Timpul, februarie 2010

24 pagini, 1 leu an XI, nr. 134

TIMPUL

2

februarie 2010

REVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1677, OP7 - IA{I

Crepuscul Num\r ilustrat cu fotografii de Natalie Schor

Damnation Army Dorin Tudoran

Publish or perish! Philologorum Agonia Marcela Ciortea

Despre Venea din timpul diez Interviu cu Bogdan Suceav\ consemnat de Andrei Simu]

La pescuit. Cu Augustin Fr\]il\ (1953-2010) Dan-Silviu Boerescu www.timpul.ro

2

Agora

TIMPUL NOTE INUTILE

Multiculturalitate, liberalism, socialism BOGDAN C|LINESCU

Fran]a multicultural\ Un reportaj despre violen]a `n suburbiile Parisului difuzat de canalul France 2 (de Stat!) a declan[at un val de proteste f\r\ precedent.

Asocia]ii de protec]ie a minorit\]ilor au depus pl`ngere la tribunal. Ce a fost la originea acestor reac]ii? Faptul c\ `n reportaj persoanele filmate s`nt de culoare sau au tenul `nchis… A spune sau a sugera c\ problemele de violen]\ `n aceste zone s`nt provocate aproape exclusiv de tineri arabi sau negri e un subiect tabu. Iar

dac\ cumva se recunoa[te acest lucru, nu e vina lor ci a… societ\]ii ce nu a reu[it s\-i „integreze“, neacord`ndu-le posibilitatea s\ fac\ studii sau s\ lucreze. Totu[i, o analiz\ lucid\ [i neutr\ a situa]iei ne arat\ c\ motivele violen]elor nu pot fi puse doar pe spinarea societ\]ii, oric`t ar fi de nedreapt\. S\ ne uit\m la statistici: cele mai frecvente incidente au loc `n regiunea parizian\ sau `n cartierele m\rgina[e ale ora[elor Strasbourg, Metz… ~n aceste zone, rata [omajului e mai mic\ dec`t media na]ional\. La Strasbourg au fost investi]i milioane de euro pentru reamenajarea urban\: terenuri de sport, s\li de dans, biblioteci care au fost, bine`n]eles, distruse. Alt paradox: `n zonele cele mai s\race din Fran]a, `n Nord, `n ora[e precum Roubaix sau Lille, unde [omajul e foarte ridicat, problemele de violen]\ `n suburbii s`nt mult mai pu]in numeroase dec`t `n celelalte zone men]ionate mai sus. {i mai grav. Fenomenul de band\ etnic\ e din ce `n ce mai frecvent. Junii „ne`n]ele[i“ se adun\ `n grupuri de 20-30 [i atac\ alte grupuri sau persoane la `nt`mplare pe strad\. Banda respectiv\ e constituit\ `n func]ie de apartenen]a etnic\ a membrilor pentru care na]iona-

litatea francez\ nu reprezint\ mare lucru dec`t atunci c`nd s`nt intervieva]i de ziari[ti sau de sociologi. C`teva statistici semnificative. ~n 2009 au fost inventariate `n Fran]a 220 de „bande“ etnice, dintre care 65 la Paris [i `n zona limitrof\. Exist\ `n jur de 300 de zone „abandonate“ de Stat, unde poli]ia nu are curajul s\ intre. ~n ultimii 3 ani, atacurile violente `n licee [i colegii au fost de 3 ori mai numeroase dec`t `n trecut, iar `n departamentul Seine Saint-Denis, 44% din popula]ie a suferit din cauza violen]ei. Dac\ guvernul continu\ s\ `nchid\ ochii, `n ciuda promisiunilor lui Sarkozy `n 2007, viitoarele alegeri `n 2012 risc\ s\-i fie fatale…

Despre liberalism Excelent articolul lui Luc Ferry `n Le Figaro (4 februarie) despre acuza]iile adresate liberalismului cu ocazia crizei. Faptul c\ liberalismul a fost considerat drept cauza problemelor economice [i financiare din toamn\ lui 2008 a f\cut mult r\u `n dezbaterile mediatice [i `n opinia public\. Oamenii politici –

`ncep`nd cu Sarkozy – s`nt influen]a]i de umoarea general\. ~ns\, continu\ Luc Ferry, adev\rul iese `ntotdeauna la iveal\ [i mai ales faptul c\ economi[tii liberali (adev\ra]i) aveau dreptate. Situa]ia unor state precum Grecia, Spania sau Portugalia ce s`nt pe marginea pr\pastiei din cauza datoriilor e aspectul „pozitiv“ al crizei: f\r\ reforme liberale, economia nu poate supravie]ui.

Despre aceea[i problematic\ a se citi [i inteviul cu sociologul Raymon Boudon tot `n Le Figaro (5 ianuarie) [i revista Sociétal (nr. 67) cu un excellnt articol al economistului ungur Janos Karnai [i intitulat „S\ nu ne `n[el\m despre Marx“: „Dac\ teza s\r\cirii proletariatului ar fi fost valabil\, scrie Karnai, atunci m`nia a milioane de oameni ar fi m\turat de mult capitalismul“.

Din p\cate, nu asta e [i opinia lui Claude Karnoouh `ntr-un interviu acordat Rom=niei Libere din 22 decembrie. Bine hr\nit cu Marx, domnul Karnoouh afirm\ c\ „P\catele capitalismului rom=nesc s`nt p\catele capitalismului `n general, adic\ un Weltanschauung care este unul singur: profitul.“ A rezuma capitalismul doar la profit – consider`nd c\ profitul ar fi un lucru negativ – demonstreaz\ o total\ ignoran]\ a problemelor economice [i un profund dispre] la adresa celor ce profit\ (pardon!) de capitalism (vezi afirma]ia lui Karnai de mai sus).

Paris, februarie 2010

CAPRICORN

C\ile Omului Exist\ undeva `n Noica – autor plin, de altfel, de evad\ri `n largul vorbirii – p\rerea care sun\ astfel: „Po]i ignora p\rerile g`nditorilor, po]i ignora chiar adev\rurile lor, dac\ s`nt str\ine de orizontul vie]ii tale, dar nu po]i l\sa ne[tiute c\ile omului, dac\ a reu[it cineva s\ le arate“. S-ar spune c\ este vorba, aici, de o pledoarie pentru filosofie; sau pentru unii filosofi; ori m\car pentru unul. (Noica `l [i nume[te: este vorba de Hegel, cel din Fenomenologia spiritului.) Dar este, oare, `ntr-adev\r, astfel? De fapt, pare s\ fie mai degrab\ un avertisment aruncat `nspre lume, de felul celui de la Delphi, din care Socrate [i-a f\cut, se spune, o deviz\ proprie: „cunoa[te-te pe tine `nsu]i“. G`ndul de mai sus al lui Noica ar putea fi a[ezat foarte bine sub genericul: Despre limitele ignor\rii. Fiindc\, de fapt, asupra acestora atrage filosoful aten]ia. Unde trebuie s\ se opreasc\ dezinteresul, indiferen]a, nep\sarea noastr\, a fiec\ruia.

Pentru cei care socotesc c\ prostia, stupiditatea, superficialitatea, `ngustimea de spirit s`nt, practic [i virtual, infinite, ideea c\ [i ele `[i `nt`lnesc marginea poate constitui o noutate. Mul]i ar putea crede c\, `n fantezia formelor lor de manifestare [i unicitatea de expresie pe care o iau `n cazul fiec\rui om, acestea s`nt infinite [i nem\rginite. Dar lucrurile nu stau astfel, cel pu]in `n delimitarea pe care o face autorul Povestirilor despre om. ~n viziunea lui, fiecare dintre noi se mi[c\ `n cadrele unui orizont biografic care nu intersecteaz\ `n chip obligatoriu filosofia, ideile marilor g`nditori sau axiomele eviden]iate de ace[tia pentru un domeniu anume al

februarie 2010

Drum spre nic\ieri

OVIDIU PECICAN

g`ndirii [i vie]ii (s\ zicem: cosmologia, ontologia, epistemologia etc.). Dac\, totu[i, o fac, cu at`t mai bine. O asemenea `nt`mplare nu dep\[e[te `ns\, cu tot dinadinsul, contingentul. Se poate s\ o fac\, dar se poate [i s\ nu. Ceea ce `ns\ r\m`ne interzis, ne`ng\duit, prohibit cu des\v`r[ire, nejustificat [i intolerabil este, crede Noica, s\ nu `ncerci s\ deslu[e[ti [i s\ te dumire[ti asupra „c\ilor omului“. ~n caz c\ nu ar fi existat nimeni s\ le arate, ar mai fi fost cumva de `n]eles, de[i cine te-ar fi `mpiedicat, la urma urmei, s\ iei pe cont propriu o asemenea sarcin\? Formul`nd altfel aceast\ exigen]\, s-ar putea spune chiar c\ imperativul acesta ]ine de condi]ia uman\. Dac\ nu te interesezi, nu cau]i, nu te str\dui s\ decantezi – pentru uzul propriu [i, poate, [i al celor dragi din proximitate – „c\ile omului“, ce fel de om e[ti? Cunoa[tete pe tine `nsu]i din perspectiva umanit\]ii pe care o con]ii [i care se exprim\ prin tine, r\sun\ ca un ecou vechiul imperativ etic, ge-

nomul `n]elepciunii umane prin excelen]\.

Iar structura acestui genom este echivalentul „c\ilor omului“, pe care to]i oamenii se `nscriu, cu sau f\r\ de [tiin]\. Cum ignorarea lor presupune costuri esen]iale, `nstr\inare de condi]ia uman\ [i alienare, iat\, acest lucru r\m`ne de ne`ng\duit.

Are `ns\ Noica `n vedere un re]etar atunci c`nd vorbe[te despre „c\ile omului“? S-ar crede c\ da, c`t\ vreme el socote[te c\ r\spunsurile la interoga]iile referitoare la aceste aspecte se g\sesc `n cartea din 1805 a lui G.W.F. Hegel, Fenomenologia spiritului.

Nicio clip\ Noica nu crede c\ „traseele“ parcurse de om `n decantarea con[tiin]ei sale ca atare ar putea fi doar una dintre multiplele descifr\ri posibile, [i `nc\ una determinat\ istoric. El nu are nicio `ndoial\ c\ evocarea v\milor [i etapelor pe care le traverseaz\ con[tiin]a insului uman `n parcursul ei c\tre decantare are universalitate [i reprezint\ o c\l\uz\ pentru oricine ar veni `n contact cu

deslu[irile hegeliene. Faptul este paradoxal [i oarecum nea[teptat, la un ins care [tie c\ fiecare biografie `[i descrie propriul curcubeu, evolu`nd pe propria orbit\, `n „orizontul vie]ii sale“. Exist\ structuri mentale obligatorii? {i, dac\ da, s`nt tocmai cele pe care le pune `n mi[care, armoniz`ndu-le dialectic, Hegel? Ceva mai t`rziu, dup\ aproape un secol, paradigmele vechi ale g`ndirii au cedat pe mai multe liniamente [i, `n timp ce Frege se pleca `n fa]a matematicilor lui Russell, iar Newton f\cea loc fizicilor lui Einstein [i Heisenberg ori Bohr, Freud [i, ulterior – prin `nc\ un salt – Jung, plonjau `ntr-un model de descifrare a jocurilor psihismului mult diferit de cel `n care se mi[case omul hegelian.

Paradoxal, modelul avut `n vedere de Lucian Blaga `n trilogiile lui – cu matrice stilistic\, cenzur\ transcendent\, personan]\ [i alte structuri antropologice subordonate aceleia[i func]ion\ri sistemice – este mai contemporan dec`t con[tiin]a abisal\ hegelian\ at`t de pre]uit\ de Noica. Prin aceast\ op]iune – ardent\, dac\ ar fi s\ se ia seama la faptul c\ Fenomenologia spiritului nu a r\mas s\ fie descifrat\, „t\lm\cit\“ [i adus\ mai aproape de cititorii rom=ni o singur\ dat\ de c\tre Noica – filosoful de la P\ltini[ `[i dezv\luie nu numai o anume clasicitate temperamental\ [i de gust, nici doar inaderen]a ([tiut\) la inova]iile contemporane, ci [i dimensiunea apolinic\ `n care evolueaz\, refuz`nd tenebrele care sub`ntind dinamicile con[tiin]ei.

S`nt obligatorii „c\ile omului“ recomandate de Hegel [i prin glasul lui Noica? De ce ar fi mai valabile ele dec`t, s\ zicem, formula paradoxurilor zen? Descoperirea propriei umanit\]i [i a traseelor care `l leag\ pe individ de marele bazin al fundamentelor sale umane etice [i axiologice poate `ncepe de oriunde.

Din Biblie pentru noi, dar [i din Coran, pentru al]ii. De ici sau de colo. Important r\m`ne s\ `nceap\ de undeva, pentru a se evita dezastrele dec\derii din condi]ia uman\. www.timpul.ro

Agora

BOR, stat [i na]iune: o Reform\?

BOGDAN C. ENACHE Istoria Bisericii Ortodoxe Rom=ne, organic `ntre]esut\ de la bun `nceput cu istoria statului na]ional rom=n, este istoria unei surprinz\toare alian]e `mpotriva naturii.

De[i `ncheiat\ c`ndva pe la mijlocul secolului al XIX-lea, alian]a dintre t`n\rul stat laic na]ional [i Biserica ortodox\ (apostolic\, ecumenic\ [i soborniceasc\) este ast\zi la fel de actual\ ca acum aproape o sut\ cincizeci de ani. ~n esen]\, ea const\ dintr-un sistem semi-oficial de instrumentalizare reciproc\ a Bisericii de c\tre stat [i a statului de c\tre Biseric\, sistem care, `n ciuda unor asimetrii din perioada comunist\, a supravie]uit p`n\ `n prezent. La baza acestui pact faustic st\ venera]ia comun\ fa]\ de un nou [i seduc\tor idol: na]iunea [i na]ionalismul.

Cazul BOR nu este unul singular. Acela[i tip de rela]ie `ntre Biserica ortodox\ [i stat, rezultat\ `n urma unei evolu]ii politice [i ideologice comune, caracterizeaz\ toate statele-na]ionale din sudestul Europei unde confesiunea ortodox\ este majoritar\1, c`t [i statele succesorale ale Uniunii Sovietice cu acelea[i caracteristici culturale.

Din punct de vedere institu]ional, BOR este `n `ntregime o crea]ie a statului modern rom=n.

Evenimentele majore din via]a Bisericii ortodoxe, precum ob]inerea autocefaliei sau crearea patriarhatului, urmeaz\ `ndeaproape evenimentele majore din istoria statului rom=n, precum ob]inerea independen]ei sau constituirea Rom=niei mari, [i s`nt o reflectare direct\ a acestora. Dac\ ]inem cont c\ t`n\rul stat rom=n s-a autoproclamat, de la bun `nceput, un stat laic, atunci aten]ia [i importan]a deosebit\ acordat\ `n trecut Bisericii majoritare (finan]\ri generoase, statut privilegiat, episcopi senatori de drept [.a.m.d.) poate p\rea inexplicabil\. Dar dac\ ]inem seama de faptul c\ legitimitatea statului rom=n s-a cl\dit – at`t `n plan intern c`t [i `n plan extern – pe ideologia na]ionalist\, rela]ia str`ns\ cu Biserica ortodox\ devine perfect inteligibil\ c\ci, `n confec]ionarea identit\]ii na]ionale, ortodoxia a devenit repede – al\turi de limba neolatin\ [i originile daco-romane – o marc\ identitar\ fundamental\ a rom=nit\]ii.

La r`ndul ei, Biserica ortodox\ nu a r\mas indiferent\ la ideile na]ionaliste `n vog\ `n secolul al XIX-lea. De altfel, unii clerici, precum preotul Radu {apc\, au f\cut parte din avangarda revolu]iei de la 1848. Tensiunea creat\ de na]ionalizarea averilor m`n\stire[ti `n timpul lui Alexandru Ioan Cuza a fost temporar\. Clerul ortodox s-a adaptat `n scurt timp [i cu succes la exigen]ele noii st\ri de fapt. La nivel fundamental, Biserica ortodox\ integreaz\ `n aceast\ perioad\ ideile na]ionaliste `n eclesiologia ortodox\. Vechea simphonia bizantin\ dintre tron [i altar, a[a cum a fost formulat\ `n contextul mai larg al unei antropologii [i filozofii politice cre[tine `n epoca medieval\2, este brusc redefinit\, sub impactul curentului filetist, ca o simphonia `ntre Biseric\ [i Na]iune care, spre deosebire de versiunea anterioar\, se plaseaz\ `n `ntregime `ntr-un cadru laic [i nu `[i mai extrage seva din interiorul reflec]iei cre[tine.

De[i condamnat de Sinodul din 1872 de la Constantinopol, filetismul, curent ap\rut `n Bulgaria ca o sintez\ `ntre na]ionalismul romantic german [i ortodoxie, este `mbr\]i[at rapid de clerul [i de revolu]ionarii din tot sud-estul european ortodox, dar [i de panslavi[tii ru[i, deoarece el acomoda programul ideologic care a dus at`t la crearea statelor na]ionale, c`t [i a autocefaliilor na]ionale ([i nu pur geografice, cum era cazul anterior cu Bisericile din Orientul Mijlociu). ~n contextul rom=nesc, aceast\ inova]ie operat\ `n corpusul doctrinar al Bisericii ortodoxe asigur\ p`n\ `n prezent o anumit\ convergen]\ ideologic\ `n jurul ideii de na]iune [i, ca urmare, o colaborare privilegiat\ `ntre stat [i BOR. www.timpul.ro

3

TIMPUL

Na]iunea este o component\ de baz\ a discursului public al reprezentan]ilor Bisericii ortodoxe din secolul al XIX-lea [i p`n\ ast\zi3. Ace[tia postuleaz\, ca laitmotiv, o leg\tur\ indisolubil\ `ntre etnicitatea rom=nilor [i confesiunea ortodox\, ba chiar c\ – a[a cum Dumitru St\niloae, cel mai influent teolog ortodox rom=n, `ncearc\ s\ arate `n Na]iune [i cre[tinism4 – neamul, na]iunea sau etnia nu este doar o realitate istoric\ [i cultural\, ci [i una teologic\, care are un rol important at`t `n economia m`ntuirii fiec\rui individ, c`t [i `n perspectiva escatologic\ cre[tin-ortodox\. Aceast\ viziune etnocentric\ a ortodoxiei nu respinge, in extremis, doar orice interpretare civic\ a comunit\]ii politice – a[a cum a conchis `n mod corect Nechifor Crainic, `n lucrarea sa Ortodoxie [i Etnocra]ie5, cel dint`i [i cel mai coerent teoretician a ceea ce putem numi filetismul rom=nesc modern –, dar ea pune sub semnul `ntreb\rii [i mesajul eminamente personalist al Evangheliilor sau voca]ia universal\ a Bisericii. Cu toate acestea, o versiune moderat\ a viziunii filetiste este ast\zi `mp\rt\[it\ de cea mai mare parte dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe Rom=ne, r\posatul patriarh Teoctist fiind de altfel unul dintre cei mai vizibili propagatori ai acestei lecturi teologice filetiste6.

Viziunea filetist\ st\ la baza eclesiologiei BOR [i `i structureaz\ propria interpretare cu privire la care trebuie sa fie rela]ia potrivit\ dintre stat [i Biseric\. ~n aceast\ chestiune, BOR sugereaz\ o diviziune a muncii `ntre stat, instan]a politic\ a na]iunii rom=ne, [i Biserica ortodox\, instan]a sa spiritual\. Ambele institu]ii lucreaz\ pentru bun\starea na]iunii, numai c\ eforturile fiec\reia au loc `n sfere diferite, de[i acestea se intersecteaz\ la un moment dat `n chestiuni precum educa]ia religioas\, `ntre]inerea material\ a l\ca[elor de cult [i a clericilor, legiferarea de c\tre stat a unor norme etice cre[tine [.a.m.d. A[a cum Prefericitul Daniel a ]inut s\ precizeze `n discursul ]inut la Cotroceni, la scurt timp dup\ ceremonia de `ntronizare, BOR nu `n]elege principiul autonomiei bisericii drept o mutare `n cadrul societ\]ii civile (cum ar fi, de altfel, at`t consecvent din punct de vedere etic cre[tin, `n opinia mea, c`t [i mai benefic, pe termen lung, pentru institu]ia Bisericii [i pentru societate `n ansamblu), ci `n]elege prin autonomie o libertate responsabil\ de cooperare cu Statul rom=n spre binele comun al societ\]ii rom=ne[ti, care are nevoie de vindecare spiritual\, de consolidare material\ [i de afirmare `ntru demnitate uman\ pe plan na]ional [i interna]ional. Rug\ciunea [i fapta bun\, cultul [i cultura inspirate din credin]\, afirmarea identit\]ii na]ionale si deschiderea spre universal, aceste valori constituie coordonate permanente si priorit\]i ale slujirii ca Patriarh.

Aceast\ leg\tur\ str`ns\, `n cheie filetist\, dintre confesiunea ortodox\ [i na]iune, este de altfel explicit afirmat\ `n nou statul al BOR, articolul 5, alineatul 2 stipul`nd c\: „Biserica Ortodox\ Rom=n\ este na]ional\ [i majoritar\, potrivit vechimii apostolice, tradi]iei, num\rului de credincio[i [i contribu]iei sale deosebite la via]a [i cultura poporului rom=n. Biserica Ortodox\ Rom=n\ este Biserica neamului rom=nesc“. Chiar dac\ `n legea nr. 489 din 2006, privind libertatea religioas\ [i regimul general al cultelor BOR nu a ob]inut statutul privilegiat de biseric\ na]ional\ pe care `l solicita, alineatul 2 al articolului 7 nu uit\ s\ aminteasc\ `n mod vag [i impar]ial leg\tura special\ dintre religie, [i mai exact confesiunea ortodox\, pe de o parte, na]iune [i stat, pe de alt\ parte, conform tradi]iei teologico-politice inaugurate `nc\ de la crearea statului na]ional rom=n: „Statul rom=n recunoa[te rolul important al Bisericii Ortodoxe Rom=ne [i al celorlalte biserici [i culte recunoscute `n istoria na]ional\ a Rom=niei [i `n via]a societ\]ii rom=ne[ti“.

De[i chestiunea BOR a generat numeroase dezbateri `n epoca postcomunist\7, etosul teologic filetist care moduleaz\ rela]ia sa special\ at`t

cu statul c`t [i cu societatea nu a fost pus niciodat\ serios `n discu]ie, ba chiar a fost reformulat [i ad`ncit de unii filozofi8, r\m`n`nd a[adar o parte integrant\ at`t a modelului „post-bizantin“ de rela]ie dintre stat [i Biseric\ sugerat de Radu Preda9, c`t [i a contribu]iei originale pe care dimensiunea cultural\ ortodox\ ar aduce-o, `n opinia lui Radu Carp, la construc]ia european\10. ~n aceste condi]ii, emergen]a unei biserici ortodoxe realmente independente fa]\ de stat [i inclusiv-personaliste la nivel social nu poate avea loc dec`t printr-o Reform\ radical\ a BOR care s\ scuture secole de mo[tenire bizantin\ [i reintrepret\ri post-bizantine.

Aceast\ idee ar putea p\rea nu doar eretic\, ci [i utopic\ `n momentul de fa]\. Cu toate acestea, chiar istoria BOR ne ofer\ un precedent care poate fi aprofundat sau poate servi ca surs\ de inspira]ie pentru demersuri similare de Reform\ `n cadrul confesiunii ortodoxe. ~n perioada interbelic\, `ntre 1920-1924, pe fondul unor dispute teologice `ntre preo]ii, ortodoc[i Dumitru Cornilescu [i Teodor Popescu, pe de o parte, [i clerul BOR, pe de alt\ parte, se constituie Biserica Evanghelic\ Rom=n\, `nregistrat\ oficial `n 1927 sub numele „Cre[tinii dup\ Scriptur\“. Aceast\ nou\ biseric\ sau denomina]iune, originat\ din interiorul confesiunii ortodoxe, va c`[tiga repede c`teva mii de adep]i `n ora[e importante din Muntenia, Moldova [i chiar Transilvania. Dumitru Cornilescu realizeaz\ [i o traducere a Bibliei, nerecunoscut\ de BOR, `ntr-o limb\ rom=n\ modern\ [i uzual\, care este `n prezent utilizat\ de toate confesiunile protestante [i neoprotestante din Rom=nia. ~n epoc\, Biserica Evanghelic\ Rom=n\ sau „Cre[tinii dup\ Scriptur\“ reprezenta o realitate incomod\ pentru BOR, dar [i pentru guvernan]i, deoarece era un afront direct la teza filetist\ fundamental\ c\ exist\ o identitate perfect\ `ntre etnie [i credin]\, `ntre confesiune [i na]iune. ~n consecin]\, guvernul Rom=niei Mari, `nt`mpl\tor condus de patriarhul Miron Cristea, for]eaz\ o fuziune `ntre Biserica Evanghelic\ Rom=n\ [i Cultul Cre[tin dup\ Evanghelie, o biseric\ de factur\ luteran\, de[i cele dou\ denomina]iuni nu se armonizau din punct vedere istoric [i doctrinar. Biserica Evanghelic\ Rom=n\ a fost reactivat\ `n 1990, fiind ast\zi unul dintre 17 culte religioase recunoscute oficial de stat [i num\r`nd, conform propriilor estim\ri, circa 20.000 de adep]i.

1 Olivier Gillet, „Religion et politique dans les Balkans.

Les enjeux contemporains“, Studia Politica, vol. IV, no 2, 2004, pp. 269-277.

2 George Florovsky, „Empire and Desert“, The Greek Orthodox Theological Review, Vol. Ill, No. 2 (1957), pp.

133-159.

3 Iuliana Conovici, „L’orthodoxie roumaine et la modernité. Le discours officiel de l’Église Orthodoxe Roumaine après 1989“, Studia Politica, vol. IV, no 2, 2004, pp. 389-420.

4 Dumitru St\niloae, Na]iune [i cre[tinism, studiu introductiv, `ngrijire de edi]ie [i note de C. Schifirne], Editura Elion, Bucure[ti, 2003.

5 Nichifor Crainic, Ortodoxie [i etnocra]ie. Cu o anex\: Programul statului etnocratic, studiu introductiv, `ngrijire de edi]ie [i note de C. Schifirne], Bucure[ti, Albatros, 1997.

6 Teoctist Ar\pa[u, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom=ne, „Biserica [i na]iunea – colaborare `n spiritul simfoniei bizantine“, `n Pe treptele slujirii cre[tine, vol. X, Editura Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Rom=ne, Bucure[ti, 2001, pp. 454-458.

7 Lavinia Stan [i Lucian Turcescu, Religie [i politic\ `n Rom=nia postcomunist\, editura Curtea Veche, 2009; edi]ie original\, Religion and Politics in Post-Communist Romania, Oxford University Press, 2007.

8 De pild\, Bogdan T\taru-Cazaban, „~ngerii neamurilor sau dimensiunea teologico-politic\ a angelologiei“, `n Miruna Tataru-Cazaban (coord.), Teologie [i politic\: de la Sfin]ii P\rin]i la Europa unit\ , Editura Anastasia, 2004.

9 Radu Preda, „Biseric\, na]iune, stat. C\tre un model post-bizantin“ `n: Nichifor Crainic, Dumitru St\niloae, R\zvan Codrescu, Radu Preda, „Fiecare `n r`ndul cetei sale“.

Pentru o teologie a neamului, introducere [i note de R\zvan Codrescu, Editura Christiana, Bucure[ti, 2003, pp. 235-251.

10 Radu Carp, Dumnezeu la Bruxelles. Religia `n spa]iul public european, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009.

Remember Florin Zamfirescu

Plecarea nea[teptat\ dintre noi a lui Florin Zamfirescu a `nsemnat dispari]ia unuia din cei mai str\luci]i jurnali[ti ie[i]i de pe b\ncile „[colii de pres\“ neoficiale, care a func]ionat la revistele studen]e[ti ie[ene, `nainte de 1989, [i a unuia dintre cei mai importan]i participan]i la geneza presei libere post-decembriste, nu doar `n Ia[i, ci [i la nivelul `ntregii ]\ri. De la „Opinia studen]easc\“, „Monitorul“ [i re]eaua na]ional\ cu acela[i nume, pe care a construit-o, la „Obiectiv“, „Lumea Ie[eanului“ [i, `n ultimii ani ai vie]ii sale, la „Lumina“, primul ziar religios din Rom=nia, Florin Zamfirescu s-a dovedit mereu un creator de produse jurnalistice inteligent [i ingenios, cu o imagina]ie inegalabil\ `n domeniu. Dar Florin Zamfirescu nu a creat numai ziare, numai publica]ii, ci [i jurnali[ti. ~ncep`nd cu ziarele create sau conduse din anii nou\zeci [i `ncheind cu „Lumina“, publica]ie ce presupunea un alt tip de ziaristic\ dec`t cea obi[nuit\, prin m`inile sale au trecut zeci, poate sute de tinere talente, care au `nv\]at nu doar abc-ul profesiei, ci mul]i dintre ei [i secretele acesteia, ajung`nd ei `n[i[i jurnali[ti remarcabili, conduc\tori [i creatori de publica]ii.

Nu `n ultimul rind, trebuie s\ amintim apropierea sa de literatur\, arte, cultur\ `n general. Nici una din publica]iile conduse sau create de Florin Zamfirescu n-a fost lipsit\ de informa]ia, analiza [i comentariul aplicate diverselor domenii ale culturii. Din acest motiv, noi, cei din redac]ia „Timpul“, ne-am sim]it mai apropia]i de Florin Zamfirescu mai mult dec`t de oricare alt creator sau conduc\tor de gazete din Ia[i. De altfel, revista a ap\rut `n condi]ii tipografice [i de tehnoredactare foarte bune `n anii din urm\ [i datorit\ sprijinului s\u direct sau indirect. Oricum, ni se `nt`mpl\ s\ ni-l amintim cu revista noastr\ `n m`ni, r\sfoind-o cu un z`mbet discret pe figur\ [i coment`nd una sau alta din crea]iile ad\postite `n paginile sale. Nou\ ne vor lipsi [i z`mbetul s\u, [i evalu\rile sale [i sprijinul s\u competent [i prietenesc.

Dumnezeu s\-l odihneasc\!

(Redac]ia revistei Timpul)

februarie 2010

4

TIMPUL

Chestiunea universitar\

Autonomia universitar\ se ap\r\ `n instan]\ GABRIEL ANDREESCU Rectorul Andrei Marga pare a fi fost primul care a luat o pozi]ie public\ fa]\ de blocarea posturilor universitare de c\tre guvernul Boc: „Este contraproductiv\ [i `mpiedic\ afirmarea universit\]ilor rom=ne[ti“, a sus]inut domnia sa, ca apoi s\ explice: „Blocarea posturilor universitare f\cut\ `n 2009 a fost o grav\ eroare [i un fapt asem\n\tor nu s-a mai comis `n Rom=nia din 1987. Universitatea Babe[-Bolyai a adresat memorii tuturor instan]elor [i cere, `n continuare, ca lucrurile s\ evolueze `n firescul lor...“1. Ecaterina Andronescu, pre[edinta Consiliului Na]ional al Rectorilor (CNR), depl`ngea la `nceputul lui februarie faptul c\ „anul acesta nu am reu[it s\ scoatem la concurs nici m\car posturile mici. Nu se impune blocarea posturilor universitare.

Fiecare universitate trebuie s\ se `ncadreze `n fondurile alocate...“2. ~n momentul scrierii acestui text nu se [tia dac\ va exista cumva o pozi]ie oficial\ a CNR, cum fusese anun]at\.

Surprinz\tor `n aceste declara]ii f\cute de cei doi fo[ti mini[tri ai Educa]iei [i actuali rectori, de altfel persoane impetuoase, este felul subaltern de a trata problema posturilor `n `nv\]\m`ntul superior. S\ vorbe[ti despre o „grav\ eroare“ sau „`ncadrarea `n fondurile alocate“ este neadecvat [i oarecum nedemn. ~n fond, titularizarea este o component\ a autonomiei universitare. O spune clar Legea ~nv\]\m`ntului `ntr-un articol cadru „…`nv\]\-

m`ntul superior este coordonat de Ministerul ~nv\]\m`ntului, cu respectarea autonomiei universitare“ (art. 15 (7)) [i o detaliaz\ altele: „Autonomia universitar\ vizeaz\ domeniile conducerii, structur\rii [i func]ion\rii institu]iei, ale activit\]ii didactice [i de cercetare [tiin]ific\, ale administr\rii [i ale finan]\rii“ (art. 91 (2)); „Autonomia universitar\ se realizeaz\, `n principal, prin: programarea, organizarea, desf\[urarea [i perfec]ionarea procesului de `nv\]\m`nt; organizarea cercet\rii [tiin]ifice [i a document\rii; stabilirea specializ\rilor; stabilirea planurilor de `nv\]\m`nt [i a programelor analitice, `n acord cu standardele na]ionale; admiterea candida]ilor la studii, pe baza criteriilor generale stabilite de Ministerul ~nv\]\m`ntului; selectarea [i promovarea personalului didactic [i ale celorlalte categorii de personal; stabilirea criteriilor de apreciere a activit\]ii didactice [i [tiin]ifice; acordarea, `n condi]iile legii, a titlurilor didactice, [tiin]ifice [i onorifice...“ (art. 91 (3)).

Articolele reproduse recunosc indiscutabil competen]a universit\]ilor `n materia titulariz\rii. E adev\rat c\ apare, `n ultimul enun] reprodus, o referire la „acordarea, `n condi]iile legii, a titlurilor didactice“. Dar formularea nu are cum s\ legitimeze o hot\r`re guvernamental\ de „blocare a posturilor“, `ntruc`t este strict corelativ\ cu atributul „select\rii [i promov\rii personalului didactic“.

Logica acestor prevederi a fost asumat\ de Cartele universit\]ilor c\ci, cum spune tot legea de resort, ansamblul de drepturi [i obliga]ii [i normele care reglementeaz\ via]a comunit\]ii universitare `n spa]iul universitar propriu s`nt cuprinse `n Carta universitar\ a institu]iei de `nv\]\m`nt superior. Voi da ca exemplu Carta {colii Na]ionale de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA), cu dou\ prevederi relevante:

„104: Probele de concurs [i con]inutul acestora s`nt stabilite de c\tre catedre [i departamente.

105: Consiliile profesorale r\spund de organizarea concursurilor [i selectarea candida]ilor.“ E limpede, guvernul nu-[i afl\ un rol `n ini]ierea concursurilor pentru titularizare. C`nd este prezent – [i este prin aprobarea candidaturilor [i recunoa[terea titlurilor – o face pentru confirmarea procedurilor. Logica lucrurilor este cea din administra]ie: prefectul are o func]ie de verificare a legalit\]ii, nu de contestare a hot\r`rilor consiliului local.

Analogia dintre cele dou\ situa]ii, a unor hot\r`ri din `nv\]\m`nt [i a altora din administra]ie are o explica]ie de ad`ncime: autonomia. ~n fond, prevederile Legii ~nv\]\m`ntului reprezint\ o circumscriere a prevederii constitu]ionale de la art. 32 (6) care anun]\: „Autonomia universitar\ este garantat\“. Autonomia universitar\ are deci statut de valoare constitu]ional\ care fondeaz\ [i dreptul corespunz\tor al cadrelor universitare de a se bucura de libertatea academic\, cu tot ce `nseamn\ aceasta.

Chiar dac\ autonomia universitar\ nu ar fi fost enun]at\ `n constitu]ie, universit\]ile din Rom=nia ar fi beneficiat de ea, c\ci autonomia are o sus]inere cutumiar\. Este un drept tradi]ional al universit\]ilor care func]ioneaz\ din Evul Mediu. Un regim totalitar `l poate ucide, desigur, cum s-a `nt`mplat, dar `ntr-o democra]ie nu ai cum s\ explici refuzul autonomiei universitare. E drept, faptul c\ legea fundamental\ a Rom=niei insereaz\ principiul nu este un detaliu oarecare. El devine un instrument puternic c`nd e nevoie s\ acuzi neconstitu]ionalitatea unei legi sau unui act guvernamental care atac\ autonomia. ~n contextul clarit\]ii normelor invocate, preten]ia Guvernului de a bloca titularizarea

`n `nv\]\m`ntul universitar este pur [i simplu un act provocator, c\ruia ar trebui s\ i se r\spund\ pe m\sur\. Universit\]ile au de `nceput titulariz\rile, f\r\ s\ cear\ voie nim\nui. Dac\ la primul pas `n care intervine semn\tura Ministerului Educa]iei, Cercet\rii, Tineretului [i Sportului acesta o refuz\ pe motiv de „blocare a posturilor“, stau la dispozi]ie instan]ele de judecat\. Iar dreptul procesual este asigurat at`t universit\]ilor ca atare, c`t [i candida]ilor.

Refuzul `ncheierii procedurilor de deschidere [i de recunoa[tere a titulariz\rilor permise cadrelor universitare care au `ncheiat cu succes titularizarea este un abuz `ndreptat `mpotriva intereselor publice. Ca [i un act abuziv al „func]ionarului public, care, `n exerci]iul atribu]iilor sale de serviciu, cu [tiin]\, nu `ndepline[te un act… [i prin aceasta cauzeaz\ o v\t\mare a intereselor legale“3 ale candida]ilor.

T\cerea sau pozi]iile defensive cu care lumea universitar\ a `nt`mpinat anun]ul guvernului Boc de blocare a posturilor s`nt nedemne pentru conducerile institu]iilor de `nv\]\m`nt superior [i pentru universitari. Dac\ `ncercarea actual\ de a `nfr`nge autonomia universitar\ `n raport cu o prerogativ\ at`t de evident\ [i important\ precum titularizarea g\se[te corpul cadrelor din `nv\]\m`ntul superior obedient [i nepreg\tit s\ `[i apere drepturile, atunci, cu acest precedent, orice alt\ `nc\lcare va fi posibil\. Respingerea de c\tre universit\]i a `ncerc\rii de blocare, de c\tre Guvern, a posturilor didactice reflect\ [i obliga]ia ap\r\rii, de c\tre ace[tia, a autonomiei universitare `n ansamblul ei.

1 „Andrei Marga: Rom=nia are nevoie de cel pu]in 25.000 de profesori. Este nevoie de for]e didactice, [i nu de concedierea lor“, Napoca News, 8 January 2010.

3 Abuzul `n serviciu contra intereselor persoanelor, art. 246 Cod penal.

2 „Consiliul Na]ional al Rectorilor ar putea solicita deblocarea posturilor din universit\]i“, ~nv\]\m`nt universitar, 4 februarie 2004.

RAME

Portretul unui clasicist (III) LIVIU FRANGA Percep]ia pe care mai cu seam\ ultimul secol, `n a doua sa parte, a creat-o [i a imprimat-o, la nivelul con[tiin]ei culturale a societ\]ii avansate europene [i occidentale `n general, `n ceea ce prive[te pozi]ia profesional\ a practicantului [tiin]ei antichit\]ilor clasice a fost `n mod evident una reductiv\, tinz`nd spre esen]ializare [i, de aici, spre specializarea tot mai ad`nc\, dar [i tot mai `ngust\. Spre exemplu, un elenist (pe spa]iul Antichit\]ii, desigur) a `nceput, gra]ie tocmai secolului trecut, s\ `nsemne [i s\ fie considerat altceva dec`t un latinist (la fel [i invers), tot a[a cum – spre a lua un alt exemplu comparabil, din teritorii ale [tiin]elor zise exacte – un geometru, de[i tot matematician, este, de mult\ vreme, cu totul altceva dec`t un specialist `n algebr\ ori un statistician; sau, pentru a privi spre aria artelor (oare le-am putea numi „[tiin]e ale voca]iei“, „voca]ionale“?), cum un regizor e altceva dec`t un actor sau un scenarist, un pictor dec`t un sculptor, un pianist dec`t un violonist... ...[i a[a mai departe, desigur: un „lingvist“ dec`t un „literat“, de pild\, sau un istoric al limbii [i un gramatician al ei fa]\ de un specialist `n originile culturii literare [i `n evolu-

februarie 2010

]ia (pe etape, pe secole) a formelor acesteia etc., etc.

Marea reu[it\ `n [tiin]\ – de oricare natur\ ar fi [tiin]a `n cauz\, cognitiv\ ori de orientare preponderent practic\ – personal s`nt absolut convins c\ trebuie s\ `[i caute ra]iunile cele mai profunde `n capacitatea de a proiecta [i de a transpune `n realitatea/practica epistemic\ sintezele de viziune, sintezele teoretice ale disciplinei `n cauz\. Filologia clasic\, `n calitatea sa de [tiin]\ totalizatoare, a[ spune chiar global\, a Antichit\]ii greco-romane, nu numai c\ nu se excepteaz\, ci mult mai mult, ofer\ o paradigm\ modelatoare `n aceast\ privin]\. ~n aceea c\ progresul autentic al cercet\rii, `n spa]iul [tiin]ei, presupune [i impune, dincolo de avansarea pe principiul pa[ilor analitici, panorama complex\, viziunea statuant\ a sintezei.

O dovede[te, `n cazul de fa]\, destinul filologiei clasice `n Rom=nia ultimelor dou\ veacuri. Linia general\ a evolu]iei [tiin]ei Antichit\]ii a fost determinat\ la noi de ceea ce nu cred c\ gre[im dac\ accept\m s\ o numim voca]ia sintezei. Punctul de pornire `l constituie opera, preponderent istoric\ [i lingvistic\, dar [i erudit etno-cultural\, a principelui moldovean devenit membru al Academiei din Berlin, oper\ ce `ncununeaz\ izbucnirea t`rzie, dar `n for]\, a umanismului renascentist [i post-renascentist rom=nesc. Aceast\ linie `l une[te, a[adar, pe Cantemir cu savan]ii ardeleni contemporani [i posteriori, dar [i cu Hasdeu, Odobescu, Tocilescu, Iorga [i P=rvan: to]i – mai ales ultimii doi –, autori de sinteze istorico-arheologice, dar [i istorico-lingvistice, ale c\ror construc]ii ample, unele de-a

dreptul vizionare, se a[az\ [i se ridic\ pe temelia cunoa[terii limbilor [i culturilor, nu ne`ndrept\]it numite clasice, ale Antichit\]ii.

Cea de-a doua linie a evolu]iei [tiin]ei clasicit\]ilor antice a urmat, `n spa]iul rom=nesc al acelora[i ultime dou\ veacuri, un traseu specific, dar, `ntr-un anume fel, oarecum secundar ca vizibilitate, fapt datorat, `n primul r`nd, absen]ei unei solide tradi]ii umaniste de esen]\ pur [i strict filologic\, precum `n occidentul european. Este o linie afirmat\ tardiv, ini]ial f\r\ relief savant marcat [i original, `n schimb cu ambi]ii recuperatorii, abia la sf`r[itul secolului al XIX-lea, prin autori merituo[i, `ns\ de rangul al doilea, precum un Burileanu sau Dimitrie Evolceanu, `ntre mul]i al]ii. Pentru ca ulterior, la `nceputul secolului trecut [i `n prima lui jum\tate, George Murnu, `n c`mpul traducerii filologico-literare avizate (urmat de mai pu]in notoriii, dar la fel de valoro[ii {tefan Bezdechi, Dimitrie Mur\ra[u [i Teodor Naum), respectiv Vasile Bogrea, Matei Nicolau, Cezar Papacostea, N.I. Herescu, Teofil Simenschy, Aram Frenkian, Vlad B\n\]eanu, Constantin Balmu[ [i Dionis M. Pippidi, `n zona filologic\ propriu-zis\, s\ marcheze debutul afirm\rii plenare, la nivel na]ional, a [colii rom=ne[ti de filologie clasic\. Remarcabilele ei reu[ite, inclusiv ca ecou european ([i nu numai!), prin opere precum cele ale unui Alexandru Graur, N.I. Barbu, Petru Cre]ia, Cicerone Poghirc, Eugen Cizek sau Dan Slu[anschi, au confirmat apeten]a clasicistului rom=n spre pluri- [i interdisciplinaritate, sub cupola aceleia[i [tiin]e filologic fundamentate, pe de o parte, iar, pe de alta, au scos `n eviden]\ ceea ce am numit voca]ia –

altfel spun`nd, chemarea – sintezei, ca instrument [i, totodat\, ca ]el ultim al `naint\rii cunoa[terii `n spa]iul [tiin]ei de care vorbim.

Pe aceste largi, deschise coordonate ale tradi]iei clasiciste rom=ne[ti se `nscrie [i opera [tiin]ific\ – ale c\rei `ncheieri, `nc\ nea[ternute, le intuim plasate `ntr-un viitor amplu – a profesorului {tefan Cucu. C`teva ultime, aici, constat\ri, de fapt preliminarii pentru viitoarea noastr\ discu]ie. Autentic discipol spiritual – `n cazurile cronologic apropiate, [i efectiv – al unor ilu[tri clasici[ti rom=ni predecesori, {tefan Cucu a fost [i el, este [i va r\m`ne, ca cercet\tor clasicist, `n mod fundamental un profesor. Cel pu]in `n [tiin]a antichit\]ilor – evident, nu numai `n ea –, de oric`nd [i de oriunde, inclusiv de la noi, universitatea a devenit condi]ia profesional\ obligatorie a calit\]ii, mai exact spus, a excelen]ei cercet\rii. Apoi, `n cazul particular, dar emblematic, al profesorului tomitan, clasicism nu (mai) `nseamn\ (doar) antichit\]i. Constat\m, `n realitate, o mobilitate investigatorie ampl\, care survoleaz\ Antichitatea greco-roman\ dinspre teritoriul ei s\-i spunem propriu c\tre zona formativ\ a recept\rii [i a model\rii culturale postantice, de la medievalitate p`n\ `n postmodernitate. ~n sf`r[it, {tefan Cucu, urm`nd izolate exemple ale c`torva predecesori (la noi, un Murnu, P=rvan, Bogrea, Herescu sau Petru Cre]ia), `[i `mpline[te superior voca]ia cercet\rii [tiin]ifice dirij`nd-o spre [i comut`nd-o `ntr-o realitate ontologic\ aparent opus\, de fapt organic complementar\: imaginarul fic]iunii.

Tot at`]ia pa[i pe care, din nou `mpreun\, mai avem a-i face `n opera, egalmente creatoare [tiin]ific [i fic]ional, a unui emblematic filolog clasic rom=n de azi. www.timpul.ro

Chestiunea universitar\

5

TIMPUL

Publish or perish!

Philologorum Agonia MARCELA CIORTEA Este l\udabil\ orice propunere de strategie menit\ s\ redreseze situa]ia confuz\ [i contradictorie a `nv\]\m`ntului nostru actual, cum merituos este [i efortul unanim de relansare a cercet\rii [tiin]ifice desf\[urate `n universit\]i dup\ standarde interna]ionale. ~n]eleg`nd ca atare demersurile oficiale desf\[urate la noi `n ultimii 20 de ani, cadrele didactice universitare profes`nd pe linia [tiin]elor umaniste au `n]eles [i, totodat\ [i-au asumat rolul ce le revine `n aceast\ privin]\. Spre deosebire de colegii care profeseaz\ `n domeniul [tiin]elor exacte, unde s-a constatat, `n timp, un oarecare progres, umani[tii s-au pomenit `n situa]ia de neimaginat `n care au fost impuse activit\]ii lor de cercetare standarde comune, dac\ nu chiar specifice unui domeniu str\in.

F\r\ vreo inten]ie de a ne sustrage responsabilit\]ii ce ne revine, pentru a avea, `ns\, o viziune de ansamblu asupra st\rii societ\]ii noastre `n ultimele trei sferturi de veac, se cuvine s\ subliniem din capul locului c\, at`ta vreme c`t [tiin]ele exacte au evoluat simultan [i armonios la nivel interna]ional, [tiin]ele umaniste au `nt`mpinat, la noi, mari dificult\]i, declan[atoare de conflicte de idei, contradic]ii, altern`nd cu perioade `ndelungi de stagnare creativ\, dac\ ar fi s\ amintim [i numai grava afectare ideologic\ ce s-a manifestat `n societate nu doar la nivelul mentalului individual, ci [i `n literatur\, filozofie, muzic\, art\ etc. Aducem spre argumentare [i numai exemplul cercet\rilor `n domeniul limbii rom=ne, unde o nou\ edi]ie a Gramaticii Academiei Rom=ne a ap\rut la o distan]\ de aproape 40 de ani fa]\ de edi]ia precedent\, iar Dic]ionarul Ortografic, Ortoepic [i Morfologic al Limbii Rom=ne a fost rev\zut [i reeditat de acela[i for la aproape dou\ decenii [i jum\tate de la prima edi]ie. ~ntruc`t este posibil ca particularit\]ile cercet\rii umaniste s\ nu fie cunoscute `ndeajuns, consider\m c\ este de datoria noastr\ s\ le punct\m `n continuare, `n speran]a c\ demersul nostru va avea un ecou, iar factorii decizionali vor proceda `n consecin]\.

1. Ce este un filolog?

Filologul este o persoan\ care, datorit\ unei specializ\ri corespunz\toare, are ca principal obiect de cercetare cuv`ntul, `n toate formele sale, de la primele sunete articulate, p`n\ la cel mai elaborat discurs. Prin urmare, filologul este specialistul `n sarcina c\ruia cade exprimarea corect\, curent\, fluent\, clar\ [i expresiv\ `ntr-o limb\, care poate fi, dup\ caz, limba oficial\ `n statul de drept (la noi, limba rom=n\), limb\ matern\ (la noi, rom=na, germana, maghiara, rromani, ucraineana, s`rba etc.), limb\ modern\ (engleza, franceza, germana etc.), limb\ clasic\ (latina [i greaca veche).

Indiferent de aria cercet\rii, activitatea [tiin]ific\ a filologului se r\sfr`nge `n primul r`nd `n societatea noastr\ rom=neasc\, `n care limba oficial\ este limba rom=n\. Studiile de specialitate au ar\tat c\ deprinderile lingvistice corecte faciliteaz\ `n]elegerea `n toate domeniile vie]ii sociale, iar la nivel restr`ns, elevul/ studentul/ individul bun cititor, de exemplu, manifest\ randament pe m\sura a[tept\rilor la toate disciplinele de `nv\]\m`nt, dac\ vorbim despre [coal\, `n special, [i `n www.timpul.ro

toate domeniile de activitate, dac\ vorbim despre via]\, `n general.

Prin urmare, publicarea rezultatelor activit\]ii noastre de cercetare, `n Rom=nia, `n oricare alt\ limb\ dec`t limba rom=n\ este prima [i cea mai grav\ opreli[te `n calea implement\rii rezultatelor ob]inute de cercet\rile noastre, obstruc]ion`nd flagrant transferul de informa]ie de la furnizor (i.e. cercet\torul) c\tre beneficiar (i.e. poporul rom=n).

2. Ce [tie un filolog?

Filologul studiaz\, `n principal, faptele de limb\, din cel pu]in dou\ perspective: una sincronic\, centrat\ pe actul lingvistic `n desf\[urare la momentul de fa]\, [i alta diacronic\, centrat\ pe actul lingvistic `n evolu]ia lui, la care se adaug\, de la caz la caz, perspective diverse (comparatiste, normative, prospective etc.).

Dac\, `n ceea ce prive[te studiul actului lingvistic pe orizontal\, am reu[it s\ facem cunoscut\ limba rom=n\ `n lume prin intermediul lectorilor no[tri afla]i `n str\in\tate, `n ]ar\ `nt`mpin\m `nc\ dificult\]i majore, `ntruc`t predarea limbii rom=ne `n [coli este deficitar\ din multe puncte de vedere, at`t la capitolul metode de `nv\]\m`nt, con]inuturi, programe [colare [i manuale, c`t [i `n privin]a unei mentalit\]i rigide asociate unei rezisten]e masive la nou din partea segmentului preuniversitar. ~n consecin]\, aten]ia filologului se cere canalizat\ spre segmentul [colar, cel dint`i beneficiar al muncii noastre, iar, pentru ca informa]ia s\ ajung\ `n manier\ corect\ [i neeronat\ la destinatar, se impune din nou publicarea studiilor noastre `n limba rom=n\, `n revistele de cultur\ de la noi [i `n volumele colective rezultate din ac]iunile noastre de specialitate.

De cealalt\ parte, cercetarea actului lingvistic `n evolu]ia lui presupune un demers elaborat [i bine strunit pe marginea unor fapte lingvistice cu o vechime de c`teva secole, dac\ ar fi s\ ne oprim numai la momentul apari]iei scrisului `n limba rom=n\, [i cu b\taie mult mai lung\, p`n\ la limba latin\, dac\ e s\ ne g`ndim la originea limbii noastre [i, totodat\, la limba savant\ a Evului Mediu.

A[adar, pentru l\murirea unor aspecte lingvistice controversate ori nep\trunse p`n\ acum nici chiar de speciali[ti, se impune publicarea rezultatelor noastre `n limba rom=n\, [tiut fiind faptul c\ limba rom=neasc\ veche prezint\ acte greu de `n]eles [i de c\tre vorbitorul nativ, dar\mite de un alolingv, ca s\ nu mai vorbim de segmentele de-a dreptul intraductibile, cum este [i rom=nescul „dor“, celebrul chiri]ism „de florile cucului“, nu mai pu]in cunoscutele vorbe de duh ale lui Creang\ „o apuc\ pe bab\ de c`nepa dracului“ (de p\r), „lega p\r\lu]a cu [apte noduri“, „bani albi pentru zile negre“, sau expresii de limb\ veche savant\, ca aceasta, la Cantemir: „…iat\ dar\ eu cum voiu réle [i stric\toare cuvintele tale asculta.“ Un filolog [tie, pe l`ng\ limba pe care o studiaz\ `n principal, cel pu]in `nc\ o limb\ modern\, matern\ sau clasic\, din categoriile amintite mai sus. ~n aceast\ situa]ie, orice act [tiin]ific, didactic sau cultural `nf\ptuit de un filolog merit\ s\ stea al\turi de ac]iunile de cercetare desf\[urate de colegii speciali[ti `n [tiin]e exacte. Dac\ matematica, fizica, chimia, biologia etc. s`nt universale, iar, `n aceste domenii, cercetarea [tiin]ific\ de la noi a ob]inut, p`n\ la momentul de fa]\, rezultate demne de a fi publicate oriunde `n lume,

limba [i literatura s`nt `n primul r`nd na]ionale, iar cercetarea [tiin]ific\ `n acest domeniu trebuie s\ se arate demn\ de a se ar\ta `n primul r`nd na]iunii rom=ne, prin orice demers care se cuvine recunoscut: – Conferin]e, simpozioane, sesiuni de comunic\ri, mese rotunde, `ntruniri culturale, manifest\ri artistice sau culturale, indiferent de gradul de indexare academic\, deoarece limba este un bun comun a c\rui expresie nu este doar una [tiin]ific\ ori academic\.

– Studii `n volume colective de specialitate, indiferent de maniera de indexare (JSTOR, ISI, BDI, B+, B sau f\r\ nicio astfel de cotare), c`t\ vreme fiecare cet\]ean are drept de acces la actul lingvistic, oricare ar fi modul de popularizare.

– Articole `n reviste de specialitate (cu sau f\r\ indexare academic\), reviste literare, reviste de cultur\, cotidiane sau ziare locale, `n func]ie de raza de activitate [i zona de interes [tiin]ific a fiec\rui specialist.

– Edi]ii `ngrijite din operele scriitorilor rom=ni sau antologii, cu studiu critic, note [tiin]ifice, index [i glosar, de la caz la caz.

– Dic]ionare, coresponden]\, memorii, jurnale r\mase `n manuscris, editate cu aparatul [tiin]ific de rigoare.

– Traduceri `n limba rom=n\ a oric\rei lucr\ri [tiin]ifice sau literare elaborate `ntr-o limb\ str\in\ [i considerat\ util\ nou\ de c\tre speciali[ti.

– Traduceri ale operelor scriitorilor no[tri cel pu]in `n limbile de circula]ie european\, tocmai `n scopul de a face cunoscut\ lumii activitatea literar-artistic\ din Rom=nia `n ultimii 20 de ani [i nu numai.

– C\r]i de autor ap\rute la edituri recunoscute `n mediul academic, f\r\ anularea valabilit\]ii lor la un anumit interval (`n spe]\, 5 ani, `ntruc`t, dat\ fiind evolu]ia lingvistic\ lent\, informa]ia nu se perimeaz\ at`t de u[or ca `n domeniul [tiin]elor exacte).

– Volume de autor: poezie, proz\, dramaturgie, `ntruc`t, pe de o parte, chiar `n aceast\ form\ devine literatura m\rturie a unei epoci, iar, de cealalt\ parte, beletristica a fost mereu un instrument solid `n [lefuirea expresiei lingvistice a vorbitorului de r`nd.

– Orice colaborare academic\, [tiin]ific\, didactic\, cultural\, artistic\, ce presupune munc\ `n echip\, fie ea grant, proiect de cercetare sau nu.

– Activitatea didactic\ desf\[urat\ la cursuri, ilustrat\, `n cazul filologilor, prin num\rul absolven]ilor titulari `n sectorul preuniversitar, fapt cu oarecare greutate `n grila de acreditare academic\ impus\ de ARACIS. – Activitatea didactico-[tiin]ific\ desf\[urat\ la cursurile de formare [i perfec]ionare cu personalul didactic din `nv\]\m`ntul preuniversitar.

– Activitatea didactico-[tiin]ific\ desf\[urat\ `n programul de acordare a gradelor didactice personalului didactic din sectorul preuniversitar.

3. Ce face un filolog?

Cu toate c\ a fost instruit s\ se dedice exclusiv artei cuv`ntului, pentru a contribui, prin darul s\u, la aspira]ia oric\rei societ\]i spre concordie, filologul de ast\zi de vede nevoit: – S\ opereze cu un sistem informatizat din care, de cele mai multe ori, lipsesc, `n primul r`nd, diacriticele. Or, [tiut este faptul c\ una e s\ spui rom=n, alta e s\ spui roman, `ntr-o sintagm\ de genul: Vocile romanului (rom=nului???) interbelic, ori altele, de genul: ]\ri/ tari, ]ar\/ tara, f\]i[/ fatis, ca s\

nu pomenim segmente ce-ar putea d\una at`t auzului/v\zului, c`t [i sim]ului estetic al cititorului.

– S\ caute `n str\in\tate simpozioane pe arii de interes c`t de c`t apropiate care, oric`t de `nvecinate, pot fi, totu[i, str\ine.

– S\ caute reviste indexate corespunz\tor cerin]elor actuale, care ar putea fi neinteresate de problema limbii sau a literaturii rom=ne.

– S\ pl\teasc\, din surse proprii, un traduc\tor pentru rezultatele [tiin]ifice destinate public\rii, sau, dimpotriv\, redarea `n limba rom=n\ a rezultatelor deja publicate, ceea ce duce la situa]ia halucinant\ [i ridicol\ `n care o idee este prelucrat\ succesiv la patru m`ini: de la autor la traduc\tor [i invers, de la traduc\tor la cititor; or filologul [tie din experien]\ c\ un astfel de transfer duce la diluarea ideii de baz\ ori chiar la anihilarea ei, ca s\ nu mai vorbim de posibilitatea redus\ de citare `n oricare dintre situa]iile de mai sus.

– S\ recurg\ la artificii de natur\ algebric\ pentru a putea `ntruni num\rul de puncte necesar activit\]ii [tiin]ifice anuale, stabilit, cum am ar\tat mai sus, prin criterii univoce [i p\rtinitoare.

– S\ inventeze pretexte plauzibile de a completa la modul rezonabil rubrica brevet de inven]ie ce-i figureaz\ `n baza de date unic\ per universitate.

– S\ completeze lunar fi[a de activitate zilnic\, care, `n universit\]ile respectabile, ]ine de competen]a personalului nedidactic.

4. Respiro [i n\duf Dac\ secolul XX a fost, ne`ndoielnic, secolul vitezei, secolul XXI va fi, la fel de ne`ndoielnic, secolul vitezei superluminice.

Partea bun\ este c\ ne vedem motiva]i s\ fim `n r`nd cu lumea; partea proast\ este c\, f\r\ s\ ne d\m seama, devenim victimele pripelii.

Pentru c\, `n munca unui filolog, intervin elemente care, `n domeniul [tiin]elor exacte, fie lipsesc, fie nu s`nt necesare `n aceea[i propor]ie, fie nu s`nt tratate corespunz\tor: aparatul critic, notele, abrevierile, bibliografia, indexul de nume, indexul de cuvinte, glosarul, transliterarea etc. Ad\ug\m c\ toate aceste am\nunte, aparent f\r\ importan]\, dar absolut necesare `n cercetarea filologic\, se deprind `n ani, uneori decenii de munc\ [i ucenicie asidu\, sub coordonarea unor profesori cataloga]i acum (pe nedrept!) desue]i, c`nd tocmai aceast\ „desuetudine“ ar putea fi calitatea salutar\ `n munca pe text. Uit\m c\ oamenii ace[tia, pe l`ng\ limbile studiate `n am\nunt, au f\cut eforturi masive pentru a `nv\]a limbajul calculatorului, cu toate neajunsurile sale. E de mirare atunci rezisten]a la termeni ca grant, de exemplu, c`nd oamenii ace[tia exact asta fac, de c`nd se [tiu trudind pe t\r`mul umanioarelor? Pentru c\ filologul nu poate lucra dec`t `n echip\. Dar modul `n care s`nt g`ndite formularele, rubricile, dead-line-urile etc. este descurajant pentru cercet\torul care studiaz\ perioade `ndelungi pentru a descoperi o fisur\ care s\ merite cercetat\ [i s\ aib\ sor]i de a fi [i implementat\ cu succes `n mentalul colectiv.

Dat\ fiind aceast\ situa]ie, consider\m inechitabil\ [i necolegial\ stabilirea unei grile unice de apreciere a cercet\rii [tiin]ifice, iar punctarea activit\]ii filologilor dup\ normele [tiin]elor exacte, o consider\m nedreapt\ [i jignitoare.

Pentru cine lucreaz\ filologul rom=n? Nu pentru noi?

februarie 2010

6

Recitiri

TIMPUL BURSA C|R}ILOR

POLEMICI CORDIALE

Identitatea cultural\

Matei Florian, {i Hams {i Regretel, Editura Polirom, 2009, Colec]ia Ego Proz\, 257 p.

O apari]ie mai degrab\ citat\ dec`t comentat\ pare s\ fie, cel pu]in p`n\ acum, straniul {i Hams {i Regretel al lui Matei Florian, lansat la editura Polirom spre sf`r[itul anului trecut, cu promisiunea de a deveni o poveste de succes nu doar pentru publicul larg, ci [i `n r`ndul criticilor. Plas`ndu-se `n tradi]ia fantasy-urilor din literatura rom=n\ recent\ (de la R\zboiul fluturilor [i Teodosie cel mic p`n\ la Basmul prin]esei RepedeRepede), nara]iunea lui Florian ia forma unui „delir“ cu pitici, consemnat la persoana `nt`i masculin cu o jovialitate programatic for]at\, care ascunde o dram\: un omor din culp\ moral\, de[i ultimul termen al ecua]iei, o sugereaz\ naratorul, poate fi pus `ntre paranteze. Trauma din miezul c\r]ii – un „ratat“ `ndr\gostit,

`mprumutat parc\ din prozele lui Lucian Dan Teodorovici, e martor la sinuciderea iubitei sale, punct culminant al crizei din cuplu – declan[eaz\ un proces de exorcizare prin scris, ce implic\ [i convocarea unor pitici traversa]i, la r`ndul lor, de suferin]e amoroase. Str\veziile fiin]e liliputane redacteaz\, `mpreun\ cu descoperitorul lor, un roman epistolar cu suflu epic inegal, continuat, dup\ moartea naratorului personaj, de ei `n[i[i, `n registre vizibil diverse.

O anume ezitare auctorial\ se resimte la nivelul `ntregii c\r]i, stric`nd atmosfera ansamblului prin combinarea unor tehnici nu foarte bine alese: monologul piticului „l`l`it“, care ocup\ un `ntreg capitol, devine repede ilizibil, `ncetineala „facerii“ nara]iunii e supralicitat\, taxonomia ordinelor pitice[ti e lipsit\ de farmec, iar animizarea universului `nconjur\tor r\m`ne o op]iune f\r\ acoperire.

Nu `n ultimul r`nd, limbajul figurativ, expresiv, care devine denotativ prin `ntors\turi nu `ntotdeauna ingenioase, imprim\ pove[tii o culoare unitar\, de feerie cu subiect existen]ialist. {i Hams [i Regretel r\m`ne, a[a cum probabil `[i [i propune, o curiozitate literar\, un experiment, care `ncurajeaz\ o lectur\ scrut\toare, `n dauna uneia de pl\cere.

(A.G.)

februarie 2010

ADRIAN NI}| Una dintre vorbele cele mai cunoscute ale lui Noica este c\ `n cultur\ nu se [tie niciodat\ cine d\ [i cine prime[te. Este o intui]ie confirmat\ de studiile de antropologie, care demonstreaz\ extrem de conving\tor c\ schimburile culturale, adic\ condi]ia principal\ a evolu]iei unei comunit\]i, nu stau sub semnul unui simplu `mprumut. Chiar dac\ exist\ prejudecata c\ `ntre o cultur\ mare [i una mic\ schimbul cultural s-ar produce `ntr-un singur sens, de la cea mare la cea mic\, aceasta este numai o parte din complexa problem\ a schimburilor culturale.

O lucrare recent\ ce trateaz\ despre aceste aspecte este Dialectica `nchiderii [i deschiderii `n cultura rom=n\ modern\, elaborat\ de Mona Mamulea, [i ap\rut\ la Editura Academiei Rom=ne. Afl\m de aici cum retorica intelighen]iei rom=ne[ti s-a raportat la produsele culturale de import. ~ncep`nd cu intelectualii revolu]iei de la 1848, [i continu`nd cu Ha[deu, Maiorescu, Lovinescu, Ibr\ileanu [i al]i g`nditori moderni, cu to]ii au preluat o serie de idei din Occident [i le-au adaptat nevoilor culturale ale rom=nilor `nainte de a deveni ni[te bunuri culturale, adic\ ceea ce se nume[te ,,locuri culturale“.

Mona Mamulea demonstreaz\ cum orice schimb cultural nu este, `n fond, nici xenofagie, adic\ o ingerare pasiv\ de elemente exotice, nici xenoemie, adic\ o respingere a alterit\]ii. Schimburile se `ntemeiaz\ pe nu mai pu]in de trei etape, bine definite [i delimitate, unele mai pregnant observate, altele mai pu]in conturate, dar f\r\ a fi ocolite complet de c\tre cei doi actori afla]i pe scena cultural\. Un prim pas al schimbului este selec]ia acelor elemente care s`nt `n acord cu nevoile, exigen]ele [i contextul cultural existent. Este evident c\, pentru asta, cultura ce prime[te trebuie s\ fie deschis\, s\ nu fie supus\ vreunei presiuni interne [i externe care ar duce la preluarea a tot ce este str\in sau, dimpotriv\, care ar respinge tot ceea ce vine din afar\. Al doilea pas este traducerea, adic\ transformarea elementului cultural `n acord cu nevoile culturii gazd\. A[a se face c\ elementul importat `[i pierde o parte din semnifica]iile cu care a fost investit `n cultura donatoare, c\p\t`nd noi semnifica]ii, `n acord cu cultura gazd\. ~n fine, elementul cultural ajunge un loc cultural, un bun cultural ce influen]eaz\ cultura de adop]ie. Acest proces de integrare se deosebe[te `n mod clar de cel al traducerii, c\ci etapa a doua, traducerea, nu este automat o interpretare, o hermeneutic\. Interpretarea se face `n pasul al treilea, `n momentul `n care elementul este integrat `n cultura gazd\. Astfel, pasul al doilea vizeaz\ aproprierea alterit\]ii, `n timp ce pasul al treilea tinde spre absorb]ia alterit\]ii astfel `nc`t s\ poat\ fi pus\ la lucru `n beneficiul gazdei. Abia dup\ acest al treilea pas se poate afirma c\ avem o deschidere cultural\, locul cultural devenind el `nsu[i obiectul unor negocieri contextuale.

O discu]ie foarte interesant\ este prilejuit\ de dialectica moderniz\rii [i globaliz\rii.

V\zute `n contextul schimb\rii culturale, aceste dou\ fenomene ale culturii `n care

tr\im, arat\ autoarea, nu s`nt at`t de rigide precum s-ar p\rea. Nici difuziunea, adic\ procesul prin care elementele culturale p\r\sesc aria de origine pentru a fi adoptate de alte culturi, [i nici acultura]ia, rezultatul contactului dintre dou\ culturi, dintre care una este dominant\ iar cealalt\ dominat\, nu pot da seama complet de schimb\rile ce pot surveni `n procesul moderniz\rii [i globaliz\rii.

De[i ambele s`nt cazuri de schimbare cultural\, modernizarea poate fi `ncadrat\ at`t `n tipologia schimb\rii spontane c`t [i `n cea a schimb\rii induse. Pe de alt\ parte, globalizarea este un proces ce caracterizeaz\ toate culturile, ce este simultan spontan, prin prisma comunic\rii, [i indus, `n condi]iile `n care este receptat de cultura gazd\ ca o presiune.

Probabil c\ cel mai interesant fenomen care intervine `n procesul schimb\rii culturale este acultura]ia. Aceasta cuprinde fenomenele ce rezult\ din faptul c\ grupuri de indivizi de diferite culturi ajung `ntr-un contact continuu [i direct, cu consecin]a c\ se aduc modific\ri modelului cultural original al unuia dintre grupuri sau al am`ndurora. Acultura]ia apare astfel deosebit\ de schimbarea cultural\, ce este doar un aspect al ei, de asimilare, ce este uneori o simpl\ faz\ a acultura]iei, dar [i de difuziune, ce este un fenomen ce se manifest\ frecvent chiar [i `n afara apari]iei tipului de contact interuman precizat mai sus, fiind doar unul din aspectele acultura]iei. Exist\ astfel trei tipuri de r\spuns al culturii ]int\, ca rezultat al acultura]iei: acceptarea (`n condi]iile primirii unei mari por]iuni din alt\ cultur\), adaptarea (c`nd tr\s\turi originare [i str\ine se combin\ astfel `nc`t s\ produc\ o cultur\ omogen\ `n stare de func]ionare) [i reac]ia (c`nd, din cauza unor rezultate neprev\zute ale accept\rii, are loc o mi[care contra-aculturativ\).

Ilustrarea cea mai clar\ a ideii de schimb cultural a fost oferit\ de un cercet\tor care prezint\ (ipotetic) c`teva minute din via]a unui cet\]ean american. Acesta se treze[te diminea]a `ntr-un pat construit dup\ un model originar din Orientul Apropiat [i care a suferit modific\ri `n nordul Europei, `nainte de a ajunge, ca model, `n America. D\ la o parte cuvertura din bumbac (cultivat `n India), sau din in (din Orientul Apropiat), sau din m\tase (descoperit\ `n China). ~[i pune `n picioare mocasinii inventa]i de indieni [i merge la baie, ale c\rei dispozitive reprezint\ un amestec de inven]ii europene [i americane. ~[i scoate pijamaua, inventat\ `n India, se spal\ cu s\punul inventat de vechii gali [i se b\rbiere[te, un foarte vechi obicei masochist ce provine din Sumer sau din Egipt. ~[i pune haine provenite ini]ial din `mbr\c\mintea de piele a nomazilor din stepele asiatice, se `ncal]\ cu pantofi confec]iona]i din piele t\b\cit\, dup\ un procedeu inventat `n Egipt [i croi]i dup\ un model provenit de la civiliza]iile mediteraneene. ~nainte de a ie[i, se uit\ pe geam (f\cut din sticl\ inventat\ `n Egipt), iar dac\ plou\ `[i pune [o[onii confec]iona]i din cauciuc inventat de amerindieni [i `[i ia umbrela, inventat\ `n Asia de Sud-Est. ~n drum, `[i cump\r\ un ziar, pl\tind cu monede, o veche inven]ie lidian\. La micul dejun se confrunt\ cu o lung\ serie de elemente culturale `mprumutate. Farfuria este confec]ionat\ printr-un procedu de ol\rit inventat `n China. Cu]itul este din o]el, un aliaj ob]inut ini]ial `n sudul Indiei, furculi]a este o inven]ie italieneasc\ medieval\, iar lingura este un produs de origine roman\. ~ncepe micul dejun cu o portocal\ din zona mediteranean\. Poate servi un ou al unei specii de pas\re domesticit\ `n Indochina sau

mezeluri f\cute din carne de animal domesticit `n Asia, s\rat\ [i afumat\ dup\ un procedeu din nordul Europei. Dac\ va bea cafea, aceasta este o plant\ de origine etiopian\, iar dac\ adaug\ zah\r [i lapte, s`nt produse ob]inute `n India, respectiv domesticirea vitelor se origineaz\ `n Orientul Apropiat.

Dup\ mas\, poate s\ fumeze, obicei american, fie o ]igar\ (originar\ din Mexic) sau o pip\ (preluat\ de la indienii din Virginia).

Dac\ `ncearc\ un trabuc, acesta este un obiect transmis de locuitorii insulelor Antile prin mijlocirea Spaniei. Citind ziarul de diminea]\, se folose[te, desigur, de literele inventate de vechii semi]i, imprimate pe un material inventat `n China printr-un procedeu tehnic inventat `n Germania. Iar ,,`n timp ce se las\ captivat de relat\rile privind nenorocirile externe, dac\ este un cet\]ean bun [i supus, mul]ume[te unei zeit\]i evreie[ti, `ntr-un limbaj indo-european, c\ este sut\ la sut\ american“ (Ralph Linton, The Study of Man, apud Mona Mamulea, pp.

166-167).

Pentru a `ncheia, s\ spunem c\ lucrarea demonstreaz\ conving\tor c\, p`n\ `n secolul al XVIII-lea, cultura rom=n\ a fost de tipul Gemeinschaft, prin care s-a creat o form\ de cultur\ ]\r\neasc\ ce r\spundea cel mai bine nevoilor [i contextului. Faptul c\ Lovinescu acuza acest tip de cultur\ de `ncremenire, trebuie v\zut `n cadrul acesta mai larg, deci extrem de discutabil dac\ se are `n vedere dialectica schimburilor culturale. Dup\ apari]ia elitelor culturale, la mijlocul secolului al XVIII-lea, se fac demersurile de constituire a identit\]ii culturale, cumulate cu `ncercarea de a propune o configura]ie [i o direc]ie acestei identit\]i. Astfel, genera]ia pa[optist\ a fost prima care a propus critica `mprumuturilor culturale prin raportarea sus]inut\ la specificul na]ional. Din aceast\ cauz\, arat\ autoarea, s-au impus numai par]ial modelele evolu]ioniste, organiciste [i relativiste.

A fost respins `n bloc individualismul, iar romantismul nu s-a bucurat de mare trecere.

Relativismul a fost acceptat numai `n m\sura `n care f\cea elogiul diferen]ei. Subiectivismul, ascendentul afectelor asupra ra]iunii, a p\truns numai `n poezie, dar nu [i `n g`ndirea socal-politic\. Astfel, intelighen]ia de la 1848, av`nd drept scop constituirea cultural\ [i politic\ a na]iunii, nu [i-a permis gratuitatea aventurii romantice, al c\rei model german presupunea divor]ul de calea ra]iunii [i `ndep\rtarea de societate.

www.timpul.ro

Recitiri

7

TIMPUL

Damnation Army DORIN TUDORAN Nu s`nt mul]i cei care pot vorbi cu autoritate despre ce a fost, cum a fost [i ce a `nsemnat disiden]a `n Rom=nia. Unul dintre ei este Gabriel Andreescu. O face, din nou, de data aceasta `n volumul L-am ur`t pe Ceau[escu: Ani, oameni, disiden]\, ap\rut la editura Polirom spre sf`r[itul anului trecut. {i o face `ntr-o structur\ `n care pasiunea [i analiza, rememorarea [i interpretarea faptelor, tragediile [i m\[tile se `mpletesc `ntr-un tablou ce merit\ toat\ aten]ia noastr\ – at`t a celor ce am tr\it anii respectivi, c`t [i a celor ce nu trebuie s\ `ndure vreodat\ un asemenea co[mar.

Mai `nainte de orice, Gabriel Andreescu semnaleaz\ un r\zboi semantic ce a declan[at scrutarea mai atent\ a nuan]elor ce separ\ termenii de disident [i opozant, disiden]\ [i rezisten]\. Dezbaterea interna]ionalizat\ a subiectului este abia la `nceput [i va lua ceva vreme p`n\ c`nd puncte de vedere uneori extrem de inflexibile [i vehemente se vor topi `ntr-o `n]elegere `n]eleapt\ a celor `nt`mplate. P`n\ atunci, Gabriel Andreescu decide, cu dreptate zic eu, s\ foloseasc\ un termen ca disident „`n sensul (lui) larg acceptat ast\zi de comunitatea care studiaz\ rezisten]a din blocul sovietic.“ Important pentru Gabriel Andreescu – opinie la care subscriu – este ca `n toiul dezbaterii s\ nu uit\m un lucru esen]ial: care a fost numitorul comun al unor pozi]ii n\scute din locuri de pornire diferite. Asta nu va [terge

vreodat\ diferen]ele specifice. Dimpotriv\, le va face mai clare prin ad\ugarea nuan]elor.

Suferim, de-acum cronic, de `nver[unarea de a sublinia – [i c`nd este [i, mai ales, c`nd nu este necesar – ce ne-a desp\r]it [i ce ne desparte, `n continuare.

Exist\ o anume unicitate a demersurilor lui Gabriel Andreescu, [i ea nu se manifest\ de ieri, de azi. Nu ni se dezv\luie pentru prima oar\ `n aceast\ carte – acum se consolideaz\.

Este vorba de aten]ia acordat\ celor uita]i, celor din linia a doua sau a treia, celor profund nedrept\]i]i de uit\rile noastre vinovate. Lua]i de valul `n[el\tor al gloriilor personale, prea mul]i dintre pu]inii fo[ti disiden]i `[i mai aduc aminte, public, de re]eaua uman\ ce a f\cut posibil discursul lor. Uneori chiar r\m`nerea lor `n via]\. Gabriel Andreescu este excep]ia aproape singular\ ce ne izb\ve[te de un p\cat colectiv.

Portretul f\cut ne`nfricatei dar discretei Carmen Popescu este un bun exemplu. Citez c`teva r`nduri: „Nu [i-a pl`ns absolut niciodat\ de mil\. A murit la New York, la 24 ianuarie 2004, dup\ lungi ani de suferin]\, f\r\ ca opinia public\ s\-i aduc\ vreun omagiu.“ [...] „Nu am cunoscut niciodat\ un om at`t de drept `n fa]a vie]ii precum era Carmen.“ [...] „Exemplul ei m\ face s\ p\strez un anumit scepticism [i `n ce prive[te rigoarea comportamentului meu. Oare c`t mi-am respectat aspira]ia curajului cu care m\ cuceriser\ literatura [i via]a?“. ~n fapt, nu exist\ un omagiu mai potrivit pe care un disident `n via]\ `l poate aduce unuia plecat dintre noi dec`t gestul de a-[i supune autoritatea moral\ unei radiografii c`t mai oneste.

Prietenii lui Gabriel Andreescu din acei ani duri nu au fost pu]ini. ~l aminte[te pe Teodor Vulcan, de ale c\rui telefoane [i scrisori prin care m\ soma s\-l ajut pe Gabriel Andreescu

`mi aduc aminte cu emo]ie dup\ at`]ia ani.

Nici diploma]ii str\ini nu lipsesc din amintirile autorului – de la cei de bine, p`n\ la colaboratori ai Securit\]ii. Nu lipse[te nici portretul lui Gheorghe Hu]anu, victim\ a dezinform\rii Securit\]ii. Nu lipsesc nici referirile la Mihnea Berindei, cel care a fost un uria[ motor de sprijinire a opozi]iei din Rom=nia.

Spre onoarea sa, Gabriel Andreescu a fost [i atunci, este [i azi, campionul unor cauze considerate de mul]i secundare, dac\ nu de-a dreptul controversate: soarta minorit\]ilor (etnice, religioase etc.). ~nd`rjirea sa de a merge `mpotriva curentului, a confortului, nu s-a tocit. ~n vreme ce mul]i au optat pentru a sus]ine cauze cu mult mai spectaculoase [i cu mai mult\ priz\ la opinia public\, Andreescu r\m`ne devotat cauzelor ce intr\ sub un alt cuv`nt umbrel\ [i u[or de manipulat – drepturile omului. Pentru Gabriel Andreescu nu exist\ o ierarhie prestabilit\ `n acest domeniu, nu exit\ drepturi mai importante [i mai pu]in importante. Pentru el, lezarea demnit\]ii umane este o crim\, indiferent de unghiul `n care este comis\ agresiunea.

Exist\ [i c`teva verdicte de care m-am delimitat `nc\ din vremea c`nd Gabriel Andreescu publica fragmente din aceast\ carte `n ziare.

De pild\, `n efortul de a scoate la ramp\ numele [i ac]iunile celor uita]i sau `mpin[i pe nedrept `ntr-un plan secund, Gabriel Andreescu nedrept\]e[te pe al]ii. Astfel, pare a se `ndoi profund de adev\rul con]inut de un text `n care [edin]ele Consiliilor Uniunii Scriitorilor [i Conferin]ele Na]ionale ale breslei scriitorice[ti au devenit la un moment dat „forumuri de contesta]ie politic\ f\r\ termen de compara]ie `n Rom=nia comunist\“.

Am scris, `n repetate r`nduri, despre pasivitatea [i formele de hahalerism ce caracteri-

zau breasla. Dar, obiectiv`ndu-m\ pe c`t de mult posibil – adic\, uit`nd cu des\v`r[ire de umila mea contribu]ie `n acele forumuri – pot spune cu m`na pe inim\ c\, `n spirit, afirma]ia ce provoac\ scepticismul lui Gabriel Andreescu este adev\rat\. Am fost de fa]\, nu de pu]ine ori, c`nd colegi de ai mei spuneau – `n prezen]a multor reprezentan]i de toate niveluri ale Partidului [i convin[i c\ totul era `nregistrat de Securitate, [i era! – lucruri de o duritate inimaginabil\. C\ asta nu a fost de ajuns, s`nt de acord. Dar, cum `ntrebam `nc\ `ntr-un text scris `n acei ani, `n Rom=nia, unde era vocea clasei muncitoare? C\ci, la urma urmelor, exact `n numele clasei muncitoare ne strivea dictatura vremii – pe to]i, f\r\ discriminare. A venit [i vocea acelei clase, cu pedepsele de rigoare, dar lipsa simultaneit\]ii nu trebuie s\ conduc\ la neglijarea faptelor ca atare.

Cartea lui Gabriel Andreescu nu este un tratat despre ur\, ci o pledoarie pentru practicarea responsabilit\]ii [i atunci c`nd iert\m, [i atunci c`nd nu putem `ntoarce [i cel\lalt obraz spre a fi lovi]i de stafiile celor ce au reprezentat r\ul exemplar `n vie]ile at`tor milioane de oameni.

Este un `ndemn s\ nu s\rim, doar de dragul virtu]ii pe care o reprezint\ actul de a ierta, de la ceea ce a[ numi Damnation Army la ceea ce ne-ar putea transforma `ntr-un fel de Salvation Army, de a c\rei generozitate, orice ce am spune, unii nu se pot `nvrednici.

Dar iat\-l pe Gabriel Andreescu `n propriile-i cuvinte: „A-l ierta pe Ceau[escu nu este o problem\ personal\. Eu l-am ur`t pe Ceau[escu pentru c\ ura reprezint\ revolta mea mistuitoare fa]\ de r\ul interior f\cut pe lume de acest scelerat. Iar Revolta nu-mi apar]ine mie, fiin]ei mele `nt`mpl\toare. Revolta aceasta este chiar dovada, evident impersonal\, c\ lumea are un sens“.

O istorie, mai multe istorisiri ELENA SPIRIDON Ap\rut\ anul trecut la editura Polirom, `n colec]ia „Ego. Proz\“, cartea Danielei Zeca, Istoria roman]at\ a unui safari, se vrea un periplu narativ ce s-ar putea rezuma, f\r\ riscul de a simplifica, astfel: `nt`lnirea feminit\]ii europene cu spiritul [i cutumele societ\]ii africane magrebine. Subintitulat\ roman, materia narativ\ a volumului se `ncheag\ dintr-o serie de povestiri ce dezv\luie lumea interioar\ a protagonistei, Darrielle, [i felul `n care ochiul feminin, naiv, al acesteia reflect\ lumea `n mirajul c\reia va fi prins\ [i pe care `[i propune s\ o descopere.

Autoarea adopt\ ca tipar narativ punerea `n pagin\ a unor povestiri aparent independente, topite `ntr-o istorisire ce se vrea unitar\, printr-o constan]\ `n tonul nara]iei, dat\ de folosirea acelora[i procedee de creare a atmosferei: imagini foarte plastice, cu asupra de m\sur\ uneori, ale lumii reprezentate, o dominant\ senzorial\ prin care se inten]ioneaz\ schi]area unui univers mai mult explorat prin sim]uri, dec`t cunoscut `n adev\rata sa complexitate. Experien]ele tr\ite astfel [i a[ezate, deloc `nt`mpl\tor, sub semnul „v`n\torii“, s`nt aduse `n pagin\ de vocea unei naratoare, care face ca substan]a povestirii s\ fie impregnat\ de subiectivitatea personajului feminin, ce trece `n lumea sa interioar\ toate datele lumii din afar\. Urm\rind ceea ce este story `n aceast\ carte, putem rezuma cele c=teva fragmente de via]\ ca reprezent`nd povestea de dragoste dintre Darrielle [i un magnat al lumii arabe, Mehria. www.timpul.ro

Daniela Zeca a[az\ `n centrul Istoriei roman]ate a unui safari tema cunoa[terii celuilalt, ilustrat\ ca reprezent`nd o luare `n posesie a datelor lumii c\ruia acesta `i apar]ine, o resim]ire aproape organic\, visceral\ a acesteia, dup\ cum spune [i vocea naratorial\ care prezint\ de la primele pagini, direct, trama acestei c\r]i: „El `i turnase `n vene tifosul Africii...“. Astfel de afirma]ii, strecurate ici [i colo `n nara]iune, prea explicit, departe de a face volumul mai conving\tor, falsific\ efectul de real pe care autoarea `l are `n vedere.

De[i tehnica de ansamblu este una a sugestiei, a izol\rii impresiei subiective [i a transmiterii acesteia c\tre cititorul ce intr\ `n universul povestirii, exist\ unele pasaje `n care procedeele literaturiz\rii lumii puse `n pagin\ s`nt prea la vedere ori excesive.

Ceea ce reprezint\ Africa pentru eroina Darrielle – un mister de dezlegat –, este [i Darrielle pentru societatea magrebin\, cu prec\dere `n latura ei masculin\, cu care vine `n contact. Raportul `ntre eu [i cel\lalt devine unul (prea) simetric, `n aceast\ reciprocitate a dorin]ei de apropiere [i apropriere a str\inului. Cuprins fiecare de febra dorin]ei de a descoase universul celuilalt, Darielle aduce cu ea spiritul femeii europene ce „`nt`lnise Africa [i de[ertul, dar f\r\ ambi]ia c\ le [i pricepuse“, iar arabul Mehria, greu de „priceput“, `n]elege [i mai pu]in din universul interior al celei ce-l face, ca `ntr-o hipnoz\, s\ doreasc\ a o p\stra.

Paralel cu i]ele acestei pove[ti, se dezvolt\ `n planul secundar o alta, reprezentat\ de cele c`teva mesaje off-line, ale prietenei r\mas\ prizonier\ `n lumea european\ a afacerilor, a messenger-ului, a singur\t\]ii. Efectul

de contrast este cel scontat: `ntre un univers plin de mister care o face pe protagonist\ s\ simt\ c\ „se odihnise pe din\untru“ [i o lume `n care instabilitatea devine rutin\, `n care via]a este fie amorf\, fie „o stra[nic\ [i necontrolat\ comedie de situa]ii absurde“. Str`ns legate de istoria central\, `nchegate prin trimiteri implicite, cele c`teva istorisiri roman]ate conexe (cea a lui Rhyme, a Sousse Annei, europene asimilate lumii arabe), reprezint\ fragmente de via]\, experien]e ale tr\itului, care l\rgesc c`mpul de observa]ie al protagonistei, rotunjind perspectiva deja foarte „feminin\“ a c\r]ii.

Trebuie de asemenea remarcate eforturile vizibile ale Danielei Zeca de a face c`t mai exotic universul pus `n pagin\, `n special prin asidue exerci]ii de stil, barochiz`nd un limbaj deja de o excesiv\ pre]iozitate. Substan]a narativ\ roman]ioas\ este contaminat\, astfel, de numeroase hipotipoze (care cer `ntr-adev\r un deosebit dar descriptiv), cu scopul de a crea expresii frumoase [i efecte c`t mai teatrale, „ca-ntr-un film“ (compara]ie folosit\ de dou\ ori). Nu arareori, pelicula las\ s\ se vad\ peisaje construite foarte st`ngaci. Astfel, ora[ul se z\re[te av`nd „cupole rotunde ca ni[te s`ni de fosfor bomba]i spre cer“, m\slinele s`nt „m\rgele negre“, „lacrimi de onix“ [i „boabe de chihlimbar“, de[ertul este „cernut din f\in\ de `ngeri“, Darielle prive[te cum „sapropie ploaia ca sf`rcul de gura unui sugar“, iar [irul exemplelor ar putea continua. Nevoia imperioas\ de a stiliza se concretizeaz\ `n aglomer\ri disonante de epitete [i `n compara]ii improprii uneori. Se adaug\ la acestea tu[e groase de culoare local\, prin utilizarea unui vast material lexical arab (tarha, mer-

guez, kefta, mirmiz, mergoum s`nt doar cateva exemple luate la `nt`mplare) [i prin pres\rarea dialogurilor cu expresii fran]uze[ti, acesta fiind idiomul de `nt`lnire al personajelor.

Istoria roman]at\ a unui safari se ofer\ cititorului – de[i e limpede c\ Daniela Zeca vizeaz\ `n primul r`nd un public feminin – ca av`nd impregnat\ `n ea toate datele lumii sensibile pe care o reprezint\ feminitatea. Din acest punct de vedere, intentio operis se suprapune aproape perfect cu intentio auctoris, rezult`nd o carte care `[i duce la bun sf`r[it propriul proiect.

februarie 2010

8

Cronici din tranzi]ie

TIMPUL

Literatura – de la centru la periferie ANDREEA GRINEA Inaugurate prin Antim, Logos [i personalitate (1971) [i Nara]iunea `n cronicile lui Grigore Ureche [i Miron Costin (1972), preocup\rile lui Eugen Negrici pentru textele preliterare [i nonliterare `n limba rom=n\ se rotunjesc `n trei c\r]i-eseu, grupate ulterior `n ciclul Expresivitatea involuntar\ (2000). Ultim\ parte a acestui trio – dup\ Expresivitatea involuntar\ (1977) [i Figura spiritului creator (1978) –, Imanen]a literaturii (1981) a fost readus\ sub tipar anul trecut [i publicat\ `n colec]ia „Critic\ & Istorie literar\“ a editurii Cartea Rom=neasc\.

Ca [i Iluziile literaturii rom=ne lansate `n 2007, Imanen]a literaturii, prin muta]iile pe care le propune, reprezint\ un exerci]iu ([i) terapeutic, al cronicarului literar saturat de „fabricarea unor false glorii scriitorice[ti“ printr-o receptare afectiv\, `ncurajat\ de poten]ialul subversiv al textelor comentate.

C\ut`nd s\ fug\, a[a cum m\rturise[te `n prefa]a volumului din 2000, de simulacrul de critic\ din arena public\, Eugen Negrici se `ndreapt\ c\tre periferiile literaturii, descoperind `n textele vechi oaze de expresivitate [i edificii arhitectonice dintre cele mai ingenioase, de un eclectism `nnobilat de patina timpului, `ns\ bine ferite de ochii trec\torilor `n c\utare de valori canonice.

Spre deosebire de studiile care o preced, `n Imanen]a literaturii s`nt supuse unei lecturi literaturizante nu doar scrierile st`ngace de `nceput – de[i volumul dedic\ o sec]iune genealogiei cronicilor istorice [i o alta lecturii psihanalitice a Divanului cantemirian.

Eugen Negrici aduce sub lup\ texte parabiblice („jitii“ [i c\r]i de prevestire), codice de legi, zapise, hrisoave, ipisoace, condici de visterie, descrip]ii [tiin]ifice, `nsemn\ri de grefieri, anun]uri publicitare, reportaje socialiste [i nu numai. Acest vast corpus de texte, de o plasticitate incontestabil\, reprezint\ materia sensibil\ a c\r]ii de fa]\, care `ncearc\ s\ recupereze pentru literatur\ opere cu destina]ii net diferite, ignor`nd mobilurile autorului [i „`nmul]ind“ miracolele textului.

Pozi]ia cercet\torului expresivit\]ii involuntare devine, dintru `nceput, cea a deschiz\torului de drum; de[i precursorii nu lipsesc, s`nt `nl\tura]i printr-o singur\ `ntors\tur\ de fraz\: „Premisa noastr\ este c\ perioade `ntregi nefertile sau neinteresante `n istoriile literaturii nu exist\ [i ceea ce a fost socotit ca atare reprezint\ ne[ansa respectivelor epoci, care au avut parte de comentatori st`ngaci sau limita]i de conven]ii“ (2000:7). Paradoxal, un astfel de comentator este, `n viziunea autorului, chiar G. C\linescu, socotit „minimalizator de geniu“ al scriitorilor de limb\ rom=n\ preliterari, de[i gestul recuperator al acestuia, legitimat de crearea unui canon na]ionalist, a avut o `nsemn\tate hot\r`toare pentru l\rgirea grani]elor literaturii autohtone, prin `nglobarea unor texte cu virtu]i exclusiv expresive.

E drept c\, dac\ G. C\linescu `i citea pe cronicarii moldoveni prin Creang\ [i Emi-

februarie 2010

nescu, Eugen Negrici ridic\ o baz\ metodologic\ mai pu]in [ubred\ pentru demersul s\u recuperator (care, de altfel, poate fi citit [i ca un experiment de pl\cere, f\r\ preten]ia de a demonstra nimic). Fructific`nd rela]iile propuse de {klovski – un teoretician destul de des vizitat, prin cit\ri directe sau implicite – `ntre „obiectul creat ca prozaic [i perceput ca poetic“ [i cel „creat ca poetic [i perceput ca prozaic“, Eugen Negrici aplic\ pe terenul scrierilor nonliterare concluzia poeticianului rus, conform c\ruia „artisticitatea unui obiect este rezultatul modului nostru de a-l percepe“ (Arta ca procedeu). Bahtin, Eco [i Genette, din care autorul citeaz\ `n func]ie de necesit\]i, s`nt chema]i s\ dea un plus de legitimitate muta]iei care survine `n actul recept\rii operelor nonliterare: „Orice text `[i va transforma f\r\ `ncetare propriile denota]ii `n conota]ii [i propriile lui semnifica]ii vor deveni semnifican]i ai altor semnifica]ii. [...] F\r\ `ndoial\, efortul cel mai mare (duc`nd la un fel de receptare de gradul II) `l va solicita textul nedestinat a fi literatur\“ (2000:19) – asupra c\ruia Negrici se apleac\ `n Imanen]a literaturii. Tot ceea ce se na[te `n afara inten]iilor explicite ale produc\torului textului [i ale cititorului pe care acesta `l viza, intr\, conchide profesorul bucure[tean, `n conceptul „expresivit\]ii involuntare“.

Trei fe]e ale literarit\]ii Dou\ s`nt, a[adar, sursele efectului artistic definit de Eugen Negrici drept „expresivitate involuntar\“. ~n primul r`nd, e vorba despre tensiunea, ap\rut\ `n actul recept\rii, `ntre „mesajul de atunci [i codul de referin]\ al interpretului de ast\zi“. ~ndep\rtarea `n timp a textului fa]\ de interpret `l elibereaz\ pe primul de ideologia [i func]iile sale originare, permi]`nd celui de-al doilea s\ fac\ abstrac]ie de ele [i s\ dispun\ de oper\ dup\ bunul s\u plac, fructific`nd-o exclusiv ca act de limbaj. O astfel de lectur\ tenden]ioas\, legitimat\ de structurali[ti [i precursorii lor, reprezint\ gestul extrem de libertate al interpretului fa]\ de textul pe care `l recreeaz\ din temelii: „cu c`t mai `ndep\rtat\ ca spirit e cultura destinatarului, [...], cu c`t mai `nfierb`ntat\ imagina]ia [i mai dispus la aventur\ spiritul care divagheaz\ `n fa]a stimulului devenit ambiguu, cu at`t reac]ia `n fa]a aces-

tuia din urm\ va fi mai fluid\ [...]“ (2009:11). ~n al doilea r`nd, artisticitatea textelor nonliterare e legat\ organic de recursul – inevitabil `n actul scrierii – la formele tradi]ionale ale expunerii (nara]iunea, dialogul, descrip]ia), care transform\ orice discurs `ntr-unul cu poten]ial literar. Experimentul de a atribui semnifica]ii artistice textelor scrise cu alt\ destina]ie nu reprezint\, desigur, o noutate `n istoria recept\rii. Nu altceva propunea Gérard Genette, de pild\, atunci c`nd distingea, `n afara poeticii normative, o „poetic\ a condi]ionalit\]ii“, care fixa regimul literar sau nonliterar al unui text `n func]ie de raportarea receptorului (sau a comunit\]ii interpretative) fa]\ de acesta. ~n aceast\ linie trebuie citite cele trei fe]e ale literarit\]ii (de[i Negrici prefer\ termenul „literatur\“) schi]ate de studiul `n discu]ie. „Literatura implicit\“, n\scut\ din apelul la formulele standard ale nara]iei, „literatura implicat\“, care rezid\ `n virtu]ile expresive [i literatura „imanent\“, ascuns\, paradoxal, `n discursul cel mai aseptic, cel [tiin]ific, demonstreaz\ c\ literaritatea este, `n cele din urm\, „o fatalitate a limbajului“.

Comedia literaturii Parcurgerea amplelor citate excerptate de Eugen Negrici din operele pe care le scruteaz\ pune `n mi[care mecanismul [klovskian al insolit\rii, cre`nd `ns\ [i derizorii efecte de umor involuntar, precum `n aceast\ mostr\ de stil [tiin]ific din anul 1832, preluat\ din Antropologhia primului doctor `n medicin\ al Transilvaniei, capitolul despre digestie: „~ntre toate mut\rile care le p\]esc m`nc\rile `n canalu nutre]ului, r`jnirea `nt`iul loc cuprinde. Prin aceasta se face ca m`nc\rile `nsu[irile sale ceale b\tr`ne s\ le ]`pe [i alte noi s\ `mbreace, cu care organismul se s\ poat\ mai u[or asem\na. Mare dar\ este vrednicia r`jnirii [...] ba fiind c\ organisa]ia [i purcederea vie]ii s`nt cu mare leg\tur\ la olalt\ unite, toate func]iile trupului mai mult sau mai pu]in de la condi]ia folcu]ului at`rn\“ (2009:203). Frapeaz\ dintru `nceput asem\narea de stil cu Istoria ieroglific\ a lui Dimitrie Cantemir, un argument `n plus c\ expresivitatea, chiar literaritatea unui text vechi s`nt efecte conjuncturale. De o poetic\ lapidaritate se dovedesc a fi anun]urile de

Claviatur\

mic\ publicitate, ale c\ror efecte, uneori surprinz\tor de reu[ite, s`nt tot involuntare, ca `n aceast\ [tire de v`nzare a unui imobil: „Garsonier\ Turturele, etaj 9, dou\ lifturi, achitat\“.

Poten]ialul expresiv al textelor nonliterare [i paraliterare comentate cu delicii de Eugen Negrici nu a r\mas neintuit de scriitorii `n[i[i. Un deschiz\tor de drum `n literatura rom=n\ este, desigur, Caragiale, pe care autorul `l [i invoc\, via Al. C\linescu. Mai pu]in cunoscut este un continuator „spiritual“ al maestrului telegramelor – prozatorul Alexandru Monciu-Sudinski, `n ale c\rui Caractere [i Biografii comune publicate la `nceputul anilor [aptezeci s`nt mimate reportaje reale cu oameni ai muncii, interven]iile auctoriale limit`ndu-se de multe ori doar la `ngro[area unor efecte ale limbii de lemn, expresiv\ [i ridicol\ prin ea `ns\[i. Fire[te, miza central\ a scrierilor lui Monciu-Sudinski are `n vedere crearea unor efecte subversive, dar pentru personajele sale expresivitatea involuntar\ e a doua natur\ a limbajului. Tot `n spirit caragialian procedeaz\ [i un poet „nou\zecist“ `n scrierile sale din Arta Popescu, recuper`nd pentru poezie `n special anun]ul de mic\ publicitate. ~n sf`r[it, un prozator precum Mircea C\rt\rescu speculeaz\ efectele lirice ale limbajului medical de strict\ specializare, viz`nd o obscurizare cu rezonan]e lirico a unor pasaje.

A[a cum observa recent un comentator al c\r]ii de fa]\, republicarea Imanen]ei literaturii poate fi `n]eleas\ ca un gest programatic, `n continuarea celui reprezentat de Iluziile literaturii rom=ne. Dac\ `n volumul din 2007 `ntreaga literatur\ canonic\, sau chiar `ntreaga literatur\ rom=n\, e adus\ de la centru spre periferie `mpreun\ cu scriitorii care o locuiesc, printr-o mi[care contestatoare, `n ciclul Expresivit\]ii involuntare, mi[carea fusese una invers\, de mutare a periferiei `nspre centru. Inversarea polilor literaturii autohtone e implicat\ de analiza contestatoare, adesea ludic sofistic\, practicat\ `n Iluzii...

Pe de alt\ parte, relectura Imanen]ei literaturii d\ seam\ o dat\ `n plus de unitatea scrisului lui Eugen Negrici pe parcursul a patru decenii. Folosind instrumentele din ciclul Expresivit\]ii involuntare – lectura `n r\sp\r, exerci]iile de psihanaliz\, tratarea ironic\, privirea concentrat\ pe detaliu, analiza speculativ\ etc. – Negrici a dat, `n controversatul volum de acum trei ani, o comedie a literaturii rom=ne. ~n aceast\ lumin\, Iluziile literaturii rom=ne nu mai apare ca un gest programatic, ci poate fi citit\ ca manifestarea necru]\toare a unei „fatalit\]i“ a limbajului critic, care se reproduce prin autopasti[\.

Portretul derizoriu al intelectualului autohton lipsit de „putirin]\“ este atemporal.

Descrierea `nv\]atului de la 1832 poate fi reg\sit\, `n acelea[i tu[e, [i `n paginile c\r]ii din 2007, f\r\ s\-i par\ autorului inadecvat\, de[i v`rsta cultural\ la care face referire e acum alta: „Astfel, s`ntem ispiti]i s\ ni-l imagin\m ca pe un `nv\]at revenit de la `nalte studii universitare, c\ruia i se `nt`mpl\ s\ piard\ sau i se confisc\, s\ zicem, la grani]\, tomurile scumpe, caietele de noti]e, plan[ele, bruioanele, carne]elele, schi]ele anatomice, [i care, precipitat de dorin]a nobil\, nu-i a[a, de a aduce degrab\ poporului lumina [tiin]ei, e silit, presat de timp cum e, s\ reconstituie din memorie ceea ce a acumulat cu trud\“(2009:201). www.timpul.ro

Lecturi blecheriene

9

TIMPUL

~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\ Structura romanului

DORIS MIRONESCU Aspectul de ansamblu al romanului ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\, privit f\r\ inten]ia de a reordona episoadele oferite de memoria capricioas\ a naratorului, este unul deconcertant. Cartea este compus\ dintr-o suit\ ampl\ de „`nt`mpl\ri“, unele de dimensiuni mari, altele relatate pe scurt, iar altele la care se face doar aluzie, parcurse de eroul mereu uimit de varietatea aspectelor neobi[nuite ale lumii `n care tr\ie[te [i mereu `ntristat de finitudinea concret\, frustrant\, a obiectelor `ntre care se mi[c\. Excluz`nd orice aranjament temporal [i narativ, consider`nd toate capitolele c\r]ii drept elemente ale unei singure desf\[ur\ri liniare de fapte, ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\ apare ca un roman „neterminat“, lipsit de structur\, realizat prin metoda premodern\ a adi]ion\rii de secven]e epice, care poate continua la nesf`r[it. Acela[i tip de roman este `ntruchipat [i de Procesul sau Castelul de Franz Kafka, scrieri pe care autorul lor le considera cu adev\rat ne`ncheiate, probabil din cauza deschiderii lor epice uria[e, imposibil de `nchis `ntr-o formul\ enume.

Toma Pavel consider\ c\ precursorii romanelor moderne „f\r\ subiect“ de genul celor ale lui Kafka [i Blecher s`nt Lazarillo de Tormes [i Moll Flanders, romanele picare[ti, cu o evident\ inflexiune metafizic\ `ns\: „Dup\ o expozi]iune care aminte[te de practica romanului din secolul al XIX-lea, operele lui Kafka se `ntorc, mult mai hot\r`t dec`t cele ale lui Joyce, Faulkner [i Musil, la practica premodern\ a `nl\n]uirii de episoade ce subliniaz\ f\r\ preget leg\turile de ordin general `ntre eu [i lume. [...] Ca `n vechile romane picare[ti, episoadele din Procesul [i din Castelul ar putea `n principiu prolifera `n mod nedefinit, rolul lor nefiind acela de a face personajele s\ progreseze c\tre deznod\m`nt (tragic `n Procesul, probabil fericit `n Castelul), ci s\ le reveleze prin `ndrept\ri succesive adev\rul raportului lor cu lumea“1. ~ns\ asem\narea ~nt`mpl\rilor `n irealitatea imediat\ cu scrierile kafkiene este limitat\ prin interven]ia, `n cazul scriitorului rom=n, a influen]ei (salvatoare) a modelului proustian. Acesta pune `n centrul nara]iunii subiective o problem\ de construc]ie epic\: cum poate cineva s\ `n]eleag\ structura trecutului, dac\ a l\sat mult `n urm\ acel trecut, uit`ndu-i semnifica]iile, pierz`nd sentimentul particip\rii organice la acea ordine a universului? Astfel, povestea antirealit\]ii se completeaz\ cu istoria eului [i cu glosele interpretative ale unui narator matur, c\ut`nd s\-[i apropie o epoc\, cea a copil\riei, de care se [tie iremediabil `ndep\rtat. Lectura calificat\ a lui Blecher trebuie s\ ]in\ seama de aceast\ complexitate real\ a romanului.

Cum se poate povesti trecutul?

Structura narativ\ a romanului const\ din `mbinarea `ntre un discurs teoretic [i analitic, apar]in`nd timpului prezent, contempla]iei dezabuzate a naratorului cufundat `n singur\tatea [i inutilitatea lumii, [i un alt discurs, narativ, referind de obicei asupra trecutului. Cewww.timpul.ro

le dou\ tipuri de discurs corespund celor dou\ euri presupuse de orice nara]iune subiectiv\2.

Exist\ mai `nt`i eul povestirii, cel scriptural, naratorul, [i apoi un eu povestit: eroul. Cei doi trebuie separa]i `n diferitele lor inciden]e pe parcursul scrierii, deoarece fiecare posed\ o alt\ cunoa[tere de sine, niciuna subsumabil\ celeilalte. Generic, naratorul subiectiv vorbe[te `n povestirea sa despre un eu care nu (mai) exist\. ~ntre cele dou\ ipostaze ale aceluia[i a intervenit timpul, pe care nara]iunea personal\ sper\ s\-l dep\[easc\, anul`nd ac]iunea sa dizolvant\, `n timp ce interven]iile insinuante ale fenomenelor de fals\ memorie [i ale uit\rii (semnalate `n c`teva locuri `n ~nt`mpl\ri `n irealitatea imediat\3) `nstr\ineaz\ [i mai mult chipul trecutului. Dar chiar [i atunci c`nd memoria pare s\ func]ioneze perfect, exist\ ceva din trecut ce apar]ine numai acestuia.

Dup\ o punere `n tem\ proustian\, dar care se `ndep\rteaz\ mult de imaginea eului din ~n c\utarea timpului pierdut, romanul blecherian se preg\te[te s\ `nceap\ povestirea trecutului, scopul oric\rui roman subiectiv. ~ns\ naratorul are aprehensiuni puternice fa]\ de ideea de biografie, ca [i fa]\ de cea de povestire, pe care o g\se[te irealizabil\ cu ajutorul cuvintelor („~ncerc s\ definesc exact crizele mele [i nu g\sesc dec`t imagini“). Pentru a evita capcana epicului, trecutul va fi chemat `n amintire doar secven]iat, „pe s\rite“, cu doar c`teva momente [i locuri privilegiate desprinse fulgurant din masa temporal\: „~n afar\ de aceste dou\ locuri blestemate restul ora[ului se pierdea `ntr-o past\ de uniform\ banalitate, cu case ce se puteau `nlocui unele cu altele, cu copaci exasperant de imobili, cu c`ini, maidane [i praf“. Cititorul nu va lua cuno[tin]\ de anii de ucenicie [i apoi, eventual, de anii de r\t\ciri ai unui personaj obi[nuit. Biografia sa se desf\[oar\ `n jurul unei nelini[ti esen]iale [i ]ine s\ ilustreze o idee. Trecutul ca atare nu intereseaz\. Conteaz\ ideea ce structureaz\ acel trecut [i doar aceast\ idee trebuie izolat\ dintr-un noian de amintiri care nu au toate aceea[i valoare.

A[a cum naratorul se cufund\, `n prezent, `n jocuri mentale care `l scot din cadrele „normalit\]ii“ percep]iei, copilul de odinioar\ traversa momente de o intensitate deosebit\, a[a-numitele „crize“ sau „transe“. ~ns\ experimentele identitare din prezent nu s`nt identice crizelor din copil\rie. Multe lucruri le despart. Revelator este faptul c\, `n crize, copilul cade pur [i simplu, ca `ntr-o capcan\ („adev\rate capcane invizibile“), `n vreme ce experimentele s`nt premeditate, acte de voin]\, tr\d`nd o aspira]ie perpetu\ [i nesatisf\cut\ la pierderea de sine: „Acum c`nd m-am reg\sit [i caut s\-mi exprim senza]ia, ea `mi apare cu totul impersonal\: o simpl\ exagerare a identit\]ii mele, crescut\ ca un cancer din propria-i substan]\. Un picior al meduzei care s-a `ntins peste m\sur\ [i a c\utat exasperat prin valuri p`n\ ce `ntr-un sf`r[it a revenit sub gelatina ventuzei“. Sfor]\rile de disjunc]ie a eului prezent, oric`t\ spaim\ ar provoca, nu s`nt dec`t ni[te jocuri melancolice ce `ncearc\ s\ reediteze senza]ia puternic\ din timpul crizelor de odinioar\. Prima pagin\ a ~nt`mpl\rilor `n irealitatea imediat\ semnaleaz\ `ndep\rtarea ireversibil\ de un trecut irecuperabil, recognoscibil doar prin „atmosfera neobi[nuit\ de inutilitate [i desuetudine“ care urmeaz\ ie[irii din trans\. Revizitarea lui este una nostalgic\, adic\ plin\ de sentimentul ireparabilului. Aceast\ con[tiin]\ acut\ a trecerii timpului justific\, poate, aversiunea naratorului fa]\ de mecanismele temporale ale nara]iunii.

Sentimentul trecerii timpului are func]ia unui arc ce sub`ntinde `ntreg romanul, el ma-

nifest`ndu-se discursiv cu pregnan]\ `n primul capitol [i `n ultimul. ~ntre aceste dou\ capete de pod se `ntinde o nara]iune a trecutului, fragmentat\ de dese reveniri `n prezent.

Trecutul se poveste[te, cum am spus, `ntr-o ordine capricioas\, dar nu pentru c\ este subiectiv\, ci pentru c\ pare a urm\ri un proiect mai `ndr\zne] dec`t simpla recuperare a timpului scurs. ~n schimb, revenirile `n prezent reprezint\ tot at`tea „ie[iri din poveste“, sub forma discursului analitic, non-narativ.

Nara]iunea `n analeps\ Trei analepse majore, de dimensiuni ample, cuprinz`nd cel pu]in un capitol, au loc `n cursul romanului, `ntr-o ordine anticronologic\: mai `nt`i evocarea aventurii erotice cu Clara `n pr\v\lia de ma[ini de cusut; apoi „prima amintire din copil\rie“, tot de natur\ sexual\, cuprinz`nd [i descoperirea tulburat\ a jocurilor erotice cu ajutorul mai ini]iatului Walter; `n fine, a treia analeps\ este cea mai ampl\ [i mai insesizabil\, cuprinz`nd, cu intermiten]e, povestea casei Weber, a c\s\toriei lui Paul cu Edda, a `ndr\gostirii naratoruluiadolescent de t`n\ra femeie [i a mor]ii [i `nmorm`nt\rii acesteia `ntr-un cadru exemplar pentru viziunile ap\s\toare ale adolescentului. De[i conectate tematic `n mod evident (chiar [i la nivelul de suprafa]\: toate s`nt ni[te secven]e ale cunoa[terii erotice), cele trei mari nara]iuni ale romanului s`nt separate prin spa]ii ample, care `mpiedic\ `nsumarea narativ\ a experien]ei. ~ntre ele se g\sesc vaste enclave non-narative, episoade de oarecare `ntindere care `ntrerup cursul unei povestiri f\r\ a se men]ine `n acea[i zon\ de interes epic. De exemplu, povestea t`njirilor adolescentine ale eroului `n preajma Eddei Weber este `ntrerupt\, iar unitatea ei epic\ pus\ sub semnul `ntreb\rii de un episod reflexiv, analitic, `n care se vorbe[te pe larg despre obiectele realizate `n lemn `ntr-un atelier de sculptur\ artizanal\ din mahala, `n capitolul zece. Nara]iunea subiectiv\ ce prinsese a se desena, `n cadrul c\reia erau relatate (de fapt, mai mult sugerate) suferin]ele din dragoste ale unui adolescent amorezat platonic de o femeie mai `n v`rst\ dec`t el, este sabotat\ de un capitol v\dit anticronologic, desprins din timpul micronara]iunii respective [i `nscris `n zona atemporal\ a exegezei realului.

Primele dou\ analepse, cea desf\[urat\ `n jurul personajului Clara [i cea a lui Walter, s`nt mai compacte [i au fucn]ia de a am`na declan[area unei povestiri mai substan]iale.

Ca digresiuni, ele distrag cititorul de la posibilitatea lecturii romane[ti, re]in`ndu-i aten]ia prin teoretiz\ri `nc\p\]`nate ale „nostalgiei esen]iale a inutilit\]ii lumii“ [i prin modalit\]i inedite de manifestare a ceea ce va fi numit `n cur`nd „irealitate imediat\“. ~n fine, discontinuitatea celor trei evoc\ri mai ample este subliniat\ [i de alte c`teva incursiuni `n memorie de mic\ `ntindere, anecdotice, adesea survenite `n miezul unor compara]ii cu func]ie de ilustrare.

Numeroase evenimente ale existen]ei copilului, ne`nf\]i[ate scenic (realizate prin telling, [i nu prin showing4), s`nt men]ionate doar fugitiv, reu[ind astfel s\ dimensioneze biografia sa cu laturi necunoscute, deliberat l\sate `n umbr\. Aceste men]iuni episodice joac\ rolul personajelor despre care se vorbe[te `n piesele lui Caragiale, f\r\ a fi chemate `ns\ `n scen\: ele servesc la sporirea dimensiunilor universului piesei, impun`nd impresia unei desf\[ur\ri virtual infinite a acestuia, p`n\ la suprapunerea perfect\ peste lumea noastr\, a spectatorilor. ~n romanul

blecherian, aceste evenimente s`nt: experien]ele de la [coal\, `n laboratorul de chimie, `n care un lichid ro[u era colorat `ntr-un verde perfect; momentul c`nd, la gr\din\, un covrigar i-a ar\tat micului erou o carte po[tal\ pornografic\; nop]ile petrecute `n lecturi din Jules Verne sau clipele `n care, la b`lci, eroul realiza scurte experimente sonore: „Totul `mi ap\rea `n secunda aceea haotic, a[a cum, c`nd ascult`nd o fanfar\ [i, astup`ndu-mi urechile, dezlipeam degetele o clip\, toat\ muzica `mi p\rea `n acea clip\ zgomot pur“. Ultimul exemplu ne ajut\ [i la `n]elegerea complexit\]ii veritabile, deloc limitat\ la o simpl\ indica]ie temporal\, a acestor inciden]e. Ele nu s`nt doar episoade nedesf\[urate ale nara]iunii, momente ale trecutului excluse din relatarea analitic\ a naratorului matur. Unele dintre ele semnaleaz\ metaforic sensul experien]elor care le cheam\ `n amintire. Eroul `[i astup\ urechile [i ob]ine „zgomot pur“ prin perceperea brusc\ [i simultan\ a „simfoniei b`lciului“ dup\ un moment de lini[te. El observ\ astfel discontinuitatea realului, haosul lumii pe care oricine `l poate observa dac\ `[i astup\ urechile pentru c`teva clipe, dar [i u[urin]a de a se abstrage din lume [i de a face universul incomprehensibil. Iat\ c\ o referin]\ biografic\ incidental\, folosit\ doar pentru o compara]ie, poate reprezenta o puternic\ metafor\ a absurdului existen]ei, constatat dureros [i f\r\ `ncetare de c\tre peregrinul metafizic din ~nt`mpl\ri.

Universul fantastic Dac\ dimensiunea temporal\ a romanului se `mbog\]e[te mult prin aportul aluziilor la ni[te evenimente neprecizate din trecut (mici analepse fulgurante), spa]iul romanului este l\rgit imens de un nou univers ad\ugat realului, care `l deschide `n nenum\rate direc]ii simultan. Distan]ele „invizibile, populate de mon[tri [i de timidit\]i – de proiecte fantastice [i de gesturi neb\nuite“, aflate `n spa]iul gol dintre doi oameni care nu-[i vorbesc, s`nt o extensiune a lumii vizibile, ad\ug`nd universului romanesc noi compartimente. ~n acela[i timp, spa]iile universului concret cap\t\ dimensiuni noi prin intermediul atitudinii fantastice a naratorului. Astfel, de exemplu, un loc oarecare al ora[ului de provincie prin care perambuleaz\ confuz eroul ~nt`mpl\rilor este varieteul, spa]iu binecunoscut, care nu poate s\ rezerve surprize. Cu toate acestea, privit cu uimirea [i cu a[teptarea supranaturalului care definesc proza fantastic\, acesta se `mbog\]e[te cu noi conota]ii. Varieteul devine un spa]iu secret, predestinat, asemenea casei „}ig\ncilor“ din nuvela fantastic\ a lui Mircea Eliade: „locurile aventurilor mele erau fixate dinainte [i [...] eram sortit s\ cad `n ele ca `n ni[te curse bine `ntinse“. Iar cu[ca sufleurului de sub scen\ are un corespondent precis, de basm: „Eram departe de lume, departe de str\zile calde [i exasperante, `ntr-o celul\ r\coroas\ [i secret\, `n fundul p\m`ntului“. Spa]iul din subsolul scenei r\spunde din ora[ul banal de provincie `n str\fundurile p\m`ntului – o dovad\ de fantastic\ expansiune a universului romanului mult dincolo de limitele impuse de desf\[urarea propriu-zis\ a ac]iunii.

1 Thomas Pavel, La pensée du roman, Paris, Gallimard, 2003, p. 389.

2 Jean Rousset, Narcisse romancier. Essai sur la première personne dans le roman, Paris, José Corti, 1973, p. 22.

3 O fals\ amintire este consemnat\ `n capitolul penultim, al mor]ii Eddei: „Poate c\ [i acest lucru l-am imaginat mai t`rziu; `n tot ce prive[te Edda, nu deslu[esc nimic din ceea ce pot fi eu `nsumi cu adev\rat [i ceea ce a fost ea“.

4 Wayne C. Booth, Retorica romanului, trad. {tefan Stoenescu, Bucure[ti, Univers, 1976, p. 199.

februarie 2010

10

TIMPUL

Teatru

Te-a p\r\sit, nu-i a[a?

LUCIAN PARFENE I. Personaje: X, Y. X: Salut!

Y: Salut!

X: Cine e[ti?

Y: Ha....

X: Vad c\ por]i p\l\rie.

Y: Da. X: E demodat.

Y: {tiu. Ne cunoa[tem?

X: Doar din auzite.

Y: Aha. {i ce cau]i aici?

X: Am venit s\ te v\d, nu m\ mul]umisem doar cu auzul.

Y: Lucrezi la securitate?

X: Nu. Y: Atunci e[ti de la electricitate?

X: Se poate.

Y: Ascult\ pu]in... Pe st`lpul asta eu m-am urcat primul X: Ba eu.

Y: Nu, nu... mi-a[ fi dat seama mai de mult.

Era noapte c`nd te-ai suit aici?

X: Da!?

Y: P\i vezi? Eu m-am coco]at pe lumin\.

X: Bine, bine... dar...

Y: Dar ce? Ai venit s\ te sinucizi. Vrei s\ ceri ceva de la prim\rie?

X: Nu. Y: Atunci?

X: Atunci ce?

Y: {tii ceva, mai bine coboar\ [i alege alt s`lp.

Uite, e unul la o sut\ de metri mai la dreapta.

X: Nu mi se pare o idee bun\. E cam riscant.

Y: Ai un telefon mobil?

X: Da. Y: Sun\ pompierii. Ei o s\ te coboare.

X: {i tu ce ai de g`nd?

Y: Eu o s\ r\m`n aici, `mi place aici.

X: {tii ce?... devii enervant.

Y: Ba tu e[ti enervant, sinuciga[ule. E[ti un sinuciga[, nu-i a[a?

X: Ha... Eu, sinuciga[?... No... gre[it, domnule... Poate tu e[ti \la...

Y: Tu vrei ceva de la prim\rie. Eu nu vreau nimic... Te-a p\r\sit, a[a e?

X: Nu s`nt `nsurat.

Y: A[a deci? Parc\ asta conteaz\? Te-a p\r\sit, nu-i a[a?

X: Nu m-a p\r\sit nimeni. M-au fug\rit ni[te c`ini [i m-am urcat aici.

Y: Pe naiba...

X: Poate s`nt alpinist, c\]\r\tor [i acum m\ antrenez.

Y: Imposibil, stai de dou\ ore aici. Ai [i pl`ns.

Hai, spune sincer. Vrei s\ te arunci de aici? Te-a p\r\sit, te-a dat afar\ din cas\?

X: E[ti un dobitoc. Refuz s\ mai vorbesc cu tine.

Y: Atunci coboar\. Eu am fost primul, e st`lpul meu. S`nt st\p`nul acestui st`lp. Nu vezi?

Eu s`nt mai sus dec`t tine a[a c\ eu am fost primul. Ce, nu e logic? Hai, de ce taci? Ai s\ pl`ngi iar? Te-a p\r\sit, nu-i a[a? Mda... S\ [tii c\ nu merit\. A mea era blond\ [i habar nu avea s\ g\teasc\. {i pe l`ng\ toate astea, `ncepuse s\ `i tremure buza de sus. ~]i imaginezi?

X: ~i tremura buza de sus?

Y: Mda... Buza de sus. Da, uite a[a `i f\cea. (mi[c\ din buze zgomotos) X: Pai [i pentru at`ta lucru...

Y: Pentru at`ta lucru ce?

X: P\i, nu te vezi? Stai de diminea]\ aici.

Pentru buza ei de sus?

Y: Nu, mai avea o falang\ `n plus la m`na st`ng\. De c`te ori o ]ineam de m`n\ aveam tendin]a s\ m\ joc cu ea. Era interesant, s\ [tii. Un

februarie 2010

os mai mare, de altfel foarte rotunjit [i alunecos, o ciud\]enie.

X: Eu nu am cunoscut nici o femeie cu o falang\ `n plus.

Y: Nici n-ai s\ cuno[ti. Astea s`nt unicat.

X: Mda... E[ti un om norocos, s\ [tii.

Y: {tiu.

X: {i totu[i, ce cau]i aici?

Y: Eu locuiesc aici. {i tu e[ti un intrus, un individ care mi-a violat domiciliul.

X: A[a c\...

Y: A[a c\... ar fi bine s\ te g`nde[ti c\ e[ti pe proprietatea altuia [i c\... e[ti pasibil de... (num\r\ pe degete) tulburarea lini[tii publice, intrare prin efrac]ie, sperjur, a...

X: E[ti nebun. Te pomene[ti c\ stau de vorb\ cu vreun sf`nt. Vreun st`lpnic.

Y: ~ntocmai. Un sf`nt de ocazie. Apropo, colega... nu ai ceva de m`ncare? Mi s-a f\cut foame.

X: Poftim. (se caut\ `n buzunar, `i `ntinde o pung\ cu alune) Mi-au r\mas de ieri.

Y: Ai fost la vreo petrecere?

X: Nu, la o lansare de carte.

Y: Aaa... Domnul e scriitor. Atunci e clar... te-a p\r\sit. Da, da... acum se leag\ totul.

X: Nu m-a p\r\sit! Nici m\car nu e din ora[...

Y: Vezi... vezi... eu ce spuneam, vezi c\ e[ti un mincinos... un la[, neserios...

X: Ai grij\ cum vorbe[ti, domnule... [i nu s`nt scriitor... Da?...

Y: Mda... fie, cum vrei‌ Acu[i se lumineaz\, e aproape diminea]\, uite, au `nceput s\ circule ma[inile.

X: Deja?

Y: Mda... se duce lumea la serviciu. Pe aci trec mul]i naveti[ti, se duc la gar\. Se scoal\ cu noaptea-n cap. S`nt o specie aparte de c\l\tori, vorbesc foarte pu]in [i nu prea beau ap\. Ciuda]i... {tii ce?... d\-mi telefonul t\u, vreau s\ sun pe cineva.

X: A, da... poftim...

Y: Da, cum se deblocheaz\?

X: Ape[i lung pe diez.

Y: Diez... a, gata. (formeaz\) X: S\ nu vorbe[ti mult, nu prea mai am credit.

Y: Sst... Alo! Alo! Bun\, drag\. Ce s\ fac, bine. S`nt `n tren, vin spre voi, da... probabil pe la opt jumate ajung. Nu, nu, am pierdut acceleratul, a[a c\ vin cu personalul. Bine, bine. Te sun de pe telefonul unui prieten. Bine, pa. Totul e ok. Nu am nimic... Nu... M\ simt foarte bine... (`i `ntinde telefonul) Gata.

X: Te duci acas\?

Y: Nu. La amant\.

X: La amant\!?

Y: Aha...

X: Parc\ spuneai c\ locuie[ti aici...

Y: Da, ce ]i se pare a[a de anormal?

X: Nimic. M\ g`ndeam... c\ vrei s\ o chemi la tine acas\...

Y: Nu. Aici nu aduc niciodat\ femei. E regul\.

X: Aha...

Y: Te `n]eleg. C`nd te p\r\se[te cineva e `ngrozitor. Mintea o ia razna...

X: Dar nu m-a p\r\sit nimeni!

Y: Ei, vezi cum te dai de gol. S\ [tii c\ nu merit\, z\u nu merit\... Da ce fac aici cu dumneata, hai... hai, hai coboar\... Fii un om `n]eleg\tor, mergi frumu[el acas\ [i te culc\... eu unul mai am de a[teptat.

X: A[tep]i pe cineva?

Y: Mda... P`n\ nu se `ntoarce motanul nu pot s\ cobor de aici. Am un motan. O frumuse]e...

L-am g\sit `ntr-o diminea]\, slab, jig\rit, mieuna la baza st`lpului. De atunci locuim `mpreun\.

X: Aha... O frumuse]e... Motan... `n]eleg...

Y: Acum e `n sezonul de `mperechere, [tii [i dumneata... Venise `ntr-o zi cu o pisicu]\... o frumuse]e, alb\ cu pete negre. {tii ce bine le st\teau `mpreun\? Vad c\ tremuri, ]i-e frig.

X: Un pic.

Y: P\i nu ]i-am spus s\ cobori. Treaba dumitale... a[a e la `n\l]ime. Prima dat\ c`nd m-am mutat aici am r\cit. Cu timpul te obi[nuie[ti.

X: Da... desigur...

Y: Era frumoas\? Avea gene lungi? Hai, m\i... ca `ntre b\rba]i, ce naiba... Hai c\ te las s\ mai stai...

X: Era... Era... Era... o... Era prim\var\...

Y: Mda... mereu p\]im lucruri din astea prim\vara.

X: {i... {i... c`nd am cunoscut-o avea... avea...

Y: Avea nevoie de cineva... {tii cum se `nt`mpl\...

X: Era lumina ochilor mei. (pl`nge) Y: Ei, hai... ce faci? Las\... las\, fii b\rbat ce naiba... {i? A murit? Ai ucis-o?

X: A, nu! Doamne fere[te... E vie [i acum. E din Sibiu.

Y: A... acum `n]eleg... Sibiu... E departe, s\ [tii... Hai, mai spune-mi despre ea... De ce te-a p\r\sit?

X: Ea nu m\ mai iubea... s-a `ndr\gostit de altcineva...

Y: Altcineva. Normal, clasic...

X: De un [arpe!

Y: De un ce? De un [arpe...!?

X: Da, domnule, de un [arpe constrictor. Un monstru... un avocat, cu [anse mari s\ ajung\ judec\tor, poate procuror, cine [tie...

Y: Devine interesant... {i?

X: {i de c`nd [arpele a `nceput s\ dea t`rcoale casei... Nu ne-am mai `n]eles deloc. A[a c\ cineva trebuia s\ se urce pe st`lp, nu?

Y: M\i s\ fie... {arpe spui!? Constrictor...

Uau! ~ntocmai... Cu metabolismul lent... lent, dar sigur... Pai \sta e subiect de roman, domnule... Femeia [i [arpele constrictor... Din Sibiu, spui?

X: Din Sibiu.

Y: Extraordinar, constrictor...

X: Da, constrictor! Cu s`nge rece. Un uciga[...

Y: V-a]i certat de la un [arpe... Ha... S\ [tii c\ mie `mi plac [erpii, s`nt utili, m\n`nc\ roz\toare [i nu prea fac mizerie, s`nt silen]o[i... animale fantastice... {i tu, gata, m\ sinucid...

Jap, jap... ai n\v\lit peste mine aici... Ce dram\, extraordinar... ~]i dai seama, dac\ nu era [arpele \la, constrictorul \la cu s`nge rece, nu ne-am fi cunoscut niciodat\.

X: A[a e... Nu e nici o fericire.

Y: Da, ai dreptate... nici o fericire... Deci? Ce faci, cobori sau mai st\m de vorb\? Eu a[ prefera s\ mai stai. ~ncepi s\-mi fii simpatic.

X: Eu, simpatic... Of... Ascult\, da tu, tu de ce e[ti aici? {i tu vrei s\ te sinucizi, nu? Nu!?

Y: }i-am mai spus, eu... locuiesc... aici...

X: Pe naiba... S`ntem doi sinuciga[i pe acela[i st`lp, nu?! Nu? Spune c\ nu-i a[a...

Y: Nu. X: Bine, bine... ]ine-o pe a ta.

Y: {i c`nd ai de g`nd s\ te arunci? Vrei s\ o faci pe lumin\. C`nd se str`ng autorit\]ile.

Poate vine [i televiziunea... Ce zici... O s\ ajung vedet\...

X: Adic\ cum, dumneata, vedet\!? Eu o s\ fiu vedet\.

Y: P\i, ai s\ te arunci de la mine din cas\ nu?

X: E[ti nebun...

Y: (ridic\ tonul) Nu s`nt deloc nebun... S`nt un om ca [i tine... A[tept zorii ca s\ m\ duc la amant\.

X: Mda... Te-am auzit. Ai mai spus asta...

Y: Tu nu ai vreo amant\? Doar tipa aia din Sibiu?

X: Eu nu am avut niciodat\ amant\. Am fost mereu singur p`n\ acum.

Y: E[ti la prima dragoste, a[a e?

X: Cam a[a ceva.

Y: Atunci se explic\ tot. Da, tot. E[ti un mare prost.

X: {tiu.

Y: S\ [tii c\ nu m\ deranjeaza deloc dac\ ai s\ te arunci. N-am v\zut p`n\ acum pe nimeni c\z`nd de la `n\l]ime. O s\ fie interesant. M\ g`ndesc numai c\ o s\ faci pu]in\ mizerie. O s\-]i sar\ creierii de asfalt, o s\-]i explodeze burta... beah... ma]ele pe-afar\...

X: Devii scabros... Ascult\, dumneata chiar vrei s\ m\ sinucid?

Y: De ce nu? }i-am mai spus c\ nu am v\zut pe nimeni f\c`nd asta. Plus c\ o s\ ajung vedet\.

Interviuri, chestii... Poate o s\ ajung s\ o cunosc [i pe fata aia din Sibiu... a... ce zici?... `mi dai num\rul ei de telefon?... poate o s\ o sun dup\... o s\ ies cu ea la o cofet\rie...

X: Hei... Hei... Gata... S\ [tii c\ e[ti cam nesim]it. Am s\ cobor dac\ mai vorbe[ti a[a.

Y: Pai coboar\... ce? Eu nu te las?

X: Apropo, c`t e ceasul?

Y: Dup\ lumina de afar\ s\ tot fie vreo [ase jumate... Mai mult nu...

X: E[ti sigur?

Y: Aha... Vrei s\ [tii la ce or\ s\ te arunci?

X: Nu, a `nceput s\ m\ cam doar\ spatele...

Y: {i pe mine...

X: E curios c\ nu ne-a z\rit nimeni p`n\ acum. Au trecut c`]iva.

Y: Eu s`nt invizibil. Pe mine nu au cum s\ m\ vad\.

X: E[ti invizibil?

Y: Aha... De vreo doi ani... De c`nd locuiesc aici am devenit invizibil. Probabil de la liniile de `nalt\ tensiune, efectul electromagnetic... naiba [tie...

X: Te cred, s\ [tii. {i mie mi-ar pl\cea s\ fiu invizibil.

Y: Nu e mare chestie. E chiar obositor. Nu prea ai cu cine s\ stai de vorb\. Te plictise[ti repede.

X: Aha...

Y: Mda... Lumea e rea cu cei invizibili. Nu-i respect\ mai deloc. Un fel de rasism...

X: E frig tare...

Y: Aha... E toamn\ doar... E sezonul sinuciga[ilor. Toamna s`nt mul]i... Foarte mul]i... Nu numai la noi, `n toat\ lumea se `nt`mpl\ asta. E ceva cu aerul... Poate de la mirosul frunzelor uscate, poate de la alge... se `ntunec\ [i mai devreme, e mai pu]in oxigen `n atmosfer\, creierul nu judec\ bine... de...

X: Oare...?

Y: S`nt sigur... Apropo, ai fost vreodat\ la vr\jitoare?

X: Nu. Y: Eu am fost. Acum c`]iva ani am avut o problem\... Vroiam s\ m\ arunc `n fa]a trenului.

De, necazuri... {i n-am avut curaj... Am stat cu ochii `nchi[i pe linie p`n\ c`nd mecanicul a claxonat. M-am speriat a[a de tare de ]ignalul ala `nc`t am s\rit imediat de pe [ine. Poate dac\ nu claxona... cine [tie...

X: {tii c\ [i eu am avut de g`nd s\ fac chestia asta?

Y: Cu pastile ai `ncercat?

X: ~ncercat... la 18 ani. N-a mers...

Y: Da, [tiu cum e. N-am avut niciodat\ `ncredere `n doctori. Ni[te m\celari. Sst... taci oleac\...

X: Ce e?

Y: Parc\ se aude un mieunat...

X: Vine motanul?

Y: Sst... nu e el... Al meu miaun\ mai gros, un pic nazal... Asta e probabil o pisic\. S`nt al naibii de geloase m`]ele astea, he he... O fi p\r\sit-o [i acum e disperat\ potaia. Da, nu `[i face el probleme... Nu... E un motan pe cinste, s\ [tii... motanii s`nt ni[te creaturi care [i-au dep\[it de mult condi]ia... S`nt Don Juanii regnului animal... Am studiat chestia asta... Se lumineaz\...

X: A[a o fi... da, se lumineaz\...

Y: Ce facem... cobor`m sau nu?

X: Eu zic s\ mai st\m.

Y: Ar cam fi vremea s\ plec, trebuie s\ ajung la amant\, ]i-am mai spus.

X: Mda... p\i atunci eu ce s\ fac... [i motanul... nu a venit `nc\.

Y: (coboar\) Ce vrei... A[a s`nt motanii... da, vine el, vineee... Tu dac\ vrei mai stai, numai s\ nu faci mizerie... ~mi place s\ am casa curat\.

X: O s\ ne mai vedem?

Y: Cu siguran]\... {i s\ [tii c\... mi-a f\cut pl\cere s\ stam de vorb\.

X: {i mie...

Y: A... {i `nc\ ceva... Curaj, domnul meu, curaj... Nu v\ lua]i dup\ ce spune lumea... ave]i `ncredere `n eul dumneavoastr\... La revedere...

X: La revedere...

(Se lumineaz\. ~n cadru apar trec\torii. Pe asfalt se vede desenat cu cret\ conturul unui om. Y coboar\ [i se `ntinde `n forma desenat\.

Zgomotul ora[ului se amplific\, nimeni nu `l observ\. Se aude [uieratul unui tren. Trec\tori invizibil trec pe l`ng\ el. X, r\mas sus, `[i aprinde o ]igar\ [i contempl\ ora[ul.

X: Te-a p\r\sit, nu-i a[a? Nu exist\ nici o [arpe, nici un constrictor, nimeni, nimeni... nimeni.

(Cortina cade, luminile se sting, zgomotele `nceteaz\, autorul nu mai are nimic de spus.) www.timpul.ro

Fragmentarium japonez

11

TIMPUL

G`nduri despre „locuri“ [i „v`nt“ Numit adeseori de pres\ „un vizionar“, Tetsuya Kaida este general manager al Departamentului de crea]ie a valorilor corporate din Toyota Motor Corporation, Japonia. ~ncep`nd din 2005, Kaida a ini]iat o campanie de prezentare a unui nou set de valori corporatiste pentru Toyota, valori bazate pe un concept generic numit „originalitate japonez\“. Kaida a conferen]iat pe aceast\ tem\ `n mai mult de 25 de universit\]i din lume, `n companii [i institute de cercetare, adun`nd reac]ii [i opinii `ntr-un continuu efort de a dezvolta, rafina [i globaliza conceptul pe care `l propune. ~n Rom=nia, Kaida a sus]inut p`n\ acum dou\ conferin]e pe aceast\ tem\, la Academia de Studii Economice [i la Universitatea Rom=no-American\ [i a organizat un workshop cu studen]ii celei din urm\. Cu sprijinul Universit\]ii Rom=no-Americane [i al Toyota Motor Corporation, va lansa `n 2010, creative library BUCHAREST, un spa]iu de studiu al acestui concept.

Activitatea lui Kaida `n Rom=nia va continua cu conferin]e la Universitatea Babe[Bolyai din Cluj [i `n alte ora[e, precum [i cu workshop-uri cu studen]ii rom=ni. ~ncep`nd din acest num\r, revista Timpul v\ propune o serie de articole despre conceptul de „originalitate japonez\“, a[a cum este el v\zut de Tetsuya Kaida.

TETSUYA KAIDA

La `nceputul unei noi decade (Introducere) E 3 ianuarie 2010.

Am fost plecat din ]ar\ mai bine de 10 zile [i nu m-am putut bucura de Cr\ciun [i de ajunul Anului Nou `n Japonia. Nu am fost nici la templu la cump\na dintre ani, dup\ cum cere tradi]ia.

Cu ochii la alte culturi, n-am participat la evenimentele semnificative ale acestui sezon at`t de „japonez“. {i uite-a[a, `nv\luit de v`nturile de iarn\ ale c`mpiei vestice a v\ii Mikawa, nu [tiu din ce pricin\, acest an nou m-a inspirat s\ scriu o „carte“. Nu s`nt `ns\ nici scriitor [i nici vreun specialist obi[nuit s\ scrie tot timpul. S`nt un simplu amploaiat al unei mari corpora]ii [i fac, zi de zi, aceea[i munc\ de salariat. {i cum scriu „simplu“ `mi aduc aminte de vorbele unei cuno[tin]e care-mi spunea deun\zi c\ eu nu s`nt „un simplu“ nimic.

Cu toate astea, s`nt c`t se poate de cinstit atunci c`nd spun c\ nu s`nt dec`t o persoan\ „simpl\“.

participat la `nt`lniri de neuitat, am avut realiz\ri semnificative [i, `n dorin]a de a crea noi valori pentru o lume viitoare, am ini]iat c\ut\ri, am trecut prin `ncerc\ri [i erori.

Am colaborat [i am lucrat `mpreun\ cu oameni de film, din anime, muzic\, arhitectur\, design, cu buc\tari renumi]i, oameni din mod\, profesori universitari, oameni din industria de entertainment, `nv\]`nd de la ei lucruri noi. Am petrecut mai multe luni `n compania elevilor de [coal\ primar\ din diverse ora[e, `ncerc`nd `mpreun\ s\ ne imagin\m ma[ina viitorului, `n timp ce al]i elevi, mai mari de data aceasta, m-au ajutat s\ `n]eleg cum `[i tr\iesc ei `n via]a de zi cu zi.

Am interac]ionat de nenum\rate ori cu LGBT (Lesbian Gay Bisexual Transsexual) membri ai a[a-numitei clase creative [i am petrecut multe ore disec`nd concepte precum „mottai nai“ (Ce p\cat! Ce risip\!) sau „choudo ii“ (numai bine), uit`ndu-ne la clipurile video pe care le creasem pentru a exprima viziunea acelor cinci izvoare. Nu de pu]ine ori, discu]iile s-au `ncheiat `n hohote de r`s. {i poate c\ m\ dep\rtez pu]in aici de subiect, dar discu]iile despre aceste clipuri video au fost uneori at`t de aprinse `nc`t cele dou\ ore programate ini]ial s-au f\cut, trei, apoi patru [i nici atunci nimeni nu p\rea dispus s\ plece acas\.

~n ultimii 10 ani am tot fost plecat `n str\in\tate.

Totul a `nceput cu o c\utare, cu dorin]a dea g\si r\spunsurile la `ntreb\ri precum „Ce e Japonia?“ „Unde se afl\, ce este, cum este ceva anume, japonez?“ Pentru unul ca mine, un pe[te care `noat\ `n oceanul care se cheam\ Japonia, r\spunsul la `ntrebarea „Ei, cum `]i place `n apa asta?“ e c`t se poate de greu de exprimat.

Timp de doi ani de zile, m-am `nt`lnit [i-am interac]ionat cu oameni din varii ora[e, am dat interviuri [i-am participat la discu]ii [i mese rotunde, ajung`nd astfel s\ fiu `n stare s\ disting diferen]ele dintre cei obi[nui]i, ca mine, cu apa, [i ceilal]i.

{i, `n urma acestor nenum\rate `nt`lniri care m-au transformat profund, s-au n\scut, acum trei ani, cele cinci direc]ii-concept: So (Simplu), Sei (Calm), Dou (~n mi[care), Ten (Schimb\tor) [i Wa (Armonios).

Simplu reprezint\ reducerea cu o c`time a modului nostru de via]\.

Calm este simbolul unei vie]i tr\ite cu sufletul curat [i s\n\tos. ~n mi[care reprezint\ posibilitatea de a ne reg\si unul pe cel\lalt ca fiin]e umane.

Schimb\tor este dragostea pentru ceea ce se schimb\, pentru transformarea constant\. ~n fine, Armonios reprezint\ dragostea familial\.

Izvoarele s`nt sursa originar\ a celor cinci direc]ii-concept, ]elul pe care l-am adoptat `n construirea unei lumi a viitorului.

Am publicat mai apoi o bro[uric\, pe care am intitulat-o Originalitatea japonez\ sublimat\ `n valori globale.

Acolo am definit cele cinci izvoare: „Armonia spa]iului“, „Metamorfoza dincolo de cele cinci sim]uri“, „M\iestria simplit\]ii [i `nfrumuse]\rii“, „Dualitatea magic\“ [i „Spiritul estetic ludic“. (Mi-e greu s\-mi dau seama c`t de traductibile `n alte limbi vor fi fiind aceste concepte).

Privind `n urm\, resimt acel titlu ca pe o povar\ pe umeri [i nu m\ pot st\p`ni s\ nu z`mbesc amar.

Au urmat al]i ani `n care, pornind din portul unde se adunau aceste cinci izvoare, am

Dar toate acestea nu s`nt altceva dec`t munca mea, ceea ce fac la serviciu, iar subiectul acestei c\r]i a[ prefera s\ fie toate acele idei interesante [i practice, toate acele valori c\rora le-au dat na[tere cele prezentate mai sus.

Un subiect pe baza c\ruia s-ar putea dezvolta un nou concept asupra lumii, asupra oamenilor. ~n ultima vreme, posibilitatea unei noi viziuni asupra vie]ii `n general a devenit principala tem\ de discu]ie a `nt`lnirilor pe care le am la varii universit\]i din lume. ~n astfel de ocazii, discu]ia o ia uneori `n direc]ii at`t de surprinz\toare `nc`t e nevoie s\ revin `n acel loc [i s\ continuu cu un atelier de

www.timpul.ro

crea]ie din care at`t eu, c`t [i cei implica]i din partea gazdelor ie[im mult mai rafina]i, mai elegan]i. C`teodat\, aceste discu]ii s-au transformat chiar [i `n emisiuni de televiziune. {i tocmai c`nd m\ aprind mai tare [i scriu despre toate astea, m\ surprind `ntreb`ndu-m\ `nciudat: „Nu tu erai \la care avea limba legat\ `n fa]a oamenilor?“ ~n fine, passons... ~n echipa cu care lucrez `n momentul de fa]\, s`nt [i mai mul]i str\ini (non-japonezi), oameni de un talent deosebit.

Ei s`nt cei care `mi creeaz\ toate aceste posibilit\]i de `nt`lnire [i interac]iune f\c`ndu-m\ c`teodat\ s\ cred, `n mod ciudat, c\ nu `[i dau seama c\ s`nt numai unul singur sau c\ dac\ `[i dau seama, par s\ fie convin[i c\ pot face orice.

Din cauza asta, `mi [i `ncep de multe ori conferin]a cu `ntrebarea „Ce caut eu, de fapt, aici?“ {i nu am niciodat\ un r\spuns adecvat.

Adev\rul e c\ pe m\sur\ ce `ncerc s\ explic mai bine ce vreau s\ scriu aici, m\ g`ndesc s\ caut [i un r\spuns potrivit la `ntrebarea de mai sus.

Scriu aceste r`nduri `ntr-o cafenea oarecare din Japonia.

Eu scriu „cafenea“, dar, oare, ce fel de loc, ce fel de atmosfer\ v\ imagina]i voi, cititorii? ~n func]ie de ]ara, de ora[ul `n care v\ afla]i, `n func]ie de cultur\ [i de moda c\rora le apar]ine]i, `mi dau seama c\ ceea ce v\ imagina]i acum despre locul `n care s`nt eu difer\ enorm de realitate.

M\ aflu undeva `n centrul Japoniei, `n Miyoshigaoka, un or\[el relativ nou, ap\rut `n partea vestic\ a v\ii Mikawa. Acolo s-a construit acum vreo doi ani aceast\ cafenea, „Ranpu“ (La l\mpi).

mite pozi]ii [i cu st`lpi pe care, nu [tiu din ce pricin\, se afl\ texte scrise `n latin\ [i creeaz\ astfel un spa]iu `n care, `n anumite momente, privirile ]i se `nt`lnesc cu cele ale oamenilor celor a[eza]i la alte mese, iar `n altele e[ti complet singur. Timpul petrecut `mpreun\ cu cei din jur [i cel pe care `l petreci de unul singur se completeaz\ reciproc.

Pe l`ng\ aceste varii forme [i materiale, ce[tile pl\cute la atingere `n care ]i se aduce cafeaua, cele dou\ tipuri de alune pe care le prime[ti dup\ ce te a[ezi la mas\, p`inea pr\jit\ cu scor]i[oar\, care e preferata mea, creeaz\ aici, pe dealul acesta din vestul v\ii Mikawa, un spa]iu ideal `n care s\-]i petreci dimine]ile de s`mb\ta [i duminica, dup-amiezele ploioase, serile umede de toamn\ sau apusurile molcome de soare din luna mai. Defini]ia perfect\ a acelui loc `n care `]i sufletul seren [i `n armonie cu restul lumii.

V-am oferit aici un fragment de via]\ cotidian\ `n Japonia.

Cum vi se pare?

Toate cele despre care v-am povestit au fost aduse aici pe mare, cine [tie `n ce perioad\, de demult. Dar ceea ce reprezint\ ast\zi „locurile“ [i „v`ntul“ acestui loc creeaz\ f\r\ `ndoial\ un spa]iu spiritual caracteristic numai Japoniei.

Mai apoi, o cafenea ca La l\mpi nu exist\ dec`t aici.

Cafenele [i ceain\rii de genul \sta reprezint\ „locurile [i v`ntul“ Japoniei.

Unele se afl\ aici din vechime [i s-au adaptat schimb\rilor, `n timp ce altele s`nt construite temporar pentru uzul muncitorilor de ici sau de colo. Cele din urm\ s`nt produse de moment.

Cu lambriuri [i podea dintr-un lemn de un maroniu intens, mesele au fost [i ele f\cute s\ se potriveasc\ cu acea culoare. Deasupra lambriurilor, pere]ii s`nt vopsi]i `n beige deschis, iar scaunele cu sp\tare sculptate amintesc cumva de anii ’20. Din tavan at`rn\ ni[te l\mpi care contribuie [i ele la crearea acelei atmosfere de antic [i care r\sp`ndesc `n jur o lumin\ difuz\. Muzic\ de pian se aude `n cafenea tot timpul, f\r\ `ns\ s\ acopere sunetele clien]ilor.

Parfumul de roman din anii ’20 [i copacii care tremur\ `n v`ntul iernatic `n gr\dina care se vede dincolo de ferestre se `mbin\ [i ele armonios.

A[adar...

Acesta este unul dintre aspectele care fac Japonia s\ fie Japonia.

Iar eu de g`nd s\ scriu exact ceea ce simt despre Japonia contemporan\.

Eu, nici `nv\]at, nici scriitor [i nici specialist `n vreun domeniu anume, am adunat varii aspecte cotidiene ale acestei Japonii non[alante, dar unice. Japonia zilelor noastre.

Cafeneaua este construit\ `n forma literei U, cu pere]i pe care nu `i vezi dec`t din anu-

Traducere din limba japonez\ de George {ipo[

Adun aici Japonia v\zut\ din Japonia. Sper s\ v\ plac\.

(Continare `n num\rul viitor)

Cafeneaua La l\mpi, interior

februarie 2010

12

Interviu

TIMPUL

Despre Venea din timpul diez Interviu cu Bogdan Suceav\ consemnat de Andrei Simu] ~ntr-un num\r din decembrie 2009 al Observatorului cultural, Péter Demény scria despre edi]ia maghiar\ a romanului Venea din timpul diez c\ „are un succes surprinz\tor `n Ungaria“ [i c\uta o explica]ie a acestui interes din partea criticii. Concluzia lui e c\ acest roman „[i datorit\ `mprejur\rilor favorabile, a reu[it s\ `mbine elemente ale mentalit\]ii rom=ne[ti exportabile literar. Preluabile [i, ca s\ zic a[a, «empatizabile»“. E un roman despre care critica din Rom=nia a discutat mult. Paul Cernat consemna `n noiembrie 2005 `n Observatorul cultural c\ „Venea din timpul diez este una dintre piesele grele ale noului val de prozatori“. ~n aceea[i perioad\, Mihai Vakulovski ajungea la o concluzie similar\ `n Tiuk!: „Venea din timpul diez este o carte a literaturii rom=ne contemporane cu adev\rat important\, o carte cu care genera]ia t`n\r\ se poate m`ndri f\r\ nici o re]inere“. Mircea Pric\jan a scris `n acela[i an: „Nu m\ feresc s\ afirm c\ Venea din timpul diez va r\m`ne `n istoria literaturii rom=ne ca un roman emblematic pentru societatea post-revolu]ionar\, ca romanul care a reu[it s\ surprind\ cu mare art\, `ntr-o form\ nou\, metehnele ei cele mai crase“. ~ntr-unul dintre primele comentarii despre acest roman, Liviu Antonesei scria `n Timpul, nr.10/2004 c\ „este primul roman al tranzi]iei, care m\ convinge cap-coad\. Nici nu [tiu ce s\ remarc mai `nt`i, construc]ia impecabil\, frazarea lin-aluvionar\, ingeniozitatea pove[tii [i a mul]imii de pove[ti decupate [i intercalate `n povestea principal\?“. Marius Mihe] scria `n Familia (nr.3/2005) c\: „Venea din timpul diez este o cronic\ a Rom=niei anilor ’90, c`nd libertatea brusc\ de dup\ Revolu]ie a provocat deregl\ri `n substan]a rom=nilor“. Claudiu Turcu[ a notat despre acest roman c\ „poetica lui e matur\, greu de `nghesuit sub cupola unui grup“ (Vatra, 5/2008). Daniel Cristea-Enache g\sea `n Rom=nia literar\ (nr. 42/2005) c\ exist\ „[i un s`mbure de gravitate al c\r]ii, o pledoarie discret\ pentru normalitate social\ [i mize esen]iale `n planul vie]ii personale“, [i concluziona c\ „Venea `n timpul diez este un surprinz\tor, excelent roman al Tranzi]iei, reduc`nd cu inteligen]\ [i umor falia dintre alienare [i alinare“. ~n 2006, `ntr-o analiz\ mai ampl\, Sanda Cordo[ descria romanul drept o „cronic\ nostalgic\ a Bucure[tiului, alunec`nd subtil `ntre excentric [i excep]ional, `ntre clovnesc [i metafizic, evanghelie apocrif\ a unei lumi cu prea mul]i salvatori, dar inapt\ de m`ntuire, `nfierb`ntat\ de idei [i c\ut`nd, orbe[te, mai mult un p\stor dec`t libertatea, distil`nd «timpul diez al sim]urilor noastre r\nite, deschise, acutizate» `ntr-o construc]ie literar\ impecabil\ [...]“. De atunci, au ap\rut edi]ia maghiar\, la Noran Kiado, edi]ia bulgar\ la Paradox Press, iar edi]ia american\ e `n curs de apari]ie la Northwestern University Press. ~n februarie 2010, edi]ia a doua a romanului Venea din timpul diez apare la Editura Polirom.

Andrei Simu]: Drag\ Bogdan Suceav\, iat\ c\ `n sf`r[it avem a doua edi]ie din aproape clasicizatul t\u roman Venea din timpul diez. De prima edi]ie ne despart aproape [ase ani, timp `n care au mai ap\rut dou\ romane semnate de tine [i bine primite de critic\ [i de public. Venea din timpul diez a beneficiat nu doar de multe cronici, este deja tradus `n alte limbi (maghiar\, bulgar\, englez\), dar e [i subiect de seminarii la universitate (Romanul rom=nesc 2000+, la Facultatea de Litere din Cluj) [i studii despre identitatea rom=neasc\.

2010 va fi un moment al bilan]urilor, a[a c\ te `ntreb: cum percepi romanul Venea din timpul diez acum, la a doua edi]ie, cum `]i percepi un text scris acum [ase ani? Care e povestea scrierii acestui roman?

Bogdan Suceav\: ~mi pare r\u c\ s-a `ncheiat perioada `n care am scris textul acesta.

Scriam f\r\ vreo inten]ie de a publica, f\r\ termen limit\, era un text despre Rom=nia scris `ntr-o perioad\ c`nd nu am c\l\torit vreme de peste cinci ani spre Rom=nia. ~mi aduc aminte de pl\cerea cu care am elaborat textul, cum am f\cut un plan de lucru `n 2000 [i cum l-am respectat p`n\ la final, construind pies\ cu pies\ `ntregul ansamblu, preg\tind fiecare dintre conexiunile care acum se v\d `n text. E [i un avantaj `n faptul c\, `n general, scriitorul de limb\ literar\ rom=n\ nu-[i leag\ literatura de bani [i nu are vreo presiune extern\ ca s\ `ncheie munca la text. Atunci c`nd eu lucram la Venea din timpul diez, nu se lansase colec]ia Ego. Proz\ la Polirom, iar colec]ia Purgatoriu de la Nemira disp\ruse. Am `ncheiat ultima versiune a romanului `n vara lui 2004, dup\ ce colec]ia Ego. Proz\ a fost lansat\.

Venea din timpul diez e mult `ndatorat editorului Dan Petrescu, pentru c\ mult\ vreme am scris cu speran]a c\ pot s\-i propun ceva care s\-i plac\ lui, neap\rat lui. Pentru c\ e un om imposibil, exigent, lucid [i de o onestitate intelectual\ inexplicabil\ `n lumea editorial\ de

februarie 2010

la noi. Cred c\ multe dintre textele de calitate ap\rute `n colec]ia Purgatoriu a Nemirei, din anii ’90 sau dintre cele ap\rute `n perioada de `nceput a seriei Ego. Proz\ `i s`nt `ndatorate.

I-am transmis `n 2004 textul intitulat Harta Bucure[tilor [i el mi-a propus de la bun `nceput s\-i schimb\m titlul, pe care cred c\-l g\sea simplist, [i s\ folosim ca titlu una dintre expresiile imersate `n text, c\tre finalul romanului. Eu credeam c\ titlurile bune trebuie s\ fie ceva de genul: La Boto[ani, o g\in\ a n\scut pui vii. |sta e un titlu impresionant, c`nd `l cite[ti nu-]i mai po]i regla percep]iile la realitate pentru tot restul zilei. Dan Petrescu s-a g`ndit probabil c\ titlul ar trebui s\ `ng\duie o deschidere c\tre semnifica]ia profund\ a textului, nu s\-i v`nd\ suprafa]a. Nu jocul facil ne era miza, `n fond, ci decriptarea sensului ad`nc al perioadei tranzi]iei, `n m\sura `n care exist\ vreuna. C\ci romanul acesta ]intea departe, c\tre caracterizarea [i structurarea universului de idei al tranzi]iei. Din 2000 am avut intui]ia c\ miza literar\ cea mare nu e s\ descrii revolu]ia, ci tranzi]ia care i-a urmat, acel laborator al ideilor politice din care se n\[tea lumea cea nou\, oric`t de torturat de demoni ar fi fost ambientul. Am r\spuns unor sugestii editoriale pe care Dan Petrescu le-a f\cut [i a[a am definitivat versiunea final\ `n vara lui 2004.

A.S.: ~n interviurile tale de p`n\ acum te refereai mereu la „]icneala rom=neasc\“ [i la faptul c\ Venea din timpul diez este o cronic\ a anilor ’90, ceea ce spune [i naratorul pe pagina `nt`i a romanului. Cum te raportezi la acele voci, care, peste ani, ar spune c\ nu e deloc important c\ romanul t\u face referire `n subtext la o decad\ specific\ din istoria Rom=niei, spun`nd c\ e p`n\ la urm\ arbitrar\ epoca istoric\ aleas\ drept fundal? Ce le-ai spune cititorilor acestei edi]ii a doua care ar fi `nclina]i s\ vad\ reflexele actuale ale „]icnelii rom=ne[ti“?

B.S.: Nu cred c\ exist\ o ]icneal\ rom=neasc\ invariant\ `n timp, cred c\ exist\ evolu]ii ale ei. Nu [tiu dac\ rom=nii din 1990 sau 1993 au reac]ionat chiar la fel ca cei de dup\ 1848 sau din alte ere aflate `n siajul vreunei zavere. Cred c\ acest roman nu putea fi situat `n alt\ perioad\ istoric\: ne[ansa a f\cut ca dup\ 1989 s\ se reuneasc\ un set de condi]ii care au permis ca la suprafa]a societ\]ii s\ transpar\ un maxim de bizarerii. De exemplu, atmosfera din CPUN, din prima jum\tate a anului 1990, e irepetabil\, [i nu doresc nim\nui s\ tr\iasc\ `ntr-o ]ar\ func]ion`nd f\r\ Constitu]ie. Am evocat atmosfera aceea pun`nd `n scen\ `n roman un „proces“, al lui Vespasian Moisa, care nu e deloc bine definit din punct de vedere legal, o execu]ie care nu e tocmai o execu]ie, o salvare a lumii care nu e tocmai o salvare, o cucerire a puterii care nu e tocmai asta, s`nt evocate `n roman tot felul de lucruri ilegitime [i neterminate, cam a[a cum s`nt multe prin lumea rom=neasc\. C`t despre prezumtiva perpetuitate a ]icnelii rom=ne[ti, ar trebui spus c\ oamenii `n general comit eroarea de logic\ de a considera c\ multe dintre condi]iile lor actuale vor fi prezente mereu. Eu s`nt optimist. Sper ca pentru genera]ia viitoare acest roman s\ devin\ de ne`n]eles [i un cititor din viitor s\ cread\ ca autorul a exagerat, sau c\ a fost excesiv de sup\rat pe era Ion Iliescu [i pe pauza sa, Emil Constantinescu. {i a mai fost ceva: dup\ ’90, spa]iul intelectual rom=nesc a fost asaltat de tot felul de idei din anii ’30 revizitate [i actualizate. S-a spus c\ perioada interbelic\ a fost un soi de maximum cultural al Rom=niei, ceea ce mie mi se pare o absurditate, fie [i numai pentru c\ romanele rom=ne[ti cu cea mai solid\ component\ epic\ s-au scris `n intervalul 1955-1960. De aceea cred c\ Venea din timpul diez caracterizeaz\ neap\rat prima jum\tate a anilor ’90; nu ar putea fi situat nici azi, nici `n 1947, de pild\.

A.S.: A[ vrea s\ discut\m pu]in despre prima propozi]ie a romanului, „Povestitorul s`nt eu“, o personificare abrupt\ a unui narator care pe parcursul romanului va excela tocmai prin obiectivare (scopul fiind de a ar\ta adev\rul fiec\ruia), oper`nd cu r\ceala [i transparen]a unei camere de filmat (romanul se [i `ncheie cu metafora camerei video care se r\stoarn\, film`nd cerul). De ce acest incipit cu „povestitorul s`nt eu“, `mbibat de aluzii culturale? Ce te-a f\cut s\ reiei aceast\ sintagm\ la finalul romanului?

B.S.: Situarea naratorului `n Venea din timpul diez a fost o problem\ la care m-am g`ndit enorm `ntre 2002 [i 2004. Sim]eam c\ toat\ arhitectura c\r]ii depinde de ea. Sim]eam c\ redarea istoriei ideilor care au ie[it la suprafa]\ `n perioada tranzi]iei are nevoie de o poetic\ aparte, `n]eleg`nd prin aceasta o foarte particular\ situare a punctului de vedere narativ, irepetabil\ `ntr-o alt\ carte. Solu]ia literar\ mi-a fost sugerat\ de o imagine.

Mi-am amintit c\ `n intervalul dintre 1990 [i 1993 au fost multe momente c`nd am sim]it c\ percep]iile mele s`nt acelea[i cu cele ale unor mase mari de oameni. Ie[eam `n strad\ [i sim]eam c\ s`nt parte a unui corp uria[ care `[i propune s\ exprime un mesaj politic. Sim]eam c\ v\d la fel, c\ percep situa]ia politic\ la fel ca [i ceilal]i, zece mii sau dou\zeci de mii, afla]i `n Pia]a Victoriei sau la Universitate. Pentru mine, cred c\ momentul trezirii din iluzia c\ putem spune „noi“ cu generozitate a venit undeva `n toamna lui 1991, c`nd am realizat c\, de fapt, nici unul dintre punctele de vedere exprimate `n spa]iul public nu-mi reprezint\ viziunea `n `ntregime. C`nd e[ti la un miting, nu exist\ nici o form\ de a spune „nu, cu nuan]a asta nu s`nt de acord, asupra acestei nuan]e a[ avea o obiec]ie“. Or, naratorul din Venea din timpul diez urma s\ contribuie la fundamentarea unui discurs menit s\ de-construiasc\ dintr-un unghi critic acea lume, dintr-o perspectiv\ menit\ totodat\ [i s\ ironizeze aceast\ situa]ie personal\ raportat\ la situa]ia politic\ a tranzi]iei. Naratorul spune eu [i noi `ntr-o subtil\ manier\ inter[anjabil\ pentru a reda contextul psihologic al perioadei ce a urmat imediat dup\ revolu]ie.

De pild\, el se refer\ `ntr-un loc la Biserica „noastr\“. Am fost `n strad\ la multe evenimente politice din Bucure[tii acelor vremi.

Am sim]it nevoia s\ imprim aceast\ experien]\ personal\, ca pe o form\ de autoironie suprem\, `n structura romanului. Am numit, `n planul meu de lucru, acest set up „narator miriapodic“: e punctul de vedere al unui personaj din mul]ime care `[i imagineaz\ c\ oricine altcineva din gloat\ g`nde[te la fel. Iar r\d\cinile acestui set up literar se intersecteaz\ cu fundamentele ideologiei statului na]ional unitar, la care identitatea Rom=niei tranzi]iei revenise imediat ce N. Ceau[escu a disp\rut.

C\ci dac\ republica socialist\ nu mai e, atunci ce mai r\m`ne? Cum mai putem spune „noi“ dac\ republica socialist\ nu mai exist\? Am preluat aceast\ `ntrebare `n configurarea narativ\ a c\r]ii. Viziunea naratorului poate fi sin-

Bogdan Suceav\ cu editorul s\u maghiar www.timpul.ro

Interviu

13

TIMPUL

inte unde anume se monteaz\ `n plan, precum piesele unui joc de puzzle. Acum, amintindumi de perioada c`nd am lucrat la acest roman, un singur cuv`nt `mi vine `n minte: beatitudine. Cartea s-a scris singur\. Cred c\ ai dreptate, capitolul 21 este esen]ial, e la fel de important ca [i capitolul 1, cel care d\ ritmul [i construie[te atmosfera. ~mi doream o succesiune rapid\ de scene care s\ `ndemne cititorul la reflec]ie despre soarta Rom=niei `n plin\ tranzi]ie. Cititorul e invitat s\ se `ntrebe: `n fond ce se petrece aici? Despre ce e vorba? E un proces? O execu]ie? O r\zbunare? E cumva un asasinat produs de tr\d\tori? {i, la urm\, clarificarea: e o topire `n eter! Dac\ e vorba de r\sturn\ri de situa]ii, modelul meu e partea de `nceput a romanului Hristos r\stignit a doua oar\, de Nikos Kazantzakis, unde succesiunea de situa]ii diferite `ndeamn\ cititorul la reflec]ii cu un con]inut filozofic deloc trivial.

tetizat\ a[a: „noi to]i ne imagin\m c\ g`ndim la fel [i de acum `mpreun\ schimb\m lumea“.

Pe m\sur\ ce lucram tablourile din carte am realizat c\ aceast\ configurare e foarte compatibil\ cu registrul comediei. Pentru c\ acest „noi“ din primii ani ai tranzi]iei, de fapt, nu exista, era doar o iluzie generat\ ideologic.

Nu putem spune „noi“ by default, nu f\r\ o important\ rezerv\ critic\. {i am c\utat o cale prin care inclusiv structura c\r]ii se preia aceast\ punere a problemei.

A.S.: Ce i-ai spune unui cititor `mp\timit de detalii, gata s\ vad\ aluzii textuale peste tot, c\ruia i s-ar p\rea c\ `n Venea din timpul diez, `n prima parte de exemplu, s`nt aluzii la R\zboiul sf`r[itului lumii, iar alteori c\ trimi]i spre un alt mare roman, Maestrul [i Margareta?

B.S.: Aici a[ r\spunde doar at`t: nici o conexiune nu e `nt`mpl\toare. S`nt multe semne [i analogii, [i nu doar cu aceste opere, ci [i cu pasaje din Noul Testament, cu multe trimiteri la poezia rom=neasc\ modernist\. Cred c\ cel mai bine e dac\ cititorul descoper\ singur aceste conexiuni. Nu cred c\ autorul ajut\ dac\ le sugereaz\ sau dac\ le declar\ prerequisites pentru `n]elegerea c\r]ii. Cartea poate fi citit\ [i de c\tre cineva care nu are idee cine este O Conselheiro.

A.S.: Exist\ `n romanul t\u cel pu]in un personaj episodic memorabil, acel ofi]er de securitate preschimbat `n motan. Ce ne po]i spune despre acest personaj care mi se pare un excelent contrapunct comic pentru orice scen\ din roman [i totodat\ o subtil\ aluzie la universul bulgakovian?

B.S.: Crearea acestui personaj e mult `ndatorat\ unor observa]ii din Teoria r`sului a lui Henri Bergson: `nt`i e vorba despre comportamentului mecanic al unui personajmarionet\ [i apoi poten]ialul comic pe care `l au scenele `n care un animal reproduce gesturi umane. Un motan dezam\git de faptul c\ un `nalt prelat catolic d\ dovad\ de misticism sau un motan `ncerc`nd s\ recruteze ca informator un personaj r\nit, aflat `n condi]ii de sl\biciune, mi s-au p\rut scene pline de semnifica]ie [i substan]\, pe l`ng\ poten]ialul lor comic. Deloc `n cele din urm\, eu nu cred c\ ofi]erii de securitate au fost autentici patrio]i, dac\ ne g`ndim ce ampl\ istorie de dezert\ri, defec]iuni [i `ntoarceri ale armelor au avut ofi]eri din serviciile respective. Am sim]it nevoia s\ redau literar convingerea aceasta suger`nd c\ ofi]erul Tr\istaru, chiar [i transformat `n pisic\, vine s\ lupte pentru ]ar\. O pisic\ patrioat\, recent revenit\ din Uzbekistan, care traverseaz\ Bulevardul Magheru la or\ de v`rf pentru a raporta [efului. N-am rezistat s\ nu fac asta.

A.S.: S-a vorbit, `n opinia mea, prea pu]in despre faptul c\ romanul deconstruie[te `ntrun mod foarte original scenariul clasic apocaliptic al mi[c\rilor milenariste, al coagul\rii lor `n jurul unui personaj carismatic, un presupus Mesia, [i despre faptul c\ romanul este `n mod explicit o satir\ la adresa fundamentalismului religios ortodox. Satira ]inte[te foarte bine [i spre celelalte forme ale fundamentalismului religios, [i m\ g`ndesc acum la cele de pe teren american, unde avem fundamentalismul religios multiplicat `n toate sectele [i sub toate formele. Ai urm\rit o deconstruire parodic\ a scenariului milenarist `n acest roman?

B.S.: Un pasaj care m-a pus pe g`nduri se afl\ `n partea de `nceput a romanului Terra Nostra, al lui Carlos Fuentes, unde scena apocaliptic\ e reprezentat\ `n plin Paris. Am ajuns la Terra Nostra urm`nd sfatul unui amic mexican cu care am stat de vorb\ `n Fran]a, prin 1993. Ideea finalului universului privit dintr-un downtown m-a urm\rit mult\ vreme p`n\ c`nd am realizat c\, de fapt, asta am [i v\zut noi `n perioada tranzi]iei, c`nd eram domina]i de iluzia c\, odat\ ce a c\zut vechiul www.timpul.ro

Amintiri din copil\rie

regim, am revenit `n plin Eden. ~n Rom=nia a `nvins revolu]ia, dar tranzi]ia a demarat pe o cale perdant\, `n care o mul]ime de lucruri au fost f\cute gre[it, plec`nd de la Constitu]ia care a avut [i are incorporate tot felul de inconsisten]e logice [i continu`nd cu erori monumentale f\cute `n domeniul economic.

Citeam zilnic prin 2002 sau 2004 [tirile din Rom=nia [i eram convins c\ ceea ce `ncerc s\ ilustrez prin acest roman `mi e confirmat de realitate [i e acoperit de fapte, pentru c\ atunci se vedeau consecin]ele actelor de la `nceputul anilor ’90. Chiar dac\ romanul descrie o istorie alternativ\, `mi doream ca raportul lui cu realitatea real\ s\ fie semnificativ.

A.S.: Ceea ce mi se pare mie fascinant la acest roman, printre altele, este faptul c\ ai reu[it s\ conturezi un personaj central foarte complex, care, de[i `nconjurat de o lume pestri]\, comic\ `n mare parte, `[i p\streaz\ misterul [i aura impenetrabil\ p`n\ la sf`r[it: este vorba despre Vespasian Moisa. Este singurul personaj care nu cade sub inciden]a ironiei ustur\toare a c\r]ii, ci mai degrab\ sub povara `ntreb\rilor ei grave. Eram curios dac\ acest fals Mesia a avut un corespondent real `n Bucure[tiul anilor ’90 care s\ te fi inspirat.

B.S.: Vespasian Moisa reprezint\ un simbol mai mare dec`t via]a, mai mare dec`t oricare dintre contemporanii no[tri reali. Cu na[terea aceea a lui, din dou\ surse, transilvan\ [i reg\]ean\, [i cu disolu]ia lui `n eter, nu e clar cine este? C`t despre oamenii din carne [i s`nge, s\ ne g`ndim la apari]ia cea dint`i a lui Ion Iliescu, sau mai `ncolo la cea a lui Emil Constantinescu, am`ndoi r\s\ri]i dintr-un ocean de speran]e. Venea din timpul diez a fost generat de disperarea de a vedea c\ anii de guvernare ai Conven]iei s-au irosit. Nu cred c\ vom mai vedea vreodat\ un asemenea capital de speran]\ c`t\ a fost investit\ `n toamna lui 1996. {i ce a urmat? {i nu a fost singura dezam\gire codificat\ `n Vespasian Moisa. ~mi aduc aminte c\ `n 1990 m-a intrigat apari]ia lui Marian Munteanu. C`nd s-a declarat grev\, pe 12 decembrie 1990, `mpotriva lui Ion Iliescu, `n Universitatea Bucure[ti a ap\rut o specie de devota]i ai Ligii Studen]ilor care p\reau s\ fi renun]at la func]iile propriului creier, d\ruind liberul lor arbitru liderului maxim al Ligii. Eu nu pricepeam de ce pentru grevele Ligii ar trebui s\ nu merg la cursul de geometrie diferen]ial\ sau la cel de analiz\ complex\. Doar pentru a exprima un mesaj politic? {i actul meu de a nu merge la curs `l va da jos pe Ion Iliescu? Greva a avut loc [i p`n\ la urm\ jos nu l-a dat. Eu am r\mas cu geometria diferen]ial\ [i cu analiza complex\, `n timp ce Ion Iliescu a devenit o p\pu[\ Muppets izometric\ ideii de tranzi]ie `n imaginarul nostru febril. Am r\mas [i cu amintirea unui Marian Munteanu care urc\

Dealul Mitropoliei ca s\ salveze na]iunea, `n c\ma[\ alb\, `n fruntea unei procesiuni demne de veacul al XIV-lea. Iar la o analiz\ mai atent\ descoperim c\ fenomenul r\s\ririi profe]ilor nu e nou. A fost doar amplificat dup\ 1989, c`nd Rom=nia a fost nevoit\ s\ reflecteze la propria ei legitimitate [i consisten]\ (mai ]ii minte comisarii europeni care veneau la Bucure[ti [i se mirau c\ Rom=nia nu merge pe calea Iugoslaviei sau Cehoslovaciei? C`nd ei se `ntrebau: de ce?). Lista profe]ilor `n cultura rom=n\ e lung\. Al. I. Cuza a fost ales ca s\ salveze ]ara, apoi Carol I a venit ca s\ salveze Unirea, apoi Carol al II-lea s-a `ntors ca un salvator. Fir-ar s\ fie, istoria Rom=niei e plin\ de salvatori. Mare[alul Averescu a intrat `n politic\ precum Mesia, iar Iuliu Maniu a fost a[teptat la guvernare cu speran]e similare. Unii l-au prezentat ca salvator [i pe Corneliu Zelea-Codreanu, al]ii pe Ion Antonescu, al]ii pe Horia Sima, al]ii pe Petru Groza. ~n 1965, apari]ia lui Ceau[escu a fost privit\ ca o salvare. Ce figur\ istoric\ ar fi fost N. Ceau[escu dac\ ar fi avut avantajul de a pierde ni[te alegeri libere dup\ patru ani de mandat decent! Cum a stat mai mult de patru ani la putere, cum a `nceput s\ cread\ c\ are dreptate `n toate: un profet `n plus, care vrea s\ transforme Bucure[tii `ntr-un nou Ierusalim, un Maglavit dotat cu metrou de concep]ie integral rom=neasc\. (A uitat aerul condi]ionat [i toaletele, nuan]\ arhitectectural\ consistent\ viziunii sale despre omul nou, care nu avea nevoie nici de ventila]ie, nici s\ fac\ pipi.) E imposibil s\ nu te g`nde[ti dac\ nu cumva structura asta logic\, nevoia de Mesia pogor`t `n veac, nu reprezint\ un viciu logic care revine periodic `n cultura rom=n\, risc`nd s\ str\bat\ p`n\ la suprafa]\ `n momente c`nd nu exist\ nimic altceva pentru a sus]ine e[afodajul realit\]ii. Ca [i cum patria e ]inut\ laolalt\ numai de speran]a c\ va na[te un profet. Probabil c\ momentul de maxim\ derut\ identitar\ a fost cel de la `nceputul lui 1990, dup\ ce am realizat cu to]ii c\ vechea Constitu]ie a decolat de pe cl\direa C.C.-ului pe 22 decembrie, dup\ pr`nz, lu`nd cu ea nu doar pe Emil Bobu, ci [i ideea de Partid unic, l\s`nd `n urm\ doar ideea de stat na]ional unitar, sub]ire precum o umbr\.

A.S.: La o privire de ansamblu asupra cronicilor la scrierile tale, putem spune c\ [i critica e de acord cu tine s\ plaseze pe primul loc Venea din timpul diez, caz destul de rar `n dialogul receptare-autor. Cum `]i confrun]i romanul cu celelalte scrieri ale tale, ap\rute deja (Miruna, o poveste, Vincent nemuritorul) sau aflate `nc\ `n stadiu de proiect? Ce surprize ne preg\te[ti? Ai `n acest moment proiecte mai ambi]ioase dec`t acest roman?

B.S.: Mi-a[ dori s\ nu public mai mult dec`t am de spus. ~ncerc\ri am multe, unele dintre ele `ncheiate, dar prefer s\ le p\strez, s\ le elaborez `n timp, s\ reflectez asupra lor.

Dup\ experien]a scrierii romanului Venea din timpul diez mi-a[ dori s\ simt din nou aceea[i pl\cere de a rescrie un text de mai multe ori, de a reveni la el atunci c`nd simt nevoia s\ fac asta, de a-l umple cu imagini pline de substan]\ [i cuvinte rare, precise ca o t\ietur\ de bisturiu. Le voi propune editorilor atunci c`nd voi fi convins c\ fiecare dintre materiale [i-a atins poten]ialul maxim de con]inut [i exactitate, iar dac\ nu voi fi convins de asta, nu mai public nimic [i nu voi avea nici un regret.

Mitul scriitorului prolix care d\ o carte pe an [i fiecare dintre ele e esen]ial\ e o exagerare a marketingului contemporan cu care po]i vinde orice alte produse, dar nu c\r]i. Temele literare cu care lucrez vin din afara mea, din realitate, nu reprezint\ ni[te abstrac]iuni [i trebuie transpuse `n text a[a `nc`t s\ `nsemne ceva [i pentru cititor. S`nt teme pline de con]inut real, pe care trebuie s\ le abord\m cu modestie [i umilin]\. Ambi]iile pot fi ele oric`t de mari, dar soliditatea unei c\r]i nu e dat\ de magnitudinea ambi]iei, ci de raportul ei onest cu „realitatea real\“, iar pentru asta e nevoie de reflec]ie [i de mult timp.

A.S.: Care ]i s-a p\rut cel mai dificil capitol de scris din roman [i care e capitolul sau scena preferat\ de tine? Mie unul mi s-a p\rut r\v\[itor capitolul 21, cu cele mai multe r\sturn\ri de situa]ii, `n care a[tept\rile cititorului s`nt contrazise la fiecare pas [i sensul grav se p\streaz\ p`n\ la sf`r[it.

B.S.: Nici un capitol nu a fost greu de scris. Nici o pagin\ n-a fost for]at\, nici scris\ cu ochii pe ceas. Le-am l\sat s\ fie scrise atunci c`nd a venit ideea, c`nd am v\zut cum trebuie scrise. {i c`nd ideea venea, [tiam dina-

februarie 2010

14

Est-Vest

TIMPUL

CORESPONDEN}| DE PE TAMISA

Misterele justi]iei ANA-MARIA PASCAL Dintotdeauna mi-a pl\cut s\ observ felul `n care s`nt a[ezate lucrurile `ntr-un ora[. Mi se p\rea c\ `n]eleg ceva cu privire la spiritul acestuia, din modul cum `[i aloc\ spa]iul [i din raporturile existente `ntre diferitele locuri [i numele lor.

~ntre art\ [i afaceri Londra m-a fascinat din prima zi, prin felul `n care se leag\ [i se despart zonele financiar\, cultural\ [i legal\ `n cadrul ei. La un cap\t de centru se afl\ the City sau „mila p\trat\“, zona financiar\; la cel\lalt – West End-ul, plin de teatre [i muzee. ~ntre ele (menit\ s\ le uneasc\ sau s\ le despart\?), Fleet Street – zona legal\. Aici, la egal\ distan]\ `ntre domeniul teatrelor [i catedrala St. Paul, urmat\ de zona Bank, sediul B\ncii Na]ionale [i al celorlalte mari institu]ii financiare [i de afaceri, se afl\ Curtea Regal\ de Justi]ie [i Old Bailey (tribunalul rezervat celor mai grave cazuri penale). {i tot aici, numeroase firme de avocatur\. Toate, la doi pa[i de Tamisa, care une[te zona politic\ (Westminster-ul) de Canary Wharf (a doua mare zon\ financiar\) [i Greenwich – centru maritim [i simbol al orient\rii geografice timp de secole.

Fleet Street, dup\ cum o sugereaz\ [i numele (to fleet `nseamn\ a evada, a parcurge repede un anumit spa]iu), este locul de trecere `ntre spa]iul cultural [i cel economico-financiar. Pe de alt\ parte, `ns\, aici se afl\ cele mai remarcabile (deopotriv\ ca `nsemn\tate [i aspect) sedii legale din Londra: Curtea Regal\ de Justi]ie [i Old Bailey. Acesta din urm\, construit `n 1539, este, practic, cel mai cunoscut tribunal penal din lume. Iar Curtea Regal\ de Justi]ie, inaugurat\ `n 1882 de c\tre regina Victoria, este sediul Cur]ii Supreme. Ar fi greu de imaginat dou\ institu]ii mai solide [i mai ancorate `n tradi]ie dec`t acestea. {i totu[i, ele se afl\ `n ceea ce este perceput a fi o zon\ de trecere, un interval. De cinci ani `ncoace, `ncerc s\-mi explic acest paradox [i singurul r\spuns pe care mi-l pot da se refer\ la natura `n[el\toare a percep]iei: poate c\ intervalul `nsu[i este zona stabil\, iar capetele lui – arta [i finan]ele – s`nt fugitive... Cert este c\ pe mine, una, Fleet Street m-a interesat, dintotdeauna, mult mai mult dec`t Covent Garden, Trafalgar Square, sau zona Bank. Chiar despre ea, despre ce se `nt`mpl\ `n aceast\ zon\ legal\, a[ vrea s\ vorbesc aici.

Paradoxurile domeniului legal Zona abund\ `n paradoxuri, at`t `n ceea ce prive[te materia, c`t [i spiritul ei. Old Bailey, sediul tribunalului penal, apar]ine unei corpora]ii (City of London Corporation) [i este, ca atare, `ntre]inut din resurse private, ob]inute de la firmele de afaceri din Mila P\trat\. Totul – cl\direa propriu-zis\, conducerea ei, personalul [i cheltuielile de `ntre]inere – se pl\te[te cu banii marilor corpora]ii.

S\ nu aib\ lucrul acesta nici un efect asupra destinului companiilor, atunci c`nd acestea ajung `n banca acuza]ilor? Ca s\ nu mai vorbim de nepotrivirea asocierii unei institu]ii regale vechi de cinci secole cu resurse private...

Nu mai pu]in remarcabil\ este [i contradic]ia dintre crezul institu]iei [i normele (sau comportamentele) din cadrul ei. Crezul, sau principiul de baz\ al tribunalului penal din Old Bailey, este curprins `n motto-ul aces-

februarie 2010

tuia [i dezv\luit `ntr-un articol recent din Sunday Times Magazine, dedicat lumii interioare a Cur]ii (inaccesibil\ publicului [i deschis\ pentru prima dat\ unui reprezentant mass-madia): „Legea `n]elep]ilor este o f`nt`n\ a vie]ii“ (The law of the wise is a fountain of life) st\ scris pe frontispiciul holului central al cl\dirii (cf. David James Smith, The Sunday Times Magazine, 31/01/2010, p.

25). {i totu[i, nimic din normele [i comportamentul Cur]ii nu ilustreaz\ acest crez. Legea aplicat\ aici – aceea penal\ – are ca obiect [i, de cele mai multe ori, ca rezultat, moartea, `n diferitele ei forme: crim\, omor din culp\, viol; iar de cealalt\ parte – condamnare [i, de multe ori, `nchisoare pe via]\.

Nu mai pu]in sumbr\ este seria de reguli [i `nsemne ale Cur]ii: pelerine lungi, negre pentru judec\tori [i avoca]i, costume negre pentru func]ionarii din administra]ie, o lips\ total\ de comunicare cu lumea din afar\ (orice aparat – mobil, radio, CD, sau de fotografiat – este confiscat la intrare, unde m\surile de securitate s`nt mai severe dec`t `n aeroporturi). Este, de asemenea, interzis accesul cu bagaje sau copii. Acest t\r`m al `n]elep]ilor nu pare a avea multe pun]i de leg\tur\ cu lumea celor vii. Cel mult, putem spera c\ legea se dore[te o surs\ de via]\ spiritual\...

Cele mai acute paradoxuri, `ns\, rezid\ `n chiar con]inutul [i practica legii. Voi lua dou\ exemple: `nc\lcarea dreptului interna]ional prin decizia politic\ de a invada Irakul [i `nc\lcarea legilor privind siguran]a muncitorilor, de c\tre marile corpora]ii. Practic, aceste dou\ tipuri de abateri (ambele, extrem de grave [i av`nd ca urm\ri pierderi masive de vie]i omene[ti) s`nt tratate, din punct de vedere legal, exact pe dos fa]\ de cum ar p\rea firesc sim]ului comun: `n primul caz – acolo unde indivizi concre]i, afla]i `n perioada respectiv\ la putere [i responsabili `n mod direct pentru luarea deciziei ultime, ar trebui tra[i la r\spundere, se inventeaz\ o vin\ (cite[te: scuz\) colectiv\ sau nici m\car nu se caut\ un vinovat. Acolo unde de vin\ este, `ntr-adev\r, o structur\ colectiv\, caracterizat\ printr-o cultur\ institu]ional\ de neimplicare [i tolerare a practicilor dubioase, de neglijen]\ [i sacrificare a normelor de siguran]\, de dragul profitului (ca `n al doilea caz), codul penal adopt\ principiul individualismului – fapt care conduce, inevitabil, la imposibilitatea unei condamn\ri a marilor companii, datorit\ ierarhiei complicate a acestora, care nu permite identificarea unui singur individ responsabil.

„Procesul“ conflictului din Irak Pe 30 ianuarie, s-au `mplinit [ase luni de la lansarea investiga]iei oficiale asupra conflictului din Irak. Cunoscut\ sub denumirea the Chilcot inquiry, datorit\ numelui pre[edintelui comisiei, Sir John Chilcot, investiga]ia are ca scop declarat „studierea interven]iei britanice `n Irak, inclusiv a modului `n care au fost luate deciziile [i au fost executate ac]iunile, pentru a se stabili, pe c`t de clar posibil, ce s-a `nt`mplat [i ce lec]ii putem desprinde pentru viitor“ (extras din discursul pre[edintelui comisiei, la lansarea investiga]iei, pe 30 iulie 2009).

P`n\ acum, la audieri au fost chema]i mini[tri, avoca]i, consilieri guvernamentali din perioada 2001 – 2009, diploma]i [i oficiali din armat\. Cel mai intens urm\rite [edin]e (totul se transmite `n direct la BBC) au fost acelea c`nd la interviu s-au prezentat Alastair Campbell (Director de Comunicare [i Strategie al primului ministru, 2001-

2003), Jack Straw [i Margaret Beckett (Secretari de Stat pentru Afaceri Externe, 20012006, respectiv 2006-2007), Sir Suma Chakrabarti (Secretar Permanent la Departamentul de Dezvoltare, 2002-2007), Sir Michael Wood (consilier juridic pentru Departamentul de Afaceri Externe, 20011006), Lord Goldsmith QC (Attorney General 2001-2007), Clare Short MP [i Hilary Benn MP (Secretari la Departamentul de Dezvoltare International\, 2001-2003, respectiv 2003-2007), Dr. John Reid MP (Secretar de Stat la Departamentul Ap\r\rii, 2005-2006) [i Tony Blair (prim ministru p`n\ `n 2007). Actualul prim ministru, Gordon Brown, urmeaz\ a fi interogat `nainte de alegerile din mai.

Nu [tiu dac\ cineva ar fi putut spune cu exactitate care erau a[tept\rile na]iunii `nainte de `nceperea investiga]iei; cert este c\ ele erau imense. Chestiunea interven]iei armate `n Irak este at`t de disputat\ `n cadrul acestei popula]ii care a pierdut 179 de tineri `n acest r\zboi (pe care `l resimte ca fiindu-i str\in), iar solicit\rile publice at`t de intense (mai ales `n contextul celuilalt r\zboi actual – din Afganistan, care a ucis peste 200 de solda]i britanici), `nc`t trebuia s\ aib\ loc o judecat\.

Ceea ce ni se ofer\ este cu mult sub a[tept\ri [i nu seam\n\ a judecat\ nici `n privin]a formei, nici `n cea a con]inutului. La deschiderea sesiunii din 29 ianuarie, `n care urma s\ fie audiat Tony Blair, pre[edintele comisiei a [i spus, de altfel, c\ aceasta nu este o curte de justi]ie [i c\ nimeni nu este acuzat de nimic. Faptul a st`rnit, pe bun\ dreptate, indignarea popula]iei [i a mass-media: „El [Sir Chilcot – n.n., AMP] a fost singura persoan\ din sal\ [i din ]ar\ care a crezut acest lucru. Dac\ acesta nu este un proces, atunci ce sens are? (...) Dac\ aceasta nu este o curte de justi]ie, dac\ nu ne afl\m aici pentru a identifica o vin\, a face dreptate victimelor [i a-i pedepsi pe cei vinova]i, atunci pentru ce toat\ aceast\ investiga]ie? De ce a mai fost ini]iat\, dac\ nu pentru a afla r\spunsuri?“ (The Sunday Times, 31/01/2010, p. 16).

Trebuie, totu[i, spus c\, de-a lungul acestei investiga]ii publice, am avut parte de importante dezv\luiri. Primul ministru `n]elesese bine c\ nu exista o leg\tur\ direct\ `ntre Irak [i atacul din septembrie 2001, de[i Statele Unite pretindeau c\ exist\. (Acest lucru nu l-a `mpiedicat, totu[i, pe Blair s\ sus]in\ argumentul cu privire la existen]a unei astfel de leg\turi, cf. Alistair Campbel, The Blair Years, p. 644). Era, de asemenea, con[tient de falsa impresie creeat\ ([i pe care era datoria lui s\ o corecteze) cum c\ Saddam Hussein ar fi avut arme de distrugere `n mas\, capabile a fi declan[ate `n 45 de minute. El [i-a exprimat acordul de a-l `nl\tura pe Saddam, cu for]a dac\ este nevoie [i chiar `n absen]a unei a doua rezolu]ii ONU, `nc\ de la `nt`lnirea sa cu George Bush din aprilie 2002 – aproape un an `naintea invaziei din Irak. Speciali[tilor `n drept interna]ional nu le-a fost cerut\ opinia dec`t foarte t`rziu — [i atunci, `n mod tangen]ial, ca [i cum ar fi fost o chestiune pur op]ional\. Malcolm Shaw QC1, profesor de drept interna]ional la Universitatea din Leicester, explic\: nici m\car consilierului guvernamental principal `n materie de drept (la acea vreme Attorney General Lord Goldsmith) „nu i s-a cerut s\ intervin\ dec`t relativ t`rziu, de[i el [i-a exprimat opinia din c`nd `n c`nd, dup\ cum considera de cuviin]\. Acesta nu poate fi cel mai eficient, sau m\car corect, mod de a oferi consiliere juridic\ guvernului la cel mai `nalt nivel“ (The Sunday Times, p. 17).

Dezam\girea cea mai mare a fost provocat\ tot de fostul prim ministru care, `ntrebat dac\ are regrete cu privire la deciziile [i ac]iunile sale, a r\spuns sec [i calculat: „Responsibility, not regret.“ Aceasta este, in nuce, reac]ia insului aflat la putere [i responsabil de luarea unei decizii ilegale [i care a avut drept consecin]\ moartea a aproape dou\ sute de oameni, f\r\ vreun folos cert. La auzul acelei fraze pline de arogan]\, multe din rudele solda]ilor disp\ru]i (aflate `n sal\) au le[inat; altele au izbucnit `n lacrimi. Nici pre[edintele comisiei nu [i-a putut ascunde m`nia.

Este ca [i cum ai asista la o parad\ a modei pus\ `n scen\ de c\tre un acuzat care tocmai [i-a m\rturisit crima. Tot ce `l preocup\ este s\ arate bine la momentul culminant.

Corpora]ii care ucid ~n ultimele trei decenii, zeci de dezastre, av`nd drept consecin]\ moartea a mii de oameni, au avut loc datorit\ neglijen]ei marilor corpora]ii – care se arat\ preocupate mai mult de profit, dec`t de siguran]a celor care muncesc pentru asigurarea acestuia. ~n decembrie 1984, `ntre 3.000 [i 10.000 de oameni [i-au pierdut via]a `n explozia industrial\ de la Bhopal, din India [i o popula]ie de peste 500.000 a fost afectat\, timp de decenii, de pe urma dezastrului. Compania (Union Carbide India Limited) nu a fost, nici p`n\ `n ziua de ast\zi, supus\ urm\ririi penale. ~n 1995, Banca Barings a dat faliment datorit\ specula]iilor frauduloase ale unui angajat dintr-un birou din Singapore, care au dus la pierderi de 800 de milioane lire sterline. O astfel de fraud\ nu putea fi comis\ de unul singur (adic\ `n absen]a unui sistem care s\ o acopere). Leeson „a putut-o comite [i r\m`ne nedescoperit deoarece lucra `ntr-o organiza]ie prost-func]ional\“ (Minkes, eds, p. 110). Managementul companiei era complice, prin atitudinea sa de neimplicare `n ac]iuni de acest fel – cu un `nalt risc pentru companie. {i totu[i Leeson a fost singurul urm\rit penal [i condamnat, nu compania ca atare.

Sute de oameni [i-au pierdut via]a `n accidentele rutiere de la Southall, Hatfield [i Paddington. ~n toate aceste cazuri, a fost imposibil s\ se identifice un individ responsabil la nivel superior (fapt explicabil, dat\ fiind structura ierarhic\ elaborat\ a unor companii de dimensiunile celor feroviare), `nc`t organiza]ia nu a putut fi tras\ la r\spundere.

Dincolo de lege?

Cum se explic\ aceast\ stare de lucruri – cel pu]in bizar\ – `ntr-o ]ar\ al c\rei sistem juridic este printre cele mai avansate din lume? R\spunsul nu este nici simplu, nici univoc, `ns\ el are de a face cu o combina]ie de trecut ([i tradi]ie), existen]\ (sau nu) a unor legi specifice pentru anumite infrac]iuni (cum ar fi nerespectarea m\surilor de s\n\tate [i protec]ie) [i popularizare/aplicare a acestora `n practica marilor companii – de cele mai multe ori, multina]ionale, av`nd raporturi laxe cu legile na]ionale.

1 Queen’s Counsel (QC) este, `n Marea Britanie, titlul oficial al avoca]ilor care au dreptul de a sus]ine pledoarii la tribunal.

Referin]e Alistair Campbell, The Blair Years, Hutchinson, London, 2007 John Minkes and Leonard Minkes (eds), Corporate and White-collar Crime, Sage, London, 2008 The Sunday Times, 31/01/2010 http://www.iraqinquiry.org.uk/about.aspx

www.timpul.ro

Eseu

15

TIMPUL

Mundaneum: ordinea lucrurilor VALERIU GHERGHEL

O sfidare a ordinii: Fiara din Apocalips Am c\utat adesea o entitate care s\ nu poat\ fi clasat\ cu nici un chip, care s\ nu aib\ nici un loc, nici o apartenen]\, nici o filia]ie. Prima ipotez\ a numit, fire[te, divinitatea. ~n definitiv, nici Binele lui Platon nu poate fi clasat, fiind dincolo de fiin]\.

De cur`nd, am dat peste un articol scris de Philippe Lherminier [i publicat `n Bulletin de la Société zoologique de France, 127: 1 (2002), pp.35-47. Lherminier `[i pune o problem\ asem\n\toare: putem identifica o f\ptur\ care s\ nu apar]in\ nici unei specii [i, ca atare, s\ nu poat\ fi clasificat\? Autorul nume[te, `n primul r`nd, f\pturile hybride, acele entit\]i compozite, de tipul himerei sau dragonului, care i-au fascinat pe antici [i medievali. Dincolo de aceast\ fascina]ie (u[or de priceput), nici o taxinomie zoologic\ nu poate face loc mon[trilor.

Himera prin `ns\[i constitu]ia ei (are cap de leu, trup de capr\ [i coad\ de [arpe) este inclasificabil\. ~n al doilea r`nd, Philippe Lherminier consider\ c\ fiara din Apocalips, fiara cu [apte capete, este „modelul oric\rui bestiar filosofic“. Prin modul `n care conjug\ specii diferite, desfiin]`ndu-le, prin faptul c\ nu ]ine seama de limite, fiara apocaliptic\ e o sfidare a Ordinii, iar aceast\ sfidare e, ne`ndoios, una de ordin metafizic. ~n sf`r[it, autorul constat\ o anume evolu]ie a g`ndirii taxinomice `n cuprinsul Bibliei: Geneza constituie o consacrare a speciilor: fiecare f\ptur\ se cuprinde `ntr-o specie definit\ [i nu exist\ `nc\ f\pturi inclasabile. ~n schimb, Apocalipsa vorbe[te deja de entit\]i non-specifice: fiara cu [apte capete este cel mai ilustru exemplu.

A[adar, Geneza rezult\ dintr-o g`ndire clasificatorie sigur\ pe ea. Apocalipsa marcheaz\ „decrepitudinea“ acestei g`ndiri. Trebuie s\ ni-l imagin\m pe Adam nelini[tit.

P. S. Trebuie s\ presupunem c\ fiin]ele hybride (tragelaphos, chimaira etc.) ]in de hybris-ul grec, fiindc\ nu respect\ justa m\sur\.

~n filosofia religiei, se discut\ de mult o problem\ nea[teptat\ (cel pu]in pentru mine): exist\ realmente iadul, infernul? Unii teologi serio[i contest\ pur [i simplu existen]a lui. Cei mai mul]i `l accept\. {i aduc argumente serioase `n favoarea lui. ~n ce sens putem vorbi de infern? Ca loc „fizic“ al p\c\to[ilor [i damna]ilor? Ca loc inteligibil, `n sensul lui topos noetos al lui Platon? Sau, pur [i simplu, ca dispozi]ie sufleteasc\? ~mi amintesc c\ eseistul N. Steinhardt vorbea despre iad `n acest sens. Omul care a gre[it poart\ deja iadul remu[c\rilor `n suflet. Iadul e o stare psihic\. ~n leg\tur\ cu infernul, a[adar, p\rerile s`nt legiune. ~n alt\ ordine de idei, m-a frapat c`nd am citit Mic tratat despre iad al teologului catolic Hans Urs von Balthasar (1905-1988) sugestia lui c\ o existen]\ a iadului [i dup\ eschaton e cu totul improbabil\. Dumnezeu `i va recupera pe p\c\to[i [i, p`n\ la urm\, `l va recupera [i pe diavol. Nu mi-a sc\pat nuan]a origenist\ a acestei opinii. Dar tema apocatastazei (despre care Origen `nsu[i m\rturisea c\ i se atribuie pe nedrept) e o ispit\ puternic\ pentru orice teolog [i, a[ `ndr\zni s\ zic, pentru orice fiin]\ muritoare. ~n ce chip ar ar\ta o lume (dup\ „plinirea timpurilor“), `n care de o parte ar sta ferici]ii [i Dumnezeu, iar de alta damna]ii? Din perspectiva `ndur\rii divine, putem accepta o astfel de lume? ~n `ncheierea acestor g`nduri disparate, a[ men]iona interesantul studiu al filosofului Theodore Sider, intitulat „Hell and Vagueness“ (a se vedea publica]ia Faith and Philosophy 19 (2002): 58-68). Sider argumenteaz\ c\, la Judecata de apoi, Dumnezeu se va confrunta cu o redutabil\ problem\ logic\. Clasificarea p\c\to[ilor ]ine de o logic\ a vagului. Mul]imea ferici]ilor (sau aceea a damna]ilor, nu conteaz\) este o mul]ime vag\ (nuan]at\, fuzzy). Apartewww.timpul.ro

Mundaneum De[i universul con]ine o infinitate de lucruri [i f\pturi (sau, poate, tocmai din aceast\ pricin\), au existat mereu min]i temerare, care au `ncercat s\ pun\ ordine [i s\ clasifice infinitatea. Pe urmele lui Plinius cel B\tr`n, Isidor din Sevilla, de pild\, a `ncercat o atare isprav\ `n secolul al VII-lea. Secolul al XIII-lea a fost numit, de altfel, secolul enciclopedi[tilor: Bartolomaeus Anglicus, Vincent de Beauvais se num\r\ printre ei.

Dar visul clasific\rii perfecte, visul de a r`ndui `ntregul nu s-a sf`r[it niciodat\. E[ecul str\mo[ilor nu i-a descurajat pe succesori. De exemplu, la finele secolului al XIX-lea, doi savan]i belgieni (care amintesc de nechibzuin]a unor Bouvard [i Pecuchet, personajele lui Flaubert) s-au hot\r`t s\ adune tot ceea ce se [tie despre univers `ntr-un imens repertoriu. E o `ncercare cu adev\rat halucinant\! Cei doi savan]i se numeau Henri La Fontaine [i Paul Otlet. Rezultatul muncii lor, inventarul lumii, s-a numit Mundaneum. Catalogul cuprindea pe pu]in 16 milioane de fi[e. {i era `nso]it de un muzeu `n care Henri La Fontaine [i Paul Otlet arhivau c\r]i, ziare, imagini tip\rite, afi[e, scrisori, c\r]i postale. Una din ramurile acestui nes\buit catalog se refer\ la iconografie (a fost intitulat\ Répertoire Iconographique Universel) [i arhiveaz\ toate imaginile disponibile.

Alt\ ramur\ se cheam\ Répertoire Universel de

Documentation. Nu at`t `ncercarea de a aduna documente a celor doi savan]i ne provoac\ uimire, c`t u[urin]a cu care folosesc adjectivul „universal“.

Paul Otlet [i reinventarea cabalei A[ dori s\ revin, `n aceast\ succint\ `nsemnare, asupra unei figuri ie[ite din comun: belgianul Paul Otlet (1868-1944). El este inventatorul a[a-numitei clasific\ri zecimale universale (CDU). Bibliografii s`nt `n tem\. E vorba, deci, de o clasificare a (materiei) c\r]ilor. Visul utopic al lui Paul Otlet a fost, `n fond, s\ clasifice lumea (este [i titlul unei biografii a savantului publicat\ `n 2006: L’homme qui voulait classer le monde). Totu[i, universul nu poate fi clasificat ca atare, fiind nelimitat [i heteroclit. Pentru a fi clasificat, un domeniu trebuie s\ fie omogen. Clasifici fructe (entit\]i din aceea[i specie). Dar nu po]i clasifica (prea u[or) mese, fotoni, unicorni, ecua]ii de gradul 4, enciclopedii medievale ori staruri de cinema. Paul Otlet [tia bine acest lucru. El s-a g`ndit s\ reduc\ la un numitor comun diversul, heteroclitul, mul]imea tuturor mul]imilor (care nu e nicidecum o mul]ime!). „Taxonul“ (unitatea de arhivat) `n clasificarea lui Otlet e documentul (sau fi[a). Pentru a ordona f\r\ rest c\r]ile, a inventat o metad\ de omogenizare. A g`ndit cartea ca fascicul de fi[e. Cartea devine `n acest chip document, fi[\, rezumat, inscrip]ie lapidar\. Mai mult: visul lui ramificat [i smintit era de a tip\ri c\r]ile sub forma unui m\nunchi de fi[e. Fila se cuvenea a fi tip\rit\ pe o singur\ parte, spre a facilita munca de arhivare a bibliologului. Savantul putea decupa din cuprinsul paginii un anume paragraf, o sec]iune, s\ zicem, dedicate unui singur subiect. Cartea nu mai era privit\ ca un `ntreg indivizibil, ca un obiect unitar, ca o epifanie continu\ a divinului. Ea `[i pierdea prestigiul. ~n mintea lui Paul Otlet, cartea se transforma de `ndat\ `ntr-un puzzle, `ntr-un m\nunchi de teme [i idei, f\r\ o leg\tur\ necesar\ `ntre ele.

Dac\ ne g`ndim bine, cartea nici nu e altceva dec`t un agregat (de litere, de cuvinte, de g`nduri). Fi[a poate fi m`nuit\ mai lesne dec`t tomul din care provine, ea poate intra mereu `n

Autoportret Natalie Schor

Paradisul diabolic

nen]a individului la o astfel de mul]ime e una ea `ns\[i nuan]at\.

Judec`nd dup\ faptele bune [i dup\ faptele rele ale fiec\rui individ, Dumnezeu trebuie s\ determine gradul lui de apartenen]\ la o mul]ime sau alta. Acest grad nu poate fi unul [i acela[i pentru to]i indivizii. Putem nota gradul apartenen]ei maxime 1. Gradul apartenen]ei minime 0. ~ntre 1 [i 0, exist\ `ns\ o multitudine de grade intermediare. Unde `l vom situa pe acela al c\rui grad de apartenen]\ la mul]imea ferici]ilor e 0, 001? Printre ferici]i? Pentru numai at`t?

Theodore Sider conchide c\ problema nu are solu]ie. Dumnezeu nu poate determina locul cazurilor marginale (al celor mai degrab\ p\c\to[i dec`t ne-p\c\to[i). ~nc\ o „neputin]\“ `n contul omnipoten]ei divine?

combina]ii inedite cu o alt\ fi[\ decupat\ dintr-un alt tom.

La urma urmelor, g`ndul lui Otlet nici nu era at`t de nes\buit. Voltaire aplicase metoda „diviziunii“ `naintea lui: filosoful sf`[ia pur [i simplu c\r]ile [i arhiva `n dosare separate, compuse dup\ obsesiile sale, extrasele (pagini r\zle]e sau capitole `ntegi).

A[ face adaos, `n `ncheiere, c\ viziunea lui Paul Otlet sufer\ de un imens defect. L-a pus `n lumin\, printre al]ii, Steffen Ducheyne, `ntrun studiu din revista Knowledge Organization (32: 3 (2005), pp.110-116), intitulat „Paul Otlet’s theory of knowledge and linguistic objectivism“. Astfel, Paul Otlet consider\ c\ fiecare „atom“ verbal (lingvistic) poate fi pus `n coresponden]\ cu unul ([i numai unul) din elementele care compun lumea. Aceste elemente s`nt discrete [i pot fi perfect definite. Rezult\ c\ prin combinarea atomilor verbali poate fi aproximat\ [i prins\ `ns\[i „ordinea lumii“. Altfel spus: fiecare element al lumii este numit (poate fi numit). Numele nu e ambiguu: trimite la o singur\ entitate mundan\. De asemeni, orice entitate mundan\ trimite la un singur nume.

Nu exist\ entit\]i f\r\ nume (sau care nu pot fi numite). Nu exist\ nume f\r\ entit\]i. Combina]iile numelor revel\ `ntotdeauna combina]ii ale lucrurilor.

Desigur, aceast\ idee nu a fost c`tu[i de pu]in str\in\ cabali[tilor.

P. S. ~n parantez\ fie zis, Jorge Luis Borges a ironizat, `n eseul Limba analitic\ a lui John Wilkins, ar[i]a enciclopedic\ a lui Otlet: „Institutul Bibliografic din Bruxelles practic\ [i el haosul: parceleaz\ universul `n 1000 de diviziuni, dintre care parcela 262 corespunde Papei; 282, Bisericii Romano-Catolice; 263, Zilei M`ntuitorului; 268, [colilor duminicale; 298, mormonismului, iar 294, brahmanismului, budismului, [intoismului [i taoismului“ etc.

Parazitul [i gazda Una din temele metafizice grave este, ne`ndoios, aceea a parazitului ([i a statutului s\u).

Cel dint`i filosof care a discutat aceste chestiuni subtile a fost Lucian din Samosata. El a propus, de altfel, [i o nou\ [tiin]\, aceea `n care este expert parazitul. {i anume parazitica. ~n viziunea lui Lucian din Samosata, parazitul este individul care se caracterizeaz\ prin dou\ atribute: a) nu face nimic (nu munce[te, `n sensul propriu al termenului); b) e un `nso]itor indispensabil al individului avut. ~ntr-un cuv`nt, parazitul paraziteaz\ (dar nu asupre[te pe nimeni)... ~n 1980, Michel Serres a publicat o carte cu titlul Le parasite, `n care descrie am\nun]it figura parazitului, pornind de la defini]ia urm\toare: parazitul este f\ptura care nu m\n`nc\ niciodat\ la masa proprie, ci la masa altuia, la masa unei gazde. Gazda nu e neap\rat o victim\ a parazitului. De obicei, gazda `ns\[i `l invit\ la mas\ pe parazit. ~n opinia lui Serres, parazitul are o func]ie pozitiv\, chiar productiv\. ~n fond, al\turi de viru[i, `ngeri [i vampiri, omul este, prin `ns\[i esen]a sa, o fiin]\ parazitar\. Fiindc\ nu are un loc propriu, ci e mereu `n c\utarea unei gazde, parazitul poate fi descris, dar nu poate fi clasificat. A clasifica `nseamn\ a distribui unui anume element o pozi]ie precis\ `ntr-o mul]ime. Parazitul e mereu „la mijloc“, `ntr-un spa]iu intermediar: el este un individ `n rela]ie cu o rela]ie. ~ntr-un fel, el e un nomad.

Ca [i viru[ii (despre care nu se [tie precis dac\ s`nt ni[te creaturi vii), omul e o fiin]\ rela]ional\.

Natalie Schor (n. 1983) este absolvent\ a Universit\]ii din Tel Aviv (facult\]ile de Teatru [i de Istoria Artelor, precum [i a Cercului de Fotografie Artistic\ al universit\]ii). Fotografiile sale au ap\rut deja `n mai multe publicatii israeliene [i rom=ne[ti, precum Express Magazin, Yediot Ahronot, Time Out, Romanian VIP [. a.

Ilustr\m aceast\ edi]ie a revistei noastre cu un set de fotografii ale sale realizate foarte recent.

februarie 2010

16

TIMPUL

Polemici

Mi[carea Goma pentru drepturile omului – 33 de ani de izolare [i umiliri – FLORI B|L|NESCU ~ntr-o ]ar\ `n care pre[edintele a condamnat comunismul, se pare c\ pensiile celor care ne-au decimat elitele intelectuale, profesionale [i sociale nu pot fi (re)calculate dup\ o ra]iune care s\ menajeze ce a mai supravie]uit din fibra noastr\ moral\... ~ntr-o ]ar\ `n care colaboratori notorii, (auto)recunoscu]i, ai Securit\]ii s`nt conspira]i `n continuare de c\tre Securitate, prin intermediul CNSAS... ce s-ar mai putea face? Sorin Ro[ca-St\nescu strig\ `n gura mare c\ a colaborat cu Securitatea [i vrea s\ i se recunoasc\ oficial acest statut, dar prime[te certificat de b\iat curat...

Singura solu]ie exemplar\ ar fi ca securi[tii cu pensii nemeritate s\ se adune `ntr-o Asocia]ie a Fo[tilor Tor]ionari [i s\ dea statul rom=n `n judecat\ pentru c\ le `ncalc\ dreptul legitim de a se c\i, prin reducerea pensiilor, ca prim pas `ntr-un proces al comunismului, dovedit p`n\ acum o hidoas\ gargar\ propagandistic\. ~ntr-o ]ar\ `n care apar edi]ii fabuloase ale scrierilor unor indivizi care au hr\nit prin supu[enia [i micimea lor fiara comunist\... ~ntr-o ]ar\ `n care intelectualii cultiv\ confuzia [i dispre]ul... ~ntr-o ]ar\ `n care posturile publice de radio [i televiziune fac reclam\ de[\n]at\ groparilor culturii rom=ne...

Ei bine, `n aceast\ ]ar\ `n care intelectualii „de marc\“ `[i pl`ng de mil\ spun`nd „ce s\ facem, dac\ n-am avut [i noi un Havel...“, eventual, „un Havel“ care s\ ne fi picat precum para m\l\ia]\, drept `ntre ochi, `n aceast\ ]ar\ adev\rul a ajuns o otrav\ letal\ chiar pentru aceia care au avut de suferit.

Alibiul postfactum al intelighen]iei rom=ne: dac\ n-am avut [i noi un Havel... Am citit-o [i auzit-o de prea multe ori, ca s\ nu [tiu deja c\ este un soi de axiom\ a genera]iilor antedecembriste care au croit cutumele `n spa]iul cultural (se `n]elege, distrug`nd prin „rezisten]a“ lor miezul a ceea ce ar fi trebuit s\ fie societatea civil\), [i pe care au grij\ s\ le men]in\ ast\zi.

M\ `ntreb, desigur, retoric, de ce nu se privesc domniile lor `n oglind\, c`nd `n cea mai aprig\ intimitate, s`nt sigur\, se `ntreab\: dar de ce n-am avut noi un Ple[u, un Liiceanu, un Breban, un Manolescu... un S\raru... un oricare ...escu, ...eanu... aru etc.? Oare ce (pe cine) ar vedea? {i dac\ cei ce nu au fost `n stare s\ fie, dar azi au preten]ia c\ au f\cut tot ce s-a putut, [i ar fi putut mai mult dac\ aveau „un Havel“, `[i imagineaz\ c\ pot „trece“ peste Paul Goma, `nseamn\ c\ el nu a existat?

Alibiul intelectualit\]ii rom=ne, indiferent de originea etnic\, este infirmat de o excep]ie ce sfideaz\ regula (a supu[eniei, la[it\]ii, meschin\riei [i defetismului neao[): PAUL GOMA. Pesemne, este foarte convenabil s\ spui c\ n-ai avut „un Havel“, dar asta nu merge la nesf`r[it. Formula nu `l poate diminua, [i nici [terge din istorie pe Goma. La fel de convenabil\ este [i re]eta securist\, colportat\ cu aplomb de autoritate `n materie: „Goma nu are talent“. Unde dai [i unde crap\!, c`nd vine vorba s\ spunem ce am f\cut noi. Sau de ce nu am f\cut. Tot a[a, Goma a fost „f\cut“ [i pederast, jidan, kaghebist, spion american, antisemit. ~ns\, cu siguran]\ el chiar a f\cut istorie, nu a `ncercat s\ o saboteze. Doar nu-[i imagineaz\ cineva c\ Tov’ R\posescu [i bra]ul `narmat al revolu]iei sale desf\[urau dispozitive impresionante de com-

februarie 2010

promitere [i anihilare pentru orice b\iat [turlubatic [i pe invers, real sau `nchipuit. (Nu pot s\ uit cum d\duse peste margini un foarte cotat scriitor-publicist-jurnalist folosind drept argumente imuabile zoaiele fabricate de Securitate pentru a-l compromite pe Paul Goma; pe care, de altfel, numai cine are interes le crede [i le promoveaz\, ori, la fel de grav, cine nu a citit suficient despre cum ac]ionau tovar\[ii no[tri inteligen]i de la criminalul stabiliment.) Dup\ cum tot istoria (fie ea [i cu dosarele `nc\ la secret) ne arat\ c\ nu orice feti[can\ cu har poetic [i limbaj alambicat era `n primul vizor al vigilen]ei revolu]ionare. Cine a pus regimul `n pericol, sau reprezenta un poten]ial pericol, a suportat consecin]e drastice. Degeaba r\sar opozan]ii dup\ „revolu]ie“, precum melcii dup\ ploaie... dar c`]i dintre ei au fost arunca]i `n pu[c\rii, `n azile psihiatrice, `n afara fiin]ei lor – `n angoasa mor]ii?

Alibiul intelectualit\]ii de ieri [i de azi este un balon cu pucioas\. Talentul rezisten]ilor prin t\cere, autocenzur\ [i cultur\ (Paul Goma a spus „paraliteratur\“) a sufocat [i a ucis viitorul a peste 20 de milioane de rom=ni (m\ g`ndesc la cet\]enii Regatului Mare al Rom=niei), care `nc\ mai dau semne c\ vor s\ fie trata]i cu respect. Ceva esen]ial este `n neregul\ cu noi atunci c`nd un rezistent pe burt\ `i arunc\ `n obraz lec]ii de retoric\ unui opozant autentic – precum Radu Filipescu (crede]i c\ era u[or s\ stai ani de zile `n pu[c\ria Aiudului, aten]ie – `n anii 80! – `n timp ce poporul t\u, cu jaluzelele trase, `[i d\dea-n bobi s\ vad\ c`nd o s\ crape Ceau[escu?), c`nd un pre[edinte care a f\cut avere `n timp ce noi m`ncam pe cartel\, din marea mil\ a Inegalabilului C`rmaci, `[i permite s\-[i bat\ joc de un om ca Vasile Paraschiv, `n direct, la or\ de maxim\ audien]\, `n aplauzele unor intelectuali lipsi]i de [ira spin\rii (Paraschiv e un om care a cunoscut toate iadurile posibile pe p\m`ntul ]\rii lui, mai bine ar face rom=nii s\-i citeasc\ memoriile!); c`nd superoamenii no[tri de cultur\ o iau `n t\rbac\, o maimu]\resc, c`nd violent, c`nd condescendent, pe Herta Müller (de ce? c\ a avut curaj s\ spun\ adev\rul, c\ are nas pentru securi[ti, pe care `i miroase de la o po[t\? nici ea nu are talent?) ...`n fine, c`nd intelectualii no[tri de azi trec peste asemenea lucruri cu non[alan]\ (e mai de bun gust s\ ciocne[ti o cup\ de [ampanie la palatul preziden]ial, s\ ai impresia c\ vei intra `n istorie pe u[a din fa]\, dec`t s\ fii solidar, s\ fii empatic cu neintelectualii sub]iri Radu Filipescu, Vasile Paraschiv..., cu netalentatul Paul Goma, cu nerom=nca Herta Müller!)

Problema noastr\ s\ fie oare c\ n-am f\cut, pentru c\ n-am avut „un Havel“? (Cine s\ ni-l fi `n[urubat `n creier [i `n con[tiin]\, ca pe un cip?)

Nu, adev\rata noastr\ zgaib\ (care ne zg`nd\r\) este: Tu (eu) de ce n-ai (n-am) fost Havel?

(Havel este mai talentat dec`t Goma, de-asta a avut succes `n spa]iul public? P\i, `n Rom=nia talentul [i moralitatea se exclud!?) ~nc\ mai cred, `nc\ mai sper c\ adev\ratul nostru „un Havel“ ar fi trebuit s\ mijeasc\ `n creierul [i `n con[tiin]a oric\rui intelectual rom=n. Cine i-a `mpiedicat pe talenta]ii no[tri compatrio]i, indiferent de limba lor matern\, s\ fie „un Havel“? Cu siguran]\, nu Goma. El a avut curajul nebun de a fi „singur `mpotriva Lor“, cu alte cuvinte le-a ridicat mingea la fileu marilor no[tri arti[ti `ntru toate. Istoria ne arat\ (aceea[i istorie sabotat\ de rom=ni) c\ falnicii, talenta]ii, rasa]ii no[tri intelectuali erau preocupa]i s\ prind\ mingea pe burt\, pe sub fileu... ca s\ nu fac\ praf, s\ nu st`rneasc\ valuri... s\ nu fie lua]i la ochi.

Din p\cate. ~n februarie 1977, c`]iva rom=ni doritori s\ ob]in\ un pa[aport pentru a sc\pa din azilul psihiatric Rom=nia [i-au pus semn\tura, al\turi de Paul [i Ana Maria Goma, pe Scrisoarea ce avea s\ consfin]easc\ Mi[carea pentru drepturile o-

mului ce poart\ numele Goma. Cu o lun\ `nainte trimisese `n nume personal o Scrisoare „C\tre Pavel Kohout [i camarazii s\i“, solidariz`ndu-se cu Carta 77 a cehilor. Netalentatul, pederastul, jidanul, antisemitul Goma scria atunci, `ntre altele: „Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii de est, ungurii, bulgarii), voi s`nte]i sub ocupa]ie ruseasc\; noi, rom=nii, ne afl\m sub ocupa]ie rom=neasc\ – la urma urmei mai dureroas\, mai eficace dec`t una str\in\“. La scurt\ vreme, din disperare c\ prietenii scriitori („un“ Breban, de exemplu) nu vor s\ intre `n nicio hor\ care n-ar fi fost pe placul puterii, `i scrie lui Ceau[escu o scrisoare deschis\. Este un text demen]ial, cum spun tinerii zilelor noastre. L-am citit de zeci de ori. F\r\ fisur\. O mic\ exemplificare: „Domnule Ceau[escu, `n]eleg c\ `nalta Dumneavoastr\ semn\tur\ nu va accepta niciodat\ s\ se a[eze l`ng\ a unui simplu cet\]ean – [i `nc\ a unui scriitor ([i acela f\r\ talent). Dar chiar dac\ se va `nt`mpla aceast\ minune, ce se poate face numai cu dou\ semn\turi? Ar semna [i so]ia mea, dar situa]ia nu se va schimba: dac\ s-au g\sit 30 unguri, atunci, propor]ional, ar fi nevoie de 90 semnatari rom=ni. Hai, 50; m\car 10. Dar de unde at`]ia?

V-am mai spus: rom=nii se tem de Securitate.

Rezult\ c\, `n Rom=nia, doi in[i nu se tem de Securitate: Domnia Voastr\ [i cu mine. Dar, dup\ cum v-am mai spus: numai dou\ semn\turi…“. ~n aceea[i lun\, Goma g\se[te semnatarii pentru o alt\ scrisoare. Puncteaz\ drepturile `nc\lcate ale rom=nilor, reu[ind s\ induc\ ideea de grup protestatar. C\ dup\ ce a fost dat\ publicit\]ii (adic\ difuzat\ prin Europa Liber\) aderen]ii au `nceput s\ se str`ng\ cu sutele este o alt\ parte a pove[tii. C\ 6 semnatari din cei 8 ini]iatori, except`nd familia Goma (`n ordine alfabetic\, ace[tia au fost: Feher Adalbert, Gesswein Erwin, Gesswein Emilia, Goma Paul, Manoliu Maria, Manoliu Sergiu, N\vodaru Ana Maria, {tef\nescu {erban) doreau numai s\ ob]in\ pa[aport [i s\ plece (au [i plecat!), asta nu diminueaz\ cu nimic importan]a momentului. Dimpotriv\. Scrisoarea deschis\ adresat\ Conferin]ei de la Belgrad era rezultatul asum\rii-revendic\rii unor drepturi garantate de Constitu]ie, dar `nc\lcate de regimul comunist. ~ncercarea postdecembrist\ a unora (care s-au ferit s\ se implice) de a diminua importan]a Mi[c\rii printr-o etichet\ cu damf peiorativ, precum „grupare de pa[aportari“, este, nici mai mult, nici mai pu]in, dec`t vulgar\. S\ ai curajul `n Rom=nia anului 1977 s\ te la[i descoperit `n fa]a aparatului represiv prin cererea public\ a unui drept elementar – libera circula]ie – este o lec]ie de civism pentru pretin[ii verticali ce declar\ azi, pun`nd carul `naintea boilor, c\ ei nu [i-au dorit niciodat\ s\ `[i p\r\seasc\ ]ara. Voita confuzie a lucrurilor nu este dec`t o parte a alibiului de care pomeneam. S\ [tii c\ po]i ie[i [i intra liber din/ `n ]ar\ este, repet, un drept, nu un privilegiu (a[a cum a fost pentru foarte mul]i intelectuali, dintre care unii dovedi]i colaboratori ai Poli]iei politice). Pe de alt\ parte, Scrisoarea se referea la multe aspecte: „drepturile garantate prin legile interne [i conven]iile interna]ionale ratificate de guvernele statelor totalitare nu s`nt respectate; articolele din Constitu]ia R.S.R. referitoare la drepturile civice (art. 17); dreptul la munc\ (art.

18); dreptul la instruire (art. 21); la asociere (art.

27); libertatea cuv`ntului, a presei, a `ntrunirii, a mitingurilor, a demonstra]iilor (art. 28); libertatea con[tiin]ei (art. 30); inviolabilitatea persoanei (art. 31); a domiciliului (art. 32); secretul coresponden]ei [i al convorbirilor telefonice (art. 33). Deasemeni nu este respectat dreptul la libera circula]ie a persoanelor, a ideilor, a informa]iei, iar dreptul la cet\]enie este transformat `ntr-o obliga]ie care nu serve[te cauzei progresului. Peste tot `n lume se vorbe[te despre demnitate, despre libertate, dar c`]i oameni din ]\rile `n care demnitatea [i libertatea exist\ cu adev\rat [tiu c\ s`nt state `n care oamenii s`nt lega]i pe

via]\ de p\m`ntul pe care s-au n\scut? C`]i oameni [tiu c\ exist\ state `n care, de zeci de ani votan]ii voteaz\… `n unanimitate candidatul unic propus de putere [i `mpotriva votan]ilor?

C\ exist\ ]\ri `n care cet\]enii s`nt obliga]i s\ serveasc\ interesele statului – care s`nt, de regul\, potrivnice intereselor cet\]enilor? C\ mai s`nt locuri pe p\m`nt unde convingerile s`nt impuse prin for]\? Consider\m deasemeni c\ este inadmisibil\ extinderea principiilor neamestecului `n treburile interne (ale unui stat) asupra drepturilor (individuale) cet\]ene[ti fundamental“.

O `ntrebare `nc\ neinfirmat\ de istorie: c`]i rom=ni [tiau asta [i au stat cumin]i, `n b\ncile lor, cu m`inile la spate? Patrio]ii care nu doreau s\ `[i p\r\seasc\ ]ara aveau toate motivele s\ o apere semn`nd aceast\ Scrisoare, `n chiar „anul drepturilor omului“ (1977). {i nu au semnat-o dec`t oameni obi[nui]i, cu excep]iile arhicunoscute: Ion Negoi]escu [i Ion Vianu. Este unul din cele mai aprige momente ale istoriei noastre recente `n care ne-am autosabotat.

M`ine, 8 februarie 2010, se `mplinesc 33 de ani de c`nd cei 8 au semnat Scrisoarea [i au trimis-o prin mai multe canale `n Occident. A doua zi, pe 9 februarie, la mai bine de dou\ s\pt\m`ni de c`nd fusese trimis\, se citea la radio Europa Liber\ Scrisoarea c\tre Kohout... Mi[carea Goma prindea contur.

Oric`t de retoric ar p\rea, adresez c`teva `ntreb\ri de bun sim] pre[edintelui Traian B\sescu [i acelor institu]ii ale statului nostru de drept, care s-ar putea autosesiza pentru a repara o nedreptate at`t de mare. Poate domniile lor ar reu[i s\ elimine acest handicap istoric, printr-un simplu gest de voin]\ politic\ (o expresie foarte `ndr\git\ `n campanii). ~n acela[i pre], i-ar sc\pa [i pe intelectualii no[tri de trauma nede]inerii „unui Havel“.

Ar fi un foarte nimerit exemplu pentru demararea „lucr\rilor“ procesului comunismului, c\ la vorbe nu ne `ntrece nimeni (fiind noi un popor at`t de talentat, dar cu serioase probleme de sciatic\), dac\ Pre[edintele ar `ncerca un act de minim\ repara]ie moral\, din partea statului [i a poporului rom=n, prin care Paul Goma s\ beneficieze, m\car dup\ 20 de ani de la Revolu]ie, de efectele Decretului 118/1990, completat cu Legea 221/1990. To]i pre[edin]ii postdecembri[ti ai Uniunii Scriitorilor din Rom=nia nu au avut puterea (bunul sim], colegialitatea, ru[inea, con[tiin]a; curajul?) de a-i trimite lui Paul Goma o h`rtie cu antetul USR prin care s\-l `n[tiin]eze c\ a redevenit membru (reamintesc, l-au dat afar\, f\c`ndu-se mici `n fa]a Securit\]ii, pe c`nd era `nchis la Rahova, `n ’77, b\tut [i drogat, ca s\ moar\). Poate c\ Pre[edintele ]\rii, dup\ ce va reciti Constitu]ia, o s\ reu[easc\ s\ atrag\ aten]ia asupra situa]iei nefire[ti `n care este l\sat Paul Goma.

Domnule Pre[edinte, p`n\ [i din Comisia Tism\neanu a fost dat afar\, chiar dac\ nu apucase s\ intre, de[i se spunea c\ Domnia Voastr\, personal, l-a]i fi vrut acolo. Crede]i c\ este posibil ca statul rom=n de drept, care `ncearc\ s\ repare, m\car declarativ, consecin]ele crimelor statului totalitar, s\ g\seasc\ solu]ia de a nu-l mai umili la nesf`r[it pe singurul nostru scriitor opozant autentic? Chiar nu poate statul de drept s\ fac\ lumin\ `n privin]a cet\]eniei rom=ne, pe care statul totalitar le-a furat-o membrilor familiei Goma `n noiembrie 1977? Chiar nu poate statul de drept, domnule Pre[edinte, s\ acorde [i lui Paul Goma drepturile cuvenite, statuate de o lege, de care, de altfel, beneficiaz\ at`]ia rom=ni?

O alt\ `ntrebare neinfirmat\ de istorie (aceea nefalsificat\): ce nevoie aveam noi, cet\]enii Rom=niei, de „un Havel“, at`ta vreme c`t l-am avut pe Paul Goma? Cred c\ r\spunsul este, va fi `nc\ mult\ vreme, examenul pe care-l tot pic\ [i trebuie s\ `l treac\ intelectualitatea de la noi. www.timpul.ro

Recitiri

TIMPUL

17

~n c\utarea originilor d\m de tumultul istoriei CODRU} CONSTANTINESCU Joseph O’Neill reprezint\ o figur\ interesant\ a literaturii irlandeze contemporane. ~n ciuda numelui s\u tipic irlandez (tat\l s\u este irlandez, el `nsu[i n\sc`ndu-se `n 1964 la Cork) compozi]ia sa etnic\ este mai complicat\, c\ci mama lui provine dintr-o familie de origine cre[tin-libanez\ stabilit\ de la jum\tatea secolului al XIX-lea `n Turcia, `n ora[ul Mersin, mic port la Marea Mediteran\. T`n\rul Joseph O’Neill a petrecut mai mult timp `n alte p\r]i `ndep\rtate ale lumii dec`t `n Irlanda, iar aceast\ perioad\ formativ\ [i-a pus amprenta asupra spiritului s\u. Tat\l s\u era inginer `n domeniul construc]iilor industriale, iar firma la care lucra construia fabrici `n diverse regiuni ale lumii, motiv pentru care Joseph O’Neill a tr\it `n Mozambic, Iran, iar de la v`rsta de 12 ani a crescut `n Olanda unde a urmat cursurile unor [coli cu predare `n limba englez\. Studiile universitare `n domeniul Dreptului le-a urmat `n cadrul Cirton College din Cambridge, prefer`nd aceast\ specializare `n locul literaturii engleze, de care se sim]ea ata[at. Dup\ ce a absolvit Dreptul, a ajuns avocat `n domeniul Dreptului Comercial (face de altfel c`teva referiri la acesta [i la c\l\toriile pe care a fost nevoit s\ le `ntreprind\ `n interes de serviciu [i, probabil, munca de documentare deprins\ `n activitatea sa profesional\ i-a fost de folos `n scrierea volumului Blood-Dark Track). Ini]ial a fost atras de poezie. O’Neill este autorul a trei romane: This Is the Life (Faber& Faber; Farrar& Giroux, 1991), The Breezes (Faber &Faber,1996) [i Netherland (Pantheon; Forth Estate, 2008).

Acest ultim roman a avut un mare succes `n lumea anglofon\. New York Times Book Review l-a numit „cea mai furioas\, inteligent\ [i singuratic\ fic]iune av`nd ca subiect via]a `n NewYork [i Londra dup\ atentatele din 2001“. Cartea chiar a fost inclus\ `n topul celor mai bune zece c\r]i ale anului 2008 alc\tuit de prestigiosul ziar New York Times. Criticul literar James Wood a declarat c\ „este cea mai interesant\ carte postcolonial\ pe care am citit-o“. Dar renumele acestui critic p\le[te `n fa]a cuvintelor spuse de noul Mesia al planetei, `nsu[i Barak Obama, care, `ntr-un interviu pentru BBC `n iunie 2009, recuno[tea c\ citea exact romanul Netherland, pe care `l g\sea excelent. Probabil a doua zi un milion de exemplare ale romanului au [i fost v`ndute (ceea ce nu este deloc un lucru r\u, ne-ar fi pl\cut ca `n campania electoral\ recent\ candida]ii la Pre[edin]ie s\ fie `ntreba]i [i ce c\r]i citesc, de ce, cum le aleg [i, eventual, chiar s\ fie chestiona]i despre con]inutul lor, asta pentru a fi siguri c\ nu mint).

O’Neill este activ [i `n presa cultural\, scriind pentru revista american\ Atlantic Monthly.

Chiar dac\ volumul la care ne vom referi `n continuare nu a st`rnit v`lva pe care a f\cut-o romanul Netherland, nici acesta nu a l\sat lumea criticii indiferent\, fiind declarat\ cartea anului de c\tre revista The Economist [i ziarul dublinez The Irish Times. Titlul volumului, Blood-Dark Track1, este inspirat de versurile poetului irlandez W.B. Yeats din poemul Hound Voice (Vocea ogarului) „Some day we shall get up before the dawn/ And find our ancient hounds before the door/ and wide awake that the hunt is on/ stumbling upon the blooddark track once more/ that stumbling to the kill www.timpul.ro

beside the shore“2. Materia volumului se concentreaz\ asupra a dou\ lumi disp\rute, cum s`nt `n general lumile bunicilor [i str\bunicilor no[tri. Aceasta este [i tema principal\ a volumului, recuperarea memoriei unor persoane apropiate, pe care scriitorul le-a cunoscut indirect [i care `i ofer\ posibilitatea de a s\pa `n c\utarea a dou\ lumi pe cale de dispari]ie (dou\ Atlantide): lumea cosmopolit\ (cre[tin\ de diverse rituri, dar nu numai) a Turciei post-kemaliste [i lumea na]ionalist-republican\ a Irlandei `n primele decenii de libertate politic\ [i independent\, dup\ plecarea englezilor din Sud (1921) prin retragerea lor `n Nord (p`n\ `n prezent). ~n Turcia zilelor noastre minorit\]ile cre[tin\ [i evreiasc\ s`nt nesemnificative din punct de vedere al ponderii economice sau demografice dup\ decenii de na]ionalism agresiv, care a determinat o emigrare masiv\, ceea ce nu era deloc cazul `n Turcia Otoman\ sau `n cea de imediat dup\ primul r\zboi mondial.

Ceea ce leag\ destinele celor doi bunici ai autorului, irlandezul Jim O’Neill (bunicul patern) [i Joseph Dakad (bunicul matern), este faptul c\ am`ndoi au fost `nchi[i `n `nchisori/lag\re de concentrare `n timpul celui de al doilea r\zboi mondial. Joseph Dakad, cet\]ean turc de origine libanez\, religie cre[tin\, francofon, om de afaceri relativ prosper, proprietarul unicului hotel din micul port Mersin situat pe litoralul turc al Mediteranei Orientale, `ntreprinde o c\l\torie de afaceri `n 1940 `n Palestina ocupat\ de britanici pentru a cump\ra l\m`i ieftin [i a le revinde mai scump `n Turcia. Autorit\]ile engleze `l aresteaz\ pe imprudentul vizitator, b\nuit a fi spion, astfel `nc`t bunicul s\u putreze[te `n `nchisorile improvizate de britanici `n Palestina p`n\ la terminarea r\zboiului. O’Neill purcede la o c\utare a motivelor care au dus la aceast\ turnur\ a evenimentelor. ~ntreb`ndu-l pe fostul consul al Marii Britanii la Mersin, Wright, despre arestarea bunicului s\u, acesta `i men]ioneaz\ „legea Varlik Vergisi adoptat\ de c\tre autorit\]ile turce `n 1942 sau 1943, care era un fel de impozit pe avere menit a distruge minorit\]ile. Autorit\]ile turce evaluau averea cre[tinilor [i evreilor [i, de obicei o supraevaluau cu mult; dac\ nu reu[eai s\ pl\te[ti impozitul ajungeai s\ fii trimis s\ spargi pietre la construc]ia de drumuri `n estul Turciei“. Fostul diplomat `i `ntinde autorului un raport scris `n ianuarie 1944 `n care este analizat\ compozi]ia etnic\ a regiunii `n care se afla deta[at. Compozi]ia etnic\ a regiunii era foarte divers\, `n acea zon\ locuind o `nsemnat\ popula]ie musulman\ vorbitoare de arab\, dar [i c`teva sute de turci originari din Creta, care vorbeau greaca, ajun[i acolo ca urmare a schimbului de popula]ie dintre Grecia [i Turcia de dup\ primul r\zboi mondial, kurzi, circazieni. ~n regiune mai locuiau c`teva zeci de familii de evrei (unele vorbeau ladino, altele araba) [i ]igani. Minoritatea cre[tin\ era format\ din greci, armeni [i sirieni care vorbeau araba, franceza [i turca3. Sirienii, cum erau numi]i `n epoc\ [i locuitorii Libanului, nu erau v\zu]i favorabil de c\tre turci din cauza originii, averii (c\ci erau familii de negustori) [i religiei cre[tine. ~n plus, sirienii fuseser\ supu[i influen]ei franceze (cunoa[tem interesul ar\tat de Napoleon al III-lea cre[tinilor maroni]i din Libanul otoman) p\str`nd cu sfin]enie dragostea pentru Europa. Raportul consemneaz\ [i atitudinea ostil\ a autorit\]ilor turce fa]\ de minorit\]i. „Turcilor nu le plac minorit\]ile, `n care nu au deloc `ncredere. Motivul pentru care `n Mersin nu au avut loc masacre pe scar\ mare, spre deosebire de Adana, este faptul c\ `n Mersin nu locuiesc prea mul]i armeni, care au fost victimele masacrelor de la Adana, dar [i pentru c\ Mersin nu a fost niciodat\ un ora[ `n `ntregime turc, influen]a sirian\ [i traficul maritim f\c`nd din Mersin un ora[ mai european dec`t `nvecinata Adana“4.

Dac\ `ncercarea de spionaj `n favoarea Axei a bunicului s\u matern r\m`ne nel\murit\, autorul put`nd doar presupune motiva]ia care l-a determinat pe imprudentul s\u bunic s\ `ntreprind\ o c\l\torie riscant\ `ntr-o zon\ `n plin r\zboi, implicarea familiei sale irlandeze `n mi[carea republican\ este incontestabil\, iar Joseph O’Neill face o analiz\ mult mai lucid\ a acestei conexiuni certe. Bunicul s\u patern, Jim O’Neill, fusese o figur\ important\ a mi[c\rii republicane `n West Cork fiind arestat de c\tre autorit\]ile sud-irlandeze `n 1940 ca urmare a unei campanii ratate a I.R.A. `ndreptate `mpotriva ocupantului britanic. Campanie care i-a adus pe voluntarii I.R.A. [i bombele lor `n ora[ele britanice (`nc\ din 1939 c`nd englezii `nc\ nici nu intraser\ `n r\zboi cu Germania!).

Jim O’Neill a fost `nchis p`n\ la sf`r[itul r\zboiului `n lag\rul pentru prizonieri de r\zboi de la Curragh, fost\ baz\ militar\ a armatei britanice5. Chiar dac\ pentru zdrobitoarea majoritate a opiniei publice mondiale voluntarii I.R.A. nu au fost dec`t ni[te terori[ti s`ngero[i, identici cu to]i ceilal]i. „Pentru cei din afar\, membrii I.R.A. erau personificarea amenin]\rii; dar pentru cei din interiorul mi[c\rii, ei erau oameni buni la inim\, personaje demne de iubit, av`nd o anumit\ noble]e – cavaleri chiar“. Jim O’Neill a fost `nmorm`ntat `ntr-un cimitir `n afara ora[ului Cork. Piatra tombal\ are inscrip]ionat un mesaj militant clar: „In proud and loving memory of James O’Neill Dun Ard…1st Battalion, 1st Cork Brigade. Irish Republican Army. D(eceased) Sept. 1973 Aged 63“. Ceremonia `nmorm`nt\rii a fost atent supravegheat\ de c\tre agen]ii Special Branch, serviciul special al Republicii Irlanda, care `nc\ din anii ’20 se ocupa de activitatea I.R.A. `n Sud. F\c`nd o excursie cu unchiul s\u Brendan O‘Neill, membru al I.R.A. implicat `n anul 1969 `n antrenarea voluntarilor din Derry, cu binecuv`ntarea for]elor de securitate ale Republicii Irlanda, pe urmele periplului s\u din acea perioad\, autorul `i face unchiului o fotografie l`ng\ o plac\ memorial\ ridicat\ de c\tre I.R.A. pentru a aminti trec\torilor de moartea unui voluntar, Jim McGinn, mort la datorie, „who was killed on active service on 15 december 1973“. „Unchiul meu poza cu gravitate `n fa]a obiectivului meu, gravitatea demersurilor republicane [i respectul fa]\ de cei care [i-au dat via]a, indiferent c`t de mult timp a trecut de la acele momente; dar [i dorin]a mi[c\rii republicane de a men]ine treaz\ amintirea voluntarilor“6. Pe drumul de `ntoarcere unchiul s\u `i spune: „C`nd tat\l meu era pe patul de moarte, mi-a zis c\ ar vrea s\ fie dus pe sus p`n\ `n scaunul din fa]\ al unei ma[ini, s\ i se dea o pu[c\ mitralier\ [i astfel s\ poat\ [arja `n r`ndurile solda]ilor britanici. Voia s\ moar\ astfel, s\ fie util [i s\ ucid\ cat mai mul]i solda]i cu putin]\“7. Autorul face eforturi l\udabile s\ `n]eleag\ resorturile l\untrice care i-au `mpins pe ai s\i [i, `n general, pe to]i republicanii irlandezi s\ fie gata s\-[i dea via]a `n lungile confrunt\ri cu du[manul britanic.

O’Neill recurge, c\tre finalul c\r]ii, la o interesant\ compara]ie `ntre istoriile celor dou\ ]\ri `n care au tr\it cei doi bunici, personajele principale ale volumului, Jim O’Neill [i Joseph Dakak, Irlanda [i Turcia. O’Neill face o paralel\ `ntre masacrarea aleatorie a zece protestan]i `n anul 1922 `n comitatul Cork de c\tre elemente republicane drept represalii fa]\ de alungarea [i uciderea catolicilor `n Nordul (par]ial) protestant, r\mas sub autoritatea britanic\ [i a establishment-ului protestant [i genocidul groaznic suferit de c\tre minoritatea armean\ din Imperiul Otoman `n anul 1915. Evident, exist\ diferen]e cantitative apreciabile, c\ci una este s\ ucizi zece oameni [i alta este s\ supui milioane de oameni unor mar[uri de sute de kilometri, f\r\ hran\, `n zone aride, chiar dac\ a produce moarte este condamnabil `n orice `mprejurare, indiferent de num\r. Pretextul fo-

losit de autorit\]ile otomane, sub conducerea lui Enver Pa[a, pentru a provoca anihilarea armenilor din Anatolia era faptul c\ ar fi pactizat cu trupele ruse, ceea ce nu este greu de crezut av`nd `n vedere tratamentul la care fuseser\ supu[i de otomani (vezi masacrul din Adana din 1909)8. Alia]ii turcilor, militari, tehnicieni [i instructori germani afla]i `n zon\, au fost martorii `ngrozi]i ai acestor evenimente `nfrico[\toare, f\r\ s\ b\nuiasc\ faptul c\ peste dou\ decenii [i jum\tate na]iunea german\ se va face vinovat\ de un genocid teribil, care a dus la moartea mult mai multor oameni (aproximativ 6 milioane de evrei fa]\ de doar un milion, un milion [i jum\tate de armeni). Masacrele `ndreptate `mpotriva micii comunit\]ii protestante din Cork au determinat plecarea rapid\ a acestora din zon\, la fel cum minorit\]ile cre[tine au p\r\sit treptat Turcia kemalist\, exod foarte rapid [i violent, `nso]it de masacre ale numeroaselor comunit\]i elene [i armene (e drept, grecii anatolieni au sc\pat mai ieftin [i pentru c\ aveau `n spate un stat care i-a ap\rat, a luptat pentru a-i `ngloba [i primi, regatul grec). Ambii s\i bunici au fost prezen]i `n acele locuri c`nd evenimentele s`ngeroase aveau loc, fapt care probabil l-a intrigat pe scriitorul irlandez. ~ncercarea lui de a g\si r\spunsuri, de a reface din mici buc\]i destinele bunicilor s\i `n acele condi]ii de istorie zbuciumat\ (spre deosebire de postistoria plictisitoare `n care tr\ie[te el) este captivant\ c\ci „trecutul este esen]ial [i ineluctibil. F\r\ el, ne-ar lipsi identitatea [i nimic nu ne-ar fi familiar, iar prezentul n-ar avea sens“ (David Lowenthal – Trecutul este o ]ar\ str\in\).

1 Joseph O’Neill, Blood-Dark Track. A Family History, Harper Perennial, London, New York, Toronto, Sydney and New Delhi, 2001 2 „C`ndva ne vom scula `nainte de r\s\ritul soarelui/ [i ne vom reg\si ogarii `n fa]a u[ii/ dorinci s\ `nceap\ v`n\toarea/ adulmec`nd din nou urma s`ngelui `ntunecat/ adulmec`nd prada de l`ng\ ]\rm.“ (tr.n.)

3 ~n 1907, bunicul s\u era unul din cei 70.000 de copii de orgine sirian\ care urmau una din [colile cu predare `n limba francez\ administrate de diverse ordine catolice franceze `n Iskenderun (Alexandretta).

4 Pp. 256-257.

5 al\turi de al]i 300-500 de colegi – num\rul lor a variat.

6 Op.cit., pag.240 7 Op.cit., pag.247 8 Situa]ia armenilor, socoti]i ]api isp\[itori de c\tre militarii turci pentru `nfr`ngerile lor zdrobitoare `n fa]a Rusiei, ne-au adus aminte, f\c`nd un mic salt `n timp [i spa]iu geografic, de contribu]ia Rom=niei la Holocaust. ~n mod similar, [i evreii din Basarabia [i Bucovina au fost socoti]i ]api isp\[itori pentru demoralizanta retragere din 1940, `n mod similar au fost trimi[i `n lungi mar[uri for]ate, menite a-i extermina, c\tre Transnistria, f\r\ nici un fel de preg\tire logistic\ nici `n timpul drumului nici `n zonele lag\relor.

februarie 2010

18

Est-Vest

TIMPUL

PRO

Payback Time FLORIN IRIMIA

~nc\ din 1960 Donald Gardner a scris [i a interpretat poezii, iar `n prezent c\l\tore[te `ntre Londra, ora[ul `n care locuie[te (Amsterdam) [i New York pentru a lectura poezii. ~n anii ’70, Donald Gardner era actor amator `n cadrul companiei London Living Theatre. Gardner a publicat o serie de colec]ii de poezie, ultima dintre acestea fiind „Marea Sc`nteietoare“ (Hearing Eye, 2006). link: ww.poetrypf.co.uk/donaldgardnerpage.html translation on-line link: pending e-mail: dgardner@xs4all.nl

Marea Sc`nteietoare DONALD GARDNER M-am visat c\z`nd de pe cea mai `nalt\ cl\dire, `ns\ chiar eu eram acea cl\dire.

Dar datoria m-a m`nat c\tre cel de-al nou\sprezecelea etaj l`ng\ marea sc`nteietoare.

Iubita-mi spuse: „Iubitule, nu te duce ast\zi, cuib\re[te-te l`ng\ mine“.

Am spus: „Iubito, e[ti mofturoas\ c`nd spui un lucru at`t de dulce, dar str`ng bani pentru noi“.

Ea spune: „Spune-i [efului t\u c\ e[ti bolnav, [i mai lenevim pu]in“ Dar eu am oftat [i m-am `mbr\cat [i am ie[it pe u[a dormitorului imediat.

S-a `ntors c\tre perete [i a `nchis ochii dar nu a z\bovit prea mult.

A trezit-o explozia de [tiri de la TV, [i [i-a amintit unde am plecat.

Oh! te rog, Dumnezeule, f\-m\ s\ `nt`rzii la lucru l`ng\ marea sc`nteietoare.

F\ ca un incident minor s\-mi `nt`rzie trenul c\tre canioanele acelea l`ng\ marea sc`nteietoare.

M-am visat c\z`nd de pe cea mai `nalt\ cl\dire, `ns\ acea cl\dire eram chiar eu.

Dar datoria m-a m`nat c\tre cel de-al nou\sprezecelea etaj l`ng\ marea sc`nteietoare, marea sc`nteietoare. (traducere de Alexandru C`r]u)

februarie 2010

The Massey Lectures (Prelegerile Massey) reprezint\ un eveniment cultural cu tradi]ie `n Canada. ~ncep`nd din 1961, `n fiecare an, timp de o s\pt\m`n\, o personalitate cultural\ contemporan\ este invitat\ s\ ]in\ o serie de prelegeri pe o anumit\ tem\, prelegeri care se transmit live la radio CBS. De-a lungul timpului, printre personalit\]i s-au num\rat nume importante ale lumii apusene cum ar fi Northrop Frye, Martin Luther King, Jr., George Steiner, Claude Levi Strauss, Leslie Fielder, Carlos Fuentes, Noam Chomsky, Doris Lessing [i al]ii. ~n 2008, a fost r`ndul lui Margaret Atwood, de cur`nd laureat\ [i a premiului Principelui de Asturias pentru Literatur\, care [i-a ales ca tem\ conceptul – foarte actual – de datorie/ `ndatorare (debt), iar volumul care adun\ `ntre coper]ile sale cele cinci prelegeri [i l-a intitulat, provocator, Payback: Debt and the Shadow Side of Wealth.

Margaret Atwood nu este la primul volum de scrieri non-fiction. Dimpotriv\. Payback se `nscrie `n linia inaugurat\ de Survival: A Thematic Guide to Canadian Literature (1972) [i mai `ncoace de Negotiating with the Dead: A Writer on Writing (2002), ultimul, produs al unei alte serii de prelegeri, poate chiar mai cunoscute `ntruc`t au loc `n Marea Britanie, The Empson Lectures, ]inute de c\tre autoare la Universitatea Cambridge `n anul 2000. ~n stilul s\u caracteristic, erudit dar `n acela[i timp accesibil, `mbin`nd abil umorul fin [i inteligent cu ironia mu[c\toare, gravitatea tonului cu scepticismul implicit al unei foarte bune cunosc\toare a naturii umane, [i stabilind mai mereu pun]i de leg\tur\ `ntre experien]a sa personal\ [i cea a personajelor literare pe care le invoc\, Atwood ne ofer\ un volum ce se cite[te pe ner\suflate [i care delecteaz\ `n aceea[i m\sur\ `n care reu[e[te s\ pun\ pe g`nduri.

Echilibre antice Primul capitol, Echilibre antice (Ancient Balances) porne[te de la constatarea autoarei potrivit c\reia de c`nd s-a introdus pe pia]\ cardul de credit, `n 1950, tot mai mul]i oameni au `nceput s\ cheltuie mai mult dec`t c`[tig\, iar reclamele, at`t cele care te `ndeamn\ s\ te `ndatorezi, c`t [i cele care `]i spun cum s\ supor]i mai u[or `ndatorarea, au proliferat, ajung`nd s\ le `nlocuiasc\ pe cele tradi]ionale, din anii adolescen]ei autoarei, c`nd mai important p\rea s\ fie ce [ampon sau past\ de din]i folose[ti. ~ndatorarea este asemenea unui balon cu heliu, ne explic\ Atwood, referindu-se la desenul de pe copert\: `n vremuri bune ne coco]\m pe el [i ne ridic\m din ce `n ce mai sus, `n timp ce balonul devine din ce `n ce mai mare, `ns\ ulterior apare cineva care are chef s\ ne strice cheful [i atunci sparge balonul, iar noi ne pr\bu[im `n gol de la mare `n\l]ime, lucru care se petrece chiar `n momentul de fa]\. Dar de unde provine, p`n\ la urm\, aceast\ tendin]\ de `ndatorare, se `ntreab\ autoarea. Ce anume `n genele noastre ancestrale poart\ r\spunderea pentru `ns\[i existen]a conceptului? O prim\ explica]ie a succesului enorm de care s-a bucurat cardul de credit [i `n general conceptul de „iei acum, pl\te[ti mai t`rziu“ (pactul lui Faust cu Mefistofel fiind versiunea sa extrem\) se fundamenteaz\ nu at`t pe l\comia uman\ (de[i nici ea nu este de neglijat), c`t mai ales pe instinctul nostru de supravie]uire, `n mod firesc ad`nc `nr\d\cinat `n ADN-ul mental, comportamental al umanit\]ii. La urma urmelor, explic\ autoarea, nu putem tr\i dec`t dou\ s\pt\m`ni f\r\ m`ncare [i doar [aptezeci [i dou\ de ore f\r\ lichide, prin urmare, dac\ n-am fi m`ncat m\car o parte din fructele aflate la `ndem`n\ `n fa]a noastr\, n-am mai fi fost `n via]\ [ase luni mai t`rziu ca s\ ne felicit\m pentru cump\tarea [i voin]a noastr\ de a am`na ob]inerea gratific\rii. ~nc\ de pe vremurile c`nd `ntreaga

cultur\ uman\ se limita doar la ni[te desene st`ngace pe pere]ii unor pe[teri, zicala ce-i `n m`n\ nu-i minciun\, sau ca s\ folosim expresia englezeasc\, a bird in hand is worth two in the bush, mai potrivit\ `n context, era c`t se poate de valabil\. Cu toate acestea, Atwood merge mai departe, sus]in`nd c\ exist\ chiar [i o a treia explica]ie pentru justificarea conceptului, una care, de[i la fel de veche, nu are leg\tur\ nici cu l\comia, nici cu instinctul primar de a ne men]ine `n via]\. Vorbim aici de echitate/ corectitudine/ dreptate (fairness) din simplul motiv c\, f\r\ echitate, nici nu s-ar mai pune problema `ndator\rii, pentru c\ n-ar mai exista nimeni care s\ fie dispus s\ ne `mprumute, at`t timp c`t creditorul ar [ti dinainte c\ n-ar mai vedea un ban `napoi. Nu mai insist\m aici pe genealogia conceptului de echitate, pe care Atwood `n carte ]ine s\ o realizeze, cert este c\ invocarea ei sau, mai bine zis, a absen]ei acesteia se face de la v`rste timpurii. „Nu e corect/ drept!“ (It’s not fair!), spune copilul `ncep`nd de pe la v`rsta de patru ani, `nainte de a fi dob`ndit no]iunile de mil\ sau iertare. Mai mult, se pare c\ nu doar oamenii, ci [i maimu]ele ar fi `nzestrate cu radarul detect\rii nedrept\]ii atunci c`nd aceasta se produce, iar primatele (cimpanezii) ar opera chiar [i cu conceptul de datorie de onoare, ceva de genul: eu te ajut pe tine acum, iar tu m\ vei ajuta mai t`rziu pentru a-mi pl\ti datoria. Echitatea (corectitudinea) st\ la baza tranzac]iilor inter-umane, de[i vor exista `ntotdeauna [i tri[orii, aceia care, [tiind c\ a tri[a nu e corect, aleg totu[i s\ o fac\ pentru a dob`ndi o serie de avantaje nemeritate.

Tocmai de aceea, ei trebuie pedepsi]i. De aici [i p`n\ la reprezentarea celei/ celui/ celor care pedepe[te/ pedepsesc nu e dec`t un pas, iar pedeapsa, la r`ndul ei, poate lua o mul]ime de forme. Vorbim desigur de Iustitia din cultura roman\, dar reprezent\ri similare se reg\sesc [i la egipteni, unde o avem pe Ma’at, zei]a care-]i c`nt\rea inima imediat dup\ moarte pe un c`ntar-balan]\ [i dac\ inima at`rna mai greu dec`t pana zei]ei, era aruncat\ unui zeit\]i cu cap de crocodil care o `nghi]ea f\r\ nicio ezitare. ~n schimb, dac\ inima ]i-era u[oar\ ca o pan\, treceai la nivelul urm\tor unde te `nt`lneai cu Osiris, care te prelua pentru a-]i oferi un loc `n lumea de dincolo, cu posibilitatea de a rena[te la o dat\ ulterioar\. Responsabilitatea lui Ma’at, cuv`nt ce se traducea prin adev\r, justi]ie, echilibru, era tocmai s\ se asigure c\ toate aceste principii s`nt respectate. Grecii le aveau pe Themis, pe fiica acesteia, Astraea, dar [i pe Nemesis. ~n ceea ce o prive[te pe „oarba“ Iustitia, ea a r\mas cel mai bine reprezentat\ `n cultura occidental\, unde s-a p\strat p`n\ azi, `nf\]i[at\ cu o balan]\ `ntr-o m`n\ [i o sabie `n cealalt\, de[i la origine mai dispunea [i de o tor]\, simboliz`nd lumina adev\rului. Ce preia Cre[tinismul de la lumea p\g`n\? Printre multe alte concepte, ideile de dreptate, echilibru [i judecat\ dreapt\ a individului dup\ moarte.

Func]ia lui Ma’at este preluat\ `n cre[tinism de Arhanghelul Mihai, reprezentat, asemenea lui Ma’at, cu aripi [i adesea ]in`nd `ntr-o m`n\ o balan]\ [i `mprumut`nd de la Iustitia sabia drept\]ii. Nici musulmanii nu se las\ mai prejos. Raqeeb [i Ateed s`nt acolo s\ se asigure c\ faptele individului, bune dar [i rele, s`nt consemnate judicios, astfel `nc`t la sf`r[it balan]a s\ se `ncline corect `ntr-o parte sau alta.

~ndatorare [i p\cat F\r\ a-l fi epuizat pe primul, trecem la al doilea capitol, Debt and Sin, care trateaz\, a[a cum reiese [i din titlu, rela]ia dintre `ndatorare [i p\cat. De remarcat c\, `n aramaic\, cuv`ntul pentru p\cat [i datorie era unul [i acela[i. Nu e de mirare, a[adar, remarc\ Atwood, c\ traducerea rug\ciunii Tat\l Nostru con]ine, `n func]ie de traduc\tor, dou\ variante pentru unul [i acela[i vers. ~n rom=n\, am ajuns s\ avem chiar trei: [i ne iart\ nou\ gre[elile noastre, spunem `n prezent, de[i exprimarea Sf`ntului Luca este

[i ne iart\ nou\ p\catele noastre, `n timp ce Sf`ntul Matei zice [i ne iart\ nou\ debita nostra, adic\ datoriile noastre. A[adar, aramaica nu f\cea nicio distinc]ie `ntre p\cat [i `ndatorare, de unde rezult\ c\ `ndatorarea e un p\cat.

Vorbim, de fapt, de datoriile spirituale pe care le avem [i, `n m\sura `n care noi vom putea s\ le trecem cu vederea pe cele ale semenilor no[tri, a[a [i Dumnezeu le va trece cu vederea pe ale noastre la momentul Judec\]ii de Apoi.

A trece cu vederea. A anula. A face pierdut. O dorin]\ veche de c`nd lumea, sau de c`nd exist\ datornici [i creditori. {i dac\ acest lucru nu este posibil pe lumea aceasta, (pentru c\ totul s-ar duce de r`p\, de[i va exista mereu cineva care s\ `ncerce) nu ne r\m`ne dec`t speran]a ca povara datoriei s\ ne fie ridicat\ de pe umeri `n Lumea de Apoi. Nu degeaba Dumnezeu este supranumit M`ntuitorul, the Redeemer, `n englez\. Pentru c\ to redeem mai `nseam\ [i a r\scump\ra, a salva, iar c`nd Iisus ia asupra Sa p\catele omenirii (mo[tenite de la Adam `ncoace), ceea ce face El este, de fapt, s\ ne anuleze toate datoriile. Nu uita]i, `n aramaic\, pentru datorie [i p\cat avem acela[i cuv`nt. Cu alte cuvinte, Cristos devine supremul Sin Eater, M`nc\torul de P\cate, un personaj destul de prezent `n cultura anglo-saxon\, cel pu]in `n trecut, adic\ cel care ia asupra sa p\catele mortului – un gest foarte altruist –, iar at`ta timp c`t nu se va ivi [i pentru el un sin eater la momentul desp\r]irii de lumea aceasta, toate p\catele acumulate, at`t ale lui dar [i ale celor pe care i-a salvat, vor trece `n contul s\u personal. {i chiar va trebui s\ pl\teasc\ pentru ele pentru c\ (zic eu, nu Atwood) nicio fapt\ bun\ nu r\m`ne nepedepsit\. Chiar, oare cine este autorul acestei vorbe, foarte populare la rom=ni?

Datoria ca intrig\ Trecem, din lips\ de spa]iu, la capitolul trei, Datoria ca intrig\ (Debt as Plot), unde Atwood discut\ modurile `n care `ndatorarea/ datoria se reflect\ `n literatur\. S`nt invocate B`lciul de[ert\ciunilor al lui Thackeray (Becky Sharp ia pe credit, dup\ care se eschiveaz\ de la plat\), Casa veseliei a lui Edith Wharton, unde Lily Bart se sinucide pentru c\ nu vrea s\ pl\teasc\, dar nici s\-i fac\ pe al]ii s\ pl\teasc\, [i Moara de pe Floss a lui George Eliot, unde drama lui Maggie Tulliver porne[te de la datoriile pe care le face tat\l ei [i pe care acesta nu le poate pl\ti. Nici Ebenezer Scrooge din Colind\ de Cr\ciun, faimoasa [i permanent ecranizata nuvel\ a lui Charles Dickens, nici doctorul Faust din nu mai pu]in cunoscuta pies\ de teatru scris\ de Christopher Marlowe nu s`nt neglija]i. Ambii, de[i la Scrooge acest lucru e mai pu]in evident, au f\cut pactul cu Diavolul, altfel de unde at`ta b\net? De fapt, pentru unii, Scrooge e `ns\[i Diavolul c\ci ocupa]ia lui e s\ `ndatoreze oamenii, iar catastiful `n care Bob Cratchit nu mai contene[te s\ scrie, nu este dec`t o variant\ a registrului Diavolului, unde s`nt trecute toate datoriile muritorilor tocmai pentru a nu fi trecute cu vederea. Dincolo de acest detaliu, observ\m `n atitudinea celor doi scriitori fa]\ de personajele lor o consecin]\ a mentalit\]ii religioase a vremurilor. ~n perioada `n care scrie Marlowe (sf`r[itul secolului al [aisprezecelea), averea nu este `nc\ v\zut\ drept un semn al gra]iei divine [i, din aceast\ cauz\, doctorul Faust este aspru pedepsit pentru bog\]ia sa, de[i a f\cut mai mult bine `n cei dou\zeci [i patru de ani pe care i-a avut la dispozi]ie dec`t a f\cut vreodat\ Scrooge. Dickens, `n schimb, este beneficiarul reformei protestante din Anglia, drept pentru care nu are nimic `mpotriva banilor, ci doar a `nc\p\]`n\rii lui Scrooge de a nu circula ace[ti bani. Avari]ia, blocarea capitalului, nu capitalul propriu-zis, este ceea ce-l deranjeaz\ pe Dickens, `ns\, spre deosebire de Marlowe, scriitorul englez este dispus s\-i dea lui Scrooge o [ans\, pe care acesta din urm\ va [ti s\ o aprecieze cum se cuvine. Se [tie c\ www.timpul.ro

Est-Vest victorienii aveau, `n general, ni[te caractere optimiste.

Partea nev\zut\ Al patrulea capitol, Partea nev\zut\ (The Shadow Side), ne vorbe[te despre ceea ce se `nt`mpl\ c`nd oamenii nu vor sau nu pot s\-[i pl\teasc\ datoriile, indiferent de natura lor.

R\spunsul se `ntrevede deja [i nu e unul prea pl\cut. Pedepsele s`nt privarea de libertate, `nchisoarea datornicilor fiind unul din locurile pe care cei `ndatora]i erau obliga]i s\ le viziteze [i pentru care, `n mod paradoxal [i foarte ironic, erau obliga]i s\ pl\teasc\. I s-a `nt`mplat chiar tat\lui lui Dickens, drept pentru care micul Charlie a trebuit s\ renun]e la [coal\ [i s\ se angajeze `ntr-o fabric\, experien]\ care-l va l\sa profund traumatizat. Ast\zi, exist\ mult mai mult\ `n]elegere pentru datornici, cel pu]in pentru cei ce s-au `mprumutat pe c\i legale.

Alta e situa]ia c`nd creditorul e Mafia. Pentru a vedea ce se `nt`mpl\ `n asemenea situa]ii, Atwood ne recomand\ s\ citim cunoscutul roman ([i el ecranizat) al lui Elmore Leonard, Get Shorty.

Exist\ `ns\ situa]ii, rare ce-i drept, c`nd datornicul [i nu creditorul este cel ce apeleaz\ la mijloace extreme pentru a sc\pa de datorie.

Este cazul regelui Fran]ei Filip al IV-lea care, `n 1307, porne[te o campanie de represiune `mpotriva Templierilor tocmai din cauza datoriilor uria[e pe care le avea c\tre Ordin. Odat\ cu Templierii ar[i pe rug, s-a mistuit `n fl\c\ri [i datoria pe care o avea regele la ei. Simplu ca bun\ ziua. La fel s-a procedat `n Anglia, la 1190, c`nd un grup de nobili cu datorii prea mari c\tre creditorii evrei s-au r\sculat `mpotriva lor, reu[ind s\ dea foc nu creditorilor, ci registrelor acestora [i astfel, din nou, datoria s-a transformat `n cenu[\. Exemplele continu\, nefiind limitate la o anumit\ perioad\ din istoria oamenirii sau la o singur\ cultur\.

Taxele s`nt [i ele o form\ de `ndatorare a guvernelor fa]\ de cet\]eni, iar regula spune c\ aceast\ datorie va fi achitat\ printr-o serie de servicii `n folosul cet\]enilor. Taxa pe venit, este bine de [tiut, a ap\rut `n Marea Britanie `n 1799, ajung`nd pe continentul nord-american `n 1862 (SUA), respectiv 1917 (Canada). ~n toate cele trei situa]ii a fost motivat\ de cheltuielile mari de r\zboi. R\zboaiele au trecut, taxa, `ns\, a r\mas. Dar ce se `nt`mpl\ atunci c`nd `ndatorarea nu este r\spl\tit\ prin servicii sau c`nd ea este prea mare? Bine`n]eles, oamenii `ncep s\ se revolte, iar dac\ s`nt bine organza]i, revolu]ia iese `nving\toare. Este cazul celor treisprezece colonii americane care n-au mai putut tolera nedrept\]ile imperiului britanic [i au decis c\ e mai bine s\ se autotaxeze dec`t s\ contribuie cu sume de bani consistente `n beneficiul nu [tiu c\rui lord londonez. Nu degeaba taxele pretinse de britanici au r\mas

cunoscute `n istoria american\ drept The Intolerable Acts.

Mai exist\ [i acele situa]ii c`nd o datorie nu se poate pl\ti cu bani. Este cazul datoriilor de onoare, c`nd singura modalitate de a r\scump\ra ceva este prin v\rsare de s`nge. Vorbim de r\zbunare aici, v\zut\ drept o alt\ fa]et\ a pl\tirii unor „datorii“. ~ns\ r\zbunarea tinde s\ provoace o alt\ r\zbunare `n replic\ [i, `n felul acesta, se intr\ `ntr-un cerc vicios din care unii nu mai reu[esc s\ ias\ niciodat\. E cazul evreilor [i palestinienilor care au mereu de pl\tit datorii de onoare unii altora sau al anumitor familii italiene `n mijlocul c\rora nu ]i-ar pl\cea s\ te na[ti, indiferent c`t de mul]i bani ar exista acolo. Antidotul la r\zbunare nu este dreptatea, pentru c\ s-ar putea ca, p`n\ la genera]ia ta, conceptul s\ se fi relativizat mult prea tare, ci iertarea. Este abordarea pe care a adoptat-o Nelson Madela la sf`r[itul apartheid-ului, dar [i a unui grup de indieni nord-americani care, `n 2005, a emis O proclama]ie a iert\rii (A Proclamation of Forgiveness) pe care a `naintat-o guvernului american. Una dintre p\r]i trebuia s\ fac\ acest pas, adic\ fie guvernul s\-[i cear\ iertare, fie popula]ia indigen\ s\ acorde iertarea [i, spre cinstea lor, indienii au avut ini]iativa. Atwood propune un scenariu asem\n\tor [i `n cazul atacurilor din 11 septembrie. Ce-ar fi fost dac\ `n momentul acela, pre[edintele Bush ar fi ap\rut pe post [i `n loc s\ declare r\zboi `mpotriva terorismului islamic, ar fi spus c\ din ra]iunea de a nu perpetua o reac]ie `n lan] de r\zbun\ri [i contra-r\zbun\ri, America va alege calea iert\rii? Chiar, oare ce-ar fi fost?

Ziua scaden]ei Ultimul capitol este cel care d\ titlul volumului [i anume Payback, care s-ar putea traduce prin Socoteala, ca `n a da socoteal\..., dar [i prin Restituire a unei datorii pe care ai f\cuto la un moment dat. Cuv`ntul `n limba englez\ con]ine ambele sensuri [i pentru ambele vine la un moment dat ziua scaden]ei.

There’s no such thing as a free lunch, spune o vorb\ englezeasc\, ceea ce `n rom=n\ s-ar traduce prin Nimic pe lume nu e gratis. {i chiar nu e, chiar dac\, la prima vedere, exist\ lucruri care par a fi lipsite de eticheta pre]ului. ~n realitate, exist\ un pre] ascuns pentru orice, chiar dac\, uneori, el nu implic\ o sum\ de bani. Dar de fiecare dat\ cineva va trebui s\ pl\teasc\. ~ntr-un fel sau altul.

Avertismentele de natur\ ecologic\ s`nt vechi la Atwood [i `n ultima vreme s-au `nte]it (vezi romanul Oryx [i Crake, iar `n 2009 The Year of the Flood). ~n Payback, un Scrooge al zilelor noastre, adic\ un magnat capitalist, de]in\tor al multor companii, care, atunci c`nd situa]ia a cerut-o, nu s-a sfiit s\ calce pe cadavre pentru a ajunge unde este acum, este vizitat de trei Spirite, Ziua P\m`ntului din Trecut, Ziua

Cine-i acolo www.timpul.ro

19

TIMPUL P\m`ntului din Prezent [i bine`n]eles, Ziua P\m`ntului din Viitor. La fel ca `n povestirea original\, cele trei Spirite (din care ultimul `i apare ini]ial sub forma unui g`ndac de buc\t\rie pentru c\ ei, g`ndacii, vor fi singurii mo[tenitori ai p\m`ntului dac\ o ]inem `n ritmul acesta) `l poart\ `ntr-o c\l\torie `n trecut, prezent [i viitor, mai ampl\ de data asta, pentru c\ [i loca]iile s`nt mai variate, cu scopul de a-l face martor al c`torva din multele nenorociri [i calamit\]i pe care oamenii, dar [i P\m`ntul, le-au `ndurat, le `ndur\ [i le vor `ndura de-a lungul timpului. La 1347, ora[ul Caffa este cuprins de o epidemie de cium\ bubonic\, `n urma invaziei mongole. De aici, vasele genoveze o vor `mp`nzi `n toat\ Europa [i milioane de oameni vor muri `n urma acestui flagel. Dar ce leg\tur\ are asta cu ideea de a da socoteal\?

C`nd omenirea devine prea iritant\, c`nd oamenii s`nt prea mul]i, prea murdari, prea distrug\tori, nu cumva `[i face apari]ia o epidemie? Una care are scopul de a rea[eza lucrurile pe f\ga[ul normal? Oare nu este acesta felul `n care p\m`ntul se scutur\ de rele? De amintit aici [i ultimul film al lui M. Night Shyamalan, The Happening, care, chiar dac\ prost jucat, are la baz\ o idee similar\: ca orice organism viu, P\m`ntul este [i el `nzestrat cu un mecanism de autoap\rare, iar declan[area unor epidemii ucig\toare ca r\spuns la agresiunea necontenit\ a rasei umane asupra sa ar putea fi parte a acestui mecanism.

Revenind la Payback, Spiritul Prezentului `i arat\ lui Scrooge Nouveau cum, pentru a pescui o anumit\ specie de pe[te, n\voade uria[e s`nt lansate pe fundul oceanului, n\voade care prind [i distrug `n plasele lor toat\ fauna [i flora pe care o `nt`lnesc `n cale. La suprafa]\, p\durea amazonian\ continu\ s\ fie defri[at\ pentru a face loc culturilor agricole [i p\[unilor pentru animale, dar nici p\durile boreale nu se prezint\ mai bine. ~n Antarctica, blocuri uria[e de ghea]\ se pr\bu[esc din ce `n ce mai frecvent `n ap\, iar `n zonele arctice, tot din cauza dezghe]ului cauzat de poluare [i a efectului de ser\, tundra a `nceput s\ emane nori uria[i de gaz metan, care, la r`ndul lor, intensific\ gradul de poluare. Mai mult dec`t at`t, `n 1972, Clubul de la Roma a comandat un studiu, efectuat de speciali[ti de la MIT, care a ar\tat c\ p`n\ `n 2042, economia mondial\ va intra `n colaps, cauz`nd foamete, s\r\cie [i molime la scar\ planetar\, `n cazul `n care rata actual\ a cre[terii economice nu va fi diminuat\.

E vorba de faptul c\ cre[terea popula]iei [i a bunurilor materiale necesare acesteia nu pot avansa la nesf`r[it deoarece exist\ o cantitate finit\ de resurse naturale disponibile. Pentru mai multe detalii v\ recomand acest link: http://www.context.org/ICLIB/IC32/Meadow s.htm. Cu alte cuvinte, `nc\ din 1972 guvernele mondiale au fost `n[tiin]ate `n leg\tur\ cu acest aspect, totu[i nimeni nu a `ntreprins nimic pentru a combate aceast\ tendin]\. Cum va ar\ta atunci viitorul? ~n mare m\sur\, asta depinde de noi. Poate fi o priveli[te edenic\, `n care oamenii circul\ pe biciclete [i `n vehicule propulsate de energie nepoluant\, `n care guvernele mondiale au renun]at la orgolii na]ionale, la rivalit\]i inutile [i s-au pus pe treab\ pentru a repara `mpreun\ ceea ce a distrus fiecare `n parte [i `n care Scrooge Nouveau a reu[it s\ salveze de la dispari]ie albatrosul, sau poate fi o priveli[te dezolant\, `n care roaba de bani a lui Scrooge nu valoreaz\ nici c`t o conserv\ cu m`ncare pentru c`ini, la care fostul magnat, un s\r\ntoc rupt de foame acum, se uit\ melancolic. Afar\ c\ldura e oprimant\. ~ntr-un col], trei oameni s-au luat la b\taie de la o pisic\ moart\... `n timp ce peste tot `n jurul lor, haosul a pus st\p`nire pe omenire. Spiritele dispar [i Scrooge e readus `n prezent. Prive[te pe fereastr\ afar\. Lumea e `n continuare frumoas\ dar acum `i apare ca fiind [i foarte fragil\. O simpl\ rafal\ de v`nt ar putea-o spulbera `n cele patru z\ri. Disperarea `l cuprinde instantaneu. S`nt at`t de multe lucruri de f\cut.

Dar de unde s\-nceap\?

PRO Louisa Hooper a absolvit Cambridge cu specializarea Literatur\ Englez\ [i a ob]inut diploma de masterat `n domeniul Crea]ie Literar\, la Bath Spa. Dup\ ce a predat engleza `n Japonia [i `n Marea Britanie, Louisa lucreaz\ acum ca editor la Londra. Lucr\rile sale au fost publicate `n antologia Poetry School I Am Twenty People! (Enitharmon 2007). Este editor al revistei Brittle Star [i s-a aflat `n juriul concursului de poezie Koestler `n 2007. ~n unele dintre lucr\rile sale, `ncearc\ s\ surprind\ farmecul unei clipe. link: www.poetrypf.co.uk/ louisahooperpage.html translation on-line link: pending e-mail: louisa.hooper@btinternet.fsnet.com

Mozaicuri la Montreal LOUISA HOOPER O moned\ `n fant\ lumineaz\ Testamentele. Cele mai multe pove[ti, le [tim.

Uite-l pe Noe, ie[ind din arc\ s\-l lase pe leu s\ intre. So]ia sa, fii s\i [i so]iile lor se `mbulzesc la ferestre, cu chipurile nesigure.

Deasupra lor, Dumnezeu st\ a[ezat pe glob [i las\ apele s\ se separe, descoperind cerul [i p\m`ntul. Face s\ par\ u[oar\ crea]ia cu un gest al m`inii c\tre lucrul pe care `l iube[te. Un alt gest [i p\m`ntul se umple cu p\s\ri, iar apele cu pe[ti. Ne minun\m de detalii, de penele lungi din coada p\unului, de barza pe picioroange sub]iri, de porumbei, de pe[ti, iubesc pe[tii, cu capetele `ntinse c\tre mal, unde st\ creatorul lor. Deasupra u[ii Eva se furi[eaz\ de l`ng\ Adam care doarme.

Sharon Morris a studiat artele vizuale la Slade School of Fine Art, unde `n prezent este profesoar\. Poeziile sale au fost publicate `ntr-o antologie a Poetry School, Tying the Song, (Enitharmon, 2000). Prim\vara fals\, prima sa colec]ie integral\, a fost publicat\ de Enitharmon Press, `n 2007. link: www.poetrypf.co.uk/sharonmorrispage.html translation on-line link: pending e-mail: smmorris9@ aol.com

Ag\]`nd de tivul rochiei tale SHARON MORRIS Imi place s\ stau cu un pas `n urma ta, s\ faci parte din imaginea mea asupra lumii, s\ te cred c`nd spui „nu exist\ dec`t existen]a“ iar neantul nu-i dec`t o vorb\, a[a cum zero nu-i printre cifrele romane, dar ca lucrurile s\ fie at`tea c`te s`nt, nici mai mult, nici mai pu]in, trebuie s\ nu existe lucruri `ntre lucruri, altminteri iepurele n-ar ajunge vreodat\ din urm\ ]estoasa.

Exist\, totu[i, o singur\tate `n felul `n care p\[esc `n fa]a ta. (traducere de Alexandru C`r]u)

Margaret Atwood, Payback: Debt and the Shadow Side of Wealth. Anansi: 2008

februarie 2010

20

Vitraliu

TIMPUL

Evolu]ia fantasmelor medievale de la Tanacu la Prostanacu’ SORIN BOCANCEA C`nd l-am auzit pe Viorel Hrebenciuc c\ indic\ drept cauz\ a e[ecului electoral al lui Mircea Geoan\ prezen]a, `ntr-o zi de joi la ora 20.00, a culorii violet pe cravatele pedeli[tilor, am pus aceasta pe seama v`rstei. Nimeni nu poate [ti cum va veni b\tr`ne]ea peste noi, cu ce lucruri n\stru[nice [i bizare ne va extrage din cele concrete pentru a ne preda unei lumi a inocen]ei, plin\ de culori pastelate [i de acorduri de harp\. Cu v`rsta, unii indivizi se apropie de cele sfinte, iar al]ii `ncep s\ cread\, precum copiii, `n „ceasul r\u, pisica neagr\“. Dar, c`nd l-am auzit [i pe fostul viitor pre[edinte al Rom=niei, Pre[edinte al Senatului Rom=niei, pre[edinte al unui partid mare, fost ambasador al Rom=niei `n SUA [i fost ministru de externe acuz`nd acela[i lucru, am `nceput s\ cred c\ „nea Vioric\“ nu este singur `n lumea basmelor `n care s-a retras pentru a-[i linge r\nile de mare strateg. ~n fiecare societate, exist\ un segment de popula]ie care crede `n minuni, care merge la ghicitori cu aceea[i fervoare cu care merge la biseric\ [i care crede `n statistici la fel ca [i `n sumbrele prevestiri ale zbaterii ochiului st`ng. ~ntr-un excelent eseu, Paul Veyne1 spunea: „Copiii cred deopotriv\ c\ Mo[ Cr\ciun le aduce juc\rii prin hornul sobei [i c\ respectivele juc\rii s`nt puse acolo de c\tre p\rin]ii lor; cred ei, atunci, cu adev\rat, `n Mo[ Cr\ciun? Da, [i la fel de deplin\ este [i credin]a popula]iei Dorzé; `n opinia acestor etiopieni, ne spune Dan Sperber, «leopardul este un animal cre[tin, care respect\ posturile prescrise de Biserica copt\…; un Dorzé nu este, `ns\, din aceast\ pricin\, mai pu]in preocupat s\-[i p\zeasc\ vitele, miercurea [i vinerea, zile de post, la fel ca `n

toate celelalte zile ale s\pt\m`nii; pentru el este la fel de adev\rat [i c\ leoparzii ]in post, [i c\ ei m\n`nc\ zilnic; leoparzii s`nt periculo[i tot timpul: el [tie asta din experien]\; [i s`nt nu mai pu]in cre[tini: i-o garanteaz\ tradi]ia»“.

Crede cu adev\rat Mircea Geoan\ & co. `n flac\ra violet? Crede c\ cel care l-a `nvins a reu[it acest lucru `n aceea[i m\sur\ datorit\ unei strategii de campanie concepute `n baza unor m\sur\tori [i calcule [i datorit\ unui emi]\tor de fl\c\ri violet? S`ntem pu[i `n fa]a a dou\ modele explicative ce se bat cap `n cap (cel pu]in din perspectiva „programului de adev\r“ al celor ce s-au format la [coala modernit\]ii).

Apoi, dac\ prezen]a de acum celebrului parapsiholog cu un nume de neuitat, Aliodor Manolea, `n staff-ul pre[edintelui s-a datorat aceleia[i credin]e [i nu simplului motiv c\ ar fi fost unul dintre sprijinitorii `n campanie (av`nd `n vederea afacerile imobiliare de la Vaslui), lucrurile devin grave.

Ce ar fi dac\ flac\ra violet care l-a ars pe Geoan\ la alegeri [i l-a men]inut pe B\sescu la Cotroceni s-ar impune societ\]ii noastre ca o realitate? ~n primul r`nd, consilierii politici ar disp\rea, locul lor fiind luat de c\tre invita]ii la emisiunile lui Oreste, cel cu ale lui inele puse unul peste altul. Ace[ti noi „b\ie]i de[tep]i“, speciali[ti ai traficului cu noua form\ de energie, se vor `nt`lni cu reprezentan]ii FMI [i `i vor determina s\ ne dea bani necondi]ionat. Strategiile de dezvoltare ar fi realizate de c\tre grupuri de interpre]i din operele lui Nostradamus (varianta digitalizat\), iar bugetul ar fi conceput dup\ indica]iile Uraniei. Cursul valutar nu ar mai `nregistra cre[teri sau sc\deri, ci calit\]i amare, acre [i dulci. La fiecare chio[c, s-ar vinde energie pentru flac\ra violet la pet-uri de diferite capacit\]i, contra bani violet, `n ora[e violet, pentru oameni violet… „`ntr-un cer violet“. ~n fiecare diminea]\, am sacrifica animale pentru a le citi `n m\runtaie [i am interpreta zborul p\s\rilor: dac\ zboar\ de la dreapta la st`nga, vom avea iar guvern de coali]ie, iar dac\ zboar\ de la st`nga la dreapta, vom avea stabilitate, guvern majoritar. Orice simptom de grip\ ar fi tratat cu desc`ntece, problemele psihice provocate de stres fiind rezolvate prin metoda brevetat\ la Tanacu, iar printre c\ile de provo-

care a avortului ar reveni `n for]\ `nghi]itul de sticl\ pisat\ diminea]a, pe stomacul gol. Abia `n aceast\ paradigm\ d-na Geoan\ ar putea acuza scurgeri de energie pentru c\ un vampir energetic cu musta]\ ar pi[ca-o de aur\.

Desigur, s-ar spune c\ actuala criz\ a fost cauzat\ de faptul c\ ni[te copii de bani gata au umblat la heblu, fapt ce a produs un [oc energetic global, [i c\, dac\ ne p\str\m echilibrul [i nu mai debord\m de energie, aceast\ pan\ va trece. Iar `n a[teptarea trecerii crizei, am `nlocui tratatele de economie cu Aurora lui Jakob Böhme [i am privi cu to]ii `n g\le]i de cositor `n speran]a unei revela]ii, a vederii peste r`nd [i `n ciuda modernit\]ii secularizante a „r\s\ritului care se `ntrez\re[te“. ~n Rom=nia, proiec]iile private au invadat spa]iul public. Fiecare individ `[i are supersti]iile sale, de la preferin]a pentru datele de na[tere ale membrilor familiei p`n\ la frecventarea unor speciali[ti `n gestionarea acestei nevoi de fantasme; `ns\, de la a scuipa `n s`n p`n\ la a justifica un e[ec politic prin invocarea unor energii, fl\c\ri [i culori este cale lung\. Dar, `n ]ara miracolelor de la Maglavit este posibil [i a[a ceva. Problema e c\ la gravitatea prezen]ei `n func]ii publice a persoanelor ce cred, asemenea familiei Geoan\, `n spiridu[i [i pitici energetici ce fac atletism pe circumvolu]iunile unui candidat la pre[edin]ie se adaug\ [i faptul c\ o mare parte din popula]ie crede `n a[a ceva. Astfel se explic\ succesul emisiunilor cu ghicitori, clarv\z\tori, speciali[ti `n organizarea de revela]ii [i tot felul de indivizi cu min]i organizate `n spirale energetice ce func]ioneaz\ pe baz\ de pipi.

Cu ani `n urm\, „cazul Tanacu“ a zguduit Rom=nia [i nu numai, `nsu[i Pascal Buckner fiind trimis de Le Monde pentru a scrie despre acesta. Dar trebuie re]inut faptul c\ protagoni[tii filmului de groaz\ din Tanacu aveau un nivel de cultur\ redus [i probleme de natur\ psihic\. Or, `n filmul fl\c\rii violet este vorba de persoane instruite. {i mai identific o diferen]\: `n cazul Tanacu a fost implicat un grup restr`ns; `n cazul fl\c\rii violet este vorba de mii de indivizi. De la Tanacu la „Prostanacu’“, fantasmele [i apuc\turile de sorginte medieval\ au c\p\tat propor]ie de gloat\.

Dincolo de comicul pe care `l genereaz\, situa]ia este `ngrijor\toare. Cei care cred mai pu]in `n „para-“ pot consulta recentele statistici.

Conform unui studiu dat publicit\]ii de APADOR Elve]ia [i Funda]ia Solidaritatea pentru Libertatea de Con[tiin]\2, „dup\ 1989, `n medie, Rom=nia s-a ales cu 200 de biserici noi pe an, `n timp ce num\rul [colilor a sc\zut cu peste 1.000 pe an…“. Dup\ cum observa Vintil\ Mih\ilescu `n comentariul la acest studiu, „patosul religios a c\p\tat tot mai mult `n ultima vreme o coloratur\ u[or mistic\“, fapt ce-i determin\ pe rom=ni, indiferent de statut, s\ priveasc\ Biserica [i practicile religioase „ca pe un fel de poli]\ de asigurare: un acatist, o sfe[tanie, o dona]ie prind bine“, `n compara]ie cu sprijinirea construirii unui spital sau a unei [coli, care implic\ „un prea ra]ional spirit civic, iar la acest capitol st\m mult mai prost“.

M\ `ntreb ce genera]ii preg\tim `n [colile pline de icoane [i `ntr-o societate `n care explica]iilor ra]ionale le-au luat locul cele „para-“.

Probabil c\ acestea vor perpetua acelea[i comportamente ca [i ale actualilor p\rin]i, care cred c\ vechiul regim a fost un blestem venit de la Divinitate sau din URSS peste meningele imaculat al poporului, c\ bietul popor nu a avut absolut nicio vin\, c\ actuala s\r\cie este cauzat\ de occidentalii care ne vor avu]ia, c\ soarta noastr\ depinde de bun\voin]a „bubulilor“ lui Coru] sau de energia emanat\ periodic de la Sarmisegetuza [.a.m.d. Se preg\te[te flac\ra violet pentru a fi preluat\ `n colec]ia de cauze ale e[ecurilor noastre purificatoare.

Domnul Geoan\ [i to]i cei ca d-sa pot crede, in foro interno, `n ce vor, chiar `n faptul c\ leoparzii s`nt periculo[i tot timpul [i c\ postesc miercurea [i vinerea. Dar, cu o asemenea mentalitate, copiii din Rom=nia Prostanacului vor a[tepta cadouri `n mod exclusiv de la Mo[ Cr\ciun, fiindc\ p\rin]ii nu vor mai avea bani pentru asta.

Paul Veyne, Au crezut grecii `n miturile lor? Eseu despre imagina]ia constituant\, Editura Univers, Bucure[ti, 1996, p. 21.

2 Andrei Luca Popescu, „Rom=nia `n plata Domnului: dispar trei [coli pe zi, apare o biseric\ la dou\ zile“, `n Rom=nia liber\, 18.01.2010.

1

VERBA LATINA

Poiemata KONSTANTINOS KAVAFIS

Sorocul Lui Nero

Mora Neronis

Nero nu se nelini[ti c`nd auzi prezicerea oracolului delfic: „Fere[te-te de [aptezeci [i trei de ani!“ Timp era berechet s\-[i duc\ traiul: abia `mplinise treizeci de ani. Sorocul ce-i h\r\zise zeul i-ajungea din plin spre-a st\vili capcane viitoare.

Nil curauit Nero cum audiuit Delphici Oracli fata. „Septuaginta tres annos timeat.“ Habebat tantum aeui dum fruatur.

Tricesimum annum agit. Satis superque est mora quam deus illi dat ideo ut caueat uentura pericula.

Se-ntoarce-acum la Roma, pu]in cam obosit, pl\cut\ oboseal\, dup-o c\l\torie bogat\-n zile pline de desf\t\ri senzuale – `n teatre, prin gr\dini, pe la palestre...

Serile, ah! din cet\]ile-Ahaiei... {i voluptatea mai ales a trupurilor goale...

Nunc Romam redibit lassus parum, at mire lassus ab itinere ipso, quo fuerant assidue dies deliciarum – in theatris, in hortis, in gymnasiis...

Urbium Achaiae uesperes...

Ah nudorum corporum uoluptas ante omnia...

A[a se g`ndea Nero. ~n Spania `ns\, Galba `[i str`nge-n tain\-armata [i-o instruie[te.

Galba, b\tr`nul de [aptezeci [i trei de ani.

Haec Nero. Ast in Hispania Galba furtim exercitum suum parat et docet, senex ille septuaginta trium annorum.

(traducere de Elena Laz\r)

februarie 2010

(traducere de Liviu Franga)

Nu pierde TIMPUL, cite[te! www.timpul.ro

Est-Vest

21

TIMPUL

Pe urmele lui Himerus Alter (IV) VASILE BAGHIU Prin ianuarie anul acesta am primit un pachet din Germania, de la prietenii no[tri Anne Cerbe [i Achim Jäger. Era o cutie u[oar\ con]in`nd ni[te lucruri de suflet: dou\ ziare cu articole despre o bun\ colaborare cultural\ rom=no-german\ `n care Achim [i cu mine am fost implica]i, o ilustrat\ cu c`teva ur\ri scrise de m`n\, ni[te pliante de prezentare ale unor evenimente din Köln [i… dou\ p\l\rii. Ce c\utau p\l\riile acolo?

Una din ele, u[oar\, de un albastru deschis ca al cerurilor de c`mpie, cu panglic\, era a so]iei mele Iuliana, iar cealalt\, din `mpletitur\ de paie, a mea. Le uitasem `n var\ `n cuierul din holul de la intrare al casei ospitaliere a prietenilor no[tri.

C`nd am desf\cut pachetul, `n ma[in\, dup\ ce am rupt ambalajul de plastic al Po[tei Rom=ne care m\ asigura c\ a g\sit-o „`n aceast\ stare“, m-au cuprins sentimente dintre cele mai diverse: recuno[tin]a pentru grija lor fa]\ de ni[te obiecte (puseser\ p\l\riile `ntr-o cutie mai mare ca s\ nu fie turtite), amintirea pl\cut\ a c\l\toriei din august `n Germania, sclipirile de poem care m-au fulgerat v\z`nd p\l\riile noastre c\l\toare [i sentimentul inconfortabil de contrast dintre poezia c\l\toriei [i proza vie]ii de aici.

P\l\riile c\l\toare m-au f\cut s\ m\ g`ndesc la poezie `ntr-un fel `n care nu mi se `nt`mpl\ foarte des. ~ntotdeauna am sim]it poezia ca pe ceva av`nd leg\tur\ `n mod firesc mai mult cu st\ri, emo]ii, sentimente dec`t cu lucruri, peisaje, locuri. Acestea din urm\ – [tiu – pot conecta natura noastr\ slab\ la cele pomenite `nt`i, dar ele r\m`n tot lucruri exterioare. De data aceasta `ns\, la fel ca atunci c`nd iarna, la c\ldur\, `n cas\, `]i aminte[ti de vacan]ele la mare privind co[ule]ul cu scoici, p\l\riile erau pur [i simplu poezia.

Erau doar ni[te obiecte, dar ele avea leg\tur\ cu tot ceea ce am sim]it emo]ional `n trecerea noastr\ prin Europa, cazarea noaptea t`rziu la hotelul Kafemühle din Viena, pe o ploaie toren]ial\, dup\ ce ne-am `nv`rtit cu ma[ina pe str\zi cu linii de tramvai aflate `n repara]ie, pe sensuri unice care te scoteau f\r\ s\-]i dai seama din zon\, timp `n care p\l\riile au stat `n spate, sub luneta ma[inii, printre c`teva c\r]i [i pulovere sub]iri, micul dejun luat `mpreun\, to]i patru, Iuliana, Ioana, {tefan [i cu mine, jos `n micul restaurant al hotelului, `n fa]a unei picturi murale imense cu lacuri care se `ntrevedeau printre flori puse pe terase, bucuria de a revedea locuri cercetate de mine `n tihn\ `n iarna lui 2006, privind de unul singur prin ferestrele cafenelelor primitoare, pustiul str\zilor din Viena duminica diminea]a, acea duminic\ diminea]a a noastr\ `n care lumina se rev\rsa generoas\ pe cl\dirile din preajma Operei, preg\ti]i s\ pornim spre Praga, drumul p`n\ la Praga cu p\l\riile cl\tin`ndu-[i borurile u[or `n spate reflectate `n oglinda retrovizoare, plimbarea prin Praga, pe str\zile `n pant\, dup\ ce v\zusem castelul, pe deal, cobor`re care mie mi-a amintit de str\zile `n pant\ din Veliko T`rnovo, primul ora[ de dincolo de grani]\ pe care l-am v\zut vreodat\, emo]ionat, cu n\luca meterezelor naturale din st`nc\, a caselor urcate sus pe st`nci, cu emo]ia special\ a sunetului unei limbi str\ine `n jur, cu emo]ia ie[irii peste grani]\, chiar dac\ doar `n Bulgaria...

Ah, toate drumurile duc `napoi, `n memorie, spre locuri sigure, tr\ite deja, clasifiwww.timpul.ro

cate, `nseriate... ~n 1989, prin aprilie, la 23 de ani, ie[eam a[adar pentru prima oar\ din Rom=nia, anume `n Bulgaria. Se organizase o excursie `n interiorul lag\rului, `n ]ara vecin\ de la sud de Dun\re, iar Iuliana [i cu mine, recent c\s\tori]i, ne-am g`ndit s\ ne `nscriem. A fost un [oc pentru noi s\ vedem lumin\ pe toate str\zile [i `n toate ora[ele, abunden]\ de produse de tot felul, v`nz\toare amabile care te invitau s\ alegi fructele de pe tarab\, `ntr-un an `n care la noi era bezn\, frig [i foame. Veliko T`rnovo ni s-a p\rut o minune de or\[el, `n care eu m\ credeam (`n secret, m\rturisesc ast\zi) un Montale f\c`nd incursiuni `n spa]ii balcanice, iar Sofia, plin\ de tineri `mbr\ca]i ca `n Occident, o s\rb\toare. Tocmai cump\rasem edi]ia albastr\ cu facsimilul semn\turii marelui poet italian pe copert\ [i eram plin de spa]iile lui de emo]ie, de incursiunile `n spa]ii doar lui familiare care aveau s\-mi dea av`nt [i `ncredere `n `ncercarea proprie de a trece peste grani]e reale [i imaginare.

La Sofia am ratat anume vizita la mausoleul unui important lider comunist de-al lor, Dimitrov, pentru c\ ne doream at`t de mult s\ ne plimb\m singuri pe str\zi [i prin parcuri, s\ auzim oamenii vorbind, s\-i vedem tr\indu-[i via]a de zi cu zi, s\ prindem c`tu[i de pu]in din pulsul vie]ii unei capitale str\ine, s\ gust\m poezia locului.

Este adev\rat c\ m\ mi[cam [i tr\iam ca un poet `n acele zile la Veliko T`rnovo [i la Sofia, de m`n\ cu ea, privind g`nditori [i curio[i la fa]adele caselor, printre oameni vorbind o alt\ limb\, este adev\rat c\ tr\iam realitatea visat\ de mine mereu `ncep`nd cu un an `n urm\, c`nd la sanatoriu m\ g`ndisem s\ scriu din perspectiva altcuiva [i s\ pornesc pe drumul himerismului, da, este adev\rat, totul era cum nu se poate mai real.

Cu toate acestea, sim]eam c\ undeva `n tot acest mecanism complicat al tr\irii vie]ii [i al sim]irii poeziei ceva se insinua perfid [i f\cea aproape imposibil\ simultaneitatea tr\irii [i a poeziei.

Exist\ `n ceea ce are mai esen]ial poezia ceva care merge `mpotriva existen]ei, ceva care `l blocheaz\ pe om (autor sau cititor) [i `l scoate `n afara normelor sociale, de parc\ poezia (tr\s\tur\ distinctiv\ a omului, confundat\, pe c`t de frecvent pe at`t de legitim, cu atitudinea plin\ de sensibilitate, uman\) ar fi expresia unei alte forme de via]\ sau o orientare paralel\ cu via]a concret\.

Poezia merge uneori `mpotriva vie]ii pentru c\ aspir\ la esen]ializare, la sublimare. Astfel, p\l\riile noastre `nc\rcate de „tr\iri“, acelea[i p\l\rii plimb`ndu-se prin fa]a cafenelelor vechi din Aachen, l`ng\ prim\rie, `n preajma catedralei carolingiene, unde Achim mi-a amintit c\ `n vara anului 2002 acela a fost locul `n care am g\sit, st`nd `mpreun\ la o cafea, titlul volumului „Himerus Alter `n Rheinland“, ap\rut un an mai t`rziu la Editura Vinea a lui Nicolae Tzone, cel `nc\ nedescoperit ca poet din cauz\ c\ e prea editor [i prea `n slujba altor poe]i…

Uitasem de acea discu]ie la cafea... Achim nu uitase. }inuse minte un astfel de moment legat de scrisul meu, iar eu am tres\rit descoperind c\ mai exist\ oameni ca el `n lumea asta, aten]i la un vers, la un titlu de carte, oameni `n stare s\ transforme o clip\ oarecare `ntr-un reper al vie]ii interioare, care conteaz\ `n fapt cel mai mult, un firav reper de emo]ie `n curgerea vie]ii sau a istoriei.

Al]i oameni treceau acum pe acolo, al]i nori se mi[cau pe cer, alt clinchet de vesel\ [i tac`muri se auzea pe la mesele scoase pe caldar`m `n strad\, alte valuri de r`s de fericire

al oamenilor `nsufle]eau str\du]ele din preajma Dom-ului. Numai clipa discu]iei despre titlu era acolo. Am v\zut-o pe dat\ aievea. Era decupat\ `n decor `ntocmai ca `n programul de editare a fotografiilor de pe computer, un fragment desprins din spa]iu [i timp.

Poezia era [i agita]ia noastr\, cu p\l\riile pe cap, `ntr-o zi `nsorit\, `ntr-o parcare curat\ de pe autobahn, nu mult dup\ Frankfurt am Mein, c`nd am pus camera foto pe automat [i ne-am pozat r`z`nd, ferici]i c\ eram `mpreun\, evit`nd s\ vorbim despre asta tocmai pentru a p\stra sentimentul pl\cut `n zona de siguran]\, `n sufletul fiec\ruia, ferici]i `ntocmai ca atunci, `n Balcani, c`nd copiii `nc\ nu veniser\ pe lume, c`nd fanteziile mele poetice himeriste `ncepuser\ s\ capete materialitate, ie[iser\ un pic `n lume din spa]iul `nchis al sanatoriului de boli pulmonare [i izol\ri disperate, din sanatoriul mai larg al Rom=niei, nu foarte departe, dar suficient `nc`t s\ m\ simt propriul personaj, s\ tr\iesc ceea ce scrisesem, s\ transfer emo]iile scrise `n emo]ii tr\ite.

Ceea ce vreau `ns\ s\ spun cu aceast\ `nsemnare „bulg\reasc\“, inserat\ aici ca un ceas fluid dintru-un peisaj dalinian, nu este numai at`t. ~n acea excursie toat\ lumea vindea [i cump\ra ceva (blugi, adida[i, chestii din astea), dar noi aveam alte idei [i alte interese, cam ciuda]i pentru `ntregul grup [i pentru timpurile acelea. Ei bine, ceea ce am cump\rat noi a fost un vraf de discuri de la magazinul imens Balkanton [i at`t. Ceilal]i, plini de m\rfuri pe care nu mai [tiau pe unde s\ le plaseze prin autocar, ziceau c\ sigur nu s`ntem normali. Noi z`mbeam [i ne m`ndream, `ntr-un fel lipsit de ostenta]ie, cu „anormalitatea“ noastr\, pentru c\ normalitatea noastr\ era s\ avem parte de toate acele tr\iri ne[tiute de al]ii, transferate din poemele himeriste, de muzica pe care cu greu o puteai auzi `n ]\ri[oar\. A[a ne-am ales cu Deep Purple, Rolling Stones, Queen, Beatles, Edith Piaf, Bach, Bethoveen, Mozart [i al]ii. Un bra] de pl\ci, cum li se spunea `n epoc\. ~ns\ achizi]ia cea mai gustat\ de noi a fost „Thriller“-ul lui Michael Jackson. Nu pentru c\ Michael ar fi fost `n sufletul meu mai „altfel“ dec`t ceilal]i, a[a cum `l sim]eam la v`rsta aceea. Nicidecum. Unicitatea fiec\ruia exclude orice compara]ie, fire[te.

Mai mult, to]i avem preferin]ele noastre `n

materie de muzic\ pop-rock. Mie `ns\ mi-a atras aten]ia `n chip special acest Michael Jackson, cu obsesia lui pentru perfec]iune, cu sunetele [i mi[c\rile de dans neobi[nuite, cu obsesia lui pentru tema trecerii timpului [i mai ales pentru schimbarea identit\]ii, pe care le aveam [i eu, `n parte, care m\ fr\m`ntau [i pe mine. L-am scos dintre discuri anul trecut, `n zilele acelea ale plec\rii marelui artist din lumea noastr\ [i m\ g`ndeam c\ a fost ascultat at`t de noi, `n anii nou\zeci, c`t [i de copiii no[tri, aproape odat\ cu noi. Cu coperta lui pu]in cam ponosit\ de ani, „Thriller“ este un moment al vie]ii noastre, al tinere]ii, este bucuria pe care le-o ofeream prietenilor [i rudelor invit`ndu-i, la sanatoriu, s\-l asculte pe acest artist cu alur\ de extraterestru, rafinament de poet [i suflet de copil.

Nu voi merge mai departe `n aceast\ perspectiv\ bulg\reasc\, balcanic\, unde ar `nc\pea poate [i ni[te secven]e de la Istambul, cu cheiul Cornului de Aur primindu-m\ indiferent, cu vapoarele lui cu muncitori f\c`nd naveta din partea asiatic\, dincolo de n\lucirea podului dintre continente, cu b\rcile de tot felul, cu ]ipetele negustorilor de pe[te, ap\ [i baclavale urm`ndui-[i calea de veacuri, la umbra zidurilor vechiului Constantinopol, perpectiv\ unde ar `nc\pea poate [i re`ntoarcerea de peste ani la Sofia, poate [i aventura `ncerc\rii disperate de a trece `n 1992 peste grani]a ungaro-croat\, `nspre Italia, c`nd am fost la un pas s\-mi pierd via]a.

M\ voi `ntoarce `n Germania, la Aachen, la Langenbroich-ul lui Böll, la terasa `nsorit\ a prietenilor Anne [i Achim, la Düren-ul lor, unde la prim\rie am primit o can\ cu emblema ora[ului [i o cutie de ceai, unde `n timp ce p\l\ria c\l\toare din paie st\tea cuminte pe biroul ziaristei Margret Hanushkin am r\spuns la c`teva `ntreb\ri pentru Aachener Zeitung, un ziar local care a titrat mai t`rziu c\ `n sf`r[it pot circula liber prin Europa cu familia. „Vasili Baghiu kann endlich mit seiner Familie frei reisen“. Citeam z`mbind `n ma[ina `nc\ nepornit\, `n fa]a Po[tei din cartierul M\r\]ei al Pietrei Neam]ului, dup\ ce `mpr\[tiasem pe scaunul din dreapta cutia `nc\p\toare, punga de plastic, sfoara de c`l]i, ilustrata, pliantele, p\r]i din ziare [i... p\l\riile. Z`mbeam `n fapt unei amintiri pe cale s\ devin\ poem nou de litere [i cuvinte.

Cos`nzeana

februarie 2010

22

Vitraliu

TIMPUL INSCRIP}II

O regul\ de aur CONSTANTIN ARCU Ne aflam `ntr-o gur\ de metrou din Barcelona, `ncerc`nd s\ lu\m tichete de la automat. Se f\cuse noaptea, dup\ ce filmasem tot spectacolul acela fascinant de muzic\, ritm al apelor arteziene [i amestec de culori de la F`nt`nile magice. Tot buton`nd la automat, simt ceva pip\indu-m\ [i `ncerc m\ `ntorc.

Observ `n spate o creatur\ `ntunecat\, un magrebian sau un maimu]oi, nu [tiu exact. Se `nghesuie peste um\rul meu [i morm\ie ceva frec`ndu-se de parc\ ar fi fost pus `n priz\, `nc`t nu reu[esc s\ m\ extrag din `nghesuial\. ~mi dau seama c\ se `nt`mpl\ un lucru bizar, dar nu `n]eleg nimic. M\ simt cuprins dintr-o dat\ de o u[oar\ ame]eal\, nici n-am putere de-a cere ajutor celorlal]i. ~n]eleg totu[i c\ m-au izolat, `ntre mine [i Livia s-a interpus alt\ persoan\. Iar agita]ia grupurilor g\l\gioase de turi[ti str\ini nu-mi creeaz\ nici un sentiment de siguran]\. E cum mai r\u, `n mijlocul aglomera]iei cu]itul intr\ printre coaste ca `n unt [i numai ce te sprijin\ s\ aluneci l`ng\ automatele astea.

Reu[esc s\-mi duc m`na la spate unde am camera de filmat. ~nchiz\toarea de la geanta din p`nz\ de doc este deschis\. De ce oare m-am a[teptat la asta? (Se repet\ parc\ tras\ la indigo faza dintr-un troleu bucure[tean, c`nd o doamn\ m-a aten]ionat c\ mi se umbl\ la geant\, iar ]iganul de al\turi, `n v`rst\, la cravat\ [i bine `n]olit, m\ privea cu ni[te ochi bl`nzi [i nevinova]i, de[i apucase s\ deschid\ fermoarul.) Pip\ind geanta, `mi dau seama c\ ho]ul n-a reu[it s\ execute dec`t primul pas al opera]iunii, deschiderea gen]ii. ~n timp ce mi-ar fi distras cumva aten]ia, urma s\ execute la iu]eal\ pasul urm\tor, extragerea camerei. Strig c\ mi-au deschis geanta, dar ceilal]i nu aud, se tot `nv`rt pe l`ng\ alte automate. Le fac disperat semne c\ s`nt `n pericol.

vrei, jigodie?“, `ntreb. Fa]a `i este tumefiat\, probabil nu s-a b\rbierit de c`teva zile. Poart\ un tricou [i o geac\ de f`[ `nchis\ la culoare. ~n buzunarul din dreapta `n care ]ine m`na are un cu]it probabil. M\ g`ndesc s\-l dau pe m`na autorit\]ilor [i repet `ntrebarea: „Jigodia naibii, ce vrei?“ Acela bolborose[te ceva, p\r`nd c\ sufl\ prin buzele vinete [i spuzite. Scoate c`teva sunete nearticulate, apoi `n]eleg c\ a vrut s\ m\ ajute la automatul de bilete, ca `ntre rom=ni. Nu-l scap din ochi [i `n lumina clar\ a neoanelor `mi dau seama c\ nu va ataca. Nu `ndr\znesc totu[i s\-l apuc de bra] pentru a-l preda poli]iei spaniole, cum `mi f\cusem la iu]eal\ socotelile. Tipul de al\turi se `n[urubeaz\ ca o m`]\ uria[\ pe l`ng\ automat [i apare deasupra mea, `n st`nga. ~i observ figura lombrozian\, pe fa]\ are `ntip\rit\ o expresie cretin\, uciga[\. {i priviri de bestie, o cicatrice `i br\zdeaz\ piezi[ [i ad`nc fruntea.

(Mai t`rziu m-am `ntrebat cum de vame[ii no[tri permit s\ treac\ frontiera asemenea creaturi.) Figura lui pare suspendat\ undeva `n col]ul zidului, r`njind [i expun`ndu-[i din]ii galbeni, caria]i. Tenul `i este deschis la cu-

Numai c\ ei se ciorov\iesc deasupra ecranului f\r\ s\ se pun\ de acord asupra ordinii opera]iilor pe care le au de executat. Tuciuriul acela continu\ s\ se `nghesuie `n mine [i-i simt mirosul. N-am cum s\ m\ `n[el, mi-l amintesc perfect peste ani [i ani. Pe c`nd eram copil p\rin]ii m-au pus s\ botez feti]a oarb\ a unor ]igani de prin vecini. Cre[tineaz\ un copil, ce dac\-i ]igan? auzeam `n jur.

Re]in c\ au f\cut [i o cumetrie de pomin\, un chiolhan pe ni[te mese de lemn a[ezate l`ng\ cocioaba unde aveau [i fier\ria. Un taraf format din vioar\, acordeon [i cobz\ zdr\ng\nea asurzitor [i ]ig\ncile dansau descul] prin iarba `nalt\, `nv`rtindu-[i fustele colorate. Nu [tiu unde se aflau p\rin]ii mei, iar ]iganii m-au urcat pe mas\ [i c`ntau `mbr\]i[`ndu-m\ [i `nv\luindu-m\ `n mirosul lor dulceag de fum [i pe[te stricat p`n\ mi s-a f\cut r\u [i m-au dus pe bra]e acas\.

Dar mirosul acela inconfundabil nu l-am uitat. Sim]indu-l din nou acum, m\ `nfurii.

Reu[esc s\ m\ smucesc [i m\ retrag p`n\ l`ng\ zid. ~i v\d clar figura tuciuriului, albul ochilor [i m\ preg\tesc s\-l pocnesc. „Ce

Dialogul surzilor

loare, are p\r galben, zburlit, dar eman\ acela[i miros pregnant de ]igan. ~mi dau seama c\ el reprezint\ for]a brut\, nu va interveni dec`t la semnul celuilalt. Nici nu [tiu ce s\ cred, m\ simt cuprins de un sentiment confuz de umilin]\ [i neputin]\. Mi se pare ciudat ca `ntr-un mare ora[, `n mijlocul civiliza]iei, s\ fiu molestat `n acest chip de c\tre ni[te brute care ar trebui s\ zac\ `n `nchisoare. Pentru o clip\ o z\resc pe Livia cum introduce iar `n automat bancnota de 10 Euro, f\r\ s\ fi sesizat ceva. Nu apuc s\-i fac alt semn, `ntre noi se interpune animalul acela uria[, cu o geant\ at`rnat\ la spate. Pericolul plute[te prin aer, amenin]area cap\t\ contururi clare: urangutanul m\ poate sugruma `n doi timpi [i trei mi[c\ri. M\ `ntorc spre bestia colorat\, m\car o brum\ de creier tot are. ~i spun c\ se joac\ cu focul; eu am botezat [i am cununat mul]i ]igani, `l anun]. Exagerez, desigur, dar `mprejur\rile m\ oblig\. Numai s\ mi se `nt`mple ceva r\u [i nu va g\si ad\post nici `n gaur\ de [arpe, c\ mul]i vor fi pe urmele lor, amenin].

Nu [tiu ce a `n]eles bestia din b`iguiala mea agitat\, dar a fost ca `n povestea cu „Sesam, deschide-te!“ Dintr-o dat\ s-a f\cut lumin\ `n jur, abia am apucat s\ observ cum am`ndoi dispar rapid `ntr-o succesiune invers\ a mi[c\rilor ciudate prin care m-au `nv\luit. ~ncerc s\-mi revin din surescitare [i m\ `ntorc l`ng\ automat. ~nso]itoarea mea tocmai ob]inuse biletele [i num\ra restul. Nici nu b\gase de seam\ c\ fusesem victima unei tentative de furt. Verific din nou geanta, camera este la locul ei. ~n timp ce-i explic situa]ia, prin aglomera]ie, observ c\ o doamn\ `n v`rst\ de la cel\lalt tonomat tot mo[monde[te ceva peste geanta deschis\, iar capetele ]iganilor s`nt deasupra, implacabile. ~i strig [i-i fac semne disperate, dar nu m\ observ\. Pu]in mai t`rziu `i v\d pe cei doi strecur`ndu-se prin mul]ime.

Ni[te fiare care adulmec\ dup\ alte victime `n marea aceea de oameni creduli [i nepreg\ti]i, dar n-am ce face. Ne reunim [i doamna `mi spune c\ tipii erau doi b\ie]i rom=ni, s\rmanii de ei. Urc\m `n metrou [i de `ndat\ `ncepe s\-[i `ntoarc\ pe toate p\r]ile geanta. ~i disp\ruse portofelul cu actele [i banii, dar de unde s\-i mai iei pe s\rmanii b\ie]i?

O regul\ de aur: Pentru siguran]a dumneavoastr\, `n ]\ri str\ine, nu vorbi]i rom=ne[te!

File dintr-un jurnal teatral Ce-a p\]it bietul muzician, dup\ moarte? A r\mas [i el f\r\... creier! (L-au scos autopsierii, ca s\-l studieze, pentru a afla ce otr\vuri i s-au administrat decedatului, `n ziua dispari]iei).

Q.e.d. ¤

BOGDAN ULMU „La Boston, Shylock era un personaj scos din Commedia..., un fel de Pantalone cu peruc\ ro[ie [i nas acvilin, un clovn care se ap\r\ b\t`ndu-[i joc de cre[tini“ – spune Andrei {erban `n Biografia sa.

Cum am mai repetat-o, timp de peste dou\ decenii, de c`nd ]in acest jurnal, totul se poate, `n lumea din ce `n ce mai permisibil\ a teatrului rom=nesc & universal. Important e s\ aib\ [i noim\, reinterpret\rile cu pricina.

Asta n-are... ¤ Ca s\ vezi cum imit\ via]a/ moartea, arta: mega-starul Michael Jackson a jucat c`ndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vr\jitorului din Oz. Ce-[i dorea eroul lui Baum? S\ aib\ creier!

februarie 2010

Am urm\rit, `n sala Cub a Na]ionalului ie[ean, al\turi de mult\ „lume bun\“, un documentar intitulat M\ria Sa, Birlic (realizator – Carmen Olaru). Ideea filmului este excelent\, deoarece Birlic a fost unul dintre marii actori ai lumii. Dac\ Ionesco spunea despre Caragiale c\ a fost „cel mai mare dintre dramaturgii necunoscu]i“, trebuie s\ declar c\ observa]ia e valabil\ [i pentru interpretul n\scut `n F\lticeni. Fire[te, `nlocuind autor, cu actor.

Printre al]i invita]i, a ap\rut, de dou\ ori, marele impresar al perioadei inter [i post belice, Gabi Mich\ilescu. Era insuportabil la privit [i ascultat! Era `n ultima stare de degradare fizic\, ar\ta cumplit [i vorbea ininteligibil! De altfel, dup\ c`teva zile de la filmare a [i murit. Nu am `n]eles de ce era nevoie de apari]ia sa `n acest film evocator... ¤ ~ntr-unul dintre multele suplimente cu programul canalelor tv, g\sesc o descriere scurt\ a filmului Via]a la ]ar\. Din docta prezentare, afl\m c\ filmul e „adaptarea romanului lui Cehov Unchiul Vania“ [i c\ ferma i-ar apar]ine „lui Alexander, un str\lucit critic literar“.

~n primul r`nd, Unchiul Vanea nu e roman, ci pies\ de teatru. ~n al doilea r`nd, Alexander (Serebreakov, `n pies\) nu e str\lucit, ci... dimpotriv\.

Dar ar fi absurd s\ cerem celor ce fac prezent\ri de filme – aici [i aiurea – s\ cunoasc\ [i teatru: ei abia se descurc\ cu filmele – fiindc\ [i astea-s indecent de multe... ¤ C\ tot vorovim de gafe culturale: `ntr-o revist\ care apare `n America – Origini – Pavel Chihaia vorbe[te despre „Nicolae Kiri]escu, autorul piesei Gai]ele“. Numai c\ pe autorul celebrei comedii `l chema Alexandru; Nicolae era director de teatru [i de scen\. ¤ Delicios scrie Andrei Ple[u `n Adev\rul despre cineva care a f\cut o compara]ie deplasat\: „A-l compara pe Iorga, cu Puric, e ca [i cum l-am compara... pe Iorga, cu Puric“. ¤ Solomon Marcus, la TV, `n dialog cu Patapievici, m\rturise[te cu m`hnire c\ actorii se mai [i laud\ c\ au fost pro[ti la matematic\...

Ca s\-i ofer o palid\ consolare marelui om de [tiin]\: [i eu am fost prost la matematic\, dar m\ ru[inez de aceast\ personal\ incapacitate. Punct. www.timpul.ro

Interviu

23

TIMPUL

„S`nt [i rezultatul `nt`lnirilor esen]iale de care am avut parte“ Interviu realizat de Laura Gu]anu cu Tavi Jighirgiu A f\cut facultatea de actorie la Ia[i [i a debutat la un post de televiziune local, student fiind. ~l ]in minte, cam st`ngaci, `n emisiunile s\pt\m`nale realizate `n tandem cu un coleg.

Am aflat `ntre timp c\ emisiunile `n direct s`nt cele mai grele. L-au ajutat incon[tien]a tinere]ii extreme [i entuziasmul care nu l-a p\r\sit nici acum: joac\, pune `n scen\, descoper\ poe]i [i-i public\, organizeaz\ turnee, a f\cut chiar [i un doctorat care-l are ca subiect pe Matei Vi[niec, este implicat `n tot felul de proiecte. A jucat `n spectacole regizate de C\t\lina Buzoianu, Alexander Hausvater, Attila Vizauer, Drago[ Galgo]iu, Benoit Vitze, Chris Simion, Felix Alexa, Mihai M\niu]iu. Am fost curioas\ s\ aflu mai multe despre Octavian Jighirgiu [i i-am f\cut o vizit\ `n apartamentul „vis-à-vis de pizzerie“. ~ncep pun`ndu-]i o `ntrebare pe care probabil ai tot auzit-o: de ce tocmai teatru?

E adev\rat! Am mai auzit `ntrebarea asta de sute de ori. Am fost eu `ntrebat `n calitate de actor sau ca profesor de Arta actorului, i-am `ntrebat pe al]ii. De ce teatru? Probabil pentru c\ nu m-am v\zut niciodat\ f\c`nd altceva! E o meserie voca]ional\, [i eu, ca majoritatea celor din bran[\, am sim]it chemarea artei scenice de `ndat\ ce am luat contact cu ea ca spectator. E o profesie `n care te po]i face remarcat, cunoscut. C`nd `ncepi s\ con[tientizezi absurdul existen]ial, fuga asta spre nic\ieri, ]i se face brusc fric\ c\ te po]i pierde `n mul]ime. Deci, „frica de anonimat“ e probabil r\spunsul la `ntrebarea ta!

Cine ]i-a spus prima dat\: da, ai talent, mergi pe drumul \sta?

Histrionismul m-a caracterizat dintotdeauna, aduc`ndu-mi aprecieri favorabile `n r`ndul apropia]ilor mei. O p\rere avizat\ am avut abia dup\ terminarea liceului. ~n 1992, cu c`teva s\pt\m`ni `nainte de admiterea la Facultatea de Teatru, auzind de ni[te ore de preg\tire colectiv\, sus]inute de actori profesioni[ti cu aspiran]ii la actorie, am mers la sediul Universit\]ii de Arte unde am cunoscut-o pe minunata actri]\, doamna Ada G`r]oman. C\ldura [i r\bdarea cu care m-a ascultat doamna G`r]oman mi-a dat mult curaj [i `ncredere `n mine. ~i port acestei femei minunate o deosebit\ recuno[tin]\ pentru acea clip\ decisiv\ `n existen]a mea, [i chiar dac\ ea ne-a p\r\sit, plec`nd spre z\ri mai senine, s`nt convins c\ de acolo de unde e z`mbe[te [i-i protejeaz\ pe oamenii care au iubit-o [i o iubesc.

Ada G`r]oman ar fi prima dintre oamenii care-]i marcheaz\ destinul. Au mai fost [i al]ii, b\nuiesc.

Da, evident. Consider c\ maturizarea, formarea, devenirea, at`t `n plan uman c`t [i `n plan profesional, este dat\ de suma `nt`lnirilor esen]iale pe care le-ai avut [i, evident, le vei avea. M\ pot l\uda cu c`teva astfel de `nt`lniri. ~n facultate, am fost marcat de contactul cu Geta Anghelu]\, chiar dac\ ea era profesoara altui an. Constantin Popa, omul care mi-a fost pe tot parcursul facult\]ii, [i chiar [i dup\ terminarea ei, un veritabil barometru al evolu]iei mele artistice, reprezint\ o alt\ `nt`lnire esen]ial\. ~nt`mplarea fericit\ a f\cut ca eu s\-i fi fost asistent la una din clasele de Actorie ale Universit\]ii ie[ene de Arte. C\t\lina Buzoianu reprezint\ pentru mine omul de teatru care www.timpul.ro

mi-a marcat fundamental evolu]ia artistic\.

Fin psiholog, regizor de mare fine]e [i inventivitate, aceast\ creatoare, devenit\ emblematic\ pentru teatrul rom=nesc [i pentru cel european, mi-a c\l\uzit, ca s\ spun a[a, primii pa[i de dup\ terminarea facult\]ii. Am debutat la Constan]a cu un rol principal `n spectacolul „Penthesileea“ scris de Mioara Cremene [i regizat de doamna C\t\lina, cum i se spune `ntre arti[ti, iar mai apoi am avut [ansa s\ mai joc la domnia sa `n alte doua spectacole. Primul dintre ele este „Levantul“ de Mircea C\rt\rescu la Teatrul L.S. Bulandra unde doamna Mariana Mihu] trona `n fruntea unei distribu]ii de zile mari. Cel de-al doilea este „Tat\l“ de August Strindberg, spectacol produs de Catedra UNESCO a Institutului Interna]ional de Teatru [i `n care am avut [ansa s\ evoluez pe scen\ al\turi de Valeria [i Virgil Og\[anu.

Matei Vi[niec, de care m\ leag\ o prietenie de mai bine de cincisprezece ani, este un alt om care mi-a influen]at traiectoria. L-am contactat `n penultimul an de facultate, c`nd i-am cerut ni[te texte pentru spectacolele noastre de produc]ie [i dumnealui, prompt, deschis [i f\r\ nici o re]inere, ne-a trimis c`teva dintre scrierile sale dramatice. S-au n\scut astfel trei spectacole: „Spectatorul condamnat la moarte“, cu care am participat `n 1995 la un festival din Liverpool, apoi „Bine mam\, dar \[tia povestesc `n actu’ doi ce se `nt`mpl\ `n actul `nt`i“, spectacol care s-a bucurat at`t de aprecierea publicului c`t [i de cea a criticii, fiind r\spl\tit cu mai multe premii, dintre care cel mai important este premiul UNITER `n 1996, iar cel de-al treilea este „Caii la fereastr\“, spectacolul care ne-a adus mie [i so]iei mele, actri]a Irina Scutariu, c`te un premiu individual de interpretare. ~n 2002, c`nd am hot\r`t s\ m\ `nscriu la doctorat, am sim]it c\ „aventura Vi[niec“ trebuie s\ continue, a[a `nc`t am ales s\ `mi dau doctoratul cu tema: „Matei Vi[niec sau problematica omului contemporan“. {i, pentru c\ tot am vorbit de doctorat, nu pot s\ nu amintesc de `ndrum\torul meu `n acest dificil demers, domnul profesor Florin Faifer, filolog de mare valoare, profesor emerit [i om cu o deosebit\ fine]e a spiritului.

Ion Sapdaru reprezint\ o alt\ mare `nt`lnire. Dincolo de rela]ia scenic\, dincolo de colaborarea extraordinar\ actor – regizor, el este [i un mare prieten. Produs al [colii de teatru ruse[ti, deopotriv\ actor [i regizor, Ion Sapdaru are nelini[tile [i efervescen]a unui mare creator de teatru. Discursul s\u cucere[te, iar modul de lucru cu actorii creeaz\ dependen]\. Am descoperit la Ion semne de `ntrebare care nu-mi d\deau nici mie pace, am aflat la el aceea[i patim\ pentru teatru care m\

face [i pe mine s\ neglijez orice altceva, am `mp\rt\[it `mpreun\ cu el revela]ii artistice.

Alexander Hausvater este o alt\ `nt`lnire esen]ial\ a mea. ~n toamna lui 2005 am fost chemat pentru o colaborare la Teatrul „Mihai Eminescu“ din Boto[ani. Spectacolul se numea „Paradisul terestru“, dup\ un text de Tennessee Williams. Nu pot explica ce anume mi-a transmis acest om, acest regizor complex, dar cred c\ totul s-a produs la un nivel energetic [i telepatic care dep\[e[te ra]ionamentul elementar. Nu pot `ncheia r\spunsul la aceast\ `ntrebare f\r\ s\ amintesc de al]i oameni minuna]i care mi-au intersectat traiectoria existen]ei, influen]`ndu-mi parcursul: Dionisie Vitcu, Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Nicolae Ularu, Victor Rebengiuc, Drago[ Galgo]iu, Hora]iu M\l\ele, Cristina Dumitrescu, Eugen Cristea [i, nu `n ultimul r`nd, controversatul, dar at`t de `mp\timitul de teatru, Beno`t Vitse.

E[ti implicat `n multe proiecte, foarte diverse, `n care cau]i valoarea, pe care o ar\]i lumii. Ai o structur\ de fondator [i o energie de invidiat. Proiectele astea vin ele spre tine?

A fost o vreme `n care luptam s\ ob]in „biletul de intrare“ `n proiecte teatrale. De ceva timp `ncoace lucrurile s-au mai schimbat [i acum proiectele au `nceput s\ vin\ ele spre mine. Asta nu `nseamn\ c\ nu m\ preocup\ realizarea de noi proiecte personale. „Mor]i [i vii“ de la Ateneul T\t\ra[i este un astfel de exemplu, proiect realizat `n colaborare cu regizorul Ion Sapdaru [i dramaturgul {tefan Caraman. Tot la Ateneu am realizat cu o echip\ de actori ai Teatrului Na]ional din Ia[i „Farsa jup`nului Pathelin“, o comedie de moravuri francez\, textul dat`nd din evul mediu.

Apoi a venit r`ndul textului „{i cu violoncelul ce facem?“ de Matei Vi[niec s\ devina spectacol `n regia mea, la acela[i Ateneu din T\t\ra[i. Am mai montat la Boto[ani un spectacol dup\ piesa lui Roberto Mazzuco, „Cum se face“. Chiar acum lucrez la un proiect pe care nu vreau `nc\ s\-l dezv\lui, dar care sper c\ va avea o finalitate deosebit\. Voi vorbi despre asta la timpul potrivit.

Ai experien]\ managerial\, ai f\cut [i impresariat, ai participat [i la un concurs pentru directoratul Teatrului Na]ional din

Ia[i. Vrei s\ faci c`teva comentarii legate de toate astea?

Despre experien]a mea managerial\ trebuie s\ spun c\ nu am dob`ndit-o neap\rat `n urma unui stagiu de preg\tire, chiar dac\ am f\cut a[a ceva, ci am luat contact cu probleme de ordin administrativ `nc\ din facultate, c`nd am organizat, `mpreun\ cu c`]iva colegi, mai multe turnee `n ]ar\ [i str\in\tate. Adic\ ne eram proprii no[tri impresari [i ne reprezentam `n rela]ia cu ter]e organiza]ii sau institu]ii.

Impresariatul a venit ca o consecin]\ fireasc\ a unui demers al meu vechi de vreo 6 ani. Miam `nfiin]at o firm\ cu obiect de activitate `n domeniul producerii [i organiz\rii de spectacole. Legea cerea s\ fiu atestat de Ministerul culturii pentru a putea face o astfel de activitate. A[a am ajuns s\ m\ preg\tesc [i s\ dau examen pentru atestatul de impresar artistic.

Am realizat destule turnee cu spectacole de prim\ m`n\ din Bucure[ti, plimbate, ca s\ zic a[a, prin provincie, dar am organizat [i turnee cu spectacolul „Mor]i [i vii“ din Ia[i `n alte ora[e [i chiar `n capital\. Practica acestor turnee m-a `nv\]at destul de multe despre showbiz. Consider c\ un artist al zilelor noastre trebuie s\ aib\ aceste no]iuni ale managementului [i marketingului pentru a rezista „pe pia]\“. Acum s`nt [ef al Catedrei de Arta Actorului de la Universitatea de Arte „George Enescu“, unde am ocazia s\-mi verific zi de zi capacit\]ile manageriale, [i jur c\ nu e un lucru u[or. De doi ani de c`nd am fost ales `n aceast\ func]ie m-am izbit de at`tea probleme, `nc`t am avut c`teva tentative de renun]are. Dar nu mi-a[ putea ierta un asemenea act de la[itate, a[a c\ merg `nainte cu motoarele turate.

Octavian Jighirgiu `[i tr\ie[te cu intensitate rolurile pe scen\ [i via]a al\turi de frumoasa [i talentata lui so]ie, actri]a Irina Scutariu, [i de cei doi b\ie]i plini de energie [i de `ntreb\ri. Face multe, foarte multe lucruri, le face bine, cu seriozitate. Este plin de planuri de viitor,- multe dintre ele ne includ [i pe noi, spectatorii de teatru, la Teatrul Na]ional din Ia[i, sau la des pomenitul Ateneu din T\t\ra[i.

Personal mi-a[ dori s\ v\d din nou `nc`nt\torul spectacol „Farsa jup`nului Pathelin“ pe care `l recomand tuturor, indiferent de v`rst\, indiferent de starea de spirit. Sper ca Tavi Jighirgiu s\–i g\seasc\ un loc `n agenda lui at`t de `nc\rcat\.

februarie 2010

24

Flash

TIMPUL

La pescuit Cu Augustin Fr\]il\ (1953-2010) DAN-SILVIU BOERESCU Mi-a luat o jum\tate de or\ s\-i g\sesc c\r]ile, r\scolind abia jum\tate de metru de bibliotec\… ~n aceast\ duminic\ de ianuarie (17.01.2010), mi s-au `nt`mplat multe lucruri stranii. Dup\ ce am g\sit cu greu cele dou\ volume de poezie (Gramatica mor]ii, 1995; El-Roi, 1997 – s`nt m`ndru c\ la apari]ia acestuia am contribuit [i eu), i-am c\utat cele dou\ CD-uri pe care le aveam: Mai s`nt pentru c\ el m\ este [i A[a am tr\it (ambele, 2005). La fel ca `n cazul c\r]ilor, am scormonit amarnic `ntr-un mald\r de plastice url\toare, pentru a da de ele sub ni[te compila]ii de discotec\ absolut aberante. ~n fine, am vrut s\ le ascult, dar CD-urile au refuzat s\ porneasc\. Am `ncercat s\-l ascult pe Gusti pe YouTube, dar primul c`ntec era… mut.

Primul site pe care am intrat, g\zduind blogul lui Horia G`rbea, s-a blocat dup\ ce am citit comunicatul despre Gusti…

Cu marii mei prieteni, am fost m\car o dat\ la pescuit. Cu Gusti, am fost de multe zeci de ori, `n unele sezoane aproape `n fiecare weekend. Am fost, la `nceput, cu un faimos Trabant, apoi, de cele mai multe ori, cu un Cielo. De obicei, mergeam `n lacurile din B\r\gan, dar am ajuns [i `n Delt\ (nu am cum s\ uit teribila traversare, noaptea, a unei Dun\ri care ni se p\rea ostil\, `ntr-o barc\, destul de am\r`t\, de lipovean [i `nc\ de lipovean octogenar, convins c\ mujdeiul trebuie frecat cr`ncen cu m`nerul de lemn al cu]itului, p`n\ c`nd devine o maionez\ iute incalificabil\, dar la fel de convins c\ Andreea Marin era cea mai frumoas\ femeie din lume). Am fost `mpreun\ la pescuit, de regul\, vara, dar ni s-a `nt`mplat s\ d\m [i la copc\, `nainte de Cr\ciun. De departe, o experien]\ fabuloas\ a fost cea de la Strachina, prin 1997. Aranjasem, prin intermediul bancherului Gigi Carniciu (ulterior, zice-se, `ncarcerat, dar ce om de isprav\!), o partid\ `n lacul de l`ng\ }\nd\rei. Eu, `mpreun\ cu Horia G`rbea [i cu inseparabilul amic comun (al meu [i al lui Gusti) Dorin M\ran, ajunsesem de cu sear\. Era trecut de miezul nop]ii, iar noi st\team la taclale, la o mas\ exagerat\, chiar pe malul b\l]ii. Nea Gigi avea grij\ s\ ne trimit\, cam la 3-4 ore, `nc\ un portbagaj de m`ncare [i b\utur\, cr\pelni]a era `n toi (de[i noi mimam [i pescuitul, lansetele fiind fixate chiar pe terasa unde chefuiam; ba chiar bambinele se agitau c`nd [i c`nd, oblig`ndu-ne s\ mulin\m spre mal c`te un caras incon[tient, noctambul). Gusti, care avusese ceva treab\ la Editura ALL, urma s\ vin\ pe

la 10-11 seara, dar nu mai r\spundea la telefon [i-l d\duser\m pierdut. Pe la 1 noaptea, mobilul a b`z`it, totu[i, nervos. Gusti m\ anun]a c\ traverseaz\ }\nd\reii [i m\ soma s\-i explic cum se ajunge la balt\. ~ntreprinderea era sortit\ e[ecului din start: itinerarul era `ntortocheat, prin lanuri de porumb [i mai era [i o bezn\ cumplit\. Totu[i, minune, dup\ vreo 20 de minute, Gusti a nimerit cu ma[ina exact l`ng\ masa noastr\! A fost singurul pescuit de noapte la care am rezistat p`n’ la ziu\. A doua zi, spre sear\, nea Gigi a venit cu `nc\ un portbagaj: trei saci cu cr\poaice doldora de icre, somptuo[i crapi-oglind\, somotei hiperbolici, cara[i de palmares. A fost o partid\ chiar reu[it\! Gusti st\tea pe atunci la Dristor [i mi-a povestit ce ochi au f\cut vecinii de bloc c`nd l-au reperat t`r`nd sacul lui de pe[te.

Alt\ dat\, pe la apusul Conven]iei Democrate, `n vara lui ’99, ne-am dus la Ileana, trimi[i de [eful culturii c\l\r\[ene, poetul Michi Dr\ghici, la primarul liberal Hari P`r[oiu. Evident, am trezit gospodarul la 5 diminea]a, c`t s\ afl\m c\, oricum, balta era gratis, f\r\ paznici. De bucurie, Gusti a uitat farurile aprinse, iar la amiaz\ bateria ma[inii era dus\. Norocul nostru a fost c\ am g\sit un tractorist ungur din Satu Mare (localnicii erau ocupa]i cu alte alea), care ne-a tras p`n\ la [osea. (N-am uitat povestea, nici balta, iar peste ani mi-am luat p\m`nt [i mi-am f\cut cas\ acolo: `n 2007, cred, Gusti a s\dit un pom `n curtea mea). Tot Michi, care ne-a facilitat multe alte partide, ne-a trimis odat\ la Cioc\ne[ti, unde pescuitul a degenerat `ntr-o mas\ v`n\toreasc\, excel`nd `n iepuri, porumbei [i purcelu[i de lapte (ace[tia, v`na]i prin cur]ile fostului CAP). Alt\dat\, Michi ([i el ajuns, mai de demult, pe plaiurile ve[nice ale pescuitului) ni l-a prezentat pe Ioan Ne[u, distins prozator de Slobozia [i [ef al ocolului silvic de la Jeg\lia. L-am vizitat la canton cu Gusti [i cu Dorin M\ran, am petrecut o noapte `ntreag\ cu diverse viet\]i gr\sune la pro]ap, dar [i cu o inenarabil\ ]uic\ de caise, amestecat\ cu coniac din colec]ia privat\ a lui nea Ne[u (cel care, mai apoi, ne-a introdus la nea Gigi, omul cu Strachina). A doua zi, hai la pe[te! Dorin devenise subit indisponibil, `n urma odiosului carcalete, [i a r\mas s\ boleasc\ `n ma[in\, renun]`nd la orice f\r`m\ de demnitate sportiv\. Eu d\deam la caras p\lma[, care mu[ca `ntr-un ritm infernal. Nu apucam s\ alimentez cu r`me, a[a c\, `n spatele meu, nea Ne[u era dispus strategic cu cutia plin\ cu pre]ioasele viermuitoare. Eu scoateam forfacul cu 2-3 cara[i, aruncam lanseta `n spate, nea Ne[u debarasa, apoi potrivea r`mele, mi-o `napoia

[i anun]a solemn, cu deferen]a cuvenit\ criticului dictator: „– ~nc\rcat, dom’ Boerescu, lansa]i!“. Un asemenea ciclu dura 2-3 minute, apoi se va fi repetat implacabil pe durata a 3-4 ore. Pe dig, f\cea legea un soare ucig\tor. Nea Ne[u era `n costum verde, cu o b\sm\lu]\ `nnodat\ cochet peste chelie. La un moment dat, m\ `ntorc spre Gusti. Acesta str`nsese sculele [i fuma tacticos. „– Ce faci, de ce nu pescuie[ti? Nu vezi `n ce hal trage?“ „– P\i, zice el, e mult mai mi[to spectacolul pe care-l dai tu cu domnul Ne[u…“.

Alt\dat\, pe Valea Argovei, dup\ ce ne am\gisem o zi `ntreag\ cu cara[i banali din seria 4-5 la kil, pe la 5 dup\-amiaza ne retr\geam ab\tu]i. C`nd, deodat\, `n dreptul bazinului 2 – „interzis“ (un fel de cresc\torie) – vedem un ciortan magnific plesnind apa ostentativ, chiar `n mijlocul b\l]ii, la st`lpulreper unde se furaja pe[tele. Ca doi vechi complici, ne-am `n]eles instantaneu, din priviri! Gusti a l\sat motorul s\ mearg\, am scos fiecare c`te o lanset\, am pus viermu[ii cei mai gra[i `n ace, am aruncat am`ndoi liniile de o parte [i de alta a st`lpului din mijlocul iazului [i, dup\ un minut, am`ndoi mulinam, icnind dar r\zbun`nd ghinionul `ntregului sezon. Am f\cut asta de trei ori, apoi am aruncat pe[tii `n portbagaj depotriv\ cu lansetele nedemontate [i am tulit-o original.

Abia la [osea, peste vreo 10 km, am scos primele vorbe…

Dac\ e s\ aleg, `ns\, partida istoric\ de pescuit cu Gusti, aceasta s-a petrecut `ntr-o comun\ din C\l\ra[i, tot gra]ie lui Michi Dr\ghici. Era prin vara lui 1998. Eu lucram cu jum\tate de norm\ la Muzeul Literaturii Rom=ne, aveam program lejer. Gusti tr\gea din greu la editur\. A[a c\, vineri diminea]a, m-am urcat singur `n tren la Gara Obor, r\m`n`nd s\ facem jonc]iunea dup\-amiaz\, la locul faptei. La C\l\ra[i, `n gar\, Michi m\ a[tepta cu Dacia de la Cultur\ (condus\ de acel Petric\ cu care avea s\ intre sub un TIR la T\m\d\u, `ntr-o diminea]\ ce]oas\ de decembrie, `n 2000). Aveau un aer ciudat, prevestitor a nu se [tie ce. M-au luat pe sus [i m-au dus la o c`rcium\ care p\rea p\r\sit\. ~n\untru, `ntuneric total. Intr\m, ne a[ez\m la o mas\ oarecare, scaunul [ubred d\ se pr\bu[easc\ sub mine, c`nd, deodat\… lumini feerice, forfot\ de osp\tari, larm\ de muzican]i: l\utarii veni]i din neant m\ `nt`mpinau cu Mar[ul Gloriei din opera Aida. Michi, m`ndru tare: „– Ieri i-am angajat la Inspectorat!“. ~n fine, dup\ dejunul fastuos de rigoare, cu muzici, mastica]ie, degluti]ie excipiens q.s., hai la pescuit. O lu\m spre o comun\ oarecare (s\ fi fost Ulmu? dracu’ mai [tie!). Aici, descindem la prim\rie, unde

vicele Nicu Birjaru ne invit\ la chiolhan `ntr-o camer\ mai din spate, nu `nainte de a l\sa vorba gardianului s\ ni-l aduc\ [i pe Gusti, c`nd va fi venit. Gardianul, `n circumstan]ele vitrege locale (mobilul nu avea acoperire, iar afar\ se pornise o ploaie toren]ial\), devenea un element cheie al comunic\rii. Peste o or\-dou\, Gusti, `ns\, uit\ de Birjaru [i `ntreab\ de domnu’ vice …Gardianu.

Gardianul substantiv comun, confuz de la natur\, se confuzeaz\ [i mai tare, d`nd un r\spuns acoperitor dar neajut\tor: „– Nu e, domn’e, nici un viceprimar Gardianu! E Nicu Birjaru, care st\ pe prima uli]\ la st`nga, `n fund“. Birjaru st\tea, ce-i drept, `n fund, dar nu `n fundul uli]ei, ci la c`]iva metri ([i c`teva ziduri) mai `ncolo, cu noi la chef.

Printre rafalele de ploaie, patin`nd cu Cieloul – impozant, pe atunci – de la ALL pe [leaurile de noroi, pilotul, poetul, cantautorul, editorul [i pescarul Augustin Fr\]il\ se dep\rteaz\ de noi, o ia pe uli]a predestinat\, ajunge la poarta casei Birjaru, unde este `nt`mpinat c\lduros de mama [i de soa]a viceprimarului (care-l confundau cu un angrosist de gr`ne de la Bucure[ti, ce urma s\ cumpere recolta de p\ioase), fiind poftit la o alt\ mas\, poate chiar mai `mbel[ugat\ ca a noastr\ (la nici o sut\ de metri sau o eternitate dep\rtare). At`ta doar c\ amicul Gusti nu se poate ab]ine [i `ntreab\: „– Dar domnu’ Birjaru unde e, c\ aveam `nt`lnire cu el?“. La care, nevasta gospodarului lanseaz\ implacabil: „– Ei, unde s\ fie? La mas\ cu ni[te t`mpi]i de scriitori!“. L\trau caii, l\trau caii, / C`nd veneau, ahei, ahaii… (Nichita St\nescu – Augustin Fr\]il\, Ora]ie de nunt\)

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i Colegiul de redac]ie: {tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi: J. W. Boss (Amsterdam) Bogdan C\linescu (Paris) Eva Defeses (Lisabona) Mircea Gheorghe (Montreal) Aliona Grati (Chi[in\u) Ramona Mitric\ (Londra) Ana-Maria Pascal (Londra) Alina Savin (Stockholm) Bogdan Suceav\ (Los Angeles) William Totok (Berlin)

februarie 2010

Redactor [ef: Gabriela Gavril

Redac]ia: Radu Andriescu Constantin Arcu Sorin Bocancea Maria-Elena C=mpean Nicoleta Dabija Claudia Fitcoschi Andreea Grinea Mihai Mocanu Laura P\ule] Lucian Dan Teodorovici George {ipo[ Bogdan Ulmu

Colaboratori: Dan Acostioaei C\t\lina Butnaru (marketing) Radu Pavel Gheo Gabriela Haja Adrian Marin Andi Mihalache Elena-Mirabela Oprea Florin }upu Cristian Dumitriu (tehnoredactor) Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de: Funda]ia Cultural\ Timpul Director general: Gabriel Cucuteanu Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\: CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

Abonamentele revistei „Timpul“ se primesc la toate oficiile po[tale din ]ar\.

Costul unui abonament este de 3 lei pe trei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an.

Cititorii din str\in\tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]a Presei Libere nr. 1, Corp B, sector 1, Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, la fax 004021/318.70.02, e-mail: abonamente@rodipet.ro; sau on line la adresa www.rodipet.ro.

E-mail: redactia@timpul.ro ISSN 1223-8597 Nr. catalog Rodipet 4624 Pre]: 1 leu

www.timpul.ro