ZOOT #8 ianuarie-februarie 2017

NR. 8 / IANUARIE - FEBRUARIE 2017 ĂSTA E EXEMPLARUL TĂU GRATUIT!

Aylin Cadîr ÎN AFARA ZONEI DE CONFORT

LECŢII DE INTEGRARE CU

DAN PERJOVSCHI

#LGBT M A N I F E ST PENTRU

Hai să vorbim ! despre toleranţă

viaţa ca un coming out continuu

3

EDITORIAL

Cine e de vină?

Redactor-Șef RALUCA DUMITRA raluca.dumitra@zoot.ro Grafică: ALEX CREȚU PATRIK BERGER Fotografii: ALEX GÂLMEANU

10

MIX & MATCH Ce e HOT acum

Texte: ANA NECHITA-AMELIAN

#neam săturat

ILINCA ANDREEA OANA BOTEZATU OLIVIA CATANĂ CORI GRĂMESCU ALEXANDRA MATEESCU Styling: ANA NECHITA-AMELIAN

www.zoot.ro

18

COVER STORY Aylin Cadîr

44

PIESELE IERNII Combină și cucerește!

60

HOME & DECO Acasă. Doar că mult mai bine

Vrei să colaborăm? revista@zoot.ro

Totul se schimbă. Chiar și prețurile. Ne rezervăm dreptul la schimbări.

Revista ZOOT este publicată de ZOOT S.R.L. Adresa redacției: Str. Puțul lui Zamfir, nr. 37, et. 2, București Tipărit la Krüger-Brent Printing House © ZOOT S.R.L. Reproducerea integrală sau parțială a textelor sau imaginilor din revista ZOOT este posibilă numai cu acordul ZOOT S.R.L.

Publicația auditată pe perioada aprilie 2015-martie 2016

Fii cu ochii pe noi: / zoot.romania @zoot_ro @zoot_ro / zoot_ro

PE COPERTĂ: Aylin Cadîr fotografiată de Alex Gâlmeanu Styling: Ana Nechita-Amelian Make-up: Ayfer Cadîr Hairstyle: George-Bogdan Negrișan Aylin poartă: cămașă Miss Selfridge, 122,49 lei; fustă Closet, 259 lei

Foto: Alex Gâlmeanu Make-up: Dana Argeșan

MIROSLAV ROMANIV

„Dacă, de fapt, eu sunt cerșetoare și-o să mă trezesc din vis și n-o să mai am nimic din ce am acum?”. Cu întrebarea asta grea pe umerii mei mici am trăit în copilărie.

Nici măcar n-am avut o viață superîmbelșugată, nu, a fost copilăria medie, decentă, postcomunistă pe care cred că am avut-o mulți. Nu știu dacă e de la faptul că părinții mei, oameni săraci, de la țară, veniți la oraș la facultate și să-și construiască o viață mai bună, mi-au insuflat încă de mică empatia, dar, cumva, am crescut simțindu-mă norocoasă. Încă mi se întâmplă frecvent să mă simt recunoscătoare pentru contextul de viață primit printr-un noroc stupid și ironic, pe care alții nu l-au avut. Mă simt norocoasă că m-am născut în familia asta venită de la țară și nu într-una fără acces la educație și, implicit, la o viață decentă. Că nu locuiesc în vreo zonă de conflict să-mi bubuie bombele în cap la fiecare respirație. Că-mi pot manifesta afecțiunea în public fără să fiu admonestată. Îi zic noroc, dar, de fapt, iau de bune niște lucruri pe care le primesc gratuit și pentru care alții se luptă zi de zi. În contextul alegerii lui Trump președinte, al ororilor prin care trec imigranții, al încăpățânării cu care refuzăm să acordăm comunității LGBT niște drepturi absolut omenești, am simțit nevoia să vorbim despre diversitate și toleranță. Despre discriminare așa cum se întâmplă ea, chiar lângă noi, și pe care nu vrem s-o ignorăm. Vorbim deci despre minorități de orice fel. Discriminarea se întâmplă și la case mai mari – nu mai devreme de luna trecută câțiva designeri refuzau să îmbrace modelul de pe coperta Vogue UK (!!!) pentru că era plus size –, dar asta n-o face normală, cu atât mai mult ar trebui să vorbim despre ea. Și adevărul e că m-am și #neam săturat de atâta intoleranță. Despre ce vorbim, de fapt? Oameni suntem cu toții, când am uitat asta? Nici eu nu sunt mai presus, nici tu.

Tu nu te-ai săturat?

Raluca Dumitra Redactor-Șef ZOOT @ralucadumitra

4

AGENDĂ

Pe cine și de ce discriminăm?

Cred că o întrebare mai potrivită ar fi pe cine NU discriminăm. Doar o parte dintr-un studiu amplu despre discriminare, realizat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, mai jos. Trageți singuri concluziile pe cncd.org.ro!

E perioada aia a anului, da!

Vin reducerile alea mari!

%

Începe de unde trebuie, din online, și evită nebunia din magazine: intră pe zoot.ro!

2017 începe cu reduceri spectaculoase!

TWIN PEAKS

T2 TRAINSPOTTING

GIRLS

PREMIERĂ: ÎNCEPUT DE 2017 REGIA: DAVID LYNCH

PREMIERĂ: 10 FEBRUARIE REGIA: DANNY BOYLE

PREMIERĂ: 21 FEBRUARIE REGIA: LENA DUNHAM

La mai bine de un sfert de secol de la debutul îndrăgitei serii a lui Lynch, „Twin Peaks” revine pe micile ecrane cu un nou sezon.

Inițial programat pentru 2016, seria revine în prima jumătate a lui 2017. Fiind vorba de Lynch, n-am nici cea mai mică îndoială că a meritat așteptarea.

21 de ani au trecut și de la premiera „Trainspotting”, care revine acum cu o mult așteptată continuare, în regia inconfundabilului Danny Boyle. Nu știu despre voi, dar eu, una, abia aștept să mă reîntâlnesc cu haosul personajelor principale, Mark Renton, Spud, Sick Boy și Begbie.

2017 pare să stea sub semnul revenirilor, dar și al despărțirilor când vine vorba de filme și seriale. E timpul deci pentru ultimul sezon din „Girls”, la cinci ani de la premiera acestuia, serial deschizător de minți și de ochi.

Cu Lena Dunham n-am dubii că ne vom mai întâlni.

Pagini realizate de: Raluca Dumitra

MARI SPERANȚE PENTRU 2017

DE ACUM PE ZOOT.RO GĂSEȘTI BRANDURILE ROMÂNEȘTI PREFERATE

6

AGENDĂ

ZOOT SUSȚINE DESIGNUL ROMÂNESC

VEȘTI BUNE LA ÎNCEPUT DE AN

DO IT YOURSELF

De acum poți să cumperi de pe ZOOT.ro brandurile românești preferate. Am început cu Bianca Popp, 3FnkyKids, Kvinna și Eden Lingerie, primele pe care le poți cumpăra de pe ZOOT.ro și proba la Cabinele de Fericire, iar în 2017 urmează multe altele! Dacă ai un brand și ți se pare că se potrivește cu noi, dă-ne un mail la olivia.catana@zoot.ro!

Asta mi-am zis când am ajuns la Sharbek Textil (sharbektextil.ro) căutând materiale care de care mai colorate care să ne susțină ideea de diversitate pe care doream s-o ilustrăm în pictorialul cu Aylin. Am găsit acolo cele mai funky texturi din lume; la cateva, recunosc, mi-a rămas inima pentru că le și vedeam transformate în rochii și salopete.

SUNTEM MAI DESCHIȘI Când ne pregăteam să trimitem la tipar ediția asta, am dat peste un proiect similar temei pe care o abordăm numărul ăsta, care mi-a plăcut foarte mult. „Viața din sens opus. Puteam să fiu eu” (viatadinsensopus.ro) e un proiect care vorbește despre toleranță și își propune să reintegreze oamenii străzii în societate.

REVISTA ZOOT E AUDITATĂ BRAT

SURPRIZELE SUNT MAI UȘOR DE FĂCUT

E oficial, au ieșit primele cifre BRAT în urma auditării tirajului.

Asta înseamnă că ajungem cu fiecare ediție la (cel puțin) 25.000 dintre voi, lucru care nu ar putea să ne bucure mai tare. La un an de la prima ediție publicată încercăm să venim număr de număr cu cât mai multe informații relevante pentru voi, de asta și numărul de pagini tot crește. 2017 vine cu și mai multe surprize, garantăm!

Se-ntâmplă ca anumite ocazii să te ia pe nepregătite. Noroc cu online-ul, la cât de puțin e timpul. Salvator de relații și prieten de nădejde, vei vrea să treci la bookmarks site-ul Ribbon'd (ribbond.ro). O cutie cu trandafiri și macarons, de exemplu, e oricând un cadou inspirat. Sau un braț de hortensii.

HAI PE INSTAGRAM! Urmărește-ne (@zoot_ro), dă-ne tag și apari în revistă!

@flashtattoos.ro

@miky_c

Pentru cele mai fresh piese vestimentare, intră zi de zi pe zoot.ro!

@beatrice.vasile

@dianasolomon.ro

DE ACUM PE ZOOT.RO GĂSEȘTI BRANDURILE ROMÂNEȘTI PREFERATE

8

HOT ACUM

1.

2.

5.

4.

3.

6.

FERICIŢI CEI CARE RENUNŢĂ LA HAINE

1. și 7. boxeri BJÖRN BORG, 194,99 LEI/ SET DE 2 2. cravată JACK & JONES, 114,99 LEI 3. boxeri DIESEL, 224,99 LEI/3 PERECHI 4. cravată SELECTED, 119,99 LEI 5. cămașă BERTONI, 259,99 LEI 6. boxeri JACK & JONES, 59,99 LEI 8. boxeri HAPPY SOCKS, 94,99 LEI

7.

Piese numai bune de dat jos găsești pe zoot.ro/cele-mai-fresh

8.

HOT ACUM 9.

10.

11.

12.

14.

13.

SHOP THE LOOK 16.

zoot.ro

15.

17.

Valentine's, Dragobete sau o zi oarecare de joi. N-ai nevoie de motive ca să porţi lenjerie sexy. Știi cum e, nu știi niciodată peste cine dai la bar sau în drum spre cinema.

Inspiră-te de aici.

9. rochie LIPSY, 409,99 LEI 10. sutien ICÔNE, 69,99 LEI 11. sutien ICÔNE, 71,99 LEI 12. slip ICÔNE, 38,99 LEI 13. slip ICÔNE, 38,99 LEI 14. sutien ICÔNE, 64,99 LEI 15. pantofi OJJU, 224,99 LEI 16. sutien ICÔNE, 64,99 LEI 17. sutien HAILY'S, 69,99 LEI

9

MIX & MATCH rochie VILA, 179,99 LEI pulover DOROTHY PERKINS, 164,99 LEI fular PIECES, 82,99 lEI șosete PIECES, 45,99 LEI pantofi VAGABOND, 263,99 LEI

2

1 Încearcă o variantă soft de colour block: mixează piese colorate pentru efect optic de impact. Alege tonuri contrastante dacă ești fire ludică și nu te sperii ușor.

3X3

Un dandy look actual îl poţi obţine din suprapuneri de texturi și imprimeuri în aparenţă rigide.

Dacă combini totul cu o pereche de pantofi retro, atunci atitudinea de supergirl e clar touché. cămașă VERO MODA, 114,99 LEI sacou VERO MODA, 179,99 LEI pantaloni ONLY, 189 LEI pantofi TAMARIS, 244,99 LEI

Dacă nu mai ai pic de inspiraţie la început de an și garderoba-ţi pare una fadă, încearcă să revitalizezi câteva piese pe care sigur le-ai uitat undeva pe raftul din spate. Caută pe acolo sarafanul old school, un palton colorat din lână și un pulover texturat. Le-ai găsit?

Cu gândul la Ziua Text: Ana Nechita-Amelian

Sfaturi vestimentare numai bune de pus în practică de la Ana ananechita

Îndrăgostiţilor?

Uită de roșu și mergi pe o rochie imprimată și un mantou colorat, combinaţie ultrafeminină care-l va da pe spate.

3

SHOP THE LOOK zoot.ro

MANTOUL DIN LÂNĂ palton Maja, VILA, 559,99 LEI

rochie WOLF & WHISTLE, 262,49 LEI bluză TOM JOULE, 123,99 LEI pantofi MISS SELFRIDGE, 241,49 LEI

10

Mantoul din lână devine un element esenţial al outfiturilor de sezon, mai ales dacă este croit dintr-un material de calitate, iar elementele decorative sunt și ele actuale. Aici mă refer la manșete proeminente, nasturi supersized sau gulere late, alegerea e la tine.

Dacă silueta îţi permite, poartă-l cu o fustă plisată midi pentru o apariţie „furtunoasă”.

Adaugă accesorii maxi care vor aduce un plus de opulenţă.

jachetă VERO MODA, 234,99 LEI eșarfă MISS SELFRIDGE, 89,99 LEI pulover MISS SELFRIDGE, 139,99 LEI sacou VERO MODA, 184,99 LEI jeanși PEPE JEANS, 499,99 LEI cizme ZAXY, 157,49 LEI

Aruncă peste el cămașa în carouri și o jachetă din denim sau piele, plus o eșarfă pentru un efect rebel asumat.

1

cămașă DOROTHY PERKINS, 119,99 LEI palton Maja VILA, 559,99 LEI pantaloni ONLY, 224,99 LEI

pulover MISS SELFRIDGE, 139,99 LEI

cămașă ONLY, 115,99 LEI șosete PIECES, 45,99 LEI pantofi GEOX, 479,99 LEI

SARAFANUL DIN TWEED sarafan DOROTHY PERKINS PETITE, 164,99 LEI Scos parcă din garderoba bunicii, sarafanul anii ’60 revine și își cere drepturile. E momentul să-l scoţi din nou în lume.

O rochie-cămașă înflorată, purtată pe dedesubt, și o pălărie burgund sau gri ar putea contura un stil evergreen.

Chiar dacă pare o piesă banală pe care tinzi să o ignori de cele mai multe ori, ei, bine, bietul pulover este o bază excelentă pentru ţinute funky care presupun un mix de layere.

3

pulover MISS SELFRIDGE, 87,50 LEI fular PIECES, 114,99 LEI ghete OJJU, 429,99 LEI

PULOVERUL TEXTURAT rochie DOROTHY PERKINS, 180,49 LEI botine TAMARIS, 429,99 LEI

3

2

fustă MISS SELFRIDGE, 329,99 LEI eșarfă BRAKEBURN, 139,99 LEI geantă ANNA SMITH, 249,99 LEI balerini TAMARIS, 144,99 LEI

1

11

Te crezi o Barbie modernă cu aere de secretară?

Atunci alătură nuanţe de roz pal ţinutei și temperează cu un mantou sau o jachetă în tonuri pudrate.

2 Pui minimalismul la loc de cinste?

Mixează sarafanul cu orice piesă cu tăieturi rigide.

Apoi sari în pantofii cu linie masculină.

Descoperă cele mai tari piese în care să începi anul pe zoot.ro/femei

Nu ai găsit încă rostul helăncilor?

Poartă câte una pe zi cu accesorizare diferită și nimeni nu-și va da seama că ai purtat același sarafan toată săptămâna.

12

BEAUTY

DOZA DE OPTIMISM Întâmpină noul an cu cel mai mare zâmbet pe care-l ai în dotare! Culorile joacă un rol important în starea ta de spirit, așa că nu te feri de ele, ba din contră! Poartă-le pe pleoape, pe unghii, în obraji sau pe buze.

Text: Raluca Dumitra

Zâmbetul de pe buze se asortează cel mai bine cu obrajii îmbujorați, nu crezi? blush Subtil Cushion Sonia Rykiel, LANCÔME, 199,99 LEI

O culoare ce te duce cu gândul la mare în plină iarnă, ăsta da optimism! lac de unghi în nuanța Believe in Manicures, O.P.I, 68 LEI

Trucul de make-up care n-o să moară niciodată? Buze curajoase, conturate în nuanțe intense, și restul chipului nude. Doar știi foarte bine ce vrei. ruj Perfect Stay Fabulous Matte Expert, colecția Berry Matte by Heidi Klum, ASTOR, 29,99 LEI

Completează-ți lookul cu piesele de pe zoot.ro

Conturează-ți sprâncenele pentru o privire pătrunzătoare de tipă sigură pe ea.

It's all about the brows și știi foarte bine, nu?

Dacă-ți lași buzele naturale, nu uita de amănunte! Puțin luciu?

Da, vă rog! luciu de buze Petit Bunny, TONY MOLY, SEPHORA, 28 LEI

creion pentru sprâncene Brow Duo Sculpt, BOURJOIS, 29,20 LEI

Un cat-eye nonconvențional cu tușe albastre sau turcoaz sună foarte bine la început de an.

Colorează-ți pleoapele în toate nuanțele curcubeului!

tuș de ochi în nuanța Steel Blue, TOO FACED, SEPHORA, 92 LEI

paletă de farduri Le Smoky, BOURJOIS, 73 LEI

13

2.

1.

5.

3.

4.

6.

8.

7.

8.

9.

10.

PENTRU TINE Ai avut grijă să răsfeți pe toată lumea de Sărbătorile ce tocmai au trecut.

Acum e timpul să te ocupi și de tine.

Ia-ți o pauză, intră pe ZOOT.ro și cadorisește-te cu tot ce meriți!

1. cană MAGPIE, 64,99 LEI 2. ceai ENGLISH TEA SHOP, 14,99 LEI 3. odorizant de cameră DAKLS, 26,35 LEI 4. lumânare ZOOT BUDDIES, 32,99 LEI 5. pălărie ONLY, 122,49 LEI 6. sutien ICÔNE, 71,99 LEI 7. slip ICÔNE, 38,99 LEI 8. colier PIECES, 42,99 LEI 9. ceas FOSSIL, 639,99 LEI 10. pijama PIECES, 157,49 LEI 11. șosete STANCE, 45,99 LEI 12. pernă SASS & BELLE, 78,99 LEI

12.

11.

Mii de motive de cadoriseală găsești pe zoot.ro

14

ESENȚIALE / ÎN NOUL AN 1. geantă de cosmetice DISASTER, 56,99 LEI 2. geantă de cosmetice DISASTER, 96,24 LEI 3. cană GIFT REPUBLIC, 39,99 LEI 4. recipient CGB, 51,99 LEI 5. recipient SASS & BELLE, 37,05 LEI 6. lunchbox COMPLEAT, 42,99 LEI 7. agendă REMEMBER, 169,99 LEI 8. recipient lentile de contact KIKKERLAND, 15,99 LEI 9. etui SASS & BELLE, 35,28 LEI 10. șosete HAPPY SOCKS, 42,99 LEI

PRAGMATIC În anul ce tocmai a început, echipează-te cu piesele esențiale, care să te ajute în planurile mărețe pe care le ai și apoi apucă-te de treabă, că doar time is money.

Sucess! recipiente pentru călătorie CGB, 39,99 LEI

1.

agendă PAPERBLANKS, 69,99 LEI

2.

3.

4.

husă iPad DISASTER, 45,49 LEI husă Macbook EPICO, 214,99 LEI geantă de cosmetice HERSCHEL, 139,99 LEI 5.

6.

7.

agendă HAPPY JACKSON, 69,99 LEI

termos DISASTER, 119,99 LEI

săpun GIFT REPUBLIC, 21,99 LEI pahar KEEPCUP, 91,99 LEI

portmoneu CATH KIDSTON, 43,99 LEI

8.

cremă de mâini HAPPY JACKSON, 27,99 LEI 9. căști HAPPY PLUGS, 84,99 LEI set manichiură CGB, 39,99 LEI

lunchbox SASS & BELLE, 38,99 LEI

10.

Mai multe pe zoot.ro

geantă de cosmetice DISASTER, 69,99 LEI husă iPad DISASTER, 64,99 LEI

15 11. termos DISASTER, 84,99 LEI 12. geantă DISASTER, 135,62 LEI 13. etui SASS & BELLE, 35,28 LEI 14. cană GENTLEMEN’S HARDWARE, 91,99 LEI 15. recipient DISASTER, 69,99 LEI 16. geantă CATH KIDSTON, 56,87 LEI 17. fular circular SELECTED HOMME, 99,99 LEI, mănuși SELECTED HOMME, 69,99 LEI 18. briceag multifuncțional KIKKERLAND, 74,11 LEI 19. powerbank KIKKERLAND, 48,99 LEI 20. cană GIFT REPUBLIC, 46,99 LEI 21. rucsac BURTON, 274,99 LEI 22. husă tabletă CATH KIDSTON, 59,99 LEI

12.

11.

13. șosete HAPPY SOCKS, 35,99 LEI

14. căciulă TALLY WEIJL, 42,99 LEI/FIECARE

15. portofel BRAKEBURN, 126,87 LEI

mănuși ROXY, 99,99 LEI

sticlă CATH KIDSTON, 69,99 LEI 16.

22.

20.

husă iPhone EPICO, 67,05 LEI

21.

17.

18.

termos GIFT REPUBLIC, 89,99 LEI

19.

ÎN AFARĂ / DIVERSITATE

O ROMÂNCĂ SE MUTĂ ÎN LONDRA povestea fără filtru Text: Ilinca Andreea

Trebuia să stau la un prieten câteva zile până îmi găseam o chirie decentă. Chiria decentă – sau, de fapt, chiria în Londra – e o căutare mai asiduă, mai periculoasă și mai enervantă decât căutarea unui job sau chiar a unui partener de viață. Aveam însă un imens sentiment de libertate și frică. Îmi luasem viața în mâini și aveam s-o schimb ca pe-o haină scămoșată pe care am purtat-o prea multă vreme. Era o inconștiență frumoasă, ca orice început de drum.

Am ajuns, m-am instalat pe jumătatea de pat care mi-era pusă la dispoziție și nu puteam să nu mă mir de micimea spațiului interior în raport cu exteriorul. Oamenii trăiesc ziua într-un spațiu aparent nelimitat, pe care n-ai cum să-l parcurgi, nici cu metroul, nici cu mintea, nici cu aplicația, iar seara intră în cutii overpriced de carton, mucegăite și mici.

Mă uitam de la fereastra mea la întinderea forfotoasă de afară și mi-era puțin frică să mă aventurez.

Totul era perfect aranjat, clădirile stăteau impunătoare, superbe și verticale ca niște piese pe o imensă tablă de șah. Toată lumea își știe locul și nimeni nu se mută mai încolo de pătrățica care i se cuvine. La loc comanda – please mind the gap.

Era OK cumva, oamenii nu păreau să mă observe, de fapt nimeni nu observă pe nimeni și asta poate să fie eliberator câteodată. Sau cel puțin așa mă gândeam eu. Toată lumea e atentă la gap-ul din față, atât.

Am mâncat ceva similar cu șaorma la niște libanezi și ne-am întors înapoi în cutia de carton. Poți să scoți fata de pe uliță, dar nu poți să scoți pofta de șaorma din ea. În cameră, mucegaiul urca frumos într-un mozaic în degrade și asta e imaginea cu care am reușit să adorm. A doua zi aveam trei vizionări de case și se anunța pe cât de obositor, pe atât de costisitor.

Aveam să lucrez în partea de est a Londrei și mi-am ales două vizionări acolo și una mai departe, peste un pod mișto, care apare și în „Bridget Jones” la un moment dat. Un cartier

industrial, cu accente cool, new wave, de revista Dazed and Confused. Un alt oraș, de fapt. Cu propriile lui guri de metrou, cu miros de curry, mirodenii și sulf, cu perciuni lungi și priviri scrutătoare. Am ajuns pe o străduță lăturalnică, unde propietarul casei era un indian burtos și foarte îngăduitor.

M-a întrebat de la ușă dacă mă deranjează mirosul de curry.

Pe vremea aia nu știam. Dar nu-mi plăcea.

Era mic, strâmtorat și colțuros, dar era 450 de lire pe lună și la 30 de minute de job. Degeaba.

Am mers spre următorul loc, undeva în Hackney. Cool și hip, într-o fostă hală industrială, erau șapte oameni în casă, toți artiști, și costa 700 de lire pe lună, de om. Și nu puteam să nu mă întreb: „Serios? De ce?”

Pentru că era mișto. Am fumat un cui cu viitori mei posibili colegi, niciunul nu era British și, din ce am înteles, toată lumea plecase de acasă ca să facă artă. Mai mult pe timp de noapte, ziua erau ba ospătari, ba dădace, ba dansatoare.

Eram deja deznădăjduită după vizionare, dar nu puteam să nu mă zgâiesc într-o continuă curiozitate la oamenii de pe stradă. Nu aveam impresia că sunt în Londra, putea să fie, pe porțiuni, orice alt loc din lume și asta mi se părea cu adevărat mișto.

Am ajuns la ultima destinație, peste Battersea, un cartier superb care începea să semene cu pozele din British Culture and Civilisation. Erau pub-uri chic peste tot, alei lungi și curate și mereu înverzite cu plante suculente. Mă fascina vegetația lor parcă făcută din plastic. Eram sigură că existau oameni speciali angajați să lustruiască la frunze peste noapte.

Am ajuns la o casă cu mezanin, acoperită de iederă, cu o curte interioară și pisică neagră. Pisica ne-a însoțit până sus, pereții erau umpluți cu pozele alb-negru ale unui domn tânăr, înalt și bine îmbrăcat. Fantezia s-a risipit fix la ultima treaptă.

Am dat peste un bătrânel, ceva mai scund și mult îmbătrânit, care purta un costum mai mic cu vreo două numere. Respira greu și fuma ca un turc.

Foto: Shutterstock

16

17

„ERAM OBOSITĂ ȘI ÎNFOMETATĂ.

FISH AND CHIPS? NU DE LA ULTIMA CRIZĂ DE FIERE ÎNCOACE. ÎMI INTRASE VÂNTUL PÂNĂ LA OASE. TOATĂ LUMEA VORBEȘTE DE PLOAIA DIN LONDRA, DAR NIMENI NU VORBEȘTE DE VÂNTUL CU CARE TE MĂTURĂ.”

M-a așezat la o masă, mi-a aruncat un pliculeț de ceai negru într-o cană și m-a luat la întrebări.

Cine sunt, de unde vin, de ce am venit, cât vreau să stau, de ce Londra.

Niște întrebări la care nici eu n-aveam răspuns.

Era un interviu spontan.

Trebuia, acolo și atunci, să dau socoteală pentru cine am fost, pentru locul din care veneam și mai ales pentru persoana care aveam să fiu.

Casa era superbă, mă vedeam stând acolo la ceaiuri de la ora cinci.

Fusese cândva de un lux aristrocratic, dar se așternuse praful peste tot, chiar și peste pisică.

Avea însă ceva profund poetic, de film european cu buget limitat, cum visează orice fată din estul Europei. Și asta era fantezia pe care o urmăream. Din păcate pentru mine, fantezia nu era convingătoare pentru bătrânul circumspect. Am plecat șocată de răceala interogatoriului și am luat ultimul metrou de la Victoria spre Clapham. Picasem testul, era clar.

Eram obosită și înfometată. Fish and chips? Doamne ferește, nu de la ultima criză de fiere încoace. Am ajuns la Virgil. Îmi intrase vântul până la oase. Toată lumea vorbește de ploaia din Londra, dar nimeni nu vorbește de vântul cu care te mătură.

Era Halloween, era ceață și felinare aprinse din dovleac la fiecare casă mai de doamne-ajută. Părea un episod dintr-un film american. Fumam o țigară afară și pe Facebook titlurile cu morții din Colectiv mă priveau cu ochi holbați, roșii și lăcrimați la fiecare click.

Virgil, plecat de vreo 7 ani de acasă, spunea că nu trebuie să mă gândesc la asta, treaba asta n-avea nimic de-a face cu mine, că am făcut bine că am plecat, că țărișoara noastră nu se mai face bine. Și mă durea. Nu puteam să nu mă gândesc la cum e să fii ars de viu, fibră cu fibră, indiferent unde ai fi. Mi se părea cel mai îngrozitor lucru cu putință. Dar eu eram departe și începea o viață nouă.

N-am putut să adorm și m-am foit până pe la 3 dimineața, când s-a aprins lumina și au intrat în cameră vreo 5 inși.

Erau îmbrăcați în niște costume din spandex cu imprimeu cu scheleți și mergeau clătinându-se.

Nu reușiseră să intre în nu-știu-ce club din Brixton și au luat-o spre Virgil, era mai aproape.

Mi-am strâns picioarele într-un colț și am făcut cunoștință. Un tip era din Letonia și soția lui, din Japonia, un tip, din Ucraina și altul, din Spania. Au scos o carte suport de sub laptop și au aruncat niște praf alb în rânduri subțiri și fine. Era cocaină: continuarea tipică a filmului american. Eram buimăcită și dezorientată. Mi-au întins o bancnotă de 5 lire, pe care mi-a rulat-o gagica fin, în mâinile ei mici de japonezoaică. Mi-a înmânat-o foarte ștrengărește, ca pe o primă țigară. Și am zis „nu”. Nu voiam, ziua îmi dăduse suficient high. Pentru oamenii din cameră refuzul era frate cu absurdul. Băieții mi-au spus: „Nobody says no to a line, this is London”, în timp ce în capul meu rula ca un dicton: „Mind the gap, this is London”, o gaură neagră în interiorul căreia câmpul gravitațional e așa puternic, că nimic și nimeni nu poate scăpa nevătămat din interiorul acestei suprafețe, care în centrul are o regiune cunoscută drept „singularitate” și una, drept „singurătate”.

AYLIN POARTĂ: rochie CLOSET, 329,99 LEI brățări din garderoba stilistului

ÎN AFARA ZONEI DE CONFORT cu

Aylin Cadîr espre O discuție sinceră d realitatea imediată

Prima limbă pe care a învățat-o a fost turca.

A crescut într-un micro-Istanbul românesc, iar copilăria și-a petrecut-o cu Coranul în brațe, sub auspiciile islamului. Aylin Cadîr e astăzi foarte mândră de originile sale turcești.

Cum a fost întotdeauna, de altfel.

Text: Raluca Dumitra Foto: Alex Gâlmeanu Styling: Ana Nechita-Amelian Make-up: Ayfer Cadîr Hairstyle: George-Bogdan Negrișan

20

COVER STORY / AYLIN CADÎR

„AM FOARTE MULȚI PRIETENI ACTORI ȘI MUZICIENI SUPERTALENTAȚI DE ETNIE ROMĂ. DOAR PENTRU CĂ AM FOST JEFUITĂ PE STRADĂ DE DOI OAMENI DIN COMUNITATEA LOR, NU ÎNSEAMNĂ CĂ TOȚI SUNT LA FEL, ÎNCERC SĂ NU FAC ASTFEL DE DISCRIMINĂRI.”

AYLIN POARTĂ: rochie CLOSET, 239,99 LEI

O cunoșteam prima oară pe Aylin la început de vară, în 2013. Era atunci toată un zâmbet, căsătorită de aproape doi ani, iar Pavel, băiețelul ei de 1 an și 4 luni, nu apăruse încă în viața ei. Fire optimistă, totul părea să-i meargă de minune, de aproape erai invidios pe bula de perfecțiune în care părea să trăiască. Trei ani și ceva mai târziu, am găsit o Aylin puțin diferită. La fel de jucăușă și cu aceleași gropițe în obraji, e drept, dar mai matură, mai la curent cu realitatea din afara bulei sale și mult mai preocupată de ce se întâmplă în jurul său. Am simțit-o mai responsabilă – mă gândesc că și rolul de mamă, pe care l-a luat în primire în septembrie 2015, a contribuit semnificativ la metamorfoza asta –, mai profundă, mai femeie, mai conștientă. „Constanța e altă lume. E foarte bogată cultural, suntem foarte multe nații acolo, fiind oraș-port, e un melting pot. Suntem noi, turcii, plus machedoni, turci, tătari, lipoveni, de toate. Comunitatea de turci e cea mai mare din România acolo și sunt cei născuți în România, nu sunt expați. Sunt oameni foarte calmi, foarte calzi, care nu au neapărat opinii politice apropo de a-și cere autonomia. Sunt oameni care s-au integrat foarte, foarte bine. Există chiar o vorbă acolo: «turcul e mai român decât românul»”, îmi povestește la început de iarnă, în decembrie 2016.

Suntem într-un restaurant turcesc din Floreasca, trei ani mai târziu de la prima noastră întâlnire.

Ajungem repede și absolut firesc la satul bunicilor, unde a crescut, Fântâna Mare, și mă introduce într-o lume care mi-e extrem de familiară din romanele lui Pamuk, dar care nu mai e de data asta din Turcia, ci chiar de aici, din România. Cu același debit verbal pe care-l are și-n română, poate un pic și mai rapid în turcă, se salută și schimbă câteva vorbe cu patronul turc al restaurantului cu cea mai mare naturalețe din lume. Turca e prima limbă pe care a învățat-o, înainte de română, aveam să aflu mai târziu în discuție. „Comunitatea turcă din satul bunicilor e foarte veche, de pe la 1200. E un microcosmos turcesc acolo, trăiesc numai turci. În centrul satului e geamia, moscheea, lângă geamie e cișmeaua cu apă de izvor, de unde beau apă și oamenii, și animalele – sunt separate, evident. Acolo e inima satului. Tot acolo e școala unde se predau Coranul și limba arabă când eram eu copil – așa am învățat alfabetul arab.” În fiecare an stătea în satul de turci câte trei luni vara. Acolo veneau turci din Istanbul și predau copiilor din sat Coranul. „Era un sistem de a populariza islamul și de a învăța musulmanii – pentru că cei mai mulți turci din Dobrogea sunt musulmani – să citească Coranul, care e scris într-o arabă veche. Am început prin a învăța alfabetul arab, care e ceva foarte dificil – pot să ți-l zic și acum la nivel fonetic și mai știu să recunosc niște litere, dar am cam uitat.”

AYLIN POARTĂ: pălărie PIECES, 179,99 LEI trenci CLOSET, 509,99 LEI cămașă ONLY, 93,74 LEI culottes ALCHYMI, 204,99 LEI eșarfă din garderoba stilistului

22

COVER STORY / AYLIN CADÎR

AYLIN POARTĂ: bluză DOROTHY PERKINS, 99,99 LEI fustă DOROTHY PERKINS, 194,99 LEI

23

Toată copilăria și, implicit, perioada de formare ca om i-au fost deci influențate de islam, de religie și de tradițiile turcești, rădăcini foarte solide, la care ține foarte tare, de care e mândră și nu se sfiește să vorbească niciodată, nici măcar în noul context universal în care am început să ne uităm din ce în ce mai tare la islam cu toate prejudecățile posibile și să îi atribuim unele dintre cele mai mari orori de pe lumea asta. Nu mai crede în aceleași lucruri ca atunci, dar nici nu se dezice de ele. „Eu, acum, sunt un om al epocii în care trăiesc, în care religia e pe un plan foarte secundar. Cred în alte lucruri, dar nu vreau să intru în detalii, e o chestiune mult prea intimă.”

La un moment dat, când era foarte mică, a stat la bunici mai mulți ani, așa că turca a fost prima limbă pe care a învățat-o, numai asta auzind în jur. „Când ai mei s-au întors și ne-am mutat la oraș, la Constanța, la bloc, mă jucam cu copiii și nu înțelegeam de ce nu mă înțeleg.

Sau în casă, când veneau vecinii în vizită, ne uitam la filme și eu aveam reacții de uimire în turcă și îi auzeam că râd de mine și nu înțelegeam de ce. Nu m-am prins mult timp că eu vorbesc altă limbă decât oamenii din jurul meu”, îmi povestește râzând. I-ar plăcea să aibă parte și Pavel, băiețelul ei, de această moștenire bogată, de această lume de poveste, cu care ea a crescut și despre care cei mai mulți dintre noi am citit doar în cărți. „Chiar mă gândesc cum să fac cu Pavel să învețe și el limba turcă. Pe mine mă ajută foarte mult acum, e bine să știi. Și aș vrea să avem această chestie care să ne unească. Știu, vorbesc limba turcă, dar se întâmplă să mă blochez în câte un cuvânt. Nevorbind în mod regulat, mă blochez în «roată» sau mai știu eu ce.” Îmi povestește despre Ramadan, Bairam și toate sărbătorile pe care turcii din Fântâna Mare încă le țin, cu aceeași nostalgie și drag cu care noi ne amintim de Crăciunurile și Paștile copilăriei. „De Ramazan se adună toți copiii, nepoții satului, care vin din toate orășelele de pe lângă (pentru că în satul ăsta chiar simți sărbătoarea, că sunt numai turci). Dimineața, la prima oră, bărbații se duc la geamie și iau parte la rugăciune, iar când ei termină, copiii au liber să meargă la colindat prin sat cu punguțe în mână. Și pregătirea pentru Bairam era foarte mișto, făceai curat în toată casa, participau și copiii. Apoi se gătea și toate femeile casei se adunau în jurul mesei.

Atmosfera asta e foarte faină pentru că adună toată familia la un loc.” În acest tărâm magic, era inevitabil să nu apară poveștile despre care citim în cărți: „E o comunitate foarte mică, undeva între dealuri, nici acum nu ai semnal foarte bun la telefon. Și chestia asta năștea povești cu gini, cu vrăjitoare, cu spirite, tot felul. Se spune că zona aia geografică, cu sute de milioane de ani în urmă, a fost un fund de mare, că Dobrogea era acoperită de apă. Când eram mică mă uitam așa și îmi închipuiam

că sunt sub apă. Și sunt niște peșteri în dealurile astea cărora oamenii le zic „caranale” și mama nu ne lăsa să mergem acolo, zicea că sunt spirite rele, că e diavolul acolo, n-aveam voie să mergem că ne fură șeitanul.”

Nu i s-a întâmplat până acum să se simtă discriminată din cauza originilor sale turcești, îmi spune. S-a simțit însă discriminată din cauza naționalității, ca româncă în afară. „Am simțit rasismul și e nedrept pentru că ți se pune o patalama fără să ți se dea dreptul la replică. Într-o întâlnire din asta scurtă, la magazin, de exemplu, n-ai timp să răspunzi. Mi se pare că e din ce în ce mai nasol.

De anul ăsta începând cred că ce se întâmplă în lume e din ce în ce mai grav. Tendința naționalistă mi se pare că e din ce în ce mai mare și nu-mi vine să cred că oamenii uită. S-a întâmplat treaba asta în istorie, s-a numit nazism (cum poți să uiți așa ceva?), care a generat un război mondial. Există o ciclicitate din asta în istorie pe care mi-e foarte frică că o voi prinde întâmplându-se și eu de data asta.”

I s-a întâmplat, îmi recunoaște, și ei să judece și să aibă prejudecăți, chiar să discrimineze, dar încearcă să se vindece de asta. „Când vezi o Bianca Drăgușanu ți se întâmplă să etichetezi: plastic sau păpușă gonflabilă. Încerc să mă lupt cu asta, că sunt sigură că există părți bune în orice om. Dar nici nu încerc să mă apropii prea tare de genul ăsta. Dar pe alte categorii cred că sunt foarte tolerantă și deschisă. De exemplu, am foarte mulți prieteni actori și muzicieni supertalentați de etnie romă.

Cu toate că mi s-a întâmplat să fiu jefuită pe stradă de romi. Dar alea sunt cazuri izolate, nu înseamnă că toți oamenii unei categorii sunt la fel ca cel care face un lucru rău.”

Dintr-una-ntr-alta ajungem la alegerile din State și la rezultatul care, îi mărturisesc, pe mine m-a lăsat mască, pe care încă nu pot să-l diger și să-l accept total și care m-a făcut să mă panichez aproape inexplicabil instantaneu. „După ce-am aflat că a ieșit Trump, prima reacție a fost să mă uit la Bebe (n.red. soțul său) și să-i zic: «Pe ce lume l-am adus pe copilul nostru?». O chestie de genul ăsta îți demonstrează că oamenii sunt proști, îmi pare rău s-o zic în felul ăsta, în general sunt foarte diplomată, dar n-ai cum.” I se pare însă că noi, românii, de bine, de rău, trăim într-o țară cât de cât echilibrată și că „e așa, micul nostru secret, nu știe nimeni, să nu mai zicem altora. Sunt conștientă că trăiesc totuși într-o bulă și nu văd the larger picture, că pentru mine viața e bună și frumoasă de cele mai multe ori, dar am contact și cu viețile standard, dacă pot să le zic așa. Mă uit la ai mei, care au o viață românească tipică dacă vrei: se duc la muncă, vin acasă, mănâncă ceva, se uită la un serial și a doua zi o iau de la capăt pe un salariu modest și reușesc să trăiască decent. Am acces și la vieți normale, nu trăiesc numai în bula mea, asta vreau să zic.”

24

COVER STORY / PAUL IPATE

AYLIN POARTĂ: fustă LITTLE MISTRESS, 319,99 LEI helancă DOROTHY PERKINS, 53,99 LEI palton PEP, 539,99 LEI brățări DESIGUAL, 509,99 LEI/SET 3 BUCĂȚI eșarfă purtată pe post de turban PIECES, 114,99 LEI cizme MISS SELFRIDGE, 319,99 LEI cercei și cordon din garderoba stilistului

„ÎNTR-O LUME ÎN CARE E GREU SĂ FII ȘI HETEROSEXUAL, SĂ FII GAY, SĂ VEZI CĂ OAMENII NU TE ACCEPTĂ, MI SE PARE CUMPLIT. CU ATÂT MAI MULT AR TREBUI SĂ FIM EMPATICI ȘI SĂ ÎNȚELEGEM, NU ȘTIU DE CE OAMENII SUNT AȘA ÎNCHIȘI ȘI NU ACCEPTĂ OAMENII DIFERIȚI.”

AYLIN POARTĂ: rochie LITTLE MISTRESS, 409,99 LEI

Știe însă că viața în România nu e tot timpul ușoară, mai ales pentru minorități. „Cei mai mulți dintre prietenii mei gay se ascund sau nu vorbesc despre asta. Și mi se pare foarte nedrept. De când îl avem pe Pavel, ne gândim, ne punem problema ce vom face dacă va fi gay. Și atunci suntem deschiși la toate variantele pentru că vrem să fim părinți de nădejde pentru copilul nostru. Într-o lume în care e greu să fii heterosexual, să mai fii și gay, să vezi că oamenii nu te acceptă, mi se pare cumplit. Cu atât mai mult ar trebui să fim empatici și să înțelegem, nu știu de ce oamenii sunt așa închiși și nu acceptă oamenii diferiți.”

A tot spus despre satul bunicilor că e acest micro Istanbul, a crescut, de altfel, fascinată de metropola turcească. O întreb cum i se pare orașul acum, de când există această tensiune, în ce fel i se pare că s-au schimbat viețile oamenilor. „Am crescut sub fascinația Istanbulului. Mă uitam la seriale turcești, ascultam muzică turcească, filmele se petreceau toate în Istanbul, cărțile aveau acțiunea acolo. Când am fost prima oară, la 20 de ani, mi-a plăcut foarte tare, am fost în bazar, la moschei, mi s-a părut fantastic. Am mai fost de curând cu treabă, cu trupa (n.red. Aylin and The Lucky Charms), să lansăm o piesă, am fost la o emisiune, am avut multe interviuri și am stat o săptămână. Am apucat să vorbesc mai mult cu oamenii, așa că imaginea aia romanțată pe care o aveam, cu oameni care acceptă toate etniile, toate variantele de religie, a dispărut cumva.” A descoperit, într-adevăr, un oraș foarte tensionat mai ales din punct de vedere religios. „Sunt și mai mulți care resping islamul acum, tocmai pentru că le-a creat cele mai mari probleme. Sunt, pe de o parte, oamenii moderni, tineri ca noi, care au acces la informație și pe care îi interesează ce se întâmplă în lume. Și mai e o categorie, care e cea mai mare în Istanbul, cum e în America, a oamenilor lipiți de pământ, tradiționaliști în cel mai adânc sens, care nu văd stânga, dreapta și care cred numai în ce-au învățat din tată în fiu, cei care merg cu Erdoğan până la capăt și care probabil că l-ar alege pe Trump. Chestia asta atrage tensiuni foarte mari pentru că ambele tabere au păreri extreme, cum se întâmplă în general cu religia și politica. Ultima oară am simțit un oraș tensionat, acum nu-mi mai vine să mă duc așa de des.”

Fie că se va întoarce sau nu curând în Istanbul, Aylin va fi cu siguranță mereu mândră de minoritatea căreia îi aparține și, poate tocmai de asta, va îmbrățișa mereu diversitatea.

Pe AYLIN CADÎR o poți vedea la Teatrul Național București, unde joacă în „Allegro, ma non troppo”, „Dineu cu proști”, „Lecția”, „Magic National”, „Medeea, mama mea” și „No Man’s Land” în stagiunea actuală. Ascultă-i, de asemenea, piesele pe care le cântă cu trupa sa, Aylin and The Lucky Charms – un nou album e pe cale să apară!

Mulțumim Sharbek Textil și Ribbon’d pentru sprijinul acordat!

25

26

INTERVIU / DIVERSITATE

TOLERANȚĂ DIN CREION CU DAN PERJOVSCHI Artistul scrie pe pereți și pe wall-uri. Desenele lui alb-negru ar trebui studiate în școală, la orele de educație civică. Dar nu se studiază, ci sunt viralizate pe Facebook, într-o încercare a noii generații de a aduce în agenda publică probleme care ne dor.

Interviu: Oana D. Botezatu Ilustrații: Dan Perjovschi

Dan Perjovschi este artistul care scrie pe ziduri în galerii internaționale. Așa am aflat eu de el, în urmă cu vreo zece, doisprezece ani. Un nene cu părul lung care stătea cocoțat pe o scară și desena cu negru pe pereți albi din Europa și America, de la Tate Modern, Tate Liverpool și Centre Pompidou, la Salzburger Kunstverein, Kunsthalle Basel, San Francisco Art Institute și multe alte instituții de renume. A trebuit să înceapă să scrie și pe wall (Facebook) ca să devină (și mai) cunoscut în țara lui.

E parte din generația celor dintâi activiști din România, dar și parte din cea care începe schimbarea din online și o duce în offline. Perjovschi scrie cu negru pe alb problemele societății, de la începutul anilor ’90 (când a debutat în Revista 22). Desenele lui – la început mai complexe și mai pline de personaje, acum simple, aproape copilărești, ai putea spune, și focusate mai mult pe cuvânt – ne dau de gândit.

Satiră politică, critică socială, educație pro toleranță. Separat și toate la un loc,

imaginile-idei semnate de Perjovschi însoțesc acțiuni punctuale, cum sunt misiunile organizațiilor non-profit care îi cer ajutorul sau mișcările naționale – cum au fost protestul Salvați Roșia Montana și protestele post Colectiv.

Am vorbit cu Dan Perjovschi, 55 de ani, despre modul în care ajută arta lui la o mai bună conviețuire cu cei care NU sunt ca noi. Urmează discuția, o parte din ea, în orice caz, care, pentru mine, a fost o lecție zdravănă de modestie.

27

Dan Perjovschi desenând pe fațada Musée d’Histoire de l’Immigration. Palais de la Porte

Foto: arhiva personală

Dorée. Paris 2014

Ce faceți dumneavoastră, de fapt?

Eu am făcut 12 ani de pictură, începând din clasa a cincea, apoi mi-au trebuit vreo zece ani ca să uit tot ce am învățat și am început să desenez. Adevărul este că eu, de 27 de ani, desenez despre politică și viață socială în România. M-am implicat de la început, de când a venit libertatea.

La început desenam doar în Revista 22.

De ceva vreme, desenele mele au migrat din pagină de ziar pe Facebook și apoi la proteste. Au trecut vreo zece ani de când am început să desenez așa cum o fac astăzi. Acum prinde mult mai mult. Desenele mele par foarte simple, copilărești, apropiate de caricatură. În ultima perioadă, nu am mai eliberat imaginea din cuvânt, ci am lucrat doar cu cuvintele. Eu sunt fascinat de limbi străine și le exploatez la maximum. Un curator din Germania a zis că eu fac Gedankenbild, adică imagine-idee.

Asta fac eu. Mi-am dat seama că pot să asist sau să ajut diverse entități prin ceea ce știu să fac, așa că o fac. Eu sunt pentru societate civilă, iar eu am susținut ideea aceasta de la bun început, am asistat la sute de întâlniri în salonul de la Green Hours încercând să construim asta. Noi nu am avut societate civilă mult timp, ci un fel de fake cu sindicate controlate de partid. În fine, am aparținut de generația asta care a născut societatea civilă și am rămas cu nostalgia. Iar atunci când a apărut generația Facebook, adică voi, am decis să mă implic. M-am asociat, prin desenele mele, la acest tip de schimbare.

Ce înțeleg oamenii din desenele pe care le faceți?

Oamenii își recunosc ideile în desenele mele. Dacă le pun în față 30 de desene, ei selectează unele anume. Eu nu vreau ca oamenii să gândească cum o fac eu, nu le impun nimic, dar le spun: „Uite, eu am avut niște experiențe, am învățat câte ceva și am pus în desenele astea câteva dintre ideile mele. Dacă poți să însușești ceva, mă bucur, dacă nu, bine, asta e”.

Lumea are nevoie să vadă ceva simplu, cu un înțeles deprins în trei secunde, dar care să te pună apoi pe gânduri. Și eu sunt maestru în treaba asta. Îți fac o chestie pe care o vezi o dată, din mișcare, din mașină, și apoi, dacă te gândești un pic, îți dai seama că ideea aceea mai are câteva straturi. Cum mi-a zis mie o doamnă, la un moment dat: „În sfârșit, some intelligent graffiti. Mi-a plăcut.” Desenul meu e negru, deși viața e așa de complicată, și uneori chiar nu e simplu să sintetizezi o întreagă problemă socială într-un desen (pe care eu îl fac pe o coală de hârtie, pe un perete sau, mai nou, pe tabletă, cu degetul).

E mai solicitant la noi decât în altă parte să faci graffiti inteligent?

Da, este, fiindcă sunt mult mai implicat, cunosc mai bine actorii. În altă parte nu știu toate detaliile și acolo sunt mai obiectiv.

Eu încerc să desenez mereu empatic, să creez niște punți, nu sunt Charlie Hebdo.

O parte din lumea care mă cunoaște mă știe de pe Facebook, nu din expoziții.

Fiindcă nici nu am expus în București, nu mi-am găsit locul încă. Eu totuși îmi aleg cu grijă locurile și ideile pe care le pun pe hârtie. E foarte important să empatizez cu personajul, de acolo pornește totul. E solicitant, dar nu mă plâng. Am simțit că e

de datoria mea să mă implic și asta fac. Și spun asta și o să repet până mor: ca să vorbesc acum cu tine, 1000 de români au murit. Iar, de la Revoluție până acum, unii au luat bătaie, unii și-au pierdut joburile, dar lumea uită lucrurile astea. Lumea uită ce s-a întâmplat, de fapt, în Piața Universității și ce reprezintă ea, când țopăie la festivalul berii, e o discuție lungă aici despre respect. Revenind, am simțit să mă implic și asta fac. Eu sunt artist și îmi dau seama ce înseamnă intersecția de culturi. Este inacceptabil, din punctul meu de vedere, să vorbești despre NOI și EI, Verner și Julien.

Hai să luăm lucrurile așa cum sunt, că e superinteresantă diversitatea. Toate țările sunt foarte interesante, foarte frumoase și fiecare își exploatează cum știe mai bine toate bogățiile, toți oamenii sunt oameni, toate națiile sunt bune, chiar dacă peste tot există căcănari și cretini.

Ce vă deranjează în ultima vreme la ce vedeți în jur?

Naționalismul excesiv. Noi am creat Munții Carpați sau ceva. Eu sunt născut la Sibiu, părinții meu au crescut în sate mixte, ei au alte păreri despre culturi și schimburi față de oamenii care nu au fost expuși. Părinții mei sunt mai toleranți fiindcă au fost nevoiți să trăiască în același sat și cu alte nații. Și chiar voi lucra mai mult pe tema asta fiindcă noi uităm să fim toleranți. La nivel internațional, lucrurile nu stau deloc bine.

Intern, parcă s-au mai schimbat lucrurile și probabil că va fi și o schimbare de generații. Încerc să asist la schimbarea asta și să o pun pe hârtie.

28

INTERVIU / DIVERSITATE

m-am născut și locuiesc și eu. În mentalul colectiv au existat mereu doar sași și unguri, pe lângă români. Romii au fost mereu prezentați foarte brutal: ori în palate, ori ca purici. E o mare problemă asta și nu e ușor de rezolvat. În toate etniile sunt căcănari și cretini, nu e nicio nație angelică. Noi avem un rasism înnăscut, în Ardeal se zicea că „dacă nu-i prost, nu-i sas”, noi mereu am zis despre gândacii de bucătărie că sunt ruși și așa mai departe. Atâta timp cât reușești să ții sub control rasismul unei țări, merge treaba. Căci, oricum, să îl elimini de tot nu merge. Nu poți însă să o lași moale, căci lucrurile pot scăpa rapid de sub control.

Care dintre problemele de discriminare e cea mai generoasă pentru dumneavoastră?

Discriminarea care ține de gender e cea mai periculoasă acum, pentru că asta poate naște tragedii. România a mai trecut prin asta, mari scriitori români au avut probleme de aceeași natură și acum ajungem din nou în același punct. Apoi, este discriminarea etnică, ce poate duce la război, dacă e manipulată și masele sunt conduse pe căi greșite. Problema noastră cea mai mare e cu romii, nu cu ungurii.

Ungurii încă sunt acceptați ca parteneri de dialog: „Vrem Ardealul. Nu vi-l dăm”.

Dar romii aproape că nu există. Degeaba s-a făcut filmul „Aferim!”. Noi nu vrem să acceptăm că am fost parte din așa ceva.

Dacă tu iei fiecare dintre români și discuți cu ei despre filme americane, negri, sclavi, săracii de ei, „Django”, faze, românii sunt toleranți. Cu negrii DE AFARĂ nu au o problemă, însă cu ai noștri au o mare problemă. Nu îmi explic de ce. Deci tu ai ca mâncare tradițională sarmaua, care e turcească, și mititelul, care e din Orient. Cu toate astea, tu ești împotriva celor care nu sunt ca tine.

Am văzut un film excepțional de curând, făcut de o regizoare bulgară – o tipă merge la o nuntă în Macedonia și, la un moment dat, aude o melodie și zice: „Ah, asta-i muzică tradițională bulgărească”. „Ei, cum să fie”, zice prietena ei, „e de la noi de aici, din Macedonia.” Și tipa se enervează și face o cercetare, la finalul căreia descoperă că melodia exista peste tot prin Balcani. Mă rog, mie mi se părea evreiască linia melodică. În orice caz, ce vreau să spun: noi judecăm prea în granițe. Dar lucrurile au fost mereu foarte amestecate și granițele, foarte mobile, chiar și dacă țările sunt despărțite de ape. Noi avem o imagine greșită despre granițe, în condițiile în care zonele acelea dintre țări sunt mult mai blurate în realitate.

Legat de romi, da, noi am avut mereu o problemă cu romii. Mereu! Dar asta fiindcă i-au și folosit comuniștii: dădeau afară din case familii de burghezi și îi băgau în ele pe romi. Și atunci pe cine înjurai? Doar nu pe comuniști. Ca la coada la zahăr – când se termina zahărul, nu înjurai Partidul, ci pe cel care a luat ultimul pachet. E o mare problemă, de exemplu, la Sibiu, unde

Suntem o țară UE care nu acceptă, public, minoritățile sexuale. Și aici, în ultima vreme, sunt discuții aprige. Cum e imaginea asta?

Legile europene sunt pentru toleranță, dar mai greu la noi cu practica. În România nu există o propagandă gay și, chiar dacă ar exista, ea nu intră nici în biserică, nici în casa nimănui. E un subiect sensibil și va fi greu de liniștit apele. Noi avem o cultură prin tradiție mai conservatoare, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi eliminăm pe cei care nu sunt ca noi. Îmi pare rău că oamenii sunt manipulați și injectați cu ură. Ura nu va duce la nimic bun, iar asta ar fi trebuit să știm deja. Noi, ca popor, am fost implicați în multe chestii urâte, iar Holocaustul e doar una dintre ele. Nu știu cum de am uitat așa de repede că nu suntem sfinți. Toleranța se învață greu. Dar eu nu voi renunța să o pun în imaginile mele mereu.

Apropo de toleranță și de acceptare și de drepturi egale, suntem o nație de misogini?

O, da. O spun fără să clipesc, și e valabil și la cei mari, și la cei mici. La nivel înalt, chiar, sunt unii niște misogini chiar inacceptabil de mari la ce papioane poartă.

La ce ajută desenele lui Dan Perjovschi?

Eu cred că te ajută să vizualizezi ceva la care te-ai gândit. Poate nu chiar în forma aia, dar recunoști un context cultural. E ca și cum se ridică un voal, faci sharf și vezi mai bine. Eu introduc mereu umor inteligent, profund, în desenele mele. Și cred că, pe termen lung, lucrurile se vor schimba. La noi există un fond foarte mișto al oamenilor, eu nu vreau decât să îl fac mai vizibil.

Revista celor care COMANDĂ ONLINE și PROBEAZĂ înainte să plătească

UN DE GĂS EȘT I CABINE LE D E FE RICIRE : BUCUREȘTI: Piaţa Victoriei, Dorobanţi, Cocor, Cișmigiu, Decebal, Pipera Plaza CLUJ-NAPOCA: Piaţa Mihai Viteazu TIMIȘOARA: Cetate CONSTANŢA: Tomis Mall Nu ai cabine la tine în oraș? Ţi-aducem comanda acasă în 3 zile lucrătoare!

INTERVIU / DIVERSITATE

LESLIE HAWKE

PLEDOARIE PENTRU DIVERSITATE A venit în România la începutul anilor 2000 ca voluntar Peace Corp și s-a hotărât să rămână. A simțit că sunt lucruri pe care le poate face aici, că România are nevoie de implicarea ei. S-a atașat în primă fază de comunitatea romă, apoi a continuat să se preocupe de familiile defavorizate, indiferent de etnie. Mama celebrului actor Ethan Hawke ne spune cum învață ea lecția toleranței în fiecare zi printre minoritățile dintre noi.

Interviu: Raluca Dumitra

Foto: Shea Roggio

30

„Fiecare Copil în Grădiniță” e unul dintre cele mai importante programe inițiate de OvidiuRo, asociația a cărei cofondatoare e Leslie, alături de Maria Gheorghiu. Prin acesta, mii de copii din familii defavorizate au ajuns la grădiniță, părinții lor fiind stimulați să-i trimită zi de zi prin tichete sociale lunare de 50 de lei. Primul impuls e să crezi că 50 de lei nu motivează pe nimeni, vorba Lindei Evangelista, nici nu te dai jos din pat pentru ei. Adevărul însă necruțător al României lui 2017 e că sunt extrem de multe familii care trăiesc cu câțiva lei pe zi și pentru care 50 de lei fac diferența. Asta s-a văzut și în succesul programului. Ce e și mai îmbucurător e că 98% dintre copiii care au beneficiat de programul FCG s-au înscris apoi în clasa pregătitoare sau clasa I. Deci se poate. A fost nevoie doar de americanca potrivită la românca potrivită.

V-ați petrecut bună parte a vieții în SUA, creuzet al diversității. Sunt diferiți americanii și românii apropo de toleranță?

Scriitorul britanic EM Forester spunea că a fi tolerant înseamnă pur și simplu să poți

„să suporți oamenii”. Luându-mă după această definiție, nu văd diferențe între români și americani. Cred că românii sunt un popor destul de tolerant. Își văd de treburile lor, cum s-ar spune. Însă toleranța și prejudecățile pot foarte bine coexista. Și nu încape îndoială că românii au prejudecăți mari atunci când cred că au de-a face cu un reprezentant al etniei rome. E greu de spus acum încotro se îndreaptă Statele Unite, însă trecutul nostru recent e rezultatul unui progres: am evoluat de la simpla tolerare a celuilalt spre valorizarea lucrurilor pe care le are fiecare de oferit.

Ați ales să lucrați cu una dintre cele mai discriminate minorități din România. Ce v-a atras spre comunitatea romă?

Inițial mi-au atras atenția copiii care cerșeau pe străzi – am fost mișcată de situația lor, nu de etnia din care proveneau.

Majoritatea s-a dovedit a fi de etnie romă, însă toți erau cazuri disperate, copii care trăiau în condiții de sărăcie extremă. Sărăcia extremă e cea care îi face pe oameni să aibă comportament „antisocial”: ajung,

31

Care sunt cele mai dure lucruri descoperite despre comunitatea romă?

Poate cel mai trist lucru pe care l-am aflat este că nu e, în adevăratul sens al cuvântului, o comunitate. E mai degrabă vorba despre cum românii din clasa de mijloc etichetează oamenii care sunt fie (a.) romi tradiționali sau (b.) extrem de săraci, fără educație și trăiesc în ghetouri urbane sau la periferii – discriminați mai degrabă din cauza sărăciei decât a ADN-ului. Sărăcia extremă, multi-generațională, e cea care-i face „nefrecventabili” pentru restul societății și care-i forțează la un comportament „anti-social” pur și simplu pentru a supraviețui. Când se spune că în România sunt două milioane de romi, lumea se referă nediferențiat la cele două grupuri, iar cel de-al doilea, al oamenilor foarte săraci și fără educație, e mult mai mare. Misiunea OvidiuRo este ca TOȚI copiii care trăiesc în România, indiferent de etnia lor, să aibă șansa la o educație bună, o formare care să-i echipeze corespunzător pentru a putea obține o slujbă în secolul XXI. Lucrul acesta ne-a făcut chiar nepopulari printre lideri ai ONG-urilor care implementează programe pentru romi, concentrându-se pe subiectul discriminării etnice.

Comunitatea romă are o reputație proastă în România și chiar și în afară. Cum credeți că putem schimba ceva?

Trebuie să începem cu crearea unui sistem educațional care nu face diferențe între copii. Despre asta e vorba și în programul „Fiecare Copil în Grădiniță”: despre a-i aduce cât mai devreme în sistemul educațional pe cei mai vulnerabili economic și social, astfel încât să poată recupera decalajul față de copiii născuți cu mai multe oportunități. Când educatorii văd că un copil de trei ani e dornic să învețe și realizează că și părinții romi le doresc un viitor mai bun și fac eforturi pentru a-i aduce zilnic la grădiniță și la școală, prejudecățile încep să se topească. Când acești profesori ajung să și vadă greutățile familiilor, atitudinea lor devine mai tolerantă.

Noi încercăm să creăm un mediu propice

interacțiunii constante, reale, între părinții săraci și grădiniță. Sentimentele negative sunt înlocuite cu încrederea și colaborarea. Iar copiii au parte de o primă experiență pozitivă cu sistemul educațional.

Nimeni nu schimbă atitudini. Învățăm doar din experiențe, nu din predici și mustrări.

„FAPTUL CĂ SUNT MAMA UNEI VEDETE DE CINEMA MI-A DESCHIS MULTE UȘI ȘI-I SUNT PROFUND RECUNOSCĂTOARE LUI ETHAN CĂ MĂ SUSȚINE. DAR NU MĂ AȘTEPT SĂ SCHIMBE PĂREREA CUIVA DESPRE «ȚIGANI».”

Cum vedeți viața minorităților la noi?

Mă îngrijorează să constat cât de mulți tineri români sunt încă ultrasensibili la chestiuni care țin de identitatea sexuală.

Cunoscuții mei din comunitatea LGBT sunt unii dintre cei mai curajoși oameni pe care i-am întâlnit. Îi admir enorm pentru că e foarte greu să fii un deschizător de drumuri pe acest subiect. Cred chiar că e mai greu pentru ei decât pentru membrii vreunei comunități etnice pentru că a fi LGBT te face diferit de înșiși membrii propriei familii. A fi respins de propria familie e un risc pe care nu mulți și-l pot asuma. America a fost un lider al luptei pentru drepturile LGBT pentru că cele mai active comunități gay s-au dezvoltat în

orașe mari, în a doua jumătate a secolului XX, iar acest sentiment al comunității a dat membrilor ei curajul de a-și asuma public identitatea. Când cunoști cel puțin pe cineva, prieten sau rudă, care recunoaște că e gay, atunci atitudinile se schimbă repede.

Cred că în următorii zece ani vom vedea și aici acest curaj și că o masă critică de bărbați și femei gay își vor asuma identitatea sexuală în fața părinților și a rudelor lor. Și atunci va veni și schimbarea în atitudinea generală.

Care a fost cel mai dificil lucru cu care v-ați confruntat încercând să ajutați comunitățile defavorizate?

Pentru mine, atunci când e vorba de ce facem, nu are importanță etnia celor care trăiesc în sărăcie extremă, cu toate că știu că majoritatea sunt romi. Știu foarte bine că există și romi care nu sunt săraci lipiți. Eu lupt pentru drepturile și dreptatea oamenilor săraci. Cel mai dificil este să-mi țin firea când românii cu educație îmi spun: 1. „Îți pierzi vremea încercând să-i ajuți pe oamenii ăia”, 2. „E numai vina părinților că acești copii nu au educație” și 3. „Sunt pur și simplu diferiți de noi, o să vezi!”. Lucrez cu „oamenii ăia” de 17 ani și vă spun fără echivoc că sunt EXACT ca noi, doar că au avut și continuă să aibă experiențe foarte diferite în viață.

Ce înseamnă să ai acces la educație când vii dintr-un mediu defavorizat?

OvidiuRo încearcă pur și simplu să schimbe circumstanțele în care încep viețile copiilor săraci încât aceștia să aibă o șansă la vieți mai bune decât ale părinților.

Cofondatoarele OvidiuRo, Maria Gheorghiu și Leslie Hawke, într-o comunitate FCG pilot

Foto: Sean Gallup

adică, să cerșească, să fure sau să înșele.

Probabil că oricine ar face la fel, dacă n-ar vedea nicio alternativă pentru a asigura o pâine familiei, nu? Sărăcia are acest efect, indiferent de etnie sau de rasă, când oamenii sunt demonizați și marginalizați de generații. Cei mai inteligenți găsesc modalități de a fenta sistemul din moment ce nu au șanse să funcționeze în interiorul lui.

INTERVIU / DIVERSITATE ficabile. Personal știu sigur că îi judec dur pe cei care au votat cu Donald Trump. Și știu că trebuie neapărat să trec peste asta.

Dar, sincer, nu știu dacă POT să fac asta, pentru că mă simt realmente amenințată de ceea ce Donald Trump reprezintă. Cred că prejudecățile, invariabil, se reduc la frică. Mi-e frică de Donald Trump. Nu mi-e frică de oameni de culoare sau de romi – deși, într-adevăr, sunt atentă la oricine pare că poate să îmi fure geanta. Am fost jefuită de două ori pe Calea Victoriei, de niște tineri. Polițiștii m-au întrebat: „Erau țigani?”. Dar de unde aș fi putut eu ști?

Erau niște puști îmbrăcați în blugi și hanorace. Vedeți? Am o prejudecată legată de puștii în blugi și hanorace de pe stradă...

Leslie Hawke la grădinița din Araci, Covasna

Femeile rome pe care le cunosc, care au o educație superioară și au reușit să scape de sărăcie, au făcut singure asta pentru viitorul lor. Și nu le-a fost ușor. Organizația noastră le-ar fi putut, poate, ajuta să urce prima treaptă a scării, dar parcurgerea restului de drum e realizarea lor – și încă una monumentală. Unele dintre ele au suferit inclusiv pentru că propriile familii au interpretat eforturile și succesul lor în integrare ca pe o respingere a comunității. Aceeași distanță le-a fost impusă des și de colegii lor, de școală sau de muncă, români.

L-ați implicat pe fiul dumneavoastră, Ethan, în acțiunile caritabile ale OvidiuRo. Credeți că celebritatea poate fi de folos în lupta cu discriminarea?

Să fiu sinceră, nu prea mă impresionează când vedetele se aruncă să susțină public diverse cauze. Nu automat. Multe cunosc superficial cauza îmbrățișată. Dar ceea ce vedetele pot obține ușor e atenția maselor, foarte utilă când vrei să vinzi bilete la un eveniment caritabil. Faptul că sunt mama unei vedete de cinema mi-a deschis multe uși și-i sunt profund recunoscătoare lui Ethan că și-a rupt din timpul lui și așa extrem de drămuit pentru a mă susține.

Dar nu mă aștept să schimbe părerea cuiva despre „țigani”. Părerile oamenilor se schimbă când experiențele lor de zi cu zi se modifică. Dacă nu cunoști personal pe cineva de etnie romă, cel mai probabil vei adopta stereotipurile celor din jur.

Dacă ai însă un prieten rom, vei fi probabil mai puțin critic, vei generaliza mai puțin. E interesant cum în satele în care gospodări-

ile romilor sunt dispersate printre cele ale majoritarilor există mai puține probleme sociale față de cazurile când romii sunt izolați la margine. Problema e această atitudine „noi versus ei”. Dacă aș avea pe mână politicile de locuire în România, aș insista ca integrarea să se vadă în fiecare bloc, să existe chiar o cotă fixă, că e vorba de romi, maghiari sau de români. Și nu aș construi NICIODATĂ blocuri de locuințe segregate! De asta sunt așa importante și clasele integrante – și prin asta nu înțeleg ca în primele rânduri să-i punem pe copiii ascultători, iar în ultimul, pe copiii de romi.

Integrarea înseamnă să-i punem pe toți laolaltă, de la 3-4 ani, să-i așezăm în cerc, nu pe categorii. Integrarea nu e ușoară, oamenii caută compania celor ca ei. Mă uluiește când, până și la conferințele companiilor, femeile tind să se așeze de o parte a mesei, iar bărbații, de cealaltă.

V-ați simțit vreodată discriminată? Sau ați discriminat, chiar și inconștient?

Cred că da, mă simt discriminată de unii dintre liderii ONG-urilor care implementează programe pentru romi – care m-au catalogat deja ca pe o americancă nesuferită și hiperactivă, hotărâtă să le invadeze teritoriul. E neplăcut, desigur, cu atât mai mult cu cât e nedrept. Luptăm pentru aceleași lucruri, doar că în moduri diferite. Pericolul cel mai mare când ești sub influența unor clișee și prejudecăți e însă să nu realizezi că ceea ce ajungi să crezi, convingerile tale, sunt de fapt exact asta: prejudecăți. Și trăim astfel cu credința că stereotipurile pe care le aplicăm sunt perfect valide și justi-

Comparați des atitudinea românilor față de romi cu cea a americanilor față de afro-americani.

Da, asemănările sunt majore. Singura mare diferență e că în State oamenii de culoare, chiar dacă au succes, sunt în continuare percepuți ca atare. Chiar dacă sunt ¾ albi, unii îi percep tot de culoare.

Pentru romi e mai ușor să treacă drept „români mai bruneți” odată ce ajung să aibă o educație și succes profesional. Nu pot să vă spun de câte ori am auzit: „Pare că e țigan, dar nu e”, referindu-se la prieteni sau colegi. Și nu pot să nu mă întreb: „Cum poți ști cu certitudine că e sau nu? Și de ce ar conta?”

Care e ținta dumneavoastră supremă pentru 2020, când veți părăsi România?

Cel mai mult îmi doresc ca OvidiuRo să poată susține implementarea Legii Fiecare Copil în Grădiniță, să aibă succes la nivel național. Iar asta se poate întâmpla numai când comunitățile în care e cea mai mare nevoie de FCG vor face din educația preșcolară pentru toți copiii o prioritate.

După grădiniță

Foto: Mihai Stoica

Foto: Davin Ellicson

32

DE ACUM PE ZOOT.RO GĂSEȘTI BRANDURILE ROMÂNEȘTI PREFERATE

MINORITĂŢI / DIVERSITATE

STRĂINII DE LÂNGĂ NOI Suntem majoritari, dar nu suntem singuri pe lume. Pâmântul acesta e al nostru cum e și al lor, al etniilor care convieţuiesc cu noi și pe care, de prea multe ori, nu le cunoaștem atât cât ar fi respectuos. Măcar.

Text: Oana D. Botezatu

Altă etnie 18.524

Macedoneni 1.264

Armeni 1.361

Ceangăi 1.536

Chinezi 2.017

Cehi 2.477

Polonezi 2.543

Italieni 3.203

Evrei 3.271

Greci 3.668

Croaţi 5.408

Bulgari 7.336

Slovaci 13.654

Sârbi 18.076

Tătari 20.282

Ruși-lipoveni 23.487

Turci 27.698

Germani 36.042

Ucraineni 50.920

Romi 621.573

MINORITĂŢI ÎN ROMÂNIA Maghiari 1.227.623

34

*date oficiale de la Institutul Naţional de Statistică (INS), recensământ 2011 (ultimul realizat în România)

Spune drept, știi cine-s ceaingăii? Nici eu nu am știut până nu m-am documentat pentru acest articol. Habar n-am când și cum am învăţat la școală despre etniile cu care împărţim ţara. Ori n-am învăţat eu prea bine, ori nu insistă programa școlară cu lecţii de cunoaștere a oamenilor care locuiesc în aceeași Românie cu noi. Se spune că suntem un popor ospitalier și tolerant (sic!), cu oameni gata oricând să-ţi întindă o mână și să-ţi dea un pahar cu apă. Dar, în același timp, chiar dacă nu se zice asta (prea des), suntem și un pic habarniști. Aproape că nu ne intereseză decât naţia noastră, limba noastră (plus engleza), casa noastră, religia noastră, obiceiurile și tradiţiile noastre (plus Valentine’s și Halloween) ș.a.m.d. Știm de maghiari și de romi că sunt minorităţi, primele în clasamentul etniilor de la noi, pentru că despre ele se vorbește cel mai des și, din păcate, mai multe sunt știrile negative decât cele pozitive. Despre restul oamenilor care au o altă etnie și deci o altă limbă maternă, ne mai amintim din când în când, când se face recensământul populaţiei și când vreun festival interetnic blochează centrul vreunui oraș.

E păcat că e așa, habar n-avem cu cine împărţim Cabinele de Fericire, cine stă la bere lângă noi, ce înseamnă ceaingăi.

Așa, am ajuns la început: cine sunt ceaingăii? Din 1977, la recensăminte, ceangăii figurează ca naţionalitate de sine stătătoare. Sunt 1.536 de persoane din această

etnie despre care eu (și, ca mine, sigur și alţii) nu am auzit niciodată. Ceangăi (maghiară: csángó) e denumirea etnografică și populară comună a trei grupe de oameni: 1. ceangăii din Ghimeș, Bacău, de confesiune romano-catolică și de naţionalitate maghiară; 2. ceangăii din Ţara Bârsei, Brașov, de confesiune evanghelică luterană și de naţionalitate maghiară; 3. ceangăii din Moldova, de confesiune romano-catolică și de naţionalitate română sau maghiară.

Evaluarea lor exactă e grea fiindcă mulţi refuză să-și declare etnicitatea (după romi și secui, la ceangăi e cea mai mare diferenţă între numărul de la recensăminte și cel al estimărilor știinţifice). Pare complicat și pentru ei, așa că îmi găsesc o scuză.

Pentru toate celelalte minorităţi însă nu am nicio scuză. Ar fi trebuit (sau poate nu?) să știu măcar să le enumăr de la mulţi la puţini: maghiari, romi, ucraineni, germani, turci, ipoveni, tătari, sârbi, slovaci, bulgari, croaţi, greci, evrei, italieni, polonezi, cehi, chinezi, armeni, macedoneni. Acești oameni, integraţi în ţara noastră și incluși în sistemul nostru de educaţie, probabil că se luptă enorm pentru a-și menţine vii tradiţiile și obiceiurile, ca să nu dispară. Unii se ghidează după legi nescrise care le spun să se căsătorească doar în interiorul etniei, pentru a duce mai departe neamul.

E greu să faci asta și cunosc cazuri de oameni care, deși au iubit pe cineva din alt neam, au fost obligaţi de tradiţie să se căsătorească cu cineva din al lor.

NOI ȘI RESTUL M-am născut și am trăit în Bârlad, oraș în care, pe lângă români, știam că mai trăiesc romi. Îi vedeam aproape zilnic, nu în cele mai simpatice ipostaze. La mine în școală însă nu prea învăţau romi. Pare nedrept și e foarte trist, dar exista o școală în oraș, nu am fost niciodată acolo, unde majoritari erau copiii romi. Școala, deși poate nu era mai proastă ca altele, era privită ca una din afara sistemului, profesorii de acolo, deși poate la fel de dedicaţi ca ceilalţi, erau priviţi drept profesioniști mai slabi, iar de elevi nu mai zic. Deși nu îi cunoșteam, vorbeam de ei ca și cum erau cei mai proști din curtea școlii. Nu era chiar o mândrie să fii minoritate etnică în Bârlad, deși nu am auzit de incidente provocate de romi.

Am crescut însă cu ideea că trebuie să aibă o școală a lor, mai slabă decât a noastră. Și mi s-a spus mereu că în oraș există o zonă de case de ţigani, unde nu e bine să ajungi noaptea târziu. Ţigănia, o plăsmuire, poate, a existat mereu, sub formă de cartier, în orice oraș al acestei ţări.

M-ar fi plăcut, gândesc cu mintea de acum, să ne facem serbările împreună: să ne îmbrăcăm și unii, și alţii în port tradiţional. Dar nu am auzit niciodată, în 18 ani, cât am stat în orașul natal, să fi făcut cineva o serbare de genul. Din contră: în perioada în care am cântat într-un ansamblu folcloric, colegii mei romi (cei mai buni instrumentiști și cu adevărat talentaţi, spre deosebire de noi) îmbrăcau portul tradiţional românesc.

DESCOPERฤ NOUA COLECลขIE NIKE PE ZOOT.RO

36

MINORITĂȚI / DIVERSITATE

ETINIILE PE JUDEȚE

UCRAINIENI Jud. Maramureș - 30.786 persoane Jud. Suceava - 5.916 persoane Jud. Caraș-Severin - 2.483 persoane

GERMANI Jud. Satu Mare - 1,45% cel mai mare procent al etniei germane

ROMI Jud. Mureș - 8,52% Jud. Călărași - 7,48% Jud. Sălaj - 6,69%

MAGHIARI Jud. Harghita - 82,9% Jud. Covasna - 71,59% dintre locuitorii celor două județe sunt de etnie maghiară

cele mai mari procente, pe județe, ale etniei rome

SÂRBI Jud. Timiș 10.000 persoane Jud. Caraș-Severin 5.000 persoane TURCI Jud. Constanța 20.826 persoane,

BULGARI Jud. Timiș 4.500 persoane

Am început să îmi doresc să aflu mai multe despre etnii după ce m-am căsătorit.

Soțul meu e din Tulcea, unde, aproape la fiecare pas, întâlnești un om de altă etnie.

Vorbește românește, se poartă ca noi, dar aparține unei minorități. Tot acolo am văzut primii conaționali costumați în altfel de costume populare decât știam. Lipovenii, pe care i-am văzut întâi pe Facebook și apoi în picturi dintr-o galerie de artă din Tulcea, m-au fascinat cu portul lor. În Deltă există un cult al tradițiilor specifice multor etnii. Oamenii aceia, în simplitatea lor, reușesc să-și ducă mai departe, indiferent că noi le dăm sau nu atenție, frumusețea portului, a graiului, a gastronomiei. Mii de turiști îi vizitează anual și le află poveștile.

Una dintre cele de succes e a unui cor format din 18 femei lipovence, Sinicika, din satul Mila 23, unde s-a născut Ivan Patzaichin. Corul, care și-a ținut la început repetițiile într-o cherhana, a ajuns să facă spectacol și la București, în urmă cu vreo trei ani. Femeile cântă îmbrăcate în costume roșii, cu coronițe pe cap, și sunt acompaniate de acordeon (harmoșca) – dacă le vezi în Bucureștiul pestriț, cu siguranță îți atrag privirea. Corul are succes fiindcă a avut parte și de un ambasador cunoscut.

Dar sunt multe alte grupuri care nu au norocul de așa ceva, deși oamenii care le

3% din populația totală a județului

compun sunt (cel puțin) la fel de talentați.

O dată la patru ani, fiecare dintre cele 18 entii recunoscute primește din oficiu un reprezentant în Parlamentul României, maghiarii având mai multe mandate. Cu toate astea, n-am auzit de vreo campanie sau proiect care să se transforme într-o lecție deschisă despre culturile de lângă noi.

SALVAȚI DE PROIECTE INDEPENDENTE Cine ar trebui să ne învețe despre minoritățile etnice și mai ales despre toleranță? Școala nu prea o face, iar acasă – dacă nu locuim într-o zonă cu minorități sau n-avem părinți pasionați de domeniu – nu prea aflăm mare lucru. Singura variantă rămâne cea autodidactă, în care folosești internetul ca să afli despre străinii de lângă tine. Dacă ai o și mai mare apetență pentru a ști, poți să te îndrepți spre asociațiile comunităților etnice. Sau, dacă ești pe fază, să mergi la evenimente culturale pe temă. În octombrie, minoritățile etnice au revenit, pentru scurt timp, în atenție grație proiectului „100 de ani de minorități entice în cultura vizuală din România”, cercetare care a dus la o expoziție despre multiculturalitatea românească. Proiectul a fost realizat de muzeul privat PostModernism Museum și a însemnat și publicarea unei cărți de Cosmin Nasui – „Ethnic Minorities in Visual

Culture – Focus Romania”. Acesta spune că grupurile etnice minoritare sunt un subiect amplu și interesant. E adevărat, admite, de cele mai multe ori vorbim despre maghiari, romi și evrei. Asta și fiindcă agenda publică și politica au impus-o.

Un lucru interesant am aflat însă stând de vorbă cu Nasui: „Noi avem această recunoaștere a minorităților etnice, prin lege, pe care alte state, Franța sau Belgia, de exemplu, nu o au. Nu există cetățean francez de etnie marocană. Există doar cetățean francez. România are o toleranță suplimentară și un tip de a gândi mai rafinat, multicultural. SUA, de pildă, are rubrică pentru rasă, nu pentru etnie”.

O etnie iese în evidență din câteva principale motive: fie o impune contextul social intern sau internațional (cum a fost deseori cu romii), fie o impune agenda publică, fie o asociație e mai activă și mai interesată.

După o perioadă comunistă în care minoritățile etnice au fost românizate forțat, trăim acum o perioadă în care românii de altă etnie sunt liberi să se exprime liber pe toate planurile. Sigur, mai sunt și derapaje, mai există probleme de comunicare, dar, per total, tabloul e liniștit. Iar aceste perioade de maximă libertate vor avea niște urmări spectaculoase asupra noastră ca popor, în artă, dar nu numai. Și n-ar fi prima dată.

ZOOT FASHION STYLIST DOAR PENTRU TINE!

SUNĂ FAMILIAR? ☑ N-ai timp de shopping? ☑ Nu ești sigur ce te avantajează?

CE TREBUIE SĂ FACI? ☑ Vrei să-ți găsești perechea perfectă de blugi?

1. Trimiți un mail la stilist@zoot.ro.

☑ Ai un eveniment la care nu știi cum să te îmbraci?

2. Stilistul îți trimite un quiz pe care să-l completezi, apoi te va contacta ca să afle mai multe despre tine.

☑ Dressingul tău geme de haine, dar niciodată n-ai ce să porți? ☑ Nu mai știi cu ce să te îmbraci la job, astfel încât să nu fii ca toată lumea chiar dacă dress code-ul e strict? ☑ Vrei să-ți schimbi stilul vestimentar, dar nu ești sigur ce ți s-ar potrivi?

Ai dat din cap măcar o dată citind rândurile de mai sus? Ia-ți un stilist personal!

Nimic mai simplu dacă locuiești în București!

*Momentan, serviciul este disponibil doar în București

3. În scurt timp îți face o selecție de outfituri și produse special pentru tine.

4. Când comanda a ajuns, stilistul te anunță să vii să le probezi la Cabina de Fericire și-ți dă idei de styling la fața locului.

5. Păstrezi și plătești DOAR ce-ți place.

38

INTERVIU / DIVERSITATE

ROBERT RAȚIU:

„VIAȚA UNEI PERSOANE GAY E UN COMING OUT CONTINUU: ACASĂ, LA MUNCĂ, CÂND SCHIMBI JOBUL ȘI TOT AȘA.” Mulți îl știți din paginile revistei pe care a condus-o vreme de doi ani până recent. Mulți îl știți din social media sau din interviurile pe care le-a dat în calitate de activist convins. Mulți o să-l cunoașteți acum.

Robert Rațiu nu s-a ferit niciodată să spună nici că aparține unei minorități sexuale, nici că e nevoie să vorbim despre diversitate nu doar acasă sau cu prietenii, ci și în social media, în presă, oriunde se poate. Să vorbim deci despre toleranță cu Robert!

Trăim într-o țară în care, iată, 3.000.000 de oameni se opun vehement căsătoriei între persoane de același sex – și probabil că sunt mult mai mulți. În contextul ăsta, tu nu doar că ești openly gay, dar militezi foarte vocal pentru drepturi egale. Cât de des te confrunți cu discriminarea și în ce context?

Cred că sunt norocos, dar discuția este puțin mai complicată de atât. Nu mă simt discriminat. Dar apoi trebuie să mă întreb și câte fac ca să nu fiu discriminat. Membrii comunității LGBT au învățat să nege niște lucruri până au ajuns să creadă că nu au nevoie de ele. Trăim în niște bule personale în care discriminarea nu mai ajunge la noi atât de ușor, dacă trăiești într-un oraș mare, dacă mergi cu mașina sau taxiul și tot așa. Dacă te separi în toate felurile posibile de cei care te-ar putea discimina, da, nu te vei simți discriminat.

Interviu: Raluca Dumitra Foto: Cosmin Bumbuț

Ai fost timp de doi ani redactor-șef al unei reviste glossy care a început să vorbească și despre lucruri mai nonglossy, de la comunitatea LGBT și body image,

39 la feminism și alte subiecte grele. Cum se pupă nevoia de a lupta pentru drepturi egale cu ceea ce-și doresc trusturile de presă, respectiv să vândă și să vorbească despre lucruri mai puțin „periculoase”?

Cred că atâta timp cât produci content și faci bani nimeni nu are nicio treabă cu ce spui. Am fost în această poziție la o revistă destul de ignorată, unde eu și echipa mea aveam două variante: să continuăm să nu spunem nimic și să fim ca toată lumea (cum făcusem până atunci – fără niciun rezultat) sau să ne detașăm de concurență printr-o voce proaspătă, care spune lucrurilor pe nume. Ce-i drept, nu puteam continua să nu spunem nimic, pentru mine aceasta nu este niciodată o alternativă. Așa că am făcut ce era de făcut. Am făcut dosare cu femei adevărate, coperte cu telefonul, am scris despre feminism, despre gender mainstreaming, despre body image și body shaming, am căutat oameni noi și tineri – adevărații influenceri ai timpurilor noastre, voci proaspete și pertinente. Am încercat să schimbăm felul în care arăta și se raporta revista la cititori.

Cumva să schimbi ceva din mers e și cea mai grea misiune, mai ales că eram o mână de oameni care funcționau, mai ales, din entuziasm. A fost o extravaganță, ce să mai.

Au fost momente în care ai simțit că a vorbi despre identitatea ta sexuală ți-ar putea afecta jobul?

E ceva acolo mereu. Am avut, de-a lungul timpului, niște discuții interioare destul de vehemente. Îmi amintesc că, într-o seară, i-am refuzat unui colaborator un subiect pe motiv că – și citez aproximativ – „am vorbit prea mult despre comunitatea LGBT în ultima perioadă”. Încă am un gol în stomac când îmi amintesc ce am spus. E ciudat că ajungi să te gândești așa la lucruri, ca și când ar fi ceva greșit în a vorbi despre asta. Revenind la întrebare, dacă asta ajunge să îți afecteze jobul, cineva ca mine ar prefera să nu lucreze deloc într-un asemenea loc. Toată viața cuiva gay este un coming out, acasă, la muncă, apoi când îți schimbi jobul și tot așa. Este ceva ce tot trebuie să faci.

Crezi că românii au temerea asta la job sau în contexte sociale? Că preferă să nu își reveleze apartenența la o minoritate de teama consecințelor?

Of, din păcate da. Și nu ai cum să le ceri să lupte pentru drepturile lor atunci când au probleme serioase, facturi de plătit, credite de acoperit și tot așa. Când ai prea multe

de pierdut sau ți se pare că ai, nu îți arde de asumare și luptă pentru drepturi egale. Însă, garantat, coming out-ul rezolvă mai multe probleme decât produce.

Care e rolul presei în toată treaba asta? În goana asta după cifre și în disperarea de a aborda subiecte senzaționale de frică să nu moară?

„DIVERSITATEA EXISTĂ ȘI NEÎMBRĂȚIȘATĂ.

ASTA TREBUIE ÎNȚELES, CĂ DIVERSITATEA EXISTĂ DEJA, NU CERE VOIE SĂ EXISTE. ȘI DACĂ CINEVA CREDE CĂ ACUM 50-100 DE ANI NU EXISTAU HOMOSEXUALI SAU LESBIENE, CĂ AU VENIT DE UNDEVA TOȚI DUPĂ 1990… DESPRE CE MAI VORBIM?!”

Dacă tot moare printul, și clar moare, cel puțin așa cum îl știm noi acum, măcar să moară informând. Și vorbesc despre printul pe care îl cunosc, cel glossy. Eu nu știu când glossy-ul a decis că nu e treaba lui să informeze, să educe și nu doar pe teme de fashion și beauty, ci despre orice subiect arzător, din propria perspectivă, din respect pentru cititori.

Uitându-ne mai departe de print, în media din România, cât de mult ți se pare că se vorbește despre comunitatea LGBT? În ultimul an s-a vorbit mult și chiar bine.

Avem voci pertinente și puternice în comunitate. S-a schimbat puțin și abordarea moderatorilor TV și a oamenilor care scriu știrile. Derapaje nefericite există mereu la unele posturi TV, însă răspunsul media față de comunitatea LGBT a fost unul pozitiv, deschis la dialog. Până la urmă, e bine că se vorbește. Este important să vorbim.

Atunci când o facem aflăm păreri noi, ne îmbogățim cunoștințele. Mereu este mai bine să întrebi decât să presupui ceva.

Unde începe și unde se termină discriminarea?

La New York, în anii de început ai epidemiei de HIV/SIDA, trupurile celor răpuși de teribila maladie erau aruncate în saci de gunoi. Deci probabil că nu se termină niciodată.

Ți se pare că România e pregătită să îmbrățișeze diversitatea?

Diversitatea există și neîmbrățișată. Asta trebuie înțeles, că diversitatea există deja, nu cere voie să existe. Și dacă cineva crede că acum 50-100 de ani nu existau homosexuali sau lesbiene, că au venit de undeva toți după 1990… despre ce mai vorbim?!

On a more positive note, ce ți-ar plăcea ca lumea să înțeleagă despre comunitatea LGBT și, mai departe, despre minorități de orice fel?

Că minoritățile au o contribuție importantă într-o societate, că faptul că suntem toți diferiți ne face să vorbim din perspective diferite și să contribuim cu noi puncte de vedere. Doar pentru că suntem diferiți, nu înseamnă că suntem de părți opuse în alte privințe. Că nu o să rupă ușa la Primărie sute de cupluri ca să se căsătorească sau la notar ca să se partenerieze civil, dacă ar avea această posibilitate.

Ce te deranjează cel mai tare apropo de cum este văzută comunitatea LGBT în România?

Mă deranjează acei oameni care ne reproșează vehemența, cei care ne spun că poate ar trebui să fim mai puțin vizibili, că „o să ajungem noi și acolo”, că poate făcând mai puțin „scandal” avem mai multe de câștigat, că „sunt probleme mai importante”. Mi se pare că cei mai mulți dintre cei care susțin afirmațiile de genul ăsta nu s-au luptat, vreodată, cu adevărat pentru ceva.

Scenariul tău ideal pentru 2020, că sună departe și totuși aproape și destul de rotund. Din perspectivă personală, profesională și din perspectiva minorității căreia îi aparții.

Am un cover de Facebook foarte drăguț.

E o poză făcută la întâmplare unor pagini dintr-o revistă, iar pe ea scrie „But I was so much older then. I am younger than that now”. Cam așa mă gândesc eu la viitor. Îmi place să mă gândesc la prezent și la ce putem face acum, mai degrabă decât să proiectez. Sper că în trei ani (culmea!!! sunt doar trei ani) să ne intereseze mai mult fericirea tuturor cetățenilor, șansele egale… Nu știu, poate sună pretențios și ultraliberal, pentru mine toate lucrurile astea sunt teribil de înălțătoare. Ele sunt garanția unei lumi mai bune, una în care ne deranjăm mai mult pentru probleme cu adevărat importante.

40

DE LA ZOOTERI / DIVERSITATE

TOLERANȚĂ

DISCRIMINARE

Prejudecăți – we has it!

Pașaport spre o nouă viață

Text: Alexandra Mateescu, Visual Thinker @ ZOOT.ro

Text: Olivia Catană, Private Labels Guru @ ZOOT.ro

Pe la 13 ani, proaspăt întoarsă după doar cinci luni din ceea ce trebuia să fie mutarea noastră definitivă în SUA, mi-am promis să nu mai fac mișto de nimeni niciodată. Primisem atâtea întrebări cretine despre România și, implicit, despre mine, încât, orice mă rugau să le zic în română, inventam o înjurătură, amuzându-mă copios când îi auzeam cum se înjură în neștire crezând că-și urează „o zi bună” în superexotica limbă română. Și-am revenit frumos la ce știam – fața blocului, grupurile nu atât de impenetrabile din generală și diversitate, tată!

M-am chinuit ceva ani să fiu superdrăguță cu toată lumea. Evident că nu-mi ieșea, dar, ca să fiu rea cât mai puțin, învățasem să evit. Habar n-aveam cine cu cine, de ce, în ce fel sau când, pentru că era mai simplu, pentru că atunci chiar nu apărea ocazia să judec pe nimeni. Șase ani mai târziu, facultate, pierce-uri, freză nouă și haine de băiat. Și, uite așa, într-o bună zi am aflat în RATB că sunt emo. Panică! Nu, pe bune! Atacuri de panică aproximativ un an de zile, timp în care am achiziționat un mp3 player și m-am bucurat tare mult de mersul pe jos, iar ca bonus am mai învățat ceva: că toată lumea judecă, dar problema cea mai mare nu e asta, ci că nu ținem prejudecățile pentru noi.

Mi-a zis la un moment dat o tanti care încerca să-mi vândă niște pantofi în Milano, după ce a aflat că sunt româncă: „Ah, don’t worry, you look British”, crezând, probabil, că-mi face cel mai mare compliment! Habar n-avea că auzisem și eu, din lumea a treia care e România, că britanicele sunt cotate ca fiind nu tocmai cele mai frumoase femei din lume... că tot vorbim de prejudecăți.

Concluzie? Dacă n-ai nimic bun de zis, mai bine nu mai zici nimic.

La sfârșit de 2008, fără să stau prea mult pe gânduri, mi-am împachetat viața în două valize de cală și un rucsac și am întins-o la Milano, student bursier cu așteptări și avânt de cruciat, pe care nimeni nu putea să-l oprească în a deveni una dintre foarte puținele (aveam să aflu) femei leading din industria modei din Milano.

Anul în care am plecat la master la Milano a fost, de fapt, ca un bacalaureat către o nouă viață. Eram o tânără idealistă de 29 de ani, într-un oraș în care, când pomeneam de România, interesul interlocutorului scădea sub nivelul mării. Pentru că italianul comun știa deja tot ce se poate ști despre România și locuitorii ei și „se ne fregava” (îl durea la bască). În același oraș în care angajatorii din industrie erau „descurajați” de cocktailul molotov compus din naționalitate, educație, background profesional și gen. E adevărat, peste tot, dar cu preponderență în Italia, am simțit că a fi femeie e prilej universal de discriminare.

Din partea bărbaților, din partea șefilor și, mai ales, din partea celorlalte femei. „Vai, su ragazza”, mi-am zis, „sunt atâtea experiențe de trăit aici, nu te opri în micimea lor”. Zis și făcut și alți cinci ani s-au scurs. Între timp, m-am întors și doar ce-am trecut peste șocul reacomodării în propria țară.

Câteva lucruri am învățat și e doar începutul pentru „omul mare” din mine. Nu există ceva mai deschizător de perspective decât a trăi în altă țară,,mersul în vacanță e doar o joacă. Limitele ți le testezi cu adevărat atunci când zona ta de confort dispare și aterizezi în a altora și îi provoci.

Iar discriminare există peste tot, și în cele mai „nordice” țări, unde ne închipuim că societatea a atins maximumul funcțional.

URMĂREȘTE-NE PE INSTAGRAM @zoot _ro

41

SHOP THE LOOK zoot.ro

pantofi DUNE LONDON, 281,99 LEI ceas TRIWA, 769,99 LEI ceas TRIWA, 729,99 LEI ceas TRIWA, 1.039,99 LEI mănuși DICE, 169,99 LEI portofel BELLROY, 314,99 LEI portofel BELLROY, 359,99 LEI curea JACK & JONES, 124,99 LEI ceas FOSSIL, 639,99 LEI ceas FOSSIL, 509,99 LEI geantă ALDO, 237,49 LEI portofel BELLROY, 229,99 LEI pantofi LLOYD, 662,49 LEI

SPORT / DIVERSITATE

FIECARE CORP ESTE DIFERIT „O știi pe grasa aia care vine la step, dar nu se vede nimic?”, „Care? Aia cu roz?”, „Nuuu, aia cu fundul mare, roșcata”, „Ce m-a enervaaaat, ai văzut cum….”

Text: Cori Grămescu

ANTRENEAZĂ-TE CU CORI LA LADYFIT – FIRST GYM FOR DELICATE WOMEN: STR. BĂRĂȚIEI NR. 35, PARTER, BUCUREȘTI (ÎN SPATELE MGAZINULUI COCOR)

Foto: shutterstock.com

42

Dialogul continuă în același linie, între două tipe pe treptele sălii, la țigară.

Ieșeam de la sală, la fel ca ele, și cuvintele lor mi-au rănit urechile. Pentru că acum niște ani eu eram „aia grasă” care se încurca în picioare poate că am și reacționat mai sensibil la disprețul afișat mai tare decât mă așteptam. Întotdeauna m-a frapat capacitatea oamenilor de a disprețui. În sport, e și mai violentă situația, pentru că există un punct de la care nu mai stă în puterea ta să intervii.

Am văzut oameni care, de dragul unui ideal corporal influențat puternic de mass media, au ajuns să își epuizeze organismul și să își otrăvească sufletul. La dracu', eu însămi am făcut patru ani de foame ca să ajung la 47 de kilograme și eram disperată și nefericită ori de câte ori corpul meu refuza să mă asculte.

Din păcate, într-o lume în care ni se ridică în slăvi ideea că, dacă îți dorești, poți, fundul nostru se încăpățânează să ne aducă la realitate. Nu este suficient să îți dorești, intenția trebuie întotdeauna corelată cu limitările corpului nostru și, din această cauză, ar fi bine să fim cu toții mai umili și mai toleranți. Dacă ai o anumită constituție osoasă, aia nu se va schimba niciodată. O poți ameliora prin sport, o poți ajusta din alimentație, dar sunt puțini oamenii care se pot menține într-o zonă de permanentă muncă și efort constant vizavi de propriul

„AM FĂCUT PATRU ANI FOAMEA CA SĂ AJUNG LA 47 DE KILOGRAME. ERAM DISPERATĂ ȘI NEFERICITĂ ORI DE CÂTE ORI CORPUL MEU REFUZA SĂ MĂ ASCULTE. ÎNTR-O LUME ÎN CARE NI SE RIDICĂ ÎN SLĂVI IDEEA CĂ, DACĂ VREI, POȚI, FUNDUL SE ÎNCĂPĂȚÂNEAZĂ SĂ NE ADUCĂ LA REALITATE.”

corp. Și, de regulă, pot face asta cât sunt tineri și au posibilitatea să aloce suficient timp și energie pentru acest proces.

Nu știu dacă celor două tipe le trecuse vreo milisecundă prin cap că pentru „tipa grasă” efortul depus ca să vină la sală, să se miște, să facă exerciții, era de vreo patru ori mai mare ca al lor. Nu cred că se gândiseră vreodată ce mare noroc avem cu toții, ăștia din localități civilizate, că avem suficient timp și suficienți bani cât să ne ducem la sport. Nu cred nici că le trecuse prin cap că sportul nu se face doar ca să îți îngustezi șoldurile și să îți ridici fundul, că femeile vin la sală pentru bucuria comunității și relaxare. Cred că, dacă și-ar fi pus vreo milisecundă problemele astea, i-ar fi zâmbit tipei și i-ar fi zis „bravo”.

DE ACUM PE ZOOT.RO GĂSEȘTI BRANDURILE ROMÂNEȘTI PREFERATE

44

HOME & DECO

COMBINĂ ȘI CUCEREȘTE! Iarna asta poți experimenta senzații noi dacă introduci în garderobă câteva piese în tonuri efervescente. Combină diferite texturi de galben intens cu nuanțe potolite de gri pe care să le alături unor imprimeuri grafice sau pieselor pigmentate în albastru acid. Efectul va fi peste așteptări!

Descoperă și alte idei pentru iarna asta pe zoot.ro/cele-mai-fresh

sacou Rikki, FRENCH CONNECTION, 759,99 LEI rochie VILA, 204,99 LEI rochie CLOSET, 234,99 LEI fustă MAISON SCOTCH, 449,99 LEI parka DOROTHY PERKINS, 289,99 LEI jachetă VERO MODA, 201,24 LEI

PIESELE IERNII

pantaloni Jezza, BELLFIELD, 229,99 LEI bluză BURTON MENSWEAR LONDON, 109,99 LEI vestă Down, GEOX, 589,99 LEI bluză JACK & JONES, 69,99 LEI sacou BUGATTI, 909 LEI geacă matlasată BUGATTI, 1.209,99 LEI

45

46

PIESELE IERNII

fes MISS SELFRIDGE, 53,89 LEI body TALLY WEIJL, 69,99 LEI mănuși PIECES, 61,24 LEI jachetă bomber TALLY WEIJL, 140,99 LEI bluză YAYA, 204,99 LEI palton DOROTHY PERKINS, 264,99 LEI fustă DOROTHY PERKINS, 209,99 LEI botine MISS SELFRIDGE, 358,99 LEI plic PAUL'S BOUTIQUE, 234,99 LEI fustă MISS SELFRIDGE, 169,99 LEI

47 fes ONLY & SONS, 53,99 LEI bluză RVLT, 232,49 LEI jeanși JACK & JONES, 189,99 LEI jachetă bomber BURTON MENSWEAR, 219,99 LEI tricou JACK & JONES, 64,99 LEI parka ONLY & SONS, 349,99 LEI pantofi sport ADIDAS, 389,99 LEI rucsac ADIDAS, 174,99 LEI

48

PIESELE IERNII

1.

2.

3.

4.

6 5.

7

8

1. bluză BERTONI, 246,87 LEI 2. pulover !SOLID, 214,37 LEI 3. jachetă SHINE ORIGINAL, 239,99 LEI 4. vestă SEVEN SEAS, 209,99 LEI 5. cămașă BURTON MENSWEAR, 89,49 LEI 6. tricou polo SELECTED, 99,99 LEI 7. jeanși BLEND, 229,99 LEI 8. tricou ONLY&SONS, 64,99 LEI 9. eșarfă SELECTED, 79,99 LEI

9

49 1.

6.

2.

7.

5.

3.

10.

12.

11.

4.

8.

9.

14.

13.

1. rucsac RIDGEBAKE, 213,49 LEI 2. mănuși BLEND, 64,99 LEI 3,4. fesuri RIP CURL, 99,99 LEI FIECARE 5. fes QUIKSILVER, 129,99 LEI 6. curea HORSEFEATHERS, 144,99 LEI 7. pantofi SELECTED, 409,99 LEI 8. ghete VAGABOND 459,99 LEI 9. portofel LUCLEON, 199,99 LEI 10. ceas HYPERGRAND, 349,99 LEI 11. ceas CHEAPO, 214,99 LEI 12. ceas CHEAPO, 214,99 LEI 13. șosete STANCE, 64, 99 LEI 14. curea JACK & JONES, 124,99 LEI 15. portofel LUCLEON, 199,99 LEI 16. geantă RIP CURL, 210,99 LEI

15.

16.

50

LA MASCULIN ALTFEL de dulcegării Ca să nu ţi se aplece de la atâtea momente dulci care te-așteaptă în februarie, fă lucrurile altfel. Îmbracă-te gros, dar bine.

Text: Raluca Dumitra

set 100 hârtii de copt pentru bluză LINDBERGH, 174,99 LEI

cupcakes, DAKLS, 24,99 LEI

jachetă LINDBERGH, 480 LEI

mănuși SELECTED, 229,99 LEI

ghete JACK & JONES, 409,99 LEI

papion JACK & JONES, recipient pentru cafea

79,99 LEI

KEEPCUP, 53,99 LEI

pantaloni SELECTED, 314,99 LEI

curea ONLY & SONS, 69,99 LEI

ceas CHEAPO, 239,99 LEI

D DE LA DIVERSITATE La început de an, propune-ţi să faci lucrurile diferit. Nu vorbim aici despre eternele rezoluţii eșuate de an nou, cu lăsat de fumat, o alimentaţie mai sănătoasă, mai mult sport. Dacă nu crezi cu adevărat în ele, mai bine nu-ţi mai propui nimic până nu ești pregătit să le faci pe bune. Începe cu lucruri mici, pe care să le faci diferit. WHY NOT TRY? Cele mai tari outfituri le găsești pe zoot.ro/barbati

MR. ROMANTICOV Să iei flori și bomboane ca să-ţi arăţi dragostea e cel mai la îndemână. Și, în același timp, cel mai mare clișeu. Ne plac și florile, și bomboanele, nu zic nu, dar și mai tare ne plac surprizele.

Nu trebuie să fie mari sau exagerate.

O surpriză ar fi, de exemplu, ca, în loc să cumperi niște bezele sau cupcakes delicioase să încerci să faci unele.

Reţete simple sunt pe toate gardurile internetului. Sau, și mai bine, să le faceţi împreună. O să fie cu atât mai delicioase dacă sunt făcute în doi, garantez.

LA MASCULIN

➀ portofel LUCLEON, 224,99 LEI ➁ portofel CLARKS, 219,99 LEI ➂ portofel BELLROY, 399,99 LEI ➃ portofel JACK & JONES, 164,99 LEI ➄ portofel RIP CURL, 239,99 LEI ➅ portofel LUCLEON, 224,99 LEI

➀

➁

➃ ➂

➄

➅

LIKE A BO$$ Știi cum e, în noul an, norocul ți-l mai faci și singur. Atrage bogăția, belșugul, luxul și opulența cu un portofel cool. Creează-le banilor un cadru perfect, în care să-și dorească să vină cât mai repede!

51

52

LA MASCULIN / JACHETA

JACHETELE CARE FAC RAVAGII Dacă în adâncul sufetului încă te consideri un super-erou modern care ar vrea să se lupte cu Superman, dar îţi lipsesc hainele spectaculoase cu accente funny, atunci hai să facem cumva să-ţi împlinești visul. Sunt convinsă că nu vrei să investești sume fabuloase după cheltuielile pe care le-ai făcut de Sărbători, așa că vom reinventa și suprapune hainele așa cum nu te aștepţi.

Text: Ana Nechita-Amelian Styling: Miroslav Romaniv Foto: Ivan Kašša

Dileme vestimentare?

Scrie-i imediat stilistei noastre, Ana! ana.nechita.amelian@zoot.ro

DOAR UNA-I NOROCOASĂ SHOP THE LOOK zoot.ro

Începem cu bărbaţii care au adoptat de ceva timp un stil clasic-chic, dar, din când în când, mai au nevoie de un imbold stilistic care să impresioneze. În această combinaţie, care o să-i placă sigur iubitei, nu poţi da greș la job. Alege un pulover fin pe gât, o vestă matlasată în tonuri de albastru închis și, în contrast, o jachetă medie cu accente colorate.

Pentru un efect cool adaugă ciorapi coloraţi sau unii cu imprimeuri funny.

jachetă SELECTED, 809,99 LEI vestă BLEND, 229,99 LEI pantaloni VANS, 269,99 LEI șosete JACK & JONES, 15,99 LEI pantofi CLARKS, 529,99 LEI

LA MASCULIN / JACHETA

TOT MAI SUS Toți știu că ești un tip sportiv, că îți place să te inspiri din stilul lui Dylan Rieder, dar poți face o aroganță la un party cu amicii la munte mixând o jachetă biker din blană ecologică cu pantofi bine lustruiți și șosete funky. Nu știu dacă toată lumea o să aprecieze combinația fatală, dar merită să vezi cu adevărat în noul an cine îți este prieten. Dacă vezi că își dau coate, renunță urgent la încălțări în favoarea bocancilor.

jachetă SHINE ORIGINAL, 609,99 LEI helancă SHINE ORIGINAL, 174,99 LEI sweatshirt VANS, 214,99 LEI pantaloni NAUTICA, 270 LEI șosete JACK & JONES, 15,99 LEI pantofi ALDO, 429,99 LEI

MR. SOPHISTICATION Faptul că îți cumperi doar piese de calitate spune clar despre tine că știi ce meriți.

Dacă vrei să faci o figură de top la o cină specială, fă-ți intrarea purtând arogant un palton pe umeri. Bineînțeles că pe dedesubt te-ai pregătit cu câteva cămăși suprapuse, că doar nu o să îngheți pentru nimic în lume. Plus că, dragă dandy, acum lumea e a ta!

Descoperă și alte piese care fac ravagii pe zoot.ro/barbati

palton SELECTED, 899,99 LEI jachetă JACK & JONES, 269,99 LEI cămaşă LINDBERGH, 246,89 LEI eșarfă SELECTED, 153,99 LEI jeanşi LEVI´S, 449,99 LEI ghete GEOX, 699 LEI

53

54

GROOMING

1/ ÎŢI SARE-N AJUTOR După fiecare bărbierit, te scapă de bacteriile care-ţi rămân pe piele și porii tăi nu vor mai fi încărcaţi. E de bine, crede-ne.

Tratament după bărbierit Razor Burn Rescue, Murad Man, Sephora, 227 lei

2/ 3 ÎN 1 Faţă uscată, roșeaţă, prea mult sebum? Le rezolvă pe toate și pe oricare dintre ele. Și intră imediat în piele, ceea ce e și mai mișto.

Gel hidratant Hydro Master Gel, Shiseido, 128 lei

3/ ADIO, IRITAŢII!

PREGĂTIT SĂ RENUNŢI LA EA? E adevărat că barba e sexy și un bărbos are cumva un aer de bad boy, dar riscul să calci dincolo de graniţă e destul de mare. Nu vrei s-arăţi de parcă ai trăit în peșteră în ultimul an și nici ca vreun călugăr în pelerinaj de trei luni. Iar dacă vrei, asumă-ţi. Uneori, când depășești limitele, cel mai bine e s-o iei de la zero.

Deci, ce-o să fie? Cu barbă sau fără?

Text: Raluca Dumitra

A apărut primul aparat de ras cu bandă lubrifiantă și înaintea lamelor, nu doar în urma lor. Ceea înseamnă că bărbieritul va fi nu doar mai ușor, dar nici nu va lăsa urme.

Aparat de ras Fusion ProShield, Gillette, 64,99 lei

4/ 3 ZILE + Dacă încă nu ești pregătit să renunţi la barbă, fă-o să arate cum nu se poate mai bine! La fel cum ai grijă de păr, ai grijă și de ea!

Cremă hidratantă pentru faţă și barbă de 3 zile +, Vichy Homme, 108 lei

DESCOPERĂ NOUA COLECȚIE PE ZOOT.RO

56

TRAVEL / DIVERSITATE

ISTANBUL M AN IF E ST P ENTRU LIN IȘTE

Îmi petreceam noaptea dintre 2013 și 2014 în Piața Taksim din Istanbul, înconjurată de ziduri de jandarmi în negru cărora le țineau de cald cojoace de kalașnikovuri.

Mă găseam atunci speriată, într-un oraș tensionat, pe care îl vedeam a doua oară, după 13 ani, și care mi se părea deopotrivă primitor și terifiant.

Text și foto: Raluca Dumitra

Strâmtoarea Bosfor

Găsisem acolo, la dublul vârstei pe care-l aveam când îl întâlnisem prima oară, un oraș cu totul diferit față de cel turistic și colorat pe care-l cunoșteam în anii adolescenței. Femei cu burka, încotoșmănite până la limita absurdului, și nu de frig, musulmani pioși, chemați la rugăciune când soarele încă nu se încumeta să iasă de sub plapumă, turiști care de care mai încântați, oameni împovărați de greutatea cumpărăturilor și a cardurilor pe pietonala principală de shopping plus o sărăcie sinonimă cu o strepezire înfiorătoare de dinți în partea asiatică – le văzusem pe toate în cele câteva zile în care încercasem să mă reîmprietenesc cu vechea cunoștință.

Oricâte s-ar zice însă despre Istanbul, nu poți să-i înțelegi cu adevărat multiculturalitatea și diversitatea până nu ești acolo.

O diversitate care adună într-un puzzle aproape fără logică cele mai de neînțeles contraste, care, la un moment dat, trăiau în armonie totală. Mozaic de oameni, de vieți, de diferențe, în care, dacă arunci o privire mai atentă, identifici crăpături adânci.

Se zice despre turci că-s unul dintre cele mai ospitaliere popoare, mai ales când vine vorba de turiști, caz în care se ajunge chiar la umilință, cu oameni care te

imploră să-ți lustruiască pantofii pentru a face un ciubuc cinstit. Așa i-am găsit și eu pe toți turcii peste care-am dat, aproape de pus la rană: se opreau din ce făceau și te-ajutau, fără să aibă vreun interes, fără să vrea să-ți vândă ceva. Istanbulul a primit de multe ori cu brațele deschise oamenii care i-au trecut pragul, la fel cum au făcut-o și oamenii lui, așa cum au știut ei mai bine. Când un oraș adună-n el cam tot atâția locuitori ca o țară-ntreagă, 14 milioane mai exact, e însă greu să nu apară disensiuni, mai ales când intervine și religia, pe care mulți dintre turci o practică aproape habotnic, cum au învățat din tată în fiu și cum își învață fiii mai departe.

Bosforul, albastru și linișitit, cu milioane de pescăruși hăhăitori survolându-l zi de zi, unește și separă deopotrivă cele două continente pe care se-ntinde orașul, Europa și Asia, și, cred eu, are capacitatea de care vorbea și Pamuk, de a liniști și oamenii. Cu mine, cel puțin, i-a ieșit de fiecare dată. Te uiți în apele lui adânci brăzdate de vapoare și bărci și capeți o liniște interioară pe care doar marea ți-o poate da.

Diferențele dintre cele două lumi separate de Bosfor ale aceluiași oraș se văd

Piața Taksim

57 PIESE DE PURTAT PE MELEAGURI TURCEȘTI

Moscheea Albastră mantou FRENCH CONNECTION, 999,99 LEI

fes TALLY WEIJL, 38,99 LEI

ceas KOMONO, 314,99 LEI

Marele bazar

termos FRANK GREEN, 69,99 LEI

cu ochiul liber din primele secunde în care pui piciorul pe pământul asiatic. Turcia de aici e mai tradiţională, poate chiar mai în urmă cu niște ani, mai săracă, mai apropiată parcă de poveștile pe care le citim în cărţile autorilor turci pentru că tradiţiile sunt mai evidente. Femeile își acoperă faţa și fiecare centimetru din corp cu mândria tradiţiei, în timp ce bărbaţii, fie iarnă, fie vară, își beau liniștiţi ceaiul turcesc, cu faţa la Bosfor și fumează, cum altfel?, ca turcii.

Forfota din partea europeană e compensată aici de liniște, timpul pe partea asiatică are alt ritm, similar cu cel din „1001 de nopţi”. În rest, pisicile sunt la fel de multe, pescărușii, la fel de vioi și oamenii-și văd liniștiţi de viaţa lor.

Pe 28 iunie anul trecut simţeam iar o senzaţie de strepezire. De data asta în

stomac. Bombele din aeroportul Atatürk îmi bubuiau mintea și sufletul. La fel cum au făcut-o, de-a lungul timpului și în trecutul recent atentatele din 11 septembrie, Charlie Hebdo, Nisa și toate celelalte orori care se tot încăpăţânează să se întâmple. Și singurele sunete cu care puteam să asociez orașul era râsul isteric al pescărușilor peste Bosfor și chemarea hipnotizantă la rugăciune. Și nu puteam să înţeleg de unde atâta ură și atâta intoleranţă. Și de ce în 2016 nu putem să vedem că ura nu naște nimic bun. Am intrat în 2017 și încă n-am reușit să înţeleg, nici nu cred c-o s-o fac vreodată.

Poate că ar trebui să se facă o lege prin care oamenii să fie obligaţi să se uite zilnic în apele albastre ale Bosforului. Cu siguranţă ar fi mai multă liniște.

eșarfă DESIGUAL, 118,99 LEI

tricou ZOOT ORIGINAL, 59,99 LEI

1.

58

ZOOT PENTRU COPII

DECALOGUL TOLERANŢEI

2.

PENTRU CEI MICI

Toleranţa se învaţă în familie și începe încă de la cele mai mici vârste. Câteva idei prin care să-ţi familiarizezi copilul cu diversitatea, aici.

Text: Raluca Dumitra

3.

4.

5.

bluză 3FKNYKIDS, 84,99 LEI pantaloni 3FKNYKIDS, 91,99 LEI fes 3FKNYKIDS, 45,99 LEI bluză 3FKNYKIDS, 91,99 LEI vestă 3FKNYKIDS, 174,99 LEI pantaloni 3FKNYKIDS, 64,99 LEI

59 8.

6.

7.

1. Pacheţelul se împarte cu prietenii.

2. Rozul nu e doar pentru fetiţe, albastrul nu e al băieţilor, culorile sunt pentru toată lumea.

3. Când ai o jucărie nouă, cel mai bine te bucuri de ea jucându-te cu cineva.

4. La grădiniţă toţi copiii participă la joc, indiferent cum sunt îmbrăcaţi.

5. Nu spune altui copil ceea ce n-ai vrea să ţi se spună ţie.

6. Când un prieten plânge, dă-i să bea apă din cana ta cu animăluţe, s-ar putea să se simtă mai bine.

7. Îţi place bluza prietenului tău? Spune-i!

Poate mami și tati-ţi vor lua și ţie una frumoasă!

8. Se colorează mai frumos în mai mulţi.

9. Pentru copii nu avem decât zâmbete, nimeni nu trebuie să fie supărat.

10. „Te rog” și „mulţumesc” sunt cele mai tari baghete magice.

9.

SHOP THE LOOK zoot.ro

1. căciulă LEGO WEAR, 91,99 LEI 2. pulover NAME IT, 104,99 LEI 3. penar TYRRELL KATZ, 47,99 LEI 4. cană CGB, 27,99 LEI 5. cană CGB, 27,99 LEI 6. cămașă BLUE SEVEN, 101,24 LEI 7. pulover NORTH POLE KIDS, 129,99 LEI 8. căciulă QUIKSILVER, 104,99 LEI 9. penar TYRRELL KATZ, 47,99 LEI

Descoperă și alte idei pentru cei mici pe zoot.ro/copii

bluză 3FKNYKIDS, 91,99 LEI vestă 3FKNYKIDS, 174,99 LEI pantaloni 3FKNYKIDS, 84,99 LEI

60

HOME & DECO

ACASĂ.

La început de an, e timpul să schimbi puțin și energia casei tale, să pășească și ea cum trebuie în noul an.

Nu te speria, nu trebuie să redecorezi sau să faci investiții substanțiale – știm că-ți plânge cardul post Sărbători.

DOAR CĂ MULT MAI BINE.

Text: Raluca Dumitra

1.

2.

7.

3.

5.

4.

8.

9.

6.

10.

HOME & DECO APRINDE-MĂ!

Când lumina naturală vine și pleacă repede și geamurile fac flori de gheață, încăzește-te cu câteva trucuri luminoase. Nu renunța încă la beculețele de Crăciun și adu-le și niște lumânări să le țină companie.

Singura regulă e ca lumina să fie caldă, nu rece, deci cât mai multe becuri galbene și lumânări și te-ai mai încălzit puțin.

12.

11.

13.

MAI AVEM NEVOIE ȘI DE IARBĂ Puțin verde face minuni ca mood elevator.

Ia-ți câteva plante și grupează-le într-un colț ca o mică oază care te va ajuta să treci mai ușor peste depresia de iarnă. Frunze mari și ghivece care-ți dau un sentiment de cosiness, din materiale ca ratanul și în culori naturale. Cu cât mai mult verde, cu atât mai bine, credem noi.

15.

16.

14.

18.

17.

19.

21.

1. hartă SASS & BELLE, 114,99 LEI 2. beculețe KIKKERLAND, 55,99 LEI 3. ramă foto HELIO FERRETTI, 69,99 LEI 4. suport pentru lumânări DAKLS, 59,99 LEI 5. cutie pentru flori DAKLS, 47,99 LEI 6. decorațiune din lemn SASS & BELLE, 59,99 LEI 7. ramă foto de perete UMBRA, 91,99 LEI 8. suport lumânare DAKLS, 27,99 LEI 9. suport lumânare DAKLS, 64,99 LEI 10. stropitoare DAKLS, 25,99 LEI 11. brățară PIECES, 45,49 LEI 12. decorațiune SASS & BELLE, 64,99 LEI 13. vază DAKLS, 69,99 LEI 14. brățară PIECES, 59,99 LEI 15. brățară PIECES, 59,99 LEI 16. brățară PIECES, 45,99 LEI 17. suport pentru bijuterii SASS & BELLE, 46,99 LEI 18. decorațiune UMBRA, 59,99 LEI 19. oglindă SASS & BELLE, 47,99 LEI 20. taburet DAKLS, 204,99 LEI 21. pernă SASS & BELLE, 78,99 LEI 22. coș pentru depozitare DAKLS, 95,99 LEI 23. set 2 coșuri pentru depozitare DAKLS, 94,99 LEI

22.

20.

Descoperă și alte idei pentru casa ta pe zoot.ro/cele-mai-fresh

23.

61

62

FRESH

ZOOT.ro

ONLINE ȘI OFFLINE PENTRU TINE Până data viitoare, ne vedem pe ZOOT.ro cu cele mai noi colecții de haine și accesorii, dar și la Cabinele de Fericire, când vii să probezi, pe Facebook, Instagram și la evenimentele sezonului. Am făcut și o listă de must have-uri pentru tine, uite!

.01 Newsletter-ul ZOOT Ți-am scrie scrisori, dar veștile circulă mai repede pe e-mail. Intră pe ZOOT.ro și abonează-te la newsletter.

Vine cu inspirație, te anunță când avem reduceri, branduri noi și-ți aduce și-un voucher cadou, pe care să-l folosești la prima ta comandă la ZOOT.

.02 Cabinele

de Fericire Te temi că va trebui să returnezi ce-ți comanzi online? Uită! Noi, la ZOOT, îți propunem un concept nou: comanzi online de pe ZOOT.ro și probezi hainele la Cabinele de Fericire înainte să plătești. Avem una nou-nouță la Constanța, în Tomis Mall, etaj 1. Hai pe site să vezi care e cea mai aproape de tine!

.03 Ești pe

Insta?

Și noi! Și tu crezi că cele mai faine momente le trăim fără haine pe noi, dar știi să te distrezi și îmbrăcat?

Arată-ne poze sau nu e adevărat. Urmărește-ne pe Instagram: @zoot_ro!

Promitem că e SFW. În cea mai mare parte a timpului.

.04 Colecții noi

în fiecare zi Îți pregătim în fiecare zi colecții fresh, din care să te inspiri. Vrei să alegi repede outfit-ul pentru birou? Sau să-ți iei ceva pentru începutul de an? Sau pentru zilele neprietenoase de iarnă? Îți dăm întâlnire pe ZOOT.ro, în pagina CELE MAI FRESH.

DESCOPERĂ NOUA COLECȚIE OJJU PE ZOOT.RO

REVISTA CELOR CARE COMANDĂ ONLINE ȘI PROBEAZĂ ÎNAINTE SĂ PLĂTEASCĂ

ZOOT.RO