Scriitorul de orientare modernistă, Anatol Baconsky Poet, prozator, eseist şi traducător, 90 de ani de la naştere Frunze metalice cad, Oglinda apei e spartăFrunze metalice cad, Le-nvăluie apa, le poartă. Dragostea ta m-a strigat? Vântul îmi bate în poartă... Melodie de toamnă Descendent al unei vechi familii de răzeși români din zona Lăpușnei și a Orheiului, Anatol Emilian Baconsky s-a născut în Cofa din preajma Hotinului, la 16 iunie 1925. Tatăl său, Eftimie, a slujut ca preot, iar mama, Liuba, a fost învățătoare. In anul 1944 din pricina războiului familia se refugiază în Oltenia unde își continuă studiile. Anume aici își începe activitatea literară cu traduceri și colaborează cu cenaclurile literare locale. Opera lui Baconsky acoperă traseul literaturii române din perioada interbelică până la granița manifestărilor optzeciste: debutând cu poeme suprarealiste, continuând cu rimări proletcultriste, redescoperind pastelul şi prin el lirismul, recuperând marii scriitori interbelicişi, în felul acesta, deschizând drumul neomodernismului şi desţelenind teritoriile literaturii experimentale. Se stinge din viață împreună cu soția sa în urma devăstătorului cutremur din 4 martie 1977. Moartea parcă și-a prezis-o în opera sa: „dă-mi o moarte înaltă, cotropitoare, sălbatecă / mai mare decât viaţa duşmanilor mei”, versurile oraculare „sunt şi eu unul dintre cei ce se nasc din timp în timp între voi/ ca să moară cu gura plină de pământ şi de oseminte”. Sunt ultimele rânduri scrise cu câteva ore înainte de cutremur. Va aşteptăm la biblioteca „Transilvania” pentru redescoperiți acest scriitor discret care a produs o operă de o calitate indiscutabilă.
Lectură plăcută!
Biserica neagră şi alte proze / Anatol E. Baconsky. – Ch. : Ed. Litera, 1997. – 336 p. Biserica Neagră, singura anti-utopie sau utopie neagră din literatura română. Întreaga carte reprezintă o parabolă, o alegorie a societății totalitare, în care individualitatea se șterge, fiind înlocuită de mase de oameni, de tipologii, astfel că personajele din roman nu poarta nume, ci doar denumiri ale funcțiilor pe care le îndeplinesc. Această carte, scrisă în timpul comunismului, a fost respinsă de cenzura acelor vremuri, dat fiind mesajul pe care îl transmitea și paralela pe care autorul o făcea în această plăsmuire alegorică a unei lumi grotești, însă relativ ușor recognoscibile. Biserica neagră, Echinoxiul nebunilor și alte povestiri / Anatol E. Baconsky. – București : Ed. Curtea Veche Publishing, 2011. – 284 p. Întreaga carte reprezintă o parabolă, o alegorie a societății totalitare, în care individualitatea se șterge, fiind înlocuită de mase de oameni, de tipologii, astfel că personajele din roman nu poarta nume, ci doar denumiri ale funcțiilor pe care le îndeplinesc. Această carte, scrisă în timpul comunismului, a fost respinsă de cenzura acelor vremuri, dat fiind mesajul pe care îl transmitea și paralela pe care autorul o făcea în aceasta plăsmuire alegorica a unei lumi grotești, însă relativ ușor recognoscibile. Echinoxul nebunilor este o povestire suprarealistă, dintr-un ciclu care cuprinde: Farul, Fuga pietrarului, Cel-mai-mare, Aureola neagră, încețoșatul, Orfeu, Bufnița, Artiștii din insulă, Ultimul rol, Cimitirul piraților.
Fluxul memoriei / Anatol E. Baconsky. – Ch. : Ed. Litera, 1997. – 318 p. Din câte se-întâmplară nu pot să uit nimic, Chiar dacă ochiul palid al lunii mă îmbie ; Ca arborii din iarna cețoasă mă ridic Și-mi scutur amintirea - zăpada mea târzie…
Scrieri vol. 1. Poezii / Anatol E. Baconsky. – București : Ed. Cartea Românească, 1990. – 504 p. Volumul de faţă conţine creaţia în versuri a scriitorului A. E. Baconsky. Conţine plachetele de versuri: Cântece de zi şi de noapte; Două poeme; Dincolo de iarnă; Fluxul memoriei: Călătorii în Europa şi Asia; Versuri; Fiul risipitor; Cadavre în vid; Corabia lui Sebastian.
Scrieri vol. 2. Proze / Anatol E. Baconsky. – București : Ed. Cartea Românească, 1990. – 366 p. Cartea conţine romanele: Biserica neagră, Echinoxiul nebunilor Addenda (colocviu despre poezie).
Botticelli – Divina comedie / Anatol E. Baconsky. – Bucureşti : Ed. Meridiane, 1977. – 143 p. În paginile consacrate picturii, sculpturii şi arhitecturii descrie dezinvolt capodopere având un limbaj elevat, frazele curgând în ritm de melopee. Paralel reformulează definiţii notorii şi ia în răspar prejudecăţi pietrificate. Deseori devine avocatul operei de artă pe nedrept ignorată, apărând-o cu pafos polemic şi cu inteligenţă.
Remember - jurnal de calatorie / Anatol E. Baconsky. – Bucureşti : Ed. pentru lireratură, 1968. – 338 p. Însemnările de călătorie ale lui A.E.Baconsky, însumând multe sute de pagini, ilustrează şi ele evoluţia scriitorului de la realismul socialist din deceniul şase la retorica existenţialistă şi cosmopolitismul care erau la modă în lumea literară în deceniul şapte. Cele mai dense reflecţii asupra oraşelor străine vizitate (Viena, Salzburg, Paris, Milano, Roma, Veneţia, Stockholm, Frankfurt, Koln, Hamburg, Munchen etc.) se găsesc în Remember, fals jurnal de călătorie.
Colocviu critic / Anatol E. Baconsky. – Bucureşti : Editura de Stat pentru literatură şi artă, 1957. – 210 p. Articolele tipărite în presă de către scriitor între anii 1945-1957 şi reunite selectiv întrun volum întitulat Colocviu critic, apărut în 1957.
Fiul risipitor / Anatol E. Baconsky. – Bucureşti : Ed. pentru literatură, 1964. – 146 p. În volumul Fiul risipitor se observă strădania poetului de a se scutura de marxism-leninismul romanţat, de acest kitsch rezultat din combinarea forţată a poeticii secolului nouăsprezece şi a unor sugestii folclorice cu ideologie oficială. Sub pretextul că scrie "poezie de notaţie", el se eliberează treptat de obligaţiile de propagandist. Dar şi acum fabrică, nu creează poezie.
Itinerarii plastice / Anatol E. Baconsky. – Bucureşti : Ed. Meridiane, 1987.– 334 p. Volumul de faţă reuneşte majoritatea textelor despre artele plastice şi arhitectură publicate de A. E. Baconsky de-a lungul a două decenii, între anii 1957 şi 1977.