Stimaţi părinţi!
În seara de Revelion, copiii sînt în aşteptarea lui Moş Crăciun. Visele lor se vor împlini, dacă ne contactaţi în prealabil la tel.: 023623553 sau 078403239
Expresul Vineri, 28 decembrie 2012 | Anul V, NR 48(253)
Ziarul de care ai nevoie | Apare în raioanele Ungheni, Nisporeni şi Călărași
Moş Crăciun există! Să ajutăm două fetiţe să creadă în minuni Surorile Alexandrina și Daniela Cucu din Ungheni spun că Moș Crăciun nu există. La vîrsta lor, alți copii mai cred în minuni, nu însă și ele. Ştiu că nu vor avea de sărbători bunătăți pe masă, nu vor avea nici cadouri sub brad. Mama lor, care le crește și le educă de una singură, nu are bani pentru aşa ceva. Nu are nici cine să le deschidă ușa. Tata le-a abandonat de cîțiva ani buni.
”Noi putem aștepta cadouri doar atunci cînd mama are bani”, spune Daniela cu tristeţe. Ambele fetiţe au grave probleme de sănătate. Alexandrina este ţintuită la pat. Mama e cea care o şi spală, o şi hrăneşte. Daniela, în vîrstă de 11 ani, merge cu greu, iar picioruşele, de multe ori, nu vor s-o asculte. Greutățile le-au maturizat mult prea devreme. Totuşi, ele sînt fericite. Sînt fericite că o au pe mama alături. În pofida tuturor greutăţilor, fetele ştiu că ea, cea care le-a dat naştere, nu le va părăsi nicioodată. Dacă s-ar întîmpla o minune şi, totuşi, Moş Crăciun le-ar păși pragul, ele i-ar cere... o mașină de spălat. „Pentru mama și mîinile ei obosite”, explică Alexandrina. Pe umerii acestei femei se ține toată casa cu grijile și nevoile ei. „Mă descurc cum pot. Mi-i greu că n-am cu cine lăsa fetele ca să pot merge şi eu la lucru să mai cîștig ceva bani”, recunoaște Elena Cucu, mama fetițelor. Încearcă din răsputeri să-și ascundă lacrimile de puișorii ei, dar vocea-i tremurîndă o scoate în vileag. Tot venitul familiei se estimează la 1500 de lei pe lună, bani pe care-i primește din pensiile de invaliditate ale fiicelor, dar și un ajutor social. ”Mai înainte, primeam niște compensații
Mama Elena Cucu
Alexandrina
pentru lemne, dar acum au fost scoase”, zice femeia. Unica bucurie este că au casa lor, un apartament micuţ, cu două camere, pe care Elena încearcă să-l repare cu încetișorul. Le-a fost oferit, cu un an în urmă, de primărie. Era într-un hal fără de hal, părăsit şi devastat. Dar bucuria a fost foarte mare, căci de atunci au cuibușorul lor. Chiar dacă le vine foarte greu să facă față sărăciei, familia Cucu nu lasă mîinile în jos și merge înainte. Ina Landa
Istoria celor două fetiţe şi a mamei lor Am descoperit această familie în septembrie 2011. Istoria ei ne-a cutremurat. O republicăm, prescurtată, în speranţa că, mînă de la mînă, am putea să le facem pe cele două fetiţe să creadă în minuni, să creadă că Moş Crăciun există. „Alexandrina avea patru luni cînd s-a îmbolnăvit. Medicii au diagnosticat-o cu encefalopatie toxico-infecţioasă”, povesteşte mama Elena Cucu. De atunci, nu i s-au mai uscat lacrimile. Fata este ţintuită la pat. Nici măcar căpuşorul nu poate să-l ridice de pe pernă. Dar are un zîmbet care te cucereşte. Doctorii i-au dat de înţeles mamei, de nenumărate ori, că nu există nici o şansă de însănătoşire şi poate ar fi mai bine s-o dea într-un centru de plasament. „Cum s-o dau?”. Faţa i se umezeşte de lacrimile ce-i curg şiroaie. Spera că al doilea copil îi va aduce o rază de lumină şi îi va atenua durerea. Dar... Daniela s-a născut prematur, cu numeroase complicaţii. „Medicii mi-au zis imediat că va avea probleme de sănătate”, povesteşte Elena. I-a fost foarte greu. Dar nu a lăsat mîinile în jos. A decis să lupte pînă în pînzele albe pentru fetele ei. Este singură pe lume. Mama ei a abandonat-o chiar de la naştere. A fost crescută de bunica. Cum a terminat şcoala, s-a grăbit la măritiş. Vroia şi ea să aibă o familie a sa. Dar cel pe care l-a ales să-i fie alături nu prea a vrut s-o înţeleagă. Mult mai drag i-a fost paharul. De cîţiva ani, e singură. La cei 35 de ani
ai săi, Elena Cucu a suferit atît cît nu suferă altul într-o viaţă. Şi, de parcă erau puţine necazurile prin care a trecut, a mai suferit şi o intervenţie chirurgicală. Este operată de hernie de disc. I-a cedat coloana vertebrală, două discuri i-au fost scoase. Ar trebui să nu mai facă eforturi fizice. Dar cine să-i ridice fetiţa, pe Alexandrina? Cine să i-o întoarcă de pe o parte pe alta? „Mă înfăşor strîns şi o ridic, o schimb”, zice. Nu are o meserie, nu a lucrat niciodată oficial, cu carnet de muncă, căci fetiţele ei necesită o îngrijire specială. „Mama ne are doar pe noi. O iubesc. E bună, cuminte, îi mulţumesc lui Dumenzeu că ne-a dat-o”, spune fata cea mai mare, Alexandrina. (Lucia Bacalu) Echipa „Expresul”, în parteneriat cu filiala Ungheni a Camerei de Comerţ şi Industrie, a decis să organizeze, pe 4 ianuarie, o licitaţie, la care vor fi scoase în vînzare cele mai frumoase fotografii realizate de „Expresul” în 2012. Banii adunaţi vor fi transmiși acestei familii. Doritorii de a face un gest de binefacere sînt aşteptaţi la redacţia „Expresul”.
Iată că s-a mai scurs un an Trăim ultimele zile ale anului 2012. Un an în care am muncit, am sperat, am obţinut realizări frumoase. Sfîrşitul lumii nu a venit. Cutremure nu am avut. Războaiele ne-au ocolit. Ce mai vrem? Să ne bucurăm că păşim sănătoşi în următorul an, chiar dacă e 2013, iar unii tare se mai tem de cifra 13; chiar dacă astrologii prezic că nu va fi cel mai bun an, căci Pluton şi Uranus, fac ce fac, şi ajung faţă în faţă, iar din întîlnirile lor ies numai scîntei. Să ne bucurăm şi să fim optimişti, căci, se ştie, după noapte vine neapărat şi ziua. Am supravieţuit cumplitei secete din vară, ne-am amuzat pe certurile celor din Alianţă, am făcut haz de necaz, urmărind cum se bat aleşii noştri în Parlament, cum o iau razna preţurile... A fost, zicem noi, un an bun, dacă vrem să vedem partea plină a paharului sau, cum se mai spune – merele din coş, nu cele din afara lui. Am încercat şi noi să numărăm merele din coşul nostru. Să ştiţi că au fost multe şi frumoase. „Expresul”, în 2012, şi-a sărbătorit prima dată „rotundă” – 5 ani de la fondare. Ne-am convins încă o dată că, pentru a avea rezultate, trebuie să munceşti. Mult, fără zile de odihnă. Trebuie să fii perseverent, să fii profesionist, să ai bun simţ. E simplu de tot. Dar şi foarte complicat. Mai ales în vremurile noastre, cînd munca, bunul simţ şi profesionalismul nu prea sînt la modă. E mult mai onorabil să fii mincinos – ajungi repede în Parlament, Guvern sau în fruntea unei instituţii publice foarte importante. E mult mai onorabil să fii hoţ şi corupt – ajungi în cohorta milionarilor şi oamenilor prosperi ai acestei ţări. E mult mai onorabil să fii nesimţit – îţi deschid toţi uşile şi ţi se închină pînă la pămînt. Noi am învăţat toate aceste lucruri, le-am însuşit foarte bine, dar vom continua să fim corecţi, să promovăm, în paginile ziarului, istorii cu adevărat de succes, oameni interesanţi, frumoşi la suflet, muncitori. Nu vor lipsi nici suprizele, aşa cum nu au lipsit nici pînă acum. În 2011, am mers la Nisporeni. În 2012, am mers la Călăraşi. În 2013... Puţină răbdare şi veţi avea parte de o altă supriză. Sîntem un adevărat ziar regional. Sîntem cu ochii pe trei raioane: Ungheni, Călăraşi, Nisporeni. Cîndva, cu un deceniu în urmă, au fost într-un judeţ. Acum, deşi fiecare e cu casa şi masa lui, cele trei raioane au multe în comun – toate sînt situate în zona codrilor, avînd cea mai frumoasă natură din republică, cele mai frumoase locuri pline de istorie, cei mai buni oameni. Iar cei mai buni dintre cei buni, cu siguranţă, au ales să citească „Expresul”. Nu ştim exact care e numărul cititorilor noştri din 2013. Dar, judecînd după semnalele care ne parvin, marea familie a cititorilor „Expresul” continuă să crească. Nu fulminant, nu spectaculos, dar temeinic, ceea ce ne dorim de fapt. La fine de an, vă urăm, dragii noştri, sărbători fericite! Să aveţi un nou an cît mai bun, cel mai bun de pînă acum! Să ne auzim de bine şi în anul care vine. Iar cei care, poate, au uitat să se aboneze la „Expresul”, o mai pot face – imediat după anul nou.
La mulţi ani! Echipa EXPRESUL
Daniela