Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria II nr. 10

lDiagnosticul de laborator al endotoxemiei la cabaline

„O definiţie simplă a endotoxemiei poate fi derivată chiar și din etimologia cuvântului: termenul se compune din endon (greacă)-în, toxicon (greacă)- toxină și aimia (greacă)sânge”… dr. alexanDra PăVăloiu

nr.

10

lun animal exotic - dihorul

„Nu în fiecare zi ne intră în cabinet un client care are ca animal de companie un dihor. Însă, atunci când aceasta se întâmplă, este impetuos necesar ca medic veterinar să cunoști câteva date despre acest minunat animăluț”… dr. Ștefan BogDan

lHipo și hipercalcemia - în examen de laborator

„În prima parte a acestui articol voi explica câteva din testele de laborator legate de calciu și semnificația rezultatelor acestora“… dr. ionel Matei

O voce l O comunitate l O viață

știință și practică

Veterinarul

SPECIAL laborator

”Evaluarea stării de sănătate a animalelor de companie se bazează în mare măsură, cu precădere în etapa iniţială de investigaţii, pe analizarea valorilor parametrilor biochimici sangvini și ai urinei”…dr. Violeta SiMion, dr. Cătălin negreanu, Biolog SiMona rotaru

anul iii, 2011

lMetode de analiză micotoxicologică a unor matrice biologice

revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din românia

Veterinarul No. 10 Anul III 2011

NOUTĂȚI DIN LEGISLAȚIE, Supliment FINANȚE, CONTABILITATE, pagini MARKETING ȘI MANAGEMENT

8

Laborator

VETERINAR

6 >> Metode de analiză micotoxicologică a unor matrice biologice 8 >> Diagnosticul de laborator al endotoxemiei la cabaline 10 >> Un pacient exotic - dihorul 12 >> Hipo- și hipercalcemia în examen de laborator

Animale

DE COMPANIE

14 >> Dermatita atopică a câinelui 17 >> Tehnici de hrănire enterală la pisică 20 >> Rezonanța magnetică în afecțiunile cerebrale congenitale la câine, hidrocefalia, asimetria ventriculară și schizencefalia 24 >> Etiopatogeneza tulburărilor de comportament dobândite în timpul dezvoltării sociale 28 >> Toamna în crescătoria de porumbei

42 WiLDLiFE

44 igiEnĂ

48 SUCCES

Datorită multitudinii de factori existenţi, condiţiile de teren tind să sporească dificultatea efectuării unei intervenţii, care în mod normal, în cadrul unui ambulatoriu nu ar ridica probleme.

Suprafeţele și utensilele de lucru folosite în industria alimentară pot fi sursă de contaminare pentru alimentele care vin în contact cu acestea chiar și după ce au fost sanificate și dezinfectate.

Pe doctorul Bacușcă, îl găsești dis de dimineață la cabinetul său din Strada Nicolina, înconjurat de clienți gălăgioși și de proprietari îngrijorați.

Animale

DE RENTĂ

32 >> Leziunile tubului digestiv postdiafragmatic Leziunile proventricolului 36 >> Inseminarea artificială la porci 40 >> Stomatologie ecvină - Partea I SUpLiMEnT aBOnaȚi : 8 PAGINI NOUTĂȚI DIN LEGISLAȚIE, FINANȚE, CONTABILITATE, MARKETING ȘI MANAGEMENT

04 O nouă componentă în

programul de susținere a afacerilor veterinare

Mulți vorbesc despre management. Cu sau fără spor în alocuțiuni, toți vorbitori concluzionează "o afacere fără management este ca un corp frumos dar fără cap". De ceva timp în medicina veterinară și-au făcut loc medici veterinari care au studiat fenomenul managementului veterinar. În paginile revistei am reușit să adunăm din experiența și cunoștințele lor.

Veterinarul lunii Andrei Hiticaș, Andrei Văcărean, Ștefi Trufin

Au apărut ca din neant într-o zonă unde totul este gri în privița informațiilor și a informării tehnice de specialitate.

Vedem că depun un efort uriaș să combine medicina veterinară, studenția și redactarea de articole strict autentice în spațiul media veterinar. Au primit critici dar și admirații din partea colegilor practicieni și nu s-au clintit din dorința lor poate de a deveni mai buni în ceea ce fac și de a scrie despre aceasta pe blogul lor. Chiar dacă nu sunt medici, merită pentru încurajare să îi nominalizăm la Veterinarii lunii.

EDITORIAL

Veterinarul Adresa corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro

Director: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril Manager distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu

Editorii ediției: dr. Gabriela Agheorghiesei dr. Eugenia Avram dr. Ștefan Bogdan dr. Florin Grosu dr. Maria Mihăiță dr. Ionel Matei dr. Cătălin Negreanu dr. Gheorghe Onțanu dr. Alexandra Păvăloiu dr. Dragoș Petrache dr. Ciprian Radu dr. Ovidiu Roșu biolog Simona Rotaru dr. Violeta Simion dr. Clara Vasilescu dr. Sebastian Vereș dr. Szabó Zoltán Consiliul Director Veterinarul PMVPR Președinte: dr. Bogdan Novenschi Vicepreședinte: dr. Ilie Muscalu Fondator: dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian Publicație oficială a Patronatului Medicilor Veterinari Privați din România

04 Veterinarul

n

O nouă componentă în programul de susținere a afacerilor veterinare Mulți vorbesc despre management. Cu sau fără spor în alocuțiuni, toți vorbitori concluzionează „o afacere fără management este ca un corp frumos dar fără cap“. De ceva timp în medicina veterinară și-au făcut loc medici veterinari care au studiat fenomenul managementului veterinar. În paginile revistei am reușit să adunăm din experiența și cunoștințele lor. Este dificil, deoarece în România, așa cum am mai spus, managementul și marketingul în facultăți sunt discipline la care dacă nu copii la examen poți să frunzărești cursul pentru a lua o notă satisfăcătoare. Nimeni nu explică studentului în medicină veterinară despre managementul în această profesie, cu exemple și elemente necesare în practică.

Atunci de ce am fi tentați să acceptăm în propriul cabinet aplicarea unor elemente de bază ale managementului dacă nimeni nu ne-a demonstrat de ce este important? Facem un cabinet, bajbâim să îi legalizăm activitatea prin obținerea a una, două autorizații, punem niște afișe sau ceva fițuici srise la viteză în cutiile poștale și așteptăm să vină clienții. Unii, mai cu trecere, care au lucrat prin vreun cabinet mai vechi, cu siguranță au luat numerele de telefon ale clienților de acolo și îi invită la ei în noul cabinet. Dacă mai adaugăm faptul că suntem obligați să avem contabil și să depunem la fisc tot felul de acte, managementul unui cabinet se oprește la atât. După care începem să ne plângem.

Nu este vina nimanui că nu suntem obișuiți să ne alocăm cel puțin 20% din timpul nostru organizării activității în cabinet si cel puțin 25% activității de marketing. De fapt, nu suntem obișnuiți să alocăm nici o secundă în nici o direcție deoarece majoritatea dintre noi lucrăm așa cum ne vine. Medicul veterinar este obișnuit să vindece animale, să se concentreze pe chestiuni legate de această problemă și mai puțin de așa numitele aspecte "teoretice". Din păcate, aceste aspecte "teoretice" se ocupă de bani și nu de vindecat animalele. Managementul se ocupă de administrarea afacerii din perspectiva banilor iar marketingul de a aduce banii care să fie administrați. Dacă se dorește ca un cabinet să facă bani atunci trebuie să aibă un management performant nu numai talent și cunoaștere în practica veterinară.

Să dau doar câteva exemple simple. Un control de la ITM se poate lăsa cu amendă serioasă în oricare din cabinetele veterinare pentru lipsa unui X sau Y document, autorizație sau procedură de lucru, ceea ce este o pierdere financiară serioasă și probleme în managementul de personal.

Un banal accident în cabinet suferit de un angajat sau un client poate duce la o serioasă problemă.

Necunoaștere modului în care trebuie deduse cheltuielile, pierderile, investițiile, cursurile, care sunt aceste cheltuieli deductibile, chiar dacă ai contabil, pot duce la pierderi financiare uriașe prin penalizări și amenzi de la fisc. Realizarea de investiții alambicate în spații și echipamente care de cele mai multe ori sunt nefolosite din divese motive duc de asemenea la pierderi inutile. Lipsa unui personal instruit în relații publice, ceva nervi sau indispoziții pot duce la pierderea unor clienți. Exemplele pot continua și toate sunt nefericite dacă ne gândim la aspectele financiare.

Mai este și un alt aspect la care puțin se gândesc. Neimplicarea în acțiuni programate prin management și marketing. Realizarea unei asociații chinologice sau a unei asociații de creșterea vacilor fără contribuția medicului veterinar este o mare pierdere de imagine și influență. Lipsa medicului veterinar de la expozițiile canine sau de la expozițiile destinate fermierilor este o pierdere masivă de imagine dar și de clienți. Lipsa de implicare a medicului în oferirea de sfaturi pertinente crescătorilor de animale și a unor îndrumări tehnice conexe cum ar fi alimentația, microclimatul, întreținerea duce cu siguranță la răcirea relației medic-crescător mai ales dacă din partea medicului vin numai critici.

Cert este că trebuie făcut ceva în această privință. De aceea, am lansat a doua componentă a programului de susținere a afacerilor veterinare.

Vă lăsăm pe voi să o descoperiți și să o utilizați de pe www.veterinarul.ro.

Succes!

octombrie 2011

dr. Iulian Vieru

www.veterinarul.ro

medIa șI ComunICare

S

ocial media și Internetul au devenit metode populare prin care oamenii se informează și se conectează. Majoritatea organizațiilor, firmelor și companiilor din lume folosesc acum site-urile sociale precum: Facebook, Twitter, Linkedin, Youtube sau diverse platforme de blogging pentru a disemina informația și a crea și menține o legătură cu potențialii clienții sau cu întregul lor target de audiență. Majoritatea firmelor care vând produse tangibile aduc zilnic aporturi semnificative de informație în zona website-urilor sociale, dar ar trebui oare ca un cabinet veterinar, care vinde servicii intangibile, să fie prezent în astfel de rețele? Întrebarea comportă un răspuns ușor, dacă ne gândim o clipă la cei care utilizează zilnic astfel de website-uri, și anume, potențialii clienți ai unui cabinet veterinar, proprietarii de animale. O simplă incursiune printre proprii prieteni de pe profilurile personale de pe astfel de website-uri este suficientă pentru a găsi, printre pozele acestora, momente imortalizate cu animalele lor de companie.

Ca orice formă de comunicare, comunicarea prin rețelele sociale are avantaje și dezavantaje. Ca și avantaje trebuie luate în considerare posibilitatea de a interacționa și de a crea o legătură cu clienții, de a crea o prezență care poate atrage noi clienți și care arată deschiderea ta de a purta un dialog, fie el și online, cu aceștia.

Ca un minus, pentru a menține și întreține interactiv contul tău pe aceste rețele trebuie găsit mereu conținut interesant și trebuie avut în vedere faptul că nu se pot controla în totalitate mesajele primite. În continuare, voi detalia avantajele folosirii rețelelor sociale pentru afacerile veterinare, pe care voi încerca să le explic din perspectiva experienței mele de peste 10 ani în domeniul comunicării și a relațiilor publice.

Rețele sociale te fac vizibil și relevant în mediul online Exact precum alți 3.847.600 de români, și eu mi-am făcut un obicei din a vizita Facebook-ul zilnic. Îmi încep mereu vizita răsfoind secțiunea „acasă“ sau „home page-ul“, pe care sunt afișate toate noutățile prietenilor mei pentru a vedea despre ce vorbesc oamenii. Mă minunez în fiecare zi câtă lume postează poze, filme sau comentarii despre animalele lor de companie. Nu mă îndoiesc, că, o dată ce îți vei face un obicei din a acorda Facebook-ului o jumătate de oră pe zi, numă-

Ne este sau nu social media folositoare

în afacerea veterinară?

rul proprietarilor de animale prezent aici te va uimi și pe tine. De îndată ce îți vei crea o prezență de expert în domeniul sănătății animalelor de companie pe câteva din astfel de website-uri, vei observa cum renumele tău și al cabinetului începe să crească și cum lumea va începe să interacționeze cu tine. Va crește astfel gradul de conștientizare cu privire la cabinetul tău.

De exemplu, în urmă cu ceva vreme am citit despre ziua de 24 iunie, care este declarată de către americani și englezi „Ziua în care îți duci câinele la serviciu“.

Ziua oferă posibilitatea proprietarilor de a prezenta câinele lor colegilor și se încurajează astfel adopțiile canine din adăposturile locale. O astfel de ocazie impune unui cabinet veterinar prezent pe rețelele de socializare sau care are un blog să posteze informații utile pentru proprietarii de câini despre cum să le asigure acestora o călătorie confortabilă cu mașina sau cum să facă cunoștință colegilor cu prietenul patruped. Clienții care observă astfel de postări pe facebook sau pe blogul cabinetului, vor dori fără doar și poate să le împărtășească cu prietenii lor, astfel că sfaturile tale vor deveni cu-

noscute ca fiind „expert“ unui număr mult mai mare de persoane decât ți-ai imaginat tu inițial.

De ce nu ți-ai face și tu un obicei din a vizita website-urile sociale precum: Facebook, Twitter sau Google plus și nu ai „guglăi“ (adică de ce nu ai căuta pe Google) știri legate de animalele de companie în fiecare zi. Știri precum cea ce care tocmai am dat-o ca exemplu mai devreme îți oferă ocazia să oferi sfaturi sau informații utile pe website-ul cabinetului tău sau pe paginile tale de pe rețelele sociale.

Aceasta este o modalitate grozavă de a-i face pe proprietarii de animale să vorbească despre tine, să creeze o imagine pozitivă cabinetului tău și ție, ca expert veterinar.

Iulia Crețu

05

special

Laborator

METODE DE ANALIZĂ micotoxicologică a unor matrice biologice Evaluarea stării de sănătate a animalelor de companie se bazează în mare măsură, cu precădere în etapa iniţială de investigaţii, pe analizarea valorilor parametrilor biochimici sangvini și ai urinei. Această conduită este cu atât mai mult justificată în situaţia în care semnele clinice nu sunt patognomonice unei boli sau sunt insuficiente pentru a pune un diagnostic cert.

P

rin implementarea și validarea metodelor de analiză a ochratoxinei A din matrice biologice precum serul și urina s-a urmărit aprofundarea cunoștinţelor în sanogeneză, din perspectiva alimentaţiei.

Micotoxinele – cât de mult afectează sănătatea animalelor de companie?

Micotoxinele sunt metaboliţi secundari ai fungilor micotoxigeni care afectează atât sănătatea umană cât și pe cea animală, producerea acestora în plante fiind extrem de imprevizibilă și dependentă de o varietate de factori atât în stadiul de cultură cât și în perioada de transport, depozitare și prelucrare a materiilor prime. Datorită structurii chimice diverse și condiţiilor variate în care fungii le produc, aceste toxine sunt capabile să provoace o mare varietate de simptome acute, în egală măsură, la animale și om. În mediul natural acestea se găsesc ca și contaminanţi într-o gamă foarte variată de furaje, alimente și subproduse ale acestora.

Condiţii climatice – temperatură, umiditate, precipitaţii, sau de microclimat, acţiuni de mecanizare, fertilizare, chimizare a culturilor sunt tot atâţia factori de stres pentru plante și favorizanţi pentru producerea fungilor și elaborarea micotoxinelor de către aceștia. Trebuie

06 Veterinarul

n

octombrie 2011

remarcat că se pot întâlni situaţii în care în furajele sau alimentele analizate se găsesc fie doar fungii, fungii și micotoxina sau micotoxinele produse de către aceștia, sau se găsesc doar micotoxinele.

Ochratoxina A (OTA) este una dintre micotoxinele cu toxicitate foarte ridicată, produsă de fungi din genurile Aspergillus (A. ochraceus) și Penicillium (P. verrucosum). Micotoxina afectează în egală măsură sănătatea omului (fiind cunoscută implicarea acesteia în nefropatia endemică balcanică și nefrita interstiţială cronică) și a animalelor, prin efectele nefrotoxice.

www.veterinarul.ro

Ochratoxina A este absorbită pasiv, în formă neionizată, la nivelul tubului digestiv, îndeosebi la nivelul intestinului subţire, la un pH de 7,04. După pătrunderea OTA în organism, micotoxina se leagă de albumine la nivelul plasmei și începe să se metabolizeze relativ rapid, în funcţie de specia de animale. Dintre organe, OTA are cea mai mare afinitate pentru ficat și rinichi. OTA are efectul inhibitor cel mai puternic asupra creșterii animalelor, determinând acumularea excesivă a glicogenului în ficatul animalelor bolnave.

Figura 1. Kit analiză micotoxine (R-biopharm) și soft prelucrare date RIDAWIN/FOOD/211010. MET

Timpul de înjumătăţire al OTA în studiile efectuate pe maimuţă a fost de 840 de ore, câteva zile în cazul porcilor și 3 ore la pui (Curtui, 1998). Cea mai importantă transformare are loc la nivel hepatic, unde OTA este metabolizată prin hidroxilare în 4-hidroxiochratoxina A, metabolit eliminat pe cale renală (Krogh, 1992).

La nivelul tubului digestiv, unde ulterior se și absoarbe, se formează un alt metabolit important, OT-α, care se elimină în final pe cale digestivă și renală.

Alţi metaboliţi formaţi în organism urmează un circuit entero-hepatic după care se elimină de asemenea prin fecale sau urină.

Literatura de specialitate, deși mai săracă în referinţe în acest subiect pentru animalele de companie comparativ cu cele de fermă, prezintă efectele clinice ale ochratoxicozei la câini ca fiind: reducerea apetitului, vomă, tenesme, hipertermie, tonsilită, melenă, polidipsie, poliurie, deshidratare, paralizie și în final moartea animalului în aproximativ două săptămâni de la ingerarea unei doze zilnice de 0,2-0,3 mg OTA/kg GV. Anatomopatologic se remarcă leziuni de: hiperemia tosilelor, enterită hemoragică la nivelul ileonului, cecumului, colonului și rectului, rinichi de culoare maron deschisă cu necroza și descuamarea celulelor epiteliale din tubii renali proximali; se remarcă de asemenea, necroza ţesuturilor limfoide (splină, amigdale, timus, limfonoduli).

Sursele de ochratoxină la câine sunt reprezentate de hrană uscată și laptele praf depozitate în condiţii improprii.

Carnea, în special carnea de porc și organele (ficatul, rinichiul) sunt principalele surse de OTA din hrana umedă.

O serie întreagă de referinţe din literatură de specialitate prezintă procente ridicate de contaminare cu OTA, a hranei umede și uscate administrate în hrana animalelor de companie, în speţă câini și pisici.

Analiza ocratoxinei a din ser şi urină În vederea analizei micotoxicologice a ochratoxinei A din sânge și urină s-a folosit metoda ELISA, utilizând kit-ul de analiză RIDASCREEN FAST Ochratoxin A (R-biopharm) și soft-ul de prelucrare date RIDAWIN/FOOD/211010. (Figura 1).

Pentru prelucrarea probelor a fost stabilit următorul protocol de lucru: l Proba de urină a fost analizată după o prelucrare sumară constând în adăugarea a 1 ml NaHCO3 0,13 M; s-au luat în lucru 2 ml probă de analizat. l Proba de sânge a fost prelucrată pentru obţinerea serului; s-au luat 2 ml ser peste care s-au adăugat 2,5 ml HCl 1 N și 4 ml diclormetan (DCM); s-a omogenizat timp de 5 minute apoi s-a centrifugat timp de 15 minute la 3500 rot/min; s-a îndepărtat stratul superior apos apoi s-au luat din filtrat 2 ml peste care s-au

adăugat 2 ml NaHCO3 0,13 M urmată de o omogenizare timp de 5 minute și centrifugare 5 minute; s-a colectat stratul superior și s-a lăsat în altă eprubetă; peste filtrat s-au adăugat 2 ml NaHCO3 0,13 M, s-a omogenizat timp de 5 minute și apoi s-a centrifugat timp de 5 minute; s-a recoltat stratul superior de NaHCO3 și s-a adăugat peste stratul anterior de NaHCO3; peste cele două straturi s-au adăugat 0,75 ml HCl și 2 ml DCM urmând o nouă omogenizare și centrifugare; stratul superior s-a îndepărtat iar stratul de DCM a fost evaporat la 60 grade C; s-a adăugat 1 ml NaHCO3 0,13 M; în final s-au luat în lucru 50 μl/godeu.

Metodă este implementată și validată intern în cadrul unei clinici medicale umane și poate fi utilizată în egală măsură în cabinetele medicale veterinare sau efectuată în laboratoarele de analiză micotoxicologică pe baza probelor de ser și urină recoltate de la animalele de companie.

Analiza micotoxicologică a OTA din ser și urină este facilă și evidenţiază relativ repede o posibilă implicare a micotoxinei în patologia aparatului urinar, mai ales la animalele care consumă constant hrană comercială umedă sau uscată, de calitate inferioară.

Dr. Simion Violeta-Elena Dr. Negreanu Cătălin Biolog Rotaru Simona

07

special

Laborator

Diagnosticul de laborator al endotoxemiei la cabaline

Figura 1- Cal cu edotoxemie (boala primară: Bronhopneumonie ab ingestis), a se nota ephidroza profuză

O definiţie simplă a endotoxemiei poate fi derivată chiar și din etimologia cuvântului: termenul se compune din endon (greacă)-în, toxicon (greacă)toxină și aimia (greacă)-sânge.

Cu alte cuvinte- toxine în sânge.

Este importantă separarea termenului de septicemie (septicos, sepein- a putrezi) asociată de obicei cu prezenţa bacteriilor în sânge, nu doar a toxinelor.

08 Veterinarul

n

octombrie 2011

A

tunci când bacteriile Gram-negative se multiplică său apare liza lor, ca urmare a morţii celulare bacteriene, eliberează o lipopolizaharidă (LPS) structurală de la nivelul peretelui celular extern care poate fi eliberată fie liberă, fie legată de alte proteine bacteriene de suprafaţă. LPS liberă este de douăzeci de ori mai activă din punct de vedere biologic decât LPS legată de peretele celular și, deși există și alte produse bacteriene capabile de suscitarea unui răspuns imun, este o convingere ge-

www.veterinarul.ro

nerală că LPS este principala răspunzătoare pentru manifestările stării de endotoxemie.

La caii sănătoși, există o rezidenţă normală de bacterii gram negative la nivelul intestinului gros, existând astfel și o cantitate mare de LPS. Absorbţia acesteia este însă oprită de către un mecanism de apărare ce cuprinde joncţiunile strânse între celulele epiteliale, secreţia acestor celule și alte bacterii rezidente. Tot la acești cai pot apărea mici cantităţi de LPS care penetrează bariera mai sus menţio-

nată și ajung în circulaţia portală, dar toxina este neutralizată parţial de către anticorpii anti endotoxină circulanţi, iar restul legându-se de proteine specifice și fiind transportat la nivelul ficatului unde va fi fagocitat de către sistemul mononuclear fagocitar al acestui organ.

Endotoxemia la caii adulţi se regăsește în patologia clinică de obicei ca și rezultat al bolilor gastro-intestinale, cu colică severă fiind principala cauză de deces a cailor adulţi, iar septicemia la nou-născuţi. Deși endotoxemia se asociază de obicei cu boala gastrointestinală acută, eliberarea de LPS în timpul multiplicării bacteriene face ca fiecare cal ce suferă de sepsis cu Gram negativi să se afle în pericol de a deveni endotoxemic.

Deoarece bacteriile Gram negative sunt principalele patogene izolate de la mânjii septicemici, mai mult de jumătate din mânjii septicemici sunt și endotoxemici.

Gravitatea leziunii intestinale se află în corelaţie directă cu gradul de toxemie, în timp ce prognosticul este determinat întotdeauna de către sechelele post endotoxemie Totuși, endotoxemia mai poate avea ca și cauze sepsis-ul (de diverse etiologii), pleurita, metrita, pneumonia, sau chiar laminita cauzată de un exces de carbohidraţi. Există numeroși mediatori inflamatori și vasoactivi a căror producţie este indusă de către fenomenul de endotoxemie, aceștia determinând la rândul lor un număr variat de manifestări clinice. Efectele endotoxemiei derivă practic din răspunsul organismului gazdă la mediatorii produși. În mod strict, termenul de endotoxemie se referă la prezenţa endotoxinelor circulante în curentul sanguin, dar termenul se folosește și în cazul apariţiei sindromului clinic atunci când doar se presupune că endotoxina este prezentă.

LPS poate ajunge la nivel circulator prin mai multe mecanisme, cel mai frecvent ca urmare a bolilor intestinale care compromit fluxul sanguin către intestin, producând astfel o supraîncărcare a circulaţiei portale cu endotoxine și o incapacitare a sistemului de clearance hepatic (colitele grave) dar și transportul transmural al endotoxinei prin alterarea funcţiei mucoasei intestinale; endotoxina poate ajunge la nivel circulator și prin alte metode, originând din alte surse decât tractusul intestinal precum cavitatea peritoneală, pleurală, sau uter și intrând direct în sistemul circulator, fără să mai treacă prin circulaţia portală.

Nu este însă de neglijat faptul că tractusul intestinal este un organ de șoc important, care reprezintă în același timp și cel mai mare organ cu rol imunologic, prin intermediul mucoasei intestinale, limfonodurilor mezenterice și a ficatului.

Astfel, orice traumă, boală intraabdomi-

nală acută, ventilaţia mecanică, terapie sau lipsa unei hrăniri enterale poate duce cu ușurinţă la apariţia ileusului mecanic sau paralitic sau chiar la compromiterea totală a intestinului. La rândul său, un intestin paralizat poate induce sau agrava sepsis-ul sau șocul septic, nu în ultimul rând prin endotoxinele în cantităţi masive eliberate în cazurile mai sus menţionate prin translocare microbiană datorată barierei intestinale alterate.

Pentru diagnosticarea în clinică a endotoxemiei, este nevoie nu doar de o examinare amănunţită, dar și de examene de laborator: o hematologie completă și, după posibilităţi, de o analiză a gazelor sanguine, aspecte pe care le-am descris pe larg în cadrul unui articol anterior cu focus pe sindromul răspunsului inflamator sistemic prin prisma endotoxemiei, astfel că nu am să mai revin asupra diagnosticului clinic și paraclinic de rutină.

Un diagnostic definitiv în endotoxemie se poate pune prin cuantificarea endotoxinei în plasmă cu ajutorul testului LAL (Limulus amoebocyte lysate assay), Golden Standardul din prezent. LAL este un test al cărui principiu a fost descoperit încă din 1956, când s-a descoperit că endotoxina unor bacterii din genul Vibrio, care erau fatale pentru crabul Limulus polyphemus, produce o coagulare intravasculară dramatică, care poate fi repetată și în vitro. Între timp, s-a mai dezvoltat un test analag din amoebocitele crabului Tachypleus tridentatus.

Acest test se bazează pe abilitatea endotoxinei de a induce coagularea hemolimfei crabului. Deși pe moment acest test este Golden Standardul actual, utilizat în special pentru determinarea contaminării endotoxiemice a medicamentelor și lichidelor, dar are o utilitate redusă în probele biologice, din cauza inhibitorilor reacţiei de coagulare circulanţi. Mai mult, și alte produse microbiene, în special de la fungi pot activa reacţia crabului, așa încât acest test nu are o specificitate de 100% pentru toxină. Pentru că testul LAL are limitele sale în cuantificarea endotoxinelor, permiţând 60% dintre toxine să rămână neidentificate, există și teste care cuantifică efectele biologice ale endotoxinelor prin măsurarea diverselor molecule- TNF, factorul Hagemann, IL1, gama interferon și alte citokine. În medicina umană există și un scor de cuantificare al sepsis-ului bazat pe aceste date.

La cal, datorită dificultăţii integrării testelor moleculare în practică, nu există foarte multe date legate de acest subiect.

Pentru diagnosticul endotoxemiei, se mai poate utiliza chemiluminescenţa.

Acest test se bazează pe detectarea unei activităţi respiratorii explozive ale neutrofilelor. Activitatea aceasta se măsoară prin prisma luminii eliberate de către lu-

minolul oxidat într-un chemoluminiscentometru. CEAA (chemiluminiscent endotoxin activity assay) are o sensibilitate de 98% și o specificitate de 100%, comparativ cu testul LAL, care are o specificitate de 63% și o specificitate de 38%.

Mai exact, chemiluminescenţa este un test rapid (durează în jur de 30 de minute), ce utilizează sânge integral și se folosește de producerea oxidantă indusă de receptorii CR1 și CR3 a leucocitelor PMN ca platformă de detectare. Primingul diferenţial al neutrofilelor în sângele integral de către complexele LPS-anticorpi duce la marea specificitate a acestui test. Oxidantul eliberat ca răspuns la zimozanul opsonizat de către complement duce la oxidarea luminolului și la o emisie de lumină ca răspuns la aceasta.

Aceasta este dependentă de proteinele complementare din plasmă, care sunt labile la căldură. Testul se compune dintro componentă de control, care măsoară producţia de oxidant neutrofil de bază, din sângele integral. Componentă de test propriu-zisă conţine anticorpi monoclonali IgM murini împotriva epitopului lipidului A al LPS și măsoară răspunsul chemiluminescent crescut al neutrofilelor în prezenţa complexelor anticorpLPS. Sensibilitatea maximă a acestui test este dependentă de echivalenţa optimă antigen-anticorp și de durata de pre incubare a probei de sânge integral. Cuantificarea LPS este posibilă prin includerea unei probe de control pozitive, ce conţine o doză de LPS reactivă. Testul nu este sensibil la variaţiile din concentraţia neutrofilelor pacientului pe o gamă minimă de 0.5 la 20×109 celule/l, dar este foarte reactiv cu LPS a mai multor linii de bacterii Gram negative, dar nu și cu produșii din peretele celular al bacteriilor Gram pozitive sau Candida și Aspergillus. Întru ajutorul testelor de laborator mai sare și măsurarea inflamaţiei prin intermediul măsurării TNFα, din plasma heparinizată, cu ajutorul unui test de supravieţuire celulară (cell survival bioassay- CSBA), pe o linie celulară murină.

Se poate observa astfel că diagnosticul de laborator al endotoxemiei prezintă mai multe faţete faţă de ceea ce ne imaginăm de obicei, certitudinea diagnosticului neputând fi obţinută decât prin intermediul unor teste costisitoare, dar utile.

Alexandra Păvăloiu, DVM, MVSc & PhD student FMV Cluj Napoca

09

special

Laborator Nu în fiecare zi ne intră în cabinet un client care are ca animal de companie un dihor. Însă, atunci când aceasta se întâmplă, este impetuos necesar ca medic veterinar să cunoști câteva date despre acest minunat animăluț pentru a-l putea trata în cunoștință de cauză. Mulți medici veterinari care au avut de-a face cu astfel de pacienți i-au tratat la fel ca pe un câine sau o pisică, de aici venind și suspiciunea proprietarilor de dihori atunci când ajung la prima vizită la tine la cabinet. Voi începe o serie de articole referitoare la această specie pentru a ușura munca clinicianului român.

Un pacient exotic:

DIHORUL

D

ihorul face parte din ordinul carnivorelor, familia mustelidae, speciile: Mustela putorius furo sau Mustela furo. Dihorul este un animal domestic care provine din dihorul european (domesticit inițial pentru controlul dăunătorilor și pentru vânătoare). A fost folosit pentru vânatul rozătoarelor și al iepurilor și a fost crescut pentru blană. Dihorul este un animal de companie blajin, jucăuș, ne-agresiv și neteritorial și care necesită o doză justă de atenție. Dihorii sunt foarte activi și sunt animale curioase cărora le place compania oamenilor și a altor animale. Își mențin spiritul jucăuș toată viața. Dihorii nu sunt în mod exclusiv nici diurni, nici nocturni: sunt de obicei mai activi dimineața devreme și seara, dar orarul lor natural poate fi schimbat astfel încât să coincidă cu al stăpânilor.

Ca și protocoale de vaccinare, există pe piața din România vaccinuri produse de Intervet sau Bioveta, vaccinarea antirabică fiind recomandabilă a fi făcută peste 16 săptămâni, cu repetarea vaccinării în fiecare an. Calea de administrare este cea subcutanată.

Prima vizită sau examinarea anuală Pentru examinarea fizică trebuie avută în vedere greutatea, examinarea dinților și examinarea otoscopică. De asemenea, la prima vizită și în primul an de viață este recomandat să se ia o probă de fecale. Această procedură se poate repeta apoi doar dacă situația sau istoricul medical o cere. Dacă sunt observate anormalități trebuie făcută o hemogramă completă și un sumar de urină. Nu tre-

10 Veterinarul

n

octombrie 2011

FIzIOlOgIE Durată viață .............................................................................5-11 ani (în medie) Greutate mascul adult ........................................................0.8- 3.0 kg Greutate femelă adult.........................................................0.7 - 1.0 kg Greutate corporală adult castrat (ambele sexe)......0.8 -1.2 kg Temperatura corpului .........................................................37.8-40°C Rata respiratorie....................................................................33-36 respirații/minut Rata cardiacă ..........................................................................200 - 400 bpm Volum sânge ...........................................................................60-80 ml/kg Volum urină .............................................................................26-28 mL/24 ore Ph Urină ....................................................................................6.5 - 7.5

REPRODUCȚIE Vârsta de împerechere(mascul)......................................8-12 luni Vârsta de împerechere(femelă)......................................8-12 luni Tipul perioadei de călduri...................................................Poliestru Durata estrului .......................................................................Prelungită Mecanismul ovulației ..........................................................Induse Durata ovulației......................................................................30 ore Sezonul de reproducție.......................................................Tot timpul anului Momentul implantării ..........................................................Ziua 13 Durata gestației .....................................................................41 - 43 de zile Greutatea la fătare ...............................................................6 - 12 g Vârstă înțărcare .....................................................................6 - 8 săptămâni Greutate înțărcare ................................................................0.2-0.4 kg Dată începere hrană solidă................................................14-21 zile

www.veterinarul.ro

buie omise nici vaccinările, cea contra maladiei Carre și apoi cea antirabică și desigur rapelurile acestora. Opțional, la cererea proprietarului se poate și microcipa animalul.

Examinarea dihorilor de peste 3 ani Odată cu înaintarea în vârstă examinarea fizică trebuie făcută cu mai multă minuțiozitate: trebuie ascultate inima și plămânii, trebuie luată temperatura și trebuie observată cu atenția starea generală a dihorului. Trebuie făcute o hemogramă generală, un sumar de urină.

Majoritatea dihorilor sunt agitați atunci când sunt examinați, astfel că este posibil să fiți nevoiți să efectuați o anestezie, cea mai bună alegere fiind cea cu Izofluran.

Trebuie efectuată de asemenea o palpare abdominală pentru „ghemotoace“ sau organe mărite. Dacă sunt prezente anomalii, trebuie efectuată o ecografie. Examinarea și curățarea urechilor precum și examinarea dinților, curățarea tartrului, radiografii la piept și abodomen sunt examene recomandate a fi făcute la dihorii adulți de peste trei ani. Opțional, poate fi efectuată de cultură de scaun sau poate fi făcut un test al concentrației fecale. În numărul următor vom aborda câteva din urgențele comune și semnele clinice specifice acestei rase.

BIBLIOGRAFIE 1. Ferrets, Rabbits and Rodents - Clinical Medicine and Surgery - Katherine E. Quesenberry, James W. Carpenter, Saunders 2. Veterinary Hematology and clinical chemistry - Mary Anna Thrall, Dale C. Baker, Terry W Campbell, Dennis DeNicola, Martin J. Ferrman, E. Duanne Lassen, Alan rebar, Glade Weiser, Lippincott Williams & Wilkins 3. Clinical Cases in Avian and Exotic Animal Hematology and Citology - Terry W. Campbell, Krystan R. Grant, WileyBlackwell

VALORI DE REFERINȚĂ HEMATOLOGICE ȘI BIOCHIMICE LA DIHORI ANALIT

MASCUL

FEMELĂ

Eritrocite Hematocrit Hemoglobină MCV Fibrinogen Limfocite Neutrofile (segmentate) Neutrofile (benzi) Eozinofile Monocite Bazofile MCH MCHC Număr leucocite Număr trombocite Acid uric Colesterol Proteină totală Albumină Globulină Raport A/G Bilirubină Fosfatază alcalină Lactat de dihrogenază Alanin Aminotransferaza Glucoză Uree Creatinina Calciu Fosfor

9.65-9.69 x 106/mm3 49.4-49.8% 16.7-16.8 g/dl 51.4 µ3 171-189 mg/dl 46-48%

9.3-9.34 x 106/mm3 48.4-48.8% 16.2-16.3 g/dl 52.1-52.2 µ3 171-184 mg/dl 45%

47-48% 0-0.16% 3-3.5% 1-1.19% 0-0.49% 17.3 pg 33.7-33.8% 8.9-9.2 x 103/mm3 735-766 x 103/mm3 1.2-1.3 mg/dl 158-162 mg/dl 6.0 g/dl 3.5 g/dl 2.4-2.6 g/dl 1.42-1.46 0.2 mg/dl

49-50% 0-0.11% 3-3.3% 1-1.12% 0-0.34% 17.5 pg 33.4-33.5% 7.0-7.6 x 103/mm3 730-764 x 103/mm3 1.7-1.8 mg/dl 182-183 mg/dl 5.9 g/dl 3.4 g/dl 2.4-2.5 g/dl 1.39-1.42 0.2 mg/dl

31-37 IU/L

34-40 IU/L

432-595 IU/L

492-621 IU/L

139-205 IU/L 109-110 mg/dl 19-21 mg/dl 0.48-0.50 mg/dl 9.5 mg/dl 7.0 mg/dl

138-210 IU/L 117-118 mg/dl 21-27 mg/dl 0.48-0.50 mg/dl 9.6 mg/dl 6.4-6.5 mg/dl

Valori serice suplimentare Sodiu: 148 mmol/l Potasiu: 5.9 mmol/l Clor: 116 mmol/l Fosfor anorganic:5.9 mg/dl

dr. Ștefan Bogdan C.M.V.I. dr. Ștefan Bogdan

Valori hematologice de referință WBC(număr globule albe): 3.3-15.9 x103 Hematocrit: 30-55% Heterofile: seg: 9.0-54% Bandă: 0-1% Limfocite: 34-85% Monocite: 0-8% Eozinofile: 0-10% Bazofile: 0-3% RBC (număr globule roșii): 3.6-10.0 x106

11

special

Laborator

Hipo și Hipercalcemia în examen de laborator În prima parte a acestui articol voi explica câteva din testele de laborator legate de calciu și semnificația rezultatelor acestora. În partea a doua voi prezenta diagrame care abordează metode de diagnosticare. Metoda este extrem de utilă pentru practicieni, deoarece ne oferă o metodă rapidă de a corobora semnele clinice cu rezultatele de laborator pentru a ajunge la un diagnostic diferențial.

Calciu

Hormonul paratiroid (PTH), calcitriolul și calcitoninul controlează nivelurile de calciu în fluidul extracelular și în os.

Hipercalcemia poate fi semnul unei varietăți largi de boli. Leziunile osoase osteolitice (tumorile osoase, osteomielita septică), pseudohiperparatiroidismul, hiperparatiroidismul, hipervitaminoza D, hiperadrenocorticismul, insuficiența renală și hiperproteinemia pot crește nivelurile de calciu seric. Cea mai comună cauză a hipercalcemiei este limfosarcomul.

Caracteristicile clinice ale hipocalcemiei depind de cauzele care stau la bază, rata de dezvoltare și de prezența acidemiei. Pancreatita necrotizantă, hipoalbuminemia, chirurgia tiroidiană, intoxicația cu etilen gicol, hipoparatiroidismul, insuficiența renală și tetania puerperală pot scădea nivelurile calciului seric. Cea mai comună cauză a hipocalcemiei este hipoalbuminemia.

Valorice calciului pot fi fals scăzute în EDTA și mostrele oxalate.

Hipercalcemie

Ce trebuie știut:

Calciul ionizat

Calciul ionizat este forma activă fiziologic a calciului seric. La animalele normale și în timpul hipercalcemiei, calciul ionizat este de obicei între 50 % și 60% din calciul total. În insuficiența renală valorile ionizatului pot fi reduse prin reacții cu fosforul sau crescute din cauza acidozei.

Atunci când apare hipocalcemia fără hipoalbuminemie, calciul ionizat este de obicei scăzut. Testele exacte necesită electrozi specifici ionici și o colectare atentă a serului în tuburi separatoare.

Mostrele trebuie trimise la laborator în 72 de ore în containere închise ermetic.

Orice pierdere de CO2 poate cauza o schimbare a ph-ului și poate scădea calciul ionizat prin deplasarea liberă.

Acidoza și alcaloza afectează nivelurile de calciu ionizat.

Ajustarea calciu - albumină

La animalele cu hipoalbuminemia și hiperalbuminemie valoarea calciului seric trebuie corectată pentr a oferi o măsură a adevăratei hipocalcemii și hipercalcemi.

Următoarea ecuație este folosită pentru a ajusta valorile calciului la câinii cu niveluri anormale de albumină, dar nu este atât de acurată pentru pisici. La pisici poate fi făcută doar o estimare aproximativă, este de așteptat să apară cu albumină scăzută și calciu ridicat cu valoarea ridicată de albumină.

Hipercalcemia

Insuficiența renală cauzează de obicei un calciu ionizat de la normal la scăzut cu o concurență ridicată de parathormon. Cu toate acestea, unii câini cu hiperparatiroidism renal secundar sever au un nivel ridicat de calciu ionizat. Hiperparatiroidismul cauzează în primul rând valori ridicate de calciu ionizat cu niveluri ridicate de parathormon.

Ajustare Ca = (Ca - albumin) + 4

Normal (SU) Normal (IU)

CÂINI PISICI 8 - 12 mg/dl 8 - 12 mg/dl 2 - 3 nmol/L 2- 3 nmol/L

Ce trebuie știut:

Valorile calciului trebuie să fie corectate pentru nivelurile de albumină.

Hipocalcemia CÂINI Normal (SU) 8 - 12 mg/dl Normal (IU)2 - 3 nmol/L

PISICI 8 - 12 mg/dl 2 - 3 nmol/L

Ce trebuie știut:

Limfosarcomul are ca și cauză comună hipercalcemia.

Cea mai comună cauză a hipocalcemiei este hipoalbuminemia.

12 Veterinarul

n

octombrie 2011

Semnele clinice de hipocalcemie se dezvoltă dacă calciul seric total este mai mic de 6.5 mg/dl și calciul ionizat este scăzut. Cazurile cu hipoalbuminemie și calciul seric scăzut au un calciu ionizat normal dar calciul ionizat este scăzut la unii pacienți cu hipoalbuminemie.

Normal

www.veterinarul.ro

CÂINI 55%

PISICI 60%

Produsul Calciu X Fosfor

Creșteri concomitente ale calciului și fosforului în ser sunt susceptibile a provoca mineralizarea țesuturilor moi, cum ar fi calcifierea rinichilor.

Riscul este crescut atunci când produsul calciu x fosfor are valori mai mari de 60.

Normal Ca X P

< 60

Ce trebuie știut:

Nivelul ridicat al Ca X P indică un risc crescut de calcifiere.

Diagnosticul după rezultatele de laborator

Hipocalcemie

Hipocalcemia

Hipocalcemia este o concentrație totală corectată calciu seric mai mică de 6.5 mg/dl. De vreme ce calciul din sânge se leagă de albumina serică, niveluri anormale de calciu în sânge trebuie corectate pentru a evita un diagnostic fals de hipocalcemie.

Tetania de la hipocalcemie se vede doar dacă pH-ul sângelui este alcalotic.

Acidoza ionizează mai mult calciu și protejează împotriva tetaniei întrucât alcaloza scade calciul ionizat și predispune la eclampsie. Nivelurile fosforului seric și secreția hormonului paratiroid controlează calciul seric. Niveluri ridicate ale fosforului seric formează depozite insolubile de mineral calciu - fosfor, ceea ce scade nivelurile calciului seric. Aceasta se observă la retenția de fosfor a uremiei și cu diete bogate în carne la animalele tinere. Deoarece unii câini cu hiperparatiroidism secundar sever au un nivel ridicat de calciu ionizat, acest test este util atunci când se tratează hiperparatirodismul secundar cu terapia prin vitamina D. Pancreatita scade calciul seric din cauza formării de depozite de calciu saponificat insolubil în grăsimea mezenterică digerată. Hipoparatiroidismul scade absorbția calciului și mobilizarea de pe depozitele osoase. Lactația scade rar calciul măsurabil dar cauzeaază alcaloză ceea ce scade calciul ionizat.

Diagnostic diferențial hipercalcemie l Deshidratare l Hipoadrenocorticism l Menținerea insuficienței renale l Osteomielită sau tumori osoase l Hiperparatiroidism primar l Pseudohiperparatiroidism l Hipercalcemia

Diagnostic diferențial hipocalcemie: l Pancreatită acută l Insuficiență renală anurică l Acidoză tubulară renală distală l Glomerulonefrită l Nefrotoxicoză l Hiperparatiroidism secundar nutrițional l Uremia postrenală l Enteropatia cu pierdere de proteine l Hiperparatiroidismul secundar renal

Hipercalcemia

Hipercalcemia este o concentrație totală corectată de calciu seric mai mare de 12 mg/dl. Un nivel ridicat de calciu seric corectat este periculos din cauza cardiotoxicității și calcifierii distrofice. Din cauza faptului că calciul din sânge este mărginit de albumina serică, nivelul de calciu din sânge trebuie corectat pentru nivelurile de albumină pentru a evita un diagnostic fals de hipercalcemie. Deshidratarea și hemoconcentrația dau o impresie de hipercalcemie deoarece ridică albumina serică.

Animalele cu hipercalcemie ar trebui examinate radiografic pentru leziuni osoase osteolitice. Dacă nu sunt detectate leziuni osoase, hemograma poate dezvălui boli hipercalcemice precum Boala Addison sau insuficiența renală. Alte cauze ale hipercalcemiei pot fi deduse din relația calciului, fosforului și nivelurile de cloride.

Toxicitatea vitaminei D poate cauza hipercalcemie concomitent cu hiperfosfotamia.

O anormalitate a unui hormon asemănător parathormonului cum ar fi hiperparatiroidismul sau pseudohiperparatiroidismul (hipercalcemia de malignitatea), cauzează hipercalcemie cu nivel normal sau scăzut de fosfor. Un raport ridicat al Cl:P (>33)

sugerează hiperparatiroidismul. Un raport scăzut Cl: P (<33) sugerează pseudohiperparatiroidismul și poate fi un semn timpuriu de limfosarcom sau crcinom perianal.

Calcliu ionizat seric nu oferă un advantaj de diagnostic asupra calciului total în detectarea hipercalcemiei de malignitate. dr. Ionel Matei C.M.V.I. dr. Ionel Matei

13

Dermatita Atopică a câinelui Dermatita atopică este determinată de o predispoziţie a câinelui de a dezvolta reacţii de hipersensibilitate la alergenii din mediu. Dermatită atopică a câinelui (DAC) este, prin urmare, o boală alergică a pielii, inflamatoare și pruriginoasă, cu o predispoziţie genetică, care are caracteristice o parte din următoarele semne clinice: prurit, eritem, macule, papule, hipercheratoză și hiperpigmentare.

D

ermatită atopică este o afecţiune foarte des întâlnită.

Studii epidemiologice recente privind prevalenţa bolilor canine indică faptul că probleme ale pielii și infecţii ale urechii reprezintă peste 25% din toate vizitele la veterinar. În aceeași ordine de idei, studiile indică, de asemenea faptul că dermatita atopică a câinelui care afectează 1 din fiecare 10 câini, și incidenţa acesteia este în creștere (Hiller & Griffin, 2001). La anumite rase, cum ar fi West Highland White Terrier-ul sau Bulldogul francez, prevalenţa poate depăși 30%.

Figura 1

(Hill and deBoer, 2001). În plus, 33% din câinii cu dermatită atopică sunt alergici la una din componentele regimului alimentar (de exemplu proteine)(Favrot, 2010).

Pe scurt: animalele cu hipersensibilitate răspund iniţial la contactul percutanat sau la contactul cu alergenii printr-un răspuns imun umoral al mucoasei ce implică producţia IgE specifice, definite tehnic ca răspuns tip T-helper2, care stimulează sinteza IgE specifice

împotriva alergenilor implicaţi.

IgE sunt transformate de receptori specifici de pe suprafaţa celulelor mastocitare, iar un nou contact cu alergenii induce degranularea celulelor mastocitare și eliberarea de mediatori, cum ar fi histamina, prostaglandinele și leucotrienele. În acest model, ce se observă în figura 1, infecţiile secundare (bacteriene sau Malassezia) și zgârierea au un rol cheie în menţinerea activă a răspunsului inflamator.

O afecţiune cu cauze multiple Cum se poate observa în graficele următoare, cea mai mare incidenţă a dermatitei atopice apare la rasele: West Highland White Terrier, Buldog francez și Labrador.

Etiopatogenie:

Etiopatogenia dermatitei atopice canine este complexă și probabil nu este identică în toate cazurile. Studiile efectuate în dermatita atopică umană, în cazurile experimentale ca și în cele spontane de dermatita atopică a câinelui, au identificat două mecanisme patogene principale (Marsella & Samuelson, 2009; Oyoshi et al, 2009): 1. Hipersensibilitate la alergenii de mediu 2. Alterarea integrităţii pielii 1. Hipersensibilitate la alergenii de mediu

Clasic, dermatita atopică s-a considerat a fi o alergie faţă de alergenii din mediu, în special acarienii de praf sau de depozitare, a produselor alimentare, polen, mucegai sau de descuamarea pielii

14 Veterinarul

n

octombrie 2011

www.veterinarul.ro

Figura 2

În faza cronică, răspunsul imun se transformă într-un model T1-helper, cu o producţie mai mare de IFN-Υ și perpetuarea unei dermatite cronice pruriginoase (Olivry, 2009).

Cauza principală a acestui răspuns imun anormal este necunoscută. Cu toate acestea, este cunoscut cu certitudine că factorul principal este o predispoziţie genetică de a răspunde cu IgE. De fapt, a fost identificată o genă în care transportatorii au tendinţa de a răspunde cu IgE împotriva alergenilor cu care intra în contact (răspuns: creșterea IgE). Cu toate acestea, se crede că mai multe gene implicate, constituie o predispoziţie de a dezvolta răspunsuri imune umorale, cu o componentă mare de IgE. 2. Alterarea integrităţii pielii

În ultimul deceniu s-a dezvoltat o nouă teorie pentru explicarea dermatitei atopice: alterarea barierei cutanate. În această teorie dermatita atopică, cel puţin în parte, ar duce la o defecţiune a funcţiei de bariera a epidermei.

Epiderma este o barieră eficientă în care keratinocitele sunt sigilate prin joncţiuni intercelulare (desmozomi) și printr-un segment extracelular proteic și lipidic (Fig. 2). O modificare a funcţiei de izolare a epidermei, de origine genetică sau dobândita, ar permite o penetrare mai mare a alergenilor și ar fi cauza unui răspuns imun anormal de hipersensibilitate. În 2004, se constată că 30% dintre pacienţii cu dermatită atopică umană prezintă o mutaţie a unei proteine, filagrina (este componenta majoritară a keratohialinei, substanţă ce se găsește în stratul granulos al epidermei și care ajută la reducerea pierderii de apă și care asigură protecţie împotriva agenţilor din mediu), o componentă esenţială pentru a forma bariera epidermică. De asemenea au fost detectate modificări în enzimele de sinteză a lipidelor complexe ale stratului cornos (în special sfingosinsa care este un aminoalcool ce cuprinde 18 carburi, formând un lanţ de hidrocarburi nesaturate), precum și a proteazelor și enzimelor sintetizate la nivelul pielii.

Disfuncţia de barieră a pielii ar fi responsabilă pentru o creștere a penetrării percutanate de alergeni și o creștere în pierderea transepidermică de apă (TEWL pierdere transepidermica de apă), care va fi responsabilă pentru aspectul de piele uscată în dermatita atopică.

Dermatită atopică este, probabil, un model etiopatogenetic ce se poate realiza prin diferite căi patogene. Este posibil ca la

Tablou clinic

Figura 3

unii pacienţi modificarea iniţială să fie un răspuns imun anormal, în timp ce la alţii este alterarea barierei epidermice. În stadiile cronice, la cele mai multe persoane bariera cutanată este modificată (în parte de inflamaţie și infecţii secundare) și există, de asemenea, o reacţie alergică (Fig 3).

De fapt, atât la oameni cât și la câini sunt acceptate două variante de dermatită atopică. La oameni 80% din cazuri de dermatită atopică sunt considerate extrinsece, în care răspunsul imun la un alergen extern este considerat fenomen central. Acești pacienţi au niveluri crescute de IgE serice. Restul de 20% din cazuri sunt considerate intrinsece. Deci, pacienţii nu prezintă nivel crescut de IgE seric și se presupune că responsabilă de semnele clinice este bariera cutanată. În mod similar, la câine este cunoscut faptul că în 20% din cazurile de dermatită atopică nu sunt detectate IgE specifice, astfel încât se crede că mecanismul patogenic este diferit. Aceste cazuri sunt recunoscute ca și dermatite atopic-like (cu etiopatogenie necunoscută) (Marsella & Girolomoni, 2009).

Dermatită atopică este o boală a câinilor tineri. În 75% din cazurile cu semne clinice apar între primul și al treilea an de viaţă, iar boala tinde să persiste întreaga viaţă a animalului. Într-un procent mic de cazuri, mai puţin de 25%, este sezonieră și semnele clinice apar numai pentru câteva luni ale anului, de obicei, în primăvara sau vară. Până în prezent, nu a fost detectată o predispoziţie faţă de sex. La anumite rase s-a detectat o prevalenţă crescută a acestei afecţiuni, rezultat previzibil, având în vedere că este o boală în care baza genetică este o componentă esenţială.

Cu toate acestea, în diferite părţi ale lumii se poate că rasele predispuse să se schimbe. Cele mai multe studii sunt de acord că West Highland White Terrier, Boxerii, Setterii, Dalmaţienii, Ciobănescul German, Labradorul, Bulldog-ul francez și Shar-peii prezintă această boală mai des decât media. Un studiu global foarte complet realizat recent în Elveţia a identificat principalii factori de risc (Picco et al, 2009).

Simptomatologia dermatitei atopice canine se caracterizează prin: l Prurit intens l Eritem, macule și papule la nivelul capului, l Pe fața internă a pavilioanelor urechilor, l Regiunea ventrală a corpului, l Regiunea gâtului, l Regiunea axilară și inghinală, l Zona abdominală, l Regiunea perineului, l Zona ventrală a cozii,

Figura 4

15

l Zona de flexie ale membrelor și spaţiile interdigitale; l Hipotricoza, hiperpigmentare, lichenificare: când se ajunge în faza cronică apar leziunile secundare în aceeași localizare l Alte boli comune la câinii atopici: otita externă, conjunctivită, foliculita bacteriană, Malassezia, othematom, dermatita piotraumatică.

Tratament

Înainte de a recomanda orice acţiune, este vital să se explice proprietarilor de animale, din moment ce dermatita atopică a câinelui are o puternică componentă genetică, tratamentul va trebui să fie urmat, cu diferită intensitate, pe toată durata de viaţă a animalului. Nu există un leac al bolii, dar măsurile terapeutice și schimbările în stilul de viaţă îmbunătăţesc mult tabloul clinic al animalului.

Măsurile de control pot fi împărţite în măsuri generale de susţinere, care sunt recomandate la animalele atopice și intervenţii terapeutice specifice.

Măsuri generale de susţinere sunt intervenţii care de unele singure nu au capacitatea de a controla cele mai grave cazuri de dermatită atopică canină, dar ajută la procesul de control și de a reduce doza de medicamente cu potenţă mai mare, dar cu efecte secundare mai mari (steroizi). Altfel spus, singure nu controlează boala, dar fără ele, boala este mult mai dificil de controlat. Cele mai importante trei sunt:

l Controlul strict al ectoparaziţilor l Spălări frecvente cu un șampon

adecvat l Hrana specifică Câinii atopici trebuie să primească un tratament pentru a elimina endo și ectoparaziţii constant, astfel cum este bine cunoscut faptul că prezenţa paraziţilor (în special purici) se adaugă la imaginea de dermatită atopică. Băile frecvente (1-3 ori pe săptămână, în funcţie de caz) ajută foarte mult la procesul de control. Băile ajută la controlul infecţiilor secundare (stafilococi, levuri), elimină alergenii de la suprafaţa pielii și poate avea (în funcţie de șampon) efect antiinflamator sau antipruriginos.

Hrănirea câinilor atopici reprezintă o componentă esenţială a programului de control. Este foarte important ca în toate cazurile de dermatită atopică a câinelui, indiferent de tratamentul specific ce se adoptă, să fie respectate cu stricteţe aceste măsuri de susţinere, în mod regu-

lat sau chiar pe toată durata de viaţă a animalului. În prezent, există trei abordări terapeutice majore ale dermatitei atopice canine: imunoterapia alergenică specifică, steroizi (topice sau sistemice) și ciclosporina A. Imunoterapia alergenică specifică, se efectuează după identificarea alergenilor responsabil în urma testelor „în vivo“ (intradermic) sau „în vitro“ (determinare de IgE din ser). Datorită absenţei aproape totală a efectelor secundare, imunoterapia pare a fi alegerea ideală. Cu toate acestea, principalul său dezavantaj este eficacitatea limitată: acesta este eficientă doar în 60% din cazuri (procentul variază între 40% și 70%, în funcţie de studii).

Ciclosporina A (5mg/kg/zi, doza iniţială) este o terapie ce și-a dovedit eficacitatea în dermatita atopică a câinelui și studiile arată că este eficient în mai mult de 80% din cazuri. Apariţia ocazională a efectelor adverse (vărsături, hiperplazie gingivală, diaree etc.) este principala limitare a acestui medicament. În cele din urmă, în unele cazuri nu există alternativă și se recurge la utilizarea steroizilor. Dozele antiinflamatorii de corticosteroizi (0,75 mg/kg/zi) sunt la fel de eficace ca ciclosporina. Cu toate acestea, efectele sale adverse sunt mult mai mari și mai grave și cei mai mulţi câini, pe termen mediu său lung dezvoltă în cele din urmă sindrom Cushing iatrogen de gravitate variabilă, astfel încât tratamentul trebuie întrerupt. Produsele cu efect antiinflamator sunt utilizate în principal în tratamentele scurte sau în cazurile în care nu există alte alternative.

Corticosteroizii topici pot fi o alternativă, în cazurile ușoare de leziuni localizate sau stadii cronice după un tratament sistemic care a controlat principalele simptome clinice.

Prin urmare, este evidentă, importanţa tratamentului de susţinere (hrănire, îmbăiere), care ar trebui să permită combaterea bolii cu mai puţine medicamente cu efecte secundare semnificative, uneori, și cu preţuri ridicate.

Articol preluat de pe site-ul oficial Affinity Advance Copyright © 2011 Affinity Advance

16 Veterinarul

n

octombrie 2011

www.veterinarul.ro

MEDICINĂ INTERNĂ Alimentaţia enterală este indicată oricărui animal suferind de malnutriţie sau în risc de a ajunge la malnutriţie. Astfel de pacienţi sunt cei cu hipermetabolism (arsuri severe, trauma, cancer) și cei cu anorexie cronică sau malnutriţie evidenţă prin pierderea a peste 10% din greutatea corporală normală.

Tehnici de hrănire enterală la pisică

M

etoda poate fi de asemenea utilizată în condiţiile în care se anticipează o anorexie mai lungă de 3 zile, așa cum se întâmplă în cazul intervenţiilor chirurgicale asupra cavităţii bucale, faringelui, esofagului, stomacului, pancreasului, sau cailor biliare. În cazul pisicilor anorexice obeze, dar nu numai, are un rol major în prevenirea apariţiei steatozei hepatice ca și complicaţie severă a unei afecţiuni primare.

Nu este în schimb indicată pacienţilor cu ileus sau obstrucţie intestinală, la care administrarea enterală de nutrienţi accentuează voma sau diareea, Figura 1-stabilirea lungimii tubului preferându-se administrarea parenterală derea, chiar dacă nu face obiectul acestui (intravenoasă).

Comparând cele două metode de articol, este necesitatea stabilirii unui susţinere nutriţională, enterală și paren- plan nutriţional care să cuprindă necesaterală, se poate afirma că prima este mult rul caloric, tipul de hrană, cantitatea și mai fiziologică, sigură și de regulă aso- frecvenţa administrării. ciată cu mult mai puţine complicaţii. Dintre avantaje, se cuvine menţionată inci- 1. Intubaţia nasoesofagiană: dența mult mai redusă a unor dereglări Indicaţii: metabolice (hiperglicemie, hipertrigliceSuportul nutriţional pe termen scurt ridemie) sau a „sindromului de realimentare“ (hipokalemie, hipofosfatemie, hipo- (3-4 zile) al pacienţilor ce nu prezintă femagnezemie, hiperglicemie), dar și nomene patologice la nivel nazal, faringian, stimularea motilităţii gastrice, a răspun- esofagian sau gastric, și la care anestezia pe sului imun sau menţinerea integrităţii ba- cale generală este contraindicată. rierei intestinale. Principalele complicaţii Aspirarea sucului gastric în cazul gassunt fie legate de tub, fie asociate supratritelor, reducând astfel reflexul de vomă. alimentaţiei (vomă, diaree).

Intubaţia se poate realiza pe cale nasoesofagiană, prin faringotomie, esofagotomie, gastrotomie, gastroduodenostomie și enterotomie, fiecare metodă prezentând indicaţii și contraindicaţii, avantaje și dezavantaje. Tehnicile operatorii sunt descrise la pisică, însă ele pot fi ușor adaptate și la pacienţii canini. În alegerea metodei trebuie luată în considerare durată suportului nutriţional, posibilitatea evitării anumitor segmente ale tractului gastrointestinal, consistența hrănii, capacitatea animalului de a suporta anestezia și nu în ultimul rând experienţa și preferinţele personale.

Un aspect ce nu trebuie trecut cu ve-

Contraindicaţii:

Traume faciale, coagulopatie, vomă persistentă, disfuncţii faringiene, megaesofag, strictura esofagiană, esofagita, pacienţi comatoși.

Avantaje:

Ușurinţa manoperei, toleranța bună pe termen scurt a tubului, cerinţele minime în ceea ce privește întreţinerea acestuia, dar mai ales posibilitatea evitării anesteziei generale.

Dezavantaje:

Principalul dezavantaj îl reprezintă diametrul redus al tubului, ceea ce impune utilizarea unei diete lichide.

Posibile complicaţii:

Rinita, voma sau regurgitare, imposibilitatea avansării tubului dincolo de faringe datorită conformaţiei individuale, introducerea tubului prin sfincterul esofagian inferior cu apariţia esofagitei de reflux, îndepărtarea prematură a tubului de către animal sau înfundarea acestuia.

Materiale necesare:

Anestezic local (proparacaina picături oftalmice sau lidocaină), tub pentru intubaţie cu ᴓ 1x1.5 mm și lungime de 50 cm, unguent, portac, ac și fir de sutură neresorbabil, colier elisabetan.

Tehnica operatorie:

- Manopera se efectuează pe animalul conștient sau ușor sedat, contenţionat în decubit sternal sau lateral.

- Se aplică 3-5 picături de proparacaina 0,5 % sau lidocaină 2% într-una dintre nări. În cazul animalelor agitate se poate realiza o anestezie ușoară prin administrarea de diazepam 0.1-0.5 mg/kg iv cu sau fără ketamină 1-2 mg/kg iv.

- Se apreciază lungimea segmentului ce trebuie plasat în esofag prin stabilirea lungimii de la nivelul planului nazal, dea lungul părţii laterale a animalului, până la nivelul spaţiului intercostal 7 după care se realizează un semn pe tub (Figura 1).

- Vârful sondei se lubrifiază cu unguent sau cu lidocaină unguent atunci când este disponibilă.

17

MEDICINĂ INTERNĂ

Figura 2 – Introducerea sondei

Figura 3 - Evidențierea locului de incizie

- Capul animalului este ţinut în poziţie anatomică, evitându-se hiperextensia sau hiperflexia, iar vârful tubului este direcţionat caudoventromedial pe măsură ce este introdus în cavitatea nazală (Figura 2). În general acesta „cade“ în orofaringe stimulând un reflex de deglutiţie, fiind avansat până când marcajul realizat anterior ajunge la nivelul planului nazal.

- Verificarea poziţionării corecte se face prin injectarea în tub a 2-3 ml de ser fiziologic, manopera care în cazul plasării traheale va induce tusea, sau printr-o radiografie toracică.

- Fixarea tubului la piele se face cu fir neresorbabil la nivelul frunţii, evitânduse atingerea mustăţilor.

- Hrana poate fi administrată imediat însă, având în vedere diametrul redus al tubului, se va utiliza doar sub formă lichidă. Întotdeauna va fi adusă la temperatura corpului, iar după hrănire, tubul se va umple cu o coloană de apă pentru a împiedica înfundarea lui.

- Pentru a evita îndepărtarea prematură se recomandă utilizarea unui colier elisabetan.

2. Intubaţia prin esofagotomie

cu intervenţii chirurgicale pe esofag, sau celor cu esofagită sau megaesofag. La pisicile cu vomă persistentă există riscul expulzării și retroflexării tubului în nasofaringe.

și, foarte rar, esofagita, buzunar esofagian, celulită cervicală subcutanată sau infecţii cutanate la locul de intrare a tubului.

Esofagita de reflux apare în condiţiile în care tubul trece de sfincterul esofagian inferior.

Avantaje:

Avantajele acestui procedeu includ ușurinţa realizării, acceptarea bună de către pacient, diametrul mare al tubului ce permite administrarea de diete semilichide, întreţinerea ușoară, posibilitatea consumului de hrană și apă pe lângă tub, precum și ușurinţa cu care poate fi îndepărtat atunci când nu mai este nevoie de el. Sonda esofagiană elimină tusea, laringospasmul sau aspiraţia ocazional întâlnite în intubaţia prin faringotomie.

Dezavantaje:

Principalul dezavantaj îl reprezintă necesitatea anesteziei pe cale generală.

Posibile complicaţii:

În cazul secţionării venei jugulare, se impune ligaturarea acesteia, atât oral cât și aboral de locul inciziei.

Alte posibile complicaţii sunt reprezentate de regurgitarea și roaderea tubului

Indicaţii:

Hrănirea pe termen lung (săptămâni, luni) a pacienţilor cu traume faciale, afecţiuni ale cavităţii bucale sau ale faringelui, dar cu un tract gastrointestinal normal în segmentul distal faţă de esofag. Este metoda cea mai indicată pentru hrănirea pisicilor cu insuficiență renală, steatoza hepatică sau anorexie datorată unor boli sistemice.

Materiale necesare:

Anestezice, pensă hemostatică curbă, tub pentru intubaţie cu ᴓ 4 mm și lungime de 80 cm, unguent, lamă de bisturiu, ac, portac, fire de sutură neresorbabile, colier elisabetan.

Tehnica operatorie:

- Anestezia generală se poate realiza cu diazepam 0.1-0.5 mg/kg iv + ketamină 1-2 mg/kg iv, însă ea va fi întotdeauna adaptată terenului biologic.

- Esofagul se abordează pe partea stângă, astfel încât animalul este plasat în decubit lateral drept, realizându-se toaleta mecanică și chimică a zonei cervicale mijlocii, de la nivelul ramurii recurbate a mandibulei până la apertura cranială a toracelui - Cavitatea bucală este menţinută în poziţie deschisă cu ajutorul unui speculum bucal.

- Se măsoară tubul de la nivelul punctului de inserţie în esofag, până în dreptul spaţiului intercostal 7 sau 8, ceea ce va asigura plasarea lui în segmentul mijlociucaudal al esofagului. Se însemnează pe tub.

Continuarea articolului o puteți citi online, pe www.veterinarul.ro

Contraindicaţii:

Intubaţia prin esofagotomie este contraindicată animalelor comatoase, cu disfuncţii esofagiene primare sau secundare, cum ar fi strictura esofagiană, celor

18 Veterinarul

n

octombrie 2011

Figura 4 – Prinderea tubului

www.veterinarul.ro

dr. Sebastian Vereș Cabinet medical Vetomed

IMAGISTIcă

RezonanȚa magnetică în afecţiunile cerebrale congenitale la câine: hidrocefalia, asimetria ventriculară şi schizencefalia Hidrocefalia

Hidroencefalia poate fi consecinţa obstrucţiei sistemului ventricular, iritaţiei ventriculului (de la inflamaţie la hemoragie), creșterea mărimii ventriculare datorită pierderii de ţesut parenchimal cerebral (hidrocefalia ex vacuo) și poate apărea fără o cauză evidentă (congenital) sau rar poate fi consecinţa supraproducţiei de LCR datorită tumorilor plexului coroid. Obstrucţia ventriculară poate apărea datorită obstrucţiei intrasau extraventriculare. În majoritatea secvenţelor T1, LCR normal va apărea hipointens în comparaţie cu elementele neurale și corticale. În secvenţele T2 LCR va apărea hiperintens iar în secvenţele FLAIR (folosit pentru suprimarea semnalului LCR normal) LCR va apărea negru.

Mărimea ventriculară este totuși greu de estimat. Ca regulă generală aceștia pot apărea mai mari în secvenţele T2. În plus mărimea ventriculară nu este strâns corelată cu anomaliile clinice și nici totdeauna corelată cu presiunea intraventriculară care este importantă pentru evaluarea clinică în unele cazuri, mai ales în cele acute; presiunea intraventriculară poate fi crescută patologic în timp ce mărimea ventriculului este neafectată. Ocazional, conturul ventricular poate oferi un indiciu al presiunii intraventriculare crescute. Creșterea mărimii ventriculare sugerează dilataţia ventriculară sau obstrucţii la nivelul aperturii laterale a găurii magnum, sau pierdere parenchimală difuză.

Extinderea focală ventriculară sugerează obstrucţia focală sau pierdere celulară parenchimatoasă. Nu este neobișnuit a se observa o astfel de extindere bilaterală asimetrică. Animalele cu astfel de asimetrie ar trebui examinate obligatoriu pentru obstrucţie focală sau șocului ventricular datorat efectului de masă. Hemoragia din sistemul ventricular poate apărea din cauza unor traumatisme craniene, hipertensiunii și afecţiuni hemora-

20 Veterinarul

n

octombrie 2011

a) FLAIR sagital; b) T2 orizontal Nume: Taj Taj Rasă: Pekinez Vârsta: 6 luni Sex: mascul Greutate: 2 Kg Tipul examinării: cranio-cerebral

gice. Produsele hemoragice sunt iritante rezultatul fiind inflamaţia.

Dacă sistemul ventricular este obstruat LCR va fi prins în urma locului obstrucţiei. Acest fenomen este denumit, în literatura de specialitate, hidrocefalie necomunicantă. Dacă unele cantităţi de lichid trec, totuși, de locul obstrucţiei nu poate fi asociată sau concludentă pentru starea patofiziologică. LCR care este reţinut va avea adesea conţinut mare în proteine. Această creștere a proteinemiei poate altera apariţia semnalului LCR și mai mult în secvenţele T1 și FLAIR. În aceste situaţii semnalul LCR va apărea relativ hiperintens comparativ cu semnalul relativ hipointens al LCR normal.

Zonele anatomic mai mici ale sistemului ventricular sunt semne clare ale obstrucţiei. Obstrucţia poate fi rezultatul unei tumori, granulomului, hemoragie sau inflamaţiei. În cazuri rare anomalii ale funcţiilor cililor ependimali pot rezulta

www.veterinarul.ro

datorită dilataţiei ventriculare, cel mai probabil datorită fluxului scăzut sau absent al LCR; sindromul imobilităţii ciliare și sindromul Kartagener sunt unele exemple.

Hidrocefalia poate determina semne clinice datorită pierderii neuronilor sau funcţionabilităţii neuronale și efectelor patologice asociate afecţiunilor intracraniene.

Edemul interstiţial, de exemplu, constă în creșterea apei în substanţa albă periventriculară datorită mișcării LCR prin pereţii ventriculari în cazul hidrocefaliei. Substanţa albă periventriculară este redusă datorită dispariţiei lipidelor mielinice, secundar creșterii presiunii hidrostatice a substanţei albe sau scăderii fluxului sangvin periventricular.

Substanţa albă periventriculară poate manifesta semnal hiperintens în acest caz. În plus când LCR este prins într-o regiune a ventriculului, ţesutul ependimal poate avea un semnal de intensitate crescută postadministrare de substanţă de contrast.

Dilatarea ventriculuilor laterali bilateral în aceeași măsură, cu efect compresiv sever asupra structurilor cerebrale adiacente vizibil mai ales în secţiunea transversală T2 (b). Secvenţa FLAIR sagital face să confirme prezenţa de lichid cerebro-spinal intraventricular (a). Concluzie: hidrocefalie bilaterală.

IMAgIstIcă

a) t1 transversal; b) t2 orizontal; c) FLAIR sagital Nume: Fifi Rasă: tekel Vârsta: 18 luni sex: femelă greutate: 4 Kg tipul examinării: cranio-cerebral

Pe imaginea FLAIR (c), secţiune sagitală și T2 orizontal (b) se observă o dilatare a ventriculului lateral drept cu efect compresiv asupra structurilor cerebrale adiacente.

Pe imaginea T1 (a) în secţiune transversală este evidentă o asimetrie a ventriculilor laterali iar, în secţiunea orizontală este mult mai bine exemplificată asimetria ventriculară și compresia exercitată indirect. Nu se observă elemente imagistice de porencefalie sau alte defecte de sulcaţie.

Concluzie: hidrocefalie unilaterală.

Asimetrie ventriculară Asimetria ventriculară poate fi un indicativ pentru asimetria lobilor temporali, poate apărea congenital sau poate fi rezultatul unei afecţiuni mai vechi (traumă, accident vascular) la nivelul creierului. Alte condiţii care pot determina asimetria lobilor temporali sunt hidrocefalia sau apariţia edemului compresiv. Ki-Ja Lee și colaboratorii au făcut într-un studiu pe 32 câini (64%) care au prezentat asimetrie laterală a ventriculilor și 18 câini (36%) cu asimetrie a lobilor temporali.

Din aceste 18 cazuri un ventricul lateral era mai mare la 12 câini (67%). Alt studiu pe 21 de pacienţi a relevat 11 câini cu aspect normal al ventriculilor și 10 au prezentat o mărire moderată a unuia sau ambilor lobi laterali (15-25%Vh/BH) Asimetria sistemului ventricular: ventriculul lateral drept este cu dimensiuni mai reduse comparativ cu cel de pe partea stangă. Lichidul apare hiposemnal T1 (a) și hipersemnal T2 (b) Nu se evidenţiază dilatarea ventriculului lateral stâng. Nu se evidenţiază modificări de semnal sau imagini de formaţiuni tumorale la nivelul substanţei cerebrale. Fără leziuni la nivelul

22 Veterinarul

n

octombrie 2011

a) t1 sagital; b) t2 orizontal Nume: Aldo Rasă: Amstaff Vârsta: 12 luni sex: mascul greutate: 20 Kg tipul examinării: cranio-cerebral

trunchiului cerebral sau cerebelului.

feria (suprafaţa plială) creierului. Scizurile pot fi unilaterale sau bilaterale și pot fi închise (buze închise) ca de exemplu în schizencefalia de tip I, sau separate (buze deschise) ca de exemplu în schizencefalia de tip II. În schizencefalie, neuronii mărginesc muchiile scizurii ceea ce demonstrează o întrerupere timpurie a migrării substanţei cenușii în timpul embriogenezei. Cauzele nu sunt cunoscute, dar cea mai probabilă cauză este cea genetică sau o afecţiune fizică precum infecţia, infarctul, hemoragia, toxinele sau mutaţia. S-a suspicionat asocierea genetică cu gena EMX2 dar această teorie a fost combătută recent. Cauzele schizencefaliei pot fi cauzate de factori de mediu dăunători, mai ales în timpul gestaţiei, medicaţia administrată mamei, infecţii prenatale (de exemplu infecţia cu Cytomegalovirus), expunerea la unele toxine sau leziuni vasculare. Adesea se întâlnesc heterotopi asociaţi (insule izolate de neuroni) care sugerează migrarea alterată a neuronilor către poziţia finală din creier.

Prezentarea și consecinţele sunt variabile, dar pacienţii prezintă crize specifice, hemipareze și deficite de dezvoltare. De obicei severitatea simptomelor este legată de procentul cerebral afectat. Rezonanţa magnetică este metoda de elecţie pentru diagnostic datorită diferenţierii superioare dintre substanţa albă și cea cenușie, precum și abilitatea de a scana în mai multe planuri. Identificarea limitelor substanţei cenușii de-a lungul scizurii este patognomonică pentru localizarea și diferenţierea schizencefaliei, cel mai bine reprezentat de tehnic prin RM.

Schizencefalie Sunt prezentate date de literatură preluate din medicina omului având în vedere că datele bibliografice specifice patologiei canine sunt insuficiente.

Schizencefalia este o afecţiune, mai puţin întâlnită, a migrării neuronale caracterizată de o scizură cerebrospinală cu lichid, delimitată de substanţă cenușie. Scizura se întinde de-a lungul emisferelor cerebrale, de la suprafaţa ventriculară (ependim) până la peri-

www.veterinarul.ro

Continuarea articolului o puteți citi online, pe www.veterinarul.ro

Dr. Florin Eugen grosu DVM PhD stud FMV București

medical

Cele mai moderne sisteme pentru radiodiagnostic Radiografie Radiografie digitală

3 costuri reduse

Sisteme Sisteme CR

CR C Computed omputed R Radiography adiography

Examion CR 3X-PRO 9 Design

compact 9 Simplu

de utilizat și ușor de întreţinut 9 Fiabil

și robust

Kodak CR PoC 360/ Vita 45/Vita 25 9 Accesibil

9 Design compact

9 Imagini de înaltă calitate

Sist Sisteme eme R RX X portabile portabile

Sistem RX digital cu detector flat-panel 9 Direct

Conversion Technology 9 Imagine

la câteva secunde după expunere 9 Calitate

excelentă a imaginii și valori monocrome dinamice 9 Control

integrat al generatorului și al detectorului 9 EXAMION

AQS Software

PSIHOLOGIE ANIMALĂ

Etiopatogeneza tulburărilor de comportament dobândite în timpul dezvoltării sociale În perioada „copilăriei“, câinii (ca toate fiinţele, de altfel) deprind viaţa socială în mod esenţial, prin imitarea câinilor adulţi lângă care cresc și în care manifestă încredere. Pentru o dezvoltare socială normală, ei au nevoie de acest arbitraj moderator al adulţilor, de la care să înveţe comportamentul specific.

L

a vârsta adolescenţei sau chiar mai devreme, la câinii de companie, perioadă numită și de socializare, mama se detașează de pui, obligându-i să vină în contact și cu alţi adulţi și, astfel, să înveţe să se comporte ei înșiși ca adulţi. În lipsa acestui fenomen, se prejudiciază maturizarea comportamentală a individului, cât și căpătarea și/sau însușirea conduitei sociale, de grup specific sau de convieţuire alături de oameni, a viitorului câine adult, putând considera chiar că acesta este, în marea majoritate a cazurilor, punctul de plecare în apariţia devierilor de comportament.

Separarea precoce de mamă, chiar creșterea în absenţa mamei, de către om, se reflectă într-o izolare socială și senzorială, cu repercusiuni evidente asupra comportamentului social. Își fac astfel apariţia, la câinele tânăr, manifestări impulsive sau devastatoare, instalarea unui deficit de autocontrol, apariţia stărilor de anxietate în absenţa unei prezenţe vii sau a proprietarului, atunci când căţelul este lăsat singur, pe perioade variabile de timp.

Sistematizând, trei sunt entităţile pe care căţelul, privat de suportul și modelul matern, le poate dezvolta: sindromul de hipersensibilitate - hiperactivitate, sindromul de privare senzorială și sindromul anxietăţii de separare.

Vom trata, sumar fiecare dintre aceste sindroame, insistând asupra mecanismelor și manifestărilor mai importante.

Sindromul hipersensibilitate - hiperac-

24 Veterinarul

n

octombrie 2011

tivitate reflectă, în general, deficienţele în capacitatea adaptativă a individului, la situaţiile în care este implicat de-a lungul vieţii.

La baza acestui sindrom se poate afla o dereglare a sistemului dopaminergic, responsabilă de comportamentul impulsiv și devastator al căţelului, dar, în același timp, nu este de neglijat nici componenta genetică (deși n-a fost demonstrată încă, se poate observa că acest sindrom apare, mai degrabă, la câinii din rasele de vânătoare, indiferent de talie, extrem de agili și la Labradori); factori secundari, cum ar fi: vârsta redusă a mamelor la montă (ele însele deficitare în conduita socială potrivită, pe care să le-o împărtășească și puilor), căţei supranumerari (mama neputându-se ocupa de toţi căţeii din cuib), îngăduinţa exagerată a mamelor din diferite rase, privitoare la activităţile puilor, toţi conlucrează în apariţia a astfel de cazuri.

Manifestările cele mai vizibile în cadrul acestui sindrom sunt hiperactivitatea motorie, odată cu reducerea fazei de inhibiţie, marcată prin diminuarea severă a timpului alocat odihnei, precum și printr-un deficit global de autocontrol, ca reacţii exagerate la diverși stimuli.

Considerând că, într-o secvenţă comportamentală normală, există trei faze: faza apetitivă, faza consumatoare și faza de oprire, câinii afectaţi de acest sindrom se comportă ca și când nu și-ar fi însușit a treia fază, cea de oprire.

Sindromul de privare senzorială își are etiologia în afectarea homeostaziei senzoriale, rezultantă a fazei de socializare a căţelului. Aceasta se instalează încă de la vârsta de trei săptămâni, durând până în jurul vârstei de trei-patru luni de viaţă.

Ea reflectă o discrepanţă totală între mediul de viaţă din perioada evolutivă ca pui (hipostimulant) și mediul de viaţă definitiv (hiperstimulant).

Perturbarea informaţiei senzoriale a căţelului determină o atrofie în conexiu-

www.veterinarul.ro

nile neuronale, rezultând, de aici, perturbarea repertoriului comportamental specific.

Se disting trei faze morbide, constitutive, în componenţa acestui sindrom: fobia ontogenă, anxietatea de privare și stadiul depresiv; aceste trei stadii se instalează progresiv. O frecvenţă mai ridicată a sindromului de privare a fost remarcată la rasele Beauceron, Doberman, Bouvier de Flandra, precum și la majoritatea raselor de talie mică.

Sindromul anxietăţii de separare își are originea în infantilismul comportamental social, regăsit la câinele care nuși poate însuși comportamentul de adult, având la origine separarea precoce de mamă și izolarea socială și senzorială a individului; căţelul conservă atașamentul primar faţă de o fiinţă anume (om sau un alt animal de companie) și nu-și poate forma atașamentul de grup social. Absenţa maturizării sociale impietează asupra autonomiei cognitive a câinelui, sindromul instalându-se în perioada prepubertăţii, uneori persistând toată viaţa, dacă proprietarul nu este informat în materie și în măsură să corecteze aceste deficienţe. În cadrul anxietăţii de separare se disting două stadii: - Stadiul productiv, caracterizat prin crize de anxietate, în timpul cărora se pot observa vocalizări (urlete, lătrături), distrucţii în locuinţă (în special asupra obiectelor aparţinând proprietarului), eliminarea dejecţiilor în locuinţă, în mod intenţionat (deși s-ar putea presupune în acest obicei și o componentă a comportamentului de marcare și delimitare a teritoriului propriu); - Stadiul deficitar, în care caracteristică este anxietatea permanentă, fără manifestările pomenite mai sus, dar al căror loc este luat de acte autodistructive obsesivo-compulsive (lichomanie, ticul suptului etc.), ca activităţi de substituţie. dr. Maria Mihăiță

PSIHOLOGIE ANIMALĂ

Etiopatogeneza tulburărilor de comportament idiopatice, simptomatice sau secundare unor boli neurologice Bolile funcţionale și organice ale sistemului nervos pot contribui, și ele, la modificarea obiceiurilor, îndeosebi a celor sociale. Dintre ele, encefalopatiile pot avea la bază varii intervenţii ale unor factori externi: fizici (mecanici, termici), chimici (minerale și substanţe organice, cu efecte carenţiale, toxice sau alergice), biologici (virusuri, bacterii, paraziţi, ciuperci sau produși ai acestora, cu efecte infecţioase toxice sau alergice) ș.a. sau ale unor factori interni: psihogeni (mai importanţi la om, decât la animale) circulatori (hemoragii, infarctizări, tulburări de hemodinamică), respiratori (hipoxie de ordin respirator sau cardiac), mecanice (tumori, chiști, hidrocefalie), metabolici (dismetabolii sistemice ale sistemului nervos sau/și ale altor organe), malformaţii congenitale (cu sau fără determinism genetic), endocrine (disfuncţii hormonale) etc. Intervin rareori disfuncţiuni sau leziuni neuromedulare sau de trunchiuri nervoase ori receptori în determinismul etopatologic.

Leziunile neurologice pot fi distructive, iritative sau generatoare de stimulări excesive ale structurilor sistemului nervos.

Cel mai frecvent întâlnite sunt leziunile distructive, la rândul lor manifestate sub două forme: suprimări de acte integrative (obiective - acte reflexe și subiective - fapte de conștienţă, îndeosebi exagerări de mobilitate) și forme denotând hiperactivitate de tip psihonevrotic. Și unele, și celelalte pot fi definitive sau tranzitorii.

Tulburările comportamentale datorate encefalopatiilor pot lua aspectul unor schimbări de personalitate, prurit și automutilare, hiperkinezii, „prinderea muștelor“, tulburări ale ciclurilor de somn cu trezire și eliminare a dejecţiilor.

Vom specifica, pe scurt, natura unora dintre tulburările enumerate mai sus.

Atacurile agresive neprovocate, în cadrul cărora se pot cita trei entităţi morbide: sindromul furiei; sindromul dezorientării agresive la trezirea din somn; sindromul agresiunii în urma căderii mentale. Toate aceste manifestări, a căror

26 Veterinarul

n

octombrie 2011

etiologie nu se cunoaște, au drept caracteristică episoadele de agresiune idiopatică severă.

Pruritul și automutilarea sunt, rareori, expresia dermatozelor psihogene, apărute în absenţa oricărei leziuni, doar ca urmare a plictiselii sau a anxietăţii; obișnuit sunt manifestări de dermatite, parazitism și prurit esenţial etc. În categoria dermatozelor psihogene pot fi încadrate cele secundare: lichomania, inclusiv dermatitele acrale de lins, sugerea flancului sau mușcatul cozii (atunci când nu se datorează episoadelor subepileptice).

Hiperkineziile sunt descrise la câinii superreactivi, dificil de antrenat, neresponsivi la tranchilizante (dar care răspund la amfetamine), care prezintă și alte anomalii neurofiziologice (hipersenzitivitate alimentară, alterări în sistemul neurotansmiţătorilor). „Prinsul muștelor“, menţionat doar la o varietate de rase, se manifestă uneori în episoade de anxietate sau halucinaţii vizuale.

Tulburările de somn se pot referi la episoadele de narcolepsie, nevoie irezistibilă de somn, eventual cu perioade scurte și abrupte de slăbiciune musculară, precedate de excitaţie, deși animalul pare conștient; cauzele pot fi diverse leziuni, din perioada perinatală sau de mai târziu.

Obiceiurile de eliminare aberante pot avea un fundament organic, dar și psihonevrotic. Când este incriminată numai urinarea necorespunzătoare poate fi vorba doar de o componentă învăţată, deprinsă în urma evoluţiei unei boli, care s-a manifestat, printre altele, și prin astfel de semne. Pentru incontinenţa urinară și de defecare, originea deviaţiei este mai frecvent medulară sau endocrino-vegetativă. Bolile inflamatorii ale organelor zonei lombare și pelvine (enteritele, colitele, nefritele, uretritele, cistitele, prostatitele, vaginitele etc.), toate pot determina și deviaţii de eliminare a dejecţiei.

www.veterinarul.ro

Cauzele neurologice ale incontinenţei urinare pot imprima, între altele, dissinergia vezico-sfincteriană[1], lissencefalia [2], alteori paralizia medulară, vagotonia pelvină ș.a. Ureterele ectopice se observă, uneori, la femelele tinere, malformaţia fiind de natură congenitală. Și în urma unor intervenţii chirugicale asupra organelor din zona pelvină (ovariectomia, cistotomia, uretrostomia perineală etc.) se poate instala incontinenţa urinară, ca urmare a distrugerii filetelor nervoase ale zonei sau a formării aderenţelor pelvine.

Incontinenţa urinară apăruta ca urmare a ovario-histerectomiei, dependentă de nivelul estrogenilor, are exclusiv determinare hormonală, mai frecventă la rasele de vânătoare și la rasele grele.

Incontinenţa fecală poate fi reflexă în caz de „colon iritabil“, dependentă de disfuncţia cognitivă din demenţa senilă, ca și de eventuala retardare mintală la animalele care nu pot învăţa să defece afară sau doar traumatică (hernia perineală, traumatismele zonei anale.

Putem concluziona, în urma prezentării de mai sus, că natura deviaţiilor de comportament socio-etologic la câinii de companie este extrem de variată. De aceea, stabilirea unui diagnostic de certitudine este așa de anevoioasă, implicând mult discernământ și pricepere din partea clinicianului comportamentalist. În articolele viitoare, vom prezenta principalele deviaţii comportamentale de la câini, cu care clinicianul se confruntă cel mai frecvent în practică.

[1] Dissinergia reflexă: nesincronizarea mecanismelor de eliminare între musculatura detrusoare și sfincterul vezical extern, ca urmare a incompetenţei sfincterului, vezica urinară golindu-se automat când atinge starea de plenitudine.

[2] Lissencefalia: absenţa circumvoluţiunilor cerebrocorticale. dr. Maria Mihăiță

PORUMBEI

Toamna în crescătoria de porumbei

E

ste un sezon mai puţin interesant din punct de vedere a columbofililor, însă cu o importanţă deosebită cu privire la rezultatul zborurilor din anul următor.

Năpârlirea remigelor din aripă și calitatea penelor noi au o importanţă majoră în succesul competiţional a anului următor. De aceea, în această perioadă, alimentaţia porumbeilor trebuie să fie echilibrată cu conţinut suficient de proteine și microelemente, este indicată creșterea procentului boabelor leguminoase și oleaginoase în raţia zilnică.

Tot în această perioadă, datorită stressului produs de năpârlire și eforturilor cerute de concursurile puilor, apar cel mai des și îmbolnăvirile cele mai păgubitoare a efectivelor de porumbei.

28 Veterinarul

n

octombrie 2011

La sfârșitul verii a fost la ,,modă” o boală respiratorie foarte molipsitoare.

Primele simptome am observat încă din luna iulie, dar atunci s-a îmbolnăvit numai un singur porumbel, care s-a și vindecat după un tratament cu Enrofloxacină. La scurt timp am observat că și perechea lui are respiraţie puţin afectată, dar simptomele fiind mai puţin pronunţate, nu i-am dat o importanţă prea mare. Îmbolnăvirea masivă s-a declanșat la începutul lunii august. Au fost afectate toate categoriile de vârstă, dar primele cazuri le-am observat la porumbeii adulţi apoi și la pui.

Simptomele, respiraţie zgomotoasă, tuse uscată repetată, conjunctivită seroasă, nasul murdar, erau mult mai ac-

www.veterinarul.ro

centuate decât în cazul primelor exemplare și a apărut deodată la mai mulţi porumbei. Starea generală a porumbeilor afectaţi nu era rea, de a lungul evoluţiei bolii porumbeii au păstrat condiţia fizică avută mai înainte, eventual au slăbit puţin. Iniţial, bănuind că este vorba de micoplasmoză, sau ornitoză, am încercat iar cu Enrofloxacină, dar simptomele nu s-au ameliorat, ba au apărut chiar și cazuri noi în timpul tratamentului. Apoi am mai încercat și cu Tilozină, dar rezultatul de asemenea a întârziat să apară. Însă după o evoluţie de 10-12 zile simptomele au început să fie mai șterse și în scurt timp porumbeii s-au și vindecat.

După aceea nu am mai tratat nici un porumbel, iar cu timpul aproape tot efectivul s-a îmbolnăvit și s-a și vindecat

PORUMBEI fără nici un tratament. Probabil că și primele cazuri se vindecau fără tratamente.

Boala a ţinut timp de 30-40 de zile în efectiv (cc. 50 de capete) și nu am avut nici o mortalitate cauzată de această boală. Totuși cred că sunt binevenite folosirea vitaminelor, produselor imunostimulatoare, electroliţilor și nici antibioticele cu sprectru larg nu au ce să strice. În scurt timp am aflat și din alte părţi a ţării de cazuri asemănătoare foarte numeroase.

Simptomele erau caracteristice complexului respirator descris la păsări cu etiologie mixtă: micoplasmoză, clamidioză și unele virusuri, (în special de herpesvirus), dar după părerea mea a fost vorba de o boală virală, cunoscută de către columbofili mai de mult, descrisă în literatură de specialitate sub numele de tusea uscată, sau coriza uscată a porumbeilor. Simptome foarte asemănătoare întâlnim în laringotraheita infecţioasă descrisă la găini, produsă de herpesvirus. În luna septembrie am auzit de mai multe cazuri de îmbolnăviri cu urmări mult mai grave, care au afectat numai puii. Au fost cazuri cu evoluţie supraacută, cu mortalităţi după 24 de ore de la apariţia simptomelor, care erau necaracteristice, practic numai faptul că porumbeii erau mai triști, stăteau retrași într-un colţ al crescătoriei, iar a doua zi erau deja morţi. Am citit cazuri când tot, sau aproape tot efectivul de pui a murit.

Mai târziu am auzit și alte cazuri cu o evoluţie mai lungă cu dejecţii diareice, apoase, de culoare verzuie. Păsările bolnave au slăbit mult, ajungâd cahectice în 2-3 săptămâni.

Din fericire boala nu a apărut la mine în crescătorie și nici cazuri clinice nu am văzut, dar am fost apelat prin telefon din aproape toate colţurile ţării cu îmbolnăviri asemănătoare.

Pentru cei interesaţi am recomandat să folosească Enteroguard și se pare că nu au mai apărut cazuri noi la cei care au respectat recomandarea mea. În urma lecturării literaturii columbofile am ajuns la concluzia că este vorba de o boală infecţioasă, produsă de o asociere de adenoviroză și colibaciloză, cunoscută de columbofili și descris sub numele de adeno-coli.

Nu este exclus, sau poate cel mai plauzibil este o etiologie mixtă, când diferite virusuri atacă organismul porumbelului cu sistem imunitar slab, în urma infecţiei cu circovirusuri.

30 Veterinarul

n

octombrie 2011

În reviste columbofile am mai citit numeroase cazuri asemănătoare după anul 2000 în ţările occidentale. După observaţiile lor îmbolnăvirile erau mai grave și mai dese în crescătoriile, unde puii erau ţinuţi împreună cu porumbeii adulţi, sau unde puii de toamnă-vară cohabitau cu cei de primăvară. Ca etiologie era vorba de o infecţie mixtă de circoviroză, adenoviroză, colibaciloză și uneori chiar și salmoneloză.

Ca diagnosticul diferenţial cu mare probabilitate am exclus paramixoviroza, porumbeii afectaţi fiind vaccinaţi și încă cu vaccinuri de la producători diferiţi.

Totuși nu am certitudinea că nu erau cazuri supraacute, sau atipice, fiindcă mai târziu am aflat și de îmbolnăviri cu simptomatologie clasică. Majoritatea acestor cazuri erau din alte efective, decât cele cu evoluţie fulgerătoare, dar ulterior au mai apărut și cazuri evidente și în unele dintre aceste crescătorii.

Ar mai fi circoviroza, dar cazurile sunt cu evoluţie mai lentă, dar după cum am mai amintit și acest virus contribuie la apariţia bolii, chiar dacă nu singur, ci în asociere cu alţi agenţi patogeni.

Toate cele scrise mai înainte, referitor la agentul etiologic, sunt numai speculaţii, un diagnostic sigur se poate stabilii numai după un examen de laborator, pe care trebuie să recunosc că am omis să cer, chiar și în cazul porumbeilor mei.

Am avut și eu în anul 2010 porumbei cu simptome asemănătoare la care cu Enteroguard am obţinut vindecări destul de bune. Exemplarelor deshidratate și

www.veterinarul.ro

cahectice, am administrat Rehidravit cu sondă ingluvială (un tub subţire de cauciuc) obţinând și la ei vindecări, însă numai la cazuri mai puţin avansate.

Prin urmare nici în anul curent nu ne-au ocolit epizootiile și în special la tineret. Deci vaccinarea de vară contra paramixovirozei a puilor și mai târziu, pe la mijlocul lunii septembrie, a celor din seriile mai tardive, nu este deloc neglijabilă. Din păcate deocamdată la noi în comerţ nu sunt vaccinuri pentru celelalte boli descrise mai înainte, nerămânând decât respectarea măsurilor generale de bunăstare a efectivelor, alimentarea cât mai echilibrată și evitarea stressului produs de supraaglomerare. Un medicament indicat cu efect imunostimulator este Adenosanul, sau Gamba - immun, care conţin imunoglobuline.

Aceste măsuri generale, sau administrarea medicamentelor per os, nu cere neapărat implicarea medicului veterinar, dar după orice episod de îmbolnăviri infecţioase, este binevenită o dezinfecţie, iar la acest capitol deja ar putea să aibă și medicul veterinar câte ceva de spus.

dr. Szabó Zoltán

PATOLOGIE AVIARĂ

Leziunile tubului digestiv postdiafragmatic Leziunile proventricolului

D

intre toate segmentele tubului digestiv, proventricolul este organul care nu trebuie uitat, secţionat și examinat.

Proventriculitele hemoragice Mucoasa proventriculară prezintă mai întâi puncte congestive (vizibile după îndepărtarea mucusului), care sunt în vârful papilelor glandulare, pentru ca ulterior, să se agraveze și să cuprindă toată suprafaţa mucoasei. Ele pot evolua în proventriculite hemoragico-necrotice.

Sunt frecvente asocierile lor cu enteritele hemoragico-necrotice, în hipovitaminoza A, în fuzariotoxicoză. Pot să apară și ca rezultat al traumelor provocate de cereale nedezaristate. De asemenea pot fi rezultatul unor infecţii cu Pseudomonas, Proteus sau E. coli. În ultima vreme proventriculita hemoragică este o leziune frecventă în bursita infecţioasă, unde obligatoriu trebuie coroborat cu leziunile bursale.

Proventriculita hemoragico-necrotică situată în zonele marginale, cunoscută sub numele de „brâu“ este leziunea cea mai cunoscută din patologia aviară, fiind întâlnită în boala de Newcastle sau pseudopestă. Diagnosticul se stabilește numai prin examen de laborator. Leziuni asemănătoare pot fi și în infecţiile gripale sau în pseudomonoză și în intoxicaţii supraacute cu pesticide.

Proventriculita fibrinoasă

Prezenţa fibrinei care aderă la mucoasa stomacului glandular, lăsând sub ea zone congestivo-hemoragice, poate fi cauzată de Candida (la curci și la gâște), de Aspergillus la găini, sau de inflamaţii granulomatoase (în TBC, coligranulomatoză etc.) în primele faze evolutive.

Hipoplaziile proventriculare

Pereţii somacului glandular sunt îngroșaţi, cu aspect slăninos; la deschidere papilele glandulare sunt evidenţiate, uneori cu o tentă roz care înconjoară papila.

32 Veterinarul

n

octombrie 2011

Fig.30 Proventriculită hemoragico –necrotică în boala de Newcastle (original)

Ele se găsesc în boala Marek și în bolile tumorale.

PANCREASUL Poate să prezinte un aspect tigrat datorită zonelor congestive care alternează cu cele distrofice și este o leziune a infecţiilor pasteurelice.

Pancreatita congestivă și hemoragică propriu-zisă

Pancreasul poate avea un aspect tigrat, datorită unor zone congestive alternante cu zone distrofice. Este o leziune a infecţiilor Pasteurelice.

LEZIUNILE STOMACULUI MECANIC Stomacul triturator se examinează la exterior și la interior. Pentru aceasta se face o secţiune longitudinală în mușchiul stomacului, descoperind conţinutul și apoi după îndepărtarea acestuia se examinează cuticula. Este important dacă aceasta se desprinde ușor sau greu și ce culoare prezintă.

www.veterinarul.ro

Atrofia stomacului muscular

Când stomacul muscular este mic, comparativ cu talia și vârsta păsării, cauza poate fi în folosirea în furajare a unor materii prime foarte fin triturate, sau a unor obstrucţii în zonele anterioare, care nu permit alimentarea.

Hialinoza și necroza Zenker

Este o leziune întâlnită în miopatia de nutriţie și în avitaminoza E. Stomacul este flasc, decolorat. Cuticula se desprinde greu, lăsând să se vadă o mucoasă decolorată.

Ventriculita limfohistiocitară

Pereţii stomacului mecanic sunt îngroșaţi, decoloraţi iar cuticula se desprinde greu. Leziunea este întâlnită în salmoneloză.

LEZIUNILE INTESTINALE Mai întâi se examinează pancreasul între ansele duodenale. În stadiul următor se scoate pancreasul din ansele duodenale, iar acestea se secţionează pe lungime,

PATOLOGIE AVIARĂ când apare conţinutul și mucoasa. Intestinul se examinează după eviscerare și se deschide pe toată lungimea, când se examinează conţinutul (aspectul, culoarea, mirosul) și aspectul mucoasei. Dacă este cazul se completează cu examene parazitologice și/sau bacteriologice.

Enterita catarală

Conţinutul intestinului este lichid, de culoare maro-gălbui, destins de bule de gaz, cu mucoasa acoperită de un exsudat gălbui, sau dacă este cauzat de infecţii bacteriene de culoare verde, maro sau galbenă. În enterotoxiemia anaerobă intestinul este plin cu gaze, în pseudomonoză mucoasa este acoperită cu un exsudat verzui, care poate urca în stomacul muscular și în proventricol. În colibaciloză sunt multe bule de gaz. În intoxicaţii (cu sare) conţinutul are un aspect fluid.

Enterita fibrinoasă și fibrinonecrotică

Intestinul este destins de gaze, mucoasa fiind acoperită cu un exsudat fibrinos, aderent, care se înlătură greu și lasă să se vadă o mucoasă denudată, uneori congestivă. Când capătă aspect necrotic mucoasa care pe alocuri este îngroșată și de culoare alb-cenușiu, este erodată și lasă pe unele zone să se vadă leziuni congestive și hemoragice. Este leziunea infecţiilor bacteriene și virale cronice: anaerobioze, infecţii cu B. Necroforus, variolă, apare și în avitaminoza A când este simultană cu alte leziuni epiteliale (traheale).

Enterita hemoragică

Fig. 31 Duodenită difteroidă la fazan (holeră) (original)

coasa prezintă zone de eroziuni sub formă de enantem: maculă, papulă, veziculă și eroziuni acoperite cu fibrină aderentă, care lasă după îndepărtare o mucoasă sângerândă, pe alocuri necrotică.

Este leziunea pseudopestei sau a variolei-forma de enantem. Este necesar diagnosticul diferenţial de laborator.

Duodenita difteroidă

Duodenita difteroidă este întâlnită în holeră, când are un fond violaceu și este însoţită și de zone congestive ale pancreasului care ia un aspect tigrat. În salmoneloză fondul este galben-roșiatic.

Jejunita difteroidă difuză apare în spirochetoză și se caracterizează prin ingroșarea mucoasei, care ia un aspect rugos, galben-cenușiu. Tiflita hemoragică leziune inconfundabilă în coccidiozele cecale.

Enterita difteroidă

Inflamaţiile difteroide ale diferitelor zone intestinale se pot vedea la deschiderea duodenului și intestinului. Mu-

n

octombrie 2011

Enterita granulomatoasă

Sunt mai multe feluri de granuloame care pot fi găsite în pereţii intestinului: TBC, coligranulomatoză, aspergiloză etc.

Pot apare în orice zonă, pereţii intestinului fiind deformaţi de granulomul care este cuprins în mucoasa și submucoasa intestinală.

Jejunita difteroidă difuză

Enterita hemoragică este ușor de recunoscut, prin prezenţa sângelui parţial coagulat. Mucoasa este congestivo-hemoragică și de cele mai multe ori cu leziuni întinse.

Dacă sângele este necoagulat și de culoare deschisă, poate fi datorită unor intoxicaţii sau deficienţe de coagulare (avitaminoză K). Când este însoţit de leziuni erozive ale mucoasei, iar la nivelul tonsilelor cecale apar leziuni hemoragico-necrotice, poate fi o infecţie cu virusul bolii de Newcastle. Când intestinul este destins de gaze, poate fi o infecţie cu Clostridii. Congestia și hemoragia cecală poate fi produsă de infestaţii cu coccidii.

Pentru toate aceste afecţiuni se face diagnostic diferenţial prin examen microscopic, virusologic și/sau bacteriologic.

34 Veterinarul

Un aspect interesant se poate întâlni la embrioni cu tiflită cazeoasă, cauzată de transmiterea transovarienă a salmonelelor (găină, fazani, curcă). În majoritatea cazurilor examenul bacterilogic al acestor embrioni demonstrează prezenţa unor salmonelle. Urmarea leziunii este mortalitatea mare în primele zile de viaţă.

www.veterinarul.ro

Tiflita fibrinoasă

C e c u mu r i l e sunt pline de fibrină care are un aspect cazeos, foarte aderent la mucoasă. Se întâlnește în holeră, colibaciloza cronică și în histomonoză.

Fig. 32 Tiflită hemoragică și hemoragiconectrotică

Hiperplaziile intestinale

Apar în bolile tumorale și în unele forme din boala Marek. Sunt frecvente asocierile lor cu enteritele hemoragico-necrotice, în hipovitaminoza A, în fuzariotoxicoză. Pot să apară și ca rezultat al traumelor provocate de cereale nedezaristate. De asemenea pot fi rezultatul unor infecţii cu Pseudomonas, Proteus sau E. coli.

Cloacita difteroidă

Este ușor de observat prin depunerile de fibrină pe mucoasa cloacei. La îndepărtarea ei, lasă o mucoasă congestivohemoragică. Este des întâlnită la porumbeii cu trichomonoză și în unele forme cronice de pseudopestă.

Continuarea în numărul viitor al revistei Veterinarul conf. dr. Eugenia Avram consultant științific Intervet

REPRODUCERE 1. Introducere

I

nseminarea artificială (IA) de porcine este practicată pe scară largă în ţările cu o creștere intensivă a porcilor. În Europa de Vest, mai mult de 90% din scroafe sunt inseminate IA de mai mult de două decenii (Gerrits și colab, 2005;. Vyt, 2007). Comparativ cu împerecherea naturală, IA-ul este un instrument foarte util de a introduce gene superioare în efectivele de porci, cu un risc minim de boală (Maes și colab, 2008). Rezultatul IA în mare măsură depinde de calitatea materialului seminal și procedura de inseminare. În practică, materialul seminal proaspăt, diluat pentru inseminare intracervicală este cel mai des folosit la porci. Materialul seminal se obţine de la vieri în ferme specializate sau de la Centre IA, prea puțin prezente în România. În vest, acesta din urmă oferă o diversitate de rase și linii genetice și distribuie materialul seminal gata de utilizare. Poate o soluție viabilă de a relansa creșterea porcilor în România ar fi și implicarea medicului veterinar în realizarea unor astfel de centre locale sau regionale, dar aceasta este o altă discuție. În IA trei aspecte importante ar trebui să fie luate în considerare. În primul rând, ar trebui să fie utilizat numai materialul seminal de la vierii sănătoși. Vierii bolnavi pot să ejaculeze sperma, care poate fi contaminată cu germeni patogeni. Materialul seminal contaminat ar putea conduce, prin urmare, la o transmisie rapidă a agenţilor patogeni și a focarelor de boli în efectivele de scroafe. În aceste condiții trebuie să adoptăm reguli foarte stricte de control al bolilor la vieri și mai ales a celor cu transmitere sexuală. Cel de-al doilea aspect este capacitatea de fertilizare a dozelor de material seminal produs. Potenţialul de fertilizare al unei doze de material seminal este în mod inerent legat de calitatea spermatozoizilor în sine (Tsakmakidis și colab. 2010). Examinarea ejaculatului este necesară. Un al treilea aspect important al IA este procedura de prelucrare a materialului seminal (Waberski și colab., 2008). Acest lucru nu este important doar pentru a garanta o prezenţă scăzută a microorganismelor, ci chiar mai mult, pentru a obține spermă de calitate, spermatozoizi viabili gata de utilizat în dozele de material seminal care pot fi utilizate mai multe zile.

Procedura de diluţie și de manipulare a materialului seminal, proprietăţile soluțiilor folosite și micromediul pentru celulele spermatice pot influenţa supra-

36 Veterinarul

n

octombrie 2011

O companie de reproducție animală din Franța a lansat în 2009 un kit de colectare care este în esență un vagin artificial de scroafă pentru colectarea spermei la vieri

InsemInarea

artificială la Porci vieţuirea și longevitatea spermatozoizilor.

Vom încerca să analizăm și să abordăm critic diferitele etape pe parcursul întregului IA. La porci, vom aborda procedura de colectare a materialului seminal, diluţia și prelucrarea, urmată de metode și tehnologii pentru a evalua calitatea materialului seminal, condiţiile de depozitare și de caracteristicile soluțiilor aspecte care sunt necesare pentru a menţine ridicată calitatea materialului seminal. În ultima parte vom aborda diferite strategii IA. 2. Colectarea de materialului seminal, diluţie și prelucrare Deși sistemele automate de colectare a materialului seminal au fost elaborate cu mulți ani în urmă, o practică eficientă poate fi și colectarea cu o mână înmănușată sau o vagină artificială, de la un vier instruit pentru a monta o scroafă inactivă.

Scroafele manechin, dacă se utilizează, trebuie să fie solide din construcţie, fără margini ascuţite și situate într-o cameră liniștită, specială de colectare a materialului seminal, cu o podea ne-alunecoasă.

Un recipient preîncălzit (38° C) va fi pregătit pentru colectare. Partea de sus a

www.veterinarul.ro

recipientului se va acoperi cu un tifon steril pentru a filtra materialul seminal. Capătul penisului este prins ferm cu o mână înmănușată și procesul de colectare este iniţiat cu presiune fermă până la sfârșitul spiralei penisului, cu mâna, astfel încât penisul să nu se poată roti. Acest proces imită presiunea aplicată de forma "tirbușon" a vaginului scroafei. Mănușile de vinil se pot folosi, atenție, nu de latex, deoarece acestea sunt toxice pentru materialul seminal (Ko , 1989). Prima parte a ejaculării (presperm) trebuie aruncată. Este lichid apos clar și nu conține spermatozoizi (~ 25 ml), dar poate avea un număr mare de bacterii.

Fracţia spermatică bogată ar trebui să fie colectată imediat (4-10 ml). Este foarte albicioasă în aparenţă și conţine 80-90% din toate celulele spermatice din ejaculat.

După ce fracţiunea sperma-bogată este completă, restul de ejaculare este din nou mai clar, lichid apos, și nu ar trebui să fie colectat (70-300 ml). După colectare, filtru ar trebui să fie aruncat și recipientul de colectare ar trebui să fie plasat în apă caldă.

Materialul seminal ar trebui să fie prelucrat în termen de 15 min. după colectare.

Ejacularea durează până la 5 - 8 min, dar poate continua până la 15 min. Se poate colecta astfel aproximativ 100 până la 300

REPRODUCERE ml de material seminal. Material seminal se poate colecta de la vierii în centre IA, în condiții optime fără a stresa masculul, de aproximativ 2 ori pe săptămână.

Procesul de prelucrare ar trebui să fie făcut într-o cameră caldă, cu echipament curat și steril. Soluțiile care se adaugă la materialul seminal trebuie să evite șocul rece prin diminuarea treptată a temperaturii. Un ejaculat normal conţine, de obicei, spermă suficientă pentru a fi inseminate 15-25 de scroafe folosind tehnicile de IA convenţionale. Fiecare doză trebuie să conţină 2-3 miliarde spermatozoizi în 80 -100 ml.

3. Evaluarea calității materialului seminal 3.1 Evaluarea concentraţiei de spermatozoizi în ejaculat

Numărul de spermatozoizi într-o doză de material seminal este importantă pentru procesul de fertilizare. Pe de altă parte, centrele de IA au tendinţa de a dilua ejaculatul cât mai mult posibil pentru a maximiza producția de material seminal. Variaţia numărului de spermatozoizi într-un ejaculat a fost descrisă frecvent între diferitele rase de porci de ex Landrace, Duroc și Yorkshire, care este un prim factor care influenţează doza de material seminal produsă. Nu numai diferenţele în numărul de spermatozoizi, dar, și în volumul de spermei, variind astfel de la 100 la 300 ml, aspect care influențează și concentraţia spermei. Variaţia individuală în cadrul unei rase, de asemenea, este foarte importantă, demonstrându-se o diferenţă la fătare de 0.09 la 1.88 purcei atunci când scroafele sunt inseminate cu 2*109 sau 3*109 spermatozoizi. Diferenţele între cele două doze de material seminal au fost în mare măsură dependente și de variaţii individuale între vieri.

Un alt studiu arată că utilizând 2 * 109 spermatozoizi pe doză apare o rată mai scăzută de fătare. Cert este că rezultatele de fertilitate sunt mult mai mici atunci când doze de material

seminal utilizate sunt prea diluate. Un sfat general pentru numărul de spermatozoizi de bună calitate (Tabelul 1) într-o doză material seminal a fost setată la 3 * 109 spermatozoizi pe doză. Numărul de spermatozizi ar trebui să fie adaptat și în funcție de caracteristicile morfologice sau motilitatea.

Prin înmulţirea volumului total de gel fără ejaculare (ml) ori concentraţia de spermatozoizi pe ml rezultând numărul total de spermatozoizi. Volumul este în mod curent măsurat prin cântărirea ejaculatului luând în considerare 1 gram egal cu 1 ml.

Valorile de obţinute, totalul numărului de spermatozoizi sunt un bun indicator pentru a evalua spermatogeneza. Datele de mai sus indică în mod clar importanţa unei determinări exacte a concentraţiei de spermatozoizi în lichidul ejaculat.

3.1.1 Inspecţia ejaculatului

Evaluarea vizuală a opacităţii ejaculatului oferă o idee asupra concentrației spermei.

Cu toate acestea, această metodă este foarte subiectivă și, prin urmare, nu este recomandată.

3.1.2 Camere de numărare

Camerele de sticlă utilizate pentru numărarea spermatozoizilor pot fi de diferite tipuri, putând contoriza celule în general utilizând metoda volumului cunoscut. Hemocitometre, cum ar fi Neubauer, Thoma și camera Bürker sunt camere de sticlă reutilizabile cu volumul fix utilizate pentru numărarea spermatozoizilor dintr-o granulație.

Camerele Makler sunt utilizate pentru evaluarea concentrării, precum și motilitatea. Precizia camerelor de numărare este diferită și depinde de modul în care camera este umplută.

Continuarea articolului o puteți citi online, pe www.veterinarul.ro

dr. Ciprian Radu Cabinet Veterinar AsistVet

STOMATOLOGIE

Stomatologie ecvină partea I Calul este un ierbivor cu o dentiţie puternică. Alcătuită din: incisivi, canini, premolari și molari (masele).

C

aii au: 12 incisivi; 4 canini (în general la armăsari dar există și iepe cu colţi); 24 măsele (molari și premolari). Incisivi sunt cei din faţă care se observă la prima vedere.

Ei se împart în trei grupuri după locul pe care îl ocupă pe maxilarul superior sau pe mandibulă: 2 incisivi din mijloc se numesc clești, incisivi, unul din dreapta și cel din stânga cleștilor se numesc mijlocași iar ceilalţi doi unul pe o parte și pe celălalt a mijlocașilor se numesc lăturași.

Structura dintelui:

Un dinte este format din trei straturi: smalț, cement și dentină.

Toate cele amintite mai sus au scopul de a ne înfăţișa câteva noţiuni de bază asupra dentiţiei pentru a înţelege mai bine cele ce vor urma a fi spuse despre importanţa îngrijirii și pilirea dinţilor la cai.

Verificarea dentiţiei trebuie efectuată cel puţin o dată pe an la caii care stau mai mult pe pășune și o dată la 6 luni la caii care sunt ţinuţi în boxe. Inspecţia cavităţii bucale este o rutină la orice consult general al calului.

Problemele stomatologice nu ţin numai de vârsta înaintată, chiar și la caii tineri în perioadă schimbării dentiţiei (1,5-5 ani) pot apărea probele destul de serioase. Acestea pot fi erupţia dintelui permanent pe lângă cel de lapte care se încăpăţânează să cadă singur.

Nu de puţine ori rămân fragmente din rădăcina premolarului de lapte iar acest fragment se interpune în spaţiul interdentar dintre masele loc propice de acumulare de resturi alimentare care în timp ataca structură osoasă.

Dintele de lup este un premolar rudimentar de dimensiuni mici 1-2 cm care apare în fața premolarilor de obicei în primul an de viaţă și de cele mai multe ori zăbăluţa se lovește de acesta și creează disconfort calului în timpul antrenamentului. Numărul dinţilor de lup variază de la zero la patru. Adică la unii cai nu apare

40 Veterinarul

n

octombrie 2011

nici unul iar unii pot avea unul, doi, trei sau patru (doi sus și doi jos). Există situaţii când dintele de lup este prezent dar nu sparge mucoasa gingivală și stă ascuns și astfel zăbăluţa se lovește de acesta și provoacă dureri calului care nu mai ascultă de călăreţ stând mai tot timpul cu capul pe sus. Descoperirea acestora se face prin palparea gingiei din spaţiul interdentar.

Dintele de lup se extrage obligatoriu.

Brevignatismul- (ciocul de papagal) este definit prin maxilarul superior este mai lung decât mandibula și incisivii superiori calcă în faţă și peste incisivii mandibulei.

Prognatismul (gura de maimuţă sau gură de scroafă) – definit prin incisivii mandibulei situaţi rostral faţă de cei ai maxilarului, din cauza mandibulei care este mai lungă.

Crestele măselelor - sunt cel mai des întâlnite neregularităţi pe suprafaţa de tocire a măselelor. Acestea reprezintă tocire neregulată. Crestele măselelor lezionează mucoasa bucală de la nivelul obrajilor. Pot apărea răni care se complică cu stomatita gangrenoasă (la caii bătrâni).

Chiști de Erupție –sunt creșteri în volum ale osului mandibular observabile ventral și dorsolateral pe maxilar. Acești chiști apar între 3 și 4 ani fiind generați de presiunea premolarului/molarului Principalele semne care vă pot indica necesitatea unui examen stomatolo-

www.veterinarul.ro

gic: calul se oprește brusc când bea apă și apoi revine cu sfială (această manifestare un este obligatorie).

Reţinerea resturilor de furaje în cavitatea bucală care se pot observa cum pică din gura când acesta mănâncă concentratele sau bea apă. Simptom numit „magazie“.

Calul ţine capul pe sus la antrenamente (fără un motiv legat de partea de echipament, antrenor, călăreţ) sau capul pe o parte.

CONCLUZIE. Problemele dentare la caii tineri cât și la cei în vârstă creează disconfort la antrenament și pot periclita performanţa, influența sănătatea calului prin leziunile bucale prezente și chiar starea generală. Toate aceste probleme pot fi evitate sau tratate stomatologic. Un veterinar specializat în cai care cunoaște anatomia și perioadele de erupţie dentară la caii tineri, poate rezolva și prevenii eventuale afecţiuni stomatologice.

Mai multe poze legate de acest articol gasiti pe website-ul www.veterinarul.ro

Dr. Dragoş Petrache Clinica Equvine VET

ANIMALE SĂLBATICE

Pregătiri pentru imobilizarea/ anestezia animalelor sălbatice în teren Datorită multitudinii de factori existenţi, condiţiile de teren tind să sporească dificultatea efectuării unei intervenţii, care în mod normal, în cadrul unui ambulatoriu nu ar ridica probleme.

D

e aceea recomand ca de fiecare dată când se demarează o intervenţie ce implică imobilizarea și/sau anestezierea unui animal sălbatic să se discute în prealabil toţi pașii intervenţiei cu toată echipa și să fie luate în calcul cât mai multe scenarii în care lucrurile pot merge prost și cu aceasta, posibilitatea de soluţionare a lor.

Consider că este de bun augur crearea unei liste cu medicamente și materiale ce nu trebuie să lipsească din trusa de anestezie și prim ajutor, iar înainte de plecarea în teren să se consulte această listă. Deși fiecare obiect în plus îngreunează transportul materialelor în teren, și de cele mai multe ori nu este folosit, recomand ca regulă generală: „cu cât mai multe, cu atât mai bine“. Niciodată nu putem fi îndeajuns de precauţi. Este cu adevărat frustrant să te afli în situaţia de a nu avea îndeajuns anestezic din cauză că ai ratat ţinta sau, din greșeală, s-a spart și ultimul flacon, să nu fii capabil să administrezi fluide IV în cazul unei hemoragii sau să nu poţi să acţionezi în cazul unui stop cardiorespirator. În acest articol o să încerc să enumăr medicamentele și materialul necesar unei intervenţii în teren.

Personal consider că trusa de anestezie și prim ajutor trebuie să fie de sine stătătoare și să nu fie amestecată cu alte bagaje. Am observat că cele mai eficiente și robuste truse de anestezie pentru teren sunt trusele de scule sau de pescuit.

Acestea prezintă multe compartimente și sertărașe ce ușurează organizarea și manipularea obiectelor. În imaginile alăturate puteţi observa un model de aranjare a anestezicelor și echipamentului de tranchilizare la distanţă într-o astfel de trusă.

Pe fundul trusei am aranjat substanţele de tranchilizare și anestezie. Ar-

42 Veterinarul

n

octombrie 2011

bitrar am aranjat substanţele în funcţie de clasa din care fac parte și gradul lor de periculozitate. Începând din dreapta avem diferite substanţe antagonizante de alpha-2 agoniști, ex: atipamezolul (Antisedan), yohimbina și cele de opioide pure: naltrexona și naloxona.

Urmează clasa anestezicelor locale: lidocaină (Xylocain spray, Xilina inj), bupivacaina, procaina.

Spre centrul trusei se află diferite clase de tranchilizante și sedative precum: - Clasa fenotiazinelor: acepromazina forma injectabilă (Neurotranq, Aceprom, Calmivet) sau orală (Sedam C); - Clasa benzodiazepinelor: diazepamul, midazolamul (Dormicum), zolazepamul (din combinaţia Zoletil sau Telazol); - Clasa butirofenonei: azaperona (Stresnil); - Clasa alfa 2 agoniștilor: xilazina (Rompun, Xylasin, Narcoxil), medetomidina (Domitor, Zalopine, Medetor), detomidina (Domosedan), dexdetominina (Dexdomitor).

www.veterinarul.ro

În stânga trusei se găsesc anestezicelor puternice precum: - Clasa analgezicelor disociative: ketamină (Ketamidor, Vetased), tiletamină (din combinaţia Zoletil sau Telazol); - Clasa opioidelor parţial și sintetic agoniste: buprenorfina (Temgesic) și tramadol (Tramadol STADA); - Clasa opioidelor agonist-antagoniste: butorfanol (Butomidor, Torbugesic); - Clasa opioidelor pure: etorfina (Immobilon). În colţul din stânga păstrez întotdeauna loc pentru un agent de eutanasiere, în cazul de faţă T61. Este foarte important ca aceste substanţe să nu fie neglijate când se pregătește trusa. Nimeni nu-și dorește să le folosească dar în cazul nefericit al unui accident iremediabil pentru un animal sălbatic (fracturi, perforări abdominale sau toracale, traume oculare sau craniene), aceste substanţe pot oferi respectul cuvenit vieţii animalului cât și integritatea profesională a celui care a asistat la accident.

Deasupra compartimentului de anestezice se suprapune o tăviţă ce conţine de la dreaptă spre stânga:

- Ace de tranchilizare de diferite mărimi și forme (cu ambou de metal sau plastic); - Săgeţi de tranchilizare de diferite mărimi (1,5 ml, 3ml, 5ml, 10 ml); - Tuburi de protecţie în timpul compresiei seringilor; - Garou, comprese, recipiente probe biologice.

Următorul compartiment care se suprapune conţine: - Ace seringi diferite mărimi (de la 14 G la 27 G); - Obturatoare ace (varnese); - Stilete metal pentru depresurizarea săgeţilor; - Seringă cu adaptor pentru introducerea presiunii în săgeţi; - Ulei seringi; - Patent mic, lame bisturiu, cutter și/sau briceag multifuncţional; - Seringi de diferite mărimi; - Marker cerneală permanentă; - Crema oftalmică protectoare. În compartimentele laterale ale trusei sunt stocate stabilizatoarele.

Nu trebuie uitat și un transmiţător radio sau dispozitiv de comunicare funcţionabil în zonă, în cazul nefericit al unei eveniment ce necesită intervenţie exterioară imediată.

Atașat de trusa de anestezie trebuie să existe o cutie în care să se afle substanţele de urgenţă: Atropină, Adrenalină, Lidocaină, Doxapram, Cortizon și câte un flacon din antagoniști: Naloxone, Naltrexone, Atipamezol, Yohimbine.

Indicat este ca înainte de intervenţie să se aprecieze greutatea animalului ce urmează să fie imobilizat și să se calculeze cantitatea de substanţe de urgenţă ce trebuie să fie administrate, iar în cazurile care prezintă risc ridicat să se tragă dinainte în seringi substanţele necesare. Se recomandă deasemenea să se noteze clar cu markerul permanent pe seringi ce conţin acestea.

Recomand ca în trusa de anestezie să existe o listă cu toate substanţele existente calculate în ml/kg și această listă să fie plastifiată și lipită de unul din pereţii trusei.

Astfel de precauţii ușurează enorm munca în teren.

Pe lângă trusa de anestezie trebuie să existe cel puţin încă o trusă pentru echipamentul de monitorizare și intervenţie specific. Pe piaţă există comercializate genţi medicale din material textil care sunt foarte bine compartimentate și ergonomice.

Achiziţionarea unor astfel de genţi vă va ușura mult munca și vă va oferi multă satisfacţie profesională.Din echipamentul auxiliar, dar personal consider de maximă necesitate, se numără: - Termometru digital și stetoscop sau stetoscop esofagian: pentru o mai bună auscultaţie, având în vedere zgomotele

exterioare, se poate scoate pâlnia stetoscopului și să se atașeze o prelungire care se poate introduce în esofag până în dreptul cordului de unde se vor auzi foarte clar bătăile; - Un cilindru medical portabil cu oxigen. Cele mai versatile sunt cele de tip E cu 660 L de oxigen compresat. Acestea au manometre ce pot descărca de la 1L până la 50 L/min, în funcţie de mărimea și necesarul animalului; - Laringoscop și sonde endotraheale de diferite mărimi, în funcţie de specia vizată, acestea pot fi de la 2 mm diametru (ex: prosimieni de mici dimensiuni, mustelide, păsări) până la 36 mm (ex: hipopotami, elefanţi); - Granule cu diametru diferit - de la cele portocalii (14G), până la cele violet (26G); perfuzoare cu debit mic sau mare; - Soluţii perfuzabile cristaloide (NaCl 0,9%, Ringer, Glucose 5%) și coloide (Voluven, Hes, Dextran) în cantităţi suficiente. În cazul animalelor mari este necesară transportarea a cel puţin 15 -20 L de soluţie perfuzabilă; - Pulsoximetru. Măsurarea saturaţiei oxigenului și a pulsului oferite de un pulsoximetru sunt măsuri ce pot asigura o monitorizare rapidă și eficientă a profunzimii anesteziei. Există pe piaţa pulsoximetre portabile robuste de teren care rezistă la șocuri și la temperaturi scăzute; - Lame de ras și/sau aparat de ras portabil; cu un aparat de ras de calitate se câștigă mult timp preţios atunci când este nevoie să se amplaseze un cateter jugular sau eventual pentru pregătirea câmpului operator; - Trusă chirurgicală de bază (diferite pense, foarfeci etc.), fire și ace de sutură, mănuși chirurgicale, câmp operator, toate acestea sterilizate în prealabil; - Substanţe de antisepsie și asepsie în cantităţi suficiente: iodurate (Betadina), alcool sanitar, apă oxigenată, clorhexidina etc; - Bandaje de diferite tipuri și mărimi (autoadezive, non adezive, impermeabile, elastice), tifon, comprese sterile, vată, duct-tape, frânghii; - Medicamente: antibiotice cu remanenţă îndelungată (Convenia, Draxxin, Shotapen, Betamox), antiinflamatoare

nesteroidine (meloxicam, ketoprofen, flunixina, metamizol), cortizonice (hidrocortizon, dexametazona, prednsion), antiparazitare externe și interne (ivermectine, praziquantel, fenbendazol, fipronil etc.), antifungice, complexe vitaminice, minerale și electroliţi (Calfoset, Duphalyte, Novacoc Forţe, Multivitamin), diuretice (furosemid), antihemoragice (etamsilat, fitomenadiona, adrenostazin) etc; - Sprayuri, pudre, unguente cu antibiotice (Terramycin, Castrarom, Mibazon, Asocilin), cu efect reepitelizant și cicatrizant (cu Ar, cu oxid de Zn); - Recipiente porbe biologice (vacutainere biochimie/hematologie, borcane fecale sau probe de biopsie, medii de cultură; - Recipient obiecte ascuţite utilizate, saci menajeri de biohazard pentru materialele medicale folosite. Acești saci vor trebui luaţi de către echipa și daţi unui centru de eliminare a deșeurilor medicale autorizat. În cazul imposibilităţii transportării în cel mai scurt timp către un astfel de centru, este foarte important ca ei să fie arși în totalitate într-un loc ferit de animale sau oameni.

Complementar acestei liste, în funcţie de posibilităţi și capacitatea de transport, se mai pot adăuga: - Monitor EKG, presiune arterială, capnograf portabil; - Ecograf și radiograf digital portabil (de curând sunt comercializate radiografe digitale care adaptate la un laptop pot reda imaginea în câteva minute); - Vaporizator anestezie inhalatorie (ex. OMV -Oxford Miniature Vaporizer); - Masă chirurgicală pliabilă, targă, lopată; În cazul anestezierii unor specii cu un grad ridicat de periculozitate (urși, feline mari, hipopotami, etc), pentru siguranţa membrilor echipei este nevoie ca o persoană cu experienţa sa aibă o armă de foc ţintită către animalul căzut.

Din nefericire au existat accidente în care medicul veterinar și membrii ai echipei au fost uciși de către un animal neindus suficient.

Nu în ultimul rând, când se demarează o astfel de acţiune în teren, trebuie să se aleagă dinainte un lider capabil să întrevadă și să direcţioneze toţi pașii intervenţiei, iar toţi membrii echipei să asculte de el.

Dr. Ovidiu Roșu Vier Pfoten România outdoorvets. wordpress.com

43

IGIENĂ Suprafeţele și utensilele de lucru folosite în industria alimentară pot fi sursă de contaminare pentru alimentele care vin în contact cu acestea chiar și după ce au fost sanificate și dezinfectate. Aceste microorganisme, patogene sau alterante, pot fi găsite aderente pe suprafeţe de lucru diferite (cum ar fi benzi rulante, mașini de tocat, tuburi etc.) sub formă de biofilm.

B

iofilmul este o structură complexă unde microorganismele sunt legate de suprafeţe în mod ireversibil și sunt incluse într-o matrice amorfă formată din polimeri extracelulari (EPS extracellular polymeric substances) secretată de ei înșiși.

Biofilmele pot fi formate dintr-o singură specie microbiană sau din mai multe specii. Observându-le la microscopul optic arhitectura biofilmelor poate fi formată din: 1. Microcolonii microbiene separate de spaţii interstițiale care funcţionează ca și microcanale care au un rol important în transportul substanţelor nutritive, a cataboliţilor și a difuzării moleculelor de semnal intercelulare (Quorum sensing); 2. Microcolonii dense ce nu pot fi distincte, apar ca un strat unic de bacterii. În interiorul biofilmelor microorganismele tind să-și încetinească creșterea și de obicei trec într-o fază de viaţă VBNC (Viable But Non Culturable cell) adică, de creștere staţionară, de celulă vie dar nevitală. Închise în acest stadiu de viaţă, bacteriile devin mult mai rezistente stresurilor ambientale cum ar pH, lipsa de apă liberă etc. În plus, se observă variaţii în transcrierea genelor comparândule cu aceleași celule în stadiul liber, se înregistrează creșterea sintezei exopolizaharidelor și creșterea rezistenţei la tratamente cu dezinfectante și sanificante.

Se estimează că celulele în stadiul de biofilm sintetizează în jur de 90 tipuri de proteine în plus în comparaţie cu cele în stadiul de plancton. Multe proteine sunt molecule specifice implicate în mecanismele de rezistenţă la stres, cum ar fi proteine de acid shock sau de termic shock. În formarea unui biofilm intervin următoarele faze: 1. Aderarea bacteriilor pe suprafaţă; 2. Colonizarea suprafeţei de către bacterii; 3. Colonizarea altor suprafeţe prin distacarea ciclică a unei părţi a coloniei cu eliberarea de fragmente.

44 Veterinarul

n

octombrie 2011

Biofilmele microbiene în industria alimentară Partea I Aderarea bacteriilor pe suprafaţă Aderarea reversibilă pe suprafeţe este favorizată, sau mai bine zis cauzată, de prezenţa umidităţii și de reziduuri organice care provin din lavorarea alimentelor cum ar fi proteinele cărnii, ale laptelui, grăsimi, componente minerale (milkstone) dar și reziduuri de detergenţi și dezinfectanţi. Acumularea moleculelor

www.veterinarul.ro

la nivelul interfeței lichid - solid determină o concentraţie a substanțelor nutritive, favorizând formarea unui film „condiționant“ care alterează unele caracteristici fizico-chimice ale suprafeței, energia liberă și sunt modificate încărcarea electrostatică, proprietatea hidrofobică.

A fost demonstrat că microorganismele nu aderă întotdeauna doar pe suprafețele „condiționate“. Prezența de crăpături microscopice, fisuri pe suprafețe precum și

l Condiții hidrodinamice; l Condiții ambientale.

Timpul necesar pentru realizarea unui biofilm întâlnește păreri diferite, după unii autori zile, după alții săptămâni sau chiar luni. În interiorul biofilmelor, doar 10% din microorganismele prezente se pot multiplica; celelalte se găsesc cum am menționat anterior, într-o fază VBNC (Viable But Non Culturable cell). În industria de prelucrare a cărnii și a laptelui, biofilmele sunt constituite în mare parte din Pseudomonas și Staphylococcus. În industria produselor de panificație predomină coryneformi și levuri.

Colonizarea altor suprafeţe prin distacarea ciclică a unei părţi a coloniei

suprafețele poroase determină acumularea microorganismelor. Microorganismele reușesc să adere pe suprafețele „condiționate“ datorită unui proces fizicochimic de interacție între moleculele stratului extern de material care formează suprafața de atac și cea a stratului extern a microorganismelor cu moleculele interpuse între cele două structuri, moleculele fluidului care acoperă suprafața și impregnă agregatele celulare. Legăturile care determină această interacție sunt slabe: 1. Forțe Van der Waals; 2. Interacțiile hidrofobice; 3. Forțe de interacție electrostatică. În această fază bacteriile urmăresc mișcarea de tip brownian, aderarea este de tip reversibil și o simplă clătire a suprafeței determină eliminarea microorganismelor.

Aderarea ireversibilă, fază în care forțele de respingere între suprafețe și microorganisme sunt anulate, începe în momentul în care microorganismele produc exopolizaharide care se amestecă cu proteine, acizi nucleici, lipide formând o rețea cu aspect vâscos datorită capacității sale de a reține apa. Aderarea microorganismelor devine și mai stabilă o dată cu producerea flagelilor, fimbrilelor, pililor și a instaurării următoarelor legături: 1. Interacțiile dipol-dipol; 2. Legături de hidrogen, ionice, covalente; 3. Interacțiile hidrofobice.

Eliminarea microorganismelor în această fază este dificilă, biofilmul le protejează de acțiunea dezinfectanţilor care nu reușesc să pătrundă în interiorul acestuia. Pentru a obține rezultate, trebuie eliminată această patină prin acțiune mecanică cu ajutorul periajului etc.

Sporele are o capacitate de aderare mai mare decât cea a formelor vegetative, asta și datorită hidrofobicității ridicate. După aderare sporele pot germina și produc exopolizaharide consolidând astfel pelicula.

Colonizarea suprafeţei de către bacterii După aderarea în mod ireversibil microoganismele se multiplică folosind substanțele nutritive și lichidele prezente în filmul „condiționant“ formând microcolonii care cresc și se unesc între ele până la formarea unui strat care acoperă suprafața. În această fază exopolizaharide (EPS) pot capta alte bacterii ducând la producerea unui biofilm stratificat. În interiorul unui biofilm microorganismele nu sunt distribuite în mod uniform. Arhitectura unui biofilm depinde de o serie de factori printre care putem cita: l Microorganisme heterogenee (biofilm compus din mai multe specii microbiene) sau nu; l Clona bacteriană; l Disponibilitate de substanțe nutritive în substrat;

Distacul unei părți de colonie microbiană are loc în momentul în care acesta îmbătrânește și poate duce la colonizarea altor suprafețe sau la contaminarea alimentelor. Se pare că celulele distacate formează un biofilm într-un timp mult mai redus decât celulele libere. Contaminarea alimentelor poate fi cauză de toxinfecții alimentare când biofilmele sunt constituite din bacterii patogene sau pot determina alterarea produselor alimentare în momentul în care biofilmele sunt formate din germeni alteranți.

BIBLIOGRAFIE 1. Colavita G. (2008), „Igiene e tecnologie degli alimenti di origine animale“, Ed. PVI, Italia.

2. Colavita G., Di Iorio R. „Il biofilm nell’igiene delle industrie alimentari“. Ingegneria Alimentare. Le Cărni, dicembre, 32-40, 2009.

3. Giaccone V. „Biofilm microbici e igiene degli alimenti“. Ingegneria Alimentare. Le Carni, 4 (17):17-22, 2007.

4. Giaccone V. „Quorum sensing microbico e igiene degli alimenti“. Ingegneria Alimentare. Le Carni, 52 (9): 397- 401, 2007.

Dr. Gabriela Agheorghiesei Responsabil asigurarea calității Gruppo Fres.Co

45

MANAGEMENT

Concepte moderne în medicina veterinară

ANALIZA DE RISC VI. Elementele și necesitatea analizei de risc

S

ă revenim așadar la filiera normală de prezentare a analizei de risc și înainte de a antama efectiv aspectele tehnice ale acesteia, aș dori să salut iniţiativa serviciului de Identificare și Analiză de Risc din structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare și pentru Siguranţa Alimentelor, de a organiza o întâlnire de instruire a reprezentanţilor direcţiilor sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor judeţene, privind analiza de risc, întâlnire la care autorii au participat în calitate de lectori și despre care vom realiza o prezentare detaliată în numărul viitor al acestei publicaţii.

Pentru a avea capabilitatea de a înţelege exact sensul elaborării analizei de risc, trebuie să clarificăm următoarele aspecte: 1. Necesitatea studierii și aplicării analizei de risc 2. Terminologica analizei de risc 3. Contextul utilizării analizei de risc 4. Aspectele legislative ale analizei de risc 5. Baza matematică a analizei de risc 6. Analiza de risc și sistemul decizional 7. Etapele analizei de risc 8. Analiza de risc și principiul precauţiei 9. Analiza de risc – probabilitate - incertitudine 10. Domenii veterinare de aplicare a analizei de risc Necesitatea elaborării analizei de risc rezidă în următoarele: 1. Elaborarea de strategii și politici faţă de situaţii necunoscute sau insolvabile, 2. Suport pentru foruri internaţionale ce reglementează comerţul internaţional cu produse supuse controlului și supravegherii sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor, ori pentru cele cu incidenţă în domeniul veterinar și pentru siguranţa alimentelor, 3. Regionalizarea/zonarea/compartimentarea și calificarea statusului de să-

46 Veterinarul

n

octombrie 2011

nătate al compartimentelor unei exploataţii de animale, al exploataţiilor de animale, al zonelor sau regiunilor unei ţari, al teritoriului naţional al unei ţări sau chiar al unei arii mai extinse, supuse unor reguli comerciale comune, cum ar fi ariile de liber schimb, 4. Asigurarea siguranţei alimentare, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ 5. Ca instrument de monitorizare și gestionare a fenomenului de globalizare Elaborarea de strategii și politici faţă de situaţii necunoscute sau insolvabile implică următoarele aspecte: a) Elaborarea de strategii și politici faţă de situaţii în totalitate noi – exemplu EST, circovirozele, terorismul sau mișcările fundamentaliste, încălzirea globală, evoluţiile sistemului bancar global.

Cazul ESB, de exemplu, a surprins lumea medicală de la sfârșitul secolului trecut mai mult decât într-o poziţie jenantă, deși boli asemănătoare, la om și animale, fuseseră descrise și gestionate cu succes cu mult timp înainte de deceniul 8-9 al secolului trecut.

www.veterinarul.ro

Unele boli emergente și re-emergente la om și/sau la animale au creat probleme deosebite serviciilor sanitare și sanitare veterinare și nu numai, implicând uneori eforturi financiare deosebite.

Terorismul și mișcările fundamentaliste au uimit prin ingeniozitate, complexitate și efecte, făcând din 11 septembrie 2001 momentul real al luptei antitero, chiar dacă, în baza acestei „cerinţe“, au avut loc abordări diplomatice, dar și militar-intervenţioniste în unele ţări (Irak, Afganistan, Libia, Panama, Iugoslavia) folosindu-se pretexte care nu au stat în picioare. Încălzirea globală este un fenomen unanim recunoscut de toate ţările, cu efecte ce pun în pericol viaţa pe pământ într-un interval relativ scurt de timp, dar în privinţa abordării acestui fenomen există o disociere evidentă, în ciuda reuniunilor internaţionale ce au loc, a avertismentelor de diferite nuanţe, a acordurilor internaţionale care nu sunt semnate de marii poluatori mondiali, de regulă țări superindustrializate.

Evoluţiile sistemului bancar mondial, crearea Băncii Mondiale, a FMI sau a

BCE, au creat o hegemonie financiară ce poate declanșa crize financiare sau economice globale, cu implicaţii destabilizatoare asupra economiilor naţionale crize ce iau uneori aspect politic pregnant. b) Elaborarea de strategii și politici faţă de situaţii cunoscute, dar fără abordări certe de soluţionare: exemplu-boala canceroasă, fumatul, obezitatea, comerţul cu organe, încălzirea globală, creșterea demografică.

Deși în ceea ce privește boala canceroasă s-au obţinut rezultate notabile în ultima perioadă, începând cu diagnosticul precoce al cancerelor la om și animale, în ciuda punerii în aplicare a unor programe naţionale de depistare și a unor modalităţi de prevenire a unor forme de cancer, formele de manifestare a acestor boli s-au diversificat, în contextul multiplicării factorilor de risc ce implică aceste boli, boala canceroasă rămânând una din cauzele majore de mortalitate la diferite vârste, din ce în ce mai mici.

Fumatul, consumul de droguri sau de plante etnobotanice rămâne, în ciuda restricţiilor impuse sau a campaniilor mai mult decât agresive de conștientizare a populaţiei asupra consecinţelor fatale, unul dintre cele mai grave riscuri de sănătate, de mortalitate, de delicvenţă și/sau de dependenţă. În ciuda acestor eforturi, reţelele transnaţionale de comerţ cu ţigări și/sau cu droguri s-au superspecializat, iar vârsta de consumator a scăzut dramatic.

Obezitatea este, la fel, un factor de risc major pentru sănătate, fără a mai lua în considerare aspectul estetic, aceasta fiind unul din factorii esenţiali ai declinului demografic în unele ţări supercivilizate cum ar fi cele din Europa de vest.

Dezvoltarea industriei alimentare de prelucrare, pervertirea cerinţelor de gust ale consumatorilor, diversitatea produselor utilizate de industria alimentară, de multe ori obţinute sintetic, au anulat eforturile de a echilibra balanţa în acest domeniu, prin iniţierea agriculturii bio sau eco sau a produselor tradiţionale, c) Elaborarea de strategii și politici faţă de situaţii cunoscute, dar pentru care nu există strategii manageriale complete și care: - Fie nu pot fi prevăzute, exemplu cutremurele - Fie nu pot fi prevenite, exemplu cutremurele, fenomene meteorologice grave, evoluţiile financiare și economice Ca suport pentru forurile internaţionale ce reglementează comerţul inter-

naţional cu produse supuse controlului și supravegherii sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor, implică elaborarea de către aceste foruri de module de risc, cu respectarea modelului procedural cadru, pentru domeniile ce cad în competenţa acestora, astfel: A. Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor, fostul Oficiu Internaţional de Epizootii-OIE, a formulat un câte un model de analiză de risc pentru domeniile: sănătatea animalelor, bunăstarea și protecţia animalelor și un al treilea model pentru produsele medicinale de uz veterinar. Baza celor trei modele de analiză de risc au constituit-o Codul Internaţional pentru Sănătatea Animalelor Terestre sau Codul Terestru, Codul Internaţional pentru Sănătatea Animalelor Acvatice sau Codul Acvatic și Manualul pentru Teste de Diagnostic și Vaccinuri.

B. Organizaţia Mondială a Comerţului a elaborat propriul model de analiză de risc pentru domeniul comerţului cu animale vii, material genetic de origine animală, produse și subproduse de origine animală, furaje, organisme modificate genetic sau material patologic animal. La baza acestuia au stat Acordul pentru Aplicarea Măsurilor Sanitare și Fitosanitare și Acordul pentru Eliminarea Barierelor Tehnice, iniţiate de Runda Uruguay, semnate la Marakesh, odată cu transformarea GATT în OMC. C. Comisia Codex Alimentarius a formulat propriul model de analiză de risc pentru siguranţa alimentelor (aspectul calitativ al siguranţei alimentare) având la bază standardele elaborate de către această Comisie, D. Organizaţia Mondială pentru Agricultură și Alimentaţie (FAO) a elaborat un model de analiză de risc, cu referire, în special, la siguranţa alimentară sub aspect cantitativ, ca nivel de producţie de alimente și materii alimentare, varietatea acestora, precum și la repartizarea alimentelor și materiilor alimentare la nivel mondial.

Celelalte elemente ale analizei de risc pentru domeniile de competenţă ale serviciilor sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor vor fi prezentate într-un episod viitor.

Prof. univ. dr. Gheorghe Onţanu institutul de diagnostic și Sănătate animală, membru al Societăţii mondiale de analiză de risc Drd. Clara Vasilescu - institutul de diagnostic și Sănătate animală responsabil pentru analiza de risc pentru laboratoare

Sfaturi de management

Cum să îți faci website-ul util pentru cabinetul tău?

Promovarea online poate fi la fel de utilă ca interacțiunea față în față.

Când ai măsurat ultima oară cât de bine te reprezintă și cât de bine lucrează website-l tău pentru cabinetul tău? Așa cum nu obișnuiești să lași colaboratorii și angajații neevaluați anual, trebuie să știi că website-ul cabinetului nu este o investiție de tipul ”construiește-l și lasă-l uitat”. Clienții tăi sunt suficient de inteligenți cât să recunoască un website bun atunci când îl întâlnesc. Website-ul tău are un impact pozitiv asupra imaginii tale atunci când este modern și actualizat.

Nu este o muncă titanică și sunt câteva lucruri pe care trebuie să le ai în vedere: Nu ascunde „marfa“. Afișează adresa cabinetului, numărul de telefon și orarul pe prima pagină, astfel încât să fie ușor vizibile.

Păstrează-l simplu. Nu te avânta prea tare în a-l încărca cu chestii „fancy“ și nu pune nici un fel de sunet pe website. Se poate să-ți trecă prin cap că o animație flash de 90 de secunde, pe un fundal muzical dramatic este o idee bună, dar este posibil ca cel puțin o parte din clienții tăi să îl găsească agasant și să li se pară o pierdere de vreme.

Arată-ți fața. Postează pe website poze cu tine și staff-ul tău, precum și poze din interiorul cabinetului. Clienților le place să știe unde vor merge și cu cine vor „avea de-a face“ de dinainte de a ajunge la cabinet. Toate informațiile și toate linkurile care se găsesc la tine pe website trebuie să fie corecte.

Lasă-ți brandul să strălucească pe website. Fie că este vorba de specializarea ta pe chirurgie, fie dragostea membrilor cabinetului pentru animalele exotice, fie animăluțele voastre de companie sau orice altceva, îți vei face un imens serviciu dacă vei lasă websiteul să reflecte felul în care este cabinetul sau în care sunteți tu, sau staff-ul ca practicieni. Consumatorii de internet de astăzi vor să poată să găsească informație despre cabinetul tău oricând și de oriunde. Un website bine structurat, cu informație completă satisface ambele nevoi, creând un plus de valoare afacerii tale. iulia Crețu

47

VETERINAR DE SUCCES

O zi la ALFA SAN Marți dimineața, cabinetul Alfa San al dr. Ludovic Bacușcă.

Pe doctorul Bacușcă, îl găsești dis de dimineață la cabinetul său din Strada Nicolina, înconjurat de clienți gălăgioși și de proprietari îngrijorați. Are un cabinet micuț, dar bine utilzat și primitor, în care cei care îi trec pragul își regăsesc sănătatea animăluțelor și liniștea sufletească că prietenul cel mai bun se află pe mâini bune.

N

e-am luat inima în dinți și, la 8.20 am ajuns la cabinetul doctorului Bacușcă pentru a petrece o zi întreagă la cabinetul

său.

O zi din viața cabinetului Alfa San începe la 8.30, dar marți dimineața, un proprietar grăbit cu o pisicuță bolnavă, era deja în sala de consultații cand am ajuns noi la cabinet. „O lăsați la noi, o vom opera în cursul zilei de astăzi și după-amiază, puteți trece să o luați“, spune calm doctorul Bacușcă, exact cand am intrat în cabinet.

Câteva fire de la o operație anterioară, îi dau bătăi de cap sărmanei pisici, care, miaună îndurerată, pe masa de consultații. „Nu vă faceți griji, vă sunăm îndată ce ieșim din operație pentru a vă da toate amănuntele“, spune domnul doctor zâmbind încurajator stăpânei grăbite spre serviciu și ne deschide ușa pentru a ne invita înăuntru.

Cățelușa pechinez, a doua clientă a cabinetului, este așezată pe masa de consultații și susținută de către cei doi stăpâni care au adus-o la medic. Doamna Viorica este una din primele cliente ale cabinetului, de mai bine de 12 ani tratându-și toate animăluțele la doctorul Bacușcă. „Cu mama ei am venit prima oară la domnul doctor, dar am ajuns prea târziu.

Era bătrână și foarte bolnavă, dar am fost impresionați de cum a fost tratată și de atunci aici venim“, povestește calm doamna.

Cățelușa va fi internată, stăpânii își lasă odrasla cu inima îndoită și salută respectuos medicul veterinar. „Va fi o operație fără probleme, veniți să o vizitați mai târziu, îi găsim noi un «prieten» până atunci, o mărităm sigur“, glumește doctorul pentru a decreți frunțile stăpânilor.

Celălalt medic al cabinetului, doctorul Grigore Ungureanu, ia în primire noua pacientă pentru a o pregăti de operație. Labradorul internat deja la cabinet este primul pe masa de operație, anesteziat. Doctorul Bacușcă, împreună cu doctorul Ungureanu, operează rapid cățelul. Gata operat, pacientul este trezit și

N-avem timp de politețuri pentru că în camera de așteptare, deja alți doi stăpâni îngrijorați își scot cățelul și pisicuța din coș și se așează comod pe scaune. „Poftiți, spune doctorul primului pacient și ne spune încet: Azi va fi o zi aglomerată“.

Ne uităm pe agenda cabinetului și nu putem să nu îi dăm dreptate: o operație la un pechinez - piometru, o operație de scoatere de pinteni la un metis de labrador, un tuns la un client fidel, o ecografie pentru o pisicuță și clienți neprogramați în antecameră.

48 Veterinarul

n

octombrie 2011

www.veterinarul.ro

medicul are timp să ne povestească câte ceva despre activitatea clinică și dezvoltarea cabinetului pe care îl conduce. L-a deschis în urmă cu 12 ani și de atunci a reușit să își formeze o clientelă, activitatea crescând în volum și diversificânduse. Și-a luat un electrocauter prima oară, apoi a început să se doteze cu toate cele necesare unui cabinet veterinar. „Cea mai mare problemă cu care ne confruntăm noi, aici la cabinet, este lipsa unui laborator specializat pe analize veterinare. Ne-ar ușura mult munca, un astfel de serviciu în Iași“, se plânge medicul. Ne povestește apoi despre activitatea zilnică, spunând că mare parte din veniturile cabinetului provin din consultații.

Lucrează împreună cu doctorul Grigore Ungureanu și soția acestuia, Ramona, de când a deschis cabinetul și se gândește în viitor să mai deschidă unul, pentru că lipsa spațiului limitează și abordarea medicală a cazuisticii cu care se întâlnește. ”Am avea nevoie de cineva care să preia cazurile, să stea la recepție, să întocmească fișele pacienților, să se ocupe un pic de partea de relaționare cu clienții. Ne-ar fi de mare ajutor”, dezvăluie doctorul.

„Ne-a angajat de cum am terminat facultatea, din 1999, Grigore pe cabinet, eu pe farmacie. Ne-a sunat să ne întrebe dacă nu vrem să lucrăm și noi tocmai ne pregăteam să mergem în vacanță. Ne-a așteptat să ne întoarcem și suntem de atunci ca într-o familie“, se destăinuie Ramona, pe care ne-am permis să o „scoatem“ de după dietele din farmacie. Și pentru că orice medic care pune pasiune în ceea ce face reușește să transmită suflul profesional și copiilor, doctorul Bacușcă ne spune că fiul cel mic este de mare ajutor în cabinet, în vacanțele de la școală și că își dorește să urmeze cariera tatălui. „Soția este medic uman, fiul cel mare se pregătește să devină și el medic uman, fiul cel mic va urma o carieră în medicina veterinară, suntem, cum s-ar zice, o familie de medici“, ne spune Bacușcă. Și pentru că profesia de medic implică o pregătire continuă asiduă, doctorul Bacușcă profită de puținul timp liber pe care îl are pentru a participa la seminarii și workshopuri menite să lărgească cunoștințele. „Încerc să merg la cursuri cât de des se poate. Am participat la un workshop de ortopedie organizat de Altius timp de 3 zile la București, încerc să mă specializez pe chirurgie și medicină internă“, arată medicul. Și nu zăbovește prea mult cu vorba pentru că, în cabinet mai intră doi clienți care necesită atenție. Nu aveau programare făcută, dar imediat sunt trecuți în agenda cu pacienți și doctorul începe consultația. Vorbește încet și calm cu stăpânii și le explică acestora câteva din posibilele cauze ale stării animalului lor.

Clienții pleacă și medicul ne explică apoi că unul din secretele ”meseriei” este să știi să relaționezi cu cei cu care intri în contact și să poți spune cât mai clar, fără a folosi terminologie specifică medicinii. „Sunt clienți care vin la noi ca la service.

Se așteaptă să le repari animalele și cer și garanții pentru sănătatea animalelor de companie. Mă întreabă de costurile medicamentelor sau cer exact un anumit medicament de care au auzit sau au citit ei pe internet. Zic de exemplu: «Da’ ce garanții am că se va face sănătos dacă îi facem cutare tratament și de ce durează atât?»“.

Pentru că se apropie ora prânzului, doctorul Bacușcă își ia haina din curier și cheile de la mașină. Pleacă după băieți la școală, iar la cabinet se trage afișierul ”Pauză de prânz între 13.00 și 14.00”. vFarmacia rămâne însă deschisă.

Plecăm și noi o oră în oraș și ne întoarcem spre orele 14.00. Găsim sala de așteptare plină și amândoi medicii în sala de consultații. O pisică cu insuficiență renală, cu stăpânii medici umani, se află pe

masa de consultație. „Așteptăm câteva minute să putem efectua ecografia“, spune Bacușcă. În cabinet se stinge lumina și se trag jaluzelele. Pisica începe ecografia, stăpânii pun tot felul de întrebări iar Bacușcă reușește să le explice evoluția stării de sănătate a pacientei. Dieta pe care i-a recomandat-o a început să dea rezultate, pisica se simte deja mult mai bine, iar tratamentul medicamentos se poate rări.

După orele 16.00, în cabinet își face apariția și stagiara din Alfa San, Petronela Albert, studentă în anul 6 la medicină veterinară. Face practică în cabinetul doctorului Bacușcă din primii ani de facultate și zice că i s-a oferit o șansă nesperată aici. „În facultate nu suntem lăsați să facem nimic. Sunt colegi care nu știu nici să facă o injecție. Ar putea să învețe în clinici, dar nu facem nimic“, se plânge tânăra. Speră ca după terminarea facultății să își găsească un loc în cabinetul doctorului Bacușcă, pentru că este familiarizată deja cu clienții, și are experiență în munca de aici.

Câteva minute de pauză și profităm pentru a-l întreba pe doctorul Bacușcă de programul de după cabinet și hobby-urile din timpul liber. Zâmbește pe sub mustăți când povestește de cei doi câini pe care îi are, de plăcerea grădinăritului, de mersul pe bicicletă și de tenisul de masă. Nu-i mereu timp de ele, dar rupe câteva ore pe săptămână pentru a se relaxa. „Duminica este ziua familiei. Încerc să rezolv doar urgențele, dacă apar, dar mă limitez în a răspunde la telefon. Am clienți care obișnuiesc să sune să ceară sfaturi și atunci, dacă nu e ceva ce necesită intervenție de

urgență, prefer să îi chem la cabinet în timpul săptămânii și să stabilim o programare“, spune medicul.

Ne arată apoi că munca administrativă este o parte care îi cere mult timp și multă atenție și că, de regulă aceasta are loc fie în timpul zilei, printre picături, fie după orele 19.00, când se închide cabinetul.

Este mai mult decât mulțumit de firmele cu care colaborează, care, spune el, au o mulțime de moduri pentru a susține activitatea din cabinet. „Merg la workshopuri, au planuri de plată și prețuri competitive la medicamente, de regulă obișnuiesc să lucrez cu care care sunt deja de ceva vreme pe piață. Am două tipuri de diete superpremium, care ocupă 80% din spațiul din farmacie, dar clienții tind să se îndrepte spre acest tip de hrană, și atunci venim în întâmpinarea lor cu produse calitative“, încheie medicul.

Ceasul se îndreaptă spre ora închiderii, astfel că ne luăm lucrurile și ne îndreptăm spre ieșire. Îi lăsăm pe cei trei medici la cabinet să discute programul pe a doua zi și ne luăm rămas bun. S-a scurs o zi la cabinetul doctorului Bacușcă.

Mult succes domnule doctor, și vă mulțumim că ne-ați primit!

interviu realizat de Iulia Crețu

49

Doresc să mă abonez la revista Veterinarul - Știință și Practică

Abonament 6 luni - 6 numere - 90 lei Abonament 12 luni - 12 numere - 180 lei Nume.........................................................................................................

Prenume..................................................................................................

CNP.............................................................................................................

C.I. și seria................................................................................................

Doresc factură pe .............. persoană fizică firmă Adresă domiciliu ..................................................................................

Localitate................................................................................................

Sector/Județ ..........................................................................................

Cod poștal ...............................................................................................

Telefon.....................................................................................................

E-mail........................................................................................................

Nume Societate...................................................................................

CIF ...............................................................................................................

ORC.............................................................................................................

150 lei/an

Adresa fiscală .......................................................................................

Localitate................................................................................................

Sector/Județ..........................................................................................

Cod poștal ...............................................................................................

Telefon/Fax...........................................................................................

E-mail........................................................................................................

Adresa unde doriți să primiți revista Domiciliu.................................................................................................. ......................................................................................................................

Firmă ......................................................................................................... ......................................................................................................................

Doresc să efectuez plata prin: Mandat Poștal Fan Courier Ordin de plată

IMPORTANT! După completare, vă rugăm să trimiteți talonul însoțit de dovada plății la adresa: OP 11 CP 2429 Iași, prin fax la +40 332 819 688 sau scanate pe adresa de email: abonamente@veterinarul.ro. Mulțumim

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică 1. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată sau Internet-Banking cu următoarele date de contact: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr.

31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA SCANATĂ PE EMAIL la sau pe fax la 0332819688 împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele.

2. Prin mandat poștal la Oficiul Poștal de care aparțineți sau la poștaș, specificând următoarele

date de plată: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași c. trimiteți o copie a mandatului poștal de unde să se vadă clar numele persoanei sau cabinetul care a plătit abonamentul și numărul dvs. de telefon pe email la sau pe fax la 0332819688 sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele.

3. Prin FAN COURIER la doar un telefon distanță.

Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email

office@veterinarul.ro. Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin FAN COURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul FAN COURIER de transport (între 13 - 17 lei în localitățile unde există puncte de lucru). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE.........0763 296 455 VODAFONE......0729 463 047 ORANGE............0747 897 703