On the Traces of Hercules

În căutarea muncilor lui HERCULE GHID DE CĂLĂTORIE

EDITAT DE RODICA FEȘTILĂ COLEGIUL TEHNIC DE TRANSPORTURI „TRANSILVANIA“ CLUJ-NAPOCA 2016

În căutarea muncilor lui Hercule GHID DE CĂLĂTORIE Coordonator versiunea în limba română RODICA FEȘTILĂ

CLUJ-NAPOCA 2016

Lucrare elaborată în cadrul proiectului „Searching for the Labours of Hercules”, 2014-1-TR01-KA201-012990 Erasmus+ KA2

Autori: Özlem Kaplan Mehmet Çelikel Lisesi (Zonguldak, Turcia) Rodica Feștilă Colegiul Tehnic de Transporturi “Transilvania” Cluj-Napoca (Cluj-Napoca, România) Simon Ferenc Tudás Alapítvány (Hódmezővásárhely, Ungaria) Mercedes Casuso Qesada Instituto de Educación Secundaria les Jándula (Andújar, Spania) Daniela Gentili Liceo di Stato G. Bagatta (Desenzano del Garda, Italia) Conci Mazzullo Lombardo Radice High School (Catania, Italia) Traducere: Liliana Camelia Ciobanu Dorina Marcela Ancău Tehnoredactare: Elena Coman Liliana Camelia Ciobanu

Proiect finanţat de Comisia Europeană prin programul Erasmus+.

Acest material reflectă doar opinia autorului şi nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Comisiei Europene

CUPRINS

Introducere (Mercedes Casuso Qesada) ____________________________________________________________________7 Muncile lui Hercule Uciderea leului din Nemea (Daniela Gentili) _______________________________________________________________8 Uciderea hidrei din Lerna (Rodica Festila) _________________________________________________________________9 Capturarea mistrețului de pe muntele Erymanthus (Simon Ferenc) ____________________________________10 Prinderea căpriorului zeiței Artemis (Mercedes Casuso Qesada) ________________________________________11 Curățarea grajdurilor lui Augias (Mercedes Casuso Qesada) ____________________________________________12 Uciderea păsărilor Stimphalide (Simon Ferenc) __________________________________________________________13 Capturarea taurului din Creta (Daniela Gentili) __________________________________________________________14 Îmblânzirea iepelor lui Diomede (Rodica Festila) ________________________________________________________15 Dobândirea cingătorii reginei amazoanelor, Hippolyte (Özlem Kaplan) _______________________________16 Capturarea boilor lui Geryon (Conci Mazullo) ___________________________________________________________17 Culegerea merelor din gradina Hesperidelor (Conci Mazzullo) _________________________________________18 Capturarea lui Cerberusl (Özlem Kaplan) ________________________________________________________________19 Urme ale lui Hercule în țările partenere Hercule în Zonguldak (Özlem Kaplan) ____________________________________________________________________20 Hercule în Desenzano del Garda (Daniela Gentili) _______________________________________________________22 Hercule în Mantua (Daniela Gentili) ______________________________________________________________________23 Hercule în Andújar (Mercedes Casuso Qesada) ___________________________________________________________24 Hercule în Catania (Conci Mazzullo) ______________________________________________________________________26 Hercule în Siracusa (Conci Mazzullo) _____________________________________________________________________27 Hercule în Cluj-Napoca (Rodica Feștilă) __________________________________________________________________28 Hercule în Budapesta (Simon Ferenc) _____________________________________________________________________30 Hercule în Visegrád (Simon Ferenc) _______________________________________________________________________31

PAGE \* MERGE FORMA T5

6

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Introducere: Muncile lui Hercule

Templul lui Zeus din Olimpia. Reconstrucţia metopelor (frizelor) de către studenţii de la IES Jándula HERACLES (Ἡρακλῆς) în greaca veche şi, în latină, Hercule, a fost cel mai celebru erou al antichităţii. Ecoul faptelor lui s-a răspândit în lumea largă, de aceea le regăsim nu numai în ţările de pe tărmul Mediteranei ci şi în locuri îndepărtate din lumea antică.

Mituri legate de eroi văzuţi ca superoameni cu puteri extraordinare au existat în cultura popoarelor, deopotrivă în antichitate şi în istoria modernă. Ȋn legendele timpurii ale Greciei, Hercule era socotit un erou public, ce cucereşte populaţii sau oraşe, însă, mai târziu, faptele lui sunt exagerate transformându-l întrun personaj divin, înzestrat cu puteri supraomeneşti, biruitor în luptele cu animale monstruoase ori în strânsă legătură cu fenomene astronomice.

Hercule a fost fiul lui Zeus şi al muritoarei Alcmene din Teba, şi copilul favorit al tatălui său.

Se spune că Zeus, luând înfăţişarea lui Amphitryon, soţul Alcmenei plecat la război, a reuşit, într-o noapte, să o seducă pe aceasta.

Alcmene a născut doi băieţi, Hercule, fiul lui Zeus, şi Iphicles, fiul lui Amphitryon.

Cel mai adesea, Hercule apare purtând o măciucă, o tolbă plină cu săgeţi, o piele de leu pe umeri şi uneori, drept coif, un cap de leu. Poartă barbă de cele mai multe ori şi are ochii foarte mari.

De ce douăsprezece munci? Ȋntr-un delir furios, indus de Hera, Hercule îşi ucide proprii copii avuţi cu Megara, şi alţii doi ai lui Iphicles. Ȋndurerat apoi de ceea ce a făcut, Hercule se condamnă singur la exil.

Pentru aceasta, consultă Oracolul din Delphi.

7

Pythia (Oracolul), care îi spune pentru prima dată Heracles (biruitor al Herei) iniţial, numele lui era Alcides-, îi ordonă să-l slujească timp de 12 ani pe Eurystheus, rege al Tirynului şi Mycenaei, după care va putea deveni nemuritor.

Eurystheus, ajuns rege în locul lui Hercule şi de aceea duşman al lui, îi cere să îndeplinească zece munci.

Hercule săvârşeşte aceste munci, dar două dintre ele, la care a fost ajutat, nu-i vor fi recunoscute şi, în consecinţă, Eurystheus îi adaugă alte două.

Hercule duce şi aceste munci până la capăt săvârşind astfel, în final, douăsprezece.

Hercule la Parlamentul andaluz, Sevilla

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Uciderea leului din Nemeea Prima muncă dată de Eurysteu lui Hercule a fost aducerea pieii unui leu feroce care pustia oraşul Nemeea (Νεμέα), din partea nord-estică a Peloponezului. Leul era invincibil şi era puiul groaznicului monstru Typhon (Τυφῶν), tatăl monştrilor. În drumul său spre Nemeea, Hercule s-a oprit în Cleonae, la casa unui muncitor sărac, numit Molochus. Gazda s-a oferit să aducă o jertfă lui Zeus pentru ca vânătoarea de lei să fie neprimejdioasă, dar Hercule l-a rugat să aştepte.Dacă după 30 de zile Hercule ucidea leu şi îi lua pielea, urmau să aducă jertfa lui Zeus. Dar dacă el nu reuşea şi era ucis de leu, Molochus urma să aducă jertfa lui Hercule, ca erou.

Când a ajuns în Nemeea, Hercule zări fiorosul leu şi trase imediat spre el o săgeată, dar curând îşi dădu seama că armele erau inutile.

împotriva invulnerabilului animal. Eroul îşi luă atunci ghioaga şi urmări animalul întro peşteră care avea două intrări. Hercule blocă una din intrări şi se luă la trântă cu fiara, cu mâinile goale. La sfârşitul unei lupte crâncene, el prinse animalul în braţe şi îl strânse cu putere până ce l-a sugrumat.

Hercule luă leu pe umeri şi merse la Cleonae. El îl găsi pe Molochus în a treizecea zi, gata să aducă o jertfă lui Hercule, care murise eroic, dar împreună ei au sacrificat o jertfă în onoarea prea-puternicului Zeus.

Apoi Hercule s-a întors la Mycenae cu prada sa, spre uimirea lui Eurysteu.

8

Îngrozit de puterea lui Hercule, regele Eurysteu refuză să-l întâlnească pe erou: îi interzise acestuia să intre în cetate şi îi porunci să expună prada adusă – leul – la porţile cetăţii. Mai mult de atât, regele Eurysteu avea construit un vas mare de metal, pe care l-a îngropat în pământ, în care se putea ascunde de furia lui Hercule, în caz de nevoie.

Din acea zi încolo, Hercule a purtat pielea leului „pe spate, ascuzându-şi părul galben sub ţeasta maroniu-gălbuie cu fălcile înfricoşătoare deschise [a leului].“ (Euripides).

Imaginile prezintă modul în care Hercule este descris în picturile şi sculpturile antice şi moderne.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Uciderea hidrei din Lerna Regele Eurysteu se sfătui cu răzbunătoarea zeiţă Hera despre a doua muncă de ispăşire pe care să i-o dea lui Hercule, din cele zece prezise de Pythia, preoteasa oraculului din templul din Delphi.

Ei au vrut să-l trimită la o întâlnire cu Hidra din Lerna, o creatură monstruoasă, un şarpe de apă, crescut de Hera pentru a-l înfrunta pe Hercule. Să ucidă acest animal cu nouă capete a fost munca pe care eroul o avea de îndeplinit.

După cum Perseu, unul din predecesorii săi făcuse – cel care a ucis Medusa (un monstru cu cap de femeie ce putea omorî doar cu privirea pe oricine ar fi îndrăznit să se uite la ea), Hercule a avut sarcina aproape imposibilă de a anihila un animal fioros care locuia într-o mlaştină, şi care devasta vitele şi satele din acele părţi din jur.

Hercule a trebuit să se supună ordinului pentru a primi iertarea pentru uciderea soţiei şi copiilor săi. Aşa că, dus a fost să găsească Hidra! Dar nu a mers singur. Devotatul său mânuitor de car, Iolaus, l-a transportat la Lerna. Hercule află că Hidra locuia într-o vizuină de pe un deal de lângă izvoarele râului Amymone.

Animalul avea un corp uriaş cu nouă tentacule terminate fiecare cu un cap. Duhoarea corpului său ucidea pe oricine inspira fumurile emanate.

El stârni animalul să iasă din vizuină aruncând înspre acesta prăjini de lemn aprinse. Hidra ieşi afară ameninţător, urlând cu limbi otrăvitoare spre erou.

Ea se încolăci în jurul unuia din picioarele lui Hercule încercând să-l imobilizeze. Dar el lovi puternic tentaculele cu ghioaga sa uriaşă făcând animalul să urle de durere.

9

El ştia că opt din capetele Hidrei erau muritoare, iar unul era nemuritor. Oricât de tare lovea, însă, tentaculele nu puteau fi decapitate uşor. Spre uimirea sa, când lovea un cap cu ghioaga, doborându-l, altele două creşteau în loc.

Un crab uriaş, prieten de-al Hidrei, veni să îl muşte de picior pe Hercule. Eroul ceru ajutorul lui Iolaus. Acesta luă o torţă aprinsă şi arse tentaculele decapitate aşa încât nu au mai crescut alte capete în loc. Astfel, Hercule a reuşit să omoare toate capetele, cu excepţia celui nemuritor. Dar cu o seceră de aur, Hercule reuşi să-l doboare şi pe acesta în cele din urmă.

El îngropă acest cap sub o stâncă şi apoi înmuie un mănunchi de săgeţi în fierea otrăvitoare a bestiei moarte.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Prinderea cerbului cu coarne de aur al lui Artemis

Adolf Schmidt: Hercule şi căpriorul din Cirene, pictură din secolul XIX , în ansamblul său arhitectonic. (Berlin,Germania) A treia muncă a lui Hercule a implicat călătoria în Oenoe [Oinóï] şi capturarea cerbului cu coarne de aur al zeiţei Artemis viu (cerbul cirenean) şi aducerea sa la Mycene. Vestit prin iuţeala sa, cerbul avea blana cu pete albe, copite de bronz şi coarne de aur. Artemis era zeiţa vânătorii şi proteja animalele sălbatice sacre. În copilărie, zeiţa Artemis a văzut cinci căpriori (cerbi) care păşteau lângă malul râului Thessaly Anaurus, ce avea albia acoperită cu pietricele negre.

Cerbii erau de două ori mai mari decât un taur. Zeiţa i-a urmărit şi a prins fără arme patru dintre ei, pe care i-a înhămat la carul său.

Al cincilea cerb nu a fost prins; a fugit în Kelada pe celălalt mal al râului, pe dealul din Cirene. Potrivit mitului, zeiţa Hera l-a vrut, deoarece ea inventase deja muncile lui Hercule.

După această goană, obosit, cerbul cu coarne de aur a scăpat peste muntele Artemission, şi acolo s-a oprit să se odihnească.

Când hăituitul animal a coborât să-si astâmpere setea în râul Ladon, HeracleHercule a tras cu arcul şi i-a ţintuit împreună picioarele din faţă cu o săgeată.

Apoi, cu grijă, a aşezat trupul căpriorului peste umeri şi s-a întors în Mycenae. Dar pe drumul din Arcadia spre Mycenae, Hercule s-a întâlnit cu zeiţa Artemis, care era furioasă că el îi furase şi rănise animalul sacru. Heracles i-a explicat că era sarcina primită de la rege şi i-a promis că il va înapoia. Zeiţa i-a acceptat scuzele şi l-a lăsat să meargă mai departe spre Mycenae.

Potrivit legendei, Hercule nu a vrut să omoare sau să rănească animalul, pentru că sarcina sa presupunea să prindă cerbul fără a folosi violenţa. El a fugărit cerbul aproape un an întreg. În timpul vânătorii Heracles a urmărit animalul până în Istria şi chair până în teritoriile hiperboreene.

Giambologna (Jean de Boulogne) atelier: Hercule și cerbul de aur – Muzeul Ermitaj (Sankt-Petersburg, Rusia, sec. al XII-lea)

10

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Capturarea mistrețului de pe muntele Erimant

Erymanthus (Ερύμανθος în limba greacă) sau Ólonos (Ωλονός) este un lanţ muntos aflat la sud de Achaia şi la nordest de Elis. Cu o înălţime de 2.224 metri, este al patrulea vârf ca mărime din Peninsula Peloponez. Ȋn căutarea misterţului, Hercule îl vizitează pe Pholus, un centaur, ce locuia într-o peşteră de lângă Muntele Erymanthus.

Conducătorul centaurilor, creaturi jumătate om, jumătate cal, se numea Chiron (Χείρων).

Acesta era cel mai bătrân şi mai înţelept dintre centauri. Mare învăţător, Chiron a îndrumat de-a lungul timpului mai mulţi eroi mitologici ca Jason, Peleus, Aquilleus şi Hercule. După moartea sa, ca răsplată, Zeus i-a dăruit un loc printre stele sub forma unei constelaţii denumite Săgetătorul sau Centaurul.

Deşi centaurii erau creaturi agresive şi războinice, Chiron şi Pholus nu le semănau.

După servirea unei mese bogate, Hercule deschide un butoi cu vin ce aparţinea centaurilor, în ciuda avertismentelor lui Pholus.

Centaurii se înfurie şi îl atacă pe Hercule, dar acesta îi răzbeşte şi îi urmăreşte apoi până în Malea, casa lui Chiron.

Ȋn mod accidental, Chiron este lovit în genunchi de o săgeată otrăvită trasă de Hercule. Acesta încearcă să-şi ajute prietenul şi fostul discipol, dar rana nu se vindecă şi Chiron, nemuritor, pare sortit unei suferinţe eterne. Zeus acceptă ca Prometheu să ia asupra sa imortalitatea lui Chiron, şi astfel centaurul este eliberat din agonia suferinţei şi moare.

11

Ȋn absenţa lui Hercule, Pholus moare şi el, scăpându-şi fortuit, pe picior, una dintre săgeţile otrăvite. La întoarcere, Hercule îşi găseşte prietenul mort şi îl îngroapă şi pleacă apoi să vâneze mistreţul.

Urmând sfatul lui Chiron, Hercule ademeneşte animalul în locurile cu zăpadă înaltă, îl oboseşte şi apoi îl prinde, săvârşind astfel singura dintre isprăvile lui petrecute în mijlocul iernii.

Biruind mistreţul, Hercule îl leagă şi-l aduce regelui Eurystheus.

Un subiect preferat de decoratorii vaselor antice este scena în care Hercule aduce mistreţul din Erymanthus regelui Eurystheus, iar acesta, speriat, se ascunde într-un vas de bronz rugându-l pe viteaz să scape de fiară.

Imaginea ni-l înfăţişează pe Hercule aducând mistreţul regelui şi pe acesta ascunzându-se într-un vas. Spre deosebire de Hercule, imaginea lui Eurystheus dovedeşte slăbiciune de caracter.

Reconstituirea unei metope din Templul lui Zeus din Olimpia (cca. 468 - 456 î.C.)

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Curățarea grajdurilor lui Augias

Detaliu dintr-un mozaic roman din Lliria, MAN, Madrid Cea de-a cincea muncă a lui Hercule a fost de a curăţa grajdurile lui Augias. Sarcina era deopotrivă umilitoare (şi deloc impresionantă în comparaţie cu munca precedentă) şi imposibilă din moment ce turmele erau sănătoase deplin (nemuritoare) şi produceau în consecinţă o cantitate mare de bălegar.

Augias (sau Augeias, Αύγείας în greaca veche), al cărui nume avea înţelesul de „strălucitor“, era regele Elisului. Grajdurile lui adăposteau cele mai mari efective de vite din ţară, dar nu au fost vreodată curăţate.

Mozaic roman sec. III î.C. Deşi munca aceasta pare mai puţin eroică sau legendară, a reprezentat totuşi o sursă de satiră sau umor pentru diverse mijloace media: reviste, ilustraţii, caricaturi, monede sau timbre ...

Hercule a avut o idee remarcabilă şi a schimbat cursurile râurilor Alpheus și Peneus abătându-le prin grajduri, curăţând în felul acesta tot gunoiul.

Reuşita lui l-a deranjat pe Augias pentru că trebuia acum să-şi ţină promisiunea de a-l răsplăti pe Hercule cu o zecime din turmele sale în cazul în care izbutea să sfârşească munca într-o zi. Refuză însă să-şi respecte angajamentul, iar Hercule îl ucide şi dă regatul lui Augias fiului lui, Phyleus, care a fost exilat din cauza ajutorului pe care i l-a oferit eroului în lupta împotriva tatălui său, Zeus.

Odele lui Pindar relatează faptul că Hercule a înfiinţat Jocurile Olimpice (Olympiakoi Agones) în onoarea tatălui său.

El i-a învăţat pe oameni să lupte şi să măsoare dimensiunile unui stadion sau lungimea unei piste de alergare.

La primele Jocuri Olimpice, Hercule a fost singurul concurent.

Situaţia era acceptabilă pentru alergări şi aruncări, dar devenea o problemă pentru box sau lupte şi atunci Zeus s-a oferit să lupte împotriva lui Hercule. Au încheiat printr-o remiză.

Lungimea pistei de alergare a stadionului olimpic avea peste 192 de metri (o distanţă pe care Hercule o putea alerga dintr-o suflare) sau 600 de picioarelungime.

Stadionul Olimpic, Olympia

12

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Uciderea păsărilor stimfaliene Lacul Stymphalia se află lângă Stymphal, în nord-estul Arcadiei.

Este înconjurat de păduri dese şi este acoperit cu stuf.

Nenumărate păsări locuiau acolo. Când zburau, întunecau cerul cu puzderia lor. Mulţimea aceasta de păsări nu putea fi supusă cu forţa datorită numărului lor imens.

A şasea muncă a lui Hercule a fost, iarăşi, aceea de a ataca şi goni ceva ce provoca moartea.

Când toate păsările stimfaliene se ridicau în zbor, întunecau cerul cu mulţimea lor, precum mulţimea sufletelor ajunse pe malul mlăştinosului lac Acheron de la hotarul lumii celor morţi. La vest, unde Helios apune, începe împărăţia celor de dincolo. Se aflau acolo statui de fecioare cu picioare de păsări şi se credea că aceste păsări mâncătoare de carne de om erau sirene ucigaşe din acea mlaştină.

Penele şi ciocurile păsărilor erau din oţel şi, de aceea, victima doborâtă de ele era rănită. Nu se putea lupta cu ele pentru că atunci când cineva trăgea o săgeată spre ele, păsările lăsau să cadă mii de pene ascuţite asupra lui.

Pe vase vechi este ilustrat modul în care Hercule atacă păsările folosind o praştie sau cum se luptă cu ele lovindu-le cu ghioaga, deşi cea mai importantă armă în uciderea acestor păsări a fost arcul cu săgeţi. Hercule a dus cadavrele păsărilor la Mycenae ca dovadă a îndeplinirii acestei munci.

Urcându-se într-un copac din pădurea Stymphalos, Hercule lovi tare o pereche de uruitoare din bronz, facând păsările să zboare speriate din copaci. Apoi, când acestea zburau în cerc în jurul său, trase în ele cu săgeţi, omorându-le.

Cele care au scăpat vii au fost atât de înfricoşate încât au zburat departe şi nu s-au mai întors niciodată să tulbure oamenii de lângă lacul Stymphalia.

Albrecht Dürer: Hercule omorând păsările cu arcul , Muzeul Nürnberg

13

Scriitorul itinerant Pausanias, care a încercat să afle despre ce fel de păsări ar fi putut fi vorba în legendă, menţiona faptul că, în vremea sa, un tip de păsări din deşertul Arabiei erau numite „Stymphaliane“, descriindu-le ca fiind de o cruzime egală cu cea a leilor sau leoparzilor. El presupune că păsările din legenda lui Hercule erau la fel ca aceste păsări arabe. „Acestea se năpustesc asupra vânătorului rănindu-l şi omorându-l cu ciocul. Orice armură de bronz sau fier e străpunsă de păsările acestea; dar dacă vânătorul poartă un obiect de îmbrăcăminte făcut din plută groasă, ciocurile păsărilor stimfaliene se prind în această haină protectoare din plută... Aceste păsări sunt de mărimea unui cocostârc, seamănă cu ibis, dar ciocul lor este mai puternic şi neîncovoiat ca al unui ibis.“ (Pausanias)

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Capturarea taurului din Creta Cea de-a şaptea muncă primită de Hercule a fost să navigheze pe Mediterană către Insula Creta (Κρήτη), să prindă taurul lui Minos şi să-l aducă regelui Eurystheus.

Legenda presupune că Zeus ar fi trimis taurul în Insula Creta pentru a o purta pe spate pe mama regelui Minos, Europa (Εὐρώπη).

Alte izvoare spun că taurul ar fi fost trimis lui Minos de către Poseidon, zeul mării, spre a fi sacrificat.

Impresionat de frumuseţea animalului, Minos a cruţat viaţa taurului primit şi a ucis un altul.

Nemulţumit de alegerea regelui, Poseidon a transformat animalul într-o fiară care devasta insula. Soţia lui Minos, Pasifae, se îndrăgosteşte de acesta şi dă naştere unei creaturi fabuloase, M i n ot aur ul , jumătate om jumătate taur, care va trăi închis în Labirint.

Mozaic de Lliria din perioada Imperiului Roman secolul III î. C., la Muzeul Național de Arheologie, Madrid Minos ar fi dorit să păstreze animalul pentru el, dar este învins de Hercule care prinde taurul şi-l duce lui Eurystheus, iar acesta îl eliberează imediat.

Taurul a pornit spre Sparta, apoi Arcadia şi mai departe către Marathon, în Attica, şi pretutindeni i-a terorizat pe locuitori.

Acesta a fost eroul atenian Tezeu, care ulterior a ucis taurul cretan în Marathon și Minotaurul din Creta.

Hercule luptându-se cu Mintaurul, Michaelertor, Hofburg, Viena

14

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Iepele lui Diomede Hercule primi o nouă muncă de la regele, după ce a terminato pe cea de-a şaptea, aducerea Minotaurului din Creta. El trebuia acum să prindă şi să aducă la Mycenae cele patru iepe ale regelui trac Diomede.

Acestea erau cai sălbatici care nu se hrăneau cu plante.

Hercules adună câţiva voluntary pentru a-l însoţi şi porni în călătorie spre regatul Bistonilor, peste care domnea Diomede. Aceşti traci locuiau pe un teritoriu aflat la nord şi nord-est de Peloponez. Hercule porni cu corabia pe Marea Egee pentru a ajunge în acel ţinut îndepărtat.

Hercule era sigur că regele Diomede nu îi va da preţioasele sale iepe sălbatice fără o luptă serioasă. Dar Hercule nu ştia că aceste animale erau hrănite cu carne de om.

Diomede era renumit ca fiu al lui Ares, zeul războiului.

Iepele erau greu de controlat. Ele se numeau Podargos (Vijelioasa), Lampon (Strălucitoarea), Xanthos (Bălaia) şi Deinos (Groaznica) şi erau priponite într-un grajd de bronz.

Hercules şi tovarăşii lui s-au dus la grajdul în care erau ţinute cele patru iepe şi au ucis slujitorii regelui care se ocupau de grajduri. Apoi el a tăiat lanţurile cu care erau legate iepele şi le-a mânat spre ţărmul mării unde era ancorată corabia sa. Însă, curând, regele Diomede prinse de veste că iepele sale au fost furate de Hercule şi porni cu o armată de Bistoni să-şi salveze caii.

Hercule dădu caii în paza însoţitorului său Abderos şi porni înapoi să se lupte cu Diomede şi oamenii săi înarmaţi.

15

El îi învinse pe Bistoni, omorându-l pe Diomede şi mulţi războinici de-ai săi, forţându-i pe ceilalţi să o ia la fugă pentru a scăpa cu viaţă.

Când s-a întors la locul unde îl lăsase pe Abderos să păzească iepele, eroul îl găsi pe acesta mort, mâncat de sălbaticii cai. Întristat de cruda pierdere, Hercule îi îngropă rămăşiţele tovarăşului său şi fondă oraşul Abdera, în amintirea loialului său prieten. Diomedes a fost dat de mâncare iepelor care astfel s-au calmat.

Eroul a călătorit înapoi spre cetatea Mycenae, ducând cu ele caii îmblânziţi. Dar regele Eurysteu dădu drumul iepelor să meargă în sălbăticie. Ele au rătăcit pe Muntele Olimp, căzând probabil pradă altor fiare.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Dobândirea cingătorii reginei amazoanelor, Hippolyte Admete, fiica lui Eurystheus, îi cere tatălui ei să-i aducă cingătoarea magică a reginei amazoanelor, Hippolyte.

Fermecata cingătoare îi fusese dăruită reginei de către tatăl ei, Ares, zeul războiului. Cel care purta cingătoarea devenea în felul acesta cel mai puternic războinic.

Eurystheus îi porunceşte aşadar lui Hercule să aducă cingătoarea fiicei lui.

Amazoanele erau fiicele zeului Ares şi ale Harmoniei.

Locul în care trăiau aceste năprasnice femei se numea Themiskyra, un oraş pe malul Mării Negre, aproape de gura de vărsare a râului Thermodon (Terme, în zilele noastre). De aici, cumplitele războinice invadau alte oraşe şi trăiau din prada războiului. Bărbaţii erau transformaţi în sclavi sau servitori. O dată pe an se întâlneau dar numai pentru a avea copii.

Dacă noul-născut era o fată, era crescută şi pregătită să devină amazoană. Dacă era un băiat, atunci era fie omorât, fie mutilat. Amazoanele luptau pe jos sau călare. La naştere li se tăia sânul drept pentru a nu le incomoda atunci când trăgeau cu arcul. De fapt, denumirea de „amazon“ provine de la cuvântul grecesc „mazos“ (μαζός) care înseamnă „fără sân“.

16

Hercule ajunge în oraşul amazoanelor însoţit de prietenii lui şi este primit cu ospitalitate. Hippolyta acceptă chiar să-i ofere cingătoarea după ce Hercule îi dezvăluie intenţiile.

Dar invidioasa Hera intervine din nou şi instigă amazoanele la luptă acuzându-l nedrept pe Hercule de a fi pregătit răpirea Hippolytei.

Hercule se luptă cu amazoanele şi în final o ucide pe Hippolyta. Unele surse povestesc că Hercule ar fi răpito într-adevăr pe Hippolyta şi ar fi dăruit-o, ca soţie, lui Theseus.

Hercule a dus la bun sfârşit această muncă aducând cingătoarea magică fiicei lui Eurystheus.

Source: Tanrıların Öyküsü: Derman Bayladı

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Capturarea boilor lui Geryon Furatul vitelor lui Geryon nu a fost o muncă atât de grea în comparaţie cu necazurile pe care Hercule le-a avut pentru a aduce cireada în Grecia. În Liguria, doi fii ai lui Poseidon, zeul mărilor, au încercat să fure vitele aşa că Hercule i-a ucis. La Rhegium, un taur a scăpat şi a sărit în mare. Taurul a înotat până în Sicilia şi apoi şi-a croit drum până în ţara vecină.

Numele pentru taur în limba locală era "italus", şi de aici a provenit numele ţării, Italia.

Taurul fugar a fost găsit de un conducător numit Eryx, un alt fiu al lui Poseidon, iar Eryx a pus taurul în cireada sa. Între timp, Hercule i-a dat în grijă turma lui Hefaistos şi porni mai departe să caute animalul fugar.

Heracules luptă cu Geryon (Eurytion murind la pamînt).

Partea frontală a unei amfore de la Luvru

El l-a găsit în cireada lui Eryx, dar regele n-a vrut să i-l dea înapoi fără ca eroul să se întreacă în luptă corp la corp cu el. Niciunul din ei nu a dat înapoi vreodată de la o întrecere, dar Hercule l-a învins pe Eryx de trei ori în luptă, apoi l-a ucis pe rege, şi-a luat înapoi taurul şi s-a întors cu el la cireada sa. Hercules s-a îndreptat cu turma spre ţărmul Mării Ionice gândindu-se că se apropia în sfârşit de finalul călătoriei. Hera, totuşi , nu avea de gând să-l lase pe erou să-şi îndeplinească această muncă.

Ea a trimis un tăun să atace vitele, iar acestea s-au împrăştiat fugind care încotro.

Acum, Hercule a trebuit să alerge prin Tracia pentru a aduna vitele risipite. În cele din urmă, el a reuşit să le strângă înapoi în cireadă, şi, dând vina pe râul Strymon din Tracia pentru necazurile sale, el a umplut râul cu pietre mari, facându-l nenavigabil.

Apoi, a dus vitele lui Geryon la Eurysteu, care a sacrificat cireada în cinstea zeiţei Hera.

Anticii nu ne spun cât timp i-a luat lui Hercule sau Europei pentru a se recupera din această călătorie cu peripeţii.

Giulio Bonason Hercule conducând vitele lui Geryon, la dreapta sunt nimfele Hesperide Muzeul Metropolitan de Artă New York

17

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Merele din grădina Hesperidelor

Potrivit poetului greco-sicilian Stesichorus, în poemul său „Cântecul lui Geryon“, şi după menţiunile geografului grec Strabo, în lucrarea „Geografia“ (volumul III), grădina Hesperidelor se afla în Tartessos, un loc situat în sudul Peninsulei Iberice.

Grădina Hesperidelor era livada de la apus a zeiţei Hera, unde fie un singur pom creşte, fie mai mulţi pomi cresc, iar acesta (sau aceştia) face (fac) mere de aur care dăruiesc nemurirea.

Eurystheu îi porunceşte lui Hercule să îi aducă merele de aur. Hera le primise aceste mere ca dar de nuntă. Niciodată zeiţa nu i-ar fi permis lui Hercule să le fure. Ele erau păstrate într-o grădină de la căpătul nordic al pământului şi erau păzite de Ladon, un balaur cu o sută de capete, şi de Hesperide, fiicele lui Atlas, titanul care ţinea cerul şi pământul pe umerii săi.

Prima problemă a lui Hercule a fost faptul că nu ştia unde se află grădina. El a călătorit în Libia, Egipt, Arabia şi Asia. S-a luptat cu mai mulţi opozanţi.

Continuîndu-şi căutările a fost oprit de Anteu, fiul zeului mării, Poseidon, care şi el l-a provocat la luptă. Hercule l-a înfrânt într-un meci de luptă corp la corp, ridicându-l deasupra pământului şi zdrobindu-l prin trântă, pentru că la atingerea pământului Anteu devenea mai puternic.

Culegerea merelor din grădina Hesperidelor

18

Hercule a ajuns în Munţii Caucaz, la stânca de care era legat Prometeu. Prometeu, cel care furase secretul focului de la zei, fusese condamnat de Zeus la chinuri.

El a fost înlănţuit de o stâncă din munţi şi în fiecare zi un vultur uriaş îi mânca ficatul.

Acest chin dura de 30 de ani, când Hercule a ajuns la Prometeu şi a ucis vulturul. În semn de recunoştinţă, Prometeu i-a spus lui Hercule cum poate ajunge la merele de aur. Astfel Hercule a cules merele şi a fugit repede din grădină, ducând merele cu el, fără alte peripeţii, dându-i-le lui Eurysteu. Mai era o ultimă problemă: pentru că merele aparţineau zeilor, ele nu puteau rămâne la Eurysteu. După toate străduinţele şi necazurile prin care trecuse pentru a ajunge la ele, Hercule trebuia acum să le restituie zeiţei Atena, care le-a dus înapoi în grădina de la marginea lumii din îndepărtatul nord.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Capturarea lui Cerberus

Regele Eurystheus i-a cerut lui Hercules, ca ultimă şi cea mai provocatoare muncă, să i-l aducă pe Cerberus din Infern.

Cerberul era un câine monstruos, cu trei capete şi coadă de şarpe, care păzea poarta Infernului. Acceptând şi această muncă, Hercules coboară în Infern alături de Hermes.

Trec prin mâl și lavă și ajung la tronul lui Hades, marele zeu al Infernului, dezvăluindu-și intenția.

Hades acceptă ca Cerberus să fie dus în lumea celor vii, cu condiţia ca Hercules să prindă acest gardian monstruos de la porţile Infernului, fără a folosi arme. A-l învinge pe Cerberus în acest fel părea, însă, o luptă de dinainte pierdută.

Urletul monstrului înfricoşa pe oricine îndrăznea să se apropie de el.

Cu toate astea, Hercule îndrăzneşte să-l înfrunte pe Cerberus cu mâinile goale având drept scut doar pielea leului ucis în Nemeea.

Strângându-l cu amândouă mâinile de gât, Hercules reuşeşte să-l omoare în cele din urmă pe Cerberus în ciuda muşcăturilor groaznice pe care le-a suferit. Saliva singură a acestui câine era în stare să otrăvească plantele pe care ajungea.

Văzând izbânda lui Hercules, regele Eurystheus a fost atât de îngrozit încât l-a trimis pe Cerberus înapoi în lumea subpământeană, Tartaros.

Source : Klasik Yunan Mitolojisi : Şefik Can

19

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Zonguldak (1) HERAKLES-PONTİKA

URMĂTORUL POPAS Ȋn Ereğli există multe puncte de atracţie, istorice şi culturale.

Câteva dintre ele sunt Amasra, Akçakoca, Safranbolu sau Anticul Tios.

Indicii despre existenţa lui Hercules Potrivit legendei, în 1200 î.C., Hercules, angajat în cea mai periculoasă dintre muncicapturarea Cerberului-, a trecut prin peştera din Ereğli spre a ajunge în Infern. Ȋn anul 1938, un călător temerar, Eduard Bore, a rămas în Ereğli trei zile şi a descoperit peştera lui Hercules.

De unde provine numele Ereğli?

Ereğli era cunoscut în antichitate sub numele de Heraclia Pontika. Inscripţiile vechi redau ca moment de întemeiere a oraşului, anul 500 î.C.. Mai mult, numele oraşului, Heraclia, provine, se pare de la eroul grec Heracles (Hercules în latină). Pentru a-l deosebi de alte regiuni cu denumiri similare, i sa spus şi Pontika, adică oraşul de la Marea Neagră.

Safranbolu Ereğli este situat pe ţărmul vestic al provinciei Zonguldak.

Se ştie că a fost fondat de greci în perioada 560-558 î.C. şi denumit în onoarea lui Hercules, care a pătruns prin peştera din zonă spre a ajunge în Infern.

Apropierea de mare aduce zonei un climat blând, ploios totuşi şi păduri bogate. Până la descoperirea zăcămintelor de cărbune din regiune, în jurul anului 1892, Ereğli a fost o zonă restrânsă de pescari. După acest an, oraşul s-a transformat într-un centru industrial şi comercial prin înfiinţarea unei uzine siderurgice şi a unei companii, Turkish Coal Institution. Ȋn timp, ca urmare a poziţiei geo-economice, regiunea a oferit potenţial şi în dezvoltarea altor oraşe.

Fertilitatea pământului a adus regiunii un renume prin culturile de nuci sau căpşuni.

Ereğli Combinatul Metalurgic

Map of the city: Cehennemağzı

20

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Zonguldak (2)

Cum ajungi la noi?

Ereğli se află la o distanţă de 4 ore de Istanbul şi de capitala Turciei, Ankara.

De la aeroportul Atatürk din Istanbul, poţi lua metroul până la Esenler şi apoi autobuzul până la Zonguldak. Din Ankara este mai simplu, autobuzul te duce direct până în Ereğli.

Sfaturi aparte Pe lista cumpărăturilor adaugă şi o rochie confecţionată de ELPEK Cloth.

Aceste obiecte vestimentare se poartă în Anatolia din vremuri străvechi.

Un loc de neuitat este peştera Hellmouth, dar e bine să-ţi faci puţin timp şi pentru:

Posibilităţi de cazare Pentru cei atraşi de frumuseţi ale naturii sau de comori culturale, locul acesta este alegerea cea mai potrivită.

Multe dintre hotelurile cele mai bune, Grand Hotel Ereğli, Elif Otel, Hotel Grand Ahos, Hotel Hür sau Hotel Büyük Anadolu Ereğli sunt chiar pe malul mării.

Aflat la intersecţia unor drumuri importante, Ereğli este un oraş care trebuie vizitat.

Atrage prin numeroasele plaje la Marea Neagră şi prin hotelurile luxoase şi exotice.

1.

2.

3.

4.

5.

Nu pierde ocazia de a gusta căpşunile "Ottomon AKA", originare din aceste locuri!

21

Muzeul Local din Ereğli Palatul lui Heracles Farul din Çeştepe Cisterna bizantină Monumentul Crispos.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Desenzano del Guarda

Statuia lui Hercule cu barbă, purtând pe spate şi cap pielea şi capul leului din Nemeea şi tinând în mână o cupă din corn de animal este expusă la Antiquariumul din Vila Romană.

DESENZANO DEL GARDA Desenzano este un oraş de lângă Lacul Garda, în nordul Italiei, între Brescia şi Verona, nu departe de Milano şi Veneţia. În Desenzano există mai multe repere istorice şi culturale, precum Castelul Medieval, Vila Romană şi centrul istoric al oraşului.

Castelul a fost construit cu o dublă funcţie: de reşedinţa şi refugiu pentru toţi locuitorii oraşului în caz de atac, de protecţie pentru cetăţeni în vreme de război. De exemplu, chiar şi piaţa era mutată acolo. În prezent, curtea castelului este folosită pentru teatru în aer libere sau cinema în timpul verii.

Vila Romană este una din cele mai bine conservate vile din nordul Italiei. Ea a fost construită la sfârşitul secolului I î.Hr, dar ruinele care se pot vedea azi datează din secolul IV d.Hr. Mozaicurile sale policrome reprezintă scene din viaţa zilnică a romanilor care au locuit aici.

Centrul oraşului are câteva repere caracteristice, cum ar fi Vechiul Port sau Portul Nou cu al său far. Într-o plimbare prin centru puteţi vizita Catedrala şi puteţi petrece timpul liber la una din cafenele sau la magazinele din zonă.

CE E ÎNTR-UN NUME? Numele Desenzano provine probabil de la cel al proprietarului Vilei Romane din centrul oraşului, Decentius.

URMĂTORUL POPAS În Desenzano puteţi face diverse activităţi datorită existenţei lacului şi munţilor din apropiere.

Vara vă puteţi bronza pe plajele bine amenajate sau vă puteţi distra încercând plutitul pe valuri pe planşa cu vele (windsurfing) sau ori navigatul.

De asemenea, puteţi face o excursie cu ferryboat-ul în jurul lacului pentru a vizita satele pitoreşti din jurul malurilor acestuia.

Iarna durează doar o oră să calătoriţi cu maşina pentru a ajunge la pârtiile de schi de pe Monte Baldo sau din Alpi.

22

CURIOZITĂȚI Ce au în comun Desenzano şi New York?

Hercule cu barbă la Muzeul Metropolitan de Artă din New York Încă de la sfârşitul secolului IV d.Hr., romanii educaţi şi bogaţi au dorit să aibă sculpuri care să evoce cultura greacă.

Artişti greci şi romani au realizat copii din marmură şi bronz ale unor celebre statui greceşti. Prin secolul II d.Hr. cererea de copii de statui greceşti a devenit enormă: nişe decorate cu sculpturi din marmură sau bronz împodobeau atât casele familiale, cât şi clădirile publice pe întreg cuprinsul imperiului.

BIROUL DE INFORMAŢII PENTRU TURIŞTI iat.desenzano@provincia.brescia.it Via Porto Vecchio, 34 25015 Desenzano del Garda Tel. +39 030 3748 726

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Mantua

MANTUA Mantua (în italiană Mantova) este un oraş în nordul Italiei, pe râul Minio, în apropierea Lacului Garda. Ȋn 2016 a fost ales drept capitală culturală a ţării, şi din 2008 este inclus în patrimoniul UNESCO. CE POȚI VIZITA Oraşul respiră istorie, este împânzit de monumente culturale şi biserici, cum ar fi Palatul Tè şi Palatul Ducal sau Catedrala Bazilica Sfintei Andreea.

Palatul Tè a fost construit în secolul al XV-lea drept adăpost pentru caii familiei Gonzaga care a condus Mantua din secolul al XIV-lea până în secolul al XVIII-lea. Mai târziu, arhitectul italian Giulio Romano a amenajat palatul, la solicitarea lui Federico II Gonzaga, într-o curte pentru ceremonii şi agrement. Ȋncăperile „Camera lui Psyche“, „Camera giganţilor" şi „Sala cailor“

deţin cele mai frumoase fresce ale palatului şi reprezintă, totodată, un exemplu elocvent al artei italiene din acele timpuri.

Palatul Ducal a fost reşedinţa oficială a familiei Gonzaga. Ȋnglobează câteva apartamente, clădiri - precum Castelul Sf. Gheorghe, decorat cu fresce pictate de artistul italian Andrea Mantegna. „Camera miresei“ este decorată cu portretul familiei Gonzaga.

23

CURIOZITĂȚI Virgil, poet aparţinând unei ilustre perioade din literatura latină, autor al epopeii Eneida, s-a născut la Mantua.

La Mantua s-a născut şi Publio Virgilio Marone, unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi latini; artişti italieni faimoşi ca Andrea Mantegna, Leon Battista Alberti şi Giulio Romano au trăit o vreme la Mantua, contribuind la îmbogăţirea moştenirii artistice a oraşului.

MÂNCĂRURI SPECIFICE Mantua este cunoscut pentru două specialităţi culinare: Sbrisolona şi Tortellini. Sbrisolona este de fapt un chec cu migdale.

Tortellini sunt un gen de paste umplute cu carne, legume sau dovleac şi brânză. Trebuie gustate!

TOURIST INFORMATION OFFICE www.turimsmo.mantova.it Piazza Mantegna, 6 46100 Mantova Tel. +39 0376 432432 e-mail: info@turismo.mantova.it

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Andújar (1) Indicii despre existența lui Hercule

Hercules sculptat de Manuel López Palatul Sirvente de Mieres Palatul Sirvente de Mieres este o construcţie barocă din secolul al XVIII-lea, situată în centrul oraşului Andùjar.

Faţada clădirii este decorată cu ancadramente din gresie naturală. Palatul era cunoscut sub numele de Casa lui D. Francisco de Mieres y Cárdenas. Statuia lui Hercules, sculptată de Manuel López, păzeşte de deasupra intrarea principală în clădire. Astăzi, Palatul Sirvente de Mieres este amenajat ca hotel.

ANDÚJAR Râul Guadalquivir, linxul iberic, ceramica, lanţul muntos Sierra Morena, Capela Fecioarei din La Cabeza, livezile de măslini sau chiar uleiul de măsline sunt aspectele reprezentative ale Andújarului. Oraşul păstrează o moştenire culturală impresionantă, atât din timpurile preistorice, cât şi din perioada romană, perioada marocano-berberă Almohad sau, mai târziu, perioada creştină, şi acest lucru se remarcă în primul rând din arhitectura clădirilor cu turnuri elegante, din cea a palatelor, bisericilor şi locaţiilor oficiale.

Vechiul pod Se crede că impresionantul pod ce traversează râul Guadalquivir are origini romane. Construit din gresie naturală, mai este cunoscut şi cu denumirea de Podul Roman.

Meterezele Meterezele au fost construite de triburile Almohads la începutul secolului al XII-lea din piatra folosită în construcţii de către romani.

Astăzi se mai văd doar câteva turnuleţe şi o parte din vechiul zid.

Biserica Sf. Mihai Arhitectura gotică a fundaţiei, a zidurilor laterale şi a acoperişului, s-a păstrat până astăzi.

Harta orașului Andùjar

Salmorejo

24

Semnificaţia numelui oraşului După toponimia iberică, denumirea Andújar, provine de la cuvântul Andura născut din combinaţia and şi uhar, care înseamnă bogat în apă.

Utilizarea prefixului a fost o practică uzuală în construcţia limbilor preromane.

Sub dominaţia marocană (musulmană, în credinţă), numele devine mai târziu ’Andūšar. Ȋn final, după eliberarea Spaniei de sub dominaţia străină, numele oraşului rămâne Andújar.

Tradiţii Fabricarea obiectelor de ceramică este o tradiţie veche, încă din vremurile romane.

Trebuie amintite, de asemenea, prelucrarea pielii sau meşteşugul hamurilor şi arta prelucrării lemnului de măslin.

Alături de ele, producerea mierii este tot o îndeletnicire importantă. Ceramica cea mai valoroasă poartă marca “Grutesca Jar” sau “The little horse Whistle”.

Gastronomia Gastronomia tipică include vânat de munte, mâncarea de vinete, supa cremă de roşii "salmorejo", supa de usturoi şi migdale, rulourile umplute cu carne denumite „flamenquin“.

Flamenquín

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Andújar (2) Informaţii turistice Biroul municipal de turism, Turnul cu ceas (Torre del Reloj), Piaţa Santa María 953504959 Deschis: M-F:9-2; 17-19; Sâm.:9-14,30 www.andujar.es Centrul de informare al Parcului Natural, Şoseaua Viñas de Peñallana Santuario, km 12 953539628 Bazilica Sfântă Fecioara de la Cabeza Şoseaua Santuario, Km. 32 953549015 http://www.santuariovirgencabez a.org

Muzee Muzeul de Arte Vizuale Antonio González Orea Antigua iglesia de Capuchinos (strada Calancha) Expoziţia de arheologie Profesor Sotomayor Casa "Don Gome" (strada Maestra) Cum ajungi acolo?

Cu autobuzul: Avenida de Sevilla, 27 953513072 Cu trenul: Polígono Industrial la Estación, s/n 902432343 http://www.renfe.com

Linx

Curiozităţi

ANDÚJAR Turnul cu ceas Turnul a fost construit în 1534 în cinstea regelui Carlos al Vlea. Stilul arhitectural este specific Renaşterii spaniole. Din păcate, ceasul a rămas fără mecanism. Altfel, turnul are o structură compactă din piatră şi cărămidă.

Biserica Sfânta Maria Concepută ca o construcţie gotică după forma structurilor de susţinere a arcadelor, biserica a fost adusă în secolul al XVI-lea la forma impresionantă pe care o păstrează până azi. Ȋn interior există o pictură realizată de însuşi marele El Greco.

Casa Don Gome Arhitectura construcţiei datează din secolul al XVII-lea şi îmbină elemente clasice cu decoraţiuni arabice.

Primăria

Town Hall

Finalizată în 1639, construcţia a fost folosită privilegiat, de către clasele înstărite, ca locaţie pentru spectacole „Corral de Comedias“ şi evenimente religioase. Din 1791 a devenit sediul primăriei oraşului.

25

Parcul natural Sierra Morena Pe înălţimile ce înconjoară Andùjar, cel mai des întâlniţi dintre copaci sunt stejarul şi stejarul de plută. Se mai întâlneşte o mare varietate de păsări şi o abundenţă de animale sălbatice (mistreţi, cerbi), precum şi cea mai mare populaţie din Spania de lincşi iberici.

Locuri sfinte şi pelerinaje (Romeria) Un pelerinaj religios reprezentativ pentru spanioli este cel dedicat Fecioarei de la Cabeza (la Morenita).

Desfăşurat la 32 km de Andùjar, pelerinajul este cel mai vechi din Spania, datând din secolul al XIV-lea.

Celebrarea Fecioarei de la Cabeza are loc în fiecare an în ultima duminică a lunii aprilie, iar pelerinii sunt, pe an ce trece, tot mai numeroşi.

Următoarea oprire Localitatea Ubeda y Baeza face parte din patrimoniul cultural UNESCO şi dezvăluie vizitatorilor o arhitectură inspirată din primele curente Renascentiste din Spania.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Catania URME ALE LUI HERCULE ÎN CATANIA

Colecţia Ignazio Paternò Castello Ignazio al V-lea, prinţ de Biscari (CT 1719 - 86) a fost primul arheolog italian. El a efectuat unele săpături în Catania, descoperind amfiteatrul și băile termale. În 1758, el a deschis oficial muzeul personal, unde a expus toate obiectele pe care le-a descoperit. Colecţia a fost atât de importantă, încât intelectuali, profesori universitari precum Goethe şi Vivant Denon l-au vizitat.

Palazzo Biscari (Palatul Biscari) A fost palatul familiei Paternò Castello, avariat grav după cutremurul din 1693.

Construcţia a fost finalizată în 1763. Noul palat a fost ridicat chiar lângă zidurile Carol al Vlea ale oraşului. Prima colecţie de arheologie a fost găzduită aici.

CATANIA Catania este cunoscut pentru istoricul său seismic, el fiind devastat de cutremurul din 1669 şi de erupţia din 1693.

MUNTELE ETNA Muntele Etna este unul din cei mai activi vulcani din lume, care erupe mereu. În 2013, el a devenit o locaţie protejată, care aparţine Patri-moniului Mondial UNESCO. CE ESTE ÎNTR-UN NUME? Cuvântul katane (din grecescul: Κατάνη), înseamnă „răzătoare“ sau „raşpă“, „unelată brută pentru răzuire“, „teren denivelat“, „pietre ascuţite“ şi „sol pietros“.

Ultimele etimologii se justifică datorită faptului că oraşul a fost mereu reconstruit în peisajul său tipic de lavă neagră.

26

CE ESTE LOCULUI?

SPECIFIC

Istorica familie Catania, de fabricanţi de marionete, a făcut celebră „păpuşa” siciliană timp de secole şi a dat spectacole la Teatrul de păpuşi (Opera dei Pupi). Obiectele meşteşugăreşti sunt făcute din rocă vulcanică.

CUM SE AJUNGE ÎN CATANIA? Oficiul de Turism al Provinciei Catania www.apt.catania.it main information Pagina web oficială a Cataniei http://www.comune.catania.it Aeroportul internaţional „Vincenzo Bellini“ Fontanarossa Catania Tel. +39 095 0937023 Gara Centrală FF.SS Piazza Giovanni XXIII Catania

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Siracusa SIRACUSA - Muzeul Paolo Orsi

Cel mai bun muzeu de arheologie din Sicilia se află în Siracusa (Parco Landolino, str.

Teocrito nr. 66, 96 100, Siracusa.

CE ESTE ÎNTR-UN NUME? Etimologia cuvântului Syracusa este incertă: se pare că numele derivă din „Sirokos“ (vântul Sirocco), sau, poate şi mai sigur, numele poate proveni de la Syraka, denumirea mlaştinii dintre râurile Anapo şi Cyane.

Unii specialişti, totuşi, susţin că numele este, de fapt, de origine feniciană, însemnând „Stânca pescăruşilor“

MUZEUL AIDONE Micul muzeu Aidone este valoros pentru piesele arheologice unice pe care le are. Una dintre ele este craterul pictat (vas ceramic pentru amestecarea vinului în Grecia antică) Euthymides, care este o adevărată comoară în cercetarea noastră despre Hercule.

Este o rară capodoperă semnată de pictorul olar, renumit în Grecia, o adevărată celebritate. În lume există puţine exemplare de acest fel de obiect, iar unul dintre ele se află la Muzeul Aidone. Îl reprezintă pe Hercule omorând o amazoană.

Craterul lui Euthymides a fost descoperit de Justin Walsh, care a început să lucreze în Morgantina în 1999. Justin a continuat să investigheze ceramica şi rolul ei în viaţa zilnică şi în comerţul la distanţe mari.

Prima sa activitate pe acest şantier a fost aceea de a cataloga şi a realiza desene ale obiectelor ceramice ateniene glazurate în negru, găsite la Cittadella, pentru Carla Antonaccio.

El a mai participat şi la excavarea şanţurilor de la Cittadella şi Serra Orlando.

27

MORGANTINA Morgantina este un un oraş sicilian şi o veche cetate grecească lângă Aidone şi a fost construit pe colinele muntelui Cittadella.

Numele derivă probabil de la locuitorii zonei, cărora li se spunea “morgeti”.

Monumente Morgantina a fost descoperită de cercetători de la Universitatea Princeton. Câteva mărturii istorice importante sunt nişte clădiri publice din jurul pieţei Agora, teatrul şi alte monumente din secolul XIV d.Hr. Teatrul A fost probabil construit de Archela în 310 d.Hr. şi este ridicat din piatră de var; era împărţit în două părţi diferite: superioră şi inferioară.

Amândouă sunt fundate pe o pantă lină a versantului stâncos, care a fost consolidat cu nisip şi pământ. Acest material era conţinut între ziduri groase, a căror greutate era sprijinită pe contraforţi.

AGRIGENTO Agrigento era oraşul cel mai important al Greciei Mari.

Cel mai important sit arheologic este Valea Templelor, care include ruinele a şapte temple importante.

Cel mai vechi este Templul lui Heracles, distrus de un cutremur, din cărei construcţie mai există opt coloane azi.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Cluj-Napoca (1)

Palatul Banffy Construit între 1774 şi 1785 pe laturile unei curţi interioare dreptunghiulare de ducele György Banffy, guvernatorul Principatului Transilvania, palatul este văzut a fi clădirea cea mai reprezentativă a stilului baroc din Transilvania.

Frontispiciul în stil Rococo conţine blazonul familiei Banffy şi un număr de şase statui de personaje mitologice greceşti: Hercule, Apollo, Ares, Athena, Artemis şi Perseu. Din 1951, clădirea găzduieşte Muzeul de Artă Cluj-Napoca. Muzeul are un foarte valoros patrimoniu de opere de artă, aparţinând unor creatori români şi europeni din secolul XV şi până în secolul XX, incluzând picturi, lucrări grafice şi de artă decorativă.

Galeria Naţională este găzduită în 21 de săli de la etajul II al clădirii. Cu un design nou, ea fost redeschisă publicului în ianuarie 1996, oferind o adevărată sinteză a patru secole de artă plastică românească, cu un accent firesc pus pe fenomenul artistic din Transilvania.

Colecţia include opere ale unor importanţi artişti români, ca N. Grigorescu, Şt. Luchian, D. Paciurea, Th. Pallady şi alţii.

Situat în „inima“ Transilvaniei, pe malurile râului Someşul Mic, ClujNapoca este un important centru cultural, definit de existenţa Universităţii „Babeş Bolyai“, cea mai mare instituţie de studii universitare din România, de existenţa Teatrului şi a Operei Naţionale Române, de cea a Teatrului şi a Operei de Stat Maghiare, precum şi de existenţa mai multor muzee.

Universitatea „BabeșBolyai“ din Cluj-Napoca Fondată în 1872, ca Universitatea „Franz Jozsef“ din Cluj, instituţia de studii universitare şi-a schimbat numele în Universitatea „Babeş-Bolyai“ în anul 1959.

Clădirea monumentală, realizată în stil neorenascentist, a fost construită între anii 1893 – 1903.

Teatrul Naţional Român Construită în stil neo-barocRococo, cu unele inflexiuni Secession, clădirea a fost ridicată între anii 1904-1906, are o capacitate de 1000 de locuri şi o sală de spectacol cu trei rânduri de loji.

Cluj-Napoca, „Capitala Europeană a Tineretului pentru anul 2015,” oferă vizitatorilor săi zone de relaxare cum ar fi Parcul Central, Dealul Cetăţuia, Grădina Botanică „Alexandru Borza“.

Dealul Cetăţuia – oferă turiştilor o splendidă panoramă a oraşului. Perspectiva oraşului este de asemeni evidenţiată de moderna Sală de Sport Polivalentă, o locaţie destinată atât diverselor evenimente sportive, cât şi unor manifestări culturale, şi de Cluj Arena – un stadion construit la standarde internaţionale.

28

HARTA ORAŞULUI

CE ESTE ÎNTR-UN NUME? Numele oraşului derivă din antica denumire dacică Napuca şi originarul cuvânt din latină Cluj (clus -clausa, însemând în limba romanilor un loc îngust, închis). Prima sa atestare documentară datează din 1275, sub denumirea Villa Kluswar. În decursul istoriei, oraşului i sau dat diverse nume: Napuca (în dacă), Napocensis (în latină), Kolozsvar (în maghiară), Klausenburg (în germană).

Numele actual, Cluj-Napoca, a fost stabilit în 1974.

Azi, numele oraşului reflectă contribuţia celor două grupuri etnice principale care au format poporul român. Oraşului i s-a dat rangul de municipium de către romani în 124 d.Hr. CUM SE POATE AJUNGE? Aeroportul Internaţional „Aurel Vlaicu“ Traian Vuia, 149-151, ClujNapoca www.airportcluj.ro Staţia de Cale Ferată ClujNapoca Piaţa Gării, nr. 1-3 www.cfrcalatori.ro INFORMAŢII PENTRU TURIŞTI Biroul de Informaţii pentru Turişti B-dul Eroilor, nr. 6-8, ClujNapoca tel. +4 0264 452244 Orar: Marţi-Vineri: 8:30 - 20:00 Sâmbătă-Duminică: 10:00–18:00 www.visitcluj.ro www.visitclujnapoca.ro

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Cluj-Napoca (2) CE ESTE SPECIFIC LOCULUI? Produsele cosmetice „Gerovital“, marcă cunoscută şi apreciată pe plan internaţional, sunt fabricate la întreprinderea „Farmec“, fondată în oraşul nostru în 1945.

Un alt brand local este „Brânza de Năsal”, unică în lume datorită proprietăţilor de fermentare specifice grotei naturale din Ţaga, situată lângă Cluj, unde acest sortiment de brânză este preparată şi depozitată pentru maturare.

MÂNCĂRURI LOCALE ŞI PRODUSE DE ARTĂ MEŞTEŞUGĂREASCĂ Mâncărurile locale tradiţionale sunt variate şi bogate în arome.

Pentru a vă satisface apetitul vă recomandăm „Varza à la Cluj“, un fel de mâncare făcut din varză dulce sau murată, carne tocată şi orez, aşezate în straturi şi gătit în cuptor, servit cald cu smântănă.

Acest fel de mâncare este totdeauna servit cu o porţie aburindă de mămăliguţă, o specialitate tradiţională preparată din făină de mălai, făină de grâu, cartofi fierţi, sare şi drojdie dospită, care se coace în cuptorul pe lemne.

Produse tradiţionale meşteşugăreşti, precum decoaraţiuni şi ustensile de bucătărie din lemn şi ceramică (linguri, străchini, oale), haine făcute în gospodărie (bluze, brâuri, chimire) pot fi admirate şi cumpărate în Piaţa Muzeului.

ATRACŢII TURISTICE Grădina Botanică „Al. Borza“ A fost fondată în 1920. În prezent găzduieşte vreo 10,000 de specii de plante, ceea ce o face una dintre cele mai prestigioase grădini din lume.

Organizată după Unirea Transilvaniei cu Regatul României, s-a dezvoltat în timp atât ca atracţie pentru turişti, cât şi ca un important spaţiu didactic şi ştiinţific.

Cei care caută timp de introspecţie şi pace spirituală se pot retrage într-una din multele biserici ale oraşului: Catedrala Ortodoxă Mitropolitană, Biserica Catolică Sf. Mihail, Catedrala GrecoCatolică Schimbarea la Faţă, Biserica Reformată, Biserica Evanghelică Luterană, Sinagoga Neologă.

Catedrala Ortodoxă Catedrala Ortodoxă Mitropolitană a fost construită între 1923-1933, în stilul românesc brâncovenesc, o sinteză a stilului renascentist şi al arhitecturii bizantine.

Biserica Romano- Catolică „Sf. Mihail“ Este considerată unul din cele mai impozante edificii gotice din România, având 70 m lungime şi 80 m înălţime.

Biserica Minoriţilor Edificiul, în stil baroc, a fost construit între 1775-1779 la ordinul călugărilor romanocatolici minoriţi. În 1924 Papa Pius al IX-lea a dăruit locaşul Bisericii Greco - Catolice pentru a servi drept catedrală a Eparhiei de Cluj-Gherla.

29

CURIOZITĂŢI Pădurea Baciu. Situată în vestul oraşului, Pădurea Baciu a fost declarată al cincilea cel mai înspăimântător loc din lume, datorită unor fenomene paranormale care au fost atestate aici de martori locali: apariţii de OZN-uri, apariţii de stafii, spirite misterioase. Este un loc considerat a fi un portal între pământ şi cer.

POPASUL URMĂTOR Cheile Turzii O rezervaţie naturală (pe râul Hăşdate) situată la 6 km vest de Turda şi la vreo 15 km sud-est de Cluj.

Salina Turda Este acum un veritabil muzeu al istoriei mineritului sării.

Cascada Vălul Miresei Cascada are o înălţime de peste 30 metri şi este situată pe Valea Stanciului, în zona localităţii Răchiţele, comuna Mărgău.

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Budapesta

Zsigmond Strobl Kisfaludi: Arcaş (1918-19).

Sculptura imită înfăţişarea lui Hercule, trăgând în păsările ucigaşe, mâncătoare de oameni din Stymphalos. Inspiraţia a provenit de la o statue intitulată „Hercule trăgând cu arcul“ (1912) a sculptorului francez Émile-Antoine Bourdelle(SUA, New York Muzeul de artă metropolitan).

Mişcarea arcaşului marchează efortul, dar degetele sale întinse, care tocmai au eliberat săgeata din coardă, şi gura deschisă dau sentimentul că putem auzi strigătul puternic, înălţat din adâncul sufletului, de victorie asupra păsărilor.

Zsigmond Strobl Kisfaludi (1884-1975), recompensat de două ori cu premiul Kossuth, este renumit în ţară şi în străinătate ca un mare sculptor maghiar. El a avut un talent deosebit în a ilustra mişcarea, în a reda caracterul şi în a surprinde simbolurile. Din 1925, statuia este amplasată pe insula Margit, în faţa pistei de atletism de la Cluburile ungare de atletism. Mai târziu, statuia a fost distrusă, dar în 1929 capitala a cumpărat-o şi a refăcut-o din bronz, plasând-o la intrarea din parcul patinoarului, a cărui clădire se vede poate vedea în fundal. În 1926, un magnat american a cumpărat statuia şi a transportat-o în Statele Unite.

Copii ale acestei statui pot fi găsite în: Santa Barbara, Los Angeles, la Universitatea din California; Sankt Petersburg, în grădina muzeului Ermitaj; Indonesia, Jakarta, în faţa palatului guvernamental; Zalaegerszeg, Ungaria, lângă sala de sport; în Moscova; în Stockholm, la Muzeul naţional.

Atracţii turistice Parcul Oraşului este o zonă din Budapesta, primul parc public din lume, accesibil tuturor. Parcul se întinde pe o suprafaţă de 100 hectare, în districtul XIV. Din această suprafaţă, în jur de vreo 81 hectare reprezintă parcul propriu-zis, plantat cu aproximativ 6500 copaci.

Această zonă a oraşului este una foarte populară, există un centru cultural al capitalei aici, dar şi statui şi monumente completează decorul parcului.

30

Piaţa Eroilor şi Castelul Vajdahunyad, ce se află în mijlocul Parcului Oraşului, au fost construite pentru sărbătorirea unui mileniu de la cucerirea Bazinului Carpatic de către maghiari, în anul 896. Mai târziu, complexul arhitectonic a fost extins cu mai multe clădiri şi amenajări:un lac artificial, patinoarul, Grădina zoologică din Budapesta şi Grădina botanică, Circul municipal din Budapesta, Parcul de distracţii acoperit, Băile termale Széchenyi şi bazinul de înot, Muzeul de artă şi Galeria de artă. Tot în această zonă se află Muzeul Transporturilor şi Sala de concerte Petőfi.

Detalii despre atracţiile turistice: http://www.budapest.com/bud apest_kalauz/latnivalok/varoslig et.hu.html Despre istoria Parcului Oraşului, activităţi culturale şi de timp liber, monumente şi hărţi la: http://varosliget.info.

Cod QR pentru Parcul Orașului:

Altele: http://www.szepmuveszeti.hu http://www.mucsarnok.hu http://www.zoobudapest.com http://www.mmkm.hu/index.ph p/hu/kozlekedesimuzeum http://www.mezogazdasagimuz eum.hu/article.php?article_id=1 http://www.petoficsarnok.hu http://www.szechenyifurdo.hu http://www.varosligetcafe.hu

ERASMUS+ KA2 Searching for the Labours of Hercules 2014-1-TR01-KA201-012990

Hercule în Visegrád Fântâna a fost prima dată distrusă de turci în 1526; câteva părţi din ea au fost mutate în partea nord-estică a curţii. Mai târziu, când palatul a fost distrus, fântâna a fost acoperită cu moloz. Fragmente din roca originală sunt expuse în sala din colţul nord-estic al clădirii. O replică a fântânii este amplasată în locul iniţial al construcţiei.

În locul fântânii demolate, datând din perioada Zsigmond, a fost construită din marmură roşie Fântâna lui Hercule, în jurul anului 1484. Creatorul acesteia a fost Giovanni Dalmata, născut în Trau (azi Trogir, Croaţia), care conducea atelierul de sculptură italianodalmaţian ce se ocupa de construcţiile regelui Mátyás.

Fântâna lui Hercule este cea mai timpurie operă de artă renascentistă realizat în afara Italiei. Sculptura fântânii, al cărei piedestal este decorat cu o plachetă ilustrând blazonul regelui Mátyás, îl înfăţişează pe Hercule în lupta cu hidra din Lerna. Eroul este închipuit ca un copil, aluzie facându-se la János Corvin, fiul lui Mátyás, urmaş la tronul Ungariei. După victoria asupra austriecilor simbolizaţi prin hidră – Mátyás a intrat triumfal în Viena cucerită, în 1485. După cronicarul Bonfini, Hercule a fost strămoş al maghiarilor, iar Mátyás apăra cultura europeană în acelaşi fel ca Hercule, care se luptase cu monştri.

Visegrád, un mic orăşel din Evul Mediu, este situat la 43 km nord de Budapesta, în cel mai frumos loc al Cotului Dunării. A fost cetatea pricipală a Ungariei medievale. În timpul împăratului Constantin cel Mare, romanii construiseră un castru (fort) numit Novatus, pe colina Sibrik, cea mai importantă construcţie pe graniţa malurilor Dunării.

Prima atestare documentară, scrisă în limba latină a oraşului Visegrád datează din 1009.

Numele oraşului derivă din limba slavă, însemnând „ cetate înaltă“. Aceeaşi semnificaţie o are şi numele oraşului din secolul XIV: „Altum Castrum“.

Ansamblul castelului ce poate fi văzut azi a fost înălţat de Béla al –IV lea şi soția sa, regina Maria, în jurul anului 1250. Ansamblul este format din Fellegvár (cetatea) construită pe un deal cu înălţimea de 328 m, Alsóvár (Castelul de Jos), amplasat pe o colină de sub Várhegy (Dealul Cetăţii), iar pe malul Dunării se află Vízibástya (Bastionul de Apă).

31

În 1335 a avut loc, în acest castel întâlnirea regilor - regele maghiar Károly Róbert I şi invitaţii săi, Jan al Cehiei şi Cazimir al Poloniei.

Castelul a fost una din cele mai frumoase reşedinţe din Europa secolului XIV. Mai târziu, reşedinţa a fost decorată în stil renascentist, conform cronicilor regelui Mátyás.

Fântâna lui Hercule pe bancnota de 1000 de forinți Informaţii pentru turişti: www.visitvisegrad.hu.

Evenimente culturale: în afară de concertele ţinute aici, sunt organizate Jocurile Quadriburgium (Quadriburgiumi Játékok), rememorând epoca romană, şi Jocurile Castelane (Palotajátékok) reînviind atmosfera epocii medievale: http://www.palotajatekok.hu.

Atracţii turistice: Fellegvár (Cetatea), Grădina botanică Bertényi Miklós (www.parkerdo.hu); Palatul Regal, Alsóvár, Turnul Salamon, Biserica Arhierească, Fortul roman de pe dealul Sibrik şi turnul de strajă. (www.visegradmuzeum.hu); Palotaház (www.palotahaz.hu); Zsitvay-viewpoint (www.kilato.hupont.hu).

Specialităţi http://www.bobozas.hu http://www.canopy.hu http://www.visegradgokart.hu http://www.extrabringa.hu http://www.zugfozdevisegrad.hu http://www.atlantisclubkft.hu http://www.renvisegrad.hu http://www.visitvisegrad.hu/szab adido/Kornyek.html