Microeconomie subiecte

UNIVERSITATEA :“SPIRU HARET” FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONSTANTA SPECIALIZAREA :CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE FORMA DE INVATAMANT : ZI, FR, ID DISCIPLINA : MICROECONOMIE TITULAR DISCIPLINA :LECT. DR. CORNELIU CRISTESCU

INTREBARI PENTRU EXAMENUL LA MICROECONOMIE 1

Nevoile umane si resursele economice • In sens economic nevoile umane reprezinta cerinte materiale si spirituale de bunuri si servicii,mediu ecologic etc.ale vietii si activitatii oamenilor • Satisfacerea lor insemna consum de bunuri si servicii si asigura existenta si dezvoltarea purtatorilor acestor nevoi-indivizi,grupuri,natiuni,societatea in ansamblul ei.

Nevoi de consum ale populatiei:alimente,imbracaminte,locuinta etc Nevoi de productie-prin a caror acoperire se asigura producerea bunurilor si serviciilor necesare oamenilor • Clasificarea nevoilor din punct de vedere al caracterului uman: Nevoi naturale sau fiziologice Nevoi sociale:din convietuirea oamenilor,relatiile dintre ei,comunicare,nevoi resimtite ca membri ai diferitelor socio-grupuri Nevoi rationale:din necesitatea unui nivel ridicat de instruire si gandire,rationalitate si eficienta in cadrul activitatii umane • Clasificarea nevoilor din punct de vedere al existentei si dezvoltarii oamenilor: Nevoi primare-alimente,inbracaminte,incaltaminte,locuinta Nevoi superioare-cunostinte,educatie,cultura,arta • Caracteristici ale nevoilor Caracterul dinamic de la o perioada la alta a progresului societatii apar noi nevoi sau trebuinte,au loc modificari in structura si nivelul calitativ al cerintelor de consum se dezvolta mijloace materiale de satisfacere a nevoilor nivelul de satisfacere a nevoilor trebuie sa fie mereu mai inalt:calitatea hranei,imbracamintei,confortului,a serviciilor nevoile si trebuintele trebuie privite ca sistem,in interrelatie,tinand cont de locul si importanta fiecaruia,de legaturile si influentele reciproce Caracterul regenerabil Starea in care o nevoie sau alta este satisfacuta dureaza numai un anumit timp,dupa care se manifesta din nou,adica se reproduce.

Productia de bunui materiale si servicii trebuie sa fie continua,deci sa se reia procesul de productie Caracterul complementar Satisfacerea unei nevoi genereaza alta nevoie:satisfacerea nevoii de autoturism genereaza nevoia de benzina,de ulei,de loc in parcare Caracterul concurent Nevoile se pot extinde sau restrange,fiind in concurenta unele cu altele:nevoia de autoturism se poate restrange la folosirea metroului,nevoia de ziar se poate restrange la televizor • Nevoile devenite mobiluri reprezinta interese economice: Personale

• •

• • • •

•

2 •

•

De grup (familie,firma,domeniu de activitate) Generale (ale tarii,ale economiei nationale) Resursele economice-reprezinta totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru producerea de bunuri materiale si servicii destinate satisfacerii nevoilor Resursele economice sunt: Resursele umane - potentialul de munca:populatia apta de munca,structura ei de calificare,nivelul de pregatire profesionala Resursele materiale Resursele naturale:aer,apa,sol,bogatiile subsolului,fondul forestier etc Resursele derivate:sunt obtinute din activitatea oamenilor-mijloacele de productie,capitalul,materiile prime Resursele constituie suportul productiei si consumului.

Resursele prin cantitatea,calitatea,structura lor conditioneaza activitatea economica.

Resursele includ potentialul financiar si informational,care mijloceste desfasurarea activitatii Resurse-clasificare Resurse naturale-dpdv al duratei folosirii lor Neregenerabile - epuizabile Regenerabile – fondul forestier,fondul funciar Resurse naturale –dpdv al recurerabilitatii: Recuperabile Partial recuperabile Nerecuperabile Resurse economice: sunt intelese ca stoc su potential ca flux adica atrase – factori de productie Resurse naturale-dinamica resurselor Largirea ariilor geografice ale cunosterii si exploatrii resurselor naturale Extinderea limitelor economice ale exploatarii resurselor naturale Sporirea eficientei,a randamentului utilizarii resurselor Activitatea economica. Costul de oportunitate al alegerii.

Activitatea economica este o componenta fundamentala a actiunii umane,in cadrul careia,prin alocarea si folosirea resurselor economice,au loc procese de productie,de circulatie,de distributie si consum de bunuri si servicii,in vederea satisfacerii trebuintelor Presupune procese economice Presupune comportament al oamenilor Presupune obiective si decizii economice Presupune masuri si actiuni Presupune motivatii economice Presupune criteriul de eficienta si alocare si utilizare a resurselor Presupune relatii si interdependente economice Structura activitatii-componente (acte fundamentale) Productia Momentul initial al activitatii economice Prin combinarea factorilor de productie se produc bunuri materiale si servicii Este punctul de plecare al activitatii economice,motorul economiei Circulatia (schimbul) Asigura trecerea bunurilor economice de la producator la consumator prin vanzare-cumparare,la Piaţa

•

3 •

Asigura distributia de bunuri si servicii pe destinatiile de satisfacere a nevoilor de consum sau de productie Consumul Moment final al miscarii economice Folosirea bunurilor si serviciilor pentru satisfacerea nevoilor Raritatea si alegerea Resursele de care dispune o tara sau alta sunt limitate Raritatea resurselor exprima limitele resurselor,insuficienta lor in raport cu nevoile Raritatea nu inseamna penurie Raritatea este ceea ce nu este comun.

Raritatea bunurilor este legata de dificultatea de a produce,in comparatie cu nevoile consumatorilor care sunt nelimitate.

Raritatea se exprima sub forma restrictiilor ceea ce implica necesitatea alegerii si constituie baza mecanismului de formare a preturilor.

Alegerea impune renuntarea la sanse potentiale sau sacrificarea acestora Raritatea impune costuri Necesitatea de a alege alternative de folosire a resurselor presupune costuri Costul de oportunitate al unei alegeri reprezinta pretul celei mai bune alternative sacrificate atunci cand se face alegerea intre mai multe variante posibile,in alocarea resurselor Alternativele de a produce folosesc curba (frontiera) a posibilitatilor de productie-combinarile posibile de producere a 2 bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat Pe abscisa bunul x-cu valorile producerii bunului x Pe ordonata bunul y-cu valorile de producere a bunului y Conceptele de raritate si cost de oportunitate conduc la nivelul unei economii luata in ansamblu,la descrierea arbitrajelor ce trebuie realizate pentru a produce cat mai mult posibil tinand cont de restrictiile privitoare la resurse.

Frontiera posibilitatilor de productie reprezinta multimea combinatiilor maximale ce pot fi produse dpdv economic,utilizand toate resursele disponibile.

Problema revine la o alegere intre diferite puncte ce sunt situate pe frontiera posibilitatilor de productie.

Alegerea se face prin jocuri de piaţa ce au ca scop sa scoata in evidenta preferintele consumatorului.

Economia nationala si structurile sale.

Structura activitatii economice Structura verticala Microeconomia-activitatea economica la nivelul unitatii economice Mezoeconomia-activitatea economica la nivelul ramurii sau zonei economice Macroeconomia-activitatea economica la nivelul economiei nationale Mondoeconomia- ansamblul economiilor nationale in interdependenta lor Structura tehnologica Nivelul tehnic al activitatii economice,tehnologiile de fabricatie Structura de ramura a economiei nationale Industrie Agricultura Constructii Transporturi Telecomunicatii

4 • •

•

• •

•

• • •

Comert Invatamant Sanatate Structura pe sectoare de activitate economica Primar-agricultura,silvicultura,industrie extractiva Secundar-industrie prelucratoare si constructii Tertiar – restul activitatilor-sfera serviciilor Structura teritoriala a economiei nationale Pe zone teritorial administrative in interdependenta lor Fenomene, procese si legi economice.

Fenomenele economice reflecta ceea ce este direct sesizabil de catre oameni,adica ceea ce se afla la suprafata activitatii economice:daca se vinde,daca preturile sunt mai mici Principiile economice ce stau la baza activitatii producatorilor si consumatorilor sunt: Principiul rationalitatii-producatorul sau consumatorul nu actioneaza in mod constant impotriva propriului interes Principiul eficientei-scopul oricarui producator sau consumator este cel conform caruia masura satisfactiei obtinute ca urmare a acceptarii unui sacrificiu sa depaseasca masura sacrificiului Principiul optimalitatii-producatorii si consumatorii actioneaza a.i.sa-si maximizeze avantajele obtinute cu un efort dat,sau sa-si minimizeze efortul depus pentru obtinerea unui efect dat Principiul echilibrului-pretul la care are loc tranzactia sa fie rezultatul unei ajustari continue pana la punctul in care cererea devine egala cu oferta.

Legile sunt raporturi necesare care deriva din natura lucrurilor – Montesquieu-De l’Espirit des Lois.Trasaturi: Legea este o relatie intre fenomene Relatia acestora este necesara Relatia are caracter constant,invariabil,permanent,cu valabilitate generala Totusi ea se aplica cu anumite rezerve la stiintele sociale si indeosebi la viata economica,deoarece nu avem de a face cu raporturi intre lucruri ci cu relatii intre oameni.

Legea este prezentata ca un raport intre efect si cauza,deci nu exista efect fara cauza.

Observand efectul poti descoperi cauza.

In economie aceleasi fenomene pot fi efecte si cauze: Oferta si cererea pot fi cauze ale pretului Pretul poate determina,in anumite conditii,oferta si cererea Legile economice beneficiaza de mecanismul de actiune compus din 4 verigi: Sistemul trebuintelor de consum-legatura intre productie si consum Sistemul intereselor economice-expresia trebuintelor sociale devenita constienta sub forma scopurilor si nazuintelor urmarite de indivizi si/sau grupuri Sistemul stimulentelor economice-pune in actiune sistemul de interese in vederea satisfacerii trebuintelor de consum prin impulsionarea purtatorilor de interese economice (profitul,salariul) Sistemul formelor de conducere a productiei-organizarea productiei Prin verigi si conexiunile dintre ele se declanseaza raporturile dintre cauza si efect,astfel: trebuinte→interese→stimulente→metode de organizare Legea limitarii resurselor-in raport cu dorintele nelimitate ale oamenilor,nevoile trebuie sa aibe acoperire in venit.

Legea randamentelor descrescatoare (diminuarii outputului)-sporirea succesiva a cantitatii

• • •

5 •

•

• 6 • • • • • •

utilizate dintr-o anumita resursa,in conditiile in care celelalte resurse raman constante,determina cresteri din ce in ce mai mici ale output-ului.

Prima lege a cererii-cu cat pretul unui anumit bun este mai mare cu atat va fi redusa cantitatea ceruta din acel bun.

A doua lege a cererii-elasticitatea cererii in raport cu pretul tinde sa fie mai mare pe termen lung decat pe termen scurt.

Microeconomia este stiinta care se ocupa cu studiul aprofundat al agentilor economici individuali,iar Piaţa produselor si serviciilor este cadrul pe care microeconomia il dezbate cu predilectie.

Ipoteza fundamentala in microeconomie este:agentii economici au comportament rational,descris printr-o functie obiectiv - utilitate pentru consumator,profit pentru producator.

Obiectivul microeconomiei consta in analiza determinarii simultane a preturilor si cantitatilor produse,schimbate si consumate.

Probleme studiate in microeconomie sunt: Definirea,descrierea si analiza logica a sistemului cerere-oferta Identificarea posibilitatilor si cailor de asigurare a echilibrului la nivel individual,a deducerii si a formalizarii conditiilor necesare pentru realizarea echilibrului,evaluarea multiplelor influente sub care se formeaza acestea.

Optimizarea deciziei la nivel microeconomic in conditiile unui sistem bazat pe economia de piaţa libera Bunurile si agentii economici sunt doua concepte de prim ordin in microeconomie.

Munca este un bun de importanta particulara-reprezinta element esential in orice productie Risc si incertitudine in economie.

Riscul economic-reprezinta probabilitatea unor rezultate nedorite,care se caracterizeaza prin pierdere sau paguba intr-o activitate,operatiune sau actiune economica Riscul legat de calamitati naturale-seceta,inundatii,fenomene seismice Riscul legat de probabilitatea unor consecinte economice legate de calitatea activitatii economice Incertitudinea Gradul de cunoastere pe termen scurt,mediu si lung a conditiilor economice si sociale Capacitatea de analiza Previziune Decizie Evaluarea,limitarea si evitarea riscului se face prin analiza,previziunea la nivel microeconomic, macroeconomic si mondoeconomic.

Formarea si dezvoltarea stiintei economice.

Formarea economiei ca stiinta a avut loc intr-o perioada destul de indelungata a evolutiei societatii omenesti.

Oikos - casa gospodarie Nomos - ordine,principiu,lege Grecia antica: Xenofon,Platon,Aristotel Aristotel - Politica si Etica nicomachica:produs al schimbului,marfa,pretul Evul mediu: evolutie lenta a gandirii economice Epoca moderna Mercantilism

7

Antoine de Montchreticne William Petty – Aritmetica politica,Cate ceva despre bani - Teoria valorii bazate pe munca - Plusvaloarea - Pamantul este mama bogatiei - Munca-tatal bogatiei Fiziocratism – munca in agricultura este singura aducatoare de venit.

Fr.Quesnay Turgot VR Mirabeau Explica problema reproductiei,ale macroeconomiei Scoala clasica engleza-fondeaza teoria valoare-munca Adam Smith:Avutia natiunilor,cercetare asupra naturii si cauzelor ei.

- Teoretizeaza eficacitatea pietei.

- Functia reglatoare a pietei - Concordanta intre cerere si oferta - Bogatia natiunilor ca rezultat al diviziunii muncii din ce in ce mai dezvoltate David Ricardo:Principiile economiei politice si impunerii Karl Marx - discipol al lui Adam Smith:dezvolta teoria valoare-munca John Maynard Keynes-trecerea de la microeconomie la macroeconomie Abordata postbelic, Macrodecizia economica Echilibrul macroeconomic Optimul economic Optimul pietei Ocuparea si somajul Inflatia Fluctuatia Rolul statului in economie Metode de investigare si analiza economica.

• Metoda-ansamblul de principii,procedee si tehnici de cercetare,care au rolul de a contribui la extinderea cunoasterii stiintifice,descoperirea de noi adevaruri si la rezolvarea cu eficienta tot mai mare a problemelor practicii • Metoda in deomeniul stiintelor economice (aristotelica) • Procedeele care caracterizeaza metoda in domeniul stiintelor economice sunt: Abstractizarea-se ia in considerare ce este dominant,caracteristic acestora,facandu-se abstractie de unele fapte,date,aspecte ale realitatii,neesentiale si nenecesare Inductia-procedeu de cercetare care porneste de la fapte reale spere gandirea abstracta si generalizarea stiintifica,rationalizarea de la particular la general Deductia – de la general la particular • Metoda istorica presupune luarea in considerare a faptelor,a realitatilor,in desfasurarea lor istorica,cu detaliile si meandrele care au loc,chiar daca ele nu corespund intotdeauna cu ceeace reprezinta logica miscarii economice.

Analiza evolutiei productivitatii factorilor de productie Se retine ce este esential,caracteristic,cu tendinta dominanta • Analiza economica,cantitativa si calitativa Analiza cantitativa:determinari cantitative,masurare,cuantificare,evaluare in expresie baneasca si in expresii naturale a cheltuielilor si rezultatelor,dimensiunilor activitatii

•

• • 8

• • • • •

•

•

economice.

Analiza calitativa:pornind de la schimbari cantitative se ajunge la o noua caliatte,la un nou nivel de dezvoltare economica.

Analiza economica poate fi: Analiza statica-la un moment dat Analiza dinamica-luand in calcul timpul Analiza static-comparativa:compara mai multe perioade ex.previziunea cu realizarea Analiza trebuie completata cu sinteza Experimentul economic:inainte de extinderea sau generalizarea unor masuri de perfectionare a organizarii,conducerii,gestiunii la nivelul firmelor sau ramurilor,sa aibe loc experimentarea acestora.

Economia politica – stiinta economica fundamentala.

Obiectul de studiu al economiei politice trebuie privit in dinamica sa,dupa cum in miscarea continua se afla viata economica insusi.

Economia este stiinta care trateaza productia si distributia avutiilor - J.Stuart Mill Economia este stiinta muncii-actiunea inteligenta a oamenilor in societate asupra materiei in scopul prevazut de satisfactie personala-JP Prudhon Economia politica este stiinta care ajuta la cunoasterea economiei societatii,ea arata cum isi procura natiunea cele necesare pentru a subzista-J Baptiste Say Stiinta economica studiaza cum oamenii si societatea decid,facand sau nu uz de moneda,sa aloce surse productive rare productiei de bunuri si servicii variate si sa le repartizeze in scopul consumului prezent sau viitor intre diferiti indivizi si colectivitati.Ea analizeaza costurile si profiturile ce rezulta din cele mai bune structuri ale utilizarii resurselor – Paul A.Samuelson.

Obiectul economiei ca stiinta il constituie studierea: vietii economice reale fenomenelor si proceselor economice care au loc in domeniul productiei,schimbului,repartitiei si consumului de bunuri materiale si servicii relatiilor cauzale legilor si categoriilor economice pe diferite trepte ale evolutiei societatii oferind un mod economic stiintific de gandire si actiune putere de anticipare si rationalitate tinand seama de nevoilor nelimitate cu resursele limitate Componente ale stiintei economice: Stiinte economice fundamentale Economia politica Stiinte economice functionale Management economic Marketing Finante-banci Contabilitate Statistica Prognoza economica Stiinte economice teoretico-aplicative Stiinta unitatilor economice Stiinte istorice economice si ale gandirii economice Economia mondiala

•

9 • •

•

•

Stiinte economice de granita Econometrie Cibernetica economica Informatica economica Psihologia economica Sociologia economica Discipline noi Economia mediului inconjurator Economia regionala Economia urbana Economia investitiilor in strainatate Intreprinderile multinationale Economia politica constituie o stiinta economica fundamentala Ofera baza teoretica si metodologica generala stiintelor economice in ansamblul lor Economia politica se imbogateste pe seama rezultatelor noi obtinute de celelalte stiinte economice.

Geneza si trasaturile esentiale ale economiei de schimb.

Satisfacerea nevoilor de consum se realizeaza prin intermediul bunurilor si serviciilor Principalele sisteme economice sunt: Economia naturala Economia de schimb Economia de piaţa concurentiala Economia centralizata sau de comanda Economia mixta Economia de schimb s-a dovedit un sistem performant Piaţa are un rol hotarator in reglarea economiei Reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana Se intemeiaza pe mecanismele obiective ce pun in valoare fortele pietii Raportul intre cerere si oferta reprezinta principiile prioritare in alocarea si utilizarea resurselor materiale,umane si financiare disponibile Pentru a obtine beneficii intreprinderile trebuie sa fie receptive la semnalele pietii sa aibe o inalta capacitate de adaptare la schimbarile mediului economico-social sa manifeste inventivitate spirit creator preocupare pentru innoire si modernizare a produselor si formelor de distributie Economia de schimb-caracterizare Specializarea (specializarea producatorilor),a agentilor economici in general: Economia de schimb are la baza diviziunea sociala a muncii,procesul istoric de diferentiere,desprindere si separare a diferitelor genuri de activitati si fixarea acestora ca domenii distincte,de sine statatoare,prin functiile si rolul indeplinit,devenind activitati specializate.

Avantajul absolut-cand un producator creeaza o cantitate de bunuri cu mai putine resurse,in raport cu oricare alt producator.

Avantajul relativ-cand un producator realizeaza produsul cu cel mai mic cost de oportunitate,in raport cu ceilalti.

10 • • • •

•

•

•

• •

Autonomia,independenta Libertatea de actiune Dreptul de decizie Instrainarea de bunuri sa aiba la baza criterii economice Cea mai larga autonomie este in domeniul proprietatii private Productia de marfuri generalizata si mijlocirea schimbului de catre bani Economia de schimb creeaza bunuri pentru vanzare Schimbul este deservit in mod prioritar de bani Economia de piaţa este prin excelenta o economie monetara Ce se produce:depinde de veniturile cumparatorilor si de profitul producatorilor Cum se produce:functie de concurenta intre producatori,costuri mai mici de productie si maxim profit Pentru cine se produce:depinde de crerea si oferta de pe piaţa factorilor de productie,cantitatea si pretul acestora Banii si rolul lor in economia contemporana.

Banii reprezinta o marfa speciala,separata spontan din lumea celorlalte marfuri Banii sunt un semn-caracterizat printr-o hartie sau piesa metalica sau o cifra inscrisa in conturile unei banci-simbolizeaza dreptul de a lua o parte din ceea ce este produs si oferit vanzarii,in cadrul natiunii unde acesti bani sunt recunoscuti.

Moneda este orice serveste si este acceptat de toata lumea ca mijloc de schimb ori plata.

Forma marfa-bani Mijlocirea raporturilor de schimb se realiza de catre anumite bunuri.

Piesele metalice din aur (banii de aur) au toate calitatile necesare pentru a fi universal acceptati Moneda de aur sau argint La inceput circulau sub forma de bare sau lingouri Inconvenientul era ca trebuiau cantarite si operatiunea nu se facea gratuit si erau falsificate Treptat au fost inlocuiti de bani de hartie si monede din metal comun Banii de hartie Biletele de banca:semne ale valorii care in procesul circulatiei,inlocuiesc banii cu valoarea deplina Emisiunea a devenit un privilegiu al statului Biletul avea un curs legal si trebuia sa fie acceptat la schimb ca si metalul pe care il reprezenta Banii de hartie (hartia-moneda) semne ale valorii care,in procesul circulatiei, inlocuiesc banii cu valoarea deplina.

Functiile banilor Mijloc de masurare a activitatii economice Mijloc de schimb Mijloc de plata Mijloc de rezerva de valoare Puterea de cumparare a banilor Cantitatea de bunuri economice care se pot cumpara,la un moment dat,cu o unitate monetara sau o suma data de bani.

Convertibilitatea monedei Insusirea legala a unei monede de a fi schimbata cu alta moneda in mod liber,prin

vanzare-cumparare,pe piaţa la un anumit pret.

Economia de piaţa contemporana, caracteristici si tipuri ale acesteia.

• Pornind de la modul concret in care se fundamenteaza si se adopta deciziile exista doua sisteme economice de organizare si functionare a economiei de schimb: Sistemul economiei de piaţa Sistemul economiei centralizate (de comanda) • Elemente structurale teoretice (ideale)ale economiei de piaţa Economia functioneaza pe baza conexiunii unui sistem de piete interdependente Proprietatea particulara si interesul personal sunt hotaratoare in functionarea economiei si adoptarea deciziilor Toti agentii economici si toate categoriile de piaţa se afla in raporturi de concurenta loiala Preturile se formeaza liber Sunt excluse interventiile administrative ale statului si ale altor centre de forta (monopoluri,sindicate) • Economia de piaţa moderna are caracteristici care se intalnesc in orice tara,independent de trasaturile specifice Pluralismul formelor de proprietate-dominanta fiind proprietatea particulara Functionarea si dezvoltarea economiei-piaţa indeplineste un rol deosebit in reglarea activitatii Motivatia agentilor economici:maximizarea profitului Concurenta-stimuleaza agentii economici Pretul se formeaza liber Existenta structurilor economice moderne Statul democratic se manifesta ca agent economic,actioneaza pentru corectarea imperfectiunilor pietii • Economia centralizata de comanda-alocarea resurselor,stabilirea raportului intre resurse si nevoi sunt consecinte ale unor decizii centralizate ,impuse agentilor economici de catre aparatul de stat.

• Economia sociala de piaţa,intalnita in tarile nordice.Statul se implica in promovarea unei politici monetare si fiscale corespunzatoare si in realizarea unei infrastructuri eficiente • Economia de piaţa directionata spre consum-model USA-acorda un rol foarte mare fortelor pietei si rol minim statului • Economia de piaţa ghidata administrativ-Japonia-pune accentul pe obtinerea unor piete externe din competitia sustinuta de stat.Promovarea unui model inalt de economisire si investitii.

12 Tranzitia la economia de piaţa in România.

• Reforma economica-proces amplu si complex de transformari profunde • In vederea realizarii tranzitiei prin reforma se impun: Privatizarea Retehnologizarea Restructurarea productiei dupa criterii de eficienta economica Liberalizarea folosirii parghiilor economico-financiare Adoptarea unor politici economice si mecanisme care sa conduca la stimularea initiativei,inovatiei si competitiei agentilor economici • Reforma trebuie sa fie condusa printr-o activitate sustinuta a statului 13 Tipologia agentilor economici.

• Agentii economici sunt indivizi sau grupuri de indivizi care participa la viata economica a

11

societatii,indeplinind in acest sens anumite roluri si avand anumite comportamente economice • Agentii economici se grupeaza pe sectoare,pe baza functiei lor principale in economie • Agenti economici pot fi persoane fizice sau juridice • Agentii economici pot fi: agenti producatori care transforma anumite bunuri in alte bunuri:intreprinderi,firme agenti consumatori care utilizeaza pentru nevoile proprii anumite bunuri realizate de catre agentii producatori 14 Circuitul economic. Fluxurile economice reale si monetare.

• Relatiile intre participantii la activitatile economice sunt interdependente.Ele se manifesta prin relatii de transfer si schimb • Relatiile de transfer si schimb apar ca flux unilateral de disponibilitati banesti fara o contrapondere evidenta si directa Transferuri publice Varsaminte sau prestatii sociale Transferuri private Diverse sponsorizari efectuate de firme particulare • Relatiile de schimb in care unul din subiecti cedeaza un bun pentru a primi in contrapartida un alt bun de la partenerul sau.

• Schimburile sunt efectul direct al specializarilor functiilor diverselor unitati economice.

• Adincirea diviziunii muncii influenteaza intensitatea si viteza schimburilor.

• Fluxurile economice reprezinta miscari permanente de bunuri materiale si servicii,resurse economice,disponibilitati banesti intre agentii participanti la tranzactii.

• Fiecare tranzactie bilaterala sau de piaţa este formata din doua fluxuri economice: Fluxurile de bunuri,care pornesc de la producator si ajung la consumator Fluxurile monetare care au sens opus.

• Fluxurile care se deruleaza in economia de piaţa sunt: Fluxuri reale – cuprind intrari de resurse economice sau factori de productie si iesiri de produse,bunuri materiale si servicii Fluxuri monetare – alcatuite din venituri si cheltuieli banesti.

Tranzactii unilaterale – miscari sau transferuri univoce de bunuri,fara a se primi in schimb contraprestatii.

Transferuri curente,care se efectueaza sistematic Transferuri de patrimoniu - intervin mai rar - determina la unul dintre agentii economici implicati,modificari de patrimoniu • Circuitul economic Constituit din totalitatea fluxurilor economice privite prin prisma finalitatii lor.

Considerand activitatea economica rationala,deciziile agentilor economici se fundamenteaza pe principii si reguli determinate de interdependenta aspectelor tehnice,ecologice,economice si sociale.

Rationalitatea agentilor economici presupune Utilizarea deplina a resurselor Folosirea eficienta a factorilor de productie in scopl realizarii maximului de staisfactie cu minim de efeort • Rezultate microeconomice Eforturile facute de agentii economici se concretizeaza in:

15 •

Cheltuieli de productie curente Noi dotari tehnice pe baza investitiilor Rezultatele obtinute la nivelul unitatilor economice ca efecte primare si directe: Se materializeaza in bunuri materiale si servicii Se cuantifica in: - Unitati fizice-natural - Unitati valorice-banesti Rezultatele microeconomice monetare sunt: Globale - Reprezinta expresia baneasca a valorii bunurilor economice realizate - Indicatorul lor principal de masurare este cifra de afaceri Finale - Reprezinta suma preturilor bunurilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic - Nu cuprind consumul intermediar - Indicatorul utilizat pentru masurarea acestor rezultate este valoarea adaugata Valoarea adaugata neta-cuprinde veniturile factorilor de productie Valoarea adaugata bruta-cuprinde valoarea adaugata neta si amortizarea capitalului Nete se masoara prin: - Profitul brut:profitul incasat de intreprindere - Profitul net:profitul incasat de intreprindere minus impozitul pe profit Forme de organizare a agentilor economici.

Agentii economici se pot grupa astfel: Intreprinderile Unitati economice care,indiferent de felul in care sunt organizate si de forma de proprietate,au drept functie principala producerea de bunuri si prestarea de servicii Gospodariile (menajele) Sunt agenti economici care indeplinesc in principal functia de consumatori de bunuri si servicii (familii,celibatari,diferite comunitati care nuse delimiteaza de gospodariile in cadrul carora se constituie) Veniturile menajelor se formeaza in principal pe seama salariilor,titlurilor de proprietate si din transferurile efectuate de celelalte sectoare.

Administratiile publice si private Administratiile publice sunt institutii care exercita in principal functia de redistribuire a veniturilor pe baza prestarii unor servicii non-marfare.

- Veniturile se obtin in special din varsaminte obligatorii,impozite si taxe - Agenti economici din adimistratiile centrale si locale de stat, invatamant public,sistemul protectiei sociale,justitiei,asistenta sanitara publica Administratiile private sunt organizatii fara scop lucrativ,care presteaza servicii non-marfare: - Diverse asociatii - Fundatii - Veniturile se obtin din contributii voluntare,cotizatii,venituri pe

16 •

• • • • •

•

•

proprietate.

Institutiile de credit si asigurari Unitati institutionale publice,private sau mixte care indeplinesc functia de intermediar financiar intre ceilalti agenti economici Colecteaza,transforma si redistribuie disponibilitatile financiare si transforma riscurile individuale in riscuri colective.

Veniturile se constituie din economiile temporare existente in societate,care se concentreaza in cadrul lor in scopul redistribuirii intre agentii economici care au nevoie de resurse financiare Agenti economici din alte tari (strainatatea) Piaţa si rolul ei. Tipuri si forme de piaţa. Interdependenta pietelor.

Piaţa exprima realatii economice dintre oameni,dintre agenti economici,ce se desfasoara intr-un anumit spatiu,in cadrul carora se confrunta cererea cu oferta de marfuri, se formeaza preturile au loc negocieri si acte de vanzare cumparare in conditii de concurenta Piaţa presupune un loc concret,spatiu,magazine,hale,bursa etc.,dar nu se delimiteaza la acestea.

Fluxurile de piaţa sunt mijlocite de bani Regulatorul pietii este concurenta Participantii la relatiile de piaţa se afla in legaturi de interdependenta,de care depinde insasi functionalitatea pietii Componentele fundamentale ale pietii: Cererea Oferta Pretul Concurenta Rolul pietii Piaţa regleaza activitatea economica Piaţa reprezinta mana invizibila prin care activitatea economica se adapteaza la dinamica nevoilor Piaţa furnizeaza informatii agentilor economici cu privire la raportul cerere oferta Piaţa indeplineste un mare rol in realizarea echilibrului dintre oferta (productie) si cerere (consum).

Autonomia de decizie a agentilor economici,libertatea lor economica Adaptarea rapida a productiei la cererea de bunuri materiale si servicii,necesita initiativa,o mare mobilitate,posibilitati de miscare autonoma,directa a firmelor fara ingradiri biraocratice din partea statului.

Tipuri de piaţa Obiectul tranzactiei economice Piaţa bunurilor de consum final - Relatii de vanzare-cumparare Piaţa factorilor de productie - Piaţa resurselor naturale - Piaţa muncii - Piaţa capitalului Piaţa monetara

•

17 • • •

• • • •

• •

Piaţa financiara,inclusiv bursa Extindere comerciala Piaţa locala Piaţa regionala Piaţa nationala Piaţa mondiala Desfasurarea concurentei Piaţa cu concurenta perfecta (pura) Piaţa cu concurenta imperfecta - Monopolistica - Oligopol - Monopol - Monopson (oligopson) Interdependenta pietelor Diferitele tipuri de piaţa formeaza un tot organic,un sistem de piaţa Pietele se influenteaza reciproc Schimbarile din cadrul unei pieti se reflecta direct sau indirect in evolutia altora sau in ansamblul relatiilor de piaţa.

Echilibrul economic partial,in cadrul fiecarei piete,conditioneaza echilibrul economic general.

Problema formarii preturilor este conditionata nu numai de echilibrul economic partial al unei singure piete ci el pune deopotriva in cauza piete interdependente.

Cererea. Extinderea si contractia cererii. Legea cererii.

Cererea de marfuri reprezinta nevoile(trebuintele) de bunuri si servicii care se satisfac prin intermediul pietii,adica prin vanzare-cumparare.

Cererea reprezinta cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care consumatorul este dispus si capabil dpdv financiar sa o cumpere cunoscand pretul unitar al acesteia.

Pretul si cantitatea sunt doua marimi ce variaza in sens invers.

Modificarea cererii este determinata de pret,dar si de factori aleatori: Schimbarea gusturilor cumparatorilor Modificari ale conditiilor de clima Modificari ale veniturilor consumatorilor Modificari ale preturilor altor bunuri pe piaţa Cererea exprima cantitatea de bunuri si servicii cerute la un moment dat la preturile existente, considerand date veniturile si preferintele cumparatorilor.

Elasticitatea cererii in raport cu pretul tinde sa fie mai mare pe termen lung decat pe termen scurt.

In cazul reducerii pretului,cresterea corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant dupa o perioada mai mare.

Cererea poate fi: Individuala-un singur cumparator la un bun economic sau altul Totala-din partea tuturor cumparatorilor pentru bunul sau serviciul respectiv Agregata(globala)-ansamblul cererii din partea tuturor cumparatorilor la toate bunurile sau serviciile oferite Cererea are caracter dinamic Factorii dinamicii cererii: Nevoile Pretul

•

•

18 •

•

19 •

Venitul Relatia dintre venit si cheltuielile de consum Relatie directa intre evolutia veniturilor si dinamica cererii Venitul creste-cererea creste Engel:venitul creste - ponderea pentru alimente-scade - ponderea pentru imbracaminte,incaltaminte,locuinta –constanta - ponderea pentru servicii – creste Relatia intre cerere si pret Pretul constituie un factor care exercita o mare influenta asupra cererii de bunuri si servicii.

Cererea se afla in raport invers fata de pret Legea cererii exprima relatia intre cerere si pret,in cadrul careia cererea evolueaza invers fata de pret.

Cererea este o functie descrescatoare fata de pret Determinantele cererii. Functiile cererii.

Determinantele (factori determinanti) ai cererii sunt: Veniturile consumatorilor Pretul produselor conexe Pretul asteptat in viitor Gusturile (preferintele)consumatorilor Numarul clientilor potentiali Functia cantitatii cerute-descrie cantitatea pe care cumparatorii sunt capabili si dornici sa o cumpere. , , , , , -cantitatea ceruta din bunul x −pretul bunului respectiv −veniturile consumatorilor −preturile veniturilor conexe −pretul asteptat in viitor −gusturile (preferintele) consumatorilor −numarul clientilor potentiali Elasticitatea cererii.

Elasticitatea cererii Elasticitatea cererii inseamna sensibilitatea acesteia fata de variatia pretului sau a venitului Intensitatea modificarii cererii se masoara prin coeficientul de elasticitate (Ecp) 1 ∆ ∆ 1 : :

C1-cererea din perioada curenta C0-cererea din perioada anterioara P1-pretul din perioada curenta P0-pretul din perioada anterioara ∆C-variatia cererii pe produs ∆P-variatia pretului pe produs %∆C-variatia in procente a cererii

%∆ %∆

%∆P-variatia in procente a pretului • Tipuri de cerere Ecp<1-cerere inelastica Ecp=0-cerere perfect inelastica Ecp>1-cerere elastica Ecp→∞ -cerere perfect elastica Ecp=1 – cerere cu elasticitate unitara 20 Oferta.

• Oferta reprezinta cantitatea de bunuri si servicii destinate vanzarii,pe piaţa,la un moment dat.

• Oferta reprezinta cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producatorul este dispus si capabil dpdv al productiei sa o furnizeze pietei la diferite preturi.

• Legea ofertei reda legatura directa dintre pretul unitar si cantitatea oferita,legatura evidentiata prin intermediul curbei ofertei care are o panta pozitiva.(curba ofertei este crescatoare datorita legii randamentelor descrescatoare).

• Factorii care influenteaza oferta: Descoperirea de noi resurse Modificari in preturile unor outputuri alternative Aparitia de noi tehnologii Modificarea preturilor la inputuri Modificarea conditiilor de clima.

• Oferta Oferta individuala-oferta dintr-un produs sau serviciu din partea unui producator sau unei unitati economice Oferta totala- intreaga cantitate a unui produs sau serviciu pe care producatorii o ofera spre vanzare Oferta agregata (globala)-toate bunurile si serviciile,din tara respectiva,destinate pietii,in toata diversitatea si cantitatea lor,exprimata in bani • Oferta are caracter dinamic-odata cu dezvoltarea productiei,a economiei de piaţa in ansamblu,se realizeaza cresteri cantitative,diversificate si innoiri structurale,ca si performante calitative ale bunurilor care o compun.

Relatia inovatie-structura productiei-structura cererii-structura pietei.

Legea ofertei exprima relatia dintre oferta si pret,in cadrul careia oferta evolueaza in acelasi sens cu pretul,ceilalti factori fiind constanti.

Cantitatea oferita este cantitatea pe care ofertantii sunt dispusi si capabili sa o ofere la un moment dat,la un anumit pret al pietii,in conditiile in care ceilalti factori sunt constanti.

Factori ai cantitatii oferite: Pretul produsului Nivelul tehnologiei existente Pretul resurselor utilizate pentru producerea bunului Pretul produselor conexe Previziunile producatorilor referitaoare la pretul viitor al bunului Numarul organizatiilor producatoare • Elasticitatea ofertei in raport cu pretul Elasticitatea ofertei este reactia ofertei la modificarile de preturi Coeficientul de elasticitate al ofertei se masoara prin raportarea modificarii cantitatilor oferite la modificarea pretului de vanzare.

Se masoara cu coeficientul de elasticitate al ofertei (Eop)

∆

: %∆ %∆

21 •

•

•

22 •

•

:

∆

Oferta elastica Eop>1 Oferta cu elasticitate unitara Eop=1 Oferta perfect elastica Eop→∞ Oferta inelastica Eop<1 Oferta perfect inelastica Eop=0 Echilibrul pietii.Efectul variatiei ofertei si cererii Echilibrul pietii se obtine cand cantitatile oferite (Qe) sunt egale cu cantitatile cerute,la pretul pietii (Pe) si vanzatorii si cumparatorii sunt satisfacuti.

Echilibrul partial-se ia in considerare o singura Piaţa Echilibrul total-se iau in considerare toate pietele in interdependenta lor.

Variatia ofertei Cantitatea oferita scade (presupunand cererea constanta): Punctul de echilibru se deplaseaza in sus Curba ofertei se deplaseaza la stanga Pretul de echilibru creste Cantitatea oferita creste (presupunand cererea constanta) Noului punct de echilibru ii corespunde un pret de echilibru mai mic Noului punct de echilibru ii corespunde o cantitate de echilibru mai mare Curba ofertei se deplaseaza spre dreapta Variatia cererii Cererea creste (oferta ramane constanta) Cantitatea creste Curba cererii se deplaseaza spre dreapta Creste cantitatea de echilibru Creste pretul de echilibru Cererea scade (oferta ramane constanta) Scaderea cantitatii de echilibru Scaderea pretului de echilibru Bunurile si tipologia lor. Utilitatea economica.

Bunuri-elemente din natura transformate sau nu de consumul carora existenta umana este conditionata Bunuri libere-elemente care provin direct din natura,iar accesul la ele este liber Bunuri economice-elemente care sunt produse prin efortul omului,necesitand o prelucrare mai mult sau mai putin elaborata,obtinute prin desfasurarea unei activitati economice Marfuri-bunuri care intra in consum prin intermediul schimbului (vanzare-cumparare) Bunuri de autoconsum Bunuri de consum Bunuri de productie-bunuri folosite pentru producerea altor bunuri.

In functie de cum reactioneaza cererea la schimbarea veniturilor,bunurile pot fi: Bunuri normale: o crestre a venitului consumatorului conduce la o crestere a cantitatii cerute din acele bunuri Bunuri inferioare:o crestere a venitului consumatorului duce la o scadere a cererii de

•

• • • 23 •

•

24 • • • •

•

bunuri.

In functie de reactia pe care o are cererea dintr-un anumit bun la modificarea pretului unui alt bun exista 2 categorii de bunuri: Bunuri substituibile - la cresterea pretului unui anumit bun are loc o crestere a cererii dintr-un alt bun Bunuri complementare – cresterea pretului unui bun conduce la reducerea cererii unui alt bun.

Utilitatea este capacitatea unui bun de a satisface o nevoie.Capacitatea este data de proprietatile,insusirile,caracteristicile bunurilor respective Utilitatea economica-satisfactia pe care o simte un individ ca urmare a consumului unei cantitati determinate dintr-un anumit bun,in conditiile spatio-temporale.

Utilitatea marginala (Um) reprezinta sporul de utilitate totala furnizat de consumul unei unitati suplimentare dintr-un bun.

Legea utilitatii marginale descrescatoare.

Legea utilitatii marginale descrescatoare-cresterea utilitatii procurate prin doze suplimentare de bun este din ce in ce mai mica.

Indivizii sunt rationali si cu initiativa,prin intermediul productiei si al schimbului,incearca sa-si maximizeze avantajele Indivizii anticipeaza probabilistic avantajele sau dezavantajele unei decizii.

Rata marginala de substitutie (RMSy/x) a produsului y cu x este cantitatea din produsul x care este necesara pentu a inlocui o unitate din produsul y ,astfel incat utilitatea totala sa fie constanta RMS y/x =U’x/U’y (cazul continuu) si RMS y/x=-(∆y/∆x)=-(Umx/Umy) cazul discret.

Optimul consumatorului. Curba de indiferenta.

Orice consumator normal va dori sa obtina maximul de satisfactie din consumul unor bunuri economice.

Optimul consumatorului propune o combinare de bunuri si servicii care,la nivelul veniturilor de care dispune si al preturilor existente,sa-i asigure maximul de satisfactie.

Problema optimala a consumatorului consta in alegerea pachetului de consum cel mai preferat din multimea pachetelor admisibile de consum in conditiile respectarii restrictiei privind bugetul consumatorului.

Fie x1,x2,...xn cantitatile din cele n bunuri ce alcatuiesc pachetul de consum al unui consumator, n X multimea pachetelor de consum ale acelui consumator, p1,p2,...pn preturile unitare ale bunurilor; R venitul consumatorului U:X→ functia de utilitate asociata consumatorului Definitie: numim pachet optimal acel pachet ce ii creaza cea mai mare satisfactie consumatorului,costul acestuia fiind acoperit de venitul consumatorului:

max •

,…

1, 2, …

1 1, 2 2, …

0 1,2, …

Multimea pachetelor admisibile este definita de restrictia bugetara (un consumator nu poate cheltui mai mult decat are-venitul sau) si restrictiile de nenegativitate ale cantitatilor de bunuri

• • • •

•

•

• • • 25 • •

consumate xi(i=1,2,...n): p1x1+p2x2+...+pnxn 1 0, 2 0, … , 0 In cazul a 2 bunuri,multimea pachetelor de consum admisibile este delimitata de axele de coordonate si segmentul din dreapta de buget ce se afla in primul cadran. p1x1+p2x2=R 1 0, 2 0 Dreapta de buget este frontiera superioara a pachetelor admisibile Multimea pachetelor admisibile este cuprinsa in domeniul dat de linia bugetului si axele de coordonate.

Punctele de intersectie ale dreptei de buget cu axele de coordonate A(R/p1,0);B(0,R/p2).

Variatia bugetului este nula cand acesta este dat (constant si egal cu R) d(p1x1+p2x2)=dR=0 p1dx1+p2dx2=0; si rezulta ca – Primul membru al egalitatii exprima panta dreptei bugetului si reprezinta rata la care un consumator cu venitul R fixat,poate substitui o unitate din bunul 2 cu o cantitate din bunul 1 a.i.venitul sau sa nu se modifice.

Membrul 2 arata raportul preturilor celor doua bunuri Proprietatile multimii pachetelor admisibile de consum: Multimea pachetelor admisibile de consum este marginita daca venitul R este finit si nici unul din preturi nu este zero.

- Daca unul din preturi este zero (bunul este gratuit) multimea pachetelor de consum este nemarginita.

Multimea pachetelor admisibile de consum este o multime inchisa,deoarece contine pachetele de consum ce se afla pe frontiera sa.

Multimea pachetelor admisibile de consum este o multime convexa.

Fie x1 si x2 doua pachete de consum apartinand multimii de pachete admisibile X Fie un scalar αЄ(0,1), Atunci si combinatia convexa [αx1 +(1-α)x2] este un pachet admisibil Multimea pachetelor admisibile de consum este o multime nevida Daca R este strict pozitiv si cel putin un pret al unui bun unitar este finit,atunci consumatorul poate cumpara cel putin o cantitate pozitiva dintr-un bun,deci multimea pachetelor de consum este nevida. n U:X→I R functie de utilitate ordinala in spatiul produselor U = (x1,x2,x3,...xn) unde I reprezinta o submultime a multimii numerelor reale de dimensiune n; Se va lucra cu varianta restransa U=U(xy).Aceasta functie in spatiul tridimensional va creste atingand un maxim dupa care scade.

Aceasta este curba de indiferenta Caracterizarea generala a factorilor de productie.

Resursele economice atrase in circuitul economic aflate in miscare ca fluxuri,constituie factori de productie.

Factori de productie sunt: Munca-actiune constienta,specific umana,indreptata spre un anumit scop,in cadrul careia sunt puse in miscare aptitudinile,experienta si cunostintele ce il definesc pe om,consumul de energie fizica si intelectuala.

Munca este un factor activ si determinant al productiei,ce antreneaza ceilalti

factori in vederea obtinerii de produse si servicii.

Populatia totala – densitatea populatiei,structura pe grupe de varsta,repartizarea populatiei pe mediu urban si rural Populatia apta de munca-persoanele care au capacitatea fizica si intelectuala de a desfasura o activitate economica,precum si varsta legala.

Populatia activa diponibila-populatia ocupata in diferitele activitati profesionale,precum si persoanele care cauta locuri de munca.

Populatia ocupata-persoanele care desfasoara activitate profesionala.

Natura (factorul natural)-constituie atat substanta si conditiile materiale primare ale productiei,cat si forta motrice virtuala,necesara pentru dezvoltarea productiei de bunuri materiale si servicii.

Pamantul prezinta o insemnatate decisiva nu numai pentru agricultura si silvicultura,dar si pentru intreaga activitate umana,careia ii ofera suport de existenta si loc de desfasurare.

Resursele de apa Resursele minerale Capitalul (bunuri-capital,bunuri instrumentale,bunuri investitionale,bunuri de productie,capital tehnic)-ansamblul de bunuri reproductibile,rezultate ale unei activitati anterioare,utilizate in producerea de bunuri materiale si servicii destinate realizarii de marfuri pe Piaţa in scopul obtinerii de profit.

Capital fix-acea parte a capitalului care participa la mai multe cicluri de productie,se consuma treptat si se inlocuieste la intervale mai mari de timp - Uzura fizica si uzura morala - Coeficientul uzurii capitalului se determina ca raport intre uzura capitalului fix si capitalul fix UK/K - Coeficientul starii fizice sau starii de utilitate a capitalului fix-raport intre valoarea ramasa a capitalului fix si capitalul fix Kr/K - Coeficientul intrarilor sau punerii in functiune a capitalului fix-raport intre intrarile sau iesirile de capital fix si stocul de capital fix la valoarea initiala (KPt/Kt;SKt/Kt) Capital circulant-se consuma integral intr-un singur ciclu de fabricatie si se inlocuieste dupa fiecare ciclu de productie.(materii prime,materiale) Amortizarea-hotaratoare pentru recuperarea pierderilor provenite din uzura capitalului.

Investitiile sunt: - Investitii nete-finantate din venit si folosite pentru formarea de noi bunuri de capital sau pentru modernizarea celor existente - Investitii brute-finantate din venit si fondul de amortizare Intreprinderea (antreprenoriatul)-actiunea de organizare a celorlalti factori de productie de catre intreprinzator Decide ce bunuri trebuie sa produca si ce cantitati de factori sunt necesari Isi asuma riscurile productiei (costurile inainte de obtinerea veniturilor) Neofactori – actioneaza prin intermediul si impreuna cu ceilalti factori,potentandu-i si imbunatatindu-le substantial performantele Progresul tehnic Inovatia Resursele informationale 26 Combinarea si substituirea factorilor de productie.

• Intreprinzatorii,pentru a produce si a-si atinge scopul-de a obtine un profit cat mai mare

posibil-combina factorii de productie si aleg varianta de combinare cea mai favorabila.

• Combinarea factorilor de productie reprezinta un mod specific de unire a factorilor de productie privit atat sub aspect cantitativ cat si structural-calitativ,dpdv tehnic si economic.

Tehnic: munca cu capital tehnic Economic:combinarea factorilor pentru minimizarea costurilor si maximizarea profitului.

• Combinarea factorilor de productie este posibila ca urmare a proprietatilor acestora si a manifestarii lor simultane Divizibilitatea-posibilitatea factorului de productie de a se imparti in unitati simple fara a fi afectata calitatea lui Adaptabilitatea-capacitatea de asociere a unei unitati dintr-un factor de productie cu mai multe unitati din alt factor de productie.

Complementaritatea-stabilirea de raporturi cantitative ale factorilor de productie ce participa la producerea unui anumit bun economic Substituibilitatea – posibiliatetea de a inlocui o cantitate dintr-un factor de productie printr-o cantitate determinata dintr-un alt factor in conditiile mentinerii aceluiasi nivel al productiei.

• Functia de productie relatia dintre productia scontata a se obtine dintr-un bun si cantitatile din diferiti factori de productie necesare pentru obtinerea acestuia.Q=f(K,L) • Q=AKαLβ unde Q=productia,K=capitalul,L-munca;A-coeficient;α,β-exponenti (functia Cobb-Douglas) • Coeficientul de substituire intre munca si capital este egal cu 1 • Isocuanta-reprezentarea combinatiilor dintre factorii K si L care permit realizarea aceluiasi nivel al productiei • Tipuri de substituire Substituirea in proportii fixe=complementaritatea factorilor Substituirea perfecta Substituirea imperfecta • Productivitatea marginala a factorilor de productie(PMa )-productia suplimentara (∆Q) ce se poate obtine in cazul utilizarii unei unitati suplimentare (∆K) dintr-un factor de productie: PMa=∆Q/∆K • Rata marginala de substituire a doi factori (RMS)cantitatea suplimentara dintr-un factor necesar pentru a compensa o reducere cu o unitate a celuilalt factor,ai.productia sa se mentina constanta RMS =∆y/∆x;RMS=-dy/dx si reprezinta panta isocuantei • Rata marginala de substituire=raportul derivatelor celor doi factori sau inversul raportului productivitatilor marginale ale celor 2 factori.

• Elasticitatea substituirii(es)-masura in care poate fi mentinuta productia cand un factor este inlocuit cu altul sau se modifica utilizarea unui factor in comparatie cu altul. es=∆Q/Q:DX/X Q=productia,X=factorul de productie.

27 Legea randamentelor neproportionale.

• Daca o productie oarecare reclama utilizarea a doi sau mai multor factori de productie si daca se adauga progresiv aceeasi doza de cantitate folosita dintr-un factor,in timp ce cantitatea din alt factor nu se schimba,produsul marginal al factorului variabil creste pana la un punct apoi descreste.

• Ilustrarea se face prin evolutia indicatorilor si dependenta dintre ei Produsul total obtinut Produsul mediu Produsul marginal

•

•

28 •

• •

• 29 • • • • • • • • • •

Zonele de productie-diagrama curbei produsului in functie de productie si munca Zona I-produsul marginal excede produsul mediu care continua sa creasca Zona II-produsul marginal este mai mic decat produsul mediu care contina sa creasca Zona III-produsul marginal este negativ si atrage o reducere considerabila a produsului mediu Legea randamentelor proportionala este valabila in conditiile: Factorii de productie considerati trebuie sa fie omogeni Se pot adauga unei cantitati dintr-un factor constant,doze suplimentare dintr-un alt factor Legea este reprezentativa doar pentru o stare reprezentativa a tehnicii Punctul de plecare este acela de la care se intra in faza de randament descrescatoare Legea este valabila pentru o scara de productie data Economii si dezeconomii de scara.

Randamentele de scara pot fi Constante-daca factorii de productie se dubleaza,productia se dubleaza Crescatoare-daca factorii de productie se dubleaza,productia va fi mai mult decat dubla Descrescatoare-daca factorii se dubleaza,productia va fi mai putin de dublu.

Economiile interne ale scarii decurg din cresterea dimensiunilor firmei si au cauze diferite: Specializarea lucrarilor pentru un volum ridicat de productie Utilizarea unui capital tehnic mai eficient Economiile tind sa se reduca pe masura cresterii dimensiunii firmei si incep sa se manifeste dezeconomii de scara (pierderi de scara).

Greutatile intampinate de manageri Rigiditatea structurilor Imobilism Capacitate de inovare redusa Risipa Combinarea judicioasa a factorilor de productie devine,element cheie pentru manageri,alaturi de strategia minimizarii costurilor,optimizarea comportamentului producatorilor.

Productivitatea folosirii factorilor de productie.

Productivitatea factorilor de productie exprima eficienta combinarii factorilor de productie orientata spre obtinerea maximului de efecte utile cu minim de eforturi.

Productivitatea este raportul intre cantitatea de bogatie produsa si cantitatea de resurse absorbite in cursul producerii ei Raport intre rezultate (productie) si eforturi (factori de productie) Productivitatea fizica-randamentele factorilor de productie in natura.

Productivitatea valorica-masurarea in termeni financiari-monetari a eficientei.

Productivitatea bruta-ansamblul productiei in raport de factorii utilizati Productivitatea neta-are in vedere eliminarea din productia finala a valorii achizitiilor exterioare si a costului utilizarii capitalului instalat.

Productivitatea aparenta-provenienta valorii adaugate nu este intotdeauna cunoscuta corect.

Productivitatea globala-surprinde efectele combinarii tuturor factorilor de productie,masurand performanta si eficienta de ansamblu a acestora.

Productivitatea partiala a fiecarui factor de productie-productivitatea,rodnicia cu care este folosit un factor de productie Productivitatea medie (Wi) a unui factor de productie este expresia raportului dintre marimea productiei (Q) si cantitatea (Xi) utilizata din factorul respectiv

• •

•

30 •

• • • • • 31 • •

•

Wi=Q/Xi Productivitatea marginala (Wm) reprezinta sporul de productie care se obtine prin utilizarea unei cantitati suplimentare din factorul i,ceilalti factori ramanand constanti: Wm=∆Q/∆Xi=dQ/dXi Productivitatea muncii Exprima eficienta cu care este consumata munca.

De obicei eficienta muncii este identificata cu productivitatea muncii Marimea productivitatii muncii se masoara prin cantitatea si calitatea bunurilor obtinute cu o unitate de munca sau prin chetuiala ce revine pe o unitate de bun economic Productivitatea medie a muncii (WL)este raportul intre productie (Q) si factorul munca (L) Productivitatea marginala a muncii (WmL) reprezinta suplimentul de productie (∆Q) obtinut ca urmare a utilizarii unei cantitati suplimentara de munca (∆L) in conditiile in care ceilalti factori sunt constanti.

WmL=∆Q/∆L;WmL=dQ/dL Productivitatea muncii la nivel national este determinata prin raportarea venitului national la numarul de locuitori.

Randamentul capitalului-legatura intre capital si rezultatele productiei,eficienta cu care este utilizat factorul capital Coeficientul mediu al capitalului k=K/Q Coeficientul marginal al capitalului km=∆K/∆Q Productivitatea medie a capitalului Wk=Q/K Productivitatea marginala a capitalului WmK=∆Q/∆K-suplimentul de productie antrenat de cresterea cu o unitate a capitalului.

Continutul costului.

Costul de productie reprezinta in forma baneasca totalitatea cheltuielilor efectuate si suportate de catre agenti economici pentru producerea si desfacerea de bunuri materiale si servicii.

Expresie baneasca a consumului de factori Cuprinde tot ceea ce inseamna cheltuiala pentru producerea de bunuri Exprimarea in bani a tuturor cheltuielilor Costul contabil-cheltuieli efectiv suportate de catre intreprindere,care rezulta din evidenta contabila a acesteia.

Costul economic-la costul contabil se adauga consumul de resurse care nu presupune plati efective.

Costul explicit-notiune care indica cheltuieli efectuate si inregistrate in costurile efectiv platite Costul implicit-consumul de resurse ale agentului economic neinclus in costul efectiv platit.

Costul de oportunitate-costul sacrificiului (renuntarii)la alegerea variantei optime.

Marimea si tipologia costului de productie.

Marimea costului este determinata de totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea de bunuri economice,la un moment dat.

Marimea costului: Pe unitate de produs Pe intreaga productie omogena Pe ansamblul productiei eterogene Tipuri de cost Costul global-ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de productie dat.

32 •

• • • • • • • • 33 • • • • • • • •

Costul fix – cheltuieli ale intreprinderii care pe termen scurt sunt independente de volumul productiei obtinute Costul variabil-cheltuieli care se modifica in functie de volumul productiei Costul total – suma costurilor fix si variabil Costul mediu (costul unitar) sunt costurile globale pe unitatea de produs Costul mediu fix-costul fix pe unitatea de produs CMF = CF/Q Costul mediu variabil – costul variabil pe unitatea de produs CMV=CV/Q Costul mediu total costul global pe unitatea de produs CMV =CV/Q Costul marginal (Cmg) sporul de cost total (∆CT) necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie. Cmg=∆CT/∆Q Minimizarea costului.

Factori de care depinde evolutia costului mediu Consumul de factori de productie pe unitatea de produs Nivelul productivitatii Pretul factorilor de productie utilizati-pretul materiilor prime,materialelor,masinilor Realizarea unui cost minim datorita limitarii resurselor se realizeaza fara a afecta calitatea,cantitatea,fiabilitatea si performanta.

Minimizarea costului are un rol determinant in maximizarea profitului Relatia intre costul de productie si pretul competitiv Costul de productie influenteaza oferta de bunuri Comprimarea de costuri pe unitatea de produs constituie unul din factorii principali de care depinde competitiviattea produselor si realizarea de schimburi economice pe Piaţa internationala.

Minimizarea costurilor depinde de cresterea productivitatii factorilor de productie.

Relatia dintre cost si productivitate: La un pret dat al factorilor de productie,costul mediu si costul marginal se afla in raport invers fata de productivitate.

Cresterii productivitatii marginale ii corespunde scaderea costului marginal Raportul cost- profit.

Calculul economic,functionarea si dezvoltarea activitatii pe principiul eficienta iau in considerare relatia dintre cost si pretul de vanzare la fiecare bun economic,relatie ca de la parte la intreg.

Costul (C)desemneaza numai o parte a pretului de vanzare (P),si anume cheltuielile suportate de agentii economici,iar excedentul pretului (peste costul de productie)il reprezinta profitul(pr) sau beneficiul.

P=C+pr C=P-pr In conditiile unei anumite marje de profit marimea costului exercita presiune asupra pretului.

Incasarile totale (It) reprezinta suma totala obtinuta in urma vanzarii productiei respective.

Se determina ca produs intre cantitatile totale vandute (Q) si pretul unitar de vanzare (p): It = Q • p Incasarea medie (Im) exprima marimea incasarii pe unitatea de produs vanduta.Ea nu este altceva decat pretul unitar: Im = It/Q = Q • p/Q Incasarea marginala (Img) este variatia incasarii totale antrenata de o variatie infinit de mica a cantitatii vandute.Ea se poate exprima ca spor de incasare (∆It) pe unitatea suplimentara de volum-desfacere (∆M): Img=∆It/∆Q

• • •

34 • •

35 • • • • •

36 • • •

In vederea optimizarii volumului productiei si maximizarii profitului,trebuie sa se tina seama de relatia dintre costul marginal (Cmg) si venitul marginal (Img,Vmg).

Profitul maxim este obtinut atunci cand venitul marginal este egal cu costul marginal.

Volumul productiei care maximizeaza profitul trebuie sa satisfaca o anumita conditie: la nivelul volumului de productie (Q),prima derivata a productiei in raport cu profitul trebuie sa fie zero,adica: 0 ; 0

.

Comportamentul producatorului si reducerea costului.

Reducerea costului de productie implica,din partea producatorului,rationalitate in orientarea si mobilizarea eforturilor,spirit de competitie,cunoastere bazata pe calcul economic.

Optimul producatorului – criteriu de comportament Producatorul urmareste ca la un cost de productie dat sa maximizeze productia obtinuta Resursele alocate sa fie gestionate astfel incat maximizarea productiei sa aibe loc prin marirea randamentului si nu prin suplimentarea consumului de factori Starea de optim a producatorului (gestiunea optimala) presupune ca un volum de productie dat sa se obtina cu costuri minime,in conditiile in care oferta de bunuri nu trebuie marita Optimul producatorului este considerat stare de echilibru,deoarece acesta nu mai este nevoit sa caute alta solutie.

Echilibrul producatorului.

Din multitudinea variantelor productiei,intreprinzatorul va alege pe cea cu profit maxim,ca fiind acea varianta de productie care asigura o diferenta maxima intre incasarile obtinute si costurile de productie.

Din punctul de vedere al analizei de cost,volumul de productie optim este cel care corespunde variantei in care costul marginal este egal cu costul mediu total (CMT=Cmg),adica situatia in care costul mediu total este minim.

Timp economic al costului-intervalul de timp in care sporirea volumului productiei este eficienta,adica perioada in care costul mediu total si costul marginal sunt descrescatoare pana cand devin egale.

Grafic – punctul in care se intersecteaza curbele costului marginal si costului mediu total.

Preocuparea producatorului este de incadrare in timpul economic al costului in vederea maximizarii profitului.

Necesita eforturi pe termen lung Perfectionarea echipamentelor Perfectionarea tehnologiilor de fabricatie Innoirea structurilor de productie Ridicarea nivelului calitativ al bunurilor Productivitatea globala, partiala, medie si marginala.

Productivitatea se defineste ca raport intre cantitatea de bogatie produsa si cantitatea de resurse absorbita pentru producerea ei.

Se determina ca raport intre rezultatele obtinute (productia) si eforturile depuse pentru a le obtine (factorii de productie).

Modalitati de abordare a productivitatii: Dupa maniera de masurare a rezultatelor Productivitatea fizica-masoara randamentele in natura ale utilizarii factorilor

• • • • •

• • 37 • • • • • • • • • •

de productie Productivitatea (masurata) valorica-masoara termenii financiari ai eficientei Dupa maniera desemnata de notiunile: Productivitatea bruta-apreciaza ansamblul productiei in raport cu factorii care sunt utilizati.Productia este privita ca productie finala Productivitatea neta – eliminarea din productia finala a valorii achizitiilor exterioare si a costului utilizarii capitalului instalat (amortismentele) Dupa metodologia INSEE Productivitate aparenta-pentru productivitatea muncii si a capitalului.

Productivitatea globala – surprinde efectele combinarii tuturor factorilor de productie si masoara performanta si eficienta acestora in ansamblu Productivitatea partiala – exprima productia obtinuta prin utilizarea fiecarui factor de productie consumat (eficacitatea,rodnicia cu care este folosit un factor de productie-munca sau capital).Se masoara ca marime medie.

Productivitatea medie – Wi=Q/Xi unde Q este marimea productiei iar X cantitatea dintr-un factor de productie,i un indicator pentru factorul de productie.

Reflecta cate unitati de efect util revin la o unitate de efort Productivitatea marginala Wm=∆Q/∆Xi=dQ/dXi Analiza pe termen scurt a comportamentului producatorului in raport cu unul din factorii de productie pune in evidenta: Variatia productivitatii factorului de productie Relatia dintre productie,productivitatea medie si productivitatea marginala Analiza pe termen lung si foarte lung releva: Randamentul global al factorilor de productie – progresul tehnic isi pune aprenta in mod semnificativ Se pune accent deosebit pe randamentule factoriale.

Productivitatea muncii Randamentul capitalului Productivitatea muncii.

Productivitatea muncii exprima eficienta cu care este consumata munca.

Eficienta muncii este identificata ca fiind productivitatea muncii.

Marimea productivitatii muncii se masoara prin: Cantitatea si calitatea bunurilor obtinute cu o unitate de munca C heltuiala ce revine pe o unitate de bun economic Productivitatea muncii se poate determina: Marime medie Productivitate marginala Productivitatea medie a muncii WL=Q/L; WL=L/Q Productivitatea marginala a muncii WmL=∆Q/∆L –adica raportul intre suplimentul de productie si suplimentul de munca WmL=dQ/dL – derivata partiala a functiei de productie in raport cu factorul munca Productia se poate exprima in unitati naturale,natural-conventionale,valorice Cheltuielile de munca se exprima in unitati de timp sau numar de salariati Productivitatea fizica a muncii – are aplicabilitate limitata deoarce poate fi folosita numai pentru intreprinderi cu productie omogena.

Exprimarea productivitatii muncii in unitati valorice are avantajul ca permite o apreciere unitara a nivelului acesteia pentru: Toate genurile de produse

Compatibilitatea intre ramuri Compatibilitatea la nivel national • Productivitatea muncii se poate calcula: Pe ora Pe zi Pe trimestru Pe an Pe lucrator La nivelul unitatii La nivel de ramura La nivel de economie nationala • Productivitatea muncii la nivel national se exprima prin raportarea venitului national la numarul de lucratori .

Exprima gradul de utilizare a fortelor economice dpdv national • Productivitatea muncii trebuie inteleasa ca sinteza a folosirii factorilor de productie.

38 Randamentul capitalului.

• Randamentul capitalului este pus in evidenta prin legatura intre capital si rezultatele productiei Se prezinta sub forma coeficientului capitalului (efort/efect) Exprima necesarul de capital pentru obtinerea unei unitati de productie • Coeficientul mediu al capitalului k=K/Q unde K=capital utilizat;Q=volumul productiei • Coeficientul marginal al capitalului km = ∆K/∆Q unde ∆K =cresterea capitalului iar ∆Q = cresterea productiei intr-un interval de timp.

• Randamentul capitalului este productivitatea capitalului.

• Productivitatea medie a capitalului Wk=Q/K; este inversul coeficientului mediu al capitalului Wk=1/K • Productivitatea marginala a capitalului WmK= ∆Q/ ∆K inversul coeficentului marginal al capitalului. WK=1/Km • Intre productivitatea muncii si productivitatea capitalului,prima este cea mai importanta, cresterea ei fiind semnul real si clar al prosperitatii omenesti.(M.Manoilescu) 39 Randamentul de scara.

• Conceptul randament de scara exprima modul in care evolueaza productia pe termen lung atunci cand se mareste cantitatea de factori folositi,astfel: Randamentele de scara sunt crescatoare Volumul productiei se mareste intr-o proportie superioara celei in care cresc factorii de productie consumati Se obtin economii de scara Randamentele de scara sunt constante Marirea cantitatilor de factori de productie corespunde cresterii in aceeasi proportie a volumului productiei Randamentele de scara sunt descrescatoare Volumul productiei se mareste intr-o proportie mai mica decat cea in care creste volumul factorilor utilizati.

40 Continutul, formele si functiile concurentei.

• Concurenta reprezinta o confruntare deschisa intre agentii economici pentru realizarea unei pozitii cat mai avantajoase pe piaţa,corespunzatoare intereselor proprii.

Este legata indisolubil de: caracterul limitat al resurselor

• • •

•

•

41 •

• • • • •

natura umana inclinatia omului catre inavutire si putere dorinta agentilor economici de a dispune de avantaje economice dorinta agentilor economici de a invinge adversarul Concurenta include raporturi intre: Vanzatori si cumparatori In interiorul fiecarui grup Intensitatea concurentei depinde de distanta catre cerere sau oferta.

Cererea si oferta se afla in echilibru Concurenta cu intensitate relativ joasa Relatia dintre grupuri si cea din interiorul lor este de o rivalitate abia vizibila Pretul este convenabil Pericolul inlaturarii din arena este redus Oferta depaseste sensibil cererea (concurenta intre vanzatori) Raportul intre vanzatori si cumparatori este in favoarea cumparatorilor Partea slaba a relatiei este constituita din vanzatori Piaţa vanzatorilor este insuficienta Tendinta fiecarui ofertant de a castiga clientela in defavoarea celorlalti (reducerea pretului,rivalitate,spargerea unitatii de actiune) Cererea este sensibil superioara ofertei (concurenta intre cumparatori) Raportul intre vanzatori si cumparatori este in favoarea vanzatorilor Partea slaba a relatiei este constituita din cumparatori Rivalitatea deschisa intre cumparatori Unitatea dintre cumparatori se destrama Pretul urca Concept, tipuri, forme si functii ale pretului.

Conceptul de pret Pretul este expresia baneasca a valorii marfii sau suma de bani pentru a dobandi o unitate dintr-un bun economic Pretul este superior costului mediu de productie,in conditii normale de activitate Realizarea marfurilor asigura recuperarea cheltuielilor si obtinerea de profit.

Pretul unic-pretul stabilit in urma luptei de concurenta care este denumit si cursul pietii,al carui nivel satisface atat pe cumparatori cat si pe vanzatori.Mai este denumit si legea indiferentei.

Pretul poate fi determinat prin: Metoda bazata pe interactiunea dintre cerere si oferta-creste ori de cate ori cererea depaseste oferta sau scade cand oferta depaseste cererea Metoda bazata pe principiul costurilor de productie- pretul este fixat de ofertant la un nivel care sa acopere costul de productie al marfii si sa asigure totodata si o marja de profit Pretul de echilibru-pretul stabilit in conditii de concurenta perfecta (negociat) Pretul ridicat - este pretul de monopol,cand monopolul stabileste corelatia intre oferta si pret Pretul director – in cazul oligopolului,apropiat de pretul de monopol,este pretul fixat de liderul pietii si acceptat de ceilati producatori.

Pretul de monopson – pretul de achizitie este fixat de singurul cumparator Forme ale pretului Preturile cu ridicata

•

• 42 •

•

•

•

Preturile de contractare si achizitie Preturile cu amanuntul Tarifele pentru diferite categorii de servicii (pretul serviciilor) Functii ale pretului Functia de informare (semnalizare) privind modul in care resursele societatii au fost alocate ori distribuite pe diverse sfere de activitate Scoate in evidenta concordanta sau discordanta repartizariii resurselor in raport de nevoia sociala solvabila de bunuri si servicii Functia de realocare sau redistribuire a resurselor societatii pe diverse sfere de activitate in vederea suprimarii anomaliilor,a dezechilibrelor existente Miscarea preturilor regleaza productia-dar aceasta reglare nu este perfecta,echilibrul pietelor nu este permanent.

Piaţa cu concurenta perfecta si pretul de echilibru.

Piaţa cu concurenta perfecta este un model teoretic,ideal de functionare a pietei.

Actele de vanzare-cumparare se realizeaza pe baza cunoasterii prealabile a conditiilor fiecarei tranzactii si a negocierii reale intre participantii la schimb Exclude interventia statului in formarea preturilor Exclude un singur vanzator si un singur cumparator in formarea preturilor Preturile oscileaza liber Preturile regleaza prin miscarea lor intreaga viata economica a societatii Dezechilibrele care apar intre cerre si oferta se restabilesc exclusiv prin fortele interne ale pietei Caracteristicile pietii cu concurenta perfecta Atomicitatea agentilor economici - un numar mare de vanzatori si cumparatori cu putere economica mica Omogenitatea produsului – calitate identica a unei marfi la toti agentii economici Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum – inexistenta obstacolelor tehnice si financiare in calea miscarii intreprinzatorilor,capitalului si muncii,libera circulatie a bunurilor de consum pe diverse piete locale,nationale.

Transparenta perfecta a pietei – informatiile necesare si suficiente agentilor economici privind calitatea bunurilor,tehnicile de productie,locuri de aprovizionare cu factori de productie,piete de desfacere,preturi de vanzare,salarii etc.(absenta secretului de productie si comercial).

Pretul de echilibru – pret format prin suveranitatea pietii,prin confruntarea deschisa a cererii cu oferta.

Pretul de echilibru este pret unic La pretul de echilibru intreaga cantitate de marfa oferita gaseste desfacere Cumparatorii achizitioneaza tot volumul de marfa Procesul de formare a pretului de echilibru are ca punct de sprijin existenta pretului de dezechilibru,care implica inegalitatea dintre cerere si oferta.

Miscarea pretului poate fi ascendenta ori descendenta: Pretul creste=>cererea scade,oferta creste Pretul scade=>cererea creste,oferta scade Pretul scade Cererea este inferioara ofertei S-au alocat mai multe resurse decat cele impuse de satisfacerea nevoii sociale solvabile Reduce profiturile si mijloacele financiare

•

•

•

•

43 •

Determina migrarea capitalului spre alte sectoare cu rentabilitate superioara Treptat productia si oferta se reduc egalizand cererea Pretul creste Cererea este superioara ofertei S-au alocat mai putine resurse decat cele solicitate de satisfacerea nevoii sociale solvabile Profiturile cresc Productia creste Determina migrarea capitalului catre acest sector (noi agenti economici) Treptat productia si oferta cresc egalizand cererea Pretul de echilibru este teoretic In realitate el nu este prezent,se iveste intamplator,este efemer Pretul de piaţa efectiv este apropiat de pretul de echilibru,graviteaza in jurul acestuia.

Preturile practicate de piaţa tind catre pretul de echilibru Variatii ale pretului de echilibru Pretul de echilibru odata format ramane acelasi daca relatia cerere-oferta nu se schimba Cererea si oferta cresc sau scad in aceeasi proportie =>pret de echilibru constant In viata economica cererea si oferta precum si raporturile dintre ele sunt in continua miscare=>pretul de echilibru este in continua schimbare.

Pretul si optimizarea productiei Maximizarea profitului se face prin Dimensionarea optima a capacitatii de productie Minimizarea costurilor Incasarile sa fie mai mari decat cheltuielile Cand capitalul este invariabil se schimba doar volumul factorului munca Intreprinderea fabrica bunuri cu cost mediu minim-inferior pretului de vanzare-si reuseste sa-si maximizeze profitul.

Starea de echilibru Pe termen scurt: costul marginal = pretul pietei,adica, Costul marginal full=pretul pietei=incasarea marginala=venitul marginal Pe termen lung:Pretul = costul marginal=CM, unde CM=costul marginal la nivel minim al CM.Firma obtine doar profit normal.

Piaţa cu concurenta imperfecta si mecanismul formarii preturilor.

Piaţa monopol-este opusul pietii cu concurenta perfecta Monopolul este un singur vanzator pe piaţa.El poate fi si singurul producator pe o piaţa.

Monopolul fabrica si vinde intreaga productie Oferta monopolului este egala cu oferta pietii Cumparatorii sunt in numar mare,cererea fiind atomicizata.

Monopolul ca firma unica poate hotara independent: Volumul productiei Pretul de vanzare al bunului Monopolul fixeaza pretul ridicat-superior pretului format in ipoteza concurentei perfecte si obtine un plus de profit in fiecare moment.

Pretul ridicat sustrage de la cumparatori o parte din valoarea care le apartine, fara contraprestatie efectiva.

Pretul ridicat este viabil – monopolul stabileste volumul productiei si al ofertei

•

•

•

•

la un nivel mai redus decat al ipotezei concurentei perfecte.

Productia optima pentru monopol,care ii asigura profitul maxim este: Productia totala pentru care venitul marginal=costul marginal.

Pretul de vanzare este superior si venitului marginal si costului mediu minim Vm=Cm (cand Pm=1) P>Vm P>CM minim Piaţa duopolista Prezenta intr-o ramura a doua intreprinderi mari care furnizeaza intreaga productie a ramurii, numarul cumparatorilor este foarte mare decid cantitatea de bunuri produsa decid pretul ambele firme sunt agresive se procedeaza la reducerea pretului sau cresterea ofertei se ajunge la sprasaturarea pietei Piaţa si producatoii se afla in dezechilibru ambele firme sunt pacifiste apare stabilirea productiei la un nivel care asigura maximizarea profitului comportamentul este cooperant una din firme este agresiva iar cealalta este pacifista apare relatia intre dominant si dominat intreprinderea ageresiva isi maximizeaza profitul si inregistreaza sporuri intreprinderea pacifista obtine profit sub normal si in scadere Piaţa oligopolista Prezenta unui numar mic de intreprinderi (cel putin trei) Livreaza intreaga cantitate de marfuri Talia lor este inegala Cumparatorii sunt numerosi Apare problema impartirii pietii intre producatori Exista o intreprindere dominanta care fixeaza pretul director,tinand cont de propria oferta dar si de oferta celorlalte firme,deci oferta totala.

Pretul director se apropie de pretul de monopol Vm=Cm P>Vm P>CM minim Piaţa monopolistica Piaţa cu concurenta cvasi perfecta Existenta intr-o ramura a unui numar mare de producatori de talie mica si apropiata Intreprinderile fixeaza cuplul calitate-pret Firmele in tendinta de a-si maximiza profitul urmaresc imbunatatirea calitatii produselor si minimizarea costurilor Vm=Cm P>CM minim Piaţa monopson Este opusul pietei tip monopol Exista un singur cumparator si numerosi vanzatori Agentul economic poate stabili pretul de achizitie si pentru materia prima si pentru forta de munca

44 •

• 45 • • • • •

•

46 •

•

Productia se realizeaza la costuri reduse Profiturile sunt mai mari Statul si preturile. Politici de preturi.

Statul fixeaza preturi la unele bunuri materiale si servicii furnizate de agentii economici-publici sau privati-in scopul protejarii unor categorii de producatori sau populatia in totalitatea sa.

Fixarea de preturi maxime la unele marfuri Indreptatita dpdv social si economic Are consecinte negative (stagnarea productiei,aparitia pietelor ilicite,aparitia surplusului de cerere) Garantarea preturilor ori anumitor venituri pentru bunuri agricole Pentru reducerea oscilatiilor (stabilizarea) productiei agricole.

Pot aparea suprastocuri Cresc veniturile agricultorilor Are un efect pozitiv in agricultura Bursele de marfuri Rol de seama in formarea preturilor si prevenirii riscurilor Rol important in incheierea tranzactiilor economice pe plan national si international.

Continutul si caracterizarea pietei muncii.

Piaţa muncii reprezinta spatiul economic in cadrul careia se confrunta cererea cu oferta de munca,au loc negocieri privind angajarea salariala.

In economia de piaţa,alocarea resurselor de munca se realizeaza prin intermediul pietei muncii in functie de necesitatile celorlalte piete,pe criterii de eficienta.

Piaţa muncii este o piaţa derivata.

Factorul de productie munca este cerut de pe piaţa bunurilor si a serviciilor.

Caracterizarea pietei muncii Este mai complexa,mai organizata,mai reglementata Pretul specific-salariul-se formeaza: pe baza raportului cerere-oferta de munca pe baza negocierilor sindicat-patronat salariati-conducerea unitatilor Este o piaţa contractuala Are un grad ridicat de rigiditate Este o piaţa cu concurenta imperfecta Functiile pietii muncii Alocarea resurselor de munca-pe ramuri,zone geografice,meserii.

Furnizarea informatiilor cu privire la cererea-oferta de munca Institutiile pietii muncii estimeaza tendintele pietii pe termen mediu si lung Stimuleaza mobilitatea profesionala si teritoriala a fortei de munca Asigura protectia sociala si economica a somerilor prin mecanisme proprii Cererea si oferta de munca.

Cererea de munca este necesarul de forta de munca din partea agentilor economici,la un moment dat.

Se satisface prin intermediul pietei muncii Se satisface prin relatii de angajare salariala Se exprima prin oferta de locuri de munca din partea agentilor economici Este o marime dinamica ca nivel si structura Factorii cererii de munca

Nivelul salariului Cererea de munca se afla in raport invers fata de salariu Cresterea salariului reduce cererea de munca Salariul creste sau scade pana la punctul de echilibru al cererii Costul marginal al muncii In relatie cu venitul marginal al muncii,sta la baza deciziei agentilor economici de a angaja sau nu noi salariati.

Reprezinta sporul de cheltuieli antrenat de cresterea cu o unitate a cantitatii de munca utilizate ∆ Costul marginal al muncii = ∆

•

Costul marginal al muncii va fi comparat cu venitul marginal al muncii Venitul marginal al muncii reprezinta sporul de venit rezultat din vanzarea produselor suplimentare obtinute ca urmare a cresterii cu o unitate a cantitatii de munca angajate (numar de salariati,ore-munca) CMM=VMM Profitul va fi: Profit=CMM-VMM Oferta de munca Oferta de munca este acea parte a populatiei apte de munca ce doreste angajarea salariala Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza prin utilizarea disponibilitatilor de forta de munca existente intr-o tara si perioada data de timp Disponibilitatile ce formeaza populatia activa se delimiteaza de oferta de munca In oferta de munca nu intra partea populatiei:casnice,elevi,studenti,militari si alte categorii care nu doresc sa devina salariati Populatia disponibila activa corespunde ofertei de munca.

Exista o relatie stransa intre dezvoltarea economica si demografie Structura populatiei Populatia totala este totalul populatiei actve si a populatiei inactive Populatia inactiva-populatia care nu cauta un loc de munca Populatia activa-parte a populatiei apte de munca:partea care cauta un loc de munca si acea parte ocupata care exercita o activitate remunerata Alte elemente ale pietei muncii

· 100

47 • • •

· 100

Structuri ale ofertei de munca Oferta de munca individuala - Numarul de ore de munca pe care un salariat doreste sa le efectueze Oferta de munca totala - Ofertele individuale totale ale segmentelor pietei muncii,formate din cei angajati sau in cautarea unui loc de munca Salariul. Continut si forme.

Salariul sau pretul muncii reprezinta suma de bani cu care este remunerat factorul de productie munca pentru participarea la obtinerea rezultatelor unei activitati economice.

Salariul este”pretul pentru care oamenii isi inchiriaza serviciile lor”-Paul Samuelson Salariul cost-cheltuielile suportate de agentii economici pentru: Plata muncii Contributiile la asigurarile sociale

Contributiile la fondul de somaj • Salariul venit-forma de venit personal de a carui marime depinde satisfacerea nevoilor, aspiratiilor fiecarui salariat.

• Salariul este o categorie economica complexa,care presupune contract de munca,negocieri colective,prestatii de securitate sociala,institutii ale pietei muncii.

• Forme ale salariului Salariul nominal-suma de bani pe care salariatul o primeste de la unitatea pentru care lucreaza sau presteaza munca Salariul net-salariul primit minus impozitul si alte retineri legale Salariul real-cantitatea de bunuri si servicii care poate fi cumparata cu salariul nominal,la un nivel dat al preturilor,intr-o anumita perioada.SR=SN/P Salariul direct-remuneratia efectiva primita de salariat care corespunde cu salariul net plus sumele corespunzatoare concediului legal si al 13-lea salariu.

Salariul indirect-parte a salariului platita familiei pe alte criterii decat consumul efectiv de munca Salariul minim garantat – salariul fixat prin lege,in urma negocierilor sindicat-guvern Salariul colectiv-salariu atribuit tuturor salariatilor unei firme cand rezultatele economico-financiare sunt deosebit de bune(prime,al 13-lea salariu,facilitati facute salariatilor).

Salariul social- venituri care completeaza salariul nominal:alocatii pentru copii, diferite ajutoare sociale.

• Forme de salarizare Forma de salarizare consta in principiile si modalitatile concrete prin care se determina marimea salariului pentru fiecare salariat Salarizarea in regie-salarizarea dupa timpul lucrat Salarizarea in acord-remunerarea dupa cantitatea de produse realizate,al operatiilor executate Salarizarea in acord direct Salarizarea in acord progresiv Salarizarea in acord global Salarizarea in remiza sau cote procentuale-se aplica in comert,prestari servicii.Venitul fiecarui angajat se determina proportional cu nivelul de indeplinire a sarcinilor stabilite prin contract.

48 Marimea si dinamica salariului.

• Marimea salariului este rezultatul negocierii in cadrul firmei,unde se stabilesc in mod concret conditiile de angajare si nivelul salariului.

• La aceste negocieri se iau in considerare reglementarile pietei muncii.

• Salariul negociat va fi mai mare decat salariul de echilibru.

Salariul minim garantat se poate situa deasupra salariului de echilibru Salariul minim este un punct de plecare in negocierile salariale Daca factorul munca va deveni prea scump,agentul economic reduce cererea de munca • Factori care influenteaza marimea si dinamica salariului Salariul privit ca venit-are tendinta generala de crestere Salariul se diferentiaza,in functie de: Raportul dintre cererea si oferta fortei de munca Cheltuielile necesare subzistentei lucratorilor Nivelul preturilor bunurilor si serviciilor pentru consum

•

•

49 • • • • 50 • • • • •

•

Cheltuielile pentru odihna si viata spirituala Sporirea cheltuielilor pentru transport si telecomunicatii Chirii,daca au tendinta de crestere Gradul de organizare al sindicatelor Raportul dintre productivitatea muncii si salariul nominal Efectul de substitutie si efectul de venit Efectul de substitutie consta in substituirea unei parti a timpului liber cu timp de munca Efectul de venit consta in venitul destul de mare,care asigura un standard destul de ridicat salariatului,a.i.au loc micsorarea timpului de munca si sporirea corespunzatoare a timpului liber.

Relatia efect de substitutie-efect de venit pune in evidenta cerinta ca marimea salariului sa fie astfel determinata incat sa stimuleze pe salariat in munca.

Diferentiere-apropiere Diferentierea salariilor este rezultatul gradului diferit de calificare,aptitudini,atributii, raspunderi,conditii de munca,conditii de mediu toxic,munca de noapte.

Eficienta utilizarii fondului uman exprimata in rezultatele muncii.

Apropierea (egalizarea) salariilor consta in ridicarea calificarii,prin perfectionare si in privinta eficientei muncii.

Aspecte privind piaţa muncii in România.

Integrarea economiei romanesti in economia UE are un deosebit impact asupra pietei muncii, care devine o componenta a pietei muncii comunitare Se genereaza o mai mare mobilitate a fortei de munca Emigrarea este mai mare datorita salariilor mai mari din tarile comunitare Echilibrul pe piaţa muncii se realizeaza prin: Sporirea nivelului de retributie din partea agentilor economici Imigrare Marimea, formele si conceptii cu privire la profit.

Profitul este partea ramasa din venitul total dupa ce s-au scazut toate cheltuielile aferente venitului respectiv.

Profitul se inscrie intre veniturile fundamentale Profitul este criteriul esential de estimare si evaluare a randamentului capitalului Profitul este motivatia oricarei activitati economice.

Formele profitului Profitul brut-partea ce ramane din venitul total dupa ce s-au scazut cheltuielile de productie Pb=V-C Profitul net-partea care ramane dupa ce au fost deduse din profitul brut:impozitele si taxele,dobanda la capitalul propriu,salariul ca recompensa,arenda si chiria.

Profitul normal (legitim,justificat)-remunerarea serviciilor intreprinzatorului Profitul pur (supraprofitul)-profitul generat de imprejurari deosebite,care nu au legatura cu activitatea intreprinzatorului.

Profitul marginal-profitul asigurat de productia marginala Marimea profitului Marimea profitului poate fi stabilita ca diferenta intre venitul total si costul de productie Pr = V – C si constituie rata profitului.

Rata profitului este raportul procentual intre masa profitului si capitalul folosit P’ = (P/K)•100 si exprima gradul de valorificare a capitalului utilizat de intreprinzator,exprima masura rentabilitatii firmei,activitatii sau produsului.

51

Renta. Concept si forme.

• Renta este un un venit stabil realizat de posesorul unui bun imobiliar (pamant,surse de apa, constructii,cladiri) unui bun mobiliar (hartii de valoare,capital banesc) • Renta economica – plata pentru folosirea unei resurse economice nesubstituibile,a carei oferta totala este insuficienta in raport cu cererea,constituind un venit pentru posesorul acesteia.

• Forme de renta Renta funciara-venit ce revine proprietarului funciar in virtutea dreptului de proprietate asupra terenului Renta miniera-incasata de proprietarul minelor,sondelor se datoreaza diferentei de continut in substanta utila a zacamantului sau de pozitie.

Renta in constructii – in functie de diferenta de calitate,pozitie si raportul cerere/oferta pentru terenurile destinate constructiilor Renta de monopol-venit excedentar incasat de intreprinzatorii care dispun si folosesc factori de productie cu insusiri exceptionale,rari si nesubstituibili,de la utilizarea carora sunt exclusi ceilalti.

Renta de abilitate-venituri suplimentare ce se obtin ca urmare a aptitudinilor si calitatilor exceptionale pe care le are un individ Renta consumatorului-plus de venit rezultat din pretul pe care consumatorul ar fi dispus sa-l plateasca pentru a cumpara marfa dorita fata de pretul platit in realitate,mai redus.

Renta producatorului – castigul suplimentar realizat de producatorii care vand marfa la un pret superior celui estimat anticipat.

Renta conjuncturala-comerciala si industriala este renta legata de folosirea unor imprejurari favorabile,care permit obtinerea de castiguri suplimentare Renta de marca-renta care reflecta dreptul detinatorilor de a incasa venituri de la care sunt excluse alte persoane.

52 Pretul pamantului.

• Pretul pamantului reprezinta suma de bani platita pentru transferarea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de teren prin actul de vanzare-cumparare.

• Factori de influenta directa/indirecta: Cererea si oferta de terenuri Oferta are caracter inelastic,rigid Pretul pamantului evolueaza in functie de cererea investitorilor Marimea si evolutia rentei Cu cat renta este mai mare cu atat pretul pretins este mai mare Renta si pretul se interconditioneaza reciproc Rata dobanzii bancare Pretul pamantului se formeaza si in raport cu evolutia ratei dobanzii bancare Folosintele alternative ale pamantului Folosinta care asigura pretul cel mai ridicat influenteaza pretul pamantului Ameliorarea pozitiei terenului Realizarea de infrastructuri care ofera posibilitati mai bune de exploatare Tendinta neta de crestere a pretului - pe perioade mai mari de timp 53 Bancile si rolul lor.

• Bancile reprezinta institutii financiare care concentreaza mijloacele de plata si acorda credite • Bancile devin un agent economic autonom in conditiile economiei de Piaţa moderne.

• Banca din Amsterdam (1609) si Banca Angliei (1694) sunt formele moderne de organizare

• •

• •

54 •

•

55 •

bancara.

In România Banca Nationala a Moldovei (1857) si Banca Romaniei (1866) Activitatea bancara este o afacere ca oricare alta.

Banca ofera clientilor sai diverse servicii.

Obtine profit pentru proprietarii sai.

Banca detine un important capital propriu,ce constituie activele sale.

Trasatura caracteristica esentiala a bilantului unei unitati bancare consta in faptul ca o mare parte a pasivelor sale o constituie depozitele clientilor sai.

Banca lucreaza in mare masura cu mijloace atrase (depozite) Functiile bancilor-functii active Principala functie activa a bancilor consta in acordarea de imprumuturi solicitantilor Pastrarea elasticitatii mijloacelor de plata (banca de emisiune) Functiile bancilor-functii pasive Primirea depunerilor pe care le fac clientii Marea varietate de servicii Gestiunea platilor Selectionarea si sustinerea proiectelor de dezvoltare Sistemul bancar contemporan.

Banci de emisiune Emit moneda Asigura controlul asupra masei monetare Acorda credite altor banci prin rescont Coordoneaza intreaga politica monetara a statului Sunt organizatii cu participare importanta a statului in capitalul lor social Banci comerciale Banci comerciale de depozit Banci de depozit propriu-zise - Primesc depuneri la vedere si pe termen scurt - Fac imprumuturi pe termen scurt Banci de afaceri - Dispun de capital propriu insemnat - Pot procura mijloace de finantare a intreprinderilor prin emisiunea de obligatiuni si de actiuni Banci specializate Institutii financiare care acorda credite speciale - Case de credit - Banci de credit financiar - Banci de credit national - Banci de comert exterior Banci specializate in operatiuni internationale BIRD BERD BRI Banci off-shore sunt institutii financiare care opereaza numai cu clienti nerezidenti.

Masa monetara si structurile ei.

Masa monetara consta in totalitatea instrumentelor de circulatie si de plata de care dispune economia unei tari,la un moment dat sau,intr-un orizont de timp (trimestru,an)

• •

•

56 • • • • •

Sistemul monetar este format din totalitatea componentelor sau ansamblul princippilor juridice,economice si institutionale care reglementeaza circulatia monetara din interiorul unei tari.

Structurile masei monetare Disponibilitatile monetare propriu-zise Sunt lichiditati perfecte,in masura sa stinga imediat o datorie fara pierdere de timp si fara diminuarea activelor retinute - Biletele Bancii Centrale - Monede divizionare - Moneda scripturala - Cecuri la purtator Disponibilitatile semimonetare Ele nu sunt lichiditati perfecte,dar constituie instrumente monetare - Librete cu economii - Bonuri de casa ale bancilor - Depuneri pe termen scurt la trezorerie - Efecte de comert negociabile Agregatele monetare – termen specific al Sistemului Conturilor Nationale prin care sunt desemnate partile constitutive ale masei monetare si semimonetare,ale instrumentelor de schimb si de plata in totalitatea lor,parti autonome prin functiile lor specifice,prin agentii bancari si financiari care le emit si le gestioneaza,prin circuitele pe care le efectueaza Primul agregat monetar (M1) Cuprinde acele mijloace de circulatie si de plata care sunt instrumente monetare in sensul strict al cuvantului Al doilea agregat monetar (M2) Cuprinde M1 plus - libretele de economii - depuneri pe termen scurt - bonuri de casa ale organismelor nationale - conturi de economii pentru locuinte Al treilea agregat monetar (M3) Cuprinde M2 plus - Averi in devize - Plasamente pe termen nelimitat Al patrulea agregat monetar (M4) Cuprinde M3 plus - Economiile contractuale - Lichiditati pe termen negociabile Cererea de moneda.

Cererea de moneda depinde de volumul operatiunilor,tranzactiilor de bunuri,servicii intermediate efectiv de catre moneda si de viteza de rotatie a acesteia.

Viteza de rotatie a monedei – releva numarul mediu de operatiuni de vanzare-cumaparare si de plati pe care o unitate monetara o mijloceste intr-o perioada data.

Masa monetara (M) M=PT/V unde PT pretul cantitatii de bunuri si servicii tranzactionate la un moment dat si V este viteza de rotatie a monedei.

Amploarea creditului de consum determina cererea de moneda Cererea de moneda lichida are la baza: Mobilul venitului

• • • • 57 • •

• •

58 • • •

•

59

Mobilul afacerilor Mobilul precautiei Mobilul speculatiei Cantitatea de moneda ceruta se modifica odata cu cresterea veniturilor Cererea de moneda speculativa depinde de nivelul dobanzii Stocul de moneda existent se masoara prin lichiditatea monetara Lichiditatea monetara are ca marime relativa rata lichiditatii care este raportul dintre nivelul mediu normal al masei monetare si volumul tranzactiilor economicemijlocite de moneda.

Oferta de moneda.

Oferta de moneda reprezinta cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor economici si a altor utilizatori de moneda de catre sistemul bancar.

Biletele de banca Acopera resursele financiare ale statului Plata devizelor straine Pentru acoperirea nevoilor suplimentare de lichiditati Reprezinta 10% din totalul depozitelor clientilor Piaţa interbancara-crearea de moneda printr-o inscriptie in cont Limite ale crearii de moneda Cererea de credit In baza cererii clientilor sai se deschide linia de credit Volumul creditului depinde de - ritmul afacerii - rata dobanzii - perspectiva de a obtine profituri Compensarea reciproca a obligatiunilor de platasi a drepturilor de incasat Garantii si explicatii privind profitabilitatea afacerii pe baza de credit Dobanda.

Dobanda reprezinta suma de bani platita pentru dreptul de folosinta temporara a mijloacelor banesti imprumutate.

Dobanda este pretul renuntarii la lichiditate,cerut de cel ce acorda imprumutul,sau pretul consimtit a fi platit de cel ce se imprumuta pentru procurarea lichiditatii Formele dobanzii Dobanda de pe piaţa monetara Dobanda bancara de baza Dobanzile aplicate de banci si alte institutii financiare Dobanzile de pe piaţa obligatiunilor Dobanda practicata de casele de economii Masa si rata dobanzii-modalitati ce exprima marimea dobanzii Masa dobanzii reprezinta marimea absoluta a dobanzii anuale platita la suma totala imprumutata Rata dobanzii anuale (d) este marimea relativa a masei dobanzii. · d x 100; rezulta D unde D = masa dobanzii anuale;C=capital imprumutat rata nominala=rata platita de debitor necorectata cu rata inflatiei rata reala=rata platita de debitor corectata cu rata inflatiei: r=d-i unde d=rata nominala;i=rata inflatiei.

Masa dobanzii compuse (marime absoluta) Dc=Sn-C unde Sn=C(1+d)n si n numarul de ani.

Echilibrul pietei monetare.

•

Piaţa monetara se afla in echilibru cand la un anumit nivel al dobanzii (d’),cantitatea de moneda oferita (M0)este egala cu cantitatea de moneda ceruta (Mc).

• Cresterea cererii de moneda are ca efect sporirea cantitatii de moneda pe Piaţa si cresterea ratei deobanzii.

• Reducerea cererii de moneda are ca efect reducerea cantitatii de moneda si a ratei dobanzii.

• Cresterea ofertei de moneda reduce rata dobanzii • Scaderea ofertei de moneda creste rata dobanzii.

• Echilibrul pietei monetare este determinat de particularitatile mecanismului de corelare a cererii si ofertei de moneda,prin intermediul sistemului bancar,care manevreaza rata dobanzii in functie de interesele sale si ale clientilor sai • Moneda si creditul reprezinta o medalie cu doua fete-contribuie la intelegerea rolului pozitiv al monedei si riscul pe care-l incumba excesul de instrumente monetare.

• Creditul trebuie sa fie bine utilizat si rambursat la timp deoarece asigura functionarea sistemului.

60 Politici monetare. Obiective si instrumente.

• Politica monetara se defineste ca o actiune exercitata de autoritatile monetare asupra masei monetare si asupra activelor financiare in vederea orientarii economiei pe termen scurt sau mediu.

• Politica monetara consta in ansamblul de reglementari pe care banca centrala le impune celorlalte banci,in vederea realizarii obiectivelor generale ale economiei nationale.

• Obiectivele urmarite prin politica monetara Protectia deponentilor,evitarea riscului si gestiunea corespunzatoare a resurselor Volumul masei monetare si conditiile crearii ei sa conduca la realizarea obiectivelor economice fundamentale.

• O politica monetara sanatoasa trebuie sa-si propuna concilierea stabilitatii puterii de cumparare a monedei cu expansiunea economica.

• Instrumente ale politicii monetare Taxa recontului – rata dobanzii pe care o calculeaza banca de emisiune in momentul rescontarii portofoliilor de cambii de la bancile comerciale.

Cumpararea si vanzarea titlurilor pe open market Practica variatiilor cotelor obligatorii de rezerva Multiplicatorul creditului pune in evidenta cantitatea de moneda scripturala ce se poate crea folosind mecanismul creditului.

Multiplicatorul banilor M=D/r unde D=disponibilitatea suplimentara,r=rata rezervei • Activitatea bancilor si institutiilor financiare este subordonata ideii de rentabilitate, rationalitate economica si eficienta.

61 Continutul si rolul pietei capitalului.

• Piaţa capitalului este piaţa titlurilor de valoare,furnizeaza mijloace financiare sporite intreprinderilor si institutiilor cu ajutorul carora ele isi procura factori de productie necesari crearii de bunuri si servicii.

Largeste baza economica a cresterii productiei Contribuie decisiv la extinderea capitalului asociat Introduce modificari si in repartitia veniturilor • Piaţa capitalului este totalitatea tranzactiilor al carui obiect il reprezinta titlurile de valoare • Piaţa capitalului se scindeaza in Piaţa primara-totalitatea tranzactiilor cu titluri de valoare nou emise Piaţa secundara-totalitatea tranzactiilor cu titluri de valoare emise si plasate anterior

62

Activele financiare.

• Reprezinta depozitele monetare si semimonetare,implicit titlurile financiare pe termen scurt si pe termen lung.

• Ele pot fi: active financiare bancare si nebancare care se concretizeaza in titluri financiare, negociabile pe piaţa financiara secundara • Se grupeaza dupa: Perioada de valabilitate Pe termen scurt-favorizeaza plasamente pe perioade mai mici de un an - titluri comerciale - certificate de depozit - bilete de trezorerie Pe termen lung-mijlocesc finantari externe - Actiuni - Obligatiuni Dupa venitul pe care il aduc Active cu venituri fixe- Actiuni privilegiate - obligatiuni Active cu venituri variabile - actiuni ordinare • Titlurile de valoare sunt inscrisuri emise in baza unor legi care dau posesorilor dreptul de a incasa anual,un venit variabil sau fix.

• Componentele clasice ale titlurilor de valoare sunt: Actiunile Obligatiunile Obligatiunile ipotecare Titlurile de renta-hartii de valoare emise de stat pentru a mobiliza la dispozitia sa sume de bani necesare acoperirii unor cheltuieli Bonurile de tezaur-titluri de valoare emise de ministerul de finante,ori administratia bugetelor de stat denumita tezaur.

63 Actiuni.

• Actiunea este un titlu de valoare care confera posesorului dreptul la un venit anual variabil numit dividend.

• Clasificare Actiuni nominative - numele posesorului inscris Actiuni la purtator - fara numele posesorului Ordinare – confera drepturi obisnuite Privilegiate –confera drepturi speciale • Posesorii de actiuni sunt denumiti actionari si sunt proprietari ai unei parti din capitalul unei intreprinderi.

• Durata de viata a actiunii si intervalul de timp in care posesorii pot incasa dividende sunt egale cu durata de viata a intreprinderii • Actiunea este nerambursabila-adica detinatorii nu pot cere intreprinderilor emitente banii platiti cu prilejul achizitionarii lor • Actiunea este negociabila-se poate vinde la bursa • Dividendul este variabil deorece este platit din profit.

64 Obligatiuni.

• Obligatiunea este un titlu de valoare emis de intreprinderi,institutii ori de stat,care da dreptul

• • • •

65 • •

•

• •

•

• •

66 •

detinatorului sa incaseze un venit anual fix numit dobanda.

Detinatorii de obligatiuni sunt denumiti obligatari si sunt creditori ai unitatilor care au emis aceste titluri de valoare.

Obligatiunea este rambursabila.

Rambursarea se face la scadenta Obligatiunile sunt negociabile la bursa,pot fi vandute inainte de scadenta.

Obligatiunile ipotecare sunt titluri de valoare emise de banci cu scopul acordarii de imprumuturi agentilor economici care le garanteaza cu terenuri sau imobile.

Suma imprumutului solicitat nu se acorda direct Se înmâneaza o obligatiune ipotecara,vanduta ulterior la bursa de valori,de catre posesorul ei.

Debitorii platesc si o dobanda relativ ridicata.

Piaţa primara si piaţa secundara.

Piaţa capitalului se scindeaza in Piaţa primara-totalitatea tranzactiilor cu titluri de valoare nou emise Piaţa secundara-totalitatea tranzactiilor cu titluri de valoare emise si plasate anterior Piaţa primara este servita de regula de banci care: Plaseaza actiunile si obligatiunile Organizeaza reclama titlurilor de valoare Incaseaza comision Achizitioneaza titluri pentru a le revinde Tranzactiile cu titluri de valoare se deruleaza la un anumit pret-denumit curs.

Cursul actiunilor noi este ferm si egal cu valoarea nominala a acestora Rambursarea insa se efectueaza tot la valoarea nominala chiar daca s-au vandut la o alta valoare.

Scopul il constituie formarea si cresterea capitalului necesar intreprinderilor sau institutiilor si constituirea unor resurse banesti la dispozitia statului.

Pe piaţa primara si secundara a capitalului se confrunta cererea si oferta.

Piaţa secundara este deservita in principal de bursele de valori mobiliare Operatiunile efectuate nu sunt omogene,ci diferentiate astfel: Operatiuni la vedere-fara amanare,in cursul unei singure runde,la cursul zilei Operatiuni la termen-se fac in doua runde: - Se convine asupra numarului de actiuni nsi cusului - Transmiterea titlurilor si plata lor,la pretul fixat anterior Pretul de vanzare-cumparare al titlurilor de valoare pe piaţa secundara este oscilant si nu ferm,ca acela practicat pe piaţa primara. · 100 unde P este cursul Calculul cursului obligatiunilor P obligatiunii,D-dobanda anuala a obligatiunii (cuponul),d-rata dobanzii bancare Evolutia cursului pe piaţa secundara pentru fiecare titlu de valoare influenteaza indicele general al pietei bursiere,care se calculeaza de catre toate bursele.

Piaţa secundara a capitalului este dominata de optica pe termen scurt si tranzactii de a obtine venituri din diferentele care apar intre pretul de vanzare-cumparare al titlurilor.

Nu formeaza capital Redistribuie capitalul existent,titlurile de pe piaţa primara Bursa de valori.

Bursa de valori este o institutie infiintata pe baza de lege si supravegheata de stat.

Incheierea de tranzactii cu titluri de valoare emise anterior Mijloceste tranzactii cu valute si metale pretioase

•

Supravegherea de catre stat se face printr-o directie specializata din Ministerul Finantelor Publice • Bursele se constituie ca societati pe actiuni,dar si ca asociatii comerciale sau camere de comert Membri fondatori sunt in numar limitat,specialisti in afaceri cu titluri de valoare, valute si metale pretioase,persoane juridice sau fizice.

Actiunile emise pentru infiintarea bursei se numesc certificate nu dau dreptul la dividende dau dreptul posesorilor sa participe la tranzactiile efectuate la bursa • Conducerea bursei revine unui consiliu de administratie.

• Vanzarile si cumpararile de titluri de valoare se efectueaza nemijlocit de agentii de schimb Brokeri agenti-actioneaza in numele si pe contul clientilor Brokeri specialisti-primesc ordinele de vanzare/cumparare de la brokeri agenti • In România,in prezent,vanzarea-cumpararea de actiuni se face prin SVM (Societatile de Valori Mobiliare) si brokerii acestora.

Primesc comenzile prin posta pana la suma minima la care se face vanzarea Vand actiunile la bursa sau RASDAQ Banii obtinuti se remit clientului Comisionul este mai mic de 8% din suma tranzactionata si poate fi negociat.

67 Cererea de titluri financiare pe termen lung.

• Pe piata primara purtatorii cererii titlurilor de valoare sunt: Familiile Intreprinderile Bancile Alte institutii • Cererea este in functie de: Veniturile cumparatorilor si pretul de vanzare Randamentul banilor investiti in titluri si rata dobanzii bancare Riscul investitiilor Castigul obtinut din vanzarea titlurilor de valoare la bursa • Venitul cumparatorilor si pretul de vanzare Pretul sensibilizeaza cererea.

Valoarea nominala mica accesibila si paturilor mai putin favorizate ale populatiei Veniturile cu cat sunt mai ridicate cu atat exista tentatia de a se face un portofoliu de titluri de valoare Incercarea de a controla activitatea emitentilor • Randamentul banilor investiti si rata dobanzii bancare Posesorii de venituri disponibile decid sa cumpere titluri de valoare daca: Randamentul banilor este mai mare decat rata dobanzii bancare R>d Calculul titlurilor de valoare care trebuie comparat cu rata dobanzii Obligatiuni Ro=(C/P) x 100 Actiuni Ra=(W/P) x 100 Obligatiuni rambursabile la scadenta Vn= V0+n(V0•d) Obligatiuni rambursabile in transe anuale egale Vn=V0+V1+V2+...+Vn Obligatiuni rambursabile in transe inegale Vn=A•n unde A este anuitatea ∑ Calculul valorii actuale a veniturilor viitoare unde Vp este valoarea actuala a veniturilor viitoare;Vt-venitul anuala incasat ca

dobanda/dividend;d- rata dobanzii bancare (constanta),n=nr.ani Pentru actiuni Vpa=V/d unde V=dividend mediu anual • Riscul investitiilor Datorita faptului ca veniturile sunt oscilante in viata economica, cumparatorii vor tine seama si de risc In acest scop se face aple la teoria probabilitatilor si agregarea valorilor posibile intr-o valoare medie Decizia de a investi se ia comparand pretul titlului cu valoarea rezultata din calcul.

Durata de reintoarcere a banilor investiti in actiuni D=C/dv unde D=durata in numar de ani;C=cursul actiunii;dv=dividendul anticipat.

• Castigul obtinut din vanzarea titlurilor la bursa R=(V+P1-P0)/P0 unde V=dividendul/dobanda anuala;P1=pretul de vanzare al titlului pe piata secundara;P0=pretul de cumparare al titlului.

68 Oferta de titluri financiare pe termen lung.

• Ofertantii sunt: Intreprinderile Bancile Alte institutii Statul • Oferta de titluri de valoare este o sursa de finantare alaturi de profit si creditele bancare • Este mai riscanta emisiunea de obligatiuni Plata neconditionata a dobanzii,ca venit fix,independent de rezultate face vulnerabila intreprinderea Plata dobanzii micsoreaza sau anuleaza dividendul actionarilor • Oferta de titluri de valoare este cerere de capital banesc,derivata din cererea de factori de productie.

Este oportuna numai daca miscarea reala a productiei asigura realizarea unui anumit produs Oferta de titluri este precedata de calcule laborioase privind rata profitului si compararea ei cu rata dobanzii bancare si veniturile distribuite detinatorilor de titluri • Oferta de titluri-bonuri de tezaur si obligatiuni –porneste de la stat sau institutii ale colectivitatilor locale Se intemeiaza pe calcule de oportunitate Devine necesara cand conjunctura este nefavorabila economic Scad impozitele si taxele colectate la buget • Oferta de titlui se face atat persoanelor din tara proprie cat si din alte tari.

• Capitalul mobilizat nu se margineste la capitalul autohton.

69 Continutul pietei valutare.

• Valuta este moneda nationala a unui stat aflata in posesia unor persoane juridice si fizice straine.

• Valuta are 2 forme de existenta: Valuta efectiva (numerar) Valuta in forma scripturala (aflata in cont) • Valuta mai este si: Convertibila-se poate schimba liber cu alte valute Neconvertibila – se poate schimba numai in cantitati limitate • Piata valutara reprezinta o totalitate de tranzactii,acte de vanzare cumparare,incheiate intr-un interval de timp determinat,al carui obiect il constituie valutele.

•

• • •

70 • • •

•

• 71 • • •

•

Piata valutara este impusa inainte de toate de comertul mondial de marfuri si servicii si reflecta dinamica acestuia.

Valoarea tranzactiilor cu valute creste incomparabil mai repede decat comertul international.

Odata cu dezvoltarea creste si multimea valutelor convertibile si concomitent volumul schimburilor acestora.

Un rol de seama il detine piata eurovalutelor.

Eurovalutele sunt constituite din dolari depusi in conturi la bancile din afara SUA Piata eurovalutelor include atat operatiunile interbancare,cat si operatiunile efectuate intre banci si institutii nebancare.

Contine si un segment de piata monetara a creditului,deoarece bancile vizeaza atat acordarea de imprumuturi cat si restituirea acestora.

Cererea si oferta de valuta.

Atunci cand pe o piata valutara a unei tari creste cererea de dolari-cursul dolarului creste Cel al monedei nationale scade Pe un dolar se plateste o suma mai mare din banii proprii Daca cererea se reduce-scade cursul dolarului iar cel al monedei nationale creste.

Relatia dinamica dintre cererea si oferta de valuta Sintetizeaza rezultatul actiunii mai multor variabile Balanta comerciala-produce un efect insemnat Balanta activa a unei tari- exporturi>importuri si un excedent de oferta de dolari=>tind sa scada cursul dolarului si sa creasca cursul monedei nationale Balanta comerciala pasiva-importuri>exporturi produc efectul invers.

Evolutia ratei dobanzii Tara in care rata reala a dobanzii se ridica deasupra nivelului dobanzii reale din alta tara poate sa vada crescand cursul monedei proprii,masurat in moneda celeilalte tari.

Inregistreaza afux de capital strain,in timp in ce-a doua tara se vede o retragere de capital,o migrare catre exterior in cautare de plasamente mai avantajoase.

Acest proces dublu,sporeste oferta de valuta si creste cursul monedei nationale in tara cu rata dobanzii mai mare si reduce oferta si cursul monedei nationale in tara cu rata dobanzii mai mica Factori psihologici Increderea populatiei,a agentilor economici intr-o valuta oarecare antreneaza ridicarea cursului acesteia intrucat apare o cerere suplimentara pentru ea.

Convertibilitatea internationala a monedei.

Valutele convertibile sunt acele valute care se po preschimba liber cu alte valute liber,fara restrictii vizand sumele solicitate,scopul pentru care sunt solicitate si persoanele care doresc sa efectueze schimbul.

Atunci cand circulatia internationala de marfuri cere monede de aur se pot preschimba si in aceste monede.

Valutele convertibile functioneaza ca mijloace de plata internationale pe plan regional sau in intreaga lume.

In prezent monedele principale utilizate in decontarile iternationale sunt Dolarul si Euro.

Din 1960 s-au utilizat pe scara crescanda si valutele altor tari europene,precum si yenul japonez.

Valutele neconvertibile sunt valutele care se pot preschimba cu alte valute numai in cantitati limitate si in conditii strict reglementate.

Partial aceste valute valute pot fi folosite ca mijloace de plata internationale,de regula numai in interiorul tarii de catre turisti straini si personalul ambasadelor De asemenea pentru a procura marfuri din orasele de granita ale tarilor vecine Statutul de valuta neconvertibila al unei tari nu este dat odata pentru totdeauna: aceasta poate deveni convertibila daca economia nationala realizeaza succese insemnate in dezvoltarea productiei,in cresterea venitului national si in extinderea relatiilor sale internationale.

• Conditiile care pregatesc convertibilitatea Producerea bunurilor de baza ca produse competitive in privinta calitatii si pretului, atat in planul pietei interne,cat si al pietei externe.

Practicarea pe piata interna a preturilor libere,echivalenta cu formarea lor pe temeiurile cheltuielilor de productie si relatiilor dintre cerere si oferta Crearea treptata a unor rezerve monetare suficiente la dispozitia bancii nationale.

• Efect al cresterii productiei si al productivitatii muncii nationale,convertibilitatea este la randul ei,un mijloc al sporirii in continuare a acestora.

72 Curs valutar.

• Schimbul de monede se realizeaza intr-un raport cantitativ,determinat.

• Acest raport cantitativ,in care o valuta se schimba cu alta se numeste curs valutar.

Se poate defini si ca pret al unei monede nationale,exprimat in alta moneda.

• O valuta oarecare apare in raporturi de schimb si de valoare cu un numar mare de alte valute.

De aceea cursul unei valute se exprima intr-un sir intreg de alte valute,limitat in ultima instanta doar de numarul monedelor nationale diferite de ea. x valuta A=y valuta B y valuta B=x valuta A • Metode de cotare Cotarea directa-in stanga ecuatiei apare o unitate din valuta straina iar in dreapta ecuatiei numarul corespunzator de unitati din monede proprii,nationale,care asigura echivalenta Cotarea indirecta-in stanga ecuatiei apare o unitate din moneda nationala,iar in dreapta numarul de unitati din valuta straina care asigura echivalenta.

• Cursul valutar este oscilant,fiind influentat de mai multi factori • Dupa 1970 nici o tara nu mai utilizeaza bani convertibili in aur,cursul valutar nu mai depinde hotarator de continutul in metal galben al monedelor nationale,ci de puterea de cumparare pe piata interna.

• Cursul valutar se defineste pe baza paritatii de cumparare • Cursul valutar depinde de capacitatea de cumparare a monedelor nationale care se schimba intre ele,raportata insa nu la un singur cos de bunuri,ci la mai multe.

73 Operatii valutare.

• Operatiile valutare se efectueaza autorizat de catre unitatile bancare si casele de schimb valutar.

• Operatori valutari sunt bancile si casele de schimb.

• Bancile in calitate de principali operatori pe piata valutar efectueaza: Operatiuni care servesc persoanele fizice si juridice nebancare Operatiuni pe cont propriu Operatiuni intre ele • Operatiuni care servesc publicul non-bancar au ca obiect schimbul valutei scripturale.

Operatiuni la vedere Sunt operatiuni in care transferul efectiv de valuta are loc intr-un interval de 48

de ore lucratoare,socotite de la incheierea contractului Intrucat apar ca vanzatori si cumparatori de valuta,ele fixeaza cursuri pentru ambele operatiuni.

Bancile percep comision,pe seama caruia ele isi asigura acoperirea cheltuielilor prilejuite de operatiunile valutare si un venit net.

In fixarea cursurilor,bancile tin seama de situatia prezenta,si de evolutiile viitoare posibile ale cursurilor valutelor,deci se ia in calcul si riscul.

Cursurile practicate de banci sunt oscilante in functie raportul dintre cererea si oferta de valuta.

Operatiuni la termen Sunt operatiuni in care valuta se transfera efectiv,intr-un interval de timp care depaseste 48 de ore lucratoare,calculate de la data incheierii contractului.

Acest interval poate fi de o luna doua trei.

Specificitatea operatiunilor la termen consta in faptul ca transferul valutei (la scadenta fixata) se face nu la cursul zilei,ci la cursul stabilit prin contract.

Sunt operatiuni speculative-urmaresc un profit rezultat din diferenta dintre cursul zilei si cel initial.

Operatiuni valutare de tip Hedging Operatiune de punere la adapost de riscuri (Hedging) Urmaresc evitarea riscurilor de catre marii importatori de marfuri In scopul evitarii unor pierderi si evitarii riscurilor,care pot sa apara cand valuta necesara platilor marfurilor se procura abia la scadenta,marii importatori efectueaza intr-o zi anume o dubla tranzactie: - Cumpararea la vedere a cantitatii de valuta de care are nevoie - Vanzarea ei la termen Operatiuni pe cont propriu Operatiuni de arbitraj valutar Operatiuni pur comerciale efectuate de banci pe cont propriu in scopul realizarii de profit Profitul incasat de banci are ca surse: - Diferenta de curs intre doua valute pe doua piete diferite - Diferenta de curs al unei valute pe aceeasi piata la date diferite - Diferenta de curs intre doua valute si doua piete diferite Arbitrajul direct-cumpararea de valuta la pretul cel mai scazut si concomitent vanzarea ei la pretul cel mai ridicat Tranzactia pentru clienti facuta de bancile comerciale,caz in care banca alege calea cea mai buna de efectuare a operatiunilor de vanzare-cumparare a valutelor aflate in cont.

Operatiuni interbancare Operatiuni valutare SWAP (schimb reciproc,troc) Sunt operatiuni de creditare reciproca intervenite intre doua banci centrale cu scopul acordarii de imprumuturi.

Ele pot interveni si intre marile banci comerciale,in baza unor conventii sau aranjamente.

Casele de schimb valutar Efectueaza numai operatiuni la vedere denumite operatiuni de ghiseu sau schimb manual Acestea sunt tranzactii realizate cu valute efective,implicand preschimbarea unei valute in numerar in alta valuta in numerar.

•

•

•

• • • 74 • •

• • • •

• • •

• •

•

Cursul practicat la cumparare (mai mic) si cel la vanzare (mai mare) se aplica atat la casele de schimb cat si la banci.

Cursul practicat de aceste case de schimb este si el schimbat,chiar in cursul unei zile,in functie de cerere si oferta.

La operatiunile valutare participa si intermediarii din comertul exterior (brokerii si comisionarii) si speculatorii.

Datoria externa.

Valutele constituie obiect al creditului intern si international,nu doar al schimbului,al vanzarii-cumpararii.

Creditele internationale in valuta pot fi: Pe termen scurt 1-3 ani Pe termen mediu 3-5 ani Pe termen lung-peste 5 ani Datoria externa privata – creditele acordate intreprinderilor private Datoria externa publica – creditele acordate intreprinderilor de stat,institutiilor de drept public, unitatilor administrativ-teritoariale si guvernelor.

Datoria externa totala este formata din datoria externa privata si publica.

Datoria externa a unei tari se poate calcula ca: suma absoluta suma ce revine pe locuitor ca procent din PIB Datorii externe contracteaza cu deosebire tarile in curs de dezvoltare,si apar mai ales ca si debitoare.(mai ales debitor net) Tarile dezvoltate apeleaza la credite in calitate de debitori si creditori (mai ales creditor net) Datoria externa trebuie sa fie rambursata intr-un anumit interval de timp,circumscris in durata creditului.

Perioada de gratie – intervalul cuprins intre momentul primirii creditului si inceperii restituirii lui Dobanda anuala-este dobanda percepta la datoria care insoteste creditul Daca dobanda nu este platita la termenul fixat ea se transforma in credit nou si se plateste dobanda la dobanda Transele anuale scadente ale imprumutului – aspect al datoriei externe Serviciul datoriei externe este compus din transele anuale scadente dobanda anuala Capacitatea tarii debitoare de a achita serviciul datoriei externe depinde de: Evolutia economiei nationale Soldul balantei comerciale Modul si eficacitatea utilizarii creditului Cand creditul este folosit rational,in vederea dezvoltarii productiei interne si largirii exporturilor,restituirea creditului si achitarea dobanzilor nu sunt o problema Cand creditul este folosit in consumul neproductiv si al declinului economic, datoria externa devine o povara si se apeleaza la noi imprumuturi pentru achitarea celor vechi.

Aspecte ale datoriei externe Datoria externa a crescut continuu pentru tarile in curs de dezvoltare Incercarea de a se industrializa

75 • •

•

•

•

•

• •

•

Socurile petrolului Utilizarea defectuoasa a mijloacelor imprumutate Fuga peste granita a unor insemnate capitaluri proprii Cresterea fiscalitatii recomandate de creditori Reajustari monetare si bugetare Transferurile financiare nete – in favoarea lumii industrializate Contractarea de datorii externe nu este nici benefica si nici nociva.

Depinde de ceea ce se intreprinde cu mijloacele imprumutate,eficacitatea intrebuintarii lor.

Consecinte ale modificarii cursului valutar.

Influentat de o serie de factori fluctuanti,care partial se intrepatrund,cursul valutar este o marime variabila Gradul de variabilitate este inegal in diverse perioade,in functie de: Reglementarile care stau la baza functionarii sistemului valuatar international Adancurile vietii economice productive Framantarile economice,adesea dificil de descifrat Acordurile de la Bretton Woods au inghetat ratele de schimb ale dolarului sau ale altor valute stabilind ca acestea puteau sa se modifice doar in proportie de ±1% dolarul era asociat cu un pret fix al aurului - 35 dolari uncia relatiile valutare internationale erau suficient de stabile Convertibilitatea dolarului in aur devine in 1971 imposibila si SUA renunta la aceasta datorita: marilor investitii facute peste granita costul foarte ridicat al razboiului din Vietnam Valutele devin astfel flotante: Nu se mai respecta limitele de ±1%, SUA nu mai livreaza aur la 35 de dolari uncia la nici o alta banca sau agentie ori guvern Din acest motiv,cursurile economice cunosc perturbari mai insemnate deoarece: Preturile de vanzare nu sunt influentate doar de costurile de productie si de relatiile dintre cerere si oferta Pretul marfurilor este influentat si de cursul valutelor Cursul valutar se modifica pentru fiecare moneda nationala,sub actiunea exercitata de multiple cauze.

Cursul valutar oscilant influenteaza: starea economiilor nationale evolutia exporturilor si importurilor turismul international situatia creditorilor si debitorilor externi Deprecierea cursului valutar al unei monede nationale favorizeaza exportul si defavorizeaza importul tarii care a emis moneda respectiva.

Importul din aceasta tara devine mai ieftin Ieftinirea importului stimuleaza alte tari sa cumpere mai multe marfuri,sporind astfel incasarile valutare ale acesteia Franeaza importul in tara respectiva Contribuie la echilibrarea balantei de plati Avantajeaza pe debitorii acestei tari intrucat ratele si dobanda se platesc in bani

•

devalorizati Dezavantajeaza pe creditori-deoarece ei recapata imprumutul si dobanda in bani cu valoare mai redusa.

Aprecierea cursului monedei nationale: Defavorizeaza exportul-pentru ca il scumpeste Favorizeaza importul pentru ca il ieftineste Avantajeaza pe creditori Dezavantajeaza pe debitori

vdiancu@gmail.com Bibliografie:Economie Politica 1,Coordonatori Prof.univ.dr.Constantin Enache, Prof.univ.dr.Constantin Mecu,Editura FRM,2007.