Solicitat de JURNAL, acesta a declarat că „ceasul-suvenir” i-a fost dăruit de şeful statului după alegerile din 5 aprilie. „Asemenea ceasuri le-au fost dăruite şi altor membri ai PCRM care au lucrat bine în campania electorală”, ne-a spus Sârbu, precizând că el nu ştie de ce marcă este ceasul, dar sigur acesta nu este de aur şi este produs în Elveţia, iar pe verso are imprimată emblema partidului. „Sunt nişte ceasuri făcute la comandă încă mai demult, pentru cea de-a 15 aniversare a partidului (sărbătorită la 25 octombrie 2008 – n.r.). Pot să vă spun că membrii CEC şi cei de la CC au primit altfel de ceasuri”, ne-a declarat Sârbu. El afirmă că darul preşedintelui pentru membrii celor două instituţii este un semn de gratitudine pentru susţinerea din partea acestora.

PCRM a cumpărat 500 de ceasuri? Menţionăm că, în octombrie 2008, deputatul AMN Gheorghe Susarenco a făcut o interpelare în Parlament solicitând Procuraturii să investigheze un zvon potrivit căruia PCRM ar fi cumpărat 500 de ceasuri elveţiene, fiecare dintre care costă circa 2000 de euro. Deputatul se interesa atunci de unde a luat PCRM circa un milion de euro pentru această achiziţie, dar nu a mai primit niciun răspuns. 288

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

„Gestul preşedintelui e suspect” În încercarea de a afla cât de legal este acest gest al preşedintelui Voronin, JURNAL a solicitat opinia câtorva experţi. Juristul Ion Guzun ne-a declarat că darurile făcute de Voronin pot fi interpretate drept acţiuni protocolare, dar dacă urmărim şirul decernărilor semnate în ultimul timp de preşedinte, putem presupune că acest gest al lui Voronin este oarecum suspect. „Lasă de bănuit faptul că preşedintele dăruieşte ceasuri membrilor CEC şi CC în timp ce mai multe instituţii naţionale care au monitorizat alegerile le-au calificat ca fiind doar parţial valabile”, a spus Guzun. Iar Galina Bostan, directorul Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, ne-a declarat că nu este clar dacă Voronin a înmânat aceste ceasuri în calitatea sa de preşedinte de stat sau de şef de partid. „Dacă a făcut-o în calitate de preşedinte, ar fi trebuit să existe un document justificativ, un ordin. Dacă acesta nu există, rezultă că a făcut-o în calitate de şef al PCRM”, a spus ea. Mariana Raţă, www.jurnal.md, 17.07.2009

Curtea Constituţională încalcă legea Potrivit Legii cu privire la conflictul de interese, judecătorii Curţii Constituţionale nu aveau dreptul să accepte ceasurile elveţiene oferite de Vladimir Voronin Judecătorii Curţii Costituţionale ar trebui să-şi dea demisia după ce au acceptat darurile generoase ale preşedintelui Voronin, susţin mai mulţi judecători, membri ai Asociaţiei Judecătorilor din R. Moldova. Potrivit lor, nu exista niciun temei pentru ca preşedintele statului să-i premieze pe membrii Curţii îndată după validarea alegerilor din 5 aprilie, curent. Amintim că, la câteva săptămâni după validarea alegerilor parlamentare, judecătorii CC au fost invitaţi la Guvern la o întrunire festivă în carul căreia Vladimir Voronin le-a dăruit câte un ceas elveţian. Potrivit Legii cu privire la coflictul de interese, judecătorii CC nu pot accepta cadouri sau servicii dacă acordarea lor este legată, în mod direct sau indirect, de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Pe de altă parte, judecătorii CC nu pot fi traşi la răspundere pentru că dispun de imunitate. De asemenea, ei nu pot fi destituiţi din funcţie până la sfârşitul mandatului.

„Şi-au pătat onoarea şi cariera” Modul în care a încercat să se disculpe Dumitru Pulbere, preşedintele CC, în faţa jurnaliştilor pentru ceasul primit din partea preşedintelui statului, nu 289

Transparency International – Moldova

i-a convins pe mai mulţi judecători, care consideră că nu poate exista nicio scuză în acest caz. „Membrii Curţii care au acceptat darurile lui Voronin au încălcat codul de etică al judecătorului. Într-un stat cu adevărat democratic, aceşti judecători ar fi trebuit deja să-şi dea demisia, ţinându-se cont de faptul că aceste informaţii au ajuns în presă. Un judecător al CC ar trebui să fie un exemplu de corectitudine. Atunci când el acceptă daruri de felul celor primite de la Voronin, el îşi pătează onoarea şi întreaga carieră”, susţine Gheorghe Susarenco, preşedinte de onoare al Asociaţiei judecătorilor din R. Moldova şi fost judecător al Curţii Constituţionale.

„Judecătorii nu aveau pentru ce să fie premiaţi” De aceeaşi părere este şi fostul judecător Gheorghe Ulianovschi, doctor în drept şi membru de onoare al Asociaţiei judecătorilor. „Nu exista niciun temei pentru ca preşedintele statului să-i premieze pe membrii CC. Este adevărat că şeful statului are voie să acorde distincţii de stat, dar pentru aceasta este nevoie de o procedură specială, este nevoie de un decret prezidenţial care să prevadă acest lucru. Unde e decretul respectiv?”, se întreabă Ulianovschi. În plus, susţine el, preşedintele îi poate premia doar pe reprezenanţii instituţiilor care îi sunt subordonate. Iar Curtea Constituţională categoric nu e subordonată preşedintelui. „Judecătorii CC nu aveau pentru ce să fie premiaţi, deci ei au fost încurajaţi pentru că au validat alegerile în pofida multiplelor contestaţii depuse de opoziţie”, ne-a mai spus Ulianovschi.

„Nicio încălcare”? Pe lângă normele de etică profesională, judecătorii Curţii au încălcat, după toate aparenţele, şi Legea cu privire la conflictul de interese, care prevede că judecătorii Curţii Constituţionale nu pot accepta cadouri sau servicii dacă acordarea lor este legată, în mod direct sau indirect, de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. De asemenea, stabileşte norma legală, se interzice primirea cadourilor dacă valoarea acestora, pentru o singură dată, depăşeşte mărimea unui salariu mediu pe ţară. Cadourile primite cu încălcarea dispoziţiilor prezentului alineat se transmit în gestiunea autorităţii respective. Contactat de JURNAL, serviciul de presă al Procuraturii Generale ne-a declarat că instituţia examinează acest caz, dar până la acest moment nu au fost constatate ilegalităţi. „Pot să vă mai spun că preşedintele statului a oferit şi înainte daruri 290

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

unor funcţinonari, dar acestea nu pot fi calificate drept încercări de corupere a acestora. Ceasurile dăruite de şeful statului judecătorilor CC nu au atribuţii cu activitatea Curţii”, ne-a mai spus Maria Vieru, şefa serviciului de presă al PG. Pe de altă parte, chiar dacă PG ar descoperi unele ilegalităţi, judecătorii CC nu ar putea fi pedepsiţi. Căci Legea cu privire la Curtea Constituţională prevede că membrii acesteia dispun de imunitate şi nu pot fi destituiţi până la sfârşitul mandatului.

Ceasuri ca amintire de la Voronin Amintim că la 17 iulie, curent, JURNAL a publicat un articol în care a dezvăluit că, după alegerile din 5 aprilie, judecătorii CC, dar şi mai mulţi membri ai Comisiei Electorale Centrale au fost invitaţi la o recepţie la Guvern, în cadrul căreia şeful statului le-a mulţumit pentru activitatea lor şi le-a dăruit câte un ceas elveţian al cărui preţ este estimat la 400 de euro. Pe cadranul ceasului este imprimată stema de stat, iar pe verso – textul „Vladimir Voronin” şi semnătura lui. Victor Puşcaş, singurul judecător al CC care a refuzat generosul, dar susţine că l-a prezentat administraţiei, dar aceasta a refuzat să-l primească.

Preşedinţia tace Menţionăm că pe 16 iulie, JURNAL a expediat solicitări în scris serviciului de presă al Guvernului şi şefei direcţiei generale a Aparatului Preşedinţiei, Alina Russu, prin care a cerut să fie informat din ce bani au fost cumparate ceasurilesuvenir dăruite de preşedintele Voronin, câte ceasuri au fost procurate şi câţi bani s-au cheltuit pentru aceasta şi care este lista completă a persoanelor care au primit aceste ceasuri? Peste câteva zile, Aparatul Guvernului ne-a comunicat că la procurarea şi repartizarea ceasurilor, instituţia nu are nicio atribuţie. Preşedinţia, însă, nu ne-a oferit încă niciun răspuns.

„Un gest de apreciere” JURNAL a contactat mai mulţi judecători ai CC pentru a afla ce cred ei despre opiniile lui Ulianovschi şi Susarenco, dar şi despre prevederile legii cu privire la conflictul de interese. Judecătorul Petru Răilean ne-a declarat că nu găseşte nimic ilegal în darul primit de la preşedinte, atâta timp cât ceasul a fost dăruit după validarea alegerilor, iar la festivitatea de premiere au fost prezente multe alte persoane care nu au avut nimic cu alegerile. „Şi preşedinţii anteriori au oferit daruri unor persone publice”, ne-a spus Răilean. 291

Transparency International – Moldova

Cam acelaşi lucru ni l-a explicat şi judecătoarea Valeria Şterbeţ. Potrivit ei, şedinţa la care au fost invitaţi ei atunci era o simplă şedinţă de adio a unui preşedinte de stat care îşi încheie mandatul. „Nimeni nu s-a gândit atunci că gestul preşedintelui va fi interpretat aşa cum este înterpretat acum. Noi am acceptat acele ceasuri ca pe un gest de apreciere pentru toată activitatea noastră din partea unui preşedinte care pleacă”, a spus Şterbeţ, evitând totuşi să ne spună cum comentează domnia sa prevederile Legii cu privire la conflictul de interese prin care judecătorilor CC le este interzis să primească orice fel de cadouri.

Favorizează sau nu Curtea un partid? Preşedintele CC, Dumitru Pulbere, consideră că acest gest al preşedintelui nu trebuie interpretat ca pe o încercare de a mitui membrii Curţii. „Dacă şeful statului, oricine ar fi el, face un cadou judecătorilor Curţii la sfârşitul mandatului său, aceasta nu înseamnă că trebuie să ne coborâm până la aceea ca să spunem că CC face favoruri unui partid politic”, a declarat Pulbere. Mebrii Alianţei „Moldova Noastră” văd, însă, altfel lucrurile. Liderul AMN, Serafim Urechean susţine că pe parcursul lunilor aprilie şi iunie, partidul său a expediat pe adresa Curţii Constituţionale şi a Procuraturii Generale patru sesizări privind incompatibilitatea preşedintelui R. Moldova cu statutul de deputat. Sesizările au rămas fără răspuns. AMN consideră că există o legătură directă între tăcerea CC şi ceasurile elveţiene făcute cadou de Voronin. Mariana Raţă, www.jurnal.md, 28.07.2009

Hărţuire sexuală şi şpagă în universităţi În timpul sesiunilor de iarnă, studenţii dau şpagă, în speranţa că vor lua examenele sau vor obţine note mai bune. Mita, însă, nu este singurul viciu din universităţi. Mai multe studente susţin că au fost hărţuite sexual în perioada examenelor. Profesorii universitari spun că principalul motiv pentru care iau mită este salariul mizer pe care îl primesc, evitând să vorbească despre acuzaţiile de hărţuire sexuală a studentelor.

SIS-ul în misiune specială Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS), în colaborare cu Procuratura mun. Chişinău, l-au reţinut, recent, pe un prorector al Universităţii Agrare în momentul în care acesta primea sume de bani de la mai mulţi studenţi. Pe pagina 292

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

web www.sis.md, se spune că banii au fost colectaţi de la studenţi din perspectiva susţinerii cu succes a examenelor. Potrivit sursei citate, Procuratura mun. Chişinău a intentat o cauză penală. Dacă va fi găsit vinovat de luare de mită, prorectorul riscă o pedeapsă cu privaţiune de libertate pe un termen de 3 ani, cu lipsirea de dreptul de a ocupa actuala funcţie sau de a exercita activitate didactică pe un termen de până la 5 ani. Universitatea Tehnică din Moldova (UTM) îşi are sediul pe bd Ştefan cel Mare şi Sfânt. UTM este separată de SIS de un gard din sârmă ghimpată, protejat de o linie de curent electric. Constatăm, cu acest prilej, că SIS depistează mai lesne cazuri de mită la universităţi aflate mult mai departe decât UTM, care e chiar sub geamurile sale.

„Monitorul” cu banii în plic Student în anul III la UTM, Oleg T. explică cum, împreună cu întreaga grupă, participă la sesiunile de iarnă. În preajma sesiunilor, studenţii adună bani pentru teze. „Totul are loc prin intermediul „monitorului” (n.r. – şef de grupă). El colectează câte 200 de lei de la fiecare student, punem banii în plic şi îi dăm profesorului”. După aceea apar şi rezultatele aşteptate, relatează studentul. În urma mai multor discuţii purtate cu studenţi şi profesori universitari, am identificat diverse cazuri de corupţie. De obicei, aceştia dau vina unii pe alţii. Am asistat la un episod în care „monitorul” unei grupe de la UTM discuta aprins cu decanul unei facultăţi, încercând să stabilească cui anume aparţine iniţiativa de a da mită: studentului sau profesorului? Şeful grupei spunea că profesorii, în timpul sesiunilor, solicită sume exacte de bani de la studenţi. „De mai multe ori, profesorii ne spun să venim la examene nu doar cu ceva în cap, ci şi cu ceva în buzunar”, declară studenta. Totodată, într-o discuţie cu „monitorul” unei grupe, acesta a confirmat că organizează colectarea unor sume de bani ce urmează să-i dea profesorului. El a ţinut să precizeze: „Eu strâng bani doar la solicitarea studenţilor”. Solicitat de ZdG, rectorul UTM, Ion Bostan, afirmă că „flagelul corupţiei în universitate există şi nu-l neg”. Tot el a ţinut să precizeze că, săptămâna trecută, un profesor de la UTM a fost supus unei anchete interne, fiind bănuit de luare de mită. Rectorul susţine că, în cazul în care vor fi colectate suficiente probe, profesorul va fi destituit din funcţie. Totodată, rectorul afimă că, anual, se înregistrează mai multe cazuri de corupţie în universitate. Ion Bostan este totuşi optimist şi declară că peste un an flagelul corupţiei va dispărea din universitate. 293

Transparency International – Moldova

Studente hărţuite sexual Câteva studente de la UTM mai spun că, pe parcursul mai multor ani de studii, au fost supuse hărţuirii sexuale. La insistenţa unor profesori, tinerele erau sărutate, altele – pipăite. Drept răsplată pentru satisfacerea ambiţiilor sale, profesorul le aprecia cu note mari. Studenta O.I. (iniţialele sunt schimbate de redacţie) povesteşte că, pe când era în anul II, a fost supusă de mai multe ori hărţuirii sexuale. Ea spune că, la o consultaţie cu profesorul I.P., acesta a aşteptat ca toţi colegii săi să iasă din sala de studii şi să rămână singur cu ea. Lectorul a motivat că mai are ceva să-i explice. Studenta îşi aminteşte: „Profesorul s-a ridicat de pe scaun, m-a strâns în braţe şi m-a sărutat pe buze”. Ea recunoaşte că a rămas şocată de gestul profesorului. „Asemenea acţiuni au continuat în serie”, susţine studenta, care nu-şi mai putea stăpâni emoţiile. Tânăra spune că a fost deprimată mai mult timp după cele întâmplate. Vasile Cartofeanu, decan la Facultatea de Inginerie şi Management în Mecanică, UTM, susţine că acel caz de „hărţuire sexuală a studentelor” s-a soldat cu destituirea din funcţie a profesorului I.P. Decanul precizează că profesorul implicat în scandal are în jur de 60 de ani şi că era doctor, conferenţiar universitar. Totodată, decanul spune că în urma unor anchete efectuate de organele de drept în acest caz s-a constatat că mai multe studente au fost supuse hărţuirii sexuale. În faţa organelor de drept au venit şi foste studente, care au deja copii, şi au spus că în acel timp le-a fost ruşine să declare public că au fost hărţuite sexual de profesor, precizează decanul Cartofeanu. Cazul a fost confirmat şi de rectorul UTM. „În urmă cu doi ani, o studentă a fost supusă încercării de viol. Ulterior, în urma unei anchete interne, profesorul a fost eliberat din funcţie”, a recunoscut rectorul. Profesorul I.P. nu a fost de găsit pentru a comenta cazul.

Jocul de-a universitatea Un caz recent, când un student a încercat, prin intermediul mitei, să obţină o notă de 7, a provocat multă nelinişte printre studenţi, deoarece colegul lor a fost exmatriculat. Studentul I.G. a transmis matricula, în care era suma de o sută de lei şi o scrisoare de mulţumire, către profesorul Alexandru Plămădeală. De fapt, scrisoarea transmisă profesorului nu este altceva decât biletul de la examene, cu trei întrebări. Studentul răspunde la cele 3 întrebări prin mulţu294

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

mire şi recunoştinţă. „Vă sunt foarte recunoscător pentru ajutorul acordat şi vă rămân dator pe viaţă. Vă mulţumesc anticipat”, este răspunsul studentului la una dintre cele trei întrebări. Decanul Vasile Cartofeanu spune că a cunoscut mai multe cazuri când profesorii provoacă studenţii în scopul luării de mită. Potrivit profesorului, însă, există şi cazuri în care studenţii îi provoacă pe lectori.

Încă 3 generaţii corupte Potrivit juristului Constantin Lazari, de la Transparency International – Moldova, „în universităţi se elaborează coduri de etică, care ar trebui să prevină şi să combată corupţia”. El explică că aceste coduri sunt „frumoase” ca şi conţinut, marea problemă fiind, însă, nefuncţionalitatea lor. Lazari precizează că a fost efectuat un sondaj în 19 universităţi din R. Moldova, în cadrul căruia au fost intervievaţi o sută de profesori şi de 5 ori mai mulţi studenţi. Studiul a demonstrat că majoritatea dintre intervievaţi nici nu ştiu de existenţa codului etic. De fapt, codul respectiv ţine de comportamentul studenţilor şi al profesorilor de la încadrarea acestora în instituţia de învăţământ până la expirarea contractului. „Fenomenul corupţiei în universităţi rămâne a fi o mare problemă”, susţine juristul, explicând că „la noi tranziţia intelectuală încă nu a început”. Un calcul sumar, făcut de Constantin Lazari, dezvăluie că „tranziţia economică a unui stat continuă o perioadă de 20 de ani, dar cea de schimbare a mentalităţii, inclusiv a viziunilor despre daunele corupţiei, durează trei generaţii, adică vreo jumătate de secol”. Pe parcursul anului 2008, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei a depistat 16 cazuri de corupţie în sistemul de învăţământ, dintre care 8 au fost comise de conducători de instituţii. Iurie Sanduţa, Ziarul de Gardă, 05.02.2009

Fabrica de teze Sunt uniţi într-un cerc de interese. Locul întâlnirilor zilnice este Ministerul Dezvoltării Informaţionale (MDI), unde sunt angajaţi oficial la muncă. Periodic, ei fac abstracţie de salariile pe care le primesc de la stat şi mai profită de plăţi neoficiale, obţinute de la studenţi. Taxa medie percepută de la un student e de 200 de euro. 295

Transparency International – Moldova

Banii nu ajung la ei pur şi simplu. Pentru a beneficia de aceste sume, ei au creat un site specializat în comercializarea tezelor academice. Site-ul este www.teze.info.md. De cel puţin trei ani, funcţionarii vând teze. Deşi afacerea mergea foarte bine, iar comercianţii de teze erau la suprafaţă, forţele de ordine nu i-au identificat. Mai mult decât atât: nimeni nu a investigat vreodată de unde extrag funcţionarii MDI tezele academice, vândute ca pâinea caldă unor studenţi iresponsabili. Potrivit unui angajat al MDI, în cadrul acestui minister s-a iscat un mare scandal după ce ZdG a identificat cine anume este administratorul paginii web teze.info. md. Tot acesta ne-a comunicat că, mai mulţi angajaţi implicaţi în escrocheria cu teze vor fi demişi din funcţii. El a ţinut să precizeze că site-ul www.teze.info.md a şi fost lichidat, motiv din care ZdG ar trebui să lase baltă acest subiect.

Telefonul mobil În special în apropierea instituţiilor de învăţămât sunt afişate pe garduri, pe stâlpii de electricitate, dar şi pe uşile universităţilor diferite pliante prin care studenţilor li se propun teze de curs sau de licenţă. De obicei, persoanele care practică un astfel de business sunt anonime. Pe pliantele, executate color, găseşti doar câteva date de contact, un număr de telefon sau adresa unui site specializat. „Teze.info.md” este un anunţ pe care l-am descoperit pe uşa unei universităţi din Chişinău. Mi-a atras atenţia deoarece avea caracterele mai pronunţate, motiv din care numărul unui telefon mobil putea fi observat de departe. Pe pagina web teze.info.md am descoperit o arhivă cu teze. Pentru a simplifica munca clientului, care caută un titlu pentru lucrarea sa, pe site sunt indicate mai multe domenii, de la Drept până la Ştiinţe Agricole.

Link-ul, drumul spre minister Dacă, după ce a căutat prin sutele de teze publicate pe pagina web, clientul nu şi-a găsit tema pentru teză, este recomandabil să îl contacteze la telefon pe administrator. Am sunat şi eu la numărul de pe anunţ: „– Cât costă o teză ? – Avem de la 150 la 200 de euro, depinde ce domeniu te interesează. – Tema „Regimul vamal duty-free”. –180 de euro te costă. – Şi în cât timp se rezolvă? 296

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

– Într-o zi-două, trebuie doar să mă uit prin instituţiile noastre. – Când să revin cu un telefon? – Dacă vorbesc azi cu băieţii, sună-mă mâine”. Mai tărziu aveam să aflu că am discutat cu Aurel Zghibarţa, angajat al ÎS „Registru”, din cadrul MDI. Pagina web teze.info.md este cunoscută mai mult în rândul acelor studenţi care preferă să dea 200 de euro pentru o teză, decât să consulte o listă impunătoare de literatură. Apoi, mulţi dintre aceşti studenţi ajung specialişti în diverse domenii. Pe aceeaşi pagină web am identificat mai multe elemente vizuale care m-au ajutat să descopăr cine administrează pagina. Unul dintre link-urile ataşate de pagina web ducea spre Centrul Didactic al MDI. Un alt link te îndreaptă spre pagina personală a lui Aurel Zghibarţa, metodist, Centrul Didactic al ÎS „Registru”. Pe „pagina personală” a lui Zghibarţa am identificat că numărul de telefon din anunţul plasat pe uşa universităţii, dar şi pe pagina www.teze.info.md, coincide cu numărul de telefon indicat în CV-ul lui Zghibarţa. „Suntem o echipă de lectori, profesori şi studenţi. Ne-am propus să venim în ajutorul studenţilor, prin elaborarea lucrărilor de licenţă, de masterat şi anuale”. Acesta este sloganul de pe www.teze.info.md. Solicitat de ZdG să comenteze cine anume sunt cei implicaţi în afacerea teze. info.md, Vasile Ciornîi, vicedirectorul ÎS „Registru”, a recunoscut că informaţia prezentată de ZdG corespunde realităţii şi că în cadrul acestei instituţii urmează să fie iniţiată o anchetă internă pentru a identifica grupul de persoane implicate în acest business.

„De-aş scăpa de centrul ăsta prăpădit (vorba şefului)” Pe 9 februarie 2007, Aurel Zghibarţa publică pe pagina sa personală mai multe mesaje. „Iată şi o pagină cu lista tuturor lucrărilor efectuate de echipa noastră în ultimii doi ani, serviciile propuse de noi şi preţurile respective”, este un mesaj pe care Aurel îl adresa vizitatorilor. La ÎS „Registru” Zghibarţa lucrează de 10 ani. În 2004, pe aceeaşi pagină personală, Aurel descrie serviciul său: „La serviciu mare gălăgie, avem de instruit 50 de oameni, în 3 săptămâni, situaţie cam şubredă (8 ore academice pe zi). Sperăm să facem faţă, atât noi, cât şi audienţii ce reprezintă Curtea de Conturi a RM”. 297

Transparency International – Moldova

În acelaşi an funcţionarul scrie: „Lenea, dragii mei, lenea-i mare cucoană. Poate de vină sunt sărbătorile, poate calculatorul ăsta „gliucinoi”, poate că, de o lună încoace, nu mai avem grupe. De aş scăpa de „centrul ăsta prăpădit” (vorba şefului)”. Potrivit unor date oficiale, Centrul Didactic din cadrul MDI, acolo unde este angajat şi Zghibarţa, organizează cursuri de instruire computerizată pentru funcţionarii Aparatului Guvernului şi ai unor ministere.

Scandal la minister CV-ul lui Aurel Zghibarţa mai indică că acesta, acum câţiva ani, ar fi fost angajat la Universitatea de Stat (USM), după ce lucrase la un liceu de elită. A doua zi am revenit cu un telefon pentru a cumpăra o teză de licenţă, aşa cum stabilisem în prealabil cu Aurel Zghibarţa: „– Alo! Băiatul cu tezele? – Da, parcă aţi sunat şi am vorbit. – De unde aveţi tezele? – Le-am făcut eu, am o arhivă. – Aţi lucrat la USM? – Nu. – Dar în Senatul USM aţi fost? – Posibil că da. – Cât de legală este afacerea cu teze? – Nu prea legală. – Precizez că eu sunt reporter. – Mmm, da care-i problema că aţi pornit o asemenea zarvă în minister? – S-a întâmplat ceva? – Îmi pare că o să ne dea afară. – Sunteţi un grup de lectori, aşa cum aţi indicat pe site? – Nu, dar n-o să ne dăm drept studenţi, pentru că am fi fără notorietate. – Acest business este solicitat? – Cum să vă spun? De obicei, la noi apelează persoanele care nu prea au timp… Văd că, totuşi, aţi pornit o răscoală puternică cu instituţia de stat… – Colaboraţi şi cu profesori universitari? – Am încercat să colaborăm, dar nu vor, că se tem… – Dvs. aţi lansat site-ul teze.info.md? – Noi l-am făcut, dar nu de mult timp, şi să nu scrieţi în ziar, pentru că o să ne dea afară”. 298

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

„Am putea să ne înţelegem între noi, site-ul l-am lichidat”, a precizat Aurel Zghibarţa. Tot el a mai spus că nu este singurul implicat în business. „O să vedeţi raportul cu toate persoanele implicate, dacă insistaţi”. Pe 16 februarie, la ZdG a venit Vitalie Lavric, directorul Centrului Didactic din cadrul ÎS „Registru”. S-a arătat interesat de probele de care dispunem în cazul „Zghibarţa”. După ce i-am prezentat o parte dintre acestea, directorul a spus: „Uite ce prostii a făcut el”, adăugând că vor avea probleme cu toţii dacă va afla Vladimir Molojen (n.r.: director al ÎS „Registru”). Tot el, în alt context, a spus: „Dă-ne, doamne, proşti, că e trist fără dânşii”, făcând referire la Zghibarţa, în timp ce analiza unele probe colectate de ZdG. Vitalie Lavric susţine că Centrul Didactic nu este implicat în afacerea cu tezele.

Un angajat de la universitate a fost demis Un site asemănător celui întreţinut de Zghibarţa şi „băieţii lui” e www.info. teze.com. Potrivit lui Andrei Chiciuc, şeful Departamentului de Management al Calităţii din cadrul UTM, pagina web info.teze.com e creată şi întreţinită de Mihai Cecan. Tot acesta subliniază că Cecan a fost şef al Centrului de Calcul la una dintre facultăţile UTM. Pentru a combate fenomenul de comercializare a tezelor academice ar fi o soluţie publicarea lucrărilor pe Internet, a declarat Nicolae Ţurcanu, decan la Facultatea de Inginerie Economică şi Business, UTM. El a precizat că, recent, a întreprins o vizită în Suedia, unde a luat cunoştinţă de metodele de luptă cu corupţia din cadrul instituţiilor de învăţământ din această ţară. „Lucrările de licenţă sunt publicate pe site şi, prin intermediul unor tehnologii moderne, se depistează dacă teza este plagiată, urmând tragerea la răspundere a celor implicaţi”. Iurie Sanduţa, Ziarul de Gardă, 19.02.2009

Miliţienii şterg urmele crimei Valeriu Boboc, ucis de poliţie în noaptea de marţi, 7 aprilie, când au început arestările în masă, a fost condus spre cimitir de agenţi SIS, susţine un oficial de la Chişinău. Martori oculari ai evenimentelor spun că tânărul a fost ucis de poliţişti, însă procurorul care anchetează cazul afirmă că protestatarul ar fi suportat o intoxicaţie alcoolică. 299

Transparency International – Moldova

Valeriu Boboc, un protestatar de 23 de ani, a lăsat în urma sa un copil de 1 an şi 8 luni. Zilnic, al făcea naveta Bubuieci-Chişinău pentru a ajunge la muncă. Lucra comerciant la Piaţa Centrală, ca să-şi întreţină copilul şi soţia, ne-a spus Marcel Boboc, fratele decedatului.

Tânărul a mers la o bere Marţi, în jurul orei 17°°, Valeriu îşi încheiase ziua de muncă. În acele momente, el l-a întâlnit pe Nurudun Najimidinov, un vechi prieten de-al său. „Am mers la o bere şi am discutat ca între băieţi”, susţine Najimidinov. Ulterior, Valeriu a făcut ultimele cumpărături. „A procurat un pachet cu pampers pentru copil”, apoi i-a spus lui Nurudun că pleacă acasă, cu microbuzul 107, pe care îl va lua de pe str. Mihai Eminescu, în apropiere de PMAN. La orele 19.00 seara, cei doi s-au despărţit. Rudele tânărului au spus că Valeriu avea obiceiul să meargă la protestele organizate în PMAN. Au mai precizat că protesta paşnic. În noaptea de marţi, Valeriu Boboc a fost ucis chiar în centrul capitalei. Solicitat de ZdG, Liviu Vovc, şeful Staţiei municipale de Urgenţă, a declarat că, în noaptea de 7 spre 8 aprilie, o maşină privată, tip „Niva”, a adus un cadavru în portbagaj şi a precizat că e cineva de la proteste. „Persoanele care au adus acest cadavru au zis că îl aduc din centru şi că acolo li s-a pus cadavrul în portbagaj şi li s-a spus să îl aducă la noi”. Potrivit lui Vovc, cadavrul a fost luat imediat de către reprezentanţii poliţiei pentru cercetări.

Martorii: poliţia l-a ucis Doi martori oculari au declarat presei că au văzut cum poliţia l-a bătut pe manifestant până acesta a murit. Cel dintâi şi-a plasat mărturia pe blogul unui politician de la Chişinău. El susţine că „un grup de tineri, în număr de circa 30, s-au îndreptat din PMAN spre un chioşc de gazete, de la intersecţia Puşkin cu Ştefan cel Mare. Era ora 12. 50 noaptea”. Grupul de tineri a început să devasteze chioşcul. Vizavi de chioşc erau vreo 10-12 oamenii ai legii, în civil, care au început să-i atace pe protestatari cu şocuri electrice şi să-i bată cu cruzime, aplicându-le lovituri de picioare în cap. Se auzeau şi împuşcături. În acele momente, unii dintre protestatari au fost băgaţi cu forţa în maşini, una dintre ele era de marcă Mercedes Vito, culoare gri. Peste aproximativ 5 minute, am văzut că veneau din directia Teatrului „M. Eminescu” circa 50 de poliţişti ai serviciilor speciale „Fulger”. Erau înarmaţi cu automate AK47 şi nu aveau scuturi, a mai menţionat tânărul pentru presă. Cel de-al doilea martor ocular este o 300

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

tânără, care îl cunoştea pe Boboc. A mărturisit pentru un post de televizune că, în noaptea în care a fost ucis protestatarul, ea se afla pe aproape. „În jurul orei unu noaptea se auzeau împuşcături”. Apoi s-a apropiat de noi poliţia. Strigau să ne culcăm la pământ. Ulterior, au început să împuşte”. Veaceslav Bascov, medic la Serviciul de Urgenţă, a declarat pentru agenţia „OMEGA” că echipa de urgenţă din care făcea parte a fost oprită, în noaptea spre 8 aprilie, de o maşină de poliţie, colaboratorii forţelor de ordine, solicitând medicilor examinarea unui tânăr. Din spusele martorilor, Valeriu Boboc ar fi fost ucis în apropierea Arcului de Triumf. Natalia Boboc, soţia lui Valeriu, susţine că a mers prin comisariatele de poliţie, unde s-a interesat de soarta soţului său. „Anchetatorul mi-a prezentat un set de fotografii în care se observa că Valeriu se afla într-o baltă de sânge, în apropierea arcului de Triumf”.

3 zile de tăcere Apoi soţia a mers la Procuratura din sectorul Buiucani, unde anchetatorul i-a spus iniţial că soţul ar fi decedat, fiind lovit în cap de o cărămidă. Ulterior, procurorul şi-a schimbat declaraţia, menţionând că Valeriu a fost intoxicat cu gaze necunoscute. Vineri, 10 aprilie, familia tânărului află că fiul lor este decedat. Timp de trei zile, apropiaţii lui Valeriu mergeau prin comisariatele de poliţie pentru a afla dacă nu cumva fiul lor s-ar afla printre zecii de protestatari arestaţi. Ala Boboc, mama tânărului, susţine că, la poliţie, le-au spus că fiul lor nu este arestat şi că nu ştiu nimic despre el. Tot ea susţine că „Valeriu mai lipsea de acasă, câte două, trei zile, când pleca la ţară să-şi viziteze bunicii, dar mă anunţa”. Însă în aceste trei zile, când nu a ştiut nimic despre fiul ei, Ala Boboc ne-a spus că „simţeam că s-a întâmplat ceva rău cu el, pentru că am văzut o ştire la televizor precum că a fost adus un mort la salvare”. Recent, Procuratura Generală a anunţat, printr-un comunicat de presă, că Valeriu Boboc a murit în drum spre Spitalul de Urgenţă, la ora 1 şi 15 minute. Sursa citată mai adaugă că rezultatele autopsiei sunt: leziuni corporale primite, şi anume fracturarea unei coaste. Ulterior, Procuratura şi-a schimbat declaraţiile, precizând că, în urma expertizei medico-legale, manifestantul ar fi fost intoxicat cu o substanţă necunos301

Transparency International – Moldova

cută. SIS-ul l-a petrecut pe Valeriu spre cimitir Ion Matuşenco, procuror la Procuratura sect. Buiucani, anchetează cazul lui Valeriu Boboc. Anchetatorul a declarat pentru ZdG că protestatarul ar fi fost intoxicat cu alcool. Despre loviturile vizibile pe corpul victimei a declarat că „acele vânătăi nu au provocat moartea manifestantului”. Matuşenco a mai precizat că urmează o nouă expertiză în acest caz. Totodată, procurorul a ţinut să avertizeze că toată presa care a relatat că protestatarul a fost ucis de poliţişti va fi trasă la răspundere. Pe data de 13 aprilie, familia Boboc a ridicat cadavrul lui Valeriu de la morgă. Suspect este că în aceeaşi zi a şi fost îngropat. Oamenii din Bubuieci nici nu au ştiut despre moartea tânărului. Acest lucru l-am constatat după ce am discutat cu mai mulţi locuitori. Familia Boboc este nevoiaşă. Pentru a-l îmormânta pe Valeriu, au folosit ceea ce-şi pregătise de moarte bunicul său. Mama lui Valeriu, Ala Boboc, a recunoscut că „pentru a-l îmormânta pe Valeriu am folosit cămaşa bunelului, pregătită pentru zile negre”. La înmormântare au fost prezenţi primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, şi consilierul municipal din partea AMN, Oleg Cernei. Printre oamenii veniţi la îmormântare, în jur de 20 de persoane, s-au strecurat şi ofiţeri SIS. Aceştia filmau încontinuu, ne-a spus Oleg Cernei. Consilerul a mai declarat că protestatarul a fost bătut cu bestialitate de poliţişti până a murit. Cernei a declarat că deţine aceste date de la surse din cadrul poliţiei. „Este suspect faptul că cadavrul adus de la morgă a fost îngropat în aceeaşi zi”, zice Cernei. El a precizat că până şi preotul era însoţit de persoane suspecte. „Omul care l-a dus pe părinte cu maşina de acasă la biserică şi ulterior la cimitir era o persoană străină, care fotografia şi filma”. În ultimele zile, au fost reţinuţi mai mulţi presupuşi protestatari, care au fost bătuţi la poliţie. Iurie Sanduţa, Ziarul de Gardă, 16.04.2009

Profesorii dau mită Pentru reatestarea la biologie, la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (IŞE), mai mulţi profesori au dat mită. Ei au adunat banii în 3 plicuri, ca ulterior să-i transmită, prin nişte intermediari, la comisia de reatestare. Sumele variază între 15 şi 100 USD de fiecare persoană. Anual, Ministerul Educaţiei şi Tineretului (MET) organizează centre pentru reatestarea profesorilor. Pe 23 mai curent, la 302

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

IŞE, s-a desfăşurat reatestarea cadrelor didactice la biologie. Astfel, profesorii participă la un stagiu de formare profesională, după care urmează să obţină grade didactice mai avansate, care se echivalează cu un adaos la salariu în mărime de 40%. În mai, 24 de profesori de biologie au fost înregistraţi pentru stagiul de formare profesională. Ca să se asigure că vor fi reatestate fără a depune prea mult efort, cadrele didactice au colectat sume de bani care urmau să ajungă la comisia de reatestare din cadrul Agenţiei Evaluare şi Examinare a MET, preşedintă – Ludmila Perciuleac. De altfel, trei dintre profesorii înregistraţi nu au susţinut reatestarea.

Lista profesorilor corupţi Din cei 24 de profesori înregistraţi pentru reatestare, 18 au fost incluşi în lista celor care au dat bani. Zinaida Juncu este profesoară la Liceul Teoretic Chiştelniţa din Teleneşti, iar în acea listă ocupă nr. 1. Ea ne-a spus că împreună cu celelalte cadre didactice au convenit cu puţin timp înainte de a începe reatestarea să colecteze o sumă de bani. „Am dat 150 de lei pentru ca oamenii din comisie să-şi cumpere măcar o apă minerală”. Profesoara a mai declarat despre banii colectaţi că „nu este vorba de mită, ci de o mulţumire către comisie, ca să nu ne întindem toată ziua cu examenul”. Galina Gheorghiţă este director general adjunct la Direcţia de Învăţământ Ungheni. Ea a venit la Centrul de Reatestare al IŞE pentru a obţine un grad didactic mai avansat, fiind şi profesoară de biologie. Cu toate că deţine o funcţie importantă în cadrul Direcţiei de Învăţământ, nu s-a reţinut să nu dea mită. „Noi am colectat banii, însă scopul nostru nu era să-i dăm în mână ca mită, ci să cumpărăm flori pentru comisie”. Gheorghiţă e pe locul 17 în lista profesorilor care au colectat banii. Şi Valentina Sandu de la Colegiul Pedagogic Orhei este profesoară de biologie. Unii profesori susţin că anume Sandu a colectat banii. „Când am venit la reatestare, colectarea banilor era în toi, aşa că nu eu i-am colectat şi nici măcar nu am ştiut pentru ce am dat 150 de lei. Mai târziu am înţeles”. Sandu a mai declarat că nu ştie cine a completat lista cu profesori. „Nu ştiu, pentru că au fost profesori din toată Moldova”. Valentina Sandu, de la Colegiul Pedagogic Orhei, a fost întrebată dacă ar accepta 150 de lei de la elevii săi, sumă pe care, de altfel, a dat-o ea la examenul de reatestare. Sandu susţine că buchetul de flori pe care i l-au dăruit elevii în 303

Transparency International – Moldova

perioada de examene l-a întors înapoi, deoarece ea apreciază elevii după cunoştinţe. „Nimic mai mult”. Profesoara se apără şi spune că „odată ce au dat mită toţi profesorii, nu puteam să nu dau şi eu, pentru că nu pot să fiu împotriva tuturor”. Totodată, ea a mai adăugat că, potrivit legislaţiei în vigoare, ar avea „statut” de complice într-un eventual caz de dare de mită. „Nu puteam face altceva”, a conchis Sandu. Potrivit profesorilor, pentru a-şi obţine gradul didactic, unii dintre ei au plătit şi la Direcţiile de Învăţământ raionale câte 100 USD şi în jur de 20 USD la examenul de la IŞE. Conform unui calcul sumar, la examenul de la IŞE, s-a colectat suma de 2700 lei. Banii colectaţi de profesori au ajuns la Elena Prunici, lector superior şi metodist la IŞE. Prunici a menţionat că se afla în sala de reatestare, pentru că „la anul pretind şi eu să-mi ridic gradul didactic”. Ea a explicat că „profesorii au colectat banii în trei plicuri şi mi i-au dat mie, ca să-i transmit comisiei”. Prunici a mai declarat că banii n-au ajuns la comisia de reatestare pentru că profesoara Angela Chistruga nu a primit grad didactic şi a făcut mare scandal la MET. /www.zdg.md/investigatii/profesorii-daumita[09.08.2009 16:18:25]

100 USD la raion Angela Chistruga este profesoară la Liceul „Ştefan cel Mare” din Ocniţa. Ea ocupă ultimul loc în lista profesorilor care au dat bani, nr. 18. Cu toate acestea, profesoara s-a numărat printre cele trei cadre care n-au obţinut gradul. Ca urmare, ea a ajuns în audienţă la ministra Larisa Şavga şi a bombardat-o cu replici. „Cum? Eu am plătit 100 USD la raion şi 150 de lei la IŞE şi până la urmă mi-aţi pus calificativul respins”, susţine Elena Prunici. În contextul dat, Chistruga ne-a povestit cu lux de amănunte despre modul în care i s-au solicitat 100 USD la Direcţia raională. „Victoria Cazacu, responsabilă de aplicarea lucrărilor din cadrul Direcţiei de Învăţământ Ocniţa, mi-a spus să-i dau 100 USD, pentru recenzie”. Profesoara zice că nu avea acasă bancnote în valută străină. „Am mers noaptea, împreună cu soţul, să schimbăm 100 USD”. Chistruga susţine că au fost şi martori care au văzut momentul în care Cazacu a luat banii. După ce s-a adresat la ministra Şavga, i s-a întors suma de 100 USD. Solicitată de ZdG să comenteze situaţia, Victoria Cazacu, director la Centrul Metodic din cadrul Direcţiei Generale de Învăţământ Ocniţa, a declarat că nu 304

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

este implicată în cazul dat. „Sunt nişte bârfe, lansate de Chistruga, pentru că nu a reuşit să susţină examenul, şi acum mă învinuieşte pe mine”. Cazacu a calificat-o pe profesoară ca fiind o persoană foarte periculoasă, pornită doar pe scandaluri. „N- am primit niciun leu de la Chistruga”, a precizat sursa citată. În cazul banilor colectaţi, intermediarii s-au dovedit a fi reprezentanţi ai IŞE. Elena Prunici a subliniat că, după ce Chistruga a făcut scandal la MET, ea le-a restituit profesorilor toţi banii. „Unora i-am dat direct în mână, iar alţii i-au primit prin mandat poştal”. Ea a explicat că banii colectaţi de profesori nu trebuie percepuţi ca mită, ci ca o mulţumire. O mare parte din cadrele didactice au confirmat că au primit banii la domiciliu, însă au rămas dezamăgiţi că intenţiile de mulţumire a comisiei s-au întors pe dos.

Calitatea proastă a învăţământului Responsabilă de monitorizarea procesului de reatestare de la 23 mai a fost Maria Capcelea, specialist principal la Agenţia Evaluare şi Examinare. Solicitată de ZdG să comenteze cum s-a desfăşurat examenul, Capcelea a declarat: „Conform regulamentului”. Reprezentantul MET ne-a asigurat că e la curent cu sumele care au fost colectate de profesori. „Prunici mi-a spus că au fost adunaţi bani, dar că, în final, ea i-a restituit tuturor”. Capcelea a mai subliniat că profesoara de la Ocniţa a fost la ministra Şavga şi i-a spus despre cei 100 USD solicitaţi la Direcţia raională. „Eu vă asigur că toţi banii până la un bănuţ vor fi întorşi profesorilor”, a conchis Capcelea. „La reatestare nu au fost probleme. Totul s-a desfăşurat în mod organizat, conform regulamentului”, afirmă preşedinta comisiei MET, Ludmila Perciuleac. Întrebată cum s-a desfăşurat examenul din momentul în care au fost colectate sumele respective de bani, preşedinta a menţionat că membrii comisiei nu ştiau despre iniţiativa profesorilor. În aceeaşi ordine de idei, reprezentanta MET afirmă că una dintre profesoarele care n-au obţinut gradul, mai exact Angela Chistruga, „s-a apropiat după examen şi m-a întrebat prin ce alte modalităţi ar putea să obţină gradul”. Perciuleac susţine că respectiva a încercat s-o mituiască direct. Ca urmare, Perciuleac a calificat gestul profesorilor ca fiind un lucru foarte urât. Preşedinta comisiei ocupă concomitent funcţia de conferenţiar la Universitatea de Medicină „Nicolae Testemiţanu” din Chişinău. Astfel, ea a explicat că atunci când profesorii pretind să facă un stagiu de formare profesională, membrii comisiei trebuie să aibă cerinţe foarte stricte faţă de cei care 305

Transparency International – Moldova

obţin acest grad, deoarece activează în şcoli, participând în acest mod la pregătirea generaţiei tinere. Perciuleac a mai declarat că studenţii care se înscriu în primul an de studii vin cu o pregătire mai slabă decât cea necesară, şi această diferenţă se face simţită de la liceu la liceu.

Alţi 8 profesori au dat mită ZdG a identificat şi alte cazuri de corupţie la IŞE. Surse cu autoritate din cadrul IŞE au declarat că, recent, 8 profesori care nu au frecventat cursurile au dat mită, obţinând astfel atestarea. Liliana Găină, metodistă la IŞE, susţine că a scris explicaţii pe marginea acestui caz. Tot ea, întrebată de ZdG dacă cei 8 profesori au dat sau nu mită, a spus: „Ceva a fost, dar eu nu ştiu mai mult”. Găină s-a abţinut să ne ofere mai multe detalii. În contextul dat, metodista l-a anunţat imediat pe Nelu Vicol, vicedirector IŞE, despre modul în care ZdG se interesează de acest caz. Solicitat de ZdG să comenteze cazul celor 8 profesori, Vicol a întrebat de unde deţinem asemenea informaţii. „Cine? Găină v-a telefonat şi v-a spus că a fost mituire, eu cred că ea s-a adresat la ziar şi v-a informat”. Mai mult, vicedirectorul a continuat să insiste ca să-i dezvăluim sursa informaţiei. În cele din urmă, vicedirectorul ne-a răspuns: „Câţiva profesori au lipsit de la cursuri, cu toate acestea, au fost promovaţi”. Vicol a precizat că, în urma situaţiei create, membri ai Catedrei Educaţie Lingvistică şi Literatură, care i-au promovat pe profesori, au fost sancţionaţi. Privind sumele de bani colectate în urma reatestării la biologie, Vicol ne-a spus că IŞE nu îşi asumă responsabilitatea, deoarece reatestarea a fost organizată de MET. „Odată ce comisiile au fost aprobate de MET, IŞE nu are nicio atribuţie în cazul dat”, a conchis directorul adjunct al IŞE. Potrivit art. 334, punct 1 din Codul Penal, darea de mită se pedepseşte cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani. Conform aceluiaşi articol, punct 2 (b), aceeaşi acţiune, comisă de două sau mai multe persoane, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani. Iurie Sanduţa, Ziarul de Gardă, 16.07.2009

306

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Дело о пропавшем антиквариате, или Как и кто наживался за счет престарелых обманутых вкладчиков ПФК «Интеркапитал» Мы уже не раз писали о проблеме бывшего производственно-финансового концерна «Интеркапитал» и о его обманутых вкладчиках (см. Пoхороны справедливости перед зданием Парламента, Правовой беспредел, «Афера века» близится к концу?, Правовая защита журналистов в Молдове). В ряду пирамидных финансовых сооружений, которые наплодились в Молдове, (как, впрочем, и на всем постсоветском пространстве) на переломе эпох в конце прошлого века, «Интеркапитал» – стоит особняком, поскольку данный производственно-финансовый концерн не являлся обычной финансовой пирамидой (подобной, скажем, российскому «МММ», где все было построено только на вкладах доверчивых граждан, получающих деньги за счет очередных вкладчиков). Это было акционерное общество не финансового, а производственно-коммерческого типа, не только с уставным капиталом (пусть и минимальным), но и с реальным имуществом и даже с производством. И ценные бумаги распространялись ПКФ «Интеркапитал» с разрешения государственных органов в виде облигаций, имеющих, как говорилось в официальных документах, реальное обеспечение в виде различных производств (в частности, завода «Унда»).

Массовый обман стал возможен при попустительстве государства В принципе, «Интеркапитал» как явление стал возможным именно с ведома и попустительства государственных органов. И массового обмана людей можно было избежать, выполняй госчиновники - как контролирующих, так и разрешительных органов – свои обязанности, как положено, как на стадии зарождения этого феномена, так и потом, 12 лет спустя, когда можно было исправить последствия обмана людей. Напомним, в чем суть. Нарушения сопутствовали ПКФ «Интеркапитал» с самого зарождения. Во-первых, массовое ограбление сотен людей было санкционировано с подачи Национальной комиссии по рынку ценных бумаг (ранее Госкомиссии). Недаром против должностных лиц этой комиссии в свое время было возбуждено уголовное дело. И пострадало столько 307

Transparency International – Moldova

людей именно потому, что информация о нарушениях не была вовремя обнародована ею. Так, 16 июля 1996 года (запомним эту дату) Национальная комиссия по рынку ценных бумаг провела проверку деятельности АО «Интеркапитал» и выявила (вдруг!) многочисленные нарушения. По итогам этой проверки был составлен соответствующий Акт, которым деятельность АО «Интеркапитал» по реализации им своих ценных бумаг-облигаций была приостановлена. Но лишь в марте 1997 года(!) постановление об этом было обнародовано в «Monitorul oficial». То есть все это время – 9 месяцев!- люди, не знающие о том, что «Интеркапитал»-то, оказывается, уже закрыт как незаконное образование, продолжали приобретать его облигации. Все они, понятно, не получили обратно своих денег. Между тем, за это время председатель «Интеркапитала Василий Карас успел реализовать облигаций более чем на 7 миллионов леев. Сразу после публикации постановления перед офисом «Интеркапитала» образовались громадные очереди вкладчиков. Люди надеялись получить назад свои вклады, хотя бы без обещанных процентов. Поздно! С тех пор много воды утекло, еще больше вкладчиков умерло (ибо больше всего попалось на удочку проходимцев именно пожилых людей – пенсионеров и инвалидов). Сегодня среди вкладчиков «Интеркапитала» числятся 800 человек старше 70 лет и более 500 участников второй мировой войны. Из них скончалось уже более 550 (!).

Поиски справедливости безрезультатны? Более 12 лет кружатся между президентским, правительственным и парламентским порогами в поисках справедливости обманутые вкладчики. За минувшие годы, в целях защиты пострадавших и для раскрытия преступления, были проведены встречи-совещания у президентов, спикеров парламента, в Высшем законодательном органе страны. Были образованы по данному поводу несколько правительственных и специальных парламентских комиссий (в прошлом году еще одна – под председательством депутата госпожи Постойко)…Но воз и ныне там... В отношении Василия Караса уголовное дело расследовалось и рассматривалось в суде почти 7 лет. Обвинительный приговор (суд признал его виновным в совершении преступлений, предусмотренных статьями 308

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

123, ч.1 и 209, ч.2 УК РМ) был вынесен Карасу ЗАОЧНО лишь 22 ноября 2002 года. И только в 2005 году преступник был взят под стражу. Однако вкладчики «Интеркапитала» не сильно обольщались. С самого начала, когда поднимался вопрос о том, кто и как будет погашать долги перед обманутыми людьми, оказалось, что погашать–то некому и нечем. Поскольку («усилиями» следствия, других государственных органов и ответственных лиц вкупе с хитростью осужденного) имущества ни у «Интеркапитала», ни лично у гр-на Караса уже не осталось никакого! Так, в период следствия (!) был распродан на корню весь завод «Унда». И это, несмотря на то, что на имущество завода был наложен арест. Квартира Караса оказалось проданной, причем, задним числом (квартира перешла к его родственникам, в сделке по отторжению квартиры участвовал и некий сотрудник Генеральной прокуратуры, как говорят обманутые вкладчики, свояченник Караса, который и сегодня спокойно работает там же), машины его исчезли… И прочая и прочая. Так что вкладчикам почти ничего не осталось. Два года они добивались, чтобы создали парламентскую комиссию по расследованию действий прокуратуры. Если бы прокуратура действовала по закону, все было бы нормально, считают они. В прошлом году выяснилось, например, что Счетная палата РМ сняла деньги, принадлежащие вкладчикам «Интеркапитала», со счетов МВД, и перечислила их… в госбюджет. Таким образом, 240 тысяч леев «уплыли» от стариков. И вряд ли они их получат.

«Чертовщина» с антиквариатом Справедливости ради надо заметить, что некоторым вкладчикам возвращены 20 процентов от их вкладов – за счет проданного помещения завода «Унда» (там остались фактически голые стены). Госпожа Постойко упомянула, что таковых половина от общего числа обманутых. Радует, что хотя бы по нескольку сотен леев получили несколько сот человек. Единицы согласились взять – вместо положенных по суду денег – старообрядческие иконы и старинные церковные книги, которые в свое время Карас собирал… Стоп! Вот об этом надо сказать особо. Все не так просто. На самом деле антиквариат Караса – лакомый кусочек для многих коллекционеров не только нашей республики, но и зарубежья. О коллекции старорусских икон и церковных старинных фолиан309

Transparency International – Moldova

тов, которые собирал основатель злосчастного «Интеркапитала», ходят легенды. Оказывается, Василий Карас мечтал основать в Молдове нечто вроде Третьяковки. Однако шальные деньги мало кому принесли счастья. Караса, как замечают знатоки, часто обманывали, всучивая ему вместо настоящей иконы, «живопись на холсте», а то и вовсе гравюру из книги, оправленную в фольгу, а он платил за это «по полной программе». Однако основная часть коллекции была подлинной и очень дорогой. Правда, с ней произошла какая-то «чертовщина», которую впору описывать пером вроде Булгаковского. Что такое? А просто коллекция-то исчезла! Причем начала исчезать еще лет 10 назад, когда Карас был арестован в первый раз, а затем… сам растворился в пространстве прямо из стен Генерального комиссариата полиции. А вместе с ним и арестованный антиквариат, хранившийся прямо в помещении того же комиссариата, что на Бендерской. Тогда, правда, никто не придал этому значения. Считалось, что завод «Унда» все окупит. Между тем, именно то, что тогда исчезло, представляло наибольшую ценность. Специалисты-эксперты Национального исторического музея и другие – те, кто занимается антиквариатом, утверждают, что, продав коллекцию Караса, можно было расплатиться (и даже с процентами) со всеми обманутыми вкладчиками. Но кто думает о таких «мелочах», как несчастные старики и их несчастные деньги, когда речь идет, куда о больших деньгах и куда о более крупных интересах?.. Директор арт-салона антиквариата «Antigues» Михаил Чокану поделился, что общая стоимость только тех икон из коллекции Караса, что он увидел в Художественном музее, когда проводил там экспертизу, – не менее 300 тысяч леев (а если всерьез, то и все полмиллиона). Среди прочего были особо ценные иконы и старинные книги (например, с личным автографом Дмитрия Кантемира), которые российские коллекционеры оценили бы как минимум в 20 тысяч долларов. Однако спустя время после того, как Михай Чокану вместе с экспертом Исторического музея республики Михаилом Онилэ провели экспертизу, оказалось вдруг, что бумаги экспертизы подделаны, и стоимость коллекции изменена в меньшую сторону (например, икона «Покрова Богородицы», оцененная ими в 20 тысяч леев, «ушла» за 1200 леев в частные руки). Как это произошло, непонятно ни самим экспертам (которым Департамент исполнения 310

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

судебных решений даже не удосужился прислать копию акта сделанной ими экспертизы), ни обманутым вкладчикам «Интеркапитала» во главе с председателем одноименного общества Нестером Самофаловым. Вообще, как сказал господин Чокану, «У меня такое ощущение, что вокруг этих предметов и этого дела какое-то проклятие. Они либо пропадают, либо их ищут. Это издевательство над Карасом. Он был обманут. Я не пытаюсь его обелить, я не адвокат. Я вообще только один раз его видел, когда он приходил ко мне оценить какие-то иконы. И, к слову, я отказался тогда это сделать, поскольку не хотел связываться c делом, где столько обманутых. Но не настолько Карас виноват, сколько все вокруг него, кто наживался за его счет. Если бы все его имущество по реальным ценам оценить и продать, он бы со всеми расплатился и даже с процентами. Только этого антиквариата хватило с головой. Над Карасом просто издевались и «кинули» его. – Допустим,– рассуждает эксперт,- они хотели снизить цену на иконы, тогда зачем надо было нас звать? Прикрыться нашим именем? Если они рассчитывают, что могут заменить одну икону другой, то ошибаются. Как можно было так составить опись? Мы должны были на каждом листе расписаться. Каждый лист – на бланке. А я увидел то, что мне Самофалов показал – наши подписи только на первом листе и в конце. То есть подложили какие-то рукописные листочки. Надо было заявить, что листы подменили. Акты экспертизы так не пишут! Как может быть книга, за которой все гоняются на антикварном рынке, как за раритетом, оценена в 1200 леев? А икона, цена которой – 20 леев (бумажная гравюра, наклеенная на жесть) – в 500. Все наоборот. Меня от этого тошнит. Невозможно, если предмет стоит 10, сказать, что 1 лей. Ни я, ни Онилэ не могли такого сделать и сказать не ту цену, потому что любой специалист потом посмотрел бы и уличил нас в непрофессионализме или во лжи. И я не могу понять, там же тысячи обманутых, они же придут и спросят, где иконы? Этой переоценкой они добили Караса и этих стариков…»

Куда исчезла бесценная коллекция? И вот тут возникает целый ряд вопросов. Например, почему такая ценная коллекция была разрознена? Часть ее была арестована еще в 1996 году в Генеральном комиссариате полиции, а потом оттуда… исчезла. 311

Transparency International – Moldova

Другая часть «испарилась» из Национального художественного музея, где располагался в свое время офис «Интеркапитала». Также таинственно пропали коллекционные раритеты Караса, помещенные в Союзе писателей Молдовы и в Бессарабской митрополии. ПИ очень странно, почему Министерство юстиции не обратилось с письмом к президенту с просьбой распорядиться этим божьим (без преувеличения) даром? Неужели бы у государства не нашлось денег, чтобы эта коллекция стала национальным достоянием? Судебный исполнитель Владимир Дьякону сказал мне, что судебный департамент обращался и в музеи и церкви с просьбой приобрести церковную утварь, книги и иконы. Однако те отказались: мол, дорого слишком. Негосударственный подход, однако! А вот эксперт исторического музея Михаил Онилэ заявил, в свою очередь, что никто к ним никогда не обращался с просьбой приобрести эти предметы. А многие из них на самом деле достойны занять лучшее место в любом музее Молдовы. Господин Онилэ рассказал, что первую экспертизу для «Интеркапитала» провел еще в 1995 году прямо в его офисе. Составил тогда акт на 11 икон, большинство из которых представляли огромную ценность. Помнит до сих пор длинные деревянные ящики, в которых они лежали. «Такие иконы я до тех пор не видел, хотя работаю в музеях. Очень большая редкость, да еще в таком количестве. Старинные, старообрядческие, покрытые сусальным золотом, в прекрасном состоянии – одна к одной. И коллекция очень большая. Потом я их больше не видел». В 1996 году в Генеральном комиссариате полиции на Бендерской господин Онилэ сделал вторую экспертизу. Тогда документы были оформлены должным порядком. Следователи комиссариата Макарь и Московский снимали все на видеокамеру. Продолжалась оценка почти год – это были религиозные и культовые предметы, пластика, немного живописи и много книг, среди которых эксперту запомнились: - Букварь, составленный Ионом Крянгэ, - Церковные книги в кожаных переплетах из Киево-Печерской лавры, - Оригинал рукописи стихотворения Алексея Матеевича «Limba noastră», строчки которого являются нынче Гимном Республики Молдова. 312

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Потом все это, как упоминалось выше, таинственным образом пропало, «испарилось» из здания комиссариата полиции. Как положено, было возбуждено уголовное дело, эксперта даже вызывали в Генеральную прокуратуру для дачи показаний. И все! Третья экспертиза проходила в Союзе Писателей РМ (и неудивительно, ведь соучредителем Караса в «Интеркапитале» был Михай Чимпой, председатель СП РМ). Следователь Макарь обнаружил в Союзе писателей часть коллекции Караса и вызвал экспертов. И там, по словам Михаила Онилэ, тоже были настоящие раритеты. Даже если бы удалось реализовать только ту часть, можно было тоже расплатиться со всеми вкладчиками. Однако очень скоро все было вывезено подчистую самим же Карасом, которого как раз тогда отпустили наши доблестные правоохранительные органы. Следующая экспертиза прошла в подвале Художественного музея недавно, в 2007 году. Помимо судоисполнителя, экспертов Чокану и Онилэ, присутствовал и представитель обманутых вкладчиков – сотрудник Национального художественного музея, художник Георгий Опря. Все предметы были поначалу оценены по очень низким ценам. На этот раз перед экспертами была поставлена задача оценить коллекцию, исходя из существующих рыночной конъюнктуры и цен. И, вспоминает господин Онилэ, художник Опря почему-то стал сильно протестовать против того, чтобы иконы и книги оценивались по высоким коммерческим ценам. А ведь та же икона «Покрова Богородицы», оценивалась, как мы помним, в 20 тысяч леев. И еще экспертам запомнилась другая – старинная, исполненнвя в необычной технике, в овальном оформлении. Многие иконы были покрыты настоящим сусальным золотом, и одно это уже предполагало их стоимость на порядок выше. И последняя экспертиза проходила в Бессарабской митрополии. Проводила ее эксперт Исторического музея Марина Данилова. Там, по словам Онилэ, были в основном церковные книги. Икон – мало, и уже не таком хорошем состоянии. И именно оттуда старикам предлагалось взять что-то вместо «сгоревших» по вине государства денег. Некоторые согласились. Но большинство – нет, ведь, как говорят пенсионеры, им нужны «похоронные» деньги. А за старинные фолианты не похоронят. 313

Transparency International – Moldova

К тому же, то, что я увидела в Бессарабской митрополии, хранилось в таких неподходящих условиях, что большинство икон просто рассыпаются, краска и даже левкасное покрытие со многих смыто. Книги 17-18 веков – в пятнах плесени. Видимо, поэтому ни музеи, ни церкви покупать их не торопятся, хотя несколько раз судебный департамент, как говорилось выше, пытался выставить их на аукцион, предлагал частным лицам. Судоисполнитель пожаловался, что «старики ни в какую не желают брать натурой», требуют только денег» (и на самом деле, раздался телефонный звонок и очередной обманутый вкладчик долго выяснял у господина Дьякону, где его деньги). Однако если бы старики знали истинную стоимость антиквариата и увидели бы не только то, что им демонстрировалось, наверняка, не отказались бы взять в счет своих денег ценнейшую старообрядческую икону или старинную библию. Ведь любой коллекционер приобрел бы ее раза в три, как минимум дороже, чем она была оценена. Кстати, Георгий Опря, как художник и сотрудник музея, знал истинную ценность предметов, отданных на хранение Национальному художественному музею. Поэтому он-то и стал тем счастливчиком, которому было отдано какое-то количество (сколько и какие, он держит в секрете) икон. Он сказал мне лишь, что часть из них уже выставлена в одном из музеев города и их может посмотреть любой желающий.

Вместо икон – старые стулья Тут есть один немаловажный нюанс. Против господина Опри было возбуждено уголовное дело о пропаже некоторых предметов, ранее числящихся на балансе ПФК «Интеркапитал». Мы попытались выяснить у него некоторые детали, связанные с пропажей коллекции. Как он пояснил, та часть, которая хранилась в Художественном музее, в буквальном смысле валялась там с 1997 года. Тогда судоисполнитель Марина Литвинюк попросила директора музея взять эти предметы на хранение, поскольку у Департамента исполнения судебных решений нет помещений. А на самом деле, убеждает Георгий Опря, не пропало ничего. Следователь, мол, прошелся по музею со списком, не предупредив его, и затем было возбуждено уголовное дело по факту пропажи. Главная пропажа – одна икона. Однако, как поясняет наш собеседник, эта икона находилась у рес314

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

тавраторов, поскольку попала под протекавшую батарею центрального отопления. Указанная икона вообще не является иконой, по его объяснениям, она написана на холсте, а не на дереве, оценена в 150 леев, и не представляет художественной ценности. Все же остальное имущество «Интеркапитала», по его словам, просто хлам, который никому не нужен и который много лет валялся по всему музею. Старые разломанные столы и стулья, ржавые жалюзи, рассыпавшиеся люстры, этажерки и вешалки, проржавевшие аккумуляторы от автомобиля… «За это разве судят? – вопрошает Георгий Опря. – Я заслуженный деятель искусств, не раз организовывал выставки молдавских художников за границей. И ни разу у меня не пропало ничего. Зачем же мне заниматься воровством? Это просто кто-то сводит со мной счеты». С одной стороны, он прав. Более 11 лет это имущество (вмеcте с иконами) хранилось в Национальном художественном музее. Ни специальной охраны, ни помещения для этого выделено не было. Сам господин Опря, по его словам, несколько раз в год обрабатывал иконы специальным составом от порчи, не раз обращался в судебный департамент с вопросами, когда же заберут это имущество. Судебные исполнители отговаривались тем, что у департамента нет возможности. Затем, увидев, что иконы никому не нужны, Опря обратился в прокуратуру, чтобы часть из них ему передали в счет задолженности по «Интеркапиталу». Передача состоялась положенным порядком, через суд. Так что к художнику, вроде бы, претензий не должно быть. Поэтому 24 июля с.г. суд сектора Буюкань оправдал художника за недоказанностью обвинения. Но вот старики (им разрешили присутствовать на заседаниях суда) возмущались коррумпированностью правоохранительных органов, тем что суд не вызвал для дачи показаний по делу Опри самого Караса, экспертов. Дело в том, что имущество, которое было представлено как пропавшее, а потом найденное бывшим подсудимым, не смог никто идентифицировать. Неизвестно, та ли икона вообще имелась в виду, и что конкретно пропало по этому делу. Мол, сам же художник и написал подделку на холсте. Проверить же это никто не стремился… Далее Георгий Опря утверждал, что аккумуляторы, проходившие по его делу, – старые и ржавые, но господин Самофалов утверждает, что и электромотор, и аккумуляторы были новыми. Неизвестно также, были 315

Transparency International – Moldova

ли столы и стулья старьем, или их подменили? Об этом могли сказать с точностью только указаные выше (но не вызванные для дачи показаний) свидетели. А главное, никто не может сказать, какова реальная стоимость как переданных господину Опре икон (он даже не захотел сказать, сколько именно икон ему передано), так и той части коллекции, что пропала, а потом, якобы, нашлась. Странно, но и экспертов на суд для дачи показаний, почему-то тоже не вызвали. А уж они бы могли сказать с точностью, есть ли в деле подмена, поскольку некоторые иконы просто можно было намалевать на холсте, и сказать потом, что они не представляют никакой ценности… И еще интересный момент рассказывали старики. Во время существования «Интеркапитала», в его офисе при Художественном музее располагался специализированный магазин по продаже антиквариата. Некоторые работники музея активно сотрудничали с указанным предприятием не только в качестве экспертов, но и как продавцы. Поэтому после ликвидации «Интеркапитала» правоохранительным органам было трудно разобраться, где имущество «Интеркапитала», а где – музея. Недаром специальная конвенция ЮНЕСКО запрещает организовывать в музеях торговые учреждения любого толка. Впрочем, мы ведь говорили, что по делу «Интеркапитала» нарушения сопутствовали с самого начала и до сей поры. Обманутые вкладчики утверждают, что виноват-то не только Георгий Опря. По их мнению, он просто оказался более оборотистым, чем другие, поскольку, как специалист, понимал, в чем дело. Но ведь у него оказалась значительная часть коллекции, хотя за положенные ему деньги, будь иконы оценены по достоинству, как положено, можно было взять 23 иконы. А не несколько десятков. Поэтому главным обвиняемым в деле пропажи антиквариата должно было стать государство. Ведь, как и создание «Интеркапитала», и в этом случае с ведома и попустительства государственных органов стало возможным исчезновение ценной коллекции, которая стала собственностью опрееделенных лиц. (Некоторые мои собеседники даже прямо указывали, где могли осесть раритеты: МВД, СИБ, Минюст, Парламент). В деле «Интеркапитала», как мы видим, наживались все, кто мог. В дураках остались лишь старики, которые не получили ничего, кроме 316

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

обещаний. Поэтому уже в который раз они собираются пикетировать правительство, и, более того, выдвинуть против него обвинение в суде. Надежды на успех, конечно, очень смутные. Государство вряд ли проиграет старикам. Впрочем, если разобраться, на самом деле оно уже проиграло, лишившись (видно, бесповоротно) такой ценности, как старинные иконы, рукописи и редкие церковные книги. Наталья Силицкая, «Новое Время», 05.09.2009

Afaceri ilegale la Bălţi cu semnătura falsă a ex-ministrului Ţvircun Autoarea lor este şefa unei şcoli din „capitala de nord”, susţinută de administraţia oraşului * Directoarea unei şcoli-internat din Bălţi, Svetlana Tugarova, iroseşte anual sute de mii de lei din bugetul statului, în temeiul unui contract de arendă, semnat cu patronul unui SRL şi aprobat de Ministerul Educaţiei. * Ex-ministrul Educaţiei, Victor Ţvircun, a declarat pentru TIMPUL că respectivul document este ilegal, deoarece el n-a semnat niciun contract de arendă a instituţiilor preuniversitare. * Fostul director-adjunct al şcolii, Alexandru Capalb, susţine că a fost declarat persona non-grata de către conducerea oraşului şi că această situaţie îl face să părăsească ţara. Totul a început în august 2007, atunci când la conducerea şcolii a venit Svetlana Tugarova. La 1 septembrie 2007, Tugarova a încheiat un contract de dare în arendă a unui teren al internatului, cu suprafaţa de aproape un hectar, către SRL „Glie”, pe termen de trei ani. Conform contractului, lotul de pământ este dat în chirie „în scopuri comerciale”, la preţul de 1732 lei (potrivit procurorilor, suma este de aproape 18 ori mai mică decât preţul real). Iniţial, patronul SRL „Glie” a amenajat acolo o parcare auto. În prezent, el construieşte şi o spălătorie pentru automobile. „Acest lot, nu ştiu din ce considerente, se dădea în arendă şi mai înainte, dar numai pentru recoltarea culturilor agricole şi nicidecum în alte scopuri”, ne-a spus Alexandru Capalb. Fiind audiat de procuror, directorul SRL „Glie”, Iuri Zabrian, a explicat că „terenul îl arendez din 1989 317

Transparency International – Moldova

şi îl foloseam pentru cultivarea producţiei agricole. Începând cu anul 2007, plata de arendă s-a mărit esenţial, deoarece terenului arendat i-a fost atribuită destinaţia pentru construcţii”.

Procurorii: „Contractul este ilegal, dar nu putem face nimic” Ofiţerii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) au depistat neregulile comise de Tugarova. Acestea au fost confirmate într-un document oficial, semnat de Iuri Vlas, directorul DGT Bălţi a CCCEC şi în „Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale”, emisă la 14 noiembrie 2008 de către Serviciul Nord (SN) al Procuraturii Anticorupţie, semnată de Lilia Selevestru, jurist de gradul doi. Concluzia procurorilor a fost expresă: „Lotul de teren a fost dat în arendă către SRL „Glie” prin încălcarea art. 62 (6) din Legea Învăţământului nr. 547 din 21.07.1995, prin care „se interzice înstrăinarea şi transmiterea edificiilor, construcţiilor şi terenurilor aferente, care aparţin instituţiilor de învăţământ, în alte scopuri decât cele pentru instruire, educaţie şi luminare culturală”. De asemenea, Selevestru a indicat faptul că Svetlana Tugarova a adus un prejudiciu în valoare de 234.428,25 lei bugetului instituţiei de învăţământ, ca urmare a calculării incorecte a plăţii de arendă. În pofida acestor încălcări depistate, procurorul a considerat că acţiunile persoanelor cu funcţie de răspundere din cadrul şcolii „nu pot fi apreciate ca infracţionale, deoarece toate contractele de arendă au fost probate de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului”. Solicitată de TIMPUL, Lilia Selevestru n-a putut comenta această contradicţie, dar a menţionat că „la momentul de faţă are loc urmărirea penală, ordonanţa mea fiind anulată”. Pavel Petcu, ofiţer de urmărire penală din cadrul CCCEC, ne-a spus că o decizie finală va fi pronunţată, cel mai probabil, în prima jumătate a acestei luni. Menţionăm că şcoala-internat din mun. Bălţi este direct subordonată Ministerului Educaţiei şi Tineretului, ceea ce înseamnă că ministrul de atunci, Victor Ţvircun, trebuia să aprobe contractul. Acesta însă este semnat de o altă persoană. Conform spuselor lui Capalb, „contractul de arendă nr. 01/09/07 a fost propus spre aprobare fostului ministru de două ori şi de fiecare dată a fost respins. Abia a treia oară Tugarova a reuşit să găsească nişte intermediari care au aplicat ştampila şi semnătura”. „Când a fost încheiat contractul am întrebato, de ce a procedat aşa, iar dumneaei m-a asigurat: „Nu trebuie să-ţi faci griji, că noi avem „krîşă”, îşi aminteşte A. Capalb. 318

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

„Eu trebuie să răspund la întrebări?!” Angajaţi din cadrul internatului au depus şi alte plângeri la CCCEC, în care, pe lângă dubiosul contract, au identificat mai multe încălcări. Potrivit aceleiaşi ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale, emisă de SN al Procuraturii Anticorupţie, s-a stabilit că administratoarea includea în registrele de evidenţă un număr mult mai mare de elevi decât cel real, astfel fiind încasate sume impresionante din bugetul şcolii. De asemenea, se menţionează despre încasarea unui salariu de către procurorul Rodica Buza, pentru cursul „Noi şi Legea”, la care nici nu se prezenta. Contactată de TIMPUL, directoarea Tugarova a negat concluziile procurorilor, menţionând că respectivul contract de dare în arendă este legal. „Toate contractele sunt valabile doar cu semnătura ministrului. El l-a aprobat din prima dată. După 2009, arenda va costa 15 mii de lei. Omul acela (A. Capalb – n.n.) a propus suma de 1732 lei”, ne explică directoarea. Întrebată despre celelalte acuzaţii care îi sunt aduse, Tugarova s-a revoltat: „Eu trebuie să răspund la toate aceste întrebări? Eu nu ştiu ziarul „Timp”. Ce fel de organizaţie e aceasta?”.

Victor Ţvircun: „N-am semnat eu astfel de contracte” Când i-am prezentat contractul, ex-ministrul Victor Ţvircun a rămas indignat: „Nu e semnătura mea. După ce am intrat în funcţia de ministru, n-am semnat niciun contract de arendă a instituţiilor preuniversitare. De fapt, au fost multe tentative de a schimonosi semnătura mea, inclusiv la Bălţi. Ştiam că au fost solicitări de asemenea natură, dar Tugarova nici n-a venit la mine”. Acest lucru a fost confirmat şi de şeful Direcţiei juridice din cadrul ministerului, Nicolae Lungu, care ne-a spus că un astfel de contract nu este aprobat. „Este exclus să fie valabil până în 2010, căci ele se aprobă pentru un an, iar pentru 2009 n-am găsit un astfel de contract”.

„Sunt nevoit să plec din ţară” Alexandru Capalb susţine că şi conducerea oraşului Bălţi este implicată în toate aceste nereguli, punându-i, intenţionat, piedici în lansarea unei afaceri. „Am solicitat autorizaţie pentru a deschide un atelier de reparat haine, dar mi s-a refuzat, pe motive ecologice, deşi alături este o benzinărie”. Viceprimarul or. Bălţi, Igor Neaga, ne-a spus că „locul solicitat nimereşte tocmai într-o fâşie verde. Clar că, pe timpuri, s-au mai făcut prostii aici şi s-au dat la vreo câţiva gherete. Este şi o frizerie…”. De asemenea, A. Capalb ne spune că celălalt 319

Transparency International – Moldova

viceprimar, Alexandru Usatâi, e bun prieten cu Tugarova. „Când am depus o cerere de angajare la Direcţia cultură, şefa acesteia mi-a spus că a discutat candidatura mea cu Usatâi şi că acela a refuzat categoric, invocând că aş fi persona non-grata la Bălţi... Aici nu e ca la Chişinău, unde se fabrică dosarele. Aici există probe clare ce dovedesc că Tugarova comite multiple ilegalităţi, dar totuşi rămâne nepedepsită. Femeia asta m-a adus într-o asemenea stare, încât sunt nevoit să fug din ţară…”, afirmă revoltat Alexandru Capalb. Ion Surdu, Timpul de Dimineaţă, 10.07.2009

«Скверное» Дело Жители сел и городов, избирая советников, делегируют им право решать за них вопросы развития населенных пунктов. Но, как свидетельствуют результаты проверок, народные избранники зачастую игнорируют общественные интересы, вольно или невольно преследуя цели, входящие в противоречия с законодательством. Одним из примеров этому может служить история с продажей сквера в центре села Дезгинжа. В июле 2004 года в ходе документальной ревизии формирования и исполнения бюджета примэрией с. Дезгинжа ревизоры управления финансового контроля и ревизии выявили немало нарушений, среди которых и реализация земельного участка Г.А.Нягу – к договору о купле – продаже данного земельного участка было приложено решение Совета от 4 декабря 2002 года, однако в протоколах заседаний данное решение отсутствовало. Прокуратура Гагаузии начала уголовное преследование по факту фальсификации решений Совета с.Дезгинжа. Секретарь сельского совета Е.П.Сырбу в свидетельских показаниях отметила, что «решение «О закреплении и продаже земельного участка подписала под принуждением примара И.П. Узун. 4 декабря 2002 года Совет данного решения не принимал, вопрос был рассмотрен и положительно решен 18 апреля 2002 года»,- отметила секретарь. Поиски протокола не увенчались успехом, т.к. в июне 2003 года неизвестные бросили в кабинет примара 3-х литровую банку с ядохимикатами. И надо такому случиться, что едкая жидкость уничтожила документы. «Я вырвала протокола из папки, пропустив неумышленно часть решений, не впечатав в том числе в новые протоколы и решение о выделении 320

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

земельного участка Г.А.Нягу»,- такую вот версию выдвинула Е.П.Сырбу, обосновывая факт отсутствия документов. Так принимал Совет подобное решение, или не принимал? По этому вопросу так и не было высказано единого мнения – часть советников ответили, что решение не принималось, другая часть предпочла не вспомнить голосование. В связи с невозможностью доказать факт фальсификации документов, прокурор внес протест, т.к. в состав реализованного земельного участка были включены и 0,05695 га земель общего пользования в виде зеленых насаждений (скверы). В соответствии с законом «О зеленых насаждениях городских и сельских населенных пунктов» парки, скверы не подлежат продаже .Более того, имущество публичной сферы, а таковым являются и скверы, согласно закону «О публичной собственности административно – территориальных единиц» предназначено для общественного пользования и является неотчуждаемым. С вышеперечисленными доводами прокурор незамедлительно обратился к дезгинжинским советникам. Рассмотрев протест, Совет удовлетворил его, а советники поднапрягли память и вспомнили, что « ни на одном из заседаний ни разу не ставился вопрос о даче разрешения на покупку земельного участка Г.А. Нягу и Л.П. Нягу» .Решение принято, и , казалось бы, в истории с незаконной продажей сельского сквера можно было ставить точку. Но не тут то было. В 2006 году был избран новый состав Совета, в его адрес поступило заявление от супруг Нягу, и в августе нынешнего года на свет появилось решение №13/14, которым было отказано от вступления в гражданское дело по иску прокурора Гагаузии в интересах Совета с. Дезгинжа к Г.А.Нягу и Л.П.Нягу о признании недействительным договора купли – продажи от 26 декабря 2002 год. Интересен мотив, по которому было принято данное решение – сквер советниками был признан «благоустройством территории»,а значит участок с деревьями и цветочными клумбами в центре села можно реализовать. Такие вот метаморфозы произошли в Дезгинже – один состав народных избранников признал земельный участок, на котором десятилетия растут деревья ,сквером, что вполне соответствует логике, т.к. сквер – это небольшой общественный сад. Нынешний же состав Совета в одночасье парковую зону села превратил в «благоустройство», что в словаре толкуется как «наличие необходимых 321

Transparency International – Moldova

условий для удобной жизни». Интересно, как его будут продавать, ведь в природе «благоустройство» не существует в осязаемом виде. Таким макаром можно воздух продать, запах трав и деревьев, а что, ведь они тоже создают людям условия для удобной жизни… Так кому служат и чьи интересы защищают дезгинжинские советники? Данный вопрос остается открытым, и по нему должны высказаться жители села- это в их интересах… Александр Волков, «Вести Гагаузии», 24.10.2008

Когда классика приносит вред... Как свидетельствует судебная практика, основу многих уголовных преступлений зачастую составляют идеи, взятые из произведений классиков. Примеров подражания героям литературных произведений можно привести множество, остановимся лишь на одном. Доподлинно неизвестно, какие оценки по русской литературе были в школе у жительницы г.Чадыр-Лунга Ирины Кутуковой, но то, что идея, подсказанная Пушкиным Гоголю о «приобретении» мертвых душ, очевидно, запала школьнице в душу, и Павел Иванович Чичиков стал своеобразным жизненным идеалом для нашей землячки. Как известно, господину Чичикову для лучшего ведения своих торговофинансовых дел необходимо было прослыть богатым человеком, и для этого он решил скупать за бесценок мертвые души крепостных, чтобы затем их продать в опекунский совет в качестве живых и получить таким образом изрядную сумму. Прапраправнучкой Чичикова из Чадыр – Лунги тоже, видимо, двигала страсть к накопительству, которую Гоголь считал «одним из каналов, через который в человека проникает бацилла разложения». И если герой «Мертвых душ» уезжает, не избежав наказания, так как был «своим» человеком в дворянско-чиновной среде, то госпоже Кутуковой в течение 11лет на тюремных нарах предстоит вновь и вновь «благодарить» классика русской литературы за подсказанный сюжет… …А началась история с хищением бюджетных средств с безобидного, вроде бы, пустячка – в бухгалтерии ЦРБ образовалась недостача. Ничтоже сумняшеся в компьютер тотчас были введены данные 4-х лиц, 322

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

которые фактически не работали в больнице. Свидетелем этой махинации была и Ирина Кутукова, работавшая в данном медицинском учреждении бухгалтером по зарплате. Данное действо, словно молния пронзило мозг бухгалтера – так это же гоголевские «мертвые души»! Зачем что-то выдумывать? Как мог процветать этот «бизнес»?. Ответ на данный вопрос можно почерпнуть из материалов уголовного дела №2007398002 по обвинению Кутуковой И. В. в совершении преступления, предусмотренного ч. 2 ст. 195 УК РМ (хищение имущества собственника в особо крупных размера). Начисление и выдача заработной платы – достаточно сложный процесс, в нем задействованы и старшие медсестры отделений, и отдел кадров, и экономист, и главный бухгалтер, и главный врач. Но бухгалтер по зарплате, в должностные обязанности которой входило составление ведомостей на выдачу зарплаты, пособий по временной нетрудоспособности и отпускных, сумела всех обвести вокруг пальца – при сдаче ведомостей в кассу она вносила в них данные лиц, которые не работали в ЦРБ. Затем, в нарушение правил ведения кассовых операций «в целях экономии времени» ей доверяли раздавать зарплату сотрудников отделений старшим медсестрам. Нередко последние, после выдачи денег, возвращая ведомости Кутуковой, возмущались : «У нас люди с такими фамилиями не работают», на что бухгалтер по зарплате восклицала – «Ну, опять этот компьютер дал сбой…» Принимая деньги, она клятвенно заверяла вернуть их в кассу. На самом же деле, запершись в кабинете, расписывалась в ведомостях, а деньги присваивала. На данном поприще Кутукова преуспела. Солидный куш на «мертвых душах» она сорвала в подразделениях «Семейный центр г. Чадыр-Лунга» и «Стационар г.Чадыр-Лунга»- в первом с марта по декабрь 2006 года за 130 виртуальных сотрудников она присвоила 205092 лея, во втором-113723 лея. Но самый большой куш был сорван ею в центре здоровья села Казаклия – с мая 2002 по ноябрь 2006 года за 6 «мертвых душ» она получила 285509 леев. «Жадность фраера погубит», – такое мнение бытует в воровском мире, но, как оказывается, она может и рядового бухгалтера погубить – в декабре 2006 года кассира ЦРБ насторожила сумма в 17 тысяч леев, которую по двум ведомостям должен был получить некий Арабаджи. -«С переходом на получение зарплаты через банкомат люди опасаются не получить 323

Transparency International – Moldova

ее, – парировала она,- поэтому и попросили выдать зарплату наперед», – успокоила бухгалтер кассира. Кстати, история с переходом на выдачу зарплаты через банкоматы заслуживает внимания – просчитав, что с ее внедрением иссякнет золотая жила, «предприимчивый» бухгалтер от имени некой Ирины Манастырлы в газете «Настоящее знамя» публикует письмо от имени работников больницы, в котором высказывается опасения , что станет проблематично получить заработанное через банковские терминалы. Нельзя сказать, что руководство районной больницы не заинтересовал рост фонда заработной платы, но госпожа Кутукова убеждала их, -ну прямо «бог и царь бухгалтерии ЦРБ», что ничего страшного не происходит, фонд оплаты вырос из-за увеличения суммы отпускных и доплат. Данная версия принималась за чистую монету, и все возвращалось на круги своя – ведомости с липовыми фамилиями сотрудников, обвинения в сбое компьютера, а в итоге -крупная сумма наличности, а точнее 739079 леев перекочевало из бюджета больницы в карман И.Кутуковой. Как такое могло случиться? Этот вполне резонный вопрос может задать себе читатель. Как, при отсутствии табелей учета рабочего времени, листков о нетрудоспособности, приказов о премировании на неработающих лиц начислялись и включались суммы в мемориальные ордера на выдачу зарплат вымышленным лицам?! …Н.В.Гоголь в сердцах сжег 2-й том «Мертвых душ», и о дальнейшей судьбе Чичикова нам не узнать. А вот что ждет последовательницу Павла Ивановича Чичикова точно известно – изоляция от общества надолго. Александр Волков, «Вести Гагаузии», 27.02.2009

Petele „Nufărului Alb” sau cine şi cum vrea să împartă sanatoriul de la Cahul În anii 2000-2001, cele două mari structuri sindicale din RM – Confederaţia Generală şi „Solidaritate”, proaspăt scindate, s-au gandit să transforme sanatoriile, bazele de odihnă şi hotelele pe care le aveau în proprietate în SRLuri. Potrivit liderilor sindicali, s-a decis să se adopte următoarea formulă: 25 la sută din capitalul social să revină colectivelor de muncă din aceste structuri 324

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

şi 75 la sută – Holdingului „Moldsindbalneotur”, din care făceau parte toate instituţiile de tratament şi reabilitare ale sindicatelor. Multe instituţii au fost tranformate în SRL-uri după această formulă. Cu Sanatoriul „Nufărul Alb” de la Cahul s-a procedat, însă, după un alt scenariu. Colectivul de muncă a primit, cel puţin pe hârtie, un cadou foarte mare – 80 la sută din capitalul social. Restul a revenit Holdingului „Moldsindbalneotur”. La ce împărteală s-a ajuns, vom vedea în continuare.

Acordul liderilor sindicali În 2001 medicul-şef al Sanatoriului „Nufărul-Alb”, Vasile Scutelnic consilier raional din partea PDM, a intrat în posesia unui document semnat, din partea Confederaţiei „Solidaritate”, de Oleg Budza, iar din partea Confederaţiei Generale – de Petru Chiriac. În act scria că organele de conducere – comitetele executive – ale celor două structuri au decis să permită reorganizarea sanatoriului în SRL conform formulei: 20% – Holdingului şi 80% – colectivului de muncă. În realitate, însă, nu a avut loc nicio şedinţă a comitetului executiv care să ia asa decizie, fapt confirmat chiar de semnatari. Intrebat cu ce scop a semnat un asemenea document, Petru Chiriac răspunde: „In 2001 se schimbase puterea locală a orasului Cahul şi cei de la primăria locală cereau achitarea dividendelor. Scutelnic m-a rugat să-i dau o hîrtie precum că sanatoriul se reorganizează in SRL, ceea ce l-ar fi salvat de aceste impozite... I-am dat un document potrivit căruia Comitetul Executiv al Confederaţiei a decis reorganizarea sanatoriului în SRL. El, însă, a adăugat că 80 la sută i se dă colectivului, iar Holdingului – 20. Sindicatele nici nu figurează acolo… I-am dat această hârtie pentru uz intern, el, insă, a folosit-o mai tîrziu la judecată. De ce a procedat aşa, nu înţeleg, parcă eram şi prieteni…„. Iată şi răspunsul lui Oleg Budza la aceeasi intrebare: „Hm, nu ştiu cu ce scop. El a spus că avea nevoie să prezinte ceva la organele locale, că au avut loc nişte bătăi în consiliul raional… I-am spus: eu semnez documentul, dar el are putere până la primul poliţist, că e nevalabil, nefondat şi nu e juridic. Eu sunt foarte atent la problemele acestea”. Atât de atent a fost Oleg Budza, încât ceea ce a urmat a ajuns în atenţia structurilor anticorupţie şi a provocat adevărate războaie între adminsitraţia şi angajaţii Sanatoriului. Care a fost adevăratul motiv (sau adevărata înţelegere) dintre liderii sindicali şi şeful sanatoriului la semnarea acelei „hârtii” rămane un lucru ştiut doar de ei. 325

Transparency International – Moldova

Cum a început reorganizarea Sanatoriului La 23 mai 2001, conducerea Sanatoriului „Nufarul Alb” a convocat o adunare generală a colectivului de muncă şi a anunţat că sanatoriul îşi schimbă forma de organizare în societate cu răspundere limitată (SRL). S-a făcut trimitere la hotărârea cârmuirii Holdingului, din 14 mai 2001, care decisese că „Nufărul Alb” SRL va fi succesorul sanatoriului existent pînă la acea dată. Noul SRL s-a format cu un capital social de doar 11.082 de lei. Dintre acestea, Holdingul „Moldsindbaleneotur” (structură din care fac parte toate sanatoriile, bazele de odihnă si hotelele din gestiunea sindicatelor), conform cotei sale de fondatorasociat urma să depună patrimoniu în valoare de 2216 lei, iar colectivul de muncă, conform cotei sale de 80 la sută, trebuia să introducă în capitalul social al SRL, sub formă de cote băneşti, restul de 8866 de lei. Statutul societăţii, votat la aceeaşi adunare, stabileşte că prin colectivul de muncă se subînţeleg angajaţii care la 1 noiembrie 2001 aveau o vechime în muncă mai mare de 10 ani. La data adoptării statutului sanatoriul avea 103 aemenea angajaţi. Cand însă noul SRL a prezentat actele, Camera Înregistrarii de Stat (CÎS) a refuzat să înregistreze noul statut. Timp de 7 ani, sanatoriul a trecut prin mai multe procese de judecată şi abia în 2007 Curtea Supremă de Justiţie a emis o hotîrâre irevocabilă şi a obligat CÎS să inregistreze statutul noului SRL cu cotele de participare de 80 la sută aparţinând colectivului şi 20 la sută – Holdingului „Moldsindbalneotur”. Astfel, noul SRL a fost înregistrat la 18 ianuarie 2008. Nici la acea dată şi nici pînă atunci, colectivul de muncă nu a fost informat de această schimbare şi respectiv, despre faptul că angajaţii devin fondatori. Oamenii spun că administraţia nu i-a informat intenţionat deoarece ar fi urmărit manipularea listelor şi a altor acte cu scopul de a-şi însuşi ulterior cotele angajaţilor şi a pune mîna pe sanatoriu. Administraţia sanatoriului a prezentat la CÎS trei procese-verbale care confirmă că adunarea generală a sanatoriului a decis schimbarea formei de organizare. Problema este că aceste documente ridică mari semne de intrebare. Primul proces-verbal de la adunarea generală din 23 mai 2001 nu are număr de inregistrare. Reproducem din document: „La adunarea generală a fondatorilor SRL „Nufarul Alb” au participat: Holdingul „Moldsindbalneoservice” în persoana presedintelui Victor Vasciaev si Sanatoriul „Nufărul Alb” în persoana medicului sef Vasile Scutelnic. Cvorum 100%.”. Deducem că la adunarea generală au participat două persoane. În continuare sunt enumerate cinci 326

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

chestiuni pe ordinea de zi a adunarii, iar mai jos – aceleaşi chestiuni deja decise unanim. Şi anume: aprobarea fondului statutar de 11082, a cotelor de participare – 20 la sută ale Holdingului şi 80 la sută ale colectivului de muncă, contractului de constituire şi statutului, precum şi împuternicirea directorului V. Scutelnic să conducă în continuare noul SRL. Al doilea proces-verbal a fost prezentat la Cameră abia în februarie 2008, adica după ce SRL-ul fusese deja inregistrat şi după ce de acest subiect au început să se intereseze angajaţii, dar şi organele de drept. Documentul este datat cu 5 noiembrie 2001. În procesul-verbal nu scrie nicaieri că la el se anexează, asa cum cere legea, o listă a persoanelor fondatori/asociaţi – adică a membrilor colectivului de muncă, care devin fondatori. Cu toate acestea, procesul-verbal a fost insoţit la CÎS de o listă – şi ea fără dată şi număr şi fără vreo menţiune ce ar arăta că e vorba de o anexă la vreun proces-verbal. In listă sunt trecuţi asociaţii şi cotele deţinute de aceştia: Holdingul – 20 la sută, medical-sef V. Scutelnic – 28,3 la sută (cea mai mare cotă), cate 10 la sută – şeful policlinicii Sanatoriului, Vladimir Buzu si Maria Corneva, care este şefă de secţie la sanatoriu, alte 8,4 procente i-au revenit contabilului-şef al sanatoriului Tatiana Paladi. Alte 7 persoane de pe listă au câte 2-5% cotă de participare. Restul angajaţilor lipsesc. Criteriile după care au fost împărţite cotele de participare răman o enigmă. În dosarul de înregistrare a SRL „Nufărul Alb” de la CÎS s-a aflat şi un al treilea process-verbal al adunării generale a asociaţilor, din 21.11.2001, la care apare o lista de asociati „colectivi”. Este de fapt aceeaşi listă formată din Holdingul „Moldsindbalneotur” şi cele 11 persoane, despre care se spune că îi reprezintă pe cei 103 membri ai colectivului. Deci, fiecare din cei 11 „alesi” reprezintă un număr de 8-10 persoane! Lista angajatilor (reprezentati) nu este confirmată, în cea mai mare parte, cu semnăturile acestora. În realitate, angajaţii trecuţi pe listă ca fiind reprezentaţi nu ştiau nici că îi reprezintă cineva în componenţa SRL-ului, nici că devin asociaţi. Aceste liste pot fi considerate ilegale, deoarece angajaţii asociaţi nu au confirmat notarial că ei sunt de acord ca cineva să-i reprezinte. De ce nu au făcut-o? Pentru ca nimeni nu le-a propus. Împărţirea s-a făcut fără ei. De fapt, totul s-a făcut pentru a feri de ochii colectivului manipulările cu actele, ca, în rezultat, cota colectivului să fie folosită şi împarţita de anumite persoane. Angajaţii cred că nimeni nici nu intenţiona să le dea vreo bucată din „tortul” ce le revine, iar lozinca „colectiv de muncă” a fost pur şi simplu folosită de conducerea sanatoriului pentru a-si însusi 80 la sută din patrimoniu. 327

Transparency International – Moldova

Toate aceste nereguli în procesele-verbale şi apariţia listelor dubioase au fost remarcate de judecătorul Judecătoriei Economice Chişinău Alexandru Rotari care a examinat acţiunea unei angajate a sanatoriului împotriva administraţiei. Cităm dintr-o decizie a judecăţii: „…instanţa reţine că înscrisurile menţionate (…) denotă faptul că administraţia pîrîtului a vehiculat cu listele asociaţilor în detrimentul acestora”.

Angajaţii sanatoriului îşi cer partea În 2007, una din angajatele Sanatoriului, medicul Claudia Marin, aflând că instanţa supremă a RM a decis definitiv ce cotă din fondul statutar aparţine colectivului şi ce cotă – Holdingului, s-a interesat la administraţia sanatoriului cine şi cum a împartit aceste cote, cine i-a împuternicit pe cei 11 să-i reprezinte pe alţi angajaţi şi de ce cei 103 asociaţi nu primesc dividende din profitul sanatoriului? „Dacă 80% din SRL aparţine colectivului de muncă, conform hotărârii definitive a CSJ, mă întreb unde estea partea mea?”, spune Claudia Marin care munceşte la sanatoriu din 1984. Şi-a atras bineînţeles mînia administraţiei. Conflictul a ajuns în instanţă. Din toţi angajatii revoltaţi, doar ea a ajuns să dea în judecată SRL-ul pentru că nu i-a eliberat certificat de asociat. A obţinut cîstig de cauză. Instanţa a obligat conducerea sanatoriului să-i elibereze certificat de asociat. In instantă reprezentanţii administraţiei au declarat că până acum nu i-a fost acordat certificatul respectiv, deoarece Claudia Marin a refuzat să achite contribuţia de 222 de lei la capitalul social şi să semneze în lista asociaţilor. În realitate, însă, a spus Claudia Marin la şedinţa de judecată, ea nu a ştiut de existenţa unei asemena liste, nimeni nu i-a cerut să semneze şi nimeni nu a informat-o că trebuie să achite contribuţia de 222 de lei. „Dacă administraţia ar avea dreptate, de ce atunci n-a eliberat certificate de asociat celorlalte 103 persoane? Toţi au refuzat să semneze?”, se intreabă ea. In decizia prin care i s-a dat câştig de cauză Claudiei Marin, instanţa notează: „Afirmaţiile pîrîtului par a fi cel puţin banale în ipoteza în care o persoană ar refuza contra achitării cotei de 222 de lei să devină asociat al unui agent economic renumit cu o activitate prosperă”. După ce Claudia Marin a câştigat procesul, alţi angajaţi, mai şovăielnici, au acţionat şi ei în judecată, în octombrie 2008, Sanatoriul, cerând acelaşi lucru – certificatul de asociat. În total, 9 persoane se judecă acum cu administraţia. Oamenii spun că ar fi mai mulţi dacă nu s-ar teme că vor fi concediaţi. „Colectivul este 328

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

dominat de frică, pentru că suntem ameninţaţi la tot pasul”, spun ei. La 13 decembrie, avocatul Veceslav Ţurcan, care îi reprezintă în instanţă pe o parte dintre angajaţi, a expediat o cerere urgentă la Procuratura Generală cu următorul conţinut: „La 13 decembrie 2008, am fost telefonat de către clienta Rotaru Ecaterina, care mi-a comunicat că astăzi, trei persoane: Dobrovenco Eudochia, Axenti Galina, Rotaru Ecaterina, care ca de obicei au venit la serviciu şi îşi îndeplineau datoriile de serviciu la Sanatoriu, au fost chemate cîte una în biroul şefului Policlinicii Sanatoriului – Buzu Vladimir, care le-a presat moral prin strigăte şi reproşuri neîntemeiate şi le-a ameninţat personal pe fiecare din ele cu concedierea din serviciu începînd cu anul viitor, în legătură cu faptul că ele s-au adresat în instanţele de judecată şi în Procuratura Generală, pentru a-şi apăra drepturile sale contra acţiunilor ilegale a directorului Sanatoriului – Scutelnic Vasile şi contabilei-şef a Sanatoriului Tatiana Paladi. Li s-a solicitat în mod de urgenţă să retragă plângerea din PG şi cererea de chemare în judecată”. Anterior, Veceslav Turcan a mai depus o cerere la Procuratura Generală în care a solicitat investigarea legalităţii acţiunilor medicului-şef Vasile Scutelnic şi a contabilei Tatiana Paladi. După decizia favorabilă a instanţei, Claudia Marin şi-a plătit contribuţia ca asociat (de care nu ştia pînă atunci), de 222 de lei şi aştepta ca administraţia să-i acorde certificatul de asociat ce-i dă dreptul la dividende. Administratia, însă, a contestat decizia şi cauza este examinata zilele acestea la Curtea de Apel Economică. Între timp a mai intervenit o schimbare: Sindicatele au actionat şi ele în judecată administraţia sanatoriului, cerînd anularea tuturor hotărârilor judecatoreşti şi a actelor emise de SRL „Nufărul Alb” după reorganizare, adică după 2001, pe care le consideră ilegale. Din cauza acestei intervenţii în proces, la examinarea dosarului Claudiei Marin instanţa a luat o pauză. În schimb ea se întâlneşte în instanţă cu reprezentanţii medicului-şef Vasile Scutelnic în alte procese. Or, după ce Marin a început să manifeste interes faţă de reorganizarea tăinuită, acesta i-a aplicat un avertisment şi o mustrare. Ea le-a contestat în justiţie şi recent avertismentul a fost declarat neiîntemeiat de Curtea Supremă. Claudia Marin spune că aceste sancţiuni disciplinare nu sunt decât o răfuială pentru faptul că a încercat să încurce iţele administraţiei în procesul împărţirii sanatoriului.

O mînă spală pe alta? Medicul-şef al Sanatoriului, Vasile Scutelnic, respinge, dar nu foarte categoric, faptul că ar fi cerut şi primit un asemenea document de la Budza şi Chiriac: 329

Transparency International – Moldova

„Nu ştiu eu ce hîrtie…Poate şi a fost…”. Dlui s-a supărat că am îndrăznit să-i adresăm întrebări incomode şi că am ascultat părerea colectivului de muncă. „Eu sunt director executiv aici. Manea cu Confederaţia sunt fondatorii, întrebaţi-i pe ei. Este lege că numai proprietarul poate face SRL la el acasă. Fondatoru-i fondator, mi-au spus aşa, eu fac aşa”. Dintr-un asemenea răspuns se poate înţelege că tot ce a făcut a fost cu acordul liderilor sindicali. L-am întrebat de ce angajaţii nu au fost informaţi că au devenit asociaţi şi că trebuie să-şi depună cotele. „Ei au fost informaţi, dar de plătit nimeni nu şi-a plătit contribuţia de asociat, pentru că nu am încheiat procedura de reorganizare şi am fost daţi din nou în judecată de Confederaţie, am intrat într-un nou litigiu”. Cît priveşte beneficiul sanatoriului, care trebuia să fie împărţit şi angajaţilor, Scutelnic spune că până acum totul s-a predat la sindicate şi acestea decideau ce să facă cu banii. La sindicate ni s-a spus altceva: „Nufărul Alb” transferă sindicatelor doar o parte din venit, restul banilor ar fi fost gestionati (cum?) de administraţia sanatoriului. Scutelnic susţine că reorganizarea, deşi s-a facut în baza a trei procese verbale cu date diferite în timp ce toate urmau a fi aprobate încă la prima adunare, „e normală, pentru că la o adunare s-a decis cine sunt fondatorii, la o alta s-au decis cotele etc”. Cine şi cum a împărţit şi cum de el s-a ales cu cea mai mare cotă de asociat, peste 28 de procente? „S-a luat în calcul salariul pe care îl primesc şi faptul că eu am o vechime de muncă mai mare. Dar întrebaţi pe dl Vladimir Buzu, şeful policlinicii sanatoriului, care a fost preşedintele comisiei ce a stabilit fondatorii-asociaţi”,a răspuns Vasile Scutelnic. Şi Vladimir Buzu spune că „totul s-a făcut transparent”, însă a refuzat să ne prezinte actele notariale prin care cele 8 persoane pe care le reprezintă ca fondator asociat ar confirma acest lucru. „Vreţi acum să-mi amintesc ce a fost în 2001?. Multe s-au schimbat de atunci”, a răspuns răspicat Buzu, precizând că angajaţii care au dat în judecată sanatoriul cerându-şi certificatul de fondatorasociat „sunt provocatori care nu vor să fie bine în ţara asta”. Jurista Sanatoriului, Eugenia Ţarălungă a negat că ofiţerii structurilor anticorupţie locale s-ar fi odihnit şi tratat la sanatoriu fără să plătească. Semne de întrebare râmân încă referitor la modul în care a fost calculat capitalul social, de s-a ajuns la doar 11 mii 82 de lei? Şi în ce act se specifică patrimoniul depus de Holding, în valoare de doar 2 mii 217 lei? Asta in condiţiile în care un singur frigider costa în 2001 mai mult de 2 mii de lei... Şi Vasile 330

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

Scutelnic, şi sindicaliştii-şefi de la Chişinău spun că patrimoniul sanatoriului – clădirile, mobilierul etc. – nu a fost inclus în capitalul social şi a rămas în continuare în proprietatea sindicatelor. Ce a depus atunci Holdingul? Mai departe declaraţiile iarăşi diferă: Vasile Scutelnic spune că sanatoriul arendează încăperile şi respectiv plăteşte arendă la sindicate. Însă a refuzat să ne prezinte contractul de arendă. Pe de altă parte, Oleg Budza, vicepreşedinte la Confederaţie, spune că nu este vorba de nici o arendă, ci pur şi simplu sindicatele permit (gratuit?) SRL-ului să folosească patrimoniul sindicatelor, în schimb transferă o parte din venituri confederaţiei.

Sindicaliştii-şefi cer sprijinul lui Voronin? Lupta pentru sanatoriu continuă chiar în aceste zile în judecătoriile economice. Într-o instanţă, unii angajaţi cer dreptul de a primi certificate de asociat, iar în alta, Sindicatele cer şi au obtinut deja în prima instantă, la 20 noiembrie 2008, anularea constituirii SRL. Cei de la Confederaţie sunt siguri că şi decizia CSJ va fi anulată, astfel încît formula potrivit căreia angajaţii sunt numiţi asociaţi la Sanatoriu ar putea fi anulată, iar angajaţii să piardă lupta. Sindicaliştii spun că, dacă vor obţine cîştig de cauză şi în instanţa supremă, vor decide în continuare viitoarea formulă de organizare a sanatoriului. Un amănunt curios: chiar dacă se judecă acum cu administraţia sanatoriului şi-l acuză pe Vasile Scutelnic că a folosit ilegal acea „hârtie” semnată de Budza şi Chiriac, sindicatele l-au numit manager la sanatioriu pe un nou termen tot pe Scutelnic. Asta am aflat-o de la Oleg Budza. „Până acum managerul era numit pe cinci ani, acum l-am numit doar pe un an, având în vedere că s-a creat o anumită situaţie… dar să ştiţi că nu e uşor să concediezi un om…”, a spus Budza. Preşedintele Vladimir Voronin a avut la începutul lunii noiembrie o întîlnire cu „activul Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor”. În comunicatul de la Preşedinţie se spune: „Leonid Manea, precum şi alţi conducători ai sturcturilor sindicale, au solicitat suportul şefului statului în (…) menţinerea mecanismului existent de gestionare a instituţiilor balneoclimaterice”. Am vrut să aflăm cum vede Leonid Manea acest sprijin în condiţiile în care doar instanţele urmează să se pronunţe, însă dînsul nu a reuşit să găsescă timp, în două luni de cînd solicităm, pentru a vorbi cu noi. 331

Transparency International – Moldova

Cure de masaj pentru... organele de stat Ar mai fi ceva de spus. Medicul Claudia Marin şi alţi angajaţi au adresat petiţii mai multor instituţii de drept, Parlamentului şi Preşedinţiei, solicitînd să verifice legalitatea acţiunilor medicului-şef Vasile Scutelnic în reorganizarea sanatoriului. Toate însă au fost readresate structurilor locale ale procuraturii, poliţiei, CCCEC. Astfel, la 15 august 2008, structura locală a CCEC i-a anunţat printr-o scrisoare pe petiţionari că în aceeaşi zi, la 15 august 2008, a intentat un dosar penal „pe numele factorilor de decizie ai Sanatoriului „Nufarul Alb”” conform art. 195 din Codul Penal. Pentru că „prejudiciul cauzat în urma infracţiunii a fost adus fondatorilor SRL „Nufarul Alb”(…), iar CCCEC efectuează urmarirea penala numai în cazurile în care prejudiciul respectiv a fost cauzat în exclusivitate autorităţilor şi instituţiilor publice, întreprinderilor de stat sau bugetului public naţional, dosarul penal nr. 2008156659 a fost transmis după competenţă la Comisariatul de Poliţie al raionului Cahul”, se spune în scrisoarea semnată de directorul interimar al DGT Cahul al CCCEC, Gheorghe Scoropat. Art. 195, al. doi, in baza caruia a fost intentat dosarul penal, incriminează „însuşirea în proporţii deosebit de mari a bunurilor, indiferent de forma în care a fost săvârşită” şi se pedepseşte cu închisoare pe un termen de la 10 la 25 de ani. Am dedus din scrisoarea lui Gheorghe Scoropat că, dacă dosarul a fost transmis poliţiei, aceasta ar desfăşura acţiuni de anchetă în dosar. Vom urmări cu ce se vor solda investigaţiile. Cu titlu de epilog vom reproduce un fragment din plîngerea depusă la PG de avocatul Veaceslav Ţurcan: „ATENŢIONĂM FAPTUL, că anterior de mai multe ori angajaţii Sanatoriului au depus plîngeri pe administraţia Sanatoriului în Procuratura Generală a RM, în Parlament etc., dar acestea au fost redirecţionate la Procuratura raionului Cahul, Procuratura în Serviciul Sud al Procuraturii Anticorupţie şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupiţie, Direcţia Generală Teritorială Cahul. Cu regret, din cauza lipsei de imparţialitate din partea ofiţerilor de urmărire penală şi a procurorilor din mun. Cahul, aceştia se odihnesc la Sanatoriu, în timpul efectuării controalelor pe marginea plîngerilor depuse li se propunea şi ei acceptau să urmeze cursuri de masaj gratuit, să beneficieze personal şi membrii familiilor acestora de tratament gratuit la Sanatoriu. În asemenea circumstanţe, devine evident 332

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

faptul că angajaţii Procuraturii raionului Cahul, Procuraturii în Serviciul Sud al Procuraturii Anticorupţie şi colaboratorii CCCEC din Cahul sunt supuşi coruperii pasive, iar aceştia acceptă beneficiile care li se propun. Din aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 54 CPP al RM solicităm respectuos recuzarea tuturor procurorilor procuraturii raionului Cahul, procurorilor Procuraturii în Serviciul Sud al Procuraturii Anticorupţie şi ofiţerilor de urmărire penală din cadrul CCCEC Cahul”. Viorica Zaharia, www.investigatii.md, 19.01.2009

Rezerva de Stat la cheremul unei guvernări „de taină” În anul 2008 Guvernul Greceanâi a continuat practica pe larg aplicată încă de cabinetul Tarlev de a secretiza alocări de fonduri de la buget contrar normelor legale. Dintr-o dare de seamă a Ministerului Finanţelor aflăm că în 2008 au fost secretizate cel puţin 5 hotărâri ale Executivului prin care s-au alocat milioane din Fondul de rezervă al Guvernului. În 2007 au fost secretizate 5 hotărâri de acest fel. Când şi cum au fost adoptate ele nu se ştie, deoarece zilele cu care acestea sunt datate rareori sunt zile de miercuri – când, de regulă, au loc şedinţe de Guvern. Ne uităm mai întâi pe hotărârile secrete din 2007. Ministerului de Externe i-au fost alocate cu titlu „confidenţial” 3 milioane 300 mii de lei. Pentru un alt scop, de asemenea, confidenţial, MAE a mai primit 365 de mii de lei. Ministerul de Interne a primit din fondul de rezervă 115 mii de lei, iar Agenţia Rezerve Materiale a Guvernului – 68 de mii de lei. Şi dacă pentru diplomaţie sau poliţie am putea admite că există chestiuni ce nu pot fi deconspirate, pentru Ministerul Educaţiei e mai greu de presupus. Anume ME a primit în 2008 cu titlu secret aproape 1 milion de lei (932 de mii de lei) din Fondul de rezervă. Alte 2 mln 106 mii de lei au fost date Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, 730 mii de lei – Ministerului Apărării, 600 de mii de lei – Ministerului de Interne şi o sumă deocamdată neindicată în evidenţa Ministerului Finanţelor – Concernului „Apele Moldovei”. Banii publici trecuţi la secret de stat Aşa cum Legea cu privire la secretul de stat stipulează că pot fi secretizate doar hotărîrile ce se referă la securitatea statului, Centrul de Investigaţii Jurnalistice 333

Transparency International – Moldova

a solicitat, prin scrisori oficiale, primului ministru Zinaida Greceanîi şi ministrului finanţelor, Mariana Durleşteanu, copiile hotarîrilor respective de Guvern şi să ne spună pentru ce s-au folosit sursele respective şi de ce au fost secretizate hotărîrile respective. Scrisorile primite nu conţin răspuns la această întrebare. Ministerul de Finanţe susţine că „hotărîrile respective au caracter secret şi copiile nu pot fi prezentate”. Mariana Durlişteanu doar ne-a asigurat că „mijloacele alocate au fost îndreptate la măsuri şi acţiuni ce ţin de interesul statului şi a cetăţenilor lui”. Rspunsul de la Aparatul Guvernului, care a parvenit cu întârziere e şi mai plin de sens. Şeful Aparatului Guvernului, Mihail Pop, susţine că „toate actele la care faceţi referire au fost date publicităţii în Monitorul Oficial al Republica Moldova, cu excepţia acelor acte, care, conform articolului 3 al Legii privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale, au fost comunicate numai instituţiilor interesate, motiv pentru care nu poate fi satisfăcută solicitarea privind prezentarea copiilor actelor respective” (!). În cazul dat este vorba de bani publici alocaţi unor instituţii publice şi cetăţeanul este în drept să ştie cum şi pentru ce s-au cheltuit sumele respective. Ministerul Educaţiei, solicitat să ne ofere hotărârea de Guvern prin care a fost alocata suma de aproape un milion de lei şi să ne explice pentru ce a fost utilizaţi acesti bani, nici nu a benevoit să ne răspundă. Ministerul Finanţelor şterge urmele Trebuie să spunem că am făcut aceste demersuri către Ministerul Finanţelor şi guvern în luna februarie, când aveam în faţă o dare de seamă despre Fondul de Rezervă pentru primele 9 luni ale lui 2008, găsită pe saitul MF în luna ianuarie. După ce am făcut solicitările, descoperim, în luna martie, pe sait, o nouă dare de seamă, pe întreg anul 2008, dar din care lipsesc hotărârile secrete, deconspirarea cărora o solicitasem (!). În lipsa unei explicaţii oficiale, concluzionăm că Ministerul Finanţelor face o dublă secretizare: ascunde de public şi faptul că asemenea hotărâri în general există. Ce interes ar avea, dacă secretizarea a fost legală?

Milioane secretizate – la constructii si educatie Legea cu privire la procesul bugetar prevede că banii din Fondul de Rezervă al Guvernului se alocă atunci când apar cheltuieli urgente, care nu au fost prevăzute la planificarea bugetului pe anul respectiv. Legea cu privire la secretul de stat spune că pot fi secretizate informaţii ce ţin de securitatea statului. L-am în334

Jurnaliştii contra corupţiei, 6

trebat pe juristul Eugen Râbca, expert în legislaţie de media, cât de justificată poate fi secretizarea alocărilor de fonduri din Rezerva Guvernului? „Presupun că şi din domeniul învăţământului pot fi secretizate anumite informaţii ce ţin de securitatea statului, spune Eugen Râbca, dar e un lucru mult mai complicat, deoarece legea în vigoare interzice secretizarea informaţiei privind starea reală de lucruri din domeniul învăţământului, ecologiei, sănătăţii, agriculturii, comerţului şi a ordinii de drept. Este cazul să presupun că anumite cheltuieli ce ţin de instruirea persoanelor pentru Serviciul de Informaţii şi Securitate ar putea fi secretizate, dar cred că nu ar fi vorba de o sumă de 1 milion de lei. Din păcate practica din RM a atestat cazuri în care secretizarea s-a făcut nelegal.”Cât priveşte Ministerul Construcţiilor, juristul a presupus că edificarea unor obiecte ce ţin de securitatea statului ar putea fi declarate secret de stat, dar de ce urgent şi din rezerva de stat? „Când este vorba de sume mari ce se alocă în regim de urgenţă din Fondul de Rezervă al Guvernului oricine îşi poate pune întrebarea dacă aceste cheltuieli sunt cu adevărat justificate şi dacă se utilizează cu adevărat în scopurile în care este vorba de secretul de stat. E în discuţie aici o problemă ce ţine de corupţia care mai este răspândită în RM”, este de părere Eugen Râbca. Ce şanse ar fi ca aceste hotărâri să ajungă totuşi la public? Legea acum în vigoare prevede că unele informaţii pot fi secretizate pe un termen de 10 ani, iar cele trecute la „strict secret” – de 25 de ani. Desecretizarea se face la iniţiativa instituţiilor publice, sau prin instanţă, care însă, chiar dacă dă câştig de cauză părţii ce a solicitat deconspirarea, nu poate decât să ceară instituţiei respective să facă publică informaţia. În acest punct jocul poate reîncepe.

De ce Vladimir Voronin şi Zinaida Greceanâi călătoresc pe banii Fondului de rezervă al Guvernului? O altă chestiune ce ridică semne de întrebare atunci când analizăm cine a primit bani din Fondul de rezervă este de ce plecările peste hotare ale preşedintelui Voronin şi ale premierului Zinaida Greceanâi au fost achitate din acest fond, destinat cheltuielilor de urgenţă? Apropo, pentru inundaţiile din 2008 din FR practic nu au fost alocaţi bani. Dacă există agenţi economici care pot fi „scurşi de bani”, iar premierul să înmâneze în numele lor chei de carton locatarilor, de ce să se „umble” la FR? 335

Transparency International – Moldova

Revenind la plecările preşedintelui şi premierului, Ministerul Finanţelor ne răspunde că „aceasta a fost efectuată ca urmare a faptului că în bugetul Aparatului preşedintelui şi Aparatului Guvernului mijloace în acest scop nu au fost aprobate”. „Se face abuz de Fondul de Rezervă”, ne-a spus un fost diplomat moldovean, pentru că atunci când se planifică bugetul, faptul că un preşedinte sau un prim ministru va avea plecări peste hotare se cunoaşte, fireşte, şi de regulă, bani pentru deplasări sunt prevăzuţi în bugetele instituţiilor. Ar fi fost de înţeles dacă plecările de la sfârşitul anului ar fi fost achitate din rezerva de stat, cînd am putea crede că banii prevăzuţi în acest scop s-au epuizat. Voronin însă şi Greceanâi iau bani pentru deplasări din acest fond chiar de la începutul anului. Pe lista din 2007 descoperim că „Orăşelul copilăriei” al Taisiei Voronin, sotia şefului statului, a primit (în 2007) 2 mln 700 de mii de lei pentru „acoperirea cheltuielilor în scopul susţinerii activităţii de prestare a serviciilor copiilor orfani şi celor din familii defavorizate”. În 2008, Parlamentul a aprobat un proiect de lege privind scutirea de taxe a unui şir de centre sociale ce vor fi construite de către Asociaţia Obştească „Concordia. Proiecte Sociale”, prin care o favoriza direct pe soţia preşedintelui Taisia Voronin.

Localităţile conduse de comunişti favorizate la împărţirea banilor din Fodul de Rezerva Cât priveşte localităţile care au primit subvenţii în bani din Fondul de Rezervă al Guvernului, majoritatea sunt conduse de primari comunişti. Asta în condiţiile în care şi la împărţirea bugetului de stat raioanele cu mai mulţi comunşti au primit subvenţii mai mari. La întrebarea pe ce criterii au fost selectate aceste localităţi Ministerul Finanţelor răspunde: ”în baza adresărilor acestora, ţinând cont de situaţia financiară a autorităţilor respective, importanţa şi stringenţa măsurilor solicitate pentru finanţare”. Inspectorii Curţii de Conturi notează aproape în fiecare an în rapoartele referitoare la utilizarea finanţelor publice că Fondul de Rezervă nu este folosit conform destinaţiei – din el a fost finanţată „Caravela Culturii” şi alte acţiuni „neurgente”. În raportul pe 2007 Curtea de Conturi a remarcat din nou că „unele acţiuni finanţate în sumă de circa 2,5 mln de lei din FR nu corespund destinaţiei acestuia”. Viorica Zaharia, www.investigatii.md, 08.04.2009 336