Econometrie si prognoza subiecte

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL CONSTANTA MATERIA: ECONOMETRIE SI PROGNOZĂ ANUL 2 ZI, FR, ID SPECIALIZAREA: MANAGEMENT EXAMINATOR: LECT.UNIV.DR. NEGURITĂ OCTAV SUBIECTE 1. Modelul – instrument de bază al econometriei.

La nivel econometric, un model reprezintă o prezentare simplificată si formalizată a unui fenomen sub forma unor ecuatii în care variabilele sunt mărimi economice.

Modelul este un instrument util pentru un specialist în economie, prin care acesta emite ipoteze de lucru si relatii cantitative între variabilele economice.  Prin tehnica de modelare se asigură o sistematizare a cunostintelor si o utilizare eficientă a datelor ce rezultă în urma procesului de observare.

Modelul reprezintă o formă abstractă de percepere a realitătii, ce are la bază concepte specifice logicii si matematicii.  Modelarea asigură o bună sistematizare a cunostintelor si o folosire eficientă a datelor statistice.

In procesul de analiză a unui fenomen, se distinge între starea reală a unui fenomen si starea percepută a acestuia.

Pentru fiecare model se pune problema de a stabili mărimea nivelului global al modelului.  Modelele conceptuale se realizează pe baza datelor statistice.

Modelul este o procedură sau o persoană sau un obiect care poate fi utilizat ca orientare pentru reproducere sau imitaţie.  Modelarea în practica managerială este activitatea de studiere a fenomenelor economice inaccesibile cercetării directe, cu ajutorul unui model Majoritatea previziunilor ştiinţifice se construiesc cu ajutorul modelelor:  cercetarea statistică  analiza  previziunea propriu-zisă.

Modelele se prezintă astfel:  grafice  diagrame  tabele  funcţii matematice  software pentru simulare pe calculator.

Când se utilizează funcţii matematice, analiza se axează pe ajustarea parametrilor funcţiei şi se determină deviaţiile - erorile sau reziduurile - adică diferenţele dintre datele observate şi datele previzionate din model.

Conceperea unui model econometric,incepe prin alcatuirea unei banci de date care este de fapt un ansamblu de serii statistice necesare.  cadrul contabil  lista comportamentelor ce trebuie modelate 2. Prezentaţi modelele de tip determinist de prelucrare a datelor.

Modelele de tip determinist de prelucrare a datelor, au principala caracteristică abordarea deterministă a relatiei cauzale dintre evenimente.  Conform regulilor lui Bacon si Mill, un eveniment A este cauza evenimentului B, dacă evenimentul B are loc după evenimentul A, iar lipsa acestuia din urmă determină si lipsa lui B.

Modelele tip determinist se utilizeaza curent in practica economica la analiza pe factori a variatiei - in timp si/sau spatiu - a fenomenelor economice.

 consumul specific  productivitatea muncii  eficienta fondurilor fixe  daca inzestrarea tehnica a muncii , atunci: reflecta dependenta determinista dintre efectul economic si factorii utilizati pentru o unitate.  In cazul unui ansamblu de unitati se insumeaza pentru numarul de unitati  In final se obtine modelul determinist

Modelul tip determinist reprezinta suportul teoretic al aplicarii metodei indicilor teritoriali sau dinamici 3. Descrieţi principalele aspect ale modelelor statistice probabilistice.

Modelele statistice probabilistice pornesc de la faptul că orice raport de cauzalitate dintre evenimente este caracterizat de o anumită probabilitate. În general, în economie, nici o succesiune de evenimente nu este repetabilă la acelasi nivel de manifestare, de aceea modelele probabilistice sunt mult mai potrivite pentru modelarea fenomenelor din economie.

Modele probabilistice  Metoda verosimilitatii maxime  Daca pentru un sir de variabile aleatoare dependente de parametrii se alterneaza mai multe perchi de valori pentru acestia, se va obtine o serie estimata care satisface conditiile ca: eroarea sa fie intamplatoare, sa aiba o valaore medie nula, sa aiba o variatie constanta, inclusiv conditia distributiei normale.  Metoda bayesiana  Postulatul bayesian-probabilitati apriorice ale unei multimi de ipoteze,respectiv determinarea densitatii de probabilitate  Metoda bayesiana de estimare - procedeul bayesian de estimare considera cunoscute unele informatii privind parametrii care urmeaza a fi estimati, determinarea estimatorului care are valoarea minimizata pentru orice selectie - metoda poate fi aplicata pentru a estima parametrii formei reduse a unui sistem de ecuatii simultane cu conditia ca distributia sa poata fi aproximata.

4. Evidenţiaţi importanţa modelării în cadrul proceselor economice.

Econometria este înţeleasǎ ca fiind o disciplina ce are drept componente elemente din statistica, matematica si economie.

Econometria are ca obiectul de studiu economia sub aspect cantitativ,deci se ocupa cu masurarea obiectelor economice avand echivalente analoge modele economico-matematice.  Mihail Manoilescu prin cursurile sale facea referire la necesitatea traducerii fenomenelor economice in limbaj matematic.  Nicholas Georgescu-Roegen (Nicolae Georgescu-Roegen), nascut la Constanta in 1906, elev al academicianului Octav Onicescu, colaborator al lui Schumpeter la Harvard releva importanta contributiei analistului, fara a neglija importanta facliei algebrei.

Modelul economic, reproducand in mod simbolic teoria economica a obiectului investigat, prin transformarea sa in model econometric, devine obiect supus cercetarii, experimentarii, verificarii de la care se obtin informatii noi privind comportamentul fenomenului economic.

Modelarile econometrice au astfel o finalitate practica,operationala si devin instrumente de control si dirijare, de simulare si de previziune a fenomenelor economice.

5. Care sunt tipurile de modele statistice utilizate în prelucrarea seriilor de date ? tipurile de modele sunt:  modele de tip determinist de prelucrare a datelor  modele statistice probabilistice.

6. Care sunt aspectele avute în vedere de instrumentele econometrice ? testarea unor ipoteze statistice formulate asupra unor aspect specific fenomenului studiat.  Econometria îi permite economistului infirmarea sau confirmarea unor teorii.

Efectuarea de priviziuni pentru un anumit orizont de timp.  Institutiile publice sau firmele folosesc modelele econometrice estimate pentru anticiparea si eventual aplicarea unor corectii evolutiilor viitoare ale unui fenomen economic.

Identificarea unor trăsături caracteristice ale fenomenului studiat.  Primul pas ce trebuie făcut în acest caz priveste alegerea unei anumite teorii economice ce va sta la baza cercetării acestui fenomen.

7. Prezentaţi ipotezele de lucru definite în cadrul teoriei keynesiene.

JM Keynes este cunoscut si prin preocupǎrile sale privind studierea riscului si incertitudinii in economie Tratatul sau de teoria probabilitatilor a adus contributii in domeniul econometriei,dar a formulat si critici,astfel:  datele statistice sunt in general neomogene  specificarea modelelor este indoielnica  multi-coliniaritatea evolutiilor din economie afecteaza dramatic estimatorii  stationaritatea parametrilor este un simplu deziderat  unele variabile sunt de natura calitativa,dificil de cuantificat In teoria keynesiană clasică sunt definite patru ipoteze de lucru:  între consum si venit există o dependentă semnificativă  investitiile private sunt determinate de nivelul ratei dobânzii din economie  există un nivel autonom al investitiilor publice din economie  produsul intern brut este suma a patru elemente:  consumul privat  investitiile brute si private  consumul guvernamental  exportul net.

8. Descrieţi aspectele generale ale seriilor de date utilizate în econometrie.

Seriile statistice sunt siruri de date grupate dupa unul din criteriile generale cunoscute in statistica: gruparea in timp, in spatiu si calitativa.

Ele se prezinta sub forma de doua siruri de variabile paralele  un sir caracterizeaza variatia colectivitatii dupa caracteristica xi data  celalalt sir reprezinta frecventa ni , adica numarul de unitati.

Fiecare frecventa legata de varianta respectiva a caracteristicii reprezinta un termen al seriei statistice.

Seriile de date prezintă evolutia unui fenomen economic sau social în timp sau spatiu.

9. Care sunt condiţiile pentru realizarea comparabilităţii seriilor de date în timp ? trebuie să se asigure o serie de conditii pentru realizarea unei comparabilităti a seriilor de date în timp,astfel:  asigurarea aceleiasi metode de calcul al indicatorilor  exprimarea valorilor seriilor de date în preturi comparabile

 eliminarea valorilor nepotrivite din cadrul serilor.

10. Care sunt categoriile de serii de date folosite pentru estimarea parametrilor ? În construirea unei baze de date avem mai multe categorii de serii de date folosite pentru estimarea parametrilor:  serii de timp  seriile de timp având continut economic, în raport cu frecventa, sunt anuale, semestriale, trimestriale, lunare, săptămânale si zilnice.  serii de date la nivelul unitătilor statistice  serii de date de tip panel.  seriile de date de tip panel, in care fiecare valoare este localizată prin doi indici, unul pentru precizarea dimensiunii temporale, iar altul pentru identificarea unitătii statistice.

11. Descrieţi seriile de timp utilizate în econometrie.

Seriile de timp având continut economic, în raport cu frecventa, sunt anuale, semestriale, trimestriale, lunare, săptămânale si zilnice. În functie de frecventa datelor, de lungimea seriei de date si de modelul econometric folosit, se poate studia componenta ciclică, de lungă durată sau sezonalitatea.

Seriile de timp sunt compuse din 3 elemente:  trendul - evolutia pe termen lung a variatiei studiate  variatiile ciclice - miscari periodice  componenta ciclica  componenta sezoniera  reziduu - componeta reziduala aleatoare,denumita eroare.

O serie de timp reprezintă o secvenţă de valori înregistrate de o variabilă aleatoare specifică într-o anumită perioadă de timp.  Principalele caracteristici ale seriilor de timp, care trebuie avute în vedere în analiza econometrică a datelor sunt:  Frecvenţa seriei de timp - reprezintă periodicitatea cu care este observată variabila. ◦ Funcţie de specificul seriei de timp, frecvenţa poate fi: - zilnică - preţurilor activelor financiare – cursurile acţiunilor, ratele de dobândă cursul de schimb, - lunară - rata inflaţiei, salariul mediu pe economie, rata şomajului - trimestrială - produsul intern brut - anuală.  Populaţie versus eşantion. ◦ Populaţia reprezintă totalitatea observaţiilor unei variabile. ◦ Eşantionul reprezintă un subset de observaţii al variabilei aleatoare.  Momentele seriei de timp - primele patru momente ale unei serii de timp sunt: ◦ Media, calculată ca suma observaţiilor împărţită la numărul de observaţii. ◦ Deviaţia standard a seriei, care reprezintă o măsură a dispersiei observaţiilor. ◦ Coeficientul de asimetrie – care reprezintă o măsură a asimetriei distribuţiei faţă de media sa. ◦ Kurtotica – care măsoară înălţimea distribuţiei seriei.

- pentru o distribuţie normală , kurtotica are valoarea 3.

- dacă distribuţia are kurtotica mai mare decât 3, aceasta se numeşte leptocurtotică (şi are o înălţime mai mare decât o distribuţie normală) - în cazul în care kurtotica are o valoare mai mică decât 3,distribuţia se numeşte platycurtotică (şi are o înălţime mai mică comparativ cu o distribuţie normală).

- în general seriile de date financiare au o distribuţie leptokurtotică.

o caracteristică a acestei distribuţii este faptul că probabilitatea apariţiei de evenimente extreme este mai mare în cazul distribuţiei leptokurtotice decât în cazul distribuţiei normale.  Staţionaritatea seriei de timp - condiţii ce trebuie îndeplinite pentru ca o serie de timp să fie staţionară sunt: ◦ media seriei de timp să fie constantă, adica observaţiile să fluctueze în jurul mediei. ◦ varianţa seriei să fie constantă.

- din punct de vedere economic, o serie este staţionară dacă un şoc asupra seriei este temporar - se absoarbe în timp - şi nu permanent.

- serii staţionare: rata de creştere a PIB real, rata inflaţiei - cu excepţia perioadelor de hiperinflaţie.

- serii nestaţionare: cursul de schimb nominal,indicele preturilor de consum, nivelul PIB real. ◦ în cazul în care seria nu este staţionară, prin diferenţiere, se obţine o serie staţionară.

- ordinul de integrare a seriei reprezintă numărul de diferenţieri succesive necesare pentru obţinerea unei serii staţionare (sau numărul de rădăcini unitare al seriei).

- în economie, cele mai întâlnite serii nestaţionare sunt integrale de ordinul I (necesită o singură diferenţiere, au o rădăcină unitară). ◦ de asemenea, există serii de timp trend-staţionare: - serii de timp care pot fi făcute staţionare prin eliminarea (scăderea) trendului deterministic al seriei.  Sezonalitatea seriei de timp - seriile de timp cu frecvenţă lunară sau trimestrială prezintă adesea evoluţii care au o anumită ciclicitate. ◦ de exemplu activitatea economică se încetineşte în lunile de iarnă, preţurile cresc mai mult în lunile reci decât în perioada de vară. ◦ în analiza econometrică, pentru a elimina aceste evoluţii sezoniere şi a evidenţia doar impactul pe care îl are o anumită variabilă asupra alteia, seriile de timp sunt ajustate sezonier.

12. Seriile de date la nivelul unităţilor statistice – importanţă. În cazul seriilor de date la nivelul unitătilor statistice, fiecare valoare reprezintă valoarea unei caracteristici la nivelul unei unităti statistice elementare.

13. Prezentaţi modul de utilizare a seriilor de date de tip panel. În cazul seriilor de date de tip panel, fiecare valoare este localizată prin doi indici, unul pentru precizarea dimensiunii temporale, iar altul pentru identificarea unitătii statistice.

Seria de date se reprezintă sub forma unei matrice cu N linii si t coloane.

Pe fiecare linie sunt regăsite valorile caracteristicii la nivelul unui an pentru ansamblul unitătilor statistice, iar pe fiecare coloană seria de date la nivelul unei unităti statistice pentru întregul orizont de timp.

Modelele cu date panel constau în estimarea de ecuaţii de regresie în care sunt folosite serii care sunt în acelaşi timp atât serii de timp cât şi date cros-secţionale.  De exemplu, dacă dispunem de serii de timp pentru evoluţia pe o anumită perioadă a acţiunilor mai multor companii şi dorim să determinăm cum influenţează anumite variabile macroeconomice randamentul acelor acţiuni, o soluţie este utilizarea de modele cu date panel.  Astfel, cu ajutorul acestui tip de modele poate fi determinat un singur coeficient care să exprime impactul unei variabile macroeconomice asupra randamentului unui grup de companii.

Modelele cu date panel permit:  Rezumarea printr-un singur coeficient al impactului unei variabile asupra unui grup de serii de timp variabile dependente -grup de companii, de ţări.

-

 Estimarea de coeficienţi specifici - constantă sau coeficienţi ai variabilelor independente - pentru fiecare serie de timp considerată ca variabilă dependentă – efecte fixe.  Gruparea variabilelor dependente în categorii şi estimarea impactului categoriei din care face parte variabila dependentă asupra evoluţiei acesteia.

14. Enumeraţi indicatorii utilizaţi pentru seriile cu o singură dimensiune.

Pentru depistarea unor caracteristici ale seriilor, se calculează o serie de indicatori pentru o serie cu o singură dimensiune:  indicatori descriptivi pentru caracterizarea valorilor extreme, minimă si maximă  indicatori pentru caracterizarea tendintei centrale a unei serii de distributie: media, mediana, modulul si cuartilele.  indicatori pentru caracterizarea gradului de dispersare a seriei.  indicatori pentru caracterizarea formei distributiei. ◦ indicatori pentru caracterizarea asimetriei ◦ reprezentarea grafică a seriei de distrbutie, prin intermediul histogramei sau poligonului frecventelor.

15. Descrieţi indicatorii pentru caracterizarea tendinţei centrale a unei serii.

Indicatori pentru caracterizarea tendintei centrale a unei serii de distributie:  media ; ; ;  mediana (Me)este valoarea centrala a unei serii statistice dupa ce membrii acestei serii au fost aranjati in ordine crescatoare sau descrescatoare.termen central intr-o serie cu numar de termeni impar si media termenilor centrali intr-o serie cu numar de termeni par. Astel,in seria: a b c d e f g Me= d ; in seria: m n o p q r Me = (o+p)/2.  modul (Mo) este valoarea caracteristicii cea mai frecvent observata intr-o distributie,adica valoarea frecventei dominante unde D1 este diferenta intre frecventa intervalului modal si frecventa intervalului anterior,iar D2 este diferenta intre frecventa intervalului modal si frecventa intervalului urmator.  cuartile (quartile) sunt in numar de trei si impart colectivitatea in 4 parti egale. ; ; Acesti indicatori sintetici permit compararea seriilor de distributie în raport cu tendintele medii, fără a lua în considerare faptul că valorile medii sunt rezultatul agregării unor valori individuale, ce se abat într-o măsură mai mare sau mai mică de la valoarea tendintei centrale.  Din acest motiv, se calculează indicatorii gradului de dispersare.  abaterea medie liniara - medie aritmetica simpla sau ponderata a abaterilor termenilor seriei de la media lor luate in valoare absoluta

 dispersia este o medie aritmetica simpla sau ponderata a patratelor abaterilor termenilor seriei de la media lor.  abaterea medie patratica este radacina patrata din dispersie,media patratica simpla sau ponderata a abaterilor valorilor seriei fata de media lor.

16. Prezentaţi indicatorii pentru caracterizarea gradului de dispersie a seriei. În caracterizarea seriilor va trebui să se tină seama, pe lângă comportamentul tendintei centrale, si de alte caracteristici.

Astfel, se au în vedere:

 să se specifice în ce măsură valorile din cadrul seriei de date sunt grupate în jurul valorii centrale.  în ce măsură frecventele seriei de distributie variază de la o grupă de valori la alta.

De aceea se vor calcula o serie de indicatori prin care se va urmări în principal să se răspundă la o serie de întrebări:  în ce măsură valorile din cadrul seriei sunt dispersate în jurul valorii ce caracterizează tendinta seriei de distributie  dacă media arimetică este o valoare reprezentativă pentru seria de distributie  dacă există o dominant a valorilor mici sau mari în cadrul seriei de distributie  dacă există o tendintă de concentrare a valorilor în cadrul anumitor grupe.

17. Prezentaţi indicatorii folosiţi pentru caracterizarea formei distribuţiei.

Pentru a completa analiza unei serii de distributie, sunt folositi indicatori pentru caracterizarea asimetriei.  În acest sens, se recurge la reprezentarea grafică a seriei de distributie, prin intermediul histogramei sau poligonului frecventelor.

Dacă într-o serie există un număr mare de valori individuale, atunci poligonul frecevntelor aproximează graficul densitătii unei functii de repartitie.

Pentru seria de distributie, se calculează un ansamblu de indicatori de analiză a sensului si intensitătii asimetriei seriei de distributie.  Dacă metoda grafică se poate utiliza si în cazul variabilelor calitative, indicatorii de asimetrie sunt calculati pentru caracteristicile numerice.

Acesti indicatori sunt utilizati pentru verificarea caracterului normal al distributiei seriei de valori.

18. Prognoza caracteristică de bază a procesului managerial.

Prognoza reprezintă o afirmatie probabilistică asupra viitorului, cu un grad ridicat de certitudine.

Conform definiţiei date de Comisia economică a ONU pentru Europa, prognoza este:  evaluarea probabilă stabilită în mod ştiinţific a evoluţiei cantitative şi calitative a unui anumit domeniu într-un interval de timp  reprezintă rezultatul unor cercetări care urmăresc să stabilească evoluţiile şi stările posibile şi probabilităţile asociate acestora într-un viitor stabilit, care constituie orizontul de prognoză.

Gradul de incertitudine a prognozelor este mai ridicat sau mai scăzut în funcţie de orizontul de prognoză şi de aria de cuprindere a subiectelor abordate.

O prognoză este o afirmaţie probabilistă asupra viitorului cu un grad de certitudine relativ ridicat.  Prognozele sunt o modalitate de prefigurare a viitorului.  Este cunoscut faptul că prognozele au o contribuţie decisivă în procesul stabilirii strategiilor pe termen lung.  Acest lucru se datorează faptului că, la elaborarea unei strategii, trebuie explorat viitorul.  Acest fapt devine tot mai important datorită faptului că ritmul dezvoltării este tot mai accelerat, progresul tehnic având un rol esenţial.

Formularea strategiei unei firme trebuie precedată de elaborarea de prognoze cu orizonturi de timp cât mai indepărtate.  Pentru a putea anticipa modificările ce survin în timp şi a contracara eventualele şocuri generate de schimbările apărute odată cu trecerea timpului, în elaborarea strategiei sunt esenţiale utilizarea de tehnici previzionale.

Prognozele sunt formulate ca rezultat al cercetărilor complexe prin care se estimează stările probabile ale domeniului studiat.  Pe baza prognozelor se formulează alternative strategice pentru evoluţia şi modul de operare al firmelor.

 După cum este cunoscut, procesul elaborării şi implementării strategiei se află sub influenţa unei diversităţi de factori potenţiali de risc, generaţi de complexitatea mediului economic, de concurenţa acerbă, de evoluţia ultrarapidă a tehnologiilor.

Pe baza prognozelor pot fi anticipate riscurile operaţiunilor ce se doresc întreprinse, precum şi aspectele critice ce pot apărea. Prognozele contribuie la îmbogăţirea informaţiilor despre mediul exterior şi, deci, la diminuarea incertitudinilor.

O prognoză cât mai corectă reprezintă un instrument valoros în evaluarea şi minimizarea riscurilor.

Pe această bază, şansele ca o strategie să fie bine formulată şi să ducă la realizarea obiectivelor propuse sunt substanţial amplificate.

19. Evidenţiaţi principalele aspecte ale funcţiei de prognoză în cadrul managementului.

Prognoza studiază sistematic viitorul considerat câmp de acţiune şi anticipează evoluţia probabilă a proceselor şi fenomenelor, pornind de la realizările perioadei precedente, de la tendinţele conturate şi considerând,cu un anumit prag de incertitudine, modificările previzibil a avea loc.  Prognoza nu oferă certitudini, ci soluţii, opţiuni asupra viitorului.

Orizontul de prognoză este apropiat sau îndepărtat - sub 1 an, 3-5 ani, 10 ani, peste 15 ani.

Obiectivele prognozei sunt :  să ilustreze tendinţele dezvoltării fenomenelor şi proceselor în condiţii istorice date  să aprecieze probabilitatea în funcţie de factorii condiţionali  să identifice alternativele de dezvoltare în perspectivă şi să evidenţieze varianta optimă  să ofere opţiuni pentru intervenţie şi corecţie a abaterilor de la traiectoriile anticipate, considerate dorite.

La elaborarea prognozelor trebuie avute în vedere următoarele cerinţe:  formularea unor ipoteze realiste de dezvoltare,derivate din diferenţierea elementelor de bază pe care s-au clădit ipotezele respective;  efectuarea analizei fenomenelor şi proceselor care vizează prognoza, în vederea prospectării trecutului şi identificării cauzelor generatoare de schimbări  luarea în considerare a progresului tehnic şi a impactului acestuia asupra evoluţiei fenomenelor şi proceselor prognozate  realizarea unui echilibru dinamic între obiectivele firmei şi nivelul resurselor materiale şi umane necesare pentru realizarea acestora  proiecţia fenomenelor şi proceselor să fie globală,complexă şi unilaterală, considerând implicaţiile economice, sociale, tehnologice, organizatorice,ecologice şi cele legate de aria de răspândire naţională, zonală şi locală. În activitatea de elaborare a prognozelor o importanţă deosebită au informaţiile utilizate.  Informatiile trebuie să fie corecte, concludente şi complete pentru a permite obţinerea de rezultate satisfăcătoare.

O problemă importantă, este cea a fiabilităţii prognozei.  Astfel, numai în măsura în care prognozele sunt confirmate în timp, ele pot contribui la formularea strategiilor pe termen lung.

Elaborarea prognozelor este o artă, depinzând de competenţa, experienţa şi talentul cercetătorului. În cadrul procesului de elaborare a prognozelor se utilizează o serie de principii:  Principiul continuităţii, care consideră existenţa unei corespondenţe, de la o perioadă la alta, adică sa nu existe discrepanţe mari între intervale de timp consecutive.  Principiul extrapolării proceselor, care consideră viitorul ca o prelungire a trecutului  Principiul observării condiţiilor existente, bazat pe faptul că viitorul începe de azi.  Acest principiu semnifică faptul că prezentul poate furniza date pentru cunoaşterea fenomenelor din viitor.

Rezultatele obţinute trebuie supuse unei analize economice multilaterale, pentru o corectă interpretare a fenomenelor şi proceselor.

20. Funcţia de organizare – definiţie, importanţă.

Functia de organizare constă în sistematizarea unei activităti sau unui domeniu de activitate pentru a obtine un randament maxim.  Acest lucru presupune alegerea elementelor component ale viitoarei activităti si dispunerea lor într-un sistem, asigurând structura, coerenta si functionalitatea la niveluri optime. În acest fel, functia de organizare se află la impact cu functia de previziune, pentru că ambele se referă la modul cum trebuie realizată o actiune viitoare.

21. Prezentaţi importanţa funcţiei de control-evaluare.

Functia de control-evaluare constă în evaluarea rezultatelor obtinute si compararea lor cu obiectivele si standardele stabilite initial, adoptându-se măsuri în vederea eliminării perturbărilor constatate si înfăptuirii unor eventuale dezvoltări si perfectionări.

Controlul se realizează atât prin observarea direct a fenomenului, cât si cu ajutorul sistemului informational utilizat.

22. Importanţa prognozei în managementul firmei. În procesul managementului strategic este importantă înţelegerea limitărilor prognozelor, precum şi limitarea aşteptărilor la nişte posibilităţi realiste, astfel încât performanţele viitoare să devină posibile.  În aceste condiţii,rolul prognozelor în elaborarea strategiilor este foarte important. În procesul formulării strategiilor, managerii s-au confruntat cu necesitatea prognozării unor elemente necunoscute:  structura şi mărimea pieţei potenţiale  posibile schimbări rapide ale mediului  noile tehnologii  competitorii  produsele  preţurile  vânzările şi profiturile  investiţiile  oferta.

Pentru a prezice toate aceste elemente necunoscute,managerii pot folosi o gamă largă de tehnici de prognoză.

Rezultatele acestor prognoze pot fi folosite pentru a lua decizii în domeniile funcţionale ale firmei:  marketing  planificarea producţiei  organizare  investiţii  planificarea produselor  bugetare.

Domeniul crucial de utilizare a prognozelor îl constituie managementul strategic.

Prognozarea poate avea loc la diferite nivele,începând cu prognoza produselor, a liniilor de produse, a firmelor, continuând la nivel de domeniu economic,economie naţională.

De asemenea, prognozele pot acoperi diferite orizonturi de timp.  Cu cât orizontul de timp este mai mare,cu atât imprecizia prognozei este mai mare. În funcţie de depărtarea în timp, prognozele pot fi pe termen scurt, mediu sau lung.  Pentru fiecare dintre acestea,unele tehnici de prognozare sunt mai potrivite decât altele.

Există multe metode de extrapolare şi în literatura de specialitate se întâlnesc multe clasificări ale acestor metode.

Dintre aceste clasificări, cea mai folositoare pare cea a lui David M. Georgoff şi Robert G. Murdick.

Conform acestei clasificări, metodele de prognoză se împart în patru mari categorii şi anume:  Metode bazate pe gândire (în sensul gândirii intuitive)  Metode bazate pe numărare  Metodele seriilor de timp  Metode asociative sau cauzale.

Fiecare dintre acestea are puncte forte şi puncte slabe.  Este important ca acestea să fie cunoscute pentru a putea adapta fiecărei situaţii modelul potrivit.

Pe lângă obţinerea efectivă a prognozelor, utilizarea tehnicilor de prognoză prezintă şi un alt avantaj.  Acestea facilitează managerului o mai bună înţelegere, atât a comportamentului competiţiei, cât şi a propriei firme - cheia succesului oricărei strategii. În final, trebuie subliniat faptul că prognozele nu furnizează toate elementele necesare formulării strategiei.  Uneori, prin elementele noi cu care intervin, prognozele pot chiar contribui la îngreunarea procesului elaborării strategiei.  totuşi, prognozarea aduce managerului capacitatea de a privi mai clar problemele, de a anticipa tendinţe ale evoluţiei şi, în final, de a micşora riscul de a greşi şi, deci, de a elabora strategii aducătoare de succes.

23. Care sunt principalele instrumente de prognoză utilizate în activitatea manageriala ?

Una din cele mai utilizate tipologii utilizate în practica economică introduce trei dimensiuni ale cercetării viitorului, fiecare cu câte două variante.

Prima optiune este cea între: tratarea explorativă si tratarea normativă a viitorului.  tratarea explorativă presupune tratarea viitorului în cadrul evolutiei, pe baza datelor din trecut si prezent, care evidentiază tendinte.  tratarea normativă presupune studiul viitorului ca solutie a problemelor prezentului si nu ca o extensie a lui, bazat pe obiective.

A doua optiune este cea dintre: tratarea sintetică si tratarea morfologică a viitorului.  tratarea sintetică implică studierea viitorului pornind de la întreg la părti.  tratarea morfologică implică studierea viitorului pornind de la întreg spre viziunea întregului.

Ultima optiune implică alegerea dintre: tratarea intuitivă si tratarea teoretică.  tratarea intuitivă înseamnă a lucra cu idei intuitive,empirice.  tratarea teoretică implică a lucra cu concepte si modele abstracte, teoretice si cu tehnici adecvate.

O grupare generală poate fi realizată după criteriul matematizării:  Metode statistico-matematice - cuprind diferite procedee si tehnici preluate din matematică si statistică, dar se axează si pe tehnica echilibrului, pe impacturi si pe ritmuri de dezvoltare. Aceste metode sunt grupate în metode de extrapolare si metode incompatibile cu extraploarea.  Metode de extrapolare: ◦ metode pe baza datelor statistice cu caracter static sau pe baza datelor statistice cu caracter dinamic ◦ metoda centrelor de greutate ◦ metoda corelatiei ◦ metode calitative.  Metode incompatibile cu extrapolarea: ◦ metoda balantelor ◦ metoda simulării numerice ◦ metoda de dinamică industrială de tip Forrester ◦ metoda impactului încrucisat ◦ metoda lanturilor Marcov ◦ metoda simulării de tip jocuri de întreprindere

 Metode nematematice - se bazează pe experiente si expertize trecute, pe scenarii, pe impacturi si ritmuri de dezvoltare.  metoda scenariilor  metoda sondajelor  metoda anchetelor  metoda dezbaterilor euristice  metoda comparatiilor.

O altă abordare economică implică următoarea clasificare a metodelor:  Metode fundamentale: analiza si sinteza sistemică.  Metode de estimare a trendului: extrapolarea si intrapolarea.  Modelarea stohastică: mediile mobile.  Modele econometrice.  Metode de previziune tehnologică: curbe de crestere, anchetele, scenariile, comparatiile,analogia, sondajele.  Analiza multicriterială: comparatiile perechi, functiile multiobiectiv.  Metode instrumentale: normarea, balantele.  Analiza input-output: balanta legăturilor dintre ramuri.

24. Previziunea – definiţie, importanţă.

Previziunea studiază sistematic viitorul considerat câmp de actiune si anticipează evolutia prealabilă a proceselor si fenomenelor, pornind de la realizările perioadei precedente, de la tendintele conturate si considerând, cu un anumit grad de incertitudine, modificările previzibile a avea loc.

Astfel, previziunea nu oferă certitudini, ci solutii si optiuni asupra viitorului.

Conform teoriei economice, previziunea reprezintă evaluarea probabilă stabilită în mod stiintific a evolutiei cantitative si calitative a unui anumit domeniu într-un interval de timp.

De asemenea, previziunea este rezultatul unor cercetări care urmăresc să stabilească evolutiile si stările posibile si probabilitătile asociate acestora într-un viitor stabilit, care constituie orizontul de previziune 25. Descrieţi nivelele de complexitate la care se elaborează previziunea.

Previziunea se elaborează la diferite nivele de complexitate, astfel:  la nivel mondial: prognoze macromondiale, pe grupe de ţări, pe zone geografice, pe zone economice  la nivelul economiei naţionale: macroprognoze economico-sociale  la nivelul ramurilor sau domeniilor de activitate economico-socială  la nivel teritorial: zone, regiuni, judeţe, localităţi sau alte spaţii  la nivelul agentului economic sau instituţiei publice: microprognoze.

26. Prezentaţi care sunt obiectivele previziunii în activitatea managerială.

Obiectivele previziunii sunt următoarele:  să ilustreze tendintele dezvoltării fenomenelor si proceselor în conditii istorice date  să aprecieze probabilitatea în functie de factorii conditionali  să identifice alternativele de dezvoltare în perspectivă si să evidentieze varianta optimă  să ofere optiuni pentru interventie si corectie a abaterilor de la traiectoriile anticipate, considerate dorite.

27. Definiţi activitatea de programare desfăsurată în cadrul procesului managerial.

Programarea reprezintă anticiparea actiunilor viitoare pe secvente, în timp si spatiu, având durata si resursele posibile în scopul realizării unui obiectiv.

Instrumentul utilizat în programare este programul.

Programarea este procesul de balansare si integrare a resurselor din cadru diverselor programe, conform prioritătilor, si include:  evaluarea alternativelor  estimarea costurilor  planul de actiune.

28. Prezentaţi categoriile de programe utilizate.

Programele sunt grupate pe categorii, astfel:  programe strategice pe termen lung, cu obiective de interes national  programe macroeconomice, cu obiective corelate pe principalele probleme ale dezvoltării economico-sociale nationale  programe sectoriale, pe domenii de activitate, ramuri si subramuri  programe teritoriale, regionale, având ca obiectiv valorificarea resurselor umane si materiale zonale  programe de coordonare operativă, la nivel microeconomic, care detaliază obiectivele strategice ale agentului economic pe perioade de timp si responsabilităti sau executanti.

29. Descrieţi importanţa procesului de planificare în activitatea unei organizaţii.

Planificarea este procesul de determinare a cerintelor organizatiei si de alocare a resurselor.

Planificarea este o afirmatie asupra viitorului apropiat sau mediu cu un grad de încredere, apropiat de previziune.

Planificarea poate fi definită ca fiind procesul de stabilire a obiectivelor şi de formulare, evaluare şi selecţie a politicilor,strategiilor, tacticilor şi acţiunilor cerute pentru a se realiza obiectivele.

Procesul de planificare acoperă atât planificarea tactică pe termen scurt sau bugetarea, cât şi elaborarea strategiilor şi politicilor pe termen lung şi mediu. Prin urmare, în cadrul orizontului de timp,nivelurile de planificare sunt:  Planificarea strategică, pe orizontul de timp de peste 5 ani,în care se răspunde la întrebările:  În ce afacere/industrie să fie firma?  Cum va fi ea finanţată?  Cum va fi ea structurată?  Cum vor fi alocate resursele?

Planificarea tactică, pe orizontul de timp mediu, între 1-5 ani, în care se răspunde la întrebările:  Ce produse/servicii trebuie să se elimine sau să se adauge?  Ce capital de investiţii/dezinvestiţii este necesar pentru a realiza planul strategic?  Care este modelul de preţuri cel mai potrivit?  Ce facilităţi, sisteme sau metode noi sunt necesare pentru a realiza planul strategic?

Planificarea operaţională, pe orizontul de timp scurt, între 1-12 luni, în care se răspunde la întrebările:  Care este cea mai bună producţie, marketing etc. pentru a realiza obiectivele?  Ce materiale, facilităţi sunt necesare?  Ce metode de organizare a operaţiilor sunt necesare?

Planificarea operaţiilor şi tranzacţiilor, pe orizontul de timp foarte scurt, în cadrul unei luni sau aproape de prezent, în care se răspunde la întrebarea:  Ce operaţii trebuie realizate cu facilităţile existente pentru a realiza cerinţele specificate în perioada imediat următoare?

30. Evidenţiaţi principalele caracteristici ale planului.

Instrumentul de previziune este planul.

Planul reprezintă un sistem de orientări sau alternative decizionale prin care se stabilesc niveluri, ritmuri si proportii ale dezvoltării viitoare a firmei pe baza studierii cerintelor si resurselor disponibile, în scopul realizării unei activităti în conditii eficiente si eficace.

Planul reprezintă un tablou de bord pentru managerul organizatiei.

31. Bugetarea – definiţie, caracteristici.

Bugetarea este procesul de aprobare a alocărilor de resurse strict necesare, prin transpunerea în practică a planificării si programării cerintelor anuale de finantare Caracteristicile bugetării sunt asemănătoare cu cele ale planificării, dar se axează pe dimensionarea resurselor financiare, în general restrictive.

Planificarea tactică pe termen scurt sau bugetarea este procesul de pregătire detaliată pe termen scurt, de regulă un an, a funcţiilor şi activităţilor pe departamente în cadrul firmei, astfel încât să se poată pune în practică planul firmei pe termen lung. În general, planurile se realizează utilizând unităţi fizice, ca de exemplu numărul de produse fabricate, numărul de ore lucrate,cantitatea de materiale consumate.  Când acestea sunt exprimate valoric, planurile devin bugete.

Procesul de bugetare presupune proiectarea bugetului pe fiecare activitate a firmei, pe fiecare departament sau funcţie, astfel conducând la coordonarea, stabilirea autorităţii şi responsabilităţilor, comunicarea, motivarea şi controlul întregii firme, precum şi la evaluarea performanţelor ei.

Bugetarea este prin urmare o funcţie a managementului şi nu aparţine contabililor.  Managerii de la toate nivelurile participă la construirea bugetelor şi toate activităţile sunt corelate între ele prin intermediul bugetului.

Bugetul poate fi considerat un instrument de combinare a previziunilor subsistemelor în cadrul metodei interpretării sistemice.

Bugetul este un plan exprimat valoric, pregătit şi aprobat înaintea unei perioade de timp definite şi ilustrează veniturile care trebuie generate sau obţinute şi cheltuielile care trebuie să fie făcute în aceeaşi perioadă de timp, ca şi capitolul necesar realizării obiectivelor.

Bugetul poate fi considerat, pe scurt, un plan pentru viitor, o situaţie a resurselor, o agendă practică de operare.

Bugetul este important pentru management deoarece:  stabileşte clar obiectivele care trebuie realizate  defineşte activităţile care trebuie derulate pentru a se atinge obiectivele  stabileşte care sunt resursele necesare pentru a realiza obiectivele  stabileşte relaţia dintre activităţi şi obiectivele strategice pe termen lung ale firmei.

Tehnicile utilizate în bugetare sunt cele specifice previzionării.

Bugetul constituie un instrument de control managerial dând feed-back despre performanţele îndeplinirii planului, prin compararea rezultatelor activităţilor curente cu cele previzionate în planuri şi generând măsuri corective.

32. Influenţa prognozelor asupra evenimentelor economice.

Formularea strategiei unei firme trebuie precedată de elaborarea de prognoze cu orizonturi de timp cât mai îndepărtate.

Pe baza prognozelor se formulează alternative strategice pentru evoluţia şi modul de operare al firmelor.

Pe baza prognozelor pot fi anticipate riscurile operaţiunilor ce se doresc întreprinse, precum şi aspectele critice ce pot apărea.

Prognozele contribuie la îmbogăţirea informaţiilor despre mediul exterior şi, deci, la diminuarea incertitudinilor.

O prognoză cât mai corectă reprezintă un instrument valoros în evaluarea şi minimizarea riscurilor.

Pe această bază, şansele ca o strategie să fie bine formulată şi să ducă la realizarea obiectivelor propuse sunt substanţial amplificate.

Rezultatele acestor prognoze pot fi folosite pentru a lua decizii în domeniile funcţionale ale firmei ca: marketing, planificarea producţiei, organizare, investiţii, planificarea produselor bugetare.

Domeniul crucial de utilizare a prognozelor îl constituie managementul strategic.

33. Care sunt termenii de deducere a viitorului, după gradul de certitudine al acestora ?

Termenii viitorului utilizati în literatura de specialitate sunt: prognoze, previziuni, planuri, programe, perspectiva, prospectiva, predictia, prefigurarea, prezicerea, conjunctura, viziunea, anticipatia.

După gradul de certitudine a deducerii viitorului, putem deosebi:  Conjunctura : constructia intelectuală a unor fapte posibile.

 Planificarea : o afirmatie asupra viitorului apropiat sau mediu cu un grad de încredere, apropiat de previziune  Predictia : actiunea de a prevesti, de a anunta aparitia unor evenimente, în viitor, cu certitudine  Previziunea : posibilitatea de a prefigura evenimentele viitoare, pe baza analizei fenomenelor cunoscute sau prezente.  Prognoza : o afirmatie probabilistică asupra viitorului, cu un grad ridicat de certitudine 34. Prognozele – definiţii, circumstanţe de desfăşurare.

Previziunile ( prognozele ) reprezintă estimări ale nivelurilor variabilelor de productie, de personal, de resurse financiare, de marketing, în perioadele viitoare.

Previziunile ( prognozele ) sunt încercări de prevedere a viitorului variabilelor firmei, pe baza examinării trecutului acestora.

Circumstantele în care se realizează previziunile (prognozele) diferă foarte mult, fiind determinate de:  context  orizontul de timp avut în vedere  disponibilitatea datelor istorice  factorii de influentă considerati  nivelul de influentă considerat  gradul de precizie dorit  intervalul de timp  valoarea si utilitatea activitătii desfăsurate.

In economia de piata, prognoza trebuie sa contribuie la informarea si orientarea agentilor economici asupra tendintelor manifestate pe plan national si international, astfel incat acestia sa-si fundamenteze planurile si deciziile in cunostinta de cauza.

In acest context rezulta ca prognozele, prin clarificarile pe care le aduc la orizontul lor de timp, trebuie sa contribuie la diminuarea incertitudinii referitoare la perspectiva dezvoltarii fiecarui agent economic si, evident, a riscului acestora.

Cresterea complexitatii vietii economico-sociale a condus la accelerarea si diversificarea preocuparilor pentru identificarea trasaturilor societatii viitorului.  Astazi, obiectivele activitatii economice previzionale trebuie sa concorde cu obiectivele dezvoltarii durabile, respectiv, previziunile trebuie sa abordeze, in toata complexitatea ei, triada economic-social-ecologic.

In documentele Conferintei de la Rio de Janeiro din iunie 1992 se considera ca obiectivele generale ale previziunilor pentru fiecare sistem mentionat mai sus trebuie sa fie:  pentru sistemul economic: - maximizarea cantitatii de bunuri si servicii produse la nivelul tehnosferei; - maximizarea eficientei utilizarii resurselor; - adaptarea tehnologiilor la fluxurile de resurse si reprocesarea produselor deseu.  pentru sistemul social: - alocarea echitabila a bunurilor si serviciilor intre partenerii contractului social, la nivel local, national si global; - antrenarea adecvata a tuturor membrilor societatii la procesul socio-economic; - mentinerea diversitatii culturale, ca suport al posibilitatii de adaptare a sociosferei la modificarea conditiilor geosocioeconomice.  pentru sistemul ecologic: - mentinerea biodiversitatii, ca suport al posibilitatilor de adaptare a biosferei la modificarea conditiilor geoclimaterice; - respectarea mecanismelor de autoreglare si a duratelor ciclurilor naturale, la nivelul biosferei.

Trebuie mentionat faptul ca, pentru armonizarea obiectivelor specifice fiecarui sistem, la nivel general, exista si o serie de obiective de coordonare.

 impletirea tot mai armonioasa a obiectivelor celor trei sisteme in activitatea de prognoza economica este obligatorie pentru definirea principiilor rationalitatii si eficientei in epoca actuala si in perspectiva.  in contextul conturat mai sus este evident ca orice prognoza la nivel macroeconomic va trebui sa contina un sistem de obiective, in care obiectivul economic cost-eficienta nu va putea fi atins fara respectarea obiectivelor celorlalte sisteme.

Rolul prognozelor in economia de piata va fi unul in crestere, avand in vedere, pe de o parte, diversificarea intereselor agentilor economici si dorinta acestora de realizare a obiectivelor individuale (cresterea profitului) si, pe de alta parte, necesitatea asigurarii coerentei si continuitatii dezvoltarii, in concordanta cu interesul national si cu obiectivele sistemelor social si ecologic.  Cu ajutorul prognozelor se va urmari identificarea unor puncte critice care pot sa apara in evolutia viitoare, atat in plan economic (epuizarea unor resurse), cat si social (efectele cresterii demografice) si ecologic (efectele cresterii temperaturii, rezervele de apa potabila).  Avand in vedere rolul esential al prognozelor de a servi cerintelor de elaborare si fundamentare a strategiilor si politicilor economico-sociale, acestea trebuie sa evidentieze situatia si tendintele de evolutie pe plan intern si international, sa prevada masurile pentru functionarea corespunzatoare a sistemului economic national, autoreglarea acestuia in cazul aparitiei unor disfunctii.  In lucrarile de prognoza la nivel macroeconomic se impune integrarea unui sistem de protectie impotriva riscurilor posibile, constand in mijloace materiale si banesti de interventie, in special in domeniul social.

35. Enumeraţi elementele luate în considerare la elaborarea unei prognoze.

Previziunile (prognozele) se elaborează în conformitate cu modul de realizare a cercetărilor, investigatiilor si culegerii datelor, luând în considerare următoarele elemente:  orizontul previziunii  natura informatiilor utilizate  gradul de încredere atribuit rezultatelor cercetării.

36. Care este orizontul de timp în care se elaborează o prognoză ?

Orizontul de timp poate avea diferite forme, respectiv perioadă, moment, segment de timp.

Acesta poate fi:  scurt (ce se referă la o perioadă de până la 1 an)  mediu (ce se referă la o perioadă de 1-5 ani)  lung (ce vizează o perioadă viitoare de peste 5 ani).

Orizontul previziunii exprimă dimensiunile perioadei viitoare, calculate pornind de la nivelul prezentului.  Pot apărea si situatii particulare, în care orizontul de timp reprezintă nu numai cadrul de referintă al investigatiilor, ci chiar obiect al acestora.

37. Prezentaţi natura informaţiilor utilizate în cadrul procesului de prognoză.

Elaborarea unei previziuni (prognoze) corecte este conditionată de:  volumul si calitatea informatiilor disponibile  metodele si tehnicile utilizării acestora  sursa informatiilor si expertiza factorilor umani.

De cele mai multe ori va fi necesară luarea în considerare si a altor elemente:  contextul în care se manifestă fenomenele respective  relatiile de cauzalitate, în raport cu alte fenomene 38. Evidenţiaţi gradul de încredere atribuit rezultatelor cercetării prognozei.

Indiferent de numărul variantelor în care este stabilită, previziunea ia forma unui interval de încredere între două limite: inferioară si superioară.

Mărimea intervalului de încredere urmează să fie stabilită în functie de destinatia rezultatelor obtinute, de orizontul previziunii si de natura fenonemului cercetat.

La rândul său, orizontul de previziune va influenta spatiul de încredere al previziunii. În anumite conditii date privind orizontul si natura investigatiilor, intervalul de încredere va depinde, în mare măsură, de natura fenomenului studiat, de particularitătile miscării acestuia.

Intervalul dintre cele două limite, exprimat în cifre relative fată de centrul intervalului, va fi mult mai restrâns în cazul unui fenomen cu o evolutie lină, în comparatie cu un alt fenomen, a cărui evolutie este marcată de puternice oscilatii.

39. Descrieţi importanţa opţiunii fundamentale în cadrul teoriei prognozei.

Optiunea fundamentală se prezintă sub forma alegerii între elementele logice, care stau la baza cercetării previziunii, si elementele dirijabile.

Optiunea fundamentală nu este utilizată în practiăc în stare pură, ci se combină cele două tipuri de elemente.  previziunea productivitătii muncii se consideră legitatea prin care o crestere a productivitătii se obtine prin reducerea numărului de salariati, dar elementele dirijabile tin cont de un prag minim, care uneori poate fi impus de prevederile contractului colectiv de muncă.

40. Care sunt priorităţile urmărite în cadrul ordinii prioritare ?

Ordinea prioritară este dedicată celor trei factori principali determinanti care fac obiectul cercetărilor previziunii:  economic  tehnologic  social.

Totusi, după Summitul de la Rio de Janeiro din 1992, când s-au pus bazele conceptului de dezvoltare durabilă, cei trei factori, la care se adaugă si factorul de mediu ambiant, sunt considerati ca un tot unitar.

Se are în vedere o crestere economică continuă prin implementarea celor mai eficiente tehnologii.

41. Descrieţi orientările economice din cadrul opţiunii fundamentale.

Optiunea fundamentală distinge două orientări: directia explorativă, orientată către posibilităti, si directia normativă, orientată către nevoi.  Directia explorativă este caracterizată prin două tendinte, tehnocratică si umanistă  Directia normativă este caracterizată prin tendinta institutională si cea critică.

42. Descrieţi curentele economice impuse în cadrul ordinii prioritare.

Ordinea prioritară apartine de trei scoli principale: americană, europeană si japoneză.  Scoala americană tratează pasiv problemele sociale si acordă prioritate previziunii economice si tehnologice.  Scoala europeană acordă prioritate omului si problemelor sociale.  Scoala japoneză adaptează omul la tehnologie, dar individualizează potentialul tehnologic pentru a da posibilitatea participării la procesele sociale fiecărui individ.

43. Care sunt căile prin care poate fi realizată activitatea de prognoză ?

Activitatea de previziune poate fi realizată pe două căi:  intuitiv, pe baza perceptiei decidentilor, empiric, care să nu ia în considerare conditiile obiective si subiective în care se desfăsoară fenomenul sau procesul de previzionat, ci experiente din trecut;  stiintific, prin utilizarea unor metode si tehnici logice si exacte, cât mai adecvate scopului, fenomenului sau procesului de previzionat.

44. Metoda de prognozare – definiţie, importanţă.

Prin metodă se întelege un mod sistematic de cercetare, de cunoastere, de transformare a fenomenelor sau a realitătii obiective, prin utilizarea unui procedeu sau a unui ansamblu de procedee numit metodologie.  Dintre metodele cele mai utilizate în practica managerială, mai ales în cea de luare a deciziilor, putem aminti metoda aditivă, metoda utilitătii globale, metoda Electre, metoda sperantei matematice.

Prin metodă de previzionare se întelege o modalitate, un procedeu sau un ansamblu de

procedee, cu ajutprul căruia se ralizează cercetarea, analiza, cunoasterea si descrierea realitătii obiective în scopul anticipării, initierii si organizării unei actiuni viitoare  Totalitatea metodelor utilizate în activitatea de previziune formează metodologia de previziune.  Metoda de previzionare are un caracter activ, flexibil, dând posibilitatea alternativelor practice viitoare.

45. Descrieţi tehnicile utilizate în activitatea de prognoză.

Tehnicile reprezintă procedee, mijloace, instrumente utilizate în activitatea de cercetare si cunoastere si în practică.

Dintre tehnicile utilizate mai des în management, avem: tehnica pesimistă, tehnica optimistă, tehnica proportionalitătii, tehnica arborelui de decizie.

Tehnicile cantitative folosite in lucrarile previzionale se prezinta sub forma de functii,relatii de definitie, relatii econometrice, trenduri, coeficienti de elasticitate, relatii de echilibru, tehnici de estimare sau ajustare.  Ele sunt legate organic de metodele de previziune, conditionand insesi structurile si modalitatile de aplicare ale acestora.

Ansamblul metodelor si tehnicilor folosite in scop previzional integrate intr-o conceptie unitara constituie metodologia previzionala Cerintele metodologiei previzionale:  cunoasterea temeinica a realitatii  folosirea unei game largi de metode  folosirea metodelor si tehnicilor economico-matematice  adaptarea continua a metodologiei previzionale cerintelor managementului si pietii  imbinarea tratarii cantitative a proceselor economice cu judecati de valoare de ordin calitativ 46. Evidenţiaţi importanţa utilizării modelului în prognoză.

Modelul este o procedură, o persoană sau un obiect, care poate fi utilizat ca orientare pentru imitatie.

Modelarea în practica managerială este activitatea de studiere a fenomenelor economice inaccesibile studierii directe, cu ajutorul unui model.

Metodologia de previzionare presupune utilizarea unui sistem informational care să asigure informatiile necesare, suficiente, capabile să constituie baza pentru anticipări, dar si utilizarea metodelor economico-matematice de cercetare, pe lângă experienta practică.

Prima directie de utilizare a modelelor este analiza masurilor de politica economica, variatiilor mediului economic trecute sau prezente.

A doua directie vizeaza efectuarea de previziuni  Modelele trebuie sa fie facute sa functioneze pentru perioade viitoare plecand de la informatii prezente cunoscute, in urmatoarele etape:  Formularea de ipoteze asupra evolutiei viitoare a variabilelor exogene ale modelului  Examinarea functionarii ecuatiilor in perioadele recente  Prelungirea sau anularea ecarturilor dintre evolutia observata si cea simulata pe baza ecuatiilor modelului  Daca o ecuatie reproduce gresit trecutul apropiat, ea trebuie sa fie reestimata sau sa fie fundamental modificata.  Erorile de previzionare sunt:  erorile previzionistului asupra variabilelor exogene  erori datorate modelului Proiectia variabilelor de ecart joaca un rol important in previziunile econometrice Previzionistul va fi stimulat sa corecteze valorile simulate in acelasi sens cu valoarea observata, chiar daca nu are un fundament teroretic pentru aceasta Valorile viitoare ale constantelor ecuatiilor (variabilele-ecart) vor fi luate fara multe informatii asupra bazei verosimilitatii globale a previziunii.

Responsabilitatea erorilor este a utilizatorului modelului, economistul avand posibilitatea de a modifica rezultatele pe baza intuitiei sale, ceea ce indica faptul ca o previziune nu rezulta niciodata din functionarea unui model.

Modelul permite coerenta economica si contabila, furnizeaza directia de evolutie, releva problemele esentiale, dar nu inlocuieste expertiza economistului profesionist.

47. Prezentaţi cele trei dimensiuni ale cercetării viitorului utilizate în practica economica.

Una din cele mai utilizate tipologii utilizate în practica economică introduce trei dimensiuni ale cercetării viitorului, fiecare cu câte două variante. Prima optiune este cea între tratarea explorativă si tratarea normativă a viitorului.  Tratarea explorativă presupune tratarea viitorului în cadrul evolutiei, pe baza datelor din trecut si prezent, care evidentiază tendinte.  Tratarea normativă presupune studiul viitorului ca solutie a problemelor prezentului si nu ca o extensie a lui, bazat pe obiective.

A doua optiune este cea dintre tratarea sintetică si tratarea morfologică a viitorului.  Tratarea sintetică implică studierea viitorului pornind de la întreg la părti.  Tratarea morfologică implică studierea viitorului pornind de la întreg spre viziunea întregului.

Ultima optiune implică alegerea dintre tratarea intuitivă si tratarea teoretică.  Tratarea intuitivă înseamnă a lucra cu idei intuitive, empirice.  Tratarea teoretică implică a lucra cu concepte si modele abstracte, teoretice si cu tehnici adecvate.

Viziunea sistemică în studiul viitorului este fundamentală pentru asigurarea coerentei previziunilor.

Metodologia de previzionare cuprinde un set de metode care pot fi grupate în functie de domeniul de aplicare în mai multe moduri.

O grupare generală poate fi realizată după criteriul matematizării, astfel:  metode statistico-matematice  metode nematematice.

48.Descrieţi modul de grupare a metodelor de prognoză, după criteriul matematizării în cadrul metodelor statistico-matematice.

Metodele statistico-matematice cuprind diferite procedee si tehnici preluate din matematică si statistică, dar se axează si pe tehnica echilibrului, pe impacturi si pe ritmuri de dezvoltare.

Aceste metode sunt grupate în metode de extrapolare si metode incompatibile cu extraploarea.  Metode de extrapolare: metode pe baza datelor statistice cu caracter static -

media (metode deterministe)

Media este una dintre cele mai uzuale metode statistice.

Se utilizează relaţia: unde: n = numărul de perioade aferente datelor istorice t = perioada de timp Yt = observaţiile în timpul t F(t+1) = previziunea pentru timpul t+1 Media simplă presupune o evoluţie în viitor constantă şi se aşteaptă ca eroarea să fie mică.

- abaterea medie pătratică (metode probabiliste) - metoda expandării mediei: metoda trunchierii şi metoda rotunjirii (metode fuzzy), amplitudinea metode pe baza datelor statistice cu caracter dinamic - metoda conservării unui invariant - metoda mediilor mobile

metoda centrelor de greutate - rigide şi cu toleranţe metoda corelatiei -

corelaţia lineară corelaţia nelineară corelaţia simplă corelaţia multiplă autocorelaţia

metode calitative. 

metoda poligoanelor metoda ELECTRE

Metode incompatibile cu extrapolarea: metoda balantelor -

care urmează principiul Necesar = Disponibil.

metoda simulării numerice -

C1

de tip JOC de tip MONTE CARLO simulare hibridă

metoda de dinamică industrială de tip Forrester - Metoda se bazează pe elemente de dinamică industrială introduse de J.Forester (1960) ca o tehnică de simulare cu increment (coeficient) constant.

- Practic, se ataşează un model dinamic sistemului economic de previzionat – firma, care reflectă atât componentele sistemului, cât şi comportamentul acestora. Variabilele utilizate sunt: · variabile de nivel, care reprezintă resursele strategice ale firmei: materiale şi imateriale, care se măsoară prin tehnici cantitative şi calitative; · variabile de ritm, care reprezintă viteza sau cadenţa de desfăşurare a proceselor economice din cadrul firmei; · variabile auxiliare sau parametri, care reprezintă perturbaţiile din exterior şi care influenţează procesele din cadrul firmei.

- Cele trei tipuri de variabile şi legăturile dintre acestea se transpun grafic utilizând simboluri.

- In funcţie de expunerea grafică se construiesc ecuaţii,corespunzător celor trei tipuri de variabile: ecuaţii de nivel, ecuaţii de ritm şi ecuaţii auxiliare şi se calculează variabilele în previziune. metoda impactului încrucisat metoda lanturilor Marcov - Metoda se bazează pe teoria lanţurilor MARKOV, în care se porneşte de la evaluarea cotei de piaţă a firmelor producătoare şi consumatoare.

Se utilizează notaţiile: · producătorii cu P1, P2,…Pj…..Pn · consumatorii cu C1, C2,…Ci…Cm · Nij fluxul produselor, unde I = 1….m şi j= 1…n · CTi cererea solvabilă de produse a consumatorului Ci · Qj volumul livrărilor producătorului Pj · Q cantitatea totală de produse livrate de producători şi egală cu cererea solvabilă a consumatorilor - Se obţine un tabel, în care, unitatea de măsură poate fi: fizică, convenţională, valorică.

Tabelul lanţurilor Markov P1 P2 … Pn Total consum solvabil N11 N12 … N1n CT1

C2 …

Cm Total

N21 N22 … N2n CT2 … … … … …

Nm1 Nm2 … Nmn CTm Qn Q - Din acest tabel matricial, rezultă relaţiile: · Q = Q1 + Q2 +…Qn = CT1+ CT2+ ..CTm · Pj = Qj/Q cota de piaţă a producătorului j · aij = Nij/CTi probabilitatea ca un consumator Ci să achiziţioneze produse de la furnizorul Pj , unde: m i aij nj ... 1 , 1 1 = = ∑ = qi= CTi/Q ponderea cererii qi a consumatorului I în totalul cererii solvabile Q · CPi = CTi + CNi, cererea totală a consumatorului, compusă din cererea solvabilă CT şi cererea nesatisfăcută CN · OPj = OFj + QNj = Qj +Sj + QNj, oferta totală a producătorului OF, compusă din oferta efectivă (cantitatea vândută) Q şi oferta pe stoc S (cantitatea nevândută) şi capacitatea nefolosită QN · Cota de piaţă se consideră o probabilitate pj ca un consumator să achiziţioneze produse de la firma j. · Rezultă matricea: Nij = aij Cij · Din această matrice rezultă un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute şi determinant nul. · Cunoscându-se probabilităţile se obţin cotele de piaţă ale producătorilor. metoda simulării de tip Jocuri de întreprindere.

49. Care sunt metodele nematematice utilizate în cadrul activităţii de prognoză ?

Metodele nematematice se bazează pe experiente si expertize trecute, pe scenarii, pe impacturi si ritmuri de dezvoltare. În acest cadru sunt incluse:  metoda scenariilor  metoda sondajelor  metoda anchetelor  metoda dezbaterilor euristice  metoda comparatiilor.

50. Prezentaţi clasificările de metode de prognoză utilizate în alte abordări economice.

O altă abordare economică implică următoarea clasificare a metodelor:  Metode fundamentale: analiza si sinteza sistemică.  Metode de estimare a trendului: extrapolarea si interpolarea.  Modelarea stohastică: mediile mobile.  Modele econometrice.  Metode de previziune tehnologică: curbe de crestere, anchetele, scenariile, comparatiile,analogia, sondajele.  Analiza multicriterială: comparatiile perechi, functiile multiobiectiv.  Metode instrumentale: normarea, balantele.  Analiza input-output: balanta legăturilor dintre ramuri.

Literatura de specialitate din domeniul managementului simplifică utilizarea metodelor în activitatea previzională. Mai des întâlnită este gruparea: - Metode şi tehnici cantitative de previziune; - Metode şi tehnici calitative de previziune; - Metode şi tehnici semicalitative de previziune.  Metodele şi tehnici cantitative sunt preferate şi au rezultate mai bune în cazul în care există date cu privire la trecut şi relaţia dintre variabile se aşteaptă să rămână

neschimbată în viitor. Prezumţia cu privire la relaţia dintre variabile este marcată de instabilitatea crescândă a mediului şi, drept urmare, aceste tehnici au o precizie mai redusă, deşi beneficiază de avantajele creşterii puterii de procesare datorate computerelor.

Dintre metodele cantitative, mai uzuale sunt: - metoda mediilor mobile - baza pentru utilizarea mediilor mobile este observarea datelor Y din ultima perioadă sau ultimele perioade de timp n din trecut şi ignorarea datelor istorice. Dacă o nouă observaţie apare, cea mai veche este ignorată. Previziunea prin metoda mediilor mobile se realizează utilizând relaţia:

-

-

funcţia exponenţială (sau functia putere) · Funcţia exponenţială uniformă simplă Această metodă presupune, fie deţinerea unor date privind evoluţia anterioară a fenomenului, pe baza căreia se realizează previziunea, de tipul: F(t+1, t) = Y(t), fie, o previziune anterioară brută, naivă de tipul: F(t, t-1) = Y(t), fie ambele şi atunci se realizează un mixaj de tipul: sau F(t+1,t) = F(t,t-1) + α(Y(t)) - F(t,t-1) adică previziunea iniţială plus α multiplicat cu eroarea din previziunea iniţială.

Metoda se mai numeşte „exponenţiala constantă simplă” şi se utilizează de regulă pentru previziunea cantităţilor care sunt mai mult sau mai puţin staţionare, cum ar fi cererea pe piaţă pentru produse standard sau stocurile de produse.

Problemele pe care le ridică această metodă sunt: alegerea constantei α şi alegerea previziunii iniţiale, naive F(1,0), motiv pentru care metoda poate fi considerată a fi cu doi parametrii, respectiv α şi F(1,0).

Metoda se bazează pe ideea că, cu cât datele sunt mai vechi, cu atât devin mai puţin importante şi trebuie să li se acorde o pondere mai mică. · Funcţia exponenţială pentru serii sezoniere Cea mai mare problemă a seriilor sezoniere este „uniformizarea” acestora. Una dintre metodele renumite utilizate în previziuni este metoda lui Winter (1960).

Metoda constă în aplicarea următoarei formule: Previziunea (de timp) = (nivelul datelor observate + panta x timpul) x factorul sezonier (de timp).

Trebuie să se cunoască lungimea sezonalităţii L care este un număr de perioade în ciclu. De exemplu, dacă ciclul este lunar, într-un an sunt L=12 perioade.

Aceste perioade se actualizează prin „uniformizare”. analiza regresiei · Regresia simplă (funcţia liniară) Când se stabileşte o relaţie cauzală între variabile, datele observate urmează o funcţie liniară, de tipul: y= a + bx unde : y= variabila dependentă



x= variabilă independentă a, b= coeficienţi sau parametrii funcţiei · Regresia multiplă Regresia multiplă implică mai mult de o variabilă independentă.

Dacă previziunea sau variabila dependentă Y depinde de 3 variabile independente, forma funcţiei de regresie multiplă va fi: Y= a + bX1 + cX2 + dX3 + μ unde, a, b, c, d coeficienţii funcţiei liniare. μ = termenul reziduu, care include efectul net al altor factori X1, X2, X3 variabilele independente. în previziunea deciziilor manageriale: - programarea liniară Metoda Simplex -Această metodă presupune o rezolvare aritmetică iterativă şi poate fi utilizată în probleme cu orice număr de necunoscute şi restricţii (zeci, sute). În cazul unui număr mare de variabile şi restricţii, se utilizează softuri speciale pe calculator.

Metoda presupune: · exprimarea problemei în forma standardizată · Funcţia obiectiv: max (X1 + X2 + X3) Restricţii: X1 + X2 + X3 ≤ A X1 + X3 ≤ B X1 + X3 ≤ C X2 ≤ D X1, X2, X3 ≥ 0 Metoda ilustrează şi gradul de utilizare a resurselor.

Dacă o resursă este utilizată în întregime, resursa de rezervă s este zero, iar dacă există rezerve, s ia o valoare. · Construirea tabelului Simplex Variabile Produse Variabile de Solutia rezerva cantitativa X1 X2 X3 s1 s2 s3 s4 s1 A s2 B X1 C X2 D Z Dupa un numar de iteratii se obtine un alt tabel Deoarece restrictiile prevad ≤ se cauta prin iteratii ca sa se obtina valori negative Deci, se obtine: s1,s2,s3,s4 care iau niste valori. · interpretarea soluţiilor.

Prin urmare,previziunea de plan optima este de a se produce in cantitatile obtinute si cu restrictiile impuse.

- tehnică aşteptării - curba de învăţare  Metodele şi tehnici calitative sunt utilizabile când nu sunt disponibile date din trecut şi când relaţiile dintre variabile sunt de aşteptat să se modifice în viitor. Aceste tehnici necesită un timp mai îndelungat de procesare a datelor şi sunt mai scumpe decât tehnicile cantitative.

Dintre metodele calitative, cele mai utilizate sunt: metoda scenariilor, metoda anchete iterative sau Delphi, metoda discuţiilor de grup sau Brainstorming, metoda mâinilor experte sau Old hands,metoda listelor verificatoare sau Check lists.  Metodele şi tehnici semicantitative sunt utilizate atunci când există date disponibile din trecut, dar se aşteaptă ca relaţiile dintre variabile să se modifice semnificativ în viitor.

Dintre metodele semicantitative, exemplificăm: indicatorii,sondajele, modele de penetrare a pieţei, extrapolarea şi altele.  Gruparea metodelor de previziune, propusă aici şi utilizată în continuare, se bazează pe mersul firesc al activităţii în practică, de la simplu la complex, de la sintetic la analitic, de la calitativ la cantitativ, incluzându-le şi pe cele semi-cantitative. Metodele prezentate urmăresc metodele/etapele care sunt urmaţi în activitatea de previziune a firmei: anticiparea strategică cercetarea, culegerea datelor şi documentarea previziunea calitativă previziunea preliminară (semicantitativă) previziunea complexă (cantitativă) măsurarea acurateţei sau a gradului de încredere a previziunii combinarea previziunilor monitorizarea şi actualizarea previziunilor raportul de previziune  Majoritatea metodelor enunţate sunt utilizate atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic, în previziunea activităţii firmei ca funcţie a managementului acesteia.  În condiţiile în care în literatura de specialitate se prezintă un amplu sistem metodologic, cuprinzând o mare varietate de metode şi tehnici previzionale, metodele abordate, au în vedere criteriul practicii manageriale.

51. Oportunitatea – definiţie, tehnici utilizate.

Oportunitatea este o sansă de a se realiza ceva la momentul potrivit, adecvat situatiei, reprezintă un cadru favorabil actiunilor si este invers riscului.  Practic, tehnicile utilizate pentru plasarea unei valori unui set de oprtunităti sunt similare celor aplicate unui portofoliu care permite jonglarea cu riscurile. În previziunea oportunitătilor se utilizează un esantion atasând o probabilitate fiecărei variabile pentru a se anticipa rezultatele.  Subliniem faptul că nu se poate previziona nici o oportunitate dacă nu se atribuie nici o probabilitate.  Previziunea oportunitătilor începe cu întocmirea unei liste de oportunităti.

52. Care sunt paşii de urmat în evidenţierea competenţelor de bază ale firmei sau a unei activităţi?

Managementul strategic implică evidentierea competentelor de bază ale firmei sau ale unui sector / activitate.

Astfel, pasii de urmat sunt:  Pasul 1. Evidentierea acitivitătilor care urmează sa dispară, când si de ce.  Pasul 2. Evidentierea activitătilor care se pot dezvolta în viitor prin utilizarea resurselor existente sau prin modificarea acestora într-o manieră rezonabilă.  Pasul 3. Evidentierea ideilor care promovează noi directii de dezvoltare a firmei.  Pasul 4. Organizarea ideilor în tabele, care să cuprindă cel putin următoarele elemente: activitatea, beneficiul ce poate fi obtinut, coturile, probabilitatea de aparitie sau de schimbare, timpul, motivatia.  Pasul 5. Datele din tabele se organizează prin comparatie pe o scală, astfel că decizia să poată fi facilitată.

53. Evidenţiaţi importanţa evaluării riscului în activitatea de prognoză.

Riscul asociat cu hazardul sau cu întâmplarea este tehnic definit ca un produs între amplitudinea hazardului si probabilitatea de aparitie.  Acesta este costul de diminuare a riscului.

Când există mai multe posibilităti sau sanse, vorbim de valoarea asteptată a costurilor riscului.

Amplitudinea riscului şi probabilitatea de apariţie sunt elemente ale riscului supuse subiectivităţii umane, deoarece oamenii fac erori în percepţia asupra riscului şi aceasta depinde de importanţa generală care se acordă diferitelor tipuri de riscuri.

Tendinţa este de a se supraestima importanţa riscurilor “rare”, dar neplăcute, având consecinţe defavorabile şi să se subestimeze sau chiar să se ignore cele comune, cunoscute, chiar dacă riscul indus este mult mai mare pentru activităţi.

54. Amplitudinea riscului – element de estimare a riscului în prognoză.

Riscul care nu implică costuri nu este un risc, deoarece magnitudinea hazardului se estimează prin referire la costuri.  Inginerii proiectanti de produse de lungă folosintă studiază fiabilitatea si disponibilitatea acestor produse, apelând la studii de specialitate bazate pe statistică.  În acest fel, se cuantifică defectiunea sau deteriorarea, care este analizată în contextul beneficiarilor de produs sau serviciu.  O estimare oricât de brută a riscului permite gruparea riscurilor după importantă.

55. Descrieţi modalităţile de determinarea probabilităţilor de apariţie a riscurilor în prognoză.

Probabilitatea de aparitie se consideră ca fiind un esantion de evenimente posibile.

Eroarea de a nu include evenimente invalidează întreaga operatie.  De aceea, este important de a se estima limite ale amplitudinii.  Într-o judecată de acest fel, în practică se întâlnesc arborele defectiunilor si arborele evenimentelor.  Diagramele de tip arbore fac posibilă trasarea posibilelor evenimente si să se ataseze probabilităti fiecărui nod al arborelui, astfel că probabilitătile compuse pot fi determinate prin multiplicare.

Dificultatea este de a include toate probabilitătile, dar aceste analize se efectuează de regulă de specialisti în domeniul studiat. În general, se utilizează metode statistice, dar în domeniile mult studiate, în baza experimentelor dovedite, s-au construit tabele mult mai usor de utilizat.

Când informatiile sunt insuficiente, se utilizează mai mult tehnicile subiective (metoda scenariilor, opinii, experti). În managementul riscului, în aplicarea riscului în previziune sau în planificare se utilizează întregul set de optiuni si alternative pentru eliminarea sau pentru controlul hazardului.

56. Definiţi conceptual de strategie a firmei.

Conceptul de strategie a firmei este, conform teoriei economice, „determinarea pe termen lung a scopurilor si obiectivelor unei întreprinderi, adoptarea cursurilor de actiune si alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor”.

Conceptul de strategie a firmei se leagă de numele lui Peter Drucker (1954), dar o definiţie mai clară este dată de Alfred Chandler (1962) ca fiind „determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor unei întreprinderi, adoptarea cursurilor de acţiune şi alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor”.

Printre primii care au punctat importanta deosebita a strategiei pentru firme si au indicat continutul sau, a fost renumitul profesor american Peter Drucker.  In 1954, acesta releva ca strategia unei organizatii raspunde la doua intrebari: in ce consta afacerea? care ar trebui sa fie obiectul de activitate al firmei?

Prin strategie se desemneaza ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung, principalele modalitati de realizare, impreuna cu resursele alocate, in vederea obtinerii avantajului competitive potrivit misiunii organizatiei.

Din aceasta definitie rezulta trasaturile sale definitorii, obligatorii de realizat:  Intotdeauna strategia are in vedere, in mod explicit si implicit, realizarea unor scopuri bine precizate, specificate sub forma de misiune si obiective. Obiectivele reprezinta fundamental motivational si actional al strategiei, calitatea lor fiind determinata pentru performantele viitoare ale organizatiei.  Strategia vizeaza perioade viitoare din viata firmei, cel mai adesea 3-5 ani. De aici, si gradul ridicat de risc si incerititudine ce-i este asociat, cu toata gama consecintelor in procesul operationalizarii.  Sfera de cuprindere a strategiei este organizatia in ansamblul sau, si cateodata parti importante ale acestora.  Continutul strategiei se rezuma la elementele esentiale, concentrandu-se asupra evolutiilor majore ale firmei, indiferent ca acestea reprezinta sau nu schimbari fata de perioada anterioara.

Prin strategie se prevad mutatii tehnologice, comerciale, financiare, manageriale etc, de natura sa asigure supravietuirea si dezvoltarea firmei.  Strategia se bazeaza pe abordarea corelativa a organizatiei si mediului in care isi desfasoara activitatea.

Prevederile strategiei au in vedere, realizarea unei interfete cat mai eficace intre firma si mediu, reflecta in performantele organizatiei.  Strategia reflecta, intr-o anumita masura, interesele cel putin ale unei parti a stakeholderilor.

Continutul strategiei exprima interesele proprietarului, managerilor, salariatilor, clientilor sau furnizorilor.

Cu cat aceasta reflectare este mai cuprinzatoare si mai puternica, cu atat sansele de operationalizare cu succes ale strategiei sunt mai mari.  Prin strategie, se are in vedere prefigurarea unui comportament competitive pentru organizatie, pe termen lung, tinand cont atat de cultura firmei, cat si de evolutiile contextuale.

O strategie performanta proiecteaza un anumit comportament, care reflecta cultura organizationala intr-o abordare ameliorative.  Obtinerea unei sinergii cat mai mari constituie intotdeauna scopul demersului de elaborare a strategiei.

Expresia sa economica o constituie generarea unei valorii adaugate cat mai substantiale, recunoscuta prin cumparare de catre clientii firmei.  Prin modul cum este conceputa strategia este necesar sa aiba in vedere si sa favorizeze desfasurarea unui intens proces de invatare organizationala.

Invatarea organizationala are in vedere – aspect esential in planul implementarii strategiei – capacitatea organizatiei de a sesiza schimbarilein mediul in care opereaza si de a raspunde lor.  La baza abordarii strategiei se afla principiul echifinalitatii. Potrivit acestuia exista mai multe modalitati sau combinatii de resurse si actiuni, prin care se poate asigura atingerea unui anumit obiectiv.  Strategia este un rezultat al negocierii explicite sau implicite a stakeholderilor. Se recomanda o negociere distributiva, bazata pe descoperirea de multidimensiuni, care sa nu fie complet opuse.

Ca urmare, se abandoneaza negocierea de tip castig – pierdere, generatoare de conflicte latente sau deschise si se trece la negocierea de tip castig – castig, in care ambele parti implicate castiga cate ceva.  In firmele contemporane, chiar si in cele de mici dimensiuni, strategia are un caracter formalizat, imbracand forma unui plan.

Acesta este un “business plan”, mai ales in intreprinderile mici.

In marile corporatii, strategiile au forma unor planuri sau programe pe termen lung, ale caror componente, proceduri si mecanisme de elaborare si implementare sunt bine precizate.  Obtinerea avantajului competitiv, referitor la costul sau calitatea produsului, constituie scopul principal al elaborarii strategiei si criteriul cel mai important de evaluare a calitatii sale.

Strategia se operationalizeaza prin decizii strategice, care prezinta urmatoarele caracteristici:  se refera la activitatile organizatiei  implica armonizarea activitatilor organizatiei cu mediul  are in vedere sincronizarea activitatilor organizatiei cu potentialul resurselor  implica alocari si realocari majore de resurse  afecteaza deciziile operationale, intrucat genereaza un lant de decizii de importanta mai redusa si de activitati operationale, privind utilizarea resurselor  sunt influentate nu numai de elementele contextuale si resursele disponibile, dar si de valorile si asteptarile persoanelor care detin puterea in cadrul organizatiei.

Cunoasterea acestor caracteristici este deosebit de utila atat in procesul de formulare al strategiei, cat si in cel de aplicare a sa.

57. Enumeraţi elementele cuprinse în strategiile elaborate de firme. În principal, orice organizatie se conduce după o strategie, care cuprinde cel putin următoarele elemente:  misiunea Misiunea este expresia generală a ratiunii de a exista o firmă în mediul de afaceri.  viziunea Viziunea se referă la tinta la care se doreste să se ajungă.  obiectivele si valorile Obiectivele reprezintă stări viitoare care sustin misiunea si viziunea firmei si care creează elemente de stabilitate, valorile.  resursele si capabilitătile  structuri si sisteme  optiunile strategice  politicile Politicile sunt directii de actiune, linii directoare în proceduri si reguli.  planul si programul de actiune care sunt în permanentă adaptare cu mediul de afaceri.

Planurile sunt alternativele strategice de aplicare, Programele înfătisează succesiunea actiunilor pentru realizarea obiectivelor.

Schendel si Hofer in lucrarea lor “Strategy Formulation. Analitical Concepts” delimiteaza patru componente ale oricarei strategii:  domeniul abordat - interactiunile prezente si viitoare ale organizatiei cu mediul  desfasurarea resurselor - nivelul si structurile resurselor organizatiei si perfectionarile abilitatilor ce contribuie la realizarea obiectivelor si scopurilor.  avantajul competitiv - pozitia unica pe care o organizatie o dezvolta, in raport cu concurentii sai prin structurile evolutiei resurselor si/sau deciziile privind domeniul abordat  sinergia - efectele sintetice ce se asteapta, ca urmare a implementarii deciziilor si utilizarii resurselor organizatiei.

Componentele majore ale strategiei organizationale sunt:  misiunea firmei – reprezinta o enuntare cuprinzatoare a scopurilor fundamentale si conceptiei privind evolutia si desfasurarea activitatilor firmei, prin care se diferentiaza de intreprinderile similare si din care decurge sfera sau domeniul de activitate si piata deservita.

 obiectivele fundamentale – desemneaza acele obiective ce au in vedere orizonturi indelungate, de regula, 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor firmei sau la componentele majore ale acesteia.  Obiectivele constituie prima comonenta operationala a strategiei care se formuleaza, pornind de la misiune prin prisma rezultatelor analizei firmei si mediului, in interactiunea lor.

Din punct de vedere al continutului, obiectivele fundamentale se divid in doua categorii: economice si sociale.

Obiectivele economice sintetizeaza si cunatifica scopurile avute in vedere, pe termen lung de proprietar, managementul superior si alte categorii de stakeholderi majori. Cele mai frecvente obiective economice se refera la: - castigul pe actiune - valoarea actiunii - coeficientul de eficienta a capitalului - profitul - rata profitului - cifra de afaceri - cota parte din piata - productivitatea muncii - calitatea produselor si serviciilor.

Obiectivele sociale sunt mai putin frecvente in strategiile firmelor, desi au avut o tendinta de crestere rapida in ultimul deceniu. Aceste obiective se pot referi la: - controlul poluarii - cooperarea cu autoritatile - salarizarea si conditiile de munca ale salariatilor - satisfacerea clientilor prin calitatea - durabilitatea - flexibilitatea si pretul produselor si serviciilor oferite - permanentizarea furnizorilor in schimbul oferirii de produse de calitate, la preturi acceptabile si termenele convenite.

In functie de modul de exprimare, obiectivele sunt impartite in cuantificabile si necuantificabile.  optiunile strategice – se refera la abordarile majore, cu implicatii asupra continutului unei parti apreciabile dintre activitatile firmei, pe baza carora se stabileste cum este posibila si rationala indeplinirea obiectivelor strategice.

Dintre abordarile sau modalitatile strategice: privatizarea retehnologizarea reproiectarea sistemului de management diversificarea productiei asimilarea de noi produse patrunderea pe noi piete formarea unei societati mixte cu un partener strain specializarea in productie profilarea si reprofilarea firmei combinarea productiei modernizarea organizarii informatizarea activitatilor.  resursele – sunt prevazute sub forma: fonduri circulante (asigura resursele necesare desfasurarii activitatii curente) fonduri pentru investitii (se asigura suportul financiar, necesar operationalizarii optiunilor strategice).

 termenele strategice – delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei, precizand momentul declansarii si finalizarii optiunilor strategice majore.  avantajul competitiv – se delimiteaza realizarea, de catre o firma a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparative cu ofertele de articole similare ale majoritatii concurentilor.

Pentru a fi viabil, avantajul competitiv este necesar sa fie durabil, sa poata fi sustinut o perioada indelungata.

Noile tehnologii informatice favorizeaza dezvoltarea, in cadrul firmelor, a activitatilor generatoare de valoare adaugata ridicata, cum sunt cele de obtinere a produselor si serviciilor “informational – intensive”.

Competitia dintre firme se deplaseaza tot mai pregnant catre zonele de actiune vizand:  generarea si promovarea inovatiei  ritmul asimilarii celor mai recente achizitii ale stiintei si tehnologiei de varf  accesul firmelor la cele mai noi si relevante informatii de natura tehnico – economica si comerciala  promovarea, in exterior, unei imagini publice cat mai credibile  crearea de aliante strategice inter – firme, pentru dezvoltarea si gestionarea interactive a unor componente si capabilitati competitive.

Supravegherea sistematica, de catre firme, a mediului:  are un caracter de continuitate  vizeaza constituirea unei perceptii bine structurate asupra mediului  permite abordari prospective asupra unor probleme de fond ale managementului organizatiilor respective.

58. Care este rolul prognozei în procesul de desfăşurare a managementului strategic.

La baza tuturor deciziilor strategice stă previziunea care ia în considerare riscurile si oportunitătile posibile.  Având stabilite optiunile strategice si ierarhizarea lor după importantă, previziunea poate trece la planificare, stabilind actiuni care să reducă sau să crească probabilitatea de aparitie a profitului sau riscului sau, în general, a activitătilor.  Dacă orizontul de timp este rezonabil, există resurse si conditii de mediu pentru realizarea actiunilor planificate, atunci previziunea devine realitate.

Procesul conducerii oricărei activităţi nu poate fi conceput fără anticiparea viitorului, fără considerarea metodelor şi tehnicilor de previziune.  Activităţile reprezintă procesele specializate prin care se operaţionalizează concepţia funcţiilor.

Activitatea de previziune străbate întreaga activitate managerială:  la nivel superior (consiliul de administraţie, manager sau director general)  la nivel mediu (directori executivi, conducători de centre de cost/profit/performanţă)  la nivel inferior (şefi de echipe de lucru).

Previziunea constituie fundamentul acţiunilor strategice în:  managementul în marketing  managementul resurselor umane  managementul resurselor materiale şi financiare  managementul total al calităţii  managementul investiţiilor.

Aici se construiesc previziuni în ceea ce priveşte:  nivelul şi sursele de finanţare a investiţiilor  gama produselor sau serviciilor  numărul şi calitatea forţei de muncă  procesele tehnologice  evoluţia segmentului de piaţă 59. Prezentaţi importanţa misiunii, viziunii şi a obiectivelor în cadrul procesului de prognoză.

Misiunea este expresia generală a ratiunii de a exista o firmă în mediul de afaceri.

Viziunea se referă la tinta la care se doreste să se ajungă.

Obiectivele reprezintă stări viitoare care sustin misiunea si viziunea firmei si care creează elemente de stabilitate, valorile.

60. Care sunt opţiunile incluse în cadrul deciziei strategice ?

Deciziea strategica include optiuni, cum sunt:  diversificarea ofertei  integrare tehnologică  alocarea resurselor între diferitele activităti  noi achizitii  aliante strategice  fuziuni.

61. Care sunt căile prin care managementul unei firme îi permite să obţină profit ?

Pornind de la scopul fundamental al unei firme de a obtine profit, sau cu alte cuvinte de a obtine venituri care să acopere capitalul investit, managementul poate să urmeze una dintre cele două căi:  să localizeze firma într-o industrie  să-si construiască o pozitie avantajoasă fată de concurentă.

62. Prezentaţi care sunt condiţiile în care prognoza poate trece la planificare.

Având stabilite optiunile strategice si ierarhizarea lor după importantă, previziunea poate trece la planificare, stabilind actiuni care să reducă sau să crească probabilitatea de aparitie a profitului sau riscului sau, în general, a activitătilor.

Dacă orizontul de timp este rezonabil, există resurse si conditii de mediu pentru realizarea actiunilor planificate, atunci previziunea devine realitate.

63. Descrieţi mediul intern în care operează o firmă.

Mediul intern este alcătuit din resurse, facilităti, sisteme, oameni si care împreună formează sau determină capabilitătile strategice ale firmei.

Un management eficace controlează mediul intern.

64. Prezentaţi componenţa mediului extern apropiat în care îşi desfăsoară activitatea o firmă.

Mediul extern apropiat, care include clientii, furnizorii si concurentii, nu poate fi controlat, dar, prin activitătile de marketing anticipate, poate fi influentat.

65. Care sunt factorii incluşi în cadrul mediului extern îndepărtat ?

Mediul extern îndepărtat include factori sociali, tehnologici, economici, de mediu ambiant si politici.

Acesti factori nu numai că nu pot fi controlati, dar nici influentati, astfel că managerii sunt pusi în situatia de a-i întelege si a-i anticipa pentru a se adapta acestora în sens pozitiv.

Acest aspect reprezintă cheia strategiei firmei.

66. Influenţa mediului extern asupra planurilor strategice ale firmelor. În functie de acesti factori externi, apropiati sau îndepărtati, firma îsi schimbă strategiile, se schimbă pe ea însăsi, cu scopul de a se adapta presiunilor externe.  Astfel, tendinta de scădere continuă a ratei dobânzii creează un sentiment de sigurantă managerilor, care pot dezvolta strategii de investitii finantate prin credite bancare.  Planurile strategice ale firmelor se bazează pe tendinta de stabilitate si continuitate în mediul extern.  Dar, mediul extern s-a dovedit a nu fi stabil, astfel că previziunile realizate pe baza extrapolării datelor trecute si prezente pot fi eronate.  Schimbările din mediul extern pot fi atât oportunităti, cât si amenintări pentru toate firmele.

67. Posibilităţi de anticipare utilizate în planurile strategice ale firmelor.

Managerii nu pot anticipa viitorul, dar toate planurile strategice se bazează pe presupuneri si previziuni, care pot fi explicite, rationale sau implicite, ca rezultat al actiunilor proactive.

Pentru a obtine succes, firmele trebuie să anticipeze schimbările posibile si să fie

oricând gata să facă fată oportunitătilor într-o manieră proactivă si nu reactivă.

68. Evidenţiaţi importanţa activităţii de documentare în procesul de prognoză.

Informatiile si datele necesare previziunii sunt rareori găsite în cărti sau reviste de specialitate si de aceea, activitatea de previziune începe prin realizarea de cercetări, documentare si culegere de date.

Practica a demonstrat că această etapă a previziunii este cea mai dificil de realizat si foarte laborioasă.

69. Prezentaţi modalităţile de documentare pentru acumularea informaţiilor necesare în prognoză.

De obicei se începe cu documentarea, prin acumularea de cunostinte si informatii generale, din biblioteci, internet si publicatii oficiale guvernamentale.  Sursele pentru documentarea pot fi: cărti si reviste de specialitate, Anuarul statistic, Topul firmelor, Colectia de legi, strategii de ramură. Aceste surse pun la dispozitie cifre sau previziuni similare cu domeniul studiat si oferă un cadru general ce permite apropierea de subiect.  Revistele de specialitate pot da informatii descriptive privind domeniul de interes si astfel cadrul general se restrânge, iar bibliografiile indicate în cărti sau serviciile de internet (pentru studii on-line) înlocuiesc cataloage cu date precise relativ la subiectul de interes.  Problema este cea pecuniară, deoarece multe dintre referinte nu sunt accesibile tuturor si pentru a avea acces cercetătorul trebuie să fie membru al unei organizatii profesionale de profil sau membru al unui club, iar cele mai importante surse electronice on-line se pot obtine contra unor sume relativ importante.

Aici este necesar a sublinia necesitatea indicării surselor de obtinere a informatiilor, astfel că acele informatii obtinute din conversatii, mijloace auto etc. nu sunt recomandate.  Întrucât previziunile bune implică întelegerea si cunoasterea bună a domeniului sau fenomenului de interes, documentarea este următoarea etapă a previziunii.  Este necesar să se cunoască particularitătile domeniului, să se diferentieze cercetările obtinute de realitatea obiectivă a domeniului si a fenemenelor specifice de previzionat, să se însusească bine tehnicile, metodele si modele de previziune din punct de vedere teoretic, pentru a discerne asupra acelora care sunt potrivite domeniului studiat.

70. Culegerea datelor – etapă esenţială în activitatea de prognoză.

Culegerea datelor atât pentru conturarea clară a domeniului studiat si a fenomenelor de previzionat, cât si pentru acumularea de informatii, cifre, previziuni similare este o altă etapă a acestei activităti.

Datele sunt trecute pe fise sau sunt procesate electronic si stocate în fisiere, indicându-se sursa, perioada la care se referă si observatiile cercetătorului.

71. Care sunt categoriile de date care se culeg în prognoza activităţii unei firme ? În previziunea activitătii unei firme si în special în previziunea strategiei manageriale, datele care se culeg se pot grupa în următoarele categorii:  date din istoricul firmei sau istoricul unor firme similare  date privind evolutia sectorului de activitate sau industriei din care face parte firma, incluzând cât mai multe informatii posibile despre concurentă  date privind politicile macroeconomice pe perioada de previziune, cât mai exact posibil.

72. Enumeraţi principalele metode calitative utilizate în prognoză.

Principalele metode calitative sunt:  metoda analizei şi sintezei  metoda interpretării sistemice  metoda marilor tururi  metoda mâinilor mature  metoda Delphi  metoda Brainstorming

 metoda listelor verificatoare  metoda analogiilor  metoda scenariilor  metoda arborilor de pertinenţă.

Aceste metode au în comun următoarele:  se bazează pe cercetare amplă şi pe culegerea unei cantităţi mari de date;  datele culese se analizează şi se selectează, ceea ce este relevant conform scopului previziunii;  variabilele calitative se evaluează prin metoda scorurilor sau o metodă similară.

73. Prezentaţi în ce constă etapa analizei fenomenelor sau proceselor economice.

Etapa analizei fenomenelor sau proceselor economice constă în:  observarea fenomenelor sau proceselor  decompunerea acestora în părti componente si studierea separată a fiecărei părti  evaluarea actiunii fiecărui factor care influentează părtile componente ale fenomenelor sau proceselor  determinarea sistemului de legături cauzale care există între acesti factori  gruparea fenomenelor sau proceselor ce actionează într-un anumit domeniu sau la nivelul economiei nationale  comparatia cu fenomene sau procese similare  ilustrarea concluziilor analizei. În previziunea activităţii unei firme, scanarea, analiza şi interpretarea mediului extern şi intern al firmei reprezintă acţiuni fundamentale.

74. Care sunt cele mai utilizate tehnici şi metode pentru analiza mediului intern şi extern al unei firme ?

Literatura de specialitate pune la dispoziţia managerilor o întreagă suită de tehnici şi metode de analiză a mediului extern (apropiat sau îndepărtat) şi a celui intern.  Dintre cele mai utilizate metode şi tehnici:  pentru mediul intern: analiza diagnostic şi analiza SWOT  pentru mediul extern: analiza STEP şi analiza „Celor 5 forţe a lui Porter” 75. Care sunt domeniile cuprinse în cadrul analizei diagnostic ?

Analiza diagnostic, ca un instrument de analiză a fenomenelor sau proceselor economice dintr-o firmă sau oricare organizaţie,urmăreşte determinarea stării generale a organizaţiei (firmei), luând în considerare mediul dinamic în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Analiză diagnostic cuprinde rezultatul investigaţiilor pe următoarele domenii:  Juridic - investigarea aspectelor legale ale organizatiei  Comercial - investigarea aspectelor comerciale  Tehnic - tehnologic productie/servicii  Resurse umane si management - investigarea aspectelor legate de modul de organizare a activitatii, managementul si resursele umane  Financiar-Contabil - studiul static, dinamic si comparativ, analiza patrimoniului si a rezultatelor prin prisma echilibrului financiar, lichiditatii, solvabilitatii, eficientei prin studiul indicatorilor economico-financiari 76. Prezentaţi conţinutul domeniului juridic al analizei diagnostic al unei firme. drept comercial (acte de înfiinţare a firmei, contracte comerciale) drept fiscal (înregistrare fiscală) drept de proprietate (titluri de proprietate, concesionare, contracte de închiriere, contracte de leasing) drept social (contract colectiv de muncă, contracte individuale de muncă) gajuri şi ipoteci (menţiuni în cartea funciară) asigurări (contracte de asigurări) protecţia mediului (avize de mediu) litigii (procese pe rol, executări silite)

77. Descrieţi conţinutul domeniului comercial al analizei diagnostic. analiza pieţei şi concurenţei (structura pieţei, cota de piaţă, concurenţi, avantaje, dezavantaje); analiza produselor şi/sau serviciilor (paleta de oferte, calitate,volum vânzări); analiza marketingului – cei 7 P - preţ, produs, promovare,poziţie în lanţul de distribuţie, performanţele personalului,premizele fizice şi profilul sau eficienţa activităţii.

78. Care sunt metodele de analiză utilizate în cadrul domeniului tehnic şi tehnologic ? investigarea aspectelor legate - de infrastructura întreprinderii şi a modului de utilizare a acesteia, şi cuprinde:  analiza infrastructurii (componenţa patrimonială, amplasamente);  analiza proceselor de producţie / servicii (tipuri de tehnologii şi procese tehnologice);  analiza sistemului de management a calităţii (de asigurare a calităţii);  analiza logisticii (aprovizionare, depozitare, transport).

79. Evidenţiaţi principalel tehnici cuprinse în domeniul de resurse umane şi management. investigarea modului de organizare a activităţii, a managementului şi a utilizării resurselor umane, şi cuprinde:  analiza structurii organizaţionale (organigrama);  analiza managementului (tipuri şi stiluri de conducere,componenţa şi calitatea echipei manageriale);  analiza resurselor umane (structura, calificarea, metode de selecţie, promovare, motivare, instruire etc.);  analiza relaţiilor organizaţiei şi a celor din interiorul organizaţiei.

80. Descrieţi obiectivele domeniului financiar-contabil de analiză a prognozei.

Are în vedere:  studiul static, dinamic şi comparativ al activităţii desfăşurate  analiza patrimoniului şi a rezultatelor prin prisma echilibrului financiar, al lichidităţii, solvabilităţii şi a eficienţei economico – financiare  analiza a indicatorilor economico-financiari,care de regulă se calculează şi se interpretează de către cercetătorul în previziune.

81. Evidenţiaţi importanţa analizei Swot în completarea analizei diagnostic.

Dintre instrumentele utilizate în completarea analizei diagnostic, cea mai utilizată este „Analiza SWOT” (streghts, weaknesses,opportunities, threaters = puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări sau riscuri).  Această analiză se realizează de regulă pentru fiecare tip de diagnostic.

Analiza SWOT caracterizează un domeniu de activitate, o organizaţie, o industrie prin evaluarea calitativă a principalelor caracteristici care conferă avantaj competitiv. Întrucât orice organizaţie îşi desfăşoară activitatea într-un anumit mediu, care influenţează organizaţia prin modificările inerente şi continue care au loc, analiza mediului (atât la nivel micro, cât şi la nivel macro) oferă informaţii privind oportunităţile şi ameninţările factorilor de mediu.

82. Prezentaţi elementele component ale macromediului şi micromediului în procesul de analiză a mediului.

Micromediul (sau mediul apropiat) cuprinde componentele de mediu extern cu care organizaţia intră în relaţii directe pentru atingerea obiectivelor sale: clienţi, concurenţi, furnizori, bănci,organisme publice şi pe care organizaţia prin managementul său îl poate influenţa.

Macromediul (sau mediul îndepărtat) se constituie ca o sursă de factori de influenţă de ordin general, pe care organizaţia îi influenţează în mod nesemnificativ şi, de regulă, nu îi poate influenţa: ecologici,demografici, politici, tehnologici, macroeconomici.  Dintre instrumentele mai des utilizate în analiza mediului extern sunt :  modelul STEEP - sistemul de factori sociali - factori tehnologici

- factori economici - factori de mediu ambiant – „environment” - factori politici  modelul celor 5 forţe al lui Porter (1980): - ameninţarea noilor veniţi - ameninţarea produselor de substituţie - puterea de negociere a furnizorilor - puterea de negociere a cumpărătorilor - nivelul rivalităţii (competiţiei).

83. Descrieţi etapa sintezei şi importanţa acesteia în procesul de prognoză.

Etapa sintezei constă în recompunerea întregului din elementele analizate, în generalizarea aspectelor particulare, analitice, simple, în aspecte agregate, complexe.

Etapa se încheie cu concluziile analizei.

Exemplu:  Se previzionează bugetul unei firmei de producţie jaluzele pentru ferestre.  Se analizează resursele financiare şi consumul acestora în producţie, marketing, cercetare-dezvoltare, administraţie etc., se construiesc bugete pentru fiecare activitate, previzionându-se veniturile şi cheltuielile pentru perioada de previziune.  La nivelul firmei aceste bugete se agregă în bugetul general al organizaţiei 84. Care sunt principiile de analiză utilizate în cadrul metodei interpretării sistemice ?

Această metodă are la bază ideea de sistem, de prezentare ordonată a unei mulţimi de elemente interconectate, având o anumită funcţionalitate.  Un sistem este compus din subsisteme, între care există relaţii de intercondiţionare, de la parte la întreg şi invers.

Metoda are la bază analiza sistemelor complexe.

Principiile analizei şi caracteristicile care diferenţiază acest tip de analiză de metodologiile clasice sunt:  Tendinţa integratoare a analizei sistemelor complexe. Aceasta înseamnă un imens bagaj de cunoştinţe al cercetătorului, alcătuit din tehnici şi metode diverse, implicând deci munca în echipă, care se aplică în funcţie de condiţiile concrete ale problemei.  Orientarea spre problemele cheie ale organizaţiilor. Principiul de bază este privirea spre viitor, abordarea aspectelor strategice.  Caracterul de permanenţă a analizei. Aceasta presupune considerarea variabilităţii, a flexibilităţii şi dinamicii organizaţiilor,care trebuie analizate permanent.„Sponsorul” analizei sistemelor complexe, cel care iniţiază şi coordonează activitatea, trebuie să provină din interiorul organizaţiei,chiar dacă se apelează la consultanţi din afară.

Explicaţia este cât se poate de simplă, una din funcţiile managementului fiind coordonarea.  Practicarea cu supleţe a analizei sistemelor complexe. Aceasta se referă la „ieşirea” din practicile rigide, a procedurilor stricte şi abordarea elastică a tuturor problemelor.  Adoptarea unei organizări deschise, participative. Personalul trebuie implicat şi orice idee, obsevaţie sau opinie se va lua în considerare, chiar dacă nu este vorba de analişti profesionişti.  Viziunea sistemică. Aşa cum am arătat mai sus, organizaţia,firma sau orice altă instituţie, este considerată un sistem complex, care poate fi divizat conceptual în subsisteme componente,corespunzător funcţiilor organizaţiei, sau grupate în:  subsistem direct productiv  subsistem informaţional-decizional  subsistem al relaţiilor.  Prioritatea obiectivelor. În managementul strategic toate activităţile sunt orientate spre îndeplinirea obiectivelor strategice.Abordarea în profunzime a mecanismelor decizionale şi ca urmare utilizarea metodelor ştiinţifice, cum sunt: teoria deciziei, metode de simulare, dinamica industrială, cercetări operaţionale etc.

 Optimizarea proceselor decizionale prin utilizarea nemijlocită a tehnicii moderne de calcul şi stocare a informaţiei (reţele de calculatoare electronice).

85. Metoda Brainstorming – definiţie, mod de realizare.

Metoda Brainstorming sau metoda dezbaterilor euristice a fost elaborată de Osborn A. F. (1939) şi este o metodă de gândire colectivă pentru a se găsi soluţii de perspectivă la probleme ce apar în activitatea curentă.

Această metodă constă în organizarea unor echipe de lucru alcătuite din experţi din diferite domenii de activitate care sunt solicitaţi să-şi pună în valoare ideile, experienţele şi cunoştinţele asociate rezolvării aceleaşi probleme, privită din mai multe puncte de vedere.

Grupurile de lucru sunt conduse de un preşedinte sau de un moderator, care are menirea de a stimula creativitatea membrilor grupului, de a crea o atmosferă deschisă, lipsită de inhibiţii şi care colectează ideile ce pot oferi o soluţie sau soluţii la problema discutată.

Ca şi în cazul metodei Delphi, discuţiile se organizează în mai multe runde, urmărindu-se ca ideile să se concentreze, din aproape în aproape, pe obiectivul stabilit.

Spre deosebire de metoda Dephi,această metodă nu presupune iteraţiile şi obligativitatea timpului de reflecţie, dar este dinamică, prolifică, antrenează discuţiile.

86. Descrieţi paşii care trebuie parcurşi în cadrul metodei analogiilor.

Această metodă se bazează pe studiul proceselor sau fenomenelor economice similare care au avut loc într-o perioadă anterioară, într-o amploare diferită, într-o societate diferită, în condiţiile unei tehnologii diferite, dar care are trăsături comune esenţiale cu procesul sau fenomenul economic de previzionat.

Metoda presupune parcurgerea următorilor paşi:  culegerea informaţiilor despre situaţii similare  identificarea diferenţelor  cuantificarea diferenţelor  previziunea pe baza situaţiilor similare  corecţia previziunilor în funcţie de diferenţele cuantificate.

87. Prezentaţi importanţa metodei scenariilor în procesul de prognoză.

Metoda constă în observarea prezentului şi stabilirea mai multor alternative în care procesele sau fenomenele economice pot evolua în viitor.  Aceste variante sau alternative de evoluţie poartă denumirea de scenariu. În esenţă, sunt identificate căile posibile pentru viitor atât în variante pesimiste, cât şi în variante optimiste, şi se consideră factorii perturbatori şi de risc ce pot apare şi care pot influenţa previziunile.

Metoda implică munca în echipă şi nu necesită consultanţi externi. Cu cât scenariile sunt mai simple, cu atât pot fi mai eficace în previziuni.

Procesul de realizare a scenariilor implică parcurgerea a trei etape şi mai mulţi paşi de lucru:  Pasul 1 – Analiza mediului:  Pasul 2 – Identificarea grupelor de vectori ai schimbării ce vor interveni în viitor.  Pasul 3. Selectarea vectorilor şi proiectarea contextului.  Pasul 4. Identificarea scenariilor  Pasul 5. Elaborarea scenariilor  Pasul 6. Identificarea elementelor “cheie „ .

Formularea strategiei Scenariile identifică forţele care acţionează asupra activităţii firmei pe termen lung, de aceea în ultima etapă acestea se pun de acord cu resursele interne ale firmei. De aici se construiesc planuri şi programe, un exemplu fiind planul de marketing.

88. Descrieţi primii trei paşi ce trebuie parcurşi în cadrul metodei analogiilor.  culegerea informaţiilor despre situaţii similare  identificarea diferenţelor  cuantificarea diferenţelor 89. Descrieţi paşii 4-6 din cadrul metodei scenariilor şi modul de finalizare a acesteia.

Procesul de realizare a scenariilor implică parcurgerea a trei etape şi mai mulţi paşi de lucru:

Pasul 1 – Analiza mediului: scanarea mediului prin utilizarea tehnicilor prezentate anterior: analiza STEEP, listele verificatoare etc.

Pasul 2 – Identificarea grupelor de vectori ai schimbării ce vor interveni în viitor.

Pasul 3. Selectarea vectorilor şi proiectarea contextului.

Ideea este de a selecta din mănunchiul de vectori pe cei care sunt mai importanţi din punct de vedere strategic şi să se exploreze consecinţele acestora asupra firmei.

Pentru selectarea vectorilor, sau cu alte cuvinte a factorilor de influenţă, se utilizează două tehnici: „regula 20:80” (20% din vectori se iau în considerare şi 80% se ignoră) şi „matricea importanţei şi a incertitudinii” Pasul 4. Identificarea scenariilor Pe baza vectorilor selectaţi şi a contextului proiectat se identifică scenarii, care reprezintă răspunsul organizaţiei la acţiunea viitoare a vectorilor. Caracteristicile care stau la baza identificării şi selectării scenariilor sunt:  numărul scenariilor identificate nu este limitat;  se recomandă să se evite scenarii pur optimiste sau pur pesimiste;  să fie stimulative şi provocatoare;  să fie elastice şi plauzibile;  să întrunească perspectivele din mai multe puncte de vedere, echilibrând aspectele favorabile cu cele defavorabile.  Selecţia nu se realizează pe baze probabilistice, deoarece nu sunt previziuni, ci pe baze convenţionale, astfel încât să aibă credibilitate,să evite „ridicolul” şi să evite extremele, Pasul 5. Elaborarea scenariilor  Scenariile se scriu în forma cea mai adecvată situaţiei, în aşa fel încât să exprime interesele şi nevoile, neexistând un format standard.  De regulă, scenariile se prezintă sub forma descriptivă, ca un text scris, bazat pe variabile calitative.  Condiţia este ca scenariile să aibă un titlu.  În unele organizaţii, se utilizează forma convenţională de raport.

Pasul 6. Identificarea elementelor “cheie „ .  În această etapă se examinează scenariile pentru a determina evenimentele critice, punctele cheie sau punctele de schimbare a direcţiei.  Se aleg acele evenimente care vor avea un impact semnificativ pe termen lung asupra firmei, cele cu un potenţial mare de a determina crize.  Punctele cheie reprezintă momente de luare a deciziilor manageriale, care vor schimba cursul evenimentelor.

Formularea strategiei  Scenariile identifică forţele care acţionează asupra activităţii firmei pe termen lung, de aceea în ultima etapă acestea se pun de acord cu resursele interne ale firmei.  De aici se construiesc planuri şi programe, un exemplu fiind planul de marketing.

90. Care sunt scenariile de dezvoltare şi variantele acestora, evidenţiate în teoria economică ?

Exista două scenarii de dezvoltare opuse, fiecare dintre acestea în 2 variante, astfel:  scenariul neomnalthusian, cu variantele:  optimist si moderat sau pesimist prevăzător, care are la bază teoria lui Malthus conform căreia populatia globului va creste mai repede decât oferta de alimente si va duce la foamete.  scenariul cresterii si tehnologiei, cu variantele:  optimist prevăzător si entuziast, în care se consideră că dezvoltarea tehnologiei ne va permite acoperirea nevoilor si controlarea ritmului de crestere a populatiei, astfel încât tările vor fi împărtite în: economii superindustriale, postindustriale si apropiate economic.

91. Metoda arborilor de pertinenţă – definiţie, mod de realizare.

Ca şi metoda scenariilor, această metodă se bazează pe elaborarea alternativelor, variantelor sau posibilităţilor care conduc la previziunea proceselor sau fenomenelor, atunci când obiectivele sunt dinainte fixate.

Metoda se realizează pe baza teoriei arborilor de decizie şi se mai numeşte “metoda arborilor de posibilităţi „ (relevance tree).

Analiza se realizează pe două căi:  arbori orizontali, când se previzionează modificări structurale, îndeosebi datorate transferurilor tehnologice orizontale (modelul Swanger);  arbori verticali, când se previzionează modificări în sistem pe diferite nivele, funcţie de gradul de detaliere.

Arborele cu 4 nivele este cel mai des utilizat, în care:  nivelul 0 : obiectivul principal;  nivelul 1 : obiective secundare;  nivelul 2 : mijloace de realizare;  nivelul 3 : resurse. obiectiv principal (0) obiective secundare (1) mijloace de realizare (2) resurse (3) Metoda presupune parcurgerea următorilor paşi:  stabilirea necesităţilor viitoare;  determinarea obiectivelor viitoare;  elaborarea variantelor sau posibilităţilor viitoare;  evaluarea posibilităţilor;  determinarea variantei optime de previziune.

Evaluarea şi determinarea variantei optime se realizează prin tehnica coeficienţilor de importanţă sau metoda scorurilor. Punctajul sau scorul se determină cu relaţia:

92. Monitorizarea prognozelor – importanţă, modalităţi de realizare.

Previziunile implică utilizarea tehnicilor, metodelor si modelelor adecvate datelor culese, informatiilor adiacente, restrictiilor utilizate si prezumtiilor elaborate, întrucât acestea permit predictia comportamentului unui fenomen sau proces economic.  Predictia poate fi simplă ca o descriere narativă, sau poate fi un model fizic, cum sunt aparatele de simulare utilizate în industria aeronautică.  Majoritatea previziunilor sunt construite având la bază modele.  Modelele pot fi exprimate sub formă de grafice, diagrame sau tabele, sau pot fi codificate pentru simulări pe calculat

Odată realizate, previziunile se analizează si se evidentiază diferentele constatate, care sunt stocate pentru a se utiliza în previziuni ulterioare în scopul evitării repetării unor abateri neconventionale.

Evaluarea previziunilor constă în măsurarea si compararea datelor previzionate cu cele actuale, reale. În esentă, se procedează la urmărirea sistematică a desfăsurării activitătii economice anticipate printr-un sistem de control si analiză.

Controlul, analiza si măsurarea previziunilor se realizează prin:  observare nemijlocită a fenomenelor si proceselor economice  utilizarea sistemului informational (financiar, contabil si statistic)  sondaje si simulări.

Compararea se realizează fie prin măsurarea realitătii în valori relative, fie în valori absolute, fie prin indicatori sintetici.

Sistemul de indicatori cuprinde atât indicatori la nivel miroeconomic – firma, cât si la nivel macroeconomic – economia natională sau ramura de activitate – industria.

Indicatorii sintetici reflectă obiectivele politicilor economice, atât la nivel macro, cât si al nivel microeconomic.

93. Descrieţi principalii indicatori macroeconomici utilizaţi în procesul de monitorizare a prognozelor.

La nivelul economiei nationale, sistemul de indicatori cuprinde, în general, următorii indicatori sintetici:  produsul national brut  produsul national net  produsul intern brut  valoarea adăugată  resursele totale  destinatii totale.

Produsul national brut (PNB):  PNB = pi * qi, unde pi = pretul mărfii, qi = cantitatea de marfă, N = numărul de mărfuri. Întrucât productia si preturile se modifică în timp, se măsoară separat cantitatea fizică a productiei totale si nivelul general al preturilor.  PNB = VNC + R + SN + SBC, unde VNC = venitul national creat, R = amortizarea, SN = valoarea serviciilor nemateriale, SBC = soldul balantei comerciale.

Produsul national net (PNN):  PNN = PNB + R Produsul intern brut (PIB) poate fi calculat:  la pretul pietei: PIBpp = PNB - SBC  la costul factorilor:PIBcf = PNB – SBC – (Ii+Sv), unde: Ii = impozite indirecte, Sv = subventii.

Valoarea adăugată (VA) se calculează după forumla:  VA = VNC + R (venitul national creat + amortizarea) Resursele totale (RT):  RT = PI + R + VNC + SN + IMP + LS, unde: PI = productia intermediară (sonsum intermediar),VNC = venit national creat, SN = valoarea serviciilor nemateriale, IMP = importul, LS investitii de capital străin.

PI = M –R, unde M = cheltuieli materiale de productie, R = amortizarea.

Destinatii totale (DT):  DT = C + FBCF + (DS + R) + EXP + PI + SN, unde: C = consumul, FBCF = investitia brută (formarea brută a capitalului fix), DS = crestere de stocuri si rezerve, R = amortizare, EXP = export, PI = productia intermediară (consumul intermediar), SN = valoarea serviciilor materiale 94. Enumeraţi şi descrieţi indicatorii micoeconomici de monitorizare a prognozelor unei firme.

Principalii indicatori la nivelul întreprinderii sunt: cifra de afaceri, valoarea adăugată, venitul

global si profitul (beneficiul net).  Cifra de afaceri reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o perioadă de timp din vânzarea produselor, serviciilor realizate.  Valoarea adăugată reprezintă rezultatul utilizării factorilor de productie (muncă si capital) si reprezintă aportul propriu adăugat la bunurile consumate.  Venitul global reprezintă diferenta între veniturile totale si costurile totale.  Profitul (beneficiul net) reflectă partea din venit rămasă la dispozitia întreprinderii după scăderea taxelor si impozitelor legale.

95.Prezentaţi importanţa actualizării în procesul de prognoză.

Actualizarea previziunilor constă în reevaluarea si rectificarea datelor prin utilizarea analizei de sensibilitate, în care diferite variabile de intrare îsi modifică valoarea în functie de noile informatii obtinute sau noi variabile luate în considerare, în functie de variatia mediului.

96. Care sunt factorii pe baza cărora se realizează actualizarea prognozelor ?

Realitatea din economie este influentată de factori complecsi care se caracterizează prin variabilitate si care conduc la necesitatea previziunilor flexibile. Dintre acesti factori:  modificări ale cererii si ofertei pe piată  modificări ale strcuturii firmei  modificări ale structurii industriei si a dinamicii unor sectoare ale economiei  descoperirea si utilizarea pe plan national sau mondial a noi resurse materiale sau energetice  restrictii privind protectia mediului înconjurător  descoperiri stiintifice si introducerea de noi tehnologii, echipamente  modificări în structura fortei de muncă si în dinamica populatiei ocupate  dinamica cursului de schimb valutar si a ratei dobânzilor bancare.

97. Descrieţi modul de realizare a reevaluării prognozelor.

Reevaluarea previziunilor va utiliza tehnica recalculării în functie de rata inflatiei sau de evolutia preturilor pe piată.

Analiza de sensibilitate permite evidentierea iesirilor (variabilelor previzionate) în functie de flexibilitatea variabilelor de intrare.

Simularea si tehnica scenariilor însoteste această analiză si permite o actualizare rapidă a previziunilor adaptate la modificările induse de strategia firmei.

98. Evidenţiaţi importanţa raportului de prognoză în management. În general, foarte putine persoane se specializează în previziuni economice, majoritatea, îndeosebi managerii de nivel înalt sau mediu fiind utilizatori ai previziunilor pregătite de altii.

Este important ca utilizatorii de previziuni să le înteleagă, să le analizeze critic, pentru a fi îmbunătătite si adaptate scopului.

Analiza critică nu depăseaste o pagină si va contine:  punctele tari ale previziunii  punctele slabe ale previziunii  opinii pentru îmbunătătirea previziunii.

99. Enumeraţi şi descrieţi principalele aspecte privind analiza raportului de prognoză.

Raportul de previziune va fi analizat critic urmărind câteva aspecte: prezentarea,continutul tehnic si calitatea generală a raportului.

Prezentarea:  Se va urmări coerenta generală a raportului, modul clar de exprimare, utilizarea diagramelor potrivite, a tabelelor si a referintelor.

Continutul tehnic  Se va urmări corectitudinea si modul de exprimare pentru a fi înteles, precum si înfătisarea clară a restrictiilor si supozitiilor care conduc la limite în previziune Calitatea generală a raportului  Se va analiza dacă previziunile realizate conving si dacă sunt elemente care pot fi îmbunătătite.

100. Descrieţi secţiunile cuprinse în cadrul raportului de prognoză.

Raportul de previziune va cuprinde în principal următoarele sectiuni sau capitole: Rezumatul.  Se prezintă pe scurt scopul, mijloacele principale de previziune utilizate si concluziile la rezultatele obtinute.

Introducerea si prezentarea situatiei.  Se prezintă starea de fapt prezentă si trecută cu influentele asupra viitorului si obiectivele previziunii.  Sursele de date si datele sub forma seriilor de timp, dacă există.  Va fi nevoie de utilizarea celor mai bune surse, nu a surselor „perfecte”, care nu conduc la îmbunătătirea semnificativă a previziunilor, dar consumă mult timp.  Toti utilizatorii devin suspiciosi când se utlizează date generale, dar pot fi convinsi indicând sursa datelor si întelesul acestora.

Metodele de culegere a datelor de previziune utilizate.  Este important a se relata metodele de măsurare utilizate si înregistrarea evenimentelor speciale si a altor informatii colaterale care pot influenta previziunile.

Modele utilizate si analiza relevantei utilizării acestora cu teste de validare.  Nu se utilizează de regulă metode complicate, întrucât se cere abordarea modelelor cu mai multe variabile, care complică munca, dar pot fi utilizate calculatoarele si atunci modelarea se simplifică.  Modelele cu câte două variabile sunt suficiente pentru previziuni normale.

Modele aplicate si previziunile obtinute.  În aplicarea efectivă a modelelor de previziune este necesar a se sublinia restrictiile avute în vedere si supozitiile, întrucât datele sunt întotdeauna limitate.

Concluzii si evaluare.  Concluziile prezintă analiza sau interpretarea rezultatelor previziunilor si evaluarea riscului de previziune.

Componenta echipei de previziune (dacă previziunile se realizează de o echipa).  Practica demonstrează că utilizarea tehnicilor, metodelor si modelelor simple si clasice de previziune, fată de cele noi, sofisticate, conduce la obtinerea unor previziuni bune si utile managerilor. vdiancu@gmail.com Bibliografie: LECT.UNIV.DR. NEGURITĂ OCTAV – ”Econometrie şi prognoză”.

Lect. univ. dr. Roxana ŞTEFĂNESCU - Managementul strategic al firmei şi impactul prognozelor Economia - 2/2003 Prof.univ.dr.Elena Doval, Previziunea economică în managementul firmei - Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003 Prof.univ.dr.Alexandru TASNADI - Econometrie,2005 Prof.univ.dr.Eugen PECICAN, Prof.univ.dr.Ovidiu TANASOIU, Lect.univ.drd.Andreea Iluzia IACOB - Modele econometrice,2012 Prof.univ.dr. Valentin NICOLAE (coordonator), Prof.univ.dr. Dumitrache CARACOtA, Prof.univ.dr. Daniela Luminita CONSTANTIN, Prof.univ.dr. Cornelia PARLOG, Conf.univ.dr. Ilie GRADINARU, Lect.univ.dr. Vasilica SLAVESCU, Lect.univ.dr. Valerian TOBULTOC - Previziune macroeconomica- 2012