În oglinzile lui Victor Teleucă

În oglinzile lui Victor Teleucă

„Prima şi cea mai importantă calitate a lui Victor Teleucă, a fost omenia. Din cele scrise de dânsul despre neamul din care făcea parte, omenia lui venea de departe, din moşistrămoşi, din afundul sufletesc al ciobanului mioritic. Omenia l-a făcut puternic, demn, cu vocaţia prieteniei”.

Eliza Botezatu, autorul volumului În oglinzile lui Victor Teleucă.

Victor Teleucă a fost poet, eseist, traducător şi publicist. Născut la 19 ianuarie 1932 la Cepeleuţi, judeţul Hotin (azi, raionul Donduşeni, absolvent al Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău (1958). A optat pentru o limbă îngrijită şi pentru o literatură de înaltă ţinută artistică.

Principalele sale volume de poezii sunt: „La ruptul apelor” - 1960, „Nelinişti” - 1963, „Din patru vânturi” - 1964, „Insula cerbilor” - 1966, „Îmblânzirea focului” - 1971, „Momentul inimii” - 1975, „Încercarea de a nu muri” - 1980, „Întoarcerea dramaticului Eu” - 1983, „Scrieri alese”, vol. I-II - 1985 şi „Ciclul Italian sau criza de timp” - 1987.

Victor Teleucă a creat cele mai trainice monumente ale poeziei noastre, care încă n-au fost descoperite. O bună parte dintre cărţile sale sunt ale viitorului, fiindcă tocmai ele reprezintă o adevărată renaştere naţională.

Victor Teleucă este omul care a învins timpul prin minunatele sale poezii, prin care cititorul îl aşteaptă să renască din nou.

Vă invităm, cu mult drag, să deschideţi una câte una, cărţile lui Victor Teleucă, să gustaţi din „spiritul montan al devenirii noastre pe nişte scări făcute din oasele strămoşilor noştri.”

Lectură plăcută!

Răsărit de Luceafăr: poem / Teleucă Victor; il., cop. de Ion Daghi. – Chișinău : Ed. „Universul” ÎS, 2010. – 28 p.

O broşură de gânduri care vrăjesc – la fel de scurt, dar şi la fel de uimitor ca un răsărit de luceafăr.

Cărţulia cuprinde meditaţiile scriitorului, frământările sale lăuntrice despre existenţă, despre gloria noastră pământească banală şi efemeră, despre sufletul şi soarta omului, însoţite de descrieri cutremurătoare a unor cadre naturale de o frumusețe tămăduitoare.

Motto-ul evocă personalitatea lui Eminescu – şi aici putem trata meditaţiile ca o luptă între genialitate şi destinul uman, blestem care îi urmăreşte existenţa. ...din aceeaşi noapte plină de-adevăruri şi misteruri s-a făcut mai mândră-n ceruri steaua ce-n apus de soare din adânc de bolţi răsare, cea fără a şti ce-i moartea, el, pândit de Lucifer, să-i dea soartă de Luceafăr, înger răzvrătit ce vine dintr-un timp din nou născut;....

Ninge la o margine de existenţă.

Poezii, reflecţii şi alte deziceri de sine / Victor Teleucă. – Chișinău : Ed. Cartea Moldovei, 2002. – 308 p.

Prezentul volum este rodul unei întregi Vieţi devenită Poezie. Şi bineînţeles, Filosofie. Din îngemănarea celor două apare Lirosofia, aşa cum din teză şi antiteză apare sinteza. Cartea este o adevărată revelaţie prin substanţa sa meditativă, prin felul ei spontan de a se structura, prin modul surprinzător de a se naşte din ea însăşi. Un nexus cauzal tainic leagă intr-un tot întreg notaţiile, impresiile, trăirile la simplul îndemn parcă de poveste. Cartea nu este o carte propriu-zisă, o culegere oarecare de poeme situate în mod tradiţional una după alta la voia întîmplării, ci un adevărat „Divan al Gâlcevii'”, al „certurilor'”, Eului cu Sinele.

Teleucă, Victor. Improvizaţia nisipului: Aventura improvizaţiei / Victor Teleucă. – Chișinău : „Universul”, 2006. – 336 p.

Poet, poet înainte de toate, Victor Teleucă nu rămâne doar un „simulant” al cogito-ului cartezian. El e un mare poet dublat de un gânditor temeinic, veşnic bântuit de nisipurile mişcâtoare ale existenţei în căutarea drumului spre Fiinţă.

Carte profund originală construită arhitectonic din pietrele urcate de Sisif pe vârful muntelui, în ciuda aparenţei dezordinei al fragmentelor, Improvizaţia nisipului este, probabil, cea mai înaltă realizare artistică a lui Victor Teleuca.

Decebal / Victor Teleucă. – Chișinău : Ed. „Universul”, 2003. – 37 p.

O altă valoroasă lucrare a scriitorului, poemului dramatic „Decebal”, apărut în anul 2003. Întâmplarea a făcut ca acest cutremurător poem să fie pus pe muzică, datorită colaborării cu maestrul Tudor Zgureanu. În formula lirică a lui Victor Teleucă poezia s-a contopit cu istoria şi cu filosofia. „Decebal” este cântecul de lebădă al lui Victor Teleucă, tulburător ca o baladă rostitiă în cheie de tremolo, de recitativ aedic ce afectează pragurile de sus ale sensibilităţii.

Balada, e în concepţia romanticilor, cântec despre destin. Lui Victor Teleucă i-a reuşit pe deplin acest cântec despre destin, trăit de noi într-o istorie ce a bătut cu furtuni continue „pământul carpatic bătrân”. Este o meditaţie existenţială rostită în acorduri sonore deosebit de fine venite din tăceri adânci, care sunt ale fiinţei înfruntate de limitele istoriei şi destinului.

Mollis Davia : [poem] / Victor Teleucă. – Ch. : Ed. „Universul”, 2011. – 72 p. … Numele latinesc al unei părţi din Dacia de până la Traian (Cantemir), ce înseamnă Dacia Moale, cu climă dulce, placută.

O reluare sintetică şi simbiotică a tematicii din poemul Decebal şi din eseul Car frumos cu patru boi, în Mollis Davia scriitorul vine cu un tablou complet asupra concepţiei despre naţiunea noastră, cu un soi de ironie nepărtinitoare, cu nuanţe de regret şi tristeţe ancestrală.

Perspectiva filosofică scoate acest volum de sub semnul tradiţionalismului, plasându-l în spaţiul transmodern. Criticul Theodor Codreanu observă că Victor Teleucă reuşeşte să evite „capcana sloganardă”, ceea ce i-a asigurat o reuşită incontestabilă în literatura de natură patriotică.

Momentul inimii / Victor Teleucă. – Bucureşti : Litera Internaţional, 2003. – 436 p.

Volum înalt apreciat de către critici, Momentul inimii constituie un flux liric al comunicării interioare a poetului. Este mai degrabă o filosofie a spiritului poetic naţional, plin de melodicitate de o parte, de altă parte cu o doză de cugetare care mustră conştiinţa individului liric, aceste două dominante fiind organic legate între ele. Ardoarea cu care este expus discursul determină un puhoi de meditaţii asupra existenţei noastre.

Nelinişti : Versuri / Victor Teleucă.

– Chișinău : Cartea Moldovei, 2006. – 272 p.

O culegere selectivă de poezii, care marchează evoluţia scriitorului de la volumul de debut până la ultimul volum de versuri. Se observă o tranziţie de la lirismul plin de armonie de la începuturi la mişcările de natură psihologică şi filosofică, care determină frământările lirice, ajungând la un vers superior, care poate fi plasat în domeniul literar (post)modern.

Diversitatea de teme, motive, idei care este pusă la dispoziţia cititorului în acest volum nu anulează unitatea organică între ele, dimpotrivă, alimentează rafinamentul artistic al poetului.

Referinţe critice despre Victor Teleucă Victor Teleucă – un heraclitean transmodern. – Chișinău : Ed. „Universul” ÎS, 2010. – 428 p.

Cu acest volum, posteritatea lui Victor Teleucă se întregăseşte cu o dublă faţă. Mai întâi, antologhează principalele aspecte ale exegezei, trebuitoare unui viitor monograf, atât în ceea ce priveşte opera cât şi viaţa, prin textele critice şi prin bogata iconografie finală. Apoi, îl surprinde într-o ipostază mai puţin familiară publicului cititor, aceea de critic literar, înzestrat cu fineţea observaţiei şi cu profunzimea percepţiei estetice şi filozofice. Poetul este şi el prezent prin excelentul poem inedit închinat lui Eminescu. Nu încape îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume (Ninge la o margine de existenţă şi Improvizaţia

nisipului), îl plasează pe Victor Teleucă în rândul strălucitei pleiade şaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grogore Vieru, deschizând, totodată, drmul spre noua paradigmă culturală a transmodernităţii.