Antiteze, nr. 2/ 2010, seria a treia

Coperta şi ilustraţiile secţiunii Mari pictori nemţeni: reproduceri după lucrări ale pictorului C. D. Stahi, aflate la Muzeul de Artă din Piatra Neamţ şi la Palatul Culturii din Iaşi.

Număr ilustrat cu fotografii de Vasile Baghiu

COLEGIUL REDACŢIONAL Cristian Livescu – director-editor Vasile Baghiu – redactor-şef Constantin Tomşa – secretar general de redacţie Virgil Răzeşu – director de proiect Redactori: David Alexandru, Constantin Bostan, Gheorghe A. M. Ciobanu, Genţiana lonescu, Mihai Merticaru, Constantin Munteanu, Dorin Ploscaru, Gheorghe Simon, Lucian Strochi, Cezar Ţucu Oliv Bezem – concepţie grafică Redactor asociaţi: Francisca Ricinski (Germania), Eugen Cojocaru (Germania), Dimitrie Grama (Danemarca), Magda Ursache (Iaşi), Nicolae Coande (Craiova), Ioan Neacşu (Bacău) Nicolae Căruceru, Mihai Hanganu – coordonare financiară Revistă afiliată la ARIEL Asociaţia Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare din România), Preşedinte - Nicolae Manolescu; vicepreşedinte - Gabriel Chifu Adresa redacţiei Antiteze: Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ Strada Mihail Sadoveanu nr 21, Piatra Neamţ revista.antiteze@yahoo.com Revistă editată de Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ, sub egida Uniunii Scriitorilor din România Proiect realizat cu sprijinul Consiliului Judeţean Neamţ (preşedinte praf. Vasile Pruteanu)

Sumar EDITORIAL Cristian LIVESCU, Glose la o polemica pe seama premiilor literare / 3 POESIS Nora IUGA, Petrecerea de la Montrouge (fragmente lirice) / 8 MARI PICTORI NEMŢENI - C. D. STAHI / 11 PROZĂ Emilian GALAICU-PĂUN, Dus-întors, o zi / 32 POEZIE GERMANĂ: Michael KRÜGER (prezentare şi traducere de Andrei Zanca) / 50 JURNALE / MEMORII Paul GOMA, Jurnal 2010 / 58

PROZĂ Flori BĂLĂNESCU, Bobiidragi / 76 DOCUMENT Ioan NEACŞU, Jurnal de campanie / 79 POEŢI ROMÂNI DE AZI Gabriel NEDELEA / 85 Simona-Grazia DIMA / 89 Ştefan BOLEA / 92 Nicolae COANDE / 96 Augustin IOAN / 99 Dorin PLOSCARU / 104

Alexandru PLEŞCAN / 112 Sorin-Mihai GRAD / 115 Mihai MERTICARU / 120 ISTORIE LITERARĂ Cristian LIVESCU, Poezia lui Matei Călinescu / 122 PROZĂ Constantin ABĂLUŢĂ, Întâmplări imaginare pe străzile Bucureştiului / 129 DEBUT Manuel ZALBA, Bazooka-Girl / 134 ESEU Daniela MICU, Dialoguri peste pragurile lui Paul Celan / 139 POEZIE SLOVACĂ DE AZI (Traducere de Attila F. Balázs) Maria Haraszti / 142 Jitka Rožňová / 143 CRONICA LITERARĂ Constantin TOMŞA, O antologie a sonetului / 145 ANTROPOLOGIE David ALEXANDRU, Simbolistica apei în ritualurile funerare / 149 TEATRUL TINERETULUI Genţiana IONESCU, O regizoare britanică şi lumea românească de azi / 153 ESEU Gheorghe A. M. CIOBANU, Romantismul / 161 LIMBA ROMÂNĂ Mihai MERTICARU, Agramatismele, cancerul limbii / 166

EDITORIAL

Cristian LIVESCU

GLOSE LA O POLEMICA PE SEAMA PREMIILOR LITERARE Mi-a pl cut întrutotul reac ia poetului Gellu Dorian în ap rarea Premiului Na ional de Poezie „Mihai Eminescu”, acordat în fiecare an de 15 ianuarie, de ziua poetului nostru na ional, premiu pus în discu ie cel pu in neinspirat de un oficial al Uniunii Scriitorilor (v. artic. Institu ia premiului na ional, în „România literar ”, nr. 19/ 28 mai 2010). tim c tot ce este expus determinativului na ional e de natur s irite, s produc strâmb turi din nas unor spirite „sub iri”, precum Patapievici, Negrici sau C rt rescu, de i – a a cum se întâmpl i în cazul altor na iuni europene care î i respect tradi ia, fie i în familia UE – noi continu m s credem c avem un Poet na ional, arhetip i reper al celorlal i mari poe i ap ru i spa iul românesc în ultimul secol i jum tate de literatur . Dac trimitem în derizoriu i acest premiu, menit s încununeze o carier i un destin consumat în t râmul scrisului poetic, dac i cu acest lucru, construit cu greu, chiar cu sacrificii materiale, ne ar t m re inu i sau suficien i în opinie, putem închide i Uniunea, i revistele, i casele de crea ie; nu mai au nici un rost, dac ele nu mai ofer argumente ale performan ei în materie. Într-adev r, Premiul „Mihai Eminescu”, ini iat imediat dup revolu ie de regretatul Lauren iu Ulici, nu e nici pe departe unul „zonal”, cum se spune în articol ( i mie mi-a s rit în ochi, la lectura articolului s u, acest cuvânt strâmb, preluat de la competi iile sportive), iar punerea sa al turi de Premiul „Tudor Arghezi” de la Tg. Jiu, un premiu cu o investi ie i de imagina ie, i financiar mult mai modest , ine de domeniul icanei r ut cioase.

Care s fie mobilul acestei interven ii surprinz toare, prin efectul de minimalizare pe care i-l dore te, acum, când campania de alegeri în sânul Uniunii a trecut? A ajuns s pictiseasc în a a m sur Premiul de la Boto ani, încât trebuie inventat un altul? Sau trebuie s ne mul umim numai cu evenimentul premiilor anuale ale Uniunii i ale asocia iilor din ar , care nu mai trebuie umbrite de alte certific ri valorice? Conform noului statut al USR, se tie, au fost investite dou jurii pentru premiile anuale: unul care nominalizeaz antiteze

NR.2/2010

3

autori i c r i, pe genuri, i un altul care stabile te laurea ii, din rândul celor selecta i în „preliminarii”. A fost a a o „cea ” în toamn , la discu ia pe seama noului statut, încât nu a s rit în ochi aceast prevedere cel pu in bizar . Va s zic , un juriu „cite te” (un fel a spune) câteva zeci, poate sute de titluri, re ine ce i se pare mai bun, dup care vine un alt juriu – mai bun? mai serios? mai „determinat”? oricum mai vizibil decât primul – i hot r te cine merit laurii.

Modalitatea de ine o doz bun de hilar! A a de pild , juriul final ar avea pe cine s dea vina, în cazul în care palmaresul va fi considerat discutabil; în timp ce juriul preliminar va putea arunca lesne ocara unor op iuni neinspirate pe seama juriului final. În plus, cele dou „filtre” instalate pe drumul spre podium nu fac decât s piard „urma” acelor preferin e sugerate, orientate, existente întotdeauna în preajma juriilor.

Dar interven ia lui Gellu Dorian, cel ce a consumat mult energie pentru a men ine, în fiecare an, nu numai datele regulamentul la Premiul Na ional, amenin at mereu de malefice tranzi ii i reforme, ci i anvergura manifest rilor înso itoare (simpozioane, recitaluri, pelerinaje etc.) are totodat meritul de a face un bilan necesar al acestei „institu ii”, cum o nume te el pe drept cuvânt. Afl m astfel c finan area proiectului a fost i este suportat în bun m sur de Prim ria Boto ani i abia în ultimele cinci edi ii cu „o real contribu ie” venit din partea Uniunii Scriitorilor. Ce-ar putea s irite atunci într-o asemenea distribu ie de roluri? Nu cumva faptul c premiul a fost ferit de influen e, de „vize” i o.k.-uri incomode, dând impresia unei oarecari independen e, prin refuzul de a fi la cheremul unei singure opinii (juriul e alc tuit cu consecven din critici literari i universitari din patru mari centre culturale – Bucure ti, Ia i, Cluj-Napoca i Timi oara) i „nu a cedat la nicio presiune, la niciun trafic de influen ”? Iar aici nu putea fi vorba fire te de presiuni ale vreunui „mogul” din interiorul scriitorimii, ci doar de interese politice obscure sau conjuncturale. Atunci de ce se inten ioneaz – dac e s continu m b nuielile – expedierea în derizoriul „zonal” al inutului care a dat rii câteva genii certe, i insinuarea unei alte formule, „centrale”, cu o mai bun regie a disimul rii, atunci când intervin „lucr turile” dâmbovi ene?

Dac ne aplec m mai atent asupra diagramei acestei ac iuni ce st s împlineasc dou decenii, poate vom mai risipi ceva din îndoielile care îi înv luie statutul. Beneficiarii de pân acum ai Premiului „Mihai Eminescu” au fost din genera ii diferite, dar ponderea o de in „ aizeci tii”, i cred c merit s enumer m pe cei intra i în „galeria” laure ilor: Mihai Ursachi (1941-2004) în 1991, urmat de: Gellu Naum (1915-2001), Cezar Baltag (1937-1997), Petre Stoica (1931-2009), Ileana M l ncioiu (1940), Ana Blandiana (1942), tefan Aug. Doina (1922-2002), Mircea Iv nescu (1931), Cezar Iv nescu (19412008), Constan a Buzea (1941), Emil Brumaru (1931), Ilie Constantin (1939), Angela Marinescu (1941), erban Foar (1942), Gabriela Melinescu (1942), Adrian Popescu (1947), Mircea Dinescu (1950), Cristian Simionescu (1940), Dorin Tudoran (1945), acesta din urm premiat la edi ia din 2010. Câteva observa ii, la o simpl privire, se impun. Pragul anului 1951, ca an de na tere al 4

EDITORIAL

poe ilor premia i, nu a fost pân acum nicidat dep it. Majoritatea laurea ilor o formeaz poe ii n scu i în deceniul cinci (între 1941-1950), adic 10 la num r; doi sunt n scu i înainte de 1931, iar apte apar in deceniului patru. Nu s-a inut seam de o cronologie anumit , ci numele alese pe list au venit oarecum „pe s rite”. Câ iva dintre ace tia sunt mari poe i, de cert rezonan european : Ursachi, Naum, Blandiana, Dinescu; trei locuiesc în str in tate: Ilie Constantin, Melinescu i Tudoran; Bârladul, mica urbe moldav , vine cu dou nume de marc : Cezar Iv nescu i Cristian Simionescu; câ iva sunt i traduc tori eminen i de poezie european , dincolo de lirica lor: Petre Stoica, Mircea Iv nescu, erban Foar ; prima poetes inclus în palmares a fost Ileana M l ncioiu, în 1995, urmat de alte patru. Nu to i premia ii au fost membri fideli ai Uniunii Scriitorilor. Câteva nume puteau fi amânate, în favorea altora, f r ca bilan ul s fi suferit valoric.

S vedem îns ce nume au fost omise de la podiumul de premiere unele chiar i dintre nominaliza i – i ne referim nu la autori deceda i (ca Alexandru Lungu, Dan Lauren iu, Ioanid Romanescu, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, cert nedrept i i, sau Marin Sorescu, r spl tit cu alte numeroase premii în str in tate, încât acesta poate n-ar mai fi contat), ci la cei afla i în via i care se bucur de o bun i foarte bun cot valoric , având – în cazul unora – o receptare superioar celor prefera i pân acum, direct propor ional cu discre ia: Irina Mavrodin (1929), Aurel R u (1930), Nora Iuga (1931), Ovidiu Genaru (1934), Ion Gheorghe (1935), Gheorghe Grigurcu (1936), Constantin Ab lu (1938), Gheorghe Istrate (1940), Vasile Vlad (1941), Adrian P unescu (1942), Dinu Fl mând (1947), Ion Mircea (1947), Cassian Maria Spiridon (1950), Liviu Ioan Stoiciu (1950), Gheorghe Iova (1950). Dintre ace tia ar trebui ale i urm torii cinci-zece laurea i, pân s intre pe firmament genera ia „optzecist ”, recunoscut pentru setea ei de onoruri i fotolii ale clasiciz rii. Se poate ca tocmai acest schimb de tafet între genera ii poetice bine conturate s produc o lupt surd în vederea trecerii cât mai rapide a pragului anului 1951, pentru o serie de autori care i-au pierdut r bdarea în a teptare. Pân s se ajung la C rt rescu, cel care l-a denigrat necuviincios pe Eminescu, de i s-a înfruptat din gândirea acestuia (vom publica un interviu inedit al regretatei acad. Zoe Dumitrescu Bu ulenga, în care aceasta a ternea cuvinte amare despre fostul ei student, devenit penibil portretist de muribunzi!) – ei bine, la C rt rescu se anun a fi marele impas al premiuluiîn discu ie, peste câteva dintre numele enumerate mai sus, dac este s fim corec i, nu se poate trece! Cartea dorin ei de a re-coordona i bulversa cu orice pre Premiul de la Boto ani aici pare s se joace...

Cât prive te considerarea Premiului „Mihai Eminescu” ca antecamer de ofert româneasc pentru Premiul Nobel, e greu de presupus i de crezut a a ceva, cât vreme în afara rii juriile sunt mult mai bine informate referitor la biografiile literare ale scriitorilor, de la noi i de aiurea, decât cele din ar , apelând chiar la „documentarele” i arhivele serviciilor secrete, mai ales dup vestita întâmplare cu moroc nosul Günter Grass. Prin asemenea „verific ri” antiteze

NR.2/2010

5

credem s fi trecut i recenta laureat , Herta Müller, care i-a tr it jum tate din via în România, acumulând o experien nefast de „urm rit ” i victim a „serviciilor”, evident altele decât cele care ast zi i-au dat o.k.-ul. Ce tare trebuie s se fi amuzat, în urm cu vreun deceniu i ceva, membrii juriului Nobel, când au constatat c în dreptul unei propuneri insistente venite din România se instalase, pe ecranul calculatorului, un asterisc de alarm ! Poetul respectiv abia luase „Premiul Eminescu” i f cea figur cât se poate de activ în opozi ia anticomunist de la noi. Cred c nu trebuie s ocolim subiectul acesta, oricât de delicat: cel pu in doi dintre cei înscri i pe firmamentul laurea ilor de la Upsenia au fost informatori longevivi ai fostei Securit i, semnala i ca atare de pres (pân la colegii de promo ie ai lui Petru Romo an mai este cale de urmat); s-ar putea s fi fost i al ii, arhiva este înc în curs de cercetare, i sunt curios cum vor fi men ionate i asemenea am nunte în „antologiile de autor” pe care le preg tesc gazdele edi iei jubiliare a festivit ilor, cea din ianuarie 2011. În definitiv, trebuie spuse i asemenea lucruri! Cu bune, cu rele, to i sunt poe ii no tri, apartenen i unei istorii literare destul de accidentate în ultimele decenii, incomparabil mai agitat decât ceea ce se întâmpl azi, când fiordul literelor române pare o biat balt ocolit de furtuni.

Aceast dificultate a document rii pe seama existen ei obscure a autorilor de prim-plan, complicat i de contribu ia unora dintre ei la revolu ie i dup revolu ie, explic în mare m sur blocajul în care se afl interesul pentru monografii consacrate scriitorilor în via . Un eseist respectabil, Mircea Mih ie observa nu de mult – în jurul acestei teme cu totul serioase – lipsa vizibil a bigrafiilor scriitorilor românicare au trecut de faza recept rii foiletonistice, punând-o pe seama „discrepan ei gigantice între scrisul i comportamentul unor autori contemporani”. i mai departe: „N-am s în eleg niciodat cum un suav lyricist e în via a de zi cu zi un satir resping tor, ce las în urm pârâuri de bale (!!) r u mirositoare, tr dând o lips de caracter de-a dreptul monumental .” (v. artic. „De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români?”, în „România literar ”, nr. 27 / 11 iulie 2008). Biografiile de azi nu mai accept lacune de informa ie sau treceri sub t cere a unor „accidente” de caracter i nici amânarea lor, de la o „prescriere” la alta. S nu ne închipuim c alte ri stau mai bine, din acest punct de vedere, c au scriitori ca ni te îngera i coborâ i cu aripi scrobite din Parnasuri eterate. Francezii au i ei destule revela ii de arhiv , nu mai vorbim de nem i, unde scriitorimea estului e luat la bani m run i i nu se tie cât i câ i rezist , iar la ru i t v lugul trece nemilos peste o întreag promo ie brejnevist , dup ce i aceasta o trecuse prin aprige furci caudine pe cea dinaintea ei. De aceea poate cultul istoriilor literare s-a ofilit în multe culturi, în timp ce la noi unii înc se mai iluzioneaz cu micul „loc de veci” ob inut prin vreun c r oi gros de pagini care periodic strig „adunarea pentru apel”.

O asemenea pruden , justificat , de abordare biografist a autorilor pune în dificultate orice ini iativ de premiere, de i se spune c valoarea operei primeaz . i totu i istoria ultimelor decenii ne înva c scriitura i biografia emi torului ei fac un corp unic i comunicant. Fiecare scriitor este un „caz” în 6

EDITORIAL

felul s u, a avut sau mai are ceva de ascuns în ceea ce-l prive te. Istoria las cicatrici adânci pe trupul oricui intr în uvoiul ei. Asta se întâmpl nu numai în societ ile „închise”, opresive, unde chiar autoritarismul îi împarte pe creatorii intra i în via a public în „buni” i „r i”, în „servili” i „incomozi”, în „l ud tori” de campanie i „sceptici” neindulgen i (vedem de altfel ce se petrece i azi, când cârduri de „profitori” s-au r zle it de „masa critic ”, promi ându-ne nu peste mul i ani s asist m la o alt „judecat de apoi”, nu se tie cât de sângeroas ), ci i în societ ile a a-zis „deschise”, unde „operatorii” în ale artei sunt marca i de acela i „cadavru din dulap” ce nu le d pace, pân s spun singuri adev rul. În pofida opiniilor agresive sau ginga e circulate în ultima vreme, consider c înc avem pu ine premii literare, fie i de recunoa tere „zonal ”.

Merit s se vorbeasc mai mult despre scriitori, indiferent de vârste, s fie mai bine cunoscu i, cu mai mult îndr zneal , pe scena mediatic , ocupat abuziv i obositor de politicieni i silicoane. Iar premiile, mai ales în provincie, sunt productive, aduc emula ie în breasl i în rândul tinerilor, unde tendin a celor sedu i de literatur e din ce în ce mai firav . Greul unei literaturi nu e dus de genii, ci de talentele medii, obi nuite...

antiteze

NR.2/2010

7

Nora IUGA

PETRECEREA DE LA MONTROUGE (fragmente lirice)

n-a dansat cu ei nu i-a pus trandafir la ureche nici poezii cu mîna stîng n-a scris îi c zuse cheia în lift mai liber ca moartea era cînd i-a deschis esmée * ce faci m-a întrebat merg tai aerul p l riile sînt mai sus nu r nesc pe nimeni i z pezile de pe Kilimandjaro sînt mai sus chiar nop ile albe ale mansardelor unde patul i vinul numai foarfeca acestor picioare se toce te continuu * pîn fac cafeaua po i s -mi r sfoie ti carnea s cite ti aventurile unei inten ii care vrea s treac de cercul polar sp rgînd termometrele i s vin unu mic i sfios 8

POESIS

s intre alb i s ias ro u s -l pun în lighean i s -l spele s se înc p îneze s -l spele s -l spele pîn la demen i s plîng sfî ietor dup unghia rupt * mai sînt spa ii albe între filele acestui caiet dar mie nu mi-au pl cut taurii niciodat sem n cu acele femei din haremuri îndr gostite de eunuci sem n cu b rbatul de patruzeci de ani mîngîi sînii statuii ro ii de frig erec ia în absen a erec iei e parfumul trandafirului decapitat de ce ine esmée s -mi explice avantajele g inilor de vînt * haina veche se tîra pe labele dinapoi tia c vrei s intri în noaptea asta dar mai venea i luna i toate zarzavaturile electrice f ceau viermi începea carnavalul * frumos e ti tu iubitul meu ca ploaia i maz rea în gura iedului cercelul t u i nici o vin n-au g sit la tine cînd i-au t iat cu foarfeca poplinul c m ii în amiaza mare iubitul meu mai tii cum ip vara brotacul verde pe frunza verde tu pe burta mea antiteze

NR.2/2010

9

* pove ti cu copii galbeni în diminea a de nisip la canion melci aluneco i sînt degetele tale împ ratul meu de astrahan i p trunjel dou ri se destr b leaz în tine vreau s fiu ziua ta de na tere * esmée e femeia visurilor mele spune para utistul e chiar m tasea mea alb i gras bucata mea de aer casse-noisette-ul meu zbur tor cînd m strînge prea tare vreau s sun la salvare dar îmi r spunde un vulcan * chiar nu mai mi-e fric nici hipopotamii nu mor dac n-au paturi moartea vrea un pat vrea s facem moarte cum facem dragoste nu cînd vine valul f r s bat la u * în balansuarul orelor libere ne îndreptam spre rio grande dac se vars paharul cu vin pe mocheta bordo tot nu conteaz un soare palid iese din nor cum iese un ou din g in ce-ar fi s r mînem aici i s nu mai murim

10

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

C. D. STAHI INEDIT Colec ia dr. Emilia Milcoveanu

Via a i activitatea pictorului Constantin D. Stahi scris de el însu i, pe când era în etate de asezeci i cinci de ani În Ia i, anul 1909 Eu, Constantin D. Stahi, pictor, ajungând la etatea de asezeci i cinci de ani, am crezut c ar fi bine i folositor pentru mine i pentru al i oameni, cari cuget , tr iesc ca adev ra i oameni i care, prin experien a vie ii, î i dau seama de au f cut bine sau r u – s scriu în ce chip s-au scurs anii vie ii mele; cari au fost cauzele favorabile i nefavorabile ce s-au silit a urma calea ce am f cut, cariera ce am îmbr i at, cum i mediul în care am crescut. Voiesc s ar t genera iilor viitoare, dac aceste rânduri vor merita s fie cetite i p strate, ce mari pagube am avut noi, românii, din cauz c nu era cunoscut copiilor sim ul na ional, acest sim care îndeamn la activitate, care insufl individului mândria de a cultiva literatura i artele sale na ionale, dorin a de a produce ceva în lume, care s fie original i ca atare s fie apreciat de celelalte na iuni i de întreaga omenire. Dup convingerea mea, omul se na te cu caracterul lui, pe acest caracter timpul, mediul i împrejur rile îl modific în bine sau în r u, îns fondul lui r mâne.

Este foarte interesant a arunca o ochire retrospectiv asupra vie ii poporului român din Moldova, cel pu in pentru a ghici cauzele ce au contribuit a-l aduce în starea în care se afl acum. Cel mai r u sistem a fost c sim ul na iomal era neglijat. La noi nu cultiva nimenea aceast idee s n toas i mântuitoare, m car atât cât o cultiv românii din Bucovina i Transilvania, cari dac au existat i exist ca popor i na ie român , este mul mit numai energiei i puterei lui de via , cum i sacrificiilor ce au f cut i face acum, pentru limba antiteze

NR.2/2010

11

i na ionalitatea sa. Despre cultura na ional i unirea tuturor românilor nici nu se vorbea în poporul din Principate. Înv torii i profesorii, preo ii i laicii nu spuneau elevilor c sunt români i c trebuie s r mân români Religia o preda ace ti profesori destul de bine. Datoriile c tre Dumnezeu, c tre aproapele i c tre sine însu i erau bine explicate; numai datoriile de român, c tre patrie, nu erau de loc.Rusia a procedat alt feliu. Ea a modificat religia ortodox , pân a devenit ortodox ruseasc . To i patrio ii ru i, de la împ rat pân la cel din urm ran, sunt adoratorii Sfinte Rossii. Întâi ru i, apoi ortodoc i, precum Vene ienii ziceau odat c sunt întâi Vene ieni i apoi cre tini. În Moldova ajunsese lucrul c ranii, negustorii i mai ales monahii doreau i st ruiau s vie pravoslavnicii ru i, s ne scape de nevoi i de biruri, cum ziceau ei c ne sc pase de Turci, predicând c rusul este milostiv i cre tin, ca i noi – i alte idei nenorocite care, din zi în zi înr d cinându-se în mintea românilor, produceau uitare de sine, desna ionalizarea i sinuciderea poporului român. În aceast descriere m voiu inea de adev r pe cât voiu putea, istorisind întâmpl rile natural i sincer, precum au urmat i zugr vind tablourile mele de fructe i natur moart , în care am redat natura în naivitatea ei, pe cât mi-a fost posibil i m-a ajutat micul meu talent.

Sunt n scut în comuna Dobreni, jude ul Neam u, din p rin i anume: Preotul iconom i duhovnic Dimitrie Stahie i so ia lui Maria. Bunicul tat lui meu, numit din botez Stahie, dup numele Apostolului scris în calendar la 31 octombrie. Pe la anul 1760, el a venit din Basarabia, fugind de frica T tarilor din Bugeag, i s-a a ezat în satul Cr c oanei, tot jude ul Neam u, servind ca diacon la biseric . Fiul s u, bunicul meu sau tat l tat lui meu a fost preot tot în comuna Cr c oani. El era Subprotoereul (Blagocinul) Constantin Stahie, pe atunci a jucat oarecare rol în afacerile inutului Neam u, c era om activ i energic. La dânsul în ograd s-a adunat, rânduri-rânduri, materialul cu care s-a zidit biserica schitului Horai a, dup planul (degenerat) a(l) Patriarhiei din Alexandria (Egipt), de Arhimandritul Ermoghen Buhu , care în mai multe rânduri a c l torit la Constantinopol, Ierusalim i Egipet.

Tat l meu Dimitrie, întâiul copil la p rin i, s-a n scut în anul 1804, el pân la etatea de 28-30 ani, când s-a c s torit, a fost crescut în serviciul bisericii.

Uneori mergând, r mânea mai multe luni în m n stirile: Râ ca, Neam ul, Secul i Dur u (1). El era profund cunosc tor al serviciului bisericesc (Tipicului). Pe lâng c r ile necesare unui preot, el avea multe c r i biserice ti, cele mai multe tip rite la Monastirea Neam ul, între care erau: Biblia român , tip rit la Petersburg, în anul 1817, Vie ile Sfin ilor pe toate lunile, Ilie Mina – Prolegomena sau Înainte hot rârea lui Dumnezeu, Pricinile desp r irei Bisericilor de Apus i R s rit, Descoperirea Americei, carte tip rit în Transilvania, cu ilustra iuni i altele, pe care cu dragoste le ceteam, când aveam timp. Apoi calendarele lui Gheorghe Asaky, pe care le primea toate odat cu boierii mo ieri în to i anii. Cu cât însufle ire ceteam eu, copil, istoriile de Asaky

12

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

despre tefan cel Mare, b t liile cu t tarii etc. care îmi f ceau mare pl cere i de teptau în inima mea sim mântul na ional.

Tat l mamei se numea Preotul duhovnic tefan Ciocoiu, cu serviciul la biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, din satul Dobrenii. El cetea a a de duios, c auzindu-l î i venea s plângi. Avea darul c de cetea la epileptici rug ciunile Sf. Vasile cel Mare, bolnavii se vindecau. So ia lui, Preoteasa Ilinca, era harnic foc. În timpul anului esea, cu dou femei, pânzuri, l icere, scoare e alese i cu laturi pe care de Sân-Petru, înc rcându-le în o c ru cu doi boi, le ducea la iarmarocul de la satul Talpa i le vindea.

Dimitrie Stahi, c s torindu-se cu Maria Ciocoiu, în urm a fost hirotonisit diacon la biserica din satul Dobreni, iar dup 13 ani preot la acea biseric . Ei au avut 8 copii, dintre care: patru b ie i i patru fete. Eu sunt al cincilea,, dup rând i etate; câ iva au murit de mici.

Lâng biserica frumoas de piatr i c r mid , construit de un bun arhitect, sub supravegherea i conducerea cucoanei Bala a, mama lui Lasc r Catargiu, pe la 1828, se afla o cas cu un antret larg i patru camere mari.

Aceasta, la 1849, era coal în care preotul bisericii, Ion de la Kile (2), înv a pe b ie i azbucoavia, ceaslovul, poetirea i cânt rile biserice ti, b ie ii s tenilor din Dobreni i Gura V ei, pentru care era pl tit cu luna. Tot în aceast cas a fost coala comunal , pân la 1896, când am auzit c s-a f cut local nou, dup cerin ele timpului. Doi fra i ai mei mai mari urmau la acel dasc l i m luau cu ei, ca s m deprind cu coala i s nu fac nebunii acas . in minte c era o iarn grea, om tul mare i tot ningea, nu puteam merge acas o dep rtare de 500-600 metri, de aceea mama ne trimitea mâncare cu Toader al lui Gavrilu , argatul nostru. edeam la fereastr i i-nchideau, pe noapte, în pivni ele curtei boiere ti, ca a doua zi s -i duc mai departe, pân peste Prut. Dup Ion Stoica a venit psalt Pavel Negrea, un v r al mamei mele. El era cânt re bun, avea voce de sopran .

Negrea a murit la Ia i, în 1866, unde era psalt la Biserica Alb . În anul 1850, am antiteze

NR.2/2010

13

intrat în coala Domneasc , pe lâng Biserica Sf. Ioan din Piatra Neam , pe care, terminând-o, am intrat în Seminarul Socola, începând cu clasa a II-a. La Seminar, f când în trei ani clasa I, a II-a, a III-a i a IV-a, unde atunci era Rector Arhiereul Filaret Scriban. Am terminat i luându-mi atestatul de patru clase, în vara anului 1857, am mers acas , neputând înv a mai departe, eu i fratele meu, c ci tata ne-a spus hot rât c nu-i mai d mâna s ne in prin coli. În vara anului 1857, mae tri zugravi din Ia i, Iordache Neculae i Pietra Mariani, cu lucr torii lor zugravi, au zugr vit zidul, sfin ii din catapeteasm i au aurit catapeteasma Bisericii din comuna Dobreni. Când am venit acas , în vara acelui an, i-am g sit în cea mai mare activitate, lucrând unii la politur , al ii icoanele catapetesmei, iar Mariani sfin ii i ornamentele de pe zid. Mergeam în biseric i stam privind ore întregi – cum zugravii lucrau la icoane i la politur , cum gradat penelul acoperea gruntul cu felurite tonuri i colori... vederea aceasta îmi f cea pl cere, c uitam unde sunt. Dar i felul lor de via lini tit , meditativ , îmi pl cea. Numai cei doi badanagii, Andrei Neam u i Pavel iganu, nu-mi pl ceau, fiindc s rb torile mergeau la crâ m i f ceau scandaluri.

Eu voiam s înv mai departe în liceu sau seminarie, îns tata nu voia s mai cheltuiasc , neavând mare avere. El îmi spunea: „Sunt mul umit c am putut s v in în coli apte ani de zile (pe mine i pe fratele meu), acum ave i atestate, r mâne i acas , ajutându-mi la trebi, pân ve i avea 18 ani, atunci v ve i face diaconi, c mirese v-am i g sit ui nu s race. Nu gândi i c dup voi mai am un b iat i dou fete? Celei mai mari i-am dat aproape jum tate din averea mea, ca sd o ia diaconu Ioan Foca din Negre ti. Oare cât zestre le va mai trebui istorlalte?” Auzind aceste cuvinte, de i eram un b iat, am judecat c avea dreptate.

Cu toate aceste rezoane, eu voiam i voiam s înv cu pl cere, doream a m deosebi prin ceva, a fi folositor, mie i altora. Eu, care citeam toate c r ile tatei, de mai multe ori, Biblia de vreo trei ori, din scoar în scoar , care întotdeauna citeam i citeam la biseric , cunoscând bini or i rânduiala serviciului, va s zic nu eram un tâmpit... eu s r mân cu cât carte tiam, mai mul i ani lungi i plictico i, în satul Dobreni, s -mi fac prieteni direc i... fl c ii satului, buni, r i, i cine tie ce s mai fac?... Eu care i când eram copil nu-mi pl cea mul i prieteni la joc, nu-mi pl cea s în l pe al i copii, primindu-le lucrurile furate de la p rin i, ci îi sf tuiam s le duc acas i s le pun unde au fost. Nu-mi pl cea s spun minciuni, pentru c în c r ile sfinte era oprit, fiind p cat mare, i tiam c Dumnezeu vede toate faptele noastre...

Acesta este folosul i binele ce mi-a f cut cetirea c r ilor religioase, pe lâng acelea înv ate în coal . Mi-a insuflat frica de Dumnezeu i de iad, care m-a ferit de multe gre eli ale tinere ei, pân în timpul când cetind c r ile marilor autori laici, am v zut c omul se compune din materie i din spirit i c este necesar pentru omul ce voie te s fie s n tos la corp i suflet, s vie uiasc dup legile sfinte ale naturii, dând corpului ce este al corpului i spiritului ce este al spiritului. Când se smin e te acest echilibru, atunci omul nu mai este om, în 14

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

în elesul larg al cuvântului. Cei ce voiesc a fi asemenea cu îngerii, se pogoar mai jos decât animalele cele mai ordinare.

M rturisesc înaintea lui Dumnezeu i a oamenilor, cu inim curat , c pân ast zi, în etate de asezeci i cinci ani, nu am voit a în ela pe nimenea, nu am oprit dreptul nim nui, am pl tit cum am vorbit oamenilor ce m-au servit sau mi-au lucrat ceva: haine, obiecte, sau mi-au f cut alte îndatoriri. M-am ferit i m feresc de procese i judec i, având în minte proverbul: Mai bine o învoial strâmb , decât o judecat dreapt . Un singur proces am avut, f r voia mea, am dat ce am putut, ca s -l termin, i nu mai vreau s mai am altul.

Tata voia s fiu preot ca dânsul, dar mie nu-mi pl cea preo ia din mai multe cauze. În Seminariu v zusem câteva necuviin e la c lug rii Seminariului, care – de i mai cul i – sem nau unii cu cei din Monastirea Neam ului i schitul Horai a. Pe aceia îi cuno team foarte bine, când veneau pe la p rin ii mei, de i tata nu primea bucuros la gazd nici c lug ri, nici maici, zicând c -i tie el cât pre uiesc. Dar i via a dintre clerul merean nu m atr gea, unde sunt rivalit i i du m nie totodat , din cauza câ tigului de l comie de la poporani. Protopopii mai cu seam ce deslegau pe preo i, sub felurite pretexte, prin cereri de taxe, prezenturi, bani i iar bani, sub toate formele, ca s aib cu ce inea mo ii în arend . Câte un leu, doi i trei pentru mine, de la boteza i, cununa i i mor i. C atuncea preo ii ineau registrele cu actele civile, pe care le scriam eu uneori, c tata scria cu litere vechi, i-i venea greu s le scrie singur, fiind atunce trecut de 50 ani etate. Înc o cauz m-a oprit de a intra în cler. Preotul se însoar numai o dat , dac din nenorocire îi moare femeia, r mânând v duv tân r i în deosebire având i copii, este vai de dânsul, trebuie s devie neonest, vorbit de lume i dispre uit; despre acestea auzisem câteva cazuri.

Ocaziunea cu zugr virea Bisericii din Dobreni îmi ar ta o cale nou , o carier în care poate-a fi putut face ceva, c mie de copil îmi pl cea s scriu c r i cu litere ca de tipar, cum sunt manuscriptele vechi, ilustrate cu creionul, c r ile ce le scriam i le ilustram, desenând cu creionul în text, cum puteam i m pricepeam. C r ile ce le scriam i le ilustram: Buna Vestire, Na terea i Botezul lui Isus Cristos; ba înc i chipul tatii cum st tea la fereastr , l-am desenat cu ghigilicul (3), seam n mai cu seam – pe cap, în una din zile. Fra ii mei m-au l udat, zicând c seam n mai cu seam gigilicul.

Textele ce scriam erau: Catavoriele Pa telui, a Cr ciunului i Botezului, Troparele i condicele Sfin ilor Neculai, Vasile, Ioan Gur de Aur i al turea cu tropareul puneam icoana sfântului, imitând xilografiile lui Theodosie Monah, din Triod i Penticostar, tip rite la Monastirea Neam ul. Astfeliu am scris i câteva din literatura bogomil (slavon veche): V mile v zduhului, Moartea omului drept i a celui p c tos, Epistola Domnului Isus Cristos, trimis cu o piatr c zut din ceriu. Apoi Conocaria la nun i i altele. Când vedeam c nu mai am r bdare, nu mai scriam de tipar, ci cursiv, [cu] destul de rele litere, dar scrierea se putea citi lesne. Precum vede i, îmi pl cea s lucrez, bine, r u, cum puteam.

Toamna, pe la Sf. Dumitru, terminându-se lucrul Bisericii, zugravii au plecat la Ia i în dou tr suri mari. Eu am vorbit cu dân ii, mai cu seam cu cei antiteze

NR.2/2010

15

tineri, s merg i eu la Ia i s înv aceast art care acum îmi pl cea. Tata m oprea i în discu iile ce le aveam zicea: C am înv at destul, c am s tr iesc destul de bine, cum a tr it i el – la care eu r spundeam: „Alte timpuri erau pe vremea lui i alte obiceiuri”. Tata zicea c cariera ce mi-am ales este o breasl nestatornic . Zugravii tr iesc ca iganii, când la o margine de ar , când la alta.

Ba, c din vorb în vorb am ajuns la sfezi foarte nepl cute, ba înc odat am c p tat i o b taie cu un b de alun necojit.

Se îngro ase gluma, încât dup 6 luni, a doua zi de anul nou 1858, am plecat la Ia i cu Mo ul Costache, în o tr sur u oar , tras de un cal. Preotul Costache, fratele mamei, era al doilea preot la Biserica din Dobreni. El a fost notarul Sfatului, timp de 25 ani; în ograda sa se strângeau s tenii de f ceau cislele în care se discuta i hot ra câte cât bir are s pl teasc , fiecare dup averea sa i dup altele. Acest preot tia s ceteasc foarte bine i s cânte în grece te, ca copil înv ase în satul D rm ne ti, de lâng Piatra Neam , la un mare didascalos grec, împreun cu Costache i Lasc r, fiii marelui Vornic tefan Catargiu, st pânul mo iei de la Dobreni, i al i fii de boieri mari. Când am plecat, tata foarte sup rat, a a mi-a vorbit: „Ai voit s te duci i s m la i!

Pleac , dar s nu cumva s mai vii înapoi! Pe lâng acestea î i mai spun: Ia seama, Ia ul alege oamenii, îi face sau buni, sau r i!” Aceste cuvinte nu le-am uitat i nu le voi uita cât voi tr i.

La maestrul Iordache Nicolau am avut deja am gire în privin a viitorilor mei colegi. El era cum l-am cunoscut la Dobreni. Pietra Marioni ia avea so ie tân r i un copil Costic de vreo patru ani. Mihai Elefterie, bun pictor de icoane, dar surdo-mut, era pl tit cu luna pentru licrul lui. Elevul din anul al cincilea Gheorghe Tuf , peste zece zile avea s termine i era pl tit ca maestru ajut tor. Buc t ri a, baba Smaranda, mama-r smama cum îi zicea Iordache când se mânia, nu avea de loc sim ul mirosului i tr gea toat ziua tabac, alt feliu era foarte vrednic , harnic i onest . Milosul Iordache inea pe b utur i pe mâncare i pe politorul Nicolae, i pe Pavel iganu, care lucraser la Dobreni.

A a-i era obiceiul maestrului Iordache, toat iarna îi inea cu mas i cas , dându-le uneori i parale de tutun, iar vara le pl tea leafa în galbeni pe toate lunile, cât lucrau fiecare la ce tia. Me terii no tri cum primeau banii se apucau de b ut, jucau c r i i alte nesocotin i, i nu încetau pân nu terminau paralele, atâta se alegeau de ei, ci cu haine pe un an i uneori nici cu atât. Cu mare greu m-am putut deprinde cu asemea oameni i ei cu mine. Atunci am recunoscut c tata avea mare dreptate când zicea c zugravii sunt oameni f r c p tâi i f r principii, nestatornici, aduna i din toat lumea, ca în armat i la monastire. Între ei z cea intrigii, invidie i minciuni i egoism. Dar eu ce puteam s fac, c trebuia s rabd, c acas nu puteam i nu voiam s m întorc. Mângâierea mea era[u] c r ile, pe care le luasem de acas , i-mi cump ram altele, ce le g seam eftene, pe la jidanii cu vechituri, când dispunea[m] de bani, adic când îmi trimitea parale buna mea mam , f r tirea tatii. Începusem a m încerca la desen, cum îmi venea la mân vreo icoan frumoas sau desemn bun, eu m apucam s -l copiez cu creionul. Conlocuitorii mei atunci, în loc s m încurajeze 16

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

i s -mi corecteze, ei m pârau la Iordache, care îndat âmi g sea alt ocupa ie. in minte c în anul întâi mi-a zis de vreo trei ori: “Ce? vrei s fii zugrav a a degrab , mai a teapt , b iete!”

Duminica, când se duceau t i de acas , eu m puneam degrab la desemn, copiind cu creionul din a a numitele biblii cum puteam. Nici mae tri, nici ceilal i mai mici nu mi-au explicat nici propor iile, nici conturul cum s încep i cum s -l termin. Marioni niciodat nu mi-a corectat ceva. El bea tutun rece, cum îl râdeau ceilal i, numai când îl ajutau ceilal i putea începe lucrul i s l termine. În anul al II-lea am început a lucra la poleitura de aur i argint, atunci mi s-a dat voie s desenez, când aveam timp tot f r corectur , i nici duminicile i s rb torile, c era mult lucru, mai ales vara. În al treilea an tiam bine polei, c aceast ramur era mult mai u oar decât zugr virea icoanei; de aceea mai mul i dintre elevii zugravilor erau poleitori buni, f r a fi i zugravi.

Dar eu nu eram mul umit; voiam s încep a zugr vi, dar nu-mi da voie Iordache. Cu toat nepermisiunea, eu am început iat cum: Prin var , într-o duminic , Iordache s-a dus la biserica Sf. Spiridon. Eu aveam preg tit o iconi veche, ce era l sat ca netrebuitoare. Cum a plecat repede, am pus culorile pe palet , am desemnat cum am putut pe Sf. Nicolae, bust din fa inând Evanghelia în mâna stâng i cu dreapta binecuvântând. Apoi am început a zugr vi întâi fondul interior, dup aceea hainele i la urm fa a i mânile, gr bindu-m s -l termin înainte de a veni.

Maestrul la dejun, când mai aveam ceva de f cut, în total, inc îl v d intrând pe u , c prin camera mea trecea i a lui. V zându-m , r mase surprins i m întreb ce fac? Eu am r spuns c am cercat s v z ce a putea s fac i el r spunse: „nu e r u”. A doua zi m chem i-mi d s zugr vesc un sfânt, apoi alte iconi e mici, i a a am tot lucrat, dar numai sfin i mici, pe care îi termina el, punând aur la haine i coroane în jurul capului. Ceilal i lucr tori ce erau pl ti i cu luna sau cu bucata – icoane – p gubeau prin lucrul meu ce nu era pl tit; de aici s-au început intrigi, invidie i minciuni, în cele din urm , prin r bdarea mea, i-am f cut prieteni, mai ales c maestrul tiind c scriu frumos litere de tipar, pe mine m îns rcina cu scrierea numelui sfin ilor, i cu diferite desemne preg titoare, care le folosea i lor. În anul 1863, am poleit noi trei, Gheorghe Mavrodin, eu i C. Frunz scu, catapeteasma bisericii de la spitalul Sf. Spiridon din ia i, sub conducerea maestrului Iordache Neculau. Aurul [pe] care eu l-am lucrat era turcesc, adus de la Constantinopole, de Epitropul bis. Alecu Ghica Clefal. Acest aur era îndoit mai gros, întreit mai scump ca cel austriac de galbeni. În anul 1861, Maestrul Iordache a lucrat la biserica Sf. Nicolae Domnesc din Ia i, care era cu trei altare i unde se încoronau domnii Moldovei. La altarul Sf. Varvara, catapeteasma din nou zugr vit i poleit cu ajutorul lui Gheorghe Tuf i Const. Stahi – icoanele, mari, Apostolii, Profe ii etc. erau începute de Tuf i terminate de Iordache. U ile împ r te ti i iconi ele mici au fost zugr vite de C. D. Stahi. antiteze

NR.2/2010

17

În anul 1862, Iordache Necolau a f cut contract cu Epitropul Ioan Ponoitoiu, de la biserica Vovodenie, ce ste lâng Golia în Ia i, s zugr veasc zidul i boltele interioare, în coloane de ap cu cleiu, s spele i s restaureze catapeteasma i s poleiasc cu aur toate sculpturile de lemn ale catapetesmei.

Aici a avut la lucru pe Gh. Mavrodin, Gh. Tuf i pe C. D. Stahi. Pe pere ii de la strana stâng , la strana cânt re ilor, de o parte i alta a fere tei, se v d în m rime natural Sfântul Haralambie i Împ ra ii Constantin cu mama lui Elena, compu i i zugr vi i de C. D. Stahi, iar în semibolt deasupra ferestrei, Învierea lui Hristos, numai de dânsul asemenea – aici se va scrie… (*1

În 22 august 1862, dup sfatul i îndrumarea binevoitoare a maestrului pictor Gh. Ulinescu din Ia i, am început a urma ca elev, la coala de desemn i pictur din Ia i, ce se înfiin eaz în anul 1860, odat cu Universitatea, de pictorul academic Gheorghe Panaiteanu – i era sub a sa direc iune, iar ca profesor ajut tor era numit restauratorul de tablouri Gh. Schiller. Eu desemnam la coal toate duminicile i s rb torile, toat ziua, cât a inut lucrul la biseric . Pentru iarn m învoisem cu Iordache s -mi permit a merge la coal i în zilele lucr toare, de la 2 ore ziua pân noaptea, obligându-m a lucra în folosul lui, jum tate de zi de diminea . Iordache a întrebuin at toate mijloacele: sf tuiri,

1

*) Autorul nu a mai notat, cum inten iona, inscrip ia ce urma s -i identifice pictura mural relizat de el la Biserica Vovidenia din Ia i (n. ed.).

18

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

p ruieli, amenin ri, ca s m opreasc de la frecventarea coalei de Belle Arte, unde în adev r c aveam ce înv a. În cele din urm l-am p r sit, neputându-mi a-mi sacrifica viitorul pentru interesele prietenului tat lui meu. P r sind pe Iordache Necolau, am urmat la coal , sus inându-m cu pictura de icoane mici, steaguri biserice ti, sau prapore i desemnam pentru amatori. Apoi am lucrat în atelierul me terului Ulinescu, cu luna sau cu bucata, ne venea mai bine la amândoi, c nu ne p gubeam nici unul. De la ora 3 l sam lucrul i ne duceam la coal …

Preotul Dimitru când umbla pe la mân stiri, fiind tân r mirean, cercase s înve e la Iordache Necolau me te ugul zugr velii. Tat l s u, auzind despre aceasta, a mers de l-a aflat, l-a luat acas cu sila, l-a însurat i l-a f cut în Dobreni diacon. Dar i dup aceasta tat l cu Iordache r m seser tot amici.

De aceea Iordache avea pentru mine deosebit îngrijire. Nu puteam s m duc nic ieri, f r permisiunea lui: „N-ai voie s te duci nic ieri f r tirea mea, unde vrei s mergi du-te ziua, dup ce-mi vei spune mie, a a am vorbit cu tat l, p rintele Dimitru.” i Ulinescu urma coala ca elev, de i era în etate de 47 ani i unul din cei trei zugravi renumi i din Moldova. Vara lucram cu dânsul la bisericile din alte târguri i sate. A a la Vaslui, la biserica din Hoceni, mo ia boierului Iordache Beldiman, în jude ul F lciu, în jude ul Vaslui, biserica din Bude ti, mo ia lui Dimitrie Castroian i alte locuri. Me terul Gh. Ulinescu era om bun, sincer i onest la vorb i la fapt , la plat . La dânsul lucrând vara, câ tigam de la 7 pân la 12 galbeni austrieci (4) pe lun , când avea lucru mult i 15 galbeni pe lun .. Eu vara f ceam mare economii i fiindc de la maestru mi se d dea i de mâncare, când veneam la Ia i aveam 14 galbeni, economie cu care urmam toat iarna coala de Belle Arte, mai câ tigând pe icoane i alte picturi, duminicile i s rile, când lucram pân la 10-12 ore, câte 6-7 galbeni pe lun . În luna noembrie 1865, am c p tat prin concurs bursa de la stat, împreun cu al i patru elevi dintre cei mai buni, silitori i de na ionalitate român . Aceste burse pentru pictur erau de la 3-5 galbeni pe lun . Acum eram mai înlesnit ca s urmez i în timpul verii, neîntrerupt. N-aveam voie a merge afar la sate, cât nu era vacan , dar eu tot lucram icoane, portrete, cum puteam, compunând, aranjând i desemnând noaptea. Duminicile i s rb torile lucram ziua cu culoare, c noapte culorile sunt schimbate, de ex. albastru pare c e verde i altele. Când n-aveam lucru pl tit, atunci i în duminici i s rb tori lucram în clas, fiind clasul deschis în toate zilele pentru colarii silitori i cu talent. Cine va voi s se încredin eze cum urmam eu i ce progrese f ceam, s cerceteze cataloagele coalei de Belle Arte, din anii 1863 pân în 1870. În luna septembrie 1867, am depus concurs pentru catedra de desemn i caligrafie de la Seminarul Socola sau Veniamin, unde am func ionat de la aceast dat pân la 3 novembrie 1871, cu titlul de profesor provizoriu. Atunci, dându-mi demisia, am plecat la München, pentru studiul picturii. În Academia de Frumoase Arte din München, cât am frecventat regulat prelegerile de anatomie, ce se ineau cu cadavre preparate, în sala special a marelui Spital din antiteze

NR.2/2010

19

Sendlingersthor. Iar în sala de prelegeri a Academiei, pe cele de Perspectiv , la profesorul Seebreger; i pe cele de Estetic i Istoria Artelor, la profesorul Moritz Carierre.

La Academia din München pe atunci erau profesorii: Wilhelm von Kaulbach, director; Carl von Piloty, director de studii; Ramburg, de genre; Johan von Schraudolf, de pictur ecleziastic ; Max von Widemanu, de sculptur ; Anschutz, pictur bisericeasc i natur ; Strauhuber, clasul de gips antic; Wilhelm Dietz, pictura de genre i pictura tehnic ; Alexander Wagner, asemenea; Barth i al ii vreo zece, dintre cari unii suplinitori.

Prin concurs am fost primit în clasul de Desemn dup natur , capete i corpuri nude, în coala lui Anschutz, iar dup un an am trecut în clasul de colorit a lui Alexander Wagner, unde am lucrat trei ani, ocupându-m i cu compozi iile i pictând tablouri mici, anume: Natur moart ; dou tablouri mici reprezentând câte o mas cu felurite obiecte – „Botine” (1872), „C r i, jurnale” (1872), O p l rie (1873) etc. – care sunt d ruite de mine Pinacotecii din Ia i; Grapatul cu trei cai; Întorcerea de la bâlciu; Lag rul de igani; i dou românce, una la ipot, alta r zimat pe o stânc . Una din aceste românce se afl la familia r posatului Profesor universitar Gheorghie Costaforu, oferit de mine, ca semn de profund recuno tin , pe când era agent al României la Viena. La anul 1870 era deschis publicului expozi ia elevilor de la coala de Belle-Arte. Domnul Costaforu, venind la Ia i, a vizitat-o. Erau expuse desemne i picturi, tablouri mici de genre, între acestea un mic tablou compozi ie de Const. D. Stahi, reprezentând: Hora i scrinciobul. Acest tabloua pl când d-lui Costaforu, a întrebat pe pictor de 20

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

voie te a i-l da, care a r spunsc i-l ofer cu mul umire. Atunci d-l Costaforu a r spuns: „Mul umesc i eu î i voi oferi un Tutun.” Peste vreo dou luni, directorul Panaiteanu a primit o scrisoare de la d-l Costaforu, în care îi scria c dac elevul Stahi voie te, el, Costaforu, îi d dou mii cinci sute lei sau 208 lei pe lun (5) s mearg în str in tate, unde va voi, spre a studia pictura, îns numai pe un an. Dar dac împrejur rile vor fi favorabile, de a se în elege c îl va între ine înc pe unul sau doi ani acolo.

Eu prin aceast ofert am fost surprins pl cut i nepl cut: pl cut, pentru c mi se ofereau mijloacele de a merge în str in tate, precum doream, iar nepl cut, c aceste mijloace mi se ofereau numai pe un an, i dac nu mi se vor da banii pe anul al 2-lea i al 3-lea cel pu in, ce voi face? Acum la Ia i putean studia, c ci aveam câ tigat locul prin concurs la Seminarie. Pentru a merge în str in tate nu mi se da concediu, ci trebuia s -mi dau demisia c locul meu de la Socola s -l ocupe alt elev nevoia ca i mine. A a-mi spunea Directorul Panaiteanu. În fine, punându-mi speran a în Dumnezeu, am demisionat, cu condi ia s mi se dea alt post echivalent, când m voi întoarce în ar .

La München, în anul I-iu i al II-lea i al III-lea, când studiam desemnul i pictura, am trimis certificate semestriale, de studii i conduit , în România i am ob inut aceea i burs înc pe doi ani, tot de la dl Costaforu, se zice c din fondul Ministerului de Externe. Dup trecerea de trei ani, nevoind a m întoarce în ar , am cerut ajutor la unele autorit i, dar nu mi s-a dat.

Pe atuci, cu câ iva ani înainte, se pusese în bugetul coalei de Belle Arte din Ia i, Catedra de gravur i xilografie, îns dup mai multe publica ii, nu se prezentase nimenea la concurs, c nici putea, fiind acestea dou specialit i deosebite în timpul modern. Directorul coalei de Belle Arte din Ia i, care îmi tiea dorin a i scopul, c el era mijlocitorul dintre mine i Minister, mi-a propus s declar c : „Eu voiesc s înv aceste dou specialit i care erau scrise în buget cu 250 lei pe lun .” Am primit bucuros numai s nu m întorc în ar , nici câine, nici ogar. Astfeliu am suspendat studierea picturii i am intrat la Profesorul Johan Ludwig Raab, în sec ia de Halcografie, tot în Academia de Frumoase Arte din München. Aici am desmnat i dup natur , dar toat ziua, de diminea pân seara, studiam i lucram exerci ii pe aram i o el, ca s m obicinuiesc cu tehnica acestei arte, ce era cu totul nou pentru mine, pentru c nu mai v zusem, nici lucrasem pân atuncea.

Din cauz c , fiind prezbit lucram la gravur , cu ochelarii i lupa, de diminea a pân seara neîntrerupt, c eram cu concediu i trebuia s silesc a fi bine instruit i a veni la catedr cât se poate de bine preg tit. Când Ministerul ma numit profesor provizoriu m-a numit i suplinitor pe directorul coalei, Gh. Panaiteanu. Din cauza încord rii vederii i a silin ei la lucrul gravurei, cu lupa i ochelarii, dup doi ani i jum tate m-am boln vit r u de ochi, încât era s r mân f r vedere. Doctorii tineri i amicii mei, studen i de la Medicin , îmi da câte ceva, dar m temeam ca totdeauna de doctori. Norocul meu c un om bun, amic al meu, german, v zându-m suferind din ce în ce mai mult, m-a sf tuit s merg la Consilierul regal, profesorul de Universitate, medicul Nussbaum, celebru în antiteze

NR.2/2010

21

toat Germania. Acesta, examinându-mi ochii, a cunoscut îndat cauza boalei. El m-a sf tuit s nu mai pun acele doctorii ce puneam; s încetez cu lucrul gravurei vreo trei s pt mâni, s schimb i profesiunea, de-mi va fi posibil; s merg în câmpii i p duri, unde este mult verdea . Iar re eta a fost: în toate dimine ile i serile i chiar în cursul zilei, s fac baie ochilor cu ap rece, limpede i curat .

Aceast medicin mi-a vindecat ochii, aceast re et o urmez i ast zi i o întrebuin ez dup trecerea de 32 ani.

Din cauza neîn elegerilor ce se iviser în familia Panaiteanu, al c rei ginere eram acum, am fost nevoit, la 1 ianuarie 1878, s m reîntorc la Ia i, s mi ocup catedra; atunci am r mas mai mult timp, lovindu-m de greut i i reavoin . Cât am r mas la Ia i am lucrat necontenit portrete i felurite tablouri, cu cari în lunile Mai i iunie 1882, în sala de Expozi ie de lâng Biserica Stavropoleos, am f cut expozi ie în Bucure ti i vânzând cea mai mare parte din aceste tablouri, am câ tigat câteva mii lei, cu care am plecat iar i la München, în 20 iulie 1882.

Acolo intraiu în Kunstgewerbschule, ca s studiez xilografia, la profesorul Hans Wolf, în timp de doi ani, înv ând totodat i tip rirea acestei spcialit i tot de la dânsul, a a c fiecare tabl gravat de mine o tip ream tot eu, dup ce-mi preg team hârtie, cerneala pe lespedea de marmur , i toate necesarele sub vederea lui. În Kunstgewerbschule am urmat, foarte regulat, i cursul de Perspectiv i cel de Ceramic sau ol rie antic . În martie anul 1884 am revenit la Atelia profesorului Raab, unde r m sese de la mine, negata, plan a de aram cu gravura Dejunul dup tabloul din Pinacoteca veche, de Francisc Mieris B trânul, pe care dup terminare o am dedicat M. Sale Regelui Carol I-iu.

Ca s o termin, am lucrat în aprilie, mai, iunie, iulie 1884 i la expozi ia anual a coalei de Arte Frumoase din München mi s-a dat pentru dânsa Medalia de Bronz. (...) În lunile iulie, august, septembrie i octombrie din vara anului 1884, am înv at a tip ri gravura pe metal în orele i zilele când nu era deschis Pinacoteca veche din München, iar când era deschis întruna am copiat tablourile: Madona della Tenta de Rafael, Elena Forman în ¾ bust f r mâini de Rubens, Fata, ¾ bust f r mâini de Greure i micul tablou de Van Dyck, portretul cu p l rie al amicului s u pictor de peisaje, unul din cele (mai) excelente de acest mare maestru. Aceste patru tablouri se num r între 71 d ruite de mine Pinacotecii din Ia i.

Plecând din München în ziua de 19 octombrie 1884, am sosit la Ia i unde m a tepta sup r ri destule, pe care le-am suportat cu ajutorul lui Dumnezeu. La 1 octombrie 1886, dând concurs, am ob inut catedra Desemnului de imita iune, la coala de fii de militari din Ia i, unde am func ionat 10 ani de zile, pân la 1 oct. 1896, când mi-am dat demisia din cauz de timp. La 1 octombrie 1892, b trânul Gheorghe Panaiteanu ie ind la pensie, am fost numit, f r s cer sau s doresc, director al Pinacotecii i al colii de arte frumoase din Ia i în locul s u. Am ocupat acest post timp de 9 ani, când am demisionat din func iile de profesor i director al colii i Pinacotecii, îns am mai r mas pân 22

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

la 1 iulie director, îns rcinat de minister, prin ordin special, pân s-a numit alt director, Em. Panaiteanu Bardasare. Sub direc ia mea s-a(u) mutat coala i Pinacoteca din vechea cas a coalei centrale de fete în localul Academiei Mih ilene, ce a fost apoi transferat spre a servi de instalare Pinacotecii i colii de Bele Arte. Eu i cu fostul secretar al coalei i custode al Pinacotecii, dl Alex.

Atanasiu, am avut mult de lucru i necaz cu transferarea localului, repara iile i mutarea tablourilor, statuelor i toat zestrea acestei institu ii. Retr gându-m din postul de director, am dat cu inventar în regul noului toate tablourile i statuile pinacotecii i a coalei, urându-i ca sub a sa direc ie s proogreseze coala, iar modesta noastr piancotec s se înavu easc cu multe opere artistice…

NOTELE AUTORULUI (1) (2) (3) (4)

(5) (6)

antiteze

Acestea mi le-a spus însu i tat l meu, C. D. Stahi. Î i zicea Ion de la Kilie, pentru c locuia în casa de la Biseric ; numele lui era Ion Stoica.

Ghigilic, un feliu de com nac cusut de pl pomari, care îl purtau noaptea boiera ii i preo ii ca s nu r ceasc la cap.

Un ducat sau un galben austriac este de 12 franci. Pe atunci era sistemul monetar vechi, un galben avea 37 lei cursul pie ii, iar în cursul (neclar – n. ed.) valora 32 lei.

Dou sute opt lei i treizeci i trei bani pe lun vine.

Premiul I are 150 galbeni, premiul II 50 galbeni, premiul III 25 galbeni – C. D. Stahi.

NR.2/2010

23

NOTA EDITORULUI Manuscrisul acestei importante scrieri memorialistice, datorate pictorului nem ean C. D. Stahi, aflat în posesia colec iei Emilia Milcoveanu (Bucure ti), ne-a fost încredin at, în copie, în martie 2009, de istoricul de art Maria Hatmanu, care l-a transcris dactilo cu mult acribie, în anul 1969, când – în calitatea sa de muzeograf al Muzeului de Art din Ia i –, preg tea prima ampl retrospectiv dedicat acestui veritabil maestru al picturii moldave, din 1970. A utilizat cu mare seriozitate materialul documentar pentru evenimentul amintit, realizând prima cronologie detaliat a vie ii i operei lui Stahi, precum i primul album cuprinz tor asupra activit ii sale. Câ iva cercet tori ce i-au urmat au r sfoit sau citat acest document retrospectiv, au re inut pasajele strict biografice, dar nu s-au încumetat s -l pun în folosul publicului larg.

Publicarea acestui op, pentru prima dat în fragment, înaintea unei restituiri integrale, va produce multiple surprize, atât cercet torului avizat, cât i degust torului de pictur , în general. Primul are prilejul s recepteze un destin artistic destul de liniar, dar dornic s se afirme pe trasee dificile, de migal i rigoare, pe fundalul unei epoci eruptive; cel lalt va fi fascinat de anumite „secrete” de atelier ale gravurii i picturalit ii, din perioada de trecere de la vechea alchimie manufacturier spre modernitatea industrioas .

Pentru noi, C. D. Stahi este primul mare pictor din galeria personalit ilor nem ene, oferind aici m rturii culturale pre ioase despre evolu ia i formarea sa intelectual , de la momentul uceniciei în preajma zugravilor de biserici, la cel al recunoa terii depline, la expozi iile din Bucure ti, în confruntarea cu gloriile sfâr itului de secol XIX i începutului de secol XX. Am nunte interesante ne sunt relatate în manuscris despre anii de studiu la München, despre profesorii de reputa ie i cursurile frecventate, despre lucr rile de atestare realizate. Prima parte este consacrat etapelor de formare i de activitate la catedr , în timp ce partea a doua inventariaz riguros opera, realizând totodat o sintez asupra genurilor i stilurilor abordate de-a lungul anilor. Avem imaginea unui perfec ionist, acumulând mereu, pân la maturitate, elemente de m iestrie i de subtilitate tehnic . Îi mul umim doamnei Maria Hatmanu pentru generozitatea gestului s u de a ne oferi acest material inedit, prilej de a-l restitui pe C. D. Stahi mediului s u de obâr ie. Men ion m c transcrierea a respectat întrutotul licen ele autorului, cu adecv rile ortografice i ortoepice ale actualit ii.

Cristian Livescu

24

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

REPERE BIOGRAFICE Stahi, Constantin D., pictor, profesor.

(14 noiembrie 1844, com. Dobreni, Neam – 18 iunie 1920, Ia i) Este înainta ul, încep torul, „str mo ul mitic” al întregii tradi ii plastice din inutul Neam , deschiz tor de drumuri i, totodat , reperul unei modalit i cu totul personale de a scenariza natura static , de a pune în dialog obiectualul i de a-l transfigura riguros în pictural, modalitate care va marca evolu ia genului la noi. Migala sa legendar , efortul de a reproduce cu fidelitate – recurgând adesea la lentile puternice – am nuntele cele mai subtile, cutele vechimii sau textura ceasloavelor, au incitat pân târziu voluptatea mimetic a genera ii întregi de arti ti, împreun cu un intimism de atelier, o vraj tainic a alchimiei lucrurilor, acestea cât mai distan ate ca factur .

Provine dintr-o familie de preo i, bunicul s u fugind din Basarabia de frica t tarilor i stabilindu-se în mun ii Neam ului, pe la 1760, cam în acela i timp cu kieveanul Paisie Velicikovski, cel ce venea dinspre Muntele Athos s cultive i s revigoreze monahismul, la M n stirea Neam , prin mi carea spiritual-cre tin isihasm.

Stahie era numele de botez al bunicului, iar mai târziu fiului s u, devenit preot la Cr c oani, nu departe de Agapia, i-a pl cut atât de mult sonoritatea, încât i l-a adoptat ca nume de familie. Constantin Stahi se na te în comuna Dobreni, lâng Piatra Neam , al cincilea copil al Mariei, n scut Ciocoiu, localnic , 32 ani, i al preotului Dimitrie, 40 ani. Înainte de a împlini ase ani, înva la coala din satul natal, ceaslovul, psaltirea i cânt rile biserice ti, sub îndrumarea lui Panait Negrea, apoi va urma câteva clase la coala Domneasc de pe lâng Biserica Sf. Ioan din Piatra Neam . Tat l vrea neap rat s urmeze tradi ia familiei i-l trimite în 1854 la Seminarul de la Socola din Ia i. În vara anului 1857 este realmente entuziasmat de felul în care doi me teri zugravi, veni i special de la Ia i – Iordache Nicolau i Petro Mariani –, a tern sfin i pe pere ii bisericii din Dobreni. Cere s uceniceasc pe lâng cei doi, mai ales c nu trecuse neobservat înclina ia sa pentru desen, încât în anul urm tor, trecând peste îndemnurile prudente ale p rin ilor, Stahi se hot r te s îmbr i eze cariera de pictor, o vreme ca înv cel sârgâincios în atelierul lui Iordache Nicolau, apoi ca auxiliar în echipa aceluia i la zugr virea catapeteasmei bisericii Sf. Nicolae Domnesc din Ia i. Între timp, în lumea artistic din capitala Moldovei se produseser , dup Unirea Principatelor, muta ii importante. În 1860 luau fiin Muzeul de pictur i coala de arte frumoase (gândul mai vechi al lui Gh. Asachi!), iar Gh. Panaiteanu este numit, prin decretul nr. 549 /29 aug.1860, director al Pinacotecii din Moldova. Artele vizuale i cu deosebire pictura se profesionalizeaz i se laicizeaz totodat , se desprind de me te ugul canonic grecoslavon, destinat strict împodobirii incintelor biserice ti. În august 1862, tân rul Stahi se las influen at de colegul s u Gh. Ulinescu i se înscrie la coala de arte frumoase din Ia i, având profesori pe Gh. Panaiteanu-Bardasare i Gh. Schiller, cel ce f cuse parte din comisia de recep ie a picturii executate de N. Grigorescu la M n stirea Agapia. Tân rul din Dobreni se impune curând drept cel mai str lucit student al primelor promo ii de absolven i ai înv mântului, ob inând premii de inut la expozi iile organizate anual (1863-1867). Dup absolvire, devine profesor de caligrafie i desen la Seminarul „Veniamin Costache”. La recomandarea lui Gh. Costa-Foru, ministru secretar de stat în justi ie, care intuie te în el un talent cu mari resurse, ce merit cultivat, Stahi este propus împreun cu Emanoil Bardasare, nepotul lui Panaiteanu s - i continue studiile în Germania, la Munchen, în noiembrie 1871 (i se acord o burs de 120 lei pe trimestru).

La 27 de ani intra prin concurs la „clasul desemn dup natur , capete i corpuri nude”, a antiteze

NR.2/2010

25

profesorului Anshutz, iar dup un an în clasul de colorit a lui Alexander Wagner de la Academia de Belle-Arte münchenez . Se preocup în mod deosebit de gravur , pe care începe s o practice cu mult d ruire. În Pinacoteca din Ia i se afl o serie de asemenea opere care v desc dorin a de acomodare cu tehnici evoluate de expresivitate artistic . În atmosfera rigorismului nem esc, în l872, realizeaz primele naturi statice, sub îndrumarea profesorului Wagner, iar progresele sale nu trec neobservate: colegiul Academiei îi acord Men iune onorabil , la 25 iulie l872, ceea ce îi d curaj lui Stahi s expedieze curând în ar , la Ia i, dou naturi statice care marcheaz o noutate cert în evolu ia sa: C r i, jurnale i Valiz , ghete, p l rie. Faima unui alt Stahi, f când epoc prin priceperea în elaborarea naturilor statice, se face sim it într-un domeniu în care promite s devin un adev rat maestru. În 1874, Panaiteanu îl sus ine acerb în ob inerea, f r concurs, a catedrei de gravur i xilografie de la Ia i, dar Stahi nu vrea s se întoarc neap rat acas : perfec ionist, tie c mai are înc multe „secrete” de p truns. Î i prelunge te bursa de studii i frecventeaz atelierul lui Johann L. Raab, unde d un veritabil examen de „clasicist”, executând o copie dup Coborârea de pe cruce a lui Rembrandt. Când revine în ar , în 1878 (avea 34 de ani), era aureolat cu mai multe medalii ale Colegiului academic din München, în special pentru gravura Cap de b rbat, dup G. Edelinck, cu care particip la câteva expozi ii, fiind elogiat i de presa bavarez (v. Suddentsche Presse, 11 apr.1876, nr. 35). Se c s tore te a doua oar , de data aceasta cu fata protectorului s u, Dora Panaiteanu (prima so ie, Sofia, n scut Caragiani, murise, bolnav , la München) i î i spore te notorietatea cu particip ri la evenimente expozi ionale în Bucure ti – cum ar fi Expozi ia de arte i industrii, din 1880; Expozi ia arti tilor români în via , din toamna anului 1881, unde are prilejul s se confrunte cu câ iva dintre pictorii no tri coli i în Occident – Th. Aman, N. Grigorescu, Sava Hen iu (ob ine i o medalie Bene merenti); sau la expozi ia de grup de la galeria Stavropoleos, din vara anului 1882, când vinde mai multe lucr ri, iar cu banii ob inu i pleac din nou la München, unde parcurge o nou experien ini iatic , la Kunstgewerbschule (Academia de arte aplicate), unde studiaz cu profesorii Hans Wolf pentru xilogravur , Seeberger la perspectiv , Barth, la desen i studiul dup natur , i dr. Rudinger la anatomie. Un scurt popas la Paris, în acela i an, se soldeaz , cu o experien vizual deosebit , artistul ocolind experimentele sau cânt rile novatoare, în favoarea aprofund rii unor practici deja cucerite. În tehnica xilogravurii execut o serie de lucr ri care îi aduc satisfac ie, încuviin ate de exigen a lui Hans Wolf, autoritate european la acel moment în materie: Madona – Sfânta în rug ciune (copie dup Murillo), Cap de b rbat (dup Albrecht Dürer), Autoportret, Portret de b rbat (dup Holbein), Bustul unui general englez, Un privitor pe cheia u ii, Un castel. Pentru gravura Dejunul, ob ine o medalie acordat de Academia de arte münchenez . Se întoarce definitiv în ar spre finele anului 1884, dar anii urm tori vor fi destul de confuzi, în ceea ce îl prive te pe artist: nu se bucur de recunoa terea pe care i-o dorea, rela iile cu mentorul s u Gh. Panaiteanu-Bardasare cunoa te asperit i (divor eaz de fiica acestuia, Dora), ocup posturi profesionale obscure. Î i ia un interval de r gaz i se retrage în meleagul natal, unde i se încredin eaz zugr virea Bisericii din Negre ti, de lâng Dobreni-Neam , realizând aici peste 80 de icoane i auritul catapeteasmei. E un interval în care întreaga experien a pictorului este pus în valoare: zugravul ini ial, portretistul, miniaturistul, „copistul” dup lucr ri celebre, desenatorul exact, pasionatul de detalii esen iale, glosatorul de elemente „culte”, savante, de unghere i siluete – toate sunt puse în valoare într-un exerci iu canonic de mare acurate e.

Deceniul ultim al secolului 19 debuteaz nefast pentru Stahi (îi moare cea de-a treia so ie, la 39 de ani), dar cerul destinului se însenineaz în 1892, când este numit în

26

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI postul de director al colii de arte (viitoarea Academie de Arte frumoase) i totodat al Pinacotecii ie ene (prin Decretul-ordin nr.3567/13 nov. 1892), în semn de recunoa tere a talentului i activit ii sale de pân atunci. Va de ine aceste func ii r stimp de 10 ani (înlocuit în 1901 de Emanoil Bardasare, nepotul lui Gh. Panaiteanu), deceniul cel mai prodigios i în crea ia pictorului, care realizeaz acum piesele sale reprezentative de natur static : Obiecte necesare pictorului, Natur moart , joben; P l rie, baston, m nu i, c r i; Pe o lavi p l rie, baston;Natur moart , obiecte biserice ti, Natur static , c r i de joc, Natur static , c r i, album, lup – datate 1894. Pictorul începe numeroase lucr ri pe care le finalizeaz dup 1900, unele cu perioade lungi de lucru. De altfel, dup 1900 se observ înclina ia spre naturi moarte vegetal-florale sau ale rodniciei, în uleiuri elaborate „polifonic”, în „voci” cromatice care se a tern în ansambluri ale luminozit ii. Stahi e un model i un deschiz tor de drumuri în „ingineria” viziunii statice. Integrarea obiectelor de cult, cu specific ortodox, în aceast imagine constituie suportul de inedit al lui Stahi în plastic . Tematica savamtecleziastic a deprins-o în preajma profesorului Schrandolf, aerul de mister manierist d inuind dinspre Italia i Germania secolului XV-lea. Fra Giovanni da Verona avea vrafuri de c r i închise sau deschise în stranele pictate de el, laolalt cu diverse obiecte de cult, Stahi actualizând aceast scenografie i piletându-i simbolurile spre în elesuri depline. Tema c r ii – a Logosului mereu deschis, mereu rev rsând în elepciune – este sus inut de o obiectualitate activ : sfe nicul sugereaz temporalitatea, obiectele pentru proscomidie trimit la sfintele taine i Taina Cuminec turii, albumele ofer un dialog între arta picturii i fotografie, dup cum tot de origine manierist este aducerea în spa iul dens al tabloului a unui alt tablou, ca „martor” sau ca „voce” de contrast. Este demn de remarcat c la începutul acestei pasiuni pentru natura static , pictorul aducea în evantaiul reprezent rii piese cu caracter boem, inducând o und de ironie, cum se întâmpla în uleiul pe pânz din 1872 (elaborat la München), unde al turi de uzualit i din cotidian – un ciocan, o can de sticl , o p l rie, o geant de voiaj, o cuvertur , o caraf de metal etc. autorul introduce o gheat cu pingeaua spart , dovad a precarit ii existen iale figurii, dar i a punerii în contrast a detaliilor.

Lucrarea absolut antologic se afl la Muzeul Na ional din Bucure ti.

Modalitatea va putea fi reg sit i în Natura moart cu c r i de joc (ulei pe pânz , 1907) unde este v dit dialogul ironic între ceasloavele din fundal – masive, grele de în elepciune, i asaltul profanului, a seculariz rii, al turi de Gh. Popovici, Em. P. Bardasare i D. Tomescu. Succesul care îi confirmî faima la Bucure ti se produce în 1905, la Expozi ia jubiliar general român , unde i se accept s participe cu 12 lucr ri, ob inând Medalia de aur a manifest rii. În mai 1907, doneaz Pinacotecii din Ia i 54 de

antiteze

NR.2/2010

27

tablouri din crea ia sa „ca s -l reprezinte sub toate aspectele”. Lucreaz apoi la redactarea memoriilor – „Via a i activitatea artistului Constantin D. Stahi, scris de el însu i, pe când era în etate de aizeci i ase de ani, în Ia i, 1909”. În 1912, particip cu trei xilogravuri la Expozi ia retrospectiv a colii de arte frumoase din Ia i. Cu prilejul Salonului oficial de pictur i art decorativ al colii de Belle arte din Ia i (17 mai 1916) este invitat s expun al turi de Acontz, Tonitza, Maticescu, Helte, la pu in timp donând alte apte lucr ri importante Pinacotecii i colii. Între 20 febr. – 20 martie 1920, e prezent cu o expozi ie cvazi retrospectiv în salonul Art din Bucure ti (Str. Frauklin), cu 25 uleiuri – majoritatea naturi statice – În acela i an „la 18 iunie, orele 10 înainte de amiaz , a încetat din via în casa sa din strada B rboi nr.3, d-l Constantin Stahi în vârst de 76 ani, l sând prin testament unicii sale fiice, Viorica Stahi, c s torit Atanasiu, bunuri inventariate de Tribunalul jude ului Ia i (Arhivele Statului Ia i, Fondul Trib. jud.

Ia i, dos. 132/1920, f.2). Într-un bilan întocmit de artist, el trage linie i î i calculeaz realiz rile între 1862-1909: 300 desene dup modele antice, peisaje, reproduceri, 445 picturi originale, 79 copii în ulei (dup Rafael, Rubens, Greuze, Van Dyck), 73 restaur ri de tablouri, xilogravuri. Opera sa e considerat „realist , de o puternic amprent münchenez ”. Catalogul Galeriei Na ionale, Pictura, Secolul XIX, Bucure ti 1975, p L XIII. Portretele în num r foarte mare, precum cele f cute lui Gh. Asachi, Mihai Eminescu, Vasile Conta, Elena Cuza, Gh. Panaiteanu etc., aduc spre zilele noastre chipuri i expresivit i care – datorit talentului Gheorghe Asachi i exactit ii artistului – intr în sfera exemplarit ii documentare.

C. D. Stahi a influen at puternic devenirea picturii din Moldova, dar i din ansamblul celorlalte provincii române ti, dac accept m c tradi ia reprezint con tiin a unei identit i, filonul construc iei sale, dep ind simpla enumerare a vestigiilor. Este inclus, uzual, între promotorii academismului ie ean, al turi de Gh. Panaiteanu Bardasare, Gheorghe Popovici, Emanoil Bardasare, A. D. Atanasiu. Pentru tinerii abia veni i, ca studen i, în capitala moldav – Camil Ressu, N. N. Tonitza, tefan Dimitrescu, C. Bacalu, Stavru Tarasov – garnitura profesorilor p rea una „învechit ”, „dep it ”, anacronic , fa de avântul spre noutate pe care îl luase arta european la grani a dintre secole i care se resim ea i la noi, prin Grigorescu i Andreescu (acesta disp rut prematur). Între ei, C. D. Stahi reprezenta altceva totul plecând de la refuzul s u de a adera la una din cerin ele academismului: materia compozi ional trebuia s recurg la figuri mitologice sau la tematicul efigiilor antichit ii. Ca semn de suveran repudiere a unei asemenea norme, Stahi se dedic tocmai unui gen desconsiderat i marginalizat de conformismul scolastic, anume natura moart . Maniera hiper-realist i rigoarea planurilor ineau totu i de domeniul vetustului, în ciuda faptului c din filiera olandez sau dinspre Chardin încerca s aduc acel „scenariu” al comunic rii vocilor i vârstelor reprezentate de fiecare obiect, precum i prin includerea unor elemente de contrast care s înt reasc ideea de refuz al prejudec ilor. Ast zi, tocmai aceast latur a delect rii u or libertine, încercând o re ea de semnifica ii original , rezist din pânzele lui Stahi, plus o und de parfum de cas patriarhal , cu mobilier greu i unghere delicate, unde se afl , orânduite cu aparent neglijen , lucruri orfane de afec iune. De aici lipsa de lirism observat de unii comentatori, ci doar înc rc tura glacial-expozitiv , „colocvial ”, din interiorul tabloului, reproducând fidel „uneori pân la iluzionare, factura materialelor din care sunt confec ionate: piele, lemn, metal, por elan etc., dar obedien a exagerat fa de motiv, ale c rui detalii le reproduce cu bun me te ug, nu-l ajut s transfigureze

28

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI realitatea” (v. Vasile Florea, Arta româneasc modern i contemporan , 1982, p.104105).[C. D. Stahi nu era un mentor prea popular pentru studen i; efectul modalit ii sale picturale s-a produs nu imediat, creind coal , ci în timp, suscitând o atitudine administrativ sau una polemic . Arta gravurii, în care era maestru, deprinzând „secretele tehnicii în lemn sau în metal din atelierul de la München al lui Adolf Menzel, a fost în oarecare m sur transmis mai departe. Stahi considerându-se deplin ini iat în tehnica spectaculoas a clar-obscurului, într-un moment când aceasta nu se mai bucura de nici un interes pentru tineri, aten i mai degrab la nout ile de expresivitate din occident. Era un anacronic, împreun cu tot academismul ie ean, speran a de receptivitate pozitiv fiind undeva, în viitor, când valorile se vor „a eza” istoricizate. „Omul acesta cu p r epos, cu barba scurt i must i bogate – îi reconstituie fizionomia Petru Comarnescu – avea ceva de arici. Era sfios i modest, închis în sine, punând totul în art pe seama me te ugului, a tehnicii, pe care – zicea el – nu ajungi niciodat s o st pâne ti deplin. Nepl cându-i trând via, Stahi s-a îndeletnicit i cu repararea tablourilor vechii pinacoteci ie ene. St tea cu orele în muzeu, scrutând tehnica b trânilor mae tri. Avea o devo iune aproape sacr pentru ei i se sim ea deosebit de folositor, restaurându-le operele deteriorate de vreme ori de întâmpl ri vr jma e. Era ca o umbr a lor i încerca o mare bucurie, reproducând în gravur chipuri de Murillo, Guido Reni, Boucher, Philippe de Champaigne” (v. N. N. Tonitza, Editura Tineretului) 1962, p. 39). [În m rturiile lui Camil Ressu, profesorul obi nuia s spun studen ilor: „Pentru a face ceva serios în art nu ajunge o via de om! Mi-e mil de voi c v încumeta i a a deodat , s imita i ce vede i în fa a voastr , f r a st pâni tehnica...

Sim irea f r tehnic nu face dou parale...” Din acest pasaj, putem reface lesne concep ia lui Stahi despre art : tehnica este primordial în ini ieri; perfec ionismul (artistul are mereu ceva de descoperit); efectul de imita ie constituie regula de aur a picturii; imitarea clasicilor e prima datorie a oric rui discipol; în art , graba este d un toare. În elegem din aceast profesiune de credin lapidar de ce Stahi i-a prelungit studiile pân târziu, spre 40 de ani, iar lucr rile sale au avut, în majoritatea cazurilor, perioade mai lungi de realizare. Pictura de interior a bisericii din Negre tiNeam ocup un loc spacial în activitatea lui C. D. Stahi.

(Documentar realizat de Cristian Livescu)

George OPRESCU „VEDEA CLAR, DAR VEDEA TOT, ABSOLUT TOT” În pragul secolului XX, la Ia i, artistul în jurul c ruia se concentreaz simpatia publicului este Constantin D. Stahi. Un coleg al acestuia, Gh. Ulinescu, bursier i el la München este un artist mediocru. Stahi este mult mai talentat i mai con tiincios. Într-un fel, este unul din cei mai personali pictori ai no tri, autor mai ales de naturi moarte, în care obiectele religioase – Stahi era str nepot, nepot i fiu de preot – sunt tema cea mai des tratat . În oricare din ele se recunoa te de departe mâna lui, concep ia lui, natura lui a a de deosebit .

Autorul lor este un om timid, un provincial cu tabieturi, care trebuie s fi ie it rareori din cas , printre oameni i care picteaz tot ce-i iese înaintea ochilor, cu o r bdare nesfâr it , m runt, mig los, într-o gam în care griurile „rosé” in un loc important. Urma de pensul se a terne lâng urma de pensul , f r grab i f r avânt, ca într-o broderie monoton . Vedea clar, dar vedea tot, absolut tot. tie antiteze

NR.2/2010

29

îns s redea ceea ce vede: forma, volumul, materia din care sunt f cute lucrurile. Toate îl intereseaz îns deopotriv , c ci toate sunt puse, cu o indiferen exasperant , pe acela i plan. Î i impune s ne fac s sim im exteriorul obiectelor i pentru aceasta nu se d în l turi de la nimic. Un sentiment straniu ne cuprinde la vederea acestor tablouri, toate la fel, semnele exterioare ale unei existen e monotone i triste, una din acele vie i care nu cunosc nici un moment de plenitudine, peste care provincia a întins cea a ei amor itoare.

Stahi s-a n scut la 14 noiembrie 1844, la Dobreni, în Neam . Era fiu de preot. Str bunul s u, preot i el, venise din Basarabia, prin 1760, de frica t tarilor. Se numea Stahie, cu numele de botez. Mai târziu fiul s u, preot la Cr c oani (Neam ) a adoptat acest curios pronume ca nume de familie. Stahi, talentat la desen, devine unul din cei mai str luci i elevi ai colii de Arte Frumoase din Ia i. Dup terminarea studiilor, Panaitescu îl trimite, împreun cu nepotul s u Emanoil Bardasare, la München. Aici el a fost atras mai ales de gravur , pe care o practic cu toat c ldura de care este capabil un om atât de lipsit de pasiune. A f cut gravur , cu d lti a, poate plan ele cele mai fine, cu cele ale lui Gabriel Popescu, din Bucure ti, din câte s-au s pat la noi, aquaforte onorabile, îns mai pu in reu ite, i gravuri în lemn. Pinacoteca din Ia i posed o fumoas colec ie din aceste opere, în care darurile de artist con tiincios i plin de r bdare ale lui Stahi apar în lumin favorabil . Ce ne intereseaz pe noi sunt picturile sale. Tot în galeria ie ean ni se ofer prilejul de a le analiza. O sal întreag , cu pânze pe mai multe rânduri, este exclusiv consacrat acestui pictor. Întâlnim còpii dup tablouri de al ii, compozi ii cu subiect na ional i nenum rate naturi moarte, de toate calit ile. Ceea ce lucrase la Munchen prezint , parc , mai mult vigoare, e mai p stos tratat, mai interesant pictat: Un cap de bavarez, din 1872, o natur moart , din acela i an. Printre cele executate în ar , cel mai cunoscut este portretul reginei Elisabeta, purtând în cârc pe fiica sa. Între naturile moarte, una din 1888 este poate ce se vede mai frumos în opera lui Stahi. Restul, decent, îns monoton i plicticos; în fond, mediocru. Vina acestei impresii cu care p r sim sala, o are poate i felul în care sunt prezentate lucrurile. Stahi nu ofer destul varietate de subiect sau de fel de tratare, ca s putem suporta atâtea tablouri, de mâna sa, puse unul lâng altul. Moare în 1920.

(Din Pictura româneasc în secolul al XIX-lea, Editura Meridiane, Bucure ti, 1984, p. 260-262) Dumitru BEZEM SIMPL PLEDOARIE - INDIVIDUALITATEA ARTISTULUI (din însemn rile unui pictor) Mitologia artei române ti alimenteaz nostalgia pentru începuturile întemeierii limbajului ei propriu, înc rcat de har i iluzii. Ca i în literatur , unde modernitatea este în eleas i prin dezb rarea de scrierea cu litere chirilice, tot a a în pictur a gândi române te însemn, în secolul al XIX-lera, a dep i formula

30

MARI PICTORI NEM ENI – C. D. STAHI

academismului limitativ din punct de vedere al înnoirilor expresive, al tehnicii i op iunilor tematice.

Un exemplu nu lipsit de particularit i conotative îl constituie remarcabila personalitate a pictorului i gravorului C.D.Stahi. Calit ile sale excep ionale, dialogul cu mae trii de odinioar , resursele sensibilit ii artistice îl vor îndep rta treptat de influen ele academismului münchenez. Contemporan cu Grigorescu i cu mul i al i arti ti importan i, C.D.Stahi nu are dezinvoltura tu ei i nici vioiciunea imaginativ a acestora. Am fost pentru început pl cut marcat de faptul c s-a n scut în inutul Neam ului i c a pictat biserica din Negre ti.

Tot într-o biseric , Sf. Ioan din Piatra Neam , am remarcat luicrarea sa Binecuvîntarea pîinii i a vinului- copie dup Carlo Dolci (în dou versiuni); splendidele naturi statice: Obiecte pentru proscomidie, Portocale, l mîi, ceainic, sticl cu rom, C r i, album, lup , mere, pere i zarz re, Pere verzi pe mas i B trîn cu pip i pahar (Gr dinarul) - aflate la Muzeul de art din Piatra Neam , sau cele din muzeele din Ia i i Bucure ti. Toate acestea m-au condus la aprecieri asupra valorii de patrimoniu a operei acestui mare artist.

Meticulozitatea tehnic , echilibrul i discre ia abord rii tematice, îl apropie pe de sensibilitatea marilor flamanzi, creatori de încânt toare naturi statice, precum i de uluitoarele în frumuse e i condensare tehnic ale imagini ale lui Chardin. Pentru pictura în sensul i în limitele timpului s u, C. D. Stahi nu poate fi judecat cu intoleran i nici deposedat de locul i rolul de artist de frunte al sec XIX. M aflu printre cei care pledeaz pentru diversitate în art , garan ie a libert ii fenomenului; i c se poate atribui : Non omnis moriar (nu voi muri de tot) oric rui artist. Într-o viziune u or romantic , afirm c r mâne fascina ia unei cotegorii speciale, cea a arti tilor pentru meserie i tehnica consacrat a mae trilor, în în elesul aplicat al criticilor, istoricilor de art precum i a colec ionarilor i dealerilor de art . Minimalizarea tradi iei i în special a unor perioade din istoria artei române ti contribuie la falimentarea ideii de continuitate în crea ia noastr plastic , s r cind acea viziune integratoare a actului de crea ie. S mân a experimentului, a avangardei este definit tocmai în c ut rile înainta ilor. Pentru mul i creatori tineri un anume soi de “analfabetism” plastic face voiajul lor cultural pauper prin multe din datele lui generatoare i îl accentueaz sporit în superficialitate i e ec.

Cu un minim ”sacrificiu” nu e de mirare c , evitând compromisul pasti ei, câ iva tineri arti ti au g sit c i de recuperare a prodigioasei mo teniri tematice i tehnice a unui trecut nu prea îndep rtat artistic (ars longa).

Cum ”vorba i scrisul pot exprima imperfect i cu dificultate” (Pallady), s l s m artei adev rate virtu ile ve nicei fascina ii i înnobil rii.

antiteze

NR.2/2010

31

Emilian GALAICU-P UN

DUS-ĂŽNTORS, O ZI 1.

Tonul: „A l’autre bout de la ligne j’entends ma propre peur�

(Bei Dao, Accents du terroir) Func ionara de la Po ta Central i-a Întors formularul abia aruncându- i ochii pe textul telegramei: „Nu În eleg ce scrie aici! În ce limb -i?...� „Latin �, ro i tân rul, „‌ i se cite te: Ave Maria gratia plena�. „Scrie-o ruse te!

Urm torul‌� i astfel din pasa fetei de la ghi eu, nu f r contribu ia telegrafistei care-a pus i ea mâna, po t ri a unui sat din sudul Moldovei se porni s -i Înmâneze destinatarei – o student de la Litere venit -n vacan a de var acas la p rin i – cea mai neobi nuit telegram din câte i-a fost dat s primeasc vreodat În cei n’ pe ani de slujb la stat: „ �. Nici organele competente (cite te: KGB-ul) nu- i aminteau s fi interceptat un text atât de la suprafa – În apropierea satului, la doar câ iva kilometri, se afla un aerodrom militar; Îns i grani a cu ara-Vecin - i-Prieten trecea la o azvârlitur de b –, i care sc pa totu i decript rii: de bun seam , ce vroia s zic acest „ �; pe cine urma s ia ostatic perechea de Îndr gosti i ca s revendice un avion pentru a p r si spa iul aerian al URSS? Deloc neglijabil, faptul c tat l b iatului fusese ofi er În trupele aeropurtate, chiar dac pe linie politic , doar complica ecua ia: de unde toate cuvintele p reau cunoscute, de unul singur puteau fi siguri c i-au aflat În elesul deplin – pe fat o chema Maria.

Musica, a a i se spunea În familie; „de la Moussique avant toute chose�, o Întâmpina el la facultate. Nici ea n-a priceput ce anume spunea telegrama, decât c tân rul longilin se gânde te la dânsa – dovad , cele patru scrisori primite În ultima s pt mân la care Înc n-a r spuns –, iar dragostea este un sentiment În l tor. Nu-l iubea, se l sa curtat de ochii lumii – mai presus de sentimente punând arta discre iei, În varianta autohton : „ce-au s cread /spun ceilal i?�, cultivat În familie dup revenirea acesteia din Siberia. Oricum, rela ia Îi 32

PROZ

convenea din toate punctele de vedere: pe de-o parte, avea i ea ca toate fetele de vârsta ei un cavaler „oficial�, i Înc unul râvnit de majoritatea colegelor, fie i pentru c era or ean, dintr-o familie bun ; pe de-alta, tân rul se ru ina ca o fat mare – nu c s -i cear „de futut�, cum povesteau altele c ar fi p it cu iubi ii lor, i Înc Înainte de a fi cerute În c s torie, el nici m car nu Încercase s-o s rute. O petrecea dup lec ii la c min, a teptând-o apoi s ias – ea promitea c i las doar c r ile! –, un sfert de or , jum tate, trei sferturi, timp În care fata sporov ia cu colegele de camer , punându-i r bdarea la Încercare, pân când vreuneia dintre ele i se f cea mil de b iat: „Ie i, fa, odat – nu vezi c tea teapt ?! Al meu ar fi fumat deja un pachet de ig ri‌� Se l sa convins cu greu, dar ar fi s rit ca ars s fi schi at doar cineva cel mai mic gest la adresa lui.

Cu telegrama În mân , Înc se gândea dac face s i-o arate mamei sau nu, când mili ianul satului b tu la poart . „Nu-s acas �, r spunse fata crezând c -i vorba de p rin i. „Cu atât mai bine. De fapt, tocmai de tine am nevoie�, i ar t cu capul spre telegram : „Ce- i scrie?� Instinctiv, fata strânse hârtia la piept, nu f cu Îns nici un gest de Împotrivire când b rbatul i-o smulse din mâini. „ �, recit ea strângând din umeri. „ tim asta, nu se l s impresionat omul legii, dar ce vrea s spun ?!� Abia atunci fata observ c telegrama a fost trimis acum dou zile (de ce o fi Întârziat atâta?!): „E o felicitare – de ziua mea de na tere!� „ i ce- i dore te?�, mai mult se Întreb , decât o, cons teanul. „Într-adev r, ce vrea de la mine?�, se gândi ea, oarecum surprins c nu i-a pus niciodat problema pân acum, când, f r a mai a tepta

antiteze

NR.2/2010

33

r spunsul fetei – „Nimic!?...� –, gradatul o anun telegrafic: „Trebuie s dai o declara ie, În scris�.

De unde timp de-o s pt mân Încheiat nu a g sit barem un sfert de or s -i r spund la niciuna din cele patru scrisori, acum se vedea silit s pun pe hârtie o poveste care nu era a ei, chit c se l sase antrenat – tocmai prin nonac iune! – În toat daravera. Nu se avea cu scrisul, iar istoria familiei sale – atât pe linie matern , cât i pe linia patern –, deportat -n Siberia În urma unor denun uri nici m car semnate, era suficient de gr itoare ca s mai pun i ea mâna pe stilou. Dincolo de nepl cerile la care te puteai a tepta de la o declara ie c reia i se d dea curs, frica medalistei de ieri În fa a lucr rii de control neanun ate, i deci nepreg tite, Îi paraliza toate sim urile, astfel Încât În urm toarele minute nu f cu decât s clipeasc nedumerit , ca i cum i-ar fi dorit ca literele s se desprind de pe pleoape. Degeaba to i poe ii lumii comparau genele iubitei cu condeiele, care mai de care mai inspirat, ale ei erau tot atâtea arcuri ale unor evantaie cât ni te frunze de palmier cu care s - i acopere fa a. Nu se vedea scriind, nici lui, nici despre el – lui, de team c nu ar avea ce-i spune; Îngrozit c i-ar putea sc pa mai mult decât trebuie, despre el, i Într-un caz i-n altul f r de voie. i nici scris , cum ap rea În versurile tân rului – insuficient de individualizat ca s se recunoasc Întocmai, totu i destul de prezent ca s fie privit ca atare de colegele ei. În sfâr it, dac ar fi s descrie rela ia lor, cel pu in din unghiul ei de vedere, s-ar cuveni s lase pagina de nea(tins), eventual punând o dat – 17 ianuarie 1983 – În col ul drept de sus, ziua În care el a scos-o la o plimbare, În plin sesiune, sub un motiv uitat din mers. Doar c mili ianul satului Îi ceruse altceva – s dea o declara ie prin care s-ar desolidariza de inten iile tân rului legate de trecerea frauduloas a grani ei, dup ce vor fi deturnat o curs aerian . Ceea ce ar fi Însemnat s recunoasc pe fa c ei doi sunt În ele i, când În realitate nu punea mare pre pe cuvintele lui, fie rostite, fie scrise.

NeÎncrederea ei, cultivat -n sânul familiei, În vorbe frumoase – iar „ � suna Într-adev r În l tor, cerându-se pus pe muzic – Î i g sea confirmarea În chiar aceast declara ie cu gust de autodenun are pe care trebuia s-o redacteze din cauza lui, dac nu cumva Împotriva celui drag – fiindc oricum Îi era, de i nu i-ar fi m rturisit-o pentru nimic În lume –, contre coeur.

Tot amânând momentul când se va a terne pe scris – avea toat ziua Înainte, gradatul urmând s treac pe la ei abia spre sear –, brusc o str fulger o premoni ie: dac pe ea, care nu tie nimic nici cu spatele, au reu it s-o bage-n boal , ce-i fac lui, cel care a pus la cale totul, acolo În Ch- u, În chiar clipa asta?!

C pedeapsa pentru orice ar fi f cut este Înscris În chiar felul de a fi al fiec ruia, el unul o tia ca nimeni altul – gr bit s - i tr iasc , dac se poate cu anticipa ie, clipa, era mereu pus s a tepte cu orele, uneori i cu zilele. De cel pu in o s pt mân , nu avea stare: nici m car umblatul la „Nadiu a� – cum Îi zicea cu drag Bibliotecii Republicane din Ch- u „N. K. Krupskaia� – nu-l mai consola, de unde În prima lun de vacan fur nedesp r i i. Compania c r ilor Îi devenise indispensabil – citind pe rupte, tr ia tot atâtea experien e de m rime natural câte capodopere Îi ie eau În cale; acum Îns ar fi l sat fraza la jum tate 34

PROZ

– tocmai el, care aflase „c nu ai dreptul s deschizi o carte dac nu te angajezi s le cite ti pe toate� – la cel mai mic semn de via , al ei. Pornire cu atât mai paradoxal , cu cât În prezen a fetei gându-i era mai mult la lectura Întrerupt din cauza ei când, de dragul lui, ar fi putut foarte bine merge Împreun la bibliotec . Înainte de a se Închipui cu ea Într-un pat – desigur conjugal, dat fiind educa ia fetei, dar i extazul lui care n-o scotea din Fecioara Maria – se visa la aceea i mas de lucru, În micu sal de literatur str in a „Nadiu ei�. Nu peste m ri i ri, nici la cap tul lumii – femeia vie ii lui trebuia s -l caute anume aici. Or, ghemul pe care i-l pusese, tot el, În mâini p rea uitat de ea În poal , neatins, doritul fir al Ariadnei dovedindu-se de fapt un fir Bickford aprins la un cap t, al lui, ce avea s -i arunce În aer t cerea minat . i atunci cobora În sala de muzic de la parter, unde, cu c tile puse pe urechi, se Închipuia comandantul unui avion supersonic, Tu-144 sau Concorde, pilotând pe arii de Mozart, Beethoven sau Chopin. Lipsit de orice cultur muzical , se l sa ghidat dup ureche, ascultând „hiturile� clasice cum ar fi Fantezie i Fug Sol minor, Simfonia 40, Sonata lunii etc., etc., iar de curând i Ave Maria, al c rei prim vers – atâta latin Înv ase i ei la Litere cât s transcrie f r gre : „Ave Maria gratia plena� – Îl purta pe buze În chip de s rut promis, s i-l dea fetei. Doar c , de mai bine de o s pt mân , ea nu se r spundea – f r nici o explica ie. La fel cum, În Ch- u, putea s nu ias deloc, dup ce c el a a teptat-o o or b tut În fa a c minului nr. 7. Punctual În toate, sentimentul timpului Îi disp rea cu des vâr ire când era cu el – cel mult se aflau Împreun În acela i spa iu, unul lipsit de evenimente. Doar distan e – de acoperit (Între lucruri) sau de pus (Între oameni) –, iar acum i distant , la propriu.

Când nu- i afla locul nici În c r i, singur mersul pe jos, pe distan e din ce În ce mai mari, era de el – niciodat Îns la pas de promenad . (Nu se avea cu engleza!) Felul În care p ea, cu tot corpul, te f cea s te gânde ti la B rbatul mergând al lui Giacometti, cu care se sim ea „ � 1. Odat pornit mecanismul, nimic nu-l mai putea opri – ca i cum tot acel timp pe care-l pierduse a teptând-o degeaba urma s -l recâ tige, În kilometri, la un curs de schimb bun. Mi carea Însemna nu atât via , cât fuga de via , cu problemele ei.

Una nu mai suferea amânare, dup ce c patru scrisori i o telegram trimis acum dou zile În loc s rezolve situa ia, mai mult au complicat-o. Ce-ar fi putut s i se Întâmple unei fete de la ar , care- i petrece vacan a de var acas la p rin i, Încât s nu-i r spund ? i cum s procedeze mai departe, dac Maria nu d nici un semn de via ?! A-i for a Îns mâna, Într-o chestiune atât de delicat cum e coresponden a – „laissent parfois sortir de confuses paroles� –, i se p rea o nesim ire, la fel cum i a nu i se da nici o veste, dup ce c a pus pe jar Po ta Central i, b nuie te, i pe cea din satul ei de ba tin cu telegrama lui, tot lips de tact se numea, oricâte circumstan e atenuante i-ar fi g sit. Nici una, de fapt. i atunci imagina ia lui o lua razna, În Încercarea de a acoperi toate acele pete albe unde absen a ei era Înscris În peisaj, cu cerneal simpatic : „Ibi sunt leones� (la feminin de fapt, ea fiind leoaic dup zodie). C o fi plecat undeva f r s -l anun e – nu era cu putin : kilometrii pe care i-a f cut familia ei În Pohod na antiteze

NR.2/2010

35

Sibir, leat 1949, iar apoi i la întoarcere, îi ajungeau pentru câteva vie i înainte; cu o asemenea mo tenire nu- i prea vine s c l tore ti. C o fi ajutat p rin ii la muncile de câmp – nici atâta, ea tr gându-se din înv tori, cu o gospod rie cât s ai un cartof i o ceap ale tale. C s-o fi m ritat – la una ca asta nici nu vroia s se gândeasc ! C n-o l sau ai casei s -i scrie – de necrezut, el fiind o (viitoare) partid bun , dac nu chiar str lucit . C nu-i p sa de el – se prea poate, dar atunci de ce mai ie eau ei doi, în Ch- u. C a a i pe dincolo – tot c utând s cerceteze ceea ce, aflând, i-ar fi dat seama c nu vrea s tie, nici nu observ cum a str b tut jum tate de ora , de parc mersul lui avan i-ar fi adus-o, la cap tul drumului. Era deja în parcul din Valea Trandafirilor când biblioteca la ajuns din urm , în chip de Romeo i Julieta. i dac o fi murit?!! A- i pune o asemenea întrebare e ca i cum ai smulge inelul unei grenade – nimic nu mai e ca înainte! Fie o strângi în pumn pân devii una cu ea, gata s explodezi în orice clip de ner bdare i totu i amânând r spunsul, fie o arunci cât mai departe, a teptând ca unda-i de oc s te doboare la p mânt: Mortua est! Pre de câteva minute bune nu-i venea s cread cât de simplu se explica totul – t cerea fetei, nelini tea lui –, dar vai! ce eliberare s izbucne ti într-un plâns devastator, luând la vale toat murd ria (polu ii nocturne, o lab dou pe zi…) acestui corp (porc, printr-o simpl mutare de litere); i ce mângâiere sufleteasc s-o boce ti in absentia, p strând-o astfel ve nic vie. Tinere e f r moarte prin omisiune, nu alta – nu tu b trâne e, nu tu via sexual . Plângea f r sine, scuturat de spasme, ca i cum ar fi v rsat pe ochi tot ce a trebuit s înghit în acest r stimp, pe care nu-l mai întorci. Ceea ce-i venea înapoi era chiar pierderea de timp, acele seri indigeste când, orice i-ar fi propus – s citeasc împreun o carte, s mearg în doi la un spectacol –, fata zicea invariabil „Nu!”, cu convingerea cu care s-ar fi ferit de ispit . S fi fost gravid (tocmai ea, Fecioara Maria – pe care nu de pu ine ori o înjurase, în gând: „S-o fut nem ii!”), i tot nu se ar ta atât de îngre o at de ini iativele lui! La rându-i, avea senza ia de a fi mereu în contratimp, inclusiv acum când – regretând-o cu devo iunea unui tân r îndr gostit – o sim ea mai aproape ca niciodat . A a pierdut , cobora iat din cerul pe care tot el o proiectase în p mânt, i totodat se desprindea de imaginea ei teluric , pentru a se eterniza în chip de icoan f c toare de minuni, de unde în timpul vie ii ai fi zis c i-a f cut farmece. i minunea nu întârzie s se arate, la o arunc tur de b dep rtare – în carne i oase, de femeie tân r , întorcându-i spatele unui b rbat pentru a- i pune sutienul de la costumul de baie. Nu mai v zuse sâni în natur , i înc atât de aproape – deloc gr bit , fata sporov ia cu înso itorul ei, peste um r –, iar contemplarea lor îl umplu de-un extaz de-a dreptul mistic, f r nicio leg tur cu Madonele cu Pruncul pe care le descoperea prin albumele de pictur , de r sfoit cu o singur mân . Via a revenea triumf toare, ca i cum viermii de mormânt sar fi preschimbat cu to ii în viermi de m tase, acum esând un v l al miresei – adev rat, pentru altcineva. Frumuse ea-i îl izbi în plex, nici nu realiz când i-a dus mâna la prohab, cum i-ar descheia c ma a la gât, s nu se sufoce. În palm , î i sim i sexul ca pe-un gâtlej noduros de gânsac, sâsâind la zâna p durii ce- i 36

PROZ

potrivea sânii în cupele sutienului; degetele-i lunecar în sus i-n jos de parc pajura nes tul pe care o hr nea din mân ar fi înghi it în sec noduri cât pumnul, în ascensiunea ei de pe-un t râm pe altul, când de-odat – b rbatul tocmai o încheia la spate – explod în aer, cu jeturi prelungi, aducând astfel pe proasp tul mormântul s pat în v zduh ofranda sa de sem n tor din tat -n fiu. Pentru o clip , privirea lui se întâlni cu a femeii, iar aceasta în loc s se scandalizeze se f cu (sau i-l, pe bune) c - i îndreapt slipul, dezvelindu- i pubisul ca o tuf de p ducel, cu Merlin cu tot. Blitzlicht! Brusc v zu negru în fa a ochilor, i atunci se r suci pe c lcâie i o lu la fug printre copaci. Îi pocnea în urechi, ca la decolare, de parc Martin Luther în persoan i-ar fi urlat în fa : „Fortiter pecca!”, dup ce c tocmai abjurase Memento mori. Hot rât lucru, era ziua lui fericit !

S iei Ch- ul pe t lpi, în linie dreapt , de la un cap t al bulevardului P cii pân la por ile ora ului, mai treac -mearg ; greul începe la ie irea din urbe, când pân la aeroport s tot fie vreo 10 km de deal-vale, deal-vale de mai mare frumuse ea. Nu i pentru el – odat de ertate glandele lacrimale & seminale, mersul pe jos devenea o pl cere, una c utat ziua-n amiaza mare. Totul era s nu întreac m sura – la întoarcere, va lua autobuzul A, cele 20 de copeici economisite pe cafea permi ându-i luxul unei c l torii cu expresul –, pentru a nu transforma, printr-un singur faux pas, un deliciu într-un delict. Intuitiv, sim ea c exist o leg tur între libertatea de mi care i libertatea de gândire, iar aeroportul p rea s le simbolizeze pe amândou , fiind atât punctul de plecare pentru antiteze

NR.2/2010

37

nenum ratele c l torii „ "# $� 2, dar i sta ia terminus (adev rat, aeroportul din Bonn sau Viena) a unor liber-cuget tori, a a-numi ii disiden i, expulza i din URSS. S afle ai casei c s-a pornit pe jos, de capul lui, În afara ora ului, i-ar fi rupt picioarele; dar s tie tata ce-i În capul lui, n-a fost n scocit Înc o asemenea pedeaps ! i a a, pornirea lui de a m sura cu pasul, dac nu era chip cu tot corpul, drumul de la p mânt la cer, se Întorcea-n pelerinaj; i tot a a, printr-un transfer de imagine, aeroportul devenea un Ierusalim ceresc/ o Mecca/ o Lhasa, iar avioanele tot atâtea biserici/ moschei/ temple zbur toare unde se oficia sfânta liturghie a În l rii; se i vedea pus pe strea ina Templului (la fel de bine s-ar fi potrivit meterezele unei cet i pe care tot el le va fi În l at În acordurile lirei, dar i acoperi ul de indril al bisericii, dup ce- i va fi zidit În ea femeia iubit ), ispitindu-se singur: „Arunc -te jos, c ci este scris‌�, dar lectura se oprea aici – figura cu venitul de-a cura-n cap nu inea i gata! Nici dusu’ pe sus, nici mersul pe jos nu-l apropiau de În elegerea a ceea ce, f r credin , era cu neputin de priceput: fie c leviteaz (la budi ti), fie c se Înal la ceruri (la cre tini), reiese c trupul se substituie sufletului. Or, el tocmai coborâse În mormânt – adev rat, unul imaginar! – trupul neÎnsufle it al iubitei, ceea ce Însemna c oricât de departe are s ajung de-acum Încolo, oricum avea s r mân cu un picior În groap , În groapa ei. Nici vorb s - i amputeze piciorul c lcând În gol, mai degrab va târÎ groapa dup el prin via .

Ceea ce nu-l Împiedica, pe moment, s Înainteze sprinten, de parc i-ar fi crescut aripi la glezne, asem n toare celor ale companiei „ % ' � de pe cocardele pilo ilor sovietici (de al ii n-avea de unde s vad ). Via a-i zâmbea din nou, În chip de stewardes . i atunci o lu la s n toasa, smucindu-se din Încheieturi ca pentru a se autodep i, i sp rgând cu trupul, În aerul acelei dup -amiezi de iulie, propria lui galerie cu via s lbatic , Într-o tafet de forme trecând una-n alta: ale lui când le Îmbr i a, str ine când le l sa În urm . Înh mat la aceast fug , ie indu- i din piele ca s -i fac fa , Îi venea s necheze de bucuria unui galop de s n tate cum n-a mai cunoscut demult, În timp ce ar i a-i punea z bale de aur topit În gur . Când, În cele din urm , a ajuns la aeroport, avu senza ia c tocmai aterizase, de unde, la Început, era pornit s decoleze.

Cu telegrama desf cut pe mas , fata recitea pentru a suta oar mesajul â&#x20AC;&#x201C; â&#x20AC;&#x17E; â&#x20AC;? â&#x20AC;&#x201C;, chit c -l tia pe dinafara. Nu zburase niciodat cu avionul, nu fusese nicicând peste hotare, iar tot ce tia ĂŽn materie de rela ii dintre b ie i i fete se rezuma la expresia auzit de nenum rate ori de la rusoaicele din c min, ceva mai umblate decât moldovencele: â&#x20AC;&#x17E; + "$ < +!â&#x20AC;? 3 Trecuse mai bine de o or , i foaia r mânea la fel de imaculat ca i copila care ar fi trebuit s-o ĂŽnnegreasc demult (dac nu se puneau la socoteal visele-i umede i mizeria fizic , la ciclu): era de neconceput s -l toarne, dar nici s se strice cu mili ia din cauza lui nu putea. Prins pe picior gre it, oricare ar fi fost acesta, fiica unor p rin i deporta i n-o l sa pe medalista de ieri s - i fac datoria patriotic , la fel cum studenta de la Litere o tr gea de mânec pe fata de la ar . Nimic din ce ĂŽnv ase ĂŽn familie, la coal i, de doi ani, la Universitate nu se potrivea cu situa ia dat : ca i cum ĂŽns i prezum ia de nevinov ie urma s 38

PROZ

se disculpe de o vin aprioric . i atunci brusc realiz cât de pu in îl cunoa te pe b iatul acela, încât în afar de faptul c „el scrie” – lucru tiut de toat lumea –, nu ar fi putut spune mare lucru. La drept vorbind, n-o interesa nici el, nici poezia sa. Era îns de neconceput ca altcineva s -i fi luat locul, în via a i scrisul lui.

Cât despre ea, în afar de Autobiografia redactat de nenum rate ori – la intrarea în comsomol, la absolvirea colii medii, la depunerea actelor pentru facultate etc., etc. –, ce-ar mai fi putut s adauge?! Totul pe-o pagin , niciodat n-a fost nevoie s treac pe cealalt parte. Tr indu- i astfel pe fa primii dou zeci de ani, vor fi suficiente iat patru cuvinte telegrafiate – cu unul mai mult decât „Torna fratre torna” – ca s întoarc pagina, odat pentru totdeauna. i înainte de a avea ce ascunde, se i v zu urm rit , supravegheat îndeaproape, poate chiar persecutat politic. Hot rârea îns fu luat , acum doar trebuia s decid dac -i cazul s -l a tepte, pre de câteva ore chinuitoare, pe mili ianul satului acas , cum le-a fost în elegerea, sau s -l caute neîntârziat la sec ia de mili ie pentru a-i spune de la obraz: „N-am nimic de declarat”.

La întoarcerea-n ora , se v zu silit s treac pe la „Nadiu a”, unde- i l sase hâr oagele, iar bibliotecara din Sala de Literatur str in se gr bi s -l în tiin eze c l-a c utat mama, într-o chestiune ce nu sufer amânare. Întradev r, pe masa lui de lucru un mic bile el – inconfundabil, scrisu-i de înv toare de limb i literatur matern – îl soma s vin numaidecât acas ; cât s fi trecut îns de-atunci?! Imediat, se gândi la tot ce putea fi mai r u, i tot atunci îndep rt aceast perspectiv – o pierdere pe zi îi era de-ajuns i de r mas.

Acum, c abia-l reg sise, nu-i venea s se despart de Malte Laurids Brigge; cum de-a fost în stare s -l p r seasc ?! S -i in de urât pe drum, î i lu cu el o fraz , pe care o copiase în palm , ca pentru a completa ceea ce liniile sor ii se înc p ânau s -i ascund : „Tr s turile îi erau ordonate ca o mobil într-o odaie de musafiri din care a plecat cineva”. Cu certificatul de bun purtare la mân – fi a de cititor atesta c n-a p r sit biblioteca toat ziua – i Ave Maria-n din i, sendrepta spre ie ire, când un b rbat tân r, a c rui privire o mai sim ise asupra-i in alte d i, îi f cu semn spre toaleta de la etajul doi: „Nu vrei s intr m?” Îl urm cu încredere – înc din coal b ie ii mergeau la bud ca s discute înde ei, la o igar . În loc s -i propun una – se i gândea cum s -l refuze politicos –, insul îl înv lui din cap pân -n picioare, furând cu coada ochiului u a închis , apoi ar t spre cabina de lâng geam. Înc neîn elegând bine ce i se întâmpl , dar lovit în plex de o presim ire cumplit , brusc avu senza ia c înc perea s-a golit de timp, ca un tablou din care s-au ters pân i data & semn tura. Aproape de ora închiderii, biblioteca p rea pustie, astfel încât prezen a tipului umplu tot cadrul: „Ast zi – i mai mult niciodat !” Refuza în continuare s priceap ce anume ast zi, lipsa verbului îns nu-i spunea nimic bun, ca i cum ac iunea ascuns dup u a cabinei de toalet , pe lâng faptul c era ru inoas , i-ar fi prejudiciat onoarea familiei. Ceea ce intelectul lui se înc p âna s resping ca fiind cu neputin , corpul o intuise din prima; dintr-o dat se f cu livid, sângele-i fugi din obraji, iar un spasm puternic îi întoarse stomacul pe dos – un lingou de fiere, etalonul în aur al fricii. În aceea i clip , b rbatul se f cu nev zut, i tot atunci antiteze

NR.2/2010

39

soneria anun sfâr itul programului. Ă&#x17D;ntre timp, de emo ie, transpira ia ĂŽi terse citatul din palm ; carevas zic , dup o zi de alerg tur s-a ales cu mâinile goale.

Drumul spre cas trecea prin scuarul â&#x20AC;&#x17E;Pu kinâ&#x20AC;?, trebuia doar s traversezi strada Gogol i s-o iei pe diagonal pân la havuz, i de-acolo pe Aleea Clasicilor la vale. Tân rul se sim ea ĂŽmb lat, prad tuturor privirilor lipicioase, ca o insect prins -n plasa p ianjenului; i nici nu reu ise s se spele ca lumea ĂŽn WC-ul bibliotecii. Pu ea a excremente, i asta f r s fi f cut pe el, dac nu cumva atmosfera din Ch- u era de tot c catul, de când sta ia de epurare a apelor reziduale lucra la jum tate de poten ial. Nu putea merge a a jegos acas â&#x20AC;&#x201C; p rin ii l-ar fi mirosit de la o po t . i atunci hot rĂŽ s se mai spele o dat ĂŽn WCul public, cum intri ĂŽn scuar pe mâna dreapt . Buna dispozi ie revenea i ea pe m sur ce cobora sc rile s rind peste o treapt , ĂŽnc pu in i avea s scape de toat mizeria, când ĂŽn semiĂŽntunericul ĂŽnc perii de la subsol d du de b rbatul din bibliotec , ĂŽn compania unor b ietani, i care nici m car nu se ar t surprins. â&#x20AC;&#x17E;= !â&#x20AC;? 4, rosti mai mult pentru ceilal i insul, ceea ce s-ar fi putut traduce, pe ĂŽn elesul lui, prin â&#x20AC;&#x17E;din lac ĂŽn pu â&#x20AC;?, tiut fiind faptul â&#x20AC;&#x201C; dar ignorat de tân r cu des vâr ire â&#x20AC;&#x201C; c scuarul â&#x20AC;&#x17E;Pu kinâ&#x20AC;? era locul de ĂŽntâlnire a homosexualilor din Ch- u, chit c â&#x20AC;&#x17E; > @ < <Q Y + > \ + , > . , > , +^.

Q >: > +^, > \ + â&#x20AC;? 5. Le in pe loc â&#x20AC;&#x201C; un noroc chior, ĂŽntr-o asemenea situa ie; i astfel de unde risca s fie ĂŽnchis pentru pederastie, omul se pomeni cu un b iat f r cuno tin ĂŽn bra e â&#x20AC;&#x201C; acum era rândul lui s simt cum timpul s-a oprit pentru el: se i vedea ĂŽnchis pe via , ĂŽntr-o celul cu o duzin de in i ce-aveau s -l treac prin ciur i dârmon, la propriu. â&#x20AC;&#x17E;_ +> < +, +> \ !â&#x20AC;? 6, cotcod cea b rbatul, prinzându-l din c dere i, ajutat de b ietanii care formau un soi de gard de corp, aburcându-l pe sc ri. DeĂŽndat ce fu scos afar , tân rul ĂŽ i veni ĂŽn fire, i dac ĂŽntârzia s deschid ochii, era pentru a-i urm ri printre gene cum gesticuleaz deasupra lui ca pentru a- i disputa dreptul seniorului, unul desf cându- i palma, altul strângând din pumni, cel de-al treilea r chirându- i degetele ar t tor i mijlociu a V[ictorie], s i le bage-n gât. Exact ca-n copil rie, când b ie ii se jucau de-a â&#x20AC;&#x17E;piatra â&#x20AC;&#x201C; hârtia â&#x20AC;&#x201C; foarfeceleâ&#x20AC;?, i nici una din figuri nu era invincibil .

Primul model de echitate, ĂŽn miniatur â&#x20AC;&#x201C; "piatra" este mai mare decât "foarfecele", "foarfecele" decât "hârtia", "hârtia" decât "piatra", i tot a a pe cerc â&#x20AC;&#x201C;, era i ultimul, dup cum o afla fiecare, pe coaj sau dându-i cuiva la cap, mai devreme sau mai târziu. (Ă&#x17D;nsu i Dumnezeu, ĂŽn trei fe e, p rea o proiec ie a jocului din copil rie: Dumnezeu-Tat l da din pumn ĂŽn Vechiul Testament; Sfântul Duh aducea r va ul Bunei Vestiri; Fiul Omului t ia apele, ĂŽnainte de i dup .) Când, ĂŽn cele din urm , tân rul binevoi s deschid ochii, schimbul de priviri fu de â&#x20AC;&#x17E;2 la 1â&#x20AC;? ĂŽn favoarea lui. Refuz mâna ĂŽntins a necunoscutului, acum amabilitatea ĂŽntruchipat , dar se l s condus pân la ie irea din scuar â&#x20AC;&#x201C; â&#x20AC;&#x17E; Y @ > !...â&#x20AC;?7 â&#x20AC;&#x201C;, transfigurat de angoas i ĂŽncercând din r sputeri s par st pân pe situa ie. Abia când s-a v zut de cealalt parte a bulevardului 40

PROZ

Lenin, r sufl u urat: ce a fost mai greu a r mas în urm ; acum cine tie ce surpriz -l a teapt acas .

Din prag, mama îl anun c l-a c utat pe interurban o coleg de facultate, i c fata are s revin cu un telefon mai târziu – exact asta venise s -i spun la bibliotec , unde fu de neg sit. Cu o intui ie nedezmin it , femeia trebuie c presim ise importan a acestei convorbiri, nu atât pentru copila de la ar , cât pentru b iatu-i, i se ruga în tain ca primul ei n scut s n-o fi l sat gravid – de unde tocmai el era cât pe ce s fie violat. Nu se vedea bunic , la 41 de ani, nici soacr mare. „Nu te întreb pe unde-ai umblat, ci de ce n-ai fost acolo unde ai zis c vei fi, când te-am c utat?”, fraza ei, spus prea tare ca s -i fie adresat doar lui, de fapt îl avertiza s aib grij ce spune, c nu-s singuri în cas . La fel de bine, putea s-o opteasc – în construc ia frazei se sim ea o mân forte, de pater familiae. Tot atunci sun telefonul. Vocea Mariei p rea venit de pe ceea lume, nu atât din cauza distan ei, cât a bruiajului de pe linie – nici nu a reu it s -l întrebe ce face, c el se i porni s -i recite: „Am fost la aeroport! Dac -ai ti ce idee mi-a venit…” Era tocmai ceea ce nu ar fi dorit s afle în nici un caz, i totodat confirmarea celor mai sumbre b nuieli, pe care le îndep rtase hot rât în fa a omului legii, în aceea i diminea . Nu-l l s s termine, de fric s nu spun prea mult, dac nu cumva s-a i dat de gol, închizându-i telefonul la jum tate de fraz – spre disperarea organelor competente care înregistrau conversa ia.

Hot rât lucru, nu se putea face nimic cu b iatul acesta, drept care- i spuse: „Deacum înainte, pentru mine el este un om mort.”

2. Milarepa Air Lines Tonul: „Nu-mi doresc s fac decât c l torii în timpul c rora nu a avea r gazul s spun: vreau s m întorc!”

Roland Barthes, Jurnal de doliu F ceam coad la poarta de înregistrare a cursei Xining-Beijing, la cap tul unei s pt mâni ce lua sfâr it într-un mod nea teptat – pe peronul aeroportului brusc mi s-a desf cut br ara de la ceas, un Omax negru c ruia îmi pl cea s -i spun Cerna hodinka, i astfel timpul petrecut în Tibet s-a spart, literalmente, pe asfalt –, când de-odat o namil de om se a ez la rând, cum ai ad uga un zero dup unitate. Nu mai v zusem un asemenea b rbat trupe – i eram, de bine de r u, un om umblat care nu scruteaz atât monumentele & peisajele, cât tiparele umane, (ne) ansa f când s locuiesc deasupra unei tinere centenare numit Grasa-Grasa. În mod paradoxal, gr sanul nu-mi întuneca vederea, i nici nu-mi veneau pe limb versurile lui Cezar Iv nescu: „! sunt oameni gra i/ i doar cu degetul dac -i împungi/ plesnesc (oameni gra i care îngra ochiul)”, ce-nso eau de regul orice apari ie de acest gen; din contra, antiteze

NR.2/2010

41

insul p rea alc tuit dintr-o materie luminoas , pe care o rev rsa din bel ug asupra privitorilor, ungându-i la inim . Ă&#x17D;naintam anevoie, tot r sucindu-m s -l v d ĂŽn toat splendoarea lui, la ĂŽnceput pe furi , apoi f r pic de ru ine, ceea ce nu p rea s -l deranjeze câtu i de pu in. Ă&#x17D;mi i imaginam cum avionul urma s zboare ĂŽntr-o rân , asta ĂŽn cazul ĂŽn care burdihanu-i avea s ĂŽncap ĂŽn salon, când o lumin puternic venindu-i din spate ĂŽl relief ĂŽn aur ca pe-un g lbenu (cu b nu !) dintr-un ou ridicat la soare â&#x20AC;&#x201C; la nici zece pa i de el, un alt gr san, un gr san la p trat fa cu primul, se a ez la coad . â&#x20AC;&#x17E;Cel pu in n-are bagaje, am remarcat ĂŽn gând, ca i namila nr. 1...â&#x20AC;? Totu i ciudat c nimeni nu p rea s -i bage ĂŽn seam pe in i, nici m car japonezul Kiwao Nomura*, pe care chiar m preg team s -l ĂŽntreb dac a a arat lupt torii de sumo din ara lui. Cele (pu in peste) 60 kg ale mele mai f cur câ iva pa i, mai mult cu c lcâiele ĂŽnainte, iar salba oamenilor gra i se complet cu o nou nestemat , un gr san la cub fa cu secundul â&#x20AC;&#x201C; i el cu mâinile ĂŽn buzunare. â&#x20AC;&#x17E;Ă&#x17D;n ritmul acesta, mi-a trecut prin minte, industria aeronautic risc s nu mai fac fa situa iei, doar dac trece la produc ia ĂŽn serie a lui A-380.â&#x20AC;? Or, aceea i nep sare general se citea pe fe ele celor din jur, majoritatea apar inând unor poe i de pretutindeni tocmai ĂŽntorcându-se de la the Second Qinghai Lake International Poetry Festival.

Hot rât lucru, coada (de dragon chinezesc) â&#x20AC;&#x201C; toat copil ria mea st sub semnul lui â&#x20AC;&#x17E; > \ â&#x20AC;? 8! â&#x20AC;&#x201C; trebuie c i-a pierdut capul, f r s-o tie.

42

PROZ

La picioarele oamenilor, ca ni te animale de companie de cca 20 kg bucata, plus 5 euro pentru fiecare kilogram în plus, bagajele înaintau târâ -gr pi pe podeaua s lii de a teptare, acum str b tut de unda celei de-a patra explozii de lumin , semn c lan ul supraponderalilor s-a mai completat cu o pies grea.

Instinctiv, am întors capul, iar priveli tea ce mi s-a înf i at, în loc s m înfrico eze, m umplu de admira ie: insul p rea s întruchipeze îns i ideea de „om gras”, i înc în versiunea ei popular , „gras i frumos”. Mai uimitoare îns era lipsa de reac ie a celor câteva sute de pasageri ce- i mânau, pe jos, turmele de bagaje spre calele avioanelor, ca pentru o transhuman pe calea aerului, cu escale, schimbând – unii – nu doar câteva fusuri orare, ci i paji tile alpine ale cerului din emisfera de Nord cu cele ale emisferei de Sud. L-am c utat cu privirea pe flamandul zbur tor, Germain Droogenbroodt, care urma s plece întro s pt mân la Festivalul de la Struga, via Shanghai, unde trebuia s - i lanseze the Frontier Tide. Contemporary Chinese Poetry, Point Editions, 2009; ochii s i alba tri de globe-trotter ar tau, primul, emisfera Eurasia & Africa, i Americile, cel de-al doilea, iar lumini a cât o flac r de sudur ce pâlpâia intermitent când în stângul, când în dreptul, decupa deja cerul în paralele i meridiane. În spatele meu, srilankezul Hennayaka Mudiyanselage zâmbea – de la începutul Festivalului n-a comunicat decât prin zâmbet, semn c odat cu plecarea coloni tilor, i-a luat t lp i a i limba englez de pe insul ; poetul afgan Sayyed M. Farani î i consulta pe mic pe ceas telefonul mobil, deja în calitatea sa de ministru i apropiat al pre edintelui Hamid Karzai; libanezul Ziad Mahmoud Ali Kaj, dup ce c pe durata întregii ederi în China nu a schimbat o vorb cu nimeni, nici m car cu palestiniana Rose Shomali Musleh sau cu marocanul Jalal El Hakmaoui, ambii tiutori de arab , se întreba probabil în sinea lui de ce oare lumea nu-l ia în seam , în ciuda celor peste 120 kg de mas critic ; al ii, care i cum. „Mrs. ---n!” (o voce str in îmi roste te numele pe silabe, cu accentul – gre it – pe cea de a doua), m strig operatoarea, în fa a c reia nici nu tiu cum am ajuns, întorcându-mi pa aportul împreun cu tichetul de îmbarcare, când deflagra ia unei alte lumini, de zece ori mai puternic decât precedenta, m r suci cu tot corpul spre u a de la intrare: „Altul la rând!” Un crater imens, de m rimea unui amfiteatru antic, se form în atmosfera acelei dimine i, doar c nimeni nu p rea s fie prezent la spectacolul ce se desf ura de ceva timp în spatele nostru. Pu in de spus „toat brânza într-un col una ”, de data aceasta natura pusese toat drojdia într-o pl mad ; din ce cuptor îns va fi ie it o f ptur atât de rumen i puhav ?! Made in China?... Sau – vorba poetului Dan Sociu – „cât China”?! La un pas de mine, estonianul Iaan Kaplinski î i ridic ochii din ghidul de conversa ie englez-chinez, iar orizontul se f cu una cu pleoapele sale, cu care a îmbr cat în piele, de nenum rate ori – dup propria-i m rturie –, Cartea tibetan a mor ilor. „Abia atunci când discipolul ajunge s renege îns i existen a lui Buddha, mi-a spus el nitam-nisam, se cheam c i-a înv at lec ia.” „Las’ c nici Marpa nu s-a purtat tocmai frumos cu ucenicul lui iubit...”, m pornisem s -i dau replica, dar poetul se i refugiase în ghidul s u de conversa ie, aruncându-mi antiteze

NR.2/2010

43

peste um r: „S nu iei în de ert numele Domnului!”, când noi de fapt tocmai deasupra de ertului Gobi urma s zbur m. Tot atunci ni se al tur Jalal El Hakmaoui, i astfel duelul nostru verbal se transform într-un joc copil resc de-a „piatra – hârtia – foarfecele”, unde Buddha î i exhib golul (nimicul) din palm , Dumnezeu-Tat l strânge-n pumn dou religii (iudaic i cre tin ), iar Alah foarfec , aidoma unui Tristan Tzara avant la lettre, din Vechiul i din Noul Testamente paginile ce-i convin. Fiecare pe unda lui, ne îndreptam acum spre sec ia de control al bagajelor de mân ; implacabil ca o ghilotin , poarta de metal urma s vad ce-i de capul nostru – dar i f r s fi bâzâit, m lu în primire o frumuse e local în uniform c reia mai degrab eu m-a fi oferit s -i fac o perchezi ie corporal . Mâinile larg desf cute, picioarele... Omul lui Da Vinci trebuie c s-a n scut în aeroport, pe când trecea prin poarta de metal!

A teptam cu to ii îmbarcarea, la poarta A8, iar timpul se transforma sub ochii mei în tot atâtea rânduri, redactate ad-hoc, din jurnalul de c l torie al sârbului Dragan Stanic, dar i într-o retrospectiv video a filmule elor & imaginilor înmagazinate în memoria captiv a aparatelor de fotografiat, pe care ie eanul Radu Andriescu i clujeana de souche, stabilit la Budapesta, Szabo T. Anna le ar tau unul altuia. I-am cerut lui Jalal El Hakmaoui s -mi împrumute pu in Le ciel en fuite. Anthologie de la nouvelle poésie chinoise, Circé, 2004, cât s -mi transcriu un poem de Bei Dao, a c rui vraj m urm rea de dou zile – „je te suis, croyance/ toi qui suis la mort” –, chit c -l tiam pe dinafar . De jurîmprejur, vedeam cum se destram micile grupuri ce s-au format pe durata ederii noastre în provincia Qinghai, de parc odat cu cursa Xining-Beijing, fiecare- i lua avionul lui – Beijing-Frankfurt, Beijing-Paris sau Beijing-Viena –, i doar promisiunea unui alt Festival – de la Struga, Rotterdam sau din Nicaragua – ne mai inea împreun , lega i unii de al ii printr-un complicat sistem de recomand ri, uneori reciproce. Când i-a f cut apari ia printre noi unul din gr sani (în absen a altor patru, cu care s -l compar, habar n-am al câtelea), i mai ales cum a trecut prin poarta de metal, pe care mai degrab ar fi putut s-o încalece, nu se tie; cert este c niciun poet, nici m car octogenarul Jose Corredor-Matheos, a c rui curiozitate de copil f cea lumea din jur mai prezent , nu i-a întrerupt activitatea sau, dup caz, mo iala, spre a-i arunca o privire. Firi introvertite, m re ia spectacolului uman, în carne i oase, nu-i privea. Ceva totu i se schimbase în aer, ca i cum un ventilator enorm cât o elice de helicopter i-ar fi rotit, pe neprins de veste, nimbul deasupra capetelor noastre, ceea ce f cea s m simt întocmai ca în curtea superioar a templului din Xining pe când contemplam acum câteva zile, al turi de Radu i Anna, statuia aurit a unui Buddha uria ce- i exhiba svastica de pe burt , în acordurile unei rug ciuni cântate ce nu mai contenea. Nu c a fi fost transportat (între paranteze fie spus, ori de câte ori cineva îmi vorbea de dusu’ pe sus, îi recitam pe loc din Virgil Mazilescu: „transportul unui dulap vechi din sufragerie pe teras / de ce m fr mânt în ultima vreme”, i deodat îl vedeam cu picioarele pe p mânt), mai degrab tr iam un soi de exaltare ce precede inspira ia; cum îns nu obi nuiesc s scriu prin g ri, m-am l sat p guba . Ivirea – c ci nu se tie de unde i cum 44

PROZ

ap ruse! â&#x20AC;&#x201C; celui de-al doilea gr san a avut darul s m proiecteze instantaneu ĂŽn curtea lateral a aceleia i m n stiri budiste, ĂŽn fa a stupei unui c lug r cu ochelari, ce-i d deau un aer de scafandru sau cosmonaut. Doar ĂŽn Capi tea M n stirii Neam , unde am coborât ĂŽntr-o sear geroas a zilei de 15 ianuarie â&#x20AC;&#x2122;91, mai tr isem o asemena senza ie de pace â&#x20AC;&#x201C; n-a mai fi ie it ĂŽn vecii vecilor de-acolo!

Deja ĂŽn salonul avionului, dup ce am trecut prin burduful unei mâneci culisate ce p rea s nu mai sfâr easc , fui surprins de svasticile de pe spetezele fotoliilor, acelea i ca pe pere ii templului budist. A fi vrut s le atrag aten ia colegilor mei, dar fie c nu intraser ĂŽnc , fie c au fost plasa i care i unde, nu aveam cui. â&#x20AC;&#x17E;Stau aici ca când â&#x20AC;&#x2122;s acoloâ&#x20AC;?, mi-a venit ĂŽn minte replica unei femei de la ar , a ezat s - i trag sufletul ĂŽn plin strad , i pe care vânz toarea de ziare din fa a Po tei Centrale din Ch- u o rugase s se dea pu in ĂŽntr-o parte. i eu, unde m aflam? La locul meu, i asta nu atât luându-m dup tichetul de ĂŽmbarcare, cât urmând logica implacabil a evenimentelor ce se preschimb , de la un punct ĂŽncolo, ĂŽn destin: a a se face c dup ce, ĂŽn vara lui â&#x20AC;&#x2122;83, operatoarea de la po ta Moldovei m-a pus s transcriu cu chirilice telegrama â&#x20AC;&#x17E;Ave Maria gratia plenaâ&#x20AC;?, iar telegrafista a redactat-o ad-hoc â&#x20AC;&#x201C; â&#x20AC;&#x17E; â&#x20AC;? â&#x20AC;&#x201C;, plimb rile mele pe jos pân la aeroportul din Ch- u luau sfâr it, la cap tul unei convorbiri telefonice pe care destinatara telegramei a ĂŽntrerupt-o, de fric s nu fim asculta i (se putea altfel, cu un pre edinte al KGB-ului pe post de Secretar General al PCUS?!), nu i dorin a aprig de a pleca oriunde m-or duce ochii â&#x20AC;&#x201C; patru, dac ar fi s credem zicala. i uite-a a, c r ile deveneau avioane de hârtie, Cartea C r ilor aeroport interna ional, iar subsemnatul pilot de curs lung , de unde-n copil rie mi se spunea â&#x20AC;&#x17E;Gagarinâ&#x20AC;?. Tocmai aflasem c , ĂŽntr-o lume aterizat de-a binelea, zborul fanteziei, de ĂŽndat ce s-a ab tut de la linia partidului, echivaleaz pentru autorit i cu o deturnare â&#x20AC;&#x201C; iar doborârea de c tre un avion de vân toare sovietic, pe 1 septembrie 1983, a unui Boeing sudcoreean, cu dou sute aizeci i nou de pasageri la bord, pe motiv c acesta ĂŽnc lcase spa iul aerian al URSS, nu l sa loc de iluzii. Intui ia ĂŽmi spunea c devii ceea ce [cit]e ti, practica ĂŽns ar ta c â&#x20AC;&#x201C; exact ca-n bancul cu piesele de schimb ale ma inii de cusut care, ori de câte ori erau asamblate, tot automat Kala nikov alc tuiau â&#x20AC;&#x201C; saltul calitativ dac se i ĂŽntâmpl , el se datoreaz mai degrab unor autori & titluri prohibite, a c ror lectura â&#x20AC;&#x201C; pe sub mân , ĂŽnvelite ĂŽn â&#x20AC;&#x17E;| â&#x20AC;? sau â&#x20AC;&#x17E; < â&#x20AC;? â&#x20AC;&#x201C; ĂŽ i d dea senza ia de a te fi aruncat cu capul ĂŽn jos, din vârful turnului. Aceast imponderabilitate ĂŽn stare pur , cu atât mai dorit cu cât câmpul gravita ional al sistemului era de neĂŽnvins, avea i un nume, levita ii deasupra h ului; cum ar fi r spunsul lui Nietzsche (â&#x20AC;&#x17E;Dac te ui i prea mult ĂŽn pr pastie, la un moment dat pr pastia se uit ĂŽn tineâ&#x20AC;?) la Ispitirea lui Isus (â&#x20AC;&#x17E;Dac e ti Fiul lui Dumnezeu, arunc -Te josâ&#x20AC;?), i doar pentru a se ajunge la sintagma ce-mi d dea dulci fiori: â&#x20AC;&#x17E;c ci este scrisâ&#x20AC;Śâ&#x20AC;? Prin inversarea ordinii cuvintelor, ĂŽns i fiin a (â&#x20AC;&#x17E;esteâ&#x20AC;?) era condi ionat (â&#x20AC;&#x17E;c ciâ&#x20AC;?) de â&#x20AC;&#x17E;scrisâ&#x20AC;?, iar eu hot râsem c via a merit tr it â&#x20AC;&#x201C; dup ce c mi-am bocit iubita, ĂŽntr-o dup -amiaz de var , crezând-o moart , iar ĂŽntr-o noapte de decembrie la Moscova pu in a lipsit s m antiteze

NR.2/2010

45

arunc de la etajul patru â&#x20AC;&#x201C;, nu pentru a citi cum i-a tr it-o Goethe, ci pentru a o scrie pe-a mea. Ori rupeam pisica, ori c eaua de poezie avea s m rup (aten ie la schimbarea animalului de companie, din mers). Ă&#x17D;n cele din urm , m-a salvat â&#x20AC;&#x153;VAcA~ â&#x20AC;&#x153;, al c rui prim vers, inspirat de Cartea tibetan a mor ilor â&#x20AC;&#x201C; â&#x20AC;&#x17E;tat l nostru cel carele-n cer e ti pripon precum eu pe p mânt ĂŽ i sunt vaca legat cu funia muâ&#x20AC;? â&#x20AC;&#x201C; a tras de mine, mai sus, tot mai sus (cine-a zis: â&#x20AC;&#x17E;} \ > $ ^ â&#x20AC;? 9?!), sco ându-m astfel ĂŽn lume, ĂŽn diverse edi ii & limbi, iar din când ĂŽn când, i ĂŽn carne i oase. Acum iat -m invitat i-n China.

Transpus ĂŽn mandarin , transportat pe calea aerului ĂŽn Subceresc, ĂŽntoarcerea acas ĂŽnsemna ĂŽnchiderea unei bucle; pân una-alta ĂŽns urma s iau ĂŽntre paranteze acest zbor, Xining-Beijing, ĂŽn compara ie â&#x20AC;&#x201C; abia dac un cârlion . i exact ca-n pilda cu femeia i dracul ĂŽndreptându-i un fir de p r cre de la pu , cu cât se ĂŽntindeau mai tare preg tirile de zbor, cu atât se r suceau mai abitir, ĂŽn scaunele lor, pasagerii. De pe locul meu de lâng hublou urm ream cum se umple salonul avionului, tot oameni gra i, unul i unul, care, pe m sur ce ĂŽnaintau printre rânduri, ĂŽn dou iruri indiene, p reau s se simt tot mai ĂŽn largul lor. Absorbit de priveli te, i cu ceasul defect ĂŽn buzunar, pierdusem irul evenimentelor, iar lan ul viu al supraponderalilor nu se mai sfâr ea, de parc s-ar fi rotit pe cerc, ĂŽnaintând pe culoarul din dreapta i ĂŽntorcându-se pe culoarul din stânga, ĂŽntr-un du-te-vino menit s ĂŽntârzie decolarea. De fric s nu se adevereasc presupunerea mea, nici nu ĂŽndr zneam s ĂŽntorc capul â&#x20AC;&#x201C; i chiar dac a fi f cut-o, ce altceva puteam s v d decât urechea enorm a marelui gr san de al turi din care â&#x20AC;&#x201C; culmea! â&#x20AC;&#x201C; se auzea, ĂŽn surdin , o muzic inconfundabil , acea rug ciune f r ĂŽnceput i sf r it ce ne atr sese, pe mine i pe Radu, ĂŽn templul din Xining. Atunci m-am apucat s -i num r, iar curând a trebuit s adaug un al doilea zerou dup 1, apoi dup 2, 3, 4... â&#x20AC;&#x17E;A a ceva nu este cu putin , ĂŽmi spuneam, incredul ca ardeleanul ĂŽn gr dina zoologic , nici un A380 nu ar fi ĂŽn satre s ĂŽncap atâta lume de pe lume!â&#x20AC;?

Odat cu num r toarea, s-au rupt i rândurile gr sanilor, acum a eza i fiecare la locul lui. Apari ia stewardeselor fu la fel de spectaculoas ; rase ĂŽn cap, purtau svastici drepte ĂŽn piept (a nu se confunda cu cele fasciste, ĂŽntoarse), iar uniformele lor de culoare vi inie ĂŽnchis aminteau mai degrab de robele c lug rilor cu care m fotografiasem chiar ĂŽn prima zi, ĂŽntr-o pia din Xining. Ă&#x17D;n

Fotografie de Lu Ming Zhu

46

PROZ

loc s ne demonstreze cum se pun m tile de oxigen, ĂŽn caz de depresurizare a cabinei, acestea se prosternar printre rânduri, ĂŽntr-un soi de gimnastic sacr , i a trebuit s num r pân la o sut ĂŽnainte ca flot rile s ĂŽnceteze. To i pasagerii, mai pu in eu, ĂŽ i aprinseser be iga e de santal i participau trup i suflet la ritualul ĂŽn l tor al plec rii â&#x20AC;&#x201C; ĂŽn curând fumul ne ĂŽnv lui pe to i de-a valma, i abia atunci avionul se urni din loc. Ă&#x17D;ntre timp stewardesele roteau mantre cu rug ciuni, cu mi c ri egale ale palmelor, cum v zusem c face toat lumea la templul din Taâ&#x20AC;&#x2122;er, motoarele se ambalau, trenul de aterizare gonea pe pist , becule ele din plafon luminau butoanele cu dou mâini unite-n rug ciune, chipurile (s)pune i-v centurile, ĂŽnc pu in i urma s ne desprindem de sol.

Teoria mea, fantezist desigur, spunea c pentru a decola, aparatul de zbor trebuie s ĂŽnving nu for a de gravita ie a p mântului ĂŽn general (g), ci a unui teritoriu concret, i c aceast for a se compune din g ĂŽnmul it la suprafa a rii respective. Altfel spus, una era s - i iei zborul de pe aeroportul interna ional din Ch- u, ĂŽnvingând rezisten a celor 33,7 mii km2 ai RM, i cu totul altceva din China, cu cei 9,596 mil. km2 ai s i. Oricât de fantezist , teoria mea p rea s explice frecven a accidentelor aviatice din Rusia (17,075 mil. km2) â&#x20AC;&#x201C; doar c mai trebuia luat ĂŽn calcul ponderea figurilor de prim mân pierite ĂŽn astfel de catastrofe (generalul Lebed, mult mai ĂŽn drept s ocupe fotoliul preziden ial decât locotenent-colonelul Putin; generalul Tro kin, eroul r zboiului din Cecenia, condus i acesta de locotenent-colonelul din Kremlin). Ironia sor ii f cea ca acest colos pe picioare de lut r scr c rat pe dou continente, ca pentru a urina ĂŽn Volga, s se numeasc â&#x20AC;&#x17E; " â&#x20AC;?, având drept stem acvila bicefal . Ceva mai modest -n preten ii, China ĂŽ i zicea Imperiul Subcerescului, populându- i compact teritoriul i uitându-se tot mai insistent peste gard, la Siberia nem rginit , ĂŽn plin criz demografic . Aproape c -mi venea s m salt ĂŽn vârful degetelor, ĂŽn ciuda centurii de siguran , ca s ĂŽnlesnesc decolarea avionului; i invers, to i ace ti gr sani p reau i mai ĂŽnfunda i ĂŽn fotoliile lor, adev rate greut i menite s intuiasc la sol pas rea de fier. Aparatul gonea i gonea pe pist , i aceasta nu se mai termina odat , i nici nu-l l sa s se desprind , ca i cum s-ar fi transformat ĂŽntr-o hârtie de mu te. Ă&#x17D;n loc s ne lu m zborul, se auzi brusc un scrâ net de frân , mirosul de cauciuc ars ne izbi ĂŽn n ri, iar aparatul â&#x20AC;&#x201C; Boieng? Airbus? â&#x20AC;&#x201C; se r suci din r sputeri la cap tul pistei, f r s-o p r seasc totu i. â&#x20AC;&#x17E;Cu atâ ia supraponderali la bord, mi-am zis ĂŽn sinea mea, aproape bucuros de turnura pe care o lua iat aceast c l torie, nu-i de mirare c am ratat decolarea.â&#x20AC;? Dup cum se ĂŽntorcea, fle c it r u, la poarta A8, ai zice c aparatului de zbor i s-a aplecat (de noi!), ceea ce i se poate ĂŽntâmpla oricui â&#x20AC;&#x201C; vorba poetului: â&#x20AC;&#x17E;p ze te-ne, doamne, de ejacularea precoce i replica ĂŽntârziat !â&#x20AC;? â&#x20AC;&#x201C;, mai cu seam atunci când imagina ia o ia razna, iar putirin a abia dac mai gâfâie din urm : â&#x20AC;&#x17E;Ă&#x17D;ntru tot lipsit de dorin ,/ ĂŽi po i contempla ascunzi urile;/ ĂŽntru tot aflat ĂŽn dorin ,/ ĂŽi po i contempla ĂŽnf i rile.â&#x20AC;?

Mai departe bucla se desf cu În tot atâtea fire cre e ale unui pubis gigantic, pe care dracul nu mai prididea s le Îndrepte; stewardesele rase-n cap se f cur nev zute, gr sanii se s ltar de la locurile lor, aproape imponderabili, antiteze

NR.2/2010

47

chiar i pilo ii, pân atunci invizibili, se ar tar contraria i. Apoi cuiva îi veni ideea salvatoare s ne a eze în alt ordine, pentru ca ini ialele numelor noastre astfel al turate s formeze un mesaj ce ne-ar în l a cu de la sine putere la cer, am presupus, când de fapt tot gr san lâng gr san se pomeniser , de la un cap t la altul al aeronavei. Privite de sus, scaunele pline formau acum un abac cu bile de s u, pe care o mân invizibil le tot muta dintr-o parte în alta, dar socoteala nu-i ie ea i pace. „Ai gri al , parc -l auzeam pe Ioan Flora, cu pu in înainte de a se pr p di, f când-o pe ovreul, te scarpini la coaiele mele…” Doar c ceea ce ni se întâmpla nou nu era un banc sârbesc, spus de-o str in gur , i nici noi nu sem nam cu castorii ce- i m nânc , în caz de primejdie de moarte, testiculele.

Se f cea c fiecare pasager era a ezat la locul lui, urmându- i propria curs – câ i pasageri, atâtea curse! –, iar misiunea echipajului consta în topirea tuturor acestor voin e într-o singur suflare capabil s ne ridice în sl vi; drept care una dintre stewardese împinse în fa , ca pe-un c rucior cu b uturi r coritoare, un altar pe ro i suflat cu aur, iar altele câteva se pornir printre rânduri s împart be iga e de santal. În urma lor, dou stewardese mai în vârst r suceau capetele pasagerilor cu fa a spre Buddha, la fel cum ar pune în mi care mantrele de rug ciune, apoi toate se aruncar la p mânt pentru gimnastica lor ritualic . Nici pasagerii nu st teau degeaba, ci agitau ritmic m nunchiuri de be iga e aprinse, iar fumul transform în curând salonul aeronavei dac nu într-un templu, cel pu in într-un zepelin. tiam c unii pelerini ajung la locurile de închin ciune apostolice te, prosternându-se tot drumul; dup zelul cu care se aruncau la p mânt stewardesele noastre, iar i iar, se vedea c voiau s ating altitudinea de zbor pe jos, i nu doar pentru ele. Apoi nu a mai fost nevoie de be iga e aprinse, fiindc din cre tetul fiec rui bodhisattva urca la cer o dâr de fum; cele câteva sute de oameni gra i erau tot atâtea baloane umflate ce urmau s ridice-n t rii, din interior, nacela cu pasageri. Nu c a fi avut r u de în l ime – dup ce c -n prima copil rie mi se spunea Gagarin, pe la 13 ani am devenit Mowgli, i asta fiindc m c rasem pe macaraua ce construia blocul-turn cu 22 de etaje; vor trece al i câ iva ani i iat -m -s pe turnul de unde se s rea cu para uta, în dealul Lacului Komsomolist din Ch- u –, dar în clipa în care, uitându-m pe hublou, v zui exact acela i peisaj magnific ce mi se înf i ase acum o s pt mân de pe terasa superioar a templului din Xining, cu ora ul a ezat la poalele colinei sacre, am sim it un ghem în stomac. „Stau aici ca când ’s acolo”, o îngânai în gând pe ranca din fa a po tei centrale din Ch- u, tot mai con tient c , nu se tie prin ce minune, tocmai c zusem într-o curs , helas! alta decât Xining-Beijing. În acel moment avionul se urni din loc, îndreptându-se greoi spre pista de decolare; stewardesele, acum goale pu c , î i înte iser tantri-yoga lor, c l rindu-se cu spume la gur ; motoarele i ele se ambalar , trenul de aterizare prinse vitez , înc pu in i glandul avionului – „vas zic , Boeing!” – se va beli la cerul sumecându- i poalele orizontului, iat -l intrat într-o erec ie cum scrie la carte – „F r ca el s cunoasc / împreunarea masculului cu femela/ organul s u e stârnit” –, când o voce (de dincolo!) anun cursa companiei Milarepa Air Lines, Xining-Lhasa, iar eu urm ream deja prin hublou cum sunt ejecta i, rând pe rând, 48

PROZ

str inii, adic nous les autres – adev ratul balast din cauza c ruia nu am putut decola din prima! –, i atunci am sim it c prind aripi, i a fi zburat a a pân la cap tul nop ii, ba nu, al zilelor mele, dac nu s-ar fi deschis para uta, iar o voce (alta, dar tot de dincolo) nu m-ar fi adus cu picioarele pe p mânt, nu atât f g duit mie, cât eu promis lui: „Repet dup mine: je te suis, croyance,/ toi qui suis la mort”. * toate numele personajelor sunt reale i pot fi g site în antologia Transcending the Reality and Matter. Poetry Collection of the Second Qinghai Lake International Poetry Festival.

1. (rus) literalmente, „dou cizme pereche”; aici – de-o teap .

2. (rus) „pe întinderile nem rginite ale Patriei noastre”.

3. (rus) „doar s nu r mâi îns rcinat contrar dorin ei”.

4. (rus) „Singur ai venit!”

5. (rus) „de i homosexualitatea este lichidat definitiv în ara noastr , nu-i lichidat chiar în întregime. Mai bine zis, în întregime, dar nu de tot. i chiar e mai corect a a: în întregime i de tot, dar nu definitiv”, Venedikt Erofeeev, Moscova-Petu ki, traducere din rus de Emil Iordache, Editura Cartier, 2004.

6. (rus) „Numai nu acum, numai nu aici!”

7. (rus) „Umbl tot felul de in i pe-aici!…”

8. (rus) „fiecare când îi vine rândul”.

9. (rus) „Noroc c vacile nu zboar !”

Fragment din romanul esut viu. 10 x 10, în preg tire.

antiteze

NR.2/2010

49

MICHAEL KRÜGER Prezentare i traducere de Andrei ZANCA N scut în 1943 în Wittgendorf, Michael Krüger tr ie te în München.

Este eful reputatei edituri «Carl Hanser» din München, în care au ap rut mai toate marile opere universale, întemeietor i îngrijitor de edi ie a renumitei reviste «Akzente» - cea mai cunoscut i mai apreciat revist literar din Germania postbelic , fondat de membri celebrei Grupe 47 – din care au f cut parte printre al ii, Heinrich Böll, Walter Höllerer i Hans Bender. Poet deosebit de apreciat în perimetrul literaturii germane – i nu numai – Michael Krüger scrie proz , liric , eseuri, fiind cunoscut i ca autor de piese radiofonice. Lirica lui Michael Krüger se-nal din cîmpul zilnic al experien ei personale. Ea se reveleaz cititorului uimit prin racursiurile bru te dinspre miezul textual, atingîndu- i prin fant inta. Toate acestea presupun o privire pertinent în miezul e ecurilor umane, al lizierelor tr irii, prin care sim urile prind contur i se preschimb în gesturi ginga -amare. Luciditatea i con tiin a faptului c Aici este locul nostru de reflec ie i de împlinire, precum i d ruirea deplin , constituie nota genuin a acestei lirici de excep ie.

Cum scriu ei pentru Paul Wuehr unul ridic piatra i scrie o poezie despre adev rul care se divizeaz i se ascunde.

Unul vede sub piatr scaietele i nu g se te decît vorbe de mîhnire. Un altul scrie.

Cel tiutor ade în arhiv i- i zgîrie vorb de vorb obrazul. i lîng el unul, 50

POEZIE GERMAN

care se compune din cuvinte, lui îi lipse te înc un vers.

Unul umbl prin ora e i adun disperat documente.

Unul face schimb de cuvinte pîn ce poezia sa str luce te, în untru i în afar . Unul g se te o rim i se bucur de moarte. micile versuri micile versuri, ce nu cunosc nici o direc ie, nici o tendin , ele urmeaz duse pe gînduri un drum în întuneric i apar deodat în rari te, preschimbate. Ele nu cunosc pofta de vorbe mari, ele nu spun ce s fac i s lase oamenii. i dac e vorba de moartea lui Dumnezeu, de moarte omului, ele nu se mai aud.

Platon, Nietsche, to i poe ii, care au comb tut focul cu foc, ca în pîrîitul febral s se nasc sunetul, form superior evoluat , dispre uiesc micile versuri. Ele îns viaz mai departe, în b taia de pleoap a ochiului ce se deschide i închide.

Congres al scriitorilor Lahti/Finlanda Odat am tras tainic cu urechea, dinspre fereastra mea, înspre nemiloasa luminozitate a noptii din toiul verii, la poe ii, care discutau frumuse ea pe gazonul p tat din fa a hotelului, frumuse ea, adev rul lor jignit: la rusul cu ochi mici care î i purta umbra sub bra , cum numai un rus î i poate balansa umbra în dizgra ia zorilor calcaro i. Cînd în somn ne ajung din urm cuvintele, se a eaz între dou respira ii în blînda rarefiere a dimine ii, se ive te acea dispozi ie de unitate i nesfîr ire, antiteze

NR.2/2010

51

din care se pl m desc poeziile ca iarba uscat din asfaltul cr pat. La un suedez trist, care ar ta ca zeul mut al identit ii, obosit de jocul cu cuvintele. Doar o adiere înc , o silab , un ecou într-o perindare de oglinzi, ce nu cunosc nici început nici sfîr it.

La o portughez , învelit în basmale fluturînde, care vorbea despre fîlfîitul muieru tii de uliu la prima ei ad postire: astfel cuvintele primesc sensul nostru, precum ramura în prim var , cînd sucul p mîntului o p trunde. În fine, la un poet din Polonia, credincios doar adev rului, care nu se g se te în propozi ii, la un b rbat cu ochi negri, r t cit în melancolia lui.

El a ar tat celorlal i o moned , spre a explica starea poeziei: nici cap, nici pajur nu se puteau z ri pe rotundul uzat.

Un parastas pentru sufletul aflat între duh i natur sub un cer albastru-cenu iu.

Eu însumi mi-am ascuns capul în spatele perdelei, avînd pe limba una ori celalt despre preten ia la adev r a discursului poetic, am r mas îns mut, mi-am înc lzit ipetele ce urcau în gur , care erau o parte a adev rului, a c rui istorie este cunoscut drept eroare sîngeroas . Un fragment lipsit de putere, jefuit, desacralizat, incapabil de-a înn di cele rupte. Îns eu nu am putut vorbi, doar mi-am v zut în oglinda ferestrei fa a, sp l cit ca smoala topit . Mai tîrziu, miezul no iii trecuse de mult, s-a al turat celorlal i, un poet francez bîntuit de insomnie. El a adunat pietri , jos lîng lac, în luminozitatea nop ii, urm rit de ipetele r gu ite ale pesc ru ilor, i ni l-a ar tat: noi ne afl m în afara literaturii, cînd vorbim despre ea, noi o dubl m doar, f r de a-i atinge, miezul tare, de nedistrus.

Hai, s fim musafiri, nepofti i, îns bineveni i, musafiri întîmpl tori, ce iau loc la mas i dispar din nou, f r ca cineva s le duc dorul.

Polonezul a t cut. Rusul î i slobozi umbra 52

POEZIE GERMAN

ontoc ind în urma lui. Portugheza, învelit ca o mumie, se gîndea pesemne la cuvintele, ce celebreaz frumuse ea trupului, neimpresionate de moarte. Suedezul i-a luat t lp i a surîzînd, ca unul, care cunoa te sl biciunea a ceea ce face. Eu însumi am r mas în spatele ferestrei contemplînd vîntul, care i-a g sit lini tea în verdele orbitor al mestecenilor.

antiteze

NR.2/2010

53

cimitirul imediat lîng intrare, lîng gr mada de gunoaie, unde gladiolele î i împr tie ro ul dulceag, zace un poet, pe care l-am cunoscut bine. El a adus acas din r zboi cîteva cuvinte (ascunse în gheat ), pe care le-a tocmit atît de mult pîn ce au dat o carte. aizeci ipatru de pagini i o înscriere în Brockhaus1 care dup moartea sa a disp rut din nou. L udate au fost, triste ea lui, for a imaginii i provenien a sa spiritual din Loercke2 (pe care nu l-a întîlnit niciodat ). Chiar i falsele rime aplicate unei false vie i le dator m lui.

(Un crainic, l-a denumit Benn3, îns scrisoarea s-a piedut, astfel c nu exist f pta în spatele faptei.) Bani, n-a avut niciodat , îns muzee care îi sp lau vesela i care îi trimiteau poeziile cînd z cea obosit i trist pe dormez .

El a sim it privirea eap n , care c dea din viitor asupra lui i care-i decolora cuvintele.

In irul din spate se odihne te unul, care a f cut s devin concret poezia în anii aizeci: pîn i Dumnezeu este doar un cuvînt, la care, atei tii au jubilat.

Lungi lan uri de cuvinte, împr tiate-n voia lor peste foaie iar el, ultima verig , care nu mai apuc a se îmbuca.

O trufanda pentru teoreticieniii, care-i comparau textele cu nisipul, cu de ertul, naiba tie de ce.

Cînd era întîlnit, tocmai venea de la un congres, ori pleca la un simpozion la Celle, mereu cu clasa a doua i cu dic ionare în bagaj, pe care le îngropa cu scîrb în c utare de comori rare pentru victimele incendiului, tu nu în elegi, c trebuie s în elegi.

A murit de b utur . Numele lui, scris cu litere mici, a pierdut deja cîteva litere, acest lucru l-ar fi bucurat pesemne.(în Sao Paulo 1

celebru lexicon german Oskar Loercke, poet german, 1884-1941, lector la ed. Fischer, coordonator al tuturor autorilor importanti ai ei.

3 Gottfried Benn, poet german marcant, al sec. 20.

2

54

POEZIE GERMAN

a ap rut de curînd o antologie în care este s rb torit ca adev rat revolu ionar.)

So ia lui, mai conven ional talentat , a scris deasemena poezii. Într-una ea a comparat încetineala unui om cu clipitul din pleoape al bufni ei. Doamne, ce-a trebuit s - i aud de la critic .

C ar fi furat cuvintele, a fost cel mai minor repro .

Ins cui apar in cuvintele ? Poate mai tr ie te i terge cu degete p lite de gut sîngele de pe marmur .- Inspre zidul dinspre strad , inundat de zgomotul, pe care atît de des l-a cîntat zace mormîntul singurului poet politic al ora ului.

A fost foarte celebru, a fost înv at pe de rost, fiecare poezie, o lovitur ginga de pumn, scurt , seac i frumoas : lumea î i arat dantura maronie.

Vreme de doi ani mi-a fost vecin, apoi s-a mutat la ar ori s-a l sat tras de o femeie, care azi îi falsific semn tura, spre a pl ti chiria.

Un mormînt nu pot g si. Paznicul d din cap. Un poet? Aici? N-are habar, de zac aici i poe i…nu se poate vedea dup morminte. Se zice c s-ar fi spînzurat.

De un accident putea vorbi doar familia care î i putea permite s -i cumpere volumele de poezie i s le distrug .

Am fost cu el în Roma, în anii optzeci, atunci scria lungi poeme despre împ ra i, papi, i pisici, într-o limb , care era atît de str in i de sclipitoare, încît nimeni nu o în elegea. Azi unii cunosc tori se laud , c i-ar fi recunoscut deja dintotdeauna talentul, laud tonul înalt, care reunea ura, frumusea ea i mîhnirea în vechea lege, încît ochii vo tri s se limpezeasc …Îi mai aud rîsul, cînd vorbea despre critici, care în arta poeziei vedeau o evolu ie, de parc nu ar fi contat doar faptul de-a vedea cîrdul de p s ri, care zbura dinspre gara principal în direc ia Colosseum-ului, unde locuia.

Zbor de pas re, scriere ce se terge ea îns i pe sine…Mormîntul lui n-a fost de g sit. Ce mai era de f cut ? el mi-a d ruit o poezie, o antescriere a mor ii, rimat , antiteze

NR.2/2010

55

scris în întuneric, în lumina ochilor unei pisici, aceasta îmi veni acum în minte. în fa a cimitirului se afla o celul telefonic luminat , am intrat, am luat receptorul i am mi-am dus lent gîndurile cu voce tare la cap t.

ultima zi a anului da parc cerul ar fi vrut s -i dea p mîntului o desp gubire ploaia a sp lat azi tablourile din rama, care acum delimiteaz o pat alb pe zidurile pastelate.

Lumea, ce va veni! S p strezi doar amintirile culoarea lor tulbure. Anul se chirce te în ultimele lui ore.

S nu spun nimeni, c ar fi un spa iu mare între pahar i buz cînd progresul este doar la o palm de circuit, fiindc în fond, i aceast lec ie n-a trebuit s o înv m, cu fiecare zi, începe un nou an: anul r zboiului. i nu este o alegorie, cum îngerul lenevindu-se cu masca de gaze în surîzîndele galaxii. Acum se poate auzi trîmbi a, care întunec partea a treia a soarelui, partea a treia a luni i partea a treia a stelelor, f r ca cineva s observe i restul se mistuie precum punctul verde în TV dup tirile anului trecut. Milostenia, care- i iube te i du manii, s-a încurcat în dat , falsa-i vorb împleticit a pr v lit-o, bîlbîind, în nou an, pe cînd cuceritorul a fost de mult recucerit: se putea vedea z cînd în c tu e cum îl tîrau, la vedere, prin piata tablourilor de culoarea ocrului, în propriile sale dîre de sînge. Pe ochii mortului cresc peisaje, o ruin respectabil , rimata u oteal a palmierilor, o fîntîn f r vorbe, umbrit i ha urat , prins -n cadru de cel mai bun pictor al nostru, care se ascunde timid în spatele camerei.

Ca va mal, tres mal, astfel demiurgul, care trece înc o dat în curat denecititul: panegiric, dedicat ochiului. Inc un ceas. E vremea s se arate du manii. Via a a disp rut de pe p mînt i este de g sit doar pe fundul oceanului.

A fost Kant, cel care a prev zut perpetuarea noastr 56

POEZIE GERMAN

pe Jupiter ? Destinul nu mai este o tem , prea adînc ne afl m în impas, iar ghe urile plutitoare se întind departe i tot mai departe. Cine tie, poate i aceast clip deosebit , a sosit în lume printr-o incitare de sus, aceast secund , în care te pr bu e tei definitiv în t cere. Contemplu ploaia i gardul viu maltratat de vînt i noaptea, care cu limba ei grea începe cu muncile de dereticare, ca noul an s se poat ar t dinspre partea lui veche.

cîntecelul Germaniei închipuie- i, c nou ne-ar apar ine aceast cas , prietenosul scîr îit al sc rilor i oarecii din spatele lemnului. închipuie- i, c la mas ar edea cu noi umbrele acelora, care locuiau odinioar aici, i ar povestii istorii.

Noi am trage cu urechea. Am purta vestmintele lor, cu gulerul r sfrînt i lîna colorat . i c un înger gras al istoriei ar t ia ceap i ar plînge pentru lacrimile noastre s rate. închipuie- i, c am ruga pîrîul, s - i p r seasc patul a ternut cu pietri , ca pe tele s nu trebuiasc s treac peste p mînt în drumul s u înspre oala noastr . închipuie- i, c noi am dormi noaptea în aceste paturi, i c p mîntul ne-ar acoperi cu visele sale.

Inchipuie- i, c am visa, c ar trebui s p r sim casa, i c n-am ti încotro.

antiteze

NR.2/2010

57

Paul GOMA

JURNAL 2010 [...]

Duminic 4 iulie 2010 Alt noapte grea, istovitoare.Tân ari, transpira ie, încât m întreb câ i litri lichizici pierd pe noapte: 3?, 5, 7? Dovada material : ma ina de sp lat a fost umplut i azi diminea de ruf rie ud -ud -ud .

M-am întrebat ca proasta dac la ultima vizit îi voi fi spus doctorului Schaan c transpir ca un bou (cu condi ia ca boii s cunoasc andropauza, s transpire - nu: ei, andropauznicii securi ti asud ca Goiciu i fra ii omlea de la Gherla, ca Enoiu de la Interne - când ap rau ei “cucerir’li por’lui” cu ciomagul)?

Ana, mereu gata s -mi serveasc o consolare, zice c da. i la ce mi-a slujit? Mia înlocuit un medicament cu altul, efectul r mânînd acela i?

Cum suntem noi, b trânii: numai despre hibe i leacuri vorbim. Despre ce altceva, când orizontul ni s-a îngustat, ni s-a zbârcit, a intrat la ap ? E adev rat: ca i mamei, Dumnezeu s-o hodineasc , nici mie nu-mi place s vorbesc despre bolile mele decât cu medicul curant i cu apropia ii din familie.

De i Obsesia Mare este legat de gândul c mor-ca-mâne, vorba cântecului (cutremur tor) bocit de Maria T nase, i nu apuc s fac m car o înregistrare (Calidorul).De i presupun c chiar de nu am încheiat nici o în elegere cu Tofan, în cazul în care nu-mi voi mai putea onora contractul cu mine însumi, va continua el s dirijeze înregistr rile. Sigur, r mâne frustrarea autorului, c nu a putut face, el cu mâna lui, ce crede c ar fi putut face, dac nu ar fi fost întrerupt din facere: boal , moarte.

Dar-îns -totu i…, ca s scap printr-o piruet . * Magda Ursache îmi trimite :

58

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

Magda URSACHE - Scriitorul de al turi “Beleaua asta numit Paul Goma mereu reîncepe lupta. Sub steagul romanului sau al docu-romanului, sub oriflama publicisticii i – iat – sub flamura jurnalului: trei feluri de scrìsuri sau de scrisùri, toate à bout de souffle.

Nu-i odihnitor Goma, nu ocole te subiectele dificile, sensibile, dimpotriv ; pentru c lupta o duce nu cu îngerul, ci cu fiara. i cine altcineva i-ar fi propus lui Ceau escu, for înd limita, s sus in Cartha ceh din '77? O prob de curaj mai exemplar, mai desperant cunoa te i? Într-un „Arge ” (de aprilie, 2010), Theodor Codreanu opina c jurnalul e „ultima redut a d-lui Paul Goma în b t lia pentru adev rul istoriei române ti”.

A a este. Jurnalele lui Goma (optsprezece) înseamn r zboi dus cu luciditate politic , r zboi pentru un proiect de renovare moral , r zboi „fr esc” cu cobresla ii nedemni. Goma e fundamental de neîmblînzit; incontrolabil, a adar autonom. Nu-i e fric s r mîn singur împotriva lor seul et envers tous. N-are spaima c adev rurile lui îl fac antipatic ori agasant. Unii spun rigid (în loc de ferm), chiar abuziv în atac, iar cei care l-ar castra (m car l-ar amor i ni el cu aconitin ) nu-s pu ini.

Goma n-a fost i nu este adeptul nara iunii reci, deta ate; nici al dublei con tiin e, nici al disimul rii, ca Pessoa. Jocul de-a literatura înseamn i joc al m tilor. Or, Goma refuz travestiul, nu joac în fals.

M rturisesc: nu l-am urmat de la început. Cum? S nu-l mai inte-reseze vie ile imaginare, die Welt als ob? Am în eles, îns , c , pentru Goma, a scrie roman e ca un fel de a folosi jum tate de cuvînt, poate i de adev r. În roman, po i orice: s scrii cu rea credin , ca stalinistul Mihai Beniuc, trecîndu-l pe Blaga pe muchie de cu it, ca s -l anihileze. Pe-atunci, arta angajat era zdrobitoare la propriu, arti tii angaja i avînd condeiul focusat pe neangaja i.

Po i (model Saul Bellow, Ravelstein) s încurci voit fic ia cu realitatea istoric , dînd nume reale unor personaje de fic iune sau invers. Po i s min i.

Raportul corect fic iune-istorie e bulversat, realul, autenticul fiind amestecat nepermis cu imaginarul, în numele logicii fic iunii, foarte îng duitoare cu rescrierile curriculare. Fictorii au descoperit pl cerea de a dezinforma în proz , cînd la Secu nu se mai poate.

Goma n-are nevoie de alt via (de personaj), sub protec ia imunit ii fic ionale, de refugiu în lumi închipuite. Oglinda literar purtat de-a lungul etc., etc. poate deforma imaginea lumii în care tr im. Omul din Belleville nu mai vrea o imagine aburit , p tat , cr pat , spart chiar. Cît prive te imaginea din dosarele Secu, în Culoarea curcubeului '77, ne-a atras aten ia c este „mutilant , negatoare”.

A optat pentru calea jurnalului publicat/ postat antum, pentru a intra în priz direct cu cititorii. E o c limar spa iul social i Goma îl folose te astfel.

Cine mai crede c autorul spore te realul, cînd ce tr im bate orice fic ie, e de-a dreptul FABULO?

antiteze

NR.2/2010

59

Destinul s u are, cu un cuvînt enorm, o tr s tur hristic , dar nu în latur ascetic . E dureros, e tragic, fiind vorba de ofensiv , cu uitare de sine responsabil .

E ti ceea ce i se întîmpl ? Da. i-i bine de rememorat: prima dat , l-au arestat pe holurile Facult ii de Filologie, în 22 noiembrie '56, dup ce citise în „seminarul de crea ie”, condus de Mihai Gafi a, proza despre UTM-istul care, ca protest, a vrut s - i predea carnetul. Civilul Paul Goma a fost condamnat de Tribunalul Militar Bucure ti la doi ani de închisoare corec ional , pentru delict de agita ie public . Martorul ap r rii, profesorul Gafi a, a lipsit: î i f cuse rost de-o c l torie de pl cere în URSS. A a c Goma n-a fost „redat societ ii”, r mînînd „contrarevolu ionar agitator”. La 1 aprilie '77, cînd a fost, dup 4 cincinale, re-arestat i dus la organul de anchet din calea Rahovei, a l sat în spate „so ia, copilul, casa, c r ile, c r ile mele scrise, cele nescrise, semnatarii...” Încerca s creeze o mi care pentru respectarea Drepturilor Omului. L-au vizitat/ c utat telefonic, atunci, 431 de persoane.

A fost torturat i trimis acolo unde spune Ple i : „– ez’ n pezda m -ti, nu mai face p Cristu s”.

L-au acuzat c -i „corist” i „j dan”, c -i tr d tor de patrie, c atenteaz la ordinea social , c nu-i las lini ti i pe români s construiasc multilateralsocialismul. i l-au construit!

Ce-i r mîne anchetatului? Scrisul. „Te in eu minte, te scriu, te pun întro carte”; „cu inutul-minte m ap r – i atac... ” Singura arm e memoria: „s -i neuit, s -i netac”.

Putea s accepte prostitu ia ideologic i s se lase folosit de Putere, cu cinism. N-a capitulat. Evadarea din lag r ca singura sc pare? Mai era una: t cerea autoimpus . Numai c greva t cerii este, pentru un scriitor, automutilare.

Mai ales c a t cea poate însemna i a fi de acord. A ales pozi ia „reac ionar ”, cînd numai Ceau escu nu striga „Tr iasc Nicolae Ceau escu!” i a ajuns pe lista de lichidare a Securit ii.

Goma e mereu pe cîte o list de lichidare. Scrisul îi e negat ciclic (ah, tiuta noastr incertitudine în aprecieri!), inspir animozit i. Îl aprob mul i, dar mai mul i se ambaleaz contra lui i a jurnalelor lui. Ei i? Nici Baudelaire, nici Céline, nici Sartre n-au fost iubi i de contemporanii lor. Goma e i el taxat nerezonabil, nedisciplinat, nedrept cu A-B (mai i este, în tensiunea confrunt rilor), nemilos cu C –D, „pi c cios” *¥) cu T- , face dese trimiteri în M-P. Într-un cuvînt, neduslabiseric . „Scrisul ca sinucidere social ” e sintagma lui Emil Botta. O preiau.

Invidio i pe imaginea sa în vest, construit cu risc vital, au fost destui.

Legea H/C/M 957/1966 nu permitea s - i publici c r ile în str in tate. Goma nu s-a supus. Ostinato a ap rut (l-au ajutat Dieter Schlesak i D. epeneag) la Suhrkamp; La cellule des liberables, la Gallimard.

S-a decretat c politica e asfixiant în romanele sale. Ba îl salveaz curajul i stilul sau, cum ar spune Caragiale, cinstea i gramatica. Stilul Goma e precis ca un acord subiect-predicat.

60

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

Îmi aduc aminte c jurnalul lui Mihail Sebastian a ap rut în acela i timp cu jurnalul gomic (I, II, III – '97). Sebastian a fost declarat pe dat model de moralitate intelectual , în timp ce Goma a avut parte de reac ii repulsiv-violente.

Nu diferite de cele din 1977, cînd, pentru Eugen Barbu, era „un zero”: „nu înseamn nimic pentru con tiin a româneasc ”. N-a pomenit mai nimeni c Sebastian era i autor al bro urii clandestine Armata ro ie vine, circulînd în aprilie '44. Dup Marian Popa, Vin ru ii!, bro ur ap rut dup acel 23 august majusculizat, unde M. Sebastian saluta comunismul exportat cu tancul de URSS. Cu exigen inflexibil , în numele aceleia i op iuni politico-etice, Goma se manifest dur contra celor care nu cuvînt . Are raporturi proaste cu amnezicii i cu oportuni tii. C lcîiul lui Ahile al scriitorului român este pohta de celebritate cu pre ul compromisului.

Nenorocitul calcul conjunctural e mereu ref cut. Le-a intrat vechilor slujnicari în vene. Nu se mai vindec de tri erie ideologic , de duplicitate. Au dovedit-o i piticii de gr din , din Gr dina Puterii i-a Pl cerii pre edintelui Traian B sescu.

Care Putere are darul ei de a compromite marile idei, marile teme: consensul, sub mandat Iliescu; existen a normal , sub mandat B sescu. i este o grani moral (nu numai geografic ) între eternul Odisseu r mas f r Ithaca i profitorii de partide, fo ti profitori de partid. Din care motiv nu-l v d pe Goma nici medaliat, nici academizat, nici indemnizat, nici repus în drepturile civice fire ti. A luptat pentru drepturile omului, dar drepturi nu are; s-a privat de libertate, ca s nu mai fim noi priva i de libertate.

Personajul principal al jurnalelor fiind România Întreag (nu Mare, cuvînt demonetizat de politichie), Goma nu poate fi calm, egal, milostiv. Sigur c are resentimente (Gide: „Literatura bun nu se face cu bune sentimente”), sigur c e tensionat, pasional, p tima , c nu- i tempereaz „moarea”. Nu este un diarist atemporal, cum î i dore te Andrei Ple u (în Note, st ri, zile, Humanitas, 2010): „A ie i din timp e a reu i s contempli lumea din punct de vedere al lui antiteze

NR.2/2010

61

Dumnezeu”. Îl vede i pe Goma f r dram de participare la via a public ? Are alte urgen e decît Ple u, alte st ri i nici n-ar face compromisuri – declara ii din polite e ori în oarece beneficiu. Exasperan ele lui Goma sînt foarte diferite de exasperan ele lui Ple u. Altceva îi disper . În coresponden a cu Bernard Henry-Lévy, Michel Houellebecq spunea c pre ul discu iei e rotund, are cîte col uri vrei, îl ridici de oriunde. E i strategia lui Goma: nu uit nimic vîrît sub pre . Nu scap nici un 'veniment; nici un gestem, nici un biografem ori lexem, de la protogînditorii marxist-stalini ti pîn la postgînditorii recen i; de la falsul „Marii Rivulu ii din Decembrie” la erorile iliescane, emiliene, b sescane...; de la „osta u’ Cosa u” la transcrierea Baconsky în Baconschi i de acolo la soacra lui Geoan , revolu ionar r nit , cu carnet. Întregul proces al comunismului l-a luat pe cont propriu. Ce ne cere repetat Goma e s nu uit m, s nu-i uit m. Îndemn vital cînd tr im o altfel de „pite tizare”, de „re-educare”, de manevrare a gîndirii. Un Pite ti II, f r Nürenberg II, dar cu Rolleri mul i. Antidotul acestui nou control al min ii e memoria corect i Goma tie bine ce nu trebuie uitat. E mai aproape de noi decît dac ar fi locuit la vechea adres din Bucure ti, de pe strada Compozitorilor. Anuleaz , din Fran a, distan a, în elege din interior, din România, ce (ni) se întîmpl . E scriitorul de al turi.

Goma nu face parte dintre cei care î i pun sub lac t jurnalele sau memoriile, ca s fie publicate dup 50 de ani sau dup 5. N-a vrut s le tip reasc „de dincolo de mormînt”. La ilor le cam vine de hac. „Eu nu sunt disident. Sunt scriitor. Punct”. A a a ripostat Marianei Sipo în cartea-interviu intitulat chiar Destinul unui disident: Paul Goma, Universal Dalsi, 2005, interviu luat într-un fevruar 1998. Nu disident, ci inamic public al comunismului. Nici eu nu cred c po i fi scriitor pur i simplu, dup cum nu cred c a fi opozantul lui Ceau escu face r u calit ii sale de prozator. Cu spusa lui, „fiecare pas re scriitoare pe hîrtia sa piere”. Dac sinceritatea e p guboas , minciuna, pe termen lung, e i mai p guboas . „Îi convine lui Goma s vorbeasc despre frica la scriitorul român!, s-a rostit un iritat. “Au fost mari presiuni morale”. Au fost, dar unii au rezistat i al ii nu. S -i trat m la hurt ? Ce-i drept, altfel ar fi ar tat procesul comunismului f cut de ne-cumintele Goma decît de un expert în comunism, reciclat. Altfel ar fi stat lucrurile cu Goma în fruntea comisiei preziden iale, sprijinit de p rintele Iustin Pârvu, de Grigore Caraza, de Ion Gavril Ogoranu, de Marcel Petri or, de Vasile Paraschiv, de Dorin Tudoran, de dr. Florin M trescu (v. Holocaustul ro u, ed. a III-a, 2008, Bucure ti, ed. Recson) de Andrei Vartic... Ac iunea „decomunizatoare” B sescu n-ar fi r mas formal dup Raportul final. Vede i vreo coeren în decizii cînd pre edintele nume te regimul comunist „ilegitim i criminal”, f r a-i pedepsi pe criminali?

De descoperit, Goma se las descoperit din toate flancurile: i dinspre excelen ele intelectuale GDS, i dinspre mai pu in excelen ele intelectuale peceriste (nu c unii, ca Pavel Câmpeanu, n-are figura în ambele tabere). Goma îi detest i pe Roller i pe Ilie Ceau escu; pe Croh, în tustrele ipostaze: înainte 62

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

de Ceau, în timpul lui Ceau, dup Ceau. Desantismul a fost „pist aplicativ ”, cum ziceau propagandi tii, fals . Cred, ca i Radu Mare , c sîntem condamna i la realism; a a-c ci-deci, cum spune ironic Goma, paraliteratura s mai a tepte!

Goma a trecut prin închisori, a omat, a „tr it pe unghie”, cum nu se sfie te s-o recunoasc într-un Dialog (ed. Vremea, 2008). Cu toate astea, Andrei Ple u deplînge pu in tatea disiden ei române ti, numindu-i doar pe Doina Cornea, protestatar din 1982 i pe Radu Filipescu. Pe Goma, nu. S - i fi dat foc, ca Jan Palach, în ianuarie '69, la Praga? Într-un fel i-a i dat: a fost interzis în Rumânia, cum pronun a Ceau escu, din '70 pîn -n '89, pus la popreal amar de ani. În alt fel, a f cut mai mult decît s - i dea foc: Le Mouvement Goma. Ne plîngem c n-avem un Soljeni în cînd avem un Goma, c n-avem un Havel cînd avem un Goma, c n-avem un Michnik cînd avem un Goma. Însu i Adrian Marino, contestatarul tuturor, recunoa te în scandalizantele memorii: „Meritele sale ideologico-politice sînt indiscutabile. De valoare istoric . El este rezistentul comunist «arhetipic»”, chiar dac îl acuz de „enormit i i extravagan e”, „în forme maladive”. Marino se consider chiar „suporter secret” Goma. De ce secret, poate ti i domniile voastre, cititorii.

Postdecembrist, vai, a intrat în inappropriate relationship cu ebreii. A fost acuzat pentru p catul greu al antisemitismului, pe varii corzi: coarda Ancel, coarda Radu Ioanid, coarda Shafir, coarda Andrei Oi teanu, coarda Al. Florian (director executiv al INSHR „Elie Wiesel”), coarda Boris Mehr, coarda Lavastine, coarda Carmen Mu at, M.D. Gheorghiu, în care Goma vede sentinela parizian la antisemitism, s-a ar tat gata s suceasc gîtul elocven ei i elocin ei S pt mînii ro ii. Un argument pe... num rate: Goma a folosit de 126 de ori cuvîntul evreu. Aha. Cum îl tiu, va scoate alt variant a c r ii-document, a eseului-memoranda, unde va uza de vocabula incriminat i a 127-a oar . Pe Ovidiu imonca îl deranjeaz „evreii cu 2 de i”, altfel spus, generaliz rile. Dar generaliz rile cu 2 i (corect gramatical) à propos de români nu-l deranjeaz ? Un anonimeni, autor de sentin e neargumentate, care vede iudeofobi peste tot, uier de indignare ca un ventil la afirma ia c evreii (cu 2 i) au fost în fruntea bucatelor. În fruntea bucatelor literare au prea fost. Prima sec ie de critic a USR a fost format din Vitner, Vicu Mândra, Nistor Ignat, Mihail Cosma, Silvian Iosifescu, Crohm lniceanu, plus 2 neevrei, Paul Georgescu i Geo Dumitrescu.

Discu i despre vremea aceea, apare suspiciunea c îi vizezi pe evrei i e ti clasat drept ce nu e ti: antisemit. Exist mul i arbitri specializa i în „antisemitizare”.

Chiar cînd afirmi c românii n-au fost mai pu in fanatici în aplicarea metodei realist-socialiste, tot te citeaz ca neonazi, cu derivatul legionaroid. i cine a diriguit manu forte cultura decît Iosif Chi inevschi cu liceul neterminat, Leonte R utu Oigenstein, Iulea afran (nume literar N. Moraru)? Etniciz m ororile dac d m numele real al tor ionarilor? i înc : au fost românii menaja i în totalitarism fa de evrei? M car puteau pleca (pe tax ), dup cum pot s revin , conform noului diasporism: repatrierea în rile Europei de Est. Lui Goma nu i s-a restituit nici azi cet enia, r pit (ca Basarabia) în 1977, nici carnetul de scriitor. antiteze

NR.2/2010

63

Dac dispare Goma, „România va deveni liber , democrat i la cur curat ?”. Numai c Paul Goma, prezent în toate zonele de impact cu o realitate cum n-ar trebui s fie, nu moare. Nu cred c a intrat în Zodia Bolii, a Mor ii, cum noteaz în 26 ianuarie 2010. Nu-i vreme de murit cînd procesul de tergerea memoriei continu . Categoric, temelia e ubrezit r u dac ne propunem s construim în dispre ul valorilor care nu pot fi dispre uite, iar Goma are parte, cu calamburul lui Corneliu Regman, de „un pios ciomagiu”. Îmi place s -mi închipui – ipotez de lucru – cum ar fi fost dac ar fi ocupat locul prim în stat. Ce reac ie îngrozit ar fi avut alde Ple i i alte stele mari; prosovieticii (de i nu mai exist , de facto, URSS, prosovieticii au r mas prosovietici), dar i tefangheorghi tii ceau i ti, deveni i anali ti politici; politicienii plini de semenitate, adic de dragoste pentru aproapele din partid, s tr iasc bine.

Nu tiu dac Paul Goma o s revin la roman; eu mi-o doresc, dar asta sar întîmpla doar în cazul normaliz rii, ceea ce-i destul de improbabil. Ce trebuie spus limpede e c nu se va scrie acest segment de istorie, dar i de istorie literar , f r jurnalul lui Paul Goma, deopotriv document i reprezentare artistic de clas . Iar de documentat, privind universul concentra ionar, s-a „documentat” chiar la gherl . Cînd a aflat întîia oar , de la tefan Davidescu despre „fenomenul Pite ti”, era la Jilava, în celula 36. S-a „documentat” apoi în L te ti – DO. De ine cu prisosin experien a închisorilor, cu tot ce implic ea.

Al. Paleologu vorbea despre pu c rie ca despre o aventur biografic . Haida de, în care pu c rie? „Am integrat (citez o însemnare din 25 ian. 2000) în jurnal texte impure, str ine: eseuri, scrisori, articole, inven ii tehnice (nu chiar tehnice...); prin asta am f cut din Jurnal(ul meu – precizez) genul total, romanul integral. La urma urmei eu, autor (m-)am retrogradat în pozi ia povestitorului care poveste te povestea pove tii (vie ii) sale”.

64

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

Iat o reu it venit de unde nu te a tep i: „jurnal-roman-total”, dar i roman-fluviu, un haos... controlat, un hibrid roditor.

N-am evitat s e uez în laudatio, a a cum nu dorea Flori B l nescu s se întîmple. N-o fac des, detest critica piaristic a g carilor pu i pe encomii nes buite. Dar prea sînt mi(s)tifica i tot felul de „tenori ai opiniei publice”, de „elitarzi intelectualice ti”, a a cum le zice Goma, în timp ce primus inter pares, model formativ prin excelen , e taxat de ponegritor i cusurgiu, contaminant i otr vicios. i-mi aduc aminte c Nietzsche cerea stabilirea sc rii valorilor în func ie de capacitatea de a suferi. Reformulat – în func ie de capacitatea de a te sacrifica. Goma are voca ia rar a jertfei de sine, principiu de moralia nu minima, ci maxima.

Atitudinea sa nedilematic , tran ant , care e a(l)titudine, complexeaz , ce-i drept, dar Goma e un reper moral care (ne) salveaz obrazul.

—–––––––––––– * In realitate C. oiu scrisese: (“pi cioasele [de la pi at] scrieri ” - ale mele scrierile), nu “pi c cioasele”, de la “a pi ca…” (Nota mea, P.G.) […]

Duminic 11 iulie 2010 Noapte identic precedentei. Oricum: neodihnitoare.

Luni 12 iulie 2010 În sfâr it! Acum, la orele 6,30 diminea a a început s plou .Cu tunete, cu tr znete. Se anun grindin pe podgoriile burgunde i alsaciene.Eu îns am înv at s nu intru în panic : dac o grindin nu distruge viile în totalitate, cât a mai r mas din strugurii v t ma i va compensa, prin calitate, cantitatea pierdut .

Dup cum se vede, sunt, nu doar nepotul, ci i ucenicul lui Niculae Popescu, fratele mamei, agronomul cu înalte-studii la Cucuruzeni…

Mar i 13 iulie 2010 Ast -noaptea de az’ noapte mi-a fost cea mai grea de pân acum - ce-o mai veni, om supravie ui i-om povesti.

Interesant: nu am suferit de c ldur , ca în nop ile trecute, îns când m trezeam, îmi g seam bluza ori c ma a de noapte leoarc , constatam c i cearceaful de pat era mai întunecat la culoare în locurile unde mi se aflaser umerii, c cearceaful cu care fusesem învelit - de frica ân arilor - era i el ud. De dou ori am schimbat a ternutul de pat - cât despre bluze… Noroc c ma ina de sp lat este în stare de func ionare - i func ioneaz !

Dana mi-a scris c nu doar ea este “profesoar de fitness”, ci i mama sa. Vor lucra toat vara acolo i vor fi pl tite. Ceea ce nu înseamn neap rat c bugetul lor este sub irel de tot - doar sub irel…

Ne-am sf tuit (cu Ana, desigur): cele 100 exemplare pe care le va primi Dana din tirajul de la “Din Calidor” s fie vândute - cu pre preferen ial, desigur.Câ i b nu i se vor aduna, Dumnezeu cu mila, vor ajunge pentru trei antiteze

NR.2/2010

65

înghe ate i trei ceaiuri (fata nu a ajuns s bea cafea, e în faza ceaiului, la cofet rie…).

Ah, de ce nu câ tig la loterie!

Anei i-a fost r u, azi. I-am f cut un repro - nedrept. Regret.

Miercuri 14 iulie 2010 N-am noroc: ast -noapte ar fi fost suportabil , dac nu ne-ar fi torturat “vecinii” cu petardele lor, pân la trei diminea a.

Sunt extrem de obosit, de stors de suc. Sper s -mi vin oleac în fire când vor veni sculele de înregistrare. În sfâr it, a plouat.Am prins pu in curaj.

Am trimis Danielei câteva fotografii.

Vineri 16 iulie 2010 Aerul s-a r corit, dar eu tot cu asùdul, tot cu asùdul.

De o s pt mân recitesc Scrìsuri 2. Bineîn eles, în vederea tip ririi.Vorbesc de al doilea volum de publicistic , predat (ca i al treilea) editurii Curtea Veche. i tot degeaba. Arsene promite, promite. Cu promisiunile lui Arsene r mân.

M consolez: Scrìsurile - aproape toate - sunt buni oare. i chiar dac sunt vechi, nu sunt chiar învechite.

Sâmb t 17 iulie 2010 Azi - ca i ieri: asùda ie, vârtejuri; stors de vlag .Tot ce îi cauzeaz omului.

Azi a murit Bernard Giraudeau, marinar, actor, scriitor, so ul actri ei Annie Duperey. El era personajul cunoscut care în urm cu zece ani declarase c este bolnav de cancer i încearc s lupte cu Fiara. L-a doborît - Fiara!

S lup i cu o boal de nevindecat - din p cate este frecvent.Dar, de regul lupta aceea nu se divulg , r mâne “în familie” Bolnavului i familiei le este ru ine s vorbeasc despre; ca i cum cancerul ar fi o boal ru inoas .Rari au fost cei care au spus-scris adev rul despre ne-s n tatea lor al c rei desnod mânt este moartea. M gândesc la Soljeni în: el i-a scris-o mai ales în Pavilionul cancero ilor, îns a murit - nu de cancer - la 84 ani.

Stârnite de moartea lui Giraudeau, mi s-au pornit amintirile: 66

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

Adev rul fiind c primele semne de boal mi-au venit în aprilie 1977 când eram arestat, la Rahova. Nu mai in minte data precis - desigur, pentru ca aconitina/cu pricina nu- i face sim it fulger tor prezen a - îns printre primele simptome: ame elile, mersul nesigur, chiar dezorientarea.

Au trecut de atunci peste 33 ani. Iar eu suf r, în continuare, de ame eli, de nesiguran în picioare i de dezorientare.

Luat cu… activit ile militante, nu am dat importan altor semne proaste date de inim : preinfarctul din vara-toamna anului 1989 ( i al Anei, pentru c una suntem noi). Da, am l sat fumatul, da, nu am murit în 1989, când am avut prima alert - dar…

Dar, ce? Dar nimic!

Târî -gr pi , a a, sprijinit în cârjele medicamentelor - nu pu ine: apte am mai scris câteva c r i, de i “condi iile” îmi deveniser , nu doar nefavorabile, ci de-a dreptul ostile: expul-zarea din locuin , atacurile în salve, în rafale dinspre prieteni: Monica, Virgil, Liiceanu, Adame teanu; apoi dinspre nedu manii Ple u, Manolescu, D.C.Mih ilescu, Laslo, Pecican, Liviu Antonesei…

Ei i?, zic eu în ultimele decenii.Sunt bolnav - dar m tratez, vorba poporenelor noastre iubite. Pe m sur ce timpul trece, mi se mic oreaz câmpul de interes - ei i? Mi-a r mas câmpul cât cuprinde al Jurnalului.

“Cu el de gât am s mor” - autocitat.

Am un vis, în dou volete: s m apuc, în fine, de înregistrat o carte, dou , trei, cât voi putea i s -mi in jurnalul.Cât voi putea. Cât voi fi l sat s pot.Sunt fascinat de soarta “Artei fugii” pe care Bach nu a terminat-o - dar ce terminat este: B trânului Cantor i-a c zut tocul din mân chiar pe o not suitoare… * Desp gubiri…

Se înmul esc (vorb s fie!) supravie uitorii Terorismului Comunist din România. Din nefericire - e prea târziu: suferin ele noastre s-au banalizat, s-au demonetizat. Boboru’, l care a supravie uit cu de tu-n cur ne ironizeaz , ne batjocore te: «Ce, b , numai voi a i suferit pe timpul dictaturii?» «Cine s v desp gubeasc : tot noi, poporul?»

Unde-i adev rul, unde-i dreptatea?

Chiar dac eu nu am formulat o cerere de desp gubire - în cele adresate lui B sescu - dar tot am amintit c am dreptul la repara ii morale i materiale.

Dup “rezolvarea cerèrii” cum îi zice fostul ministru de justi ie, Monica Macovei, tova’proco-roare (bol evic ) - aceasta a mea, în leg tur cu cet enia român i dup “rezolvarea” cererii de desp gubire formulat de Vasile Paraschiv, am l sat-o mai moale; am l sat-o mai de tot. Nu fiindc “cerèrea” lui Paraschiv n-ar avea temei moral (sau a lui I.Diaconescu, chiar a lui Radu Cîmpeanu), dar fiindc noi, victime, nu mai exist m! Fa de cine s mai exist m: fa de securi tii B sescu, Geoan , Hrebenciuc, fa de bol evicul Iliescu, de M gureanu, chiar de Gelu Voican? Nu neap rat “în locul nostru” antiteze

NR.2/2010

67

(dac noi nu mai exist m!), ci în locul lor de impostori exist - i cum ! - rechini i caractati e i hoitari - fie i incon ien i, ca fata lui B sescu, ca ibovnica lui B sescu, oapa la cub Nu i, precum haita de curvi : Dan Diaconescu, Prigoan tat l i fiul, intelectualii de serviciu la Cotroceni, Traian Ungureanu, Liiceanu, Patapievici, Mih ie …

Duminic 18 iulie 2010 S pt mâna care vine… Trebuie s vin i “sculele”. Am f cut curat pe masa ordinatorului - deci sunt preg tit.

Ultimul mesaj al Danielei este semnat: “D nu a”. Doamne, cu ce repeziciune se schimb feti ele în fete, fetele în femei! Privesc la fotografiile ei luate în diferite momente, începînd cu, probabil iulie 2009, fiindc era prezent i tat -s u, Ionel. Surprins, g sesc fiecare moment, nu continuarea precedentului, ci altul. Ana zice c a a cresc fetele. A a or fi crescînd, dar pe mine m z p ce te astfel de evolu ie. Nu o percep ca pe un film, ci ca pe o succesiune de portrete, mai mult sau mai pu in ale unei singure persoane.

“D nu a”, draga de ea. * Ziarul de Iasi, 18 iulie 2010 Literatura, intre miza si angajare MICHAEL ASTNER "...ca problema a grea e cum te duci acum cu adevarul cine ti-l crede de ce doamne de ce barbosule cum devine cu dreptatea aia a matale..." (subl.

M.A.) Paul Goma, “O, ce veste minunata”...

Pe la inceputul anului trecut a aparut in Suplimentul de cultura (nr.214, 31 ian.-06 feb. 2009) un interesant si provocator interviu de trei pagini cu scriitorul Stefan Agopian. L-am pus deoparte - pentru partea provocatoare, in ideea de-a raspunde cumva-cindva la o declaratie extrem de transanta a scriitorului bucurestean. Zicea acolo Agopian, la un moment dat, ca nimeni nu-l poate citi pe Goma.

Dar haideti sa vedem de unde pornise pornirea autorului Manualului intimplarilor.

Il intrebase Elena Vladareanu pe Agopian: "Cum vi se pare chestia asta cu mizele? Stiti, presupun, articolul lui Paul Cernat de anul trecut. Manolescu va trece la minori tocmai din cauza lipsei acestor mize".

Raspunsul lui Agopian:

68

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

"E o prostie, dupa parerea mea. O carte mare nu inseamna neaparat o miza mare. (...) Arta trebuie judecata pe criterii estetice, nu etice. Uita-te la Goma. A luptat, are miza mare. Citeste-i o carte, daca poti. Ca nu poate nimeni.

Imi pare rau sa o spun. El chiar a fost un luptator anticomunist. Dar cartile lui nu se pot citi. (...) Eu nu am luptat, nu mi-am propus. Marin Preda avea o vorba: ÂŤEu sint scriitor, nu sint Tudor VladimirescuÂť. Eu nu fac revolutii cu cartile mele".

Moment in care Vladareanu intreaba concluziv: "Deci chiar nu este posibila arta angajata?", iar Agopian e din nou cit se poate de transant: "Nu! Evident ca nu! Arata-mi tu unde exista o reusita a artei angajate.

Da-mi un exemplu, daca stii! Iti spun eu, ca nu ai citit literatura sovietica, asa cum am facut-o eu! Arta are o multime de meniri, militantismul poate fi una dintre ele, dar asta nu inseamna ca se obtine arta mare".

Hm, sa le luam pe rind, incepind din coada: pai, asa-zisa miza in arta duce automat la arta angajata? N-as crede. Toata discutia a avut loc, dupa umilami parere, avind la baza o confuzie intre literatura cu miza si literatura angajata!

De acord cu Agopian, in principiu: literatura angajata n-are sorti de izbinda, dar nu din cauza mizelor, ci din cauza calapodului ideologic! Iar de-ar fi sa dau o definitie literaturii mari, cu miza, as recurge din nou la citatul din William Faulkner: "- Adevarul nu se confunda intotdeauna cu dreptatea.

- Unde ai citit asta?

- In toate cartile bune...".

Mi se pare cit se poate de corect pusa problema - si e lesne de dedus de aici ca orice carte buna se ocupa musai pe undeva (si) de adevar si (si) de dreptate: iata miza!

Asa stind lucrurile, evident ca Augustin Buzura, exemplu prealabil lui Goma invocat de Agopian, n-avea cum sa nu rateze, chiar de viza vreo miza, cita vreme aceasta, o zice Agopian, insemna "ca incerca sa lupte cu regimul", si o mai si facea "cu juma de masura, cu un sfert de masura"!?

Pai, sa avem pardon, nu cred ca miza unei carti bune se poate reduce pur si simplu la o "lupta cu regimul". Nu prin niscaiva sopirle strecurate-n romane de alde Buzura (care era, oarecum, tot omul regimului si tocmai de aceea avea un anumit liber la sopirle...) dau miza, ci incercarea onesta a unui scriitor de-a spune o poveste fara rest - iar cind spun fara rest ma gindesc strict la o literatura fara rabat de la adevar si dreptate, indiferent cum se combina acestea intr-un context anume. Si, ca sa nu uit: adevarul si dreptatea nu au culoare ideologica, "dimpotriva", ca sa zic asa, aceste doua valori sint mereu printre primele ce trebuie "arestate" intru "domesticire"...

Si atunci ma intreb, totusi, ce naiba cauta exemplul lui Goma-n chestiune? Cum poate un scriitor cu oaresce (re)nume sa spuna despre alt scriitor in mod cert cu (re)nume: "Citeste-i o carte, daca poti. Ca nu poate nimeni"?

Intelegeam daca Stefan Agopian vorbea macar exclusiv in nume propriu: "Imi antiteze

NR.2/2010

69

pare rau s-o spun, eu unul nu-l pot citi pe Goma!". (In paranteza fie spus: am inceput si eu cindva sa citesc romanul Fric al lui Agopian - n-am reusit nicicind sa-l citesc pina la capat...)

Ei bine, dupa ce citisem declaratiile acestea provocatoare ale lui Agopian, mi-am zis scurt: ia sa verific eu chestia asta. Si m-am dus pe la anticariatele de pe Lapusneanu si-am intrebat de ceva de Goma. Culmea este ca prima carte pe care am gasit-o si-am putut-o cumpara cu 10 lei a fost si singura ce i-a aparut lui Goma inainte de 1989 in Romania ceausista: "Camera de alaturi", Editura pentru Literatura, Bucuresti 1968.

Cartea de debut, deci. Un volum de proza scurta. Carte care, de-ar fi fost sa ramina singura, si tot il legitima pe Paul Goma drept autor adevarat macar prin citeva proze - intimplator cu "miza" (conditie necesara, dar nu si suficienta) si realmente bine scrise (indeplinind astfel si conditia esteticului). Si ma gindesc aici la "Ceea ce nu se spune" ori la "O, ce veste minunata...", in cea din urma, ca sa vezi!, toti cei care-l pot, totusi, citi pe Paul Goma putind citi si "ca problema a grea e cum te duci acum cu adevarul cine ti-l crede de ce doamne de ce barbosule cum devine cu dreptatea aia a matale..." (subl. M.A.).

In concluzie, asta-i miza: sa cauti mereu adevarul, sa incerci mereu sa-l respecti, sa-ti pese mereu de ceea ce-i drept si nedrept, iar sentimentul dreptatii sa-ti fie calauza inclusiv in viata (mai ales)... Nu, nu putem fi mereu drepti si sa avem intotdeauna adevarul de partea noastra - dar un scriitor de constiinta are datoria sa nu inceteze sa-si doreasca fara-ncetare acest lucru. Iar daca o va face, asta se va vedea intr-un fel sau altul si in ceea ce scrie. Aproape garantat.

Garantat aproape suta la suta doar daca este si un scriitor bun.

17/07, 10:59, postat de Pavel Gusti E foarte usor (ba chiar aproape inevitabil) sa ajungi frustrat, scriitor fiind in zilele noastre. Unii isi consuma frustrarile cu oarecare decenta. Altii ba - si de-ar fi doar Dl. Agopian.

De unde îi va fi venind lui Agopian încrâncenarea, râca, boala pe mine?

Iat o tain pe care nu m gr besc s o dezleg. În urm cu un an-doi m mai mu case el de cur în Ca a-vencu - aiurea, t p l gos, f r strop de umor, într-o produc ie-emana ie-dejec ie despre care ai fi jurat c este un crâmpei din crea ia - în proz - a lui Adrian Copilul Minune.

Prietenul care-mi trimisese textul, crezuse c` e scris de un prètin al manelistului na ionale, T.Morar, creatur utemist cu grad de sergent( ), eu, f r s verific, lam crezut - dar, surpriz : la coad , într-o parantez , semna, cine?: “ t.Agopian”!

C ci pentru de ce, nene Anghelache?

Pentru c ci Armeanul, ca i Ovreiul, când el este prost, el este bou,-derage, f r nuan e (sic). * Acum aflu c Ilie N stase avea/are gradul de general. De ce nu?, vorba lui Barb neagr . În care caz ce grad o fi avînd iriac: mare al?

70

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

Luni 19 iulie 2010 Tot a a, tot a a - de i aerul a devenit respirabil, noaptea.

Ce Dumnezeu, Jurnalul are s -mi devin buletin medical?

Cum “s -mi devin ”?- dar îmi este, de mult vreme, decenii.

Vin ecouri de la Magda Ursache: prieteni ai s i, tot scriitori, au descoperit, citindu-i textul despre mine, c jurnalul nu-i de lep dat, nici de ignorat, nici de ironizat, po i face orice din el, chiar i roman-total. (...)

Joi 22 iulie 2010 Azi, o zi plin . Tofan pare a fi, în continuare, ambalat cu înregistrarile (care nu au început, fiindc n-au venit sculele!). S-a gândit i el la Amazon - i-o luase Filip înainte.

Dup amiaz mi-a venit o scrisoric din Basarabia: Uniunea Scriitorilor m re-invit la o c l torie - “în ospe ie”, se zice pe la noi.Academia, Biblioteca Na ional , Biblioteca din Mana (a a!) organizeaz lans ri de carte, întâlniri cu cititorii, cu priljul împlinirii a 75 ani…

Mihai Cimpoi care semneaz invita ia m anun c Mihai Ghimpu a aprobat propunerea de a mi se decerna “o înalt distic ie de stat”, iar Prim ria vrea s -mi acorde cet enia de Onoare a ora ului Chi in u.

Mâine îi voi r spunde lui Mihai Cimpoi - de ast dat acceptînd cu bucurie propunerile. antiteze

NR.2/2010

71

Cade bine: pân atunci (2 octombrie) va ap rea Din Calidor; am s mai fac o tentativ` cu Arsene s gr beasc Scrìsuri 1 i cu Hodi pentru Jurnal 2007.

Sunt convins c Tofan se va implica în ocaziune.

Oare nu visez? S se materializeze visul nostru - al Anei, al lui Filip - de a avea, totu i, o ar ? Cu neamuri cu tot?

O, Doamne. F s se realizeze.

Sâmb t 24 iulie 2010 Am scris o prim variant a scrisorii de r spuns: Nu sunt mul umit de ea, voi încerca o alta.

Am prins-o pe Daniela înainte de a pleca la bunicii materni, de la Tulcini, lâng Edine . A zic c` o va ajute pe bunica s repare casa… În primul moment m-am speriat: ne tiind dac Tulcini se afl pe Prut, m-am gândit la ravagiile provocate în satele din dreapta i în stânga lui.Pe hart îns or elul bunicii e departe de Prut, în sudul Edine ului.M-am lini tit - nu pentru mult timp: inunda ii sunt pricinuite i de pâraie nenorocite a c ror albie a fost neîngrijit .

Am apucat s -i spun de scrisoarea lui Cimpoi i m-am întrebat - retoric, se în elege - dac ne vom întâlni vreodat . Mi-a r spuns prin «Da! Da! Da! Da!», mai degrab exprimînd panica de a nu ne vedea nicicând decât bucuria c , în sfâr it, o s ne vedem.

Duminic 25 iulie 2010 Ieri mi-a fost o zi plin - sper c i fast : - Am trudit la Scrisoarea de r spuns lui Cimpoi - iat-o: “Paris, 23 iulie 2010, Iubite coleg Mihai Cimpoi, Am primit amabila re-invita ie. Mul umesc.

Primesc, bucuros, s c l toresc la Chi in u. Ai mei, de pe la Orhei, m îndemnau “s vin în ospe ie”, de i eu, poftitul sunt neam cu poftitorul, locul poftelii fiind locul na terii mele.

Am în eles motivul invita iei - i le mul umesc pentru “urarea”, cu prilejul anivers rii a 75 ani de via : Uniunii Scriitorilor i pre edin-telui ei,Academiei de tiin e a Moldovei, Bibliotecii Na ionale din Moldova, Bibliotecii din Mana.

Numai c trebuie reamintite “câteva am nunte de c p tâi”, cum zice un tovar nedestov r it.

1. Eu am fost, în 22 noiembrie 1977, “invitat s plec” din ara mea, România. Sunt convins c nici nu urcasem în avionul de Paris c ni s-a i retras cet enia, mie, so iei, fiului meu, atunci în vârst de doi ani - fiindc membrìa Uniunii Scritoriilor îmi fusese ridicat pe când eram re-re-re-arestat înc în aprilie acela i an, cu încuviin area i votul celor din Biroul U. S.: D.R.Popescu, N.Manolescu, Ana Blandiana, Macovescu, Hoban , F nu Neagu, C. oiu, G. Dimisianu i al i colegi.

Am refuzat, politicos, în 1981, cet enia francez oferit de pre edintele Mitterrand, sus inut de Jack Lang, ministru al Culturii - acceptat de Milan Kundera. Am r mas “refugiat politic stabilit în Fran a”, statut pe care-l avem i 72

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

în clipa de fa so ia mea Ana, fiul meu Filip-Ieronim i eu. Pe pa apoartele noastre scrie: (Cutare) “poate c l tori în toate rile, cu excep ia României” (subl. mea, P.G.).Consider c interdic ia este dreapt : din moment ce România ne persecutase (eufemism), s cer s m întorc în România, tot comunist , dup 1989? Au f cut-o al i colegi de exil. Eu: nu.

Din Republica Moldova nu fusesem expulzat - pentru rea- purtare… Mam n scut în 1935 în Basarabia, actuala Republic Moldova, deci am dreptul s pretind… reîncet enirea - c tot sunt eu apatrid din 1977.

Voi fi avînd sau nu dreptul la cet enia moldoveneasc , împreun cu familia? Voi fi avînd dreptul la un ad post la mine acas , acum, la b trâne e?

Dac` da: ce va fi întâi: acordarea cet eniei moldovene ti, apoi dreptul de a c l tori în Moldova- ara-mea? Sau… invers?

2. Citindu-mi c r ile despre care a i scris cu c ldur - a i în eles cât îmi iubesc Patria. Patria România m-a persecutat, ca refugiat (venetici, li se spunea în Oltenia basarabenilor lui Ion Lazu; fuljera ’, ne ziceau ardelenii nou , basarabenilor mei), m-a condamnat la închisoare i la domiciliu obligatoriu, m-a alungat de la sânul ei, iar dup 1989 a refuzat s m repun în drepturile de cet ean i scriitor, ba a patronat campanii de calomnii la adresa mea, ultima: cea de antisemitizare, condus de N.Manolescu (deloc dezinteresat: a primit, de la ambasadorul Israelului Rodica Gordon i de la ambasadorul USA Taubmann postul de ambasador român la UNESCO) - rezultatul fiind: nu-mi pot publica decât cu mare greu volumele, nu sunt acceptat în periodice (nici în Contrafortul antisemitizatorilor mei V. Gârne i V.Ciobanu) - a a se ucid scriitorii, în ultima vreme: îi acuzi de antisemitism, tiind c aceast simpl afirma ie nu cere dovezi, iar antisemitizatul nu se poate ap ra (unde: în România literar ?,în Contrapunct?, au oare în Observatorul cultural, unde paznici la Poarta Templului st teau Carmen Mu at i I. B. Lefter i acum st junele analfabet imonca?

Vreme de dou zeci de ani (1970-1990) nu am putut publica, numele mia fost interzis; al i dou zeci de ani mi s-a permis s m strecor ca un ho , ca un intrus în Cetatea Literelor române.

Astfel tratîndu-m , Patria mi-a devenit (cu vârf i îndesat) Matrie, Ma ter .

Ca unul care am scris atâta despre Basarabia cred c am dreptul s m îndrept spre sânul celei adev rate, cea care nu m-a obijduit, nu m-a tr dat, nu ma vândut i nu m-a alungat.

Pe aceasta am onorat-o cu scrisul meu, cu inima mea.

Aceasta este cea numit acum Republica Moldova.

Fie-mi iertat patetismul, dar l-am cenzurat cu severitate.

Va îmbr isez pe to i oamenii buni.

Paul Goma De diminea le-am scris editorilor mei - fie avînd c r i in curs de apari ie: Gr.Arsene (“Scrìsuri 1”), Silviu Hodi de la Gutenberg (“Jurnal 2007”), Viorel Cucu de la Vicovia Bac u. antiteze

NR.2/2010

73

Gr. Arsene înc nu mi-a r spuns - dac` scoate “Scrìsuri 1”, din aceea i mi care (sic) amintindu-i c “Scrisuri 2 i 3” se afl la ei, la Curtea Veche; Silviu Hodi mi-a r spuns c “Jurnal 2007” va fi tip rit pân pe 15 august. Totodat , m-a anun a c luni îmi va scrie dac mai poate tip ri ceva de-al meu…; Cu Viorel Cucu ne-am în eles - greu, dar pân la urm , ca fra ii; de fapt el a propus s scoat aceast nou variant` a “S pt mânii…” în 1 000 exemplare care se vor distribui gratuit - nu e minunat? Mâine, cum am promis, voi trimite fi ierul noii variante. Înv at, mi-am propus un program minimalist: - Arsene va scoate, totu i, “Scrisuri 1” - doar a repromis, dup ce m-a amânat de la Târgul de carte (un titlu); - Hodi va scoate “Jurnal 2007” (dou titluri); - Cucu va scoate, sigur “S pt mâna”… (trei titluri); - Stratan va scoate “Din calidor”, edi ia - i aceasta, gratuit .

S-au f cut, iat , patru titluri noi (sau în-haine-noi).

Gelu Tofan a promis c , în vederea distribuirii c r ilor mele la bibliotecilor colare din Basarabia, cu ajutorul lui Flori B l nescu, va goli demisolul de la Budi teanu.

Iar acum îi voi scrie lui Stratan, de la Lumina, propunîndu-i s augumenteze tirajul “Calidorului” - în acela i scop, distribuirea gratuit a c r ii.

I-am scris lui Stratan. I-am propus i “Arta refugii”. Mi-a r spuns: propunerile se fac la început de an. Ce fac eu? A tept pân la anul?

Mi-a r spuns Arsene: “Scrisuri 1” va ap rea în curând. Nu i 2 i 3 - la ele “se lucreaz ”.

Mi-a r spuns Tolea Juraveli: c el este gata pentru trans- portul c r ilor, pentru vânzarea lor.

Sunt bini or dezorientat. Niciodat nu am primit atâtea ve ti bune. De aceea.

Luni 26 iulie 2010 Noapte grea. Nu a fost cald, a fost… ud. O ma in plin de ruf rie leoarc vuvuie în buc t rie. Tot nu m-am obi nuit cu s’tua ia de persoan în ultima lui faz , nu chiar de via , ci de… boal . De parc` nu ar fi acela i lucru.

Euforia de alalt ieri continu : doamne, ce bine e pe lumea asta - nu când î i cade în cap fericirea, ci m car o dat -n via , când nu e ti mereu ciom`git (de aici “ciomagiul” lui Regman) de nefericirea devenit stare permanent .Am mai spus-o, repet cu delectare, cu jubila iune: Sunt n ucit, p lit în cap, sonat - de fericire. i ca totdeauna, fac bilan uri - spre exasperarea lui Alex. tef nescuMorman: - Chiar f r “Scrisuri 2 i 3” (la care… “se lucreaz ”, dup Arsene) - va fi gata în curând, “Scrisuri 1”; - Chiar dac Hodi nu va putea scoate i “Jurnal 2008” i “Jurnal 2009”, cert r mâne ie irea “Jurnalului 2007”; 74

JURNALE / MEMORII: PAUL GOMA

- Chiar dac Lumina nu poate scoate i “Arta refugii”, r mâne “Din Calidor”; - Cât despre “S pt mâna Ro ie” de la Viorel Cucu, apari ia ei este ca i sigur - în fine, ca- i-sigur ca în România.

- Stratan, directorul Luminii mi-a transmis adresa electronic a Uniunii Scriitorilor, deci am putut expedia lui M. Cimpoi r spunsul rapid.

- Filip a preg tit noua variant a “S pt mânii…” pe care am trimis-o la Bac u.

antiteze

NR.2/2010

75

Flori B L NESCU

BOBIIDRAGI – fragment din volumul inedit cu acela i nume –

Un an au h r uit-o procurorii regimului. Ca s spun . Cum o cheam pe criminala aia care i-a f cut? „ i io l-am luat pe nu în bra . Femeia n-avea nici o vin . Eu m-am dus peste ea, nu a venit ea peste mine!”. Doamne, cum l-a mai plâns ea toat via a pe antedusul meu! Era mai mare cu vreo 3-4 ani. Uneori am impresia ca l-am reg sit, pentru ea, i pentru mine, cea bântuit de amintirile altor vie i. Printre pove tile despre Banu M r cine i iubirile lui domne ti, acolo l-am z rit, fiind student , prin anul trei. Printre rândurile unei monografii biserice ti. L-am adunat într-o hrisoav „apocrif ”. Prietenii i-i alegi, fra ii sunt ale i, ei sunt pur- i-simplu, doar c trebuie recunoscu i. Îi plângi i îi iube ti, asemeni p rin ilor. Dincolo de timp i de anotimpuri, îns tii foarte bine c povestea aduce mereu triste e, oricâte bucurii. Oricât încredere. Cu siguran , legenda Banului M r cine a muncit multe cugete urm rite de blestemul de la al nou noulea neam. Nu l-am c utat niciodat , am a teptat doar s îl recunosc. i nu mi-am pierdut încrederea c o s -l îmbr i ez într-o – cu adev rat – bun zi.

Mult iubite i dep rtat St pân (al visurilor noastre), Carele ne e ti nou celu mai grijitor Domn i frate, prieten... Asemeni unui castel dantelat în frumuse i m iastre, f r num r luminezi inema noastr ars de a tept ri. S l luind-o pe vecie.

De la M ria Ta a tept m de fiecare dat’ o vorb de alin, cum dzice c l toriul din jinduitul t râm al Franciei, „tendresse”. Bun oare, azi, amar mar i (stuchesc sub vol na ul de la chept!), aduceri aminte neferice mi-au cotropit mintea i sufletul, precum s lbatecii cai înspuma i pe ogoriul cel nelucrat. Tr iri potrivite degrab cu o vorb mai aspr (de pre meleaguri sc ldate de miroazne încânt toare, purt toare în ele de o elite unduiri), „Traurigkeit”.

Vezi bine, Sl vite al mieu Domn, cât zbucium în inema i cugetul unei biete copile! Care, treab mai la sama s mii neavând a face, buchis te versuri 76

PROZ

vârcole ti în Sfânta S pt mân a Patimelor. P catele femeie ti s -mi fie iertate în clipa de Apoi, dar Bunul Dumnezeu îi prime te la El pre to i însingura ii! i le sufl preste cre tet pulberi de aur.

Cum î i tot spui, iubite Frate ai mil de zbur t cirea de o clipit din vis rile unei dep rtate i de necuprins al ture- i surioar . F , rogu-te, în a a feliu ca moartea s -i par dulce i senin . i sf tue te-ne dac i cât i în ce feliu se cuvine s cetim stihuri periculoase pentru o Doamn , urzite de poe ii unui veac zbuciumat de revolu ii i n prasnice c utari. Ca frate al nostru mai mare, St pânul i Capul neamului nostru urgisit, cum te tim plin de înv minte i în elept în toate cele, trimite-ne cu zor un r spuns dinspre Tzeara de dincolo de ap : drept este au ba s cetim din Baudelaire, Verlaine, Mallarmé au Rimbaud? (p n i numele lor au vuiet de ocar !) Când neamul nost’ e în mare cump n de peire sub hoardele streine i avare? A ceti s ne îng duim? („...O lebad aminte i-aduce c ar fi.../ Vedenie pe care chiar luciu-i o design / Acestui loc, r mâne-n dispre ul ei frigid/ Ce-i e-n pustiu exilu-i i giulgiu i insign ...”)

Se cade M ria Ta? Încerca-voi s nu- i mai ies din cuvânt. Exilul r u m strânge, toat -n chingi, m r zvr tesc i nu prea, ades f r’ s gândesc.

Doar inema-mi tremur de dor. În milostivia ta, ad - i aminte c sunt iubita- i sor , de-un neam cre tin -un suflet-cu-pereche, prizoniera iubirii, de dincolo de timpuri... i nu m surghiuni mai cu folos decât ai f cut-o p n-acum.

Vei ti M rite Doamne c doar tr iri de copil alintat poart vinile prostelii, i-mi vei tr mite (s sper, s mai a tept, în h u s m topesc?) un surâs cald de bun voire i un licuriciu de dragoste fr asc , din noaptea odrâzlit cu stele mici i vii. De va fi s plece vrun emisar domnesc spre eara Cosovei... nu Te-mpotrivi!

Sl vit, pe veci, iubit, cu sfiicio enie ie m închin, Domni a P dulcel înfloritoare în April (de grija ta suspin!)

Iat , vreun suflet slobozit prin secoli m caut de-odihn , gândesc (oh, nu, nu-i lun plin )! În suflu-mi obosit e loc pentru înc-alte vie i, dac pe-a mea numi sunt în fire s-o tr iesc!

Alteori sunt atât de plin de ea, încât îmi spun: n-aveai nevoie de altceva ca s nu faci nimic din via a ta. Ai suflet.

Preaplinul d pe dinafar .

Uime te a tept ri speriate, inund insule fripte de singur tate, prinde aripi zvâcnetului amor it.

Grup statuar Cortegiul Sacrificatilor de Aurel Vlad Te a teapt i î i (Memorialul Sighet antiteze

NR.2/2010

77

adast mântuirea pe insula cu rmuri iluzorii din cel lalt. Bruma asta str vezie de t râm, care nu tr ie te decât în noi i dispare odat cu noi. i se întrupeaz în trecerea bântuit a altcuiva. Atunci când î i poate adulmeca umbra.

Iar întâlnirile nea teptate nu sunt niciodat ceea ce par. Niciodat .

Ea ar fi putut fi tot ce i-a dorit. Dac ...

Dac ar fi avut cine s pasc oile i vacile, dac ar fi avut mai mult de o c ma de tort, care-i rodea pielea pân la sânge. Dac ar fi avut cu ce s se încal e când era în clasa a patra i ultima. Când a luat premiul întâi la geografie, la concursul na ional: „Când am luat premiu’ la Romane ti...”, spunea ea. „Trebuia s mor eu atunci. Mai bine era...”.

Dac n-ar fi fost atât de umilit toat via a ei.

Dac n-ar fi venit r zboiul i ru ii nu ne-ar fi b gat comunismul în creieri.

Dac n-ar fi avut atâta suflet, încât o durea. Nu era sufletist , ci toat numai suflet. Sufleti tii sunt ca naveti tii: le vine i le trece. Cu sincope, în func ie de starea vremii. Dac viscole te, trenul nu mai circul , navetistul r mâne acas , i se bucur c n-o s fie el considerat vinovat pentru c nu a ajuns la serviciu. Nici regimul nu se poate pune cu vicisitudinile naturii, iar pe Dumnezeu îl ocole te.

De fric , nu din convingere. Pe ale istoriei le poate prelucra, în func ie de nevoi.

Dar fiin a numai-suflet nu tie ce este odihna, relaxarea. Ea este neverosimil , chiar i atunci când este vizibil cu ochiul liber. Cine mai crede azi în pove ti cu prin ese, fe i-frumo i i zâne bune?

Descop r harta, de când nu mai este. Mi-a spus, mi-a spus numai mie, sufletul ei înc s l luia în cas , în a doua noapte f r prezen a ei care umplea locul mereu. Mi-a l sat de Dincolo vorb : s la i cartea asta aici. Trebuie mai întâi s o scriu, s ha urez, s defri ez ar cu ar, s sap adânc, în trepte, pân dau de apa limpede i calm . Acolo m opresc. Orice hart î i a teapt descoperitorii. Orice hart are un punct minuscul r mas neexplorat. Oamenii sunt obi nui i s smulg i ultimul fir de pir, s -l distrug . N-au aflat c el ine malul.

S nu se pr bu easc .

78

DOCUMENT

Ioan NEAC U

JURNAL DE CAMPANIE 14 – 19 octombrie 1974 Practica agricola (munca fortata!) la IAS Sascut

N scut la 10 noiembrie 1939, Ioan Neac u este eseist, estetician, jurnalist i critic literar, unul din rarii profesorii plin de abnega ie din colile române ti. Ca fost elev al s u în ora ul lui Bacovia, nu pot uita, dincolo de pasiunea pe care o punea în prezen a sa la catedr , raportarea la cultura adev rat pe care ne-o insufla i nou . Cabinetul s u de român avea abonamente la zi pentru cele mai importante reviste de cultur din România, un model care ar trebui urmat de toate colile de azi. A publicat în 1983, la Editura Cartea Româneasc , volumul « Introducere în poezie », iar în anii din urm volumul « Jurnalul unui outsider », o radiografie perfect a societ ii române ti de azi. Acest fragment este literatur de sertar autentic , un document deosebit de valoros, pentru c arat perspectiva unui dasc l asupra vie ii din practica agricol din perioada comunist .

(Vasile Baghiu)

Luni, 14 oct.

1) La sosire, afl m c spa iile pentru cazare nu sunt amenajate. R mân patru elevi pentru acest lucru, restul pleac la câmp. Se culeg cartofi r ma i în urma recolt rii cu ma ina. Se d norma: 30 de co uri de elev (norm pentru cules în urma plugului !). Elevii realizeaz între 12 i 18 co uri. Atrag aten ia inginerului asupra faptului c munca prestat de c tre elevi nu poate fi normat .

2) Masa de prânz, pe câmp: 1.- Bor cu cartofi 2.- Fasole cu unc 3) La ora trei i jum tate, plou . Dup o or de stat în ploaie, vine i camionul care duce elevii la ferm .

4) Dormitoarele nu sunt gata. Paturi de fier din timpul r zboiului, greu de montat i defecte. U ile nu au clan e, geamurile nu au sticl i nu se închid. Nu se face foc. antiteze

NR.2/2010

79

5) Masa de sear : 1.- Macaroane nefierte cu telemea 2.- Ceai cu pâine neagr Elevul Matanie a g sit un cui în pâine.

Mar i, 15 oct.: 1.) Masa de diminea : 1.- Pâine neagr cu marmelad .

2.- Ceai (ap cu zah r). Pentru cei 50 de elevi ar fi suficient laptele produs într-o zi de o singur vac !!

2.) Elevii în câmp. Burni . Activitatea de azi: înc rcat cartofi în remorci: 4 lei tona. Pân seara sunt transportate 11 remorci a 4 – 4,5 tone. Asta înseamn mai pu in de o ton de elev. Tractori tii joac eptic sau întârzie ore întregi cu transportul (La Sascut a tept un tractor s plec în câmp de la 10h 55’ pân la 12h 15’), iar echipa de militari care lucreaz al turi a înc rcat un tractor pân la prânz i unul dup prânz.

3.) Masa de prânz: 1.- Bor de fasole 2.- Pilaf cu carne (carnea este nefiart ) 4.) Dau telefon la Bac u, nu g sesc nici un ziarist (Roni i Lupu sunt la reciclare), trebuie s m descurc singur. Discu ie „de principii” cu Gruia, eful fermei.

5.) Elevul Gheonea Fl. este vizitat de tat l s u, ef la jude . Nu schimb cu nimic situa ia. (Doar faptul c , seara, ceaiul nu mai este servit prin cufundarea c nilor în c ldare, ci cu o singur can ).

6.) Masa de sear : 1.- Cartofi cu sl nin 2.- Ceai (azi pâinea este mai bun !)

Miercuri, 16 oct.

1.) Masa de diminea : 1.- Ceai 2.- Tob de 10 lei kg.

2.) Se face repartizarea la munc . Ing. Chi u Radu repartizeaz elevii de la XI B la combine i pe ceilal i la sortat cartofi de s mân . Elevii de la sortat au recuperat din cartofii arunca i (strica i) trei remorci. Elevii repartiza i la combine au fost pe câmp la 7h 30’ . La opt i jum tate au venit tractori tii i au organizat un chef în baraca paznicului pân la nou i jum tate, când a venit inginerul Chi u i a lucrat personal la repararea unei ma ini de recoltat, apoi i-a l murit pe tractori ti s înceap , totu i, lucrul. Ei au început, cu urm toarea forma ie: doi elevi cu furci înaintea combinei, patru pe combin i doi în urm , pentru recuperarea cartofilor c zu i. S-a lucrat câte 3-5 minute, apoi s-au f cut întreruperi de 30-50 minute, timp în care tractori tii continuau discu ia i… cheful. Tractoristul d pe prima ma in , care mi-a spus c -i deta at de la R c ciuni, era atât de ame it încât tractorul mergea in zig-zag i t ia oblic rândul de cartofi. O asemenea recoltare înseamn multe pierderi. Dou combine (capacitatea maxim = 100 t. x 2= 200t/ zi) au recoltat cinci remorci (5 x 4 = 20 t/ zi). Repartizarea elevilor este motivul pe care-l invoc ei spre sear , când s-au trezit i i-au dat seama c n-au f cut mare lucru. Evident, elevii nu-s „speciali ti”, dar dac s-ar fi lucrat continuu s-ar fi realizat cel pu in o sut de tone.

80

DOCUMENT

2.) Masa de prânz: 1.- Ciorb de cartofi cu orez 2.- Costi cu maz re i cartofi (!!!)

Masa a fost adus pe câmp, la timp.

3.) eful cantinei, Mih il , refuz s -mi dea un calcul al mesei unui elev pe zi, calcul f cut analitic. Masa, spune el, cost 10-12 lei, dup borderoul de magazie.

Nu are timp s calculeze meniul. S -l facem noi, dac vrem.

4.) Mih il are un salariu de 1400 lei i ma in Moskvici. Are o fiic elev la Adjud în clasa a X-a i se duce la fiecare dou zile s -i duc mâncare deoarece masa de la cantina c minului nu-i bun !

5.) Îi caut la ora 16 pe ingineri la ferm , dar nu-s de g sit. Mi se spune c au plecat la Bac u, la o edin . Voiam s ob in în scris faptul c vor pl ti în regie i nu în acord. De discutat aceast problem mâine.

6.) Înainte de a pleca, inginerul Chi u a dispus ca un tractor s mearg dup elevi. Tractoristul Ene a întârziat plecarea i elevii au venit pe jos. (Luni cu ma ina, mar i cu tractorul, miercuri pe jos !)

7.) A venit doamna Sion i a f cut o vizit prin dormitoare, la cantin , la câmp.

A vorbit cu eful cantinei. Ne-a spus c aici la Sascut alte licee au r mas datoare (liceul de mecanic a r mas dator cu 1500 lei). S încheiem o conven ie în leg tur cu plata în regie sau pur i simplu s le spunem efilor de ici c plec m la Bac u.

8.) Am aflat c exist o conven ie între Ministerul Agriculturii i M.I.E. care cuprinde obliga iile fermelor agricole i ale elevilor. Noi nu o tim i suntem în inferioritate informa ional . Trebuie s-o g sesc. Eventual la inginerul Gruia, eful fermei, s-o citesc i atunci altfel se poate discuta.

9.) L-a vizitat pe elevul Bejenaru v rul s u, Bejenaru Vasile, de la Direc ia Agricol Jude ean . M-am convins c singura solu ie just este plata în regie. A propos de cantin , câteva întreb ri pentru contabil: - cum se stabilesc cantit ile necesare de alimente ?

- care este re etarul ?

- dac avem re etar cu pre uri, facem noi meniul.

1o.) Masa de sear : 1.- Fasole cu unc 2.- Ceai (!!!)

Joi, 17 oct.

1.) Masa de diminea : 1.- Tob de 10 lei kg. (circa 50 gr.), de i am spus ieri s nu se mai dea tob din resturi. Trei elevi au avut r u la stomac, iar unul a avut febr .

2.- Cafea cu lapte.

2.) Din nou discu ii cu Mih il . Domnul Prodea este ceva mai violent, este furios când afl c masa de luni e de peste 10 lei. Îi atrag aten ia lui Mih il s fac mâncare din carne, nu din afum turi sau salam.

3.) La câmp, activitatea de luni, adic strânsul cartofilor din urma ma inii. S-a înc rcat o remorc . De i e foarte frumos, combinele merg aproape ca i ieri.

Activitatea elevilor este, ca în toate celelalte zile, nenormat .

antiteze

NR.2/2010

81

4.) Masa de prânz. Mo ul care vine cu c ru a e beat – azi e zi de salariu. A încurcat por iile, a adus mai pu ine.

1.- Bor de fasole 2.- Cartofi cu salam. De i am spus chiar diminea s nu se fac asemenea mâncare, de i atât Gruia cât i Mih il spun c putem cere noi la mas orice, nu se respect nimic din ce spunem noi. Când i-am atras aten ia lui Mih il în leg tur cu faptul c nu accept s mai dea elevilor tob , mi-a replicat c n-are ce face cu ea, doar n-are s-o arunce! Militarii au alt regim alimentar: diminea a un fel de mâncare i cafea cu lapte, la zece gustare, la prânz trei feluri de mâncare (dou i desert), iar seara dou feluri de mâncare. Nu li se d ceai decât din când în când.

5.) Diminea am stabilit cu ing. Chi u ca la prânz s hot râm, eventual în scris, problema mesei i a remunera iei. Dup mas a trecut cu ma ina pe lâng noi, dar n-a oprit s ne ia la ferm . A r mas domnul Prodea cu elevii, iar eu am pornit spre ferm cu autostopul. Înc un exemplu de felul în care se in tovar ii tia de cuvânt. Au calitatea de a min i cu candoare, cu o senin tate imperturbabil .

6.) La ferm îl g sesc pe ing. Gruia, îi spun despre ce este vorba i zice c nu se poate ce vrem noi (adic masa dup re etar i plata în regie), c vom discuta mai târziu deoarece este în ferm directorul general. Îl întreb dac nu pot vorbi cu dânsul i-mi spune c , oricum, tot între noi trebuie rezolvat problema. Admit.

7.) De luni, azi în sfâr it s-a m turat prin camere. Secretul st în faptul c ieri a fost o comisie sanitar care l-a amendat pe director cu 500 lei.

8.) Concep o „conven ie” între noi i ferm , care s prevad condi iile de lucru.

O las la contabil s i-o dea inginerului Gruia, deoarece a venit domni oara Dimitrov cu Dr ghici i un doctor i vreau s plec la Bac u cu ma ina lor.

Doctorul a inspectat buc t ria i a amenin at cu amenzi.

9.) Înainte de a pleca, ne întâlnim cu inginerul Gruia i-i spun c am l sat o conven ie la contabil, s-o studieze i eventual s-o semneze. Vreau s am un act scris de la ei.

Vineri,18 oct.

1.) La Bac u, vorbesc cu domnul Gheonea. Îmi promite c va trimite mâine un autobuz, c Gruia s-a angajat s dea patru mese i carne de porc la mas .

2.) Vorbesc cu domnul Botezatu. Îmi spune c , dac nu ne convine, putem s -i amenin m c mut m elevii la Ite ti.

3.) Iau delega ie pentru One ti, pentru luni, 21 oct., ora 9.

4.) Ajung cu autostopul la Sascut pe la ora 13 i jum tate. Îl g sesc pe Gruia singur. Spune c nu poate semna conven ia, c s o semneze inginerul Chi u.

Promite ca mâine elevii s mearg la vie, dar s l s m zilele de pân acum a a.

Refuz, evident. M invit pe mine la vie (ieri spunea c problema trebuie discutat la o mas …) i refuz din nou. M duce cu ma ina pe câmp. În ma in , o lad cu struguri din care m invit s m nânc. Îmi spune c nimeni nu se poate lega de ferma lui, deoarece e foarte important în re eaua I.A.S. Chiar dac -s ziarist i vreau s scriu despre eventualele nereguli, nimeni nu-mi va publica a a ceva. Îi spun c eu nu vreau s fac ordine în ferma lui, asta nu-i treaba mea, eu 82

DOCUMENT

vreau ca elevilor s li se asigure câ tigul minim garantat de lege i o mas calculat legal. Abia a plecat tov. G in c în barier ne întâlnim cu tov. Negoi (primul este director general al Direc iei Agricole Jude ene i al doilea este director general al I.A.S.). Tot timpul, zilnic vin efii pe aici. Oare ce treab au…?

5.) Ajung în câmp. Elevii culeg cartofi dup combin , f r chef. Aflu c diminea au fost trimi i pe jos, deoarece inginerul Chi u a spus c a studiat conven ia dintre ministere i a constatat c transportul se asigur la tarlale care-s situate la 3 km. De ferm , iar pân la tarlaua de cartofi sunt 2,5 km. (Tarlaua are 1300 m., dac începem de la mijloc,sau din partea opus ,sunt totu i peste 3 km.!). La masa de diminea au avut salam i cafea cu lapte f r zah r. Dup multe proteste, buc tarul a spus c a uitat s pun zah rul. A venit la fiecare mas i a ad ugat zah rul cu linguri a ! La prânz mâncarea de carne atât de l udat la Bac u a fost o zeam lung cu gr sime sleit , încât la mul i elevi li s-a f cut r u. Farfuriile în care s-a servit mâncarea nu erau sp late din ziua precedent .

6.) Seara nu vine nimeni dup elevi. Plec m pe jos. La intrarea în Sascut ne ajunge un tractor trimis de form (cum e cu „conven ia” lui Chi u de diminea ?).

7.) Masa de sear : 1.- Tob de 20 lei (o felie de 5-6 mm.)

2.- Macaroane.

Mesele foarte murdare, cu strat de mâncare de câ iva milimetri. Îi atrag aten ia buc tarului, care spune c masa a fost curat , dar înaintea noastr au mai mâncat solda ii i al i muncitori ai fermei. Între „serii” nu se face cur enie! A propos: lam întâlnit pe doctorul de ieri ie ind din ferm cu un pachet într-o plas ...

8.) Au disp rut becurile de pe hol. Ca s se poat juca tenis de mas (singura destindere aici), am luat becuri de la dormitoare.

9.) Au devenit amabili. Ne-au dau cheile de la un birou în care este un televizor.

10.) Noaptea, foarte frig. În birouri se face foc. Domnul Prodea a dormit într-un birou (am spus c ne-au l sat cheile). Pe mine m-a trezit frigul la ora dou i jum tate. Cred c -s cel mult cinci grade.

11.) Tractoristul de ieri a venit la tarla, nu tia ce s fac , s-a dus iar la ferm , a venit i a spus c trebuie înc rca i cartofii recupera i, a plecat la mas , a venit din nou, apoi a plecat cu remorca. ase drumuri pentru o remorc de cartofi ! Pe sear elevii au înc rcat saci, dar n-a mai venit tractoristul. A trebuit s adun m sacii de pe câmp la un loc.

Sâmb t , 19 oct.

1.) Inginerul Gruia vine la ferm foarte nervos. Vrea s ne intimideze : de ce elevii la ora asta (opt i ceva) joac ping-pong, spune c nu ne d voie acas (parc-am fi salaria ii lui!), ip la ni te oameni ai fermei care vin cu diferite probleme. Îl cheam pe cantinier, ip i la el i îi spune c masa de luni a elevilor o va pl ti din buzunar el, nu elevii, se ceart cu domnul Prodea, face o situa ie fantezist ca s ne arate c nu s-a muncit etc. Îl las s se desf oare, apoi îi spun c elevii nu ies azi în câmp, iar de luni nu mai venim la Sascut. Intervine antiteze

NR.2/2010

83

inginerul Chi u, care promite ca la prânz s -mi dea nota calculat cu ce s-a lucrat. Îi spun lui Gruia c , dac nu pl te te cel pu in dou -trei zile în regie, apelez la arbitrajul de stat. Îmi promite s fac tot ce poate. Evident, iar o minciun .

2.) Masa de diminea : 1.- Tob bun 2.- Cafea cu lapte 3.- Telemea pentru ora 10 (!!)

3.) Sunt repartiza i 16 elevi la sortator, iar pe câmp se mai aduce un sortator i al i 17 elevi lucreaz aici. Sortatorul adus este instalat i reglat de inginerul Chi u. Profit de prezen a lui i ne în elegem cu domnul Prodea s merg eu la ferm s încheiem socotelile. Inginerul Chi u nu m poate refuza, ajungem la ferm i aici spune c s -l scuz o or , deoarece trebuie s mearg la solda i. Sunt de acord i m duc la mas .

4.) Masa de prânz: 1.- Sup cu ulei i fidea 2.- Fasole cu costi 5.) Vine Chi u. Îmi pl te te pentru munca la combin i la sortator în regie (practic un elev pe zi), deci o singur zi, restul în acord. Pentru ziua în care elevii au înc rcat remorcile cu cartofi de s mân (ziua în care au muncit cel mai mult), primim 166 lei (circa 3 lei de elev !). Îi spun c nu s-a inut de cuvânt i nu-s de acord ca aceast situa ie s fie contabilizat .

6.) Vine autobuzul pentru Bac u. Î i face apari ia i Gruia, care ne spune c el a adus autobuzul (de fapt l-a trimis domnul Gheonea). Îi spun c nu s-a inut de cuvânt i-mi promite ca s pt mâna viitoare elevii s mearg la struguri. La contabilizare, de cerut pentru aceast s pt mân cel pu in dou zile plata în regie.

84

POE I ROMÂNI DE AZI

Gabriel NEDELEA din apa locului tu ai spus neîncrez tor c cire ul din ap se vede în p s ri c apa din nuc se simte în arpe i c toate îmi sufer de o molipsire de piatr sau de ap grea nu m-am sup rat tiam c e ceva care ne desparte, igiena animalelor din jurul nostru sau întâmplarea c iubita mea nu a mers niciodat cu metroul acolo femeile sunt vulnerabile se retrag în oase în p r în unghii, tiu c ai c utat banul acela a doua zi pe toat strada din fa a bisericii, dar am aflat împreun c fusese altceva, nu m r t cisem c utam calea abaterilor apelor

prietenie despre vis am s beau ap de sânge clopotului meu stâng i vecinei mele drepte ap caustic i toate animalele adânci au s înghit funia de aur antiteze

NR.2/2010

85

pân la sora mea cu nume domestic cu nume de Iordan unde e fratele meu i atunci, prietena mea, atunci floarea soarelui ca un g lbenu de ou va curge, prietena mea, pe blestematele mele piei i focul de lamp m va ine treaz peste puterile mele am s cred c m-am gândit la chimia lui vine de la sine c ma a mea rar vocea mea cuvintele scurte ora la care tramvaiul are s plece ora în care am s calc pân la glezne e ora în care am s calc pân la sânge am s beau ap de sânge, blestemata mea gur , fanaticii mei ochi anotimpul ca o gutuie stricat ca un ap mort în fa a por ii verzi cu haine groase, prietena mea, vom ine lumân rile de aer ceva mai sub iri ca sufletul s -mi înc lzeasc doliul din pieptul meu stâng apoi pomelnicul gurii noastre s te sun

86

POE I ROMÂNI DE AZI

peisaj cu întâlnire în camera ca o fotografie am cunoscut-o pe sora mea întâmpl toare i aspr cât am fost de singur, când afar norii ca o turm de porci l sau grea lumina peste acoperi urile murdare am adormit greu iar p s rile st t toare au înjunghiat aerul ce o s -mi sfâ ie pl mânii ploaia a îngenuncheat pe str zi i mi-a intrat în ochi cât am fost de singur

antiteze

NR.2/2010

87

e prea târziu în odaie litania se love te de pere i i fiarele m ajung din urm , pe cer apte vi ei gra i se întorc dup zepelinul ca o frunte ploaia cât o durere de t ietur încurc circula ia, vânz torii ambulan i î i acoper marfa cu prelate verzi taxiurile galben stricat ajung pân la scara din fa a copacilor de aici va mai veni o vreme eu nu m mai duc azi acas

inunda iile vederea mea era o uria ascultare pe lâng pere i când veneau ploile, martorii î i plimbau animalele pe str zile pavate cu pete mari de staniol în camera cu vederea spre ma inile de scris i radiourile vechi din fereastr îmi ascultam vocile de aluminiu, gata s ies pe acoperi ul de unde vedeam locul în care îmi aflasem oaspe ii acolo m cuprindeau presim irile pentru verdele de ap , atunci strângeam câteva lucruri, m închideam în camera de la strad i a teptam inunda iile

88

POE I ROMÂNI DE AZI

Simona-Grazia DIMA INTERVIUL B tând din picior, exegetul îl a teapt pe faimosul poet. Se uit la ceas. Ce întârziere!

Dac -ntr-o or nu termin interviul, se stric programul de dup -amiaz . ( edin a pentru traduceri.

Echipa finlandez .) Nu în elege de ce i s-a spus s a tepte în aceast uli negustoreasc ticsit , str b tut de arete trase de m g ru i. De ce nu i s-a indicat, bun oar , casa maestrului sau locul s u de munc , distins, civilizat, cu portari politico i, cu figuri onorabile, trecând ca-n trans , de mândria de a fi colegi cu maestrul. Ar fi stat comod în fotoliu, ar fi b ut o cafelu i un cocktail bine dozat de secretare nurlii... Hmm! Acel impresar dubios al poetului, un fel de stârpitur viclean sem nând a iepure, cu ochii ro ii, inflexibili, fixând întâlnirea în acest loc imposibil!

Cât praf aici, izbucninc de pe stivele de grâne puse-n mi care, ve nic r v ite. i ce nechez turi stridente i str nuturi de cai! Dar ce curioas apari ie, ie ind pe u a magazinului cu articole de menaj: un mald r de pachete, de butoaie enorme pentru mur turi, de tingiri, de boluri i g letu e, nici nu se mai vede cine-l poart . Deodat trei in i mici, cu mutri oare de vulpi, î i scot chipiele i salut respectuos: S rumâna, maestre! R mân o clip în adora ie, apoi pleac nesfâr it de lin, i se pare c z re te trei codi e ro ii-argintii, imponderabile, dansând în aer. Se ia dup ei, întreab : Acela era marele poet? Sigur, nu tia i? E ziua lui de aprovizionare, singura când vine la ora . E antiteze

NR.2/2010

89

toamn , ne gr bim s ne des vâr im proviziile.

O cotesc dup un col , dispar. Pe exeget îl trec fiorii.

F ptura înc rcat înainteaz . Îi deslu e te cipicii ro ii, c lcând m iestru caldarâmul cenu iu, spuzit de nisip. Îl opre te. R sare un c p or rotund, cu dou urechiu e cenu ii, îmbl nite. Vai, renumitul scriitor e un bursucel!

R nit în suflet, dar resemnat, anallistul îi propune s -l înso easc acas , unde-l va intervieva, se subîn elege.

(Nici nu mai îndr zne te s men ioneze asta). Pufnind, maestrul consimte i-i d s care dou butoaie.

Drumul e lung, spune. Pornesc împreun . Eruditul nu pridide te s se in dup micul animal, care fuge ca gândul, puf ind furios. S scoatem întreb rile, cuget .

Dar la nimic nu-i folose te tot ce-a-nv at, inutile îi par acum tabelele cu algoritmii preg ti i din timp. Î i mu c mereu limba s nu întrebe: cine v-a f cut cipicii ace tia magnifici? Puiul meu e fl mând, morm ie maestrul. Scuza i, cine e puiul? P re i, hmm, atât de tân r... E un animal mic, geam n cu mine, încredin at mie spre a-i purta de grij . Tot bursucel? îi sc p f r voie. (Poetul se face c nu aude, exclam :) Cine tie ce otii, ce prostii face la ora asta!

S gr bim pasul. Nu sc pa butoiul. Ce ve i pune în el?

Mur turi! Puiul le iube te la nebunie! În zilele de iarn , când veveri ele mu c din bure ii crocan i stivui i în bârlog de cu toamna, puiul st ca un rege pe terasa noastr drapat cu promoroac i m nânc mur turi cu cartofi frip i. Ce zile! Ce albastru pe cer!

R coros, ini iatic, numai ace de sticl ! Ce apusuri!

Fii atent s nu cazi în groapa aceea, capcan ascuns , pentru animale mari, îi spune i-l apuc de gulerul fracului, tr gându-l din abisul unde aluneca destins, f r s tie. i drumul duce printre dealuri, peste izvoare. I se amestec -n cap întreb rile din tabele: „Cu ce mari curente din istoria literaturii ave i afinit i? La ce vârst a i început s scrie i? Care sunt personalit ile cu un important rol formativ în cariera dumneavoastr ?

Ce înrâuriri a i suferit, ce scriitori v-au influen at?

Când a i debutat? Relua i, v rog, aceste momente marcante, le cunoa tem, dar dorim un punct de vedere subiectiv, interior”. Întreb rile i se scurg mecanic prin creierul vidat. Îl adorm, exegetul le amân . i totu i, vrea s - i scoat stiloul, s marcheze drumul, pentru mai târziu. Îns acesta i s-a transformat în acadea. Sub ochii lui, 90

POE I ROMÂNI DE AZI

capacul se abure te încet i se preschimb -n zah r, strig la el s - i bage min ile-n cap, dar nu poate s opreasc procesul. Acum calea erpuie te de-a latul muntelui, pe ni te l te e înfipte în piatr , deasupra pr p stiilor. Gr tarul acela la ce serve te? se mul ume te s întrebe, despre unul din obiectele duse de maestru.

E un dispozitiv de t iat pâinea. Puiul obi nuie te s-o taie voios, cu l bu ele fluturând, i firimiturile zboar -n patru vânturi. Le vom re ine, vom face din ele, delicioase sufleuri. Am ajuns. O c su joas , una cu copacul, poart rotund . Sunet de scoar zgâriat .

Miros de mu chi reav n. Se deschide. Doi ochi ori de jar, scormonitori. Chip minuscul, obraznic, l bu e smolite, cu gheru e transparente. Ai venit, mama! Urlete de nedescris. ( oc. Evident, maestrul e b ie el! Exegetul – ame it, cumplite dureri de cap, le in iminent). Micu ul înha butoaie, pachete, alearg întruna, pân -n fundul casei i înapoi, exultând. Mul umesc foarte mult, roste te politicos poetul i-i ia din mân cele dou butoaie.

Micu ul va fi fericit. La revedere. Sunet de u închis .

Lini te, aerul p durii, moale, suav, întrem tor i clar.

Criticul singur, dezn d jduit. Unde e interviul? Dar calea înapoi spre ora ? Dar locuin a maestrului? Numai copaci intac i... i, pe deasupra, scos din min i, î i d seama c poart pantaloni bufan i, un fel de spielhosen pân la genunchi, dintr-un material cu buline.

antiteze

NR.2/2010

91

tefan BOLEA Ciclul TUMULAR tumular #1 i dup ce mori o s te vizitez s dau cu bocancul în lespede s i se umple medalionul lipit de gât cu fire sub iri de putregai s - i r scolesc groapa cu grebla inima s i-o despic cu un cle te lumina s-o sug din ochii stin i pe buze s las urme de ciocan machiajul s -l repar cu dalta s - i dezarticulez s rutul cu unghiile s -mi chem amicii s te siluim prin fereastra de la co ciug s te urm resc asemenea unui hitman prin toate cercurile în care te zba i la fiecare vam un glon în cap i te-ai întors în groap locul de unde nu po i ie i locul în care e ti a mea nu te dezleg nu vei fi deportat în bra ele unui înger amiabil te scuip în timp ce te sufoc i am s te sugrum mereu cu gambele pân ce triunghiul constrictor devine linie i cre tetul t u ce supureaz viermi cade retezat ca la jocul de zaruri 92

POE I ROMÂNI DE AZI

tumular #2 o s - i pierzi înmormântarea i eu a vrea s fii cumva prezent s -i vezi pe fraierii în costum cum î i privesc manichiura pe preot cum divagheaz de parc nu i-ar fi b ut cafeaua cu vodk diminea a pe prieteni i pe familia ta cum se strofoac s sufere s - i vezi chipul stins pe care se pogoar o armada de hum i s m vezi pe mine cum trec cu o hoard de dobermanni i cu 30 de big mc ofert special organizând o serat special sau cum se spune poman asigurându-ne c viermi ce- i r sar din stomac sunt bine hr ni i i fit s - i râneasc mai bine aura s - i tearg mai grabnic zâmbetul arogant pân când scheletul t u va fi r zuit ca un loz necâ tig tor pân când craniul destupat va fi m sura bocancului metalic a vrea s ridic un antier deasupra mormântului t u sau, i mai bine, o sal de sport s te calce în picioare, în ritm de dans to i penalii care i-ar fi lins c lcâiele a vrea s înal un spital peste cavoul t u s ai ipete în loc de ad post transpira ia, duhoarea i flegma s te înso easc în afterlife în plus a vrea s construiesc pe locul t u de veci un poligon scrâ netul gloan elor s te in treaz sau i mai bine o cazarm s fii bombardat strategic în fiece anotimp nuclearele s - i duc oasele nimicite direct în cosmos s crapi sonor i sordid s infestezi în disolu ia ta i alte astre sorii s se înnegreasc i s se împut atunci când î i primesc solia antiteze

NR.2/2010

93

tumular #3 pe lâng groapa mea trec cupluri de îndr gosti i turi ti cu biciclete, b trâni care- i plimb c eii iar vara abia mijit îmi aduce miros de fân proasp t cosit de i sunt îngropat de viu m-a bucura i eu de soarele albastru de oarecii mucali i care ies din canale, semnalizând u or din must i (câ iva chiar au o sclipire ironic i-un arm nomad, care treze te universale sentimente de prietenie) de iedera care se încol ce te ca o curea la gâtul crucii mele dar groapa e adânc – co ciugul strâmt i poate asta e eternitatea s - i p strezi capacitatea de reflec ie în celula unui mormânt a a c în timp ce miriade de îndr gosti i m nânc înghe at lâng cimitir iar vara nu i-a epuizat presentimentul ei stau i bolesc în groap fumez în groap prizez i înghit hum îmi beau saliva în groap putrezit de viu i scurtcircuitat de viziuni magnifice ajung un sfânt în groap i excrementele miros a lotus în groap mi se deschide privirea v d o alt lume în groap m viziteaz str mo ii în groap apollo, marsyas, zagreus, pan, nietzsche i poate în sfâr it voi muri de fericire

tumular # 4 (înapoi în ape tulburi) te urm resc cu tancul i-mi imaginez c - i zbor creierii în fiecare noapte tu e ti rug ciunea mea cadavrul t u e mantra mea groapa ta este super bowl, matricea vaginul fecioarei groapa ta este un parc de distrac ii dracii urc sear de sear cu liftul i fac contraband cu armament 94

POE I ROMÂNI DE AZI

groapa ta este locul unde-mi fac rug ciunea groapa ta miroase a sperm i va fi terraformat odat cu vaticanul, parthenonul i turnul din pisa te urm re te gândul cu venin mu c tura cu rabie s rutul cu acid te urm rim cu rachete nucleare i o s - i str pungem submarinul ba i în retragere? te vom împresura tic los la fel cum au asediat nem ii norvegia

antiteze

NR.2/2010

95

Nicolae COANDE

Impostura Ei cred c te po i retrage în natur s scrii, cum ai desface o conserv cu poezie în sînge, dar impostura e veche.

Dichtung&Wahreit în epoca Aldi – sînt ghiocelul ce- i aprinde igara la ie irea din ar , în Spreeathen führerul î i scutur luna din p r, nehot rît între dou femei palpez ficatul metaforei, ochii nu pot privi în ochi toat via a o floare de m r, dac ar putea iganii ar fura soarele – t cut ca o igl pe cas a cr pat vara.

Poezie, timp i bere german Sînt atît de timid încît nu-mi trece prin cap nici un motiv pentru care a fi dispus s încetez cu crimele împotriva umanit ii, îns nici la grande dame nu mai este ce-a fost.

M consolez la gîndul c am fost în vizit în baia voastr i baia voastr mi-a pl cut.

Cît înc mai avem timp, poezie i bere german a vrea s v spun ceva important – nu-mi place s termin ca o legum fiart în 96

POE I ROMÂNI DE AZI

îmbr i area cuiva, un oricel rozînd apatic marginea lumii, cu pielea într-un b ridicat în fa a soarelui cinic, cu oasele i gesturile împr tiate în sistola unui acordeon atunci cînd conteaz burduful nu muzica.

Poezia e i ni ic stricnin a vie ii, face i-v provizii din timp.

Berea german conteaz . Faima trece i ea.

Timiditatea în art nu e o scuz .

Musca din gr dina secret Vorbeam cu mu tele din münsterland, te bat îi spuneam uneia pe române te, dar l sam fereastra deschis -n buc t rie, poate sc pau (am ni te semin e de mac galben miros pu in i adorm), vara-n westfalia e frig ca-ntr-o varz i acum când dîrdîi lîng masa din camer dau peste mor i aici în exil tremurînd – celan îmbr i at în sena de-un me ter german, gherasim luca scufundat în valul qui a l`air d`allumer le feu sur la terre, poe ii nu mai au loc ast zi pe poduri, negoi escu singur în camera de la münchen unde- i scria istoria pe sex, cioran bolborosind în ultimele zile în române te pe culoarele unui bordel de moarte din paris, în timp ce mînca florile, crénomdeDieu, cium de flori pentru scriitori români în exil, ionescu uluit la b trîne e c lumea e plin de vid, nervos c Dumnezeu n-a abolit pentru el moartea, ierunca obosit de nenorocita de vitez a lumii, strigînd pe fereastr la ea ultragiat c i s-a retras graiul, el, care n-a tr it decît pentru expresie, cum î i amintea monica lovinescu în vremea cînd înc mai putea ea îns i vorbi fiecare cu gr dina lui secret moartea în române te este o musc într-un lan galben de maci, o solu ie de via în wasteland. antiteze

NR.2/2010

97

Subcon tientul unui critic Tr iesc în cea mai mare vitez a lini tii, în realitatea unui l trat, în subcon tientul unui critic din România, în limba lui s n toas , în balele lui, în cele o mie de sim uri ale sale, f r subcon tient, demn de tu-ul celuilalt, sînt aici, sînt plecat-r mas, sînt venit-nesosit, pe drum cu pass expirat, un l trat inspirat, un idiot str lucitor in mijlocul unui câmp de maimu e.

De-atâta pace, germana vorbe te singur prin g ri.

98

POE I ROMÂNI DE AZI

Augustin IOAN IN SENTINA MUNDI Respir ap . Diluviuni Fuga spre ro u desp r e te totul de toatele.

Care-ncotro de la mine dep rtându-se, m p r sesc. i tu, mam , ai plecat dimprejurul meu ca i când tiai ce îl face s plâng pe cel ce ne plânge pe to i; ca i când aceste fluvii i aceste m ri plânse ar fi fost, amniotic, de tine, cât s mai plutesc o vreme i dup ce m vei fi izgonit din icoana cu mine la sânuri, la tine pre mânuri, ascuns de diluviul,când vine: Respir ap & pronun bule.

Ochi f r voce deschid gura încordez corzile nu cunosc limba. Nu-mi recunosc limba tumefiat , clopot izbind când de tavanul gurii, când de podeaua creierelui.

Ploaia dezlipe te sfin ii de icoane: Curg aureole de pre sân, mai mult cearc n decât ochi pineal decât trans-aur peste câmpul de imanen . antiteze

NR.2/2010

99

(Alunec ri de spa iu: vai, cum infra-plou între dimensiile aceluia, abia ocolindu-le, oricât de pliate în sine vor fi fiind.)

Doar un câmp de ochi i o plaj de bronhii din care de lips -i auzul i limba acelui inut nu o tiu, propagat de câmpul continuu de vedere neîntrerupt nicicând de nimic.

SBOR Deprivarea senzorial este cauza prim iar a a-mi aminti – efectul Coand . Nici film nu ne dau. Totul adoarme, îng duind furi area prin aer a paserii. Doar turbinele ard i flacoane de Martell de pe mesele celor adormi i cad peste somnul mai amplu al firii, de jos, cum plutim peste pe tii, cum glis m peste algele. i totu i i totu i simt asprul lor acela verde, i totu i - ca pe o coaps ad postind acea profunzime de dedesubt. Doar materie tac, dizolvând între degete sare. Cine m doarme în carne, deodat în minele însumi abia se înoat-asuprind – cine, cu Northwest KLM pe Okeanos, atlantul? i tac, dar cu nava la tâmpl . Din ou nc tac, mam , din nava uterin .

De ce m-ai lep dat între aripe reci care, iat , m zboar din (n)ou? Hyle, din care alunec, deodat cu nava i care m leap d . Tuneluri de aer n aer, prin care tac n gând i vâslesc, s nu multiplic c derea n g ol

SAU: SBOR2 Dedesubt doar materie tac începând s dizolv între degete sare cine m doarme m doarme deodat i cine din mine m doare?

Adiez, pre okeanos, atlantul, îl trec cu turbine 100

POE I ROMÂNI DE AZI

Cum deap n aburi de sare i massele dorm deasupra de somnul aquatic de jos, de la pe tii, când lunec unul într-altul.

Peste corpuri de sperman et care sufl din gheizere, cei dormind cu aripele navei la tâmpl .

Cele de jos se resimt pân la noi, rug toare s ias din aerul dens. Alge par s atârne spre nav , ca grâul la sorescu, dar tim unde-s vestele galbene, cu ignal s se sparie carnasierii, cu l mpa & cu masc , de-o fi s se-ntâmple.TxT Rich text format.Text only.

(P durea cre te în ritmul ma inii de scris aB An dOn AtE în husa ma inii de scris/sub textul aproape sculptat în pagin’acum scuipat de cartridge drept în fa .)

Text unicode. Line break. Msdos text with formatting.

(P durea scade în hârtia de scris imprimat pe o singur fa , aceea. Între ma ini de compus de plâns/surrâs.)

- Ap s butoane i te privesc, ecrane, cum depliezi tu cele înscrise cu gheara p’ecraniu, drept craniu pe cranier dincoace de gestic mâinile mele dezscriu!

- Ar trebui s încet ez. Ar trebui s a-gresez hârtia.

Art Rebu I ‚ncios scrisu lui fiek ruia dintr e no I. - Sens. sneS. Suprasens.

Ai plecat d/intr/e noi.

Cine s mai scoat coarne boure ti Din p r ile moi ale fiec rui cuv nt

antiteze

NR.2/2010

101

Iarna pe uli Vocalele, o, cum mai lipsesc pe aici i atunci ne este adus câte un criv care ni le roste te în fa pe rând. Îmbr i are din care cel lalt lipse te e iarna cu lupi la Sarinasuf.

Z pada ne mai amân un an, ne p streaz dedesubt, ca s t cem: aceea i scenografie cu ru i: în deriv din jur c ror au plecat i propriile contururi spre m rile sudului, spre Dardanele, cu ceasuri Pobeda la mân i explozibil la cing toare, s dea la pe te oceanic.

Ce se vede între dou oglinzi alipite?

Prive te într-ochi: î i vezi vederea uitându-se la el?

Ce te ui i a a la mine, crezi c m sperii?

Sau cu haholi, ca mama.

Pescuitul miraculous Ne latrã câini la mal i dau lumin în plase la pescari aceia i pe ti. Anin macrou, hering, p strug , albitur , plancton i fructele de mare.

Flan m, pietoni ai refluxului cu barca pe valuri în spate, necrezând.

Nechezând?

Umbrele noastre trag înapoi în mare.

Vâslim în douã pãr i i f r vânt pescari fiind, vom despica i barca vâslind în sens contrar, cum c milarii îl vor fi desf cut alene pe cumplitul Vod Ioan, quadratul, dat la turci.

Chorul: E prada grea de ihtii, desime implodatã.

A a de grele plase n-avur m niciodat !

O barcã inutilã pe pe ti alunecând unul într-alt’, în sensul ce Darwin ne arat i înapoi, pe arbor’acela specios.

Chorul: Au regresat i câini i pe ti de din ar .

Câini-s hiene, pe tii se-ntorn în icre iar .

102

POE I ROMÂNI DE AZI

Pseudopode, bule, lãtrat mai ies din ap : de hoituri i hoitari deopotriv se-mpotrivesc altul unuia. Cui? Lui. CeLui ce ne face semn, celui ce rãstoarnã toatele spre sine, de se v d pre sine i pe cer: umbra cui - cã elul pãmântului? A celui ce latr ?

antiteze

NR.2/2010

103

Dorin PLOSCARU tai pîine pe un gr tar de stejar 1. e o zi dulce ziua aceasta de iarn cînd mori m trezesc în fiecare diminea murind în somnul dulceag al mustului z pezii dintîi 2. am alunecat pe treptele acestea ale ultimului timp incredibil tai pîine pe un gr tar de stejar f cut cu migal de mîna mea din lemnul de bisericu maramure ean ca ostre ele gardului timpul acesta par iv mi se strecoar printre degete ca f ina la moar în ultimul timp nici nu am tiut cînd mi-a trecut via a 3. pe propria-mi piele toat via a am probat sufletul repetîndu-mi zi i noapte 104

POE I ROMÂNI DE AZI

noapte i zi spaimele mor ii trudind în mijlocul cîmpului cu sudoarea iroindu-mi pe fa cu mînecile c m ii suflecate pe propria-mi piele am b tut cuvintele ca ni te epu e înro ite în foc doar apele - diluvii cînd au n v lit în puhoaie cu muget s lbatic din mun i în diminea a aceea cu noaptea în cap m-au n ucit mi-au p truns în trup i în cas patul îmi plutea deasupra viiturii dus de ape departe de lume plutind în deriv 4. am g sit disperat o metod de a t ia piezi valul înot pentru a fi dus de curen i în larg 5. despre cum se face noapte în pat 6. pl cerea de a pip i cu degetul aerul r coros al dimine ii iat sosit-a ziua cea mare antiteze

NR.2/2010

105

îi spun tat lui meu timpul de plecare secunda aceea în care r zbate prin vremi mirosul obrazului s punit cu crem de palm 7. broasca aceea verde c rat pe gard care se tot urca încet l b r at cu picioarele desf cute pe irul de ostre e ca pe gratiile unei celule hexagonale 8. plou cu ninsoare sau ninge cu lostopane mari cît broa tele parc ar ninge în iulie 9. cum se preface lumînarea-n spiral transparent bucl r mas -nghe at în aer 10. pîn va arde i cap tul ro u de luminare de pe peretele alb al memoriei pîn cînd florile ro ii ale cr ciuni ei vor reînoda sonul în suflet cîntecul acela atît de apropiat dar atît de departe prin troiene i om turi înalte a trebuit s înot prin furtun i viscol 106

POE I ROMÂNI DE AZI

biciuitor „Hristos este o ran de care nu te mai vindeci niciodat " 11. statul poli ienesc blestemul de a tr i în românia ara mili ienilor 12. maturizare-n cuget i-n sim iri 13. gura vopsit în ro u galben i albastru nu mai putea deschide u a cum s deschid poarta striga vocea i aceea a fost ultima îmbr i are pe holul spitalului tiam asta din glasul stins horc itul acela de la reanimare mi-a r mas înfipt în memorie ca un cu it în inim 14. o pic tur o boab de strugure transparent o stalactit acolo în vîrful cupolei lîng Pantocrator suspendat în leg nare într-o muzic a somnului coagulat, pietrificat în sfer translucid la miez de noapte bobul transparent de sovîsc se zdrobe te-ntre degete se pune o dorin antiteze

NR.2/2010

107

o rug ciune i de-acolo din vîrf de turl se-aude încet abia optit dang tul melancholic de clopot

Smeurul motto: „tu e ti aici o pururea Fecioar i- i mul mesc pentru a cita oar c m-ai sc pat din valuri i din chin c-ai ascultat al meu adînc suspin c-ai îndulcit al gustului pelin" 1. coaja cire ilor în prim var seam n cu o potec erpuind în spiral coaja cire ilor în prim var ca ni te trupuri de copii dezbr ca i de iarn trupurile cire ilor în prim var o muzic languroas alunecînd pe talpa s niei timpului piele a timpului nou piele fo nind a catifea de timp nou 2. tras înapoi de n voade pînzele mrejilor plaselor de p ianjen risipindu-te în pr foasele mansarde ale zilelor f cute cioburi praf i pulbere s-au ales de visele tale numai muzica dat la 108

POE I ROMÂNI DE AZI

maxim în miez de noapte i sc ldatul în lac sub clar de lun în rest pe vreme de geruri cumplite nu- i r mîne decît sauna i piscina unde solitar învingi rînd pe rînd iner ii, anxiet i plînsete înfundate amestecate cu stropii de sare înve i zi de zi s fii s devii solitar cam acestea am avut s - i spun aici în dup -amiaza aceasta din cancelarie sc ldat în soare urm rit îndeaproape de concertul simfonic nr. 1 spring scris de antonio vivaldi 3. culoarea de smeur am jinduit dup aceast culoare toat via a culoarea de smeur starea de pro pire a mamelucului în limbaj „copacii a vrea s r mîn a a înflori i tot timpul anului, toat via a s -mi aduc aminte de Rai"

sunetul fundamental 1. se pr bu esc luminile în jurul meu rînd pe rînd antiteze

NR.2/2010

109

buc i de tencuial se desprind din pere ii umezi muceg i i de istoria recurent a plagiatului se pr bu esc lumile în jurul meu ca la posada stîncile cad peste c l re ii afla i în strîmtoare se exfoliaz planetele se desfac pietrele precum cepele foaie cu foaie fil cu fil i verdele de pe stînci se spal se rupe se duce cad peste lume buc i de munte i deal copacii stau înclina i o parte din ei gata s cad 2. poate voi reu i cu cîntul acesta s str luminez z rile din camera singur t ii care nu a fost admis în uniunea european i nu are standarde nato s pot cî tiga i eu odat în via naibii premiul acela al alerg torului de curs lung cu firul telefonului ag at de mine 110

POE I ROMÂNI DE AZI

precum firul transparent al perfuziei ascultînd în surdin la mijloc de noapte eroica i oda bucuriei lui beethoven mîngîiat de lumina de aur a toamnei doar cu globurile albe de crizantem la c p tîiul mesei de scris cu bucurie am socotit s îmbrac c ma a alb a fericirii dintîi datorit refluxului fotonic mi se dezacordeaz harfa i corzile-i de aur lumina tope te, erodeaz pic tur cu pic tur sunetul fundamental diapazonul de argint curat al somnului venit de departe

antiteze

NR.2/2010

111

Alexandru PLE CAN Aceste poeme fac parte din volumul « Natur moart cu femei mi to », in curs de apari ie. Alexandru Ple can tr ie te din 1990 în Noua Zeeland .

Dup un debut foarte bun în România, în str in tate a continuat s scrie în limba român , dar i-a f cut un nume i în spa iile limbii engleze. Sunt foarte bucuros c am putut comunica din nou cu el, peste ani, iar publicarea sa în « Antiteze » este o onoare pentru noi. (Vasile Baghiu)

UN CET EAN FERICIT eu sunt un cet ean fericit tr iesc într-un ora vechi cu str zi moderne sau poate într-un ora modern cu str zi vechi nu-mi amintesc exact dar îmi ia numai jum tate de or s ajung la birou plus cinci la sut în trafic am întârziat treizeci la sut dac ajung la timp ca eful s -mi dea o lec ie despre cum se conduce afacerea asta dar îmi ia dou zile s m întorc acas Iubita mea locuie te la cel lalt cap t al vechiului ora modern mâncarea ei e mai rece decât patul amândoi st m cu chirie amândoi muncim în centru amândoi facem cump raturile artistic la periferie ad ug m patruzeci la sut ea are sim ul culorilor mai dezvoltat mie îmi plac întunericul i lenjeria neagr ei îi plac câinii i pisicile e a mea sl besc i sl besc mai mult i sl besc din nou m hr ne te cum a citit intr-o carte 112

POE I ROMÂNI DE AZI

iar eu nu vreau decât s -i piept n p rul în drum sunt trei sta ii de benzin patru automate de bani i un magazin de mâna a doua mai adaug ni te procente într-o noapte am oprit ma ina i am vorbit cu o curv drogat mi-a scuipat printre din i pre urile îmi admir c r ile de credit când î i depa esc limita dar ea nu lucreaz pe credit ea era doar acolo cu telefonul ei mobil în mân i ma ina mea era veche un pic ruginit eram fericit repede am zburat în jurul lumii de apte ori i m-am trezit la mine în pat îmbr cat în haine italiene cu muzica irandez mergând i visând alb-negru oare înc m mai asteapt în strad oare o s mi se schimbe traseul zilnic dac petrolul se scumpe te iar pe pia a mondial s-ar putea chiar s dorm în timp ce tu cite ti poemul sta sau poate c am s fiu cândva pe un drum de ar cu nepo ii pe scaunul din spate poate c atunci p durea va fi verde c r mizile ro ii z pada poate alb moartea zâmbind imi place aici adaug cinzeci la sut pentru timpul pre ios pe care l-ai pierdut i iart -m pentru a fi fost un imigrant in lumea asta a ta ofer -mi impozite i eu numai pentru tine am s conduc ma ina asta ruginit in viitorul trecutului meu Chch, 2003

BUCURIE CU G LEATA nu e lumina nici umbra numai ru ine tu i eu noi renun ând la bucurie cu g leata antiteze

NR.2/2010

113

nu e ru ine nici frumuse e doar ur i într-o sticl numai durere numai ziua de mâine ochii mei ro ii într-o fotografie nu e nici o fotografie deloc nici un telefon ro u s sune s m aduc înapoi aici nici o macara s ridice balenele moarte pe cheu în lumina lunii când copiii dorm deloc hainele astea goale s-ar potrivi oric rui trup s m iube ti pe mine nevoie nu e reflexii bru te reale în aceea i lumin curb noduri complicate i linii drepte ru ine complicat i ur i durere în timp ce ne zâmbim s ne cad umbra destinului de pe fa speran a murdar i ce mai r mâne din toate cuvintele din noi doi tu i eu când un fluture beat arunc o umbr atât de larg din mormântul lui luminos când a fi putut înc s te in de mân i s fie pu in mai bine decât foarte r u plin de goala g leat a bucuriei înghite-ne diger -ne uit -ne of a a o g leat plin ochi de mizerii chimice ca lacrimile tale Chch, 31/08/04

114

POE I ROMÂNI DE AZI

Sorin-Mihai GRAD Surogat de neo ne-au descifrat adn'ul ne globalizeaz ne filmeaz -n magazine ne urm resc conturile ne trec num ru' fiarei în buletin ne bag cipuri ne ascult telefoanele ne surogheaz existen ele ne mai fac i altele pe care înc nu le tim mai avem o singur sc pare hai s vot m cu to ii zâmb re ul ne va duce înapoi unde ne e locul i nici dracu' nu se va mai apropia de noi

Surogat de mândrie ...eram prea mic când se putea vota papionul înc f r buletin când c lu ul necheza pe listele electorale i un pic prea tân r când s-a ales schimbarea ...muriser pe când am ajuns cu tampila 'VOTAT' în mân am sc p rat totu i cu ea pe niscaiva epigoni ai speran ei incapabili s se in de cuvânt. sau cura i ...mi-am l sat patria-n urm la timp pentru a nu fi obligat s -mi pun datoria de a merge la vot i dispre ul pentru cele dou nume r mase pe foaia de tampilat în ring antiteze

NR.2/2010

115

...cei 260km pân la ambasada din berlin se dilateaz insurmontabil de fiecare dat când citesc între cine i cine a putea alege ...dac r mâneam pe-acas colec ionam toate etichetele cu 'VOTAT' pe spatele buletinului, având ca singur scuz c-am ocolit mereu trandafirii

Surogat de actualitate de mâine putem merge f r vize în brazilia sau era peru? din var în vanuatu în europa ne putem plimba i ascunde de ceva ani dar noi prefer m s ne mânc m între noi aici unde râul ne car gunoiul iar ramul l-am c s pit i vândut urmând a-l cump ra apoi mai scump de la farmacie unde ciocârlia cânt de pe band dansând în jurul microfonului unde vot m cu toate mâinile dar tot parc-am fi f cut-o cu picioarele iese la final aici la noi nici iarba nu cre te f r soborul de rigoare ne batem tot ce prindem copii, neveste, joc de munc i de noi numai la fotbal pe cine trebuie nu l-am ales pe str nbunicul nostru degrab v rs toriu de sânge i s mân cel mai mare dintre noi i vrem cu to ii s -i urm m pe tron pentru a ne ar ta vrednici de asta acoperim frunza i iarba cu biserici i ambalaje pe care scrie made in turkey

Surogat de psalm din miile de cuvinte inutile ce mi le-ai spus prin tot felul de exalta i sau manipulatori se poate în elege orice depinde doar de ambalaj 116

POE I ROMÂNI DE AZI

a a c i le las în seama celor care- i ofer loc prin propriile capete i suflete încerc s te ignor de ceva timp dar mi-e mai greu decât s te las în pacea ta excesiv de senin ironic e c oriunde merg dau de urme atribuite sau oferite ie în fiecare ora î i vizitez casele oare ai apucat s i le vezi pe toate? chiar ai nevoie de atâtea când clien ii lor statornici apar deseori cu stomacul gol? nu i-a ie it niciodat dintre rândurile c r ii ce le-ai l sat-o s le ceri s fac ceva pentru ei nu pentru fantoma ta sfânt ? te-ar asculta de le-ai spune s se investeasc -n alte direc ii mai folositoare propriei turme decât nim nui, adic ie e ti cel mai crud tiran pe care am tiut s ni-l invent m te-am f cut f r chip s nu te putem recunoa te f r nume s nu te putem invoca împotriva ta

antiteze

NR.2/2010

117

prea prezent ca s te mai eradic m din noi prea puternic s nu-ndr znim s pricepem c ne faci i r u prea restrictiv ca s ne-accept m i alte gânduri i prea complex ca s te mai putem distruge

Surogat de posteritate sim i secunda cum se-ndoaie se strânge i se-mpu ineaz la trup doar s treac prin tine în drum spre al ei rai ori iad te întrebi dac tu decizi sau îi e ti doar pe post de limb n-ai mai citit despre om c-ar fi purgatoriu al timpului i te sim i cumva important mereu te-au interesat cei care r mân în istoria unor domenii cu care n-aveau treab ai putea fi unul dintre ei dac tii cum s - i împachetezi ideea i s-o vinzi unde trebuie arma n-o ai dar por i glon ul în tine f r s - i fac r u po i cuteza s ui i ce propriul testament î i ordon s vezi nimeni purtându- i numele nu e celebru înc vei putea fi primul f r confuzii nu mai tii tot ce ai f cut ce i s-a întâmplat dar vei afla sigur se va g si cineva s -i fii cel mereu a teptat va scrie despre tine doar ce i-ai dori i tu s - i aminte ti va scoate la lumin ce s-a ascuns de lume în buzunarele vie ii tale 118

POE I ROMÂNI DE AZI

chiar i povestea cu merele dresate va vedea-n ea mai mult decât îndr zneai când ai trimis-o la cele cin pe reviste ce n-au vrut-o oare unde vei fi pe atunci s poveste ti cum i-a venit ideea eventual s la i ceva scris despre asta gloria e deseori cam prea postum pentru gustul impricina ilor ar fi vremea s faci pu in cur enie prin sertarele alea iar de acum s fii mai atent ce pui în ele s nu- i lege vreun moment de r t cire o etichet fals pentru posteritate e posibil orice cu urma ii tia doar l-au scos sfânt pe l mai mare dintre ei i nu le mai po i face nimic deci aten ie la bagajele cu care vei decola spre celebritate e ti purgatoriul timpului primul care i-a dat seama de asta i- i mai r mâne doar s - i g se ti col ul de cer pe care s - i plantezi stelele

Surogat de cimitir [versiune abstract ] cuvinte f r idei curg pe strada moart într-o direc ie analfabet silabele lor se r t cesc printre ruinele propozi iilor care le-au avortat în mocirla putred unde literele nu se mai recunosc fug unele de altele i se pierd...

antiteze

NR.2/2010

119

Mihai MERTICARU Co mar de buzunar Sedus discret de-o umbr sempitern , Te pa te încercuirea abstrus , Fata morgana, mai mult presupus , Rupt din fumul st tut de tavern .

Valuri de fl c ri, istorie dus , Amurg vopsit într-o culoare tern , Univers fetid cu steagul în bern , Ma in rie infernal sub hus , Lume reîncarnat , furibund , Plânsul din râs, erup ii de Vezuvii Tristele nem rginiri inund .

Vid i pustiu, priveli te imund , Scorburi, conducte sparte i efluvii, O orchestra ie pentru diluvii.

Femeia Când zâmbe te ea, vine prim vara, Pe unde calc , i piatra-nflore te, Unde s-opre te, e centrul, fire te, Când te iube te, e jar din Sahara.

Torsul i se unduie te erpe te, C uit i trenul unde e gara, Iar Sisif scap din spate povara Ce în h ul negru se pr v le te.

120

POE I ROMÂNI DE AZI

Femeia e ploaia cald de var Oaza verde, r coroas din pustiu, Jum tate din lumina solar , Câmpia pe care plugul o ar , Bolta larg a cerului azuriu.

De-ar lipsi, nimic pe p mânt n-ar fi viu.

De-ai vrea...

De-ai vrea s -mi fii logodnic pe via , i-a construi mul ime de castele, (Cele din Spania-s prea mititele) Valea Loarei i-a pune-o pe a La gât în iraguri de m rgele Cum bunele maniere ne înva S ne purt m cu viitoarea soa Aleas din miriade de stele. Într-un fantastic peisaj nocturn, Între planete i-a întinde-o punte, Distan a dintre inimi s-o înfrunte. În mijlocul m rii i-a ridica un turn, Lauri verzi i-a a eza pe frunte, Iar, la degete, inelele lui Saturn.

antiteze

NR.2/2010

121

Cristian LIVESCU

POEZIA LUI MATEI C LINESCU La un an de la vestea mor ii, îl putem omagia spunând c pu ini dintre criticii români de azi au analizat retrospectiv cu atâta luciditate resorturile adânci ale colabor rii scriitorului român cu fostul regim comunist, a a cum a f cut-o regretatul Matei C linescu (15 ianuarie 1934, Bucure ti – 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana, SUA), comparatist, teoretician al modernit ii poetice i poet totodat , autor între altele a trei volume lirice. „Era singur tatea din anii mei uci i/(vibrase-n fiecare s geata otr vit )” A debutat de altfel cu versuri, ca i Vladimir Streinu, în ianuarie 1958, în „Gazeta literar ”: un „poem apolitic”, ap rut într-un grupaj dedicat „tinerilor poe i” – Nichita St nescu, Petre Stoica, Grigore Hagiu. Dup cum î i va aminti mai târziu, „în luna februarie (acela i an) – luna anivers rii grevelor de la Atelierele CFR Grivi a din 1933, mi-a ap rut un poem politic, ilustrând tema grevelor, dar în versuri albe i utilizând o tehnic poetic vag modernist care, mi ae p rea mie, polemiza implicit cu stilul poetic oficial al realismului socialist.

Curând am început s public i mici recenzii la c r i de autori str ini i români, solicitate de eful sec iei de critic a Gazetei, S. Damian”. Perioada este confuz i afirmarea oric rui tân r talentat în ale literelor pretindea o serie de compromisuri, spre a- i face loc spre pagina de revist , vegheat strict de cenzori i ideologi. „Eram un grup de tineri care încercau s p trund într-o lume literar aproape ermetic închis i ideologic i genera ional. Nu aveam un program literar precis, în sens afirmativ, în afar de dorin a de a restabili leg tura cu tradi ia modernist a perioadei interbelice... Ast zi nu m îndoiesc c gre eam, c exageram importan a micilor bre e ivite în pere ii de beton ai fort re ei ideologice construite de partid (care avea toate aparen ele unei solidit i strivitoare) i c minimalizam importan a pre ului moral pl tit pentru privilegiul de a ne apropia de o asemenea bre i de a respira prin ea, cu nesa , fie i pentru câteva clipe, aerul de dincolo, care ni se p rea de-o t rie ame itoare...” Sigur c o asemenea declara ie de c in tempereaz acuza iile posibile de cedare f r lupt care planeaz asupra unei pleiade largi de scriitori, 122

ISTORIE LITERAR

care au intrat în „fort rea ” cu convingerea c regimul pe care începeau s -l slujeasc va domina definitiv nu numai ara, ci i lumea. „Fapt e c odat ce p trundeai, fie i accidental, în interiorul fort re ei nu puteai s nu iei parte la complicatele lupte între grupuri i frac iuni din care se esea via a literar oficial , pe fundalul de teroare politic general ...”

O fort rea de trist amintire era „Gazeta literar ”, publica ia str mo easc a „României literare”, unde domina Paul Georgescu, secondat de M. Petroveanu i Vicu Mândra. i Matei C linescu poveste te un episod grotesc, în care un articol „demascator” semnat de B. E(lvin), „Împotriva ermetismului”, la adresa lui Ion Barbu, se strecurase ingenios printre cerberii de veghe, de i cita integral – fapt considerat drept o mare victorie asupra cenzurii, un curaj f r seam n – dou poezii interzise, pentru „decaden a” lor, între care celebrul Joc secund.

Teoria notorie a lui Paul Georgescu, fondatorul esopismului, era c , în „ambalajul” propagandistic, important era s strecori ceva, cu inteligen i viclenie, iar acest ceva, nu neap rat subversiv, dar în orice caz cu trimitere la un lucru ocolit ca „periculos” sau „interzis”, trebuia astfel înv luit, încât s traverseze cele trei instan e de „lectori”: eful redac iei, Direc ia presei i partidul (sec ia de resort). „Peisajul literar era dezolant dar, pe de alt parte, între prietenii i colegii mei de genera ie exista mult talent, mult energie i-o dorin naiv de-a sparge tiparele impuse de ideologia oficial , de a repune arta literar în drepturile ei...” Am recurs la o carte document, Amintiri în dialog (Editura Litera, Bucure ti, 1994), semnat de Matei C linescu împreun cu prietenul s u, doctorul Ion Vianu, o „lectur de sine” care întreprinde o radiografiere p trunz toare a vie ii intelectuale din anii ’50, de obligatorie referin pentru oricine studiaz epoca.

„P r sind acele zone am intrat în circul lumii” Matei C linescu mai vorbe te în spovedania sa de multiplicarea eurilor, unele puternic traumatizate, altele neafectate, dar convie uind cu celelalte. Iat , ne afl m în anii 1952-53, la începutul studen iei la Limba englez , sec ie a Facult ii de Filologie. „Unul din eurile mele a fost atunci marcat de teroare – de o fric amestecat cu un sentiment profund de ru ine (ru inea c i-e fric ). A numi acest eu, care nu se manifestase deloc în copil ria mea, eul meu fricos, supersti ios, suspicios, ira ional, paranoid. Din când în când, de atunci, acest eu, cu fantasmele i pl smuirile lui anxioase, m-a f cut s m simt observat, pândit, urm rit, supravegheat i ascultat”.

Tân rul are de traversat alte câteva încerc ri, dintre care una avea s -i dovedeasc faptul c alegerea limbii engleze ca obiect de studiu nu era lipsit de riscuri. În vara anului 1953, numero i studen i au fost recruta i ca translatori la Festivalul mondial al tineretului de la Bucure ti, prilej cu care ace tia sunt da i s fie „instrui i” pe mâna unor ofi eri de securitate, iar ace tia nu se sfiesc s le fac „avansuri” de recrutare pe termen lung. „T taru, foarte afabil, m-a invitat la o plimbare pe oseaua Kiseleff, în cursul c reia mi-a propus s devin informator, pe perioada Festivalului i poate, din când în când i dup aceea. Era vorba de-o antiteze

NR.2/2010

123

ac iune patriotic pentru care aveam s fiu r spl tit din plin (nu financiar, ci, s zicem, fiind invitat la recep ii la ambasade str ine, i poate chiar oferindu-mi-se o burs de studii în str in tate).” Sigur c pentru un tân r de 19 ani un asemenea târg reprezenta un oc, mai ales c discu ia se prelungise într-un sediu de mili ie. „Mie mi-a înghe at sângele în vine – î i aminte te Matei C linescu. Mi se cerea s devin imediat delator, cu perspectiva de a fi ulterior promovat la rangul superior de spion...” Urmeaz povestea eschivei: viitorul critic face rost de un certificat medical, spre a ie i din jocul periculos de-a „translatorul”. Dar Securitatea va reveni cu perseveren : „Al i t tari, reprezentând aceea i Institu ie, au folosit diverse pretexte spre a intra în contact cu mine i spre a repeta aproape ritual, de i cu o insisten i amenin ri implicite, mereu sporite, propunerea din 1953 (!!). Aceste încerc ri de recrutare au avut loc în 1956 (cam cu un an înainte de a-mi încheie studiile), în 1960, prin 1964-65, apoi în 1971, dar dup aceea sugerând un ritm nou, mai strâns, în 1972. Toate la un loc au constituit una din ra iunile deciziei mele de a m expatria.” În mare, scenariul s-a repetat cu prietenul s u din genera ia urm toare, Ioan Petru Culianu. Într-un alt pasaj, Matei C linescu revine asupra maleficei leg turi: „Reac ia mea a fost departe de a fi eroic : am refuzat politicos, cu un fel de înc p ânare timid , poate chiar cu o anume fermitate, dar f r s îndr znesc s articulez ra iunile adev rate ale refuzului meu. tiam c nu m-a fi putut împ ca în sinea mea cu sentimentul tr d rii, nici m car în forma lui atenuat , care ar fi rezultat dintr-un joc de-a tr darea, joc în care a fi putut intra u or, cu ajutorul minciunii, al prostiei simulate sau al (pseudo)informa iei irelevante, oferite în locul informa iei d un toare, destructive, care se a teapt de la un delator. Tacit, institu ia tolera un astfel de joc, socotind c între simularea colabor rii i colaborarea propriu-zis distan a nu-i, în principiu, de netrecut.

Refuzul mi-a fost u urat de faptul c amenin rile r mâneau indeterminate, vagi, abstracte...” Am redat acest fragment pentru a vedea „probele” la care au fost supu i intelectualii de vaz , remarcând îns c în pofida refuzurilor repetate, cariera lui Matei C linescu a evoluat cu bine, a spune normal, f r obstruc ii, culminând cu bursele i ie irile în str in tate sau cu doctoratul sus inut în 1972, la Universitatea din Cluj, sub îndrumarea profesorului Liviu Rusu, cu tema Conceptul modern de poezie. De la romantism la avangard , ceea ce înseamn ori c securitatea l-a exceptat de la represiuni, în pofida refuzurilor repetate de colaborare, ori c abilitatea sa de a se „strecura” printre oferte a fost atât de mare, încât securi tii s-au l sat p guba i.

„scriu cu stele de alcool cu lungi spini de ghea în acest veac” Matei C linescu s-a considerat apartenent grupului de tineri scriitori care, la începutul anilor ’60 dorea o schimbare în peisajul literar. A fost primul care a recenzat în „Gazeta literar ” volumul lui Nichita St nescu „Sensul iubirii” (1961). Participa la diverse întruniri mondene, cenacluri ad hoc, în camera de subsol a lui Grigore Hagiu (evocat i de Petre Stoica) sau casa Doinei Ciurea, prima so ie a lui Nichita, din Intrarea Negustori; în parcul Her str u l-a cunoscut 124

ISTORIE LITERAR

pe Vladimir Streinu, zilier pe atunci, care la un recitativ pe alei al lui Nichita, i-a dat acestuia un verdict sever: „Timbru tampilat!”; dar i pe „flamboyantul” Genu Ghelber, care avea s devin personaj, un fel de tip al belferului de strad sau de „parc solsti ial”, debitând viziuni morale i metafizice, în cartea stranie Via a i opiniile lui Zacharias Lichter (1969). „Mai târziu, Ghelber mi-a repro at c i-am deformat ideile, c l-am prezentat caricatural... În inten ia mea, acea c rticic a fost, sub forma unei fic iuni indirect omagiale, doar superficial ironice, o încercare în primul rând autobiografic : de-a articula experien a unei fascina ii pur subiective.” Din ianuarie 1963 devine asistent al lui Tudor Vianu (cu al c rui fiu, Ion Vianu, era bun prieten din anii liceului, când autorul Esteticii, revoltat de sovietizarea colii, le preda acas , pe ascuns, celor doi, lec ii de Logic !), la catedra sa de comparatistic , iar dup numai un an lector, în paralel redactor cu ½ norm la „Via a româneasc ”. Leag o serie de prietenii cu Miron Radu Paraschivescu, D. epeneag, Mircea Iv nescu, Leonid Dimov, Ion Negoi escu („un personaj tragic”), Tudor opa, Lucian Raicu (Bernard Leibovici). Prin prima so ie, Luigina Ghelerter, evreic din familia celebrului regizor („c s torie nu prea fericit ”), cunoa te ceva din ramura sociali tilor abandona i. Avea s le impute peste ani „eroismul estetic” al multora dintre colegii de genera ie, evocând repetat pe Vasko Popa, prietenul lui Nichita, care vorbea despre faptul c partidul, în Iugoslavia lui Tito, îi îndemna pe poe i „s se joace” în voie, tratându-i ca pe ni te copii într-un arc. La noi, „regimul lui Ceau escu a perfec ionat doctrina titoist : el a creat, în cei mai buni scriitori români, sentimentul c jocul – jocul verbal sau intelectual – este singurul lucru cu adev rat serios i chiar eroic.” Observa ia este demn de aten ie. Intre timp se c s torise cu Uca, n scut Gane, cu care avea s împart mai târziu experien a exilului peste ocean. Anul 1968 a fost, pentru Matei C linescu, nu numai unul al debutului în poezie, ci i al ie irii cu o burs în Occident, la Paris ( i apoi în Anglia), unde i-a cunoscut pe Paul Celan i Gherasim Luca, „ultimul mare suprarealist”, pe Monica Lovinescu i V. Ierunca, „pe care i-am v zut destul de des – într-o sear le-am citit cu glas tare fragmente din Lichter la ei acas , i Monica a avut cuvinte încurajatoare despre fic iunea mea în curs de elaborare”.

Dar mai ales la Paris s-a bucurat de prietenia i sprijinul familiei lui Eugen Ionescu. Când l-am cunoscut, la o edin a cercului de teorie literar al facult ii, m-a frapat felul s u de a evita s dea mîna cu cei din jur, din cauza unui accident stupid avut în copil rie, în care i-a pierdut degetul ar t tor.

Debutul editorial al lui Matei C linescu s-a produs în critic , prin volumul Titanul i geniul în poezia lui Eminescu (1964), o „obliga ie” l untric pe carea o avea pentru faptul c era n scut în aceea i zi cu poetul na ional, urmat de Eseuri critice (1967) iar apoi de volumul de poezie Semn (EPL, 1968), reunind piese mai vechi i mai noi. Dimensiunea liric nu a reprezentat o surpriz pentru colegii din gruparea Nichita, obi nui i s practice cu firesc recenzia i eseul în concomiten a poeziei. „Mi-am reafirmat astfel identitatea originar de poet”, avea s spun autorul nostru mai târziu privitor la cele trei c r i de versuri publicate în ar . Trei teme întâlnim în felul de a fi poet al lui Matei C linescu: antiteze

NR.2/2010

125

una a nostalgiilor htoniste, întoarcerea spre miezul mitic al copil riei, tem frecvent în epoc i cu care se putea lesne c p ta acces spre pagina tip rit , în favoarea eului sentimental, cu voca ia fericirii, a nesfâr itei „uimiri” din meleagul Dârvarilor; apoi, o tem de sorginte orfic , a misterului interiorit ii, acea zare a l untricit ii creatoare care inspir c utarea v zutelor nev zute; în sfâr it, o tem nou pentru acel moment, a întocmirii unei poetici semiotice, dac o putem numi astfel, una a revel rii de semnifica ii „vestitoare” i totodat dezv luitoare, la umbra cuvintelor. Toate trei temele pot fi întâlnite în Semn, volum ce poate fi considerat cu nimic mai prejos decât lunga serie a c r ilor valoroase ap rute într-un an istoric (am întocmit cu un alt prilej bilan ul acelui moment), integrabil în frontul care î i propusese renovarea lirismului.

„C dem tot mai adânc, mai adânc./ În noi în ine c dem.”

De i mare admirator al lui Nichita, liderul de succes al deceniului, Matei C linescu nu- i imit nici pe departe prietenul, c utându- i vocea proprie. Din prima tem , cea a nostalgiilor originare, iat un poem din ciclul Cântecele hoinarului (1956-1958): „De ce mai z bove ti? Câmpia ne-a teapt / cu mirosul p mântului/ peste care a p it m runt ploaia de prim var ./ Din nou pornesc toate fâ iile drumurilor/ i-n noi se întorc./ T cerea acestui început – înc tulbure – / i t cerea înalt a p s rilor care taie v zduhul/ în fâ ii lungi de nev zut i uitare – / sunt ale noastre. i trecem prin arbori,/ risipindu-ne încet în ftunzele tinere/ coborâm printre firele cu vârfuri moi, nelini tite,/ ale ierbii din an uri...”

(Cântec de început). Timbrul e blagian, cu tot inventarul nostalgic, dar trebuie spus c aceast aplecare spre ruralitate (spre „baliga na ional ”, cum o numea cu cinism obsedantul Paul Georgescu) era nu doar o mod , ci func iona i ca un cod ascuns al r zvr tirii venite dintr-o pulsa ie ini iatic , de recuperare a fiorului na ional („Lini te, încât sufletul meu se rote te în jurul nop ii/ împreun cu toate constela iile,/ împreun cu m rile i cu p durile lumii/ împreun cu vastele câmpii” – Lini te). i a doua tem de care vorbeam vine prin filier blagian , fiind una a c ut rii misterului din sinele profund care decide inefabilul poeziei.

Poetul vorbe te despre „absen ”, „golul dintre cuvinte”, „fo netul de arpe al singur t ii”, „spa ii pure”, „umbre”, iar într-o poem dialogul pare s fie cu acela i Nichita, pe seama meleagului din adâncuri: „Prietenul meu îmi spune:/ imperiul sentimentelor e straniu,/ ideile se transform în p s ri,/ culorile în melancolie, / acolo domne te întunericul/ i eu parc nici n-a mai fi,/ doar adev rul îmi arde buzele/ ca igara aprins / cu care adorm în gur / uneori, seara...” (Ecluze). Poemul Duminic închipuie marea spaim universal a a tept rii genezei, în „cumplita Duminic ” din „fundul întunericului”, care nu mai trece odat , spre a fi înfrânt „blestemul odihnei subterane”. Pentru cea de a treia tem , emblematic este poemul care d titlul volumului, cu spectacolul unei semiotici active, în stare de gra ie – conotativul limbajului duce cu el un întreg trecut ascuns în semnifica ie, în timp ce denotativul face cuvântul s pluteasc liber spre poezie. Cuvintele devin poetice atunci când scap de „istoria” lor, de greutatea în elesurilor, devenind adiere, fâlfâit, zbor de înger: „Totul veste te/ 126

ISTORIE LITERAR

nesfâr it c zând/ prin fumul rugii/ cuvintele anun / deschise-n t cerea veacului/ din foarte adânci r d cini tr gându- i/ cumplita lor inocen / lucrurile anun / semnele semnului se scriu/ în zborul p s rii/ în târâ ul arpelui/ în drumul orb al viermelui/ nimic pe sine nu se mai spune/ spunere fiind/ nimic pe sine nu se mai dezv luie/ dezv luire fiind/ nimic pe sine nu se mai doare/ durerea împ rt indo/ spunere dezv luire durere/ miez al ne tiutei vestiri/ na tere a lumii în veste...”

(Semn). Poemul acesta datat 16 decembrie 1967 marcheaz noutatea de care avea nevoie poezia lui Matei C linescu, spre a fi ea îns i.

„l untric i tainic purtându- i lumina de sete” În Versuri (Editura Eminescu, 1970), ponderea interesului se mut spre tema dezleg rii semioticii adânci a lumii – vestiri i prevestiri, semne care ne fac i ne prefac destinul, tem care încet-încet le resoarbe în ea pe celelalte, inclusiv nostalgia spa iului originar, topit în ideea despre „lucruri i semne care ne-au dat fiin ”, de fapt în metafora poeticit ii: „focuri de altceva/ i-aceste zile vechi/ rosturi de fum/ în elepciune cu gust de cenu // S ne-amintim cum alt dat , odat poate niciodat / scriam cu firul vorbei lucruri pe fa a apelor de tain / umbroase lucruri despre frunze despre f pturi cu chip de cea / despre un corp al dep rt rii cu degetele înstelate/.../ s ne-amintim ce gust de muguri aveau cuvintele atuncea/ ce gust de noapte de-nviere de rit secret i prim var ...”

(Ceva). C din joac se pot spune lucruri grave o demonstreaz poemul inspirat de Gherasim Luca, Swiftland: „În glum fiindc ne pricepem/ în clipa alb ialbastr de dup negru/ pe-o biciclet de nori ca-ntr-un regat al seninului/ râdem

antiteze

NR.2/2010

127

de lucruri f r s ciget m/ ierta i-m pentru acest misterdomnule ierta i-m pentru acest cal straniu/ acest ceas foarte vr jitoresc/ la lumin de bufni violat mireasa zgomotelor/ gr bi i-v timpul s-a închis...”

Volumul e important i din alte motive: un triptic este dedicat (prin ini iale) fiicei lui E. Ionescu, Marie-France, din care un poem rezum specula ia dominant : „Încet cuvintele s-au desp r it de lucruri./ Luminile cuvintelor se rotesc altundeva,/ metamorfoze de aer în aer./ Surori cu neauzitul, nepip itul, nev zutul.// i a r mas într-adev r singur:/ nimic din ceea ce-l înconjoar nu mai poate numi,/ nimic din ceea ce se na te sau piere nu mai poate gr i,/ nimic din ceea ce doare nu mai poate striga./ Cuvintele, încet, s-au golit de în elesul lucrurilor./ i s-au umplut de în elesuri de aer.” (Încet, nimeni); de asemenea, un ciclu al volumului cuprinde Din „Poemele lui Zacharias Lichter”, autonomizând personajul i dându-i tent de alter ego al autorului – piese care nu au fost cuprinse în mini-romanul cu cheie i nici în reedit rile acestuia de dup 1990, semn c apar in sferei poetice Matei C linescu. Iat o baie de paradoxal, sub titlul Un poem aruncat de Zacharias Lichter într-un co de hârtii dintr-o gr din public i cules de acolo de biograful s u: „Ce dep rtat -i apropierea/ ce limpede întunecimea/ ce simpl e întortocherea/ întortocheat simplitatea/ dumnezeesc de mare micul/ dumnezeesc de mic m re ul/ dumnezeesc t ios i vagul/ i ascu it -n gheaz scârba/ i luminos de mare setea/ de sete în adânc p truns / i-ntunecat de larg vestea/ cuvântul-cârp vechi în gur / cuvântul ce nimic nu spune/ o lume-nmormântat -n cea a/ pe care limba o str punge/ ce gust de cea în t cere/ ce dep rtat apropiere.” Volumul Umbre de ap (Cartea Româneasc , 1972) realizeaz o selec ie din c r ile anterioare, adîugînd o sec iune de Inedite – Despre timp i despre altfel, un ciclu Zen, având ca noutate conceperea poeziei ca extaz, i un ciclu elegiac Odat ca niciodat . Cred c aici s-a fracturat o posibil alt etap din devenirea poetului Matei C linescu, una a poeziei cu semantic simpl , extatic : „Pân la cap t nu poate fi dus decât gândul/ al binelui i-al r ului/ al focului i-al apei,/ al inimii i-al numelui,/ al p mântului i-al somnului,/ al fagurelui dulce,/ al frunzei i al florii,/ al fructului i-al sâmburelui/ al serii-n care, iat ,/ un copil s-a oprit în drum/ intind cu arcul spre lun :/ dar s geata – o raz de lun – / a fost i va fi de-a pururi/ una cu int i una cu ochiul care/ prive te în gol.” (Pân la cap t – Zen). Matei C linescu avea în el fibr de poet.

Studiul de obligatorie referin , ultimul ap rut în ar , Conceptul modern de poezie (1972), demonstreaz pe larg faptul c modernitatea poetic i-a luat unele din elementele sale constitutive din estetica romantic , pentru a le topi i introduce „într-o sintez declarat i efectiv antiromantic . Aparen a poate fi uneori de reîntoarcere la clasicism... unul din care a fost eliminat principiul mimesis-ului i acela al verosimilit ii, dându-se o deplin libertate imagina iei constructive” i prin respingerea oric rei poezii sentimentale, a efuziunilor inimii. Teoreticianul l-a redus pe poet la t cere, deoarece vocea acestuia nu s-a mai f cut auzit dup succesul amplei i aprofundatei exegeze.

128

PROZ

Constantin AB LU

ÎNTÂMPL RI IMAGINARE PE STR ZILE BUCURE TIULUI (fragmente) (printre str zile particulare intervin str zile cu gur -casc , târâie-brâu, pomanagii, chibi ari, pi cotari, panglicari, du i cu pluta, farsori, simulan i, etc.)

Pe strada Liteni, într-o od i la mansarda Blocului M 2, locuie te Eduard Varda, un domn înalt i sl b nog care întârzie pe la pomeni în curtea bisericilor ori prin cimitire. Edi, cum îi spune toat lumea, nu se-nfige niciodat la-mp r anie, nu se bate pe coliv ca atâ ia neh mesi i, ci st discret într-o parte, privind în gol i ridicând din umeri când i când, parc într-un dialog t cut cu cineva care nu-i de fa . ine în mân o larg plas de plastic pe care scrie FNAC; o are de la un domn care i-a împ r it în ea un pe te întreg i o conserv de caracati . Pe domnul acela nu l-a mai v zut niciodat i se gânde te c poate a murit i i-a mâncat coliva f r s tie. Edi crede c e ciudat s m nânci coliva unor necunoscu i. Masa s - i fie sponsorizat zilnic de un alt necunoscut. Cum ar veni 365 de zile – 365 de necunoscu i. Habar n-ai pe unde-or fi mormintele lor, s te duci i tu s-aprinzi o lumânare. C ci ei sunt singurele tale rude. Rude? Ce spun eu? Mame iubitoare. Care- i poart de grij . Ai 365 de mame invizibile.

Edi ridic din umeri. Vorbe te pe mute te cu ele. Între bogdaproste i s -i fie primit, de-a t cutelea e jocul lui cu umbrele copacilor. C ci îi place s stea sub copaci, s se sprijine de trunchi i s priveasc undeva departe printre ramuri în v zduh. Norii care trec pe cer, necunoscu ii care alunec sub p mânt, cântecul l b r at al popii, c ld ru a cu agheazm clinchetind, rumoarea neh mesi ilor care se-nghesuie, o pal de vânt i fo netul scurt al pungii FNAC din mâna lui, fiecare zi tot a a, în alt cimitir ori în acela i, Doamne pâinea i coliva acestei vie i d -ne-o nou , Amin.

Nimic nu e prea mult. Edi a avut un frate cizmar. A murit la cutremur, stelajul greu de stejar plin cu pantofi s-a pr v lit peste el. Tocul unui pantof de dam i-a intrat în gur i l-a sufocat. Câ iva ani s-a dus pe la mormântul lui. Pe antiteze

NR.2/2010

129

atunci Edi era înc po ta . Bac i urile primite de la pensionari, de la cei ce primeau colete din str in tate. Hei, ce timpuri... Pe urm a murit maic -sa, nevast -sa, b iatul lor de opt ani, un carusel de încerc ri f r sfâr it, împ r anii i colive care nu se mai terminau, b rbatul singur nu i-a mai g tit, a luat-o razna pe str zi, i-a g sit o alt locuin , undeva la periferia ora ului, între cele dou cimitire unde-i avea pe cei dragi, pe care un timp i-a v zut zilnic, apoi tot mai rar, pân când le-a r t cit mormintele, ba chiar i cimitirele. Între timp a fost dat afar de la po t c ci încurca scrisorile, le l sa pe la alte adrese, mintea lui hoin rea dincolo de petecele astea de hârtie pe care oamenii le pun între ei cu convingerea c rezolv ceva. Scrisori, brrr... Edi se scutur ca atins de a chii de ghea . Doar coliva mor ilor, în p h rele de plastic, î i înc lze te palmele, î i dezmor e te sângele, te face s ui i tot ce-ai tr it i s te contope ti cu t cerea ce vine prin aer de undeva de departe, de atât de departe încât te sim i bine i împlinit încredin ându-i-te..

Lui Edi gospodinele îi spun de obicei la dus cu pluta. i dac împ r ania o face vreun b rbat, femeia îi atrage aten ia : Vezi s nu-l ui i pe- la de st sub copac, undeva mai departe. Unu dus cu pluta... Lui Adi îi place expresia. Crede c i se potrive te. Se vede luând-o la vale pe râu, singur pe o plut , l sându-se dus de curen i pân unde or catadicsi ace tia s -l duc . De când strada Liteni a devenit i ea strad particular i cele trei por i se închid seara la o anume or , lui Edi cel certat cu ceasul i se întâmpl , ca s ajung acas , s fie silit s sar prin gr dinile oamenilor. Surprins de un bodyguard în toiul acestor opera iuni i somat s se predea, Edi i-a v zut de treaba lui. Conform instru iunilor, bodyguardul a tras la picioare. „O agresiune nemaiîntâlnit asupra cet eanului Eduard Varda”, „Str zile particularea devin focare agresive în sânul na iunii noastre”, „ Proprietarii de str zi : criminali în fa ”, „Regulamentele bodyguarzilor mai severe ca ale militarilor în vreme de r zboi” au titrat ziarele.

A fost un scandal de propor ii. Edi a fost numaidecât adoptat de Liga pentru Drepturile Omului care l-a spitalizat. i cum, dup vindecare, Edi a r mas cu o sl biciune a picioarelor, Liga i-a f cut rost de un scaun pivotant. Lui Edi îi place foarte mult scaunul. St la locul lui sub copac i dac îi bate vântul în fa n-are decât s se roteasc i vântul îi vine dintr-o parte ori din spate. Grozav inven ie, î i zice el. Numai c acum cucoanele care vin s -i împart , impresionate de barele lucitoare ale scaunului de bar, nu mai îndr znesc nici m car s gândeasc despre Edi c ar fi dus cu pluta. i asta se vede pe fa a lor, i Edi î i d seama c i s-a r pit ceva la care inea mult, era o porecl care i se potrivea, i scaunul, scaunul sta nichelat i-a r pit-o. Unde mai pui c Edi, obi nuit s fie întrutotul liber, trebuie s aib acum grij de scaun, s -l lase în paza paracliserului, s -i dea acestuia câte-un bac i . Se scoal câteodat noaptea speriat : nu cumva paracliserul a uitat neîncuiat magazia i cineva i-a furat scaunul.

Edi i-a cump nit îndelung gestul. A stat trei zile în cas i s-a gândit. Trebuie s fac totul ca s revin la starea dinainte : scaunul de bar nu-i pentru el. Îi ine pe enoria i la distan . A a c l-a înapoiat Ligii pentru Drepturile Omului i i-a v zut de-ale lui. Acum Edi st sub copac ghemuit pe-o rogojin . i cu rogojina 130

PROZ

se poate roti în ce parte vrea. Rogojin – plut , cam tot aia. „B rbate, s nu-l ui i pe- la de st pe-o rogojin sub copac. E dus cu pluta r u, s rmanul...”

Pe strada Literei, într-o od i la subsolul unui bloc, locuie te Ginu Vereni, ultimul vl star al con ilor Vereni, odat cu care se stinge o dinastie de dou sute de ani, dup cum atest acte i documente p strate cu grij într-o serviet h rt nit . Pierde-var i neispr vit sunt cele mai dulci calificative care i se atârn de gâtul lui lung de leb d tuciurie. Ne tragem tenul m sliniu, explic b rbatul de vreo cincizeci de ani dar ar tând mai tân r, de la acea ramur a familiei care-a h l duit din Asia mic pân -n Turcia i Grecia, iar apoi a coborât c tre rile dun rene. Dac te iei dup spusele sale, Ginu ar fi reprezentantul a nu tiu câte m rci de ma ini, motociclete, hidroavioane i planoare de care n-a auzit nimeni. În ir întotdeauna alte nume i dac îl contrazici ori îl faci cumva mincinos are un fel al lui de-a te calma i de-a te culpabiliza. Desf oar un arsenal atât de subtil de m rturisiri i subterfugii ca s te fac s te-ndoie ti de inerea ta de minte, încât în cel mai scurt timp sub vraja lui de mare regizor te sim i ca un actora de provincie care nu face fa rolului. Dac ai fost atent, î i reaminte te Ginu la un pahar de whisky pe care i-l oferi întotdeauna tu, Gandilla scrie pe coada hidroavionului din care coboar Humphrey Boggart în „Casablanca”, a a c înc de pe-atunci marca se f cuse vestit , c tia la Hollywood nu iau pe ori i cine. sta-i genul de referiri cultural-emo ionale cu ajutorul c rora, încet-încet, te reduce la t cere, te face s - i fie pur i simplu ru ine s -l dai de gol. Îl la i în plata domnului, îi zâmbe ti prietene te, îl ba i încurajator pe um r : al turi de cine tie câ i al ii îi legitimezi i tu firmele închipuite, joburile inventate i-i justifici existen a de târâie-brâu. Intr-o zi în fa a Prim riei mari, Ginu Vereni se-mpiedic de-un chibrit i cade în nas. Cu batista iroind de sânge, cu capul dat pe spate, st pe-o banc în Ci migiu i înjur chibritul pe care l-a ridicat i l-a b gat în buzunar. Se gânde te c inexistentul hidroavion Gandilla vrea s se r zbune pe el în felul acesta : s aspire-n vârtejul elicei b ul de chibrit, s se-nece, i buff se se pr bu easc . Poate c a ascuns b ul de chibrit în buzunar tocmai ca s fereasc avionul de la un crash. Gânduri de-o tâmpenie remarcabil care-l fac s râd în hohote pe ultimul vl star al con ilor Vereni i-l intrig pe proasp tul lui vecin de banc , un b trânul cu cioc, care-l întreab : Întotdeauna când v curge sânge din nas v podide te râsul?

Ce n-a da s se-ntâmple a a i cu mine! Ginu Vereni nu putea s -i spun necunoscutului toat t r enia c ci n-ar fi avut cum pricepe. Iar, la rândul lui, b trânul î i p stra pentru sine durerea de-a nu putea râde la desele sâger ri cauzate de-o boal neiert toare. Dubl confuzie, ori dublu adev r al unor oameni pe care hazardul i-a pus al turi o clip i pe care clipa urm toare îi va desp r i nu f r a purta amprenta unei tres riri a celuilalt, chiar neîn eleas , dar plin de-o t rie pe care n-o g se ti în tine însu i. Stupid miracol : din acea zi Ginu Vereni poart în buzunar b ul de chibrit i-a renun at benevol de-a mai fi reprezentantul vestitelor firme de vehicole terestre, acvatice i aeriene. Celor ce se arat mira i le îndrug cu glas optit : am o mare bucurie, nu mai sunt ultimul vl star al familiei c ci mi-a telefonat un v r din Salonic, pe care îl credeam mort. antiteze

NR.2/2010

131

E patronul unei vestite fabrici i mi-a propus s fiu reprezetantul ei în ara noastr . Firm str veche, domnule. i poart chiar numele familiei noastre : Fabrica de chibrituri Vereni.

Pe strada Litografiei la num rul 8, într-o c su de paiant în mijlocul unei cur i imense plin de b l rii locuie te Lina cus toarea de nasturi a cartierului. Opera ia asta la care ai nevoie de ochi buni i care, în plus te plictise te de moarte iat c poate fi acum transferat cu mult folos i pu ine pierderi unei persoane de încredere ce o execut cu mare bucurie i cu perfec iune neînchipuit . i totu i Lina e chioar . În schimb Lina e blând .

Merge încotrova dar nimere te în alt parte. Lina st pe-un sc unel printre b l rii. Când intri în curte trebuie s-o strigi tare c ci Lina e i surd . Totu i Lina zâmbe te mereu. În schimb Lina vorbe te a a de încet c abia o auzi. Când coase nasturi Lina st pe jos i pune haina pe sc unel. Când Lina bag în ac a a crezi c - i bag acul în ochi. Când scoate firul pe cealalt parte a acului crezi c - i scoate firul din ochi. i totul se petrece cu atâta vitez încât parc vezi un film mut, repezit i cu imagini s rite. Lina are un ban de aur în sân. Un fel de port bonheur ori de paratr znet. Nu coase niciodat f r el. Lina e credincioas . Dup fiecare nasture cusut se-nchin de trei ori. Ai zice c pentru ea nasturii sunt un fel de m t nii de chihlimbar pe care le strecori printre degete în timp ce te rogi Domnului. Atunci când termin de cusut nasturii aga haina de-o ramur a m rului uscat. Se uit la ea cu drag, îngenunche i-i s rut poalele. Face înc trei cruci mari, apoi o ia i-o duce în cas . De unde vine cu alt pies vestimentar

132

PROZ

care are nevoie de mâinile i ochii ei ca s mai poat cuviincios îmbr ca un trup de b rbat ori de femeie, mai rar de copil, c ci mamelor nu prea le convine s se duc vestea c nu- i îngrijesc cu mâna lor odraslele. Lina n-are copii. A avut unul care-a murit la vârsta de ase ani. Dup moartea lui Ionu ochiul stâng al Linei a început s se împâcleasc . La parastasul de patruzeci de zile nu mai vedea cu el deloc. Tot pe-atunci a dat sfoar în ar c -i dispus s coas nasturii oamenilor din cartier la pre de nimic. i c repar butoniere i schimb gulere de c m i ori croie te altele din lungimea poalelor. Vecinii au dat n val c ci în ziua de azi nimeni nu mai are timp i chef s se ocupe cu meremeturi de-astea mig loase. Mai bine dai un b nu i-o la i pe Lina s se bungheasc câtu-i ziua de mare la lumina verzulie a b l riilor. C ci Linei îi place s coas în curte, stând pe iarb , cu lumina i umbra esându-i pe trup o plas vaporoas i cu sunete de p s ri tamponând urechile ei surde. Lina scotoce te cu o lingur în borcanul cu nasturi c utându-l pe cel potrivit. Lina se uit la avionul brusc ivit pe cer. Lina potrive te nasturele i-l împunge cu acul. Printre buruieni Lina îl z re te pe omul f r o mân cum intr în curte. Vine i-i d o c ma cu un ciot de mânec . La cap tul mânecu ei sunt dou butoniere rupte i f r nasturi. Vino mâine îi spune Lina, c ci nu coase sub privirea clientului. Omul d din cap i pleac . Cus toreasa caut cu lingura în borcan. Apropie lingura de ochi i d s se uite la nasture. Brusc lingura îi cade pe jos. O str fulger gândul : omul seam n cu Ionu al meu. Ionu al meu cu un ciot de mân . Brrr... Cosând nasturii, Lina se scufund tot mai mult în neantul gândurilor negre. Somnul de peste noapte o mai lini te te. Dar a doua zi omul nu vine. Lina îl a teapt o s pt mân i el tot nu vine. Pentru cazuri de-astea Lina ia adresele clien ilor. A a c acum se uit în carnet. Strada Sforii 18, pe lâng Matache m celarul. Lina se înfiin eaz la adres . Afl de la vecini c omul cu ciotul de mân a murit acum o s pt mân . Accident. În c dere i s-a despicat în dou capul. Creierii i-au ie it la lumin . Lina se-ng lbene te. A a a murit Ionu al ei. Cu creierii la lumin . Cu creierii la lumin . Cu creierii la lumin . Creierul Linei nu mai tie pronun a decât cuvintele astea. În c m ru a ei din Litografiei Lina bolborose te aceste patru cuvinte tot timpul. Nu mai m nânc , nu mai doarme. Parc nu mai vede nici cu ochiul bun. Un vecin, milos, o interneaz la un azil. Apoi îi caut pe to i mu teriii din carnetul femeii. Sunt peste o sut . Majoritatea cad de acord s impart între ei suma de bani datorat azilului. E greu de descris sentimentele celor ce, dup decenii întregi de huzureal , î i cos singuri nasturii prefirându-i încet printre degete ca pe m t nii i rugându-se Domnului s-o îns n to easc pe cus toreasa care a luat-o razna i s-o aduc înapoi la lucrul ei. Fiecare nasture pe care cei aproape o sut de gospodari îl împung lesc cum se pricep i ei, fiecare bumb alb i lucios cusut la locul lui poate fi cel salvator, cel ce scoate min ile femeii din întunericul în care au c zut. E greu de-nchipuit în ziua de azi dou sute de mâini r spândite prin ora cusând mii de nasturi albi i lucitori în anume zile ale s pt mânii, luni i ani întregi la rând, cu credin a c str dania lor folose te la ceva, ajut un semen ajuns la ananghie. Greu de-nchipuit...

antiteze

NR.2/2010

133

DEBUT Manuel ZALBA

„Drag domnule Vasile Baghiu, î i trimit un poet despre care în mod sigur nu ai auzit niciodat . El se nume te Manuel Zalba i pân acum nimeni nu l-a putut convinge s publice. L-am cunoscut undeva în str in tate i a avut încredere s -mi citeasc textele, chiar dac eu sunt cam taciturn, a a cum m tii i a a cum s-a scris mai demult undeva despre mine, într-o revist din aia de-a voastr în care din când în când vorbi i i despre fantasma „himerismului”. A a m-am pomenit cu lecturi de poezie gratuite. Acest Manuel Zalba spune c doar eu pot s te conving s -l accep i în clubul „himerismului”, singura orientare poetic de care se simte apropiat. Iar acum, iat -m cu scrisoarea i textele. Alege, te rog, dumneata câteva dintre ele. Acest poet român î i consider versurile ca pe ceva întâmpl tor i crede c în ce-l prive te a scrie este a folosi computerul altfel decât de obicei. Nu- i d multe zile ca poet, dar eu tiu bine c nu crede nici el în ceea ce spune, c sper , de fapt, s -l contrazic. Acestea sunt, a adar, poemele unui tân r informatician care lucreaz aici, în Düren, un loc lini tit din Germania în care – apropo – nici eu nu tiu cât voi mai r mâne... În fine, a mai ad uga un mic am nunt. Nevrând s semneze cu numele lui, tân rul poet i-a ales un preudonim exotic, considerând c nici versurile, nici fantoma c reia le livreaz nu au nici o importan . Cu salut ri prietene ti, Himerus Alter.”

BAZOOKA-GIRL 1 Dup -amiezele în care vream s mor ca un soldat irakian cu explozibilul în bra e explozibil f cut din ochii tuturor femeilor pe care le-am iubit o in de cale ferat s -mi sar în fa desfigurîndu-m plin de schije din ochii exploda i ai iubitelor mele 134

DEBUT

tot peisajul fi-va i oamenii întîmpl tor pe-acolo împ na i cu schije din ochii iubitelor mele o înfr ire general post-mortem i asta îmi d dea chef s mai tr iesc o vreme lîng salcîmul frînt de furtun în copil ria cu miros de gaz i du umele putrede cînd am b gat mîna între picioarele anic i feti a vecinului care a l crimat mi-a dat un ut i m-a mîzg lit cu creta pe hain acum nu am decît refugiul trotuarelor întunecate din acest ora i saliva îmi colc ie în beregat ca o delicates preg tit pentru fa a cretin a trec torilor tia care-au f cut revolu ia furat i golul dintr-un zid omoar iar i iar creierele cele mai apropiate ochii cei mai îndep rta i 2 Pe malul gîrlii prin ierburi negre am g sit o p pu de plastic t iat cu lama pe t ieturi s-au în irat furnici i bîjbîie parc pe-o hart incomplet a cerului prezen a inimii mele în p mîntul mocirlos e ca în teatrul de umbre cînd mînuitorul ip disperat i corbul î i scoate ghearele i sfî ie ecranul m-am gîndit întotdeauna c voi muri albit de sîngele unei p pu i t iate cu lama sîngele alb al mulajului îmi cere s perforez cartela la poarta salv rii unde muncesc cu schimbul în ture de via abject cangrena copil riei momindu-m pîn azi apoi baraca de tras la int în ochii iubitelor i-ntr-o sear î i ungi circumvolu iile cu p mînt i strigi dup acceleratul care-a fost înghi it de groapa cu documente sri 3 Po i afla ce se petrece dup un zid tergînd cu palma amprentele celui dinainte cocîrjat peste sîngele prostituatei antiteze

NR.2/2010

135

bazooka-girl fata de la num rul 30 cu picioare strîmbe fund mare surdo-mut din na tere care nu serve te decît clien i surdo-mu i c ci s-ar umili tiindu-i pe- ia turnîndu-i m sc ri i ea neavînd cum r spunde diminea a cînd apare bazooka la poart s respire mirosul ei cucere te toat strada c ci e un miros tridimensional ca un montagne-russe te ia de cap i te întoarce în toate pozi iile i nu mai po i s spui nici un cuvînt într-o zi bazooka a avut un accident profesional un tip i-a t iat dou degete i doar era surdo-mut a scris ea cu obid i i-a schimbat meseria acum o vezi cer ind cu o placard de gît bazooka-girl victim a terorismului

4 A vrea s tiu unde locuie te acel cineva care ne poate lua de pe str zi pe unde-i putrezesc picioarele pe unde-i atîrn sl nina i dac -mi pun monoclu într-o sear nu vreau s -mi sufle nimeni în fund doar calculele pu tiului cu be i oare dup gratiile ospiciului în molozul din ascensor acolo unde butonul pentru subsol a fost zmuls i înlocuit cu un electrod iar mortul s-a nimerit s fie chiar electricianul chior în noaptea aia i-au cur at fa a cu z pad l-au întins pe-un cofraj de metal i l-au dus la morg îl zidesc în co ul morgii ipa pu tiul cu be i oare iar bazooka-girl care- i f cea veacul pe acolo îl tot freca cu z pad pe mort a a a a ipa pu tiul asta-i mai bun decît orice crem

136

DEBUT

5 Vîntul rupe frunzare d rîm andramale închis în odaie respira ia mea face broboane pe pere i degetele îmi sunt reci ca ni te raci nu mor chiar azi dar las hîrtii pe gangurile imobilului un fel de scrisori alandala din care nimeni nu pricepe nimic sunt f cut s suf r în t cere ca un reparator de ochelari c ruia i se sparge zilnic cîte o lentil i nu tie de ce le ine-mpachetate în cîrpe moi dar degeaba s-a dus la o societate de asigur ri dar l-au luat în rîs s-a dus i la o ghicitoare iar asta i-a spus : poart ochelari : cui pe cui se scoate! dar v d bine, i-a replicat reparatorul ghicitoarea i-a aplicat un pumn zdrav n în ochiul drept i-ntr-adev r asta a rezolvat totul de atunci nici o lentil nu i s-a mai spart vîntul rupe frunzare degetele îmi sunt reci ca ni te raci nu v d prea bine cu ochiul drept dar las hîrtii pe gangurile imobilului hîrtii pe care le cite te doar bazooka-girl i le stivuie te într-o cutie de marmelad marca preferat 6 Cu unghia pe-o bucat de s pun de rufe am desenat-o pe bazooka-girl o siluet gras cu picioare cr c nate i-n fiecare duminic atunci cînd fac baie m frec cu s punul pîn juisez filamentul spermei se-ntinde fosforescent în apa c ldu i cada pare un bec uria i trupul meu adoarme în lumina blînd luni diminea a la serviciu zarva ma inilor salv rii oferii nervo i antiteze

NR.2/2010

137

surorile zeflemitoare ca gu terii însorindu-se la r nile bolnavilor de pe t rgi i eu lîng ghereta mea de la poart pe-un scaun cu mutra mea rînjit de avorton doar nu degeaba mi se spune buricel c era s mor de net iere la timp i-am r mas cu buzele c scate pe totdeauna de cît aer am tras în prima respira ie a c c cioasei steia de vie i eu la care to i se uit cu scîrb î i închipuie c dac rînjesc nu gîndesc nici n-au habar c pe bucata mea de s pun de rufe o am chiar pe bazooka-girl fata care se uit la mine zîmbind [...]

138

ESEU

Daniela MICU

DIALOGURI PESTE PRAGURILE LUI PAUL CELAN Paul Antschel s-a n scut la 23 septembrie 1920, în Cern u i i este una dintre figurile cele mai importante, dar i cele mai recunoscute, pe scena literaturii germane din România, de i a locuit aici numai câ iva ani, ca o perioad de tranzi ie, între evenimentele marcante din via a sa: prigonirea evreilor bucovineni, ce culmineaz cu moartea p rin ilor s i într-unul din lag rele de peste Bug i plecarea în Fran a, unde, în anul 1970 se sinucide, aruncându-se în Sena. Pseudonimul Paul Celan provine de la anagramarea numelui s u de familie, transcris fonetic i va fi folosit prima oar în ara noastr . În limba român s-au tradus integral primele sale dou volume scrise în limba german , Nisipul din urne (1947) i Mac i memorie (1952). Primele trei poeme publicate, din Mac i memorie, au ap rut în revista „Agora” din Bucure ti (1947), în primul i singurul num r al revistei. Prima edi ie a volumului Din prag în prag s-a publicat în anul 1955, la editura S. Fischer. Acesta este împ r it în trei capitole, „ apte trandafiri mai târziu”, „Cu cheie schimbat ” i „Drept înainte spre insul ”, i con ine 47 de texte lirice, din care s-au tradus numai 14 în antologia Nisipul din urne (traducere de A:I. urlea, prefa de Marin Sorescu, Scrisul Românesc, 1994). Prin traducerea în limba român a poemelor r mase, încerc s ofer o vedere cât mai clar asupra volumului, prin neselectarea pieselor celor mai bune. Trebuie avut acces la o variant complet a volumului, pentru a surprinde corect dimensiunea poeziei celaniene din perioada 1952-1954. În 1914, Paul Valery a definit „pragul” ca marcând „clipa discontinuit ii” i „locul iminen ei”. Pentru Valery pragul este un „punct al instabilit ii”, fie ea de natur psihic sau fizic , i a ad uga, în cazul lui Paul Celan, al instabilit ii limbajului i comportamentului poetic. Cunoscând aceste detalii, putem intui c , în momentul scrierii volumului, poetul se afla la acea grani dintre s n tatea psihic i boal , c ci a a cum este deja bine tiut, Celan a suferit de ciclotimie, o boal ale c rei manifest ri sunt altern rile dese i scurte a st rilor de fericire i triste e cu gânduri suicidare. În ceea ce prive te antiteze

NR.2/2010

139

comportamentul poetic, putem c p ta o vedere mai ampl prin accesul la traducerea integral a volumului Din prag în prag. Nesiguran a i instabilitatea poetului se manifest i în alegerea titlului c r ii, asupra c ruia a revenit de mai multe ori, a a cum reiese din scrisoarea autorului adresat lui J rgen Rausch la 22 februarie 1955, colaborator la editur . Volumul este „pragul” c tre lirica urm toare a lui Celan, începând cu „Grilajul vorbirii” i „Trandafirul nim nui”, o trecere de la muzicalitatea versului lung i poemele timpurii la forma contingent , rupt a celor ce urmeaz . Din prag n prag este un teren preg titor pentru o liric mai compact , mai sigur pe forma sa, dar în acela i timp tot mai greu de p truns. Ermetismul se datoreaz i faptului c începând din acest volum i devenind apoi not distinctiv pentru lirica sa, Celan va „topi” limbile cunoscute în cuvinte sau versuri inedite „Invoc SCHIBBOLETH, afar / în patria str in :/ Februar. No pasaran.” Pe lâng asta, sunt versuri care imi las mereu impresia c , de i scrise în limba german , au fost parc gândite în român , i c , ele cap t o muzicalitate aparte atunci când sunt traduse în aceast limb . Lu m spre exemplu poemul „Vor einer Kerze” („În fa a unei lumân ri”); în limba român ultima strofa cre te în intesitate i dramatism, ritmul asem nându-se unui descântec „ În numele celor Trei/ care se dujm nesc unii pe al ii, pân când/ cerul se-arunc în groapa sentimentelor,/ în numele celor Trei, ale c ror inele/îmi str lucesc pe deget, ori de câte ori/ despletesc în abis p rul copacilor, [...] în numele primului dintre cei Trei,/ care a ipat/ când a venit pe lume, [...] în numele celui de-al doilea, care se uita i plângea, [...] Tu r mâi, tu r mâi, tu r mâi/ copilul unui mort,/ sfin it de Nu-ul dorin ei mele, [...]”. Jocurile de cuvinte pot fi i o reminiscen a jocurilor suprarealiste numite „calambururi”, practicate de poet în timpul ederii sale în România, pe care eu o asem n foarte mult volumului Din prag în prag, ambele fiind grani e, puncte de plecare de la care se hot r te un anumit drum, sau mai mult decât atât locuri de „joac ”, preg titoare pentru activitatea mai bogat calitativ de mai târziu.

Asemeni celorlalte volume, i acesta este marcat de progonirea evreilor din timpul celui de-al doilea R zboi Mondial. El pare c vrea s distrug limba criminialilor p rin ilor s i „Welches der Worte du sprichst-/ du dankst/ dem Verderben” („Care dintre cuvintele pe care le vorbe ti-/ le datorezi/ alter rii.”), prin mutilarea acestora. Are adesea trimiteri aproape criptice la evenimente, origine i la lemente ce marcheaz opresiunea. Exemplul cel mai la îndemân este chiar titlul poemului „Scciboleth” – prin rostirea acestui cuvânt poate fi identificat o persoan de origine evreiasc , prin felul în care pronun acest cuvânt. În discursul inut la acordarea Premiului Bremen, Celan spune despre limba german c „ a supravie uit, în ciuda celor întâmplate. Dar a trebuit s treac prin propria ei lips de r spunsuri, printr-o îngrozitoare amintire, prin mii de discursuri aduc toare de moarte. A trecut prin toate acestea, dar nu a scos nici un cuvânt despre cele întâmplate. i cu toate astea a supravie uit. A trecut prin 140

ESEU

asta i a venit din nou la lumin , îmbog it de o asemenea experien tragic .”

Din acest discurs putem trage concluzia, c poetul s-a împ cat oarecum cu limba în care i-a scris întreaga sa oper , ad ugându-i prin discurs un plus de dramatism.

Este poate de prisos s adaug, c simbolul „mor ii” predomin i în acest volum, a a cum se întâmpl i în cel de debut, Mac i memorie, îns este interesant dialogul permanent eu-tu, sau cel pu in tendin a spre dialog, probabil un semn al anxiet ii, al fricii de a dep i un prag de unul singur. Atunci, poezia devine pentru el prietenul imaginar, care îi va da senza ia c va alege o cale, indiferent care ar fi ea, i atunci nu va mai fi doar responsabilitatea sa. Axel Schmitt, profesor de literatur la Universitatea din Berlin, face o remarc foarte bun la adresa acestui gând al mor ii, cauzat de înstr inarea de sine sau pentru simplul fapt c Celan a tr it printre str ini, în Fran a. Printr-un joc de cuvinte el leag aceast înstr inare de numele so iei sale Giséle Lestrange, c reia îi este dedicat volumul discutat aici.

Petre Solomon face trimitere, în cartea sa Paul Celan. Dimensiunea româneasc , la Structura liricii moderne a lui Hugo Friederich, care observ c motivul pietrei devine foarte important i clasific lirica cenanian ca fiind contractat , prin „chircirea” (schrumpfen) ritmurilor i metaforelor. Acest lucru este foarte adev rat, îns nu trebuie neglijat c volumul este în mare parte unul acvatic, fapt ce relaxeaz sau dilat din for a i puterea care i se atribuie volumului dezb tut. Iat câteva exemple: „Câte doi înoat mor ii,/câte doi, înconjura i de vin.”, „nimic mai noapte/nimic mai umed”, „ i la suprafa înoat un fruct,/ din care ai mu cat cu ani înainte.”, „Abrupt, în respira ia m rii,”, „marea./ Pe tii - / s-au lovit pe tii de el?”, „Gur , culeas de mare,”, „cel atins de stele, inundat de mare,” etc. Lirica lui Celan este în acela i timp i una nocturn ; prietenul s u Petre Solomon spune despre acesta c obi nuia s scrie noaptea.

Din acest motiv avem multe elemente ale nop ii, sau care trimit cu gândul la aceasta. Unul dintre cele mai întâlnite este întunericul „ i-ai lovit ochii – îmi v d întunericul tr ind-/ Îl v d pe p mânt:/ i acolo este al meu i tr ie te.// Trece peste asta? i treze te la asta?/ A cui lumin m urm re te pe picior,/ încât s-a g sit i un luntra ?”, dar i umbra, cuvânt folosit fie individual, fie în compunerea altor cuvinte. Luna, stelelele sunt elementele nocturne, care printre atâtea umbre, exprim optimism i dragostea „Asemeni unui trup t cut/ te întinzi în nisip lâng mine,/ preaînstelato.” Motivul ochilor este unul poate mai des folosit ca cel al umbrei „Bine, c i eu am auzit, când cerul i-a izvorât din ochi”, „ i ochi, ce te caut ./ i ochiul meu printre ei.”, „Întotdeauna ochiul./ Întotdeauna ochiul, a c rui pleoap / o deschizi la lumina/ surorii sale coborâte./ Întotdeauna acest ochi.”.

Lirica lui Paul Celan ajunge destul de târziu în „dimensiunea româneasc ”, dup ani în care occidentul a luat-o la cuno tin i deja a asimilato, dar chiar i acum accesul la aceasta este limitat, lipsesc traducerile la cele mai importante volume, din punct de vedere al maturit ii poetice. Chiar i a a, el este recunoscut totu i de c tre români, drept un mare poet al modernit ii.

antiteze

NR.2/2010

141

POEZIE SLOVAC DE AZI Traducere de Attila F. Balázs

Maria Haraszti Plasa Cabluri metalice prea multe fire m strâng m-as elibera dar m in legat frânghii de m tase îmi d rui libertate le tai rând pe rând unul dup altul s m -ndepartez de mal cu vele de aur s navighez spre rmuri i sisteme solare noi (Planete lupt astfel între ghearele câmpurilor de for dimensiuni se dilat spre infinit în timp ce marele pescar retrage plasa)

142

POEZIE SLOVAC DE AZI

Jitka Rož ová Corp de femeie xxx în p rul meu cerne toamna patul zbârli penele vise se agit în vele târâindu-se unul câte unul în vestibul (în curând se opre te ploaia) xxx v num r pe degete cât pot i eu vara se termin sub unghi urme de nisip pecetea sor ii în palme xxx gânduri de pisica miroase a lapte cercuri de lumin pe vârful sânelor sub bluz se ascund cire e timide xxx în spate

antiteze

NR.2/2010

143

sc ri orizontale umeri – bariera l sat pân la mijlocul corpului cuvinte moderate trenul a plecat gara ede singuratic în mine

xxx barca trage rîul prins de coard apa se ridic în capete t lpi se zbat deasupra ierbilor dup curba coastei obosite de atîta t cere

144

CRONICA LITERAR

Constantin TOM A

O ANTOLOGIE A SONETULUI Radu Cârneci, cunoscut în lumea literar pentru func ia sa de redactor ef al Revistei Ateneu din Bac u (1964-1972), cea de secretar al Uniunii Scriitorilor din România ((1972-1976), dar, mai ales, prin opera sa poetic , distins cu diferite premii (al Uniunii Scriitorilor, în 1971; al Academiei R. S. R., în 1978; al Revistei Ateneu, în 1983), prin colabor rile frecvente cu versuri, articole, cronici i eseuri în reviste literare (Arge , Contemporanul, Convorbiri Literare, Cronica, Familia, Luceaf rul, România Literar , Steaua, Tribuna . a.), prin numeroasele volume editate între 1963 (Noi i soarele, versuri, carte de debut) i 1999 (Heraldica iubirii), la care se adaug mai multe volume de traduceri – de la Jertfe negre, de Léopold Sédar Sengor (1969) la Elegiile lui Yorick de Jacques Chessex (1995) – iar mai nou, seria de antologii (Sonete – Shakespeare-Voiculescu, 1996; Arborele memoriei. Antologia poe ilor de limb român din Israel, 1997; Miori a, edi ie bibliofil în apte limbi, 1997; Poezia p durii, 1998-1999, edi ia I, 5 volume; edi ia a II-a, 4 volume; Cinegetica, I-III, 2003), antologatorul ad ugând recent Antologia sonetului românesc, I-III (Editura Muzeul Na ional al Literaturii Române, 2007-2009), la care ne vom referi în continuare.

Fiecare dintre cele trei volume este înso it de câte o prefa semnat de Radu Cârneci (Sonetul, Coroana de aur a poeziei, I; ara Sonetului, II; Sfâr itul încununeaz opera, III), în care cititorul ia act de opiniile semnatarului, atât despre aceast specie literar , cât i de criteriile care au stat la baza acestei alc tuiri. De asemenea, fiecare din cele trei c r i beneficiaz de câte o postfa ce con ine aspecte teoretice despre sonet i referiri la aceast antologie, de regul , encomiastice (Cuvânt despre soneti ti, de academician Constantin Ciopraga, I; Vitalitatea sonetului, de Dumitru Micu, II; Onto(soneto)logia i nostalgia Absolutului, de academician Mihai Cimpoi, III). Remarc m în mod deosebit incursiunea regretatului profesor Constantin Ciopraga în cele apte secole i jum tate de existen a acestei specii poetice, cu exemple menite s conving antiteze

NR.2/2010

145

care sunt adev ratele repere ale istoriei sonetului universal i, în cadrul acesteia, a sonetului românesc.. O simpl constatare: Este singurul dintre cei patru autori de texte teoretice din aceast antologie care nu amestec no iunile de gen i specie literare.

Demn de remarcat este inedita afirma ie a acad. Mihai Cimpoi: Sonetul este produc tor sau, cel pu in, coproduc tor de revolu ii poetice, lucrând func ional activ, dinamizator, în momentele sensibile ale transform rilor i tranzi iilor.

Prefa a, împreun cu cele trei postfe e i, nu în ultimul rând, cu antologia propriuzis , fac din aceast carte o adev rat banc de date de ordin literar (sintagma subliniat de noi apar ine lui Radu Cârneci), un compendiu de istorie a sonetului românesc, în cele aproape dou secole de existen , dac avem în vedere c primul nostru sonetist – Gheorghe Asachi – a publicat primul sonet în 1820, iar Cristian Vasiliu, ultimul antologat (în ordinea stabilit pe baza anului de na tere) s-a n scut în 1978. Aici descoperim date, nume de autori uita i sau necunoscu i, defini ii ale sonetului, unele ale soneti tilor în i i, în forma fix a speciei, sau de c tre teoreticieni, caracteriz ri, desigur, multe subiective, ale crea iei unora, abateri de la normele prozodice i chiar de la tematic etc. Sunt prezen i, în 1500 de pagini, peste 450 de autori, cu peste 1360 de titluri. De men ionat c autorul antologiei a beneficiat i de ajutorul unui colectiv de consultan i: erban Codrin, George Corbu, Nicolae Drago , Dumitru Frunz , Dieter-Paul Fuhmann, Tudor Opri , Arcadie Suceveanu, C. D. Zeletin (în ordine alfabetic , n. n.). În acela i timp, pornind de la premiza c astfel de întreprinderi sunt alc tuiri subiective, Radu Cârneci este convins c vor fi i al i autori care au r mas pe dinafar , fie din ne tiin a sa, fie din lipsa bibliografiei. În concep ia sa, cu primele dou volume realizeaz o adev rat hart (spiritual ) a sonetului românesc, pentru c aici sunt prezente sonete ale autorilor din toate provinciile istorice (Basarabia, Bucovina de Nord) i nume remarcabile ale unor poe i din Israel, reu ind s realizeze, dup propria afirma ie, rotundul de sim ire româneasc reflectat în poezie, la care, adaug un grupaj de poeme scrise în limba rilor de adop ie a autorilor. Remarc m ca bine-venit includerea compartimentelor: Coroana de sonete – Sonete glos (II), M ria Sa Sonetul în arte poetice, Sonete ironice (III) i Adenda, aceasta din urm con inând texte descoperite dup editarea primelor dou volume.

Antologia beneficiaz de o iconografie alc tuit din fotografii de epoc , foto-reproduceri dup desene ale unor arti ti plastici cunoscu i, dar realizarea din punct de vedere tipografic nu este pe m sura unei asemenea c r i, pe care 146

CRONICA LITERAR

antologatorul o consider , pe drept cuvânt, edi ie bibliofil i care apare sub o emblem de mare prestigiu cum este cea a Muzeului Na ional al Literaturii Române. În treac t fie spus, nici denumirea acestei institu ii nu este scris la fel pe foaia de titlu a c r ii. Se pare c din indicele de nume au fost omise unele nume (v. Mircea Pavelescu). Mai consider m c ar fi fost corect ca, în volumul al III-lea, la pagina 365, unde este inclus, sub numele A. Mirea, 1910, poemul Afi e..., s se fi f cut men iunea: Acesta este pseudonimul sub care au publicat tefan Octavian Iosif i Dimitrie Anghel o parte din crea iile lor comune sub genericul Caleidoscopul lui A. Mirea (inclusiv acest sonet, în compartimentul sonete rusticane), în revistele S m n torul, Via a Româneasc i în alte publica ii ale vremii, titlul împrumutat i volumelor din 1908 i 1910 (conf.

Mihail Dragomirescu, Cuvânt înainte la Caleidoscopul lui A. Mirea, Editura de Stat pentru Literatur i Art , Bucure ti, 1957). Desigur toate acestea nu tirbesc valoarea acestei antologii, nici meritele celui care a alc tui-o i ale celor care lau sprijinit ca ea s ajung la diverse categorii de cititori men ionate deja de Radu Cârneci. i pentru c , în ultima vreme, când apare o carte în care sunt men ionate mai multe nume, se manifest o curiozitate în a descoperi cine a fost inclus i cine nu (aceast preocupare este prezent chiar i în cartea de fa , când se imput unor autori de istorii literare c au omis, pe baza unor considerente extraliterare, persoane cu merite deosebite), iar într-o not semnal, publicat recent într-un cotidian de prin p r ile noastre, referitoare la antologia pe care o coment m i noi acum, se afirma tran ant c doar trei scriitori din Neam au fost inclu i în aceasta (Utta Siegrid König, Mihai Merticaru i Lucian Strochi), facem i noi câteva preciz ri. În primul rând, nu suntem de acord cu asemenea formul /e (scriitori din Neam , scriitori nem eni . a.), în care sunt inclu i, de-a valma, mai multe categorii. Dac , totu i, dorim s ne mândrim cu autori inclu i în cele trei volume, propunem urm toarele categorii i, în cadrul fiec reia, men ion m nume mai mult sau mai pu in cunoscute cititorilor: autori n scu i, coli i i tr itori în Neam (Mihai Merticaru, inclus cu 3 sonete, din care 2 în gruparea Sonete ironice); autori n scu i pe alte meleaguri, dar stabili i de mul i ani în Neam (Utta Siegrid König, cu III, 3 sonete, poeta care subiectiveaz un peisaj urban estival, e de p rere Dumitru Micu, care îi citeaz o strof , i Lucian Strochi, 5 sonete, din care unul în gruparea M ria Sa Sonetul în arte poetice i men ionat de Radu Cârneci i de Dumitru Micu); n scu i, coli i în Neam , dar stabili i în alte localit i (Otilia Cazimir, n scut la Cotu-Vame , Roman, un sonet, în volumul I; Virgil Gheorghiu, n scut i colit la Roman, dou sonete, în volumul I); n scu i în alte locuri, coli i în Neam (George Chiril , fost elev al Liceului Petru Rare din Piatra-Neam , trei sonete, în volumul al III-lea, i Dan Verona, care a frecventat clasele VII-XII, la Piatra-Nem , patru sonete, în volumul al IIIlea). Am putea revendica, i nu f r temei, pe Gheorghe Asachi – întemeietorul sonetului românesc – cel care a avut multe leg turi cu inutul Neam : a cules i prelucrat folclor din zon , tot aici, a construit prima fabric de hârtie – moara lui Asachi de la V leni –, iar cu ocazia s p turilor pentru funda ia acestei construc ii antiteze

NR.2/2010

147

a descoperit o fosil uman , ce a primit numele de Piatra idolilor de la Petrodava, considerat de Asachi a fi o reprezentare a unei zeit i dacice.

Datorit acestei descoperiri, unii cercet tori de ast zi îl consider primul arheolog din inutul Neam . Încheiem, f r a pune în discu ie valoarea autorilor i a sonetelor antologate, deoarece nu dispunem de spa iu necesar i nici nu ne-am propus acest lucru.

Consider m interven ia noastr doar ca un semnal asupra unei c r i ce merit toat aten ia cititorilor, a speciali tilor i a viitorilor speciali ti asupra unei lucr ri de referin de care va trebuie s se in seama, când vor fi abordate probleme de teorie i istorie literar referitoare la aceast specie literar , f când precizarea c observa iile noastre nu sunt f cute cu inten ia de a diminua valoarea c r ii lui Radu Cârneci, ci din dorin a de a atrage aten ia asupra unor aspecte pe care le consider m demne de a fi luate în seam la o viitoare edi ie.

148

ANTROPOLOGIE

David ALEXANDRU

SIMBOLISTICA APEI ÎN RITUALURILE FUNERARE (din cartea în preg tire ,,Ofranda funerar i simbolistica ei în Moldova”)

Conform lui Jean Chevalier i Alain Gheerbrant,,,semnifica iile simbolice ale apei pot fi reduse la trei teme dominante - origine a vie ii, mijloc de purificare, centru de regenerescen - ce pot fi reg site chiar în cele mai vechi tradi ii, ele formand combina ii imaginare dintre cele mai variate, de i toate coerente. ”Sub cele trei mari teme, apa cap t conota ii simbolice dintre cele mai variate, datorit propriet ilor sale deosebite, ea fiind un element primordial, purificator, avînd calit i regeneratoare, pornind de la ablu iunea cadavrului, sp larea pe maini a participan ilor, sau sp larea picioarelor p s rilor sau animalelor care sunt date ca ofrand peste groap . Apa este i calea care trebuie urmat spre cel lalt t ram. Pomana apei se face dup un ritual bine definit, cu variante pu in diferite de practic în diverse localit i din jude ele Bac u, Gala i, Neam i Vaslui. Astfel, timp de ase s pt mani se car ap , fie la o femeie bolnav , fie la un b tran singur sau o femeie cu mul i copii, asta în func ie de ce era defunctul copil, femeie sau b rbat. Interesant este i faptul deloc de neglijat, înr d cinat în mentalitatea popular , c apa nu î i atinge scopul dac nu sunt îndeplinite anumite condi ii, cum ar fi s fie,,neînceput ”, scoas din fîntîn de o fecioar sau femeie,,curat ”, numai diminea a, la prima or . Exist la poporul român numeroase credin e i supersti ii legate de ap , atît antum cît i postum.

Credin ele antume sunt legate, în special, de starea de boal de dinaintea mor ii.

De exemplu, Elena Niculi -Voronca ne descrie, pentru Moldova, un ritual în care apa are rol divinatoriu:,,Cînd cineva este grav bolnav, pentru a ti dac va tr i sau nu, se iau nou p h rele cu ap i se pun într-un vas s stea pîn a doua zi în casa bolnavului. În ziua urm toare se m soar din nou. Dac a crescut apa … bolnavul va tr i. Dac nu … va muri.” O alt credin semnalat de aceea i antiteze

NR.2/2010

149

autoare, pe la sfîr itul secolului al XIX-lea, în Moldova, este aceea c dac omul se chinuie s moar , s i se toarne prin inel ap , probabil cu scopul de a-i fi dezlegate toate cele care nu-l las s treac c tre lumea cealalt , iar bolnavului i se d dea s bea din aceasta. Alte supersti ii legate de moarte întîlnim i la Marcel Olinescu.,,Cînd un om este bolnav tare, se pun mai multe r murele de Lemnul Domnului s mocneasc la foc într-o oal i dac pîn a doua zi apa se face ro ie, e semn c bolnavul va muri, iar dac e alb , e semn c va tr i.”

Acela i autor ne semnaleaz o alt credin legat de chinurile mor ii, i anume c ar fi,, bine a-l sc lda în sc ld toare f cut din lemn de chin i va muri u or .”

Sigur, aceste credin e antume sunt mult mai multe, eviden iate de diferi i cercet tori. H.H. Stahl ne prezint un stfel de ritual întîlnit tot în Moldova, i anume:,, pe marginea unui unui lighean plin cu ap a ezat în mijlocul camerei, se lipesc nou lumîn ri, iar cei ai casei se roag ca sufletul s p r seasc corpul.” Lucia Berdan ne spune c în zona Ia i exist o alt credin legat de chinurile mor ii. Ca sufletul s ias afar se pune la u ,, o can cu ap i o strachin cu gr un e .” Tot în Moldova, este vorba de sfîr itul secolului al XIX – lea i începutul celui de-al XX – lea secol, se folosea în baia pentru cel bolnav un decoct de plante (,,buruieni”) fierte în ap , ca de exemplu Lemnul Domnului, folosit în zona Storojine ului, sau sistelina, în inutul Bucovinei, avînd credin a c în urma unei astfel de b i cel bolnav ori va tr i, ori va muri.

Revenind la Lemnul Domnului, trebuie precizat faptul c baia se face doar în cazul cînd a doua zi se contat c apa e ro ie, semn c cel bolnav va muri. Dac r mîne îns alb , el va tr i, deci baia este inutil .

Un alt cercet tor, I.H.Ciubotaru, ne descrie dou astfel de ritualuri descoperite în zona Bac ului: prima ar fi aceea a aprinderii unei lumîn ri care va fi dat pe o ap curg toare. Este evident aici folosirea simbolic a apei, ca unul din cele dou maluri, mai este numit i,,ApaSîmbetei.” A doua poate fi legat de a a numitul suflet-abur i const într-o a anumit ,,sc ld toare mare”, adic în baie i se pune o plant numit ,,p rul cintei”.

Dac în momentul b ii aburul r mîne în cad , bolnavul se face s n tos, dac iese afar va muri. Folosirea apei în aceste practici antume este uzitat mai mult în Moldova decît în restul rii. Explica ia, una din ele, este c sufletul se înc p îneaz s ias i este legat de p cate de gre elile f cute de-a lungul vie ii, de desp r irea de cei dragi . O a doua ar fi aceea c bolnavul este blestemat, caz în care ritualurile se schimb . În aceast situa ie apar descîntecele în care apa are rolul ei. În acest caz ritualul este desf urat întotdeauna de o b trîn cu un statut aparte în comunitate. Exist un întreg ceremonial în descîntec, pornind de la ap , care trebuie s fie ori una obi nuit , ori una cu 150

ANTROPOLOGIE

propriet i speciale (din nou vaduri, vîrtej de rîu, din urma unei vite, de unde se întîlnesc trei rîuri,,,neînceput ”, adus diminea a, la prima or ) pe care le ob ine dup anumite ritualuri . Odat cu moartea celui grav bolnav intr m într-o alt zon a credin elor i supersti iilor legate de ap . Este clar c apa devine impur odat ce intr în contact cu mortul, el însu i fiind impur, ceea ce face ca în mentalul tradi ional s capete conota ii dintre cele mai diverse ( i cu impact deosebit). De altfel, se crede c cel ce va intra în contact cu o astfel de ap , aceasta i-ar putea aduce chiar moartea. În aproape toate zonele romane ti apa pentru sc ld toare trebuie înc lzit , iar dup ce corpul a fost sc ldat ea se arunc obligatoriu la un loc ferit. De exemplu, dac sc ldatul se face noaptea, apa trebuie aruncat tot atunci, sub stre ina casei, iar dac este ziua,se arunc la r d cina unui copac, pe unde nu umbl nimeni.,, Se arunc la un loc ferit,la o r d cin de gard sau la un pom. Nu este bine s calci în sc ld toarea mortului, ai putea s mori repede sau s i se întîmple ceva.” (Tulu e ti-Gala i) În zona Neam , I.H.Ciubotaru ne semnaleaz faptul c apa, simbolic considerat ,,moart „, este aruncat ,,chiar pe o ap curg toare”. Lucia Berdan ne spune c în zona Vaslui în apa pentru sc ldat se pune un ou, rostul lui fiind greu de precizat. În alte p r i din Moldova se pune fie ap sfin it , fie flori, busuioc, ment , romani , flori de cîmp, bani. Aceast aruncare a apei la r d cina unui copac ine de rela ia dintre om i vegetal.,,Exist credin a c acel arbore va deveni unul special, adic va fi dat de poman (fructele sale) pe o anumit perioad de timp, cu dorin a ca roadele sale s ajung pe lumea cealalt , la defunct. Este interesant de semnalat valen ele simbolice privind apa rezultat din sc ld toarea mortului, care pentru familie i comunitate este impur , chiar nefiart , dar pentru fertilitate (r d cina copacului) apare ca fiind curat .” Trebuie s subliniem c femeile care au intrat în contact cu mortul, cele care l-au sp lat, nu au voie s participe la prepararea alimentelor, ele trebuind ritualic s se spele pe mîini de trei ori. Si dup înmormîntare, i dup s rb torile de peste an, apa este prezent în toate ritualurile legate de pomenirea mor ilor. Ne vom referi aici la pomana apei în cadrul praznicului de 40 de zile. Acestea se practic în forme aproape identice în multe localit i din jude ele Neam , Gala i, Bac u i Vaslui.,,Timp de ase s pt mîni se car ap pentru izvorul mortului (R deanaBac u) sau fîntîna de pe ceea lume (Coste ti-Boto ani, Buhalni a i Ceahl u – Neam ).” Dac cel mort este un tîn r, fat sau copil, atunci ritualul este efectuat de o fat ,,curat ” care, în afara s rb torilor, car ap timp de ase s pt mîni, câte dou cofe (g le i), la un b trîn sau om bolnav. i aici exist o anumit rigoare în ceea ce prive te beneficiarii. De exemplu, dac r posatul este o femeie, atunci destinatarul este tot o femeie cu mul i copii, dac este un b rbat, pomana revine unui b trîn singur. Un rol important îl joac i cifrele în acest ritual. In localitatea Fundu Moldovei-Suceava exist obiceiul de a se duce ase c ni cu ap timp de ase s pt mîni, sau în localitatea Bogza-Vrancea, unde se duc,,dou c ld ri la trei case, timp de patruzeci se zile”. Prezen a constant în ceremonialurile funebre ale apei este datorat variatelor sale propriet i, pornind de la efectul purificator, aici avem ablu iunea cadravului, sau cea a mîinilor sau antiteze

NR.2/2010

151

cur irea picioarelor p s rilor sau animalelor date peste groap , la cel regenerator, dar i la acela de cale de urmat c tre cel lalt t rîm. ,,… apa trebuie s -i potoleasc setea dalbului de pribeag, în lunga sa c l torie, ori s -i sting vîlv t ile ce îi cuprin sufletul atunci cînd partenerul r mas încearc s - i refac via a”.

Note 1.Chevalier Jean, Gheerbrant Alain, ,,Dic ionar de simboluri”,Ed. Artemis,Bucure ti 1994,pag. 107 2. Niculi -Voranca Elena, ,,Datinile i credin ele poporului roman adunate i a ezate în ordine mitologic ”,vol II, Ed. Polirom,Ia i,1998 3.Olinescu Marcel, ,,Mitologia romaneasc ”, Ed. 100+1 Gramar, Bucure ti 2004, pag.241 4. Dorondel Stefan, ,,Moartea i apa-ritualul funerar,simbolism acvatic i structura lumii de dincolo în imaginarul r nesc”,Ed. Paideia,Bucure ti 2004, pag.65,85 5. Academia Roman ,Institutul de Etnografie i Folclor,,C.Br iloiu”,,,S rb tori i obiceiuri”,vol III,Moldova, Ed. Enciclopedic ,Bucure ti 2004, pag.187,186 6. Ciubotaru H.Ioan,,,Marea trecere. Repere etnologice în ceremonialul funerar din Moldova”, Ed. Grai i Suflet-Cultura Na ional , Bucure ti 1999, pag.168

152

TEATRUL TINERETULUI

Gen iana IONESCU

O REGIZOARE BRITANIC I LUMEA ROMÂNEASC DE AZI Cea mai recent produc ie a Teatrului Tineretului este musicalul „România 21” de Peca tefan, regia Pia Furtado (data premierei: 24 aprilie 2010).

România 21 un musical de Peca tefan Distribu ia: Ion: VICTOR GIURESCU Mio: ISABELA NEAM U Teo: HORIA SURU Vic: MATEI ROTARU Fifi: NORA COVALI Peca, Dumnezeu: CEZAR ANTAL Ansamblu: C T LINA IE ANU, ADINA SUCIU, RARE PÎRLOG Regia: Pia Furtado Muzica: Christoph Bauschinger Efecte sonore: Dave Mackie Scenografia: Morgan Large, Ioan Murariu Coregrafia: Andrea Gavriliu Asistent regie: Andreea Dragoman Un spectacol realizat în parteneriat cu British Council “România 21 este o pies despre identitate, în care sunt discutate multe stereotipuri culturale din afara i din untrul nostru. E o pies -întrebare: o încercare de a diseca ce înseamn istoria recent a României i de a afla care e rela ia mea cu propria ar . Într-o parte din aceast istorie a fost copil ria mea (anii 80), în alta – tranzi ia nesfâr it din anii 90 - 2000 – adolescen a i antiteze

NR.2/2010

153

maturizarea. De-aici a venit i decizia s nu prezint lumea asta realist – ci mai degrab brechtian. i muzical – muzica are efectul de a contrabalansa sarcasmul piesei. Cu toate astea, personajele au vise m re e – în care familia i rela ia cu Dumnezeu sunt pe primul plan. Fundamental, visele nu sunt deloc gre ite sau aberante, dimpotriv . E ceva divin care îl mân pe Ion, protagonistul, în drumul lui spre fericire. Numai c , orbit de dorin ele lui, personajul nu- i vede gre elile, la fel ca în orice tragedie. E ceva în personaj care ar lua orice drum ocolitor i u or decât s se priveasc sincer în oglind . Dar e i ceva înduio tor atunci când îl vedem cum tot încearc , din nou i din nou, acelea i drumuri ocolitoare pentru a- i împlini dorin ele. Îns niciodat asumându- i responsabilitate pentru ac iunile pe care le face. E o problem definitorie nu doar pentru celelalte personaje din pies , dar i pentru societatea româneasc de azi – lipsa generozit ii de a privi dincolo de tine i de a- i asuma responsabilit i. S-ar putea s m în el i atunci lua i-o ca o poveste îndep rtat dintr-o ar fictiv , o comedie muzical . Chiar dac nu m în el – tot o comedie muzical r mâne, care se trage dintr-o tradi ie binecunoscut a noastr , a românilor, de a face haz de necaz. Ceea ce am realizat din 2004 i pân acum în 2010, în istoria dezvolt rii acestei piese – e c ea a r mas (poate îngrijor tor) extrem de actual . i din semnele pe care le avem, la 21 de ani de la Revolu ie (nu la cei 21 pe care îi aveam când am scris-o) s-ar putea s r mân actual ceva timp de-acum încolo.“ Peca tefan Pe tefan l-am cunoscut în 2007, în New York, prin intermediul Anei M rgineanu, o regizoare minunat . Nu mi-a fi imaginat niciodat c , dup numai câ iva ani, vom lucra împreun , în mod repetat i c voi ajunge s -i regizez una dintre piese în România. Într-o diminea ploioas de decembrie, când am primit un telefon de la tefan, la pu in timp dup finalizarea unui proiect comun în Londra, am fost luat prin surprindere. Citisem „România 21” cu câ iva ani în urm , dar aveam nevoie de o nou lectur .

Nu mi-a luat mult s -i dau un r spuns afirmativ, în ciuda provoc rilor inevitabile, pe care le presupune acceptarea unui astfel de proiect. Aveam o pies foarte actual , scris de o voce a genera iei mele, o pies care vorbea despre politic i despre visele noastre, o pies despre cum s te desprinzi de trecut i s g se ti noi începuturi. Un text care se joac cu muzica i vorbe te în tonalit i comice, fruste, despre via a de dup comunism. La început mi-a fost pu in team s -mi asum aceast provocare. Pân la urm , nu mai fusesem nicodat în România (mi-am amintit, îns , rapid, c nici în Illyria n-am fost vreodat , de i regizasem „A dou sprezecea noapte”). Dar, într-un fel foarte similar cu t râmul inventat al lui Shakespeare, „România 21” se adreseaz unui public de str ini – îi invit s fac cuno tin cu România sau, cel pu in, s încerce s priveasc diferit propria ar . Piesa pe care o prezent m este o versiune a României – o Românie a imagina iei noastre – î i trage sevele din realitate, dar le arat în nuan e surprinz toare.

154

TEATRUL TINERETULUI

Reinventarea României se extinde i în lumea muzicii spectacolului. Am invitat un coleg din Londra (Christoph Bauschinger) s lucreze cu tefan i s creeze o lume a sunetului care s redea specificul viziunii pe care eu i tefan o împ rt eam. Dar, în acela i timp, r mânând fidel stilului compozi ional al lui Christoph i contextului piesei. Procesul nostru de a crea muzica spectacolului a fost scurt i intens, cu destul de pu in timp pentru dezvoltare i multe deadlineuri. Voiam ca spectacolul s fie o mixtur de musical de Broadway i de concert rock.

Provoc rile pe care un astfel de format muzical le-a presupus pentru curajoasa trup a Teatrului Tineretului au luat propor ii epice – dar actorii împreun cu restul personalului s-au ridicat la în l imea acestor provoc ri, cu determinare impresionant i mult poft de joac . Sunt foarte recunosc toare c am tr it experien a de a pune în scen „România 21”, la 21 de ani de la c derea comunismului, în România, cu echipa neobosit i extraordinar a Teatrului Tineretului.

Pia Furtado Pia Furtado s-a n scut în Marea Britanie i este o regizoare de teatru, musical i oper , care s-a bucurat de reziden e la cele mai importante teatre din Londra, inclusiv King’s Head, Royal Court i Young Vic, The Royal Shakespeare Company, Opera North i The Royal Opera House. A studiat cu unii dintre cei mai mari regizori din lume precum i la Cursul de Regie de la London National Theatre Studio, la Lincolnd Center’s Directors Lab din New York i, cel mai recent, cu SITI Company, tot în New York, unde a lucrat intensiv cu tehnica Viewpoints sub îndrumarea Annei Bogart in New York. Ca regizor de oper a lucrat la After Dido (English National Opera) de Katie Mitchell, Merchant of Venice (Royal Shakespeare Company) de Tim Carroll, GianniSchicchi de Richard Jones (Royal Opera House), Seven Deadly Sins al lui Will Tuckett (Royal Ballet, Londra), i Peter Grimes de Phyllida Lloyd (Opera North).

Ca regizor a avut premier în Marea Britanie cu piesa Parade de Jason Robert Brown (Câ tig toare Premiului de Best Musical i Top 10 Show în Edinburgh), Bonduca (The Orchestra of the Age of Enlightenment, King’s Place), Disappeared (Arcola Theatre Londra/în lucru) i The Odyssey Project 1.1 (The Nursery) – un demers de 2 ani, în 24 de p r i, împreun cu compania ei The Theory of Everything.

Proiectele Piei pentru 2010 includ: Manon/ Sandra de Michel Tremblay pentru NY Fringe Festival i o nou oper original pentru Opera North. antiteze

NR.2/2010

155

Christoph Bauschinger s-a n scut Munich, Germania. Dup o educa ie muzical intensiv i o diplom în inginerie de sunt, Christoph a studiat compozi ie la Universitatea din Bristol. Dup ce s-a mutat la Londra, s-a axat pe muzic de film i a început o carier ca editor de sunet i compozitor pentru filme ca Kickass, The Young Victoria i Battle for Haditha al lui Nick Broomfield. În afar de film, Christoph a lucrat ca aranjor i muzician în produc ii i spectacole ale unor arti ti ca Annie Lennox, fostul vocal de la Dream Academy - Nick Laird-Clowes i The Cinematic Orchestra.

Printre cele mai recente proiecte se num r compozi ia muzical pentru serialul BBC The Micromen, cu Martin Freeman.

David Mackie a crescut în Australia i a studiat produc ia de film la universitate, dup care a lucrat la 2 lungmetraje, care au fost realizate lâng Brisbane. Apoi s-a mutat la Londra i s-a axat pe editare i produc ie de sunet.

De 7 ani face sunet pentru filme de lungmetraj, cum ar fi: Casino Royale, Quantum of Solace, Greenzone, Kingdom of Heaven, United 93.

David este pasionat de explorarea diferitelor posibilit i de utilizare a sunetului, nu numai în teatru, dar i în instala ii sonore.

Morgan Large a studiat la Liverpool Institute for Performing Arts, unde a ob inut o diplom (first class degree) în Teatru i Scenografie i dou premii: Sennheiser Award for Theatre and Performance Design i Philip Holt Trust Award. Scenografiile de pe West End includ: CAT ON A HOT TIN ROOF (Novello), FOOTLOOSE (Novello/Playhouse, turnee în Marea Britanie, Africa de Sud), TICK, TICK…BOOM! and THE LAST FIVE YEARS (Duchess), FAME (Shaftesbury & turneu în Marea Britanie), SHOUT! (Arts & turneu în Marea Britanie), MARIA FRIEDMAN: REARRANGED (Trafalgar Studios, Menier Chocolate Factory). Alte scenografii: THE HOSTAGE (Southwark Playhouse), ANYONE CAN WHISTLE (Jermyn St.), Tim Firth’s SIGN OF THE TIMES (turneu în Marea Britanie), JOLSON & COMPANY (turneu în Marea Britanie), NEVER FORGET (turneu în Marea Britanie) Extrase din pres „Întîmpl tor sau nu, dup tentative nereu ite de adaptare local a unor musicaluri celebre (Chicago, la Na ionalul din Bucure ti, de pild ), acest tip de spectacol intr în via a noastr de spectatori, în 2010, cu dou mont ri originale, de text contemporan: la Clubul La Scena se joac Supermarket de Theo Herghelegiu, iar la Piatra Neam , România 21 de Peca tefan, în regia englezoaicei Pia Furtado. [...] Spectacolul Piei Furtado, regizoare britanic avînd destule produc ii de acest fel la activ, i al celorlal i doi arti ti responsabili de partea muzical – compozitorul Christoph Bauschinger i specialistul în efecte sonore Dave Mackie –, e, de departe, o capodoper de profesionalism în materie, de la calitatea unitar a sunetului la adecvarea compozi iilor (adecvare la vocile actorilor, la capacitatea lor interpretativ , la cerin ele textului i cheia lui de montare). E spectacol f r s fie spectaculos, f r artificii i lumini 156

TEATRUL TINERETULUI

impresionante, îns exploatînd la maximum un decor inteligent i cu utiliz ri multiple i g sind solu ii pentru ceea ce p rea imposibil de transpus scenic – cum ar fi îngr area lui Fio (Isabela Neam u sufer o schimbare de gabarit prin intermediul unui costum de burete care-i tripleaz , practic, dimensiunile). [...]Deocamdat , România 21 de la Piatra Neam e singurul musical din lumea noastr teatral care, paradoxal…, chiar musical i e.”

Iulia Popovici Grotescul epocii de tranzi ie, Observatorul cultural nr 523 – mai 2010 „În definitiv, acum ase ani, cînd se apuca s scrie libretul, Peca avea 21 de ani (de unde i titlul), studia de zor dramaturgie avansat la New York University i sim ea nevoia s î i prezinte ara, sp lat de complexul Gebeleisis&Co. Dup care, travaliul textual a urmat ba în Bucure ti, ba pe plajele de la Scarborough, ba sub Pietricica, pentru a ajunge, în prim vara aceasta, la varianta de pe scena Teatrului Tineretului (în forme preliminare, piesa a fost tradus i prezentat ca spectacol-lectur în SUA, Marea Britanie, Austria, Germania, Turcia i Serbia – la Uzice avînd loc premiera absolut ). i a a a ap rut „comedia contemporan cu cîntec(e)“, pe care regizorul, de i, în definitiv, apar inînd altui spa iu cultural i altei memorii geopolitice, nu a deturnat-o nicidecum de la savoarea ei amar de interminabil bîlci balcanic. S fie din cauza muzicii, a retoricii lui Peca ori a duhului lui Caragiale ce planeaz asupra finalului (cei doi s-au n scut în vecin tate...)? [...] Pia Furtado marcheaz inventiv traseul musicalului, provocînd fie grotesc, precum în secven a îngr rii lui Mio dup prima na tere, fie expresionist, în tablourile de familie, nu mai pu in polemic fa de o realitate pe care i-a asumat-o cu o bine temperat intui ie. Pîn la urm , spectacolul are func ie multipl , dac rezi ti clasicei probe a oglinzii, c ci, cum se tie, nu orice este proprietarul puterii de a rîde, tiind c de sine o face. Dac treci dincolo, îns , ocazia unor inteligente momente de bun -dispozi ie î i st la îndemîn .”

Doru Mare Comédie cu cântece, Observatorul cultural nr 523 – mai 2010 Peca TEFAN „România 21” -fragment din textul pus în scen de Pia FurtadoA.

PROLOG

Se ridic luminile. PECA vorbe te într-un microfon.

PECA (strict i alert) Bun seara, doamnelor i domnilor. Sper c a i avut o sear bun pân acum i asta doar din simplul motiv c o s devin din ce în ce mai bun .

Numele meu este Peca i sunt autorul piesei pe care o s o vede i în continuare – antiteze

NR.2/2010

157

România 21. Numele meu adev rat este tefan Peca dar pseudonimul meu artistic este simplu… Peca.... tefan. ti i, ceva de genul… Kafka! (Beat) OK, acum c am clarificat lucrul sta o s trec direct la subiect.

Spectacolul acesta este despre ara mea, care înseamn oameni simpli ca mine i ca dumneavoastr . Oameni despre care vrei s scrii, oameni pe care s îi vezi pe o scen de teatru… sau circ. (Beat) Am crescut acolo i, crede i-m , o groaz de lucruri ale dracului de interesante se întâmpl în Romania. Chiar în momentul sta, de exemplu. (Beat) Cu toate astea, românii sunt de obicei u or de în eles i în cele mai multe cazuri s raci. (Beat.) Oricum, chestia e c România, ca ar i loc, este un concept r u în eles de cele mai multe ori. În min ile dumneavoastr acest concept este echivalent cu Dracula, vampiri, incest, Rusia, rile din lumea a treia. Pot s v spun îns c România înseamn mult mai mult decât atât. (Beat) Mult, mult mai mult. (Beat) Extrem de mult… (Pauz de gândire) Nu o s enum r acum, dar v rog, crede i-m pe cuvânt. În zilele noastre, românii au mult mai multe pe cap decât Dracula. Noul Dracula se nume te sugestiv perioada de tranzi ie. Vede i, dup ce comunismul a c zut în 1989, pentru a se integra în familia i Uniunea European de state, România a fost nevoit s treac printr-o perioad de tranzi ie de la vechi spre nou, asta însemnând c fiecare zi este nou i interesant i totul se schimb i este imprevizibil i fiecare încearc s fure cât mai mult de la concet enii s i, i nu po i avea încredere în nimic i ri ti s mori de foame sau s fii ucis. Dar asta doar pentru c scopul politic ultim este INTEGRAREA i nu te po i integra dac e ti s rac… sau unul dintre foarte mul ii s raci. Bineîn eles, dup revolu ie, toat lumea în România a vrut s se integreze în Statele Unite ale Americii, ca cel mai nou stat american, dar asta n-a fost posibil pentru c nu eram Hawaii sau Irak sau localiza i undeva în America… a a ca am r mas cu Europa. Dar asta e în regul , presupun. Oricum, nu am vrut s fiu american niciodat . (Zâmbet contradictoriu i beat). OK. Acestea fiind spuse, o s vorbesc un pic despre piesa în sine i lumea piesei – urm rim povestea unei familii române ti pe parcursul perioadei de tranzi ie i a integr rii europene, visul unui tat de a crea familia româneasc perfect i e ecul acestui vis. Se spune foarte des c în momentul de fa România este o patriarhie medieval – o ar condus de b rba i care se cred st pâni medievali! Cred cu t rie în adev rul acestei afirma ii i piesa înf i eaz aceast trist realitate. Vom c l tori într-o ar îndep rtat – România. O pauz binemeritat de lâng oamenii pe care îi ti i i cu care sunte i familiari. Exact ca într-un avion care se preg te te de decolare v voi ruga s închide i telefoanele celulare i alte aparate electrice, incluzând aici i vibratoarele. M ve i vedea înc o dat pe durata acestui spectacol, dar asta doar pentru c am un ego imens i am sim it nevoia presant de a m “scrie” în el, 158

TEATRUL TINERETULUI

având în vedere c totu i piesa este despre ara mea natal . O, a dori s îi mul umesc actorului care interpreteaz rolul meu pentru efortul lui excep ional i pentru c arat atât de bine. Am avut grij ca s fie selectat nu pentru talentul lui actoricesc, ci pentru armul i sex appeal-ul ie ite din comun. Ca o ultim not , începem în timpul regimului comunist supresiv i autoritar al lui Nicolae Ceau escu (TM). Persoanjele principale sunt: ION – tat l, MIO – mama, TEO – primul n scut, VIC – cel lalt frate i FIFI – fiica. (Pauz ) A, i înc ceva… dac v gândi i s dona i bani copiiilor orfani i suferinzi de SIDA din România – acesta este doar un stereotip cultural! În schimb, îmi pute i dona ace ti bani MIE, dat fiind faptul c sunt unul dintre cei mai talenta i români în via : la numai 21 de ani am scris piesa asta! Ini ial în englez ! Sunt aproape echivalentul intelectual al unui cimpazeu. De tept. A a c dona i-mi banii dumneavoastr i nu o s regreta i. Sau spune i-le prietenilor despre pies , spune i-le c e bun i c trebuie neap rat s o vad . În regul ? În regul . Cred c suntem preg ti i pentru spectacol.. A a c relaxa i-v , a eza i-v comfortabil i savura i ROMÂNIA 21. O pies despre România scris de mine, Peca. V mul umesc. i eu. V mul umesc foarte mult.

[Luminile scad. Intr toat distribu ia i începe INTRO-ul. Luminile cresc. E un num r clasic de deschidere de musical.] [ ....] „SHOW-UL LUI MIO este într-un studio TV, prezentând emisiunea ei: “DE PATRU ORI I JUM TATE FEMEIE”. Muzic siropoas i lumini la intensitate redus , dup care intr luminile de studio.

MIO tiu c dup o lung perioad de absen i abstinen , ne putem întreba, pe bun dreptate: “Ce fac de acum încolo? Care e solu ia? Ar trebui s îmi în el b rbatul?”. Ei bine, doamnelor, r spunsul este simplu: face i ce am f cut i eu.

Ce-ar fi s ignora i absen a lui din via a de zi cu zi. Sau s vinde i de dou ori mai mul i bebelu i decât el? Sau poate s începe i s be i extrem de mult? Chiar v-a i gândit vreodat s v prostitua i la cel mai înalt nivel? Cine tie, s-ar putea ca unul dintre clien i s v faciliteze accesul la o emisiune de televiziune care s v transforme într-una dintre cele mai respectabile vedete ale României, nu?

Terenul perfect de unde s începe i s oferi i oamenilor obi nui i teorii despre rela ii i mod . Sau s le face i surprize pe care nu tiu c i le doresc înc .

Apuca i-v de fumat. Fuma i o groaz ! Pierde i kilogramele. Asta o s v fac s v sim i i mai bine. i voma i! Continua i s voma i i silueta dumneavoastr va înflori! Crede i-m pe cuvânt, am fost acolo, am f cut asta. i ca s fiu sincer , cred c natura femeilor din România din zilele noastre este s î i vând trupurile b rba ilor foarte boga i. Preferabil igani, arabi, greci care au f cut averi din trafic cu valut i droguri, sau afaceri cu petrol i c rora le place s trateze femeile ca pe ni te sclave sexuale. Dac nu pute i s pune i mâna pe unul dintre ace ti lorzi ai afacerilor necurate, atunci încerca i s intra i în gra iile unui antiteze

NR.2/2010

159

senator român. Nu ve i da gre , v garantez. Sunt b trâni, corup i i refuz s se schimbe – îi pute i repera oricând într-o camer dup postura lor lipsit de coloan vertebral i bur ile imense, cauzate de consumul excesiv de bere i mititei. Pot s spun c am avut aman i din ambele categorii. Mi-am pierdut îns sim ul independen ei? În nici un caz! Abia acum am început s m simt universal ! (Pauz ) i înainte s v prezint invitatul de azi, un ultim sfat: dac ave i copii, nu le mai da i atâta aten ie! Suntem în România, or s se descurce oricum!”

Peca tefan (n. 13.08.1982) este considerat a fi una dintre cele mai puternice voci din dramaturgia româneasc contemporan . A urmat cursuri de scris dramatic la New York University i a fost unul dintre reziden ii programului interna ional de dramaturgie de la Royal Court Theatre, Londra, în 2005. Este câ tig tor al primei edi ii dramAcum (2002). Textele lui au fost prezentate în România, Statele Unite, Marea Britanie, Irlanda, Germania, Austria, Elve ia, Fran a, Estonia, Rusia, Bulgaria, Republica Ceh , Polonia, Belarus i Serbia. Piesele lui au câ tigat diferite premii incluzând Premiul pentru Inova ie la Heidelberg Stuckemarkt (2007) pentru România 21 i Cea Mai Bun Pies – Dram de Rela ie – la London Fringe Report Awards (2006) pentru The Sunshine Play. A scris peste 20 de texte pentru teatru, dintre care au fost produse 15, în România i str in tate. În 2010, piesa lui Wire and Acrobats (Sârm i acroba i) a fost selectat între cele 5 piese de la cel mai prestigios târg de piese din Germania – Berlin Stuckemarkt. În televiziune, a lucrat patru ani (20052008) ca Headwriter la Media Pro Pictures, dezvoltând dou seriale. Peca este membru fondator al companiei BLA i artist asociat al companiei The Internationalists din New York. (mai multe informa ii pe www.peca.ro)

160

ESEU

Gheorghe A. M. CIOBANU

ROMANTISMUL Într-o Europ dominat de echilibrul sacrosanct – cu inten ie de eternitate – al clasicismului, de geometria binar a salonului aristocratic, de certitudinea unei vie i spirituale ajuns la acel moment când orice plus ar fi însemnat furtun i pr bu iri, de acea viziune distilat asupra unei lumi în care clocotul uman se dore te împietrit – antipygmalionic i declarativ – în volumul de marmur rece al perfec iunii, într-o astfel de Europ fiin a uman se va ridica din nou, cu o energie neîntrecut de nicio alt maree istoric de pân acum, prin uria a rev rsare de for a romantismului Baricadele n zuin elor, cenu iul tr d rii, inutilul unor jertfe consumate pentru ap rarea unei societ i în care adâncimea confrunt rilor se redusese la manierismul amabil al compromisului, ca i explozia de lumin a cunoa terii tiin ifice, toate au determinat aceast zbatere a c ut rii, aceast b t lie purtat , pentru prima oar , în numele unei întregi umanit i. Fl c rile r zvr tirii cuprind totul, sf râm brutal lini tea echilibrului dantelat cu migal prin atâta renun are, treze te penumbra eternit ii, pr bu ind-o în devenirea aduc toare de neprev zut, tulbur pân în adâncurile necunoscute puritatea de cristal a împ c rii umane, r v ind-o, sensibilizând-o i oferind-o neg rii, în strig tul disperat i confuz al materiei care, totu i, se vrea ferit de pieire. La lumina puternic a acestor fl c ri, contrariile se smulg categoric, se îndep rteaz la extreme, se arat adev rata fa a unui univers în care sfâ ierile sunt ireductibile.

Se crede într-o ordine n scut din polarizarea acestora, legea contrastului c p tând statut de obsesie.

Lumea clasicului însemna n zuin a de a r mâne, de a rezista devenirii prin echilibrarea savant , dar fragil , a multitudinii de conexiuni, printr-o ordonare impus , empiric i calculat . Din contra, romanticul viseaz la o alta, dominat de alte legit i, în care stabilul s rezulte din starea primar a materiei, r v it de cât mai pu ine interdependen e. Se simte antagonismul dintre staticul împietrit al clasicismului i zbaterea, tot mai puternic , a aripelor creatoare ale omului, pe lâng care timpul se prelingea ireversibil i steril. Romanticul striga acestui timp de a se opri nu dintr-o disperare calendaristic , ci-i cere s i se antiteze

NR.2/2010

161

al ture, s d râme o realitate prezent , s mearg cu el la începuturi i s -l ajute la pl smuirea unei alte lumi a concordan elor. Undeva, în „Fantastica” lui Berlioz, b t ile implacabile ale lui Cronos nu se perind galant i cuminte, pe fundalul de tapiserie flamand din simfonia „Ceasornicul” de Haydn, ci ele arat – în acea învolburare cu ghilotin i infern - metamorfoza cutremur toare care a ofilit puritatea începutului. Schelley plânge drama norului care nu- i g se te un contur, Poe se cutremur în fa a nerepetabilit ii, în vreme ce Lamartine roag clipa s mai r mân . Definirea înseamn moarte, transformare. La Heine, în „Loreley”, muzica ucide, ca i vârtejul apelor, amândou însemnând fluen , neoprire continu , prima negând spiritul, cealalt corporalul. Moartea opre te brutal nu o via , ci o n zuin , sugrum preg tirea unei c l torii care avea s aduc un alt univers, smuls, prin revolt , atemporalului.

Visând mereu o materie a începutului, din care s modeleze dimensiunile altei lumi, romanticul o va g si în natur , în acea expansiune a vegetalului dominant, în care clorofila e regul , iar zoologicul excep ie, o natur fluid , sfâ iat de neprev zut i extins la propor ii de galaxie. Conexiunile se reduc la ancestral, iar iure ul devenirii se potole te în penumbra nocturnului lui Chopin, când „regin a nop ii” r mâne doar luna. Se prefer anotimpuri lipsite de echilibrul clasicului sau de afirmarea biologicului. Moartea clorofilei din „toamnele” lui â kin, ca i înmormântarea luminii din „amurgurile” lui Turner au în ele ceva din tragismul în elegerii, cuprins în funebrul „Eroicei” lui Beethoven.

Simplitatea vegetalului va oglindit i în structura sufleteasc a modelului uman, pl smuit din puritatea de adolescent din „Atala”, plin de sensibilitatea divinizat de Lenau, inundat de sinceritatea curat a personajelor witmaniene i sfâ iat de neîn elegere ca „Luceaf rul”. În ierarhia psihicului omenesc primeaz afectivul, nebulosul, oniricul, ira ionalul, o lume nocturn , asemeni genezei primare, când neuronul mai mult strig decât ordoneaz , când ra iunea este abia embrion, l sând astfel câmp deschis „Capriciilor” lui Goya i pasivit ii din „Glossa” eminescian .

Romanticul se vrea singur, se viseaz coacervat, îi place intimismul „Nop ilor” lui Musset, i izolarea byronian . Refuz polinomul uman aduc tor de conexiuni, care s repete, apoi, modelul clasic. Be ia neg rii biologice r mâne suprem . Tocmai de aceea este îmbr i at omul simplu, necunoscut, ca i eroul purtat pe scutul biruin elor, amândoi fiind cei mai vulnerabili în fa a b t liei cu moartea. În elegând „tragedia omului”, ca i semnifica ia dizolvant a „Neterminatei” lui Schubert, romanticul reduce la minimum distan a dintre fiin i nefiin , suprapunând moartea vie ii i oferind jertfei, cu senin tate, specia uman , fie singular ca Werther, fie pe baricadele r zvr ti ilor lui Hugo. Eroul romantic prefer s nu cunoasc adev rul, s se apropie de el doar senzorial, anticipându-i faustic inconsisten a sau c utându-i prin fuga de el a lui Childe Harold. La Novalis nu exist „un subiect determinat”, pentru ca la MndelssohnBartholdy acesta s se estompeze în „Cântece f r cuvinte”. Romanticii nu aprofundeaz o anumit zon , spre a-i scoate la lumin întreaga sa geometrie, ci 162

ESEU

prefer policunoa terea cu interferen ele ei lipsite de contur. În ontologia difuz i contradictorie a lui, zeii – ace ti aduc tori de ordonare i imperativ – nu- i g sesc ra iunea. La Wagner, î i tr iesc „amurgul”, Eminescu se îndoie te de existen a lor, pentru ca în „Missa solemnis” s -i vedem b tând în retragere în învolburarea baricadelor ridicate de om.

Exist îns un t râm pe care s-a în l at una din cele mai frumoase „Acropole”, z mislit din puritate i tragism, din suferin e i neîmplinire, i anume iubirea. În tulbur toarea sa aventur spre singular, romanticul se vrea în eles, e însetat dup o coordonare sufleteasc , refuz fiin a concret de lâng el, identificând-o cu realitatea ostil i str in , viseaz o „frumoas f r corp” sau o „Astartee” imaginar , iubind mai mult iubirea i nu întruchiparea ei p mânteasc . La M;anzoni, Renzo i Lucia r mân mai mult logodnici, în vreme ce Solveig îl va a tepta o via întreag , ca o adolescent , pe îndep rtatul Peer Gynt. Apropierea îndr gosti ilor nu cap t niciodat împ carea echilibrului biologic, iubirea r mânând mereu o stare, o c utare acorporal , f r protoplasm i cod genetic, o stare i nu o z mislire a c rnii. Specia se vrea continuat altfel, prin alte legit i i cu un altfel de metabolism. Corpul r mâne în penumbr , fie c e d ltuit în armonia liniilor lui Adonis, fie c natura l-a sfârtecat în hido enia unui Quasimodo. Iubirea trebuie s r mân asimptotic i nu secant , ultima însemnând o altfel de moarte. Spre a-i salva puritatea, Tristan i Isolda sorb cu în elegere negarea suprem . „Luceaf rul” revine în eternitate. Revolt împotriva tr d rii sau dezaprobare pentru teluric? Înfrângere sau blestem primit pentru încercarea lui de a converti castitatea mineralului în protoplasma purt toare de eterogen?

antiteze

NR.2/2010

163

Romanticul r mâne, în acela i timp, i un r zvr tit împotriva unei societ i str ine fa de om, împotriva acelei „orânduieli crude i nedrepte”, care s-a constituit într-un mecanism ordonat i împilator, luându- i drepturi necuvenite i existen etern . Sensibilitatea acestuia – necru toare cu o astfel de societate – va dezgoli brutal, ca în Woyzeck, hido enia ei va umple planeta cu baricade i va ridica la lupt masele uria e de oameni din „Appassionata”, în fruntea c rora un „Egmont” al îndr znelii i d ruirii le va conduce la o b t lie cu propor ii de epopee i cu arje nostalgice de cavalerie. Pe scena istoriei p e te un personaj nou – poporul – îmbr cat în armur de r zboinic i hain de martir i hot rât s d râme o lumii a neîndur rii. Acest popor are acum un nume, o geografie a sa i un suflet na ional al lui.

Jertfa îns nu a adus o apoteoz imediat , ci tr dare i neîncredere.

Prezentul devine odios, viitorul imposibil, iar realitatea infern. i atunci începe marea transhuman a romanticului spre un continent imaginar al trecutului, cu penumbr de p duri i t ceri de catedral gotic , spre o lume în care complica iile sociale au r mas împietrite la dantela unor ruini i la legendarul unor eroi cu suflete de copii. Personajele lui Walter Scott î i vor încruci a, cu amabilitate, la un anumit ceas al nop ii, spadele lor grele, înv lui i de argintul lunii i de umbra vegetalului atotcuprinz tor, jertfindu-se retoric pentru o lume împietrit în cumin enia agrarului rural i pentru imaginea de o clip a unui feminin inaccesibil. Prin aceasta, romantismul a constituit o a doua mare migra iune istoric a omenirii – spiritual i nu geografic – în care popula ii uria e de gânduri i energii s-au îndreptat spre o Arcadie a f g duin elor – înv luit în izolarea unui René sau în fantasticul lui Hoffmann – pe un drum larg i sfâ ietor, de-a lungul c ruia s-au stins în t cere, rând pe rând, i îndr znelile ca i în elegerea, i de la cap tul îndep rtat al c ruia nu s-a mai întors decât gravitatea cernit a Recviemului lui Verdi... Un nou drum de la Capua spre Roma, pres rat cu atâta sensibilitate uman , crucificat dureros pentru acea „Sancta cetate” a imposibilului, care visa rânduielile micii produc ii de m rfuri ale lui Sismondi i împ carea pastoral de la Wakefield. Îndep rtându-se voi de o realitate a neîn elegerii, romantismul a intuit, totu i, cu toat nebulozitatea lui contradictorie, adev rurile profunde ale existen ei noastre – singulare sau sociale – le-a surprins zbaterile, dar le-a voalat contururile, în furtuna r v itoare care a înso it cavalcada lui dup mirajul întoarcerii spre o lume a purit ii ancestrale.

Niciodat nu a fost mai dezgolit ca acum acea confruntare ascuns în adâncul fiec ruia din noi dintre datul, care se vrea statornic, i lumea din afar , cu fluen a ei transformatoare. Seismul romantismului a constituit o chemare ca ra iunea s aib c ldura uman a afectivului, la rândul lui, s poarte în el puterea modelatoare a ra iunii. Sf râmarea acelei realit i, cu aura ei de ve nicie, nu a însemnat o „noapte a Sfântului Bartolomeu” împotriva logicului, ci o lupt deschis cu o societate care- i subordonase m re ia omului intereselor ei.

Romanticul i-a pl smuit din fantezie i sinceritate o existen uman nou , ale c rei noi legit i s -i confere ra iunii puteri creatoare ajunse pân la hotarele 164

ESEU

imposibilului, o existen în care actul demiurgic s fie scos în afara barierelor de spa iu i de timp i în care efervescen a imagina iei s se converteasc pe dat – asemenea imaginilor vizionare ale lui Ossian din pânzele lui Gérard – într-o realitate nou , sfidând obi nuitul de pân acum.

Niciodat nu a fost o conjunctur mai tragic decât acum, când r zvr tirea romantic – încercând s z g zuiasc apele învolburate ale timpului, spre a avea z gazul necesar de a ancora lumea împietrit a acelui moment istoric la iure ul, din ce în ce mai n valnic, al ra iunii – a aruncat într-o încle tare prometeic , în calea devenirii, stânci uria e, dar pl smuite i ele din roca fragil a nestatorniciei. Din ele s-a în l at un munte de hot râre, în spatele c ruia s-a strâns un ocean de nelini te i energie. Mai târziu, îns , necru toarele rânduieli de bronz ale firii vor sfârteca pieptul lui de piatr , l sând s se reverse devastatoarele ape ale neîn elegerii.

Imaginea romanticului atrage mereu, are în ea acel fior al nemul umirii i temerit ii, farmecul de legend al acelui erou, care porne te în larg, înfruntând furtunile i necunoscutul în c utarea altui univers, dar care, mai târziu, va fi înv luit de în elepciunea maturit ii i certitudinea împlinirii. i clasicul i romanticul au încercat deopotriv s reziste devenirii, spre a putea, mai târziu, s fie st pâni. În vreme ce primul a n zuit spre a a ceva printr-un efort convergent al ra iunii, printr-o densificare uranic a energiei, reunind sf râm turile unei lumi pulverizate într-un tot ordonat, perfect, monocrom i ferit de mu c turile conexiunilor, cel lalt, îns , a d râmat, mai întâi, Olimpurile i le-a smuls zeilor puterilor lor nem surate, dup care, într-un efort uria , a plecat s împing universul la începuturile lui, spre a-l modela din nou, dându-i alte legit i i z mislind o alt logic a b t liei cu nestatornicia firii, un nou statut al omului i civiliza iei.

Romantismul r mâne, astfel, în istorie ca un „Apocalips” cu func ie de „Genez ”, ca o religie nou a ra iunii alungat din „Paradisul pierdut”al necunoa terii, ca o „Crea iune” târzie n scut din r zvr tirea inteligen ei i demnit ii umane.

antiteze

NR.2/2010

165

Mihai MERTICARU

AGRAMATISMELE, CANCERUL LIMBII Agramatul este individul care nu cunoa te regulile elementare ale gramaticii.

Din p cate, acesta se g se te în toate mediile sociale, începând de la m tur tor i pân la ministru, ba chiar mai sus. Când se afl pe spi a de jos a sc rii, nu prea deranjeaz , ba chiar amuz , dar, cand îl vedem coco at foarte sus, spre vârful piramidei, devine caraghios i dezgust tor. Cel mai adesea îl auzim la radio sau îl vedem la televizor dând interviuri i rostogolindu-se de pe colinele limbii române ca o bute goal , care te asurze te cu huruitul prelung pe care îl produce. Marea lui pl cere este s se vad i s se aud vorbind f r cea mai mic preocupare de a respecta ortoepia (pronun area corect a cuvintelor), morfologia i sintaxa limbii române.

Mult mai jalnic arat agramatul aflat pe post de moderator la radio sau televiziune, care nu are nicio scuz , întrucât nimeni nu-l oblig s fie acolo unde nu-i este locul. Num rul gre elilor gramaticale care ne produc o stare de inconfort este de ordinul miilor. Nu avem de gând s le elucid m pe toate la ceast rubric , ci ne vom referi la cele mai simple i mai u or de îndreptat i, mai ales, la cele care se manifest cu o frecven n ucitoare. Vom începe seria referin elor cu adjectivul demonstrativ acest (aceasta, ace ti, aceste) care, ca orice adjectiv, se acord în gen, num r i caz cu substantivul determinat: acest fotbalist, aceast voleibalist , ace ti fotbali ti, aceste voleibaliste. Din p cate, agrama ii nu folosesc decât forma de masculin singular: acest.

Timpanele ne sunt zgâriate în fiecare minut de sintagme precum: acest(sic!) situa ie, acest problem , acest casete, acest partide, acest necazuri etc. O anumit emisiune se încheie cu propozi ia: acest au fost tirile. Situa ia devine catastrofal când aceste adjective demonstrative sunt folosite la cazurile dativ-genitiv. Agramatul îns nu î i face probleme. El r mâne fidel tot unei singure forme i pronun sau scrie: teritoriul acestui republici (corect: acestei), purt torul de cuvânt al acestui forma iuni politice, abrogarea acestui lege, eliminarea acestui deficien e (corect: acestei forma iuni, acestei legi, acestei deficien e).

Pe când eram tân r profesor, am dat o lucrare de control, la clasa a VI-a, cu un text în care am l sat libere spa iile ce urmau s fie completate cu adjectivele demonstrative respective. Spre satisfac ia mea, 80% dintre participan i au ob inut nota zece. Oare politicienii i moderatorii s-au recrutat dintre cei 20% care nu s-au descurcat la acest test?

166