Jurnaliştii contra CORUPŢIEI vol. 5

Jurnaliştii contra

corupţiei

Chişinău, 2008

CZU 070:343.352(082) J 93 Caricaturi: I. Mâ ţu Această lucrare este editată cu suportul financiar al NOVIB. Opiniile exprimate în ea aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia Transparency International – Moldova şi NOVIB. Difuzare gratuită

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Jurnaliştii contra corupţiei: [în Rep. Moldova] / Transparency Intern.

Moldova; pict.: Ion Mâţu. – Ch.: Transparency Intern. Moldova, 2008 (Tipogr.

“Bons Offices” SRL). – ISBN 978-9975-80-108-9 [Partea] a 5-a. – 2008. – 253 p. – Text: lb. rom., rusă. – ISBN 978-9975-80-178-2: 1 000 ex.

– 1. Jurnalişti – Corupţie – Moldova – Combatere.

Copyright © Transparency International – Moldova, 2008 Toate drepturile rezervate

Transparency International – Moldova str. 31 August 1989, nr. 98, MD-2004, Chişinău, Moldova tel/fax: (373-22) 237876 www.transparency.md e-mail: office@transparency.md ISBN 978-9975-80-108-9 ISBN 978-9975-80-178-2

Cuprins: Cei ce pun jăratec în pantofi, Tudor Ţopa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Nu sunt exmatriculaţi pentru că au bani de şpagă, Olga Ceaglei…. . . . . . . . . . . 7 La negru în Moldova, Olga Ceaglei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Noi dezvăluiri despre alte tranzacţii netransparente cu automobile de lux “Skoda”, Irina Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Afacerea “Skoda”, Irina Codrean.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Minune la Ungheni! Un bărbat «a înviat din morţi», Irina Codrean. . . . . . . . . 25 Gangsterul Vasile Tarlev, Irina Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Corb la corb nu scoate ochii?, Irina Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 Statul face donaţii din donaţii, Irina Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 Cine stă în spatele afacerii “Heroina”?, Irina Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 Imunitate cu Papuc în spate, Irina Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Deputaţii comunişti redistribuie banii publici în interesul lor, Irina Codrean. . 42 O companie favorită la licitaţiile publice, Irina Codrean . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 O instituţie trecută pe linie moartă: Curtea de Conturi, Irina Codrean . . . . . . . 47 Ilegalitate la pătrat, Cornelia Cozonac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Afacerea „scumpirea energiei din Ucraina”, Cornelia Cozonac. . . . . . . . . . . . 56 De ce au minţit Grecianîi şi Dodon?, Cornelia Cozonac. . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 TezoBusinessul moldovenesc, Eugen Frunză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 Patrimoniul moldovenesc din Ucraina, o mină de aur pentru o mână de oameni, Natalia Hadirca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 Cine şi cum buzunăreşte statul şi consumatorii, Tudor Iaşcenco, Cornelia Cozonac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77 Justiţie legată la ochi, Tudor Iaşcenco . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82 Cum statul îşi bate joc de agenţii economici, Tudor Iaşcenco, Victor Sofroni . . . 87 Ministerul de Externe umblă cu mâţa-n sac, Raisa Lozinschi . . . . . . . . . . . . . . 94 3

Transparency International – Moldova Deputaţi profitori, Raisa Lozinschi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Delapidări de milioane la ecologie, Raisa Lozinschi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 SRL „Pahomenco şi Familia”, Ruslan Mihalevschi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105 Tranzacţii între studenţi şi profesori sau cum unii trec peste absenţe şi restanţe, Natalia Mogâldea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111 Философия повышения тарифов, Сергей Моисеев. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 Экстраординарная ситуация на транспорте, Сергей Моисеев . . . . . . . . . . 118 Тепло – категория экономическая, Сергей Моисеев . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 (z)Buciumul bietului Tătaru, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126 (z)Buciumul bietului Tătaru, (II), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 (z)Buciumul bietului Tătaru, (III), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138 (z)Buciumul bietului Tătaru, (IV), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142 (z)Buciumul bietului Tătaru, (V), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146 (z)Buciumul bietului Tătaru, (VI), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149 (z)Buciumul bietului Tătaru, (VII), Pavel Păduraru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156 (z)Buciumul bietului Tătaru, (VIII), Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 În satul Fârlădeni, Căuşeni, s-a inventat singurul medicament care sporeşte numărul trombocitelor în sânge, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164 În unele raioane, unde PCRM a pierdut alegerile, comuniştii vor să ia fiscul sub control, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 Orheiul se teme de Pisov, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173 Primarul de Băcioi îşi adoptă singur legile, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . 175 Două apartamente, un lot, leafă de 500 euro şi încă zece mii de euro…, Pavel Păduraru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178 В республике продолжится борьба с коррупцией в рядах руководителей, Владимир Попов . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180 МВД республики начало борьбу с коррупцией в своих рядах, Владимир Попов. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 Задержаны полицейские, обвиняемые в пытках, Владимир Попов . . . . . 182 Два адвоката получили взятки, обещая клиентам “решение вопроса”, Владимир Попов . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 4

Jurnaliştii contra corupţiei, 5 В Молдове открыты “горячие” телефонные линии, по которым могут обратиться покупатели..., Владимир Попов. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Внесены изменения в закон, регламентирующий работу Центра по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией, Владимир Попов . . . 184 Va fi barată temeinic calea infracţiunilor din sfera educaţională, Vladimir Popov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185 Sergiu Puşcuţă: “Cumpărătorul este cel mai bun controlor”, Vladimir Popov . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187 „Dă de ceai la băieţi!”: Omul care a declarat război dezmăţului din poliţia rutieră, Mariana Raţă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188 Ilegalităţi financiare la Curtea Supremă de Justiţie, Mariana Raţă . . . . . . . . . 191 În Republica Moldova: Finanţarea localităţilor se face pe criterii politice, Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194 Guvernul a dăruit grâul oferit cu titlu de ajutor umanitar, Mariana Raţă . . . . 197 Milioane pentru maşinile demnitarilor, Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199 Cadouri scumpe pentru NIT, Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200 Risipă în ţara lipsurilor, Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202 Milioane pentru baştina lui Tarlev, Mariana Raţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205 Căminele studenţeşti - cuibuşor de corupţie, Anastasia Rotaru . . . . . . . . . . . 207 Превратности паспортизации, Иван Святченко . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211 Лоббизма не будет? Иван Святченко . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215 Fiţuicile buclucaşe sau ce mai inventează studenţii ca să copieze la examene, Marina Ticu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220 “Грязные” капиталы, Валитов Рамиль. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224 Afaceri cu apartamente la Ministerul Apărării, Anastasia Nani, Diana Răilean . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228 Haosul cadastral generează afaceri profitabile, Ion Cernei . . . . . . . . . . . . . . . 233 Criza sistemului de pensionare din Republica Moldova, Tudor Iaşcenco. . . . 239 Dragostea de partid, răsplătită cu seminţe, Tudor Iaşcenco. . . . . . . . . . . . . . . 243 Afacerea „Stadionul” – un cadou de sute de milioane de euro, Vitalie Hadei, Raisa Lozinschi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247 5

Cei ce pun jăratec în pantofi La cele patru volume editate pînă acum în bătăiosul serial „Jurnaliştii contra corupţiei” recent s-a mai adăugat un tom, al cincilea la număr, care cuprinde peste 60 de materiale variate ca temă, profunde prin caracterul lor de investigaţie, scrise cu vervă publicistică argumentată. Precum se vede din această curajoasă culegere, desfrînarea şi depravarea morală a corupţiei a pătruns, ca o rugină a societăţii noastre, în toate structurile de stat, sindicale, economice, de jos pînă la vîrful piramidei.

Nu-i uşor să lupţi împotriva corupţiei în capitală, unde publiciştii au o puternică acoperire juridică, dar şi mai greu le este în această dîrză şi cumplită luptă jurnaliştilor din provincie. O să aduc un singur exemplu. Întrucît ziariştii de la publicaţia „Cuvîntul” din Rezina îndrăznesc să le pună jăratec în pantofi mai multor mafioţi şi corupţioneri locali, împotriva redacţiei au fost intentate nouă procese de judecată, examinate la Rezina, Şoldăneşti, Orhei şi Chişinău. Şi din toată această hărţuială învingători au ieşit jurnaliştii, căci materialele lor erau profunde, bine argumentate. Ba mai mult, în baza publicaţiilor procuratura s-a văzut nevoită să deschidă împotriva corupţionerilor vizaţi trei dosare penale.

Prin materialele bătăioase de investigaţie în domeniul corupţiei şi-au făcut o bună reputaţie jurnaliştii de la publicaţiile „Timpul”, „Jurnal de Chişinău”, „Ziarul de gardă”, „Moldavskie vedomosti”, „Logos-Press”, de la Centrul de Investigaţii Jurnalistice. Este de remarcat faptul că în această luptă sunt încadrate mai multe femei – talentate, curajoase şi oneste. N-ar strica să le urmeze exemplul şi ziariştii bărbaţi. Marele scriitor francez Victor Hugo spunea cu multă înţelepciune: „Viaţa, nenorocirea, singurătatea, sărăcia, nepăsarea sînt cîmpuri de bătaie care îşi au eroii lor, eroi obscuri, uneori mai mari decît eroii vestiţi.”

De acum mai mulţi ani Transparency International – Moldova susţine şi încurajează aceşti eroi modeşti ai scrisului în lupta împotriva corupţiei, încuibărită la noi, corupţie lacomă, vicleană şi răzbunătoare. Dar, în cele din urmă, victoria e de partea luminii şi adevărului.

Tudor ŢOPA, fost preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor şi deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Om Emerit al Republicii Moldova 6

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Nu sunt exmatriculaţi pentru că au bani de şpagă Student în ţară, salahor peste hotare Deşi fiecare al doilea student povesteşte cazuri în care persoane care nu se află în Moldova promovează sesiunile contra cost, iar analiştii economici susţin că în acest “business” anual s-ar învârti peste 2 mln de euro, organele de drept lasă neputincioase din mâini – nu pot investiga astfel de cazuri, pentru că... nu există reclamaţii.

La examene în locul fratelui Eugen era în anul II, la Facultatea de Drept (secţia fără fregvenţă) a Universităţii de Studii Europene din Moldova (USEM), când a plecat la muncă în Portugalia. Deşi nu a revenit în ţară timp de doi ani, numele său a continuat să figureze în lista studenţilor. Sora mamei sale din Chişinău, Galina, îşi luase angajamentul de a “susţine” examenele nepotului, cu carnetul de note şi cu banii pentru şpagă. Timp de doi ani, Eugen a cheltuit în jur de 13 mii lei, bani câştigaţi muncind din greu la o fabrică de sticlă din centrul Portugaliei. De la fratele său, Nicolae, care mi-a povestit acest caz, am aflat că Eugen nu a revenit în ţară nici măcar pentru a susţine examenele de licenţă. Nicolae, pe atunci student în anul I, Facultatea de Jurnalism, ULIM, a dat licenţa în locul fratelui. “Am studiat individual dreptul penal şi cel civil, îmi povesteşte Nicolae. Nu am dormit nopţi la rând şi sunt mândru că am reuşit să susţin examenele. Totuşi, dacă ar trebui să mai fac asta încă o dată nu cred că aş accepta”. După cum spune el, o profesoară de la Drept urma să intervină în caz că cineva ar fi depistat minciuna. Pentru asta dânsa ar fi fost “mulţimită” cu 100 de euro. “Nimeni însă nu şi-a dat seama că nu sunt Eugen. Unii colegi mi-au spus că parcă am întinerit”, explică Nicolae, care acum se pregăteşte pentru examenul de licenţă, al doilea din viaţa sa.

Adevărul e că fraţii seamănă foarte bine, deşi între ei e o diferenţă de vârstă de 5 ani. În ciuda efortului de a afla numele de familie al profesoarei, cu care eventual aşi fi putut discuta, nu am aflat nimic. “Nu-mi doresc probleme în plus!”, mi-a explicat Nicolae, devenind la un moment dat nervos, probabil, din cauza insistenţelor mele.

7

Transparency International – Moldova

Fenomenul există...

Cazul descris este unul real, la fel ca şi altele pe care se bazează investigaţia de faţă. Pentru a nu le crea probleme celor care au acceptat să ne povestească istoriile, am decis să le modificăm numele. Asemenea cazuri, se pare, sunt multe în instituţiile de învăţământ superior din Moldova. Practic, fiecare al doilea student cu care am discutat fie cunoştea anumite persoane care îşi fac studiile în Moldova, dar sunt departe de ţară sau ştia, din spusele colegilor, istorii similare. Ingeniozitatea tinerilor, după cum am constatat, nu are limite. Unii, la fel ca si în cazul lui Eugen, achită sume de bani pentru ca cineva să susţină sesiunea în locul lor. Alţii le plătesc unor intermediari, care ulterior negociază cu profesorii, pentru a obţine nota în matricolă.

La secţiile fără frecvenţă nu e o problemă să faci acest lucru, ne spune Mariana, fostă studentă a USM. La secţia fără frecvenţă unde am studiat acum doi ani, erau 8 grupe a câte 30-35 de studenţi, mare parte din care vin doar la sesiune.

Este imposibil să-i cunoşti pe fiecare în faţă. O colegă, cu care stăteam sub uşă, să dăm restanţele la Dreptul civil, în anul II, mi-a povestit că lucra la Moscova şi urma să plece chiar zilele acealea, deşi sesiunea abia începea. Ulterior, m-am întâlnit cu mama ei, care îl căuta pe un oarecare Marin din altă grupă, cu care urma să se înţeleagă asupra sesiunii, pentru că fiica ei se afla la Moscova şi, după cum spunea dânsa, i-a lăsat bani să achite pentru susţinerea examenelor. Un al caz s-a întâmplat când susţineam colocviul la Drept Penal. Profesoara a recunoscut un tânăr, care studia la secţia de zi, dar scria, probabil, pentru cineva de la fără frecvenţă. I-a cerut să se ridice şi să plece, nu înainte de a lăsa pe masa ei foaia cu numele celui pentru care susţinea colocviul, povesteşte Mariana.

Valentina şi Vasile sunt ambii studenţi în ultimul an de facultate la una din universităţile din Chişinău, dar locuiesc în nordul Italiei. Sunt căsătoriţi de doi ani şi au un copil de doar câteva luni. A plecat în Italia mai întâi Vasile, muncind la început la negru, în timp ce Valentina avea grijă să susţină şi în locul 8

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

lui examenele. Întorcându-se în Moldova, pentru ultimele pregătiri de nuntă, Vasile a mers si la un examen în formă scrisă. Din cauza că Vasile nu ştia mai nimic, viitoarea lui soţie a fost nevoită să semneze lucrarea ei cu numele lui. În felul acesta Vasile a trecut examenul şi a putut să se întoarcă liniştit în Iatalia. Iar Valentina a susţinut examenul la restanţe. Astfel, spun ei, au reusit să economisească 40-50 euro, bani pe care ar fi trebuit să-i dea şpagă, în cazul în care s-ar fi aflat peste hotare.

Decanii neagă....

Mai mulţi decani de la ULIM, USEM, Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” şi UCCM, pe care i-am solicitat să se pronunţe asupra subiectului, au negat, aproape tras la indigo, că la facultăţile unde activează ar avea loc asemenea cazuri. “Studenţii ne cer de multe ori să le permitem să susţină examenele înainte de termen, ca să plece pe vară la lucru peste hotare”, a declarat Anatolie Donciu, decanul Facultăţii de drept, USEM. Motivul invocat este că vor să plece la muncă în străinătate, pentru că nu au cu ce achita taxa de studii pentru anul următor”, susţine decanul, dar ţine să precizeze că fiecare caz este analizat în mod individual şi, dacă se constată că părinţii studentului au o situaţie materială bună şi sunt capabili să-i achite taxa, atunci cererea nu este acceptată. “De cele mai multe ori, studenţii sunt cei care iniţiază un act de corupţie, iar la un salariu mizer pe care îl are un profesor universitar, vă puteţi da seama că probabilitatea că acesta va accepta mita este destul de înaltă”, mi-a explicat Ala Mîndîcanu, decanul Facultăţii de Jurnalism şi Comunicare publică, ULIM, preşedintele Comitetului de etică.

Profesorii preferă să nu discute Am găsit-o şi pe profesoara despre care mi-a vorbit Mariana. Dânsa nu a vrut să-şi amintească detalii despre cazul studentului care scria pentru altcineva, menţionând că nu este ea persoana indicată care să vorbească dacă există sau nu cazuri în care studenţii aflaţi la lucru peste hotare ar promova în ţară sesiunile contra cost.

Organele de drept nu au sesizări…

Reprezentanţii serviciilor de presă ale CCCEC şi MAI mi-au spus că instituţiile date nu au investigat cazuri în care persoane, aflate în afara ţării, ar plăti şpagă pentru a promova sesiunile. Motivul este că astfel de cazuri nu sunt 9

Transparency International – Moldova

reclamate la organele de drept. Concomitent ei au admis că fenomenul există, însă este greu de contracarat. La Procuratura Generală mi s-a spus că fenomenul “sufletelor moarte” s-a răspândit şi în sistemul învăţământului superior din republică. În anul 2007, procurorii au stabilit că şefi de catedră şi prodecani de la Universitatea Pedagogică “I.Creangă”, aveau grijă ca odraslele lor, aflate de facto, la muncă în afara ţării, să-şi facă studiile la această instituţie. “Procurorii au obţinut, în modul stabilit de lege, suficiente probe care dovedesc că în perioada 1999-2001, la Universtitate, au fost înmatriculate persoanele V.I. şi E.L, care, în toată perioada studiilor şi chiar la exemenele de stat nu s-au aflat în Moldova, dar au primit note în borderouri şi în carnetele de note”, a declarat Maria Vieru, ofiţer de presă în cadrul PG. Aceasta se făcea, potrivit sursei citate, cu aportul prodecanului unei facultăţi şi ai unor şefi de catedre. Cazul dat este investigat de Procuratura Anticorupţie.

Toleranţă de intolerat “Una din explicaţiile posibile ale numărului mic de adresări ale cetăţenilor la organele de drept pentru a comunica despre cazurile de corupţie este nivelul sporit de toleranţă faţă de manifestările de corupţie la care participă sau despre care cunosc”, se arată în raportul “Apelul cetăţenilor la linia fierbinte anticoruptie”, realizat de Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC).

Studenţii care au sunat la linia fierbinte a CAPC în perioada 1 iunie 2007 – 29 februarie 2008 pentru a reclama pretinderea sumelor de bani de către profesori pentru susţinerea examenelor, nu au dorit să colaboreze din frica de a nu fi persecutaţi de colegii profesorului corupt, a menţionat Cristina Cojocaru, coordonator de proiect. “Deşi studenţii au sunat înainte de sesiune, după susţinerea examenelor pentru care au fost nevoiţi să dea şpagă, interesul pentru colaborare a dispărut”, a precizat Cristina Cojocaru.

“Corupţia în istituţiile de învăţământ superior are, pe an ce trece, un caracter subtil şi este din ce în ce mai greu de depistat, fiind susţinută de scheme şi mecanisme bine puse la punct”, susţine Vadim Bistrinciuc, directorul Centrului Naţional pentru Transparenţă şi Drepturile Omului. Potrivit lui, cei care oferă sau primesc mită, apelează la intermediari, care fie că este un absolvent al facultăţii, medicul, portarul, fiul unui profesor sau al unei persoane sus-puse.

Mai grav e că populaţia tolerează corupţia şi acceptă să dea mită pentru promovarea examenelor, deşi pentru a face aceşti bani trebuie să lucreze din greu, a opiniat sursa citată.

10

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Peste 10 mil de euro şpagă Pentru a afla ce sume de bani se oferă drept mită de către studenţii care muncesc peste hotare, dar sunt înscrişi la o instituţie de învăţământ superior din Moldova, i-am solicitat părerea analistului economic Veceaslav Ioniţă.

“Conform teorii grupului, cu certitudine, 10% dintre numărul total de studenţi nu frecventează orele de curs, în mare parte pentru că muncesc peste hotare şi sunt cei care nu pot să nu dea mită pentru toate examenele”, susţine analistul economic. Dacă e sa luăm în calcul că în anul de studii 2007-2008 au fost înmatriculaţi 122,9 mii de studenţi, dintre care 35,3% sunt studenţi la frecvenţă redusă, adică 43,3 mii de persoane. Prin urmare, în jur de 4,3 mii de studenţi ar susţine sesiunile contra şpagă. Mărimea şpăgii ajunge însă la cifre înspăimântătoare. Conform informaţiilor pe care le deţinem, o sesiune costă în mediu 300 euro. Timp de 4 ani, atât durează studiile la frecvenţă redusă, aceştia au de susţinut 8 sesiuni, deci conform unui calcul simplu deducem că un student cheltuie doar pentru şpagă în jur de 2400 euro, iar mita dată de cei 4,3 mii de studenţi, care s-ar afla la muncă în afara Moldovei, potrivit calculelor făcute de Veaceslav Ioniţă, ar ajunge la suma de 10,3 mil de euro. În final, am constatat că, per total, în buzunarul profesorilor şi al complicilor lor, de la aceşti studenţi, pe perioada studiilor, se scurg peste 10 mil de euro (!). Pe an ar fi cel puţin 2 mil de euro.

Un sondaj realizat de către grupul de iniţiativă anticorupţie „Studentul Incorruptus” atestă că în perioada anilor 2000-2004, în instituţiile de învăţământ superior din Moldova s-a dat mită în valoare de circa 50 mln lei. 30 mii de respondenţi au recunoscut că au plătit mită de la 2 la 10 examene, pentru a lua o notă pozitivă, iar 4 mii au recunoscut că au plătit la fiecare examen.

Sondajul a fost organizat în 10 instituţii de învăţământ superior din Chişinău, Bălţi şi Cahul. În ultimii patru ani nu a mai fost realizat vreun studiu similar.

Mircea Eşanu, preşedintele grupului de iniţiativă, consideră că starea lucrurilor nu s-a schimbat substanţial în aceşti ani. “Efortul cumulat al societăţii civile, conducerii universităţilor, Ministerului Educaţiei şi ale altor organe abilitate cu prevenirea şi combaterea corupţie nu sunt suficiente, fiind, la o etapă incipientă”, precizează Mircea Eşanu.

Cornelia Cozonac, directorul Centrului de Investigaţii Jurnalistice (CIN), este de părere că organele de drept nu au suficientă voinţă pentru a dezrădăcina fenomenul şpăgii în învâţământul superior. “Cazurile în care se dă mită pen11

Transparency International – Moldova

tru sesiuni sunt dificil de depistat, pentru că părţile implicate sunt cele interesate şi niciuna din ele nu va reclama cazul organelor de drept. Pe de o parte este tânărul care vrea să obţină cu orice preţ o diplomă, nu contează dacă are sau nu cunoştinţe, iar pe de altă parte sunt intermediarul şi profesorul care se aleg cu o sumă bună de bani, fără a depune eforturi.

Organele de drept dispun de un sistem informativ performant privind intrările şi ieşirile persoanelor din ţară şi pot să verifice dacă studenţii, mai ales cei de la secţiile fără frecvenţă, se aflau sau nu în ţară în perioada sesiunilor. În cadrul unor astfel de verificări vor putea fi depistaţi profesorii care iau şpagă, pentru că în borderouri este indicată data când studenţii au luat note şi numele profesorului care a pus notele. În acest mod, cred, poate fi depănat încetul cu încetul ghemul corupţiei în instituţiile de învăţământ superior din Moldova”, susţine directorul CIN. Olga Ceaglei, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 26.06.2008

La negru în Moldova De ce salariile neoficiale se cifrează la 50 mlrd. de lei anual?

Sute de mii de moldoveni muncesc la patron sau cu ziua fără contract şi carte de muncă, fără poliţă de asigurare medicală şi fără a beneficia de facilităţile sociale oferite de stat. Pentru unii munca la negru nu e decât un venit suplimentar, din care nu trebuie să plătească impozite, pentru alţii însă e singura şansă de a câştiga un ban. Şi într-un caz, şi în altul, bugetul de stat este văduvit de miliarde de lei…

Pe schele fără echipament de protecţie Pe parcursul anului 2007, Inspecţia Muncii a efectuat controale la 6362 instituţii de stat şi agenţi economici, acestea reprezentând doar 5% din totalul celor 150 de mii care activează în republică. Inspectorii au depistat 63.728 încălcări 12

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ale legislaţiei muncii şi abateri – în medie, cam zece în fiecare unitate supusă controlului. Dar, potrivit inspectorului general Dumitru Stăvilă, organelor procuraturii, poliţiei şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei le-au fost remise spre examinare doar 78 de sesizări privind nerespectarea legislaţiei muncii. Totodată, la solicitarea noastră, MAI şi CCCEC au răspuns că nu au investigat astfel de cazuri.

Anul trecut inspectorii de la Inspecţia Muncii au reuşit să depisteze doar 140 de salariaţi la negru, la 40 de unităţi economice. E foarte greu să identifici persoanele angajate neoficial, spune D. Stăvilă, pentru că patronii convin cu angajaţii respectivi să le plătească oficial un salariu de câteva sute de lei, iar suplimentar – câteva mii… Aceşti bani nu sunt impozitaţi, nu trebuie să-i declari la Fisc şi salariaţilor le convine asta. Cetăţenii ajung să se plângă doar dacă angajatorul nu respectă înţelegerea sau în cazul accidentelor de muncă.

Un caz relevant în acest sens este accidentul de la restaurantul „Slaveanskii traktir” din Complexul comercial „Jumbo” unde, în urma unei explozii, au fost rănite 11 persoane. Câteva dintre ele, care lucrau la restaurant, au declarat că nu aveau contract de muncă. Cazul e cercetat de Inspecţia Muncii, însă, din cauză că documentele care să ateste raporturi de muncă lipsesc, accidentul dat nu poate fi considerat accident de muncă, fapt ce i-ar putea permite proprietarului să-şi decline responsabilitatea faţă de victimele accidentului, angajate ilegal.

Potrivit inspectorilor, în caz de accidente, salariaţii fără contract de muncă pot obţine anumite despăgubiri de la patroni doar prin judecată. Dar cazurile în care cei angajaţi nelegal îşi acţionează patronii în judecată şi îşi cer drepturile sunt destul de rare.

De vină e sistemul fiscal?

Politica fiscală neadecvată şi veniturile prea mici sunt cauzele ce îi determină pe agenţii economici să utilizeze pe larg munca la negru, consideră reprezentanţii Confederaţiei naţionale a patronatului din Moldova (CNPM). „Suntem categoric împotriva economiei informale, dar trebuie să recunoaştem că relaţiile de muncă neoficiale sunt greu de evitat într-un mediu de afaceri asemeni celui din RM. Unii patroni aleg varianta mai puţin legală pentru că aceasta îi ajută să depăşească mai uşor perioadele de criză”, susţine preşedintele CNPM, Adrian Axente. Analistul economic Veceaslav Ioniţă este însă de altă părere: „Problema nu ţine, neapărat, de povara fiscală pe care o invocă agenţii economici. Comparabil cu alte state, aceasta e mult mai mică. Managementul prost 13

Transparency International – Moldova

al afacerilor este cel care cauzează o incapacitate de plată. Astăzi în RM cam 7-8% din venituri sunt orientate spre plata salariilor, or, acest coeficient ar trebui să fie de trei ori mai mare”.

Mulţi dintre cei care muncesc la negru nu-şi dau seama că le sunt încălcate drepturile. Mariana lucrează de cinci ani ca vânzătoare de îngheţată în unul din chioşcurile de pe bd. Ştefan cel Mare din capitală, proprietate a unei firme autohtone de îngheţată, şi este mulţumită că are un loc de muncă „bine plătit”.

M-am apropiat de ea, spunându-i că sunt în căutarea unui serviciu. Am aflat că s-a angajat la recomandarea unei prietene. Când am întrebat-o dacă a încheiat cu patronul un contract de muncă, mi-a spus că nu are contract, dar că nu ştie la ce i-ar folosi. Este mulţumită de condiţiile de muncă, pentru că „salariul este la timp şi pot să-mi iau zile libere când vreau”.

La stăpân, cu ziua La negru în construcţii Cel mai mult, munca la negru este utilizată în agricultură, iar aşa-zisa „muncă cu ziua” este foarte greu de depistat şi de controlat, susţine inspectorul general D. Stavilă. Deşi, încă la 2 iunie 2008, au intrat în vigoare modificările în Codul Muncii care prevăd obligativitatea încheierii contractelor individuale de muncă de către gospodăriile ţărăneşti, înregistrarea acestora la primăria din localitate şi prezentarea ulterioară a copiilor la inspectoratele teritoriale de muncă, până în prezent nu a fost înregistrat niciun contract de acest fel. Directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ion Holban, crede însă că este relativ simplu să faci cercetări şi să-i obligi pe proprietarii de terenuri să le deschidă carnete de muncă ţăranilor care lucrează pământurile. Nu-i greu să-ţi dai seama că o familie, având în proprietate sau gestiune vreo 300 de ha, nu le poate lucra singură şi e clar că apelează la forţă de muncă sezonieră, pe care o angajează fără niciun fel de contracte. Şi în construcţii, mai ales în cazul caselor particulare, unde angajatorul este persoană fizică, se 14

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

utilizează abuziv forţa de muncă la negru. Potrivit Codului Muncii, nu doar persoanele juridice, dar şi cele fizice care năimesc lucrători sunt obligate să încheie contracte individuale de muncă, să le înregistreze la organele publice locale şi să respecte toate cerinţele impuse de legislaţie. În prezent însă nici zece la sută din lucrările la case particulare nu sunt executate în bază de contracte de muncă.

Vitalie, care e şef de şantier la o firmă de construcţii, afirmă că jumătate din cei 30 de muncitori care lucrează la această firmă sunt angajaţi la negru. Lui personal i s-a perfectat un contract de muncă abia după şapte ani de lucru la acest patron. „De doi ani sunt angajat oficial, dar oricum nu chiar legal, pentru că salariul real pe care îl am este mult mai mare decât cel oficial”. În special, tinerii acceptă să se angajeze la negru în construcţii, pentru că nu conştientizează riscurile pe care şi le asumă. Tineri fiind, puţini dintre ei se gândesc că trebuie să-şi asigure o pensie sau că, în caz de accident la locul de muncă, ar putea fi lăsaţi de patron să-şi achite singuri tratamentul.

Alexandru Popa a fost angajat la firma „Standart” fără a i se perfecta un contract individual de muncă, pentru că nu avea buletinul de identitate în original, ci doar o copie. La 6 decembrie 2005, Alexandru a suferit un accident grav, căzând de la înălţimea de şase metri în timp ce monta un panou publicitar. Orfan fiind, nu avea de la cine să aştepte ajutor. A avut totuşi noroc de un patron înţelegător. În baza copiei buletinului de identitate, directorul Andrei Ceaglei l-a angajat oficial pe Alexandru, care se afla în stare gravă la spital, şi i-a perfectat poliţă de asigurare medicală. Probabil, Alexandru ar fi muncit încă mult timp la negru, dacă nu s-ar fi accidentat.

Salarizarea, la discreţia patronului Marcel în căutarea patronului dispărut În cazul muncitorilor la negru, salariul se negociază şi se fixează verbal, afirmă Vitalie. Se stabileşte costul pentru volumul de lucru executat şi se împarte la numărul de muncitori, în funcţie de calificarea şi specificul muncii fiecăruia.

Condiţia este ca salariul să nu depăşească 25 de lei pe oră. „Ca şef de şantier, calculez salarizarea şi o prezint şefului. El însă nu ţine cont întotdeauna de calculele mele – acceptă, scade sau adaugă după bunul său plac, bazându-se de cele mai multe ori pe factori subiectivi. Există şi un soi de grilă de salarizare, dar în final tot şeful decide”, spune Vitalie.

15

Transparency International – Moldova

Chiar şi în cazul celor care muncesc legal, salariul oficial diferă considerabil de cel real. Din rapoartele contabile rezultă că salariul unui muncitor în construcţie nu depăşeşte 1000 de lei. De facto însă aceştia primesc 4000-7000 de lei sau chiar mai mult. Actualmente, în construcţie, salariul minim – neoficial – e de vreo 3000 de lei.

Nu doar patronii autohtoni angajează la negru, ci şi străinii. Un cetăţean al Arabiei Saudite, pe nume Ahmed, a luat de curând cu chirie măcelăria ce aparţine SRL „Serioja” din or. Rezina. Ahmed a promis celor 15 muncitori un salariu de 1500-2000 de lei pe lună, dar fără să le perfecteze contracte de muncă.

După doar o lună, Ahmed a dispărut, iar cei 15 muncitori au rămas fără salariu şi fără lucru. Marcel, care a fost şef timp de o lună, îl tot sună de jumătate de an pe Ahmed şi îi cere să le plătească salariile. S-a adresat şi la Inspecţia Muncii, care i-a promis să se implice… Noi l-am solicitat telefonic pe Ahmed, dar acesta s-a prefăcut că nu prea înţelege româna…

Circa 600 mii de muncitori la negru Analistul Veaceslav Ioniţă susţine că veniturile din munca la negru în RM s-ar cifra la 50 mlrd. de lei. Din totalul de 2,3 mln. de persoane apte de muncă din RM lucrează 1,2 mln., ceva mai mult de un milion au ocupaţii necontrolate, dintre care circa 400-600 de mii sunt cei plecaţi peste hotare.

Dintre cele 1,2 mln. de persoane ce lucrează în RM, doar 620 mii sunt salariaţi oficial – 270 mii activează în sectorul bugetar şi primesc anual în jur de 5 mlrd. de lei, iar 350 mii activează oficial în sectorul real al economiei. Prin urmare, 600 mii de persoane muncesc neoficial, adică la negru.

Potrivit statisticilor, cetăţenii RM câştigă oficial 14 mlrd. de lei anual, dar cheltuiesc cam 40 mlrd. Mai mult, Ioniţă susţine că, în realitate, suma cheltuielilor e de două ori mai mare. Dacă însumăm venitul anual al angajaţilor din sfera bugetară (5 mlrd. de lei), al celor angajaţi oficial în sectorul real al economiei (9-10 mlrd.) şi cele 17-18 mlrd. care vin de la moldovenii ce lucrează în străi16

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

nătate, obţinem 31-32 mlrd. de lei. Această sumă reprezintă veniturile oficiale ale cetăţenilor RM. Şi dacă ţinem cont de faptul că se cheltuiesc vreo 80 mlrd de lei, rezultă că la negru se învârt venituri de 50 mlrd. Din această sumă, vreo 5 mlrd. de lei sunt venituri obţinute de bugetari, cum ar fi taxele pentru meditaţii la pedagogi sau cele percepute neoficial de medici. Alte 7 mlrd. sunt banii primiţi de către angajaţii din sectorul real al economiei suplimentar la salariul de bază, „în plic”. Restul, adică vreo 38 mlrd., îl constituie câştigul obţinut din muncile prestate de către cei circa 600 mii de persoane care lucrează la negru.

Olga Ceaglei, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 15.03.2008

Luxul în ţara sărăciei (Episodul II)

Noi dezvăluiri despre alte tranzacţii netransparente cu automobile de lux “Skoda” Guvernul a cheltuit în condiţii total netransparente circa 5 milioane de lei pentru procurarea a 17 autoturisme de lux. Paradoxal, dar şi de astă dată, statul a decis să cumpere lotul impunător de maşini de la “DAAC Auto” SRL, optând iarăşi pentru marca “Skoda”. Pare-se, ca şi în 2003, automobilele achiziţionate din banii publici sunt destinate fanilor comuniştilor din provincie. Într-un timp-record, o Skodă nou-nouţă a ajuns deja la “cimitirul de maşini”, iar circa 250 de mii de lei s-au dus pe apa sâmbetei.

Irina Codrean La 15 noiembrie 2006, Baza auto a Aparatului guvernului a anunţat licitaţia nr.1654/06 cu privire la achiziţionarea autoturismelor. Tenderul a fost înregistrat de Agenţia Rezerve Naturale, Achiziţii Publice şi Ajutoare Materiale, anunţul fiind plasat pe site-ul www.tender.md. La mai bine de un an de la desfăşurarea licitaţiei, pe pagina web a Agenţiei nu au fost completate rubricile “Întreprinderea învingătoare”, “Data aprobării contractului” şi “Suma prevăzută în contract”. Funcţionarii nu se grăbesc să publice pe un site oficial, nu în ziare naţionale informaţiile de interes public privind modul în care au fost cheltuiţi banii contribuabililor. La ce bun să menţii nişte rubrici, dacă nu ai 17

Transparency International – Moldova

bunul-simţ să le umpli cu date? Probabil, secretomania autorităţilor este catalizată de numele companiei care a câştigat licitaţia – “DAAC Auto” SRL. Ion Ţurcanu, directorul general al Agenţiei, ne-a declarat că instituţia în cauză doar anunţă şi înregistrează licitaţiile, dar nu deţine informaţii despre învingători, suma contractelor etc. Declaraţia lui Ion Ţurcanu se bate cap în cap cu art.14 (1) din Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului care prevede că “Agenţia publică un aviz privind încheierea contractului de achiziţie în termen de 30 de zile de la data semnării lui, iar avizul include cel puţin denumirea furnizorului (antreprenorului) cu care se încheie contractul, obiectul contractului, preţul sau valoarea de deviz a contractului”.

“Nu, nu, nu, eu nu pot să vă dau nicio informaţie” Mihai Florea, economistul Bazei auto, ne-a declarat că la licitaţie au depus actele trei companii, iar “DAAC Auto” a fost desemnată învingătoare. Cine au fost ceilalţi pretendenţi la banii publici şi câte maşini a procurat Baza auto, Mihai Florea nu-şi mai aminteşte. “ştiţi, eu nu am dreptul să discut cu presa.

Sunaţi-i pe şefii mei”, a spus economistul, trântindu-mi receptorul în nas. Ion Ursu, directorul Bazei auto a Aparatului Guvernului, a fugit câteva zile de noi. Ba era plecat în teritoriu, ba, peste o oră era “În străinătăţi”. Totuşi, luni l-am găsit la birou. Ion Ursu ne-a declarat că în noiembrie 2006 nu era angajat al Bazei auto şi că nu a semnat niciun contract. “Nu, nu, nu, eu nu pot să vă dau nicio informaţie. Sunaţi la Aparatul guvernului”, a mai spus Ursu. Mihai Vieru, şeful adjunct al Aparatului guvernului, care putea să facă lumină în această afacere, nu a fost de găsit.

Pe de altă parte, Serviciul de presă al guvernului ne-a zis să expediem o scrisoare oficială pe numele lui Vieru în care să formulăm întrebările care ne interesează. Ceea ce a şi făcut TIMPUL. Urmează ca în termen de 15 zile Mihai Vieru să ne ofere informaţia solicitată.

18

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Două Skode – cât 9845 de pensii!

TIMPUL a reuşit să intre în posesia copiei contractului încheiat între “DAAC Auto” SRL şi Baza auto a Aparatului guvernului la data de 20 noiembrie 2006.

Documentul este semnat de Ion Ursu, care deţine funcţia de director al Bazei auto vizate de aproape doi ani (!). în document este scris că “DAAC Auto” a fost declarat “Învingător al procedurii pentru achiziţionarea mijloacelor de transport (15 autoturisme). Ce autoturisme a decis să procure Aparatul guvernului? Sigur, Skoda! şi anume două autoturisme, Skoda Superb 1.8 T, la preţul de 343476 lei/bucata şi 13 automobile, Skoda Octavia Tour, la preţul de 254646 lei/bucata. în total, statul a cheltuit 3997350 lei (circa 250000 euro) pentru maşinile guvernanţilor, bani care valorează 9845 de pensii (pensia minimă în R. Moldova este de 406 lei – n.r.).

Din ce surse au fost procurate maşinile nu este clar. Nu am găsit nicio dispoziţie sau hotărâre de guvern prin care sunt alocaţi bani pentru achiziţionarea vehiculelor respective. Nici în Bugetul de stat pentru anul 2006 nu au fost prevăzute finanţe «pentru achiziţionarea autoturismelor». Posibil că maşinile demnitarilor au fost cumpărate din banii alocaţi pentru întreţinerea Aparatului guvernului sau din fondul de rezervă al statului. Nu ştim. Oficialii cu care am discutat s-au eschivat să divulge sursa de finanţare.

Două Skode superbe, pentru biata conducere de vârf Colac peste pupăză, parcă nu erau suficiente 15 autoturisme, la 7 februarie 2007, statul decide să mai procure două maşini, de astă dată mult mai scumpe. În total, guvernul a plătit 972580 lei pentru aceste maşini sau câte 486290 lei/bucata. De ce avea nevoie Baza auto de aceste autoturisme? Potrivit documentului semnat de Ion Ursu, pentru asigurarea securităţii conducerii de vârf a Republicii Moldova în timpul deplasării pe teritoriul republicii.

De data aceasta, Baza auto nu a mai anunţat o nouă licitaţie, ci pur şi simplu a majorat cu 972580 lei suma contractului semnat la 20 noiembrie 2006 cu «DAAC Auto». Cică temeiul juridic al încheierii acordului adiţional este art.

25, alineatul 3 al Legii RM «achiziţii de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului» nr. 1166-XIII din 30.04.1997, care prevede că un contract semnat anterior poate fi suplimentat «cu condiţia ca volumul să nu depăşească 30 la sută din cuantumul achiziţiilor iniţiale, iar preţul şi celelalte cerinţe să rămână neschimbate».

19

Transparency International – Moldova

Legea permite majorarea contractului cu 30 la sută, însă Aparatul guvernului nu a ţinut cont de un detaliu. Preţul maşinilor trebuia să rămână neschimbat or, costul celorlalte două autoturisme este net superior. Se pare că cei care au efectuat majorările din contract n-au ţinut cont şi de prevederile din al. 5 al aceluiaşi articol din legea în cauză: «se interzice modificarea oricărui element al contractului încheiat şi introducerea unor elemente noi dacă asemenea acţiuni sunt de natură să schimbe condiţiile ofertei, care au constituit temei pentru selectarea ei, şi să majoreze valoarea acesteia». La fel, nici de această dată nu este clar din ce surse au fost procurate maşinile. Din fondul de rezervă al statului? Din banii alocaţi în bugetul de stat pentru 2007? Guvernul nu a publicat o dispoziţie sau o hotărâre care ar face lumină în această afacere.

Am încercat să aflăm de la Vasile Chirtoca, preşedintele Concernului “DAACHermes”, câteva detalii despre acest contract, însă el ne-a spus să-i expediem o solicitare de informaţie în scris. Până la închiderea ediţiei nu am primit niciun răspuns.

La finele anului 2003, aceeaşi firmă a încheiat cu Cancelaria de Stat un contract privind cumpărarea unui lot de 42 de automobile Skoda pentru deservirea conducătorilor raionali, tranzacţia fiind netransparentă şi învăluită de mister.

Curios e faptul că, din martie 2004, Vasile Chirtoca este membru al Consiliului Economic de pe lângă prim-ministrul Vasile Tarlev.

Cadouri pentru fanii comuniştilor?

Pentru cine au fost cumpărate aceste maşini? Potrivit unei versiuni, Skodele ar fi fost oferite drept “cadou” şefilor unor raioane comuniste drept “mulţumire” pentru devotamentul lor la alegerile locale generale din 2007. Cert este că una din maşini, “Skoda Octavia Tour”, a fost transmisă cu “titlu gratuit” în gestiune temporară Adunării Populare a UTA Găgăuzia la data 26 iulie 2007.

O lună mai târziu, din autoturismul de 254646 lei s-a ales numai praful, fiind accidentat într-un hal fără de hal, astfel încât nu mai putea fi reparat.

Accidentul rutier ar fi avut loc în noaptea de 31 august spre 1 septembrie a.c., adică în afara orelor de serviciu, în apropierea oraşului Vulcăneşti, iar în maşină s-ar fi aflat numai şoferul, nu şi oficiali din Adunarea Populară. Şoferul a scăpat ca prin minune cu viaţă, pe când Skoda s-a făcut ţăndări. Întrebat de noi despre maşina oferită de guvern şi accidentul rutier, Stepan Efir, preşedintele Adunării Populare, de fiecare dată ne răspundea “Ne znaiu!”.

20

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Deci, nici nu confirma, dar nici nu nega că Skoda dăruită de comunişti a ajuns la “cimitirul de maşini”. Încăpăţânarea cu care guvernul refuză să facă publice detaliile acestei afaceri, ne face să credem că, totuşi, ceva e putred la mijloc. Poate, pentru guvernanţi, circa 5 milioane de lei sunt floare la ureche, nu şi pentru cetăţenii de rând care plătesc impozite, numai pentru a menţine luxul în ţara sărăciei. Şi în cazul subiectului respectiv ne-am confruntat cu aceleaşi probleme cu care s-a confruntat colega noastră Alina Anghel acum trei ani: lipsa de transparenţă, lipsa accesului la informaţie, care nu-i permit presei să-şi facă datoria.

Irina Codrean, www.timpul.md, 14.12.2007

Afacerea “Skoda” Luxul în ţara sărăciei Episodul III La licitaţia nr.1654/06 Aparatul guvernului a favorizat indirect un agent economic Baza auto a Aparatului guvernului a organizat o licitaţie pentru achiziţionarea a 15 autoturisme, dar a croit caietul de sarcini astfel încât cerinţele să poată fi îndeplinite practic numai de dealerul autorizat “Skoda” în R. Moldova. Şi aceasta nu e singura coincidenţă. La tender au participat doar firmele care sunt în relaţii de “rudenie” cu grupul “DAAC-Hermes”.

Irina Codrean TIMPUL a scris, la mijlocul lunii decembrie, că la 15 noiembrie 2006, Baza auto a Aparatului guvernului a anunţat licitaţia nr.1654/06 cu privire la achiziţionarea a 15 autoturisme. La licitaţie şi-au depus ofertele trei companii, iar “DAAC Auto” a fost desemnat învingător, furnizând guvernului două autoturisme “Skoda Superb 1.8 T” şi 13 automobile “Skoda Octavia Tour”. La 7 februarie 2007, guvernul a decis să mai procure două maşini, fără să fi anunţat o nouă licitaţie, ci pur şi simplu majorând suma contractului semnat anterior cu “DAAC Auto”. În total, pentru cele 17 autoturisme guvernul a plătit 4969932,00 lei sau 298880 de euro.

21

Transparency International – Moldova

Între timp, am reuşit să intrăm în posesia caietului de sarcini pentru licitaţia nr.1654/06 – documentul în care sunt trecute caracteristicile produselor solicitate de organizatorul licitaţiei, în cazul nostru fiind vorba de autoturisme.

Actul a fost întocmit de reprezentanţii Bazei auto şi semnat de directorul ei, Ion Ursu. Surpriză! Caietul de sarcini a fost croit astfel încât cerinţele să fie îndeplinite practic numai de două modele “Skoda”, şi anume “Skoda Superb” şi “Skoda Octavia Tour”. Cum altfel se explică faptul că majoritatea parametrilor tehnici ai autoturismelor solicitate de guvern coincid sută la sută, milimetru la milimetru, cu specificaţiile tehnice ale celor două modele “Skoda”?

De exemplu, Baza auto a cerut două maşini cu masa de 1438 kg, lungimea de 4803 mm, înălţimea de 1469-1499 mm, lăţimea de 1765 mm etc. şi 13 autoturisme cu 1250 de kg, lungimea de 4507 mm, înălţimea de 1431 mm, lăţimea de 1731 mm etc. Câtă exactitate, aţi zice! Asta ar da de bănuit oricui care se pricepe la maşini şi care ştie că numai unele modele au aceste caracteristici.

Coincidenţă sau nu, însă, potrivit site-urilor de specialitate, anume “Skoda Superb” şi “Skoda Octavia Tour” se potrivesc cu specificaţiile tehnice anunţate de guvern. Deci, capriciile guvernanţilor puteau fi satisfăcute, practic, numai de dealerul autorizat “Skoda” în Moldova – “DAAC Auto” SRL, astfel fiind favorizat indirect un agent economic.

Solicitat de TIMPUL, Ion Ursu nu a dorit să ne explice această coincidenţă miraculoasă, negând chiar faptul că a semnat caietul de sarcini.

Deputatul Veaceslav Untilă ne-a declarat că ar fi fost corect ca Baza auto să indice parametrii maşinilor dorite cu aproximaţie, dar nu cu o exactitate de farmacist – milimetru la milimetru şi kilogram la kilogram. Astfel, la licitaţie ar fi putut participa mult mai multe companii, unele poate propunând preţuri mai atractive. “Putem să admitem că guvernul şi-a dorit cu tot dinadinsul “Skode”, însă indicând specificaţiile unor anumite modele a descurajat din start alte firme”, afirmă Veaceslav Untilă.

Pe de altă parte, Viorel Furdui, expert la IDIS “Viitorul”, ne-a declarat că Legea cu privire la achi22

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ziţii de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului (nr. 1166 din 30.04.97), care, apropo, în 2007 a fost abrogată pentru că prevederile sale erau depăşite, confuze şi imprecise, printre altele, menţiona că specificaţiile mărfurilor, lucrărilor şi serviciilor solicitate trebuie să prezinte o descriere exactă şi completă a obiectului achiziţiei. “Legea mai stabilea doar că în caracteristicile tehnice nu trebuie să se facă referinţă la o anumită marcă comercială sau la o firmă etc., sau la un furnizor concret. Astfel, chiar dacă Baza auto a indicat în caietul de sarcini specificaţiile exacte ale unui anumit model de autoturism, dar nu a menţionat producătorul sau marca, atunci din punct de vedere strict juridic nu a încălcat prevederile legislaţiei în vigoare. În condiţiile legii de atunci este cam dificil să demonstrezi că Baza auto a făcut acest lucru în mod premeditat”, afirmă Viorel Furdui.

Firme “fraţi şi surori” Totuşi, de ce au aplicat la tenderul din 15 noiembrie 2006 şi alte companii, căci au fost trei oferte. Am aflat şi între cine anume s-a dat bătălia pentru milioanele de lei publici. Este vorba de SA “Revelaţie”, dealerul “Ford”, şi SA “Antares”, dealerul “Nissan”. Am vrut să aflăm de la directorii acestor firme ce modele de maşini au propus ele guvernului şi la ce preţ, însă nu am mai primit niciun răspuns. Tăcerea lor ne-a dat de bănuit. Încercând că aflăm mai multe detalii despre aceste întreprinderi, am avut surpriza să descoperim că ambele sunt în relaţii de “rudenie” cu Grupul “DAAC-Hermes”, al cărui preşedinte este Vasile Chirtoca. Aceste date pot fi găsite chiar şi pe pagina web a companiei – www. daac.md. Deci, toţi participanţii la licitaţia nr.1654/06 sunt “fraţi şi surori”.

Viorel Furdui consideră că organizatorii licitaţiei au dat dovadă de lipsă de bunsimţ, acceptând ofertele prezentate de trei firme care fac parte dintr-un grup de companii, însă nu au încălcat expres prevederile legislaţiei R. Moldova, în vigoare la data organizării licitaţiei. “Dacă aceste companii au participat la tender separat şi au prezentat oferte distincte în modul stabilit de legislaţia de atunci, nu putem vorbi despre anumite încălcări. Totuşi, autorităţile publice nu au ţinut cont de unele aspecte etice, admiţând trei oferte de la întreprinderilemembre ale unui concern. Însă, din păcate, acest argument în R. Moldova nu prea rezistă criticii când la mijloc sunt milioane de lei», susţine expertul.

Contactat de TIMPUL, Vasile Chirtoca iarăşi a evitat să discute cu noi la acest subiect.

23

Transparency International – Moldova

Bani din fondul de rezervă În articolul din decembrie ne întrebam din ce surse guvernul a procurat aceste «Skode». Bănuielile noastre că banii au fost luaţi din bugetul de stat pentru 2006 şi din fondul de rezervă al guvernului au fost confirmate de Serviciul de presă al prim-ministrului. În scrisoarea primită de la guvern se menţionează că «autoturismele respective au fost achiziţionate în baza Legii nr.252-XVI din 26.07.2006 pentru completarea şi modificarea Legii bugetului de stat pe anul 2006 nr.291-XVI din 16.11.2005 şi în baza Hotărârii de guvern nr.135 din 12.02.2007». În primul act normativ nu este menţionat expres că sunt alocaţi 3997350 lei pentru procurarea maşinilor de serviciu pentru guvernanţi. Legea stipulează că Aparatul guvernului va mai primi bani pentru un şir de lucrări şi servicii, însă niciun cuvânt despre autoturisme. În Hotărârea de guvern nr.135 din 12.02.2007, prin care s-au cumpărat suplimentar două «Skode», scrie negru pe alb că «Ministerul Finanţelor va aloca, din fondul de rezervă al guvernului, Bazei auto a Aparatului guvernului mijloace financiare, în sumă de 972582 lei, pentru procurarea unităţilor de transport». De data aceasta, executivul a fost onest şi a indicat sursa de finanţare, însă, potrivit Regulamentului de utilizare a mijloacelor din fondul de rezervă, aceste mijloace financiare nu pot fi folosite pentru procurarea maşinilor de serviciu. Banii din fondul de rezervă pot fi alocaţi pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale şi avariilor; ca ajutor financiar acordat autorităţilor administraţiei publice locale; pentru organizarea de alegeri anticipate, referendumuri etc., precum şi pentru alte cheltuieli cu caracter imprevizibil. Probabil, sintagma de la sfârşitul Regulamentului a fost ca un colac de salvare pentru guvernanţi, atunci când au irosit circa 1 mln. de lei.

Maşini pentru comuniştii docili?

Pentru cine au fost cumpărate aceste maşini? am întrebat iarăşi guvernul. Ni s-a răspuns că «în baza Dispoziţiei de guvern nr. 18 din 6.02.2007, autoturismele procurate se află în gestiunea economică a Bazei auto a Aparatului guvernului». Paradoxal, dar această dispoziţie nu a fost publicată în «Monitorul Oficial» şi nu este clar dacă 15 sau 17 autoturisme au fost transmise la balanţa Bazei auto. Curios e faptul că abia a doua zi după adoptarea acestei decizii, pe 7 februarie 2007, Baza auto a hotărât să majoreze contractul semnat cu 24

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

«DAAC Auto» cu 972582 lei, procurând încă două «Skode». Unde se află aceste autoturisme?

«Guvernul a procedat corect» După o întâlnire a prim-ministrului cu membrii Alianţei Anticorupţie, Vasile Tarlev a acceptat să discute cu TIMPUL despre «afacerea «Skoda». Întrebat despre licitaţia din 15 noiembrie 2006, premierul a declarat: «O «Volgă» de 10 sau 20 de ani consumă 16 litri de benzină, dar «Skoda» – 9 litri. În condiţii climaterice dificile cu «Volga» până la Briceni ajungi în şase-şapte ore sau chiar într-o sutkă. Aici se primeşte ca şi-n vorba ceea, zgârcitul plăteşte triplu sau înzecit. De aceea guvernul a procedat corect, a anunţat licitaţie. Dacă cunoaşteţi economia de piaţă, atunci ştiţi că una e să procuri o maşină şi alta e dacă cumperi 30. Preţul este mai mic şi mai convenabil. Experţii au confirmat că din punct de vedere tehnic acesta este cel mai convenabil automobil, deci am decis corect». Întrebat cât de corect este ca la o licitaţie să participe trei firme înrudite cu acelaşi holding, Vasile Tarlev a dat un răspuns evaziv. “La licitaţie poate să participe oricine”.

Irina Codrean, www.timpul.md, 8.02.2008

Minune la Ungheni!

Un bărbat «a înviat din morţi» S-au dat pomeni de sufletul lui, s-a băut un pahar de vin şi i-au dorit ca Dumnezeu să-l odihnească în pace Un locuitor al oraşului Corneşti, raionul Ungheni, întors în patrie după ani de muncă peste hotare, a fost şocat să afle că, oficial, este mort. Petru Vâlcu a fost «trimis» în lumea celor drepţi de soţia sa, care, astfel, dorea să-i rămână drept moştenire casa. Femeia a fost crezută pe cuvânt de un judecător din Ungheni, care, în doi timpi, l-a declarat mort pe soţul ei.

Irina Codrean Petru Vâlcu, de 66 ani, a devenit, prin ironia sorţii, «vedetă» a orăşelului Corneşti. Toţi vorbesc despre bărbatul care a înviat din morţi în ajunul Paştelui.

25

Transparency International – Moldova

Ba mai mult, pe străzile oraşului, oamenii îl privesc îndelung, de parcă ar avea în faţa lor o fantomă. Ei ştiau că, de şapte ani, e pe lumea cealaltă.

«Unii au primit chiar pomeni de sufletul meu, au băut un pahar de vin şi mi-au dorit să mă odihnesc în pace. Astăzi, ei îşi pierd graiul atunci când mă întâlnesc pe stradă. Doar au impresia că vorbesc cu un mort!», spune Petru Vâlcu, arătându-mi un grup de femei care se şuşoteau.

Plecat în străinătate Din primăvara anului curent, când s-a întors acasă din străinătăţi şi a aflat că, oficial, este decedat, Petru Vâlcu duce o viaţă de ascet. Nu prea are încredere în oameni, ştiind că l-a trădat cel mai apropiat suflet, soţia sa Ecaterina. «În 1996, am decis să plec la muncă peste hotare. Lucram chirurg în Corneşti, iar salariul nu-mi ajungea să-mi hrănesc familia. M-am angajat la un moşier în Ungaria, dar, mai târziu, am ajuns să muncesc în fosta Iugoslavie. Ţineam permanent legătura cu soţia, veneam, cel puţin o lună pe an, acasă. Nu bănuiam că Ecaterina intenţiona să mă îngroape de viu», reconstituie firul evenimentelor Petru Vâlcu.

Bărbatul a simţit că apele s-au tulburat în ianuarie 2001, când s-a întors acasă după o nouă deplasare. Cumpărase un buchet de flori pentru soţie, însă a găsit poarta încuiată. Şi-a aşteptat consoarta în ger minute în şir.

«Mare mi-a fost mirarea când am observat că soţia e în casă. Zărindu-mă, femeia, puţin derutată, mi-a deschis poarta. Nu a fost bucuroasă să mă vadă.

Dimpotrivă, m-a luat la întrebări. Vroia să ştie de cât timp stau în drum, cu cine m-am întâlnit şi ce am vorbit .», îşi aminteşte bărbatul.

«Dispariţia» soţului În noaptea cu pricina, Petru Vâlcu a bănuit că soţia şi feciorii săi vitregi ar fi pus la cale să-i ia zilele. El susţine că a scăpat cu viaţă ca prin minune. A doua zi, a depus o plângere la poliţie, dar fără rezultat. Ulterior, soţia l-a convins să se liniştească, rugându-l să petreacă cât mai mult timp cu ea acasă. «În scurt timp, am plecat din ţară. Nici nu bănuiam că eram declarat mort din iunie 2000. M-am gândit să mă reţin mai mulţi ani peste hotare, ca acasă să se limpezească apele. Sunam soţia lună de lună. Totuşi, Ecaterina era distantă şi 26

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

rece, reproşându-mi de fiecare dată faptul că m-am plâns la poliţie. În ultimii doi ani, nu-mi mai răspundea nimeni la telefon. Fiind îngrijorat, am decis în primăvara 2007 să mă întorc acasă», povesteşte cu lux de amănunte bărbatul.

Declarat mort oficial Întors în Moldova după aproape şapte ani, Petru Vâlcu a găsit casa încuiată şi pustie. De la vecini a aflat că soţia şi feciorii vitregi sunt plecaţi la munci în Italia. Mare i-a fost surpriza să afle că nu el este proprietarul casei, ci soţia sa. În scurt timp, a aflat că, în iunie 2000, femeia a cerut Judecătoriei Ungheni să-l declare mort. Ecaterina a declarat în instanţa de judecată că Petru Vâlcu n-a dat semne de viaţă în perioada 1996-1999. Cică, «în luna mai 1996, bărbatul a plecat în România, iar de acolo în Iugoslavia». Femeia susţinea că, pe data de 19 iunie 1996, soţul ei a sunat-o ultima dată, spunându-i că «a doua zi trebuie să traverseze frontiera Iugoslaviei, unde se desfăşurau acţiuni militare».

Judecătorul, ghidându-se de articolul 21 al Codului Civil al RM – «Un cetăţean poate fi declarat mort pe cale judecătorească, dacă la domiciliul său permanent, în curs de trei ani, lipsesc ştiri despre locul unde se află, iar dacă el a dispărut fără veste în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a murit în urma unui anumit accident, în curs de şase luni» –, a decis să-l declare mort pe cetăţeanul Petru Vâlcu. Graţie acestei hotărâri judecătoreşti, Ecaterina a intrat în posesia imobilului soţului său.

«Învierea din morţi» Totuşi, Ecaterina n-a înregistrat decesul bărbatului la Oficiul Stării Civile, astfel încât aici el figura ca cetăţean viu. Ba mai mult, «mortul» a putut fără probleme să-şi perfecteze un buletin de identitate şi un paşaport nou.

«Imediat m-am adresat în instanţa de judecată, cerând anularea hotărârii din iunie 2000. La 2 aprilie 2007, în ajunul Paştelui, am fost oficial declarat viu. Mai târziu, am reuşit să discut cu soţia, dar nu mi-a explicat de ce a procedat astfel cu mine. Mia spus doar că regretă, rugându-mă 27

Transparency International – Moldova

s-o iert. Ea a spus că statul m-a căutat, dar eu n-am fost de găsit. Nu înţeleg cum putea să-mi facă una ca asta, dacă eu am venit acasă şi am martori care pot confirma acest lucru. M-am întâlnit cu vecinii şi am fost chiar la vreo două înmormântări. Ştiu că a încercat să vândă casa, dar n-a găsit cumpărători.

Probabil, aşa a vrut Dumnezeu. Ea mi-a luat toate bunurile din casă, lăsândumă gol puşcă», spune bărbatul, în timp ce răsfoia dosarul său.

Judecată confuză Preşedintele Judecătoriei Ungheni, Maria Malanciuc, nu poate comenta pe ce s-a bazat judecătorul atunci când l-a declarat mort pe Petru Vâlcu. Astăzi, justiţiarul nu mai poate fi de găsit, deoarece, de ani buni, este plecat din Ungheni.

«Eu doar am confirmat legalitatea actului. Sigur că judecătorul s-a bazat pe probe evidente. În conformitate cu legislaţia în vigoare, o persoană poate fi declarată decedată dacă, de cel puţin trei ani, este dispărută. Pentru a lua o decizie în acest sens, este necesar de adus mai multe probe, cum ar fi un document de confirmare de la primărie, certificat de la poliţie, prin care se atestă că cetăţeanul a fost dat în căutare, dar şi martori care pot spune că omul n-a dat semne de viaţă în perioada menţionată etc. Presupun că toate aceste date au fost în dosar şi au servit drept temei ca judecătorul să-l declare pe Petru Vâlcu mort», susţine Maria Malanciuc.

Nici Mihai Răileanu, procurorul care a investigat dispariţia lui Petru Vâlcu, nu-şi poate explica de ce nu s-a găsit bărbatul. «El a plecat într-o ţară în război, iar rudele n-au avut ştiri de la dânsul de trei ani. Nu pot spune ce documente au stat la baza declarării lui Petru Vâlcu mort. Au trecut şapte ani», a conchis Mihai Răileanu.

Fostul primar, Oleg Munteanu, îşi aminteşte că nu i s-a cerut o confirmare precum că bărbatul este dispărut fără urmă. «Auzeam pe atunci că el este peste hotare, dar nu ştiam nimic de faptul că a murit», a declarat fostul edil al orăşelului.

Mai târziu, Petru Vâlcu a fost surprins să afle că, deşi oficial era pe lumea cealaltă, totuşi primea pensie de la stat, care era ridicată de soţia sa.

Procurorul Oleg Potângă, care a investigat frauda comisă de Ecaterina Vâlcu, a declarat că pe acest caz a fost intentat un dosar penal, dar, fiindcă suma nu era în proporţii deosebit de mari – 6055 lei, inculpata a fost eliberată condiţionat.

Pe Ecaterina Vâlcu n-am găsit-o, actualmente ea se află în Italia.

28

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Căsătorie cu ghinion Ecaterina şi Petru Vâlcu s-au întâlnit la 13 noiembrie 1984 şi s-au căsătorit din dragoste tot pe 13 noiembrie, în 1991. Pe atunci, el era medic chirurg vestit în tot raionul, iar ea lucra ca asistentă medicală la un spital din Chişinău. Bărbatul a sperat că, după cea de-a doua căsătorie, va avea un moştenitor căruia să-i lase averea agonisită într-o viaţă. Soţia avea deja doi feciori, pe care Petru Vâlcu i-a primit ca pe copiii lui proprii. Cei trei erau singurele rude apropiate. Soţii au divorţat la 13 iunie 2007.

Irina Codrean, www.timpul.md, 12.10.2007

Gangsterul Vasile Tarlev Nepotul şi tizul ex-premierului este “ocolit” de justiţia moldovenească Nepotul şi tizul ex-prim-ministrului Vasile Tarlev s-a încumetat, în numai trei luni, să se căpătuiască cu trei dosare penale. Ruda ex-premierului a rănit grav patru persoane într-un accident rutier, a folosit o legitimaţie falsă de procuror şi a şantajat o persoană. Pare suspect faptul că acesta a ieşit basma curată din primul dosar, iar ultimele două au rămas pe linie moartă.

Irina Codrean Epopeea penală a lui Vasile Tarlev, în vârstă de 27 ani, a început în primele zile ale lui 2006. În seara de 2 ianuarie, în preajma oraşului Străşeni, “Mercedes”-ul condus de tizul ex-prim-ministrului a ieşit pe contrasens şi a intrat în plin într-un “Volkswagen Pasat”. Şoferul şi pasagerii maşinii cu ghinion au fost grav răniţi.

Pe acest caz, dosarul – unul simplu, la prima vedere, – a ajuns cu greu pe masa judecătorului, iar hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la aproape doi ani de la producerea accidentului. De ce? Ba lipsea vinovatul, ba şedinţele de judecată erau amânate. De fapt, în cazul respectiv, stranii coincidenţe s-au ţinut lanţ. În primul rând, rezultatele expertizelor medico-legale ale persoanelor rănite în accident au fost gata abia în aprilie 2006, la mai bine de trei luni din ziua tragediei. Ion Cuvşinov, vicedirectorul Centrului de medicină legală, ne-a declarat că, de obicei, în cazul accidentelor rutiere, expertiza medico-legală este gata în circa zece zile. “Pot exista şi excepţii, dar medicul legist ar trebui să elibereze certificatul în cauză în termeni rezonabili”, afirmă Cuvşinov.

29

Transparency International – Moldova

În al doilea rând, deşi circumstanţele în care s-a produs accidentul erau oarecum clare, Vasile Tarlev a fost recunoscut în calitate de suspect tocmai la 15 iunie 2006. O lună mai târziu, nepotul ex-premierului a fost pus sub învinuire în baza art. 264, al.4 Cod Penal – “încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport”. Alineatul 4 al art.264 se aplică numai în cazul în care persoana a săvârşit infracţiunea fiind în stare de ebrietate.

Bărbatul a fost citat în repetate rânduri de procurori, dar el nu se prezenta la Procuratura Străşeni. În final, oamenii legii au dat de urmele lui Vasilică, dar învinuitul s-a spălat pe mâini cu un certificat medical în care scria că, “din data de 3 iulie 2006, Vasile Tarlev se afla la tratament”.

Apoi, “boala” a dat în procurori. Din varii motive, dosarul nepotului lui Tarlev a trecut prin mâinile mai multor procurori. Noi am numărat trei Curios e că unii au “renunţat” să examineze acest dosar pe motiv că au fost avansaţi în post.

Un alt detaliu: deşi, iniţial, victimele accidentului erau nemulţumite că poliţiştii, apoi procurorii tergiversează examinarea dosarului, în final, ele au găsit limbaj comun cu Vasile Tarlev. Cică tizul ex-premierului le-a plătit bani grei pentru ca să renunţe la pretenţii în instanţă. La 29 noiembrie 2007, Judecătoria Străşeni l-a condamnat pe Vasile Tarlev la şapte ani privaţiune de libertate condiţionat, deşi risca până la zece ani de pârnaie. Deci, nepotul ex-premierului na mai ajuns după gratii. Cum era şi de aşteptat, pătimiţii n-au atacat hotărârea în instanţa de judecată. Punct.

Procurorul Ion Ticu ne-a declarat că dosarul penal intentat lui Vasile Tarlev a fost examinat aproape doi ani din motive obiective. “Am avut de audiat zece pătimiţi şi martori. Deci, era un dosar foarte complex. În plus, şi judecătorul a fost în concediu”, a mai spus Ion Ticu.

Pătimiţii au refuzat să discute cu presa, zicându-ne că nu mai doresc să retrăiască momentele de groază de acum doi ani.

30

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Al Capone de Basarabeasca Deşi risca ani grei de puşcărie, Vasile Tarlev nu avea de gând să se cuminţească. În martie 2006, la numai două luni de la accident, nepotul ex-premierului s-a dat în gangsteri. Peste noapte, Vasilică a ajuns procuror, ce-i drept, cu acte false, şi s-a angajat să scoată de la un “cetăţean neruşinat” câteva mii de euro.

Dar, ghinion, gangsterul Vasilică a ajuns pe mâna poliţiei, alegându-se dintr-o lovitură cu două dosare penale. În “afacere” a fost implicat şi fratele ex-premierului, Haralambie Tarlev, care a scăpat basma curată.

Versiunea oficială Potrivit Procuraturii Antitrafic, cetăţeanca Viorica Berco îi ajuta pe moldoveni să plece ilegal la munci în Italia. Lua solda pentru serviciile sale abia după ce clientul ajungea la staţia terminus. Una din clientele ei, o tânără din Porumbrei, raionul Cimişlia, în drum spre Italia, a fost reţinută de poliţia de frontieră din Cehia. După luni bune de închisoare, basarabeanca a reuşit să iasă la libertate şi chiar să ajungă în Italia. Aflând despre aceasta, afacerista a mers la soţul femeii şi i-a cerut plata. Acesta i-a întors spatele, spunându-i că soţia lui a ajuns în Italia cu forţele proprii, după luni de puşcărie. Berco nu s-a lăsat păgubaşă, ci l-a rugat pe Vasile Tarlev şi pe prietenul lui, Ion Iabanji, s-o ajute să-şi recupereze banii. Cei doi l-au şantajat fără milă pe bietul ţăran. Dar omul nu s-a pierdut cu firea, plângându-se la poliţie. La mijlocul lui martie 2006, potrivit versiunii oficiale, Ion Iabanji a fost reţinut în timp ce primea bani de la pătimit. Vasile şi Haralambie Tarlev îl aşteptau la câţiva metri, într-o maşină.

Poliţiştii au găsit în buzunarul lui Vasile o legitimaţie falsă de procuror. Mai mult, pătimiţii au declarat că tizul ex-premierului a participat la şantaj. Astfel, Vasile Tarlev s-a ales cu două dosare penale – unul pentru folosirea documentelor false, altul – pentru şantaj, iar fratele ex-premierului a scăpat ca prin urechile acului. Procurorii afirmă că Haralambie a fost rugat să conducă maşina până la locul crimei, căci Vasile avea probleme la un picior fracturat în timpul accidentului rutier din 2 ianuarie 2006. Cică el nu ştia ce au de gând să facă cei doi. Astfel, fratele ex-premierului figurează în dosar doar ca martor.

Versiunea neoficială Se pare, totuşi, că Haralambie Tarlev n-a fost doar un simplu şofer în timpul crimei. El ştia unde şi de ce merge. Mai mult, se zice că anume fratele 31

Transparency International – Moldova

ex-premierului era capul reţelei de migraţie ilegală, iar tânăra familie din Porumbrei trebuia să-i dea bani lui, nu Vioricăi Berco. Ajunşi pe mâna poliţiei, Tarlevii&Co le-ar fi amintit oamenilor legii peste rudele cui au dat. Totul a fost schimbat astfel, încât numele fratelui prim-ministrului să nu fie pătat.

Versiunea neoficială ne-a fost, indirect, confirmată de locuitorii unor sate din raionul Basarabeasca. Ei ne-au spus că, acum doi-trei ani, un Haralambie Tarlev “vindea bilete” pentru Italia. Totuşi, nimeni nu vrea să confirme că e vorba anume de fratele ex-premierului. Am încercat să verificăm versiunea. L-am sunat pe Haralambie Tarlev, cerându-i să ne ajute să plecăm în Italia. Fratele premierului n-a înghiţit nada. A zis că nu se ocupă cu “aşa ceva”. “Ştiam un bărbat şi o femeie care trimiteau oameni în Italia, dar ei nu mai sunt în sat, au plecat demult peste hotare. Mi-au promis şi mie să mă ajute să ajung acolo, dar nu s-au ţinut de cuvânt”, a mai spus Haralambie. Bănuim că femeia şi bărbatul de care a pomenit Haralambie sunt Viorica Berco şi Ion Iabanji. Când l-am mai contactat o dată, oficial, fratele ex-premierului a refuzat să discute despre dosarul penal în care figurează ca martor. Fiind întrebat în ce relaţii este cu Vasilică Tarlev, Haralambie a închis telefonul Potrivit Procuraturii, nu există nicio dovadă că Haralambie ar fi fost capul reţelei. Totodată, procurorii ne-au asigurat că Vasile Tarlev, Viorica Berco şi Ion Iabanji sunt în oraşul Chişinău şi se prezintă, dacă-s chemaţi, la cercetări.

Victimele care pot face lumină în acest caz sunt plecate la munci peste hotare.

Bunelul bărbatului şantajat, care figurează ca martor în dosar, a refuzat categoric să vorbească cu presa. “Nu! Nu ştiu nimic! S-a întâmplat de mult şi am uitat totul”, ne-a spus pensionarul, rugându-ne să nu-i publicăm numele.

În loc de epilog Dosarul intentat în martie 2006 se prăfuieşte şi astăzi pe rafturile Procuraturii Antitrafic. Motivul: n-au fost audiaţi martorii. Cert e că, între timp, pătimitul a plecat din ţară şi, pare-se, nimeni nu mai insistă ca dosarul să fie transmis instanţei de judecată. Mai mult, probabil şi Vasilică Tarlev a dispărut fără urmă. Cel puţin, aşa susţin vecinii săi de bloc, din Basarabeasca, care nu l-au văzut de mai bine de un an.

Irina Codrean, www.timpul.md, 18.04.2008 32

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Corb la corb nu scoate ochii?

Niciun şef din MAI printre poliţiştii corupţi Ieri, oficialii de la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) au încercat să demonstreze că noua conducere a ministerului s-a ţinut de cuvânt atunci când a promis că va stârpi corupţia în rândul poliţiei. În cadrul unei conferinţe de presă, ei au prezentat statistici şi câteva cazuri de corupţie şi trafic de influenţă în organele de drept. Însă, în datele MAI nu se regăseşte niciun şef din MAI. Irina Codrean La începutul conferinţei, Ion Berbinschi, şeful Direcţiei securitate internă MAI, a anunţat că în primele patru luni ale lui 2008 au fost descoperite 11 cazuri de corupţie şi protecţionism săvârşite de către colaboratorii de poliţie. Pe diverse infracţiuni au fost intentate 61 de dosare penale, iar 207 poliţişti au fost demişi. «Aceste date ne demonstrează că cei care trebuie să asigure respectarea legii sunt implicaţi direct în acte de corupţie şi trafic de influenţă», a spus oficialul MAI, menţionând însă că în toate cazurile de corupţie nu figurează nicio persoană cu funcţie de răspundere. «Cred totuşi că în toate cazurile de corupţie unii superiori au primit bani de la subalternii lor care au comis acte de corupţie, pentru ca aceştia să tăinuiască fapta săvârşită», a mai spus şeful Direcţiei securitate internă.

Printre cazurile de corupţie săvârşite de poliţişti, oficialul MAI l-a prezentat pe cel privind implicarea unui angajat al organelor de forţă în organizarea unei filiere de migranţi. Mihail Proca, angajatul Direcţiei reacţionare operativă a MAI, împreună cu alţi patru bărbaţi, transportau moldoveni în Italia contra sumei de 3500-4500 de euro, cu acte false româneşti şi permise «de sogiorno» italiene false. S-a stabilit că bănuiţii activau în acest «business» de circa trei ani... Un alt caz de corupţie cu implicarea poliţiştilor a fost documentat la 22 aprilie a.c. În timpul unui control de serviciu, în buzunarele a doi inspectori ai Batalionului 33

Transparency International – Moldova

Republican al Poliţiei rutiere, dislocaţi la postul fix «Leuşeni», au fost depistaţi 1120 euro şi 2800 lei. Cei doi nu au putut explica provenienţa banilor. Conform unei informaţii deţinute de DSI, valuta provine de la transportatorii de călători şi cei care aduc colete din ţările UE. Poliţiştii sunt bănuiţi că opreau microbuzele, iar şoferii propuneau benevol bani pentru a nu fi supuşi unor verificări regulamentare obiective. Întrebat dacă, în cazul celor 200 kg de heroină, depistate la 20 martie într-un microbuz din centrul capitalei, ex-ministrul Gheorghe Papuc sau alţi funcţionari de rang înalt din MAI şi-au depăşit atribuţiile de serviciu, precum anunţau unele media, oficialul a menţionat că nu vrea să încalce secretul anchetei.

Totodată, Berbinschi a spus că cei doi angajaţi ai Poliţiei Rutiere care au găsit stupefiantele, demişi la scurt timp după depistarea drogurilor, actualmente sunt în serviciu. “Atunci ei au depus cerere de eliberare din funcţie din propria iniţiativă. Ulterior, tot din propria iniţiativă, ei au fost restabiliţi în serviciu”.

Irina Codrean, www.timpul.md, 14.05.2008

Statul face donaţii din donaţii Grâul destinat ţăranilor a fost distribuit gratuit unor agenţi economici Printr-o hotărâre de guvern, cu sigiliul “secret”, executivul a donat la doi agenţi economici 9500 tone de grâu alimentar, pe care l-a primit ca ajutor umanitar destinat agricultorilor care au suferit din cauza secetei de anul trecut.

Irina Codrean În plenul parlamentului, deputatul Vlad Filat a prezentat hotărârea, adoptată la 15 mai a.c., în care se stipulează că “în baza legii privind ajutorul umanitar acordat RM, în scopul de asigurare a populaţiei cu pâine, să fie acordat, cu titlu de ajutor nerambursabil, Combinatului de Panificaţie din Chişinău “Franzeluţa” – 7500 tone şi Combinatului de Panificaţie din Bălţi – 2000 tone de grâu ali34

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

mentar din ajutorul umanitar acordat ţării”. Potrivit parlamentarului, valoarea grâului alimentar este de 30 mln. de lei şi a fost acordat RM ca ajutor umanitar de către România şi Rusia. “Ambele combinate sunt persoane juridice şi nu au dreptul să primească donaţii în baza Legii privind ajutoarele umanitare acordate RM, deoarece scopul acestora este obţinerea profitului. În acest sens, solicit premierului Zinaida Greceanâi să confirme sau să infirme existenţa acestei hotărâri. Totodată, în cazul în care a fost adoptată, să-mi spună în baza la care normă grâul destinat agricultorilor ce au suferit în urma secetei din anul trecut a fost dăruit celor doi agenţi economici, precum şi de ce actul este însoţit de menţiunea “secret”, a solicitat deputatul.

Tot în şedinţa de joi a parlamentului, deputatul Vitalia Pavlicenco (PNL) i-a cerut lui Pavel Buceaţchi, ministru al Dezvoltării Informaţionale, să prezinte informaţia cu privire la activele deţinute de Vladimir Voronin şi fiul său Oleg la toate întreprinderile din R. Moldova. Conform legislaţiei, miniştrii vizaţi urmează să prezinte în parlament informaţia solicitată peste maximum două săptămâni.

Irina Codrean, www.timpul.md, 2.06.2008

Investigaţii Dosar strict secret

Cine stă în spatele afacerii “Heroina”?

Nici până astăzi nu se cunosc numele tuturor persoanelor implicate în afacerea “Heroina”, procurorii ţinând dosarul în mare secret. La mai bine de trei luni de la depistarea celor 200 kg de heroină, a căror valoare pe piaţa neagră este de peste zece milioane de euro (doar 1% din bugetul de stat al RM!), au fost audiaţi mai mulţi martori. Intenţionat sau nu, dar anchetatorii n-au fost curioşi să afle mărturiile ex-ministrului Afacerilor Interne, Gheorghe Papuc.

Din declaraţiile lui Corneliu Savca, şeful Direcţiei misiuni speciale (DMS), acuzat că ar face parte din gruparea criminală, ministrul a fost informat despre circulaţia unei maşini ticsite cu droguri pe teritoriul RM. Irina Codrean Potrivit Procuraturii Generale, afacerea “Heroina” îşi are rădăcinile în Turcia, iar “capul” grupării criminale este Kaya Salih Huseyin. În 2007, turcul a pus la 35

Transparency International – Moldova

cale un business de milioane cu droguri, fiind ajutat de conaţionalii săi Karalar Murat, Cernit Murat şi Boztepe Omer şi de Corneliu Savca, şeful Direcţiei misiuni speciale a MAI, şi subalternii săi Dumitru Moiseev, Ruslan Ţopa şi Valeriu Ohladciuc. Procuratura susţine că din reţea mai făceau parte şi «alte persoane neidentificate», dar nu precizează dacă e vorba de cetăţeni moldoveni sau ai altui stat. La fel, nu se ştie care era rolul lor în grupare şi dacă “neidentificaţii” sunt angajaţi ai MAI. Mai mult, nu se cunoaşte ce au întreprins organele de drept pentru a-i demasca pe ceilalţi complici.

De asemenea, procuratura afirmă că drogurile au ajuns în Moldova din Odesa, dar nu este clar prin care punct vamal şi cum turcii au reuşit să treacă nestingherit frontiera de stat cu o maşină ticsită cu heroină. Se presupune că neatenţia vameşilor moldoveni a costat-o fotoliul pe Feodosia Furculiţă, care nu a mai încăput în noul guvern.

Droguri chiar sub nasul lui Tarlev Ce s-a întâmplat pe data de 20 martie 2008? Iniţial, MAI a anunţat cu mare tam-tam, dar fără a oferi multe detalii, că, după “două luni de filaj şi documentare operativă”, pe strada Maria Cebotari, lângă Palatul Republicii, în chiar inima capitalei, a fost reţinut un microbuz în care s-au depistat 200 kg de heroină. La volanul maşinii se afla un cetăţean turc. Atât. Întrebarea care îi chinuia pe toţi a rămas până astăzi fără răspuns – ce căuta acel microbuz cu droguri în centrul capitaliei, zonă împânzită de poliţişti?

Potrivit versiunii oficiale, în realitate, turcii – Karalar Murat şi însoţitorul său Boztepe Omer – nici nu aveau de gând să treacă pe strada Maria Cebotari. În dimineaţa zilei de 20 martie, microbuzul «Hyundai H 100», condus de Karalar Murat, a fost oprit de inspectorii Poliţiei rutiere, Vasile Poiană şi Ion Ciobanu, pentru un control de rutină pe strada Calea Moşilor. Poliţiştii au cerut actele de provenienţă a fasolelor transportate de cetăţenii turci. Karalar Murat nu a avut ce să le prezinte, iar poliţiştii i-au luat la întrebări. Între timp, lui Poiană şi Ciobanu li s-a ordonat să asigure securitatea trecerii autoturismului prim-ministrului la intersecţia străzilor Şciusev cu Maria Cebotari şi 31 August 1989 cu BănulescuBodoni. Cum au procedat inspectorii? Ei au decis să escorteze maşina la locul misiunii lor. Abia după ce a trecut coloana oficială, poliţiştii au întocmit un raport de reţinere. În timp ce verificau sacii cu fasole au depistat heroina. Ulterior, a fost chemată echipa de intervenţii a MAI, care l-a arestat pe şoferul Karalar Murat.

36

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

«Înţelegere amiabilă» contra 150.000 euro Pe de altă parte, sursele noastre susţin că agenţii de circulaţie, după ce au constatat că turcii nu au actele în regulă, ar fi încercat să «ajungă la o înţelegere amiabilă». Pe scurt – ar fi cerut mită pentru a închide ochii. Iniţial, şoferul ar fi încercat să scape cu banii în buzunar, însă agenţii de circulaţie, văzând că acesta nu cedează, au insistat să percheziţioneze autoturismul. În timp ce numărau sacii cu fasole, ei au descoperit drogurile încă fiind pe strada Calea Moşilor, dar nu pe Maria Cebotari, aşa cum anunţase procuratura. Poliţiştii nu ar fi chemat «întăriri», ci au ridicat preţul mitei până la 150.000 de euro. Ca să scape basma curată şi cu drogurile în portbagaj, turcii ar fi bătut palma. Însă, pentru că nu aveau banii la ei, Boztepe Omer a fost lăsat să plece după mită, iar colegul său a rămas pe rol de gaj. Între timp, celor doi inspectori ai poliţiei rutiere li s-a ordonat să se deplaseze în centrul capitalei. Pentru a nu pierde “averea” promisă de turci, ei au escortat microbuzul cu droguri pe strada pe care urma să treacă coloana oficială a ex-premierului Vasile Tarlev.

Cine este Cernit Murat?

Turcul eliberat, Boztepe Omer, ar fi luat legătura cu Cernit Murat, “călăuza” lor prin R. Moldova, cerându-i urgent ajutor. Sursele noastre afirmă că Cernit Murat ar fi fost un turnător cunoscut care a lucrat şi pentru organele de drept din Moldova, de aceea îi cunoştea pe mulţi funcţionari influenţi din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Ba mai mult, surse din cadrul Procuraturii Generale ne-au spus că Cernit Murat este un infractor “vestit”, fiind dat în căutare generală. Acesta îl cunoştea şi pe Corneliu Savca, fapt care n-a fost negat de avocatul său Vladimir Mării.

Avocatul afirmă că clientul său a fost sunat de Cernit Murat care l-a informat că pe teritoriul RM ar putea să treacă un autoturism cu droguri. “După ce a aflat de droguri, Corneliu Savca i-a raportat ministrului Papuc, iar mai apoi a întreprins acţiunile de reţinere a traficanţilor”, a mai spus V. Mării.

La rândul lui, Ion Vizdoga, avocatul poliţistului Ruslan Ţopa, ne-a declarat că, de fapt, clientul său a executat întocmai ordinele şefului său. “Ajunşi la faţa locului, cei trei angajaţii ai Direcţiei misiuni speciale – Dumitru Moiseev, Ruslan Ţopa şi Valeriu Ohladciuc, au procedat corect, întocmind un raport de depistare a drogurilor şi solicitând implicarea colegilor din alte subdiviziuni ale MAI. La faţa locului n-au fost doar ei, ci vreo 30 de persoane, printre care şi şefi de direcţii”, spune Ion Vizdoga.

37

Transparency International – Moldova

Versiunea Procuraturii Procuratura Generală are, însă, altă versiune, şi anume, că şoferul Karalar Murat i-a sunat pe complicii săi din Moldova pentru a le cere ajutor. La indicaţia lui Savca, subalternii săi s-au deplasat pe strada Maria Cebotari pentru „a înlătura obstacolele”. La faţa locului, cei trei au aplicat forţa fizică faţă de agenţii de circulaţie, escortându-i cu forţa la sediul MAI, unde i-au determinat să depună mărturii false şi să scrie cereri de demisie. Totuşi, potrivit procurorilor, angajaţii Direcţiei misiuni speciale nu au reuşit să salveze drogurile, deoarece la faţa locului au venit şi angajaţii altor subdiviziuni ale MAI. Procurorii susţin că deocamdată au reuşit să-i aresteze pe doi dintre cetăţenii turci – Karalar Murat şi Cernit Murat, ceilalţi doi fiind daţi în căutare generală.

Procurorul general, Valeriu Gurbulea, nu neagă că Savca l-ar fi informat pe Papuc despre încărcătura de heroină. “Problema e alta. Contează când i-a raportat Savca ministrului. În momentul în care maşina era deja înconjurată de angajaţii MAI sau cu mult timp înainte? Sunt nişte detalii pe care nu le pot dezvălui acum”, a mai spus V. Gurbulea.

Oficialii invocă „secretul anchetei” Am încercat să aflăm cât de corect au procedat agenţii de circulaţie escortând drogurile în centrul capitalei. Nu s-au gândit ei că în maşină ar putea fi, să zicem, bombe, ce ar fi putut exploda la trecerea prim-ministrului? Ion Berbinschi, şeful Direcţiei securitate internă din cadrul MAI, a evitat să ne răspundă exact la întrebare, după care, în general, a refuzat să discute cu noi la acest subiect, invocând secretul anchetei. „Am mai spus că cei doi agenţi de circulaţie au depus, la câteva zile, din propria iniţiativă cereri de demisie, iar mai târziu au fost restabiliţi în funcţie”, ne-a răspuns Berbinschi. Nici Gheorghe Gatman, şeful Poliţiei rutiere municipale, nu a putut sau nu a dorit să ne dea explicaţii în acest sens, spunându-ne că în luna martie nu deţinea această funcţie. Ne-a rugat să-l întrebăm pe ex-şeful Poliţiei rutiere, Ion Vozian. Acesta însă, ca şi ceilalţi, a luat apă în gură.

38

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Valeriu Gurbulea ne-a declarat că agenţii rutieri nu au încălcat legislaţia în vigoare “remorcând” microbuzul de pe Calea Moşilor pe Maria Cebotari. “Nu exclud că cei doi au fost ispitiţi să ia mită pentru a închide ochii la transportarea celor 200 kg de droguri, însă doar intenţia goală, nematerializată, nu poate fi sancţionată. În final, contează că s-au descoperit drogurile”, a mai spus procurorul general.

Solicitat de TIMPUL, Ion Ciobanu, unul dintre cei doi agenţi de circulaţie, a refuzat categoric să discute despre dosarul „Heroina”. „Am primit indicaţii să nu spun nimic atâta timp cât se derulează ancheta. Eu şi domnul Poiană am spus tot ce am ştiut”, ne-a declarat Ciobanu, iar Poiană nu a mai fost de găsit.

Am încercat să aflăm dacă Poiană şi Ciobanu au depus vreo plângere pe cazul agresării lor fizice de către colegii de la DMS. Ion Berbinschi ne-a spus că la MAI nu s-a înregistrat nicio plângere. Şi Lilian Cociu a evitat să ne ofere detalii, făcând şi el referinţă la “secretul anchetei”.

Cui îi aparţinea microbuzul?

Curios este şi faptul că maşina care transporta drogurile avea numere de înmatriculare moldoveneşti. Cine este posesorul microbuzului şi cum a ajuns acesta în serviciul traficanţilor? Am reuşit să aflăm că proprietara autoturismului este Nina Cebanu, aparent o locuitoare a oraşului Chişinău. Soţul femeii, pierdut cu firea, ne-a spus că familia sa nu are nimic cu această maşină. “Nu ştiu dacă soţia dă în chirie microbuze... nu ştiu nimic. Nu ştiu unde este soţia mea şi nici unde lucrează. Eu nu demult am ieşit din spital. Eu am un Opel Omega, nu şi un microbuz Hyundai. Prea multe întrebaţi. Nu mai vreau să răspund... Dacă mai aveţi întrebări, trimiteţi-mi-le în scris”, a spus bărbatul, trântindu-ne uşa în nas. Mai târziu nu am reuşit să vorbim cu Nina Cebanu. Nimeni nu ne mai deschidea uşa. Totuşi, am aflat că soţul femeii, Victor, ar fi fost anterior angajat al MAI. La fel, nici procurorul Lilian Cociu n-a dorit să ne spună multe, menţionând că “Nina Cebanu este o femeie simplă, de la care în 2007 turcii au cumpărat autoturismul”(!).

Papuc “protejat”?

Sursele noastre afirmă că o cantitate atât de mare de droguri nu putea trece toate filtrele de pe teritoriul Moldovei fără girul boşilor din MAI sau alte instituţii 39

Transparency International – Moldova

de stat. Potrivit altor surse, maşina cu droguri se îndrepta spre curtea MAI. Se presupune că ex-ministrul Papuc ar fi fost „protejat” de „sistem”, de aceea procurorii nici nu-l deranjează cu interogări. Totodată, se menţionează că nimeni nu s-a aşteptat că cei doi agenţi de circulaţie vor sta în calea afacerii. Oare nu din această cauză ei au şi fost demişi? Nu excludem că cei doi inspectori rutieri ştiu ce ştiu, de aceea au şi fost restabiliţi la scurt timp în funcţie. Am aflat că mai mulţi poliţişti care au participat la întocmirea raportului de reţinere a heroinei ar fi fost demişi, iar ulterior restabiliţi în funcţie. Întrebaţi dacă exministrul Afacerilor Interne este sau nu implicat în afacerea „Heroina”, procurorul Lilian Cociu a ţinut să ne asigure că Gh. Papuc nu are nicio legătură cu cele 200 kg de heroină, de aceea nici n-a fost audiat. În acelaşi timp, Corneliu Savca a făcut un demers ca Gh. Papuc să fie audiat. De mai multe săptămâni, deputaţii din AMN solicită ca parlamentul să creeze „o comisie specială care să examineze dosarul „Heroina” şi implicaţiile lui Gheorghe Papuc în acest dosar”. Comuniştii însă au respins în repetate rânduri iniţiativa, menţionând că nu au pentru ce să „deranjeze” procurorul general. De ce comuniştii nu doresc să facă mai multă lumină în acest caz? Sau, poate, lanţul suspecţilor nu se opreşte la Papuc, dar urcă mai sus?

Potrivit surselor noastre, cele 200 kg de heroină se află acum într-un depozit al Serviciului de Informare şi Securitate, fiind «anexate» ca probe la dosar. Se presupune că drogurile ar fi fost «ascunse» aici pentru ca atunci când se vor limpezi apele, să fie vândute cu «amănuntul». Lilian Cociu n-a dorit să divulge locul aflării «probelor», asigurându-ne că sunt în siguranţă şi «încuiate» cu sigilii pe care stă semnătura a trei persoane importante. Cine sunt acestea procurorul a refuzat să ne spună.

«Poliţiştii sunt nevinovaţi» Avocatul Ion Vizdoga afirmă că Ruslan Ţopa nu este membru al unei grupări criminale specializate în traficul de droguri, iar dosarul este fabricat, clientul său şi ceilalţi colegi fiind ţapii ispăşitori. «Ruslan Ţopa a îndeplinit întocmai ordinele şefului său. Mai mult, acum se încearcă prin diverse metode să-i determine pe Ţopa şi Moiseev să dea mărturii false. Săptămâna trecută cei doi au fost duşi într-un subsol al SIS-ului, fără de ştirea avocaţilor, unde angajaţii instituţiei au încercat să le «sugereze» ce si cum să spună. Încercările de intimidare demonstrează că în spatele dosarului «Heroina» se află alte persoane sus-puse din MAI şi se încearcă protejarea acestora», a mai spus I. Vizdoga.

40

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

La rândul lui, avocatul Vladimir Mării susţine că Corneliu Savca nu este vinovat şi că şi-a făcut datoria corect. Imediat ce Curtea de Apel a luat hotărârea de a-i ţine în continuare în arest pe Savca, Ţopa şi Moiseev, cei trei au depus cereri la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.

Irina Codrean, www.timpul.md, 6.06.2008

Imunitate cu Papuc în spate Procurorii nu se grăbesc să-l interogheze pe ex-ministrul de Interne în «Dosarul Heroina» Ex-ministrul Afacerilor Interne, Gheorghe Papuc, n-a mai fost invitat la procuratură pentru a da depoziţii în «Dosarul Heroina». Dar audierea lui Papuc au solicitat-o chiar şi poliţiştii suspectaţi că ar fi facilitat transportarea drogurilor. Oficialităţile solicitate de noi ne-au spus că «încă nu este momentul potrivit».

Irina Codrean La sfârşitul săptămânii trecute, cei trei angajaţi ai Direcţiei misiuni speciale, dar şi cetăţeanul turc Cernit Murat, suspectaţi că ar fi facilitat transportarea a 200 kg de heroină pe teritoriul RM, s-au prezentat la Judecătoria Centru, însă au refuzat să participe la şedinţă. Ei pun la îndoială imparţialitatea judecătorului.

Cu toate acestea, instanţa de judecată a decis prelungirea mandatului de arest pe numele celor patru suspecţi.

Avocaţii poliţiştilor – Ruslan Ţopa, Corneliu Savca şi Dumitru Moiseev – susţin că clienţii lor au înaintat un demers procurorilor în care solicită audierea exministrului de Interne. Potrivit lor, Papuc ar face lumină în dosar şi ar confirma nevinovăţia lor. Din declaraţiile lui Corneliu Savca, şef al Departamentului misiuni speciale, Gh. Papuc a fost informat despre circulaţia unei maşini “ticsite” cu 200 kg de heroină pe teritoriul RM. Solicitat de TIMPUL, procurorul Lilian Cociu ne-a spus că “încă nu este oportun ca ex-ministrul de Interne să depună mărturii, chiar dacă suspecţii cer acest lucru”. În acelaşi timp, Cernit Murat declară că este nevinovat şi că a informat organele de drept despre circulaţia unei maşini cu droguri pe teritoriul RM. Avocatul cetăţeanului turc, Oleg Spânu, susţine că, pe data de 20 martie curent, clientul 41

Transparency International – Moldova

său l-a sunat pe şeful Direcţiei misiuni speciale şi l-a informat despre faptul că «doi colaboratori ai poliţiei rutiere au reţinut un microbuz cu droguri, condus de doi cetăţeni turci, şi că poliţiştii cer mită de la şofer». «În dimineaţa zilei cu pricina, clientul meu a fost sunat de şoferul microbuzului Karalar Murat, dar nu de Boztepe Omer, aşa cum susţin procurorii, care l-a informat că inspectorii rutieri îi cer 5000 de euro, ca să fie lăsat în pace. El i-a mai spus că poliţiştii i-au «aruncat» în maşină cinci kg de droguri, iar pe cel deal doilea cetăţean turc, Boztepe Omer, l-au eliberat, ca să aducă banii. Karalar Murat ştia că clientul meu este jurist şi ar putea să-l ajute. Cernit Murat i-a răspuns că se va implica numai după ce poliţia va înregistra cazul de trafic de droguri şi l-a informat despre circulaţia microbuzului cu droguri pe Corneliu Savca, deoarece îl cunoştea de patru ani. În zilele următoare, poliţia l-a arestat, fiind bănuit că a organizat transportarea pe teritoriul RM a 200 kg de heroină.

Procurorii susţin că Cernit Murat este un terorist şi-i dat în căutare generală.

Este vorba de o informaţie neoficială şi nu se ştie pe ce căi a fost obţinută. În Turcia el a fost simpatizant al Partidului Muncitoresc Kurd, de aceea, probabil, a şi nimerit pe lista neagră a autorităţilor turce. Informaţia n-a fost confirmată oficial şi nu trebuie să fie luată în consideraţie. În R. Moldova, Cernit Murat are statut de refugiat, deoarece în Turcia este persecutat pe motive politice. Tot aici a absolvit Facultatea de Drept şi activează în prezent ca jurist la biroul de avocaţi “InterAvo”. Deci, nu este un infractor”, susţine avocatul.

Irina Codrean, www.timpul.md, 4.07.2008

Societate Buget electoral

Deputaţii comunişti redistribuie banii publici în interesul lor Coaliţia roş-oranj din parlament a decis, vineri, să „împartă” 372,5 milioane lei din Bugetul de stat pentru realizarea, în mare parte, a unor „obiective electorale”. Anul acesta, din banii contribuabililor, comuniştii vor încerca să cumpere voturile tinerilor, pe care-i momesc cu compensaţii pentru locuinţe.

Pe de altă parte, deputaţii din fracţiunea majoritară au refuzat să aloce 3,3 milioane lei pentru o instituţie medicală, folosind aceşti bani pentru „aerisirea sălii de şedinţe a parlamentului”.

Irina Codrean 42

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Modificările la Legea Bugetului de stat pentru anul 2008, propuse de Ministerul Finanţelor, au fost criticate de opoziţie. Unii deputaţi i-au învinuit pe comunişti de populism şi trucuri electorale ieftine. Parlamentarul Vlad Filat a declarat că «rectificările în Legea Bugetului de stat au fost scrise în sediul Partidului Comuniştilor şi nu la Ministerul Finanţelor», iar deputatul Gheorghe Susarenco a avertizat-o pe Mariana Durleşteanu: «Nu vă băgaţi în buget, că, mai târziu, Voronin o să vă bage la puşcărie!». În cele din urmă, revolta opoziţiei a fost în van, comuniştii şi pepecediştii au votat modificările la Legea Bugetului pentru 2008.

Sub paravanul Anului Tineretului, PCRM a decis să susţină familiile tinere, alocând 15 mln. lei la «acordarea compensaţiilor unice pentru procurarea sau construcţia locuinţei şi compensaţii lunare pentru chiria spaţiului locativ».

Câte familii tinere vor beneficia de “ajutor” încă nu este clar. Mai mult, nu se ştie cum vor fi selectaţi beneficiarii milioanelor de lei.

Pentru a-i «înroşi” pe tineri, comuniştii au decis să aloce 40 mln. lei pentru reconstrucţia Centrului republican pentru copii şi tineret. Asta – după ce preşedintele Voronin a poruncit ca imobilul să fie doar în serviciul tinerilor.

Deputaţii n-au uitat şi de autorităţile publice locale din unele raioane, care vor beneficia suplimentar de transferuri cu destinaţie specială în sumă de 81,4 mln. lei. Potrivit opoziţiei, banii vor ajunge iarăşi în conturile primăriilor roşii şi, probabil, pepecediste. Vicespicherul Iurie Roşca a lăudat proiectul de lege în cauză. Milioanele contribuabililor vor fi cheltuite pentru construcţia unor gazoducte, apeducte, reparaţia capitală a obiectivelor social-culturale etc.

Mai norocos a fost executivul din Dubăsari, fiind singurul raion care va primi bani pentru «clădirea Consiliului raional Dubăsari». Coincidenţă sau nu, dar parlamentul a adoptat decizia de a acorda 2,8 milioane lei în acest scop, la numai o lună după ce preşedintele raionului, Grigore Policinschi, l-a felicitat în versuri pe şeful statului cu ocazia zilei sale de naştere. Mai amintim că, anterior, preşedintele Policinschi a insistat mult ca V. Voronin să fie desemnat cetăţean de onoare al raionului.

Deputaţii s-au gândit şi la confortul lor. Circa 3,3 mln. lei au fost alocate pentru procurarea şi instalarea sistemelor de aer condiţionat în sala de şedinţe a parlamentului, în care deputaţii muncesc vreo opt ore pe săptămână. Deputatul Valentina Buliga a propus ca aceşti bani să fie redistribuiţi 43

Transparency International – Moldova

Institutului de cercetări ştiinţifice în domeniul ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, pentru reparaţia blocurilor de chirurgie pediatrică, deoarece acestea se află într-o stare deplorabilă. Dar propunerea n-a fost susţinută. Şi portul fluvial Giurgiuleşti – «proiectul secolului», în opinia comuniştilor – va «înghiţi» 31 mln. lei.

După ce, în doar jumătate de an, au secat Fondul de rezervă, irosind banii publici mai mult pentru «beţii oficiale», numite în limbajul guvernanţilor «cheltuieli imprevizibile pentru organizarea întrunirilor interguvernamentale şi interstatale», deputaţii au votat suplinirea lui cu 14 milioane lei. Şi aceşti bani, în mare parte, vor fi «mâncaţi şi băuţi» de oficialii moldoveni.

Acumulările la bugetul de stat vor proveni din plata TVA şi a impozitelor pe venit, din încasări de accize şi aplicarea altor taxe şi plăţi. Deci, sunt banii încasaţi de stat din remitenţele moldovenilor care muncesc în sudoarea frunţii peste hotare.

Irina Codrean, www.timpul.md, 30.06.2008

Investigaţii

O companie favorită la licitaţiile publice R. Moldova riscă să nu obţină finanţare externă, deoarece nu împarte corect banii publici Irina Codrean TIMPUL a scris în câteva rânduri despre licitaţiile publice câştigate de companiile din grupul “DAAC Hermes”. În 2004, Baza auto a aparatului guvernului a procurat de la “DAAC Auto” 42 de Skode pentru preşedinţii de raioane şi şefii oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, fiind în total cheltuite pentru autoturisme de serviciu peste 10 mln. lei. La sfârşitul lui 2006 şi începutul lui 2007, aceeaşi instituţie a procurat tot de la “DAAC Auto” alte 17 autoturisme Skoda “pentru necesităţile Aparatului Guvernului”, cheltuind în total aproape 5 mln. lei. Astăzi, aflăm că o companie din holdingul “DAAC Hermes”, şi anume “DAAC-Auto Trade”, a câştigat licitaţia organizată de Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM) pentru achiziţia a 60 de maşini pentru serviciul de asistenţă medicală primară.

44

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Grupul de lucru pentru achiziţii, compus din 13 oficiali, a decis că autoturismele “Suzuki Jimny”, propuse de “DAAC Auto Trade”, sunt cele mai potrivite pentru drumurile din Moldova şi că merită toţi banii – 10.965.000 lei sau 182.750 lei per maşină. La prima vedere, CNAM a organizat licitaţia corect.

Dacă în «afacerile Skoda» despre care am mai scris, instituţiile de stat au încercat să ascundă de ochii lumii detaliile licitaţiilor, de data aceasta oficialii de la CNAM n-au ezitat să ne prezinte copia contractului semnat cu SRL «DAAC-Auto Trade» şi să ne explice de ce au optat pentru «Suzuki Jimny».

Maşini scumpe şi ieftine La licitaţia din 30 iulie 2007 au participat cinci companii, trei dintre care sunt înrudite cu grupul «DAAC Hermes». Pe lângă câştigător, s-au mai înscris în concurs «DAAC-Auto Sport» şi SA «Antares». Prima a propus «Dacia Logan» la preţul de 167.000 lei, iar a doua – «Renault Kangoo», la preţul de 203.830 lei. La tender au mai participat companiile “Nistru Lada” şi «Orhei Lada Service», ambele propunând autoturisme “NIVA”, la preţul de circa 112.000 lei/bucata.

Gheorghe Russu, directorul general al CNAM, ne-a declarat că oferta companiei “DAAC-Auto Trade” a corespuns în mare parte cerinţelor CNAM. «Ne-am dorit o maşină cu tracţiune integrală (4x4), cu un consum redus de combustibil şi la un preţ redus. Sigur, «NIVA» era mai ieftină, însă consumă 10,8 litri de benzină la 100 km, iar «Suzuki Jimny» – numai 7,8 litri. «Dacia Logan» n-a corespuns criteriilor noastre, iar «Renault Kangoo» a fost prea scumpă. Mai mult, “DAAC-Auto Trade”, din propria iniţiativă, ne-a acordat o reducere de 2.550 lei la fiecare maşină, astfel preţul final per automobil fiind de 182.750 lei. În total, din fondul de profilaxie al Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină au fost alocaţi 10.965.000 lei pentru procurarea celor 60 de maşini”, ne-a spus Gheorghe Russu.

Decizia CNAM de a declara câştigător pe “DAAC-Auto Trade” a nemulţumit pe contra-concurentul său – “Nistru Lada”, care a cerut explicaţii de la organizatorii licitaţiei. Revolta importatorilor de 45

Transparency International – Moldova

maşini ruseşti pare a fi întemeiată – autoturismul “NIVA” parcă corespunde standardelor europene, este “călit” pe drumurile din R. Moldova şi-i mult mai ieftin decât “Suzuki Jimny”. Argumentele lui Gheorghe Russu, pare-se, i-au liniştit pe cei de la “Nistru Lada”, care, fiind solicitaţi de noi, au refuzat să facă declaraţii pentru presă. De ce? Nu vor să intre în bucluc cu statul sau cu concurenţii?

«Suzuki Jimny» pentru medici de familie E curios faptul că, la mijlocul anului trecut, când CNAM a anunţat licitaţia de milioane, «DAAC-Auto Trade» nu era dealerul oficial al «Suzuki» în R. Moldova. Gurile rele vorbesc că preşedintele Voronin ar fi «insistat» ca medicii de familie să fie echipaţi cu «Suzuki Jimny» şi ar fi făcut lobby pentru compania «DAAC-Auto Trade». Dovezi că şeful statului ar fi favorizat un agent economic nu prea sunt, dar cert e că Voronin a ţinut să participe la ceremonia de înmânare a cheilor de la maşini reprezentanţilor centrelor de sănătate din localităţile rurale.

Imperiu câştigător.

Potrivit buletinului Agenţiei pentru Achiziţii Publice, în 2007 companiile importatoare de autoturisme înrudite cu „DAAC Hermes” au câştigat vreo zece licitaţii publice. De ce? Explicaţia pare a fi la suprafaţă: „DAAC Hermes” şi-a construit cel mai mare imperiu auto în R. Moldova, care vinde aproape toate brandurile de automobile existente pe piaţă. O altă explicaţie: preşedintele holdingului, Vasile Chirtoca, este în relaţii bune cu mai-marii statului, fiind şi membru al Consiliului economic al ex-prim-ministrului Vasile Tarlev.

Solicitat de TIMPUL, Ion Ţurcanu, directorul Agenţiei pentru Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare, ne-a spus că „n-a observat ca licitaţiile publice să fie monopolizate de un agent economic”. «Fiecare instituţie alege oferta care este mai bună. Agenţia verifică dacă licitaţiile s-au desfăşurat fără încălcări. Au fost cazuri când am solicitat anularea contractelor. Înainte, Agenţia monitoriza toate licitaţiile publice privind achiziţionarea autoturismelor, dar acum această funcţie o îndeplineşte Bursa de Mărfuri», ne-a mai spus Ţurcanu.

Veaceslav Ioniţă, expert la IDIS «Viitorul», susţine că, dacă una dintre firmele participante la licitaţie a prezentat cea mai bună ofertă, atunci, formal, totul este corect. «Însă, ceea ce mă îngrijorează este faptul că R. Moldova riscă să nu 46

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

obţină finanţare externă, pe motiv că statul împarte banii publici într-un mod, să zicem, neortodox. Drept exemplu ne servesc nu numai achiziţiile, dar şi distribuţia banilor pentru necesităţile raioanelor. Banii publici sunt utilizaţi în conformitate cu politica partidului, astfel fiind ignorate prevederile legislaţiei.

Intuiesc că, în cazul achiziţiilor publice, mijloacele financiare sunt împărţiţe iarăşi pe interese.

Dacă la o licitaţie participă mai multe firme din acelaşi holding, nu este corect ca ofertele lor să fie examinate separat. Dacă acest principiu se ignoră, presupun că există corupţie. În cazul în care procuratura se face că nu observă aceste încălcări, o soluţie ar fi ca firmele concurente să dea alarma. Dar firmele nemulţumite nu fac nimic, căci le este frică de artileria statului», ne-a mai spus V. Ioniţă. «În anul curent, CNAM îşi propune să procure alte 120 de maşini pentru instituţiile medico-sanitare publice primare, iar în 2009 – încă 80. Oficialii CNAM au declarat că e logic să achiziţioneze acelaşi model de autoturism.

Totuşi, va fi organizată o nouă licitaţie, la care vor putea participa toţi doritorii.

Iarăşi va fi în câştig „DAAC-Auto Trade”?

Irina Codrean, www.timpul.md, 4.07.2008

O instituţie trecută pe linie moartă: Curtea de Conturi În ultimii trei ani, din cele nouă dosare intentate, doar unul a ajuns în instanţa de judecată An de an, Curtea de Conturi atenţionează instituţiile de stat că irosesc fără cap milioane şi milioane de lei din buzunarul contribuabililor, recomandând totodată Procuraturii Generale şi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei să-i pedepsească pe vinovaţi. Însă, pare-se, oamenii legii nu au timp să lupte cu cei care aruncă în vânt banii publici. În ultimii trei ani au fost intentate doar nouă dosare penale pe numele funcţionarilor risipitori şi numai unul a ajuns în instanţa de judecată.

Irina Codrean Curtea de Conturi (CC) nu a ascuns niciodată câţi bani aruncă în vânt ministerul X sau Consiliul raional Y. Le-a făcut din deget celor certaţi cu bunul-simţ, 47

Transparency International – Moldova

însă cei cu musca pe căciulă au continuat să cheltuiască aiurea milioanele de lei. Potrivit rapoartelor CC, în anul 2005 ministerele şi alte instituţii de stat au folosit banii publici contrar destinaţiei iniţiale, au făcut depăşiri de cheltuieli de buget sau au utilizat fraudulos 68 mln. de lei, în 2006 – 199 mln. lei, iar în 2007 – 219 mln. lei. Conform legislaţiei, Curtea nu este în drept să-i tragă la răspundere pe funcţionarii risipitori, dar este obligată să informeze de fiecare dată PG şi CCCEC despre rezultatele controalelor financiare. Însă datele statistice demonstrează că cele două instituţii de drept, intenţionat sau nu, trec cu vederea nelegiuirile scoase în vileag de CC.

Un dosar în instanţa de judecată Ne-am propus să aflăm câte dosare penale a intentat CCCEC şi, respectiv, PG în baza sesizărilor Curţii de Conturi în perioada 2005-2007 şi câţi funcţionari de stat au fost pedepsiţi. CCCEC ne-a declarat că a pornit şapte cauze penale în baza materialelor CC, iar alte trei au fost anexate la dosarele anterior intentate.

Astfel că, în 2005, au fost cercetaţi penal: primarul oraşului Criuleni, «pentru cauzarea prejudiciului intereselor publice în sumă de 453.727 lei»; factorii de decizie ai Consiliului de Expertizare Medicală a Vitalităţii, «pentru acordarea ilicită a gradelor de invaliditate»; persoane cu funcţii de răspundere de la Ministerul Finanţelor, «pentru încheierea unui contract de gaj fără a fi autentificat notarial»; contabilul-şef al Asociaţiei interraionale de producţie, reparaţie şi exploataţie din oraşul Hânceşti, «pentru sustragerea mijloacelor băneşti în sumă de 7521 lei»; factorii de decizie ai Departamentului Agroindustrial «Moldova-Tutun», «pentru cauzarea prejudiciului în sumă de 238.200 lei ca urmare a comercializării patrimoniului statului»; factorii de decizie ai fostului Departament al Privatizării şi Administrare a Proprietăţii de Stat, «pentru cauzarea prejudiciului şi intereselor publice la înregistrarea ÎM «Air Moldova»; persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul Şcolii nr. 10 din mun. Chişinău, pentru delapidarea mijloacelor băneşti destinate achitării burselor». Atât!

Curios este faptul că doar dosarul contabilului-şef al Asociaţiei interraionale de producţie, exploa48

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

taţie şi reparaţie din oraşul Hânceşti a ajuns în instanţa de judecată. Atenţie!

Reclamata a prejudiciat bugetul de stat cu 7521 lei. (!)

Care este soarta celorlalte dosare intentate de CCCEC? Trei au fost clasate, iar altele trei se prăfuiesc şi astăzi pe mesele angajaţilor instituţiei. Au scăpat de răspundere penală oficialii de la Ministerul Finanţelor şi Departamentului Agroindustrial «Moldova-Tutun», pentru că «faptele lor nu întrunesc elementele infracţiunii», dar şi ex-primarul de Criuleni care între timp decedase.

Lideri la risipire În lista persoanelor anchetate de CCCEC nu figurează miniştri, ambasadori sau directori de instituţii de stat care au folosit banii publici contrar destinaţiei iniţiale. Nu se ştie câţi funcţionari au fost cercetaţi penal pentru încălcările comise în gestionarea fondurilor publice în anul 2006, dar şi în 2007. De ce? «În cadrul şedinţelor de lucru a Consiliului Consultativ au fost examinate materialele controalelor CC ce urmează a fi propuse spre remitere după competenţa CCCEC», ne-au explicat oficialii de la CCCEC. Potrivit ultimului raport al CC privind gestionarea fondurilor publice în anul 2007, Ministerul Finanţelor, misiunile diplomatice, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Educaţiei sunt în topul celor care au risipit cei mai mulţi bani publici. Şi în aceste cazuri, organele de anchetă încă nu şi-au dat verdictul. Am solicitat oficial şi de la Procuratura Generală lista dosarelor intentate în baza materialelor Curţii de Conturi. Ca răspuns – nimic. Şi asta chiar dacă au trecut mai bine de două luni. La şedinţa parlamentului din 3 iulie a.c. Ala Popescu, preşedinta Curţii de Conturi, a declarat că, în ultimii ani, în baza materialelor instituţiei pe care o conduce au fost intentate nouă dosare penale. Alte detalii şefa CC nu a mai oferit. Dacă şapte dosare sunt meritul CCCEC, atunci, parese, alte două au fost intentate de Procuratura Generală. Care e soarta acestor dosare, PG nu a dorit să ne spună. De ce? Nu cumva şi acestea nu au mai ajuns în instanţa de judecată din “lipsa elementelor infracţiunii”?

Miniştri nepedepsiţi În ultimii şapte ani peste 30 de miniştri au fost demişi din funcţie din diverse motive. Mulţi au fost concediaţi cu mare scandal, fiind acuzaţi de corupţie, incompetenţă, abuz în serviciu sau pentru trafic de influenţă. La scurt timp însă majoritatea foştilor miniştri au obţinut alte fotolii. Printre cei demişi pentru 49

Transparency International – Moldova

abuz de funcţie sau comiterea unor furturi din avutul sau bugetul de stat sunt: Anatol Cupţov, ex-ministrul Transporturilor şi Comunicaţiilor; Victor Gaiciuc, ex-ministrul Apărării; Vasile Iovv, ministru al Transporturilor; Constantin Mihăilescu, fostul ministru al Ecologiei şi Resurselor Naturale. La una din şedinţele în plen din anul curent, deputatul Vitalia Pavlicenco a cerut Aparatului guvernului informaţii privind numărul dosarelor intentate pe numele miniştrilor care au prejudiciat bugetului public. Oficialii de la guvern i-au spus că «niciunui dintre miniştrii demişi de la 2001 încoace nu i-a fost deschis dosar penale, din motiv că nu a fost depistată implicarea acestora în activităţi infracţionale», se menţionează în răspunsul Aparatului guvernului.

Cine, totuşi, este veriga slabă? Mircea Eşanu, secretarul Alianţei Anticorupţie, a declarat că fiecare organ de anchetă îşi are rolul său în investigarea şi demonstrarea unui caz de fraudare a banilor publici. Astfel că, în opinia lui, dacă din numărul total de dosare instrumentate în instanţa de judecată ajung puţine, înseamnă că poate fi considerat vinovat de nepedepsirea funcţionarilor hoţi atât CCCEC, cât şi PG. Solicitată de TIMPUL, Ala Popescu a declarat că CC are obligaţia să informeze organele de anchetă despre încălcările depistate. De restul răspund organele de anchetă. Cu toate acestea, banii publici continuă să dispară, iar funcţionarii risipitori sunt ocoliţi de justiţie.

Irina Codrean, www.timpul.md, 5.09.2008

Ilegalitate la pătrat Ce ascund demnitarii moldoveni atunci când refuză să-şi facă publice declaraţiile pe avere?

– Ce venit a avut preşedintele României în 2007?

67.097 lei româneşti (19.000 de euro).

Ce venit a avut preşedintele Republicii Moldova în 2007?

«Pentru a lua cunoştinţă de declaraţia cu privire la venit ar fi cazul să vă adresaţi Comisiei centrale de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate» Nu este un banc. Este o realitate şi un răspuns umbrelă în spatele căruia demnitarii din Republica Moldova îşi tăinuiesc veniturile.

50

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Matematica secretizării informaţiei Centrul de Investigaţii Jurnalistice în colaborare cu Centrul Acces info a testat transparenţa tuturor instituţiilor publice centrale şi locale din republică în ce priveşte declaraţiile pe venit ale conducătorilor instituţiilor. Ne-am propus să aflăm care a fost venitul demnitarilor şi al altor persoane cu funcţii de răspundere în 2005, 2006, 2007 şi am expediat, în decembrie 2007, solicitări de informaţii la 1.325 de instituţii centrale şi locale: parlament, preşedinţie, guvern, ministere, consilii raionale, judecătorii, procuraturi, subdiviziuni ale Poliţiei, primării etc. Majoritatea lor au neglijat cererea de acces la informaţii. Ne-au răspuns mai puţin de un sfert din instituţii – 276 – dintre care doar 46 au făcut publice veniturile obţinute de conducătorii instituţiei în ultimii trei ani.

«Este un act confidenţial, sunt date personale, solicitaţi de la Comisia centrală de control al declaraţiilor cu privire la venituri şi proprietate, cu ce scop aveţi nevoie de această informaţie?», acesta este paravanul după care prefără să-şi tăinuiască venitul funcţionarii, plătiţi din banii publici.

Doar 8 din 57 de instituţii naţionale sunt transparente Din structurile naţionale – parlament, preşedinţie, ministere, agenţii, departamente ş.a. – 57 la număr, doar opt au prezentat mărimea veniturilor conducerii acestora. În lista celor care au preferat să nu răspundă la demersul nostru sunt Parlamentul, cel care acum opt ani a adoptat Legea privind accesul la informaţie, şi Curtea Constituţională, care, astfel, a încălcat ea însăşi Constituţia. Au neglijat demersul Centrului de Investigaţii Jurnalistice şi Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Biroul naţional de statistică, Agenţia naţională pentru ocuparea forţei de muncă, Agenţia «Moldova-Vin», Agenţia «Moldsilva» ş.a.

Cei mai deschişi dintre cei înstăriţi Cel mai înstărit dintre funcţionarii care nu şi-au ascuns venitul după perdea, este actualul director al Agenţiei pentru Proprietate Intelectuală, Dorian Chiroşca, care, în 2007, a acumulat un venit total de 262.265 lei. El este urmat de colegul său de la AGEPI, Ion Daniliuc, vicedirector, cu un venit anual de 201.927 lei şi de Ion Corobcean, şeful Marelui Stat Major, cu un venit anual de 114.062 lei.

51

Transparency International – Moldova

Dintre miniştrii care ne-au prezentat declaraţiile pe venit, mai bogaţi sunt Vasilii Şova, ministru al Reintegrării, cu un venit, în 2007, de 111.579 lei, Artur Cozma, ministru al Culturii – cu 88.723 lei câştigaţi anul trecut şi Vitalie Vrabie, ministru al Apărării – cu un venit de 82.388 lei. Ministrul administraţiei publice locale, Valentin Guznac, a agonisit anul trecut 80.810 lei, iar Ministrul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, Galina Balmoş – 79.641 lei. Şi directorul Agenţiei Proprietăţii Publice, Igor Grigoriev, şi-a făcut public venitul pentru 2007 care se cifrează la 80.222 lei. Un venit puţin mai mic – de 79.578 lei – l-a avut directorul adjunct al Agenţiei «Apele Moldovei», Mihai Pencov. Viceminiştrii Protecţiei Sociale, Familiei, Lucia Gavriliţă şi Victor Mândru, au obţinut în 2007 un venit de 50.770 şi , respectiv, de 42.195 lei. Iar Veceaslav Iordan, director «Apele Moldovei», a agonisit în 2007 un venit de 37.141 lei.

Răspuns fără răspuns Multe instituţii centrale (34 la număr) deşi au dat curs solicitării de informaţii, nu au dat însă informaţia solicitată. CCA, bunăoară, a trimis o mostră de răspuns fără răspuns: «funcţionarii publici din CCA prezintă datele cu privire la venituri...în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare ... instituţiilor special constituite în acest sens», iar Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei şi-a exprimat refuzul prin faptul că nu am «argumentat scopul utilizării informaţiei şi temeiul legal de solicitare». Cele mai multe instituţii publice, între care Guvernul, Aparatul Preşedintelui, Curtea Supremă de justiţie, Curtea de Conturi, Procuratura Generală, Curtea de Apel Economică, Serviciul de Informaţie şi Securitate, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Ministerul Finanţelor, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei ş.a., ne-au redirecţionat la Comisia centrală de control al declaraţiilor cu privire la venit şi proprietate (CCCD). Până şi ex-ministrul Finanţelor, Mihai Pop, ne-a spus că datele despre venitul său se află la Comisie (CCCD) al cărei preşedinte era chiar el în data în care a răspuns demersului.

52

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Veniturile demnitarilor considerate secret de stat Conducerele Serviciului vamal, a Agenţiei sportului şi a Agenţiei Rezerve materiale, Achiziţii publice şi Ajutoare umanitare susţin că informaţiile privind declaraţiile pe venit sunt «confidenţiale» şi nu pot fi date publicităţii.

Ministerul Industriei şi Infrastructurii consideră că declaraţiile pe venit sunt date cu «caracter personal şi accesibilitate limitată», iar Comisia Naţională a Pieţei Financiare susţine că declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate reprezintă „un act personal, irevocabil şi confidenţial”.

Doar primarii săraci au anexat copiile declaraţiilor pe venit Deşi din totalul de 895 de primării cărora le-a fost expediată solicitarea de informaţii, au răspuns solicitării doar 56, dintre care 29 au prezentat informaţia solicitată, primarii au fost singurii funcţionari care au anexat şi copiile declaraţiilor lor pe venit, nu doar informaţia despre veniturile din salarii.

Cât priveşte instituţiile descentralizate în teritoriu – comisariate de poliţie, judecătorii, inspectorate fiscale etc. – aceste s-au dovedit şi mai secretoase. În majoritatea cazurilor, respondenţii ne-au redirecţionat la instituţia centrală în subordinea căreia se află. Şi dacă de la celelalte instituţii din teritoriu am primit câte cel puţin un răspuns, fără a obţine, în mare, informaţia solicitată, atunci de la Caselel Naţionale de Asigurări Sociale nu am primit nici un răspuns, ele fiind instituţiile care au neglijat în totalitate cererea noastră.

Legea obligă funcţionarii să-şi publice veniturile «Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere nr. 1264/19.07.2002 obligă următorii demnitari să publice declaraţiile sale pe venit în presă: Preşedintele Republicii Moldova, deputaţi, membrii Guvernului, Preşedintele Curţii Constituţionale, Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Procurorul General, Preşedintele Curţii de Conturi, Guvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei, Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, primarii din oraşe, sate (comune) şi preşedinţii consiliilor raionale. Acest articol obligă în mod expres publicarea următoarei informaţii, care nu constituie informaţie confidenţială: a) valoarea totală a proprietăţii declarate; 53

Transparency International – Moldova

b) lista tuturor bunurilor ce constituie proprietate a subiectului declarării, cu indicarea dacă aparţine cu titlu de proprietate sau cu titlu de folosinţă, inclusiv a celor aflate în afara ţării.

Demnitarii care nu sunt incluşi în lista de mai sus, deşi nu au obligaţia, dispun de dreptul de face publică aceeaşi informaţie privind veniturile sale», a declarat, licitată de CIN, jurista Janeta Hanganu. Juristul califică, de asemenea, ilegală solicitarea demnitarilor ca Centrul de Investigaţii Jurnalistice să-şi justifice interesul pentru informaţia solicitată, întrucât Articolul 10 al. 3 al Legii privind accesul la informaţie absolvă solicitantul de obligativitatea unei asemenea justificări.

29 deputaţi şi 5 miniştri nu şi-au făcut publice declaraţiile venit Majoritatea demnitarilor şi alte persoane cu funcţii publice şi-au argumentat refuzul de a ne da declaraţiile pe venit prin faptul că le-au depus la Comisia centrală de control al declaraţiilor pe venit şi proprietate. La câteva luni de la demersul nostru, în aprilie curent, Comisia a făcut publică averea unor deputaţi, miniştri şi a altor persoane cu funcţii de răspundere. Nu ştim de ce, Comisia a trecut cu vederea 29 de deputaţi şi 5 miniştri, care, până în prezent, deşi a trecut jumătate de an, nu şi-au făcut publice averile. Şi nici un organ de resort nu le-a cerut socoteală pentru că sfidează cu obrăznice legea.

Secretarul Comisiei nu ştie cine sunt membrii acesteia Despre eficienţa comisiei respective, care, este abilitată prin lege, şi acest lucru se vede şi din denumirea ei, cu controlul declaraţiilor pe venit şi proprietate, nu mai vorbim. Secretarul acestei comisii, Vadim Enicov, el fiind şi reprezentantul Preşedinţiei în comisie, nu ştie măcar cine sunt membrii acesteia. Solicitat de noi, pe 8 iulie, să ne dea lista şi coordonatele membrilro comisiei, Enicov ne-a spus că are treburi mai importante de rezolvat la moment. Totuşi, la insistenţa noastră, a numit câţiva membri, printre care Ivan Câlcic şi Ion Untu şi Dumitru Prijmireanu, persoane, care, după cum aveam să constatăm după o zi de căutări, nu sunt membri ai acestei comisii din anul 2006 (!). Mai mult, Enikov ne-a spus că ultima şedinţă a Comisiei a avut loc «aproximativ acum 2 săptămâni», iar singurul membru al comisiei pe care l-am găsit disponibil, deputatul Ion Guţu, ne-a spus că a fost chemat la o şedinţă a comisiei acum două luni, dar nu a fost prezent, deoarece se afla într-o deplasare. Ultima şedinţă a comisiei la care dânsul a participat a avut loc în luna februarie.

54

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Membrii Cabinetului demis au plecat, fără să-şi prezinte declaraţiile pe avere Potrivit buchiei legii, după demiterea Guvernului toţi miniştrii trebuie să prezinte Comisiei informaţii despre averea agonisită de la începutul anului până la demitere. Comisia, la rândul ei, trebuie, în termen de 30 de zile, să verifice corectitudinea declaraţiilor. Înturcât Guvernul Tarlev şi-a prezentat demisia la 31 martie curent, am solicitat de la Comisie informaţia despre declaraţiile pe care trebuiau să le depună membrii cabinetului demis, mai ales că termenul în care comisia trebuia să verifice declaraţiile a expirat pe 3 iulie. Răspunsul secretarului a fost că membrii comisiei nu au procesat încă toată informaţia şi nu cunoaşte dacă toţi miniştrii guvernului demis au prezentat noile declaraţii pe venit şi avere.

Acestea sunt doar câteva din exemple care pun la îndoială eficienţa Comisiei Centrale de Control a declaraţiilor de venit şi proprietate. Centrul de Investigaţii Jurnalistice monitorizează, în prezent, activitatea ei şi va reveni cu o investigaţie la temă.

Organele de drept nu sunt sesizate Chiar dacă o treime din deputaţi şi câţiva miniştri nu au prezentat conform legii declaraţiile pe avere, organele de drept nu au fost sesizate. Procurorul anticorupţie, Boris Poiată, ne-a declarat că la Procuratura Anticurupţie nu a parvenit nici o sesizare pentru a verifica anumite declaraţii pe avere ale demnitarilor. Procurorii au iniţiat în trei cazuri verificări ale veniturilor unor funcţionari, dintre care dosarul unui poliţist de la Hânceşti a fost trimis în judecată.

Legislaţia privind declararea averilor din Moldova este imperfectă, a ţinut să precizeze Boris Poiată, subliniind că dacă în alte state, cum ar fi Letonia, bunăoară, demnitarul este obligat să facă dovada că a obţinut averea în mod legal, la noi, totul se prezumă şi organele de drept trebuie să dovedească că demnitarul s-a îmbogăţit ilicit.

55

Transparency International – Moldova

NOTĂ: Declaraţiile pe venit ale demnitarilor şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere care au răspuns solicitării CIN, dar şi mai multe răspunsuri deocheate primite de funcţionarii plătiţi din banii publici, pot fi accesate pe site-ul www.investigaţii.md.

Cornelia Cozonac, Centru de Investigaţii Jurnalistice, 24.07.2008

Afacerea „scumpirea energiei din Ucraina” Un intermediar privat adună milioane de dolari pe seama consumatorilor din RM De la 1 iunie 2008, RM procură energie electrică din Ucraina la preţ de 4,4 cenţi SUA/kWh, cu 10% mai mare decât cel plătit în luna mai. Prim-vicepremierul Igor Dodon a anunţat noul preţ ca pe un „succes remarcabil”, argumentând că, iniţial, partea ucraineană cerea o majorare de 50%. Prin culoarele de la Chişinău se vorbeşte însă că majorarea de preţ s-a făcut în beneficiul unei firme înregistrate în Ungaria în spatele căreia ar fi persoane suspuse din conducerea Moldovei şi Ucrainei.

„Succes remarcabil”?

La 20 mai curent, o delegaţie a R. Moldova, condusă de ministrul Economiei şi Comerţului, Igor Dodon, a purtat negocieri la Kiev privind preţul energiei electrice ucrainene livrate RM. Delegaţia condusă de ministrul Dodon a inclus şi manageri de la întreprinderile de stat „Energocom” şi „Moldelectrica”, dar şi un grup de oameni de afaceri. Potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei şi Comerţului (MEC), în cadrul unei întrevederi cu ministrul Combustibilului şi Energeticii al Ucrainei, Yuri Prodan, s-a ajuns la o înţelegere privind asigurarea unor livrări stabile de energie electrică din Ucraina către R. Moldova până la finele anului 2010. Totodată, s-a stabilit că, începând cu 1 iulie 2009, procurarea energiei electrice se va efectua la preţurile stabilite pe piaţa angro a Ucrainei, însă pentru RM va fi aplicat un coeficient de reducere.

Potrivit informaţiei MEC, în prezent preţurile pe piaţa ucraineană angro de energie electrică ar constitui circa 6,2 cenţi SUA/kWh, iar preţurile la care se exportă energia ucraineană în Ungaria, Slovacia şi România sunt mai mari – 7 cenţi SUA/kWh. În aceste condiţii, înţelegerile privind livrările de energie elec56

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

trică din Ucraina în RM sunt cele mai favorabile pentru Moldova, se menţiona în informaţia ministerului moldovean. Ulterior, aceste date au fost confirmate şi de ministrul Dodon. El n-a comunicat însă un fapt important că, în urma „negocierilor”, în schema de import a curentului din Ucraina a fost inclus un intermediar privat. Este vorba de compania energetică „Energo-Partner” Kft din Ungaria, (înregistrată pe adresa 1113 Budapest, Bocskai út 77-79).

Despre activitatea acestei companii nu am putut afla nimic. Precizăm că, până în prezent, livrările de energie electrică din Ucraina se făceau doar prin intermediul companiei de stat „Ukrinterenergo”, operatorul ucrainean la importul şi exportul de curent electric. Din partea Moldovei, operator este compania de stat „Energocom”. Conform vechii scheme de import, „Energocom” cumpăra energia electrică de la „Ukrinternergo”, după care aceasta ajungea la reţelele electrice de distribuţie a energiei electrice RED Nord, RED NordVest şi RED Union Fenosa, care o furnizau consumatorilor. Pentru intermediere „Energocom” lua un comision de 2 bani/kWh. De la 1 iunie curent, „Energocom” percepe deja un comision de 3 bani/kWh. Dacă ţinem cont de faptul că preţul anunţat al energiei este de 4,4 cenţi SUA/kWh, adică circa 45 de bani, apoi cota comisionului ajunge la 7% din preţul energiei, deşi, în mod normal, nu ar trebui să depăşească 4-5%.

În buzunarele cui vor curge milioanele Din iunie, în contractele de furnizare a energiei electrice a apărut pe neaşteptate şi firma „Energo-Partner” Kft, despre care nu se ştie mare lucru, decât faptul că este un intermediar energetic ce opera în special în Ungaria.

Includerea unui nou intermediar în schema de import a energiei în Moldova n-ar constitui o problemă, dacă preţul ar fi rămas neschimbat. Surpriza este însă preţul de import al energiei electrice. Astfel, dacă pentru energia furnizată de „Ukrinterenergo” Moldova, de la 1 iunie, plăteşte un preţ de 4,1 cenţi SUA/kWh, pentru cea de la „Energo-Partner” Kft – 5,3 cenţi SUA/kWh, adică cu 1,2 cenţi sau cu 29% mai mult. Conform unor clauze din acordul moldoucrainean semnat de Igor Dodon, circa 70% din energia importată din Ucraina „Energocom” o cumpără prin intermediul „Ukrinterenergo”, iar celelalte 30% prin firma maghiară. Ţinând cont de faptul că, lunar, importăm 215-230 mln. kWh de energie electrică din Ucraina, apoi prin intermediul „Energo-Partner” Kft vom primi lunar între 65 şi 75 mln. kWh. Altfel spus, lunar, diferenţa de 57

Transparency International – Moldova

preţ aduce un profit de 650-750 mii USD, bani achitaţi de consumatorii din Moldova, care intră în conturile unei firme-căpuşe. Până la finele anului, cifra ar putea ajunge la cinci milioane USD, iar pe durata de un an a contractului se adună circa 8-9 milioane USD. Nu cunoaştem exact din ce motive şi la iniţiativa cui a fost inclusă în afacere firma „Energo-Partner” Kft. La solicitarea noastră de a clarifica apariţia unui nou intermediar în schema de export a energiei ucrainene, directoruladjunct pe probleme de export şi import al companiei „Ukrinterenergo”, Irina Tihonciuk, a invocat secretul comercial şi a refuzat să ne spună ce a determinat întreprinderea să cedeze o cotă de 30% din volumul de energie exportat în Moldova. Invocând acelaşi motiv, nu a dorit să ne spună nimic nici despre preţul energiei electrice şi condiţiile de export în Moldova. Solicitat telefonic, şi directorul companiei „Energocom”, Alexandru Gusev, a refuzat să spună ceva despre contract, rugându-ne să revenim. Încercările noastre de a lua ulterior legătura telefonică cu Gusev au eşuat.

Unele surse ne-au spus că iniţiativa ar fi venit de la autorităţile ucrainene, mai exact din partea unor structuri apropiate actualei guvernări de la Kiev. Nu este exclus că în această afacere să fie implicate structuri comerciale apropiate de ministrul Yuri Prodan, care a numit în funcţiile-cheie din sectorul energetic ucrainean persoane loiale, inclusiv la întreprinderile ce administrează centralele atomoelectrice şi cele hidroelectrice. (Vezi studiul publicat pe pagina WEB http://www.advisers.ru/review_article/article2283.html.)

Alte surse spun că, de fapt, profiturile obţinute pe loc gol se împart 50% la 50% între afacerişti moldoveni şi ucraineni. Iar principalul efect negativ al acestei afaceri va fi creşterea, în scurt timp, a tarifelor la energia electrică pentru consumatorii finali din RM.

Afacerea s-ar putea extinde Ceea ce putem conchide e că afacerea pare cel puţin dubioasă, dacă nu chiar ilicită, şi miroase a corupţie. Dacă ar fi fost altfel, apoi prim-vicepremierul Igor Dodon ar fi trebuit să anunţe fără ezitare cauza adevărată a majorării preţului la energia electrică importată din Ucraina.

Afacerea cu intermedierea importului de energie ucraineană prin firma „EnergoPartner” Kft este abia la început. Conform unor surse, din toamnă preţul energi58

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ei importate din Ucraina prin intermediul firmei înregistrate în Ungaria ar putea creşte cu încă 10-15% şi există interesul ca firma să preia 50% sau chiar 100% din volumul importurilor de energie electrică din Ucraina, iar aceasta este o afacere ce va creşte de la 87 mln. USD în 2007, la circa 130 mln. dolari în 2008 şi la circa 180 mln. USD în 2009. Mai departe ar urma organizarea reexportului de energie electrică din Ucraina în România. Amintim că, în anii 2003-2004, Moldova a mai practicat reexportul energiei electrice din Ucraina în România, afacere în care era implicată conducerea Ministerului Energeticii din acea perioadă şi care a fost stopată după investigaţiile Centrului de Investigaţii Jurnalistice (vezi „Moldova îl finanţează pe Bin Laden (I)” şi „Moldova îl finanţează pe Bin Laden (II)”, . În acelaşi timp, afacerea cu intermedierea exportului de energie electrică produsă de Centrala electrică regională de sistem (CERS) Moldovenească, (cunoscută mai mult ca Centrala de la Cuciurgan), continuă cu succes. Amintim că, la 15 iulie 2007, Centrala de la Cuciurgan, situată în regiunea transnistreană şi controlată de compania „Inter RAO EES” (o subsidiară a monopolului rus RAO EES Rossii), a început să facă primele livrări de electricitate în România, în baza unui contract încheiat cu compania „Electrica”. Între Centrala de la Cuciurgan şi Compania „Electrica” din România însă a fost interpusă firma „Eastern Europe Energy” Ltd – un off-shore britanic, fondat la 11 iunie 2007, special pentru această tranzacţie, şi care, potrivit unor surse, este administrat de persoane influente din Moldova şi din cadrul „Inter RAO EES”. Despre această afacere noi am relatat în investigaţia „Milioane din exportul de energie se scurg în conturi off-shore”, http://www.investigatii.md/index.php?art=266.

Afacerea respectivă nu a fost stopată, dar ea nu are un impact major asupra preţurilor interne la energie, ca în cazul afacerii cu importul de energie din Ucraina, care va aduce, în scurt timp, o nouă majorare a tarifelor interne pentru consumatorii finali – cu circa 10%. În ultimii trei ani importurile de energie electrică din Ucraina au crescut semnificativ şi ar putea ajunge anul curent la circa trei miliarde de kWh. 59

Transparency International – Moldova

P.S. La începutul lunii iunie curent, ne-am adresat oficial cu scrisori recomandate la Ministerul Economiei şi Comerţului şi la întreprinderea „Energocom”, solicitând informaţii despre motivele includerii în schema de import a curentului electric din Ucraina a firmei „Energo-Partner” kft şi despre modalitatea de formare a preţului de import a energiei. Miercuri, 25 iunie, adică la mai mult de două săptămâni de la trimiterea cererii oficiale, am contactat MEC pentru a afla care-i soarta solicitării noastre. Responsabili de la cancelarie ne-au spus că de ea nu se ocupă încă nimeni şi că abia săptămâna viitoare s-r putea ocupa cineva. Motivul invocat este că specialiştii în energetică de la fostul minister al Industriei şi Infrastructurii încă nu au trecut la MEC. Trebuie să precizăm însă că negocierile cu Ucraina în privinţa importului de energie au fost duse de ministrul Economiei şi Comerţului Igor Dodon, şi nu de Ministerul Industriei şi Infrastructurii. În aceeaşi zi, în sfârşit, cineva a răspuns la numărul de telefon mobil al lui Alexandru Gusev, managerul „Energocom”. Acel cineva ne-a spus că Gusev este în concediu şi că ar putea reveni în ţară abia săptămâna viitoare.

Cornelia Cozonac, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, www.investigaţii.md, 27.06.2008

De ce au minţit Grecianîi şi Dodon?

Ucraina recunoaşte existenţa unui nou intermediar După publicarea, la 27 iunie, în „Timpul” a investigaţiei noastre privind schemele de import a energiei electrice din Ucraina, atât premierul Zinaida Grecianîi, cât şi prim-vicepremierul Igor Dodon au negat existenţa intermediarilor la importul de energie din Ucraina. Grecianâi a declarat că energia electrică din Ucraina se importă doar printr-un operator şi că nu cunoaşte nici o firmă maghiară prin intermediul căreia se aduce curentul din ţara vecină şi că investigaţia CIN „este artificială”. La numai două săptămâni, autorităţile din Ucraina au anunţat oficial că exportul de energie electrică către Republica Moldova se efectuează prin intermediul a doi operatori (!). De ce Zinaida Grecianîi şi Igor Dodon au minţit?

La 13 iulie curent, ministrul adjunct al Combustibilului şi Energeticii din Ucraina, Oleg Bugaev, a confirmat, în cadrul unei conferinţe de presă, că în afară de întreprinderea moldovenească „Energocom” (întreprindere cu capital 60

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

de stat) mai fost semnat un contract de livrare a curentului electric cu compania Energo-Partner Kft. Oficialul de la Kiev susţine că „Energo-Partner” „a propus condiţii de livrare mai avantajoase, comparativ cu cele oferite de „Energocom”, deoarece are relaţii directe cu consumatorii din Moldova”.

Potrivit lui Bugaev, cotele de export al energiei electrice în Moldova sunt împărţite între „Energocom” şi „Energo-Partner” în mod egal, adică 50% la 50%.

De asemenea, el a precizat că contractele cu ambele companii prevăd livrarea energiei electrice la preţuri de piaţă, începând cu vara anului 2009. Sursele noastre spun însă că noul intermediar avea la început o cotă de 30%, iar acum, constatăm că aceasta t aproape că şi-a dublat cota. În consecinţă vor urma noi creşteri ale preţului energiei electrice importate din Ucraina, fapt ce va conduce şi la creşterea tarifelor interne, care se aşteaptă începând cu 1 august curent.

Interesele Premierului În acelaşi timp, autorităţile moldoveneşti se fac că plouă. La 10 iunie, am solicitat, prin demers oficial, Ministerului Economiei şi Comerţului, instituţia direct responsabilă de asigurarea Moldovei cu energie electrică, informaţii privind includerea în schema de import a curentului electric din Ucraina a firmei „Energo-Partner” kft şi despre modalitatea de formare a preţului de import a energiei, până în prezent nu am primit nici un răspund, deşi termenul limita pentru oferirea informaţiei de interes public, prevăzut în Legea privind accesul la informaţie, a fost depăşit de trei ori. În schimb, Premierul şi ministrul de resort s-au grăbit să declare public că informaţiile din investigaţia noastră ar fi „artificiale” (vezi http://www.protv.md/filme/tarif-cu-doua-opinii.html?id_ file=26765#26765 )).

Dacă admitem că premierul Grecianîi poate să nu cunoască asemenea informaţii, atunci prim-vicepremierul Igor Dodon, nu poate să mintă, pentru că, la finele lunii mai, a semnat, la Kiev, un acord privind condiţiile şi preţul de import al energiei electrice din Ucraina, după care a anunţat că preţul de import al energiei electrice s-a majorat cu 10 la sută – de la 4,0 cenţi SUA/kWh la 4,4 cenţi SUA/kWh. Surse din cadrul Guvernului susţin că totul în principiu este legal şi că la semnarea contractului nr.1/2008 din 20 mai 2008 dintre „Energocom” şi firma „Energo-Partner” Kft, Alexandru Gusev, directorul general al „Energocom”, a semnat contractul în prezenţa ministrului Dodon.

După cum vedem, Ucraina dă dovadă de o mai mare transparenţă în acest domeniu şi anunţă oficial despre prezenţa în schema de import a energiei elec61

Transparency International – Moldova

trice a unui nou intemediar, şi anume firma „Energo-Partner”. De aceea, nu putem să nu ne întrebăm: ce se ascunde în spatele schemelor de import a energiei electrice şi în bunzunarele cui se scurge partea grea a leului din această afacere, dacă premierul şi ministrul de resort preferă să ne mintă într-un mod atât de direct.

Diferenţe de tarife La 15 iulie curent, Yuri Boiko, exministrul Combustibilului şi Energeticii din Ucraina, în prezent deputat în Rada supremă de la Kiev a anunţat, în cadrul unei conferinţe de presă, că întreprinderea „Energocom” a cumpărat în primele 5 luni ale anului curent energia electrică de la compania „Ukrinterenergo” la un preţ de doar 2,9 cenţi SUA/kWh (fără TVA). Dacă luăm în calcul TVA şi taxele pentru serviciile de transport din Ucraina, apoi preţul mediu de import al energiei electrice ucrainene în primele 5 luni ale anului 2008 nu a putut fi mai mare de 3,6 cenţi SUA/kWh. În acelaşi timp, conform datelor Băncii Naţionale a Moldovei, preţul mediu de import al energiei electrice din Ucraina a fost în primul trimestru al anului 2008 de 3,7 cenţi SUA/kWh, iar conform datelor vamale în aprilie preţul de import al energiei electrice din Ucraina a ajuns la 3,9 cenţi SUA, ca în luna mai să salte la 4,4 cenţi SUA/kWh. Altfel spus preţul mediu de import al energiei electrice din Ucraina raportat la vamă de societatea „Energocom” a fost de peste 3,9 cenţi SUA/kWh, sau cu 8,3 la sută mai mare. În condiţiile în care în 5 luni din Ucraina s-au importat 1,17 mlrd kWh, apoi e vorba de o diferenţă de circa 3,5 mln USD.

Scheme de evaziune fiscală Cifrele difuzate de Yuri Boiko, pe care am putea să le punem la îndoială, în contextul luptei politice din Ucraina (Boiko este un apropiat al expremierului Viktor Yanukovici) au fost însă confirmate de serviciul de presă al întreprinderii „Ukrinterenergo” (vezi http://www.kommersant.ua/doc.html?docId=912 955&IssueId=46967). Acelaşi Boiko a mai afirmat că la exportul de energie electrică se practică pe larg diverse scheme de evaziune fiscală, inclusiv şi în cazul livrărilor de energie electrică în Moldova. Boiko a enumărat şi cine ar sta în spatele acestor contracte, atât din partea Ucrainei, cât şi din cea ţărilor ce importă energie din Ucraina. În mod surprinzător în cazul Moldovei Boiko nu dă nici un nume. Putem presupune doar că cei ce stau în spatele acestei afaceri s-au ascuns bine.

62

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

De ce se încalcă legislaţia? În aceste condiţii constatăm că prin introducerea în schema de import a energiei electrice din Ucraina a firmei „Energo-Partner” kft se încalcă şi prevederile art.3 din Regulamentul privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice aprobat de Guvernul Moldovei. Sau, poate, firma „Energo-Partner” este deja rezident al Republicii Moldova şi a primit şi licenţă de la Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică? Întrebare la care aşteptăm răspunsul autorităţilor.

Importul de energie electrică poate fi efectuat doar de agenţii economici, rezidenţi ai Republicii Moldova, care deţin licenţe pentru activitatea de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate sau nereglementate, şi de consumatorii eligibili.

Exportul de energie electrică poate fi efectuat doar de agenţii economici, rezidenţi ai Republicii Moldova, care deţin licenţe pentru activitatea de producere a energiei electrice şi/sau de furnizare a energiei electrice la tarife nereglementate.

(Regulamentul privind condiţiile generale de import/export şi tranzit al energiei electrice nr. 583 din 15.06.2005, Monitorul Oficial al R.Moldova nr.8688/645 din 24.06.2005).

„Afacerile” cu energie electrică se extind Între timp afacerile cu energie electrică se extind. Nu e vorba doar de importul din Ucraina, ci şi de exportul de energie în România. La 2-3 iulie curent, prim-viceprim-ministrul Igor Dodon a efectuat o vizita la Moscova, în cadrul căreia a avut întrevederi cu administraţia întreprinderilor „Gazprom” şi „Inter RAO EES”. Potrivit unui comunicat de presă al ministerului Economiei şi Comerţului, În cadrul întrevederii cu administraţia întreprinderii „Inter RAO EES” a fost examinată posibilitatea livrării energiei electrice în Republica Moldova de la Centrala electrică de la Cuciurgan (CERS Moldovenească).

63

Transparency International – Moldova

Ultima a fost privatizată în anul 2005 în mod ilegal de Inter RAO EES, fără măcar o coordonare cu autorităţile moldovene. În orice caz aşa s-a declarat la acel moment. Surse sub acoperirea anonimatului ne-au declarat că pe lângă chestiunea livrării energiei electrice de la Cuciurgan, principala temă a discuţiilor a fost extinderea exporturilor de energie electrică în România. Astfel, se preconizează ca în locul exportului de energie electrică în România prin aşa-zisul regim de insulă, care nu asigură o calitate şi fiabilitate a livrărilor la standardele UE, se va trece la regimul de antenă. Acest regim presupune că de exemplu 2-3 instalaţii de generare ale Centralei de la Cuciurgan să lucreze în acelaşi regim cu sistemul energetic al României şi cu cel al Uniunii Europene. În acest caz exporturile de energie electrică în România pe segmentul CERS Moldovenească-Vulcăneşti-Isaccea, pe linia electrică de interconexiune de 400 kV, ar putea fi majorate cu uşurinţă de 4-5 ori. În urma acestei operaţiuni, Centrala de la Cuciurgan ar putea ajunge să funcţioneze la 50% din capacitatea posibilă de generare şi ar putea lunar să exporte circa 400 MW de energie electrică sau circa 300 mln kWh, faţă de actualele volume de 70-80 mln kWh pe lună. Exporturile anuale ale Centralei ar putea depăşi 3 mlrd kWh, iar beneficiile acţionarilor ruşi ar ajunge la 30 mln USD şi în aceeaşi mărime a intemediarilor de la Chişinău.

Conform Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, de la 4 iunie curent, Centrala de la Cuciurgan a început să exporte energie electrică pe încă două linii de 110 kV, ceea ce a permis majorarea de aproape două ori a volumelor de curent exportate în România. Aceste exporturi vor continua să treacă prin firma „Eastern Europe Energy” Ltd – un off-shore britanic, fondat la 11 iunie 2007, special pentru intermedierea exportului de energie în România, şi care, potrivit unor surse, este administrat de persoane influente din Moldova şi din cadrul „Inter RAO EES”. Despre această afacere noi am relatat anul trecut în investigaţia „Milioane din exportul de energie se scurg în conturi off-shore” (www.investigatii.md).

Datoria Moldovei faţă de Gazprom majorată artificial Recent, CERS Moldovenească a majorat preţul de export al curentului de la 4,5 cenţi SUA/kWh la 5,5 cenţi SUA/kWh. După cum susţin specialiştii preţul de producere a energiei electrice la Centrală respectivă a rămas practic neschimbat de vre-o 3-4 ani, deşi între timp preţul gazelor naturale importate 64

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

în Moldova şi regiunea transnistreană a crescut de la 80 USD pentru mia de metri cub în anul 2005 la circa 253 USD de la 1 iulie 2008, adică de 3 ori şi ceva. Directorul Centralei Sergehi Sâskov susţine că pentru gazele naturale, Centrala plăteşte un tarif de aproximativ 100 USD pentru o mie de metri cubi.

Acest tarif este de 2,5 ori mai puţin ca cel plătit de CET-urile de la Chişinău, din care cauză preţul de producere al energiei electrice la ele este de două ori mai mare ca la Cuciurgan. Dacă şi Cuciurganul ar plăti pentru gaze un tarif egal cu cel al CET-urilor de la Chişinău, apoi respectiv şi preţul de producere a energiei electrice ar ajunge la 8-9 cenţi SUA/kWh, preţ ce ar face ca aceasta să nu mai fie competititivă pe pieţele externe. Potrivit unor surse, Cuciurganul ar beneficia de un tarif preferenţial, datorită unui acord secret între administraţia de la Tiraspol şi Gazprom, prin care preţul gazelor livrate întreprinderilor controlate de oameni de afaceri ruşi, se menţine la nivelul celor din Federaţia Rusă, adică sub cota de 100 USD pentru mia de metri cubi. Despre acest lucru a anunţat chiar Igor Smirnov, liderul separatist de la Tiraspol în cadrul unei întâlniri cu Anatoli Podmâşalski, şef de directie la concernul rus “Gazprom”.

Chiar dacă beneficiază de un tarif preferenţial, Transnistria preferă să nu achite integral plăţile pentru consumul de gaze. Astfel, în anul 2007, Transnistria a importat 1,41 mlrd metri cub de gaze, ale cărei valoare anunţată de compania Moldovagaz a constituit 243,7 mln USD. Din acest volum, Tiraspolul a achitat doar 42,2 mln USD sau 17,3% din total. Din suma achitărilor doar 14 mln USD, s-au 5,7% au fost efectuate în bani, iar restul prin achitări reciproce din contul veniturilor de la tranzitul de gaze prin regiune, care au constituit 28,2 mln USD. În consecinţă Transnistria a acumulat anul trecut noi datorii de 201,5 mln USD, iar datoria totală a regiunii a ajuns la 885,9 mln USD (fără penalităţile de 700 mln USD). De notat că peste 60% din consumul de gaze al regiunii separatiste revine Centralei de la Cuciurgan, care astfel se face vinovată de acumularea de noi datorii faţă de „Gazprom” şi care în eventualitatea unei rezolvări a diferendului transnistrean, vor fi achitate de contribuabilii moldoveni.

«Moldova-Gaz» pierde procesul în faţa «Gazprom» Că lucrurile stau anume aşa, a fost demonstrat şi faptul că, la 17 iulie curent, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de la Moscova a dat câştig de cauză „Gazprom-ului” în procesul intentat faţă de întreprinderea moldorusă „Moldovagaz”, prin care ultima urmează să plătească o datorie de 42 65

Transparency International – Moldova

mln USD, acumulată în primul trimestru al anului 2006 de regiunea transnistreană. Curtea a constatat că deşi datoria în principiu revine întreprinderii „Tiraspoltransgaz”, care administrează reţeaua de gaze din Transnistria, care nu este participant la contractul de bază de cumpărare-vânzare a gazelor naturale încheiat între „Moldovagaz” şi „Gazprom”. În consecinţă, „Gazprom” obţine confirmarea legală a dreptului de a cere de la Moldova achitarea enormei datorii de 1,5 mlrd USD, acumulată de regimul separatist de la Tiraspol,(http:// www.kommersant.ru/doc.aspx?DocsID=913538).

De notat că în cadrul Adunării generale anuale a acţionarilor „Moldovagaz”, Valeri Golubev, vicepreşedintele „Gazprom” şi preşedintele Consiliului de Administraţie al „Moldovagaz” a declarat că Transnistria primeşte gaze la acelaşi preţ ca şi Chişinăul.

Constatăm că reprezentanţii puterii de la Chişinău contribuie direct la prosperarea afacerilor ilicite ale unor întreprinderi privatizate de oameni de afaceri ruşi. Putem doar să presupunem că acest lucru nu se face de ochi frumoşi.

Partea grea a banului curge, se pare, în conturi din afara Moldovei. Din acest motiv, suntem nevoiţi să continuăm investigaţiile la această temă şi vom reveni cu detalii.

Cornelia Cozonac, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 21-31.07.2007

TezoBusinessul moldovenesc Văzută ca o activitate comercială, afacerea cu teze devine tot mai profitabilă la toate nivelurile, fie că e vorba de lucrări de an, licenţă ori masterat. Apogeul acesteia poate fi observat primăvara când „înmuguresc” gardurile din preajma universităţilor cu anunţuri „Teze!”. Pentru câteva săptămâni panourile cu anunţuri iau locurile bibliotecilor, Internet-ului şi devin adevărate motoare de căutare pentru cei care nu au timp pentru creaţie, analiză sau teorie. Publicităţii haotice stradale i se poate opune doar Internetul.

Internetul – prietenul studenţilor Un simplu click pe cuvântul-cheie „teze” propune oferte nenumărate. Cele mai căutate site-uri de acest gen. În Republica Moldova sunt, http://moldova. cc/dreptul/teze.htm, www.teze.info.md sau http://team.salvaeco.org/cezar/pa66

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

gini/teze_de_an.php. Unii mai discreţi postează anunţuri pe paginile Web De Specialitate http://anunt.md, http://makler.md/. Expresie a modernităţii, afacerea tezelor pe Internet nu este un simplu fapt de dragul făcutului. Aceste persoane „au şi o motivaţie, vor să-l ajute pe studentul care ori nu reuşeşte, ori nu are abilităţile necesare, ori a lăsat-o pe ultimul moment. Clar că există aici şi un interes financiar dar, ce să-i faci dacă acestea sunt condiţiile noastre şi dacă suntem utili şi studenţii ne solicită ajutorul, de ce să nu i-l acordăm?!” se întreba un fost student al ULIM-ului, acum lector universitar la aceeaşi universitate şi facilitator al unui colectiv de persoane care se ocupă de această afacere. La o asemenea promovare, studentul, slab de fire, se lasă uşor ademenit şi manipulat, urmând în scurt timp să formeze numărul de telefon sau adresa electronică pentru a se interesa de condiţiile necesare pentru a intra în posesia unei lucrări dovadă a „muncii ştiinţifice a studentului”, aşa cum e stipulat în planul de învăţământ al fiecărei facultăţi. La o simplă solicitare a unei licenţe, teze anuale, referat sau teze de masterat, apare o casetă de dialog cu următorul mesaj: „Fiţi serioşi, dragii mei. Chiar mură în gură...”. Ca urmare, nu ai decât să pui mâna pe telefon şi să contactezi reprezentanţii „centrului didactic”. Tot în serviciul publicului (a se citi studenţilor) sunt şi ştirile de pe acest site, intitulate sugestiv: „A fost adăugată rubrica «Fiţuici» unde vom adăuga fiţuici la examenele de licenţă în Republica Moldova şi nu numai”(?!), „A fost adăugată rubrica «Tematici» unde puteţi găsi lista de capitole şi paragrafe ale lucrărilor efectuate de noi”. În acest context, la nivel de Internet, atât site-urile, cât şi anunţurile online, dar şi acelea din ziarul Makler indică tema tezei (subiectele) şi calitatea acesteia. Preţul este menţionat mai rar, acesta, de obicei, se negociază direct cu persoana. „Mai jos este o listă a lucrărilor efectuate de noi pe parcursul ultimilor doi ani (90% din acestea – efectuate, 10% – culese) apreciate la nivel excelent la diferite instituţii din Moldova şi România”, scrie un site care propune 138 teme pentru tezele de an, dintre care 12 elaborate în anul 2008, 118 – pentru tezele de licenţă şi 8 pentru tezele de masterat. Acestea sunt disponibile atât în română şi rusă, cât şi în engleză sau franceză (preţul fiind dublu sau triplu pentru cele în limbi străine). „Afacerea cu „creierile încheriate” este una de perspectivă care prea curând nu se va încheia. Ea este încă în faza intermediară şi va ajunge să cunoască cote maxime peste vreo 5 sau 10 ani sau poate până în momentul când va fi restructurat sistemul de învăţâmânt sau metoda de susţinere a unei teze”, este 67

Transparency International – Moldova

de părere Dumitru Cangea, absolvent al USM. Spusele lui sunt confirmate de către statisticile de pe Internet. Astfel site-ul specializat www.teze.info.md, într-o perioadă de numai două săptămâni, a avut 2368 vizitatori şi 4565 afişări, clasându-se pe locul 36, cu săgeată în sus (în creştere!) din cele 448 site-uri înregistrate în domeniul .md. Acesta a detronat alte site-uri care se bucură de interes din partea utilizatorilor de Internet.

Cifrele afacerilor cu teze Svetlana Petranici este una din persoanele care face business cu teze. I-am scris un e-mail în care îmi exprimam dorinţa de a procura o teză de an la psihologie: „Buna! M-ar intersa o teza la psihologie! Îmi poti oferi cateva date ale ei (pentru a putea compara ceea ce-mi trebuie mie sa abordez si ceea ce contine teza). Deci la nivel de structura, capitole, ce contine? Merci pentru un raspuns afirmativ:)”.

După o săptămână primesc răspunsul de la Svetlana: „Salut, Octavian! iata lista tezelor pe care ti le pot propune. Pa.” În ataşament, mi s-a trimis o listă de teme, din psihologie şi drept, conţinând foaia de titlu şi cuprinsul lucrării. Trebuia din aceste teme să-mi aleg una care corespunde interesului meu, cerinţelor propuse de coordonatorul ştiinţific şi capacităţilor mele. „Super! Vreau sa spun ca am gasit ceea ce-mi trebuia, adica teza: “Stima de sine: explicatie conceptuala si factori determinanti”. As vrea sa cunoscut valoarea acestei teze, cat ma va costa si unde va pot gasi?! Merci pentru colaborare:)” i-am scris eu. Luni, 17 martie, mi se răspunde prin următorul email de la Svetlana: „Salutare Octavian, teza te va costa 200 de lei, ma poti gasi la nr. 069015093 Svetlana, sau ma poti gasi la ULIM de la 8.00 la 12.30. Pa.”. Am vrut să aflu mai multe, de aceea prin mesajul meu mi-am exprimat, oarecum, oportunitatea de a ne vedea acolo: „Super la ULIM daca te pot gasi, Svetlana si mai cum?”. Foarte reţinută, tânăra îmi răspunde vag, „ma suni, si stabilim cum ne putem intalni. Pa.” Am încetat să-i mai scriu arătându-mă lipsit de interes, dar Svetlana a continuat să-mi trimită mesaje. În ultimul e-mail ea mi-a scris: „Facultatea de Psihologie, grupa 31P. Ma gasesti dupa orar, dar totusi ar fi mai bine sa ma suni preventiv. Pa!”.

68

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Aceeaşi persoană, Svetlana, a fost contactată de mine şi la telefon, declarându-mă altă persoană, nu cea cu care a comunicat prin e-mail. Datele obţinute prin e-mail şi cele la telefon s-au suprapus: „costă 200 de lei teza, dar îmi scrii prin sms adresa ta de internet şi eu îţi trimit cuprinsul, planul tezei şi îţi alegi”.

Svetlana garanteată calitatea şi spune că toate lucrările ei sunt de note maxime şi că ea nu mai intervine în text după ce lucrarea a fost vândută: „modificări eu nu fac, sunt ocupată, nu intervin. Tezele sunt pe nota 10! Aşa că nu ştiu ce nu i-ar putea place profului?!”. Constatăm că o teză de an la psihologie cu aproximativ 30 pagini gata de prezentat profesorului constă 200 de lei. Preţul este valabil şi pentru lucrările de acest fel la pedagogie, filologie, filozofie sau istorie, da nu şi pentru alte materii mai „scumpe” cum ar fi dreptul sau economia.

Aceeaşi teză (din psihologie) la comandă, adică pregătită special pentru tine, la indicaţia ta şi a coordonatorului tău, costă în jurul la 500 de lei. Persoana care şi-a lăsat numărul de telefon pe anunţurile de lângă căminele studenţeşti s-a arătat dispusă să execute o astfel de comandă: „se poate de făcut! Vreo 500 de lei dacă vă aranjează, facem... ne întâlnim în oraş, ne daţi un avans de 200 de lei şi facem, acum suntem puţin ocupaţi... veniţi la Telecentru, lângă magazinul „Cartuş”, de arme, faceţi un beep şi eu ies şi, vedem mai departe...” avea să ne explice domnul Ingognito, convins de cele ce spune. O teză de anul trecut, cum ar fi „Implicarea OSCE în soluţionarea conflictului transnistrian” costă 250 de lei. „Nu avem un sediu, noi ne putem întâlni undeva în centru, în oraş, la un net-coffee şi dvs acolo vedeţi”, îmi explică Ion, cerându-şi într-un fel scuze de condiţiile în care îşi deserveşte clienţii. Teza este de anul trecut şi unele date din ea sunt pe alocuri depăşite. Ion nu are timp pentru a face modificări, fapt pentru care o vinde doar pentru 250 lei. O astfel de teză, anul trecut – când a fost elaborată – costa 500 lei.

Altă marfă, alt preţ Preţul la tezele din licenţă sunt deja expuse în euro sau dolari. Acestea sunt scrise mai atent, necesită un volum mai mare de muncă şi timp, îmi explică un autor de teze de licenţă, tânăr lector la o universitate din Chişinău, „fără una sau trei sute de euro nu mă apuc de lucru”.

Totuşi, dacă eşti atent şi ştii să negociezi ai parte şi aici de „reduceri”. Veronica a dat un anunţ în ziar precum că ar dori să-şi vândă propria teză de licenţă pe care a susţinut-o anul trecut pe nota 9. „Sunt în concediu de maternitate, am copil mic, şi să mă ocup de teze este o plăcere, dar şi mai câştig ceva în plus, până 69

Transparency International – Moldova

când voi ieşi din nou la serviciu”, spune ea la telefon pe fundalul unui gângurit de copil. Veronica spune că a absolvit o facultate cu profil economic şi a scris o teză despre organizarea procesului salarizării personalului de conducere la întreprindere. „Mai întâi se vorbeşte despre toate felurile de salariu (...) ca o introducere, pe urmă, partea a II-a, analiza financiar-economică a întreprinderii de la Hânceşti „Apă-Canal” şi pe urmă încheierea, concluzii şi câteva anexe...”, mă convinge ea solicitând 80 de euro pentru lucrare. Veronica mă încurajează să mă decid cât mai repede deoarece note finală depinde şi de mine şi de timpul necesar pregătirii, adică învăţării pe de rost a unor bucăţi din lucrare. Spre deosebire de tânăra mamă întreprinzătoare, care pare a fi o debutantă stingheră în domeniul afacerilor cu teze, Valentina are deja o experienţă de 3 ani pe piaţă. La fel ca şi precedenta, şi-a făcut din concediul de maternitate un business, mai ales că are în spate o facultate, un masterat şi doi ani lucraţi în economie. Anunţul său plasat în Internet este sobru: „Elaborez teze anuale, de licenţă, la REI (în engleză şi română), management, marketing şi finanţe. Calitate asigurată!”. Ea a absolvit ASEM-ul şi cunoaşte practic toţi profesorii de acolo, ştie caracterul şi pretenţiile fiecăruia. „Orice temă care ai să-mi propui eu o fac singură, nu-i problemă, fiindcă eu nu-ţi propun ceea ce am. De tine ţine numai cuprinsul şi foaia de titlu. Te va costa 400 de lei. În preţ intră şi toate modificările. Eu teza la sigur că o fac bine, dar nu poate fi un profesor care să spună că nu are nevoie de schimbări (...) profesorul trebuie să se facă prost, teza e de nota 10 şi nu are ce schimba şi, cât de cât, o să-ţi schimbe ceva...”.

Prea puţini studenţi care cumpără o teză se gândesc că pot fi demascaţi.

Totuşi, şi unii profesorii asistă neputincioşi (oare?) la cazuri de plagiat şi furt intelectual.

Părerea studenţilor despre (tezo)business? „Chiar nu văd niciun dezavantaj ce m-ar face să nu-mi cumpăr teza. Sunt anul III la Economie şi, vreau să spun că, deja va fi a II-a oară când voi merge să-mi comand o teză. Anul trecut mi-am cumpărat-o cu 350 de lei, anul acesta, cu licenţă va fi mai scump, cred că se va ajunge la 100 de dolari dacă voi cere să fie făcută unicat. Nu vreau să-mi fac griji că nu voi reuşi, că îmi va cere să fac modificări aiurea... aşa că plec şi-o cumpăr şi sunt împăcată cu toată lumea.

Ori o faci tu, ori o cumperi, tot trebuie să o înveţi pentru a o susţine. Pentru asta – o cumpăr din timp, o învăţ bine şi răspund uneori mai bine la întrebările comisiei decât cel care a făcut-o singur”.

70

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Neguţa Tatiana „Eu nici gând nu aveam să fac teza. Fiindcă nu mă pricep şi pentru că ai mei sunt plecaţi mi-am permis să plătesc. Nici nu ştiam ce să fac, să-l plătesc pe profesor sau să mi-o cumpăr. Sfătuindu-mă cu alţii mai mari am hotărât să o cumpăr. Am dat undeva 500 de lei, dar era foarte bună. Nici eu nu am făcut bine aici că am spus să-mi facă una bună, bună. Eu nu sunt un student bun... aşa... până la nota 7. Nu mi-a dat în cap să spun să facă una după nivelul meu... eu pe parcurs nici nu m-am arătat pe la coordonator cu plan..., ci m-am dus direct cu teza gata. Nici nu a reuşit să se uite până la urmă că m-a întrebat: „Cât ai plătit pentru aşa lucru?”. Am început să mă bâlbâi şi nu m-a crezut. Nici nu am mai insistat. Am luat nota cinci”.

Ion Gâlcă „Nu trebuie acceptat acest fenomen sub nicio formă. Consider că principalul vinovat de acest lucru se face în primul rând studentul. Şi atunci când profesorul sesizează delictul ar trebui să le pună 2 nu 5 cum fac cei mai mulţi din ei. O fac din indulgenţă. Dar aşa nu vom opri lucrurile proaste ca ne ameninţă”.

Ludmila Damian, Facultatea de Jurnalism „Nu văd nimic rău că îţi cumperi teza, ci doar atunci când o cumperi şi nu o înveţi, atunci chiar nu te duce capul. Eu personal cumpăr teza, dar măcar o învăţ dinainte ca să nu se priceapă proful că nu e scrisă de mine. De ce procedez eu aşa? Fiindcă aşa este învăţătura la noi, nu formează ceva noi, personalităţi – mai degrabă un oarecare individ, nu ştiu cum să zic”.

Iurie Codreanu „Studenţii care cumpăra o teză sunt stupizi, inapţi de a face facultate şi de a mai ajunge la etapa de a elabora înseşi lucrări. Fiindcă nu-i duce capul la munca prin biblioteci, nu ar merita să ocupe locul altora, care ar putea-o face, dar care nu au posibilitatea”.

Cristina Negrea

Părerea profesorilor despre (tezo)business? „O teză înseamnă studiu, reflectare, analiză, scris. Categoric sunt împotriva tezelor cumpărate şi, dacă aş fi eu conducătorul tezei şi aş vedea că este cumpă71

Transparency International – Moldova

rată nici nu veţi fi admişi la examen. Uneori întâmplarea sau intuiţia îţi spune că teza este cumpărată dacă ştii cât de capabil şi inteligent este studentul. Eu nu am făcut lucrul acesta niciodată, ajut, îţi recomand bibliografie, dar să fac o teză – nu!”

Elena Constantinovici, lector la USM, „Nu, nu ştiu aşa ceva... de asta se face responsabil catedra şi conducătorul ştiinţific... la noi se înregistrează tezele cu jumătate de an înainte şi atât...”.

Teodor Luchian, dr., conf. universitar, şeful Secţiei Studii, USM

Casete „Bine aţi venit pe pagina noastră! Suntem o echipă de lectori, profesori şi studenţi, ce ne punem în plan să venim în ajutorul studenţilor prin elaborarea lucrărilor de licenţă, masterat şi anuale. Tezele prezentate sunt elaborate la nivel şi au fost realizate numai clientului în cauză, la vinderea altcuiva se fac schimbări de rigoare. Preţurile – accesibile! Vă puteţi convinge de unicitatea şi profesionalismul lucrării contactându-ne. Puteţi comanda o teză de curs, licenţă sau masterat la telefonul 079590609” sau „Pentru orice informaţie sau procurare: 069273511, dreptul_rm@yahoo.com”. www.teze.info.md Acest articol a fost scris în cadrul Proiectului „Tinerii jurnalişti scriu pe teme de corupţie”, realizat cu susţinerea Academiei pentru Dezvoltare Educaţională (AED) şi cu suportul tehnic din partea IREX, în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitoring a Societăţii Civile în Republica Moldova (CCMSCM), desfăşurat în baza acordului de cooperare cu USAID. Programul CCMSCM este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite Pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Planului Preliminar de Ţară al R. Moldova (PPŢ). Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar cele ale AED, IREX, USAID sau MCC. Eugen Frunză, student USM, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 14.08.2008

72

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Patrimoniul moldovenesc din Ucraina, o mină de aur pentru o mână de oameni Recent, reprezentanţi ai R. Moldova s-au întâlnit (iarăşi!) cu oficialităţi din Ucraina pentru a discuta despre soarta proprietăţilor moldoveneşti din ţara vecină. De fapt, astfel de negocieri se poartă de la destrămarea URSS, dar fără mari succese pentru noi.

A fost formată o comisie interguvernamentală, s-a discutat la diferite niveluri, dar procesul de recunoaştere a proprietăţilor moldoveneşti din statul vecin decurge atât de lent, încât, timp de 16 ani postsovietici, Ucraina a recunoscut ca proprietate a R. Moldova doar 47 de obiective din cele peste 150. Dintre acestea: fabricile de vinuri din Kiev şi Lvov, staţiunile balneare „Moldova” din Truskaveţ, „Sănătatea” din Sergheevka, „Moldova” din Odesa, Centrul de reabilitare a invalizilor şi pensionarilor „Victoria”, staţiunea balneară pentru copii „Sergheevka” etc.

Bazele de odihnă de la Koblevo, Sergheevka şi Zatoka au fost construite de R. Moldova la începutul anilor ’60, având capacitatea să cazeze circa 80 mii de persoane. De asemenea, au fost ridicate case de locuit pentru constructori şi personalul medical care s-au stabilit cu traiul acolo. După destrămarea URSS, R. Moldova a pierdut titlul de proprietate asupra acestor edificii, deşi au fost construite, utilate şi, ani la rând, întreţinute din banii noştri publici. În perioada sovietică, aceste obiective se aflau la balanţa Consiliului unional al sindicatelor din URSS. Printr-o hotărâre specială, acesta ni le-a transmis nouă, dar Fondul de proprietăţi publice din Ucraina nu recunoaşte dreptul nostru de proprietate, argumentând că acele obiectivele aveau subordonare unională, nu republicană. Pe atunci, a fost creată şi Uniunea instituţiilor de odihnă şi tratament. Însă, printr-o decizie a Chişinăului, aceasta a fost lichidată pe motiv că ar îngreuna activitatea agenţilor economici, dându-le acestora dreptul să aibă cont aparte şi cheltuieli autonome.

„Sindicatele au independenţă totală în gestionarea acestor obiective” La 8 noiembrie 2007, deputatul Zoia Jalbă a făcut o interpelare în parlament, menţionând că proprietăţile R. Moldova din Ucraina sunt actualmente înstrăinate abuziv de gestionarii lor şi de autorităţile ucrainene. Deputatul a mai menţionat faptul că deţine informaţii precum că sanatoriile din Sergheevka, 73

Transparency International – Moldova

gestionate de sindicatele din Moldova, sunt falimentate în mod intenţionat şi transmise în arendă cu dreptul de a fi procurate la expirarea contractului.

Viceministrul Viorel Melnic a declarat că structurile guvernamentale, inclusiv guvernul, conform Legii sindicatelor din 7 iulie 2000 (articolul 5), n-au dreptul să se implice, deoarece sindicatele au independenţă totală în gestionarea obiectivelor lor. La solicitarea deputatului au răspuns Procuratura şi CCCEC. Prima instituţie a dat următorul răspuns: „soluţionarea litigiilor apărute între R. Moldova şi Ucraina constituie obiectul negocierilor efectuate pe cale diplomatică” şi că actualmente „nu există un temei pentru intervenţia procuraturii”. CCCEC-ul însă a menţionat că „verificarea acestei probleme necesită o perioadă de timp mai îndelungată” şi a promis că o va informa suplimentar pe doamna deputat despre rezultatele verificării. În timp ce la noi se discută despre acest subiect fără mare chef, ucrainenii acţionează.

„Nu se întâmplă nimic fără ştirea conducerii R. Moldova şi a sindicatelor” Pe 31 iulie 2007, pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului local Sergheevka a fost inclusă problema vânzării prin leasing a sanatoriilor şi caselor de odihnă „S. Lazo”, „Patria”, „Orizont”, „Solnecinîi bereg”, „Ceaika”. Cumpărători erau actualii conducători ai acestor instituţii, care au încercat să demonstreze că obiectivele sunt falimentare, ei fiind şi membri ai consiliului local Sergheevka.

Mihai Popa, manager independent, care în perioada 1997-2000 a aprovizionat câteva sanatorii cu produse alimentare, iar în prezent monitorizează situaţia de acolo, ne-a spus că vânzării proprietăţilor moldoveneşti s-au opus cu vehemenţă cinci consilieri independenţi, în fruntea cărora se află Ilie Luchin, cetăţean al R. Moldova, care s-a mutat cu traiul în Sergheevka în anii ’70.

Datorită acestora, chestiunea a fost scoasă de pe ordinea de zi, iar acum cei care au venit cu această iniţiativă pregătesc documente pentru a reveni la subiect. „Conducerea acestor instituţii falimentează sanatoriile şi casele de odihnă în mod premeditat, pentru a le putea lua în arendă, apoi să le cumpere la preţuri derizorii. Tot ce se întâmplă acolo nu se face fără ştirea conducerii R. Moldova şi a sindicatelor”, ne-a declarat Ilie Luchin. Pe timpuri, 70% din angajaţii acestor sanatorii erau moldoveni, care s-au mutat cu traiul în Ucraina.

Din cauza situaţiei create, mulţi conaţionali de ai noştri rămân fără loc de muncă. Şi Ilie Luchin, după ce s-a opus vinderii sanatoriilor, a fost concediat de la sanatoriul unde a lucrat peste 20 de ani. “Cu aproximativ un an în urmă, 74

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Vladimir Voronin a fost la Odesa şi, evident, s-a discutat despre proprietăţile moldoveneşti din Ucraina. Preşedintele a spus conducerii sindicatelor şi a holdingului “Moldsindbalneotur” că, dacă nu pot întreţine acele baze de odihnă, să le dea în proprietatea comunală. Din aceste vorbe reiese că Moldova s-a dezis în mod automat de sanatorii”, a concluzionat Luchin.

Chef pe malul Mării Tabara de odihnă din Zatoka La două zile după şedinţa din 31 iulie 2007, la Sergheevka a venit Leonid Manea, preşedintele Confederaţiei naţionale a sindicatelor din Moldova, cu o delegaţie de 12 persoane.

Martorii povestesc că a fost organizată o petrecere „de-au zburat toate păsările de pe mal”.

După plecarea delegaţiei, potenţialii proprietari de la „Solnecinîi bereg” şi „Plai” au început să construiască garduri în jurul bazelor. De fapt, astfel de chefuri se organizează cam de 2-3 ori pe an. De la 20 până la 40 de demnitari sindicali, în frunte cu mai marii Federaţiei, vin şi chefuiesc o zi-două pe cheltuiala gazdelor. Unii conducători de întreprinderi au fost nevoiţi să-şi programeze în buget o rubrică specială – “cheltuieli de protocol”. Mihai Hâncu, vicepreşedinte al Confederaţiei sindicatelor, explică prezenţa delegaţiilor pe malul Mării în felul următor: „Noi am încercat să nu pierdem legătura cu aceste întreprinderi, să încheiem nişte contracte simbolice (sic!) – cu regret, cu un impact prea mic asupra Moldovei –, documente juridice care cât de cât să demonstreze că aceste edificii sunt proprietate a Moldovei”.

„Eu nici o mătură n-am vândut” Surse bine informate ne-au spus că partea ucraineană dispune de documente care demască mai multe delapidări din patrimoniul Moldovei, comise de conducerea sindicatelor din Moldova prin intermediul unor întreprinderi-căpuşă.

La acest capitol este inclus şi hotelul cu 16 etaje „Iujnoe” de la Sergheevka, ce 75

Transparency International – Moldova

nu funcţionează de mai mulţi ani. Întreg inventarul acestuia a fost transferat la Zatoka şi nimeni nu mai ţine evidenţa ce se întâmplă cu el. Un alt exemplu la aceeaşi temă ar putea fi şi vinderea, în 2001, la fier uzat a unei nave de la Koblevo, ce costa 75 mii de dolari, dispariţia mai multor aparate de jocuri de noroc, parcuri de distracţie. Fiind contactat de noi, Leonid Manea, preşedintele Confederaţiei naţionale a sindicatelor din Moldova, ne-a spus că el n-a participat la nicio tranzacţie, pe atunci vânzarea fiind făcută de Asociaţia Pensiunilor din Moldova „Koblevo”. „Eu o mătură n-am vândut din patrimoniul Moldovei.

Pe atunci, eu eram la „Solidaritate” şi nu aveam dreptul la semnături, la vânzare. Din câte ştiu, din punct de vedere juridic, nava a fost vândută fără încălcări.

Sindicatele ofereau mai mult o susţinere politică, pe atunci totul fiind dirijat de Victor Vaşceaev, fostul director al Holdingului „Moldsindbalneotur”.

Apropo, prima dată, în context negativ, de Vaşceaev ne-a povestit Ilie Luchin.

El ne-a spus că a asistat la o discuţie dintre Vaşceaev şi administratorul unei baze în timp ce reprezentantul Chişinăului pretindea ca acesta să-i dea o sumă de bani. „Arendaşul l-a umilit verbal, apoi i-a întors spatele, strigând că i-a dat destul”, povestea Luchin. L-am întrebat pe L. Manea dacă ştia ceva despre ocupaţia subalternului său pe litoral. Liderul sindicatelor ne-a spus doar că holdingul a dirijat foarte prost patrimoniul nostru şi că Vaşceaev, de mai bine de un an, a depus cerere de eliberare din funcţie. Noi am încercat să-l găsim pe Vaşceaev, dar n-am reuşit. Apoi, a adăugat, Manea, „în ultimul timp, sindicatele au preluat controlul asupra bazelor sanatoriale şi de odihnă, schimbă contractele cu medicii-şefi şi se ghidează de următoarele principii: transparenţă, colegialitate şi onestitate”.

Moldovenii ar vrea întreprinderi mixte Liderii Confederaţiei naţionale a sindicatelor din Moldova spun că soluţia ideală pentru patrimoniul moldovenesc din ţara vecină ar fi crearea întreprinderilor mixte moldo-ucrainene cu un capital de 50 la 50. Dar analiştii şi în această privinţă sunt sceptici. Ei susţin că, timp de unu-doi ani, partea ucraineană îşi va spori activele prin metode mai puţin legale, dar foarte bine cunoscute, atingând 52-55 la sută, după care sindicatele Moldovei nu vor avea decât simplul rol de observatori.

Ce am mai putea adăuga în încheiere? Situaţia legată de bazele de odihnă şi sanatoriale construite de Moldova pe teritoriul Ucrainei este învăluită în 76

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ceaţă. E tare straniu că această stare de lucruri durează deja de 16 ani. Cine are interesul ca lucrurile să rămână incerte?

Natalia Hadirca, “Timpul”/Centrul de Investigatii Jurnalistice, 25.01.2008

Cine şi cum buzunăreşte statul şi consumatorii Deţinătorii de patente, cărora statul le-a redus, prin Legea nr.208 din 7 iulie 2006, mai multe posibilităţi de activitate, continuă şi astăzi să umble pe drumuri, reclamând autorităţilor problemele cu care se confruntă, dar fără succes.

Autorităţile, deşi se declara ferme în lupta cu evaziunea fiscală şi corupţia, şi, de ochii lumii, întreprind măsuri de combatere a acestor flageluri, continuă să fie surde la reclamaţiile micilor întreprinzători, care, practic, sunt puşi în imposibilitate de a activa.

Bugetul statului încurcat cu buzunarul propriu Pe de o parte, legea impune micii întreprinzători să-şi înregistreze întreprinderi şi să procure aparate de casă cu memorie fiscală, ca să contabilizeze toate mărfurile şi produsele pe care le comercializează şi, respectiv, să plătească statului impozitul pe venitul pe care-l au. Până aici totul pare a fi cât se poate de corect. Însă relaţia micilor întreprinzători cu bazele en-gross este de-a dreptul ieşită din comun şi nici una din structurile de control, se pare, nu vrea să vadă ce se ascunde în spatele activităţii acestora. De la întreprinzătorii din Rezina am aflat că majoritatea mărfurilor comercializate în pieţele raionale şi săteşti, de regulă, sunt procurate, cu bani cash, la bazele en-gross din Chişinău.

Acestea din urmă nu întotdeauna eliberează facturi, invocând că nu au aparate cu memorie fiscală sau alte motive. Iar în cazul în care întreprinzătorii insistă ca marfa procurată să fie facturată, reprezentanţii bazelor en-gross le eliberează facturi, în care, însă, preţul articolelor procurate este de 5-10 de ori mai mic decât cel real. Adică, se plăteşte, în bani cash o sumă, dar pe hârtie se indică altă sumă, de zeci de ori mai mică, chiar extrem de mizeră, am zice noi. Iată ce indică câteva facturi, în posesia cărora am intrat. Amintim că facturile fiscale sunt acte de strictă evidenţă şi sunt păstrate în contabilitate şi verificate de Inspectoratul Fiscal la orice dare de seamă a agentului economic. De exemplu, într-o factură fiscală, eliberată de SRL «Tomigen», sunt indicate pleduri la preţ 77

Transparency International – Moldova

de 16.02 lei bucata (!), cuverturi – 14.44 de lei, feţe de pernă – 1.95 lei, cearceafuri – 6.80 lei, plicuri pentru plapumă – 14.54 de lei. În preţul articolelor este inclusă şi TVA. Conform altei facturi, eliberată de Î.M. « Ozer-Grup » SRL, draperiile s-au vândut la preţul de 7,08 lei pentru un metru. Într-o factură eliberată de «Guler Gul» SRL draperiile se vând cu 6,67 lei pentru metru, iar ţesătura din fibre sintetice – la preţ de 4,58 lei pentru un metru. În facturile eliberate de S.C «Rumit Grup»SRL cuverturile costă 25 lei, iar un metru de draperie – 2.50 lei. În acelaş timp, la pieţele din raioane,un pled se vinde cu 300-800 de lei şi mai mult, în funcţie de calitate, draperiile costă 80-200 de lei pentru un metru, seturile de lenjerie pentru pat, care includ un cearşaf, două feţe de pernă şi un plic, costă între 150-200 de lei sau chiar mai mult. Nici în Turcia, Odesa sau la Tiraspol, de unde de obicei se aduce marfa la bazele en-gross din capitală, nu este marfă la preţurile indicate în facturile pe care le-am citat. Un set de lenjerie de pat poate fi cumpărat la Piaţa «Kilometrul 7» din Odesa, dacă cumperi en-gross, ceea ce înseamnă cel puţin 3-5 seturi, cu 80-100 de lei, iar în Turcia, dacă cumperi de la producător, un set de lenjerie te costă ceva mai puţin – 30-50 de lei, dar nu 20 de lei, cum le vând pe hârtie firmele en-gross din capitală. Şi lenjeria de pat produsă la Tiraspol costă, la producător, 50-70 de lei setul. Şi dacă luam în calcul că firmele en-gross din capitală au un rulaj zilnic pe facturile fiscale de zeci de mii de lei, dar încasează de zeci de ori mai mulţi bani cash, putem să ne dăm seamă ce sume sunt tăinuite zilnic de către aceşti agenţi economici.

Fiscul se face că nu vede Activitatea descrisă de noi a bazelor en-gross din capitală nu este de azi de ieri, ci de ani buni, spun patentarii cu care am discutat. Şi este bine cunoscută de autorităţi şi organele de control, pentru că numai deţinătorii de patente din Rezina au reclamat de mai multe ori aceste probleme la întâlnirile cu conducerea Ministerului Economiei şi Comerţului, a Serviciului Fiscal şi altor autorităţi. La o întâlnire cu deţinătorii de patente din Rezina, ministrul adjunct al Economiei şi Comerţului, Viorel Melnic, a declarat că la Minister există chiar o listă a acestor baze şi că în timpul apropiat lucrurile se vor schimba, ne-a povestit preşedintele Asociaţiei businessului mic din Rezina, Alexandru Vişnevschi. Totodată, a spus A.Vişnevschii, ministrul adjunct a lăsat fără replică afirmaţiile unor întreprinzători că nimic nu se va schimba la aceste baze, deoarece ele aparţin sau sunt patronate de persoane suspuse din cadrul autori78

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

tăţilor centrale. Pe de ală parte, micii întrepinzători, care îşi câştigă banii prin muncă cinstită, s-au plâns că sunt hărţuiţi de organele fiscale cu controale şi verificări. «Dati-ne voie să muncim acasă. Noi nu vrem să luăm, ca alte sute de mii de moldoveni, drumul pribegiei, lăsându-ne în voia soartei copiii şi părinţiii neputincioşi», se rugau ei.

Dar şi după ce, în timpul verii, au fost instalate posturi fiscale, întreprinse controale la bazele en-gross, situaţia nu s-a schimbat. Patentarii de la Rezina ne-au spus că aceeaşi procedură este utilizată şi în prezent. Ei cred că bazele procedează astfel pentru că « au sprijin mare la vârful Puterii şi nu se tem de nimeni ».

Cine ţine «crâşa» bazelor en-gross?

Unul din liderii Asociaţiei businesului mic din Rezina, solicitând anonimatul, ne-a declarat că majoritatea bazelor angro din Chişinău continuă să activeaze în acealaşi regim, deşi au fost multe încercări de a schimba lucrurile, inclusiv prin intermediul unor organe şi persoane suspuse. Mai mult, în ultimul timp, susţine sursa citată, şi unele fabrici de zahăr, au preluat exemplul bazelor-angro, realizând producţia prin firme-căpuşă, care operează cu facturi de tipul celor de la bazele din Chişinău.

Marfa pe care o comercializează firmele en-gross este adusă în mare parte din Turcia sau din Ucraina, de la Piaţa «Kilometrul 7» de lângă Odesa. Atât în pieţele din Turcia, cât şi la cea din Odesa, unde mărfurile sunt de provenienţă turcească sau chinezească, preţurile la articolele de îmbrăcăminte, încălţăminte sau lenjerie sunt normale, am zice noi, adică pentru buzunarul unui cetăţen cu salariu mediu. La fel ca şi în toată Europa. Odată ajunse la Chişinău, aceste mărfuri capătă nişte preţuri astronomice, de câteva ori mai mari. Şi nu scad deloc, cum ar fi normal într-o economie de piaţă. Aceasta nu denotă, nimic altceva, decât că toată afacerea este controlată fie de un singur clan, cu sprijin mare în sânul Puterii sau de cel mult două, care se înţeleg perfect între ele.

Faptul că firmele en-gross nu facturează toată marfa indică un alt lucru: marfa în mare parte este adusă în ţară fără achitarea taxelor vamale, adică prin contrabandă. Şi acest lucru nu se face fără un «acoperiş sigur» la vârf. Şi la pieţele raionale sau locale se vinde aceeaşi marfă de la piaţa «Kilometrul 7» din Odesa. Preţurile sunt ceva mai mici ca cele din magazinele din Chişinău, dar, totuşi, de două ori mai mari decât la «Kilometrul 7». Aceasta, după cum ne-au 79

Transparency International – Moldova

spus chiar zilele trecute nişte deţinători de patente, care comercializează marfă la piaţa din satul Pepeni, Sângerei, sunt nevoiţi să pună două preţuri pentru că la vămile prin care trec, sunt impuşi să plătească 100-200 de lei pentru fiecare geantă. Şi aceasta nu e taxa oficială, adică banii nu vin în bugetul de stat, ci în buzunarul unor persoane. Iar prin cele câteva vămi de la hotarul cu Ucraina, din partea Odesei, trec zilnic sute de comercianţi.

Mai mult, surse care au solicitat anonimatul, ne-au declarat că unii agenţi economici din capitală beneficiază de facilităţi la trecerea prin vami, nefiindu-le taxată marfă pe care o aduc în ţară. La acest subiect, ca şi la tema pe care o abordăm în acest articol, vom reveni cu o altă investigaţie.

După instituirea posturilor fiscale, livrările s-au dublat Am încercat să vedem ce întreprind autorităţile pentru a stopa evaziunea fiscală şi alte încălcări admise de firmele en-gross din capitală. Redacţia săptămânalului CUVÂNTUL de la Rezina, l-a solicitat pe ministrul adjunct al Economiei şi Comerţului, Viorel Melnic, să comenteze problema abordată de patentarii din Rezina şi să ne informeze despre măsurile care s-au întreprins întru depăşirea situaţiei create. Răspunsul parvenit la redacţie era semnat de un alt ministru adjunct al aceluaşi minister, Sergiu Sainciuc. Potrivit dumnealui, «Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în colaborare cu Centrul pentru Combaterea Crimelor Economic şi Corupţiei, au instituit, începând cu 05.06.2007, peste 150 de posturi fiscale la depozitele şi spaţiile de producere şi comerţ a întreprinderilor ce activează în domeniul comerţului en-gross ».

Conform dărilor de seamă,concretizează în continuare dl Sainciuc, la data de 01 august 2007, s-a constatat că întreprinderile, în genere, au înregistrat creşteri semnificative ale livrărilor, aproximativ de 1,89 ori. Unul din efectele evidente, este majorarea valorii livrărilor şi procurărilor, ceea ce denotă că pe perioada funcţionării posturilor fiscale agenţii economici au reflectat pe deplin şi corect în evidenţa contabilă operaţiunile care au avut loc, prezenţa colaboratorului fiscal excluzând posibilitatea efectuării tranzacţiilor nedocumentate ». Ministrul adjunct 80

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ne mai informează că în perioada funcţionării posturilor ficale au dispărut intermediarii dintre producătorii agricoli şi întreprinderile de comerţ en-gross, « care asigurau colectarea nedocumentată a producţiei agricole de la ţărani şi livrarea, deasemenea, nedocumentată, a acesteia întreprinderilor en-gross ».

Dl S.Sainciuc menţionează importanţa menţinerii şi în continuare a posturilor fiscale la întreprinderile de comerţ en-gross.

La loc comanda!

Declaraţii despre instituirea posturilor fiscale şi rezultatele obţinute în urma controalelor la firmele en-gross au fost făcute de oficialii MEC şi în cadrul unei conferinţe de presă. Şeful IFPS, Sergiu Puşcuţă, declara că, după instalarea posturilor fiscale la 150 de depozite şi spaţii de producere şi comerţ angro, livrările acestora practic s-au dublat. El susţinea că acţiunea a exclus posibilitatea efectuării tranzacţiilor fictive, care au drept scop minimizarea obligaţiunilor faţă de buget, iar o eventuală diminuare a livrărilor pe viitor ar fi un motiv pentru reinstalarea posturilor fiscale. Însă, la scurt timp după instituirea posturilor fiscale la depozitele en-gross, când tocmai Ministerul Economiei şi Comerţului raporta înregistrarea de succese, Premierul Tarlev, surprinzător, interzice Serviciului Fiscal «să utilizeze inspectorii fiscali în rol de paznici».

La 29 august curent, Premierul, nemulţumit de faptul că IFPS a instituit posturi fiscale la farmacii şi la depozitele en-gross, declara presei că «inspecţiile IFPS trebuie să fie efectuate pentru a-şi controla propria activitate şi nu pe cea a agenţilor economici». „Nu birocratizaţi şi nu deranjaţi agenţii economici. Dacă îi deranjăm, trebuie să-i deranjăm cu fapte concrete”, a declarat Premierul, citat de Agenţia Info-Prim-Neo, adresându-se Serviciului Fiscal.

Grijă pentru agenţii economici ori pentru buzunarul propriu?

Grija sporită a Premierului pentru agenţii economici nu este deloc întâmplătoare. Această ieşire a Primului-Ministru a fost imediat după ce IFPS îşi anunţase intenţia să efectueze în comun cu Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, inventarierea tuturor depozitelor en-gros şi să verifice licenţele, autorizaţiile şi alte documente necesare pentru activitate ale acestora. După cum am văzut nu pentru oricare dintre agenţii economici îşi face griji Premierul, ci pentru farmacii şi firmele en-gross. Şi anume atunci când Fiscul şi CCCEC şi-au băgat nasul » în acest sector, care, aşa cum recunosc oficialii de la MEC, este « cu grad de risc sporit ». Poate de atâta, în urma controalelor 81

Transparency International – Moldova

efectuate de Serviciul Fiscal şi CCCEC nu au fost pornite dosare penale, ci, după cum ne-au spus reprezentanţii CCCEC, au fost administrate doar sancţiuni administrative. Ne întrebăm şi îi întrebăm şi pe reprezentanţii Serviciului Fiscal şi ai organelor de control cum de nu le-a deranjat ochiul preţurile extrem de mici la mărfurile facturate de către bazele en-gross? Mai ales că nu este vorba de o factură-două, care să poată fi scăpată din vedere?

Tudor Iaşcenco, Cornelia Cozonac, Cuvântul, www.investigatii.md, 12.10.2007

Justiţie legată la ochi Un deceniu prin hăţişurile justiţiei Independenţa justiţiei, de rând cu corupţia şi libertatea mass-media, potrivit organismelor internaţionale, râmân a fi, de ani buni, domeniile cele mai problematice pentru R. Moldova, iar cel mai des se încalcă dreptul cetăţeanului la justiţie. Realitatea este însă mai dramatică decât rapoartele naţionale şi internaţionale. Mii de cetăţeni bat zilnic pragurile instituţiilor de stat, ale administraţiei publice locale şi ale instanţelor de judecată pentru a-şi face dreptate.

De multe ori, după ce schimbă instanţele pe spitale, cei mulţi cedează. Puţini rămân cei care se încumetă să înfrunte caracatiţa judiciară orice le-ar sta în cale. Centrul de Investigaţii Jurnalistice a iniţiat o serie de investigaţii privind dreptul cetăţenilor la justiţie şi corupţia din instanţele judiciare.

Pompierii au venit la incendiu fără scară Un proprietar al unui apartament incendiat din cauza intervenţiei neprofesioniste a pompierilor încearcă de doi ani să-şi recupereze, prin instanţe, pagubele pricinuite, dar fără rezultat. Tragedia s-a produs, în plină zi, la 6 septembrie, 2006. Un incendiu, izbucnit într-un apartament de la etajul 12, dintr-un bloc situat în sectorul Botanica al mun. Chişinău (bd. Traian 23/1), a afectat foarte repede şi apartamentul de deasupra, de la etajul 13. Aceasta în timp ce pompierii, veniţi la faţa locului, constatau că scara incendiară din dotare ajungea doar până la etajul 10 (!). „O altă maşină, cu o scară mai lungă, chemată în ajutor, a ajuns peste circa 40 de minute şi nu s-a putut apropia de clădire din cauză că locul cel mai potrivit era deja ocupat de echipajul venit mai înainte”, ne-a spus proprietarul apartamentului de la etajul 13, 82

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Alexandru Zabelinschi. Pompierii au încercat să ridice furtunul pe scări, dar acesta s-a dovedit a fi prea scurt. Cineva şi-a amintit că în bloc există surse speciale de alimentare cu apă în caz de incendiu. Locul de conectare l-au găsit, dar apă în ţeavă nu era. În timp ce două echipaje de pompieri încercau, stângaci, să oprească focul, acesta s-a extins, prin balcon, în apartamentul vecinilor de la etajul imediat următor – 13, mistuind totul în calea sa. Timp de trei ore, locatarii celor câtorva apartamente curpinse de flăcări au urmărit neputincioşi cum le sunt mistuite toate bunurile.

Alexandru Zabelinschi este convins că locuinţa sa putea fi salvată de flăcări dacă pompierii ar fi fost echipaţi cu cele necesare. Dânsul a solicitat procuraturii sect. Botanica să iniţieze o anchetă pentru a stabili cine se face vinovat de incendierea apartamentului său şi pentru a-i fi restituite pagubele cauzate.

Potrivit calculelor Institutului de proiectări “Ruralproiect”, pentru repararea apartamentului incendiat va fi nevoie de cel puţin 200 mii lei (peste 20.000 de dolari). Am decis să acţionez în judecată Departamentul Situaţii Excepţionale, după ce conducerea acestei structuri a încercat să-i scoată basma curată pe pompierii, din vina cărora focul a distrus tot apartamentul şi averea noastră, spune Alexandru Zabelinschi.

Concluzii science-fiction Concluzia prezentată referitor la acest caz de Şeful laboratorului experimental antiincendiar, Sergiu Bulat, pare a fi ruptă din filmele science-fiction: incendiul a izbucnit din cauza “focului adus de vânt”. Potrivit expertului, un muc de ţigară nestins, aruncat de la unul din balcoanele vecine, putea fi luat de vânt, trecut prin balcon şi aruncat prin ferestruică în cameră direct pe un material uşor inflamabil. Alte supoziţii şi concluzii avansate în cadrul investigaţiei ar fi şi aceea că incendiul s-ar fi produs din cauza televizorului sau a videomagnitofonului incluse în reţea şi lăsate fără supravehgere. În nici una din ele însă nu era pusă la îndoială ca83

Transparency International – Moldova

litatea intervenţiei pompierilor. La fel, a fost neglijat un alt detaliu important, văzut de pompieri, inclusiv de şeful Laboratorului antiincendiar: la balconul apartamentului în care a izbucnit incendiul au fost găsite resturi de mangal, iar vecinii au confirmat că în ajuns acolo s-au făcut frigărui. Coincidenţă sau nu, proprietarul apartamentului dat era un fost angajat al Ministerului de Interne.

Urmărirea penală bate pasul pe loc Potrivit lui A. Zabelinschi, procuratura a avut destule materiale pentru a desfăşura o anchetă obiectivă a celor întâmplate şi a stabili vinovaţii. Un post de televiziune a filmat intervenţia pompierilor şi a luat declaraţii de la mai mulţi martori. La fel, unii locatari au înregistrat pe o cameră video acţiunile pompierilor pe tot parcursul incendiului. „Atât cei de la procuratură, cât şi cei de la departamentul pompieri nu s-a interesat de aceste materiale. Au trecut aproape doi ani de la incendiu şi nimeni n-a găsit de cuviinţă să vorbească măcar cu sinistraţii”, spune proprietarul păgubit.

Cu ce s-au soldat însă insistenţele sinistratului de a-şi face dreptate? Procuratura sectorului Botanica l-a informat că cererea sa a fost readresată comisarului Inspectoratului de Poliţie din acelaşi sector, pe atunci, Grigore Copiimulţi.

Ce s-a întâmplat mai departe, Zabelinschi nu ştie, pentru că nimeni nu l-a mai informat. Dezamăgit şi neglijat de autorităţile responsabile, bărbatul a renunţat să-şi mai caute dreptate şi a început... să caute ajutor (bani, materiale de construcţie) pentru a repara din donaţii şi surse proprii locuinţa devastată din vina altcuiva.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice a solicitat de la Procuratura sectorului Botanica şi de la Direcţia municipală de situaţii excepţionale informaţii despre mersul şi rezultatele anchetei pe cazul dat. Ultimele două instituţii au neglijat solicitarea noastră de informaţii, iar Procuratura Botanica ne-a confirmat că «în cazul dat a fost pornită urmărirea penală..., iar întrucât Dvs (adică CIN n.r.) nu aveţi statut de parte în prezentul proces penal, informaţia detaliată poate fi solicitată doar prin intermediul Serviciului de presă al PG». Serviciul de presă ne-a recomadat să-l solicităm pe procurorul Artur Sârcu, care conduce urmărirea penală în acest caz. Ultimul ne-a spus că „poliţia, procuratura sect.

Botanica, Departamentul Situaţii Excepţionale continuă investigaţiile”. Până când? Nu se ştie....

84

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Mai mult de un deceniu prin instanţe Cazul lui Mihai Vizitiu este şi mai dramatic. La cei 77 de ani pe care-i are a obosit să umble prin instanţe în căutarea dreptăţii. La începutul anilor 80 ai secolului trecut, administraţia raionului nou-format Şoldăneşti avea nevoie de imobile pentru instituţiile şi serviciile raionale. Autorităţile, conform legislaţiei de atunci, procurau imobile de la cetăţeni şi le achitau costul acestora sau le ofereau locuinţe în blocurile de stat. Casa lui Mihai Vizitiu se afla în centrul localităţii, de aceea a fost repede ochită de autorităţile locale, care i-au promis proprietarului un apartament la bloc. În aşteptarea locuinţei promise, Mihai Vizitiu a trecut să locuiască cu familia într-un sărai din curtea care îi aparţinuse. Însă rândul la apartament nu l-a mai ajuns. A locuit în cocioabă 15 ani. Nu a mai putut să rabde promisiunile autorităţilor şi a început să bată pragul instanţelor, cerând să i se restituie casa. Acolo, între timp, se instalase Biroul local de avocaţi. La insistenţele sale, autorităţile raionale au eliberat un document, prin care familiei Vizitiu i se restituia casa.

Ca să nu achite prejudiul, avocaţii au lichidat biroul Biroul de avocaţi însă a refuzat să-i restituie omului imobilul. Mihai Vizitiu a scris despre această nedreptate la ziarul local « Cuvântul ». În consecinţă, ziarul s-a trezit cu un proces în judecată, avocaţii pretinzând că li s-a lezat onoarea şi reputaţia profesională. Vreme de mai multe luni, ziarul şi Mihai Vizitiu au tot umblat prin instanţele de judecată. Într-un final, ziariştii au câştigat procesul, iar M.Vizitiu a trebuit să se judece cu biroul de avocaţi încă 10 ani (!). În februarie 2006, judecătoria Floreşti a obligat biroul de avocaţi din Şoldăneşti să elibereze casa, să achite proprietarului un prejudiciu material în valoare de 121.918 lei, iar pentru taxele judiciare – suma de 3.657 lei. Însă, şi aici, ghinion. Avocaţii au avut grijă să...falimenteze structura în care lucrau, astfel încât, pe contul acesteia nu a rămas nimic. Iar Mihai Vizitiu nu a mai fost despăgubit.

Primăria face cărare prin ograda omului Problemele moşului însă nu s-au terminat aici. Primăria Şoldăneşti îi condiţionează eliberarea actelor de proprietate cu cedarea unei porţiuni de teren, chipurile pentru a face drum către Primărie. „De această trecere aveau nevoie câţiva angajaţi ai primăriei cărora le este lene să meargă câteva sute de metri în plus ca să ajungă la serviciu”, spune Vizitiu. Responsabilii de la primărie 85

Transparency International – Moldova

afirmau că au nevoie de această cărare din ograda omului «pentru a uşura accesul cetăţenilor la primărie».

După ce ani de zile a luptat pentru fiecare bucăţică de pământ, Mihai Vizitiu a refuzat să cedeze cărarea. Peste un timp, în loc de titlu de autentificare a dreptului de deţinător de teren, bărbatul primeşte...citaţie în judecată. Dânsul era reclamat că foloseşte nelegitim 16.9 metri de teren public. În instanţă, primăria a pretins la o fâşie de teren cu lungimea de 23 de metri şi lăţimea de doi metri. La 4 aprilie 2007, Judecătoria Şoldăneşti a satisfăcut în totalitate cererea primăriei, iar Curtea de Apel Bălţi, examinând recursul lui M.Vizitiu, a lăsat în vigoare decizia primei instanţe. „Drum sau cărare prin teritoriul gospodăriei noastre n-a existat niciodată, lucru confirmat şi de paşaportul tehnic al gospodăriei din 1967”, ne explică Mihai Vizitiu.

După alegerile din iunie 2007, conducerea primăriei şi componenţa Consiliului Orăşenesc Şoldăneşti s-au schimbat. La o nouă solicitare a lui M.Vizitiu de a-i elibera, totuşi, actele şi titlul deţinătorului de teren, noul primar, Alexandru Tinica, i-a răspuns că nu-l poate ajuta cu nimic, deoarece actele eliberate de fostul primar «au fost anulate de judecata din 4 aprilie 2007, terenul nominalizat este aferent clădirii primăriei, iar acţiunile primăriei sunt bazate pe Lege». În final, cazul lui Mihai Vizitiu a fost examinat de Colegiul Civil şi de Contencios Administrativ Lărgit al Curţii Supreme de Justiţie. Instanţa supremă i-a făcut dreptate omului. În decizia instanţei se menţionează că „terenul cu lăţimea de 2 metri la care pretinde primăria Şoldăneşti se află în imediata apropriere de casele de locuit înregistrate în proprietate privată după M.Vizitiu şi nu poate fi cedat primăriei, deoarece constituie terenul aferent al construcţiilor menţionate, care conform art.11 din Codul Funciar trec în proprietatea cetăţenilor ». « Instanţa de fond şi cea de apel, se mai menţionează în decizia Colegiului, n-au ţinut cont de faptul că potrivit art.389 din Codul Civil, nu se admite strămutarea hotarului la o distanţă mai mică de 2 metri de construcţii, deoarece se încalcă normele tehnice de exploatare a construcţiilor». Aceste norme, se pare, ar trebui să le cunoască, dar şi să le respecte atât autorităţile publice, cât şi instanţele judiciare.

Dreptate la preţul sănătăţii Deşi decizia Colegiului este irevocabilă din momentul pronunţării şi a intrat în vigoare la 28 martie 2008, la sfârşitul lunii iulie M.Vizitiu nu intrase în posesia 86

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

titlului de proprietate asupra terenului. Solicitat de noi, primarul de Şoldăneşti, Alexandru Tinica, a declarat că decizia despre atribuirea titlului de autentificare a deţinătorului de teren „trebuie luată de Consiliul Orăşenesc, care va examina problema dată la şedinţa următoare”. Când va avea loc şedinţa următoare, primarul a evitat să ne spună. Când investigaţia era pregătită pentru difuzare, am aflat că, al 31 iulie, Consiliul orăşenesc Şoldăneşti s-a întrunit în şedinţă, însă, după cum ne-a confirmat consilierul Vadim Matcovschi, problema lui Mihai Vizitiu n-a fost pusă în ordinea de zi a şedinţei. Pe moş Mihai l-am găsit internat în spital. Ne-a spus cu durere că vrea să se vadă stâpân cu acte în regulă pe pământul, care a aparţinut dintotdeauna neamului său.

Vrem să credem că moş Mihai Vizitiu va trăi şi se va vedea îndreptăţit şi în realitate, nu numai pe hârtie. Ce ne facem însă cu sănătatea şi anii pierduţi prin instanţe? Într-un stat de drept cineva trebuie să poarte răspundere pentru asta.

Vom reveni cu alte cazuri.

Tudor Iascenco, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 30.07.2008

Cum statul îşi bate joc de angenţii economici Prin august 2001, în cadrul unei întruniri la Rezina, Evghenii Pisov, pe atunci prefect al judeţului Orhei, le-a propus agenţilor economici din sectorul agrar să achite impozitul funciar şi contribuţia în Fondul Social cu cereale, precizând că barterul este autorizat de Guvern. Mai mulţi agenţi economici au acceptat propunerea şi au dus grâul în contul impozitelor la filiala din Orhei a Combinatului de Produse Cerealiere «Cereale». Combinatul însă nu s-a grăbit să respecte condiţiile contractului nici faţă de stat şi nici faţă de furnizorii de cereale. Drept urmare, unii agenţi economici s-au trezit cu citaţii de la Fisc, pentru a plăti impozitele restante.

Grâu în contul datoriilor Gospodăria Ţărănească «Gârlea Andrei P», care, la fel ca şi alţi agenţi economici din raionul Orhei, a dat grâu în contul impozitelor, s-a văzut nevoită să achite impozitele cu bani. Ca să-şi recupereze banii pentru cele 20 tone tone de grâu, transmise CPC « Cereale », care, în anul 2001 costau peste 150 mii de lei, a trebuit să umble prin instanţele de judecată tocmai 6 ani.

87

Transparency International – Moldova

Liderul gospădăriei, Andrei Gârlea, ne-a spus că încercările sale de a soluţiona problema la prefectul de atunci al judeţului, căruia îi şi aparţinea iniţiativa, E.Pisov, au eşuat. După un an de umblătură şi umilire în faţa demnitarilor, A. Gârlea a acţionat CPC «Cereale» în judecată. La 19 iunie 2002, judecătoria economică Chişinău a dat câştig de cauză GŢ «Gârlea Andrei P.», obligând CPC «Cereale» să achite suma de 153.384 lei (la preţul de 0,9 lei/kg) pentru grâu. Aceasta însă nu s-a grăbit să respecte decizia judecăţii. Banii însă au ajuns în conturile Gospodăriei Ţărăneşti tocmai peste ...cinci ani, când preţul unui kilogram de grâul era de 3,5 lei pentru un kg, de patru ori mai mult decât costa în 2001. Pentru ca aceasta să se întâmple însă a fost nevoie de peste 20 procese de judecată, sute de drumuri către Chişinău, timp pierdut prin procese de judecată, etc.

Peregrinări prin instanţe Colaboratorii oficiului de executare Ciocana din Chişinău motivau că nu sunt în stare să execute decizia judecăţii deoarece CPC”Chişinău nu dispunea de mijloace băneşti şi bunuri pe adresa indicată în documentul executoriu. Şi alţi demnitari de rang republican la care s-a adresat după ajutor administraţia GŢ”Gârlea Andrei P.” afirmau acelaşi lucru. Victoria Iftodi, pe atunci ministru al Justiţiei, solicitată vizavi de acest litigiu, remarca că executorii judiciari au întreprins toate măsurile pentru a executa deciziile judecăţii, dar CPC ”Cereale” nu dispune de mijloace financiare la cont şi nici de patrimoniu „care ar putea fi urmărit în contul achitării datoriei. Ulterior executorii judiciari, mai afirma ministrul, au stabilit că „debitorul deţine un pachet de acţiuni în SA „Glia Bulboaca”, au aplicat sechestru pe acest pachet şi au încheiat contract de servicii de brocheraj cu Banca „Victoriabank” SA în scopul realizării acţiunilor, dar aceste nu se vând din lipsa cumpărătorilor.

A.Gârlea, la rândul său, susţine că întreprinderea, practic, întotdeauna a avut bani, la cele câteva zeci de contrui, deschise în diferite bănci. Dar pentru a duce în eroare creditorii, dar şi în alte scopuri, care ar fi trebuit să devină obiect de investigaţii pentru organele de resort, administraţia combinatului, de câteva ori în perioada 2001-2007 a schimbat titulatura întreprinderii. Un timp combinatul a fost în componenţa SRL „Picom”, apoi a fost trecut în Î.S.”Moldresurse”. Fostul contabil-şef al combinatului pe când era întreprindere de sinestătătoare, Leonida Gladchi a devenit director al SRL „Picom”, râmânând în această funcţie şi după ce întreprinderea a trecut în componenţa 88

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Î.S.”Moldresurse”. Potrivit lui A.Gârlea anume dna L.Gladchi a jucat un rol decisiv în această istorie, declarându-i odată franc că nu recunoaşte datoria şi nu are de când s-o achite.

După fiecare schimbare a firmei, A.Gârlea era nevoit să meargă în judeactă cu o nouă acţiune, către noul proprietar al combinatului ca să obţină încă un titlu executoriu, dar nu şi datoria. Odată, afirma dânsul, am aflat că la unul din multiplele conturi ale SRL „Picom” a venit un milion de lei. Imediat am rugat executorii judiciari, oficiul cărora se află în aceeaşi clădire cu judecătoria Ciocana, să intervină. Executorii au reacţionat operativ, dar în loc de suma reală în documentele de sechestru, „din greşeală” au indicat o sumă mai mare.

SRL „Picom”, desigur, în aceeaşi zi a protestat, iar judecătoria Ciocana, examinând în regim de urgenţă (!?) protestul, a ridicat sechestrul şi noi am rămas cu buzele umflate.

Altă dată Inspectoratul Fiscal Rezina a încercat să aplice sechestru pe contrurile SRL „Picom” pentru a trece suma datoriei faţă de GŢ”Gârlea Andrei P” în contul achitărilor acesteia cu bugetul. Imediat asupra inspectoratului s-a început o presiune nemaipomenită din diferite structuri suspuse, însoţite de avertizări şi ameninţări. Conducerea inspectoratului a cedat. Între timp, combinatul s-a răsplătit cu toate gospodăriile din raionul Rezina care în 2001 au urmat propunerea prefectului. Lui A.Gârlea însă i s-a dat de înţeles că poate în genere să nu-şi vadă banii, chiar dacă toate judecăţile vor fi de partea lui. Cu alte cuvinte, i s-a dat de înţeles că în Moldova nu Legea stă în capul mesei…

Legea lăsată la cheremul funcţionarilor Litigiul dat a umblat prin procese cinci ani. De fiecare dată judecata îi dădea câştig de cauză GŢ”Gârlea Andrei P.”, dar deciziile rămâneau doar pe hârtie. Înţelegând că a nimerit într-un cerc vicios bine coordonat şi controlat, A.Gârlea a apelat de câteva ori după ajutor la prim-ministrul Vasile Tarlev.

Deoarece CPC este o întreprindere de stat, scria el, Vă rog să mă ajutaţi sămi recuperez cumva banii, măcar sub formă de careva produse, motorină sau suma respectivă să fie trecută în contul datoriilor gospodăriei faţă de buget. „Ajutorul” nu a întârziat. Ministrul Justiţiei l-a informat despre imposibilitatea achitării datoriei (vezi pasajul de mai sus). Pe de altă parte, colaboratorii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei au ridicat toa89

Transparency International – Moldova

te documentele gospodăriei ce vizau relaţiile cu CPC”Cereale”, SRL „Picom” pe care nu le-au întors nici până azi. În primăvara lui 2007 Curtea de Apel Economică adoptă o decizie irevocabilă prin care obligă CPC”Cereale” să restituie GŢ”Gârlea Andrei P” preţul grâului primit în vara lui 2001, la preţul de la data livrării (0,9 lei/kg). La acel moment stăpân defacto al combinatului era ÎS”Moldresurse”, administraţia căreia, în sfârşit, s-a conformat deciziei judecăţii. Andrei Gârlea este de părere că asta s-a întâmplat numai datorită faptului că Andrei Diaconu, directorul Î.S.”Moldresurse”, a vrut să procedeze aşa. Dar putea să nu vrea, cum nu au vrut, de voie sau influenţaţi de cineva, ceilalţi parteneri de litigiu, fiind siguri că nu vor fi traşi la răspundere, a remarcat dumnealui. Fiindcă în Moldova demnitarii de stat, sau cei cu spete la Palat, în mod conştient interpretează legea şi actele judiciare cum le convine. În Moldova au obligaţiuni faţă de lege numai muritorii de rând, a mai adăugat A. Gârlea, precizând că aceasta şi multe alte probleme cu care se confruntă de la 2000 încoace au o singură motivaţie – concepţiile sale politice pe care le promovează în mod deschis şi care diferă cardinal de cele ale guvernanţilor.

Controale – cu duiumul Afirmaţiile lui A.Gârlea sunt confirmate de mai multe documente care au ajuns în posesia noastră. Într-o notă de la Procuratura Generală din martie 2006 se spune că în perioada de referinţă (2003-2007), la indicaţia secretarului Consiliului Suprem de Securitate, Procuratura Generală, prin intermediul Procuraturii Rezina a efectuat mai multe controale la GŢ”Gârlea Andrei P” „pentru a depista în activitatea ei abuzuri în ce priveşte gestionarea pământului, încălcări ale legislaţiei”. Procurorii au stabilit că nimeni nu s-a adresat în organele procuraturii cu careva pretenţii faţă de GŢ”Gârlea Andrei P” , că Inspectoratul Fiscal de Stat a controlat în repetate rânduri legalitatea activităţii gospodăriie date, dar „n-a depistat careva încălcări”. Dar, se menţionează mai departe în document, în baza indicaţiei Preşedintelui Republicii Moldova şi Secretarului Consiliului Suprem de Securitate, procuratura va continua con90

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

troalele, deoarece „s-a considerat oportun de a se aduna noi probe, prin organizarea unei verificări suplimentare a situaţiei real existente în GŢ”Gârlea Andrei P”.

105 zile din an – în procese de judecată În perioada vizată au fost intentate 4 dosare penale împotriva gospodăriei ţărăneşti. Procuratura, Poliţia, Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei, Inspectoratul Fiscal, Inspecţia Muncii etc au controlat gospodărea şi pe liderul ei A.Gârlea, consilier raional PLDM, de zeci de ori. A.Gârlea a calculat că numai în anii 2008-2007 s-a aflat prin judecăţi, controale şi instanţele de stat 105 zile, ca să se apere şi să demonstreze că este învinuit pe nedrept. „Gospodăria noastră gestionează circa 3000 ha, este cea mai mare în raionul Rezina şi este una din cele mai mari în regiunea Orhei. Noi plătim statului sute de mii de lei pentru întreţinerea aparatului birocratic, menirea principală a căruia este să contribuie la dezvoltarea economiei, să apere interesele şi drepturile producătorilor. În realitate se întâmplă invers. Cei care trebuie să ne ajute şi să ne apere, de multe ori îşi bat joc de noi în sensul direct al cuvântului”.

Din an în an persistă aceleaşi probleme (Spicuiri din rapoartele anuale privind respectarea drepturilor omului în R.Moldova prezentate Parlamentului de avocaţii parlamentari)

Anul 2005 „În anul de referinţă, din numărul total de petiţii parvenite la Centrul pentru Drepturile Omului, în circa 27,7 la sută este invocată problema accesului liber la justiţie. Cu regret, ea rămâne a fi acută, înregistrându-se aceleaşi impedimente, cu mici excepţii, la fel ca şi în anii precedenţi: tergiversarea cauzelor penale şi civile; lipsa mijloacelor băneşti pentru achitarea taxei de stat întru iniţierea procesului civil sau înaintarea cererilor de apel şi de recurs, angajarea unui avocat; accesul condamnatului aflat în detenţie la serviciile avocatului din oficiu; dreptul la un recurs efectiv; dreptul la un proces echitabil; neexecutarea hotărârilor judecătoreşti. Cu toate că la 01 iulie 2005 a intrat în vigoare Codul de executare, sarcina căruia este de a apăra şi a realiza drepturile şi libertăţile persoanelor fizice şi juridice prin executarea silită a hotărârilor, deciziilor, încheierilor, ordonanţelor, sentinţelor cu caracter civil ale instanţelor de judeca91

Transparency International – Moldova

tă, problemele la acest capitol nu s-au diminuat. Dimpotrivă, pentru creditori în unele cazuri situaţia a devenit mai complicată”.

Anul 2006 „Din păcate, reformele implementate nu au sporit încrederea populaţiei în sistemul judecătoresc. Aceasta o demonstrează adresările frecvente ale cetăţenilor. Sistemul judecătoresc este conceput de populaţie mai mult ca o piedică la realizarea drepturilor lor pe mai multe motive: nivelul corupţiei din sistem; accesul limitat la serviciile unui avocat calificat; tergiversarea examinării cauzelor; diverse forme de presiune din partea judecătorilor asupra participanţilor la proces; calitatea hotărârilor judecătoreşti şi neexecutarea acestora. În circa 25% din adresările către avocaţii parlamentari, este invocată problema accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Neexecutarea hotărârilor judecătoreşti rămâne, ca şi în anii precedenţi, o problemă stringentă.

Anul 2007 Analiza comparativă a datelor statistice denotă faptul că situaţia privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova nu a suferit modificări radicale. Cel mai frecvent rămân a fi încălcate dreptul la proprietate, dreptul la asistenţă şi protecţie socială, accesul liber la justiţie, libertatea individuală şi siguranţa persoanei.

Ca şi în anii precedenţi, în circa un sfert din adresările către avocaţii parlamentari este invocată problema accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Subiectele plângerilor parvenite demonstrează că sistemul judecătoresc continuă să fie conceput de populaţie mai mult ca o piedică la realizarea drepturilor lor pe mai multe motive: nivelul corupţiei din sistem; accesul limitat la serviciile unui avocat calificat; tergiversarea examinării cauzelor; calitatea hotărârilor judecătoreşti şi neexecutarea acestora.

La Centrul pentru Drepturile Omului nu a fost înregistrat nici un răspuns parvenit de la organul de autoadministrare judecătorească, în care să se menţione92

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ze precum că faptele invocate de petiţionari s-au confirmat, că s-au efectuat verificările solicitate de avocaţii parlamentari, că s-au stabilit încălcări ale disciplinei şi eticii din partea judecătorilor sau că acestora le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare etc. În altă ordine de idei, continuă să persiste atitudinea formală a executorilor judiciari faţă de exercitarea atribuţiilor de serviciu şi practica de restituire a titlurilor executorii fără executare, pe motivul imposibilităţii executării acestora. Sunt relevante cazurile în care, chiar şi în pofida faptului că creditorul prezintă informaţii utile pentru executarea hotărârii, executorii nu ţin cont de aceasta, nu utilizează toate pârghiile atribuite prin Codul de Executare al Republicii Moldova”.

Cele mai multe dosare pierdute la CEDO Organizatia obsteasca “Juristii pentru Drepturile Omului”, la rândul ei, susţine, referindu-se la analiză efectuată şi mediatizată în 2008, că aproape 50 la sută dintre dosarele pierdute de R.Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) sunt din cauza încălcării dreptului la protecţia proprietăţii.

Până la 30 iunie, 2008, ţara a fost condamnată în total în 123 de cauze, dintre care în 59 de hotărâri a fost constatată cel puţin o încălcare a dreptului la protecţia proprietăţii. Neexecutarea sau executarea tardivă a hotărârilor judecătoreşti a fost constatată în 42 de cauze, spun juriştii.

Conform lor, termenul de neexecutare a unei hotărâri judecătoreşti executorii ce depăşeşte 12 luni este considerat de CEDO ca fiind nerezonabil. În cauzele moldoveneşti în care curtea s-a pronunţat, până la 30 iunie 2008, din motivul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti, termenul de neexecutare a variat de la 12 luni la 20 de zile.

Investigaţia a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnaliştii împotriva corupţiei”, implementat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice în cadrul Programului Consolidarea Capacităţilor de Monitorizare a Societăţii Civile din Moldova (CCMSCM), finanţat de Guvernul SUA prin interme93

Transparency International – Moldova

diul Corporaţiei Provocările Mileniului şi administrat de USAID în cadrul Programului Preliminar pe Ţară (PPŢ) pentru Moldova, componenta II. Programul CCMSCM este implementat de Academia pentru Dezvoltare Educaţională (AED), cu suportul tehnic din partea IREX. Tudor Iaşcenco, Victor Sofroni, Centrul de Investigatii Jurnalistice, 28.08.2008

Ministerul de Externe umblă cu mâţa-n sac Pentru procurarea sediului Ambasadei R. Moldova în Cehia, Parlamentul a alocat, la sfârşitul anului trecut, 52 000 000 de lei (peste trei mln. de euro la acea vreme!). Acesta este cel mai mare preţ alocat vreodată pentru procurarea sediului vreunei misiuni diplomatice a R. Moldova peste hotare. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene umblă însă cu mâţa în sac şi afirmă că cei mai mulţi bani (doar cu 500,5 mii de lei mai mult – n.r.) au fost alocaţi pentru procurarea clădirii Ambasadei R. Moldova în Regatul Belgiei şi misiunii diplomatice a republicii pe lângă Uniunea Europeană. Numai că cele două misiuni din creierul Europei au adrese diferite (!).

Raisa Lozinschi În luna decembrie a anului trecut, parlamentarii din opoziţie au criticat dur intenţia majorităţii comuniste de a aloca cele 52 de milioane de lei pentru un sediu al Ambasadei R. Moldova în Praga. Aceştia cereau ca o parte din bani să fie redirecţionată către sinistraţii din Soroca care suferiseră enorm de pe urma exploziei produse în blocul în care locuiau, făcut praf. „Putem să cumpărăm un sediu la Praga de 40 de milioane de lei şi vă asigur că o să fie suficient”, este fixată propunerea unui deputat neafiliat în stenogramele şedinţelor Parlamentului. Majoritatea legislativă însă a votat pentru cele 52 de milioane, fapt ce i-a făcut pe parlamentarii din opoziţie să comenteze că nu toată suma va fi cheltuită în scopul anunţat, iar o parte din bani va fi pusă de-o parte pentru campania electorală a comuniştilor.

Oferta imobiliară Suma destul de mare alocată în acest sens a atras atenţia opiniei publice încă de la început. Pentru a ne da seama ce poţi cumpăra de aceşti bani în capita94

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

la cehă, am consultat mai multe site-uri imobiliare. Potrivit site-ului www. visacz.ru, de exemplu, o vilă de lux cu adresa Vodičkova 41, Praha 1 (adresa Ambasadei noastre e Praha 6), poate fi cumpărată cu 80 de milioane de coroane cehe, adică cu 47 de milioane de lei. Acest sediu are o suprafaţă totală de 5500 de metri pătraţi, dintre care suprafaţa de locuit e de 1200 de metri pătraţi, şase garaje, bazin, saună şi sală de forţă. Iar un hotel situat pe Praha 10, construit în 1998 şi cu o suprafaţă totală de 1168 de metri pătraţi, se vinde cu doar 40 de milioane de coroane cehe, adică cu 23,6 milioane lei. Clădirea are un restaurant pentru 40 de persoane, parcare cu zece locuri şi este dotată cu sistem video de supraveghere.

Chichiţe juridice Având aceste exemple, ne întrebăm cum arată dar Ambasada noastră de la Praga, în care „domneşte” fostul vicepremier comunist Valerian Cristea, de a costat bugetul de stat atâţia bani? JURNAL a solicitat Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) contractul de vânzare-cumpărare a sediului misiunii diplomatice de la Praga. În răspunsul pe care l-am primit, viceministrul Valeriu Ostalep susţine că acest contract „a fost încheiat cu o persoană juridică a Republicii Cehe şi pentru a da publicităţii conţinutul contractului este necesar de a obţine acceptul celeilalte părţi”. Experţii imobiliari cu care a discutat JURNAL spun că există cazuri când contractele de vânzarecumpărare conţin clauze de confidenţialitate, dar în cazul în care e vorba de bani publici, acestea nu ar trebui să existe.

Cristea e cel mai tare din parcare În acelaşi răspuns pe care l-am primit de la MAEIE scrie că „cel mai mare preţ de achiziţie pentru sediu a fost în mărime de 52 500,5 mii lei, destinat amplasării Ambasadei R. Moldova în Regatul Belgiei şi a Misiunii diplomatice a R. Moldova pe lângă Uniunea Europeană”. Numai că în lista misiunilor diplomatice care au sedii proprii cumpărate pe banii contribuabilului moldovean, pe care am solicitat-o, cele două instituţii din Belgia sunt indicate separat.

Dar, deşi acestea sunt situate pe aceeaşi stradă, numărul adresei este diferit.

Misiunea diplomatică de pe lângă UE e situată pe Avenue Franklin Roosevelt 55, iar cealaltă – pe 57. Ceea ce înseamnă că suma pretinsă ca fiind cea mai mare alocată pentru sediul unei misiuni trebuie împărţită în două, iar Valerian Cristea e cel mai tare din parcare!

95

Transparency International – Moldova

Şedinţe şi deplasări Examinând harta plasată pe site-ul Ambasadei din Cehia, am ajuns la concluzia că sediul acesteia nu e în buricul Pragăi, fiind mai departe de oraşul vechi. Pentru a afla unele detalii tehnice şi a putea efectua nişte calcule, am telefonat de nenumărate ori la misiunea diplomatică a R. Moldova în Cehia.

Consilierul Ambasadei Tudor Goia ne-a spus că e aşa de „biiiine” în sediul nou, iar condiţiile de muncă sunt excelente. Când l-am întrebat ce suprafaţă are clădirea, acesta ne-a răspuns că „fără acordul ambasadorului” nu poate să ne zică nimic. Ambasadorul Cristea însă nu a mai fost de găsit. Doamna din anticameră a inventat tot timpul şedinţe şi deplasări la sute de kilometri de Praga ale acestuia.

N.r.: Rugăm cititorii noştri care se află la Praga să fotografieze sediul Ambasadei R. Moldova în Cehia situată pe adresa: Na Zátorce 12, 160 00 Praha 6 – Bubeneč, şi să ne expedieze pozele la redacţie ca să vedem şi noi ce a costat atâţia bani.

Sediu de lux vs. schimburi comerciale nesemnificative Deşi pentru sediul Ambasadei R. Moldova în Cehia s-au cheltuit cei mai mulţi bani publici, Cehia nu se regăseşte printre primele 12 ţări cu care R. Moldova are cele mai mari schimburi comerciale. Pentru comparaţie, este de menţionat faptul că în România, Federaţia Rusă şi Italia – primele trei ţări în care R. Moldova a exportat cel mai mult de la începutul anului curent, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, nu avem sediu propriu pentru misiunile diplomatice (!). Se ştie, totodată, că în Federaţia Rusă şi Italia avem cei mai mulţi cetăţeni plecaţi la muncă. Şi în Ucraina, de unde am importat cel mai mult în acest an, Ambasada noastră închiriază spaţii.

Care este atunci principiul după care se conduce MAEIE când solicită şi împarte banii publici pentru a procura sedii de ambasade – apropierea de Partid sau interesul cetăţeanului simplu?

Raisa Lozinschi, Jurnal de Chişinău, www.jurnal.md, 12.09.2008

96

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Deputaţii profitori Opt deputaţi comunişti au secat bugetul cu jumătate de milion de lei Deşi şi-au cumpărat acum trei ani apartamente de lux chiar în plin centrul capitalei la preţuri de două ori mai ieftine, şapte deputaţi comunişti continuă să locuiască în blocul în care sunt cazaţi aleşii parlamentari pe perioada mandatului sau să primească indemnizaţii lunare pentru chirie. Blocul în care deputaţii, în special cei comunişti şi pepecedişti, s-au căpătuit cu apartamente a fost dat în exploatare în luna noiembrie 2006, dar şapte dintre ei continuă şi astăzi să cheltuiască banii publici. În această perioadă, cei şapte legislatori au secat bugetul de stat cu peste 441 000 de lei. În plus, deşi comunista Elena Parpalova deţine un apartament în Chişinău, aceasta continuă să stea în casahotel a Parlamentului. Şi ea a ţinut locul unui deputat căruia Parlamentul i-a plătit 49 de mii de lei din 2007 până acum.

Raisa Lozinschi În blocul din str. Corobceanu 1 din spatele sediului Parlamentului în care deputaţii sunt cazaţi pe perioada mandatului locuiesc, în prezent, 24 de aleşi parlamentari. Alţi 16 legislatori primesc lunar câte 3 500 de lei de la stat pentru a-şi achita chiria, fiindcă, susţin ei, nu dispun de spaţiu locativ în capitală. Şase dintre cei care locuiesc pe str. Corobceanu 1 au cumpărat, în anul 2004, de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe (desfiinţată în ianuarie curent) apartamente de lux într-un bloc situat pe str. Toma Ciorbă din centrul municipiului Chişinău. Chiar dacă blocul a fost dat în exploatare în noiembrie 2006 şi mulţi deputaţi s-au mutat acolo cu traiul, cei şase continuă să locuiască în blocul din spatele sediului Parlamentului.

Iată-i!

Aceştia ţin locul altor deputaţi care sunt plătiţi de la bugetul de stat pentru a-şi plăti chiria. Este vorba de Ala Ursul, Mircea Anton, Boris Ştepa, Serafima Borgan, Gheorghe Popa şi Iurie Stoicov, toţi aleşi pe lista Partidului Comuniştilor. Un alt deputat comunist, Iosif Chetraru, deşi are deja o locuinţă, continuă să bage în buzunar câte 3500 de lei lunar „pentru chirie”. Şi comunista Elena Parpalova a indicat în declaraţia de avere pentru anul trecut că deţine un apartament în Chişinău. Dar aceasta continuă să locuiască în casa hotel a 97

Transparency International – Moldova

Parlamentului. Dacă arunci o privire peste declaraţiile de avere ale acestor aleşi, îţi dai seama că ei nu sunt deloc săraci şi că ar avea nevoie de facilităţi din partea statului.

Apartamente de lux la preţuri mici La mijlocul lunii iulie 2004, Guvernul a decis „să transmită, în termen de zece zile, cu titlu gratuit, de la balanţa ÎS „Combinatul Poligrafic” la balanţa ANL obiectivul „Blocul editorial-redacţional” din str. Toma Ciorbă, municipiul Chişinău, construcţia nefinalizată şi terenul aferent cu suprafaţa de 0,22 hectare, pentru construcţia unui bloc locativ”. Terenul fusese repartizat pentru construcţia unui imobil modern, în care urmau să se mute 48 de parlamentari, în special comunişti şi pepecedişti. Cei şapte deputaţi comunişti au cumpărat apartamentele de pe str. Toma Ciorbă la preţul de 330 de dolari metrul pătrat, deşi la acea vreme un metru pătrat de spaţiul locativ nu costa mai puţin de 600 de dolari în acea zonă. Mircea Anton, Gheorghe Popa şi Serafima Borgan au cumpărat apartamente cu suprafaţa de 74,05 metri pătraţi pentru care au plătit câte 24 436 de dolari. Ceilalţi deputaţi comunişti s-au ales cu apartamente cu trei odăi a câte 92,35 metri pătraţi fiecare la preţul de doar 30 475 de dolari.

Tupeiştii În Parlament a mai fost întocmită în anul trecut o altă listă cu deputaţi care vor apartamente într-un bloc bun cu numai 350 de dolari pe metrul pătrat. În listă s-au înscris aproape toţi deputaţii, inclusiv cei care o duc destul de bine. Au dat buzna să umple lista inclusiv cei care obţinuseră deja apartamente pe str. Toma Ciorbă, printre care şi Stoicov, Ştepa, Popa, Chetraru şi Ursul. Preşedintele Parlamentului Marian Lupu i-a scos într-un final pe aceştia din listă.

Nu şi-au terminat finisajele Solicitaţi de JURNAL, deputaţii care „înghit” banii publici s-au arătat deranjaţi de întrebările noastre. Aceştia au confirmat că au apartamente pe str. Toma Ciorbă, dar susţin că nu au terminat încă finisajele şi de aceea mai zăbovesc în casa hotel a Parlamentului sau iau bani de chirie din haznaua publică. Zăbava lor a costat bugetul de stat 441 000 de lei în perioada noiembrie 2006 – aprilie 2008, plus cheltuielile generate de Parpalova care se ridică la peste 49 000 de lei. Serviciul de presă al Parlamentului ne-a spus că deputaţii vizaţi planifică 98

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

să-şi finalizeze lucrările în apartamentele de pe str. Toma Ciorbă până la finele anului curent, fiindcă acestea „decurg anevoios din insuficienţă de mijloace financiare”. Chipurile, acolo se mai montează instalaţiile sanitare şi de termoficare. De remarcat, însă, că o parte din deputaţi locuieşte demult acolo, iar alţi aleşi din vechiul Legislativ chiar şi-au vândut acele apartamente la preţuri duble sau chiar triple în comparaţie cu cel de cumpărare. Dacă cei opt mai zăbovesc în casa-hotel a Parlamentului sau vor lua indemnizaţii pentru chirie până la finele acestui an, bugetul de stat va mai fi sărăcit cu alte 224 000 de lei (!).

Deputaţii comunişti consideră că au dreptul I-am întrebat pe cei şapte legislatori dacă au apartamente pe str. Toma Ciorbă şi de ce continuă să cheltuiască banii publici?

Gheorghe Popa: „Da, am apartament pe str. Toma Ciorbă. Dar nu e finisat.

Eu nu ştiu de ce dvs. puneţi aşa întrebări. Trebuie să aduc condiţiile din acea casă la nivelul cuvenit. Dar care e treaba dvs., de fapt? Nu cred că această chestiune ţine de competenţa dvs.” (oftează când îi spunem că risipeşte bani publici – n.r.)

Iurie Stoicov: „De ce consideraţi dvs. că trebuie să vă răspund la întrebarea asta? Aveţi grijă de problemele voastre, lăsaţi-le pe ale noastre că le-om rezolva şi singuri.”

Ala Ursul: „Da, am apartament pe Toma Ciorbă. Stau în casa hotel a Parlamentului, pentru că nu am reparat încă apartamentul. Când o să am posibilitatea, atunci o să fac reparaţii. Vă mulţumesc mult că mi-aţi amintit despre morală. O să mă gândesc la asta” (ultima propoziţie o spune pe un ton ironic – n.r.)

Iosif Chetraru: „Da’ ce v-a apucat interesul ăsta? Calmaţi-vă, doamnă! Să fiţi sănătoasă. Nu m-am mutat încă la Toma Ciorbă. Când oi termina reparaţiile, când m-oi calma, când m-oi aranja, o să renunţ”.

99

Transparency International – Moldova

Lista deputaţilor care au apartamente pe str. Toma Ciorbă: Listele deputaţilor cazaţi în casa hotel a Parlamentului şi ale legislatorilor care primesc câte 3500 de lei lunar pentru chirie. Următorii deputaţi beneficiază, pe perioada mandatului, de spaţiu locativ în blocul de pe str. Corobceanu 1: Sococol Sergiu, Zimin Larisa, Popa Gheorghe, Vitiuc Vladimir, Borgan Serafima, Bodnarenco Elena, Balan Vasile, Banari Ivan, Ştepa Boris, Anton Mircea, Afonin Alim, Parpolova Elena, Stratan Valentina, Cuşnir Valentina, Klipii Igor, Grosu Lora, Ursul Ala, Lipcan Alexandru, Mantorov Oleg, Gherman Stela, Eremciuc Vladimir, Stoicov Iurie, Vlah Irina, Jalbă Zoia.

Cheltuielile pentru întreţinerea casei-hotel din str. Corobceanu 1, inclusiv serviciile comunale, energia electrică, serviciile telefonice şi altele, se achită lunar de către beneficiarii apartamentelor de serviciu. Cheltuielile de întreţinere suportate de Parlament includ doar salarizarea administratorului casei-hotel.

Salariul lunar al acestuia este de 2123 lei.

Următorii deputaţi primesc indemnizaţie pentru chirie pe perioada mandatului: Chetraru Iosif, Calmaţui Valeriu, Dragomir Vladimir, Cotorobai Alexandru, Bodişteanu Vasile, Cavlac Ecaterina, Guţu Ivan, Musteaţă Gheorghe, Zagorodnâi Anatolie, Dobrovolscaia Victoria, Morcov Ghenadie, Agachi Efim, Grigoriev Ştefan, Ţulea Oleg, Colţa Vasile, Turea Oleg.

Din 1 ianuarie 2008, mărimea lunară a indemnizaţiei achitate parlamentarilor pentru chirie este de 3500 lei.

Declaraţiile de avere pe anul 2007 Gheorghe Popa (locuieşte în casa-hotel a Parlamentului): A indicat venituri pentru anul trecut de 343 506 de lei, deţine un apartament în Chişinău de 74 m.p., şi a luat un credit de la „Moldova Agroindbank” în valoare de 104 980 de lei.

Boris Ştepa (locuieşte în casa-hotel a Parlamentului): A obţinut în anul trecut 67 000 de lei, are un lot de pământ de 3 ha la Glodeni, în satul Sturzovca, şi tot acolo are o casă de locuit cu suprafaţa de 200 de metri pătraţi. Deputatul are şi un automobil de marca Audi A-6.

100

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Ala Ursul (locuieşte în casa-hotel a Parlamentului): A indicat în declaraţia de avere că deţine un apartament de 101 m.p. în Chişinău şi parcare subterană tot în capitală de 6 m.p.

Anul trecut, a avut un venit de 41 000 de lei.

Iosif Chetraru (primeşte câte 3500 de lei luna pentru chirie): Anul trecut, a pus în buzunar 478 596 de lei şi are în proprietate o casă de locuit, un lot de pământ la Cimişlia şi un autoturism „Volkswagen Passat”.

Serafima Borgan (locuieşte în casa-hotel a Parlamentului): A primit 53 000 de lei şi deţine un apartament în oraşul Rezina şi un lot de pământ de 16 ha în satul Boşerniţa. Despre apartamentul de pe str. Toma Ciorbă nu zice nimic.

Mircea Anton (locuieşte în casa-hotel a Parlamentului): „Săracul” deputat a obţinut anul trecut 212 000 lei, deţine apartament în Chişinău (74 m.p.), casă de locuit, lot de pământ şi garaj în Anenii Noi, plus un autoturism „Mitsubishi Lancer”, o maşină agricolă şi un motobloc.

Iurie Stoicov (locuieşte în casa-hotel a Parlamentului): Nu declară veniturile din anul trecut şi nici apartamentul din Chişinău. Susţine doar că are în Călăraşi un lot de pământ şi un împrumut de 30 000 de lei la bancă.

Parpalova Elena (locuieşte în casa-hotel a Parlamentului): În declaraţia de avere a scris că are un apartament în Chişinău, pe lângă două loturi de pământ în Leova.

Raisa Lozinschi, Jurnal de Chişinău, www.jurnal.md, 18.04.2008

101

Transparency International – Moldova

Delapidări de milioane la ecologie Sume importante de bani transferate aiurea pe conturile unor firme private în lipsa unor proiecte sau în baza unor contracte inexistente, majorări neîntemeiate ale plăţilor pentru servicii, cheltuieli nejustificate pentru deplasări de serviciu şi concedii medicale, salarizarea unor angajaţi ai Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale (MERN) care îl deserveau pe fostul ministru din bugetul a două instituţii. Acestea sunt doar câteva abateri care au prejudiciat bugetul MERN şi pe cel al Fondului Ecologic Naţional (FEN) cu cel puţin 13 000 000 de lei pe timpul ministrului demis prin ordin prezidenţial, Constantin Mihăilescu.

Raisa Lozinschi Fostul ministru al Ecologiei şi Resurselor Naturale, Constantin Mihăilescu, a fost demis prin ordinul preşedintelui Voronin la 26 februarie curent, fiind învinuit de „abuz în serviciu”. Presa de la Chişinău vehicula ideea că acesta ar fi contribuit la deturnarea fie a trei milioane de lei, fie a şase din bugetul Fondului Ecologic Naţional, Calculele noastre făcute în baza raportului Curţii de Conturi (CC), întocmit după un control la MERN, arată că, în perioada anilor 2006 – 2007, din bugetul acestui minister şi cele ale instituţiilor subordonate au fost spălate peste 13 milioane de lei. Iar, potrivit legislaţiei în vigoare, responsabil de asemenea nereguli este însuşi ministrul.

Peste 10 milioane – cadouri pentru firme private Grosul banilor deturnaţi a fost, evident, din FEN. În anul 2007, potrivit Curţii de Conturi, la 16 agenţi economici le-au fost transferate nejustificat mijloace băneşti în valoare de 3,745 de milioane de lei, firmelor revenindu-le de la 100 până la 420 de mii de lei. Totodată, altor cinci firme le-au fost transferate 135,7 mii lei pentru procurarea unor mărfuri, bunuri care nu au mai fost înregistrate la intrări în evidenţa contabilă a MERN. În 2006, încă 1,455 de milioane de lei fuseseră risipite prin conturile bancare a şase firme. Din Fondurile Ecologice Locale au mai fost alocate 2,785 de milioane de lei în lipsa documentelor justificative, 350 de mii de lei dintre care la două firme care primiseră anterior un milion din bugetul FEN. Controlul CC a scos la iveală faptul că mijloacele transferate erau înregistrate la cheltuieli în lipsa dărilor de seamă despre executarea lucrărilor şi mijloacele folosite, iar la decontarea banilor erau indicate 102

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

proiecte şi contracte care nu coincideau cu cele menţionate în dispoziţiile de plată. Mai mult, ca să „legalizeze” aceste furturi din banii publici, responsabili de la MERN indicau proiecte şi contracte ale unor beneficiari legali ai fondurilor FEN.

Mihăilescu dirija „operaţiunea”?

Documentele bancare prin care banii erau „donaţi” firmelor au fost semnate de şefa Direcţiei planificare, finanţe şi evidenţă contabilă a MERN, Lora Ceban, care scria într-un registru cu creionul şi mai modifica pe parcurs datele.

Banii din FEN erau alocaţi fără controlul Consiliului de administrare a FEN, componenţa căreia nu a fost schimbată o dată la doi ani, aşa cum prevede legislaţia. Totodată, ministrul Mihăilescu şi-a subordonat ilegal prin ordin cei trei angajaţi din Serviciul de evidenţă şi control al FEN, al cărui specialist principal îndeplinea şi funcţia de contabil şi avea drept de semnătură bancară pe documentele de plată ale FEN.

Cine-s firmele „norocoase”?

După controalele efectuate la agenţii economici „norocoşi”, organele de drept au stabilit că banii alocaţi nejustificat de la FEN erau utilizaţi în interesele firmelor, în special pentru stingerea datoriilor acestora către persoane fizice sau juridice. Solicitaţi de JURNAL, responsabili de la instituţiile de drept care investighează aceste fraude au refuzat să facă publice numele firmelor care au beneficiat ilegal de bani publici.

Din acelaşi fond naţional, au fost „premiaţi specialişti” cu 1,6062 de milioane de lei fără documente justificative şi au fost majorate nejustificat fondurile pentru „educaţia ecologică” cu 366,7 de mii de lei.

Ministrul şi mişmaşurile Controlul CC a mai depistat faptul că 79,6 mii de lei au fost scoase din circuit „neîntemeiat” sub pretextul achitării serviciilor prestate de „Moldtelecom” şi cheltuieli la „Pensiunea din Holercani”. Alte 103

Transparency International – Moldova

32,2 mii de lei au fost cheltuite pentru benzină fără documente justificative, iar 29,1 mii de lei au fost plătite „eronat” pentru indemnizaţiile de concediu medical ale unor angajaţi MERN. Totodată, şoferul, secretara şi o altă persoană, toate trei angajate în aparatul central al MERN, mai primeau salarii şi din bugetul Inspectoratului Ecologic de Stat. Acest lucru a „umflat” nejustificat bugetul Inspectoratului cu 88 mii de lei.

Deplasări ilegale la IES CC a stabilit nereguli şi la instituţiile din subordinea MERN. La Inspectoratul Ecologic de Stat (IES), de exemplu, 97,8 mii de lei au intrat în buzunarele a opt angajaţi, inclusiv şase din secţia de finanţe, chipurile pentru deplasări de serviciu. Astfel, arată şi un control al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice, contabilul-şef al instituţiei, N. Pohilă, s-a aflat în deplasări în 90 la sută din zilele lucrătoare pe parcursul a nouă luni ale anului trecut (173 de zile din 194!), iar şeful adjunct al IES, D. Osipov, în 98 la sută (201 din 206 zile lucrătoare!). La ordinele de deplasare nu a fost anexat niciun document justificativ privind cheltuielile efectuate, iar în majoritatea ordinelor de deplasare lipseşte semnătura directorului IES. Unor angajaţi li se achitau cheltuieli pentru deplasări exact în perioadele când aceştia se aflau în concedii medicale.

Prime grase la SHS La Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) angajaţii primeau remunerări suplimentare şi premii într-o veselie, dar cu încălcarea legislaţiei. Angajaţii cu funcţii de răspundere au primit în 2007 bani suplimentari „pentru cumularea de funcţii în orele de program” în valoare de 21,9 mii de lei. Apoi, în lipsa ordinului şefului SHS, angajaţii instituţiei au primit suplimentar alte 72,1 mii de lei pentru „munca peste norma stabilită”. Iar directorul SHS a încasat 17,9 mii de lei drept spor la salariu „pentru păstrarea secretului de stat” şi premii lunare. Şi alţi hidrometeorologi au păstrat secretul de stat pentru 15,7 mii de lei. În total, 127,6 mii de lei au încăput în buzunarele angajaţilor de la SHS cu încălcarea legislaţiei.

Solicitat de mai multe ori de JURNAL să comenteze învinuirile aduse, fostul ministru Constantin Mihăilescu a refuzat s-o facă. Atât Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice, cât şi Procuratura Generală au anunţat că încă mai anchetează faptele reprobabile depistate la MERN. Raisa Lozinschi, Jurnal de Chişinău, www.jurnal.md, 26.08.2008 104

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

SRL „Pahomenco şi Familia” Acest material continuă şirul investigaţiilor despre activitatea directorului Întreprinderii municipale Direcţia de Producţie şi Exploatare a Fondului Locativ (DPEFL), ex-viceprimarului Iuri Pahomenko. Ne-au determinat să continuăm ancheta jurnalistică noile dovezi privind abuzurile funcţionarului.

Un teren viran – loc excelent de parcare Publicaţia „SP” din Bălţi militează, de câţiva ani buni, pentru ca informaţia despre veniturile funcţionarilor de stat din Moldova să fie transparentă. Drept exemplu invocăm experienţa statelor dezvoltate, unde datele privind câştigurile şi averea funcţionarilor, precum şi ale membrilor familiilor acestora, sunt mediatizate cu regularitate. Alegătorii şi contribuabilii au dreptul să ştie cum trăiesc cei instalaţi de ei în funcţii decizionale, administrativ-publice; ce salarii primesc; ce imobile deţin în proprietate (case, vile, terenuri); care sunt afacerile de familie etc. Spre deosebire de Occident, reprezentanţii castei birocratice de la noi evită sub orice formă transparenţa acestor aspecte, invocând de fiece dată argumente imbatabile. Vom ilustra această stare de lucruri prin unul din cele mai elocvente exemple din oraşul nostru – Iuri Pahomenko.

Firma „Alarisia”: Ala, Larisa şi… eu Iuri Alexandrovici preferă, cu multă modestie, să treacă cu vederea faptul că membrii familiei sale sunt proprietari ai firmei care gestionează amplasarea unităţilor de comerţ în câteva din sectoarele oraşului. Această Societate cu Răspundere Limitată poartă numele „Alarisia-Service”. Potrivit datelor Registrului de Stat al întreprinderilor şi organizaţiilor, co-fondatori ai acestei SRL sunt Valentina Pahomenko (soţia funcţionarului), Larisa Pahomenko (fiica cea mare) şi Ala Postnaia (fiica cea mică, tot ea – directorul firmei). Întreprinderea a apărut în martie 2004, adică în perioada în care Iuri Pahomenko se afla în funcţia de viceprimar responsabil de problemele gospodăriei comunale (el a deţinut acest post în anii 2001-2006). Statutul întreprinderii, extrase din care ne-au fost puse la dispoziţie de Camera Înregistrărilor, stipulează următoarele genuri de activitate: transport de pasageri; comercializarea en-detail a produselor alimentare, băuturilor alcoolice şi de alt gen, produselor de tutungerie; o reţea de baruri şi restaurante.

105

Transparency International – Moldova

SRL „Alarisia-Service” este înregistrată pe adresa: str. N. Testemiţeanu 1. Şi iată că aici ne-am confruntat cu o coincidenţă foarte interesantă. Se dovedeşte că, un an mai devreme, în 2003, pe aceeaşi adresă avea „viză de reşedinţă” întreprinderea municipală (ÎM) „Termogaz-Bălţi” (sediul acesteia se află cu totul în altă parte – pe str. Moscovei 19).

Corvoada cumulului Câteva cuvinte despre „Termogaz-Bălţi”. În R. Moldova este în vigoare un act normativ privind întreprinderile de acest gen, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 387 din 06.06.1994.

Potrivit actului normativ, „întreprinderea municipală este agentul economic cu personalitate juridică, constituit in exclusivitate pe baza proprietăţii municipale, care, prin utilizarea ei judicioasă, produce anumite tipuri de mărfuri (producţie), execută lucrările şi prestează serviciile, necesare pentru satisfacerea cerinţelor fondatorului (ale unităţii administrativ-teritoriale fondatoare)...”.

Fondatorul „Termogaz”-ului este Primăria municipiului Bălţi, cu alte cuvinte, ÎM respectivă s-a constituit în baza mijloacelor din bugetul municipal. Aceasta gestionează un patrimoniu public (imobile, cazangerii, gazoducte) şi prestează servicii de termie locuitorilor sectoarelor Gara de Nord şi Bălţiul Nou, pe străzile Krîlov şi Arbore.

Unui ochi neiniţiat i se poate părea că între firma comercială privată „AlarisiaService” şi întreprinderea municipală, în esenţă – de stat, „Termogaz.Bălţi” nu poate exista nicio legătură. Aceasta însă există şi chiar e una foarte strânsă! „SP” a scris deja anterior că la „Termogaz” sunt angajate tocmai 5 rude ale lui Iuri Pahomenko. Ca să vezi, trei dintre acestea sunt chiar fondatorii SRL-ului despre care vorbim: Ala Postnaia este contabil şef şi preşedinte al comitetului sindical, Larisa Pahomenko – contabil responsabil de partea materială, iar Valentina Pahomenko este manager personal şi casier. (Interesant, cum de reuşesc acestea să cumuleze afacerile familiale şi serviciul în ÎM? O fi lucrând nopţile…)

Am intrat în posesia acestor date graţie unor surse care au solicitat anonimatul, din sfera gospodăriei comunale orăşeneşti. Bineînţeles, am dorit şi o confirmare oficială, de aceea am expediat directorului întreprinderii „Termogaz-Bălţi” o solicitare în scris cu rugămintea de a pune la dispoziţia redacţiei lista nominală 106

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

a angajaţilor întreprinderii şi a posturilor pe care aceştia le ocupă. Însă accesul la informaţie ne-a fost refuzat, sub pretextul că asemenea date ar fi din categoria celor personale şi, chipurile, nu pot fi publicate. Un asemenea răspuns al conducerii ÎM confirmă indirect informaţia deţinută de noi – „Termogaz” ascunde ceva de ochii presei.

Cetăţeni ai Universului Dar să revenim la acea adresă, la care „coabitează” paşnic două structuri atât de diferite din punct de vedere juridic, dar atât de înrudite – la modul propriu.

La Oficiul cadastral ni s-a comunicat că imobilul de pe str. Testemiţeanu 1 a aparţinut în trecut aceluiaşi Iuri Pahomenko. Acesta l-a procurat în 1995 de la o oarecare persoană fizică, iar şase ani mai târziu, în 2001, l-a înstrăinat municipiului. Astfel, această clădire cu un nivel şi cu anexe a devenit proprietate municipală. În 2003, după cum am mai menţionat, aici şi-a stabilit adresa juridică ÎM „Termogaz”, iar odată cu aceasta imobilul a trecut în gestiunea economică a întreprinderii create (rămânând, în acelaşi timp, proprietate municipală). Se vede, însă, că familia Pahomenko într-atât s-a ataşat de acest imobil, încât continua să-l considere ca şi personal chiar şi peste trei ani de la înstrăinare.

Astfel, str. Testemiţeanu 1 devine adresa juridică a firmei „Alarisia-Service”.

Mai mult ca atât, conform unor acte (la care ne vom referi ceva mai jos), directorul SRL Ala Postnaia locuia/avea viză de reşedinţă pe această adresă cel puţin până în 2005.

Ne-am propus să aruncăm o privire asupra acestui „cuib al businessului de familie” şi ne-am îndreptat spre zona podului de cale ferată, puţin mai sus de Inspectoratul fiscal.

Nu ne-a mers din prima – locatarii străzii Testemiţeanu au pus la îndoială însăşi existenţa casei cu nr. 1. Când, însă, am pronunţat „Termogaz” şi „Pahomenko”, lumea s-a luminat la faţă, arătându-ne cu încredere spre o curte împrejmuită cu zid de piatră, aferentă teritoriului SA „Floarea Soarelui”. Priveliştea apărută era una de abandon: un teren viran, năpădit de iarbă, o casă veche şi un edificiu ceva mai nou – fie garaj, fie o şură.

Mai târziu am aflat că aici într-adevăr se află un depozit al „Termogaz”-ului. şura din curte este de asemenea „opera” lui Iuri Pahomenko, el a înălţat-o, apoi 107

Transparency International – Moldova

a vândut-o împreună cu toate acareturile Primăriei. E de neînţeles, însă, la ce i-ar fi trebuit municipalităţii să achiziţioneze nişte şoproane…

Tăticu e de mare ajutor – cu un sfat, cu o parafă Mai jos am vrea să vă povestim despre unele dintre obiectele comerciale care aparţin firmei „Alarisia-Service”. Ne aflăm în posesia a două documente extrem de interesante. Unul din ele este contractul de arendă pe termen scurt a unui teren de pământ, document semnat de Primărie, în persoana primarului Vasile Panciuc, şi de SRL „Alarisia-Service”, în persoana directorului Ala Postnaia, la data de 13 aprilie 2005. În baza acestui act, firmei respective i-a fost transmis în arendă un teren cu o suprafaţă de 40 metri pătraţi pe str.

Bulgară 132, pentru amplasarea unui spaţiu comercial. Terenul a fost arendat pentru un termen de doi ani (până în martie 2007), însă, potrivit punctului 2.3 al contractului de arendă, „în cazul în care termenul de arendă a expirat, iar Arendatorul nu a revendicat terenul şi Arendaşul continuă să-l exploateze, contractul se consideră prelungit pentru un an”. Mai mult decât accesibilă este şi taxa de arendă – doar 313,15 lei pe an!

Celălalt document conţine o autorizaţie de construcţie, acordată de către Primărie firmei „Alarisia-Service” „în persoana Alei Postnaia, domiciliată pe str. Testemiţeanu 1”. Documentul autorizează edificarea unei hale comerciale pe terenul arendat din str. Bulgară. Cel mai interesant moment îl găsim spre sfârşit. Autorizarea este semnată chiar de Iuri Pahomenko, în plus, semnătura sa poate fi regăsită în două locuri – atât în dreptul propriului nume, cât şi în dreptul numelui primarului V. Panciuc. Cu alte cuvinte, Iuri Alexandrovici a semnat generos atât pentru sine, cât şi pentru superiorul său. Desigur, am putea admite că viceprimarul Pahomenko exercita pe atunci interimatul funcţiei de primar, dar la ce ne-ar folosi… În opinia noastră, de la această constatare nu dispare însuşi faptul comiterii unui act de protecţionism în favoarea membrilor familiei. Ca să fim obiectivi, vom apela la buchia legii. Art. 2 şi 7 din Legea privind combaterea corupţiei şi a protecţionismului stipulează că „protecţionismul este o acţiune sau o inacţiune, care nu conţine elemente ale infracţiunii, a factorului de decizie vizând protejarea în rezolvarea unor probleme a persoanelor interesate, prin atitudine favorabilă faţă de ele, indiferent de motivele de care s-a condus… Funcţionarul nu are dreptul să participe cu drept de vot sau de decizie la examinarea şi soluţionarea problemelor ce vizează interesele sale personale sau interesele rudelor sale apropiate”.

108

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Corespondenţii „SP” au vizitat şi acest obiect comercial, construcţia căruia s-a încheiat demult. El reprezintă parte dintr-un complex mult mai mare, care include un magazin, un atelier foto ş. a. Hala care ne interesa pe noi era închisă, iar la intrare nu atârna nicio tăbliţă. Am putut vedea doar că în interior erau instalate aparate pentru jocuri automate – probabil, aici se va deschide un nou cazino electronic. Totodată, ne-a trecut prin minte că, posibil, acest spaţiu şi-a schimbat deja stăpânul sau poate a fost dat altcuiva cu subarendare.

Concesionarii Încă un spaţiu comercial, ce aparţine familiei fostului viceprimar, se află pe piaţa centrală a oraşului – alături de noile buticuri amplasate între „Lumea copiilor” şi magazinul universal, iar de acesta este legată o altă istorie controversată şi destul de scandaloasă.

Precum se ştie, în prezent, în oraş au loc lucrări globale de reconstrucţie. Conform Planului urbanistic, vechile gherete din vecinătatea magazinului universal urmează a fi demolate, iar pe locul lor se planifică edificarea unui complex comercial cu buticuri construite capital. Arendaşilor terenurilor pe care sunt amplasate vechile chioşcuri li s-a oferit posibilitatea de a construi noi spaţii, pentru a-şi continua activitatea comercială în locurile obişnuite. Ei au delegat o persoană demnă de încredere (potrivit unor surse, această persoană le-a fost „sugerată de sus”), care s-a ocupat de colectarea mijloacelor financiare necesare de la participanţii la proiect, dar şi de construcţia întregului complex. Însă, la un moment dat, între unii arendaşi şi persoana respectivă au apărut divergenţe – acesta a fost învinuit de deturnarea fondurilor colectate. Din cauza conflictului, inaugurarea punctelor comerciale a întârziat. În plus, pe lângă cei care urmau să se căpătuiască cu spaţii comerciale au mai apărut opt persoane care nu fuseseră incluse în lista iniţială. Printre aceştia figurează şi Ala Postnaia. În mai 2005, doi dintre arendaşii nemulţumiţi (nu vom da numele acestora, deoarece litigiul pe marginea acestui caz este încă judecat în instanţă) au adresat primarului Vasile Panciuc o petiţie cu rugămintea de a se implica în soluţionarea acestei probleme. Iată un citat din acest document: „În 2004, dl X. (persoana împuternicită să colecteze banii – nota „SP”) a adunat de la arendaşi câte 100 $, fără vreo recipisă, pentru dl Iu. A. Pahomenko, pentru a accelera soluţionarea chestiunii noastre în Primăria municipiului Bălţi, plus 20 $ pentru secţia arhitectură a Primăriei Bălţi, cu acelaşi scop. Toţi au plătit cu cash.

109

Transparency International – Moldova

Totodată, ni s-a spus că o parte din această sumă va fi direcţionată pentru acordarea unei părţi de teren unui spaţiu comercial pentru dl Pahomenko”.

A urmat reacţia dură a primarului: „Aluziile Dvs. la actul de transmitere a unor sume de bani secţiei de arhitectură şi altor funcţionari din Primărie nu corespunde realităţii, nu sunt însoţite de documente doveditoare, de aceea ele sunt tratate drept şantaj şi provocare”. Şeful administraţiei locale are dreptate – probe documentare privind colectarea banilor pentru mituirea funcţionarilor din Primărie lipsesc. Ce-i drept, arendaşii invocă existenţa unei imprimări de dictafon, care ar confirma spusele lor, acesta însă este un corp delict îndoielnic. Astfel, faptul mituirii rămâne nedovedit. În schimb, există acte care probează participarea la „concesiune” a fiicei lui Iuri Pahomenko. Bunăoară, schema amplasării buticurilor în cadrul complexului dovedeşte că Alei Postnaia i-a fost atribuit buticul nr. 15. Iată, deci, încă o verigă în lanţul „antreprizei de familie” a actualului director al DPEFL.

Judecata judecăţii În una din investigaţiile anterioare („SP”, nr. 12, 21.03.2007), am expus cu lux de amănunte istoria unui alt proiect de afaceri al familiei Pahomenko – cafeneaua amplasată pe locul clubului de tir din parcul central. Nu vom reveni la această temă. Vă vom aminti doar că edificarea acestui obiect a fost suspendată, deoarece autorizarea de construcţie, eliberată de Primărie pe numele Alei Postnaia, a fost atacată în instanţă de două ori. O primă acţiune de judecată privind invalidarea acestui act a fost înaintată de Victor Starosta şi Serghei Maslov, mai apoi exemplul lor fiind urmat de Igor Gordaş. Dacă prima acţiune încă se mai judecă în Curtea de Apel (reclamanţii şi-au extins pretenţiile judiciare), atunci examinarea celei de-a doua a fost deja finalizată, potrivit lui Igor Gordaş. Instanţa a anulat autorizaţia de construcţie a cafenelei, precum şi alte câteva decizii ale autorităţilor locale, însă pârâtul (Primăria) a atacat imediat cu recurs decizia Curţii de Apel din Bălţi în Curtea Supremă de Justiţie.

Procesul judiciar s-a mutat la Chişinău…

V-aş sluji, dar mă aşteaptă vila Şi încă un moment. „SP” a scris deja că Iuri Pahomenko înalţă în prezent pe str. Sportivnaia o vilă de dimensiuni impunătoare. Fiind şi noi cu ochii pe 110

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

modul în care decurg lucrările, iată ce am remarcat: directorul DPEFL a monitorizat „la sânge” procesul de construcţie. Din mai până în septembrie, el s-a aflat aproape non-stop pe şantier, putând fi văzut acolo şi dis-de-dimineaţă, şi la amiază, şi chiar seara. Cât de greu i-o fi venit lui Iuri Alexandrovici să se „împartă” între slujba de la DPEFL şi şantier. Deseori, dl Pahomenko putea fi văzut pe str. Sportivnaia cu „Volga” pe care, din informaţia pe care o deţinem, o utilizează cu titlul de transport de serviciu. Reiese, deci, că d-lui foloseşte automobilul municipiului în scopuri personale. Cu alte cuvinte, omul nu jeleşte nimic din ce aparţine oraşului – nici pentru sine, nici pentru familia sa.

Ruslan Mihalevschi, “SP” Bălţi/Centrul de Investigatii Jurnalistice, 14.01.2008

Tranzacţii între studenţi şi profesori sau cum unii trec peste absenţe şi restanţe Pentru a trece de absenţe şi a susţine restanţele studenţii sunt foarte inventivi.

De multe ori, aceştia sunt susţinuţi şi de profesori. Se pare că studenţii de la Universitatea de Stat din Moldova se înţeleg foarte bine cu profesorii de cultură fizică, mai ales cînd ambele părţi au de cîştigat.

Afacerea “Abonamentul” Eugen mai păstrează şi astăzi “documentul” magic care rezolvă problemele studenţilor restanţieri la sport. El a auzit despre această metodă sigură de susţinere a restanţelor la sport de la colegi. Lucru care a fost confirmat mai tîrziu şi de profesoara Eugenia Căşuneanu, atunci cînd a mers să susţină restanţele: “Te duci şi procuri un abonament de 140 lei şi treci acolo numele meu”. Eugen a procedat exact aşa, mai ales că acest abonament nu presupunea efort fizic sau trezitul de dimineaţă. La prezentarea abonamentului la înot, profesoara a semnat în matricolă “admis” pentru ambele semestre.

Eugenia Căşuneanu nu neagă acest fapt şi menţionează că asemenea practică este admisă: “pentru a-şi recupera absenţele ei pot să-şi facă un abonament contra plată la bazin sau în sala de gimnastică”. Şi Tatiana a procedat la fel ca şi Eugen. Fiind plecată în Statele Unite ale Americii în cadrul programului Work and Travel, pe lîngă banii cîştigaţi, ea s-a “îmbogăţit” şi cu restanţe la sport. Cînd a vrut să le susţină, era prea tîrziu.

111

Transparency International – Moldova

Profesoara i-a mai acordat însă o şansă – săritura cu coardă. Ratînd-o şi pe aceasta, i s-a propus să cumpere un abonament la înot. Zis şi făcut. Deşi nu era tentată de nataţie, Tatiana a procurat un abonament de 150 lei pe care i l-a dat profesoarei la solicitarea acesteia.

Elena Bodeanu, instructor de sport, neagă aceste afirmaţii şi spune: “Puteţi chema tot rectoratul, să vă uitaţi şi la casă, eu n-am nimic de ascuns, trebuie de intrat în voie cumva studenţilor care lucrează, doar nu am să-i chem la spălat covoraşe? Toţi profesorii aşa fac. Toate abonamentele restanţierilor se păstrează la casă, la administraţia Palatului Sporturilor, eu ce să fac eu ele? Nu am nevoie de fotografiile studenţilor”.

Auzind despre acestea, Constantin Marin, decanul Facultăţii de Jurnalism şi Şiinţe ale Comunicării, le-a catalogat drept nonsens: “Cum poate studentul să-şi cumpere note? Este inadmisibil! Dacă el are posibilitatea şi dorinţa să facă înot sau gimnastică, procurînd un abonament contra plată şi antrenîndu-şi sănătatea e ceva normal, dar în nici un caz, din punctul meu de vedere, aceasta nu poate fi concepută ca o modalitate de recuperare a unor restanţe”.

De altă părere este însă Victor Boguş, şef la Catedra de cultură fizică, Universităţii de Stat din Moldova. Se pare că el este la curent cu afacerea “Abonamentul”, despre care spune că ar fi o ultimă şansă pentru restanţieri de a obţine o notă la sport: “totodată îi impunem să facă un efort, deoarece, prin teorie ei nu înţeleg că au nevoie de efort fizic”.

Săli speciale pentru restanţieri?

Oxana a frecventat cu regularitate lecţiile de sport în primul semestru, iar în semestrul al doilea sportul nu mai figura ca ceva important. “Era primăvară, cîntau păsărelele, mergeam la întîlniri, la discotecă, normal că nu aveam timp şi pentru sport, mai ales că era a cincea lecţie”, explică Oxana. Avînd o constituţie atletică bună, ea a fost chemată să reprezinte facultatea la competiţiile sportive la fugă şi sărituri în lungime.

Astfel problema restanţelor s-a rezolvat. Oxanei i-a plăcut să nu meargă la orele de sport şi a rupt legătura cu catedra, dar studenta nu se teme deoarece are deja experienţa colegilor în asemenea situaţii: “’Suntem deja la sfîrşit de an, la sport nu am fost nici la o lecţie, dar nu cred că e grav, voi procura un abonament la înot şi s-a rezolvat”.

112

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Şeful la Catedrei de cultură fizică nu vede nimic grav în susţinerea restanţelor prin procurarea unui abonament la înot la Palatul Sporturilor. “Eu actul de corupţie îl văd din partea celui care nu vrea să frecventeze, nu din partea profesorilor. Noi, de regulă, impunem administratorul să semneze că ei au venit la orele de recuperare. Cel mai bine ar fi să-i exmatriculăm dacă nu intră în rigori.

Studenţii nu vor studii, majoritatea din ei vin după diplomă. Nu avem săli speciale pentru studenţii restanţieri. Cînd binevoiesc ei să vină, să recupereze absenţele, sala de gimnastică este ocupată de echipa de volei care face antrenamente. Nu putem întrerupe procesul de instruire la echipa de performanţă pentru codaşii societăţii”, a încheiat Victor Boguş.

Solicitată să comenteze aceste situaţii, Elena Muraru, prorector pentru studii la Universitatea de Stat din Moldova, apreciază acţiunile profesorior de sport drept voluntarism. Ea spune că procurarea abonamentelor pentru bazin la Palatul Sporturilor nu este o facilitate pentru studenţi, mai curînd un abuz de situaţia creată. Profitînd de momentul că studenţii nu au frecventat orele şi în baza aceasta ei rămîn restanţieri, li se impune ca Palatul Sporturilor să cîştige ceva bani pe seama studenţilor, precizează Elena Muraru.

Ea menţionează că sunt vinovate două părţi: studentul care a lipsit, orelor de sport sunt o unitate de curs din planul de învăţămînt, iar nerealizarea ei este sancţionată prin exmatricularea studentului, pe de altă parte apare profesorul prin bunătatea căruia se fac nişte lucruri ilegale.

Pentru a contracara situaţia creată la catedra de sport, unii propun crearea unui regulament pentru recuperarea absenţelor şi susţinerea restanţelor. Alţii, însă, merg şi mai departe şi propun ca orele de sport să fie trecute ca lecţii facultative. Nu se ştie deocamdată ce variantă va alege Consiliul de administrare al Universităţii de Stat din Moldova.

“Universitatea de Stat interzice ferm orice formă de fraudă intelectuală, de genul plagiatului, substituirii lucrărilor, ori de evaluare incorectă a performanţei studenţilor, cadrelor didactice şi a altor categorii”. Codul de Etică al Universităţii de Stat, art.12

Alte modalităţi de susţinere a restanţelor la sport Ludmila mergea foarte rar la sport deoarece nu reuşeşte să se trezească dimineaţa. Cele şapte lipse le-a recuperat mergînd ca suporter la meciurilede basket, fotbal sau şah.

113

Transparency International – Moldova

Ajunsă la sfîrşit de semestru, Svetlana a descoperit că avea o mulţime de absenţe, însoţite de întrebarea cum să le recupereze. Răspunsul l-a găsit la profesorul de sport care a invitat-o, împreună cu alte colege restanţiere, la spălat covoraşele din sala de aerobică.

Vadim este nevoit să lucreze, astfel că lecţiile de sport sunt pe planul doi.

Pentru a recupera orele pierdute, el este nevoit să frecventeze cercurile de baschet, şah şi tennis la iniţiativa profesorului.

Diana îşi aminteşte cu necaz de orele de sport: “Pentru fiecare lecţie nefrecventată am făcut o mulţime de exerciţii, am fugit şi am sărit în coardă pentru a fi admisă la colocviu”.

Mihai a fost mult mai creativ. Aflînd că profesoara este agent comercial la o firmă de cosmetice, el a avut ingeniozitatea să cumpere de la ea produse de 120 lei (o pastă şi o periuţă de dinţi). Atîta la costa restanţa la sport!

Acest articol a fost scris în cadrul Proiectului “Tinerii jurnalişti scriu pe teme de corupţie”, realizat cu susţinerea Academiei pentru Dezvoltare Educaţională (AED) şi cu suportul tehnic din partea IREX, în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitoring a Societăţii Civile în Republica Moldova (CCMSCM), desfăşurat în baza acordului de cooperare cu USAID. Programul CCMSCM este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite Pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Planului Preliminar de Ţară al R. Moldova (PPŢ). Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar cele ale AED, IREX, USAID sau MCC. Natalia Mogâldea, studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 12.08.2008

Философия повышения тарифов В пятницу, 18 января 2008 года, на открытом заседании административного совета Национального агентства по регулированию в энергетике (НАРЭ) было принято решение пересмотреть тарифы на природный газ, электрическую и тепловую энергию. Впервые в практике регулирования цены повышены на все энергоносители сразу. Новые тарифы вошли в действие 19 января после официальной публикации решения НАРЭ.

114

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Генеральный директор НАРЭ Виталий Юрку отметил, что основной причиной роста тарифа на газ, отпускаемого потребителям в Молдове, является повышение с 1 января 2008 года закупочной цены на российский природный газ со 170 до 191 долларов за 1000 кубометров. Есть и другие объективные факторы: прогнозируемое сокращение в 2008 году потребления природного газа на 7,8% по сравнению объемом, предусмотренным в тарифе 2007 года; снижение планируемых на 2008 год доходов от транзита природного газа в результате повышения на 11% курса национальной валюты; увеличение затрат по транспортировке и распределению природного газа, связанное с расширением газовых сетей. А увеличение цен на газ, соответственно, повлекло за собой увеличение тарифов на вырабатываемое тепло и электроэнергию. Как заявил зампредседателя правления АО «Молдовагаз» Аурел Патрашку, «сейчас убытки предприятия в связи с повышением стоимости импортируемого газа составляют около 1,5 млн леев в день. В 2007 году НАРЭ повысило тариф только в середине февраля, хотя российский газ подорожал с 1 января. Сейчас НАРЭ приняло оперативное решение. Мы приветствуем то, что одновременно приведены в соответствие тарифы и на другие энергоносители, ведь около 40% импортируемого в страну газа потребляется предприятиями энергокомплекса». Как выяснилось в ходе заседания, НАРЭ приняло свое решение, не обсудив предварительно и не согласовав новые тарифы с предприятиями отрасли, профсоюзами, патронатами и ассоциацией потребителей энергии. Никто из приглашенных руководителей энергопредприятий не знал о том, каким категориям и на сколько повысят тариф. Директор ТЭЦ-1 Федор Моисеев сказал по этому поводу: «Никто нас предварительно не известил, какие цифры будут озвучены. Сейчас мы воспринимаем новые тарифы на слух. А руководство НАРЭ спрашивает мнение директоров. Как директор может дать свою оценку? Если бы нам предоставили эти данные заранее, можно было бы их проанализировать на предприятии».

115

Transparency International – Moldova

Зампредседателя Национальной конфедерации профсоюзов РМ Петр Кирияк заявил, что «Агентство без обсуждений просто поставило нас перед фактом. Повышение тарифов выгодно энергетическим предприятиям, а население ощутит на себе результаты этого повышения». Мнение руководителей НАРЭ прямо противоположное: «в повышении тарифов ничего страшно нет». По прогнозам НАРЭ, вследствие увеличения тарифов расходы одного бытового потребителя природного газа вырастут в среднем на 9,9 лея в месяц, электрической энергии – на 2,9 лея, а расходы бытового потребителя теплоэнергии, отпускаемой бэлцкой ТЭЦ Норд, – на 38,1 лея (в Кишиневе тарифы на тепло утверждаются столичной примэрией). В интервью для «ЛП» председатель Ассоциации потребителей энергии Николае Могоряну подчеркнул, что «тарифы на газ установлены волюнтаристским образом. ТЭЦ получают газ по цене намного ниже покупной стоимости (по 2375 леев за 1000 кубометров, а покупная цена – 2775 леев), то есть, на 400 леев дешевле. Это уже говорит о том, что при установлении тарифов не использовалась никакая методология. В реальной экономике для ТЭЦ стоимость газа должна быть выше, ведь «Молдовагаз» – это не филантропическая организация. Кто же покрывает разницу в тарифах на газ? Затраты перекладываются на юридических лиц и население через тарифы на газ и электроэнергию. Оплачивая такую цену за газ, сельский потребитель и потребители городов, кроме Кишинева и Белць, оплачивают обогрев и горячую воду для жителей Кишинева и Бэлць. Это дискриминационная политика». Николае Могоряну указал на то, что «ничего не было сказано в НАРЭ, – сколько поступило денег от транзита газа через Молдову, по какому тарифу, в каком объеме, и куда пошли эти средства». По мнению г-на Могоряну, с «позицией НАРЭ в части различного для электросетей увеличения тарифов можно согласиться. Но нельзя согласиться с тем, что ничего не сказано о дифференциации тарифов на газ (по давлению) и электроэнергию (по уровню напряжения, времени суток и др.). В этом смысле ссылки генерального директора НАРЭ на директивы Евросоюза абсолютно не к месту, так как именно документы Евросоюза, подписанные и Молдовой, требуют введения дифференциации и, таким образом, исключения перекрестного субсидирования».

116

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Директор компании Union Fenosa в Молдове Карлос Гонсалес Самано высказал сомнение по поводу различного уровня повышения тарифов для потребителей: для электрораспределительных сетей Union Fenosa – всего на 2 бана (с 96 до 98 банов за кВт-час), а для потребителей Северных и Северо-Западных электрораспределительных сетей – на 7 банов (со 101 до 108 банов за кВт-час). Как пояснил Виталий Юрку, «более низкий рост тарифов для Union Fenosa обусловлен следующими обстоятельствами. В связи с применением с августа 2007 года новой методологии расчета тарифов на электрическую энергию, снижающей ставку рентабельности для Union Fenosa с 23 до 13%, и ростом курса национальной валюты, в минувшем году образовались позитивные финансовые отклонения. К тому же Union Fenosa располагает более благоприятной структурой электросетей и потребителей, обеспечивающих больший объем потребления электроэнергии в расчете на одного потребителя (на 61%) и на 1 км сети (на 26%) по сравнению с энергопотреблением в зонах, обслуживаемых северными и северо-западными сетями». В интервью для «ЛП» заместитель директора северных электрораспределительных сетей Геннадий Примак высказал такое мнение. «Сейчас для северных и северо-западных сетей тарифы повышены на большую величину по сравнению с Union Fenosa. Но никто не задал вопрос – а почему с 2000 по 2006 год наши тарифы были ниже, чем у Union Fenosa? Положительным фактором стало то, что с августа 2007 года НАРЭ поменяло принципы расчета тарифов на электроэнергию (установив рентабельность в 13% для всех электросетей). Есть и другие принципы, которые приняты сейчас во внимание. В электроэнергетике имеется такое понятие, как условная единица (мощность трансформаторных пунктов, километраж распределительных сетей и др.). Так вот, в расчете на одну условную единицу в Union Fenosa получается больше доходов, по сравнению с северными электросетями. При тех же затратах Union Fenosa продает больше электроэнергии. Есть и еще один фактор: Union Fenosa в количественном соотношении больше получает электроэнергии с Украины, а мы – с кишиневских ТЭЦ-1 ТЭЦ-2. Внутри республики расчеты ведутся в леях, а с Украиной – в долларах. Вот почему в НАРЭ говорят по отношению к Union Fenosa, что в прошлом году из-за курсовой разницы там образовались позитивные финансовые отклонения. Нашим 117

Transparency International – Moldova

электросетям недодали, а теперь это отклонение компенсируется. Мы согласны с НАРЭ, и видим, что новая методология четко применяется». «При расчете тарифов принят во внимание и тот факт, что от 70 до 90% капитала и бизнеса сконцентрированы в Кишиневе, – говорит Геннадий Примак. – А у нас на севере есть села, где потребление составляет от 10 до 20 кВт-часов в месяц на одного абонента. Но в это село идет линия, которую надо обслуживать. Даже с убытками. Реальность экономики в том, что мы не может продавать электроэнергии больше, чем ее покупает потребитель. Люди экономят на всем, в том числе на электроэнергии». Сергей Моисеев, Экономическое обозрение «Логос-Пресс», 25.01.2008

Экстраординарная ситуация на транспорте В конце прошедшей недели состоялось совместное собрание перевозчиков с представителями Министерства транспорта и дорожного хозяйства, в котором приняли участие руководители более 350 автотранспортных предприятий, осуществляющих как грузовые, так и пассажирские перевозки. Инициаторами встречи выступили Союз транспортников и дорожников Молдовы, Ассоциация международных автомобильных перевозчиков AITA, Ассоциация пассажирских перевозчиков. В интервью для «ЛП» сопредседатель Союза транспортников и дорожников, президент AITA Владимир Флоря сообщил, что «необходимость этого экстраординарного собрания была вызвана критической ситуацией, сложившейся в автомобильном транспорте. Отрасль, образно говоря, находится «в подвешенном состоянии». По результатам встречи было принято обращение транспортников к правительству, в котором изложено наше видение создавшейся ситуации. Сегодня еще можно выработать предложения, а к осени ситуация станет необратимой. Транспортники требуют создания правительственной комиссии, которая бы занялась изучением положения дел на внутренних и международных перевозках грузов автомобильным транспортом, а также в перевозках пассажиров». «На заседании транспортники хотели обсудить несколько основных проблем. Первое. Абсолютно неясна экономическая ситуация в связи с повышением цен на топливо. Нам необходимо было понять и обсудить – что 118

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

же дальше делать? Последствия топливного кризиса уже отразились на транспортном бизнесе. Фактически, речь идет о неминуемом массовом банкротстве автотранспортных компаний. Это очень серьезно». Второй вопрос – международные автоперевозки. Этот бизнес зависит от возможности доступа на зарубежные рынки. Как заявил Владимир Флоря, «известна недавняя коллизия с расформированием агентства AMTAI (которое занималось выдачей европейских разрешений ЕКМТ на международные рейсы и дозволов для стран СНГ). Недавно состоялись переговоры с директором нового агентства ANTA Владимиром Антосием, и мы с оптимизмом смотрим в будущее. Но надо вместе работать, обеспечивая реальную транспарентность в работе этой структуры. И свести на нет коррупцию. А коррупция в отношении выдачи дозволов и разрешений цвела буйным цветом. Я заявил, что информацию о фактах коррупции, которой будем владеть, мы передадим в правоохранительные органы. Нас заверили, что эта ситуация изменится». Недавно произошел случай, когда несколько молдавских грузовиков с грузом из Румынии не смогли въехать на Украину. У них отсутствовали украинские дозволы. Комментируя этот случай, Владимир Флоря заявил, что «директор данного автотранспортного предприятия начал с погрузки машин, а надо было поинтересоваться – есть ли разрешения на перевозки из Румынии. Нельзя планировать работу таким образом. С другой стороны, дозволы на право перевозки из Румынии в третьи страны закончились, выдавать нечего, а партнеры не ждут, работать надо. Конечно, нужно перевозчикам помочь, ведь потери они несут огромные. Не хватает разрешений и по другим направлениям. Практически закончились трехсторонние разрешения на Россию. Разрешения на Италию, на грузовики, почему-то отдали микроавтобусам. Поэтому мы и говорим о транспарентности». Серьезных изменений ожидают транспортники в отношении страхования гражданской ответственности автомашин, выполняющих международные рейсы. В Национальной комис119

Transparency International – Moldova

сии по финансовому рынку (НКФР) произвели расчеты и определили, что стоимость «Зеленой карты» может быть снижена с 1600 до 640 евро, то есть, почти в три раза. Теперь нужно, чтобы это решение было утверждено в НКФР и вступило в силу после его опубликования. Снижение стоимости «Зеленой карты» является конечным результатом серьезной совместной работы профессиональных организаций транспортников – AITA и Союза транспортников и дорожников. Одним из пунктов повестки дня собрания перевозчиков была дискуссия в отношении Стратегии развития автотранспорта. С информацией по этому вопросу выступил заместитель министра Павел Унтурэ. По мнению Владимира Флоря, «к сожалению, представленная по Стратегии информация нас разочаровала, она вообще не писалась там, что еще раз говорит о глубоком кадровом кризисе в Министерстве транспорта. Одни общие рассуждения, касающиеся меганаправлений, и ни слова о преимуществах, приоритетах работы и конкретных проблемах. С такими вещами просто нельзя выходить к транспортникам! Нам пришлось детально излагать свою позицию...» Как относятся транспортники к расформированию министерства транспорта и созданию вместо него Агентства транспорта? Отвечая на этот вопрос, Владимир Флоря заявил: «С точки зрения кадровой компетенции состояние министерства ниже всякой критики. И мы неоднократно об этом говорили. А с точки зрения структуры, то есть, роли министерства, как координирующего органа, очевидно, что в Молдове министерство транспорта должно быть обязательно. Считаю, что решение о расформировании отраслевого министерства непродуктивно и принято без оценки всех будущих негативных факторов. Получается, что мы опять меняем не кадры, а структуру? Более того, в новое агентство предполагается собрать все виды транспорта – автомобильный, железнодорожный, авиационный... Статус агентства ниже статуса министерства. Но существует международный порядок проведения переговоров с отраслевыми министерствами других стран. В каком же статусе будет разговаривать с ними это агентство? Каким образом будет происходить участие в международных транспортных конвенциях?» В частности, в Европе регулирование транспортных потоков осуществляет Европейская комиссия министров транспорта (ЕКМТ). Подчеркнем – министров транспорта, представляющих свои министерства. ЕКМТ 120

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

объединяет более 50 европейских государств (в каждом из которых есть министерство транспорта). Штаб-квартира находится в Париже. Именно ЕКМТ определяет, сколько разрешений на право выполнения грузовым автотранспортом международных рейсов по Европе получит ежегодно каждая из стран. Без разрешений ЕКМТ въезд грузовиков в европейские страны невозможен. Это лишь один из примеров, показывающий, какие препятствия могут быть искусственно нами же созданы для молдавских международных автоперевозчиков. Директор Союза транспортников и дорожников Евгений Дацко в беседе с корреспондентом «ЛП» сказал, что «особенно много проблем возникло на пассажирском автотранспорте. Решать вопросы простым повышением тарифов на проезд уже невозможно, так как большая часть населения окажется отрезанной от доступа к транспорту. Проблема в том, что имеющаяся система защиты населения не эффективна. По нашим данным, система номинальных компенсаций не пересматривалась с 2000 года (когда вместо льгот ввели адресные компенсации). Размер компенсаций, которые получает население по транспорту, надо пересмотреть. Это задача государства. По пассажирским перевозкам необходима ясная политика действий». Много вопросов у транспортников к организации технологических процессов. Этим заведует отраслевое министерство. Евгений Дацко пояснил, почему перевозчики добиваются моратория на открытие новых маршрутов до проведения оптимизации существующей сети. Коэффициент загрузки автобусов составляет сейчас 0,4-0,5, а надо довести его до 0,8 (если в автобусе вместимостью 40 пассажиров едет всего 10, то при коэффициенте загрузки 0,25 его работа нерентабельна). «По всем перечисленным вопросам мы готовы действовать открыто, разрабатывая упреждающие действия. Чтобы не получилось так, что в какой-то момент автотранспортная отрасль в республике остановится». Обращение Союза транспортников и дорожников к правительству включает в себя первоочередные предложения по грузовому (шесть пунктов) и пассажирскому автотранспорту (восемь пунктов). В том числе по грузовому автотранспорту: ограничение маржи на доходы импортеров топлива; снижение дорожного налога, акцизов и сборов на импорт горючего; уменьшение стоимости двухсторонних и трехсторонних дозволов на пра121

Transparency International – Moldova

во грузоперевозок между странами; уменьшение налогов на ввоз экологичного транспорта Евро-4 и Евро-5, уменьшение стоимости разрешения для грузоперевозок по Европе; уменьшение стоимости страхования по «Зеленой карте». По пассажирскому автотранспорту: необходимо срочно изменить ряд законодательных актов, касающихся деятельности автотранспорта; увеличить адресные компенсации определенным категориям населения; оптимизировать существующую в стране транспортную сеть на основе предложений транспортных предприятий, действующих на данных направлениях; либерализовать тарифы на деятельность пассажирского автотранспорта. Перевозчики предложили создать рабочую группу при министерстве экономики с участием представителей профессиональных организаций, с тем, чтобы совместно выработать меры по предложениям Союза транспортников и дорожников для правительства. Сергей Моисеев, Экономическое обозрение «Логос-Пресс», 18.07.2008

Тепло – категория экономическая В последнее время АО «Термоком» становится одним из основных источников новостей для СМИ. Приближается начало отопительного сезона. В интервью для «ЛП» управляющий «Термокома» Дионисий Анточел сообщил, что «предприятие все еще находится в процедуре несостоятельности. Основные кредиторы – ТЭЦ-1, ТЭЦ-2, Молдовагаз, Молдтрансэлектро, Union Fenosa плюс около 280 мелких кредиторов. План реорганизации «Термокома», который был утвержден кредиторами в июне 2002 года, выполнен в 2007 году, но продлен еще на один год. Процедура несостоятельности должна завершиться в ближайшее время. С января 2007 года «Термоком» больше не генерирует долги. Такого успешного плана реорганизации в Молдове не было, и вы не найдете таких результатов на предприятиях коммунальной энергетической сферы стран СНГ. Доходы «Термокома» за 2007 год составили около 780 млн леев, расходы – 745 млн леев, прибыль – 35 млн леев. Вся прибыль инвестирована в дальнейшее развитие».

122

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Каким образом удалось справиться с проблемами? С самого начала был составлен список статей, которые генерируют самые большие убытки. Первая – это потери от утечек в сетях: утекало по 674 тонны теплоносителя в час (в систему подается химически очищенная вода, без солей, деаэрированная – т.е. без кислорода; это делается для того, чтобы трубы не выходили быстро из строя). Раньше 1500 км сетей обслуживали 500 человек, на поиск утечек уходили дни, а если выход воды был неявный, то на его поиск могли быть затрачены месяцы. В отопительный сезон утечки доходили до 1200 тонн в час. В 2007 году удалось сократить утечки в пять раз – до 142 тонн в час, и в этом году планируется уменьшить утечки еще на 20%. Сделано это на основе IT-технологий. Объявленный тендер по информатизации магистральных сетей выиграла молдавская компания Dekart, тендер по информатизации распределительных сетей – румынская компания Rocura. Система, разработанная в 2004-2005 году компанией Dekart, уже работает. Она позволяет обнаруживать утечку в течение получаса. Данные отображаются на мониторе компьютера и любой диспетчер видит их в реальном режиме времени. Информатизация позволила сократить численность работников «Термокома» на 30%, с 2400 до 1550 человек (сейчас средняя зарплата составляет 3400 леев). На третьем этапе планируется осуществить информатизацию параметров каждого дома: по каждому дому будет известна температура, давление и расход перекачиваемого теплоносителя. Потери через изоляцию были снижены с 37 до 25% – это второй фактор, который приносил наибольшие убытки. Однако пока еще эти потери высоки. Нужна замена изоляции многих километров труб, на что потребуются большие средства. Если бы уровень потерь через изоляцию был снижен до 8-12%, то экономия на каждом километре была бы не менее 100 леев. К числу сберегающих технологий относится установка в сетях новых сильфоновых компенсаторов (конструктивно они сделаны в виде «гармошки», которая компенсирует увеличение длины труб при нагревании). Кроме того, четыре года назад «Термоком» отказался от использования обычных запорных вентилей и задвижек, перейдя на использование современных шаровых.

123

Transparency International – Moldova

За счет наведения порядка в расходах экономия составляет 252 млн леев в год. С 2001 года закупки техники, материалов и выполнение работ на сумму свыше 100 тыс. леев осуществляются только на открытых аукционах. Через аукционы закупаются трубы, механизмы, спецодежда, летом – минеральная вода для рабочих и т.д. Аналогичным образом, через аукционы, предприятие избавляется от ржавых замененных труб (на этой неделе состоялся аукцион по продаже 700 тонн труб), изношенных механизмов и др. Поскольку произошло сокращение персонала и высвободились помещения, был продан с аукциона второй административный корпус «Термокома». Сейчас на продажу выставлена Восточная котельная, которая находится в законсервированном состоянии. Возможно, найдется инвестор, который купит ее для преобразования в мини-ТЭЦ. Дионисий Анточел подчеркнул, что в начале выполнения плана реорганизации было много проблем, связанных с низким уровнем сбора платежей за поставки тепла: в целом – 63%, от населения – 54%. Нам приходилось отключать дома. Сейчас люди поняли, что тепло – это товар. Пятый год подряд текущие платежи осуществляются более чем на 100%, оплачивается и часть старых долгов. Мы довольны работой с потребителями. Сегодня среди юридических лиц неплательщиков практически нет. Среди населения основная часть неплательщиков – это люди обеспеченные. Например, мы были в квартире, в которой сделан евроремонт, а задолженность составляет 25 тысячи леев. Совместно с представителем управляющего жилищного фонда Кишинева подали иск в суд. И как только жильцы этой квартиры увидели исполнительный лист, они все оплатили. Но, конечно, есть и люди, которым оплачивать задолженности не позволяет их материальное положение. В таких случаях мы не подаем в суд, а составляем графики погашения долгов. Начинаем работать с суммы задолженностей в 2,5-3 тысячи леев. На сегодняшний день сумма задолженностей потребителей за поставки тепла составляет 652 млн леев, в том числе населения – 532 млн леев. Кроме того, примэрия Кишинева задолжала 124

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

«Термокому» 217 млн леев компенсаций. Как заявил Дионисий Анточел, «наши отношения с муниципальным советом своеобразные. Они не понимают в теплоэнергетике, не умеют управлять и не желают учиться, переводя вопросы экономические в категорию политическую. Прошедший отопительный сезон был на грани срыва из-за долга примэрии перед «Термокомом» в 149 млн леев. В результате Молдовагаз ограничила нам поставки газа на 20%. Только благодаря тому, что мы выиграли суд и деньги были взысканы через судебных исполнителей со счетов примэрии, нам удалось отопительный сезон спасти. А муниципальный совет приписал эту победу себе». «Приближается отопительный сезон 2008-2009 года, а примэрия снова не оплачивает нам сумму компенсаций. Если бы из суммы задолженности в 217 млн леев муниципальный совет выплатил сейчас хотя бы 180 млн леев, то мы смогли бы нормально подготовиться к отопительному сезону. На судебных разбирательствах время упущено, а 15 октября надо начинать отопительный сезон!» «Всемирный банк будет проводить аудит нашего предприятия, – сообщил Дионисий Анточел. – Независимые эксперты проведут расчеты тарифов, и я уверен, что определенный ими тариф будет даже выше, чем мы сейчас запрашиваем. Думаю, что после расчетов независимых экспертов будет поставлена точка в наших спорах с муниципальными властями. Сейчас тариф на тепло составляет 536 леев за Гкал, мы просим 713 леев. После повышения цен на газ «Термоком» намерен запросить тариф в 850 леев за Гкал. Полагаю, что тариф для населения должен остаться на том же уровне – порядка 300 леев за Гкал. Разница в тарифах должна компенсироваться из муниципального бюджета, как это делается в России, Украине, Румынии и других странах». Текущие долги «Термокома» перед кредиторами составляют около 250 млн леев. На момент открытия процедуры реорганизации исторические долги превышали 1 млрд леев, и благодаря предпринятым усилиям они уменьшились до 574 млн леев. Но с 2002 года из-за «политических разногласий» накопились долги в сумме 863 млн леев. Итого на сегодняшний день исторические долги «Термокома» составляют 1,4 млрд леев. Как заявил Дионисий Анточел, «мы предложили кредиторам, правительству и муниципальному совету несколько вариантов погашения исто125

Transparency International – Moldova

рических долгов. Первое: конвертация долгов «Термокома» (в котором 72% акций принадлежат примэрии и 28% – коллективу) в акции, которые после эмиссии можно было бы передать кредиторам – ТЭЦ-1 и ТЭЦ2. Второй способ: передать компании Молдовагаз с баланса примэрии часть городских газораспределительных сетей. Оптимальным вариантом была бы передача агентству НАРЭ права устанавливать тарифы на тепло. В Бэлць тариф устанавливает НАРЭ, и там нет проблем. Почему же в Кишиневе тарифы устанавливает муниципальный совет? Это неприемлемо для инвесторов. Как только перейдем от политики к экономике, то инвесторы появятся». «Полученный от шведского агентства SIDA грант в 1 млн евро позволил Термокому осуществить пилотный проект: в 18 высотных домах старой постройки и 2 новых домах установлены индивидуальные тепловые пункты. Они работают на базе микроэлектроники и позволяют измерять параметры в каждой квартире. Затраты окупились через шесть месяцев. Такими проектами мы показали, что эффективно используем деньги. Агентство SIDA выделило еще 400 тыс. евро, и в начале сентября мы будем обсуждать реализацию новых проектов в теплоэнергетике». Сергей Моисеев, Экономическое обозрение Логос-Пресс, 22.08.2008

Portret fără mască

(z) Buciumul bietului Tătaru Puţini dintre cei care trec pe străzile Alexandru cel Bun sau Columna din Chişinău, prin regiunea Pieţei Centrale, ştiu că micile blocuri de la marginea şoselei – majoritatea dintre care sunt depozite sau magazine – ascund de ochii trecătorilor o curte în care se preconiza să fie ridicat cel mai important complex cultural naţional al RM, dar care a ajuns să fie adăpostul unui singur om. Şi mai puţini sunt cei care au ocazia să-l vadă pe viu pe „stăpânul” veşnic trist şi nemulţumit al edificiilor de pe acest teren. Chiar şi vecinii săi îl ocolesc cu suspiciune şi evită să discute cu el. Deşi curtea respectivă e loc public şi în ea poate intra oricine doreşte, porţile îi sunt întotdeauna încuiate. Dacă cineva va avea curajul să bată la una din porţi, va ieşi un bărbat care-i va spune că 126

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

„stăpânul” lipseşte şi nu se ştie când se va întoarce. Poarta principală către acest loc este umbrită de Şcoala de arte „A. Şciusev”, al cărei director, Victor Cuzmenco, susţine: „Tot ce se întâmplă peste gard e foarte straniu…”. Cu toate acestea, în curtea cu pricina au putut intra nestingheriţi toţi preşedinţii R. Moldova, fiind întâmpinaţi cu osanale, laude, vin şi colaci. „Stăpânul” se străduieşte să fie umil şi supus faţă de toate primele persoane în stat, indiferent de opţiunile lor politice, însă doar atâta timp cât aceştia se află la putere.

Materialul ce urmează – şi care va continua în TIMPUL de săptămâna viitoare – vrea să arate cine, de fapt, este omul acesta, al cărui nume e destul de cunoscut în RM. Or, cine n-a auzit despre Tudor Tătaru? Anume el a declarat într-o emisiune TV că, de-ar conduce ţara, ar face în toată RM asemenea ordine precum a făcut la „Buciumul”. Curioşi, am vrut să vedem şi noi cât de ordonat e Tudor Tătaru, care se vaietă veşnic că e sărac, nedreptăţit şi ameninţat, dar în care s-au investit milioane…

Menţionăm că încercările noastre de a discuta cu Tudor Tătaru au eşuat, deşi, iniţial, el a acceptat să se întâlnească cu noi…

Efectuând această investigaţie, am rămas uluit să constat că o mulţime de oameni se tem de un artist. Am văzut persoane – bărbaţi în toată firea – care mă priveau cu groază când îi rugam să-mi vorbească despre Tătaru. Paradoxul e că aceştia – democraţi şi comunişti – altădată au crezut în el ca într-un prieten. Ei m-au asigurat că Tătaru poate face orice doreşte şi niciodată nu va fi pedepsit, că el nu iartă pe nimeni şi că e protejat de însuşi şeful statului.

Or, frica de Tătaru înseamnă frică faţă de Voronin, lucru care, credem noi, ar trebui să atragă atenţia întregii opinii publice din RM. Povestea omului acestuia e mult mai lungă, dar relatările pe care ni le-au făcut prietenii de copilărie şi colegii săi de clasă nu-şi au loc în acest material, pentru că, la vârsta adolescenţei, cine dintre noi n-a greşit? De aceea, să începem din clipa în care numele lui Tudor Tătaru a devenit cunoscut. Iar aceasta s-a întâmplat datorită promovării de care s-a bucurat din partea regretatului Emil Loteanu, care i-a fost profesor la Cursurile superioare de cinematografie de la Moscova, unde a fost recomandat de Anatol Codru, şi a lui Andrei Tamazlâcaru, la care a trecut o altă lecţie importantă pentru cariera sa de artist.

O mare parte a filmelor lui Tătaru, care promiteau un mare talent, au fost făcute la „Studioul filme folclorice şi comedie” SRL, fondat în 1992 împreună cu 127

Transparency International – Moldova

jurnalistul Igor Grosu şi Anatol Codru. Fiindcă societatea nu avea niciun venit, Grosu şi-a căutat degrabă un alt serviciu, iar Codru a plecat în urma unui conflict cu Tătaru, despre care nu vrea să-şi amintească, deşi Igor Grosu susţine că cineastul a fost „alungat mojiceşte”.

„Întotdeauna apare ca un infantil” Peste un an, Igor Grosu revine aici în calitate de director artistic, dar au trecut doar şase luni şi, de ziua sa de naştere, este demis „pur şi simplu”. „Tocmai primisem un buchet de flori din partea lui Serafim Urecheanu, când Tătaru a intrat în birou şi mi-a spus că-s concediat. Nu avusesem niciun conflict şi mă gândeam că e o glumă. „Aşa nu se lucrează, a adăugat, scrii cerere?”. Am scris, a semnat-o şi am plecat. Nu mi-a părut rău, pentru că era imposibil de lucrat cu el. E omul care dă cu piciorul în toţi şi schimba lucrătorii foarte des – unii lucrau câte-o săptămână, alţii şi mai puţin şi toţi mi se plângeau mie. În jumătate de an, a demis vreo zece persoane. În plus, permanent se ascundea de mulţi oameni de la care împrumutase bani şi aceştia veneau toţi la mine.

Cel mai mult m-a înspăimântat faptul că el nu prezenta nicio dare de seamă cu privire la activitatea sa. Îl întrebam unde-s documentele, dar nu avea nimic. În toate acţiunile sale, Tătaru apare ca un infantil. El vrea să arate că-i artist, dar e un rătăcit – de la „Moş Ion în cosmos” a rămas la acelaşi nivel, fără să crească deloc”, ne spune Igor Grosu.

Ideea a venit de la Iulian Filip În 1996, preţuind talentul de artist al lui Tătaru, Iulian Filip, şef al Departamentului cultură al primăriei Chişinău, decide să-l susţină cumva. Pe atunci Teatrul etnofolcloric „Ion Creangă” se afla în prag de lichidare şi se căuta o soluţie fie pentru reorganizarea acestuia, fie pentru crearea unui centru de producere a spectacolelor şi filmelor folclorice. Artista Eugenia Botnaru, care lucra în acea vreme la „Creangă”, ne spune că Tătaru a fost propus mai întâi director al acestui teatru, însă colectivul nu l-a acceptat. Astfel, cu ajutorul nemijlocit al lui Filip, în acelaşi an, primăria decide fondarea ÎM „Asociaţia de Creaţie „Buciumul”, retrocedându-i o parte din angajaţi şi fondul de salarii.

La 3 iulie 1996, primarul Serafim Urecheanu îl numeşte pe Tătaru în funcţia de director al întreprinderii şi, printr-o decizie a primăriei, îi repartizează pentru proiectarea şi construcţia unui atelier de producţie şi a unei case de locuit încă 66 ari pe lângă spaţiul pe care-l deţinea deja în acelaşi loc.

128

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Încrederea pe care autorităţile publice locale o aveau în Tătaru la acel moment se vede şi prin aprobarea, în 1998, de către primărie a concepţiei de amplasare a obiectivelor pe teritoriul Asociaţiei „Buciumul”. În actul vizat se arată că aici urma să fie construită o infrastructură în stil naţional, cu utilizarea pietrei de Cosăuţi şi a olanelor de Bucovina, care să cuprindă un bloc administrativ, Teatrul „Buciumul”, studioul de filme „Buciumul”, postul TV „Buciumul”, palatul „Buciumul”, ateliere, platouri de filmare, hoteluri, restaurante, baruri, biblioteci, magazine, baie, spălătorie, parcare auto, cantină şi moară. Pentru realizarea acestui uriaş proiect, ce se propunea să devină o carte de vizită a RM, a fost formată o comisie specială. Aceasta a anunţat un concurs pentru proiectarea şi construcţia edificiului, câştigat de arhitectul Nicon Zaporojan.

Astfel, practic, tot ceea ce este astăzi la „Buciumul” este opera lui Zaporojan.

Solicitat de noi, arhitectul ne-a spus că a efectuat această muncă gratuit, din proprie iniţiativă, şi că se abţine de la comentarii.

„Deschidea uşa primarului cu piciorul” Tudor Tătaru locuia atunci în odăiţă de cămin unde are şi azi viză de reşedinţă, dar după reconstrucţiile de la „Buciumul” s-a mutat cu întreaga familie la „casă nouă”, unde se consideră „rege” până în prezent. Şi toate în pofida faptului că legislaţia îi interzicea acest lucru, deoarece serviciile comunale îi erau achitate din bugetul municipal. Relaţiile de apropiere cu primarul general, susţinerea oarbă din partea lui Iulian Filip şi faptul că Igor Grosu era deja în funcţie de consilier al primarului l-au umplut de tupeu pe Tătaru care, după cum se spune şi astăzi în primărie, îşi permitea să deschidă cu piciorul chiar şi uşa primarului general. Potrivit lui Igor Grosu, Tătaru a cerut atunci primarului să i se ofere un teren vast la ieşirea din oraş pentru a construi un platou de filmare cu fântâni, case, livezi şi altele, dar Consiliul municipal i-a respins solicitarea. Apoi a cerut de la Urecheanu un lot de pământ pentru a-şi construi o casă de locuit şi primăria i-a repartizat, la 13 februarie 1997, un teren cu suprafaţa de 500 metri pătraţi pe str. Ialoveni, despre care se presupune că l-a vândut curând. „Prin intermediul meu, el ţinea legătura cu Urecheanu, de parcă am fi fost prieteni.

Cerea des bani de la primar şi devenise atât de insistent, încât Urecheanu avea ciudă pe mine, crezând că eu i-l aduc”, ne spune Igor Grosu.

Nicolae Manastârli, şeful Direcţiei administrare a primăriei Chişinău, adaugă că primăria a mai dat pentru „Buciumul” un autobuz şi o maşină, care erau 129

Transparency International – Moldova

proprietate municipală şi pe care Tătaru nu avea niciun drept să le vândă. Ca şi cu pământul de pe str. Ialoveni, nimeni nu ştie ce a făcut Tătaru cu aceste mijloace de transport. Însă oricum, deşi nu era instituţie publică şi se afla la autofinanţare, „Buciumul” era subvenţionată permanent de către primărie nu doar pentru achitarea salariilor, ci şi a serviciilor comunale. Or, deoarece Tătaru şi familia sa locuiau în incinta întreprinderii, rezultă că o parte din aceste cheltuieli se făceau în interesul său personal, după cum arată şi controalele efectuate ulterior de către primărie. Un lucru extrem de ciudat e şi faptul că, deşi „Buciumul” se formase ca întreprindere municipală, dispunea de certificat de înregistrare şi în toate actele de la primărie figura ca atare, pe ştampilă era indicată ca întreprindere de stat.

„M-a alungat bădărăneşte” Primii actori care s-au transferat de la „Creangă” la „Buciumul” au fost Gheorghe Drobot şi regretaţii Vasile Tăbârţă şi Ion Popescu, urmaţi mai târziu de către Eugenia Botnaru, Rita Maximciuc, Viorica Iancu, pictorul-scenograf Ion Puiu şi alţii. Rugat să descrie activitatea „Buciumului” din primii ani de la înfiinţare, Ion Puiu ne-a relatat următoarele: „Tătaru mi-a promis că vom face un teatru de unicat şi că vom începe imediat lucrul, dar timpul trecea şi nu era nicio mişcare. Două luni n-am primit niciun ban, apoi mi-a stabilit salariul de 200 lei. Trupa producea nişte fragmente idioate, de o ţinută artistică indecentă – era lipsă totală de dramaturgie. Observam că se formează o brigadă, nu un teatru, dar el zicea că trebuie să înveselim lumea în schimbul unor fasole şi cartofi, căci atunci oamenii nu aveau banii. L-am întrebat de ce nu facem scenă, aşa cum era vorba la început, dar mi-a spus că avem nevoie de un gard şi de două cuptoare pentru plăcinte, indicându-mi să le fac schiţele. I-am explicat că asta nu-i scenografie şi că niciodată n-am făcut schiţe la garduri, dar totuşi le-am făcut. În ianuarie 1997, m-a chemat în biroul său şi mi-a spus că nu mai vrea să lucreze cu mine. A refuzat să-mi explice de ce, dar a insistat să plec.

M-am simţit jignit, insultat bădărăneşte. Tătaru e foarte bun doar la organizat mese şi la turnat vin, dar nu şi în teatru”.

La rândul lor, Viorica Iancu, Rita Maximciuc şi Eugenia Botnaru consideră că anume atunci a fost perioada de glorie a „Buciumului”. Eugenia Botnaru a fost chiar susţinută de Tătaru, fiind angajată la „Buciumul” într-un moment foarte dificil, când soţul îi era foarte bolnav şi ea nu-şi găsea alt serviciu. De aceea, 130

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

zice că-i va rămâne recunoscătoare toată viaţa. Pentru că Tătaru nu explica nimănui că reprezintă o întreprindere municipală, care se află la autogestiune şi dădea toată vina pe primărie, dna Botnaru menţionează că „la „Buciumul” nu era nimic: nici decor, nici lumini, nici cabine de machiaj, fiindcă eram finanţaţi de primărie”. Artista adaugă că Tătaru n-a montat niciun spectacol, ci doar miniaturi. Perioada de care dna Botnaru îşi aminteşte cu cea mai mare plăcere e cea în care actorii de la „Buciumul” ieşeau în Orăşelul Libertăţii, pe timpul protestelor din 2002, cu scheciuri contra lui Voronin şi a comunismului: „Am avut şi dosare la poliţie, dar în cele din urmă Roşca ne-a folosit după bunul său plac, iar Tătaru se va trezi în ziua în care Voronin îi va da un picior în fund.

Filip şi Urecheanu l-au susţinut foarte mult, dar el şi-a bătut joc de ei. Am fost martoră că Urecheanu venea foarte rar la „Buciumul”, aşa că declaraţiile lui Tătaru despre sutele de curcani pe care primarul i-ar fi mâncat sunt aberaţii”.

„El spunea că primăria nu-i dă bani” Deşi primăria Chişinău a avut primele restanţe la salarii pentru „Buciumul” în anul 2005, Viorica Iancu îşi aminteşte că Tătaru le spunea permanent actorilor că Urecheanu nu-i dă bani. În schimb, adaugă artista, Tătaru le dădea uneori câte un sac cu varză sau câte o ladă cu mere. „Cel mai urât lucru pe care l-a făcut Tătaru e că s-a întors de la Urecheanu şi de la Filip, dar el obişnuieşte să fie numai cu cei de la putere”, ne spune Viorica Iancu. Iar Rita Maximciuc remarcă: „Tătaru trăieşte bine cu toţi care conduc ţara, după care îi trădează.

Din câte ştiu, la teatru se face artă, dar pe noi ne punea să amenajăm beciul, să măturăm, să-i scuturăm covoarele – eram şi actori, şi servitori. Pentru noi, femeile, era josnic să fim folosite astfel”… În 1998, Iancu şi Maximciuc – unele dintre cele mai vii prezenţe în miniaturile lui Tudor Tătaru – au fost concediate din senin. „Fără niciun motiv, ne-a spus într-o zi că nu mai vrea să lucreze cu noi. Peste câteva luni, m-a chemat înapoi, dar n-am mai vrut să mă întorc”, menţionează Viorica. Iată ce îşi aminteşte Rita Maximciuc: „Eram însărcinată. El a adunat toată trupa şi, cu nişte dovezi înjositoare, ne-a spus mie şi Vioricăi că nu mai are nevoie de noi. Ştiam că are crize din astea şi poate alunga câte zece actori deodată, dar, totuşi, am rămas uluită. Să mor de foame că nu mă mai întorc la el. Cu paznicii se purta şi mai urât şi îi înjura des”. Potrivit lui Sandu Grecu, în aceeaşi perioadă Tătaru i-a concediat fără motiv pe Vasile Tăbârţă şi Ion Popescu, care au rămas şomeri până când au fost angajaţi la „Satiricus”…

131

Transparency International – Moldova

„Lua totul de la ţărani” Despre aceeaşi atitudine faţă de angajaţi ne povestesc şi ţăranii de la Pojăreni – satul de baştină al lui Tătaru – dintre care o mare parte au lucrat la „Buciumul”.

Ei ne atenţionează că toate declaraţiile fastuoase ale lui Tătaru despre vinul pe care-l face la „Buciumul”, despre animalele domestice pe care le creşte acolo, precum şi despre legendarii curcani din care s-a înfruptat Urecheanu sunt minciuni gogonate. Vinul, ne spun ţăranii, era adus de Tătaru din Pojăreni şi Costeşti, la fel ca şi animalele, dacă la „Buciumul” se aştepta vreun personaj însemnat. „Ca să se laude lui Urecheanu, Tătaru lua de la ţărani cai, boi şi alte animale pentru o seară, două. Noi umblam ca nebunii şi îi dădeam tot ce vroia.

El le promitea ţăranilor în schimb câte vreo 200 de lei şi încărca animalele în maşini, dar deseori nu le plătea nimic. După plecarea delegaţiilor, ne spunea că putem să ne luăm vitele, fără să ne asigure cu transport. Rămaşi în drum, fiecare îşi aducea animalele cum putea. Cât despre curcani, erau acolo unul sau doi, pe care-i ţinea în curte ca să-şi facă faţă”. Şi concedierile se ţineau lanţ. Unii ţărani lucrau la el zile numărate şi îşi primeau papucii, pe alţii îi ţinea câte o lună, după care găsea motive să-i concedieze fără să le dea leafa, iar alţii lucrau fără bani mai mult timp. Nicolae Căpăţână din Pojăreni – altădată şoferul lui Tătaru – nu şi-a primit nici până azi salariul pentru trei luni. Ion Criviţchi din acelaşi sat ne spune: „Am lucrat la Tătaru numai o lună, că pentru munca de paznic şi hamal mi-a plătit numai 200 de lei. Se purta urât şi răcnea la noi. Când îi veneau musafiri, ne punea să lucrăm, ca să ne filmeze şi pe urmă să se laude cum lucrează ţăranii. Odată, a venit Snegur şi el m-a trimis după o căldare de vin. Când mă întorceam, în vin a căzut o frunză şi Tătaru m-a făcut ogheală de câine. Altădată ne-a chemat pe toţi din sat, am stat în faţa lui mult timp, cât a vorbit la telefon, după care ne-a spus: „Sunteţi liberi”. Ţăranii ne mai spun că Tătaru niciodată nu-i hrănea şi deseori, când mâncau, striga la ei, grăbindu-i să mănânce mai repede. „Toţi cei care au lucrat la dânsul spun că n-au primit salariile, dar acum se tem de el, fiindcă e susţinut de ăştia de la putere. Cu orice om poţi găsi limbaj comun, dar numai nu cu el. Singur zicea că şi pe tatăl său, dacă-i face vreun rău, îl bagă în puşcărie”, ne povesteşte Tudor Bogos din Pojăreni, care e rudă cu Tătaru. Tot pojorănenii afirmă că în acei ani la „Buciumul” nu exista un contor de evidenţă a consumului de energie electrică, pe care Tătaru o prelua ilegal de la fabrica „Ionel” din vecinătate, printr-un cablu tras peste gard.

132

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Atât actorii, cât şi consătenii, vecinii şi vizitatorii lui Tătaru susţin că cele mai frecvente evenimente desfăşurate la „Buciumul” erau nunţile, cumetriile şi alte chefuri. În 2000, Tătaru a devenit şef de gospodărie sătească în s. Braicău, r-l Donduşeni, dar despre ordinea pe care a făcut-o acolo citiţi luni.

Pavel Păduraru, Timpul, 23.05.2008

(II) Până în 2001, Tudor Tătaru vizita des satul Braicău din raionul Donduşeni – localitatea de baştină a nevestei sale, Aurica. Aici, încerca să se apropie de cei mai înstăriţi oameni şi să-şi croiască o alură de vedetă. Deşi la Chişinău se plângea că e sărac, la Braicău se întâmpla să meargă prin sat, să scoată bani din buzunar şi să le dea ţăranilor. Căutând prietenia liderului gospodăriei săteşti, Petru Suru, în 1995, Tătaru îndeamnă sătenii să susţină „spicuşorul”, adică PDAM, din care acesta făcea parte şi se propune nănaş la nunta fiicei lui Suru, unde i-a invitat pe Tudor Ungureanu şi Nicolae Sulac şi au făcut o petrecere pe cinste. În noaptea nunţii, din depozitul gospodăriei s-au furat două maşini de grâu. În scurt timp, Mihai Creţu, brigadierul gospodăriei, îl învinuieşte pe Suru de furt din proprietatea ţăranilor, porneşte satul contra acestuia şi îi ia locul. Grigore Galearschi din Braicău ne spune că schimbarea l-a înfuriat pe Tătaru, deoarece Creţu era comunist. „În semn de răzbunare, el a început să îndemne ţăranii săşi retragă cotele din gospodărie, urmărind să-l lase pe Creţu falit şi s-o promoveze în locul lui pe cumnata sa, Elena Gribincea”, consideră Galearschi.

Necunoscuţi… maltratează un om Într-o seară, în casa lui Creţu au năvălit indivizi cu cagule pe cap, care l-au snopit în bătaie de faţă cu nevastă-sa. Nadeja Creţu, văduvă de doi ani, îşi aminteşte astfel cele întâmplate: „Mişa stătea întins pe pat când am auzit bătăi în uşă. Am întrebat cine-i şi o voce mi-a zis că-i Vasea de la Donduşeni. Am deschis şi m-am trezit lovită cu ceva tare în faţă, că mi-a izbucnit sângele.

M-au împins, au rupt perdelele şi m-au legat de pat. Erau acoperiţi pe faţă.

Pe urmă l-au bătut pe Mişa, au luat cuţitul şi l-au tăiat pe picioare, l-au ars cu bricheta pe spate şi-i ziceau: „Ce-ai lucrat? Brigadier. Brigadier ai lucrat, brigadier să şi lucrezi!”. Ei nu erau de la nord, pentru că vorbeau cu alte cuvinte 133

Transparency International – Moldova

şi ziceau cuvântul „iorgan”. „Măi, voi aveţi părinţi sau nu?”, i-am întrebat, iar Mişa striga: „Nadea, taci!”. Pe urmă căutau bani – le-am dat pensia mea şi a lui Mişa. Doamne fereşte cât l-au ucis – curgea sânge din el. S-a chinuit, a stat în spital şi apoi a murit”. Nadejda Creţu nu poate pricepe nici azi cine ar fi putut să-i facă atâta rău, „pentru că poliţia tace”. Şi TIMPUL a făcut un demers către Comisariatul de poliţie Donduşeni, interesându-se la ce concluzie au ajuns organele de anchetă în cazul Creţu. Comisarul Valentin Bursuc ne-a răspuns că a primit indicaţii de la MAI să nu dea asemenea informaţii, pentru că urmărirea penală nu s-a încheiat, chiar dacă din momentul infracţiunii a trecut mai mult de un deceniu.

După acest atac, Creţu n-a mai putut lucra şi l-a propus în locul său pe un oarecare Ciobanu din Horodişte, care s-a aflat puţin la Braicău. „În urma unui conflict cu Ciobanu, Tătaru a chemat satul să-i dea acestuia vot de neîncredere şi să mă realeagă pe mine”, ne spune Petru Suru. Acesta s-a apucat de lucru, a întors datoriile de 880 mii de lei şi a început privatizarea pământurilor, aducând gospodăria la un nivel decent.

Necunoscuţi… bat un paznic „În 1999, era deja ordine când, într-o seară, am fost anunţat că nişte necunoscuţi au tăiat lacătele la depozitul de petrol şi l-au bătut pe paznic. A doua zi, la brigada de tractoare mă aştepta poliţia economică şi Tătaru, care mi-a spus că e colaborator al Departamentului contra crimelor organizate şi corupţiei şi s-a legitimat. În document era poza şi numele lui, şi ştampilă. Îmi incrimina că am furat tot „colhozul” şi insista să mergem în biroul meu de la cârmuire, ca să-mi facă un control. Contabilul le-a prezentat actele şi facturile pentru banii din safeu, unde păstram şi 33 de dolari de câte o bancnotă, pe care mi i-a dat fiică-mea. Deşi le-am explicat că aceştia sunt banii mei, Tătaru a ieşit în sat, anunţând lumea că au găsit la mine 33 mii (!) de dolari”, îşi aminteşte Suru. El ne mai spune că, peste două zile, când se afla la Edineţ, Tătaru a făcut adunare în sat, unde îi cerea să-şi predea biroul şi toate bunurile private pe care le deţinea în depozitele gospodăriei. „Într-o seară, fără explicaţii, a luat cheile de la şeful depozitului şi a încărcat vreo zece tone de orz într-un KAMAZ. Şoferul, care era din sat, mi-a spus că le-a dus la Costeşti. Aşadar, mi-a furat bunurile de sub nas. Apoi a venit un revizor care a stabilit deficit de opt tone de orz.

I-am lămurit ce s-a întâmplat, dar fără folos şi, la 17 martie 2000, Tătaru a 134

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

făcut o altă adunare, unde, de faţă cu primarul, au hotărât să mă lipsească şi de celelalte bunuri pe care le aveam în gospodărie”.

Necunoscuţi… aruncă lichid inflamabil La 1 aprilie 2000, de ziua de naştere a lui Tătaru, necunoscuţi au aruncat în ferestrele casei lui Petru Suru două sticle de lichid inflamabil. Peste câteva zile, soţia sa a fost ameninţată la telefon de către Tătaru: „Aveţi o casă frumoasă, dar, dacă dl Petru o să umble prin judecăţi, posibil să rămâneţi fără dânsa”.

Suru a apelat la poliţie şi la procuratură. Susţine că urmărirea penală decurgea bine, dar, pe neaşteptate, dosarul a fost clasat. Solicitat de TIMPUL, Valentin Bursuc, comisarul de Donduşeni, ne-a spus că şi în cazul acesta urmărirea penală continuă, iar MAI nu-i permite să ne dea oarecare informaţii. Terorizat în asemenea hal, Petru Suru a apelat în judecată, solicitând de la Tătaru reîntoarcerea pagubelor în valoare de 212 mii de lei. El i-a solicitat ajutorul şi Mariei Postoico, vicepreşedintele parlamentului. Însă, devenind lefter peste noapte, n-a putut achita taxa de stat – 6700 lei – şi dosarul a fost închis. „El mi-a luat 18 tone de motorină, 58 tone de orz, aproape şapte tone de hrişcă, piese de schimb şi altele. Nu mai aveam nicio copeică şi trebuia să împrumut bani ca să plec la Chişinău. M-a prelucrat astfel încât să nu mă pot apăra”.

„Băi Urecheanu, eu îs la Braicău!”

Astfel, Tătaru a ajuns şef de „colhoz”, unde a activat în numele întreprinderii „Bucium-Trivest”, al cărei preşedinte este ginerele său. În acea perioadă, presa de la Chişinău vuia despre minunile pe care le face artistul la nord, fiindcă jurnaliştii se bazau pe spusele lui Tătaru. În fapt, ne spun ţăranii, el a furat tot ce se agonisise până la el, a lăsat restanţe mari la salarii, a luat cu el chiar şi fişele de evidenţă contabilă ale ţăranilor, a încărcat în maşini tot ce a rămas, a golit depozitele şi a dispărut.

Devenind preşedinte, Tătaru a cerut tuturor celor pe care altădată îi sfătuise să-şi facă titluri de proprietate pe cotele lor să-şi restituite pământul în gospodărie. Potrivit sătenilor, el umbla cu un bodigard şi se lăuda în gura mare că are relaţii bune cu oameni de vază din primărie şi parlament. „Când lucram pe câmp, el ne cumpăra îngheţată şi salam. Avea un telefon cu care se suia în copaci şi striga: „Băi Urecheanu, eu îs la Braicău! Tu acolo ce faci? Ia găteşte masa că eu acuşi vin!” sau: „Urecheanu! Am nevoie de bani pentru investiţii 135

Transparency International – Moldova

serioase! Tu fii gata, că eu vin!”. Şi oamenii se mirau că au de-a face cu asemenea „personalitate”. Dar, de fapt, atunci în sat nici nu exista acoperire mobilă”, ne povestesc sătenii.

„S-a purtat cu mine ca şi cu un câine” Tătaru s-a distrat de minune la Braicău, simţindu-se împărat. „El a adus colaboratori ai serviciilor de pază, care stăteau de strajă la intrarea în sat, păzeau lanurile şi vitele, interzicea oamenilor să iasă din casă după ora 23 şi alte „fel de fel de lucruri care nu erau necesare”, mai afirmă ţăranii. Numai că asemenea distracţii necesită mulţi bani şi, peste puţin timp, Tătaru a rămas fără bodigard, căruia nu-i plătea leafa. În schimb, după mărturiile sătenilor, artistul umbla demonstrativ cu arma şi făcea „panaramă” în sat. Ei menţionează că Valeriu Chiviniuc, consăteanul lor, a fost bătut cu cruzime de Tătaru. Chiviniuc îşi aminteşte cu durere acea zi: „M-a chemat la club. Mi-a spus că am furat un pat dintr-un cort, mi-a pus puşca în frunte şi m-a lovit în cap cu o bâtă. Am ameţit… Femeia mea a vrut să-l oprească, dar i-a tras şi ei una şi a răsturnat-o jos! Era de faţă şi fetiţa noastră minoră, care a văzut toate acestea. Eu îs un păcătos, un ţăran plouat, dar îs om. Am şi lucrat la el – nu mi-a plătit nimic, dar mi-o crăpat capul şi s-a purtat cu mine ca şi cu un câine”. Vicecomisarul de Donduşeni, Veaceslav Cebotari, care era atunci poliţist la Braicău, ne spune că nu ştie nimic despre cele făcute de Tătaru la Braicău, fiindcă atunci se afla în concediu…

Potrivit lui Igor Grosu, venind la Braicău, Tătaru a obţinut un credit mare de la Ministerul Agriculturii, pe care nu l-a mai întors. A urmat un proces de judecată, care s-a încheiat fără rezultat. Iar Grigore Galearschi, fost prieten cu Tătaru, îşi aminteşte cum Tătaru şi-a explicat plecarea sa de la Braicău: „Eu le spuneam să voteze cu Roşca, dar ei îs cu comuniştii. Şi atunci am zis: „La revedere, nu mai vedeţi nimic”. Le-am luat totul, chiar şi seminţele pentru anul următor, chiar şi contorul l-am scos de pe perete – să rămână cu nimic!”.

„N-a lăsat nimic din urmă” Stepan Rotari, cel care a preluat conducerea gospodăriei după Tătaru, ne mărturiseşte: „Am lucrat doar câteva luni contabil la el, dar din artist agronom nu faci. Timp de un an, a folosit tot ce a produs Suru, a vândut ceea ce a produs 136

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

el, a lăsat gospodăria fără sămânţă, fără motorină, fără nimic şi, în 2001, dus a fost. A promis că se va întoarce ca să plătească salariile, dar e mincinos de prăpădenie.

N-a lăsat nici măcar fişele de evidenţă ale muncitorilor, pe care era obligat să le predea la primărie. Astfel, anul 2000 nici nu intră în perioada de muncă a ţăranilor şi nu va fi socotit la calcularea pensiei. Umbla, pe urmă, poliţia din Chişinău şi întreba oamenii câte datorii are Tătaru, dar el oricum nu va fi pedepsit. Preluând gospodăria, a trebuit să bat pe la porţi şi să împrumut orz, bani pentru motorină şi să iau credite. Tătaru se învârteşte după cum vântul bate şi face în jurul său doar haos”.

Moşia din mijlocul drumului… În rest, pe de o parte, Tătaru a adus bucurie ţăranilor din Braicău prin excursiile la Chişinău, organizate pentru copiii din sat şi concertele la care invita artişti din capitală. Pe de altă parte, a lăsat toată lumea indignată după ce şi-a cumpărat aici trei case de pe ambele părţi ale unui drum, îngrădind un drum al satului şi începând construcţia unei moşii. Alexei Codreanu, ex-primar de Braicău, susţine că „drumul a fost stricat cu permisiunea satului, care-l ridica în ceruri”. Iar un bărbat din sat, care i-a vândut una din acele case cu 1000 de dolari, ne asigură că ţăranii erau nemulţumiţi că rămân fără drum, dar şi-au dat acordul de frică. Oricum, afacerea a fost ilegală. În 2000, drumurile se aflau în proprietatea statului şi Tătaru trebuia să aibă acordul primăriei, al arhitectului raionului, al Consiliului raional Donduşeni şi hotărârea guvernului care să accepte schimbarea. Potrivit actualului primar de Braicău, Vladimir Paladi, Tudor Tătaru este proprietar al unei case de 60 metri pătraţi şi 0,30 ha de pământ pe teritoriul moşiei din Braicău, iar restul proprietăţii e înregistrat pe numele unor cumnate de-ale lui.

Serafim Urecheanu ne spune că, întorcându-se din Braicău plin de datorii, Tătaru a cerut de la el bani ca să-şi întoarcă restanţele. „Nu-mi amintesc ce sumă a vrut, dar mi s-a părut atât de mare încât eram să cad de pe scaun. I-am lămurit că-i imposibil şi n-am vrut să discut despre aceasta”, remarcă liderul AMN. Pavel Păduraru, Timpul, 26.05.2008 137

Transparency International – Moldova

(III) Ţăranii din Braicău, unde Tătaru a fost lider al gospodăriei săteşti, susţin că, în anul 2000, artistul s-a aflat aproape tot timpul în sat. Acest lucru îl confirmă şi Iulian Filip, care a remarcat că Urecheanu nu ştia despre aventurile lui Tătaru din nordul republicii, iar când a aflat i-a spus: „Băi Tudore, du-ţi acătării crucea asta a „Buciumului”. Totuşi, în „planul de creaţie şi financiar” al întreprinderii pentru anul 2000, semnat de Tătaru şi contabila Galina Eftodiev, se arată o activitate extrem de fructuoasă a întreprinderii în acel an.

Şi în „colhoz”, şi în teatru... În 2000, Asociaţia „Buciumul” a fost subvenţionată din bugetul local cu 236 mii 800 de lei, inclusiv 180,2 mii de lei pentru salariu şi 56,6 mii lei pentru fondul social. Însă potrivit raportului prezentat primăriei, cheltuielile depăşesc un milion şi şase sute de lei. Aici se arată că, pe parcursul anului, „Buciumul” a montat cinci spectacole şi două filme, a prezentat 100 de spectacole, dintre care 90 – în turnee. N-am putut afla când a reuşit Tudor Tătaru să facă atâta artă, aflându-se la Braicău, dar, dacă s-a mizat pe argumentul că cele 90 de turnee au avut loc în acest sat, datele din raport oricum sunt aberante, deoarece foştii actori ai lui Tătaru ne-au spus că au avut doar câteva spectacole la Braicău. Dacă însă e vorba de alte localităţi, să înţelegem că Tătaru pleca în câte cel puţin şapte deplasări pe lună, aflându-se totodată la Braicău?

Actorii ne-au mai asigurat că „Buciumul” n-a montat niciun spectacol, ci doar miniaturi, la care n-au existat niciodată bilete de intrare, spectatorii venind doar în temeiul invitaţiilor din partea lui Tătaru. Dar în raportul pe anul 2000 se indică cheltuieli pentru întreţinerea recuzitei, grimă şi bilete în sumă de 20 mii de lei, veniturile de la vânzarea biletelor constituie 43,5 mii lei, iar alte venituri – 7 mii de lei. Potrivit actorilor, Tătaru avea cele mai mari venituri din nunţi, cumetrii şi alte petreceri oferite contra plată pe teritoriul întreprinderii – venituri mult mai mari şi indicate incorect în rapoartele financiare. În acelaşi act, se arată că numai pentru îngrădirea şi pregătirea terenului pentru construcţii s-au cheltuit 83 mii de lei…

Din păcate, Galina Eftodiev, contabila care a semnat actul, a refuzat să ne răspundă la întrebări. Ea ne-a spus doar că Tătaru n-a alungat pe nimeni de la lucru şi că, în perioada în care ea a lucrat la el, în contabilitate era ordine 138

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

deplină. Eftodiev ne-a mai spus că „Buciumul” era pe atunci întreprindere municipală, deşi, în actele semnate de ea, ştampila este a întreprinderii de stat.

N-am reuşit să aflăm de la ea mai multe. „Să mă scuzaţi, dar fără permisiunea dlui Tătaru, nu pot vorbi despre el nici de bine, nici de rău. Nu ştiu nimic despre încălcări – întrebaţi-l pe el. Nu mi-e interesant să mă bag în politică”, şi-a explicat contabila refuzul. Astfel, rămâne doar să presupunem că rapoartele respective se făceau cu scopul de a obţine mai mulţi bani de la primărie, de a demonstra activitatea întreprinderii şi de a ascunde veniturile reale. Şi toate astea în condiţiile în care – repet – „Buciumul” nu era instituţie publică şi se afla la autofinanţare.

„El a sărit numai o dată cu paraşuta” Nici faptul că Tudor Tătaru încă este preşedinte al aeroclubului din Vadul lui Vodă, precum a indicat în biografia prezentată parlamentului, când a fost ales în Consiliul de Observatori, nu corespunde realităţii. Potrivit lui Nicolai Podubnîi, vicedirectorul aeroclubului, Tătaru s-a aflat în această funcţie în anii 1999-2006, dar a deţinut titlul pur simbolic. „El nu avea salariu şi nicio obligaţie financiară, căci eu mă ocupam de toate şi ştampila era la mine. Venea o dată în jumătate de an, dar nici nu aşteptam multe de la el. Singurul lucru pe care l-a făcut pentru noi e intervenţia sa pe lângă Urecheanu pentru ca acest club să fie transferat de sub egida Ministerului Apărării sub cea a municipalităţii. În rest, promitea şi cerea des bani de la Urecheanu, însă n-a obţinut nimic. Acum sunt sigur că şi-a ieşit din minţi, căci altfel nu-mi explic ceea ce face. I-am spus de nenumărate ori că e artist şi nu e bine să se implice în politică”, ne-a spus aviatorul. Podubnîi a infirmat şi faptul că Tătaru poate pilota, adăugând că „el a sărit numai o dată cu paraşuta”.

„În spate la toată tărăşenia era Tătaru” Deşi trăia în continuare ilegal la „Buciumul”, în 2001 Tătaru face o nouă cerere la primărie, „amintind” că locuieşte cu familia într-o odaie de cămin. De data aceasta, CMC îi oferă o casă pe str. Alexandru cel Bun, pe care urma s-o restabilească şi s-o reconstruiască pe cont propriu. Potrivit lui Serafim Urecheanu, primăria i-a repartizat lui Tătaru în acea perioadă încă un lot de pământ, dar el le vindea pe toate. „Serviciile primăriei pregăteau actele şi le propuneau consiliului. Abia apoi am aflat că în spate la toată tărăşenia e Tătaru, care vindea ilegal aceste terenuri”, ne-a spus ex-primarul.

139

Transparency International – Moldova

Filip intervenea pe lângă Urecheanu Tot în 2001, Tătaru primeşte aviz pozitiv la cererea sa către primarul general din 1998, prin care cerea permisiunea de a inaugura şi administra o nouă rută de maxi-taxi, pentru a obţine venituri în scopul montării serialului televizat „Vecinii”, susţinerii financiare a construcţiei Centrului naţional „Buciumul” şi creării „altor valori artistico-culturale”. Astfel, el creează ruta 192, care uneşte sectoarele Ciocana, Centru şi regiunea Telecentru ale capitalei. Deşi până acum apare în toate actele ca întreprindere municipală şi numai în ştampilă ca întreprindere de stat, în contractul încheiat cu Direcţia transport public şi căi de comunicaţie a primăriei „Buciumul” figurează ca întreprindere de stat. Paradoxul e că ambele întreprinderi aveau aceeaşi denumire, aceeaşi adresă, acelaşi lider şi acelaşi cod fiscal, ceea ce contravine flagrant legislaţiei în vigoare.

Deşi, când a solicitat această rută, Tătaru îl asigura pe primar că, în cazul unui răspuns pozitiv, „multe probleme vor fi scoase de pe ordinea de zi”, el n-a contenit, în următorii ani, să tot ceară bani de la Urecheanu şi să se plângă că e sărac. Totodată, Iulian Filip încerca să intervină mereu în sprijinul artistului.

Filip îşi aminteşte că Urecheanu a ajuns la limita răbdării şi i-a spus: „Iuliane, dacă porneşti iarăşi vorba despre ticălosul acesta, eu mă ridic şi mă duc”, la care şeful Direcţiei cultură îl implora: „Dle primar, în numele acelui mic segment în care Tătaru e valoros, hai să încercăm să facem ceva!”.

Încălcările legislaţiei se ţin lanţ Potrivit lui Tudor Ţernă, şeful Direcţiei transport public şi căi de comunicaţie (DTPCC) a primăriei, administrând ruta 192, Tătaru a abuzat în încălcări ale legislaţiei. Mai întâi, fără a informa primăria, cu care încheiase contractul de inaugurare a rutei, schimbă ruta în subordinea Studioului Filme Folclorice şi Comedie „Buciumul” SRL, încălcând Legea cu privire la licenţiere.

Totodată, DTPCC a stabilit că pe ruta 192 sunt înregistrate 29 de microbuze, dintre care numai două (!) erau înscrise în licenţa eliberată Studioului „Buciumul” SRL. Aceeaşi sursă ne informează că, în urma controalelor efectuate în anul 2006, s-a stabilit că unele microbuze circulau fără autorizaţii pentru dreptul de prestare a serviciilor de transport sau fără a fi supuse controlului tehnic, iar şoferii nu erau supuşi controlului medical. În lunile septembrie-octombrie 2006, „Buciumul” colecta de la agenţii transportatori taxa locală, fără să o transfere în bugetul municipal, datoriile ridicându-se până la 33.540 lei.

140

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Într-un studiu economic efectuat de Direcţia management financiar şi audit, se arată că „în evidenţa contabilă a întreprinderii n-au fost înregistrate atât încasările mijloacelor băneşti de la posesorii de microbuze, cât şi plăţile către bugetul municipal”, încălcânduse Legea contabilităţii şi Codul Fiscal. Astfel, primăria a sesizat Camera de Licenţiere, care, în ianuarie 2007, a retras de la „Buciumul” licenţa pentru transport auto de călători.

„Nu aveam nici poliţă de asigurare…”

La rândul lor, şoferii de pe ruta 192, care au lucrat la Tătaru, ne-au spus că plăteau lunar administratorului rutei, Timofei Bogos, câte 800 lei, dintre care 400 erau achitate în bugetul primăriei, iar celelalte 400 intrau în buzunarul lui Tătaru. Şoferii afirmă că pe această rută circulau, de fapt, nu 29, ci 40 de maşini, de unde reiese că Tătaru avea un venit lunar de 16 mii de lei. La rândul său, Timofei Bogos susţine că a plecat de la „Buciumul” din cauza salariului mizer – de 800 de lei –, iar venitul lunar al lui Tătaru era de zece mii de lei, fiindcă mai cheltuia pe reparaţii şi salariile portarilor. Dezamăgiţi, şoferii adaugă că anii pe care i-au lucrat cu Tătaru nu le-au intrat în vechimea de muncă şi că artistul nu se „încumeta” măcar să le ofere poliţe de asigurare medicală. În schimb, şoferii afirmă zâmbind că beciurile de la „Buciumul” erau întotdeauna deschise pentru ei.

„I-am dat bani, dar fuge de mine” Andrei Dubceac din Chişinău ne spune că Tătaru îi este dator de patru ani cu 1500 de euro, pe care i-a oferit drept mită pentru a fi angajat ca şofer de microbuz. „Tătaru mi-a spus că va deschide o rută nouă şi a cerut această sumă. Şi cu asta s-a terminat. Peste câţiva ani, când eram deja în străinătate, Tătaru m-a căutat printr-un prieten. N-am riscat să mă întorc. Revenind acasă, veneam de nenumărate ori la „Buciumul”, dar paznicii îmi spuneau fie că el doarme, fie că are vreo ceremonie, fie că lipseşte. Uneori, stăteam sub poartă câte jumătate de zi. Totuşi, am reuşit să dau de el, m-a primit, dar nu ţinea minte că i-am 141

Transparency International – Moldova

plătit. Apoi a zis: „Da, este aşa ceva” şi mi-a promis că va rezolva problema.

Timpul trece, dar n-am primit încă niciun răspuns. Ce să fac?”, se întreabă trist Andrei Dubceac.

Or, chiar dacă Tătaru a solicitat ruta 192 pentru a realiza filme, Valeriu Cazacu îşi aminteşte că, mai târziu, şeful „Buciumului” a cerut de la Urecheanu şase milioane de lei pentru un film care costa un milion şi jumătate. Primarul şi-a pus din nou mâinile în cap…

Pavel Păduraru, Timpul, 27.05.2008

(IV) Sediul „Buciumului” este ascuns de ochii trecătorilor de Şcoala de arte „Şciusev” pe str. Alexandru cel Bun şi de o clădire ce aparţine firmei „Daptrius” pe str. Columna. Potrivit vecinilor săi, încercările lui Tătaru de a pune mâna pe aceste imobile depăşiseră până nu demult orice limite ale bunului-simţ. Dar iniţial chiar primăria i-a oferit artistului o parte din clădirea şi din ograda şcolii.

Victor Cuzmenco, directorul Şcolii „Şciusev”, ne relatează că, pe la sfârşitul anilor ’90, s-a trezit într-o bună zi nitam-nisam cu Tătaru în faţă, care i-a spus: „O parte din ograda voastră şi din şcoală sunt ale mele. Eu am să pun aici gard”. „Cine ţi le-a dat?”, l-a întrebat Cuzmenco, la care şeful „Buciumului” a zis că acestea i-au fost dăruite de deputaţi şi primărie. Nedumerit, directorul la sunat pe Iulian Filip, care a confirmat că primăria i-a oferit lui Tătaru spaţiile respective. Şi Vladimir Iermicioi, reprezentant al Direcţiei relaţii patrimoniale a primăriei, a declarat pentru TIMPUL că, într-adevăr, o parte din ograda şi clădirea şcolii au fost transmise de către municipalitate „Buciumului”. Deşi Cuzmenco s-a supus şi a cedat părţile din teren şi din imobil indicate, el ne spune că, după aceasta, Tătaru a declanşat o teroare de proporţii asupra sa, a profesorilor şi a elevilor, situaţie ce a durat aproape zece ani.

„Am să vă împuşc pe toţi!” „Intra foarte des în şcoală beat, cu pistolul în mână, şi ne întreba pe mine şi pe profesori cine vine pe aici, cu ce ne ocupăm, unde-i şeful gospodăriei şi multe altele. Apostrofa pedagogii cu cele mai obraznice cuvinte, interoga copiii şi paznicii. Alteori, răcnea ca un dement: „Am să vă împuşc pe toţi!”. Odată, 142

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

când mă ameninţa cu pistolul şi l-am rugat să plece, m-a avertizat că vor veni „băieţii” şi-mi vor omorî copiii şi soţia. Altă dată a sărit la bătaie. Dacă chemam poliţia, aceştia constatau că nu-i nicio încălcare. Tătaru m-a lovit chiar şi de faţă cu poliţiştii, iar lor nu le păsa. Am scos amprentele, am apelat din nou la poliţie şi mi s-a spus că n-au găsit „componente ale infracţiunii”. El nu cerea nimic, dar se purta aici ca un stăpân. Când era treaz, îmi propunea să introducem în şcoală, ca obiect de studiu, scenografia şi să-l iau profesor, iar eu îl rugam să fie dascăl pe teritoriul lui. Urmărea, fireşte, să-şi ia în proprietate toată şcoala, deşi nu spunea direct. Veneau şi diferiţi arhitecţi, care măsurau fundamentul şi luau probe, dându-ne de înţeles să închidem şcoala”, ne povesteşte directorul.

S-a aprins şcoala… În august 2001, Cuzmenco a anunţat înspăimântat presa că şcoala şi viaţa sa se află în pericol. În aceeaşi seară, la şcoală a izbucnit un incendiu. Potrivit directorului, pompierii au fost anunţaţi de un vecin de pe partea opusă a străzii, care a observat flăcările, pe când paznicii de la „Buciumul”, care au o fereastră chiar în curtea şcolii, au declarat poliţiei că n-au văzut focul care ardea sub nasul lor. Potrivit sătenilor din Pojăreni, care lucrau în mare parte la „Buciumul”, în acea noapte erau de strajă Vasile Herţa şi Victor Oţel. Primul s-a sinucis curând după această întâmplare, iar pe al doilea n-am putut să-l găsim.

Disperat, Cuzmenco a adunat părinţii elevilor şi au organizat o acţiune de protest în faţa parlamentului. După miting, el a fost reţinut de poliţie, care l-a ameninţat că va fi arestat. A doua zi a urmat judecata, reacţia judecătorului fiind următoarea: „Ce-i cu voi, vă jucaţi? Nu-i serioasă învinuirea!”. Poliţia a pornit investigarea cazului incendiului, însă la audieri era invitat numai Cuzmenco.

El era întrebat dacă elevii săi nu umblă cu chibrituri. De mai mult de o lună, TIMPUL a solicitat Poliţiei Râşcani, printr-un demers oficial, rezultatele anchetei, dar n-am primit niciun răspuns.

„Dorea într-adevăr să aibă şcoala” Potrivit lui Igor Grosu, Tătaru într-adevăr dorea ca şcoala să-i aparţină. Iar Iulian Filip ne-a spus că s-a străduit să-l tempereze pe artist în încercarea de a căpăta clădirea şcolii. „Tot timpul a avut ideea asta. Când s-a declanşat conflictul, am fost sunat de un ofiţer de la SIS, care m-a întrebat: „Dle Filip, am primit avizul preşedintelui de a clarifica urgent situaţia dintre Tătaru şi Cuzmenco, ce să facem?”. I-am spus că între vecini întotdeauna există tensiune şi să-i lăsăm 143

Transparency International – Moldova

să se împace, căci ambii sunt talentaţi”, ne-a mai spus Filip. La rândul său, artista Eugenia Botnaru susţine că Tătaru era sigur că va obţine şcoala, fiindcă îi propusese ei să fie profesoară.

Totodată, ne spune Cuzmenco, la mitingurile lui Roşca Tătaru declara sus şi tare că are în curte o şcoală de arte rusă şi că nu se mai poate, deoarece a trecut timpul comunismului. „Aşa zicea omul care azi îi pupă-n fund pe comunişti, iar pe restul îi numeşte svoloci. E adevărat că eu sunt rus, dar marea majoritate a elevilor şi a profesorilor mei sunt români”, afirmă directorul.

„Toţi poliţiştii îi erau prieteni” Victor Cuzmenco ne mai spune că nunţile şi petrecerile de peste gard nu conteneau pe atunci, că paznicii de la „Buciumul” se schimbă şi azi foarte des, că majoritatea pleacă certându-se cu Tătaru şi că toţi cei pe care el i-a întrebat de ce pleacă i-au spus că Tătaru nu le-a plătit salariile. „În ultimul timp, face mai puţine chefuri, dar mă îngrijorează mai mult decât orice că trece cu maşina prin curtea şcolii, pe unde umblă copiii, iar oaspeţii lui îşi parchează autovehiculele tot în ograda noastră. Chiar dacă acest lucru e strict interzis, poliţia rutieră nu ia nicio atitudine. A fost un caz când o maşină care venea la Tătaru era să accidenteze un elev. Nu înţeleg nici nepăsarea autorităţilor faţă de faptul că Tătaru locuieşte aici, unde nu-i casa lui, şi nici de ce se încuie acolo şi nu permite vizitatorilor să intre, dacă despre „un sat moldovenesc” este vorba?”, se întreabă Cuzmenco. Şi Larisa Burac, vicedirectorul şcolii, susţine că ani în şir Tătaru ofensa pe oricine, înjura în gura mare în incinta şcolii şi avertiza profesorii să fie atenţi că-i va împuşca când vor trece „după colţ”. „Mă insulta grosolan, dar mai agresiv era cu dl Cuzmenco. Nu speram la dreptate, căci toţi poliţiştii îi erau prieteni şi erau invitaţi în beci. Se purta oribil şi cu nevasta lui, că-l auzeam peste gard. Probabil, incendiul a fost organizat de el astfel ca să nu ardă toată clădirea, să se închidă pe urmă şcoala pentru reparaţie, iar noi să fim evacuaţi”, remarcă Larisa Burac. Ea adaugă că petrecerile de la „Buciumul” au mai încetat după venirea lui Chirtoacă în fruntea oraşului, însă, cu toate acestea, atunci când au loc, muzica răsună atât de puternic încât deranjează copiii. „Am cerut şi lui Filip să închidă curtea, ca să nu se producă vreun accident cu maşinile care ne umplu ograda, când sunt nunţi, dar n-a urmat nicio reacţie”, afirmă vicedirectorul şcolii. Şi vecinii lui Tătaru de pe str. Columna ne vorbesc despre comportamentul indecent al artistului. Serghei Beruţă, administratorul firmei „Daptrius”, auzind 144

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

că-l întrebăm despre Tătaru, a exclamat: „Să nu-mi vorbeşti de omul ăsta! Aici avem o bucată de pământ şi el a hotărât că-i aparţine. Ce fel de artist şi om normal e, dacă iese în drum şi strigă la noi cu cele mai murdare argouri posibile şi ne ameninţă că ne va împuşca? E o persoană care apare la televizor şi oamenii care merg pe stradă şi-l aud se uită la el şi se crucesc”.

„Bucium” de stat, municipal, privat...

La 19 martie 2002, Camera Înregistrării de Stat (CÎS) efectuează modificări în actele de constituire ale Întreprinderii de Stat Asociaţia de Creaţie „Buciumul”, schimbându-i statutul în întreprindere municipală cu aceeaşi denumire. Decizia pare să fie alogică, pentru că întreprinderea municipală era deja înregistrată la CÎS din 16 iunie 1996. O mulţime de acte dovedesc că, până în 2002, erau înregistrate o întreprindere de stat şi una municipală cu aceeaşi denumire, acelaşi cod fiscal, aceeaşi adresă şi acelaşi preşedinte, ceea ce contravine legislaţiei în vigoare. Or, Camera ar fi putut să decidă lichidarea întreprinderii de stat, dar nu crearea uneia noi, dar deja existente… TIMPUL a rugat CÎS să ne explice această situaţie, dar răspunsul primit nu conţinea şi un răspuns la întrebarea noastră. Anume după această decizie a CÎS, fără a anunţa primăria, Tătaru schimbă gestionarul rutei 192 – de la întreprinderea de stat radiată nu o transferă la cea municipală, ci la Studioul Filme Folclorice şi Comedie „Buciumul” SRL. Într-un proces-verbal al primăriei din 2002, se vorbeşte şi despre o eventuală reînregistrare a întreprinderii la 2 decembrie 1997, fără a fi stipulate detalii. Nici CÎS nu ne-a oferit date despre aceasta.

„Eu, Tătaru, l-am îngropat pe Tăbârţă”… În 2003, se stinge din viaţă Vasile Tăbârţă şi Tătaru se adresează lui Urecheanu cu rugămintea de a-i permite „să îngroape mortul” şi cere bani pentru aceasta.

Pentru că regretatul fusese concediat fără motiv de la „Buciumul” şi a jucat în ultimii ani la „Satiricus”, Urecheanu i-a dat un răspuns negativ. Azi, Tătaru se laudă: „Eu, Tătaru, l-am îngropat pe Tăbârţă”. Poate a şi făcut-o, dar nu în sens direct, pentru că atunci, înfuriindu-se pe Urecheanu şi pe Sandu Grecu, directorul Teatrului „Satiricus”, n-a venit nici la înmormântare şi nici la masa de pomenire, care a avut loc la „Buciumul”. Culmea e că – pentru acea masă – Grecu i-a plătit peste zece mii de lei şi Tătaru i-a luat fără nicio jenă...

Pavel Păduraru, Timpul, 28.05.2008 145

Transparency International – Moldova

(V) Dacă venitul lunar al lui T. Tătaru din gestionarea rutei de maxi-taxi 192 era de zece mii de lei, precum afirmă administratorul rutei Timofei Bogos, dar nu de 16 mii, după cum susţin şoferii, în cinci ani şi cinci luni până i-a fost retrasă licenţa artistul a câştigat 650 mii lei. Dacă adăugăm şi sumele încasate în urma petrecerilor de la „Buciumul”, despre care se spune că aveau loc în fiece weekend, Tătaru ar fi putut să-şi cumpere lesne o locuinţă. Plus că veniturile sale nu se opresc aici. Cu toate astea, în decembrie 2002, el solicită de la Urecheanu un nou lot de pământ. Citez din cerere: „pentru construcţia unei case de locuit, familiei Tătaru, în componenţă de patru persoane”…

„Îşi ascundea veniturile şi dezordinea din contabilitate” Un control al Direcţiei finanţe a primăriei pentru anii 1999-2002 arată că Tătaru cheltuia bani din bugetul municipal contrar destinaţiei. De exemplu, Pentru „Ziua Oraşului-2002”, el a cheltuit 88 mii de lei bugetari, inclusiv 26 mii din salariul angajaţilor săi. Din această sumă el şi-a achitat serviciile comunale (circa 7 mii lei), şi-a făcut un veceu (47,6 mii), şi-a procurat covoare şi ţoale (7,3 mii) şi altele. Când urma să majoreze salariile cu 20 şi apoi – cu 40 la sută, primăria i-a transferat suplimentar 44 mii lei, dar Tătaru le plătea oamenilor lefurile vechi. Mai mulţi ani, el declara că are 114 angajaţi şi primăria îi dădea tot atâtea salarii, însă la începutul lui 2002 avea angajate 29 de persoane, iar la sfârşitul anului – 44. Deoarece la AC „Buciumul” lipseau actele contabile pentru perioada ianuarie – iunie 2002, revizorii n-au putut să verifice în ce măsură şi în ce scop şeful întreprinderii utiliza banii publici, nici dacă a achitat salariile şi care a fost mărimea acestora. În document se arată că Tătaru nu poate explica clar motivele din care lipsesc documentele.

Potrivit experţilor de la primărie, în actele lui Tătaru n-a fost niciodată ordine, iar el avea talentul de a întuneca minţile tuturor, rămânând nepedepsit. În asemenea situaţii, el se motiva astfel: „Eu-s Tudor Tătaru – artist, nu contabil!”.

Elena Luca, specialist în Direcţia finanţe şi curatorul AC „Buciumul”, susţine că Tătaru nu şi-a declarat niciodată veniturile acumulate de la petreceri şi niciun singur control n-a găsit la el ordine. În 2003, Direcţia construcţii capitale (DCC) a primăriei alocă pentru „reconstrucţia clădirii Asociaţiei de creaţie „Buciumul” 1 mln. 500 mii de lei. Potrivit lui Vasile Panfil, şeful DCC, aceşti bani n-au trecut prin mâna lui Tătaru, fiind 146

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

transferaţi direct firmelor care efectuau lucrările. Mihai Zumbreanu, responsabil tehnic al Direcţiei pentru construcţiile de la „Buciumul”, afirmă că din suma indicată s-au reparat construcţiile vechi din „curtea lui Tătaru”, s-au instalat coloanele de la intrare şi s-a extins acoperişul.

„Actele îi dispăreau înainte de controale” Tot în 2003, potrivit lui Igor Grosu, la „Buciumul” urma să aibă loc un nou control. „Când a aflat despre aceasta, Tătaru a venit repede la Urecheanu: „De ce mă controlaţi? Eu-s Tudor Tătaru! Nu ştiţi că eu nu fur?”. Primarul i-a răspuns: „Nu te teme, Tudore. Dacă n-ai furat, lasă-i să vină, să vadă şi să plece”. Curând, însă, Tătaru a declarat poliţiei şi primăriei că nişte poliţişti i-au năvălit în curte, au sustras toate actele din safeu şi au dispărut. Iar când urma să aibă loc controlul, el i-a spus lui Urecheanu că n-are acte”, susţine Grosu.

E vorba despre „legendarul” furt al actelor, despre care Tătaru face o groază de declaraţii în mass-media. Într-un act de control de la primărie, din 2006, se arată că, potrivit legislaţiei, Tătaru urma să asigure restabilirea actelor timp de două luni după furt, dar au trecut trei ani şi evidenţa încă nu a fost restabilită.

TIMPUL a cerut informaţii Poliţiei Râşcani despre acest incident, dar n-am primit răspuns. În 2005, Tătaru participă în calitate de candidat independent la alegerile parlamentare, ceea ce arată limpede că el minte şi atunci când declară că a susţinut BMD. După electorală, el lansează ideea schimbării statutului juridic al „Buciumului” din întreprindere municipală în SRL, motivând că e nemulţumit de subvenţionarea oferită de către primărie şi face primele declaraţii publice precum că Urecheanu l-a trădat. „Nu l-am vorbit niciodată de rău, dar aveam dubii faţă de el şi-i tot spuneam lui Filip că ăsta e un om periculos”, afirmă liderul AMN.

„Ameninţa primăria cu furcile” În 2005, când interimatul la primărie era deţinut de Vasile Ursu, CMC aprobă reorganizarea întreprinderii. Pentru aceasta era necesară elaborarea de comun acord cu Departamentul cultură a noului statut şi stabilirea unei ordini în evidenţa contabilă a „Buciumului”, ceea ce presupunea efectuarea mai multor controale. Dar pe Tătaru îl scotea din fire orice control. Potrivit lui Iulian Filip, în asemenea cazuri, artistul avea izbucniri violente. Filip remarcă: „Fiind mai mult decât diletant în domeniile finanţe şi administrare, Tătaru nu-i suporta pe 147

Transparency International – Moldova

cei care-i arătau că acţiunile sale cad sub incidenţa... Codului Penal”. Iar Elena Luca povesteşte că, înainte de un control, Tătaru a anunţat că la „Buciumul” a avut loc un incendiu şi i-au ars toate actele din contabilitate, prezentând şi confirmare de la pompieri. Igor Grosu îşi aminteşte că, scos din fire, Tătaru a venit la primărie, ameninţând: „Dacă se mai anină cineva de mine, mă duc la Costeşti şi venim cu furcile-n mână!”.

„Controalele se petreceau în beci” Un artist de la „Buciumul” ne descrie cum au fost primiţi doi revizori: „Dacă erau controale, Tudor ordona: „Ieşi afară!”. De-l întrebau de acte, adăuga: „Ce acte? Ieşi afară!”. Atunci veniseră doi bărbaţi şi pe unul l-a apucat de guler, l-a scos afară şi l-a trântit cu capul de poartă, strigând: „Ce, ai venit să-l controlezi pe Tudor Tătaru?”. Pe celălalt – mai cuminte – l-a chemat în beci. Aproape toate controalele se începeau cu plăcinte şi zeamă şi se terminau în beci. Am invitat nişte prieteni contabili să-l ajute să facă ordine în contabilitate, dar şi-au pus mâinile în cap, exclamând: „Aici e treabă de puşcărie!”. El nu avea acte, nu plătea nici fondul social şi toţi banii îi cheltuia aiurea”. Alţi actori ne-au spus că erau de faţă când, în repetate rânduri, poliţia sau CCCEC îl căutau pe Tătaru, iar paznicii minţeau că lipseşte. „Dacă-i primea, intrau deodată în beci”, adaugă actorii.

„Se declara victimă” Eugenia Ciumac, şefa Direcţiei contabilitate şi audit intern a primăriei, care conducea pe atunci Direcţia management financiar, presupune că, prin reorganizare, Tătaru urmărea acapararea totală a proprietăţii publice din curtea „Buciumului” şi legalizarea şederii sale cu familia în incinta întreprinderii. „În statutul de SRL, pe care ni l-a prezentat, se stipula că toate bunurile de pe teritoriul întreprinderii i se transmit cu titlu gratuit lui, ca fondator unic cu un capital social de 12 milioane de lei. Fireşte, un asemenea statut nu putea fi aprobat. Mai mult, după ce am efectuat câteva controale ale evidenţei contabile la „Buciumul”, ne-am îngrozit”, ne spune dna Ciumac. În semn de răspuns, Tătaru dă toată vina „pentru tărăgănarea reorganizării” pe Eugenia Ciumac, ameninţând-o cu judecata. Într-o plângere către CMC, el notează: „AC „Buciumul” a fost pusă într-o stare de control permanent. Nu apuca să iasă pe poartă o echipă de controlori, că îndată intra alta, însă niciuna n-a avut de spus altceva decât că „totul e bine”.

148

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

„Nu dorea nicicum să ne primească” Valentina Guţu, specialist în Direcţia finanţe, care, în 2006, a efectuat un control la „Buciumul ”, a fost martoră la un asemenea scandal. Ea ne spune: „Nu dorea nicicum să ne primească. Zicea că a fost controlat de Departamentul anticorupţie şi totul e normal. Am putut să intrăm doar după intervenţia lui Petru Şveţ, pe atunci viceprimar”. La rândul său, Şveţ a declarat pentru TIMPUL: „Fiecare vrea să arate că-i mare şi tare, dar Tătaru trebuie să înţeleagă că fiind nu doar artist, ci şi conducător, e obligat să se supună legilor”.

Anume în perioada reorganizării, primăria nu a achitat salariile la „Buciumul”. Şi la acest capitol acţiunile lui Tătaru se contrazic. La 1 septembrie 2005, el emite un ordin de eliberare a tuturor angajaţilor în legătură cu trecerea AC „Buciumul” la autofinanţare, menţionând că „toţi angajaţii care rămân în timpul reorganizării vor fi plătiţi din bani împrumutaţi”. Peste numai trei luni, însă, el cere de la primărie bani pentru salarii, avertizând că, altminteri, va acţiona primăria în judecată.

Pavel Păduraru, Timpul, 29.05.2008

(VI) În ultimii 12 ani, primăria Chişinău a investit în T. Tătaru patru milioane de lei pentru reparaţii şi reconstrucţii la „Buciumul” şi şapte milioane 823 mii şi o sută de lei pentru salarii şi servicii comunale. Suma totală a surselor bugetare acumulate de „Buciumul” se ridică până la aproape 12 milioane de lei.

Oare cu ce s-a ales cultura noastră în urma acestor investiţii?..

Se eschiva de la plata impozitelor.

Controlul din 2006 indică fraude şi mai grave, inclusiv eschivări de la plata impozitelor. Revizorii au constatat că AC „Buciumul” n-a prezentat rapoartele financiare pentru anii 2002, 2003 şi pe primele trei trimestre ale anului 2004. În 2005 a continuat să nu prezinte dările de seamă privind calcularea impozitelor.

N-au fost prezentate controlului toate actele primare şi registrele contabile, care reflectă operaţiunile economice în 2005. Documentele primare de casă, borderourile de calcul şi listele de plată a salariului pentru perioada ianuariemai lipsesc. S-au constatat divergenţe între sumele calculate pentru salarii şi 149

Transparency International – Moldova

fondul social şi sumele achitate de fapt. Statele de personal ale întreprinderii, aprobate de CMC, sunt de 114 funcţii, dar numai 29 de angajaţi au carnete de muncă. Lipseşte registrul de evidenţă a carnetelor de muncă, ceea ce nu permite determinarea numărului persoanelor angajate şi eliberate în anul 2005.

Echipa de controlori apreciază situaţia la „Buciumul” drept dezastruoasă. În urma reviziei, se autosesizează CCCEC, care solicită primarului rezultatele controlului.

Reacţia lui Tătaru nu s-a lăsat aşteptată. El face o declaraţie către primarul V. Ursu, precum că aceste rezultate nu corespund realităţii, deoarece contabila-şef „a retras fără întoarcere documentele şi a dispărut la altă firmă”. Ameninţând primăria cu judecata, Tătaru îl roagă pe Ursu să-i dea salariile pentru lunile iulie-decembrie 2006, deşi scrie declaraţia în ianuarie (!) 2006, lansând mai jos încă un avertisment: „Altfel voi fi nevoit să atenţionez mass-media printr-o grevă de trei luni”.

Cadastrul tace…

Totodată, pornind de la necesitatea stabilirii reale a patrimoniului public gestionat de AC „Buciumul”, în februarie 2006, s-a făcut inventarierea bunurilor materiale ale întreprinderii. Din cauza lipsei evidenţei contabile, aceasta n-a putut fi efectuată în întregime, dar, totuşi, s-a stabilit că patrimoniul municipal de la „Buciumul” este folosit ilegal, în lipsa unui contract de arendă, de către Studioul Filme Fol-clorice şi Comedie SRL. Ulterior, CMC solicită Oficiului cadastral Chişinău (OCC) să înregistreze dreptul de proprietate a Consiliului asupra bunurilor imobiliare nominalizate în actul de inventariere: patru blocuri, două subsoluri, două şoproane şi un veceu. Pentru că OCC nu răspunde la această cerere, urmează nenumărate solicitări similare din partea primarului şi a CMC, însă niciuna nu se bucură de răspuns. Într-o notă informativă a primăriei se arată că nici Tătaru nu permitea accesul reprezentantului OCC în curtea „Buciumului”. Solicitat de TIMPUL, Petru Şveţ, şeful OCC, ne-a spus că terenul pe care se află „Buciumul” este proprietate municipală, care „rămâne neînregistrată la cadastru, fiindcă nu s-a dus lucrul la capăt şi că primăria trebuie să depună o cerere şi să prezinte un şir de acte pentru aceasta”. Totodată, în răspunsul unei solicitări a primăriei, Şveţ afirmă că imobilul respectiv este înregistrat pe numele administraţiei publice locale.

150

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

„De-ajuns cu Creţosu!”

Iulian Filip explică tergiversarea reorganizării „Buciumului” prin faptul că Tătaru nu se putea determina ce statut juridic să-şi aleagă. „Ursu mi-a dat indicaţii să-l ajut, dar el nu se hotăra. Toată primăria stătea în capul meu şi eu îl rugam pe Tudor să facă o alegere, dar şi el se supăra pe mine. S-a format o asemenea tensiune încât Ursu mă învinuia că i-aş pune intenţionat piedici lui Tătaru”, remarcă Filip. Într-adevăr, într-o rezoluţie adresată lui Filip, Vasile Ursu scrie: „Se face totul special, nu se doreşte de a înregistra „Buciumul” cu noul statut!?!”. Uzitând de această situaţie, fracţiunea comunistă din CMC, care nu-l prea înghiţea pe Filip, îl întărâta pe Tătaru împotriva acestuia.

La o şedinţă a CMC, la care era prezent şi Tătaru, Svetlana Popa, şefa fracţiunii PCRM, a propus ca Filip să fie eliberat din funcţia de şef al Departamentului cultură, fiindcă n-a rezolvat problema cu statutul „Buciumului”. Filip îşi aminteşte despre acea zi: „Replica lui Tătaru m-a lăsat perplex: „Eu nu-s răspunzător de statut”. A fost ultima piatră publică a lui. Cu o săptămână înainte, Ursu mi-a spus: „Dle Iulian, tare nu te mai iubesc ei acolo, sus”. Am înţeles că la preşedinţie s-a hotărât: „De-ajuns cu Creţosu!” – aşa mă porecleau ei. Or, ştiam că nu mă înghite nici Tătaru, nici Voronin şi, auzind propunerea Svetlanei Popa, m-am dus imediat la Ursu şi am scris cerere de demisie. El m-a întrebat dacă-s supărat…”, ne spune Filip. La rândul său, S. Urecheanu afirmă: „Sunt informat că decizia de a-l alunga pe Filip s-a discutat la tovarăşul Voronin, în prezenţa tovarăşului Tătaru, care a zis: „Dle preşedinte, eu singur îl fugăresc azi de acolo!”.

Două milioane de la Voronin La 26 iulie 2006, CMC decide aprobarea statutului ÎM Centrul Naţional de Creaţie „Satul Moldovenesc – Buciumul”. Şeful statului îi dă lui Tătaru Ordinul „Gloria Muncii”, iar acesta îşi agaţă pe un perete portretul lui Voronin şi scuipă în toţi cei care l-au susţinut până atunci. La preşedinţie se face o adunare cu „lume aleasă”, care decide construcţia complexului naţional „Satul Moldovenesc – Buciumul”. La indicaţiile preşedintelui, majoritatea comunistă din CMC sărăceşte bugetul municipal de 2 mln. 500 de lei, pe care-i alocă în acest scop. Potrivit lui Mihai Zumbreanu, responsabil tehnic al Direcţiei construcţii capitale pentru lucrările efectuate la „Buciumul”, din suma respectivă „s-a efectuat ciclul zero al construcţiei capitale, după cum era planificat”.

151

Transparency International – Moldova

Vasile Panfil, şeful DCC, apreciază astfel această risipă de bani: „În situaţia în care se plătesc pensii mizere, ce rost are să-i dăm lui Tătaru milioane ca să facă săli pentru guleaiuri acolo unde au fost împuşcaţi şi schingiuiţi oameni?”.

Guvernul încalcă legile La 2 iulie 2007 şi la 25 februarie 2008, încălcând fraudulos legislaţia în vigoare, guvernul adoptă două hotărâri pe care nu le poate explica nici ministrul Artur Cozma. În prima e vorba despre înfiinţarea Întreprinderii de Stat „Satul Moldovenesc – Buciumul”, iar în a doua despre înstrăinarea ilicită a imobilelor de la „Buciumul” din proprietate municipală şi transmiterea acestora Ministerului Culturii, care, la rândul său, le transmite cu titlu gratuit întreprinderii lui Tătaru. Niciuna din aceste decizii nu a fost coordonată cu CMC – fondatorul legal al „Buciumului” şi proprietarul terenului respectiv, iar primăria a aflat despre ele din „Monitorul Oficial”. „În afară de legislaţia naţională, guvernul a încălcat, prin aceste hotărâri, prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale – act cu supremaţie legislativă. Aceste hotărâri pot fi catalogate ca furt şi abuz de putere din partea executivului”, consideră juriştii.

Iar Petru Şveţ, şeful cadastrului municipal, comentează astfel respectivele acte normative: „Nu ştiam că „Buciumul” a devenit întreprindere de stat, dar oricum terenurile ei sunt proprietate municipală”.

Ministrul Cozma susţine ilegalităţile Mai târziu, Tătaru se prezintă la Direcţia construcţii capitale şi-l roagă pe Vasile Panfil să-i cedeze pământurile. Acesta refuză să discute, dar curând aceeaşi solicitare vine la primărie din partea Ministerului Culturii. Referindu-se la aceste solicitări, primarul Dorin Chirtoacă a declarat pentru TIMPUL: „E o tentativă a guvernului de a diminua patrimoniul municipal. Guvernul poate să scoată oricâte hotărâri vrea, poate să-i doneze bani lui Tătaru, dar patrimoniul n-are cum să-l modifice decât cu acordul proprietarului, adică al CMC. Nu putem transfera această întreprindere la stat, pentru că „Buciumul” trebuie să aibă o altă destinaţie – să devină un loc de comemorare a victimelor regimului comunist”. Primarul ne-a spus că s-a întâlnit de câteva ori, pe culoarele primăriei, cu Tătaru, care cerea – prin demersuri – bani suplimentari.

Numai ministrul Cozma fuge de răspuns sau, poate, nu pricepe nicio iotă în legislaţie. „Noi am creat o întreprindere de stat şi nu trebuie să consultăm municipiul. Denumirea e alta şi sunt multe lucruri altele”. Ministrul a infirmat chiar 152

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

şi declaraţia lui Petru Şveţ, adăugând: „N-am înstrăinat de la nimeni nimic, pentru că asta a fost proprietatea statului şi e înregistrată după R. Moldova”. Întrebat dacă consideră legale cele două hotărâri ale guvernului, ministrul s-a mirat: „Cum să nu, dacă noi le-am făcut?”. TIMPUL a rugat-o şi pe premierul Zinaida Greceanâi să ne explice în baza la ce guvernul a emis aceste hotărâri, dar, deşi au trecut peste 30 de zile, nu am primit niciun răspuns.

Banii dispăreau cu miile Între timp, încălcările financiare de la „Buciumul” ating proporţii impresionante. „Reieşind doar din ultimul control pentru anii 2006-2007, efectuat în anul curent de Serviciul control financiar şi revizie al Ministerului Finanţelor, T. Tătaru poate face puşcărie”, consideră experţii în finanţe. Iată doar câteva încălcări din actul de revizie: registrele de casă nu sunt sigilate şi cusute; dările de seamă se întocmesc cu multiple rectificări fără semnătura casierului; au fost eliberate mijloace băneşti, fără semnătura beneficiarilor, pentru Tătaru Aurica (soţia) – 1800 lei şi Cazacu Andrei – 4000 lei; s-a stabilit sustragerea a 12 mii de lei, care nu sunt reflectaţi în evidenţa contabilă – adică bani pur şi simplu dispăruţi; în lipsa documentelor justificative au fost trecute neîntemeiat la cheltuieli bugetare 243,4 mii lei, dintre care 191,7 mii lei – lui Tudor Tătaru, 7,1 mii lei – Auricăi Tătaru, 4 mii – lui Andrei Cazacu, 19,3 mii lei – lui Nicolae Căpăţână ş.a.m.d. „Aceşti bani, ca şi cei câştigaţi cu ruta 192, se vede că-s folosiţi de Tătaru în scopuri personale, pentru că nu există acte justificative. Dacă o întreprindere municipală, care trebuie să presteze servicii populaţiei, activează în pierderi, autoritatea publică locală urmează să iniţieze procedura de lichidare a ei. El însă se eschivează şi de la plata impozitelor şi de la reflectarea în evidenţa contabilă a veniturilor, utilizând banii publici în scopuri personale. Are ştampilă şi organizează nunţi şi cumetrii, banii acumulaţi nu-i declară nici la fisc, nici la statistică, iar bugetul municipal continuă să-l finanţeze. În ultimul timp, i-au deconectat telefoanele, căldura şi lumina nu pentru că e sărac, ci fiindcă e lipsit de responsabilitate. Omul acesta n-are absolut nicio idee de ordine şi management”, conchid experţii în finanţe de la primărie.

Întreprinderi moarte?

După ultimul control, Ministerul Finanţelor a sesizat CCCEC. În răspunsurile oficiale la demersurile TIMPULUI cu privire la ultimele două controale 153

Transparency International – Moldova

de la „Buciumul”, CCCEC afirmă că nu a stabilit elemente ale infracţiunii, iar Procuratura Anticorupţie „a adoptat ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale”. Încercând să verificăm dacă într-adevăr Tătaru se eschivează de la plata impozitelor, am solicitat instituţiile de resort. Curtea de Conturi nea răspuns că n-a efectuat niciun control la „Buciumul”. Responsabili de la Inspectoratul Fiscal Râşcani ne-au spus că la ei sunt înregistrate: ÎM Centrul Naţional de Creaţie „Satul Moldovenesc – Buciumul”, deschisă din 18 iunie 1996, ce are doar o mică încălcare, Studioul de Filme Folclorice şi Comedie „Buciumul” – cu cele mai multe, şi Asociaţia de Creaţie „Buciumul” – o întreprindere care n-a prezentat dări de seamă şi nu are activităţi. Aceeaşi sursă a remarcat că mai există câte o întreprindere „Buciumul” în sectoarele Centru şi Buiucani. La Departamentul statistică am aflat că sunt înregistrate: ÎM „SatulMoldovenesc-Buciumul” (1996) şi Asociaţia de Creaţie „Buciumul” (2007), ambele cu aceeaşi adresă juridică şi cu acelaşi director, dar înregistrate la inspectorate fiscale diferite. „Niciuna nu prezintă rapoarte şi presupunem că nici nu există. Am avut şi nişte conflicte cu firmele astea, dar nu-i clar nimic ce se întâmplă cu ele”.

330 mii de lei – pentru 2008 Cu toate acestea, ne spune Valentina Văzdăuţan, şefa adjunctă a Direcţiei finanţe a primăriei, Tătaru primeşte în continuare finanţare de la primărie, pentru că întreprinderea municipală nu este iradiată. Pentru anul curent, din bugetul planificat al primăriei îi sunt destinate 330 mii de lei – cea mai mică sumă în ultimii ani, fiindcă acoperă doar salariile. Experta Elena Luca ne lămureşte că, potrivit legii despre teatre, primăria subvenţionează „Buciumul” cu 60 la sută din valoarea salariilor, dar Tătaru e obligat să plătească, din propriile venituri, sumele întregi. „Tătaru minte declarând că are un salariu de 300 de lei şi că primăria nu-i dă bani. Cea mai mare întârziere a fost de câteva luni, iar leafa lui e de 1180 lei. Şi cifra de 114 angajaţi, indicată de Tătaru în cererile de finanţare, era exagerată, căci el nu avea atâţia lucrători. Astăzi primăria îi dă salarii doar pentru 58 de angajaţi”, menţionează experta. Deşi cei care-l mai vizitează pe Tătaru ne spun că la „Buciumul” a rămas el singur… şi paznicii.

„Am lucrat 14 ani degeaba” Iată şi „o viaţă de artist” la „Buciumul” – Tudor Ungureanu l-a însoţit pe Tătaru prin toată republica, a fost alungat şi primit înapoi de câteva ori, lu154

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

crând aici 14 ani. Din cauză că Tătaru se eschiva de la plata impozitelor, pentru care primea bani de la primărie, niciunul din aceşti ani nu a intrat în vechimea de muncă a artistului. Ungureanu ne spune că lefurile pe care i le plătea „baronul Buciumului” erau întotdeauna diferite, însă uneori nu erau achitate câte jumătate de an. „Ştiam prea bine că primăria îi dă bani, deoarece am pornit „Buciumul” împreună. Iar salarizarea de la primărie i-am obţinut-o eu, rugându-l pe Urecheanu… Odată am nimerit în spital şi l-am rugat să-mi facă poliţă de asigurare medicală, dar n-a vrut. Cred că ar fi putut să facă măcar un gest frumos pentru mine… Şi la urmă, când mi-am ridicat cartea de muncă, am rămas perplex văzând că toţi anii aceştia i-am lucrat degeaba…”, ne-a spus Tudor Ungureanu.

„Băi, ce facem?”

Iar Vasile Scurtu, şef de trupă la „Buciumul” în anii 2001-2005, ne descrie o zi de lucru la Tătaru: „Veneam la muncă dimineaţa şi nu făceam nimic, aşteptând să iasă ursul din bârlog. Pe la ora 12, apărea somnoros şi, cu ochii lipiţi de somn, ne spunea că a fost la primărie, unde a avut de discutat ceva foarte important. Apoi începea să telefoneze. Mai trecea pe lângă noi şi ne întreba: „Băi, ce facem?”. Pe urmă făceam stânga împrejur şi ne împrăştiam. Ne hrănea după sărbători – din rămăşiţe. Dar înainte de petreceri strângea echipa şi zicea: „Naveţi ce face? Faceţi curat, nu staţi degeaba, căci vin oaspeţi. Şi măturau actorii de rând cu muncitorii. Eu nu m-am supus acestor indicaţii, iar când a strigat la mine, l-am prevenit că de mai ridică o dată vocea, o va păţi rău. Se sfădea permanent cu paznicii pentru că permit accesul oamenilor în curte. Iar muncitorii lucrau câte o lună, două şi erau alungaţi sau plecau singuri, fiindcă nu le plătea salariul”. Mai mulţi actori care au lucrat în acea perioadă la „Buciumul” şi cărora Tătaru li se plângea că Urecheanu nu-i dă bani, habar nu aveau că şeful lor gestionează o rută de maxi-taxi.

„Am să vă dau amuş afară” Şi alţi actori care au lucrat la „Buciumul” susţin că Tătaru era omul care „dimineaţa putea să te ia la lucru, iar seara să te dea afară”. „Lucrul începea aşa: „Am să dau pe cineva afară amuş, pentru că azi n-am dispoziţie”. Putea să-i alunge şi pe toţi. A luat la pază un băiat pe care l-a eliberat imediat pentru că fuma în curte. O concedia şi pe soţie, care era angajată la el, dar cel mai des – pe paznici şi pe contabili”, adaugă actorii. Despre salarii, artiştii afirmă 155

Transparency International – Moldova

că Tătaru le plătea „atâta cât vroia el”. „Tudor nu-i băiat rău, dar e rătăcit.

Activitatea artistică din acea ogradă consta în organizarea meselor, mâncare, băutură şi concerte. Nu-i niciun fel de teatru acolo. Cu toate astea, primăria i-a dat întotdeauna bani. Putea să treacă la comunişti, dar nu trebuia să scuipe în cei care l-au susţinut. Eu crăp de ciudă când văd ce zice despre Urecheanu sau Filip, care l-au ajutat. Asta nu-i omeneşte”, consideră actorul Valeriu Cazacu.

Apropiindu-se de Voronin, la 1 august 2006, Tătaru îi scrie preşedintelui următoarea cerere: „Vin cu rugămintea de a-mi examina această rugă, din motivul că familia mea, ce este constituită din şase persoane majore şi două minore, care locuim într-o cameră la căminul studioului Moldova-Film. Rog să interveniţi pentru a mi se atribui un lot de pământ în raza oraşului pentru construcţia unei case particulare, astfel soluţionez problema existentă. Mulţumesc anticipat cu speranţa că rugămintea mea nu va fi trecută cu vederea”. Pe de o parte, toată lumea care-l cunoaşte pe Tătaru ştie că el de mult nu mai locuieşte la cămin, ci la „Buciumul”. Pe de altă parte, mă abţin să vorbesc despre grija şi atitudinea sa faţă de soţie şi fiii săi.

Pavel Păduraru, Timpul, 30.05.2008

(VII) Iacob Tătaru e un tânăr din Pojăreni, dar nu e rudă cu Tudor Tătaru şi a discutat cu acesta numai o singură dată – în primăvara anului trecut. În urma acelei discuţii, care a avut loc în faţa Casei de cultură din sat, susţine Iacob, numai norocul l-a salvat de la moarte. „În acea seară, Tătaru a vrut să mă omoare”, declară tânărul.

Cu arma în mapă… „Stăteam la fântână, lângă casă, cu doi băieţi, când l-am zărit pe Tătaru venind din vale. Avea o mapă în mână. Cădea şi se ridica – era beat varză şi murdar.

S-a apropiat şi mi-a poruncit să-i spăl scurta. „Da cine-s eu la tine? Nu ţi-o spăl!”, i-am răspuns. Şi a început să mă înjure”, îşi aminteşte Iacob. Ştiind „ce fel de poamă e omul”, Emanuil Tătaru, tatăl tânărului, ne spune că a încercat să evite o situaţie neplăcută şi a luat scurta lui Tătaru, spălând-o la fântână. Între timp, Iacob şi amicii săi au intrat în barul din Casa de cultură.

156

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Cu haina deja curată, Tătaru a venit după ei… Iacob ne povesteşte ce a urmat: „Şedeam cu băieţii la o bere când a intrat şi s-a năpustit la mine. Din gură-i ieşeau cele mai murdare cuvinte. Nu i-am zis nimic, m-am ferit după tejghea şi am ieşit afară, dar el se ţinea de noi. În prag, a scos din mapă un pistol şi a strigat: „Stai că te-mpuşc!”. S-a auzit o împuşcătură şi am fugit. Am alergat în stradă, am sărit peste gard, dar împuşcăturile bubuiau în urma noastră până când Tătaru şi-a descărcat arma…”.

A doua zi, Iacob Tătaru a depus la primărie o mărturie despre cele întâmplate. Edilul satului, Alexei Pojoga, a transmis-o imediat poliţistului de sector, Vitalie Jomir, care, la rândul său, era obligat să anunţe Comisariatul de poliţie Ialoveni (CPI). Însă timpul trecea şi totul intra în uitare. Peste două luni, Pojoga a pus problema la o şedinţă a Consiliului raional Ialoveni. „În sală era şi un înalt reprezentant al MAI, care, aflând despre acest caz, l-a întrebat pe poliţistul de sector dacă i-a ridicat sau nu arma lui Tătaru, însă n-a urmat un răspuns concret”, susţine Pojoga.

„Am înţeles că l-a informat poliţia” Curând după incident, Iacob a fost recrutat în armată. Moşul său, Ion Tătaru, ne relatează cum a fost la CPI, ca să se intereseze de dosar: „Mi-au răspuns că n-au hotărât dacă să transmită dosarul la procuratură şi atât. Mare mi-a fost mirarea când, peste câteva zile, m-a sunat un cunoscut care lucrează la „Buciumul” şi mi-a spus că Tudor mă invită neapărat la el şi e gata să trimită chiar şi o maşină după mine. I-am spus că vin singur. Am înţeles din start că l-a informat poliţia, dar credeam că vrea să ameliorăm situaţia în mod paşnic.

Când am ajuns la „Buciumul”, mi-a zis: „Ce, te-ai implicat şi tu? Dacă vrei, eu vin cu menţii, vin cu bratvaua şi te zapizdesc!”. I-am zis că poate să vină cu cine vrea, că nu-mi pasă, şi am ieşit”.

Au urmat alegerile locale şi Alexei Pojoga a câştigat detaşat în primul tur, cu 210 voturi, fiind urmat de Grigore Holban – fost AMN-ist deghizat peste noapte în comunist – care a acumulat 91 de sufragii. Însă, spre surprinderea sătenilor, CEC a anunţat turul al doilea. Ei ne spun că, în perioada dintre tururi, Tătaru a început să vină des în sat, însoţit de comunişti de la raion şi din capitală, şi făceau o propagandă aprinsă pentru Holban şi declarau insistent că Pojoga „a furat tot satul”. Astfel, în turul al doilea, câştigând 290 de voturi, Holban devine primar.

157

Transparency International – Moldova

„În faţa mea, l-a minţit pe procurorul general” Alexei Pojoga e convins că în acest mod Tătaru se răzbună pe el fiindcă a vrut să-l pună la respect pentru tentativa de omor. Mai mult, toamna trecută, Pojoga a fost invitat la CCCEC şi anunţat că i s-a deschis un dosar penal şi riscă de la opt la 15 ani de puşcărie „pentru vânzarea ilegală a casei de cultură din Pojăreni”. „N-am semnat nimic, căci nu-mi recunosc vina. Aici se simte mâna lui Tudor. Chiar şi procurorul care s-a ocupat iniţial de caz a renunţat la acesta, spunându-mi că era contactat des de Tătaru, care se interesa de dosar. În copilărie Tudor a fost cel mai bun prieten al meu, am şi stat într-o bancă, de aceea am hotărât să mă duc la „Buciumul” şi să-l întreb ce vrea, de fapt, de la mine. L-am găsit într-o stare de turmentare supradozată şi n-am putut vorbi.

Când am dat de el în apele sale, Tudor m-a asigurat că procurorul general i-a promis că dosarul mi se va închide. A format de faţă cu mine numărul dlui Gurbulea şi s-a pornit să-i toarne gogoşi: că sunt la el cu întreaga familie, că stăm în genunchi la picioarele lui, că eu plâng şi-s gata să-i aduc doi curcani, numai ca totul să fie bine. Apoi mi-a zis că s-a rezolvat. Însă judecata continuă…”, remarcă Pojoga.

„Cu ce vă ocupaţi voi acolo?”

Cercetând cazul atentatului la viaţa celor trei tineri, ne-am dat seama că poliţia ori a lichidat dosarul, ori îl păstrează ascuns. Mai există o versiune – că s-ar fi pierdut -, dar asta denotă neglijenţa poliţiei. Din păcate, n-am putut să-l găsim pe poliţistul de sector Vitalie Jomir, care e plecat în străinătate, şi nici pe Nicolae Rusu, fost comisar de Ialoveni. În schimb, Dumitru Rusu, actualul comisar, ne asigură că n-a auzit despre caz, interesându-se totodată: „Dar cu ce vă ocupaţi voi acolo? Pentru ce vă trebuie informaţia respectivă?”. Totuşi, în urma unui demers oficial al TIMPULUI către CPI, am fost informaţi că dosarul nu e înregistrat în arhiva Comisariatului. Primarul Grigore Holban ne-a spus că Tătaru n-a tras din armă în seara aceea şi că Iacob Tătaru, tatăl său şi toţi martorii mint. Tudor Iasinschi, fost preşedinte de Ialoveni, zice că a auzit despre aceasta, că, probabil, a fost deschis dosar şi că mai mult nu ştie nimic.

Din ce armă a împuşcat Tătaru?

TIMPUL deţine două tuburi de cartuş, care au fost găsite în faţa casei de cultură din Pojăreni în seara în care s-a produs conflictul dintre Tătaru şi 158

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

cei trei tineri. Un ţăran din sat, care a mers la o bere în seara cu pricina, ne spune că le-a strâns de pe jos. „Erau vreo şapte sau opt şi le-am luat, gândindu-mă că-mi vor prinde bine la ceva. Mi-au rămas astea, pe celelalte le-am pierdut”, afirmă pojăreneanul. Sursele noastre din poliţie ne-au informat că cele două cartuşe LUGER WOLF, de calibrul 9 mm, sunt pentru pistol de foc „Baikal”.

Am solicitat MAI să fim informaţi dacă Tudor Tătaru deţine permis de portarmă şi dacă a fost vreodată colaborator al Direcţiei anticorupţie, precum s-a prezentat la Braicău. În răspuns se arată că el nu a activat în Direcţia de combatere a crimei organizate, dar are permis de portarmă din 7 ianuarie 2006 şi deţine în posesie un revolver cu ţeava ghintuită „Arminius HW-3 Duo”, de calibrul 5,9 mm. De unde reiese că legitimaţia prezentată la Braicău era falsă şi că până în 2006 Tătaru ar fi folosit arma demonstrativ, dar ilegal (!). Or, în cazul în care cartuşele respective sunt cele trase în Iacob, înseamnă că T. Tătaru n-a împuşcat atunci din arma pe care o deţine legal. Am întrebat mai multă lume din Pojăreni dacă a mai răsunat în acea seara vreo împuşcătură în faţa Casei de cultură, însă nimeni n-a auzit.

„Lumea nu mai are încredere în el” Astăzi, Tudor Tătaru şofează un „Nissan X Trail” nou, de culoare neagră, care costă circa 30 mii de euro. Vecinii săi ne spun că i l-a dăruit Voronin, când Tătaru a împlinit 50 de ani. Pojorănenii afirmă că l-a primit în campania electorală pentru alegerile locale. Iar prietenii lui susţin că maşina i-a fost adusă în dar din partea PCRM, anul trecut, înainte de ziua sa de naştere. Ei adaugă că, peste câteva zile, Tătaru a fost informat că „Nissan”-ul e luat în leasing pe numele său şi că trebuie să plătească lunar câte 800 de euro.

Cei care l-au cunoscut mai îndeaproape pe Tătaru ne atrag atenţia şi la altă deprindere prin care şeful „Buciumului” a devenit legendar – să împrumute bani fără să-i întoarcă. În 2003, devenind primar, Alexei Pojoga a descoperit că primăria avea o datorie de zece mii de lei şi a căutat să afle cum a apărut aceasta. „Am aflat că fostul primar a transferat suma unei firme din Ialoveni pentru materiale de construcţie, din care urma să fie reparată biserica din sat, iar Tudor l-a zăpăcit pe şeful acestei firme, asigurându-l că, de fapt, el se ocupă de reparaţia bisericii până a pus mâna pe bani şi a plecat. În consecinţă, lucrările nu s-au efectuat, iar banii au fost trecuţi la capitolul restanţe”, ne spune 159

Transparency International – Moldova

Pojoga. Tot el a rămas uimit când anul acesta, de Paşti, Tătaru l-a rugat să-i împrumute 200 de lei. Pojoga i-a refuzat şi atunci Tătaru a cerut aceeaşi sumă de la un vechi prieten de-al său, care era de faţă, însă acela i-a răspuns: „Eu nu dau bani comuniştilor!”. Timofei Mircus din Pojăreni afirmă că, într-o zi, Tătaru a venit la el pe neaşteptate şi a cerut cu împrumut 12 mii de euro… „Îmi povestea un agronom din Ialoveni că ginerele său i-a împrumutat lui Tudor 11 mii de lei şi nu i-a mai văzut. Or, lumea nu mai are încredere în el”, ne-a mai spus Alexei Pojoga.

„Când l-am auzit, mi s-a făcut greaţă…”

Anul trecut, anunţându-şi vecinii din sat că va fi vizitat de însuşi Voronin, Tătaru i-a rugat să-i reconstruiască, contra plată, gardul casei părinteşti.

Gheorghe Căpăţână, unul dintre muncitori, ne spune că a lucrat degeaba şi nici nu l-a hrănit. Iar Tudor Bogos susţine că a fost remunerat pentru numai o parte din gard – cu o sută de lei. „N-am luat banii, căci am demnitate şi nu suport să-şi bată cineva joc de mine”, remarcă vecinul lui Tătaru. Bogos a fost invitat şi la masa de pomenire a tatălui artistului şi îşi aminteşte: „Tudor a venit mai târziu, a intrat în curte şi a rostit tare, ca să fie auzit: „Of, mi-e tare rău, că am băut toată noaptea cu Voronin şi Stepaniuc!”. M-am sculat şi am ieşit – când l-am auzit, mi s-a făcut greaţă”.

Pavel Păduraru, Timpul, 2.06.2008

(VIII) Ajuns la ultimul episod al „poveştii” mele, datorez cititorului o explicaţie – materialul cu pricina l-am scris la comandă şi comanditarul am fost eu. Fac respectiva remarcă, deoarece la noi se acreditează cu multă plăcere şi interes (!) ideea falsă că asemenea materiale ar fi o comandă pe care jurnalistul o execută orbeşte şi că ea nu i-ar aparţine autorului, ci patronului sau redactorului-şef al ziarului care, la rândul lor, ar face jocul vreunui partid politic.

Această opinie se cultivă premeditat pentru a-i discredita pe jurnalişti, a-i prezenta publicului ca pe nişte mercenari fără scrupule, diminuându-le astfel credibilitatea. Aşadar, repet: am scris acest material la comanda mea, conducerea redacţiei asigurându-mi doar satisfacţia profesională de a nu fi sâcâit cu sfaturi sau cenzurat.

160

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Accept ca părerea mea să fie subiectivă, dar cred sincer că o prostituată e infinit mai onorabilă decât un om de cultură care se vinde unor politicieni, atentând în acest mod la propriul talent şi autodesfiinţându-se ca artist. Dar pe de-a dreptul dezgustător e artistul care-şi schimbă idolii politici în funcţie de beneficiul material pe care-l poate stoarce din fiecare. Acesta nu mai e nici om, nici artist.

Dacă, în politică, trecerea dintr-o luntre în alta e un fenomen frecvent şi acceptat ca firesc atunci când apar dezacorduri şi incompatibilităţi, situaţia e cu totul alta în cazul intelectualilor care îşi schimbă „zeii” în funcţie de interese, în loc să trăiască prin artă. De aceea, când l-am auzit pe Tudor Tătaru (care altădată ne asigura că „cel mai bun om de pe pământ” e Urecheanu) cum declară despre cel căruia i-a purtat „sicriul” în spate prin centrul capitalei: „Eu îl iubesc pe Stepaniuc! El e cel mai bun om de pe pământ!”, ca peste puţin timp să facă aceeaşi declaraţie de dragoste lui Voronin, am înţeles că realmente acest om nu iubeşte pe nimeni. Atunci mi-am şi propus să intru în maşinăria asta diabolică, ca să aflu cum un artist talentat poate fi transformat într-o jalnică şi, totodată, periculoasă marionetă politică.

Publicist, agronom, aviator…

Să vedem mai întâi cum vrea să fie perceput de lume însuşi Tătaru. Prima şi cea mai nevinovată minciună a lui este că profesează vreo 30 de meserii: regizor, artist, agronom, aviator, clarinetist, paraşutist, tractorist, publicist, fluierar, şofer ş.a.m.d. În realitate, doar primele două meserii par să-i aparţină şi cred că dacă ar fi muncit insistent, ar fi putut să ajungă un artist de elită. Agronom şi aviator am văzut cum e. Nu exclud faptul că poate fi şi un bun şofer sau tractorist, dar sunt convins că mai degrabă aş ajunge eu campion al lumii la trântă decât Tătaru – publicist, aşa cum îl prezenta şi NIT-ul.

Chiar dacă această televiziune are standarde de calitate atât de „democratice”, încât şi un Batog se consideră publicist, Tătaru „nu trage” la acest cântar – lumea l-a văzut săptămâna trecută la NIT, cum înjura ca un birjar…

Mai mult, cererile sale către diferiţi primari şi preşedinţi – compuse din câteva fraze – ne descoperă un om certat rău cu gramatica şi stilistica. Nu atestă calităţi de publicist nici „pitoreştile” sale texte „publicistice”, găzduite cu interes şi la timpul oportun de gazetele prezidenţiale. Deşi adânc lucrate de „stiliştii şefi” ai acestor gazete (prin târg se zvoneşte că autorul articolelor nici nu e Tătaru, ci un oarecare Ion), textele lui „publicistice” sunt pur şi simplu penibile…

161

Transparency International – Moldova

Grandoman, supus, „imun” Lui Tătaru îi place să vorbească despre sine la persoana a treia, fapt ce trădează un grad evoluat de grandomanie. El se crede iubit şi răsfăţat de tot poporul, prieten cu toate personalităţile marcante din RM, inclusiv cu toţi şefii de stat şi capabil să rezolve orice problemă. Simţindu-se deja „clasic nemuritor”, n-a mai aşteptat „avizul” istoriei, înălţându-şi propriul monument în curtea „Buciumului”. Se fotografiază şi vorbeşte cu bustul sau ca Brejnev cu propriul monument şi nu se simte deloc idiot în această ipostază. Obsedat de sindromul micului Napoleon, Tătaru se vrea oriunde şi mereu în centrul atenţiei, încercând să fie observat de toţi, fără să se întrebe dacă nu cumva comportamentul său îl face ridicol ori îi deranjează pe cei din jur. Deosebit de caraghioase sunt încercările lui Tătaru de a se impune ca un om al dreptăţii, profitând în acelaşi timp de toată lumea şi minţindu-i pe toţi fără ruşine. Când se schimbă guvernările, Tătaru îşi schimbă fără probleme şi viziunile, întoarce demonstrativ spatele foştilor idoli şi prieteni. Fără nicio remuşcare, el îi înjură pe aceştia cu cele mai grele sudălmi şi jignitoare expresii, transpiră şi flutură nervos din mâini, ameninţă că va înarma poporul cu furci şi vor porni împreună împotriva celor ce nu-l iubesc pe Voronin… Conştient că pentru asemenea „servicii” va fi protejat de Putere, Tătaru se complace în dezordinea în care se află, se consideră imun, calcă pe principii morale şi legi, crezându-se infailibil ca Buddha.

Drept răsplată, în loc să fie luat la întrebări de Procuratură, Voronin – care se tot laudă că luptă contra corupţiei – îi dă Ordinul „Meritul Civic” şi o maşină, parlamentul îl alege în Consiliul de Observatori, iar guvernul adoptă în interesul lui Tătaru două hotărâri care se bat cap în cap cu legislaţia naţională şi cea europeană.

„Păpuşă politică” Evident, Voronin are nevoie de asemenea „artişti” – în situaţia în care intelectualii autentici rămân în opoziţie faţă de Puterea comunistă, vorba ceea, şi cărăbuşul e carne. Iar Tătaru, la rândul său, se mulţumeşte să-şi calce pe demnitate, înţelegând că numai statutul de „păpuşă” îi asigură libertatea şi afacerile. Comuniştii folosesc oameni ca Tătaru în speranţa că, prin ei, vor putea minţi din nou electoratul. Nu se ştie însă câte voturi le va aduce Tătaru, căci e mult prea mare numărul celor pe care el i-a minţit şi continuă să-i mintă…

Cu toate acestea, nu pot vorbi cu ură despre Tătaru. Pentru că el, ca artist, a dispărut, precum afirmă şi Iulian Filip: „Tătaru a murit, iar despre morţi nu se 162

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

vorbeşte nici de bine, nici de rău”. Umilindu-se până la dezgust în faţa comuniştilor, lăsându-se de artă de dragul banilor, el a pierdut încrederea oamenilor şi a rămas, de fapt, fără nimic – cu aceeaşi viză de reşedinţă în odaia de cămin, zace singur, fără lumină, telefon şi căldură la „Buciumul”… Vă imaginaţi ce va însemna pentru Tătaru plecarea de la putere a lui Voronin?!.

Un bufon… singur Cei care mai vizitează „Buciumul” îl găsesc pe Tătaru tot mai solitar, uneori chiar plângând de singurătate şi învinuindu-i pe toţi de trădare… Cică, în ultimul timp, s-a dezamăgit şi în Voronin. Nu mai crede în nimeni pentru că nimeni nu mai crede în el. O fostă actriţă la „Buciumul” mi-a mărturisit cum l-a vizitat recent: „M-a invitat pe mine şi pe alţi actori ca să ne filmăm la „Buciumul”.

Când am văzut reporteri de la “Moldova 1” şi NIT şi pe Tudor băgându-se în cameră şi strigând: „Bravo!”, mi-am dat seama că vrea să demonstreze cuiva că la „Buciumul” se mai lucrează şi am refuzat să mă filmez. Pe urmă am stat cu el de vorbă. Era distrus, decepţionat şi mi se jeluia că toţi i-au întors spatele.

Plângea şi înjura tare. Nu mai era Tudor cel de altădată… I-am spus: „Tătaru, te-au ajuns păcatele!”. Şi Serafim Urecheanu ne spune că, la începutul lui 2008, Tătaru a vrut să se întâlnească cu el, transmiţându-i prin cineva următorul mesaj: „Eu, prostul de Tătaru, cum m-am purtat cu omul ista! Aş vrea să-mi cer scuze”. Urecheanu na vrut să-l vadă şi e de părere că Tătaru a trecut la PCRM doar ca să nu fie tras la răspundere, dar că Voronin se va convinge mai târziu cu cine s-a legat. „El e folosit în calitate de bufon, de căţel care mediatizează prostiile comuniştilor, dar la urmă va întoarce armele contra lui Voronin. Sunt ferm convins că va turna mult mai multe zoi peste Voronin decât toarnă azi peste mine”, consideră liderul AMN. Nu ştiu de va fi aşa sau altfel, dar cred că Tătaru mai are o şansă – să se retragă cuminte şi să facă un film bun, prin care să ne uimească şi să ne bucure pe toţi.

Ar putea, de asemenea, să se mute cu traiul în casa părintească din Pojăreni, dacă va fi primit de fratele său, să-i strângă bărbăteşte mâna lui Iacob Tătaru şi să-i zică: „Mulţumesc, băiete, că ai rămas viu!”. Ar mai putea să reînveţe să vorbească mai frumos, fără înjurături şi ameninţări, să arunce pistoalele şi revolverele şi să nu mai toarne zoi în capul foştilor prieteni. Şi, dacă va reînvia artistul din el, lumea îl va ierta. Atunci toate se vor aranja de la sine, fiindcă 163

Transparency International – Moldova

nimeni, în afară de comunişti, nu are nevoie de un Tătaru-„păpuşă politică”.

Dar nici de un Tătaru puşcăriaş. Lumea are nevoie de un Tătaru artist, şi gata.

E mult? E puţin? E încă posibil aşa ceva?

Pavel Păduraru, Timpul, 3.06.2008

În satul Fârlădeni, Căuşeni, s-a inventat singurul medicament care sporeşte numărul trombocitelor în sânge O invenţie de excepţie interzisă în RM Autorul invenţiei, Andrei Petrov, afirmă că nu poate să producă medicamentul din cauza piedicilor ce i se pun din partea lui Boris Parii, ex-directorul Institutului Naţional de Farmaceutică Pavel Păduraru Andrei Petrov, un învăţător de biologie din satul Fârlădeni, r-l Căuşeni, a inventat ceea ce nu a reuşit încă să descopere ştiinţa farmaceutică mondială.

Medicamentul „PIMI-stimulin”, pe care Petrov îl face din trei plante: gălbenele, coada-şoricelului şi urzică, este singurul preparat medicamentos în lume care măreşte numărul trombocitelor în sânge. Deşi a trecut testări clinice în Rusia, România, Ucraina şi R. Moldova, deşi este apreciat de nume notorii în medicina autohtonă şi străină şi autorul a primit brevet de inventator, medicamentul a fost produs doar în cantitate de 110 mii de fiole, după care producerea lui a fost stopată. Potrivit autorului, aceasta se întâmplă din cauză că el a refuzat să-l numească coautor al invenţiei pe Boris Parii, ex-directorul Institutului Naţional de Farmaceutică (astăzi: Agenţia Medicamentului), care împiedică intenţionat producerea şi răspândirea medicamentului. Încercând să-şi facă dreptate, Petrov a apelat în judecată, însă faptul că a câştigat nu l-a ajutat cu nimic.

Pe de altă parte, pacienţii care s-au tratat cu PIMI susţin că medicamentul produce minuni şi că tratează o mulţime de boli. „Numai injecţiile astea mă ţin în viaţă. După ce am suportat zece operaţii, aproape un an nu m-am mai ridicat din pat până când fiică-mea a aflat despre doctorul Petrov şi mi-a adus 30 de injecţii „PIMI-stimulin”. Acum pot merge, ne spune Lidia Ambrosi din Orhei. Din mărturiile pacienţilor: după ce şi-au administrat „PIMI-stimulin”, 164

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

mai multe femei s-au tratat de sterilitate, altor oameni le-au dispărut pietrele şi nisipul din rinichi, iar alţii s-au ridicat de pe patul de moarte şi trăiesc sănătoşi până astăzi.

Inventator de nevoie…

Când fiică-sa, Marina, avea şapte ani şi s-a îmbolnăvit de maladia Werlhof, care provoacă multiple hemoragii în piele, Andrei Petrov a mers cu ea la medici iscusiţi din „întreaga uniune”: la Kiev, Odesa, Moscova, Leningrad. Toţi îi spuneau că singura şansă de a salva copila este să-i fie extrasă splina. „Nu vroiam să-mi rămână fata calică şi atunci mi-am amintit de bunică-mea, Mărioara, care trata oamenii cu ierburi şi de la care învăţasem câte ceva. Şi dacă medicina îi punea cruce, am încercat s-o vindec eu”, ne spune Petrov. Inventatorul nu-şi explică nici azi de ce a ales anume gălbenelele, coada-şoricelului şi urzica pentru a prepara ceaiul ce i-a adus revelaţia şi consideră că acesta a fost un semn de Sus. Încercând băutura pe câini, apoi pe el însuşi, analizele arătau rezultate excepţionale. „Nu puteam crede că până să beau ceaiul aveam în sânge 180 de mii de trombocite, dar după asta – 300 de mii”, îşi aminteşte Petrov. În două săptămâni, ceaiul a pus-o pe picioare pe fată, care mai târziu s-a îndrăgostit de un alt pacient al tatălui ei şi au făcut împreună o nuntă frumoasă, iar astăzi au doi copii sănătoşi tun. Zvonul se răspândise şi curând la Andrei Petrov au început să vină mulţi oameni, rugându-l să-i lecuiască. El fierbea ceai şi li-l împărţea – la început gratis – în borcane. „S-a găsit un prost din Fârlădeni care să descopere nedescoperitul”, s-a gândit Petrov şi, luând fetiţa şi cartela medicală a acesteia, au mers la Chişinău, la Ministerul Sănătăţii. „Era acolo o comisie de academicieni şi m-am dus la ei. Unul m-a întrebat ce înseamnă hemoglobină, dar eu habar nu aveam. „De ce ne freci mintea, dacă nu ştii?”, s-a răstit la mine. Atunci am ieşit, am intrat într-o librărie, am cumpărat o carte de hematologie şi am început să studiez singur. După ce-am citit-o, mi-am dat seama că ştiinţa într-adevăr nu ştie despre aşa ceva”, ne povesteşte autorul.

„Sobacii doktor…”

Andrei Petrov s-a apucat serios de lucru şi a reuşit să facă 40 de feluri de ceaiuri, pe care le experimenta pe câini. Mai întâi a lucrat cu nouă, apoi cu 18 şi la urmă – cu 26 de patrupezi, pe care-i hrănea numai cu pâine muiată în ceaiuri, luându-le analize de sânge înainte şi după „masă”. Numărul câinilor din ograda lui Petrov creştea şi sătenii nemulţumiţi l-au supranumit „sobacii doktor” şi 165

Transparency International – Moldova

au anunţat poliţia. „Fraţii îmi ziceau: „Băi, ne râde lumea, băi, ce-i cu tine?”.

Vecinii credeau că am înnebunit. Mai ales că atunci când injectam câinii, urlau de se speria satul. Şi aşa m-am trezit cu poliţia la poartă”, ne spune Petrov. El le-a arătat „musafirilor” analizele la câini, pe care le păstrează şi azi, încercând să le explice cu ce se ocupă. La insistenţele lor de a alunga câinii, Petrov le-a răspuns: „Nu le dau drumul, căci mai am de lucrat la ei vreo 15 zile până voi trage concluziile”. În cele din urmă, Petrov i-a asigurat pe poliţişti că va duce câinii la un azil din Bender şi au bătut palma. „Aceşti 26 de câini mi-au arătat că producerea sângelui e posibil de reglat”, susţine astăzi inventatorul.

Profesor peste noapte, uimind Rusia… Într-o zi, la Petrov a venit o familie de medici din Rusia, care aveau o fetiţă bolnavă şi, aflându-se la Tiraspol, au aflat despre „doctorul din Fârlădeni”.

Aceştia l-au luat cu ei la Institutul oncologic „Pesocinîi” din Leningrad, unde căuşeneanul l-a uimit cu invenţia sa chiar şi pe academicianul Filov. Aflând că la Volgograd, 56 de persoane sunt infectate cu virusul HIV, Petrov a plecat încolo. „Am negociat cu medicul-şef să le dea pacienţilor ceaiuri de-ale mele şi, după ce au văzut efectele, m-au chemat să le citesc lecţii. Pe urmă, m-am dus la Rostov, unde se infectaseră cu HIV 40 de persoane. Nu pot să zic că „PIMI-stimulin” tratează oamenii de SIDA, dar le îmbunătăţeşte mult starea sănătăţii. La Rostov, mi-au propus să rămân să lucrez la ei, oferindu-mi şi apartament. Dar era anul 1992, se începuse războiul în Transnistria şi eu, ca un patriot adevărat, m-am întors acasă…”.

…România În Moldova, Petrov s-a întâlnit cu omul de afaceri Aleksandr Şahrai, directorul Cooperativei ştiinţifice „Ecologhia” din Odesa. Acesta a fost de acord să susţină financiar, în baza unui contract, producerea medicamentului şi deschiderea, în RM, a unei uzine de medicamente netradiţionale. Petrov s-a adresat şi Institutului Naţional de Farmaceutică (INF) din Chişinău, condus de Boris Parii, ca să-şi poată înregistra invenţia. În 1997 au început testările clinice pe câini şi şoareci, iar mai târziu pe oameni, care s-au desfăşurat atât în Moldova, cât şi la Institutul de seruri şi vaccinuri „D. Cantacuzino” din Bucureşti. Dr. Andrei Olinescu, pe atunci imunologul principal al României, a remarcat unicitatea medicamentului lui Petrov în Europa.

166

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Ulterior, testări clinice s-au efectuat pe pacienţii mai multor spitale din Chişinău şi toate au cerut INF să înregistreze medicamentul „PIMI-stimulin 3”. „Deşi eu am pregătit toate actele necesare, Parii îmi spunea că e nevoie de bani. Astfel, firma de asigurări „Asco” a depus pentru susţinerea invenţiei patru milioane de ruble, Şahrai ne-a trimis peste un milion, Calea Ferată a Moldovei – cinci milioane, iar o firmă din Moscova – zece milioane. Dar Parii spunea că oricum nu ajunge. Unde au ajuns banii aceştia nu pot să ştiu”, remarcă Petrov.

…şi Moldova Oricum, actele erau deja în regulă şi, în 1999, Andrei Petrov şi-a depus proiectul la Comisia medicamentului, care urma să accepte „PIMI-stimulin”-ul pentru înregistrare. Aici, Vlada Dumbravă, hepatologul principal al RM, a declarat că nu va permite aprobarea medicamentului până nu îl va controla ea. Comisia i-a acceptat propunerea şi testările clinice au continuat încă jumătate de an. „La următoarea şedinţă, după ce a încercat medicamentul pe pacienţii ei, dna Dumbravă mi-a spus: „Poţi să te bucuri, Andrei Iacovlevici, că e singurul medicament care restabileşte producerea trambocitelor şi funcţia sistemului de coagulare a sângelui”, ne spune Petrov. La aceste şedinţe, potrivit inventatorului, Boris Parii declara că „PIMI-stimulin” este o premieră în medicină şi că reprezintă viitorul acesteia. După decizia comisiei, autorul a primit certificat de înregistrare, după care a urmat ordinul ministrului de resort despre aprobarea medicamentului şi includerea lui în Nomenclatorul de Stat.

La 31 ianuarie 2000, Andrei Petrov a intrat în posesia brevetului de invenţie a unui medicament imunomodulator.

Primele… şi ultimele 110 mii de fiole Deşi contractul iniţial dintre Petrov şi CŞP „Ecologhia” stipula ca medicamentul să fie produs la Odesa, pe urmă Şahrai a cedat, insistând iarăşi asupra deschiderii unei uzine mici de producere aici. Pentru că „Farmaco” dispunea de utilaje vechi, cei doi s-au gândit să cumpere o linie de producere mobilă, pe care s-o instaleze în laboratorul de acasă al lui Petrov. Tocmai atunci, însă, el a fost vizitat de o comisie a INF, care i-a interzis să lucreze acasă. Soluţia era să instaleze linia respectivă la „Farmaco” şi Petrov să devină acţionar al întreprinderii. Între timp, în 2001, când „Farmaco” încercase să creeze o întreprindere comună cu „Eurofarm Braşov”, aici fusese adus utilaj nou, astfel fiind posibilă producerea a 110 mii de fiole de “PIMI-stimulin”.

167

Transparency International – Moldova

Boris Parii îşi schimbă părerea…

Pentru că în Rusia avusese succese la acest capitol, Petrov hotărâse să probeze medicamentul şi pe bolnavii de SIDA, efectuând încercări clinice pe 32 de pacienţi de la Spitalul de boli infecţioase „Toma Ciorbă”. „ Deoarece „PIMI3” nu avea prea mare putere asupra virusului HIV, am socotit că cea mai bună pentru imunitate este fracţia 6. Lucrul a mers bine şi am reuşit să pregătim Monografia farmacopeică a preparatului „PIMI-stimulin 6”, care urma să fie semnată de Boris Parii şi viceministrul Sănătăţii. Şi atunci Parii îmi zice: „Andrei Iacovlevici, mata ai să mori, copiii îţi vor rămâne autori ai preparatului şi vor avea bani. Dar copiii mei ce-au să aibă? Hai să ne înţelegem şi ia-mă coautor”. I-am zis că, de nu vrea să facă omeneşte, îi dau 10-15 mii dolari, dar nu-l iau coautor. El mi-a spus să-i las documentele pe masă şi de atunci nu le-am mai văzut – au dispărut…”, ne relatează inventatorul. Mai târziu, Parii ar fi declarat la o şedinţă a Comisiei medicamentului: „Vă rog să mă scuzaţi, căci v-am minţit atunci când am lăudat medicamentul. El este de fapt foarte necalitativ şi trebuie să formăm o comisie care să reexamineze procedura de înregistrare”.

În pierdere de 25 mln. dolari USA În 2002, Cooperativa „Ecologhia” din Odesa a semnat cu Petrov un contract de producere a 50 de milioane de fiole de „PIMI-stimulin”, pentru fiecare fiolă autorului revenindu-i câte 50 de cenţi. „Eram şocat, nu-mi venea să cred – 25 de milioane de dolari!.. Am cerut de la ucraineni o scrisoare de garanţie, pe care am obţinut-o fără probleme. Nu aveam pământ pe care să cresc gălbenele şi m-am grăbit să iau în arendă un lot ce l-am semănat de urgenţă. Ne pregăteam ca prin august-septembrie să începem producerea, dar noua surpriză a dlui Parii n-a întârziat să vină – primesc scrisoare de la „Farmaco” precum că ei nu pot semna contract cu mine, pentru că lipsesc Regulamentul tehnologic şi Monografia farmacopeică a preparatului. Adică actele pe care le-am depus la înregistrare au dispărut din dosarul de la Institut. Atunci am început să umblu după Parii, rugându-l să-mi dea documentele, dar n-am căpătat nimic până azi.

El îmi spunea că le-a dat vicedirectorului Vladimir Valica, dar acesta zicea că nu ştie nimic. M-am dus iarăşi la Parii, s-a adunat comisia şi el a declarat că într-adevăr cineva a vrut să fure actele pentru „PIMI-stimulin”. Scrisorile mele repetate nu s-au bucurat de vreun răspuns”, afirmă Andrei Petrov.

168

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

În 2004, expirase termenul certificatului de înregistrare şi autorul trebuia să depună o cerere de reînregistrare. Legislaţia prevede că, în cazul în care structura medicamentului nu a fost schimbată şi medicamentul nu a fost rebutat, peste cinci ani unele acte trebuie actualizate şi are loc doar reautorizarea produsului cu eliberarea unui certificat nou. Ciudat că nici la această cerere Petrov nu a primit răspuns, văzându-se nevoit să-l roage pe Parii să se supună legislaţiei. Între timp, a fost convocată Comisia medicamentului care a decis excluderea produsului „PIMI-stimulin 3” din Nomenclatorul de Stat, urmată de ordinul ministrului. Petrov ne spune că n-a fost înştiinţat despre această decizie, dar că peste doar două zile după şedinţa comisiei, Parii a trimis la el acasă poliţia cu scopul de a-i depista vreo activitate ilegală.

„Toţi fug, când mă văd” Lucrurile au rămas în suspans până când inventatorul a acţionat INF în judecată şi a câştigat procesul. Parii a declarat instanţei că-şi recunoaşte vina că nu a răspuns la scrisoarea lui Petrov, dar a adăugat că acesta pune, în medicamentele sale, droguri. Judecătorul l-a întrebat ce probe are în susţinerea acestei declaraţii şi Parii a tăcut…

Astfel, instanţa a hotărât să oblige INF să prelungească termenul de înregistrare a preparatului “PIMI-3”. După judecată, inventatorul solicită, timp de aproape doi ani, ca „PIMI-stimulin 3” să fie înregistrat şi să-i fie restituită Monografia farmacopeică a preparatului “PIMI-6”. Însă Direcţia de executare a Ministerului Justiţiei şi AM îi răspund că trebuie să prezinte din nou actele pentru reînregistrare. „Am fost la ei, dar dl Valica mi-a spus: „Ce cauţi aici? Aici a fost Institutul, dar acum e Agenţie. Du-te şi caută Institutul!”. Şi dl Verdeş, noul director, întotdeauna se grăbeşte. Toţi fug, când mă văd”, ne spune Petrov. El însă e sigur că toate actele există, numai că au fost ascunse de către Boris Parii, şi ne asigură că, dacă nu-i vor fi restituite, va intenta un nou proces de judecată pentru a-şi apăra drepturile şi a-şi întoarce venitul ratat şi cheltuielile pierdute. „Parii mi-a spus că va găsi jurişti care să-i rezolve toate problemele. Dar dacă în ţara asta există dreptate, am să câştig şi a doua judecată, iar banii care mi se vor întoarce îi voi investi în construcţia uzinei de medicamente şi a unei baze experimentale, pentru care am pregătit şi un loc – aproape de Fârlădeni”, afirmă Petrov. În special, inventatorul vrea să-şi recapete Monografia farmacopeică a soluţiei “PIMI-6”, pe care n-a mai văzut-o după ce, acum câţiva ani, Boris Parii i-ar fi spus s-o lase la el pe birou.

169

Transparency International – Moldova

B. Parii: „I-am vrut binele lui Petrov…”

Solicitat de TIMPUL, Boris Parii ne-a spus că niciodată n-a cerut să fie coautor al acestei invenţii şi ne-a vorbit despre „PIMI-stimulin” ca despre un medicament de doi bani, pe care l-ar fi înregistrat doar ca să-i dea o şansă autorului. Întrebat de ce medicamentul nu a fost reînregstrat, Parii ne-a răspuns: „E greu de spus cine-i de vină, dar totul e în competenţa autorului”.

Ex-directorul INF neagă şi faptul că din dosar a dispărut vreun act, adăugând că nu ştie nimic despre Monografia fracţiei 6. „I-am vrut binele lui Petrov şi m-am străduit să-l ajut, dar el e un om greu. E agronom şi cum să fie în stare să aducă un medicament pe piaţa farmaceutică? Poate a fost greşeala mea că – numai datorită mie – l-am înregistrat atunci”, spune Parii, care respinge categoric acuzaţiile ce i se aduc. El consideră că toate confirmările experţilor cu privire la acest medicament ar putut să fie semnate la un pahar cu vin sau de ochi dulci. Parii afirmă că nu-şi aminteşte despre milioanele de ruble venite pe contul INF pentru producerea medicamentului şi nici despre comanda de 50 mln. fiole venită de la Odesa. El mai spune că nici nu a văzut Regulamentul tehnologic al produsului, pentru că acesta nu este necesar la înregistrare. Pe de altă parte, într-o scrisoare a lui Parii către Petrov din 12 decembrie 2005, printre actele solicitate pentru reînregistrare, se numără şi Regulamentul tehnologic.

La rândul său, Vladimir Valica susţine că nu a avut niciun contract cu Petrov şi că acesta trebuie să reînnoiască documentele, ca să primească un nou certificat de înregistrare.

Pe de altă parte, profesorul Constantin Matcovschi, medic expert la AM, a declarat pentru TIMPUL că „dl Parii are păreri arhisubiective şi, din câte ştiu, anume el a făcut ca Petrov să piardă milioane de dolari, iar actele medicamentului, din câte ştiu, au dispărut în mod misterios”. De altfel, declaraţiile lui Parii precum că Institutul n-a participat la testările clinice ale produsului „PIMI-stimulin” sunt infirmate de mai multe documente.

170

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

De altfel, dintre toţi medicii pe care i-a solicitat în această privinţă, numai foştii şefi ai Agenţiei Medicamentului (AM) au criticat invenţia lui Petrov, tratând-o ca pe o şmecherie.

Parii ameninţă?

Astăzi, Andrei Petrov îşi produce medicamentul în laboratorul din curtea casei. Când i s-au închis toate cărările, el a încercat să-şi autorizeze laboratorul, ca să poată lucra în voie măcar acasă. Deşi a trecut 14 comisii locale şi a depus actele respective la INF, Institutul a refuzat să-i dea autorizaţie. Se pare că anume pe acest fapt mizează Boris Parii, care ne-a mai spus: „Dacă aş vrea să-i fac lui Petrov vreun rău, aş trimite organele respective, l-ar prinde că lucrează neautorizat şi l-ar închide. Dar n-o fac, căci ştiu că preparatul lui nu poate să facă rău, chiar dacă conţine o cantitate mică de cânepă sau de mac – vorbesc la figurat…”. Întrebată de ce a fost sistată producerea „PIMI-stimulin”-ului, Nadejda Obadă, şefa Departamentului calitate al întreprinderii „Farmaco”, susţine că nu există o stabilitate a producerii acestui medicament. Iar juristul Iurie Clătinici, expert în apărarea proprietăţii industriale, ne-a spus despre cazul Petrov că este „unul excepţional, dar destul de obişnuit pentru RM. „PIMI-stimulin” e un preparat unic în lume – lucru confirmat de rezultatele testărilor clinice. Prin refuzul producerii celor 50 mln. de fiole, bugetul RM a suportat pierderi de cel puţin 5 mln. dolari. Dacă nu va reacţiona Procuratura Generală, va fi necesară declanşarea unei anchete penale cu privire la acest caz”.

Andrei Petrov a elaborat 24 de fracţii ale medicamentului, dar, oficial, nu se permite producerea niciuneia. În baza „PIMI-stimulin”-ului, au fost efectuate trei disertaţii şi a fost eliberat un brevet de invenţie, printre ai cărui autori se numără şi ministrul Ion Ababii. După ce s-a adresat premierului Tarlev, dar nu s-a bucurat de vreo atenţie, Petrov solicită convocarea unei comisii a Academiei de Ştiinţe şi a Agenţiei Medicamentului, care să pună în discuţie necesitatea acestui medicament. „Este munca mea de 25 de ani, pentru care am cheltuit zeci de mii de dolari. De medicamentul acesta au nevoie milioane de oameni din întreaga lume, însă interesele meschine şi personale ale câtorva oameni din Chişinău îi opresc pe aceştia să guste din viaţă. Sunt sigur că furtul Monografiei fracţiei şase s-a făcut intenţionat, pentru a stopa înregistrarea şi fabricarea noului produs. Din păcate, noi numai auzim declaraţiile lui Voronin 171

Transparency International – Moldova

şi ale altor demnitari care spun că ne trebuie preparate autohtone, dar toate astea sunt vorbe goale”, consideră inventatorul.

Am încercat să vorbim şi cu actualul director al Agenţiei Medicamentului, Vladimir Verdeş, dar el a fost de negăsit toată săptămâna aceasta.

Pavel Păduraru, Timpul, 2.11.2007

În unele raioane, unde PCRM a pierdut alegerile, comuniştii vor să ia fiscul sub control Săptămâna aceasta, mass-media anunţa despre numirea în fruntea fiscului de la Nisporeni a ideologului principal al PCRM din localitate, Gheorghe Cibotaru, de profesie agronom şi fost preşedinte al raionului, care i-a luat locul Mariei Axente, şefa IF local de la înfiinţarea acestuia.

Pavel Păduraru Maria Axente ne-a spus că a fost transferată, prin ordinul ministrului Finanţelor, Mihai Pop, într-o funcţie nou-creată – de „adjunct eliberat” -, după ce, recent, ministrul a rugat-o să cedeze postul. „Mi-au scăzut leafa şi mi-au pus un şef care să bată apa-n piuă, dar tot eu voi duce jugul, fiindcă toţi îşi dau seama că Cibotaru e incompetent”, îşi explică Maria Axente noua sa funcţie. La rândul său, Gheorghe Cibotaru susţine că a fost numit şef al fiscului după ce s-a adresat lui Sergiu Puşcuţă, şeful Inspectoratului Fiscal Central de Stat (IFCS), cu rugămintea să-i găsească un serviciu, fiindcă nu avea bani. Iar Ion Munteanu, preşedintele raionului Nisporeni, afirmă că, întrebându-l pe Puşcuţă de ce insistă asupra demiterii Mariei Axente, i s-a răspuns că există o directivă care trebuie îndeplinită. Potrivit lui Gheorghe Trocin, şef-adjunct al IFCS, numirea în funcţie a şefilor de inspectorate fiscale nu ţine de competenţa fiscului, ci a Ministerului Finanţelor. Totodată, Ion Lazăr, şeful Direcţiei personal a MF, a remarcat că ministerul nu decide, ci doar semnează deciziile IFCS. Solicitat de noi, Sergiu Puşcuţă ne-a spus că nu înţelege „cine e focarul bârfelor care se aud din toate părţile”. Şeful IFCS infirmă spusele lui Cibotaru precum că ultimul i-a cerut personal un loc de muncă şi menţionează că acesta a fost numit prin ordinul ministrului, după avizul Consiliului coordonator al IFCS. „Eu sper că dl Cibotaru va face faţă cerinţelor, dar, oricum, dna Axente rămâne în colectiv”, a menţionat Sergiu Puşcuţă.

172

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Cazuri similare s-au mai înregistrat în raioanele Taraclia, Rezina, Făleşti şi Teleneşti. La Rezina, Ion Ceban, după mai multe presiuni asupra sa, a fost nevoit să-şi dea demisia, iar în locul lui a fost numită o consilieră comunistă.

La rândul său, Pavel Carapostol, şeful fiscului din Taraclia, a confirmat că a fost constrâns să cedeze postul în favoarea fostului preşedinte de raion – la fel comunist -, dar a reuşit să nu cedeze. Să înţelegem că, prin aceste schimbări, PCRM îşi formează pârghii de control financiar în raioanele unde a pierdut puterea, cu atât mai mult că noii şefi ai fiscului sunt, de regulă, activişti comunişti fără pregătire în domeniu şi uşor manipulabili?

Pavel Păduraru, Timpul, 22.11.2007

Orheiul se teme de Pisov Fostul viceministru al Culturii ar putea deveni şef de fisc Evgheni Pisov, ex-viceministrul Culturii şi ex-preşedinte al raionului Orhei, ar putea fi numit şef al Inspectoratului Fiscal din raion. Deşi acest lucru încă nu a fost declarat oficial, consilierii democraţi din raion se arată îngrijoraţi de aceasta într-o scrisoare către conducerea de vârf a RM. Numirea lui Evgheni Pisov în fruntea fiscului face parte din campania de preluare a controlului asupra activităţii agenţilor economici de către partidul de guvernământ, înregistrată în mai multe raioane ale republicii.

Pavel Păduraru Consilierii fracţiunii „Pro Europa” din Orhei se declară indignaţi de faptul că „unele persoane compromise prin protecţionism caută să se instaureze în posturi de conducere la serviciile desconcentrate din teritoriu, nesubordonate CR Orhei”. Ei atenţionează că Pisov este implicat în mai multe cazuri de abuz în serviciu, evaziuni fiscale şi spălare de bani şi consideră că numirea lui la conducerea fiscului va provoca tensiuni şi nesupunere fiscală. „Comuniştii vor să-i ţină în mână pe toţi agenţii economici, consolidându-şi poziţiile înainte de alegerile din 2009. E şi o răzbunare a lui Pisov asupra noastră pentru înfrângerea PCRM la alegerile locale”, este de părere consilierul Vasile Roman. Un alt consilier, Alexei Ivanov, susţine că, în ultimul timp, Pisov, care e şi consilier PCRM, este foarte agresiv, boicotează şedinţele, iese din sală, ameninţă 173

Transparency International – Moldova

şi urmăreşte vădit o răfuială cu oponenţii politici. La rândul său, consilierul Vladimir Bobeico, afirmă că şi actuala şefă a fiscului, Maria Rusu, este susţinută de comunişti, dar sub conducerea ei nu s-a înregistrat nicio răfuială cu anumite persoane. „Odată cu venirea lui Pisov, lucrurile se vor schimba în rău, pentru că el are ţeluri personale meschine faţă de consilierii care nu l-au reales preşedinte. Cum poate fi numit şef al fiscului un om cu antecedente penale pentru neplata impozitelor?”, se întreabă Bobeico. Noi i-am pus această întrebare Mariei Rusu, care ne-a asigurat că încălcările lui Pisov nu contează, dacă el e susţinut de sus. „Sper că mi-or da şi mie o funcţie, fiindcă sunt eliberată fără motive. Faţă de mine, ca om, nu se procedează corect, dar acum aşa-i viaţa. Asta-i politică”, a remarcat dna Rusu.

Referindu-se la scrisoarea consilierilor democraţi, Evgheni Pisov ne-a spus că „opoziţia are părerile ei. Noi îi înţelegem că vor să-i mănânce pe toţi, dar eu nu ştiu nimic”. Întrebat de ce PCRM susţine numirea într-un post de răspundere a unei persoane cu antecedente penale, Ion Cocârlă, secretar PCRM la Orhei, a recunoscut că partidul îl susţine pe Pisov, adăugând: „Poate cândva a avut nişte probleme, că, înainte de a fi prefect, el a fost businessman, a luat credite de undeva… La noi vin primarii şi vor să lucreze, iar alţii nu-şi pot încă împărţi posturile”. Sergiu Puşcuţă, şeful Inspectoratului Principal de Stat, a refuzat să discute cu noi. În 2001, Evgheni Pisov avea deschise câteva dosare penale, inclusiv unul cu privire la evaziuni fiscale în valoare de 420 mii lei. Urmărirea penală a fost sistată în acelaşi an, în legătură cu numirea lui Pisov în funcţia de prefect de Orhei, conform decretului preşedintelui Voronin. Potrivit consilierilor orheieni, din 2003, când a fost ales în funcţia de preşedinte al raionului, Pisov s-a făcut cunoscut prin multiple acţiuni de spălare de bani: procurarea unor automobile pentru Consiliul raional, pentru care aloca câte 15 mii de dolari, deşi maşinile costau 4-5 mii; arendarea pădurii de la Ţiganca fără acordul Consiliului; construcţia unui WC – la Orheiul Vechi – cu 78 de mii de lei. Întrebat despre dosarele lui Pisov, comisarul de poliţie din Orhei, Vasile Grădinaru, ne-a spus că el nu are dreptul să ne dea vreo informaţie în această privinţă, chiar dacă Pisov e persoană publică.

Pavel Păduraru, Timpul, 31.01.2008 174

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Protejat de justiţie şi de partid

Primarul de Băcioi îşi adoptă singur legile De aproape un an, locuitorii satului Băcioi, mun. Chişinău, îl consideră vinovat de înstrăinarea ilicită a unui lot de pământ de 18 hectare din fondul de rezervă al primăriei pe ex-primarul Mihai Laşcu. De fapt, autorul tranzacţiei – care a sărăcit, în parte, satul – nu este altul decât actualul primar comunist, Ion Bivol.

Pavel Păduraru În campania electorală 2007, pentru a apărea „curat” în faţa alegătorilor, acesta a operat cu acte false, aruncându-şi toate greşelile pe seama predecesorului său. Faptul merită atenţie şi pentru că actul de vânzare-cumpărare a terenului înstrăinat de Ion Bivol a prejudiciat bugetul primăriei Băcoi de cel puţin 250 de mii de lei, după cum arată controlul Curţii de Conturi din 17 decembrie 2004.

Băcioienii au vrut casă de cultură Deşi dispune de multiple probe contra conducerii comuniste a satului, Mihai Laşcu vrea să aducă lumină anume asupra acestui caz, deoarece, încă în 1998, băcioienii au decis să utilizeze altfel cele 18 ha de teren arabil, situate pe bd.

Dacia, în regiunea Asociaţiei ştiinţifice de protecţie biologică a plantelor. În acel an, la adunarea generală a deţinătorilor de cotă echivalentă de pământ, s-a hotărât sustragerea terenului nominalizat din fondul de privatizare şi trecerea lui în fondul de rezervă al primăriei, cu dreptul de a-l înstrăina ulterior. Sătenii preconizau ca banii obţinuţi în urma tranzacţiei să fie investiţi în finalizarea construcţiei căminului cultural al satului, începută încă în perioada sovietică. Ulterior, primăria şi conducerea gospodăriei agricole „Băcioi” au solicitat preşedintelui Petru Lucinschi, guvernului şi Comitetului executiv Ialoveni ca 80 la sută din mijloacele băneşti obţinute din vânzarea terenului să fie distribuite pentru finisarea construcţiei Casei de cultură. Primind 175

Transparency International – Moldova

autorizarea acestora, în 1999, primarul Mihai Laşcu a organizat o licitaţie de vânzare-cumpărare a terenului, iar câştigătorul – firma „Monte-Nelly” – se obliga să cumpere cele 18 hectare la preţul de 14 milioane de lei, cu scopul de a construi aici un cartier prezidenţial.

…dar au rămas fără nimic La alegerile locale din 1999, PCRM a obţinut majoritatea sufragiilor în Consiliul comunal Băcioi. Pe atunci, Ion Bivol reprezenta Uniunea Centristă, însă a fost alături de comunişti în ideea anulării – fără vreun motiv clar – a rezultatelor licitaţiei. Astfel, clădirea căminului cultural din Băcioi a rămas să zacă în paragină până azi. Iar soarta terenului câştigat, în mod legal, de către firma „Monte-Nelly” a fost hotărâtă peste trei ani. La începutul lui 2002, Consiliul comunal dă cele 18 ha în arendă unei persoane fizice, Vladimir Guţu, pe o perioadă de un an, prelungind apoi contractul de arendare încă pe 15 ani, cu dreptul de cumpărare. Potrivit deciziei consiliului, Guţu intenţiona să sădească aici plantaţii multianuale. În 2003, arendatorul vrea să cumpere pământul, dar consiliul îi declară cererea neîntemeiată. După alegerile locale din acelaşi an, Ion Bivol devine primar şi noul consiliu decide, în baza cererii lui Guţu, să-i vândă terenul cu doar 2 mln. de lei şi fără licitaţie. Acesta, probabil, nici n-a avut în gând să sădească „plantaţii multianuale”, căci imediat după achitarea integrală a preţului stabilit, el vinde terenul firmei „Gigamarket”, cu un preţ de 250 mii de lei mai mare decât cel la care îl cumpărase. În consecinţă, primăria Băcioi ratează venituri importante, precum şi posibilitatea de a finisa edificarea căminului cultural. Întrebat de noi de ce a vândut pământul cumpărat, dacă anunţase că vrea să sădească pe el o livadă, Vladimir Guţu ne-a spus că nu i-au ajuns bani pentru aceasta. Totodată, potrivit lui Guţu, actul de vânzare-cumpărare, în baza căruia primăria i-a înstrăinat terenul, a fost făcut în perioada în care comuna era condusă de Ion Bivol.

…şi minţiţi fără ruşine În campania electorală din 2007, alegătorii îl întrebau insistent pe Ion Bivol, trecut deja în luntrea comunistă, de ce a vândut cele 18 ha la un preţ de nimic.

Negăsind alt colac de salvare, primarul s-a lansat în aberaţii, învinuindu-l pe fostul edil al comunei – care nici nu figura printre candidaţi – de propriile 176

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

sale păcate. La întâlnirile cu alegătorii, Bivol flutura deasupra capului nişte hârtii fără însemnătate juridică, declarându-le drept probe ce dovedesc vina lui Laşcu în înstrăinarea celor 18 ha de pământ.

Mihai Laşcu consideră că acţiunile edilului comunist sunt strigătoare la cer, reprezentând, în mare parte, abuz de serviciu. „Bivol nu e tras la răspundere pentru că instanţele de drept au interesul să-l apere”, este de părere ex-primarul. El mai susţine că Ion Bivol alocă loturi de pământ pentru construcţii rudelor şi apropiaţilor: ginerelui, cumnaţilor, socrului, finilor, verişorilor, cumetrilor, cuscrilor săi, consilierilor locali, precum şi persoanelor care nici nu locuiesc în Băcioi, în timp ce 500 de familii tinere din comună aşteaptă sprijin de la primărie. Despre alocarea ilicită a loturilor de pământ persoanelor străine se menţionează şi în raportul Procuraturii Anticorupţie (PA), care, la solicitarea lui Laşcu, a verificat situaţia din satul Băcioi, dar a trecut cu vederea aceste încălcări. „Printre beneficiarii de loturi de pământ se numără fiul procurorului sectorului Botanica, avocatul lui Bivol şi alte persoane care îl încurajează în acţiunile sale şi îl ajută să se eschiveze de pedeapsă. El nu mai ţine cont de lege, fiindcă are legile lui, pe care şi le adoptă singur. O altă încălcare a lui Bivol a fost vinderea ilicită a unui bloc cu patru etaje, care se construia, din banii sătenilor, pentru tinerii specialişti. În lipsa unui act al comisiei de reevaluare şi stabilire a preţului imobilului public, primarul a vândut blocul cu 13 euro/metru pătrat, pe când preţul de piaţă era de 150 de euro/metru pătrat, aducând astfel statului şi comunei un prejudiciu de zece milioane de lei”, susţine Mihai Laşcu. Până în prezent, Laşcu a apelat în toate instanţele care ar putea să facă dreptate la Băcioi, dar nu s-a bucurat de vreun răspuns satisfăcător. Chiar dacă şi Curtea de Conturi a depistat încălcări grave în activitatea administraţiei publice locale din Băcioi, judecata i-a dat dreptate primarului Ion Bivol.

Solicitat de TIMPUL, Ion Bivol a reacţionat foarte supărat, întrebându-ne de nenumărate ori: „Care-i problema? Care-i problema ziarului cu terenul acesta?

Ce are ziarul cu problema asta?”. Când i-am explicat că e vorba de o problemă publică, şi nu de o taină personală a sa, primarul ne-a spus: „Vă rog să nu-mi faceţi deranj pe telefon”, după care a întrerupt apelul.

Pavel Păduraru, Timpul, 28.02.2008 177

Transparency International – Moldova

Onişcenco, la „vânătoarea” de consiliere

Două apartamente, un lot, leafă de 500 euro şi încă zece mii de euro…

Declaraţiile şocante de ultimă oră ale unor consiliere liberale ne arată că Oleg Onişcenco a reprezentat o piesă grea în destabilizarea situaţiei din CMC. Acestea afirmă că, acum trei-patru luni, umanistul a declanşat un adevărat negoţ de consiliere din coaliţia democrată, cărora le propunea bunuri materiale enorme, cerându-le, în schimb, să-şi trădeze partidele din care fac parte şi să adere la fracţiunea umanistă.

Pavel Păduraru Declaraţia care a spart gheaţa la acest capitol a fost făcută de către consiliera PL Raisa Pădurean, vicedirector la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, în cadrul şedinţei CMC din 6 iunie. Dna Pădurean, care locuieşte cu familia într-o odaie de cămin din Tiraspol, a afirmat în plină şedinţă că Onişcenco i-a propus un apartament în Chişinău, dacă acceptă să treacă în Partidul Umanist. Contactată de noi, Raisa Pădurean ne-a explicat că, de fapt, apartamentul a fost una dintre multiplele propuneri pe care i le-a făcut umanistul în ultima vreme.

„Insista să mă mut imediat” Potrivit consilierei, „târgul” a început de ziua ei de naştere, când s-a simţit surprinsă în momentul în care Onişcenco i-a dăruit flori şi un cadou. „A început apoi să mă sune de multe ori, jelindu-mă că locuiesc la Tiraspol şi că vin de departe. Nu m-am plâns nimănui de condiţiile în care trăiesc, dar, curioasă, am intrat în joc ca să văd până unde se va ajunge. Într-o zi, m-a invitat la restaurant, unde mă ruga să iau telefonul mobil de pe masă şi să-l bag în poşetă, ca să nu fim ascultaţi – totuşi, avea frică. Atunci mi-a propus să trec în fracţiunea lui în schimbul la două apartamente”, ne spune consiliera PL. Ea adaugă că, în altă zi, după o şedinţă a CMC, Onişcenco a invitat-o să-i arate primul apartament. „Vroiam să văd cum noi muncim o viaţă întreagă şi nu putem lua un credit de la bancă, iar alţii manipulează banii atât de uşor. Am mers pe strada Grecu, la Botanica, unde mi-a arătat un apartament cu o odaie, de la etajul întâi. El insista să mă mut imediat şi am înţeles că are deja şi actele pregătite.

Urăsc mizerabilii, dar am vrut să văd până unde va merge şi i-am spus că tre178

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

buie să mă gândesc. Pe urmă m-a condus la un bloc ce se afla în construcţie şi mi-a spus că şi aici voi primi un apartament cu două odăi, pentru copii. Apoi mi-a propus şi un lot de pământ, pe care să-l scrie pe numele nurorii mele”, susţine consiliera. Totodată, ne mai spune Raisa Pădurean, Onişcenco i-a promis că imediat ce va intra în PUM va primi zece mii de euro şi i-a mai propus un loc de lucru la Chişinău cu salariul lunar de 500 de euro.

O altă consilieră liberală, după ce ne-a relatat despre încercările lui Onişcenco de a o converti în PUM, ne-a rugat să nu-i scriem numele în ziar, pentru că are copil mic şi îi este frică. Şi ei Onişcenco i-a făgăduit marea cu sarea doar ca să iasă din fracţiunea liberală şi să treacă la umanişti. „Eu nu-i atrăgeam atenţie, pentru că n-am venit în CMC ca să profit. Eu doar râdeam de nivelul mentalităţii lui. Îmi spunea că degrabă va trece la el şi dna Pădurean, şi încă o doamnă din altă fracţiune, iar mai târziu – toţi ceilalţi. Îi răspundeam: „Băi, tatăl meu a muncit toată viaţa şi eu am apartament”, ne spune consiliera liberală.

„E o falsă… şi un fel de mesti” Solicitat de TIMPUL, Oleg Onişcenco a declarat că o va acţiona în judecată pe Raisa Pădurean, pentru că afirmaţiile ei sunt „o minciună adevărată”.

Onişcenco afirmă că s-a arătat îngrijorat de faptul că dna Pădurean trăieşte la Tiraspol şi i-a propus ca problema să-i fie pusă în discuţie la CMC. „Nu m-am oferit să-i dau apartament, nici bani – e o falsă murdară a liberalilor şi un fel de mesti pentru propunerea mea de demitere a lui Ghimpu. Noi avem fracţiunea noastră, nu avem nevoie de alţi consilieri şi mai ales din PL. Şi eu nu am apartamente de unde să propun”, ne-a spus Onişcenco. Totodată, umanistul a evitat să ne răspundă dacă i-a propus apartament şi celeilalte consiliere. I-am pus această întrebare de cinci ori consecutiv, rugându-l să ne spună „da” sau „ba”, dar Onişcenco râdea şi ne întreba cu ce ocazie ar face asemenea oferte şi de unde ar lua el apartamente. La fel a fugit şi de răspunsul la întrebarea dacă i-a propus dnei Pădurean un loc de muncă cu 500 de euro. „Cu ce ocazie să-i propun?”, „Ea are serviciu”, „Eu nu lucrez la bursa de şomeri”, „Mai aveţi întrebări?” – astea au fost răspunsurile lui Onişcenco.

Cealaltă consilieră este uluită de faptul că Onişcenco ştia de pe atunci tot ce urma să se întâmple în CMC la 6 iunie. Ea ne spune că umanistul o asigura că degrabă Ghimpu nu va mai fi preşedinte şi la putere vor reveni pentru tot179

Transparency International – Moldova

deauna (!) comuniştii. „Credeam că vorbeşte în dodii, dar acum văd că totul s-a pus la cale de mult şi că Muşuc ar trebui să aibă ruşine şi să nu ne mintă. Ei pregăteau cu migală debarcarea lui Ghimpu, fiindcă el nu le permitea să-şi facă de cap. Iar pe Onişcenco nu-l interesa altceva decât proiectele sale, cu firma „Agregat”, de milioane de euro, pe care Ghimpu refuza să le pună pe ordinea de zi”. Şi Raisa Pădurean afirmă că, discutând cu Onişcenco, îl întreba: „Oleg, de ce faci declaraţii stupide şi aiurea la Consiliu şi nu vorbeşti normal?”, la care el îi răspundea că nu vrea să colaboreze cu nimeni, fiindcă Ghimpu nu-i acceptă proiectele de afaceri. Acelaşi lucru ni-l mărturiseşte şi primarul Dorin Chirtoacă, remarcând că Onişcenco a venit de câteva ori la el în birou, cerând să-i fie susţinute unele proiecte personale, inclusiv promovarea asociaţiei „Casa Noastră-Chişinău” prin intermediul Regiei transport electric. „I-am explicat că e vorba de un conflict de interese şi nu e corect, că trebuie să lucrăm pentru cetăţenii care ne-au ales, dar nu pentru noi”, adaugă primarul. În temeiul acestei poveşti eşuate a unui Onişcenco, imaginaţi-vă câţi bani s-au cheltuit în ajun de 4 aprilie 2005 şi cât de uşor se vând oamenii în R. Moldova…

Pavel Păduraru, Timpul, 20.06.2008

В республике продолжится борьба с коррупцией в рядах руководителей В республике продолжится борьба с коррупцией в рядах руководителей. Об этом в среду заявил агентству “НОВОСТИ-МОЛДОВА” директор Центра по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией Серджиу Пушкуцэ. По его словам, “только в 2007 году из 700, раскрытых силовым ведомством преступлений, половина отнесена к коррупционным. 17% арестованных – руководители высшего и среднего звена различных организаций. Возмещенный государству ущерб от противоправных деяний составил 80 миллионов леев”. Пушкуцэ подчеркнул, что 25 апреля на коллегии Центра будет обсужден и утвержден план деятельности на текущий год, в котором одним из важнейших пунктов станет борьба с коррупцией. Владимир Попов, ИА “Новости – Молдова”, 16.04.2008 180

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

МВД республики начало борьбу с коррупцией в своих рядах Свыше 10 случаев коррупции среди сотрудников полиции зарегистрировало с начала года Управление внутренней безопасности (УВБ) МВД республики. Причем, большинство из них приходится на долю сотрудников Дорожной полиции, заявил сегодня на пресс-конференции глава УВБ подполковник Ион Бербински, передает агентство “НОВОСТИ – МОЛДОВА”. Самый свежий случай коррупции среди “своих” был зарегистрирован 4 мая в городе Штефан Водэ, где инспектор местной полиции вымогал у некоего гражданина 3000 леев с тем, чтобы не регистрировать совершенное им преступление. Взяточник попытался скрыться в момент, когда его застигли при получении денег, но вскоре был задержан и затем, решением руководства МВД, уволен из правоохранительных органов. В ходе спецрейда УВБ была раскрыта также схема незаконного накопления финансовых средств двумя сотрудниками стационарного поста полиции в Леушень. Здесь коррупционеры вымогали деньги у водителей, доставлявших посылки молдавских гастарбайтеров из Италии, Испании, других стран. При задержании у них нашли 1200 евро и более 2800 леев. Глава управления внутренней безопасности МВД не исключил, что часть денег передавалась вышестоящему начальству, но это предстоит установить в ходе внутреннего расследования. “За четыре месяца 2008 года за различные правонарушения были освобождены от должностей 207 сотрудников МВД”, – уточнил Бербински. Он добавил, что все предпринимаемые новым руководством МВД меры по борьбе с коррупцией среди полицейских соответствуют требованиям новой концепции, утвержденной министерством в апреле 2008 года. По его словам, этот документ способствует созданию сплоченной и профес181

Transparency International – Moldova

сиональной команды стражей закона и формированию в обществе положительного имиджа сотрудников полиции. Владимир Попов, ИА “Новости – Молдова”, 13.05.2008

Задержаны полицейские, обвиняемые в пытках Задержаны два инспектора комиссариата полиции кишиневского сектора Ботаника, которые путем пыток пытались получить от потерпевшего признательные показания по факту несовершенного им преступления, передает агентство “НОВОСТИ-МОЛДОВА”. Как сообщили в пятницу в Генеральной прокуратуре столицы, офицеры Валериу Мурзак и Думитру Черника, будучи при исполнении служебных обязанностей, незаконно задержали молодого человека, якобы за совершение кражи. После безрезультатных попыток выбить у него показания, они потребовали выкуп в размере 500 долларов. Проводив молодого человека до его квартиры, полицейские получили только часть суммы, обязав жертву расплатиться с ними позже. Помимо обвинений в пытках, подозреваемым вменяется подделка публичных документов и злоупотребление властью. Дело против полицейских направлено в суд. Как заявил ИА “НОВОСТИ-МОЛДОВА” генеральный прокурор РМ Валериу Гурбуля, деятельность по выявлению “оборотней в погонах” не носит характер кампании. Это последовательная и наступательная работа. Достигнуто полное понимание с руководством министерства внутренних дел о систематической работе по борьбе со всевозможными правонарушениями в органах полиции и координации работы в этом направлении. В самой прокуратуре, в целях обеспечения объективного и всестороннего следствия, уголовные дела такой категории переданы другим подразделениям, которые не находятся во взаимосвязи с комиссариатами полиции. Также сегодня стала обычной практика проверки мест временного заключения. По результатам принимаются незамедлительные действия и решения.

182

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

За последние два года за разного рода прегрешения против сотрудников внутренних дел возбуждено 300 уголовных дел, половина из которых уже направлены в суд, подчеркнул генеральный прокурор. Владимир Попов, ИА “Новости – Молдова”, 6.06.2008

Два адвоката получили взятки, обещая клиентам “решение вопроса” Сразу два адвоката были арестованы сотрудниками Центра по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией РМ. Их обвиняют в вымогательстве денег с клиентов, которым они обещали “походатайствовать” – в одном случае перед прокурором, а в другом – перед судьями. Как сообщили ИА “НОВОСТИ-МОЛДОВА” в пресс-службе Центра, адвокат Серджиу Гуцу получил таким образом от гражданина РМ 400 долларов за обещанное “обеспечение” благоприятного исхода уголовного дела, возбужденного против него правоохранительными органами Бельц. Адвокат Юрие Гурьев получил 1000 леев, обнадежив клиента, что решит его “проблему” с чиновниками суда района Дондушень. Юристам грозит штраф в 60000 леев или заключение до 7 лет, если суд признает их виновными. Владимир Попов, ИА “Новости – Молдова”, 10.06.2008

В Молдове открыты “горячие” телефонные линии, по которым могут обратиться покупатели... В Молдове открыты “горячие” телефонные линии, по которым могут обратиться покупатели, обнаружившие превышение цен на продукты. Об этом на пресс-конференции в пятницу сообщил генеральный директор Центра по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией Серджиу Пушкуцэ. Таких линий две – при Центре и Минэкономторговли РМ. В Центр можно обращаться круглосуточно по телефону 257-257. В министерское 183

Transparency International – Moldova

управление внутренней торговли, услуг и защиты прав потребителя по телефону 250-613 с 8 до 17 часов в рабочие дни. По мнению Пушкуцэ, именно покупатель является лучшим контролером торговых предприятий. И тем не менее, по его словам в большинстве районов будут работать оперативные мобильные бригады из сотрудников Центра и Налоговой службы с целью не допустить скачка цен на жизненно важные продукты. Пушкуцэ сообщил, что в начале июня, когда в республике вдруг резко поднялись цены на сахар и иное продовольствие, были проверены 219 предприятий. Каждое четвертое торговало с нарушением правительственных постановлений, ограничивающих стоимость жизненно важных продуктов. На нарушителей правил торговли наложен штраф в 100 тысяч леев, передает ИА “НОВОСТИ-МОЛДОВА”. По словам Пушкуцэ, сейчас сотрудники Центра проводят тотальную проверку предприятий республики на предмет законности ценообразования на такие товары, как рис, мука, подсолнечное масло. Владимир Попов, ИА “Новости – Молдова”, 13.06.2008

Внесены изменения в закон, регламентирующий работу Центра по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией На пленарном заседании молдавского парламента в пятницу внесены изменения в закон 1523, регламентирующий работу Центра по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией. Они были одобрены большинством голосов депутатов во втором чтении. Как сообщил председатель комиссии по вопросам права, назначениям и иммунитету Владимир Цуркан, принятый документ позволяет оптимизировать деятельность этого силового ведомства и усилить его эффективность. Отныне Центр сможет проводить налоговые проверки экономических агентов лишь в рамках уголовного расследования и только под надзором прокурора. При этом оперативники должны будут представить серьезные обоснования для проверки.

184

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

В законе четко прописали отличие собственно налоговой проверки и финансово-экономической ревизии. По словам Цуркана, налоговая проверка – это процедура изучения того, как хозяйствующий субъект соблюдает налоговые обязательства перед государством, а ревизия – процесс проверки документов экономического агента и управления им денежными потоками. В 2007 году Центр осуществил 91 налоговую проверку, из которых 24 в рамках уголовных дел, а остальные проверки – до того, как были заведены уголовные дела. С начала текущего года Центр провел 22 такие проверки, из которых только 3 в процессе уголовного преследования, передает ИА “НОВОСТИ-МОЛДОВА”. Владимир Попов, ИА “Новости – Молдова”, 20.06.2008

Va fi barată temeinic calea infracţiunilor din sfera educaţională În ajunul examenelor de admitere la instituţiile de învăţămînt superior din republică Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) îşi intesifică activitatea pentru profilaxia şi descoperirea delictelor în sfera educaţională.

După cum a comunicat pentru AŞ NOVOSTI-MOLDOVA vicedirectorul Centrului Vitalie Verebceanu, practica denotă că o parte considerabilă din infracţiunile de corupere, înregistrate în republică, se referă la această sferă de activitate vitală.

Potrivit datelor organizaţiei internaţionale “Transparency International”, în perioada din anul 2005 pînă în anul 2006 din cei 33 de conducători arestaţi 28 “munceau” în pedagogie. Analiza fenoimenului de mituială, efectuată în comun cu societatea civilă, a demonstrat că se lasă înşelaţi de şperţari deseori nu numai studenţii, dar şi părinţii lor.

Optimizarea structurii Centrului la începutul anului curent a dus la intensificarea activităţii operative-de căutare şi a componenetei de profilaxie a acesteia.

Se realizează nu numai munca de rutină pentru colectarea şi analiza informaţiei în domeniul educaţional, dar şi antrenarea activă în acest lucru a organizaţiilor obşteşti.

185

Transparency International – Moldova

Pentru a conştientiza pe cît este de serios şi periculos fenomenul şperţuielii în Moldova, trebuie să cunoaştem ordinul cifrelor, circuitul mijloacelor cooptate.

Pornind de la nota analitică a Centrului, aceasta constituie circa 42 milioane de lei pe an. Totodată, perioada de vîrf a manifestărilor criminale revine anume sesiunilor şi examenelor de admitere. În această perioadă Centrul va coopta toate forţele şi mijloacele pentru combaterea acestui fenomen social periculos.

Potrivit spuselor lui Verebceanu, anul curent a fost organizată suficient de bine munca Ministerului Educaţiei şi Tineretului al RM în perioada susţinerii de către absolvenţii liceelor a examenelor de bacalaureat. Sistemul de securitate a funcţionat practic fără rateuri. Astfel, problemele la discipline au fost păstrate în celule bancare speciale în plicuri cu coduri secrete. În şcolile, unde s-au susţinut examenele, au fost numai observatori, iar apariţia persoanelor întîmplătoare a fost redusă la zero. Au fost însă înregistrate cazuri de influenţă a profesorilor asupra elevilor cu apropouri despre acordarea ajutorului posibil.

Aceste manifestări se caracterizează ca ceva intermediar între “corupere pasivă” şi “trafic de influenţă”. De aceea, în mod obişnuit, promisiunile “de a acorda suport” în realitate sînt o banală înşelăciune. Astfel, dacă în primul trimestru al anului 2008 au fost intentate 14 dosare penale în cazuri de mituire şi alte încălcări ale legislaţiei, atunci din aprilie pînă în iunie – deja 16. Cel mai specific exemplu este reţinerea în flagrant a profesorului la Universitatea Cooperatist-Comercială Maria Kataşvili. Colaboratorii operativi afirmă că doamna era mediatoare, adunînd bani pentru alţi pedagori în scopul lichidării restanţelor la diferite discipline – de la “Statistică” pînă la “Drept”. În cinci episoade figurează în total 2700 de lei.

Un alt caz, care de asemenea se înscrie în “Patul lui Procust” al practicii de extorcare a banilor la universităţi. Un membru al comisiei de examinare a structurii filiale a Universităţii de Stat din Moldova – USPEEM a extorcat şi a încasat 300 de euro pentru o notă pozitivă la examern. Totodată, părinţii au comis o acţiune penală pentru a-i asigura odraslei o notă bună.

Potrivit spuselor lui Verebceanu, structura de forţă se confruntă cu dificultăţi în stabilirea contacelor cu mediul profesoral al universităţilor. “E clar că nu toţi de la institute şi universităţi cer bani, – a precizat el. – Dar vidul, răspunderea colectivă există şi anume aceasta intenţionăm să combatem”.

186

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

În acest context se vor aprofunda măsurile de încredere între Centru şi studenţii-victime. “Trebuie explicat pericolul celor întîmplate, cînd cunoştinţele, necesare pentru viitioarea muncă, sînt cumpărate. Apropo, într-un şir de ţări demult şi cu succes se susţin din clasa întîi lecţii anticorupţie”, – a adăugat Verebceanu.

El este sigur că “sugerarea copilului a regulii “nu da şi nu lua” este “un vaccin” contra viitoarelor tentaţii de şperţărie. Este foarte reuşit, în opinia vicedirectorului CCCEC, spotul video, elaborat de organizaţia “Transparency International”, care este difuzat la canalele de televiziune din Moldova, unde un profesor-şperţar se pomeneşte pe masa de operaţie a fostului său studentghinionist. “Atare semnale sînt recepţionate concret şi univoc de societatea civilă şi îndeosebi de tineret”, – este convins Verebceanu.

El a mai amintit o dată că Centrul este pregătit să dezvolte pe toate căile relaţiile cu forţele sănătoase din sfera educaţională a Moldovei şi din mediul universitar, în particular. El a amintit din numele conducerii structurii de forţă că cetăţenii Moldovei au posibilitate să comunice angajaţilor Centrului despre încălcarea legalităţii în perioada examenelor de admitere. Abiturienţii şi părinţii lor, de la care vor extorca bani sau solicita altă recompensă, pot adresa reclamaţie sau telefona în secţia specializată în anchetarea acţiunilor nelegitime în sfera învăţămîntului. Telefoanele la Chişinău: 257-272 şi 257-232, de la 8.00 pînă la 17.00 în zilele de lucru.

Verebceanu a amintit că pe lîngă Centru funcţionează şi “o linie fierbinte” în regim diurn – 257-257, prin care populaţia poate comunica despre cazurile de extorcare şi alte crime economice.

Traducere de S.Scoarţă Vladimir Popov, AŞ “Novosti-Moldova”, 1.07.2008

Sergiu Puşcuţă: “Cumpărătorul este cel mai bun controlor” În Moldova au fost instituite linii telefonice “fierbinţi”, la care pot apela cumpărătorii ce au depistat depăşirea preţurilor la produsele alimentare. Acest fapt l-a comunicat vineri în cadrul conferinţei de presă directorul general al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) Sergiu Puşcuţă.

187

Transparency International – Moldova

Linii de acest gen sunt două – pe lîngă CCCEC şi Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) al RM. La Direcţia comerţ intern, servicii şi protecţia drepturilor consumatorilor a MEC – telefonul 250-613, între orele 8 şi 17, în zilele de lucru. În opinia lui Puşcuţă, anume cumpărătorul este cel mai bun controlor al unităţilor de comerţ. Totuşi, potrivit spuselor lui, în majoritatea raioanelor vor activa echipe operative mobile din angajaţi ai CCCEC şi Serviciuli Fiscal în scopul de a nu admite saltul preţurilor la produsele de importanţă vitală.

Puşcuţă a comunicat că la începutul lui iunie, cînd în republică s-au majorat brusc preţurile la zahăr şi alte alimente, au fost controlate 219 întreprinderi.

Fiecare a patra comercializa cu încălcări ale deciziilor guvernamentale, care limitează costul produselor de importanţă vitală.

Contravenienţii regulilor comerciale au fost penalizaţi cu 100 mii de lei, transmite AŞ NOVOSTI-MOLDOVA. Potrivit spuselor lui Puşcuţă, actualmente, angajaţii Centrului efectuează controale de proporţii la întreprinderile din republică referitoare la formarea legală a preţurilor la atare produse, cum sînt orezul, făina, uleiul de floarea-soarelui.

Vladimir Popov, AŞ “Novosti - Moldova”, 13.06.2008

„Dă de ceai la băieţi!”: Omul care a declarat război dezmăţului din poliţia rutieră Dezgustat să dea mită şi să fie amendat pe nedrept de agenţii de circulaţie, un şofer din Chişinău a decis să le arunce mănuşa poliţiştilor. A studiat bine toate actele ce ţin de circulaţia rutieră, a instalat în maşină o cameră de luat vederi şi a început „lupta” împotriva corupţiei şi indisciplinei în rândurile agenţilor de circulaţie. Bărbatul filmează toate discuţiile pe care le poartă cu poliţiştii care îl opresc pe drum, iar cele mai interesante întâmplări le plasează pe internet, ca să vadă şi lumea cum lucrează poliţia naţională. Imaginile filmate şoferul le foloseşte şi ca probe în zecile de procese de judecată pe care le are cu agenţii de circulaţie. În prezent, numele lui Serghei Sobsceanschi este cunoscut aproape de toţii angajaţii poliţiei rutiere. Unii îl evită deja pe şofer, iar alţii aşteaptă prilejul să se răzbune pe cel care a încercat să meargă „împotriva sistemului”.

188

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Despre ingeniosul şofer am aflat de pe un site pe care acesta îşi plasează filmuleţele despre incidentele pe care le are cu agenţii de circulaţie. În cele mai multe dintre acestea, Serghei care transportă, în bază de patentă, sticle goale, este silit de poliţişti să deschidă portbagajul. Şoferul, făcând trimitere la regulamentul circulaţiei rutiere şi la alte acte, roagă poliţiştii să întocmească un proces-verbal, să aducă doi martori şi după aceasta promite că le va arăta ce are în portbagaj. Solicitarea lui Serghei îi scoate de cele mai multe ori din sărite pe poliţişti, care, după ce se ceartă câteva minute bune cu şoferul, se văd nevoiţi să îl lase să plece fără a mai verifica ce transportă.

„Filmez ca să am probe” Potrivit lui Serghei, ideea de a instala o cameră video în cabina maşinii i-a venit acum un an, după ce un poliţist din Cantemir l-a învinuit că nu a cedat trecerea unei ambulanţe şi a lovit-o. Poliţistul a recurs atunci la falsificarea mărturiilor şoferului ambulanţei şi medicului pentru a demonstra vinovăţia lui Serghei. „Eram nevinovat, dar nu aveam probe pentru a mă disculpa. Am reuşit să o fac doar după ce am observat că toate mărturiile erau scrise de aceeaşi mână, a poliţistului, şi martorii au recunoscut că nu au văzut nimic”, îşi aminteşte şoferul, care după acest incident s-a gândit să filmeze discuţiile sale cu poliţiştii pentru a avea probe în caz de proces.

A studiat legile Înainte de acest caz, Seghei câştigase deja câteva procese de judecată împotriva agenţilor de circulaţie. „Cunoşteam foarte bine toate actele care ţin de circulaţia rutieră. Un prieten mă convinsese mai înainte că multe dintre acţiunile poliţiştilor sunt ilegale şi voi putea riposta în faţa lor doar dacă voi cunoaşte legea”, susţine şoferul care de vreo doi ani încoace nu a plătit niciodată amendă sau mită poliţiştilor. Pentru aceasta, Serghei şi-a dotat maşina cu toate cele necesare, conform regulamentului circulaţiei rutiere. În plus, pentru ca poliţiştii să nu caute nod în papură, bărbatul poartă cu el şi codul de circulaţie rutieră şi hotărârile de guvern care se referă la acest domeniu.

Poliţiştii se tem de camera video De când şi-a mai instalat şi cameră video, este tot mai rar oprit de poliţişti. „Mulţi dintre ei mă cunosc deja şi nu vor să-şi pună mintea cu mine”, spune Serghei, potrivit căruia până acum doi ani era oprit în medie de zece ori pe zi 189

Transparency International – Moldova

de agenţii de circulaţie, iar în prezent maximum de două ori. Şoferul afirmă că reacţia poliţiştilor este foarte bolnăvicioasă când văd că sunt filmaţi. „Îmi reproşează că nu am voie să-i filmez şi încearcă să se ascundă de cameră.

Unul s-a mâniat atât de tare, încât a încercat să îmi forţeze portiera”, spune zâmbind bărbatul. Tot de la el am aflat că unul dintre poliţişti a vrut chiar să îl acţioneze în judecată după ce a aflat că filmuleţul despre el a ajuns pe internet.

Nici un poliţist concediat Deşi de fiecare dată când poliţiştii îi încalcă drepturile, Serghei îi acţionează în judecată şi câştigă procesele, bărbatul susţine că niciunul dintre poliţiştii vinovaţi nu a fost concediat. „Odată am reuşit să filmez cum un poliţist beat din Orhei mi-a cerut mită. S-a apropiat de maşina mea şi, fără a verifica actele, mi-a spus:„Dă de ceai la băieţi!”. Am plasat acest filmuleţ pe internet, am sesizat şi procuratura, dar niciun rezultat”, îşi argumentează şoferul declaraţiile.

Potrivit lui, la unul dintre ultimele procese pe care le-a avut, judecătorul, după ce a privit înregistrările făcute de Serghei, s-a întors spre poliţist şi i-a spus că e tâmpit.

Luptă cu morile de vânt Fascinaţi de curajul lui Serghei, mai mulţi şoferi din republică au început de asemenea să filmeze discuţiile cu poliţiştii, fie cu camere video, fie cu telefoane.

Mulţi dintre ei îi telefonează bărbatului ca să ceară sfaturi atunci când ajung în încurcătură (Serghei şi-a lăsat telefoanele de contact pe filmuleţele pe care le plasează pe internet – n.r.). „Eu îi ajut pe toţi, dar îmi dau seama că felul în care îi zădărăsc pe poliţişti s-ar putea sfârşi rău pentru mine. Toţi poliţiştii sunt uniţi între ei. Conducerea Batalionului republican de patrulare rutieră (BRPR) a văzut aproape toate clipurile pe care le-am filmat, dar situaţia nu s-a schimbat”, nea zis şoferul convins că luptă cu morile de vânt.

190

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Conducerea batalionului nu se autosesizează Solicitat de JURNAL, adjunctul comandantului BRPR, Serghei Mihailovici, ne-a comunicat că ştie despre înregistrările video făcute de Serghei, dar în baza acestora nu pot fi pornite anchete de serviciu. „Ca să fie pornită o anchetă este nevoie ca persoana să vină şi să depună plângere la noi. Clipurile pe care le pune pe internet acest şofer nu pot fi folosite ca probe”, ne-a spus Mihailovici, confirmând de asemenea că rareori se întâmplă ca ei să se autosesizeze. Adjunctul comandantului a refuzat să ne răspundă câţi poliţişti au fost concediaţi sau sancţionaţi în anul trecut pentru abuz în serviciu sau luare de mită, expediindu-ne la Direcţia Poliţiei Rutiere. Acolo însă nu a fost de găsit nimeni care să ne ofere această informaţie.

Nota redacţiei: Câteva clipuri filmate de Serghei le puteţi găsi şi pe site-ul www.j-live.md, la secţiunea „Auto”.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 22.02.2008

Ilegalităţi financiare la Curtea Supremă de Justiţie Ani de-a rândul, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) admite încălcări grave la capitolul utilizării banilor primiţi din bugetul de stat. Salarii şi indemnizaţii majorate ilegal, depăşiri ale limitelor de cheltuieli stabile pentru anumite domenii, sute de mii de lei cheltuiţi nejustificat pentru reparaţii şi reconstrucţii, neînregistrarea în evidenţa contabilă a mai multor datorii neachitate de agenţii economici care închiriază spaţii în clădirile CSJ – sunt câteva dintre abaterile descoperite în ultimii ani de către Curtea de Conturi în urma efectuării reviziei financiare la această instituţie.

Evaziune fiscală Una dintre cele mai importante ilegalităţi descoperite de Curtea de Conturi (CC) la CSJ în urma reviziei financiare din 2006-2007 (primul trimestru al anului) a constituit modul de salarizare a judecătorilor şi a altor angajaţi.

Potrivit raportului publicat de CC, în această perioadă de timp, organul suprem al puterii judecătoreşti din R. Moldova a calculat şi a achitat unor persoane cu funcţii de conducere salarii esenţial mărite pentru cumularea în orele de program a unor funcţii vacante. De asemenea, acestora le-au fost plătite sporuri la salariu mai mari decât prevede legea pentru accesul permanent la secretul de 191

Transparency International – Moldova

stat. Admiţând aceste ilegalităţi, CSJ a cheltuit nejustificat 65,6 mii de lei din banii primiţi de la buget.

Ba mai mult, în perioada de referinţă, CSJ n-a inclus în sursele de venit impozabil şi n-a supus impozitării indemnizaţii unice în valoare de 31,4 mii de lei.

Din aceşti bani, achitaţi funcţionarilor publici din cadrul instituţiei, nu au fost plătite nici contribuţiile de asigurări sociale în valoare de 8,2 mii de lei.

Problemă de mai mulţi ani CSJ a admis şi în anii trecuţi derogări de la lege în procesul de salarizare a personalului. În anii 2004-2005, făcând uz de un mecanism fraudulos, şefii CSJ au beneficiat de sporuri financiare suplimentare în valoare de 370 mii de lei, depăşind astfel cheltuielile prevăzute în devizul de cheltuieli pe anul 2005 pentru premieri cu peste 200 mii de lei, şi pentru sporuri la salarii – cu 27 mii de lei. Cam aceeaşi este şi cifra cu care s-au depăşit cheltuielile planificate pentru anii 2006-2007 (primul trimestru). Pentru retribuirea muncii au fost cheltuiţi cu 166 mii de lei mai mult decât era prevăzut în deviz, iar pentru contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii – cu 88 de mii de lei mai mult.

Reparaţii ce au prejudiciat statul Au fost admise încălcări considerabile în ultimii ani şi la efectuarea lucrărilor de reparaţie a sediilor CSJ. În 2006, spre exemplu, CC a depistat că CSJ n-a solicitat de la câştigătorul licitaţiei publice pentru reconstrucţia sediului instituţiei din str. P. Rareş 18 garanţia de bună executare în valoare de 10-30 mii de lei. De asemenea, revizia financiară a scos în evidenţă că la reconstrucţia clădirii au fost admise majorări ale preţurilor de cost şi volumelor la mai multe lucrări executate, fapt ce a condiţionat achitarea suplimentară a mijloacelor bugetare în valoare de 342 mii de lei. Tot CC a depistat că unele lucrări de reconstrucţie prevăzute în proiect au fost înlocuite cu altele, ceea ce a dus la majorarea cheltuielilor cu încă peste 700 de mii.

192

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

O experienţă similară CSJ a avut-o şi în anii 2004-2005, când compania care a câştigat licitaţia pentru reparaţia a două sedii ale CSJ (SA „Restauratorul”) a efectuat mai multe lucrări cu abateri de la documentaţia de proiect şi de la cerinţele normative. Atunci, Inspecţia de Stat în Construcţii a constatat exagerarea costului lucrărilor executate la sediul CSJ de pe str. M. Kogălniceanu 70, tot cu peste 700 mii de lei.

CSJ ascunde datorii Multe abateri la ţinerea evidenţei contabile la CSJ se comit de-a lungul anilor din cauza unor spaţii care sunt date în chirie agenţilor economici de către instituţie. De mai bine de patru ani, doi agenţi economici închiriază spaţii în sediile CSJ din str. Kogălniceanu 70 şi str. P. Rareş 18. Deşi pe parcursul acestor ani chiriaşii nu şi-au îndeplinit de multe ori obligaţiile contractuale, Curtea Supremă nu se grăbeşte să desfacă contractele de arendă cu ei, ba dimpotrivă, instituţia se pare că încearcă să ascundă mai multe datorii ale acestora. În 2006, aceşti doi agenţi aveau datorii de aproximativ 50 de mii de lei la plata chiriei şi a serviciilor comunale. CSJ însă nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă.

Instituţia a încercat să ascundă şi peste 68 de mii de lei pe care i-a câştigat în acel an din plăţile pentru chirie şi servicii comunale achitate de chiriaşi.

CSJ a plătit în locul chiriaşilor Cu un an înainte de asta (în 2005 – n.r.), CSJ a diminuat cu 95 de mii de lei datoriile acestor doi chiriaşi în raportul anual şi nu a indicat aceste datorii în „Raportul privind încasarea şi utilizarea mijloacelor speciale”. Tot atunci, CC a stabilit că din suprafaţa totală transmisă în chirie în sediul CSJ din str. P. Rareş 18, aproape 30 de metri pătraţi reprezintă o construcţie capitală neautorizată şi netrecută în evidenţa contabilă a CSJ. Pentru acest spaţiu neautorizat instituţia a încasat în 2005 33 de mii de lei, care nu au fost indicaţi în documentele de contabilitate. În 2003, CSJ în general a plătit în locul chiriaşilor săi aproape 70 de mii de lei pentru serviciile comunale.

Doar trei abateri înlăturate Deşi rapoartele CC cu privire la încălcările financiare admise la CSJ au fost expediate de fiecare dată şi preşedintelui republicii, şi Parlamentului, şi 193

Transparency International – Moldova

Ministerului Finanţelor, şi Inspectoratului Fiscal, ilegalităţile nu încetează.

Nici fostul preşedinte al CSJ, Valeria Şterbeţ, şi nici actualul, Ion Muruianu, nu s-au grăbit să se conformeze recomandării CC de a „examina oportunitatea menţinerii în funcţie a şefului Direcţiei economico-administrative şi a contabilului-şef al CSJ”, care poartă răspundere pentru cele mai multe dintre neregulile depistate.

Din toate abaterile descoperite de CC în 2006-2007, CSJ a binevoit să înlăture doar trei: a stabilit în conformitate cu legea sporul pentru accesul permanent la secretul de stat, a anulat ordinele referitoare la cumularea de către persoane cu funcţii de conducere a unor funcţii vacante şi a înregistrat în evidenţa contabilă datoriile neachitate de către chiriaşi.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 31.01.2008

În Republica Moldova: Finanţarea localităţilor se face pe criterii politice Volumul investiţiilor de la bugetul de stat pentru satele şi oraşele R. Moldova depinde în cea mai mare parte de culoarea politică a primarului localităţii.

Rezultatele unui studiu realizat recent de IDIS „Viitorul” arată că, astăzi, partidul de guvernământ, deşi controlează circa 37 la sută din mandatele aleşilor locali, le oferă localităţilor în care sunt primari comunişti aproape 75% din totatul investiţiilor capitale. Situaţia este mult mai critică în ceea ce priveşte fondurile alocate de la bugetul de stat pentru reparaţii capitale. În acest caz, în anul curent, absolut toţi banii au mers spre satele şi oraşele controlate de comunişti. Finanţările din partea Guvernului au devenit o adevărată bâtă folosită împotriva primăriilor necomuniste şi un excelent instrument electoral în mâna Partidului Comuniştilor (PCRM).

Deşi deseori când se vorbeşte despre modesta finanţare a bugetelor locale, autorităţile invocă lipsa de bani în bugetul central, experţii susţin că aceste scuze sunt neîntemeiate. Or, spun ei, majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană alocă, în general, 194

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

cote-părţi similare pentru finanţarea bugetelor locale. „Problema de bază pe care o ridică alocarea banilor publici naţionali pentru finanţarea locală în R. Moldova este legată mai degrabă de modul şi criteriile în baza cărora sunt repartizaţi aceşti bani”, explică analistul economic, Veaceslav Ioniţă. Recent, institutul în cadrul căruia activează expertul (IDIS „Viitorul”) a făcut publice rezultatele unei analize a bugetelor locale pentru ultimii patru ani, din care reiese că localităţile în care primarii sunt comunişti beneficiază de investiţii de la stat de peste două ori mai mari decât cele cu primari care reprezintă alte partide politice.

Bani de stat pentru localităţi comuniste Potrivit analizei experţilor de la IDIS, în ultimii patru ani, investiţiile capitale au fost alocate neproporţional primăriilor din republică. Spre exemplu, în s.

Crihana din r. Orhei, fostul judeţ Orhei, în care primarul e necomunist, în ultimii ani au fost făcute investiţii de circa 19,5 mii de lei, în timp ce pentru mun.

Chişinău, pe care comuniştii au pus miză mare la alegerile locale din anul trecut, investiţiile din 2005 şi până în 2007 au constituit tocmai 300 de milioane de lei. Expertul Veaceslav Ioniţă susţine că analizele efectuate au arătat că în topul celor mai bine finanţate 20 de primării din republică, 14 sunt localităţi cu primari aleşi pe listele PCRM, iar cinci – sunt conduse de primari independenţi sprijiniţi de partidul de guvernământ. Foarte sugestiv este şi modul în care au fost repartizate investiţiile capitale în anul trecut. Astfel, de fonduri financiare la acest capitol în 2007 au beneficiat circa 70 la sută din toate primăriile conduse de comunişti şi doar 32 la sută dintre localităţile necomuniste.

Necomunistului i se ia „darul” Partidul de guvernământ însă nu s-a oprit aici. După alegerile locale de anul trecut, 25 dintre localităţile în care comuniştii au suferit înfrângere, au fost pedepsite de Guvern prin micşorarea sau chiar anularea investiţiilor capitale.

Astfel, spre exemplu, pentru s. Cărpineni din r. Hânceşti, fostul jud. Lăpuşna, în Legea bugetului de stat pentru anul 2007 au fost prevăzuţi 1 milion 50 de mii de lei pentru investiţii capitale, dar după ce în primăvara trecută locuitorii satului au ales un primar din partea AMN, Guvernul a decis să intervină cu o rectificare şi să lipsească Cărpineniul de aceşti bani. La fel au păţit alte opt localităţi din republică în care comuniştii nu au câştigat. Iar pentru s.

Bravicea din r. Călăraşi, fostul jud. Ungheni, în care anul trecut a fost ales un 195

Transparency International – Moldova

primar liberal, investiţiile capitale au fost reduse, printr-o rectificare operată de Executiv, de la 1,3 milioane de lei la 413 mii de lei.

Ameninţările premierului s-au materializat În anul curent, unul preelectoral, situaţia a devenit cu totul alarmantă. Guvernul nici nu mai ascunde că se preocupă doar de interesele celor aleşi pe listele PCRM. Despre aceasta vorbesc nu doar ameninţările făcute încă anul trecut după alegeri, de premierul Vasile Tarlev, dar şi modul în care au fost repartizaţi în teritoriu banii din bugetul de stat. Astfel, investiţiile totale pe cap de locuitor în localităţile în care primarii aparţin de PCRM sunt de zece ori mai mari decât în localităţile în care primarii au fost aleşi de pe listele altor partide. Excepţie fac doar localităţile conduse de primari creştin-democraţi. Aici au fost alocate sume doar de două ori mai mici decât în primăriile „roşii”. Dacă însă la capitolul „investiţii capitale” Executivul se vede cumva forţat de împrejurări să aloce bani pentru unele primării necomuniste (fie pentru că trebuie reparată o şcoală, fie pentru crearea unei reţele de gaz – n.r.), în ceea ce priveşte repartizarea banilor pentru reparaţii capitale, Guvernul comunist a avut mână liberă.

Potrivit experţilor de la IDIS „Viitorul”, toate transferurile băneşti pentru reparaţii capitale au fost făcute în anul curent doar pentru localităţile conduse de primari comunişti şi primari independenţi susţinuţi de PCRM (!).

Singura grijă a primarilor Deşi unii ar putea spune că probabil a fost nevoie de aceste investiţii mari în localităţile în care PCRM este partidul favorit, analiştii economici au stabilit că în aproape toate cazurile banii investiţi de la buget nu au schimbat situaţia localităţii. „Investiţiile capitale alocate de Guvern nu au atins nicio ţintă. Ele s-au dus ca apa în nisip, fără nicio posibilitate de a influenţa dezvoltarea localităţii”, a precizat Veaceslav Ioniţă, care, pornind de la toate aceste constatări, a ajuns la concluzia că actualmente în R. Moldova investiţiile capitale reprezintă, de regulă, transferuri cu destinaţie electorală în favoarea partidului de la guvernare. Iar în această situaţie, în care nu există nicio procedură legală care ar permite autorităţilor locale necomuniste să atragă bani pentru investiţii, singura grijă pe care trebuie să o aibă un primar este de a putea stabili relaţii cât mai bune cu autorităţile centrale.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 28.03.2008 196

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Guvernul a dăruit grâul oferit cu titlu de ajutor umanitar Grâul oferit R. Moldova în calitate de ajutor umanitar pentru susţinerea agricultorilor care au suferit cel mai mult în urma secetei din anul trecut a ajuns în mâinile a doi agenţi economici. Premierul Zinaida Greceanâi a semnat la 15 mai curent o hotărâre de guvern prin care a dispus donarea a 9500 de tone de grâu din ajutoarele umanitare oferite de Rusia şi România Combinatului de Panificaţie din Bălţi şi Combinatului de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa”.

Lunea trecută, întreprinderile au primit deja grâul oferit gratis de Guvern.

Astfel, încălcând legea, guvernanţii trag cu dinţii să nu fie majorate preţurile la pâine în acest an preelectoral.

O hotărâre secretă Potrivit hotărârii de guvern, 9500 de tone de grâu din cele 10 300 pe care statul nostru le-a primit în calitate de ajutoare umanitar din România şi din Federaţia Rusă au fost repartizate în felul următor: 7500 de tone de grâu pentru Combinatul de Panificaţie din Chişinău „Franzeluţa” şi 2000 de tone pentru Combinatul de Panificaţie din Bălţi. Făcând referire la Legea privind ajutorul umanitar acordat R. Moldova, documentul prevede acordarea cantităţii de grâu menţionată mai sus cu titlul de ajutor nerambursabil. Astfel, peste 30 de milioane de lei (preţ la care a fost estimat grâul donat – n. r.) au fost pur şi simplu dăruite celor doi agenţi economici. Menţionăm că hotărârea de guvern la care ne referim este „secretă” şi a fost semnată de prim-viceprim-ministrul Igor Dodon, ministru al Economiei şi Comerţului, de ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Anatol Gorodenco şi de premierul Zinaida Greceanâi.

Donaţiile sunt ilegale Potrivit Legii privind ajutoarele umanitare acordate R. Moldova, document la care se face referire în hotărârea de guvern, persoanele juridice care folosesc 197

Transparency International – Moldova

ajutoarele în scopul obţinerii profitului nu pot beneficia de donaţii din partea statului. Iar ambele Combinate de Panificaţie care au profitat de generoasele cadouri din partea statului sunt persoane juridice şi vor folosi grâul tocmai pentru obţinerea de profit. Acest fapt însă nu a împiedicat Executivul să transmită încă la începutul săptămânii trecute grâul către noii săi beneficiari, lucru confirmat de responsabili de la „Franzeluţa”.

Ceilalţi producători de pâine sunt nemulţumiţi Vestea despre generozitatea manifestată de Guvern faţă de cei doi agenţi economici în care statul continuă să fie acţionar majoritar a nemulţumit directorii mai multor brutării. Astfel, directorul fabricii de pâine din Cahul, Ivan Cuspiţa, ne-a mărturisit că este regretabilă decizia adoptată de Guvern. „Nu este corect cum s-a procedat. Statul ar fi trebuit să distribuie proporţional tuturor combinatelor de panificaţie din republică grâul primit din străinătate, dar nu să-l direcţioneze doar spre două întreprinderi”, a opinat Cuspiţa. Potrivit lui, este incorect ca doar combinatelor de panificaţie din Bălţi şi Cahul să li se dea grâu pe gratis, iar celorlalte întreprinderi să li se dea pe împrumut, şi încă în cantităţi foarte mici. „Nouă ni s-au propus, cu împrumut, 200 de tone de grâu din rezerva de stat. Le-am refuzat, în primul rând pentru că această cantitate nu ne ajunge nici pe jumătate de lună şi, în plus, grâul ni se oferea cu condiţia de a nu majora preţurile la pâine”, a spus directorul fabricii de pâine de la Cahul. Şi angajaţii de la Combinatul de panificaţie din Făleşti sunt indignaţi de atitudinea Guvernului. „Nouă ni se dă cu împrumut, dar lor – pe gratis. Nu e cinstit”, a spus o angajată a combinatului. Directorul întreprinderii, Ion Ghenea, a refuzat însă să ne vorbească, spunând, mai în glumă, mai în serios, că se teme.

De ce e ieftină pâinea?

Menţionăm că în cadrul emisiunii „Discuţii cu preşedintele”, de vinerea trecută de la NIT, întrebat de jurnalistul Sergiu Batog de ce pâinea este atât de ieftină în Chişinău de la venirea comuniştilor la putere, preşedintele Voronin a explicat că a făcut regulă la „Franzeluţa”, i-a fugărit pe toţi „bandiţii” de acolo şi a pus nişte băieţi foarte serioşi, foarte cinstiţi şi de perspectivă. Potrivit şefului statului, anume acesta este motivul menţinerii preţului redus la pâinea produsă de „Franzeluţa”, şi nu faptul că fabrica de pâine este mereu subvenţionată de la stat.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 3.06.2008 198

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Milioane pentru maşinile demnitarilor Peste zece milioane de lei sunt cheltuiţi anual din bugetul de stat pentru întreţinerea maşinilor de serviciu ale autorităţilor publice. Numai pentru întreţinerea unei unităţi din cele 259 de maşini din parcul auto al guvernului s-au cheltuit anul trecut 34 de mii de lei. Iar fiecare dintre cele 70 de automobile ale parlamentului „a irosit” în 2007 aproximativ 54 de mii de lei.

Peste zece milioane de lei sunt cheltuiţi anual din bugetul de stat pentru întreţinerea maşinilor de serviciu ale autorităţilor publice. Numai pentru menţinerea unei unităţi din baza auto a Guvernului anul trecut s-au cheltuit circa 34 de mii de lei, sumă suficientă pentru a cumpăra 272 de litri de benzină. Iar pentru întreţinerea celor 70 de vehicule din parcul auto al Parlamentului au fost cheltuite 3 milioane 780 de mii de lei. În plus, parcul auto al guvernului este suplimentat periodic cu noi maşini de lux, cele mai multe dintre care sunt de marca Skoda.

Nouă milioane pentru plimbări Parcul auto al executivului numără în prezent 259 de automobile. JURNAL a reuşit să afle care au fost cheltuielile suportate de parcul auto al guvernului pentru o parte din aceste maşini. Astfel, întreţinerea timp de 11 luni ale anului trecut a 68 de maşini cu numerele de înmatriculare RM-G şi RM-A ne-a costat 2,316 milioane de lei, adică aproximativ 34 de mii de lei pentru fiecare unitate. Dacă ar fi să înmulţim această sumă la întreg numărul de maşini din Baza auto a guvernului, am conchide că, pentru plimbările demnitarilor, în anul trecut au fost cheltuite aproape nouă milioane de lei sau 720 de tone de benzină.

Mult mai scumpă a fost întreţinerea maşinilor din Baza auto a Parlamentului.

Pentru cele 70 de automobile de serviciu ale deputaţilor au fost cheltuite 3 milioane 780 de mii de lei, adică aproximativ câte 54 de mii de lei pentru fiecare maşină.

199

Transparency International – Moldova

Maşini de lux la scară În plus, în garajele guvernului şi parlamentului tot mai des se instalează maşini de lux. Astfel, automobilele preferate ale conducătorilor executivului sunt Mercedes-urile, BMW-urile şi, evident, Skodele. Premierul Tarlev are la dispoziţie un Mercedes S500, al cărui preţ se ridică pe piaţă la 50 de mii de euro. Prim-viceprim-ministrul, şeful Aparatului guvernului şi unul dintre viceprim-miniştri se plimbă cu BMW-uri, iar cel de-al doilea viceprim-ministru dispune de o maşină de serviciu de marca Skoda Superb. Maşini de aceeaşi marcă au la scară şi majoritatea miniştrilor moldoveni, iar preşedinţilor de raioane le-au fost distribuite automobile de serviciu de marca Skoda Octavia.

Apropo, Skodele sunt cele mai populare maşini în parcul auto al Guvernului.

Potrivit documentelor, Baza auto a executivului dispune de 61 Skode Octavia şi 29 Skode Superb. Preţul acestor maşini este în saloanele auto de la noi de 13-18 mii de euro pentru primele şi 20 de mii de euro pentru cele din urmă.

Mai mulţi bani pentru 2008 În acest an, cheltuielile suportate de parcurile auto ale Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei, însă, din câte se pare, vor fi şi mai mari. În devizul de cheltuieli al Parlamentului pentru 2008 sunt prevăzute 4 milioane 560 de mii de lei pentru întreţinerea maşinilor din baza auto şi încă 5 milioane 790 de mii de lei pentru achiziţii, salarii şi deplasări. Câţi bani sunt planificaţi pentru a fi cheltuiţi de către baza auto a Guvernului nu am reuşit să aflăm. Contabilulşef al instituţiei a refuzat să ne ofere această informaţie. Alte surse din cadrul parcului auto al executivului ne-au comunicat că suma va creşte semnificativ şi asta pentru că s-a scumpit combustibilul şi pentru că se apropie alegerile şi deplasările oficialilor în teritoriu vor fi mult mai dese.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 17.01.2008

Cadouri scumpe pentru NIT Comuniştii sunt darnici cu cei care îi slujesc. Pentru propaganda pe care leo face zi de zi postul de televiziune NIT, puterea i-a răsplătit cât se poate de generos. Le-a „dăruit” recent licenţă pentru trei posturi noi, pentru a se extinde, şi o clădire întreagă cu nouă etaje, pentru a deschide studiouri noi.

Controversata clădire a guvernului de pe şos. Hânceşti 53, din care acum trei 200

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ani a fost evacuat Biroul Naţional de Statistică şi ceilalţi chiriaşi, cu excepţia NIT, se pare că a fost nu demult scoasă spre privatizare. Evident, nu e greu să ghicim pe mâna cui va încăpea aceasta.

Posturi tv noi pentru NIT Campania electorală pentru anul 2009 a început deja, neoficial, pentru comunişti. Despre acest fapt vorbesc toate mârşeveniile lansate zilnic de actuala putere la adresa adversarilor săi politici, prin intermediul postului de televiziune NIT. Iar pentru ca „tunurile” lui Voronin să bată bine şi cât mai departe, guvernanţii le dotează cu dărnicie. Vinerea trecută, Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) a decis să-i acorde postului de televiziune NIT licenţă pentru utilizarea a trei posturi noi – la Străşeni, Mândreştii Noi şi Leova. Pentru canalele respective alături de NIT a concurat şi postul TV „Elita” din Rezina, dar, cu votul a cinci din cei şapte membri CCA, NIT a câştigat concursul. După obţinerea acestora, circa 80% din populaţia republicii va avea acces la postul comunist de televiziune. O asemenea acoperire nu are în R. Moldova niciun post de televiziune privat.

Doi ani au fost chiriaşi ilegali Pe lângă aceste trei posturi tv, se pare că NIT va obţine în viitorul apropiat un dar mult mai semnificativ, clădirea de pe şos. Hânceşti 53, unde închiriază în prezent spaţii. De mai bine de doi ani de zile, NIT este singurul chiriaş din această clădire (cu nouă etaje!) aflată la balanţa guvernului. Încă la sfârşitul lui 2005, JURNAL scria despre scandalul apărut în jurul imobilului de la această adresă. Atunci, Direcţia generală pentru administrarea clădirilor guvernului (DGACG) le ceruse tuturor instituţiilor care închiriau spaţii în această clădire să elibereze încăperile şi să plece. Cu mare zarvă, fusese evacuat şi Biroul Naţional de Statistică, care a fost ulterior mutat într-o clădire aproape avariată de pe str. Grenoble. Şi postul de televiziune NIT fusese atunci avertizat să plece până la sfârşitul lui 2005, dar au trecut de atunci mai bine de doi ani şi NIT tot în aceeaşi clădire se află. Din câte se pare, autorităţile nu s-au ostenit nici să se adreseze în instanţa de judecată pentru a obliga postul de televiziune să se conformeze solicitării DGACG, deşi ar fi trebuit să o facă.

Datorează statului opt milioane pe an Din păcate, nu am reuşit să aflăm care este suma pe care o plăteşte NIT pentru chiria imobilului. Or, tot ce ţine de clădirea de pe şos. Hânceşti 53 este consi201

Transparency International – Moldova

derat tabu la DGACG. Însă, potrivit documentelor, până a rămâne singuri în această clădire, NIT închiria acolo spaţii cu suprafaţa totală de 642,9 m. p., ceea ce reprezintă un etaj. Surse din cadrul DGACG ne-au comunicat că, în conformitate cu tarifele stabilite de stat, arenda unui metru pătrat în spaţii din clădirile ce aparţin guvernului costă 1358 de lei pe an. În aceste condiţii, chiria întregului bloc ar fi trebuit să îl coste pe NIT aproape 8 milioane de lei pe an. Ceea ce ni se pare un lux pentru un post de televiziune din R. Moldova.

Totuşi, condiţiile acestea, se pare că avantajează atât Guvernul, cât şi NIT-ul, pentru că la întrebarea dacă este posibil de a arenda spaţii în clădirea de pe şos.

Hânceşti 53, şeful adjunct al DGACG, Nicolae Malacinschi, ne-a comunicat că încăperi libere pe această adresă nu sunt.

Surse din cadrul DGACG, care au solicitat anonimatul, ne-au comunicat însă că pe şos. Hânceşti 53 nu se dau în arendă spaţii pentru că imobilul a fost scos la privatizare (!).

JURNAL a încercat să afle mai multe detalii despre aceasta de la Malacinschi, însă funcţionarul a refuzat să ne vorbească.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 24.01.2008

Risipă în ţara lipsurilor Peste 130 de milioane de lei a cheltuit, timp de 6 ani, conducerea statului pentru reparaţii şi reconstrucţii în clădirile Parlamentului, Preşedinţiei şi ale Guvernului. Aceşti bani alocaţi de la bugetul de stat pentru finanţarea „confortului” demnitarilor ar fi putut ajunge pentru achitarea pensiei medii pentru aproape 200 de mii de bătrâni. Dar, întorcându-se cu spatele la principalul lor electorat, guvernanţii au ales altă modalitate de a cheltui banii publici.

Cele mai mari sume de bani alocate pentru investiţii şi reparaţii în instituţiile de stat au fost tocate în ultimii 6 ani în clădirea Preşedinţiei şi în pensiunea de 202

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

la Holercani unde este amplasată vila lui Vladimir Voronin, precum şi ale altor oficiali de rangul întâi. Astfel, potrivit unei informaţii oferite de Guvern la interpelarea deputatei neafiliate Vitalia Pavlicenco, numai în anul 2006, pentru tot felul de lucrări de reparaţie şi reconstrucţie la Preşedinţie au fost alocate de la bugetul de stat peste 24,5 milioane de lei (!). Din aceşti bani, instituţia şefului statului nu şi-a permis decât reconstrucţia reţelelor inginereşti şi instalarea unor noi corpuri de iluminat, reînnoirea sistemului de condiţionare a aerului şi reconstrucţia unei săli de şedinţe, a bibliotecii şi a cantinei.

Mofturi din bani publici Numai pentru sala de şedinţe de la etajul patru din clădirea cu geamuri fumurii s-au cheltuit peste 6,5 milioane de lei. Iar reconstrucţia bibliotecii prezidenţiale ne-a costat şase milioane de lei, asta deşi în acelaşi an angajaţii Bibliotecii Naţionale se plângeau că primesc de la buget doar ce trece printre degete şi că dacă li s-ar aloca 5 milioane de lei ar reuşi să rezolve problemele grave de întreţinere pe care le au. Preşedintele Voronin a avut grijă să-şi renoveze şi cantina de la serviciu, pentru care s-au plătit aproape 5 milioane de lei, bani suficienţi pentru a cumpăra un restaurant întreg.

Cele mai multe suspiciuni trezesc însă cele 6,67 milioane de lei cheltuiţi pentru reconstrucţia reţelelor inginereşti şi pentru instalarea utilajelor electrice.

Or, spun sursele noastre din cadrul Preşedinţiei, tocmai în această perioadă a fost importat de peste hotare, fără achitarea taxelor şi a plăţilor de devamare, un candelabru pentru Preşedinţie care a costat 5 milioane 500 de mii de lei.

Bani grei pentru o vilă nelocuită S-au făcut reconstrucţii la greu în anii 2002-2005 şi în altă clădire a Preşedinţiei.

Este vorba despre blocul de pe str. Sfatul Ţării 53, în care îşi are sediul Serviciul de petiţii şi audienţă al Preşedinţiei şi pentru care în anii menţionaţi s-au alocat de la buget peste 10 milioane de lei.

203

Transparency International – Moldova

În timpul ultimilor şapte ani, s-a schimbat esenţial şi aspectul Pensiunii de la Holercani. Pentru aceasta s-au cheltuit din buget 17,6 milioane de lei. Doar pentru reconstrucţia clubului şi a cantinei pensiunii s-au alocat de la buget 7,37 milioane de lei, ceea ce reprezintă de şapte ori mai mult decât a fost prevăzut în Legea bugetului de stat pentru 2008 pentru investiţii şi reparaţii capitale în raionul Hânceşti (!). Renovarea vilei nr.1 de la Holercani ne-a costat în 2006 5,5 milioane de lei. Cu toate acestea, susţin angajaţii administraţiei pensiunii, în anul trecut în această vilă nu s-a odihnit nimeni.

10 milioane pentru Condriţa şi 10 pentru Căpriana S-a bucurat de atenţia conducerii statului şi complexul prezidenţial de la Condriţa, în care obişnuieşte să se retragă preşedintele Voronin când simte necesitatea de a se relaxa. Aici, în ultimii cinci ani, au fost băgaţi peste 10 milioane de lei, bani publici, pentru tot felul de reconstrucţii. În schimb, pentru renovarea clădirii în care a fost transferat Biroul Naţional de Statistică, după ce a fost alungat din vechiul său sediu rămas zestre postului comunist de televiziune NIT, s-a alocat de la buget doar un milion de lei.

Tot 10 milioane a alocat Guvernul în 2004 pentru reconstrucţia mănăstirii de la Căpriana. Gurile rele vorbesc că aceşti bani au fost daţi pentru construcţia unei săli speciale în care stau înalţii demnitari atunci când vin să se roage în lăcaşul sfânt.

Fonduri pentru locuinţele demnitarilor Conducerea statului a găsit bani şi pentru ajutorarea demnitarilor care au nevoie de spaţiu locativ. Anume în acest scop au fost alocate mai bine de 7 milioane de lei în ultimii cinci ani. Din aceşti bani, 300 de mii reprezintă cota-parte la construcţia sau procurarea spaţiului locativ pentru angajaţii Preşedinţiei, 4,5 milioane de lei – pentru asigurare cu spaţiu locativ a funcţionarilor de la Guvern şi peste 2 milioane de lei pentru procurarea şi construcţia de locuinţe pentru deputaţii din Parlament. Ce s-a făcut cu aceşti bani însă nu se prea ştie.

Or, după cum afirmă unii deputaţi din opoziţie care aşteaptă de mai bine de trei ani vreun ajutor din partea statului pentru a-şi putea cumpăra o locuinţă în Chişinău, până acum au fost hrăniţi doar cu promisiuni. Dar la acest subiect vom reveni în cadrul unui alt articol.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 16.05.2008 204

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Milioane pentru baştina lui Tarlev Zeci de milioane de lei au fost alocate de Guvern începând cu 2001 pentru r. Basarabeasca, fostul judeţ Lăpuşna, şi, în special, pentru satul Başcalia de unde se trage actualul premier Vasile Tarlev. Pe parcursul celor şapte ani de guvernare comunistă, şcoala din satul de baştină al premierului (devenită printr-o hotărâre de guvern din 2002, Liceu Teoretic „Marcu Tarlev” – n.r.) a fost transformată în una dintre cele mai moderne instituţii de învăţământ din republică. Prim-ministrul a avut grijă să aducă şi gaze în satul natal, să repare în fiecare an drumurile de acces spre Başcalia, iar în viitorul apropiat se planifică crearea unui sistem de canalizare în localitate, din cei 2 milioane de euro obţinuţi de R. Moldova în calitate de grant de la Uniunea Europeană. Şi toate astea în situaţia în care alte raioane unde comuniştii se află în opoziţie sunt lăsate de izbelişte de către actuala guvernare.

Peste jumătate de milion pentru şcoala premierului Printr-o hotărâre de guvern emisă acum două săptămâni (pe 19 februarie), Ministerul Finanţelor este obligat de guvern să aloce din fondul de rezervă al executivului 300 de mii de lei pentru Liceul Teoretic din s. Başcalia. Aceşti bani urmează a fi utilizaţi pentru reparaţia capitală a sălii de sport şi a camerelor de duş (!) din şcoala în care cu ani în urmă a învăţat actualul premier.

Responsabilii de la Direcţia învăţământ preuniversitar din cadrul Ministerului Educaţiei şi Tineretului ne-au spus că nu ştiu de existenţa cabinelor de duş în şcolile din republică. Banii alocaţi prin această hotărâre de guvern nu sunt însă unicii de care a beneficiat Liceul Teoretic din s. Başcalia în ultimii doi ani.

La 24 decembrie, anul trecut, Tarlev a dispus ca liceului care, din întâmplare sau nu, se numeşte „Marcu Tarlev”, să-i fie acordaţi alţi 110 mii de lei pentru construcţia acoperişului. Asta chiar dacă la 19 decembrie 2007 în acelaşi scop au fost alocaţi 175 de mii de lei, iar la 17 aprilie 2007 guvernul a semnat o hotărâre prin care liceului i se acordau din fondul de rezervă materiale de construcţie pentru reparaţia aceluiaşi acoperiş.

Opt milioane pentru o tabără nefuncţională De o mare atenţie din partea premierului se bucură şi grădiniţa din s. Başcalia şi tabăra de odihnă deschisă în localitate în 2004 în baza unei case de locuit cu două apartamente şi a unui şopron pentru maşini agricole (după cum a 205

Transparency International – Moldova

constatat Curtea de Conturi în urma unor verificări efectuate în 2004 – n.r.).

Numai prin hotărârea de guvern de la sfârşitul lunii decembrie, grădiniţa din această localitate a primit 900 de mii de lei pentru reparaţii capitale, iar în 2006 aceasta a fost gazificată din bani din fondul de rezervă al executivului. Tabăra de odihnă din Başcalia, deschisă, potrivit raportului Curţii de Conturi, cu mari încălcări ale legislaţiei, a păpat în ultimii patru ani aproape 8 milioane de lei (!). Numai în anul curent pentru aceasta au fost alocaţi 5,4 milioane de lei, dar tabăra încă nu funcţionează. Cel puţin aşa susţin oamenii din sat.

Se va construi şi un sistem de canalizare Tot de la locuitorii din Başcalia am aflat că de când consăteanul lor a ajuns în funcţia de şef al guvernului, în sat s-au făcut multe lucruri bune. „Satul a fost gazificat, drumurile reparate, biserica reconstruită, iar în curând vom avea şi apă la robinet”, ni se laudă Ana Caraman. Nu putem să nu o credem, mai ales că zeci de hotărâri de guvern cu privire la alocarea de bani pentru satul natal al lui Tarlev sunt foarte convingătoare. Başcalia a fost gazificat încă în anul 2002, fiind printre primele localităţi rurale din republică care au beneficiat de gaz natural.

Premierul a avut grijă ca în fiecare an să fie reparat şi câte un drum de acces spre satul său, pentru asta cheltuindu-se în total aproximativ 3,5 milioane de lei. Iar printr-o hotărâre de guvern de la mijlocul anului trecut s-a decis ca în Başcalia să fie construit şi un sistem de canalizare, dintr-o parte din cele 2 milioane de euro obţinute de stat din partea Uniunii Europene în cadrul programului de securitate alimentară.

Raionul privilegiilor Cu o populaţie de 3800 de locuitori, satul de baştină al lui Vasile Tarlev beneficiază de o susţine financiară din partea statului de zeci şi chiar sute de ori mai mare decât alte localităţi din republică în care primarii nu sunt comunişti. Fostul primar al com. Buţeni din r. Hânceşti, fostul jud. Lăpuşna, 206

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Anatol Postolache (membru al AMN), ne-a comunicat că timp de opt ani cât a condus satul, Buţenii (care au acelaşi număr de locuitori ca şi Başcalia – n.r.) au beneficiat din partea statului de doar 800 de mii de lei, bani acordaţi pentru gazificare. Pentru reparaţia drumurilor şi a şcolii medii din sat (în care învaţă peste 1100 de elevi) în tot acest timp nu a fost alocat de guvern nici un bănuţ.

Apropo, în liceul din Başcalia învaţă doar 471 de elevi.

De un mare privilegiu se bucură întreg r. Basarabeasca în care la putere sunt comuniştii. După ce prin Legea bugetului de stat pentru 2008 acestui raion i-au fost alocate 32 de milioane 770 de mii de lei, prin hotărârea de guvern din 24 decembrie 2007, Basarabeasca a mai primit încă 24 de milioane de lei pentru redresarea situaţiei social-economice.

Mariana Raţă, Jurnal de Chişinău, 7.03.2008

Căminele studenţeşti – cuibuşor de corupţie Penuria de locuri în căminele studentesti şi preţurile exorbitante pentru închirierea unei locuinţe au generat in ultimii ani un nou soi de business, destul de profitabil. Taxele ilegale pentru un loc in camin, dupa cum spun studentii, variaza in functie de conditiile de trai – de la 50 la 200 de dolari. In acelasi timp, administratiile institutiilor universitare afirma ca distribuirea locurilor in caminele studentesti se face in mod transparent si regulamentar.

Ideea investigaţiei a pornit de la o experienţă personală. Eram anul II la Jurnalistică, USM. Mă întorsesem de peste hotare în luna septembrie şi era deja târziu să aplic o cerere pentru un loc în căminele Universităţii de Stat.

Mi-am găsit o gazdă, însă, după o lună, am renunţat pentru că preţul era prea mare pentru condiţiile respective. În ajutor, mi-a venit un prieten, fost student la ASEM, care mi-a propus un loc în unul din căminele Academiei. În doar cîteva zile mi-am pregătit bagajul şi contra a o mie de lei m-am făcut cu un loc în căminul nr.2 din str.

Florilor. Pe etajul care locuiam cel 207

Transparency International – Moldova

puţin încă un student era de la altă Universitate, iar alţii trei nu corespundeau cerinţelor regulamentare.

Reuşita academică prioritară?

Potrivit Regulamentului cadru privind funcţionarea căminelor din subordinea Instituţiilor de Învăţământ de Stat, studenţilor orfani şi invalizi li se oferă in mod obligatoriu un loc în cămin. Urmeaza studenţii cu media academica mare ,,Selectarea se efectuează în ordine descrescândă, de la cea mai mare la cea mai mică, după cota de repartizare pe facultăţi, până la nivelul la care sunt locuri disponibile”, îmi explică Igor Popovici, pro-rector în probleme de administrare şi gospodărie, ASEM. ,,Reuşita academică este prioritară în distribuirea locurilor în cămin. Restanţierii nicidecum nu pot fi incluşi în listele de cazare, doar in cazul studenţilor orfani şi invalizi se mai admite câte o restanţă”, relatează Dorina Burduja, Preşedintele Biroului Sindical, Facultatea Industria Uşoară, UTM. Listele cu studentii care urmeaza a fi cazati in camine sunt vizate de un sir de persoane, intre care decanii facultăţilor, preşedintele Comitetului Sindical, studentul-membru al Senatului Studenţesc.

Cu toate acestea, realitatea arată ca foarte multi studenti, care nu fac parte din categoriile mentionate, beneficiaza de locuri in caminele studentesti. Ion M. de la ASEM locuieste in camin, desi are cateva restante. Norocul său sunt, după cum spune el, rudele sale, care l-au „ajutat” sa obtina un loc in unul din caminele Academiei. Mihai V. a absolvit anul trecut aceeasi institutie. A locuit tot timpul in camin, desi, dupa cum recunoaste, nu a avut o reusita prea buna.

Patru – cinci persoane într-o odaie Studentii care nu obtin un bon de repartie in camin sunt cazati, de regula, in camere destinate pentru două persoane, iar el fiind cea de-a treia sau, chiar mai rău, cea de-a patra persoană. Un exemplu elocvent în acest sens este cazul Verei N., studenta la ASEM. Dansa, dupa ce a revenit din SUA, a apelat la decanat pentru un loc în cămin, dar i s-a spus ca toate locurile in camine au fost distribuite. A mers la un cămin al ASEM, unde, potrivit ei, contra unei sume de 100 de dolari a obtinut un loc intr-o camera unde mai locuiau patru fete. ,,Ştiam că îmi va fi greu într-o cameră cu multe persoane, dar am acceptat până la urmă, pentru ca chiriile sunt foarte scumpe la moment”, spune Vera N. 208

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

În Regulamentul – cadru este stipulat faptul că la cazarea studenţilor se va respecta în mod obligatoriu normele sanitare – minimum 6m2 pentru o persoană. Reprezentantii sindicatelor studentesti considera ca nu e o porblema daca sunt mai multi studenti intr-o camera. ,,Din cauza ca din anii 70 nu s-au mai construit camine, anual acordam un surplus de locuri – cam 15 la suta”, susţine Victor Gîrlea, preşedintele Comitetului Sindical, USM. ,,Interesul nostru e sa acoperim cat mai multe cereri de cazare din partea studenţilor” este de părere Eugen Popovici, preşedintele Comitetului Sindical, ASEM. Întrebaţi dacă pentru acest surplus se plătesc taxe suplimentare sau dacă se eliberează bonuri de plată, răspunsurile reprezentanţilor din administraţia Universităţilor au fost unanime: ,,Nu se percepe nici o taxă suplimentară, de la niciun student”.

Intendentul – salvarea studenţilor Cei mai norocoşi studenţi sunt selectaţi de către Comisia Centrală, ceilalţi, care pretind şi ei la un loc în cămin, utilizează diferite modalităţi pentru a se pricopsi cu loc de trai intr-un camin. Ajutorul de cele mai deseori vine de la intendent. El gaseste solutii pentru toate situatiile. ,,Prietenul meu a obţinut loc în cămin regulamentar. Însă în bonul de cazare era indicată o cameră unde locuiau patru persoane. El nu a acceptat şi a apelat la intendent ca să i se acorde o cameră de două persoane. Pentru acest lux el ar fi plătit intendentului 300$”, povesteşte Adriana N., USM. ,,Vara trecută am mers în Statele Unite ale Americii. Înainte ca să plecăm, eu şi prietenul meu, am scris cerere pentru a ni se oferi loc în cămin. Cu certitudine trebuia să obţinem fiecare câte un loc, pentru că aveam o medie mare: 8,5 şi respectiv 9,3, dar problema era că vroiam să locuim într-o cameră, nu separat. Am întrebat intendentul ce sa facem, iar el ne-a zis că la întoarcere să-i aducem jumătate din America şi problema e rezolvată. Ne-am dat seama la ce făcea aluzie şi cînd am revenit i-am dat 50$ (suma a fost propusă de noi) si am obtinut fara probleme o camera ca sa locuim impreuna, îmi povesteşte Natalia C., Universitatea din Bălţi. ,,Selectarea studentilor şi repartizarea bonurilor de cazare se face exclusiv de către Comisia Centrală, intendentul nu este în drept să acţioneze din proprie iniţiativa” afirma Eugen Popovici, preşedintele Comitetului Sindical ASEM. Pentru evidenţa locatarilor căminelor se creează de 2-3 ori pe an câte o comisie la fiecare Universitate, însă de cele mai multe ori nu se descoperă nici o în209

Transparency International – Moldova

călcare. ,,Cea mai recentă comisie a fost constituita în martie curent, încălcări nu am depistat. Totul este în ordine”, precizează Eugen Popovici, preşedintele Comitetului Sindical, ASEM. Realitatea, dupa cum am vazut este alta. Intendentii care fac business cu locurile in camine nu numai ca nu anunta comisiile centrale despre locurile pe care le ofera suplimentar, nu dau bonuri pentru sumele percepute de la studenti, nu ofera legitimatii, dar au grija ca atunci cand vine un control, sa anunte studentii ilegali ca ar fi bine „să încercăm să nu fim pe acasă” in zilele respective, cum se intampla deseori in caminul ASEM, unde am locuit ilegal anul trecut.

Intendenţii neagă ,,În căminele institutiei noastre nu au dreptul să fie cazaţi studenţi de la alte universităţi, exceptie ar fi doar in cazul fraţilor, mai cu seamă a celor gemeni, care nu vor să fie despărţiţi, afirmă Nelea Ursu, preşedintele Orăşelului Studenţesc, USM. ,,Colegul meu de cameră este de la USM, pe când toţi ceilalţi suntem de la UTM. El a venit mai târziu ca noi şi ne-a povestit odată, printre altele că cu ajutorul intendentului a putut căpăta un loc în căminul nostru” spune Vasile B., student UTM. Am insistat să ştiu şi părerea unui intendent vis-a-vis de această problemă. Am mers la intendentul care administrează căminul în care am stat anul trecut. Nu îşi amintea de mine. Era şi de aşteptat, pentru că banii pentru locul în cămin au fost daţi prin intermediul unui coleg. El a confirmat faptul că studenţii de la alte Universităţi nu au dreptul să locuiască în căminele ASEM-ului şi a negat că in caminul pe care il administreaza ar trăi vreun student de la altă Universitate-. ,,Doar studenţi de la ASEM” – a tinut sa sublinieze intendentul.

Prea puţine cazuri cercetate Desi, in caminele universitare locuiesc multi studenti care au achitat taxe ilegale, in organele de drept sunt prea putine cazuri cercetate. Pe site-ul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţie (CCCEC) au gasit două cazuri cu implicarea intendenţilor în luare de mită. Era cazul unei studente a Universităţii Agrare din Moldova, în vârstă de 22 de ani, care a declarat că intendentul căminului amplasat pe str.Mirceşti 22/2B, a estorcat de la ea 1600 210

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

lei pentru oferirea spaţiului de trai în cămin. În cel de-al doilea caz, în flagrant delict, în momentul primirii recompensei ilicite în sumă de 800 lei a fost reţinut intendentul căminului Universităţii Agrare Ghenadie Bodarev, în vârstă de 31 de ani. În cadrul audierii, Bodarev si-a recunoscut vina.

Interesul personal mai presus de toate Este dificil să demonstrezi un fenomen pe care mulţi îl neagă, dar care, totuşi, există. Mai ales atunci cand in joc sunt puse interese, fie că sunt personale sau comune. Administraţiile universităţilor nu pot sa nu cunoasca problema, dar nu intreprind nimic pentru a stopa ilegalitatile din camine. Organele de drept nu reactioneaza, pentru ca nu au sesizari. Cei care se fac cu locuri in camine contra unor taxe nu reclama la Politie, pentru ca in caz contrar vor trebui sa cheltuie sume mult mai mari pentru a sta in gazda, iar intendentii si intermediarii care profita de aceasta situatie si se pricopsesc cu sume frumusele fara sa muncescă – de ce si-ar crea probleme?

Acest articol a fost scris în cadrul Proiectului „Tinerii jurnalişti scriu pe teme de corupţie”, realizat cu susţinerea Academiei pentru Dezvoltare Educaţională (AED) şi cu suportul tehnic din partea IREX, în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitoring a Societăţii Civile în Republica Moldova (CCMSCM), desfăşurat în baza acordului de cooperare cu USAID. Programul CCMSCM este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite Pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Planului Preliminar de Ţară al R. Moldova (PPŢ). Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar cele ale AED, IREX, USAID sau MCC. Anastasia Rotaru, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 22.08.2008

Точка зрения

Превратности паспортизации Министерство информационного развития, а ранее департамент информационных технологий всегда находились на особом счету. Повышенным вниманием это ведомство пользуется с началом эры всеобщей паспортизации, вслед за которой последовало несколько значимых скандалов, 211

Transparency International – Moldova

связанных с паспортными бланками. Парламентарии практически всех созывов начинали свою работу с «расследований» условий контрактов, заключенных с фирмами, аффилированными Борису Бирштейну. Последствий не было, депутатов успокаивали ответами из прокуратуры, квинтэссенция которых была «все по закону», «все под контролем», нарушений и злоупотреблений нет. Вызвал удивление недавний показательный переброс банковского счета, на который перечисляются деньги за оформление паспортов и прочих документов, из «Эксимбанка» в «Финкомбанк», но это внутренние заботы ГП «Registru», не так ли? Ситуация несколько изменилась весной 2008-го, после отставки правительства Василия Тарлева. На удивление, Владимир Моложен не сохранил свой пост, министерство возглавил его зам Павел Бучацкий. А Владимира Андреевича назначили на важный, но все же менее ответственный пост руководителя «Registru». Исследователи кадровых перестановок делились мнениями о «президентской опале», но в своих оценках промахнулись. Действительно, в начале августа в «Официальном мониторе» опубликовано заключение Счетной палаты по аудиту соответствия, проведенному в министерстве и подведомственных ему госпредприятиях. Заключение датировано 22 мая с.г. – именно в этот день постановлением правительства Владимир Моложен был назначен администратором ГП «Центр государственных информационных ресурсов «Registru». Так что все это больше похоже на «начало жизни с чистого листа». Само ГП реорганизовано в новую структуру, и руководитель новый. Тем не менее, изучить заключение Счетной палаты нужно: документ вышел познавательным. И в очередной раз поразмыслить о буднях и превратностях молдавской паспортизации. ГП «Registru» действует на всей территории страны. Предприятие оказывает услуги по документированию, проектированию и внедрение автоматизированных информационных систем, созданию государственных информационных ресурсов и т.п. ГП состоит из 348 подразделений, в том числе четырех центров и 28 управлений. Доходы и расходы предприятия от продаж в 2007 году возросли, по сравнению с 2006-м, на 76,2 млн леев и на 59,1 млн, соответственно. В абсолютных цифрах доход составил 380,8 млн леев. Доходы в основном получены от выдачи документов физическим и юридическим лицам (70%).

212

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Но! «Поскольку аналитический учет по каждой отдельной услуге в надлежащем порядке не ведется, не удалось определить их рентабельность», – пишет аудитор Счетной палаты, старший государственный контролер Серджиу Штирбу. – «Предприятие не располагает адекватной информационной системой, охватывающей все сегменты финансово-хозяйственной деятельности и оптимизирующей систему внутреннего контроля. Так, информационная программа бухгалтерского учета не позволяет проводить подробный аналитический учет имущества, сделок, доходов и расходов, а также представлять бухгалтерскую информацию в простой и доступной форме. Бухгалтерский учет не констатирует стоимость нематериальных активов, произведенных ГП (исследования, концепции, продукты программного обеспечения)». Расходы на содержание центров ГП ненароком оказались включены в стоимость оформления документов. Определение производственных расходов по каждой оказываемой услуге осуществляется на предприятии вручную. А примерная рентабельность предприятия такова: изготовление документов – 61,7%, выдача номерных знаков для автомобилей – 6,3%, изготовление печатей – 77%, защитные технологии – 131,1%. Более того, ГП вообще не наделено правом устанавливать цены на выполняемые работы и оказываемые услуги как по оформлению документов Национальной паспортной системы, так и сертификатов о регистрации, водительских удостоверений и пр. Тарифы не опубликованы, расчеты отсутствуют. При том в 2007 году предприятие оформило 585,1 тыс. паспортов, 311,8 тыс. удостоверений личности, 88,9 тыс. водительских прав, 127,8 тыс. сертификатов о регистрации транспорта. «ГП «Registru» было создано исключительно для удовлетворения потребностей публичного характера и не преследовало цель извлечения прибыли», – тактично напоминают аудиторы. Посмотрим куда идут расходы. На конец прошлого года на предприятии работало 2620 человек: 1446 служащих, 543 специалистов и 631 рабочих (из 213

Transparency International – Moldova

которых 97 водителей). Средняя зарплата равнялась 3 тыс. леев, расходы по оплате труда составили 105,6 млн леев. Все бы хорошо, только вот даже аудиторы Счетной палаты не смогли проверить правильности исчисления заработной платы руководителя. Якобы существуют два противоречащих друг другу правительственных документа. Далее, госпредприятие находилось в судебном разбирательстве с двумя нерезидентами. На момент проведения аудита тяжба рассматривалась в Международном арбитражном суде при Международной торговой палате. На основании обращения МИРа расходы «Registru» на погашение арбитражного сбора составили 3,4 млн леев, а гонорар адвокатов – 10,9 млн леев! И предприятие решило оплатить счета без анализа эффективности оказанных услуг. Перманентно предприятие занимается разработкой и внедрением информационных систем. Благо, правительство подкидывает генподрядчику отличные заказы: проекты «Учет и контроль разрешенных лекарств», «Государственный регистр акцизных марок», «Учет бланков налоговых накладных», «Государственный регистр бутилированной природной минеральной воды, питьевой воды и безалкогольных напитков». Увы, Счетная палата именует ГП простым посредником... Агентство по лекарствам, ГГНИ и Национальный научно-практический центр профилактической медицины заключили с ГП договоры о разработке и внедрении указанных информационных систем. В свою очередь, «Registru» без проведения тендера заключило с различными компаниями договоры о внедрении информационных ресурсов. Например, с ООО «Metrompas» – договоры о печатании этикеток с латентной полосой, акцизных марок, налоговых накладных и государственной торговой марки на воду. У «Metrompas» закуплено товаров и услуг на общую сумму 57 млн леев. «Впоследствии цены на печатание акцизных марок и налоговых накладных были пересмотрены и увеличены примерно на 30%, хотя курс евро, на базе которого осуществлялся расчет, снизился», – удивляются аудиторы. Еще ГП заключило договоры с компаниями «Mester», «Onix-JCV», «BCS-Soft», «Master Systems» и «DAAC System Integrator». Они поставили товаров и услуг на 11,5 млн леев. А стоимость продуктов программного обеспечения, разработанных самим ГП «Registru», составила только 200 тыс. леев. Посредническая деятельность оказывается выгодной.

214

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ГП владеет долями участия в 7 компаниях на общую сумму в 54 млн леев. Некоторые из них пользуются особой благосклонностью со стороны государственного совладельца. Так, база отдыха в Вадул луй Водэ «ITRelax» получила долгосрочный заем в 1,3 млн леев, а «IT-Cafe» – 0,2 млн леев. Также согласно решению административного совета предприятия, с баланса ГП «Registru» в уставный капитал «IT-Relax» передано основных средств на сумму 50,2 млн леев, и безвозмездно – ценностей еще на 4,7 млн. «IT-Cafe» повезло поменьше, это ООО получило в бесплатное пользование помещение и 80 тыс. леев. Не называемому Счетной палатой предприятию, в котором у ГП «Registru» 49% уставного капитала (2,6 тыс. леев, не отраженные в бухгалтерском учете), в предыдущие годы предоставлено два безвозмездных займа в сумме 0,5 млн леев. Также ГП не располагает никакой информацией о финансово-хозяйственной деятельности двух предприятий, в которых имеет доли участия; еще одно предприятие было ликвидировано в далеком 2005-м, но в бухгалтерии об этом печальном событии позабыли. «Мы внимательно изучили заключение по аудиту соответствия Счетной палатой», – говорит руководитель пресс-центра министерства информационного развития Анжела Кику. – «Все указанные недостатки и недочеты в работе сейчас анализируются. Одновременно идет разработка плана действий, который помог бы устранить все погрешности. Планируется, что до 1 сентября мы завершим эту работу». Неужели цены на паспорт будут снижены?.. Иван Святченко, Экономическое обозрение «Логос-пресс», 8.08.2008

Точка зрения

Лоббизма не будет? Национальная стратегия по предупреждению и борьбе с коррупцией, а также план действий по ее реализации утверждены в 2004-м году. Еще в третьем квартале 2006 года министерство юстиции обязано было представить кабинету министров итоговый вариант законопроекта о лоббизме. Соисполнителями минюста назывались ЦБЭПК, минэкономики, МВД, СИБ и Генеральная прокуратура. Разработку законопроекта координиро215

Transparency International – Moldova

вала специальная группа по осуществлению мониторинга, персональный состав которой определяет и утверждает президент. В последствии deadline перенесли на ноябрь 2008-го. Международные эксперты втолковывали молдавским чиновникам, как полезно будет ограничить законодательными рамками теневое лоббирование, в ярких красках делились своим опытом, проводились «круглые столы» и брифинги. В 2003 году на заседании Межпарламентской Ассамблеи СНГ приняли модельный закон «О регулировании лоббистской деятельности в органах государственной власти», своеобразная точка ориентирования для последующих действий государств Содружества. Но мы идем своим путем. Закона о лоббизме не будет. На прошлой неделе правительство внесло поправки в план действий, которые должны быть реализованы в рамках Национального плана развития, рассчитанного на 2008-11 гг. Исключив из плана разработку закона о лоббизме и сильно облегчив деятельность минюста. Замминистра Елена Мокану полагает, что такой закон Молдове не нужен. По ее мнению, основные цели этого документа – прозрачность законодательного процесса, исключение незаконного влияния групп интересов на процесс разработки и принятия нормативных актов, а также регулировка проблем, связанных с конфликтами интересов. И эти цели уже достигнуты. Давно принят и опубликован закон о конфликте интересов, а в 2006-м правительство одобрило и представило в парламент законопроект о прозрачности процесса вынесения решений. Как отмечает Елена Мокану, эти документы содержат если не все, то основную часть тех положений, которые должны трактоваться законом о лоббизме. Соответственно, и нет смысла разрабатывать отдельный документ. Что ж, по крайней мере – честно: поставили, наконец, точку в восьмилетней истории попыток разработки закона. Помнится, еще экс-президент Петр Лучинский представил парламенту законопроект о лоббистской деятельности, но в 2001-м парламент его отклонил. Документ предусматривал легализацию лоббистской деятельности, регламентацию и порядок ее учета, правила регистрации и аккредитации лоббистов, а также их ответственность в случае нарушения положений закона. Как писал тогда Лучинский, «без надлежащего контроля лоббистская деятельность часто проводится в ущерб государс216

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

тву, интересам гражданского общества и демократическим ценностям». Затем, в 2004 году законодательный центр разработал новый вариант закона. Его успели обсудить в постоянных парламентских комиссиях, однако итогового голосования не состоялось. По независящим от депутатов причинам. «В Национальной стратегии по предупреждению и борьбе с коррупцией было предусмотрено рассмотрение необходимости разработки отдельного закона, посвященного определению рамок и правил лоббизма», – говорит исполнительный директор «Transparensy International-Молдова» Лилия Каращук. – «Собственно, это было предложение нашей организации. Уверена, что такой закон повысил бы уровень открытости властей обществу, а граждане получили бы возможность более свободно контролировать процессы, происходящие во властных структурах. Что происходит сейчас? Бизнесмены, да и просто люди при деньгах, активно прибегают к неофициальной защите своих интересов. Продвигают определенные решения, принимаемые на уровне правительства или парламента. Более того, встречаются случаи откровенной покупки мест в избирательных списках на выборах разного уровня. Конечно, особо «котируются» депутатские места. Так вот, закон о лоббизме позволил бы перевести эти процессы в легальное поле, в более цивилизованное русло. Чтобы общество могло анализировать: та партия во время предвыборных дебатов говорила одно, а после стала продвигать совсем другие интересы. Почему вдруг? Гораздо эффективнее и проще работать в условиях законодательного определения правил лоббирования. Согласитесь, мы в состоянии увидеть, как те или иные решения принимаются явно в пользу импортеров, или местных производителей, или отдельных предпринимателей, или иностранных инвесторов. Так пусть все они начнут цивилизованную игру. Пусть будет человек, который приходит в парламент и открыто защищает интересы различных групп или бизнес-ассоциаций, чем это плохо?

217

Transparency International – Moldova

Разумеется, никто не в состоянии определить, насколько Молдова к этому готова. Даже если бы утвержденный вариант закона о лоббизме оказался бы максимально удачным, он заработал бы по-настоящему только через год-два после принятия. Европейское законодательство по-разному трактует определение лоббистской деятельности, так что рекомендовать что-либо конкретное сложно. Но, по крайней мере, Молдова скорее бы выиграла с принятием отдельного закона». Лоббизм (от англ. lobby – букв.: кулуары) – это способствование принятию органами власти решений, не связанное с подкупом государственных чиновников. Обычно речь идет о защите интересов отрасли, а не отдельных компаний. В США в 1946 году приняли специальный закон, согласно которому лоббисты должны обязательно регистрироваться в Сенате и в Палате представителей, указав область своих интересов. Лоббист обязан под присягой представить письменное заявление, в нем расписаны наименование и адрес учреждения, имя и адрес нанимателя, сроки найма, сумма вознаграждения и сумма, выделенная на расходы. Закон не ограничивает размер средств, которые тратятся на лоббирование. Но, конечно, использование денег федерального бюджета исключено. Ежеквартально лоббист представляет фискальным органам финансовый отчет. В число лоббистов входят Торговая палата США, Национальная ассоциация производителей, Национальная ассоциация риэлтеров и пр. А профессиональными лоббистами считаются те, кто тратит на эту деятельность не менее 20% рабочего времени. Штраф за нарушение закона может достигать $50 тыс. В Германии правила лоббизма присутствуют в Кодексе поведения члена Бундестага и Положении о регистрации союзов и их представителей при парламенте. Во Франции принципы лоббизма определяет Конституция и закон о предпринимательской деятельности. Европейское лобби склонно рассматривать политические партии как средство для представления интересов, американское почти отказалось работать с партиями. В России закон о лоббистской деятельности вносился в Госдуму трижды, но так и не стал документом федерального статуса. Излишне говорить, что лоббизм в Молдове цветет пышными розами и пионами. Собственные интересы продвигают бизнесмены и общественные объединения предпринимателей, встречаются примеры особой защиты 218

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

со стороны государства отдельных компаний. Государственные закупки, при всей декларируемой транспарентности, по-прежнему остаются террой игкогнита для сторонних наблюдателей. Вполне себе плодородное поле для роста коррупционной составляющей. Что происходит в неком государстве N (во избежании обвинений в попрании чести и достоинства)? Банковское лобби втискивает POS-терминалы в круглосуточные киоскиалиментары. Под предлогом защиты интересов отечественных производителей вводится новый экологический сбор за ввоз упаковок тетра-пак. В свою очередь, не отстают и импортеры, продавливая введение в обращение государственной торговой марки. Отечественная минералка должна быть ею маркирована, импортируемая – нет. При этом эксклюзивное право на печать таких марок предоставляется всего одной типографии. Рекламщики возмущаются тем, что австрийская компания получает монополию на строительство остановок и сооружение «современных рекламных панно». А сколько разговоров ведется о том, как власти упорно отстаивают преференциальные интересы отдельных Отцов и Детей? А после люди с миллиардным состоянием проводят пиар-компании, пытаясь доказать, что они вовсе и не олигархи... «По моим данным, разговоры о законе о лоббизме идут уже чуть ли не десять лет», – рассказывает член постоянной парламентской комиссии по экономической политике,бюджету и финансам Ион Гуцу. – «И ничего с места не сдвигается. По моему мнению, такой закон стране нужен. Но вряд ли парламент нынешнего созыва на своей последней сессии сумеет его рассмотреть. Тем более, что есть негативный отзыв со стороны министерства юстиции. Другой вопрос, почему вообще власти в целом и правительство в частности тормозят вопрос. Или, скажем по-другому, не слишком настаивают на его принятии. Думаю, парламент, сформированный после грядущих выборов, обязательно вернется к проекту закона о лоббизме. Такова мировая практика, и не надо нам изобретать что-то свое. В своей депутатской практике я встречал отдельные моменты лоббистской деятельности. Но в большинстве своем они касались мажоритарной фракции. Оппозиция, к сожалению, не может лоббировать чьи-то интересы, попросту не удается набрать необходимого количества голосов. А 219

Transparency International – Moldova

с фракцией ПКРМ договориться чрезвычайно сложно. Ну а если анализировать феномен лоббизма в Молдове вообще, то его можно встретить везде, вплоть до самых высоких кабинетов. И увы, лоббирование происходит за закрытыми дверями, по никому неизвестным правилам». Иван Святченко, Экономическое обозрение «Логос-пресс», 19.09.2008

Fiţuicile buclucaşe

Sau ce mai inventează studenţii ca să copieze la examene Imaginaţia studenţilor atunci când trebuie să ia o notă bună, fără prea multe eforturi, nu are margini. Metodele de copiere la examene devin din an în an mai sofisticate şi mai greu de depistat. Studenţii îşi motivează dependenţa de fiţuici prin faptul că nu reuşesc să asimileze toată materia, ca au emoţii sau că nu au găsit literatura necesară la bibliotecă ori în internet. Profesorii, la rândul lor, spun că studenţii sunt leneşi şi iresponsabili, iar copiatul e un viciu care trebuie dezrădăcinat.

Violeta nu reusise sa se pregateasca temeinic la un examen si a decis sa-si faca fituici. Le-a ascuns într-o mapă semitransparentă, în aşa fel încât să aibă cu uşurinţă acces la ea, iar profesoarea să nu o observe. A pus mapa pe scaunul dintre ea şi colegul de bancă. Când a vazut subiectele, a realizat că acestea îi erau cunoscute şi a vrut să ascundă mapa, însă colegul de bancă a rugat-o să o lase. Profesoara a observat la un moment dat că privirile lui se tot îndreptau insistent în direcţia mapei de pe scaun. Fiţuica a fost descoperită, la fel şi proprietara ei. I-a cerut sa paraseasca auditoriul, mentionand ca o va nota cu „doi”.

La insistenţa fetei, a lăsat-o totuşi să scrie testul, însă numai după ce i-a schimbat biletul cu întrebări şi a mutat-o în prima bancă. Se simţea foarte frustrată, mai ales pentru că s-a impus ca o persoană care învaţă şi ţine la imaginea sa.

Dar şi celelalte subiecte îi erau cunoscute şi, in final, a luat un „zece”.

Notă proporţională cu lungimea fiţuicei Cristina s-a echipat la un examen cu o fiţuică cu lăţimea de 7 cm, indoita in forma de armonie. Profesorul insa i-a deconspirat planul exact în momentul cand aşternea pe hârtie conţinutul lucrării. Dansul s-a amuzat pe seama „creatiei” studentei, spunandu-i ca nota pe care o va primi fa fi proportionala cu lun gimea fituicei. Mare i-a fost mirarea când a realizat că fituica buclucasa avea 220

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

tocmai 8 metri. Dar, intrucat, fiţuica a fost scrisă cu mâna şi nu xeroxată – i-a pus studentei nota „opt”.

Un alt caz hazliu mi l-a povestit Mariana, studenta la una din facultatile USM. Dansa a indraznit sa copieze la un examen, dar a fost prinsa de catre profesor, care nu era nimeni altul decat tatal sau. Sursa de inspiraţie a Marianei era un text, micsorat la maximul si xeroxat, pe care l-a oferit in cadrul orelor de curs chiar tatal ei. In cazul ei mustrarea a fost aspra, iar nota – dintre cele mai mici.

Şmecherii nedescoperite Deşi se inspiră cu regularitate din fiţuici la examene, o bună parte din studenţii cu care am discutat au marturisit că nu au fost descoperiţi niciodată. Metodele de copire sunt într-atât de sofisticate, încât unii dintre ei se descurcă de minune cu telefoanele mobile, accesand chiar si internetul, altii au o indemanare de invidiat si reusesc sa pacaleasca profesorii chiar si atunci cand copiaza direct din manuale sau conspecte. Datorita faptului ca studentii utilizeaza larg metoda copiatului de pe fituici xeroxate, de dimensiuni mici, in jurul universitatii de stat, centrele de fotocopiere au crescut ca ciupercile dupa ploaie.

Cel mai bine e sa copiezi sau sa-ti pui in ureche un dispozitiv de ascultat, daca te asezi in bancile din randul de la geamuri. La fel, poti copia neobservat si in primele banci, asta pentru ca profesorul de multe ori isi indrepta privirea spre cele din mijloc sau din fund. Dacă ti-ai ales locul corect, atunci poti utiliza nestingherit fiţuica ascunsă în mânecă, în buzunar, sub fustă sau în ciorap. De asemenea, poti trimite un sms unui coleg, care sa-ti dicteze sau sa-ti trimita raspunsul prin telefon, metode utilizate mai frecvent la facultatea de drept.

Pazea! Profesorul Arina Antoci, lector al Universităţii de Studii Europene, îi depisteaza foarte usor pe cei „cu musca pe căciulă”. De regula, pe student il tradeaza privirea sau emotiile, spunea dansa. In cazul in care l-a prins pe cineva ca triseasa, ii ia lucrearea si ii pune nota „doi” automat. Dumneaei consideră că studenţii copiază, au copiat şi vor copia pentru că îşi doresc note bune, fără de a depune mari eforturi, precizand ca cei care copiaza, de regula sunt mai slabi ca potential si nu vor avea mari reusite in viata, daca vor continua sa aiba acelasi stil de viata.

221

Transparency International – Moldova

De ce copiază studenţii?

La copiat apelează atât studenţii care nu sunt prea buni prieteni cu cartea, cat si cei care au o reusita buna. Victoria, studenta la Filologie, mi-a marturisit ca isi mai arunca ochii in carti sau conspecte atunci cand profesorul le permite acest lucru studentilor, „adica atunci cand se face a nu vedea ca ne mai uitam prin conspecte”. Uneori mai copiaza cand nu e sigura pe cunoştintele sale. Nu are remuscari, pentru ca este de parere ca sa copiezi la examene e doar o indeletnicire caracteristica studentilor. Unii studenti spun ca recurs la fituici cand le este antipatic profesorul, in semn de razbunare. Altii afirma ca o fac pentru a testa noile metode de copiere, dar si vigilenta unor profesori.

Cornel Ciurea, profesor la Universitatea de Stat din Moldova, ne-a spus ca la toate facultatile se copiaza. Aceasta pentru ca tinerilor le place sa obtina usor rezultate frumoase prin înşelăciune. Fara sa munceasca prea mult obţin note mai bune, iar nota este o pistă de lansare în viaţă, deci, cu siguranţă, copierea, pentru multi, este o modalitate de afirmare, spune profesorul. Potrivit dlui, „acum nu se prea lupta cu acest fenomen, deoarece chiar sistemul actual de invatamant incurajeaza loialitatea profesorilor fata de cei care copiaza, pentru ca il obliga pe profesori sa le puna note studentilor si sa-i promoveze”.

Sancţiuni pentru copiat În Canada copiatul la examene este sanctionat destul de dur, inclusiv cu exmatricularea. Cel care a fost exmatriculat pe aceasta cale, nu are dreptul sa mai dea la o alta facultate sau institutie de invatamant superior, decat peste doi ani. Si in Statele Unite cei care incearca sa copieze riscă să fie exmatriculati.

Andrei şi Denis studiază la un colegiu din Atlanta. De când este acolo, Andrei, spune ca a văzut un singur student american ce încerca să copieze. A fost deajuns sa sesizeze ca este privit de colegi, pengru a nu mai copia. De regulă, copiaza unii studenti din alte tari, spune Andrei. Denis a incercat sa arunce cu ochii in manual cand scria un test la engleză, dar a fost surprins de profesori.

I s-a iertat acest lucru pentru ca era la prima lui experienţă de acest gen, dar a fost atentionat ca la urmatoarea incercare va urma extmatricularea. În Moldova nu au fost înregistrate cazuri de exmatriculare a studenţilor pentru copiat, spune Mircea Eşanu, secretarul Alianţei Anti-Corupţie, precizand ca toate cazurile de plagiere la tezele de an sau de licenţă sunt muşamalizate.

222

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Toleranţa faţă de acest fenomen se manifestă prin lipsa de sancţiuni reale, este de parere Mircea Esanu.

Ce mai inventează studenţii Astăzi internetul este un furnizor nesecat de metode în materie de copiat. Siteuri intregi sunt dedicate acestui subiect. O invenţie de ultimă oră este “fiţuica ultravioletă”, căreia i se face reclamă on-line ca fiind “un ajutor minunat pentru examenele din facultate, liceu, scoală, atestări, sesiuni sau cursuri”. “Setul de copiat”, alcătuit din marker UV sau pix invizibil şi pix normal dotat cu un tub electronic pentru citirea textului, se vinde pe internet la pretul de 29 RON (echivalentul a 127 de lei moldoveneşti). Site-ul http://uvpixuri.3x.ro/ explică detaliat procedura de utilizare. “Cu ajutorul markerului ultraviolet poate fi scris orice text, pe orice tip de hârtie. Scrisul va fi invizibil la lumina obişnuită a zilei sau la cea artificială. Inscripţia poate fi văzută numai prin intermediul minilanternei UV din pixul cu tub electronic sau, alternativ, brelocul cu tub electronic”. Inventatorul s-a gândit la toate. “Tubul electronic UV din minilanternă este montat cu câţiva milimetri în interior, astfel că profesorul să nu observe iluminarea. În caz că profesorul se apropie, trebuie numai să deconectezi lanterna, prin ridicarea degetului de pe butonul pixului. Textul inscripţionat va deveni nevizibil, iar copiuţa va deveni o simplă foaie de hârtie”. Reclama este realizată profesional: “Comanda acum si asigura-ti o viata linistita in timpul examenelor si sesiunilor!

Acest articol a fost scris în cadrul Proiectului „Tinerii jurnalişti scriu pe teme de corupţie”, realizat cu susţinerea Academiei pentru Dezvoltare Educaţională (AED) şi cu suportul tehnic din partea IREX, în cadrul Programului Consolidarea Capacităţii de Monitoring a Societăţii Civile în Republica Moldova (CCMSCM), desfăşurat în baza acordului de cooperare cu USAID. Programul CCMSCM este finanţat de Corporaţia Provocările Mileniului (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite Pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), în cadrul Planului Preliminar de Ţară al R. Moldova (PPŢ). Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă în mod necesar cele ale AED, IREX, USAID sau MCC. Marina Ticu, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, 08.08.2008 223

Transparency International – Moldova

“Грязные” капиталы Судорожный рост цен в сфере недвижимости, в системе распределения и других областях экономики, происходящий под флагом чего бы это ни стоило, с высокой степенью вероятности, объясняется необходимостью быстрого отмывания так называемых грязных денег. Наличие крупных капиталов требует обязательного подтверждения того, что они являются результатом некой деятельности. Этим объясняется поиск “выходов” за рубеж, особенно в тех случаях, когда режиму внутреннего контроля противостоят иностранные системы, которые, по различным причинам, не могут решить такого рода проблемы или решают их недостаточно эффективно. Исторические корни возникновения термина “отмыть деньги” (money laundering) относят к 30-м годам прошлого столетия, когда американские гангстеры легализовывали наличные средства, полученные от рэкета, проституции и реализации наркотиков, через систему прачечных. Наличные средства уплачивались за якобы оказанные услуги по чистке одежды. Впервые данное выражение употребили в газетах во времена Уотергейтского скандала 1973 года, а в юридическом и законодательном контексте это выражение впервые появилось в США в 1982 году, применительно к доходам от наркобизнеса и обозначает процесс преобразования нелегально полученных денег в легальные деньги. С тех пор этот термин употребляется во всем мире. Сегодня отмывание денег стало глобальной проблемой. По некоторым оценкам в мире ежегодно сумма, получаемая путем отмывания денег, колеблется между 600 миллиардами и 1.5 триллионами американских долларов. В ответ на возрастающую озабоченность проблемой отмывания денег в 1989 году на Саммите в Париже была основана целевая группа разработки финансовых мер по борьбе с отмыванием 224

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

денег (The Financial Action Task Force on Money Laundering, FATF) чтобы координировать международную деятельность в этом направлении. Одной из первоочередных целей этой организации была разработка сорока Рекомендаций, определяющих те меры, которые правительства отдельных государств должны принять, чтобы начать эффективную борьбу по борьбе с отмыванием денег. В состав FATF входят свыше 30 стран и юрисдикций, включая основные финансовые центры Европы, Северной и Южной Америки и Азии, так же как и страны, являющиеся членами Совета Европы и Совета по сотрудничеству стран Персидского залива. Конвенция Совета Европы № 141 “Об отмывании, выявлении, изъятии и конфискации доходов от преступной деятельности” от 8 ноября 1990 года признала преступлением действия, связанные с “отмыванием” денег, полученных не только от наркобизнеса, но и от других видов преступной деятельности. Сферы бизнеса, которые наиболее часто используются для отмывания денег это банки, подпольные (теневые) банки (параллельные банки), небанковские («альтернативные») системы перевода денежных средств, бюро путешествий, казино, букмекерство. В последние годы широкое распространение получили схемы с вовлечением оффшорных финансовых компаний, сети Интернет, кредитных карт, и международной торговли товарами и услугами. Бертольд Брехт писал: “Если хотите украсть, купите себе банк”. С целью предотвращения коррумпирования государственных структур криминальными организациями, правительства западных стран создало, в 80-х годах, соответствующую законодательную базу, введя статью в уголовные кодексы своих стран. Во многих странах существует целая система законов и подзаконных актов, направленных на предотвращение отмывания денег. К числу таких правовых актов относятся законы, определяющие те или иные аспекты частной жизни граждан, вопросы финансового, банковского, таможенного регулирования, правила и порядок лицензирования и регистрации компаний.

225

Transparency International – Moldova

В большинстве государств отмывание денег признано тяжким уголовным преступлением, за совершение которого предусмотрены длительные сроки наказания и значительный штраф. Например, в США – тюремное заключение до 20 лет и штраф до 500 тыс. долл. или сумма, вдвое превышающая совокупную сумму сделок, в отношении которых предъявлено обвинение, в зависимости от того, какая из сумм больше. При этом обязательна конфискация имущества. Между тем в Греции максимальный срок тюремного заключения за аналогичное деяние составляет от 5 до 10 лет. В зарубежных нормативно-правовых актах, содержащих основные принципы функционирования системы по борьбе с отмыванием денег, ключевую роль играют следующие: 1) Принцип “знай своего клиента”, что означает жесткие правила идентификации клиентов. Законы многих стран в связи с требованием обязательной идентификации запрещают открывать анонимные счета или счета на предъявителя.

2) Требование к финансовым и нефинансовым организациям об обязательном сборе и передаче в компетентные органы информации. Многие страны ЕС распространили это требование и на другие нефинансовые организации (нотариусы, бухгалтеры и аудиторы, компании и агенты по недвижимости, казино и фирмы по транспортировке денег, аукционы, ювелиры, продавцы антиквариата, торговцы монетами и марками, профессиональные консультанты, лица, осуществляющие или контролирующие движение капитала).

3) Четкое определение сделок, подлежащих контролю со стороны уполномоченных органов на предмет наличия отмывания денег. Обычно в законодательстве различных стран используются одновременно два критерия – значительный размер и характер сделок, который позволяет отнести их к подозрительным или необычным. При определении размера сделок, подлежащих контролю на предмет наличия отмывания денег, особое внимание уделяется крупным сделкам, которые могут быть осуществлены в целях отмывания денег. Каждая страна устанавливает собственный количественный “порог” таких сделок, исходя из параметров экономики и других соображений. Например, 226

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

после событий 11 сентября 2001 г. порог был снижен в США до 10 тыс. долл. как для физических, так и для юридических лиц. По мнению же экспертов Международной комиссии по борьбе с отмыванием денег, минимальный порог, с которого должен начинаться мониторинг – это эквивалент суммы в 3 000 долл./евро. При определении характера сделки в качестве “подозрительных” операций обычно выделяются новые или нестандартные операции, которые могут стать способом отмывания денег. Многое может быть предпринято в целях борьбы с отмыванием денег, и, на самом деле, правительства многих стран уже установили жесткие режимы. Целью этих режимов является осведомление населения об этом явлении, как в рамках правительственных структур, так и частного коммерческого сектора, и введение необходимых регулирующих мер для структур власти, занимающихся этой проблемой. Международный опыт свидетельствует, что регулирующие органы должны располагать достаточно широкими полномочиями для осуществления контроля за финансовыми институтами, сбора и передачи информации о подозрительных сделках. Практика показывает также, что эффективность борьбы с отмыванием денег тесно связана с возможностью доступа регуляторов к необходимой информации даже при наличии в законе положений о коммерческой и банковской тайне. Обязательным условием в этом случае является соблюдение регуляторами требований конфиденциальности полученной информации. В Молдове 18 июля 2008 в Monitorul Oficial № 127-130 был опубликован Закон о валютном регулировании, утвержденный Парламентом РМ во втором чтении 21 марта 2008 г. Данный закон вступит в силу с 18 января 2009 г. Одной из целей закона является установление основных требований относительно осуществления валютных операций. Закон содержит положения, регламентирующие получение из-за границы /осуществление за границу платежей и переводов в иностранной валюте и в молдавских леях между резидентами, а также между нерезидентами. Одновременно закон предусматривает случаи, когда валютные операции 227

Transparency International – Moldova

могут быть осуществлены резидентами и нерезидентами наличными или с использованием платежных инструментов. А также положения по разрешению Национальным банком Молдовы валютных операций, осуществления которых подлежащих разрешению согласно закону. В отношении капитальных валютных операций по экспорту и импорту валютных ценностей закон содержит отдельную главу, регламентирующую аспекты ввоза, вывоза, пересылки в Республику Молдова /из Республики Молдова всех валютных ценностей (наличных, ценных бумаг и платежных инструментов) всеми категориями лиц (физическими и юридическими лицами). Путем принятия Закона о валютном регулировании были установлены на уровне законодательного акта основные принципы валютного регулирования в РМ, полномочия регулирующих и контрольных органов в данной области, функции агентов валютного контроля, права и обязанности резидентов и нерезидентов в рамках валютного контроля. Валитов Рамиль, «Бизнес Элита», 08.09.2008

Afaceri cu apartamente la Ministerul Apărării Mai mulţi militari din cadrul Ministerului Apărării se consideră nedreptăţiţi la repartizarea locuinţelor de stat şi pun sub semnul întrebării modul în care Ministerul a distribuit apartamentele. Ei susţin că repartizarea s-a făcut netransparent şi pe criterii de cumetrism. Ministerul Apărării afirmă că a respectat legea, dar refuză să facă publice numele militarilor care au primit, în anul curent, locuinţe de la stat sau le-au procurat pe bani publici.

Legea permite, dar ministerul nu garantează Sute de familii ale militarilor angajaţi în Armata Naţională aşteaptă de ani buni să primească o locuinţă. Unii s-au chinuit cu doi copii până au crescut mari într-o cameră de cămin de 17 metri pătraţi, alţii nu-şi permit al doilea copil pentru că nu au unde locui. Salariul modest nu le permite multora nici măcar să viseze că şi-ar putea procura o locuinţă pe bani proprii. La începutul anului 2007, în lista celor care îşi doreau o locuinţă erau înscrise peste 720 de familii ale militarilor. Conform Legii despre statutul militarilor, asigurarea lor cu lo228

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

cuinţe se face «în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri». După cum vedem, legea prevede dreptul militarilor la spaţiul locativ, dar Ministerul Apărării, cel care este responsabil de realizarea acestei prevederi, nu o respectă, din varii motive. După ce a obţinut anul trecut 127 milioane lei din comercializarea a două loturi de pământ, MA s-a angajat să asigure cu locuinţe o parte din militarii Armatei Naţionale. În total, aproape 190 de familii de militari din Garnizoanele Chişinău, Cahul, Ungheni şi Floreşti au primit locuinţe. Potrivit legii, militarii au dreptul să privatizeze locuinţele doar dacă au nu mai puţin de 15 ani de serviciu în Armata Naţională. Militarii angajaţi prin contract, care dispuneau de spaţiu locativ de serviciu în campusurile militare, au beneficiat de dreptul la privatizarea locuinţelor de serviciu sau de o compensaţie financiară, ca să-şi procure o nouă locuinţă. În baza unor certificate speciale, eliberate de MA, militarii au putut cumpăra apartamente în orice localitate din R. Moldova.

Condamnări la CEDO În ultimii ani, MA a pierdut mai multe procese de judecată intentate de militarii care îşi revendică dreptul la spaţiu locativ. Pentru că nu şi-au făcut dreptate în ţară, mai mulţi militari s-au văzut nevoiţi să se adreseze la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Unul dintre cazurile pierdute de R. Moldova la CEDO este cel al fostului militar al Armatei Naţionale, colonelul Vadim Cogut, aflat în lista de asigurare cu spaţiu locativ din anul 1992. Vadim Cogut, cu 27 de ani lucraţi în AN, s-a judecat cu MA câţiva ani buni. La 23 noiembrie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a obligat MA să-l asigure pe Vadim Cogut cu locuinţă. Întrucât ministerul nu a satisfăcut decizia judecăţii, colonelul a înaintat o acţiune la Judecătoria sect. Centru, solicitând să fie schimbat modul de executare a hotărârii din 23 noiembrie 2000, prin achitarea de către Minister a valorii unui apartament cu două odăi. La 18 mai 2001, Judecătoria sect. Centru a satisfăcut pretenţiile reclamantului şi a obligat Ministerul să-i achite suma de 83 mii lei. Doi ani mai târziu, executorul judecătoresc a informat militarul că Ministerul a refuzat să execute încheierea din mai 2001.

229

Transparency International – Moldova

Din acest motiv, au fost iniţiate noi proceduri judiciare împotriva Guvernului.

Curtea de Apel însă a încetat procesul pentru că MA nu poate fi responsabil pentru nealocarea de către Executiv a resurselor financiare. În iulie 2004, Cogut a fost nevoit să se adreseze la CEDO, pe motiv că i-au fost încălcate drepturl la un proces echitabil şi la protecţia proprietăţii. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea acestor drepturi prin neexecutarea hotărârii de judecată în favoarea reclamantului timp de aproape trei ani. La 4 decembrie 2007, CEDO a condamnat R. Moldova, obligând statul să-i achite lui Vadim Cogut 2,500 euro cu titlu de daune materiale şi 800 euro cu titlu de daune morale.

19 ani în armată pentru câţiva metri în cămin Legea spune că militarii angajaţi prin contract pentru 20 de ani calendaristici, care la momentul trecerii în rezervă nu sunt asiguraţi cu locuinţe sau dispun de spaţiu locativ de serviciu fără drept de privatizare, beneficiază de o compensaţie financiară sau de dreptul la un apartament. Însă, deşi legea le acordă acest drept, în practică, lucrurile nu stau nici pe departe aşa.

Este şi cazul ofiţerului Vadim Tărâţă, care anterior a deţinut funcţia de şef al Secţiei Armament Artilerie şi Rachete al MA. V. Tărâţă şi-a început cariera militară în Extremul Orient, iar în 1993 a revenit în Armata Naţională. De la bun început, Tărâţă a depus o cerere pentru locuinţă. După o jumătate de an, i s-a dat o cameră în cămin. Întrucât, după cum susţine Tărâţă, apartamentele se dădeau fără să se ţină cont de listă, peste trei ani a fost nevoit să acţioneze MA în judecată. A obţinut câştig de cauză abia peste 7 ani (!).

Deşi a fost obligat să-i ofere o locuinţă lui Tărâţă, MA nu s-a grăbit să îndeplinească decizia judecăţii. Când mai rămasese puţin timp până la expirarea termenului dat de instanţă, Tărâţă este chemat la conducerea ministerului, unde i se propune să semneze o scrisoare de împăcare, prin care acceptă prelungirea termenului.

“Am rămas să locuiesc în cămin, 230

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

într-o odaie de 17 m2, cu soţia şi doi copii, în aşteptarea locuinţei promise”, spune Tărâţă. Mai târziu, după ce MA a vândut mai multe terenuri şi a început să dea apartamente, militarului i s-a confirmat că este inclus în lista celor care vor primi apartamente. Dar locuinţă nu a mai primit. “De la administraţia MA mi s-a spus că nu-mi pot da apartament deoarece nu am stagiul necesar, de 20 de ani, în serviciul Armatei Naţionale. Aceasta, în situaţia în care stagiul meu în armată, la acel moment, era de 19 ani şi 9 luni”, spune militarul, precizând că de tranzacţia de împăcare şi de decizia instanţei de judecată cei de la minister nici nu şi-au amintit. În acelaşi timp, a mai adăugat el, unii militari care nu au decât 10 sau 15 ani lucraţi în AN au obţinut loc de trai. Tărâţă mai susţine că MA ar fi avut peste 700 de apartamente, dintre care doar vreo 200 au fost oferite ofiţerilor. “Nimeni nu ştie cui au fost împărţite sau dacă au fost vândute cuiva”, precizează el.

Trataţi cu dispreţ Un alt militar trecut cu vederea la repartizarea locuinţelor este locotenentcolonelul în rezervă Anatol Matcovschi. Dânsul locuieşte într-un apartament de serviciu împreună cu soţia şi două fiice, dintre care una este invalidă şi a suportat până acum mai multe intervenţii chirurgicale. Specialist principal în secţia Armament, Artilerie şi Rachete din cadrul MA, Anatol Matcovschi şi-a satisfăcut serviciul militar în Forţele Armate din 1984, iar în Armata Naţională din 1992 până în 2002. Reprezentanţii MA i-au promis lui Anatol Matcovschi o locuinţă încă în 1994, atunci când s-a înscris în lista cu înlesniri. De mai bine de 14 ani acesta primeşte de la Minister acelaşi răspuns: “Ministerul Apărării cunoaşte situaţia creată în familia Dumneavoastră şi odată cu apariţia spaţiului locativ liber va fi examinată posibilitatea de acordare a acestuia familiei Dumneavoastră”.

Militarul spune că, în 2006, când Primăria Chişinău a alocat MA 30 de apartamente, i s-a părut dubios modul în care au fost distribuite locuinţele. “Deşi ni s-a promis de multe ori, nu ni s-a dat apartament nici în 2006 şi nici în 2007”, afirmă Matcovschi. „S-au ales cu locuinţe doar cei care au avut relaţii la minister sau cei care au recurs la diferite scheme nu tocmai corecte”, susţine el, precizând că unii au divorţat în mod special ca să declare că nu au unde locui, iar alţii au obţinut apartamente fără să aibă stagiul militar necesar. Soţia lui Anatol Matcovschi s-a văzut nevoită să meargă în audienţă la ministru.

231

Transparency International – Moldova

„Pe parcursul discuţiei dl Vrabie nu a privit-o în ochi. Când i-a spus că vom recurge la judecată, dacă nu se va rezolva problema, ministrul a răspuns scurt: «Atacaţi», ne-a povestit Anatol Matcovschi.

Trai în barăci de lemn După cum am văzut, condiţiile de trai ale mai multor militari ai AN sunt mizerabile. Peste 70 de familii de militari trăiesc în prezent în nişte barăci de lemn de pe timpul fostei urss, în strada Vasile Lupu din sect.Buiucani al capitalei.

Locatarii acestor construcţii, care cu greu ar putea fi numite case, spun că anul trecut doar vreo şapte familii din cele 70 care locuiesc în barăci au trecut într-o locuinţă nouă. “Condiţiile, într-adevăr, nu sunt cele mai bune, dar nu avem cui să ne plângem”, a recunoscut militarul Vitalie C.

(NE)Transparenţa Minsterului Apărării Am solicitat ministrului Apărării, Vitalie Vrabie, lista militarilor care au primit locuinţe sau le-au cumpărat pe bani publici, precum şi alte informaţii privind modul în care au fost repartizate locuinţele. Răspunsul a venit peste o lună.

Ministerul ne-a asigurat că „procedura a avut loc în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern la sfârşitul anului 2007”. Solicitat să ne spună de ce MA evită să facă publică lista celor peste 180 de militari care au fost asiguraţi cu locuinţe, ministrul adjunct al Apărării, Igor Malai, ne-a spus că nu vede motive pentru care aceasta ar deveni publică. “Este importantă cifra”, a spus ministrul adjunct, adăugând: „Nu cred că militarilor care au obţinut o locuinţă le-ar plăcea să-şi vadă numele publicat”.

Investigaţia a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnaliştii împotriva corupţiei”, implementat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice în cadrul Programului Consolidarea Capacităţilor de Monitorizare a Societăţii Civile din Moldova (CCMSCM), finanţat de Guvernul SUA prin intermediul Corporaţiei Provocările Mileniului şi administrat de USAID în cadrul Programului Preliminar pe Ţară (PPŢ) pentru Moldova, componenta II. Programul CCMSCM este implementat de Academia pentru Dezvoltare Educaţională (AED), cu suportul tehnic din partea IREX. Anastasia Nani, Diana Răilean, www.investigatii.md, 09.2008 232

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Haosul cadastral generează afaceri profitabile Promisiunea cu privire la repartizarea echitabilă a loturilor de pământ pentru construcţii a jucat un rol decisiv în victoria reprezentanţilor formaţiunilor de orientare democratică la alegerile locale din 2007 în orasul Orhei. In felul acesta, orheienii au protestat faţă de abuzurile şi fărădelegile comise în acest domeniu de guvernările anterioare. Însă, de la alegeri a trecut mai mult de un an, dar noua putere nu se grabeste sa faca publice numele celor care au prejudiciat statul în urma afacerilor ilegale cu loturi de pamant. Mai mult, orheieni spun ca unele persoane implicate in debandada cu loturi controlează şi acum situaţia şi, evident, lor nu le convine developarea abuzurilor şi fărădelegilor. Între timp, tot mai multă lume caută căi şi mijloace de a se căpătui cu terenuri publice, lucru care, la Orhei, s-a transformat într-o afacere destul de profitabilă pentru cei care au relaţii cu autorităţile şi ştiu cum, unde şi pe cine să „ungă”..…

Decizii anulate cu scandal Conform legislaţiei în vigoare, consiliile locale atribuie cetăţenilor, din contul fondurilor de rezervă, fără paltă, în conformitate cu planul general urbanistic al localităţii, terenuri pentru construcţia caselor. O decizie a Consiliului raional Orhei prevede că de astfel de loturi pot beneficia familii tinere, care locuiesc de cinci ani cu viză de reşedinţă în oraş şi nu dispun de spaţiu locativ.

La ultima şedinţă a Consiliului Orăşenesc Orhei de legislatura precedentă, convocată doar cu o săptămână înaintea alegerilor locale din iunie 2007, primăria Orhei a inclus în agendă repartizarea a 115 loturi de pământ pentru construcţii locative. Deoarece proiectul deciziei nu fusese trecut prin comisiile consultative şi nu era însoţit de documentele prevăzute de legislaţia în vigoare, opoziţia a refuzat să-l examineze şi, în semn de protest, a părăsit sala de şedinţe. Consilierii comunişti însă, care constituiau majoritatea, au susţinut propunerea primăriei.

Ion Nasalciuc, şeful Direcţiei teritoriale Control Administrativ a Ministerului Administraţiei Publice Locale a apreciat decizia despre repartizarea celor 115 loturi drept ilegală şi a cerut Consiliului s-o anuleze. Cererile nu fusese examinate la comisia pentru urbanism a Consiliului Orăşenesc, unele nu erau însoţite de documentele necesare, terenurile se prevedea să fie date în folosinţă, dar nu în proprietate precum prevede legislaţia, a motivat dl Nasalciuc.

233

Transparency International – Moldova

Tertipuri cadastrale Ion Bujor, pe atunci viceprimar de Orhei, responsabil pentru domeniul urbanism, a menţionat că la sfârşitul lui 2003 arhitectul-şef al oraşului, Anatol Ţaranu a devenit figurantul principal în câteva dosare penale pentru abuz de serviciu şi luare de mită. Până la urmă dosarele au fost clasate, arhitectul – eliberat din funcţie, dar iţele cadastrale aşa şi au rămas nedescâlcite. Înţelegând că în acest domeniu ceva nu-i în ordine, aproape doi ani consiliul nu a examinat chestiuni privind repartizarea loturilor de pământ şi, la acel moment, se adunaseră circa 200 de cereri. Înainte de alegeri, primăria, la insistenţa mai multor persoane influente, a decis să înainteze cererile spre examinarea Consiliului Orăşenesc.

Bujor nu a negat faptul că de la 2000 încoace la Orhei luase amploare negoţul cu loturile de pământ. Mai multe persoane cu trecere la autorităţile locale, primind gratuit loturi pentru construcţii locative, ulterior le vindeau la preţuri solide. Drept exemplu elocvent poate servi istoria Casei Regatului Martorilor lui Iehova de pe str. Vasile Lupu, 146, înălţată pe loturile repartizate cetăţenilor Bunici şi Baban. În loc să-şi construiască case, aceştea au vândut terenul unui membru al comunităţii Martotilor lui Iehova, care, timp de câteva luni, a şi ridicat aici edificiul. Vecinilor afacerea nu le-a plăcut, înaintând o acţiune în judecată pentru a anula tranzacţia cu lotul. Avocatul reclamanţilor, Marcel Bătrâncea ne-a relatat că până la judecată nu s-a ajuns: peste o săptămână reclamanţii şi-au retras cererea. Solicitaţi de subsemnatul să-mi arăte documentele de provenienţă a lotului, stăpânii Casei mi-au spus doar că „Comunitatea respectă legile şi toate documentele sunt în regulă”.

Inginerul cadastral Elena Copâlova, angajată de primărie să inventarieze patrimoniul cadastral al oraşului, şi, totodată, să verifice legitimitatea repartizării, în ultimii ani, a terenurilor pentru construcţii, potrivit lui I. Bujor, a fost demisă, chipurile, pentru că n-a reuşit să facă faţă sarcinii. Totodată, spunea ex-viceprimarul, la primărie şi-au dat seama că procedura de revizuire a cadastrului este destul de complicată. Copâlova, la rândul ei, ne-a spus că în perioada de referinţă a descoperit o mulţime de proprietari de terenuri care nu dispuneau de documente confirmative şi altele. Deşi primite mai mulţi ani în urmă, pentru construcţii, loturile rămâneau absolut virane. Dar mai departe de constatarea situaţiei, lucrurile nu au mers, a mai afirmat Copâlova 234

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Potrivit lui Veaceslav Mustovici, consilier orăşenesc şi membru al comisiei de urbanism, ulterior peste 60 din cei 115 solicitanţi au reuşit,totuşi, să primească avizul comisiei de urbanism, iar cererile la 19 persoane au fost respinse.

Unul din juriştii orheieni ne-a confirmat, că negoţul cu aceste terenuri continuă.

Dânsul s-a destăinuit că pentru un teren reparizat de primărie tot pentru construcţie locativă, aflat în vecinătate cu Casa de rugăciuni a iehoviştilor, proprietarii i-au cerut 6000 euro. Peste puţin timp lotul a fost, totuşi, vândut altcuiva.

Pimăria generează litigii Mitrofan Călugăru s-a întors cu părinţii din deportare în 1956. Deoarece autorităţile nu le-au permis să locuiască în satul natal Bieşti, şi-au cumpărat o casă la marginea Orheiului, acum strada Vasile Lupu, 156. Proprietarii gospodăriei, conform paşaportului tehnic eliberat de secţia de inventariere tehnică din Orhei în anul 1993, deţineau şi un teren aferent de 21 ari. În februarie 2005 M.Călugăru a primit o scrisoare de la primăria Orhei prin care i se cerea să renunţe la 14 ari de pământ distribuite deja, ca loturi pentru construcţie, altor trei familii. Lilia, fiica lui Mitrofan Călugăru a încercat să le explice celor de la primărie că pe terenul respectiv se află un sarai, o fântână, cîteva tufe de viţă-de-vie, pomi şi că dânsa mai înainte a înaintat o cerere de distribuire a unui sector din lotul dat pentru a-şi construi casă alături de părinţi. În loc de răspuns cei de la primărie i-au prezentat un document în care esre scris că familia Călugăru dispune numai de 7 ari de pământ aferent. Iar peste trei zile în curte au intrat Oxana Buciuşcan, Ana Kalinina şi Vitalie Turcu cu hârtii care confirmau că primăria le-a repartizat pe sectorul lui Călugaru câte 5 ari de pământ. Apoi au adus un buldozer care a început să dărâme gardul, acareturile, pomii şi via. Mitrofan Călugăru, de scârbă, a suportat un atac cerebral şi de atunci este ţintuit la pat.

Lilia, fiica lui Mitrofan, ne-a spus că a depus la primărie câteva cereri să i se repartizeze loc de casă alături de părinţi dar de fiecare dată i se refuza, pe motiv că aici vor fi construite blocuri de locuit şi o fabrică. După ce primăria a repartizat în mod abuziv cele trei loturi fară ca măcar să ia vorbă despre recompensarea valoării acareturilor, pomilor şi a viţei-de-vie, am fost nevoiţi să mergem în judecată, spunea Lilia. De atunci Lilia Călugăru se află în maraton judicar cu primăria şi doi pretinşi stăpâni ai loturilor (Vitalie Turcu a renunţat la terenul repartizat).

235

Transparency International – Moldova

Judecătoria Orhei a respins cererea lui M.Călugăru. Curtea de Apel, examinând recursul reclamantului, a anulat decizia instanţei de fond, trimiţând dosarul pentru examinare la alt judecător, tot de la Orhei. După ce procesul a mai trecut de câteva ori de la Orhei la Chişinău şi înapoi, judecătoria Orhei a dat câştig de cauză familiei Călugăru. Judecata a anulat titlul de proprietate întocmit de primărie în anul 2005 în care era indicată suprafaţa de 7 ari, lăsând în vigoare titlul prin care se adeverea că Mitrofan Călugăru este proprietarul terenului aferent de 21 ari. Dar cu asta istoria nu s-a încheiat. După cum ne-a informat Lilia Călugăru, Buciuşcan şi Kalinina au adresat o nouă cerere de recurs la Curtea de Apel Chişinău.

Ion Bujor, ex-viceprimar de Orhei, susţine că în cazul familiei Călugăru s-a încălcat procedura de înstrăinare a surplusului de teren. Primăria trebuia să retragă cei 14 ari prin negocieri cu Mitrofan Călugăru, ţinând cont şi de doleanţele legitime ale familiei fiicei acestuia. În opinia Elenei Copâlova în cazul lui Mitrofan Călugăru primăria a încălcat principiul echităţii sociale, fiindcă în acelaşi timp în oraş au fost distribuite multe loturi de pământ cu suprafeţe mai mari de 7 ari.

Oamenii îşi dau foc în semn de răzbunare În luna noiembrie 2007 pensionarul Vladimir Babivschi a intrat în cabinetul viceprimarului de Orhei, Vladimir Popuşoi, cu un pet de 1.5 litri de benzină, l-a stropit, ca sa-i dea foc. Stropit cu benzină, viceprimarul a reuşit să fugă înainte ca pensionarul că aprindă bricheta. În cadrul urmării penale, bătrânul a spus că a vrut să se răzbune pe edilii primăriei pentru că nu i-au făcut dreptate într-un litigiu funciar cu vecinul.

Ishan Djavadov, om de afaceri din Orhei, afirmă într-o scrisoare adresată recent preşedintelui Republicii Moldova că dacă primăria îi va demola magazinul, lui nu-i rămâne decât să-şi dea foc în faţa monumentului lui Vasile Lupu, din centrul urbei. Ascultând istoria care l-a adus la culmea disperării, am înţeles că avertizările lui Djavadov nu sunt vorbe goale. El este unul din cei câţiva azeri stabiliţi de prin anii 80 la Orhei. Absolvent al Institutului Tehnologic din Odesa, specialist în domeniul utilajului tehnologic pentru industria alimentară, dânsul a rămas fără serviciu după ce întreprinderea unde lucra a dat faliment.

Pentru a supravieţui, şi-a deschis în strada V. Lupu, o gheretă cu denumirea 236

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

“Socrate” pentru comercializarea produselor alimentare. A construit ghereta în baza deciziei Consiliului Orăşenesc, certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construcţie, eliberate de primărie la 16 şi, respectiv,19 aprilie, 2002.

Conform contractului de arendă funciară nr. 413, din 8 octombrie 2002, primăria îi atribuia în folosinţă până în anul 2014 un teren de 22 m2. În mai 2003, o comisie impunătoare, constituită din şase persoane, în frunte ci viceprimarul Vladimir Popuşoi, semnează procesul verbal de recepţie finală a gheretei lui Djavadov. Şeful-adjunct al Inspecţiei de Stat în Construcţii „Centru” C.Mitrea, la fel, semnează, fără nici o obiecţie, procesul verbal. Tot atunci primăria eliberează Î.I.”Djavadov” autorizaţia de funcţionare, precizând că ghereta ocupă 21,5 m2. În decembrie 2005, însă, inspectorul de Stat în Construcţii S.Sandu, însoţit de un reprezentant al primăriei, constată că Djavadov a înfăptuit lucrările de construcţie cu abateri de la proiect, în lipsa dirigintelui de şantier şi a responsabilului tehnic autorizat, fapt pentru care îi aplică o amendă de 800 de lei.

Iar peste două luni Consiliul Orăşenesc decide: „Se obligă Î.I.Djavadov să demoleze până la 10.04.2006 construcţia neautorizată din str. V.Lupu, 44 şi să elibereze terenul ocupat abuziv”. Djavadov crede că autorităţile oraşului s-au apucat de capul lui, la solicitarea lui Valeriu Savin, consilier orăşenesc şi om de afaceri cu influienţă în Orhei. Întrebat dacă are careva interese în litigiul cu Djavadov, Savin a negat hotărât. Dar, în hotărârea CO din februarie 2006 se precizează că decizia despre demolarea gheretei Î.I.”Djavarov” a fost adotată la cererea cetăţeanului Savin Maria. Mai mulţi consilieri orăşeneşti ne-au declarat că decizia despre demolarea gheretei “Socrate” a fost susţinută de consilierii PCRM, la solicitarea lui Valeriu Savin. Constantin Porcescu, arhitect-şef al oraşului, solicitat să comenteze situaţia cu magazinul lui Ishan, mi-a spus că puctul pe “i” l-a pus judecata, fără a preciza care anume judecată: cea din Orhei, sau cea din Chişinău.

Decizii judiciare diametral opuse Ishan Djavadov a dat în judecată primăria Orhei şi, la 26 iunie 2007, a obţinut câştig de cauză. În hotărârea judecăţii se menţionează: că „Reclamantul îşi onorează obligaţiunile, execută clauzele contractului, construcţia nu poate fi declarată neutorizată deoarece… autorizaţia a fost eliberată de APL, după ce iau fost prezentate toate actele necesare. Pârâtul nu a putut prezenta probe care 237

Transparency International – Moldova

ar indica că contrucţia ar fi neautorizată, iar în procesul verbal nr. 002928 nu este indicat unde anume s-au admis derogări de la proiect. Decizia CO Orhei din 28.XII. 2006 cu privire la demolarea construcţiei neautorizate se anulează ca fiind nefondată”. Problemele însă nu se termină aici. Curtea de Apel Chişinău, examinând recursul primăriei, casează hotărârea judecătoriei Orhei şi lasă în vigoare decizia Consiliul Orăşenesc Orhei. Examinând recursul Î.I. „Djavadov”, Curtea Supremă de Justiţie menţine în vigoare decizia Curţii de Apel.

Eduard Răileanu, jurist la Centrul de de drept Orhei, solicitat să se expună pe marginea acestui litigiu, a menţionat că aleşii poporului nu-şi respectă alegătorii, implicându-se în diferite jocuri de culise. În opinia lui Valeriu Covaş, avocat şi consilier orăşenesc, dacă Ishan Djavadov, împreună cu avocatul său vor reuşi să descifreze mişcările solomonilor de la primărie, câştigul de cauză le este asigurat. Victor Jantovan, om de afaceri, ex-consilier orăşenesc, este de părere că în ceea ce s-a întâmplat cu “Î.I. Djavadov” sunt vinovaţi membrii Consiliului Orăşenesc, una din misiunile cărora este protejarea şi susţinerea micului business. ”Am solicitat să mi se dea în arendă un spaţiu în centrul oraşului pe un termen de de 7-10 ani, ca să-mi dezvolt afacerea, dar mi s-a acceptat doar pentru un an. Dacă asculţi argumentele lor ţi se face silă. Am nevoie de un termen de arendă mai mare, fiindcă vreau să amenajez teritoriul în care voi activa, să aştern trotuarul cu plăci de beton. Parcă are rost să faci asemenea cheltuieli utilizând spaţiul doar un an? Consilierii sunt obsedaţi de faptul că eu, chipurile, vreau să mă îmbogăţesc. Logica lor este una strâmbă fiindcă dacă eu şi alţii câştigăm mai mult vom vărsa mai mult în bugetul oraşului. În legislatura trecută am format o comisie pentru susţinerea şi protejarea micului business. Dacă această comisie lucra, cu siguranţă istoria cu Djavadov nu avea cum să se întâmple!

Arhitecţii luptă cu debandada Constantin Porcescu, deţine postul de arhitect-şef al Orheiului de 10 luni.

Dânsul a recunoscut că în urbanistica orheiană-i mare haos şi noii echipe îi va trebui mult timp ca să facă regulă. “Mai mulţi proprietarii nu au documente care ar dovedi dreptul lor asupra terenurilor de care se folosesc. De regulă, oamenii ne prezintă o copie a deciziei Consiliului Orăşenesc de repartizare a terenului în cauză, cu termenul expirat. Nu există titluri de proprietate, unii în 238

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

genere nu dispun de nici un act. Vrem să facem o revizuire a întregului patrimoniu cadastral al oraşului. Căutăm să identificăm şi proprietarii imobilelor, inclusiv a celor nefinisate, neutilizate. Elaborăm un plan urbanistic nou, fiindcă, la moment, nu se cunoaşte nici numărul exact al locuitorilor, al caselor cu un etaj, două şi mai multe din oraş, starea de lucruri din producţie şi sfera socială, rezerva de pământ disponibil pentru construcţii, a remarcat C.Porcescu, adăugând că, între timp, la primărie s-au adunat deja peste 600 de cereri cu privire la atribuirea loturilor pentru construcţii.

Investigaţia a fost realizată în cadrul proiectului „Jurnaliştii împotriva corupţiei”, implementat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice în cadrul Programului Consolidarea Capacităţilor de Monitorizare a Societăţii Civile din Moldova (CCMSCM), finanţat de Guvernul SUA prin intermediul Corporaţiei Provocările Mileniului şi administrat de USAID în cadrul Programului Preliminar pe Ţară (PPŢ) pentru Moldova, componenta II. Programul CCMSCM este implementat de Academia pentru Dezvoltare Educaţională (AED), cu suportul tehnic din partea IREX. Ion Cernei, www.investigatii.md, 05.09.2008

Criza sistemului de pensionare din Republica Moldova Astăzi, un salariat asigură pensia unui bătrân, raport catastrofal, media normală fiind de 3 salariaţi la un pensionar.

Potirivit Organizaţiei Internaţionale a Muncii, orice pensionar din Republica Moldova trebuie să primească o pensie de cel puţin 40 % din salariul mediu pe ţară. Asta înseamnă că în 2007 cea mai mică pensie urma să fie de 1.000 lei.

Realitatea însă arată altfel. În 2007, pensia medie pe ţară a fost de 550 lei şi acoperea doar 28 la sută din bugetul minim de consum.

Deşi sunt foarte mici, Guvernul nu majorează pensiile, limitându-se doar la indexarea lor anuală. Republica Moldova are nevoie de o reformă a sistemului de pensionare. Banca Mondială a chemat de mai multe ori Guvernul să schimbe din temelie modalitatea de calculare a pensiilor în R. Moldova. Autorităţile însă au răspuns cu tăcere.

Ne aflăm în pragul unei crize a sistemului de pensionare. Din cauza exodului masiv al moldovenilor în străinătate, autorităţile pierd oameni care contribuie 239

Transparency International – Moldova

la formarea Bugetului asigurărilor sociale de stat, sursa principală de plată a pensiilor. Astăzi, un salariat asigură pensia unui bătrân, raport catastrofal, media normală fiind de 3 salariaţi la un pensionar. În următorii ani, situaţia ar putea să se complice şi mai tare, deoarece în sistemul de pensii vor intra persoanele născute în anii 1948 -1950, care numeric depăşesc numărul de pensionari din prezent. Din ce resurse şi ce pensii va plăti Guvernul acestor oameni? Ce soluţie va găsi şi pentru actualii pensionari de rând – medici, profesori, savanţi, agricutori – care cu o pensie de doar 500900 de lei trăiesc într-o sărăcie cumplită? Unii din pensionarii săraci încearcă disperat să obţină răspuns la întrebarea: de ce după ce am muncit mult pentru a câştiga un salariu cât mai mare şi am plătit impozite pe potriva salariu am ajuns să primesc o pensie de nimic? Vedeţi mai jos istoria unei foste directoare de şcoală care a bătut în uşile tuturor instanţelor pentru a afla răspuns la această întrebate.

Ai salariu mare, primeşti pensie mică Elena Sparionoapte din satul Trifeşti, Rezina, s-a pensionat la 2 mai 2004.

După 30 de ani 4 luni şi 2 zile de muncă în calitate de profesoară (13 ani) şi director al şcolii medii (17 ani) dumneaei s-a ales cu o pensie de doar 318 lei şi 85 bani. „La început, am crezut că e o greşeală, pentru că un coleg de şcoală, pensionat cu trei luni mai înainte şi care avuse un salariu mai mic, a primit o pensie mai mare. Salariul mediu lunar al meu a fost cu 27% mai mare ca al colegului şi coeficientul individual utilizat la calcularea pensiei era, la fel, mai mare”, ne spune Elena Sparionoapte. La solicitarea fostei directoare de şcoală de a verifica corectitudinea calculării pensiei, Casa Naţională de Asigurări Sociale din Rezina a răspuns că şi într-un caz şi în altul pensiile… au fost calculate corect.

Potrivit directorului filialei Rezina a Casei Naţionale de Asigurări Sociale (CNAS), Tatiana Batistî, pensia colegului dnei Sparionoapte „a fost calculată şi recalculată în baza coeficientului individual al salariului calculat pe o perioadă mai favorabilă (octombrie 1988 – septembrie 1993). În plus, deoarece pensia colegului ei a fost stabilită până la 1 aprilie 2004 dânsul mai beneficiază şi de recalcularea făcută de la această dată, care de asemenea influenţează pozitiv cuantumului pensiei dumnealui a explicat dna Batistî.

240

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Cine trebuie să descurce încurcă şi mai mult iţele După primirea acestui răspuns, familia Sparionoapte a încercat să caute dreptate la CNAS republicană. În decembrie 2004, A. Sîci, pe atunci director al Departamentului pensii şi indemnizaţii la CNAS, scria acelaşi lucru: pensia de 318,85 bani a fost calculată just, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Femeia nu s-a oprit aici. S-a adresat cu o petiţie la Ministerul Muncii şi a Protecţiei Sociale. Răspunsul a fost operativ, dar acelaşi ca şi conţinut.

La noi, când oamenii nu mai ştiu cum să rezolve o problemă, se adresează preşedintelui V. Voronin, sperând că măcar astfel dreptatea va triumfa. Aşa a procedat şi familia Saprionoapte. Reproducând esenţa problemei, E. Sparionoapte menţiona:” Nu neg corectitudinea calculării pensiei. Dar mi se pare că formulele aplicate nu-s în favoarea celor ce muncesc. Ele nu reflectă contribuţia cetăţenilor în propăşirea ţării, lasă impresia unui instrument de manipulare cu asigurările sociale ale populaţiei”. Şi aici cercul s-a închis. De la preşedinţie scrisoarea a fost expediată la guvern, de acolo iarăşi la CNAS care a confirmat: „aşa prevede Legea!” În august 2004, în cadrul unei şedinţe lărgite a Guvernului de la Rezina, solicitat la temă, ex-ministrul Anatol Revenco a recunoscut că „problema există, dar, pentru a fi soluţionată, trebuie modificată legea”.

Au trecut patru ani, timp în care Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat a fost modificată de mai multe ori, dar nesemnificativ. În 2007, cetăţenilor li s-a oferit posibilitatea să depună cereri la CNAS ca să li se recalculeze pensiile. Au prezentat documentele şi cei doi colegi-profesori din satul Trifeşti. În urma recalculării, Elena Sparionoapte s-a ales cu o pensie de 800 de lei, iar colegul ei cu una de... 900 lei.

Solicitat să comenteze situaţia, viceministrul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului, Iurii Bucinschi, de asemenea, ne-a comunicat că „cuantumul pensiei este direct proporţional venitului mediu asigurat şi stagiului total de cotizare”; că în urma modificărilor aplicate la Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat s-au schimbat condiţiile de calcul a coeficientului individual al pensionarului. Dacă până la modificare „baza temporală de calcul a coeficientului individual era de 36 de luni consecutive din ultimii 5 ani până la intrarea în vigoare a Legii privind pensiile, apoi, după modificare, coeficientul reprezintă raportul dintre suma salariului pentru oricare 60 de luni consecutive din ultimii 241

Transparency International – Moldova

15 ani de muncă anteriori intrării în vigoare a Legii şi suma salariului mediu pe ţară pentru această perioadă”. În opinia lui I. Bucinschi, în urma creşterii perioadei de calcul, pensionarii au câştigat, deoarece pot „să beneficieze de alegerea celei mai favorabile perioade din stagiu”, iar „pensia va corespunde realităţii ocupaţionale a pensionarului”.

Avem cele mai mici pensii din Europa şi CSI Explicaţiile demnitarilor sună frumos, dar nu prea convingător. Republica Moldova continuă să aplice metode discriminatorii de calculare a pensiilor în urma cărora decalajul dintre pensia oamenilor de rând şi a demnitarilor fiind considerabil.

Astăzi, pensia medie în R. Moldova este de circa 550 lei şi este cea mai mică în Europa de Sud-Est şi CSI. Asemenea pensii primesc majoritatea pensionarilor care au lucrat în învăţământ, medicină, agricultură, industrie etc. Dar sunt şi unele categorii de angajaţi, precum deputaţii, membrii guvernului, judecătorii, procurorii, funcţionarii publici, pensiile cărora se stabilesc după alte criterii.

Ca urmare a modificărilor operate de Parlament, în 2003, în Legea nr. 156XIV din 1998, pensia şefului statului este de cca 7500 lei, a procurorilor şi judecătorilor – 4452 lei, a deputaţilor – 4300 lei etc. Pentru comparaţie vom menţiona că, după indexarea din 1 aprilie 2008, mărimea pensiei minime pentru limită de vârstă este de 475 lei, pentru lucrătorii din agricultură – 422 lei, pensia de invaliditate de gradul I „a ajuns” la 337 lei, de gradul II – la 326 lei, de gradul III – la 229 lei.

Potrivit expertului IDIS Viitorul, Alexandru Gamanjii, una din cauzele acestei situaţii „rezidă în sistemul actual de asigurare cu pensii, care se aseamănă mai mult cu un sistem fiscal, deoarece contribuţiile de asigurare ale companiilor nu se bazează pe evaluarea riscurilor sociale, adică nu mai poartă un caracter de asigurare”. Gamanji consideră că „actualul sistem de pensii şi-a epuizat toate rezervele, încălcând drepturile omului la o viaţă şi o bătrâneţe asigurată.”

Demnitarii primesc pensii de 80% din propriul salariu, iar pensionarii de rând de nici 40% din salariul mediu pe ţară Solicitată de CIN, deputatul Valentina Stratan, membru al Comisiei parlamentare pentru protecţie socială, a confirmat colapsul sistemului de pensionare. „Regretăm că până la moment, Guvernul, care, de fapt, rămâne responsabil 242

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

pentru această reformă, doar a confirmat necesitatea reformei, dar nu a întreprins nimic pentru aceasta”. Până la moment Guvernul doar constată necesitatea reformei, limitându-se la indexarea anuală a pensiilor, „fapt care nu rezolvă problema majorităţii pensionarilor care continuă să primească o pensie mult mia mică decât minimul de existenţă din R. Moldova”.

Potrivit Valentinei Stratan una din condiţiile reformei sistemului de pensii ar trebui să fie reducerea substanţială a categoriilor de pensionari privilegiaţi. „Pensia deputaţilor şi membrilor de Guvern constituie, începând cu decembrie 2007, 80% din mărimea nominală minimă deplină a salariilor de funcţie şi se modifică odată cu majorarea lefilor respectivilor în exerciţiu. Funcţionarii publici pot beneficia de pensii cu 5 ani mai înainte de a atinge vârsta generală de pensionare şi primesc 70 la sută din salariul mediu care l-au avut”.

Prin contrast, salariile demnitarilor sunt de 70-80% din propriul salariu care, oricum, este simţitor mai mare decât salariul mediu pe ţară. La celălalt capăt al sistemului, se află pensionarii de rând care nu primesc nici 40% din salariul mediu pe ţară.

Tudor Iaşcenco, www.investigatii.md, 13.06.2008

Dragostea de partid, răsplătită cu seminţe PCRM a folosit ajutoarele umanitare în campania electorală de la Rezina Seminţele urmau să fie repartizate beneficiarilor în luna octombrie, exact când era în toi campania electorală pentru alegerea Consiliului raional. Din procesul-verbal nr. 2 al Comisiei speciale raionale (creată printr-o dispoziţie a preşedintelui raionului, din 14 august 2007), aflăm că, la 10 octombrie 2007, comisia s-a întrunit într-o şedinţă la care s-a decis repartizarea seminţelor unui număr de 15 gospodării agricole. Potrivit documentului, la şedinţă au participat şapte din cei zece membri ai comisiei şi toţi, cică, au votat. Iar repartizarea s-a făcut, dacă e să credem procesului-verbal, „în baza analizei materialelor prezentate de către comisiile speciale din primării, care au luat ca bază suprafeţele de terenuri cu destinaţie agricolă pe care le gestionează agenţii agricoli din teritoriu, gradul de afectare a recoltei de cerealiere faţă de media pe ultimii trei ani, suprafaţa preconizată pentru a fi însămânţată cu culturi de toamnă şi nivelul de pregătire a suprafeţelor”.

243

Transparency International – Moldova

Altfel de „criterii” În realitate, repartizarea s-a făcut pe cu totul alte „criterii”, după cum neam convins în procesul investigaţiei. De distribuţie s-a ocupat direct conducerea raionului şi un reprezentant al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în timp ce primăriile n-au fost deloc solicitate. Întâmplător sau nu, cea mai mare parte din seminţe a ajuns… la agenţi economici care susţin sau simpatizează partidul de guvernământ! Astfel, de aproape jumătate din cele o sută de tone de seminţe au beneficiat trei cooperative (din satele Pecişte, Buciuşca, Cogâlniceni), create cu susţinerea guvernării, dintre care două nici nu sunt înregistrate în modul prevăzut de lege. Totodată, cooperativa din Pecişte nu poate face parte din categoria victimelor secetei, deoarece, la momentul repartizării seminţei, abia se forma, iar pământul pe care îl lua în proprietate a stat pârloagă timp de trei ani, la fel ca şi cooperativa din Buciuşca, ea fiind una falimentară. Majoritatea celorlalţi beneficiari de ajutor au fost, de asemenea, gospodării conduse de simpatizanţi şi activişti ai PCRM. Mai mulţi primari şi membri ai comisiei speciale au confirmat că au aflat despre repartizarea seminţelor abia după ce acestea fuseseră semănate. Indignaţi, consilierii raionali, reprezentanţi ai formaţiunilor de orientare democrată, au încercat să ceară explicaţii conducerii raionului, problema fiind inclusă chiar pe ordinea de zi a unei şedinţe. Dar preşedintele raionului V. Ciorici şi vicepreşedintele P. Vârlan (ambii membri ai PCRM) nu s-au prezentat la şedinţă, pe motiv că sunt degrevaţi din funcţii, fiind implicaţi în campania de alegeri a noului Consiliu raional, astfel că subiectul a fost amânat. Între timp, primăriile au fost somate să prezinte de urgenţă procese-verbale care „să confirme” decizia comisiei speciale raionale privind repartizarea seminţelor, decizie apreciată de o parte din membrii comisiei drept falsă.

Anticorupţia nu vede corupţia Văzând că se încearcă muşamalizarea cazului, consilierul raional Andrei Gârlea, reprezentant al Federaţiei Naţionale a Fermierilor în comisia raională specială pentru repartizarea ajutoarelor umanitare, a făcut un demers la Serviciul Nord al Procuraturii anticorupţie. În demers au fost descrise încălcările şi abuzurile comise de conducerea raionului Rezina la repartizarea seminţei, drept confirmare fiind anexate copii ale mai multor documente.

244

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Peste o săptămână, A. Gârlea a fost invitat la Bălţi printr-o citaţie, în care se preciza: „A avea cu sine buletinul sau alt act de identitate.

Prezenţa este obligatorie. În caz de neprezentare fără motive, persoana invitată în calitate de martor, în conformitate cu Legea, va fi supusă aducerii forţate”. Felul în care a reacţionat procuratura şi tonul citaţiei l-au şocat nu numai pe A. Gârlea. Colegii lui din Consiliul raional, citind avertismentul, glumeau cu sarcasm: „Ai vrut dreptate? Acum pregăteşte-ţi torba cu posmagi!”. „La început, am telefonat la Bălţi, declarându-le că tot ce am avut de spus am prezentat în scris şi nu mai am ce adăuga şi că ar fi mai bine ca procuratura să verifice semnalul meu la faţa locului, nu să mă poarte pe drumuri”, ne-a spus A. Gârlea, precizând că a mers totuşi la Bălţi. Peste o lună şi ceva, a primit un răspuns de la procurorul D. Dulgher, în care era informat că „denunţul pe faptul acţiunilor ilegale ale factorilor de decizie ai Consiliului raional Rezina… a fost examinat de către DGT Bălţi a CCCEC; că „materialul în cauză a parvenit la Serviciul Nord al Procuraturii Anticorupţie însoţit de propunerea ofiţerului de urmărire penală al DGT Bălţi a CCCEC, maior R. Bucatari, de a nu începe urmărirea penală, datorită lipsei în acţiunile factorilor de decizie a Consiliului raional Rezina a elementelor infracţiunilor prevăzute de art. 327, 328, 329, 332 CP”, şi că „propunerea a fost confirmată şi de procurorul D. Dulgher”.

La Chişinău, aceeaşi reacţie Nemulţumit de răspunsul Procuraturii Bălţi, A. Gârlea s-a adresat cu un demers la Procuratura Anticorupţie Chişinău, insistând asupra reluării anchetei pe cazul privind repartizarea seminţelor la Rezina. Dar şi Procuratura Anticorupţie Chişinău a respins plângerea lui A. Gârlea ca fiind „neîntemeiată”. În ordonanţa emisă de procurorul Boris Poiată, se menţionează că „în Hotărârea guvernului RM nr. 9000, din 8 august 2007, nu este indicat nemijlocit modul de întrunire a şedinţelor comisiilor speciale, numărul membrilor participanţi pentru aprecierea caracterului deliberativ al acestora, modul de întocmire a 245

Transparency International – Moldova

proceselor-verbale a şedinţelor comisiei”; că nu s-au confirmat argumentele petiţionarului referitor la distribuirea seminţelor de grâu unor persoane de încredere a preşedintelui raionului V. Ciorici, deoarece sămânţa a fost repartizată „anume în baza proceselor-verbale şi listelor parvenite de la primării”.

Aici e cazul să amintim că, în octombrie 2007, când a izbucnit scandalul cu distribuirea seminţelor, cinci din cei zece membri ai comisiei speciale au declarat pentru ziarul CUVÂNTUL (Rezina) că n-au participat la şedinţa în care, chipurile, s-a decis cine va beneficia de ajutor. Câţiva primari, inclusiv V. Iftodi din Lalova, M. Mârzenco din Mateuţi ş.a., au declarat că primăriile n-au fost implicate în repartizarea ajutorului şi că de la executivul raional li s-au cerut procesele-verbale despre distribuirea seminţelor abia după ce acestea fuseseră deja împărţite şi semănate.

Pe „ai noştri” nu-i atingem? În ultimul timp, pentru că aşa prevăd diferite programe şi strategii, populaţia este îndemnată să informeze instituţiile de drept – prin intermediul liniilor fierbinţi, telefoanelor de încredere etc. despre orice cazuri de corupţie, protecţionism, fraude economice, crimă organizată. Uneori, reacţia la asemenea semnale este uimitoare. Prin februarie 2008, un membru al PCUS din r-l Cimişlia s-a plâns la guvern că autorităţile raionului împart ajutorul umanitar (era vorba tot despre seminţe) cu încălcări. Peste câteva zile, în teritoriu a venit o comisie guvernamentală de vreo douăzeci de funcţionari, în frunte cu ministrul Agriculturii, A. Gorodenco. Conducerea raionului, considerându-se nevinovată, a invitat să participe la control şi mass-media. Controlul a demonstrat că în unele primării s-au comis ceva abateri de la lege, dar conducerea raionului, care reprezintă formaţiunile de orientare democrată, nu are nimic cu aceste încălcări.

Curios, dar cazul de la Rezina n-a stârnit acelaşi interes din partea autorităţilor centrale. Dimpotrivă, s-a făcut totul pentru a-l muşamaliza. Să fie oare din cauză că la cârma raionului sunt reprezentanţi ai partidului de guvernământ şi că, în perioada când aceştia „împărţeau” sămânţa, mai mulţi membri ai guvernului şi deputaţi PCRM cutreierau localităţile raionului, convingându-i pe alegători că anume această conducere trebuie să rămână în fruntea raionului?

Tudor Iaşcenco, www.investigatii.md, 08.04.2008 246

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

Afacerea „Stadionul” – un cadou de sute de milioane de euro Firma care va construi noul Stadion Republican într-o zonă istorică din centrul Chişinăului va investi 35 de milioane de euro, dar, graţie “cadourilor” făcute de către Guvern, aceasta îşi va recupera investiţia în patru ani şi va avea un venit total de peste 300 de milioane de euro (!). “Afacerea stadionul” e cusută cu aţă albă şi scoate în evidenţă faptul că directorul Agenţiei Sportului din R. Moldova, Andrei Cimil, care a semnat contractul cu SRL-ul căruia i-a fost încredinţată construcţia stadionului, şi-a promovat prietenii la această tranzacţie destul de profitabilă. În ultimii cinci ani, autorităţile centrale promit periodic că rezolvă problema construcţiei unui stadion în capitală care să corespundă cerinţelor FIFA şi UEFA, pentru ca naţionala să nu mai fie obligată să dispute meciurile oficiale pe arena de la Tiraspol, unde preşedintele Voronin este declarat persona non grata. La un moment dat, se adunaseră promisiuni pentru construcţia a trei stadioane – unul republican, altul olimpic şi reconstrucţia stadionului “Dinamo”.

După ce au instalat acum doi ani banalul monument cu mingea în flăcări la viitorul şi inexistentul încă stadion olimpic de lângă Circ şi au demolat anul trecut vechea arenă a celui republican situat în centrul Chişinăului (pe banii statului bineînţeles – n.r.), puterea “a născut” şi un contract care prejudiciază bugetul de stat în favoarea unui SRL. În plus, noul stadion va fi construit pe 55 la sută din suprafaţa vechii arene, restul terenului fiindu-i cedat gratis “investitorului”.

Statul cedează gratuit 51,7 hectare de teren JURNAL a intrat în posesia contractului prealabil de colaborare între Agenţia Sportului şi SC “MGL Business” SRL, semnat la 14 ianuarie curent de către Andrei Cimil şi directorul firmei respective, Ghislain Lenaers. Acordul final a fost semnat la mijlocul lunii februarie curent. Conform contractului prealabil, statul trebuie să-i asigure acestei firme garanţia de stat pentru toate autorizaţiile privind construcţia stadionului, parcărilor, blocurilor locative, centrului comercial pe arena fostul stadion republican şi a unui cartier rezidenţial pe bd.

Dacia din capitală, acolo unde statul trebuie să-i cedeze gratuit acestei firme 50 de hectare de teren (!) până la finele lunii aprilie curent. În plus, Guvernul îi 247

Transparency International – Moldova

cedează SRL-ului şi 1,7 hectare din vechea arenă a stadionului unde urmează să se înalţe blocurile locative şi un centru comercial. Stadionul va fi înghesuit, însă, doar pe 2,2 hectare.

Obligaţiile seamănă cu favoruri Obligaţiunile “MGL Business” seamănă a fi mai mult favoruri oferite din partea statului. Firma este obligată să construiască noul Stadion Republican cu 24 500 de locuri în care să investească 35 de milioane de euro, să construiască pe lotul de teren amplasat în apropierea nemijlocită a stadionului o parcare cu capacitatea “nu mai mică de 1500 de automobile” şi să administreze stadionul şi construcţiile aferente timp de 30 de ani. Acelaşi SRL are dreptul să încaseze taxe pentru parcare în următorii 30 de ani, să organizeze pe stadion tot felul de evenimente sportive şi culturale (şi să perceapă, evident, plata pentru chiria de găzduire – n.r.), să construiască lângă stadion un centru comercial cu patru nivele, în colţurle stâng şi drept ale terenului două blocuri de locuit şi mai are dreptul preferenţial de construcţie a unei parcări supraetajate pe orice stradă din vecinătatea directă a arenei (!). Şi asta în condiţiile în care Federaţia Moldovenească de Fotbal a găsit un investitor austriac care era gata să investească peste 80 de milioane de euro în construcţia Stadionului Republican, cerând statului doar să elibereze tot teritoriul vechii arene, sau 5,1 hectare.

Profit de peste 300 de milioane de euro JURNAL i-a solicitat doctorului în economie Mihai Roşcovan să calculeze costurile reale ale investiţiei şi profitul pe care îl va obţine acest SRL în toată această afacere. Calculele lui Roşcovan (vedeţi tabelul alăturat – n.r.) arată că “MGL Business” SRL va investi circa 38 de milioane de euro pentru toate construcţiile, nu numai pentru stadion, dar va obţine un venit de peste 300 de milioane de euro. Cifrele nu iau în calcul şi construcţia cartierului rezidenţial de pe cele 50 de hectare ale bd. Dacia care ar mări cu alte sute de milioane de euro profitul acestei firme. Toate veniturile acumulate numai la viitorul stadion republican vor fi împărţite însă în două, fiindcă, la 25 februarie 248

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

curent, în “Monitorul Oficial” a fost publicată o hotărâre de Guvern prin care firma “MGL Business” a fondat împreună cu statul o societate pe acţiuni – SC “Stadionul Republican” SA, în care fiecare deţine câte 50 la sută din acţiuni.

Prietenii lui Cimil Care ar fi interesul statului să îmbogăţească o firmă oarecare? La mijloc pare să fie mai degrabă interesul directorului AS Andrei Cimil care deţine cetăţenie belgiană, iar investitorul pe care l-au găsit face parte, deloc întâmplător, dintr-un grup investiţional belgian – “Group GL”. Directorul “MGL Business” SRL este Ghislain Lenaers, tot el e cel care conduce acest grup investiţional belgian. La ceremonia de inaugurare a lucrărilor stadionului republican de pe 15 martie curent, Cimil s-a salutat prieteneşte cu Ghislain Lenaers care a venit însoţit la eveniment de preşedintele Federaţiei de Ciclism din R. Moldova, Luc Engelen, un bun prieten de-al ciclistului Cimil. Luc Engelen, belgian şi el, ocupă şi funcţia de director al companiei „Carmez International”, care face şi ea parte din acelaşi grup belgian. Surse apropiate preşedintelui Federaţiei de Ciclism din R. Moldova ne-au comunicat că de construcţia stadionului se va ocupa anume Luc Engelen. Nu întâmplător adresa juridică a „MGL Business” SRL – str. Independenţei 30/4, coincide cu adresa Federaţiei de Ciclism din R. Moldova. Iar la numărul de telefon înregistrat pe adresa juridică a firmei ne-a răspuns ofiţerul de presă al Federaţiei (!).

Stadionul poate ajunge o arenă de categoria a treia Stadionul republican urmează a fi dat în exploatare, aşa cum a cerut însuşi preşedintele Vladimir Voronin, peste un an, adică până la 30 martie 2009 (probabil în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare – n.r.). Ceea ce este, practic, imposibil, spun specialiştii. În primul rând, potrivit experţilor, este o greşeală faptul că a fost ales anume locul vechiului stadion republican pentru a ridica o arenă nouă, care să corespundă cerinţelor FIFA şi UEFA. Constructorul şef al stadionului „Zimbru”, Vasile Tănase, a declarat pentru JURAL că „cerinţele UEFA şi FIFA privind omologarea unei are vor creşte cu timpul, iar acolo nu este spaţiu necesar pentru a ajusta stadionul normelor impuse. Stadionul Republican poate ajunge o arenă de categoria a treia sau a patra”, consideră Tănase. Acesta crede că este practic imposibil să construieşti un stadion de asemenea gen într-un an, mai ales dacă vor fi implicate firme de construcţie moldoveneşti. Potrivit contractului semnat de Agenţia Sportului 249

Transparency International – Moldova

cu firma „MGL Business” SRL, 80 la sută din personal care se vor ocupa de lucrările stadionului trebuie să fie din R. Moldova.

La Braşov, lucrările durează doi ani Odată cu începerea lucrărilor la Stadionul Republican, au început şi lucrările de demolare ale stadionului municipal din oraşul Braşov, România. Acţiunea de demolare va dura aproximativ trei luni, după care va începe construcţia noii arene. Ambele arene vor avea o capacitate de 25 mii locuri, doar că preţul de reconstrucţie este diferit, precum şi termenul de dare în exploatare. „Va fi un stadion doar pentru fotbal. Nu va avea piste de atletism sau altceva, tribunele vor fi foarte apropiate de teren. Estimăm să terminăm tribunele şi terenul în maxim un an de zile, apoi urmând să facem şi celelalte dependinţe, respectiv hotel, magazine, utilităţi sportive. De asemenea, vor fi amenajate şi 3 000 de locuri de parcare, pentru a îndeplini standardele UEFA şi FIFA. Cred că în cel mult doi ani şi jumătate stadionul va fi gata”, a spus patronul FC Braşov, Ioan Neculaie. Banii, aproximativ 30 de milioane de euro, vor veni câte jumătate de la primăria locală şi de la grupul de firme „Prescon”, controlat de bossul lui FC Braşov, Ioan Neculaie.

Terenuri în proprietate privată Guvernul i-a acordat firmei „MGL Business” SRL 5,1 de hectare pentru construcţia Stadionului Republican şi a tuturor acareturilor „personale”, dar nu a luat în calcul, deocamdată, că circa 20 la sută din acest teren aparţine unor agenţi economici care au toate actele de proprietate în ordine. Iurie Vacre, directorul comercial al firmei „Pacinter” SRL care deţine pe acel loc terenuri amenajate pentru tenisul de câmp, a declarat pentru JURNAL că nimeni nu a discutat cu el referitor la preluarea terenului de către „MGL Business” SRL. Dar, autorităţile au dispus în ultimul timp o serie de controale la această firmă. „Mă aflu într-o situaţie incertă. Formal, putem să ne desfăşurăm activitatea, dar pe de altă parte suntem strâmtoraţi să ne extindem”, ne explică Vacre. Întrebat dacă autorităţile l-au chemat la negocieri în eventualitatea unui schimb de terenuri, Vacre ne-a spus că toate propunerile celor de la Agenţia Sportului au fost verbale, pe alocuri presărate cu ameninţări. Vacre nu vrea să cedeze pământul pentru ca acolo să răsară blocuri de locuit sau un centru comercial. Celălalt proprietar, Sergiu Durleştean, care are un centru de sport acolo, ne-a spus că a fost chemat de ministrul Economiei şi Comerţului, Igor Dodon, care l-a anun250

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

ţat că, în cazul în care edificiul său va încurca viitoarelor construcţii, atunci vor începe negocierile în vederea unui schimb de terenuri. „Dacă va fi o propunere din partea autorităţilor care îmi va conveni, sunt dispus să eliberez locul. Dar, deocamdată, nu a fost nimic oficial. Activam şi noi de azi pe mâine”, a menţionat Durleştean care, la rândul său, nu vrea să cedeze intimidărilor autorităţilor care îi trimit fel de fel de organe de control.

Stepaniuc minte Solicitat de JURNAL, vecepremierul Victor Stepaniuc a declarat că alegerea investitorului în acest caz s-a făcut conform legii. „Este adevărat că nu s-a făcut licitaţie, dar sunt cazuri când nu este nevoie de aşa ceva”, a spus Stepaniuc.

Vicepremierul a respins acuzaţiile potrivit cărora firmei „MGL Business” SRL i s-au făcut mai multe cadouri. „Nu este adevărat că pe teritoriul acesta vor fi construite blocuri locative sau că firmei „MGL Business” SRL i-au fost oferite 50 de hectare pe bd. Dacia. Noi trebuie să fim mulţumiţi că vom avea un stadion foarte frumos, care va fi construit fără întârziere”, susţine Stepaniuc. Directorul firmei „MGL Business” SRL, Ghislain Lenaers, care este şi consul onorific al Belgiei în R. Moldova, şi Cavaler al Ordinului „Ştefan cel Mare”, a confirmat că în acea zonă va fi construit un centru comercial, dar că trebuie încă să se mai întâlnească cu reprezentanţii Guvernului pentru a pune la punct ultimele detalii.

Casetă Analiza dr. în economie, Mihai Roşcovan: 1. Presupuneri Suprafaţa în arendă str. Bucuresti Suprafaţa în proprietate bd.Dacia Suprafaţa spaţiu locuibil Capacitatea stadionului Număr evenimente stadion Capacitatea parcare Capacitate Centru comercial

m.p. m.p. mp locuri nr. an locuri m.p.

17000 500000 20000 25000 50 1500 5000

În mod normal: Terenul de pe str. Bucureşti trebuia dat în arendă, iar cel de pe bd. Dacia – cumpărat.

251

Transparency International – Moldova

Deoarece aceste terenuri au fost date în folosinţă şi în proprietate gratuită, bugetul de stat a fost prejudiciat cu: 340 de mii de euro anual (str. Bucuresti) şi 6 mil. de euro anual (bd. Dacia).

2.Preţuri şi costuri Am estimat următoarele tarife şi costuri investiţionale unitare: Preţ arendă teren str. Bucureşti Preţ arenda teren bd. Dacia Cost 1mp spaţiu locuibil Preţ vânzări spaţiu locuibil Cost 1 loc stadion Preţ arendă stadion Cost 1 loc parcare Preţ parcare anual Cost 1mp spaţiu comercial Preţ arendă centru comercial

Euro/mp Euro/mp Euro/mp Euro/mp Euro/loc Euro/eveniment Euro/loc Euro/loc Euro/mp Euro/mp

20 12 450 800 1000 15000 1600 600 350 360

3.Venituri Veniturile anuale încasate (+costurile neefectuate pentru arenda de pe str.

Bucureşti) se estimează astfel: Cost oportunitate teren str. Bucureşti Venit arendă teren bd. Dacia Vânzări spaţiu locuibil Venit arendă stadion Venit parcare Venit centru comercial

Euro Euro Euro Euro Euro Euro

340,000 6,000,000 16,000,000 750,000 900,000 1,800,000

4.Investiţii Investiţiile totale se estimează la 38,15 milioane de euro: Investiţii stadion Investiţii spaţiu locuibil Investiţii parcare Investiţii centru comercial

Euro Euro Euro Euro

25,000,000 9,000,000 2,400,000 1,750,000

Investiţia totală se recuperează destul de repede – începând cu al patrulea an.

252

Jurnaliştii contra corupţiei, 5

5.Beneficii Luând în considerare toate “cadourile”, afacerea este foarte profitabilă pentru “investitor” Valoarea totală a încasărilor Valoarea totală a cheltuielilor operaţionale Valoarea totală a cheltuielilor investiţionale Flux net de numerar Coeficient de discontare Valoarea actualizată a afacerii Valoarea actualizată a afacerii

Euro Euro Euro Euro Euro MDL

301,345,000 14,963,093 38,150,000 248,231,907 17% 30,062,083 508,049,194

Pe parcursul a 30 de ani, investitorul încasează peste 300 milioane euro, iar valoarea totală actualizata la rata destul de înalta a discontului (17%) este de peste 30 milioane euro sau în medie câte un milion de euro anual. Astfel, “investitorul “ va avea un beneficiu total de peste 500 milioane de lei.

Vitalie Hadei, Raisa Lozinschi, www.investigatii.md, 28.03.2008

253