Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria II nr. 11 by Revista Veterinarul

„Compoziția substanţelor extracelulare polimerice nu se cunoaște încă în mod definitiv. Se știe că EPS este format din doi componenți fundamentali și anume exopolizaharide și proteine, despre care nu sunt încă studii aprofundate”.dr. GaBriela aGheorGhiesei „O bună igienă și precauții standard pentru controlul infecției sunt măsuri cruciale pentru protejarea pacienților și pentru asigurarea unui mediu sigur în cabinet. Este necesar ca toți membrii cabinetului să cunoască măsurile de control al infecțiilor nozocomiale”. dr. andrei avram

nr.

l haCCP în fermele de producție alimente ”Deși pare bizar pentru un necunoscător al igienii veterinare, normele Uniunii Europene privind siguranța alimentelor se aplică începând de la nivel de fermă conform principiului „de la furcă la furculiță“. dr. iulian vieru

O voce l O comunitate l O viață

știință și practică

Veterinarul

Special igienă

l Controlul infecțiilor nozocomiale în cabinetele veterinare

anul III, 2011

l Biofilmele microbiene în industria alimentară

revistă acreditată de Colegiul medicilor veterinari din românia

Veterinarul No. 11 Anul III 2011

NOUTĂȚI DIN LEGISLAȚIE, Supliment FINANȚE, CONTABILITATE, PAGINI MARKETING ȘI MANAGEMENT

Igienă

VETERINARĂ

6 >> Biofilmele microbiene în industria alimentară - partea a II-a 8 >> HACCP în fermele de producție alimente 10 >> Controlul infecțiilor nozocomiale în cabinetele veterinare

Animale

DE COMPANIE

14 >> Boala trombo-embolică la pisică în cardiomiopatii 16 >> Prezentare de caz - fractură la nivelul coloanei lombare L4 18 >> Mijloace moderne pentru organizarea informaţiei în diagnosticul şi tratamentul cancerului 19 >> Aspecte radiologice în displazia de cot la câine 22 >> Hipocalcemia și hipercalcemia în examen de laborator 26 >> Urgențele comune la dihori și condițiile clinice 30 >> Diagnosticul bolilor endocrine la animalele de companie hipotiroidismul la câine

Animale

DE RENTĂ

32 >> Leziunile tubului digestiv postdiafragmatic la pasari. Leziunile proventricolului 36 >> Inseminarea artificială la porci - partea a II-a 40 >> Istoricul, examinarea fizică și înregistrările la rumegătoare 44 >> Stomatologie ecvină examinarea cavității bucale

5 COMUNICARE

46 WILDLIFE

48 MANAGEMENT

Dacă vrei să știi ce gândesc proprietarii de animale, trebuie doar să le urmărești tweet-urile sau updateurile de pe Facebook. Cere membrilor echipei tale să viziteze websiteurile de social media.

În biologie și medicină, stresul se referă la răspunsul corpului generalizat și nespecific la orice factor care depășește sau ameninţă să depășească capacitatea compensatorie a corpului de a menţine homeostazia.

Ne-am propus ca în două episoade corelate, să prezentăm abordarea factorilor de risc, în încercarea de a defini acești factori în scopul sistematizării acestora și utilizării acestei sistematizări în cazuri concrete.

04 De ce „Special igienă“? Mulți ne-au întrebat de ce realizăm un capitol special despre igienă. Am să vă prezint doar câteva constatări personale privitoare la acest subiect. Fiecare va concluziona ce simte sau ce dorește referitor la aceste aspecte care, din perspectiva noastră, merită să fie dezbătute, dacă nu strict medical cel puțin așa, ca o „mică bârfă“. În primul rând, igiena veterinară are mai multe înțelesuri și este formulată și puțin cam ambiguu. Dacă este vorba de igienă alimentară ne ducem cu gândul la intervenția principiilor veterinare pe lanțul producerii și comercializării alimentelor. Dacă ne raportăm la un cabinet veterinar atunci probabil că ar fi vorba de toate măsurile pe care le luăm pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale.

Veterinarul lunii Echipa Vier Pfoten Pentru campania „Stray Animal Care 2012“ pe care au început-o încă de pe 10 ianuarie, echipa fundației Vier Pfoten România, condusă de Anca Tomescu este nominalizată la secțiunea veterinarul lunii. Medici veterinari și personal auxiliar, angajați ai fundației au sterilizat și vor continua să sterilizeze gratis animale fără stăpân din Dej, Călărași și din sectorul 6 al capitalei. Salutăm proiectul fundației și mulțumim doamnei Anca Tomescu pentru implicarea activă pe care a avut-o în gestionarea situației câinilor fără stăpân din România.

EDITORIAL

Veterinarul Adresa corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro

Director: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril Manager distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu

Editorii ediției: dr. Gabriela Agheorghiesei dr. Andreia Amzuța dr. Andrei Avram dr. Eugenia Avram dr. Ștefan Bogdan dr. Andrei Căloiu dr. Liviu Gaiță dr. Florin Grosu dr. Florin Leca dr. Corneliu Maier dr. Ionel Matei dr. Gheorghe Onțanu dr. Dragoș Petrache dr. Ciprian Radu dr. Ovidiu Roșu dr. Clara Vasilescu dr. Sebastian Vereș Consiliul Director Veterinarul PMVPR Președinte: dr. Bogdan Novenschi Vicepreședinte: dr. Ilie Muscalu Fondator: dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian Publicație oficială a Patronatului Medicilor Veterinari Privați din România

04 Veterinarul

DE CE „Special Igienă“? Mulți ne-au întrebat de ce realizăm un capitol special despre igienă. Am să vă prezint doar câteva constatări personale privitoare la acest subiect. Fiecare va concluziona ce simte sau ce dorește referitor la aceste aspecte care, din perspectiva noastră, merită să fie dezbătute, dacă nu strict medical cel puțin așa, ca o „mică bârfă“. În primul rând, igiena veterinară are mai multe înțelesuri și este formulată și puțin cam ambiguu. Dacă este vorba de igienă alimentară ne ducem cu gândul la intervenția principiilor veterinare pe lanțul producerii și comercializării alimentelor. Dacă ne raportăm la un cabinet veterinar, atunci probabil că ar fi vorba de toate măsurile pe care le luăm pentru prevenirea infecțiilor nosocomiale. Oricare din aceste două segmente, ale igienii veterinare, pentru majoritatea populației dar, din păcate și pentru unii practicieni, sunt niște mari necunoscute. Practic amândouă au aceași logică. Anume, prevenirea transmiterii agenților patogeni de la animale la oameni sau de la un animal la altul. Nu mă refer la măsurile epidemiologice de prevenire a răspândirii bolilor la animale care includ și unele măsuri clare de igienă. De asemenea, nu mă refer nici la măsurile specifice de control alimente. Se pare că igiena este un domeniu ignorat în medicina veterinară, cu toate că ar trebui să fie excesiv discutat și aplicat cu strictețe. Vă întrebați de ce? Haideți să vă prezint câteva aspecte și să concluzionați singuri. Pe Facebook și pe multe website-uri de prezentare ale cabinetelor medicale ale medicilor români apar fotografii ciudate din punct de vedere medical. Majoritatea operează animale fără mască de protecție și chiar fără mănuși. Este bine? Am întrebat câțiva colegi dacă au luat vreodată teste de sanitație de pe suprafețe. Răspunsul a fost: „de ce?“. Același lucru se întâmplă și în industria alimentară cu măsurile de igienă care interesează segmentul veterinar. Am întrebat medicii igieniști despre cum sunt utilizate și cum recomandă utilizarea măsurilor de igienă în unități. Răspunsul ciudat era similar cu cel din domeniul clinicii: „de ce?“ dar completat „fiecare face cu ce poate, bine că le face“. O fi bine, o fi rău, nu știu. Nu înțeleg de ce igiena veterinară nu este luată în considerare în practica medicală veterinară, indiferent de domeniul de aplicare. În primul rând, cred că este importantă pentru prevenirea transmiterii bolilor chiar de către medicul veterinar și cabinetul acestuia. Până la urmă este o chestie de morală medicală veterinară dacă nu o problemă deontologică. Simpla ștergere a unei suprafețe cu o cârpă umedă cu ceva după ce a plecat pacientul nu e o soluție tocmai ok din punct de vedere medical. De asemenea, lipsa unui program riguros de igienă generală cu afișaj și responsabilități iar este o chestiune defectuoasă. În altă ordine de idei, este o chestiune de imagine. Am văzut și clinici unde, înainte de a primi un nou pacient se desfășura un adevărat spectacol de igienizare care, surprinzător, era urmărit atent de proprietari. Chiar și eu m-am uitat mirat de tot spectacolul. Apoi nu mai spun de mirosul plăcut și cât de lucitoare și curate apăreau suprafețele. Fiecare animal era consultat de către un medic cu mănuși și întotdeuna avea pregătită masca de față pentru când se apropia mai tare de animal. Operațiile, care se vedeau prin geam, aveau un întreg ritual de execuție din acest punct de vedere. Se pare că unul din motivele pentru care le merge bine cabinetul este și acesta. Clienții se simt bine într-un cabinet medical populat cu specialiști foarte atenți și curați ceea ce le dă o stare de siguranță. Cel mai interesant aspect a fost răspunsul dat de medic, deoarece nu m-am ferit să mă arăt impresionat. „Păi să știi că lunar schimbăm substanțele de igienizare. Știi tu, chestia cu antibiorezistența...“. Se pare că nu era numai o chestie de imagine. Posibil să nu fiți întrutotul de acord cu acest mod de abordare, dar veți fi nevoiți să acceptați că măsurile de igienă sunt esențiale atât pentru siguranța personală a medicilor și asistenților veterinari, pentru protejarea și evitarea transmiterii infecțiilor nosocomiale cât și pentru o imagine pozitivă a servicilor oferite de un medic veterinar. Până la urmă fiecare suntem răspunzători de ceea ce facem în domeniul medical veterinar și de câtă conștiință sau cunoștințe medicale aplicăm în practica curentă. Poate e vorba de bani, de reputație, de imagine sau de sănătate sau de toate la un loc.

noiembrie 2011

dr. Iulian Vieru www.veterinarul.ro

medIa șI ComunICare Dacă vrei să știi ce gândesc proprietarii de animale, trebuie doar să le urmărești tweet-urile sau update-urile de pe Facebook. Poți face din asta o misiune dată personalului. Cere membrilor echipei tale să viziteze websiteurile de social media și să citească comentariile proprietarilor de animale.

poi, la următoarea ședință cu întreg personalul, fiecare va trebui să împărtășească măcar o singură chestie pe care au aflat-o despre obiceiurile proprietarilor de animale și despre modul în care se comportă aceștia în afara cabinetului. În care parcuri obișnuiesc să scoată animalele? Ce recomandări fac în privința hranei pentru animalele lor de companie, în privința accesoriilor sau tratamentelor etc.? Ți se pare frivol? Ei bine, nu este. Gândește-te că este o cercetare de piață. Îți va permite ție și echipei tale să cunoașteți mai multe despre actualii și potențialii voștri clienți. Vei fi astfel conectat la realitatea vieților proprietarilor de animale. Ca să nu mai vorbesc de faptul că membrii cabinetului tău ar putea fi uimiți despre cât de mult valorează animalele de companie ca membri ai familiilor de care aparțin și câtă dezinformare există cu privire la nutriția sănătoasă a animalelor. Proprietarii de animale obișnuiesc să împărtășească tot felul de informații mai mult sau mai puțin corecte despre nutriția, îngrijirea sau sănătatea animalelor lor de companie. Apoi fă o ședință cu membrii echipei tale pentru a găsi moduri de a folosi aceste mici cercetări pentru a îmbunătăți serviciile pe care le oferiți clienților. De exemplu, bazându-te pe ce ai aflat despre viețile ocupate ale clienților tăi, i-ai putea ajuta să își amintească de programări sau să dea medicamentele animăluțelor lor? Cum ai putea folosi ce ai învățat online pentru a corecta informațiile greșite pe care le au proprietarii de animale? Și, în final, ce căi noi, distractive, puteți găsi pentru a întări relația cu proprietarii de animale? Social media oferă posibilitatea de a te apropia mai mult de clienți și de a-ți crea imagine pozitivă cu ajutorul membrilor echipei tale. În ultimul timp au fost tot felul de știri și discuții legate de interzicerea utilizării website-urilor sociale de către angajați. Conform unui studiu publicat recent în Marea Britanie, această

Creează o imagine

pozitivă

prin social media

abordare este una greșită. Gândește-te doar la următoarea analogie: le-ai interzice cumva membrilor cabinetului tău să vorbească, salute, socializeze cu clienții tăi atunci când se întâlnesc în supermarket-uri, în mall, oriunde în oraș? Siteurile sunt doar un alt loc de întâlnireangajații și clienții tăi pot comunica ușor aici. Deci, în loc să o interzici, de ce nu ai încuraja o astfel de comunicare? Te gândești poate la reacțiile negative sau comentariile răutăcioase ce ți-ar putea dăuna imaginii? Toate comentariile făcute pe Facebook, Twitter sau orice alt site social pot fi întoarse în favoarea ta, dacă știi să comunici eficient cu cel care scris respectivul comentariu. În loc să bagi capul în nisip ca struțul sau să negi afirmațiile, poți cere informații suplimentare despre nemulțumirea clientului, iar dacă aceasta se dovedește a fi adevărată, îi poți mulțumi pe această cale că ția adus la cunoștință impresiile, gândurile și nemulțumirile sale. Promite că vei remedia situația, și dacă este posibil, oferă fie o consultație gratuită fie sincerele tale scuze și păreri de rău. Nu numai că nu îți

vei pierde clientul, dar vei putea câștiga un prieten și mulți alți clienți viitori. Interacțiunea prin mediile sociale îți oferă posibilitatea să întorci orice reclamație în favoarea ta, dacă abordezi situația constructiv și pozitiv. Trebuie doar să atenționezi membrii cabinetului, ca atunci când astfel de remarci apar, să te înștiințeze personal pe tine sau pe managerul cabinetului, pentru putea răspunde într-un mod corespunzător celor care comunică cu tine/cabinetul tău prin intermediul site-urilor sociale. Îți vei crea astfel o imagine pozitivă pe mediile sociale, pe care o vei putea construi fără nici un fel de riscuri folosind această metodă ușoară de a interacționa cu proprietarii de animale.

Iulia Crețu

special

Igienă Proprietăţile biofilmelor Proprietăţi legate de substanţe extracelulare polimerice (EPS)

Compoziția substanţelor extracelulare polimerice nu se cunoaște încă în mod definitiv. Se știe că EPS este format din doi componenți fundamentali și anume exopolizaharide și proteine, despre care nu sunt încă studii aprofundate. A fost demonstrat că EPS reușește să rețină, ca un burete, multe substanțe nutritive derivate din matrici alimentare care vin în contact cu biofilmul sau produse din metabolismul microorganismelor. Unele exopolizaharide rețin ioni metalici toxici, ioni pozitivi și alte substanțe care intră în contact cu biofilmele. Această capacitate de a reține unele substanțe este foarte importantă în ambiente apoase deoarece moleculele și ionii extrași sunt metabolizați mult mai repede de microorganime, contribuind la purificarea apei. O altă proprietate legată de EPS este aceea de a proteja bacteriile de desicare, pierderea apei putând duce la moartea celulelor. Multe polizaharide au capacitatea de a produce un tip de gel cu proprietatea de a reține cu ușurinţă apa. A fost demonstrat că, reducând apă liberă, avem o creștere a producției de EPS; așa s-ar putea explica rezistența bacteriilor Gram negative pe suprafețele de lucru care sunt supuse periodic la o intensă pierdere de apă prin evaporare. Rezistența la detergenți

A fost demonstrat că detergenții acizi nu au efect asupra biofilmelor iar detergenții alcalini au o eficacitate relativă. Asupra biofilmelor artificiale realizate în laborator au fost testați detergenți alcani care au reușit să mobilizeze între 10 și 90% din microorganismele conținute în biofilm.

Biofilmele microbiene în industria alimentară

Rezistența la substanțe antimicrobiene

Partea a II-a

Cea mai importantă caracteristică a biofilmelor este mărirea rezistenței microorganismelor înglobate în matricea organică și aderentă la suprafețele de lucru. Mărirea rezistenței se înregistrează în puține minute după ce celula microbiană a aderat pe suprafață, înainte de a fi înglobată într-o cantitate apreciabilă de EPS și este anulată când celula trece într-un stadiu de viață planctonică. Polizaharidele și proteinele care formează EPS pot să reacționeze chimic cu agenții dezinfectanţi. De exemplu, com-

pușii proteici și proteinele care provin din alimente, pot reacționa cu compuși conținând clor reducând clorații, în consecință eficacitatea acestora. Acest aspect este foarte important deoarece majoritatea industriilor alimentare folosesc ca și dezinfectanţi substanțe alcaline clorurate. Această creștere a rezistenței este explicată prin trecerea microorganismelor într-o fază de viață latentă indusă de doi factori:

06 Veterinarul

noiembrie 2011

www.veterinarul.ro

1. Reducerea cantității de oxigen și de nutrienți în straturile profunde deoarece acestea sunt consumate de straturile superficiale; 2. Celule care provin din celule în fază de suferință sunt mult mai rezistente la stres, bineînţeles și la dezinfectanţi. În concluzie, mărirea rezistenței la dezinfectanţi este determinată de modificarea fiziologiei bacteriilor aderente pe suprafețe în comparație cu cele în fază de plancton. Recente cercetări au demons-

peroxid de hidrogen, monolaurina (glicerol mono laurat) s-au dovedit eficace împotriva biofilmelor formate de Listeria monocytogenes în special dacă este asociat cu un tratament termic (circa 65°C).

Folosirea anhidridei carbonice pentru eliminarea biofilmelor în special pentru conducte. În practică, se folosește gheață tocată adiționată cu un detergent și pompată sub presiune în conducte. Are o acțiune mecanică asupra conductorilor și topindu-se este eliminată cu ușurinţă. Metode biologice

trat creșterea rezistenței nu numai la dezinfectanţi dar și la antibiotice.

Controlul și eliminarea biofilmelor Reducerea formării biofilmelor se poate face menținând suprafețele de lucru, ustensilele uscate și controlând umiditatea atmosferică. Suprafețele de lucru trebuie să fie din materiale neporoase, netede, fară denivelări sau fisuri. De exemplu, pardoselile din rășini sintetice prezintă des găuri mici care pot determina formarea de biofilm. Aplicarea unui program adecvat de sanificare și dezinfectare în industriile alimentare nu permite acumularea reziduurilor de alimente și de microorganisme, în consecinţă, formarea biofilmelor. Cum am amintit în alte articole, proiectarea mașinilor de lucru, benzilor rulante, este foarte importantă în formarea și eliminarea biofilmelor. Tratamentul mecanic în timpul operațiilor de sanificare este foarte important pentru a elimina biofilmele, dar această operațiune este adesea îngreunată de mașinile de lucru, care, în foarte multe cazuri, nu sunt ușor de demontat și nu toate componentele sunt construite în așa fel încât să permită sanificarea fără probleme. Controlarea biofilmelor reprezintă o provocare pentru industria alimentară. Armele la dispoziție sunt de natură fizică, chimică și biologică.

Metode fizice

Noile metode pentru eliminarea și controlul biofilmelor cuprind folosirea: l câmpurilor magnetice; l tratamentelor cu ultrasunete; l câmpurilor electrice pulsatile Care pot fi combinate cu acizi organici sau câmpuri electrice. Rămân valabile, fără îndoială, metodele fizice menționate în articolele precedente. Metodele chimice

Înainte de aplicarea unui dezinfectant, eliminarea unui număr cât mai mare de microorganisme, detașarea acestora de pe suprafețele de lucru, ruperea stratului polizaharidic care le protejează sunt factori fundamentali pentru o acțiune chimică eficace. Când nu este efectuat nici un tratament mecanic, dezinfectanţii lasă stratul intact, în consecință nu au nici un fel de acțiune, lăsând biofilmul să-și continue evoluția. Dezinfectanţii care conțin unii aditivi, cum ar fi EDTA, sunt utili în eliminarea biofilmelor deoarece aceste substanțe se leagă de ionii de calciu și magneziu destabilizând membrana externă a microorganismelor. Unii detergenți au o acțiune bactericidă iar alții pot să depolimerizeze EPS, favorizând desprinderea biofilmelor de pe suprafeţe. Menționez unii dintre acești detergenți: agenți oxidanți cum ar fi acidul peracetic, agenți pe bază de clor, iod,

Încorporarea substanțelor bioactive, cum ar fi bacteriocine, în suprafeţele care vin în contact cu alimentele, împiedică aderarea bacteriilor pe suprafeţe. Nizina, un peptid foarte folosit în industria alimentară, are proprietăţi inhibante împotriva multor bacterii patogene și alterante, în special sporogene. Suprafeţe de lucru impregnate cu nizină au dus la limitarea incidenţei contaminării cu Listeria monocytogenes. Culturile de bacterii lactice s-au dovedit eficace împotriva unor microorganisme alterante și patogene. Folosirea enzimelor în eliminarea biofilmelor, datorită capacităţii acestora de a dezagrega EPS, s-au dovedit eficace înainte de aplicarea metodelor tradiţionale de sanificare și dezinfectare. BIBLIOGRAFIE 1. Colavita G. (2008), „Igiene e tecnologie degli alimenti di origine animale“, Ed. PVI, Italia. 2. Colavita G., Di Iorio R. „Il biofilm nell’igiene delle industrie alimentari“. Ingegneria Alimentare. Le Carni, dicembre, 32-40, 2009. 3. Giaccone V. „Biofilm microbici e igiene degli alimenti“. Ingegneria Alimentare. Le Cărni, 4 (17):17-22, 2007. 4. Giaccone V. „Quorum sensing microbico e igiene degli alimenti“. Ingegneria Alimentare. Le Cărni, 52 (9): 397- 401, 2007.

Dr. Gabriela Agheorghiesei Responsabil asigurarea calității Gruppo Fres.Co

special

Igienă

HACCP în fermele de producție alimente Deși pare bizar pentru un necunoscător al igienii veterinare, normele Uniunii Europene privind siguranța alimentelor se aplică începând de la nivel de fermă conform principiului „de la furcă la furculiță“. Responsabilitatea punerii pe piață a unor alimente conforme din punct de vedere al lipsei contaminanților, indiferent de natura acestora revine atât producătorului primar, cât și procesatorului și comerciantului.

ubiectul, referitor la aplicabilitatea programelor în ferme, este puțin dezbătut și aplicat în România chiar dacă că există reglementări clare și proceduri europene și naționale în acest sens. Cu toate că medicii veterinari specializați pe animale de rentă sunt nevoiți să completeze formulare mai mult sau mai puțin complete privind, spre exemplu, sănătatea porcilor înainte de a fi abatorizați, rolul lor se limitează actualmente la un demers birocratic, puțin conștientizat privind importanța și rolul său în circuitul alimentar. Rolul medicului veterinar practician responsabil de sănătatea animalelor din ferma respectivă este esențial în cadrul programelor de siguranța alimentelor și poate influența financiar substanțial veniturile unui cabinet. Cu alte cuvinte, cadrul legal dar și responsabilitățile etice sunt suficient de motivante pentru a determina medicii veterinari practicieni să vegheze la furnizarea de către fermă a unor produși sau produse conforme în ceea ce privește calitatea și siguranța alimentelor. Produsele alimentare în cadrul unei ferme trebuie produse în condiţii de siguranţă, indiferent dacă sunt de origine animală sau vegetală, libere de agenţii patogeni care pot infecta omul și de contaminarea cu antibiotice sau alte otrăvuri și/sau reziduuri. Există un consens general că agenţii patogeni constituie un pericol major pentru sănătatea umană, dar trebuie să existe întotdeauna un grad de conștientizare și a posibilelor pericole cauzate de reziduuri sau toxine. Producţia de carne, lapte și ouă, indiferent de noile tehnologii

08 Veterinarul

noiembrie 2011

sau modificări în metodele de producţie, nu poate să ducă la obţinerea de „zero“ risc bacterian sau chimic, dar poate susține mai ușor luarea de măsuri corective pentru a evita riscurile. Există nevoia de a reduce riscul și în cazul în care este posibil, eliminarea acestuia la nivel de fermă. Utilizarea actuală a termenilor „din fermă în farfurie“ și „de la furcă la furculiță“ identifică, în mod clar, ferma ca o parte din lanţul de producţie care trebuie să fie luată în considerare în ceea ce privește siguranţa alimentară. Practicile agricole, în special dependenţa aparentă din ultimii ani de sistemele agricole intensive, au fost legate cu creșterea incidenței bolilor denumite generic boala insuportabilității alimentelor la om. Ipoteza apariției riscurilor încă de la nivelul fermei, trebuie atent cercetată și analizată cu preponderență acele riscuri care ar putea avea un impact asupra sănătăţii umane. Dificultatea majoră este aceea de a separa și corecta riscurile care influenţează sănătatea animală în exploataţie de cele care au un impact asupra sănătății omului fără a afecta sănătatea sau bunăstarea animalelor din fermă.

www.veterinarul.ro

Conceptul de „Analiză a Riscului și Punct Critic de Control“ (conceptul HACCP) a fost dezvoltat în SUA în 1959, când o companie americană de industrie alimentară a primit ordin de la agenția spațială NASA să producă alimente care să fie poată fi consumate în spațiu fără nici un fel de risc. Acest concept preventiv a fost dezvoltat apoi în colaborare cu NASA și a fost publicat și documentat drept HACCP-ul din SUA în 1971. Abia în 1985 implementarea acestuia a fost recomandată tuturor agenților comerciali de către Academia Naționala de Știință a Statelor Unite (NAS). De atunci, sistemul a fost testat și dezvoltat în continuare în întreaga lume. Prin legislația națională cât și prin normele și recomandările UE aceste practici au devenit obligatorii. HACCP se referă la implementarea de către companii a unui sistem de autocontrol pentru siguranța alimentelor și pentru prevenirea riscurilor de sănătate. Acest concept are două elemente de bază, primul fiind analiza tuturor riscurilor posibile conform descrierii produsului, procesului de producție și condițiilor de operare și al doilea element fiind estimarea posibilității

de apariție a riscurilor și identificarea punctelor de control.Toate programele HACCP din unitățile de procesare a alimentelor, depozitare, transport, prelucrare prevăd în mod esențial proceduri de prevenire a introducerii contaminaților, de orice natură ar fi aceștia, în alimente, alături de mecanisme prin care să fie monitorizate anumite puncte de control unde acești posibili contaminanți să fie identificați, măsurați, analizați și luate măsurile corective de eliminare a lor. Dacă analizăm puțin acest aspect putem vedea foarte limpede lipsa unui element din această ecuație. Însăși realizarea materiei prime propriu-zise este omisă din analiză. Dacă pe lanțul alimentar se iau toate măsurile de prevenire a contaminării produsului trebuie să existe garanții ferme că și produsul materie primă este liber de contaminanți la intrarea în lanțul alimentar. În acest context, ferma, indiferent că este animală sau vegetală are rolul esențial în oferirea de materie primă liberă de orice contaminant biologic, fizic sau chimic. În altfel de condiții oricâte programe HACCP s-ar respecta pe lanțul procesator-depozitcomerciant, produsul alimentar nu poate fi considerat sigur. Responsabilitatea fermierului este esențială în acest lanț al producției de alimente, de a produce materia primă pentru industria alimentară conform cerințelor de calitate și securitate alimentară solicitată. Lipsa acestei verigi duce la nulitatea siguranței pe întreg lanțul alimentar. Aici la bază, rolul și responsabilitățile medicului veterinar sunt esențiale. Atât prin atitudinea, suportul și recomandările pe care le oferă fermierilor medicul veterinar, alături de acțiunile lui medical veterinare, trebuie să ia toate măsurile pentru a garanta că sfaturile, recomandările și acțiunile nu influențează în final calitatea și salubritatea produselor rezultate din fermă. Poate sunteți contrariați dar un rol principal în acest angrenaj îi revine și medicului veterinar. Ce boli are animalul? Ce medicamente îi sunt administrate și când? Ce antibiotice se folosesc? Ce furaje sunt administrate? Ce furaje medicamentoase se utilizează? Cum este apa în fermă? Acestea sunt doar o mică parte din întrebările care fac obiectul programului de HACCP în fermă. Rolul medicului veterinar crește însă o dată cu certificarea calității și salubrității producției provenite din ferma respectivă. Cu alte cuvinte, medicul veterinar este un factor cheie în programele privind siguranța alimentară în fermă. Medicina veterinară modernă se orien-

tează din ce în ce mai mult către luarea tuturor măsurilor preventive și susținerea producției curate. Astfel că fermierul nu numai că trebuie, obligat de lege, să respecte recomandările și indicațiile medicale ale medicului curant dar trebuie să coopereze cu acesta pentru a găsi cele mai eficiente căi și metode de a produce alimente, garantând lipsa contaminării de orice natură. Fără o astfel de cooperare, devine inutil faptul că medicul veterinar impune respectarea timpului de așteptare după administrarea unui tratament cu antibiotice dacă fermierul, fără știrea medicului, sau uneori cu indulgența acestuia, administrează furaje medicamentate în alimentația animalelor. De asemenea, trebuie conștientizate aspectele prin care GMP, sau regulile de bună practică de producție nu sunt tot una cu implementarea CCP (punctele critice de control) din HACCP . În primul rând GMP sau certificările sunt opționale pe când HACCP este obligatoriu. Primul are ca rezultate o producție mai facilă, optimizată economic și productiv, pe când al doilea duce la producția de alimente sigure. Primul asigură o eficiență în producție pe când al doilea asigură sănătatea populației. Responsabilitățile ce decurg de aici sunt pe măsură. Sperăm că această introducere a fost suficient de completă pentru a aborda, în cele ce urmează, implementarea programului HACCP în fermă, lăsându-vă dumneavoastră concluziile și discuțiile ample pe care le puteți susține pe site-ul www.veterinarul.ro. Punerea corectă în aplicare a sistemului HACCP impune ca punct de vedere știinţific etape de documentare și măsuri de prevenire care pot fi aplicate eficient la nivelul punctelor critice de control (CCP). Determinarea punctelor critice de control în fermă pentru anumite pericole chimice, fizice și biologice trebuie realizată funcție de mai mulți parametri specifici fiecărui tip de fermă. În continuare vom aborda pe scurt principiile HACCP generale după care vom analiza HACCP pentru fermele de vaci, porci, pui, analizând aspectele relevante și esențiale care cad în sarcina medicului veterinar. Aplicarea HACCP în ferme necesită respectarea a șapte principii de bază: 1. Identificarea riscurilor asociate cu obținerea sau recoltarea materiilor prime, manipularea, depozitarea produselor alimentare. 2. Determinarea punctelor critice de control - PCC (CCP) prin care se pot ține sub control riscurile identificate. 3. Stabilirea limitelor critice care tre-

buie respectate în fiecare punct critic de control. 4. Stabilirea acțiunilor corective ce vor fi aplicate atunci când în urma monitorizării punctelor critice de control se constată o deviație de la limitele critice. 5. Organizarea unui sistem eficient de păstrare a înregistrărilor care constituie documentația planului HACCP. 6. Stabilirea procedurilor prin care se verifică dacă sistemul HACCP funcționează corect. Pentru realizarea unui program HACCP în fermă se pot studia și implementa standardele elaborate de Comisia Codex Alimentarius, adoptate și utilizate la nivel internațional. Acestea sunt: SR 13462 – 1 : 2001 – Igienă agroalimentară. Acest standard urmărește drumul parcurs de aliment de la faza primară din procesul de producție până la faza finală, când ajunge la consumator; stabilește condițiile de igienă necesare pentru producerea unui aliment sigur și adecvat consumului. SR 13462 – 2 : 2002 – Igienă agroalimentară - Sistemul de analiză a riscului și punctele critice de control (HACCP) și ghidul de aplicare al acestuia. Prin acest standard se stabilesc principiile de analiză a riscului, ale punctelor critice de control și sunt redate modalitățile de identificare ale acestor riscuri specifice și măsurile de control, pentru asigurarea siguranței alimentare. SR 13462 – 3 : 2002 – Igienă agroalimentară - Principii de stabilire a criteriilor microbiologice pentru alimente la orice punct din lanțul alimentar, de la producția primară până la consumul final. Acest standard specifică principiile de stabilire și aplicare a criteriilor microbiologice pentru alimente. Asigurarea securității alimentului se realizează prin: controlul la sursă, controlul procesului și aplicarea practicilor adecvate de igienă în timpul producției, prelucrării, manipulării, etichetării, distribuirii, depozitării și comercializării. Continuarea articolului în numărul 1 al Revistei Veterinarul

Dr. Iulian Vieru

special

Igienă O bună igienă și precauții standard pentru controlul infecției sunt măsuri cruciale pentru protejarea pacienților și pentru asigurarea unui mediu sigur în cabinet. Este necesar ca toți membrii cabinetului să cunoască măsurile de control al infecțiilor nozocomiale și să fie instruiți cu privire la igiena în cabinet. Este obligatoriu pentru orice cabinet/practică veterinară să fie luate măsurile și pașii necesari pentru protejarea pacienților și pentru ajutarea prevenirii răspândirii bolilor transmisibile și a infecțiilor nozocomiale.

cest lucru va presupune trasarea unor protocoale în cabinet cu privire la măsurile de igienă precum și informarea și educarea tuturor colegilor din cabinet, noilor membri și a studenților ce fac practică aici în privința acestor protocoale. Următorul exemplu este o procedură de operare standard (POS) cu privire la curățenia în cabinet: l Toți angajații ar trebui să aibă mare grijă cu igiena personală pentru a evita riscul bolilor zoonotice și pentru a transfera infecții între pacienți. Spălați-vă pe mâini după fiecare consultație sau manipulare a animalelor, intervenție sau administrare de medicament; l Folosiți haine de protecție: șorțuri din plasic, halate albe, mănuși, măști, ochelari de protecție, bonete ori de câte ori este necesar; l Cabinetul trebuie menținut curat tot timpul. Fiecare persoană este responsabilă să facă curățenie după el dar și pe măsură ce lucrează; l Toate podelele trebuie să fie curate, fără urme de gunoi, deșeuri animale, sânge, păr sau mizerie; l O dezinfecție și o curățenie adecvată trebuie efectuate regulat (cât de des este necesar în zonele cele mai folosite). Avertizează-i pe ceilalți despre podelele umede (folosește semne) dacă este necesar. Ușile și mânerele trebuie să fie curățate permanent; l Mesele de consultație și de operație, cuștile, coșurile pisicilor și cântarele trebuie să fie curățate și dezinfectate după fiecare pacient; l Câmpurile operatorii trebuie să fie curățate atent de praf sau alte urme înainte de folosire, dezinfectate și curățate complet după folosire;

10 Veterinarul

noiembrie 2011

Controlul infecțiilor nozocomiale l Filtrele bacteriene de aer trebuie schimbate cât de des este recomandat; l Mâncatul și băutul sunt interzise în toate zonele clinice ale cabinetului; l Fumatul este interzis în toate zonele cabinetului.

Cele mai uzuale mijloace de răspândire a infecțiilor sunt: l Mâinile staff-ului și personalului; l Obiectele statice (mânerele ușilor,

mesele de tratament, haine, paturi, cuști, perii, boluri de mâncare, etc); l Particule de praf și microaerosoli în suspensie în atmosferă. Asigurându-vă că următoarele precauții au fost aplicate tot timpul, astfel putând reduce semnificativ riscul de infecții: l Menținerea igienii mâinii; l Folosirea echipamentelor și hainelor de protecție; l Folosirea corectă și sigură a obiectelor ascuțite; l Eliminarea în condiții de siguranță a deșeurilor medicale; l Decontaminarea echipamentului clinic; l Menținerea curățeniei și igienei mediului.

Infecțiile dobândite în spital Infecțiile dobândite în spital sau infecțiile nozocomiale sunt predominante în spitalele umane, precum și în cabinetele și spitalele veterinare. Acestea sunt boli pe care pacientul le contractează în timpul spitalizării. Infecțiile nozocomiale sunt endogene sau exogene. l Infecțiile endogene sunt infecții dobândite de la propia floră normală a pacientului. l Infecțiile exogene sunt de cele mai multe ori dobândite de la pacienți infectați sau purtători sănătoși/echipament medical/personal. Transmiterea infecțiilor exogene este mai ales pe mâinile personalului medical. Riscul de infecție crește dacă animalul suferă proceduri invazive, de la catetere intravenoase, catetere urinare sau artrocenteză până la operație. Bacteriile implicate în infecțiile nozocomiale sunt deseori bacterii care au devenit rezistente la antibiotice.

www.veterinarul.ro

Staphylococcus aureus rezistent la meticilină Stafilococul auriu este o bacterie larg răspândită în comunitate. Este purtată în nările a aproximativ 30% din populație și poate fi prezentă în alte locuri precum gât sau peiele, mai ales în zonele transpirate: axile. Se stabilește cu ușurință pe pielea deteriorată sau anormală: răni, ulcerații, etc. Animalele transportă de regulă Staphylococcus intermedius decât S. aureus, deși sunt susceptibile de MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la meticilină). MRSA a fost descris mai întâi în 1960 în UK și de atunci a fost raportat în întreaga lume. Această bacterie, S. aureus a devenit rezistentă la antibioticul meticilină și de aici numele MRSA. MRSA este de cele mai multe ori rezistentă la câteva dintre cel mai des folosite antibiotice, mai ales la cele luate pe cale orală. La persoanele sănătoase, purtătoare de MRSA, nu se manifestă simptomatologic și nu este asociată cu riscuri asupra sănătății, chiar dacă sunt gravide și nici nu sunt riscante pentru persoanele cu care trăiesc. MRSA poate fi transmisă de la o persoană la alta prin contact direct pe calea mâinilor sau prin atingerea unei suprafețe infectate. Cea mai comună metodă de transmitere este prin intermediul mâinilor. Trebuie luate teste de sanitație tuturor membrilor și angajaților cabinetului pentru a identifica purtătorii și pentru a putea fi ulterior tratați. În timpul tratamentului, indivizii pot fi sfătuiți să evite procedurile invazive.

Igiena personală Igiena personală este o parte esențială a controlului infecțiilor. Microbii pot fi transmiși ușor prin intermediul mâinilor și al hainelor. În plus, pentru menținerea unui aspect profesional, igiena personală este importantă atât pentru o bună relație cu clienții cât și pentru imaginea profesiei. Bijuteriile pot fi o sursă de infecție, la fel și ceasurile purtate la mână. Animalele pot de asemenea să se agațe în cercei sau lănțișoare atunci când sunt contenționate strâns. Părul lung ar trebui legat pentru a

nu fi contaminat. Papucii ar trebui să acopere degetele pentru a preveni rănirea picioarele dacă un animal calcă pe ele sau ceva este scăpat pe ele.

Spălarea mâinilor

Îmbrăcăminte de protecție Echipamentul individual de protecție trebuie oferit tuturor membrilor cabinetului. Este responsabilitatea angajatului ca acesta să fie purtat. Uniforma medicală este atât îmbrăcăminte de protecție dar de asemenea poate semnifica și calificarea. Există pe piață în acest moment uniforme impregrante cu argint pentru a ajuta procedurile de control al infecțiilor, cu toate acestea însă, bolile (sau paraziții) se pot transmite. Este o practică excelentă să te schimbi în uniformă la sosire și să te schimbi în hainele de stradă la plecare. Aceasta te va ajuta să previi răspândirea infecțiilor la animalele din afara practicii (animalele proprii). Purtarea șorțului de plastic deasupra uniformei și schimbarea acestuia frecvent ajută la prevenirea contaminării uniformei. Mănușile trebuie purtate pentru propria protecție împotriva infecțiilor și de asemenea pentru prevenirea răspândirii infecției prin intermediul mâinilor. Feriți-vă de deschiderea ușilor și dulapurilor după ce ați avut de-a face cu un animal atunci când purtați mănuși. Întotdeauna spălați-vă pe mâini înainte și după purtarea mănușilor. Îmbrăcămintea de protecție include de asemenea ochelarii de plastic sau ochelarii de protecție, măștile de față și bonetele. Acestea trebuie folosite pentru prevenirea contaminării mucoaselor (nas, ochi etc.) și pentru a preveni contaminarea de la păr. Aici nu abordăm și problemele de protecție și securitate a muncii care, am înțeles că din 2011 și în România sunt obligatorii și constituie fapte contravenționale sancționate ușor de către organele de control, cu amenzi usturătoare. Aceste norme obligă și condiționează efectuarea activităților în cadrul zonelor cu posibil risc de contaminare doar cu purtarea echipamentului de protecție autorizat. Fotografiile cu medici veterinari care practică intervenții chirurgicale fără echipament de protecție complet trebuie să fie istorie pentru liniștea financiară a cabinetului.

Umeziți mâinile cu apă 3

Aplicați suficient săpun Frecați palmele una de pentru a acoperi suprafața alta ambelor mâini 4

Cu palma dreaptă peste Frecați interiorul mâna stângă curățați spa- palmelor cu degetele înțiile interdigitale (și invers) crucișate 6

Îmbinați mâinile în poziție opusă

FOTO: Organizația Mondială a Sănătății

Cercetările cu privire la igiena umană au arătat că spălarea mâinilor este singura cea mai importantă procedură pentru prevenirea infecțiilor nozocomiale având în vedere faptul că mâinile s-au dovedit a fi cea mai importantă cale de transmitere a infecțiilor. Procedura de obicei nu este efectuată la un nivel satisfăcător. (Vezi Fig. 1 despre spălarea corectă)

Cu degetul stâng prins în Efectuați mișcări rotatorii Clătiți mâinile cu apă mâna dreaptă efectuați cu vârful degetelor în mișcări rotatorii (și invers) palma opusă 9

Ștergeți mâinile cu un Folosiți șervețelul sau Mâinile sunt acum curate prosop de unică folosință prosopul pentru a închide sau cu un șervețel robinetul

Menținerea curățeniei și igienei mediului În principiu, este rolul asistentului veterinar să asigure dezinfecția efectivă a cabinetului, a cuștilor și echipamentului pentru a preveni infecțiile nozocomiale și infectarea încrucișată. Pacienții suspectați sau știuți a avea o boală zoonotică/contagioasă trebuie izolați. Accesul restricționat la aceste cazuri ar trebui să reducă riscul de răspândire a bolii la alți pacienți sau la staff. Igiena personală trebuie efectuată înainte de manipularea fiecărui pacient, a liniilor lor de administrare a fluidelor, a rănilor sau înainte de a face orice injecție. Toate fecalele, urina, voma etc. trebuie șterse imediat iar mâncarea nu trebuie lăsată în jur pentru mult timp pentru că va începe să „lucreze“ și să atragă muște. Deși aceste reguli se aplică cu precădere în zona salonului, principiile se aplică și în restul cabinetului.

Decontaminarea echipamentului Decontaminarea - o combinație de procese care îndepărtează sau distruge contaminarea astfel ca agenții infecțioși

sau alți contaminanți să nu poată ajungă la locuri sensibile în cantități suficiente pentru a iniția infecții sau alte reacții dăunătoare. Curățare - îndepărtarea fizică a materiei organice și a agenților infecțioși. Dezinfecție - reducerea agenților infecțioși viabili. Sterilizare - curățarea unui obiect de toți agenții infecțioși viabili. Decontaminarea corectă a echipamentului asigură netransmiterea infecțiilor între pacienți. Multe lucruri sunt acum disponibile pentru a preveni posibilitatea transmiterii și este esențial ca acestea să fie folosite doar o dată. Echipamentul de diagnostic și instrumentarul folosit în sălile de consultație trebuie să fie sterilizate între fiecare pacient - acest lucru poate presupune un proces de sterilizare chimică la rece, pentru a fi comod. În numărul viitor voi scrie despre selectarea celor mai bune produse de curățenie și a dezinfectanților pentru cabinet. dr. Andrei Avram Lyon, Franța

OB BEZITATEA CAA ȘI BOALĂ VÂRSTA ÎNAINTATĂ: Frecvența apariției obezității canine crește odată cu vârsta câinelui, dar și cu cea a stăpânului. ALIMENTAȚIA ÎN TIMPUL PERIOADEI DE GESTAȚIE: În fazele timpurii ale dezvoltării fetale, nutriția are un rol extrem de important în a determina dacă viitorul individ va dezvolta boli cronice, ca de exemplu obezitatea. LIPSA EXERCIȚIULUI FIZIC: Lipsa mișcării suficiente în cursul vieții câinelui este unul din factorii determinanți ai obezității. STERILIZAREA: Câinii sterilizați sunt de 2 pâna la 3 ori mai expuși să devină obezi, datorită creșterii cantității de mâncare ingerată, și totodată scăderea consumului de energie. ALIMENTAȚIA NEECHILIBRATĂ: Dietele bogate în grăsimi administrate la discreție, abuzul de dulciuri și recompense, resturi alimentare sau Pe toată durata vieții unui câine trebuie urmate niște obiceiuri dietetice sănatoase pentru a menține o greutate optimă. RASA: Predispoziția legată de rasă, de a suferi de obezitate, este relaționată cu procentul de grăsime și mușchi din masa corporală.

BOLI CARE INTERFEREAZĂ CU OBEZITATEA % DE APARIȚIE AL BOLILOR COMPARATIV ÎNTRE CÂINII CU GREUTATE NORMALĂ ȘI CEI OBEZI (Fuente: Lund et al, 2006) 25 Greutate normală

Obezi sau suprponderali

BT UI* *

Ne op Pr laz ob ie lem ei nd ep las ar e*

Hi pe rti roi dis Hi pe m rad ren oc ort ici sm Di ab et za ha ra t

Pa nc rea tit ă

Mai mult de 1.000.000 de câini obezi sau supraponderali vizitează medicul veterinar mai mult de o dată pe an, în Spania.

FACTORI DE RISC

Co lap st ra he al

OBEZITATEA ESTE O BOALĂ FOARTE COMUNĂ ÎN PRACTICA VETERINARĂ

*Probleme în deplasare: artrite/ osteoartrite, șchiopături, tulburări musculo-scheletice și/sau ruptura ligamentelor încrucișate ** BTUI: Boli ale tractului urinar inferior

TR TRAATATAMMEN ENTUL TULINTE INTEGGRAL RRAL R AL ALOBEZ OBEZ ZITĂȚII ZITĂȚII ȚȚ ULTUOLBOEBZEITZĂIȚTIĂI ȚII TAEMNETN TRATTRAAM

EXERCIȚIU EXERCIȚIU FIZIC FIZIC REGULAT REGULAT

ÎNAINTE ÎNAINTE

NUTRIȚIE NUTRIȚIE Ț Ț Ă Ă SPECIFICĂ SPECIFICĂ

DUPĂ DUPĂ

SUPRAVEGHERE SUPRAVEGHERE VETERINARĂ VETERINARĂ

EXERCIȚIU EXERCIȚIUFIZIC FIZICREGULAT REGULAT Ajutorul Ajutorul pepe care care îl dă îl dă actact ivitatea ivitatea fizică fizică și exercițiile și exercițiile regulate regulate ducduc la pierederea la pierederea kilogramelor kilogramelor în plus în plus EVOLUȚIA EVOLUȚIA GREUTĂȚII GREUTĂȚII CORPORALE CORPORALE CUCU ȘI FĂRĂ ȘI FĂRĂ EXERCIȚIU EXERCIȚIU FIZIC FIZIC kg kg

cu cu exercițiu exercițiu

17,617,6 17,417,4 17,217,2 17 17 16,816,8 16 16 15,815,8 15,615,6

10 10 8 8

15,415,4

6 6 4 4 0 0

2 2

săptămâni săptămâni

CARDIOLOGIE

BOALA TROMBO-EMBOLICĂ LA PISICĂ ÎN CARDIOMIOPATII

Fig.1. Tromb intracardiac masiv (1,6cm), la nivelul atriului stâng, ax longitudinal

Datorită evoluţiei supra-acute a afecţiunii, cu prognosticul dependent de etiologie, boala trombo-embolică la feline necesită o intervenţie terapeutică agresivă, timpul de aplicare a medicaţiei fiind un element cheie în supravieţuirea pacientului.

spectele clinice rezidă din coagularea patologică intravasculară sau intracardiacă, condiţionată de factorii favorizanţi reprezentaţi de modificările de hemodinamică și de compoziţie sanguină. Dacă în cazul trombozei arteriale discutăm de o afectare a structurii peretelui vascular sau de o creștere a presiunii arteriale, în cazul trombozei intracardiace (Figura 1, 2), staza sanguină alături de turbulenţele produse la nivelul valvelor cardiace și leziunile endocardului, reprezintă principalele mecanisme de instalare a trombozei cardiace. Diferenţierea trombilor se face după criterii anatomo-patologice. În cazul trombozei cardiace, având ca loc de elecţie atriul stâng dilatat, lizarea trombului duce la embolizare la nivelul trifurcaţiei

14 Veterinarul

noiembrie 2011

Fig.2. Tromb intracardiac masiv (1,6cm), la nivelul atriului stâng, ax scurt

de aortă, arterele renale, mezenterice sau brahiale. Semnele clinice depind de localizarea trombo-embolismului, afecţiunea cardiacă primară și stadiul în care aceasta se găsește. În situaţia în care embolizarea se produce la nivelul aortei terminale, se instalează sistarea fluxului sanguin către trenul posterior, cu eliberarea de substanţe vaso-active ce determină constricţia vaselor colaterale. Rezultatul clinic este pareza (Figura 3) sau paralizia membrelor posterioare, însoţită de durere acută, tulburări de loco-

moţie cu lateralizare. La nivelul membrului afectat, se observă reducerea pulsului, sau abolirea în totalitate a acestuia. O altă manifestare clinică patognomonică este contractura mușchilor gastrocnemieni și anteriori tibiali, care la palpaţie se percep induraţi. Datorită irigaţiei sanguine deficitare, la nivelul membrelor pelvine se observă o diferenţă cromatică a pernuţelor faţă de membrele toracice (Figura 4), însoţită sau nu de cianoza unghiilor. Examinarea paraclinică, prin determinarea tensiunii arteriale poate con-

Fig. 3. Deficit locomotor în trombo-embolism la pisică

Fig.4. Paloarea pernuţelor membrului posterior (dreapta), comparativ cu membrul toracic (stânga)

www.veterinarul.ro

firma deficitul circulator, prin obţinerea unor valori diferite în concordanţă cu suspiciunea clinică (Figura 3, 4). Măsurarea tensiunii arteriale după modelul din medicina umană, prin calcularea indicelui braţ-gleznă, în cazul animalelor se face prin determinarea T.A. individual pe fiecare membru cât și la nivelul cozii și depistează diferenţele majore de debit sanguin. Dacă artera nu este în totalitate Fig.4. Măsurarea tensiunii arteriale la obliterată, se decelează doar o scădere a Fig.3. Măsurarea tensiunii arteriale la nivelul cozii nivelul membrului pelvin drept tensiunii arteriale pe teritoriul afectat. În stabilirea etiologiei trombo-embolismului la pisică, examinarea paraclinică identifică afecţiunea cardiacă primară. Cardiomiopatiile hipertrofice, restrictive, dilatative sau cele neclasificate sunt principala cauză a formării trombului cardiac, urmate de endocarditele ulcerovegetante. Disritmiile cu scăderea frecvenţei cardiace, cum sunt tulburările de conducere sino-atriale sau atrio-ventriculare, pot favoriza tromboza, dar au o Fig.5. Electrocardiogramă la pisică, cardiomiopatie hipertrofică pondere mai mică la pisică. Identificarea cardiomiopatiilor hipertrofice, care sunt responsabile de tromboza cardiacă la pisică în procent de 25-48%, se poate face prin electrocardiografie, la pisică, unde amplitudinea complexului QRS la 50mm/sec, 10mm/mV depășește 0,9mV (Figura 5), sau prin ecocardiografie. Ecocardiografia reprezintă testul de referinţă în diagnosticarea tipului de cardiomiopatie, criteriile de diferenţiere fiind reprezentate de: grosimea diastolică a septumului interventricular, grosimea diastolică a peretelui liber al ventricului stâng, lumenul ventriculului stâng, mușchii papilari, fracţia de scurtare a ventriFig. 6. Ecocardiografie mod B/M, ax parasternal scurt pisică. culului stâng, dilataţia atrială stânga. A- Aspect normal; B- Cardiomiopatie hipertrofic; C- Cardiomiopatie dilatativă Cardiomiopatia hipertrofică se caracterizează prin îngroșarea diastolică a septumului interventricular sau a peretelui UI/pisică/oră, timp de 3 ore. Concomiliber a peretelui stâng > 5-5,6 mm, îngro- tent cu terapia trombolitică, se tratează șarea mușchilor papilari și reducerea ca- afecţiunea cardiacă în funcţie de etiolovităţii ventriculului stâng, dilataţie atrială gie, dar și de momentul evoluţiei, se realistânga și fracţia de scurtare normală spre zează diminuarea durerii prin analgezice, crescută. Cardiomiopatia restrictivă se se combate hipoxia prin oxigenoterapie evidenţiază prin aspectul hiperecogen al în cușcă sau prin colier dacă este necesară endocardului și dilataţia atrială stânga. monitorizarea constantă, în special a ritCardiomiopatia dilatativă prezintă mări- mului cardiac și a saturaţiei de oxigen. De rea ambelor camere cardiace, cu hipoki- asemenea, determinarea potasiemiei este nezie de septum interventricular și foarte importantă, ţinând cont de leziuperete liber, creșterea diametrului tele- nile musculare masive ce se produc. Prediastolic și scăderea fracţiei de scurtare venirea dezvoltării trombului se face prin vadministrare de heparină, 200 UI/KG (Figura 6). Tratamentul bolii trombo-embolice la I.V., urmată de 150-200 UI/KG S.C. la 8 pisică implică intervenţia de urgenţă dacă ore. Pe durata tratamentului se monitorise consideră că embolizarea s-a produs zează azotemia, și se ia în calcul sindromul de puţin timp, având ca indicator con- de reperfuzie.Ţinând cont de gravitatea tractura gastrocnemienilor care apare la bolii, de prognosticul rezervat spre grav, 10-12 ore post-embolizare. Medicaţia ini- depistarea și tratarea afecţiunilor cardiţială este reprezentată de trombolitice, ace reprezintă primul mod de a preveni folosindu-se streptokinază în doze de boala trombo-embolică la pisică, exami90000 UI/pisică, rată constantă de infuzie narea clinică și mai ales paraclinică Dr. Florin Leca timp de 30 de minute, urmată de 45000 având un rol determinant.

ChIRuRgIe Cele mai des întâlnite fracturi la nivelul coloanei vertebrale sunt cele de la nivel toraco-lombar. În proporţie de 50-60% din cazuri, pacienţii prezintă leziuni la nivelul vertebrelor T 11 –L 6. (Slecker, Bubb, Wolekl, 1998).

n cazul de faţă, mi-a fost prezentat la clinică un căţeluș metis în vârstă de 2 ani cu paralizia trenului posterior prezentând de asemenea incontinență urinară și escare vizibile. La examinarea neurologică s-a observat că nu prezenta reflex patelar, cu reflex de retragere a membrului pelvian diminuat, sensibil doar la durerea profundă și cu reflex anal diminuat. În urma examinării radiologice s-a putut observa o fractură la nivelul coloanei vertebrale în zona lombară, L4 (Fig. 1). Examinarea radiologică a fost singura metodă de diagnostic imagistic efectuată, în acest caz nefiind posibile examinarea RMN și examinarea radiologică cu substanţa de contrast. Deși eutanasierea părea singura opţiune, am optat pentru intervenţia chirurgicală cu rezultat necunoscut sau cu posibilităţi de recuperare minime. Intervenţia chirurgicală a avut ca scop refacerea și stabilizarea fracturii printr-o tehnică spinală segmentată; pentru fixarea broșelor și a serclajului a fost necesară expunerea proceselor dorsal spinoase și a faţetelor articulare (Fig. 2 și 3). După intervenţia chirurgicală s-a instituit un plan de fizioterapie manuală de lungă durată cu examinare neurologică zilnică, urmărind refacerea progresivă a locomoţiei pe trenul posterior. La 2-3 zile postoperator a început să miște ușor membrul pelvian drept, cu un reflex patelar minim, dar în prezenţa reflexului de retragere a membrului pelvian însoţită de percepţia durerii profunde. La 2 săptămâni de la intervenţia chirurgicală, animalul făcea sprijin de scurtă durată pe membrul posterior drept, cu reflexul patelar îmbunătăţit. Celălalt membru având reflexul patelar diminuat, fiind prezentă doar percepţia durerii profunde. La 4 săptămâni de la intervenţia chirurgicală animalul și-a redobândit aproape în totalitate funcţia membrului posterior drept (Fig 4). În ceea ce privește membrul posterior stâng, s-a observat o îmbunătăţire a reflexului patelar, flexia și extensia fiind dificil de realizat. În prezent, animalul continuă fizioterapia manuală cu vizite periodice la clinică, în vederea evaluării progreselor

16 Veterinarul

noiembrie 2011

Prezentare de caz: fractură la nivelul colanei lombare L4

2 1 Fig. 1 Rx fractură coloană lombară L4 Fig. 2 Imagine intraoperator Fig. 3 Rx postoperator Fig. 4 lmagine la 4 săptămâni postoperator

neurologice (Fig. 5). Procesul de recuperare în aceste cazuri este de lungă durată, putând ajunge până la 6 - 12 luni. În funcţie de gravitatea leziunilor sau fracturilor la nivelul coloanei vertebrale, intervenţia chirurgicală se realizează doar dacă prognosticul de vindecare și planul de recuperare postoperator sunt pozitive.

www.veterinarul.ro

Dr. Andrei Căloiu

NEUROLOGIE

Mijloace moderne pentru organizarea informaţiei în diagnosticul, prognosticul şi tratamentul cancerului Un citat din Mircea Eliade(!), poate prea mult vehiculat, este „Nu există boli, există numai bolnavi.“ Evident că există boli, care sunt descrise ca atare în manuale de medicină. Bolile sunt conceptul central care organizează abordarea bolnavului de către medic, pentru diagnostic și tratament.

ste, totuși, o realitate că fiecare individ suferind de o boală manifestă și particularităţi aproape irepetabile; acestea decurg din genomul său, din istoria interacţiunilor sale cu mediul, chiar din mijloacele terapeutice folosite în fiecare etapă a tratamentului, pentru că procedurile medicale includ totdeauna adaptări făcute de clinician. În aceste condiţii, cum poate fi structurată experienţa medicală acumulată pe cazuri individuale pentru a crește eficacitatea actului medical pentru următorii pacienţi? În boala canceroasă această întrebare se pune cu atât mai insistent cu cât variabilitatea răspunsului la tratament este foarte mare. O altă particularitate a practicii oncologice este interesul foarte mare ca, odată stabilit diagnosticul, să fie formulate estimări cât mai fundamentate privind prognosticul – inclusiv durata de viaţă estimată – pe diverse scenarii terapeutice. Mijloacele informatice moderne au adus abordări inovative pentru aceste probleme. Ne vom referi aici la câteva dintre conceptele care sunt deja consacrate în oncologia umană și capătă tot mai mare răspândire și între veterinarii implicaţi în terapia bolii canceroase. Medicina bazată pe dovezi, Evidence Based Medicine, propune o îndepărtare de practica medicală centrată pe intuiţie, talent („medicina e o artă“) sau chiar pe proceduri rigide. În schimb, sunt căutate mijloace pentru „a fundamenta decizia clinică pe informaţia cel mai bine demonstrată știinţific“. În abordarea iniţială, acest demers se bazează în principal pe

18 Veterinarul

noiembrie 2011

îmbunătăţirea metodelor de căutare a răspunsului la fiecare întrebare cu care se confruntă clinicianul, dar exclusiv în câmpul experienţei medicale documentate riguros, prin date culese de cazuri concrete. Baze de date, motoare de căutare și studii metastatisticce (studii care compară și sintetizează rezultatele altor studii) au fost cele mai importante instrumente folosite inițial. Pe măsură ce această abordare a câștigat teren, noile cercetări și comunicări dinspre practicieni au început să fie ele însele formulate și organizate pentru a facilita accesarea și utilizarea directă în fundamentarea deciziilor clinice. În ultimii ani sunt însă progresiv perfecţionate și utilizate noi instrumente, noi metode de colectare, relaționare și accesare a informației: l Calcule statistice de corelație și covarianță, modulate pentru situațiile specific medicale, cu variabilitatea specifică a situațiilor și numărul deseori mic de elemente al populației examinate statistic. Pachete software, specializări ale matematicienilor, manuale voluminoase și simpozioane ample sunt dedicate azi acestor mijloace statistice puse la punct special pentru aplicații medicalei. l Modele statistice dezvoltate pe baza cazuisticii documentate, ca bază pentru

www.veterinarul.ro

formularea prognosticului, în special a celui referitor la durata de viață după stabilirea diagnosticului. Între acestea, au devenit clasice modelele bayesieneii, regresia logistică, modelele Cox de supraviețuire și curbele Kaplan-Meier. l Sistemele expert, care sintetizează informația de referință în structuri arborescente și/sau piramidale. Prin alegerea răspunsurilor pre-definite la întrebări succesive se poate obține în orice situație clinică lista diagnosticelor posibile, lista opțiunilor de tratament etc. Sistemele expert sunt, însă, mai curând o automatizare a abordărilor bazate pe proceduri și reflectă în mai mică măsură informația colectată direct de la cazurile clinice documentate istoric. Continuarea articolului în numărul 1 al Revistei Veterinarul

Dr. Liviu Gaiță Clinica Ortovet

RADIOLOGIE Displazia de cot reprezintă un complex patologic ce cuprinde 4 tipuri de afecţiuni primare: neuniunea procesului ancorat (UAP), fragmentarea procesului coronoid medial (FCMP), osteocondrita disecantă (OD) și incongruenţa articulară a cotului (dezvoltarea inegală a radiusului și ulnei și forma eliptică a suprafeţei articulare ulnare proximale). Sunt patologii ce afectează câinii de talie medie și mare, mai ales pe cei cu creștere rapidă.

emnele clinice majore sunt reprezentate de durere la examenul clinic al regiunii cotului și șchiopătura. Acestea pot apărea începând de la vârste mici (4 - 6 luni) și pot afecta unul sau ambele membre anterioare. Una sau mai multe afecţiuni primare pot să afecteze același membru anterior. Odată cu înaintarea în vârstă se produce boala degenerativă articulară (osteoartroză), progresivă și ireversibilă.

Aspecte radiologice în displazia de cot la câine

Fig. 1 Articulaţia cotului la un câine normal, procesul coronoid al condilului medial ulnar (săgeată albă)

Neuniunea procesului anconat (UAP)

Fragmentarea procesului coronoid medial al ulnei (FCMP) Normal, în expunerea mediolaterală în extensie, procesul coronoid medial al ulnei apare ca o formă triunghiulară bine conturată ce se suprapune pe capul radial proximal și suprafaţa articulară. În expunerea craniocaudală, apare distinct, de formă triunghiulară ce se extinde din aspectul proximomedial al ulnei (Fig 1). FCMP este cea mai întâlnită afecţiune din complexul displaziei de cot, afectează în special rasele de talei medie și mare și are o incidenţă mare la masculi. Semnele clinice pot debuta de la 4-6 luni. De cele mai multe ori procesul coronoid detașat nu este vizibil radiografic din cauza suprapunerii pe radius, suprapunerii peste procesele degenerative secundare ori din cauza nepenetrării razelor X direct pe planul anatomic în expunerea laterală. La aceasta mai concură și structura cartilaginoasă a procesului coronoid dar și posibilitatea de a fi atașat parţial de olecran. Ca atare, de cele mai multe ori diagnosticul se pune pe seama modificărilor secundare evolutive. Semnul radiografic incipient ale acestei afecţiuni este reprezentat de un contur neregulat sau o definire slabă a marginii craniale ale procesului coronoid medial în expunerea mediolaterală (Fig. 2). Secundar apar osteofite pe marginea proximală a procesului anconat (ceea ce reprezintă un început al suferinţei dege-

Fig. 2 - Labrador, 12 luni, mascul contur neregulat al procesului coronoid medial ulnar

nerative articulare) și scleroză subcondrală. De asemenea, formarea de os nou poate apărea și pe suprafaţa caudală a epicondilului lateral. Aceste aspecte pot fi mai bine vizualizate în expunerea mediolaterală. În formele cronice apar osteofite mari atât la nivelul procesului coronoid cât și periarticular (Fig. 3).

La rasele mari de câini procesul anconat al ulnei este un centru separat de osificare. Zona de creștere asociată centrului de osificare anconat este vizibilă la câinii imaturi până la vârsta de 20-22 de săptămâni. După această vârstă dacă rămâne vizibilă, se consideră neunită. Incidenţa cea mai bună pentru diagnostic este cea mediolaterală în flexie, evitându-se astfel suprapunerea zonei de creștere a epicondilului medial humeral și cea a procesului anconat al ulnei, ce ar putea duce la un diagnostic eronat (Fig. 4, A și B). Semnul radiografic pozitiv este reprezentat de o linie radiotransparentă ce separă procesul anconat de olecran la câinii peste aproximativ 150 de zile (Fig 5A). Aceasta este linie cu margini fine sau neregulate și lăţime variabilă. La câinii cu afectare cronică (de peste 18-24 luni) este practic imposibil a se delimita cu exacti-

Fig. 3 - Golden Retriever, 30 luni, mascul - Formă cronică a FCMP. Osteofitoză a procesului coronoid medial şi a condilului şi epicondilului humeral medial

șchiopătură începând de la vârsta de 4-10 luni.

Incongruenţa articulară Prin incongruenţă articulară a cotului se înţelege un defect de aliniament al cartilajelor articulare ale cotului, exprimată radiologic prin apariţia unei distanţe între radius și ulnă consecutivă creșterii inegale a acestora (radius scurt sau ulna scurtă), iar în alte situaţii prin aspectul eliptic al crestei trocleare ulnare. Câteva studii sugerează că ambele forme produc o creștere a presiunii intraarticulare ceea ce duce la distrugeri ale cartilajului articular

Fig. 4 – (A) Ciobănesc german, M, 4 luni - În expunerea normală, în extensie, linie radiotransparentă suprapusă peste procesul anconat. (B) Labrador, F, 5 luni - Cotul în flexie, linia radiotransparentă este zona de creştere a epicondilului medial humeral

tate linia de separare din cauza formării abundente de os nou periarticular - osteoartroza cotului (Fig. 5B). Totuși sunt și excepţii ca exemplul unui câine din rasa Schnautzer Uriaș de 3 ani, mascul, la care evoluţia procesului degenerativ osteoarticular a fost mult încetinită (Fig. 6).

Fig. 6 - Neuniunea procesului anconat, vizibilitate bună a spaţiului dintre procesul anconat şi olecran, fără modificări degenerative importante

sau la pierderea de fragmente osoase și apariţia celorlalte patologii primare din complexul displaziei de cot (UAP, FCMP, OCD). Diagnosticul nu este întotdeauna simplu mai ales în cazurile cu diferenţă de creștere mai mică de 2-3 mm. Obligatoriu trebuie realizate două expuneri ale regiunii antebraţului și cotului, respectiv mediolateral și craniocaudal.

Fig. 8 - (A) Incongruenţă articulară a cotului drept

În Fig. 8 este prezentat un caz diagnosticat la care se observă o scurtare a ulnei membrului drept dar și o formă eliptică a suprafeţei articulare ulnare, fapt ce a determinat incongruenţa articulară, dar și o rotire spre lateral a membrului anterior

Concluzii Osteocondrita disecantă (OCD) OCD este un defect de creștere al cartilajului articular. Se caracterizează ca o radiotransparenţă sau ca un defect subcondral exclusiv pe suprafaţa condilului medial humeral distal. De cele mai multe ori este însoţită de scleroză subcondrală ce înconjoară leziunea. Se poate diagnostica în expunerile laterală, craniocaudală dar cel mai bine în incidenţa oblic cranială 15o caudomedială (Fig. 7). Câinii de talie mare și de sex masculin sunt afectaţi în proporţie mai mare, exprimându-se prin

Fig. 7 - Rottweiler, 7 luni, M - Osteocondrită disecantă. Concavitate la nivelul cartilajului condilului medial humeral, înconjurată de o zonă de scleroză subcondrală

Fig 5. (A) Ciobănesc German, 8 luni, M - Linie radiotransparentă între procesul anconat şi olecran. (B) Ciobănesc German, 3 ani, M – Osteoartroză

20 Veterinarul

noiembrie 2011

www.veterinarul.ro

Complexul displaziei de cot reprezintă un grup de afecţiuni cu caracter progresiv și ireversibil degenerativ articular. Este foarte important că diagnosticul corect să fie făcut la o vârstă cât mai tânără, permiţând instituirea metodelor curative specifice fiecărei afecţiuni în parte, pentru a preîntâmpina și/sau încetinii boala degenerativă articulară (osteoartroza). După apariţia bolii degenerative articulare cu producţie mare de os nou (osteofite, entezofite) este practic imposibil a se determina care dintre afecţiunile complexului displaziei de cot stă la bază.

Dr. Florin Eugen Grosu DVM PhD Stud FMV București

laBoRaToR Hipoglicemia este o scădere a concentrației de glucoză din sânge sub 7 mg/dl. Cea mai frecventă cauză a scăderii nivelului glucozei din sânge este manevrarea neadecvată a mostrei de sânge înainte ca aceasta să ajungă la laborator.

acă proba de sânge a fost luată în mod corespunzător și hipoglicemia persistă, un test de stimulare cu glucagon poate face diferența între producția scăzută de glucoză, problemele de stocare a glicogenului și nivelurile ridicate ale insulinei. Dacă în urma stimulării cu glucagon, nivelurile de insulină sunt excesive, cauza posibilă este insulinomul. Dacă nivelul insulinei este normal la un animal debilitat, cauzele frecvente sunt insuficiența adrenală și șocul.

Hipoglicemia și hiperglicemia în examen de laborator Hipoglicemia

Diagnosticele diferențiale l Boala stocării glicogenului l Ciroză hepatică l Hipoadrenocorticism l Tumora celulelor pancreatice

insulare l Șocul

Hiperglicemia Hiperglicemia este concentrația crescută a glucozei din sânge peste 120 mg/dl. Un nivel al glucozei din sânge de peste 170 mg/dl depășește capacitatea resorbtivă a tubilor rinichiului și cauzează glucozuria. Hiperglicemia fiziologică ușoară poate fi cauzată de frică și de zbuciumul din timpul recoltării sângelui. Producția crescută de glucoză sau folosirea scăzută a glucozei cauzează hiperglicemia patologică. Policitemia și leucocitoza sugerează eliberarea epifidrinei indusă de frică. Acest tip de hiperglicemie este cauzat de glicogenoliza hepatică. Leucocitoza, limfopenia și eozinopenia sugerează stres sau hiperfuncționarea adrenală. Hiperglicemia rezultantă este cauzată de gluconeogeneza hepatică. Lipemia însoțește uneori hiperglicemia. Hiperglicemia cu lipomie, care se remediază cu injectarea de heparină, sugerează hiperglicemie postprandială. Hiperglicemia cu lipemie care nu se

22 Veterinarul

noiembrie 2011

www.veterinarul.ro

LABORATOR HIPERGLICEMIA

remediază cu heparină sugerează exces de cortizol sau pancreatită. Hiperglicemia marcată persistentă sugerează diabet mellitus. În screeningul diabetului zaharat, nivelurile normale de fructozamină la animalele hiperglicemice dezvăluie un diagnostic de diabet zaharat. Nivelurile deficiente de insulină indică un diabet insulino-dependent.

24 Veterinarul

noiembrie 2011

Niveluri adecvate de insulină cu o curbă anormală a toleranței glucozei sugerează diabetul zaharat de tip II sau de tip III. Diagnostice diferențiale: l Ketoacidoză diabetică l Excitare l Exces de cortizol iatrogenic l Hiperadrenocorticism dependent

pituitar

www.veterinarul.ro

l Hiperadrenocorticism primar l Sindromul pisicii bolnave l Stres l Diabet zaharat de tip I l Diabet zaharat de tip II l Diabet zaharat de tip III

Dr. Ionel Matei CMV dr. Ionel Matei

CHANY NUTRITION NOUL BRAND CONCEPT DE NUTRIŢIE PREVENTIVĂ Nu este o noutate că una dintre cele mai mari provocări din ultimul timp este accesul cât mai frecvent la tehnologiile şi know-how-ul ce susţin diverse produse, făcându-le astfel accesibile în număr mult mai mare. Din păcate, multe încercări au eşuat, şi astfel distanţa dintre cercetarea şi suportul ce susţin anumite segmente şi disponibilitatea lor, mai ales sub aspectul costurilor, a devenit din ce în ce mai mare. Utilizarea iraţională a antibioticelor, atât în sistemele intensive de creştere dar şi în diferite scheme terapeutice, a adus după sine antibiorezistenţa. Accesul la molecule cât mai eficiente a devenit restrictiv sub aspect financiar, şi nu neapărat din cauza costurilor ridicate ce stau la baza descoperii şi producerii lor, ci din distanţa crescândă faţă de celălat pol. Limitele depăşite de dioxină şi alte substanţe indezirabile, care se regăsesc din ce în ce mai frecvent, acţionează ca şi factori predispozanţi şi de multe ori declanşatori. Chany Nutrition are ca ţintă reducerea distanţei dintre disponibilitate şi cercetare, şi aduce cât mai aproape de utilizator şansa de a accesa aceste tehnologii. Prin portofoliul creat, conceptul şi brand-ul Chany, aduce soluţii nutriţionale pentru multe dintre provocările industriei. Fiecare produs din gama Chany are anumite ţinte, şi de fiecare dată sunt atinse. Începând din fazele timpurii ale creşterii, produsele Chany reprezintă un instrument nutriţional preventiv esenţial fie că vorbim de imunitatea locală sau generală, fie că vorbim de stresul de înţărcare sau de dezvoltarea normală a puilor. Ulterior, dezvoltarea şi funcţionarea normală a anumitor funcţii (ex. reproducţie) pot fi influenţate semnificativ prin abordarea acestui concept. Subprodusele utilizate în fabricarea hranei au la bază ca principal considerent preţul foarte mic, şi acest aspect are costurile lui, de multe ori mult mai ridicate, care nu sunt suportate de producător ci de câine şi stăpânul lui. Trasabilitatea şi siguranţa sunt esenţiale în definirea standardelor de calitate şi au impact direct asupra bunăstarii animalelor. Portofoliul Chany nu este alcătuit exclusiv din produse pentru câini, cabalinele fiind una dintre speciile apreciate şi ţintite de echipa noastră. Sursele de energie, de acizi graşi polinesaturaţi, minerale organice sunt doar câteva dintre produsele destinate acestor minunate animale. În numerele viitoare vom prezenta detaliat aspectele legate de fiecare produs din gama Chany Nutrition, şi până atunci vizitează site-ul nostru www.chany.ro şi contactează echipa noastră.

Director vânzări med. vet. Stoica Cristian Tel.: 0740 763 822; email: cristian.stoica@chany.ro, Chany Nutrition România Tel.: 0745 612 564 email: office@chany.ro

bOli medicale

Urgențele comune la dihori și condițiile clinice

in fericire, la această specie de animale urgențele sunt mai rare, dar ele apar cu toate acestea fiind motivul vizitelor la cabinet ale proprietarilor de dihori. Pentru fiecare din ele, trebuie să avem informații clare despre semnele clinice pentru a putea diagnostica corect în urma consultației. urgențele gastrointestinale (pacientul se poate prezenta depresiv, abdomenul acut, slăbit, dezhidratat, diaree, vărsături)

Corp străin Afecțiuni proliferative intestinale l Campylobacter/Helicobacter l Dilație gastrică secundară datorată unui corp străin, îmbuibare

neoplasia

stress respirator - dispnea

Convulsii/Semne neurologice l Insulinom, traumă, toxicități, virusul bolii Carré

Pneumonia Mecanic (presiune abdominală, mase neoplastice, hernia diafragmatică) l Gripă vs. virusul bolii Carré l

potențial zoonotic mucoase cianotice

Compromitere respiratorie (pneumonie) l Cardiomiopatie l Hernia diafragmatică l Traumă, șoc electric l Toxicități/reacții alergice

l l

Trauma: istoric de căderi, de a fi scăpat, strâns l l

Fracturi, luxații Răni inclusiv zdrobiri/compresii

Giargia Listeria l Dermatomicoze l Salmonella l Campylobacter l Tuberculoză: Mycobacterium avium, M. bovis, M. tuberculinum l Virusul gripal A l Purici - Ctenocephalides l Acarieni - Sarcoptes scabiei l Acarieni de ureche - Otodectes l Dirofilaria immitis - viermii cardiaci l Rabie

semne clinice

diagnOsTic diferențial

Opțiuni diagnOsTicare

Distensie abdominală, masă

Gestație, Blocare vezică urinară urmare a urolitiazei, splenomegalie idiopatice, masă suprarenală, limfosarcom, corp străin gastrointestinal, metastază sau altă neoplazie, splenomegalie ca urmare a anesteziei, tuberculoză, histoplasma, rinichi polichistici

Examinare fizică, istoric, radiografii, ultrasonografie, examen biochimic/hemogramă completă, palpare abdominală & citologie, aspirația cu un ac subțire, biopsie, laparotomie exploratorie, kituri de colorare acidă rapidă (acid fasts stains), diagnosticuri pentru boli suprarenale

Depinde de diagnostic

Distensie abdominală, fluide

Ascită - cardiomiopatie, peritonită, neoplazie

Examinare fizică, istoric medical, palpare abdominală și examinare citologică, radiografii, evaluare cardiacă, examen biochimic, hemogramă completă

Depinde de diagnostic

Avort

Salmonella, Septicemie, Traumă, boli metabolice

Necropsia materialului avortat, istoric, examen biochimic, hemogramă completă

Antibiotice adecvate dacă este de natură bacterială, tratament de susținere

Alopecia

Dermatomicoză (Microsporum canis), Ectoparaziți(Sarcoptes scabiei), Purici (ctenocephalides - dermatită alergică purici)

Cultură fungică, test KOH, lampa Wood Examinare vizuală, decopertarea pielii

local griseofulvină, discutați cu proprietarul potențialul zoonotic, Ivermectină, pudră locală pentru pisici, controlul mediului

Alopecia (indicativ simetric al endocrinopatiei: coadă de șobolan, comedoane, vulvă umflată)

Hiperadrenocorticism(disfuncții suprarenale: hiperplazia, adenom, carcinom), hiperestrogenism (boală suprarenală, rămășițe ovariene

Examinare fizică, hemogramă completă/examen biochimic, estradiol seric, cortizol urinar: raport creatinină, ultrasonografie, radiografie, laparoto-

Boală suprarenală: excizie chirurgicală, lysodren (mitotan), chimioterapie, prognostic rezervat (de obicei alte neoplazii), hiperestrogenism: înde-

26 Veterinarul

noiembrie 2011

www.veterinarul.ro

Terapie

TESTAT TESTAT A CLINIC

OBEZITATE Eficacitate și excelență în tratamentul obezității canine

seMne ClInICe

Alopecia

dIagnOsTIC dIferențIal

OpțIunI dIagnOsTICare

la femelele sterilizate, femele intacte - nesterilizate)

mie, ACTH-ul s-ar putea să nu fie util în evaluarea funcției suprarenale

părtarea rămășițelor ovariene, la femelele nesterilizate: se poate folosi HCG pentru declanșarea ovulației înainte de operație, transfuzii de sânge și tratament de susținere pentru tratarea anemiei concurente, ovariohisterectomia

Mastocitom

Biopsie, Histopatologie

Excizie chirurgicală, antihistaminicele Timpul, poate fi legat de suprarenale

Variații de sezon (doar la coadă)

TerapIe

Anorexia (fără o pierdere în greutate semnificativă, acută), poate fi parte a condițiilor altor boli, frecvent este singurul simptom, dacă este mai mare de 24 de ore, pot apărea unele simptome de depresie, dezhidratare, scaune închise la culoare, pareză membre posterioare, convulsii, slăbiciune generalizată

Corp străin gastrointestinal, Tricobezoar, Gastroenterită, Boala proliferativă a intestinului (”gastroenterită eosinofilică”, Desulfovibrio)Campylobacter/H elicobacter, Ulcer gastric, Cardiomiopatie, Boala tractului respirator superior, Pneumonie, Neoplazie, Afecțiuni dentare, Boli renale, hepatice

Examen fizic, Istoric, hemogramă completă/examen biochim, radiografii (studii de contrast), examinare dentară, sumar de urină, microbiologie, laparotomie, enterotomie/gastrotomie dacă există un corp străin, endoscopie și biopsie, histopatologie

Tratament de susținere, inclusiv nutriție suplimentară (Nutrical ca vitamine sau diete A/D sau P/D de la Hills)

Conjunctivită

Trauma, corp străin

Examen oftalmologic și colorant cu fluoresceină

Tratament ca la alte mamifere

Jigodie

Serologie, Exclude orice altceva

Nicio prescripție

Gripă

Istoric, expuneri umane

Tratament simptomatic, antibiotice pentru infecțiile secundare, antihistainice, antitusive

Corp străin gastrointestinal

Examinare fizică, istoric, radiografii,

Fluide de susținere, îndepărtarea corpului străin

Dezhidratare, poate fi urmată de diaree

Hemogramă completă, proteină serică, examinare fizică

Fluide, tratarea cauzei care a stat la baza îngurgitării corpului străin

Mucoase cianotice

Compromis respirator, pneumonie, cardiomiopatie, dispnea, viermi cardiaci

Ascultație, examinare fizică,toracenteză sau spălare traheală, citologie și analize, metoda colorație Gram, teste pentru depistarea infestării cu viermi cardiaci, evaluare cardiacă

Oxigen, tratament de susținere până la diagnosticare

Afecțiuni dentare(gingivită, parodontită, dinți fracturați, placă, tartru, carii)

Contribuții ale bolilor subiacente sistemice

Examinare orală, radiografii orale

Măsuri dentare adecvate (ca la alte carnivore)

Constipație

Continuarea articolului în numărul 1 al Revistei Veterinarul

28 Veterinarul

noiembrie 2011

www.veterinarul.ro

dr. Ștefan Bogdan C.M.V.I. dr. Ștefan Bogdan

ENDOCRINOLOGIE

Diagnosticul bolilor endocrine la animalele de companie (I) Hipotiroidismul la câine

Bolile tiroidiene sunt frecvent întâlnite atât la câine cât și pisică.La câine, majoritatea afecţiunilor tiroidiene se datorează hipofuncţiei declanșându-se hipotiroidismul.

ceastă afecţiune este prevalentă la câinii de vârstă mijlocie și nefiind o predispoziţie de sex. Studiile arată că un câine din 100 prezintă hipotiroidism, iar rasele cel mai predispuse sunt Pincher-ul și Golden Retriver. De asemenea, vârsta medie de declanșare a bolii este de 7 ani însă și câi-

30 Veterinarul

noiembrie 2011

nii tineri pot fi afectaţi în aceeași măsură Tiroida produce hormonii tiroidieni ca răspuns la acţiunea hormonului de stimulare tiroidiană - TSH secretat de glanda pituitară (controlată de hipotalamus). Tiroxina sau T4 este hormonul biologic activ și este estimată o pondere de 99% din ea ca fiind legată de proteinele sangvine. Numai T4 liber poate pătrunde în celulă și să își exercite efectele sale fiziologice și să controleze producţia de TSH într-un sistem de feedback negativ. Triiodotironina sau T3 este un alt hormon derivat din T4. Hormonii tiroidieni au un impact asupra numeroaselor

www.veterinarul.ro

organe și/sau sisteme. Ei controlează de exemplu, nivelul de colesterol și metabolismul lipidic dar și producţia de hematii. Totodată, hormonii tiroidieni sunt necesari pentru dezvoltarea armonioasă a sistemului nervos central. Tiroxina intervenind în creșterea musculaturii scheletice și miocardice cât și la menţinerea contractilităţii musculare. Din punct de vedere clinic, simptomele nu sunt specifice; cel mai des întâlnite simptome ce ar sugera o disfuncţie/ hipofuncţie tiroidiană sunt: letargia, creșterea în greutate, infecţii cutanate recu-

PLATFORMA DE TESTARE SNAP ELISA

rente, seboree, otite, alopecie, intoleranţa la frig și la exerciţiu fizic. Vindecarea greoaie a rănilor și nu în ultimul rând mixedemul cutanat. Mai rar se întâlnesc: slăbiciune, scăderea fertilităţii, disfuncţia nervilor cranieni și comă. Examenele biochimice și sangvine evidenţiază: alterarea întregului profil hematologic însoţit de anemie nonregenerativă normocitară, normocromă, hipercolesterolemie, hipertrigliceremie. Ca toate examenele endocrine, examenul pentru hipotiroidism este foarte util la pacienţii ce prezintă simptomele de mai sus. Măsurarea nivelului total de T4 este un indicator excelent pentru hipotiroidism datorită sensibilităţii sale ridicate. Câinii cu nivele scăzute spre normale sau sub valorile normale au hipotiroidism. Dar pentru a avea un diagnostic sustenabil se vor lua în considerare și vârsta, rasa, etapa ciclului reproductiv. Bolile nontiroidiene pot avea un impact asupra rezultatelor analizelor prin supresia nivelelor de hormoni, de aceea recomandându-se coroborarea tuturor aspectelor clinice, biochimice și hematologice pentru a obţine un rezultat corect.

SNAPSHOT DX

Unele medicamente influenţează nivelul de T4, cum ar fi: antiinflamatoarele nesteroide, fenobarbital, trimetroprim, sulfadiazina sau sulfametoxazol, produși pe bază de iod. Când nivelul de T4 total este scăzut și din punct de vedere clinic suspectă hipotiroidism, pentru confirmare se va face testarea nivelului de T4. Testarea poate fi suplimentată cu TSH și test de stimulare al TSH-ului. Nivelul de TSH este ridicat la câinii cu hipotiroidism, iar nivelul scăzut de T4 sau T4 liber și un nivel ridicat de TSH confirmă diagnosticul de hipotiroidism. Testul de stimulare TSH evaluează funcţia axei hipofizo-tiroidiană, măsurând funcţionalitatea tiroidei, un nivel scăzut de hormoni tiroidieni în urma stimulării TSH confirmă diagnosticul de hipotiroidism. Pentru diagnosticul hipotiroidismului și monitorizarea pacienţilor diagnosticaţi, IDEXX Laboratories pune la dispoziţia clinicienilor echipamentul necesar testărilor endocrine in house SNAPSHOT DX, având ca și platformă de testare metoda ELISA, oferind astfel sensibilitate și specificitate testărilor hormonale.

Beneficiile Testării In-House cu SNAPSHOT DX l Datorită tehnologiei utilizate oferă acurateţe rezultatelor obţinute; l Testare animalului în timpul vizitei la veterinar; l Instituirea rapidă a tratamentului.

BiBliografie selectivă 1. Stockham SL., Scott MA Thyroid function În: Stockham SL. Scott MA. Fundamentals of Veterinary Clinical Pathology.2nd Ed. Ames, IA: Blacwell Publishing; 2008:783-804 2. O Neill SH, Frank LA, Reynolds LM. Effect of an anti inflamatory dose of prednisone on thyroid hormone minitoring în hypothyroid dogs. Vet. Dermatology 2011; 22(2):202-205.

Andreia Amzuța DVM PhD Product Manager Nova Group Investment Cuvinte cheie: Câine, Hipotiroidism, SNAPSHOT DX

PATOLOGIE AVIARĂ

Leziunile tubului digestiv postdiafragmatic Leziunile proventricolului Cloacita hemoragică Este descrisă în ultimele epidemii de gripă aviară, împreună cu hemoragiile subcutane de pe membrele inferioare.

LEZIUNILE BURSEI FABRICIUS Examenul bursei Fabricius se face în situ, înainte de eviscerarea masei intestinale. Bursa se află de partea dorsală a porţiunii terminale a intestinului. Este un organ limfoid care se dezvoltă în primele 2-3 săptămâni după care staţionează și chiar involuează. În caz de infecţii, participă la răspunsul imun, reacţia fiind involuţia sau chiar atrofierea ei. Dacă la tineret bursa participă activ în procesul imunoformator, la păsările adulte bursa nu mai are un rol bine definit.

Hipoplazia

Fig.33 Cloacită hemoragică în gripa aviară - Internet

La vârste mici se produc hipoplazii ale bursei datorate virusurilor imunodepresoare și/sau micotoxinelor. La adulte, hipoplazia bursală este fiziologică, dar poate fi produsă de toxine.

rugos de culoare brună. În fazele cronice vilozităţile bursei sunt acoperite cu un depozit de culoare albicioasă. Se întâlnește în afecţiunile cronice, de lungă durată și la păsările bătrâne.

Bursitele Inflamaţiile bursei, cele mai cunoscute și studiate s-au datorat apariţiei pandemiilor de bursită infecţioasă. Bursa

Atrofia bursei Fabricius Cu toate că atrofia sau involuţia bursei este fiziologică după 2-3 săptămâni, se va ţine seama de rasa și stadiul de dezvoltare al păsării, întrucât în mod normal bursa trebuie să fie vizibilă, în mărime de câţiva milimetri. Atrofia bursei este un fenomen fiziologic care apare o dată cu maturizarea păsării. Atunci când apare mai devreme, la vârsta de 2- 3 săptămâni, poate fi cauzată de stressul vaccinal, de infecţiile bacteriene și/sau parazitare și mai ales de infecţiile cu virusuri imunodepresoare.

Metaplazia cornoasă Se caracterizează prin dilatarea cavităţii organului, concomitentă cu atrofia peretelui. Mucoasa capătă un aspect

32 Veterinarul

noiembrie 2011

Fig . 34 Bursită infecţioasă aviară (aspect macroscopic) - bursită necrotică aviară - Internet

www.veterinarul.ro

PATOLOGIE AVIARĂ Fabricius este mărită în volum de 2-10 ori, globuloasă, densă. Datorită evoluţiei bolii în ferma sau hala în care a apărut se pot întâlni toate aspectele de bursite.

Bursitele seroase, catarale, hemoragice, necrotice Debutul bursitei infecţioase este aproape inaparent, cu o inflamaţie seroasă. Peribursal se poate observa un edem seros. Pe secţiune, pereţii bursei se îngroașă, pliurile devin edemaţiate, pentru ca în stadiul următor să apară congestii și hemoragii. Acestea sunt vizibile atât la interiorul cât și la exteriorul organului. Hemoragiile interioare bursei pot fi urmate de ulceraţii pentru ca în stadiile cronicizate, exsudatul mucos sau muco-hemoragic să devină fibrinos și cazeos. Bursitele seroase, catarale, hemoragice și necrotice mai apar în parazitoze intestinale, coccidioză, prostogonimoză, și în candidoză.

Fig . 35 Bursită infecţioasă aviară (aspect macroscopic) - bursită hemoragică

Bursitele fibrinoase Ele apar în bursita infecţioasă, dar și în complicaţiile avitaminozei A. Din punct de vedere evolutiv ele sunt stadiile finale ale infecţiilor bacteriene și virale care afectează bursa Fabricius. Pliurile mucoasei sunt acoperite de fibrină. Exsudatul fibrinos capătă aspect cazeos. O altă cauză a bursitei fibrinoase poate fi cea parazitară: Prostohogonimus ovatus, P. pellucidus și P.cuneatus. Ea evoluează concomitent cu salpingita parazitară.

Bursita limfohistiocitară Este o bursită care se diagnostichează histopatologic și însoţește salmonelozele.

Fig.36. Bursită infecţioasă – imagini histologice (original)

Bursita granulomatoasă La suprafaţă și în pereţii bursei se văd noduli duri, consistenţi, albi sau galbeni. De cele mai multe ori însoţește tabloul lezional al bolilor granulomatoase: TBC, coligranulomatoza și colibacilozele de asociaţie.

Tumorile bursale Cele mai frecvente tumori bursale sunt în leucozele limfoide. Bursa este mărită deformată și cu aspect slăninos. În alte situaţii, cum ar fi boala Marek, poate fi micșorată, dar cu structura pereţilor modificată histologic. Este întâlnită în intoxicaţiile cu monenzin în special la cocoși. conf. dr. Eugenia Avram consultant științific Intervet

34 Veterinarul

noiembrie 2011

www.veterinarul.ro

REPRODUCȚIE 3.2 Morfologia și evaluarea viabilităţii

spectul microscopic al spermatozoizilor poate oferi informaţii cu privire la aspectul morfologic, anomalii, integritatea membranei celulare și acrosomiale. Aceștia sunt trei importanți parametri care contribuie la capacitatea de fertilizare a celulelor spermatice. Unele malformaţii compromit funcţia spermatozoizilor și nu pot fi compensate, prin urmare, pot conduce la sacrificarea masculului. Forma anormală a capului, care transportă materialul genetic sau anomalii mitocondriale care au rol important în funcţia de mobilitate sunt numite anomalii primare. Resturile de citoplasmă, deformările (picăturile) proximale sau distale și coada mică sunt numite anomalii secundare și pot fi compensate prin material creșterea dozei seminalului (Donadeu, 2004). În plus, anomalii morfologice (ex. încolăcirea cozii) dobândite de manipulare necorespunzătoare a materialului seminal sunt numite anomalii terțiare. Morfologia poate fi evaluată prin utilizarea unor tehnici de colorare care nu necesită personal cu înaltă calificare (Shipley, 1999). Morfologia normală este corelată cu fertilitatea (Alm si colab, 2006;. Xu. și colab., 1998) și prin urmare ar trebui să fie efectuată în mod obișnuit în centrele de recoltare a materialului seminal. Recomandarea noastră este să solicitați furnizorilor de material seminal din țară să vă prezinte și buletinele proprii de analiză a materialului seminal. Nu ar fi de neglijat faptul ca la una-două serii să verificați și dumneavoastră, într-un mic laborator amenajat la cabinet aspectele prezentate în buletinul de analiză. Puteți să vă faceți o imagine reală a calității materialului seminal furnizat. De preferat ar fi să efectuați propria recoltare de material seminal și să aveți amenajat un minilaborator. Puteți controla atent calitatea materialului seminal și de asemenea puteți să realizați o îmbunătățire genetică a populației. Procentul maxim de anomalii primare și secundare în centrele de recoltare a materialului seminal, a fost determinat între 10% și 20% (Shipley, 1999). Procentul de spermatozoizi cu morfologie normală ar trebui să fie de cel puţin 70% (Shipley, 1999) pentru a fi acceptabil la montă. O prezentare generală a criteriilor

36 Veterinarul

noiembrie 2011

InsemInarea artificială la porci pentru utilizarea de material seminal porcin la inseminările artificiale este prezentată în tabelul 1, fiecare putând adopta propriile date etalon. Pot fi folosite metode de colorare a spermatozoizilor pentru examinarea morfologiei putand fi utilizată pentru evaluarea integrității membranei utilizând o substanță de contrast care este exclusă de celule vii, cum ar fi eozina (Figura 1). Prin urmare, pe lângă faptul că metoda de colorare este de ajutor pentru a evalua morfologia spermatozoizilor, pata de eozină poate fi folosită ca metodă pentru a face deosebirea între celulele vii și cele deteriorate. Această tehnică de colorare este utilizată pe scară largă și este considerată o tehnică simplă și de încredere, care este ușor de aplicat, rezultatul acesteia corelându-se cu fertilitate materialului seminal.(Tsakmakidis et al., 2010). S-au realizat și metode moderne de evaluare a morfologiei, automat de tipul sistemelor CASA au fost dezvoltate pentru a obţine mai multe informaţii obiective (Rijsselaere și colab, 2005;Verstegen și colab, 2002). Analizoarele automate ale spermei și analizoarele morfologice (ASMA) sunt capabile să localizeze capul spermatozoizilor și să-i compare morfologia cu standardele interne setate ale sistemului. Un dezavantaj este analiza de lungă durată, care este necesară pentru

Materialul seminal

fiecare probă și care este parţial dependentă de contrastul celulelor fiind necesar ca sistemul să recunoască celula de fundal. Timpul prelungit de analiză anulează avantajul acestei măsurători obiective ceea ce face ca metoda să nu fie adecvată pentru utilizarea în centre comerciale de AI-în acest moment. Mai mulți coloranţi fluorescenți pot fi folosiți pentru a evalua integritatea membranei celulare, metodă ce poate fi combinată cu analiza prin citometrie în flux (Althouse și Hopkins, 1995; Woelders, 1991). Dar este nevoie de personal calificat și un microscop de fluorescență, aspecte care exclud utilizarea acestora în centrele obișnuite. Alături de metodele de colorare, integritatea membranei poate fi evaluată prin testarea rezistenţei osmotice a celulelor (Donadeu, 2004). Rezistenţa osmotică a celulelor spermatice porcine a fost corelată cu rezultate de fertilitate obținute. (Pérez-Llano si colab., 2001). Metode mai avansate constau în evaluare măsurării volumului celulelor de ce se poate detecta ca modificat atunci când celulele trec puntr-un por capilar într-un contor CASY celular (Petrunkina, 2004.). Reactivitatea osmotică este o metodă de detectare sensibilă a modificărilor plasmatice ale membranei celulare, fie în celulele deteriorate sau în celule predispuse.

Cerința (%)

Kuster și Martin-Rillo și Althouse, 1999 colab., 1996 * Motilitate > 70 60-100 Morfologie anormală <20 Acrosomi Normal <10 Picături citoplasmatice <15 Picături proximale 00-20 Picături distale 0-30 Cozi spiralate <5 Anomalii primare Anomalii secundar

Shipley, Britt și colab., 1999 1999 > 70 > 60 <20 <15 <20

<10 <20

* Recomandare pentru 2 * 109 spermatozoizi pe doză Tabelul 1. Prezentare generală a valorilor-limită pentru calitatea materialului seminal din specia porcină în inseminare artificială

www.veterinarul.ro

REPRODUCȚIE

Fig. 1. Morfologia spermei: spermatozoizi cu morfologie normale, anormalii ale capului (îngust) (Defect primar) și picături proximale (defect secundar) (săgeţile)

Deoarece integritatea acrosomului este importantă pentru penetrarea ovocitului, integritatea sa este considerată vitală pentru o capacitate optimă de fertilizare. Integritatea acrosomului poate fi evaluată pe baza aspectului microscopic, fie prin contrast de fază, evaluarea fixării glutaraldehidei sau prin diverse metode de colorare (Andrade , 2007;. Woelders, 1991). 3.3 Evaluare Motilitate

Motilitatea spermatozoizilor a fost întotdeauna considerată o cerinţă principală pentru a fertiliza ovulele. Deși spermatozoizilor sunt aduși la locul principal de fertilizare prin contracțiile uterine (Langendijk et al., 2002), motilitatea spermei este necesară pentru penetrarea zonei pellucida. Motilitatea este cunoscută a fi o caracteristică importantă în estimarea capacitățiilor de fertilizare potenţială ale unui ejaculat (Gadea, 2005). Prin urmare, mai multe metode au fost utilizate pentru evaluarea motilității. 3.3.1 Estimarea vizuală a motilităţii

Cea mai simplă metodă de a evalua motilitatea spermatozoizilor este de estimare a numărului de spermatozoizi mobili la un microscop cu lumină sau folosirea microscopului cu fază de contrast. Această metodă este subiectivă, deoarece depinde de interpretarea de către un individ (Vyt, 2004b). Acesta este totuși, o metodă ieftină și facilitează o capacitate mare de eșantionare, ceea ce o face populară în centre comerciale. Cu o oarecare experiență, un medic veterinar poate evalua rapid, destul de bine capacitatea motilității spermatozoizilor din ejaculat. 3.3.2 Computer de analiză asistată a materialului seminal(CASA)

Folosind analiza imaginii digitale,

38 Veterinarul

noiembrie 2011

celule spermatice sunt analizate pe diferite componente (Rijsselaere, 2003;. Verstegen, 2002;.. Vyt, 2004b). CASA are avantaje majore:

- Metoda este obiectivă, independentă de interpretarea tehnicianului și dă informaţii detaliate cu privire la mișcarea spermatozoizilor. În acest fel, diferitele modele de motilitate poate fi observate. De exemplu, circulaţia progresivă faţă de hiperactivitate și chiar diferite subpopulații de spermatozoizi într-un ejaculat poate fi observate (Peña, 2005.; Rijsselaere, 2005;. Verstegen, 2002). Informaţii detaliate furnizate de sistemele CASA le face foarte sensibile la influenţe externe asupra motilităţii spermatozoizilor, astfel de ca manoperele operatorului, manipularea materialului seminal și de sistem sunt cauzele inter-laborator de apariție a diferenţelor (Rijsselaere, 2003; Verstegen, 2002). În momentul de faţă, sistemele CASA au fost validate pentru multe specii de animale (Holt, 1994, 1996, Rijsselaere, 2003; Wilson și-Leedy Ingermann, 2007) ceea ce face ca metoda să fie disponibilă pentru utilizare în practica veterinară sau în centrele comerciale. Costul ridicat al echipamentelor, comparativ cu determinarea alternativă de evaluare vizuală a motilitatății, cauzează o reţinere la utilizarea sistemelor CASA în practică. 3.3.3 Analizorul de Calitate a Spermei (SQA)

Sistemele SQA convertesc variaţii de densitate optică în semnale electrice pentru a determina concentraţiei spermei și motilitatea. Aceste semnale electronice sunt analizate de către SQA prin algoritmi software-ul și traduse în parametrii de calitate spermei. Eficacitatea diferitelor sisteme de SQA pentru analiza spermei a fost studiată atât la om și animale, algoritmi diferiți fiind necesari pentru fiecare specie. O ver-

www.veterinarul.ro

siune anterioară și anume SQA IIC-a fost utilizată constant și a fost o metodă adecvată de estimare a calităţii materialului seminal de vier. Recent, SQA-Vp a introdus un dispozitiv special conceput SQA pentru vierii în care mișcarea spermatozoizilor poate fi vizualizată pe un ecran. La porci, un scor de 60% a motilității celulelor, indiferent de metoda de evaluare, este considerat un ejaculat fertil (Donadeu, 2004). Peste 60% de spermatozoizi mobili, nu determină nici o diferență în rata de fătare și numărul de pui fătați (Donadeu, 2004). În afară de morfologie, mai multe încercări au fost făcute pentru a corela motilitatea cu fertilitatea. Când s-a utilizat un număr adecvat de spermatozoizi pe doză inseminare (3 * 109), o corelaţie cu rezultatul fertilității a fost greu să se stabilească (Gadea, 2004.). La material seminal în doze mai mici, motilitatea fost bine corelată cu parametrii fertilităţii. În cele mai multe studii care au implicat porci, efectul predictiv a motilităţii a fost evaluat cu ajutorul de evaluări vizuale a motilității. Pentru a mări puterea discriminatorie a estimării motilității s-au utilizat sistemele CASA. Aceste studii au stabilit corelații între motilitate și fertilitate. Continuarea articolului în numărul 1 al Revistei Veterinarul

Dr. Ciprin Radu Cabinet veterinar AsistVet

SEMIOLOGIE

Istoric, examinarea fizică și înregistrări la rumegătoare Primul pas și cel mai important în diagnosticarea animalului bolnav este examinarea fizică. Pe parcursul acestui proces se obține anamneza prin punerea de întrebări proprietarului sau managerului în timpul examinării animalului. Examinatorul ar trebui să obțină informații fie prin observație fie prin chestionarea proprietarului.

nformațiile care trebuie obținute atunci când se face anamneza sunt dacă apariția semnelor clinice a fost graduală sau subită sau dacă s-au observat semne asociate. La femele, este necesar să se afle când a avut loc ultima parturiție, iar pentru vacile de lapte, care au fost parametrii producției la lactația precedentă precum și la lactația curentă. La vacile de lapte, o scădere a producției de lapte este adesea singurul semn observat de către proprietar. Greutatea poate să fie aproximată, prin măsurarea circumferinței în zona greabănului sau poate fi determinată exact dacă există facilități pentru cântărire. De asemenea trebuie întrebat cu ce și cum sunt hrănite animalele. Refuză animalul o anumită hrană sau toate tipurile de hrană? Există mai multe rații sau regimuri de hrănire pentru acel tip de creștere? Dacă da, au fost observate aceleași semne la animalele expuse la practici de hrănire diferite? Examinatorul trebuie de asemenea să obțină informații despre istoricul vaccinărilor și deparazitărilor și să ceară lămuriri despre pășunat și despre adăposturi pentru a determina influența factorilor de management asupra incidenței bolii. Sunt aspecte pertinente despre care trebuie aflate informații alături de bolile anterioare, regimurile terapeutice folosite și rezoluțiile problemelor anterioare. Finalmente, examinatorul trebuie să noteze istoricul și anamneza pacientului.

Examinarea O examinare completă trebuie realizată întotdeauna chiar dacă problema medicală a animalului este ușor de recunoscut. Examinarea fizică oferă medicului veterinar informațiile necesare stabilirii stării de

40 Veterinarul

noiembrie 2011

sănătate a animalului. Această informație, alături de cea obținută la anamneză, dă posibilitatea veterinarului să determine care semne specifice ale bolii sunt prezente și adesea să localizeze procesul bolii la sistemele specifice organului. Examinarea fizică ajută de asemenea la alegerea corectă a testelor de diagnostic ce trebuie efectuate. Informația suplimentară adunată în timpul examinării ar putea dezvălui alte boli decât cea prezentă, boli care necesită mai multă atenție și care pot influența profund prognosticul cazului. În mod realistic, limitări economice și temporale exclud examinările complete în unele cazuri. În aceste situații, medicul veterinar trebuie să fie suficient de familiar cu examinarea fizică completă pentru a ști care aspecte pot fi excluse și care trebuie luate în considerare. O abordare sistematică a animalului trebuie dezvoltată și folosită la fiecare examinare fizică. Primul pas este să se formeze o impresie generală prin observația animalului de la distanță. Animalul este apoi contenționat și examinat topopografic, începând dintr-o parte, mutându-ne la cealaltă, apoi evaluând partea dorsală și la final capul și gâtul. Astfel, atât organele individuale cât și sistemele sunt examinate complet separat și informația adunată este corelată pentru a forma un diagnostic complet.

Examinarea vizuală Pe măsură ce sunt făcute observații și este efectuată examinarea fizică, este important să se urmeze o abordare sistematică și să se înregistreze ceea ce se găsește. În timpul observării animalului de la distanță, veterinarul trebuie să evalueze postura, mersul, comportamentul și condiția fizică. Observarea altor indivizi din cadrul turmei sau cirezii ajută la diferențierea caracteristicilor normale de cele anormale sub fiecare sistem de management particular deoarece normalul poate varia de la o fermă la alta și din cauză că ceea ce este considerat „normal“ la o fermă de către proprietar sau fermier sar putea să fie anormal în realitate; această informație este valoroasă în evaluarea incidenței bolii sau tulburării care

www.veterinarul.ro

sunt cauzate de management. Pe măsură ce sunt observate mai multe animale în mai multe cirezi, se adună un background de cunoștințe care vor permite medicului veterinar să evalueze aceste deficiențe de management mai fiabil. Aspectul general și conformația animalului sunt incluse în determinarea posturii. Determinarea anomaliilor la postură poate fi dificilă; cu toate acestea, notarea acestor schimbări subtile pot contribui major la diagnosticarea procesului bolii. Conformația este recunoscută prin observarea mărimii și formei generale, cu atenție specială la înălțime, lățime și legătura capului, gâtului și picioarelor cu trunchiul. Aspectul general al pacientului poate fi evaluat apoi în lumina conformației globale. Determinarea scorului condiției corporale și corelarea ei cu stagiul lactației pot oferi date cu privire la evoluția prezentei boli. Este animalul tânăr, în creștere în standardele rasei în privința mărimii și greutății? Starea blănii și prezența paraziților externi pot fi notate în timpul examinării fizice (de exemplu căderea evidentă a părului, așa cum se întâlnește la infestarea cu păduchi). Se observă animalul pentru ganglioni abdominali sau arcuirea spatelui, așa cum poate fi întâlnit în peritonită. Această postură poate fi de asemenea observată la alte boli, când acestea produc durere la nivelul abdomenului ventral. Curbura laterală a coloanei ar putea indica un defect congenital sau o leziune cronică a coloanei. Ținerea cozii sus departe de corp este întâlnită în condiții ce au ca rezultat durerea sau iritarea regiunii perianală, vaginale sau a rectului. Vacile care stau cu cele patru picioare depărtate și țepene, cu gâtul și coada erecte au semne specifice tetanusului. Abducția umerilor este întâlnită la boli care cauzează dureri toracice. Laminita poate fi remarcată prin observarea refuzului de a suporta greutatea pe membrul afectat în timpul mersului sau atunci când stă. Pierdera capacităților extensoare sau flexoare ale articulațiilor este întâlnită la paralizia sau pareza nervilor. Mersul de parcă toate cele patru membre sunt dureroase poate indica laminită. La animalele culcate și întinse, o examinare atentă, profundă care să elimine fracturile sau traumatismele se-

vere este esențială. Odată ce acestea au fost eliminate, inabilitatea de a sta în picioare poate fi indicatorul unei pareze generale musculare sau a unei paralizii. Acestea pot avea un caracter primar, după cum leziunile coloanei vertebrale cauzează compresia măduvei, sau secundar, la deficit de minerale sau electroliți (hipocalcemia, hipomagnesia sau hipokalemia). Pentru a putea judeca comportamentul animalului ca fiind normal sau anormal, examinatorul trebuie să apeleze la experiența sa. Observarea animalului de la distanță permite aprecierea comportamentului în privința hrănitului și a băutului, precum și evaluarea animalului în timp ce rumegă, urinează sau defecă. Cum se culcă sau cum se ridică un animal este de asemenea important. Semnele care indică estrul sau semnele care sunt observate în mod obișnuit la fătare pot fi considerate normale sau anormale, date fiind istoricul și comportamentul animalului în timpul acestor evenimente. Observarea pacientului în timpul procesului de mulgere poate fi de asemenea benefică. Influența managerului/fermierului asupra comportamentului animalului este foarte importantă, după cum este și temperamentul global al rasei respective sau al cirezii. Animalele normale reacționează la aproprierea omului prin îndepărtarea de acesta. Cu toate acestea, animalele care au un contact extins cu oamenii ar putea fi mai curioase. Aceste caracteristici nu sunt neapărat anormale și trebuie diferențiate de comportamentul care ar putea fi considerat subsidiar bolii. În general, la început trebuie să se determine dacă comportamentul este cel al unui animal deprimat sau apatic sau al unui animal hiperexcitat sau turbat. Statusul nutrițional și condiția fizică sunt evaluate prin intermediul observației și palpării. O atenție deosebită este oferită gușei, proce-

selor spinale ale vertebrelor toracice și lombare, zonei umerilor și zonei de la baza cozii. Determinarea condiției corporale va rezulta apoi în clasificarea animalului ca fiind de la slab la emaciat sever, cahectic sau obez. Apoi trebuie stabilit dacă condiția corporală este datorată în principal naturii nutriționale sau este rezultatul bolii. Procesele bolii pot influența sau pot fi influențate de condiția corporală a animalului. Animale extrem de slabe sunt întâlnite atât printre cele subnutrite cât și în rândul celor care suferă de o boală cronică. Femelele care au fetuși multipli sau animalele care sunt la lactație cu anomalii metabolice subsidiare deplasării de cheag vor arăta de asemenea semne ale scăderii în greutate. Pentru a veni în sprijinul practicienilor propunem un formular de fișă de anamneză și înregistrare a pacientului, animal de rentă, la prima întâlnire. Această fișă o recomandăm a fi completată atent cu informații rezultate din întrebările adresate proprietarului coroborate cu constatările personale, realizate la fața locului. Fișa este de ajutor în analiza atentă a cazului dar poate ușor fi folosită în cazul unor eventuale contestații. Desigur că poate fi îmbunătățită dar poate constitui un bun început fără a îngreuna inutil procesul activităților medicale subsidiar diagnosticării și tratamentului. Cu toate că un practician cu experiență poate să intuiască diagnosticul și din lipsa timpului sau a altor cauze mai puțin obiective poate ignora o astfel de fișă, nu recomandăm ignorarea acestui document veterinar.

Dr. Corneliu Maier

FORMULAR CABINET VETERINAR DR _____________________________________ ANIMALE DE PRODUCȚIE ISTORIC LA PRIMA ÎNTÂLNIRE ID PACIENT ______________________________ MEDIC VETERINAR ________________________ PROPRIETAR _____________________________ NUME PACIENT SAU NUMĂR CROTALIE ____________________ DATA NAȘTERII ___/___/____ SPECIE______________ RASĂ ______________ DATA VIZITEI

q AMBULATORIU

___/___/____

q ÎN FERMĂ

DURATA PROBLEMEI PREZENTE (ZILE)___________________ PROBLEMĂ CURENTĂ ______________________________________________________________________ HRANĂ: q PĂȘUNE IRIGATĂ qPĂȘUNE NATURALĂ q BALOT IARBĂ VERDE q BALOT FÂN USCAT q IARBĂ DE SUDAN

q SILOZ/SILOZ DE IARBĂ

q AMESTEC TOCAT

q CONCENTRATE

q GRĂUNȚE

q LAPTE

q CONCENTRAT MINERAL SĂRAT

CREȘTERE PENTRU:

q CARNE

q LAPTE

q REPRODUCȚIE

SISTEM DE CREȘTERE:

q INTESIV

q EXTENSIV

q TRADIȚIONAL

qALTELE

VACCINĂRI________________________________________________________________________________ DEPARAZITĂRI: DATA ___/___/____

DEPARAZITAT PENTRU _________________________________

PRODUCȚIA TOTALĂ LAPTE PENTRU ULTIMELE 305 ZILE LACTAȚIE ________________________________ ULTIMA FĂTARE___/___/____ PERIOADĂ DE AȘTEPTARE (REPAOS LACTAȚIE)____________________________ SCĂDEREA PRODUCȚIEI LAPTE:

q TREPTATĂ

qSUBITĂ

q UȘOARĂ

q NICIO SCHIMBARE

SCĂDEREA CONSUMULUI DE HRANĂ:

q TREPTATĂ

q SUBITĂ

q UȘOARĂ

q NICIO SCHIMBARE

BOLI ANTERIOARE_____________________________________________________ ALTE ANIMALE CU DIAREE ÎN CIREADĂ:

q DA

q NU

q NU ȘTIU

ALTE ANIMALE CU SCĂDERE ÎN GREUTATE:

q DA

qNU

q NU ȘTIU

ALTE ANIMALE CU DIFICULTĂȚI ÎN RESPIRAȚIE:

q DA

q NU

q NU ȘTIU

ANIMALE MOARTE ______________ NUMĂR EFECTIV _________ ANIMALE CU RISC ____________________ TRATAMENTE ANTERIOARE, ISTORIC SUPLIMENTAR _________________________________________________________________________________________ _________________________________________________________________________________________

STOMATOLOGIE

Stomatologie eqvină Examinarea cavității bucale Examinarea cavității orale la cabaline presupune o dotare specială și o pregătire prealabilă a pacientului. Instrumente utilizate: speculum bucal, lampa frontală, oglinda stomatologică, pile dentare și/sau mașină electrică de rabotaj, instrumentar stomatologic pentru extracţii dentare.

onsultaţia calului premergătoare examinării dentare: după anamneză se stabilește starea prezentă a calului printr-o consultaţie generală rapidă de rutină. La această examinare acordăm o atenţie deosebită verificării exterioare a feţei, căutând asimetrii faciale, umflaturii, secreţii nazale (uni- sau bilaterale). Palpăm marginea ventrală a mandibulei unde putem întâlni la nivelul premolarilor umflături de consistență dură; acestea se numesc chisturi de erupţie și apar între 3 și 4 ani. Chisturile de erupţie sunt fiziologicice și dispar în aproximativ 6 luni. Deschidem gura și examinăm incisivii; dacă sunt prea lungi sau cu alte anomalii putem întâmpina probleme la fixarea specumului bucal, stabilind totodată cu aproximaţie și vârsta calului. Sedarea și contenţia. Caii trebuie sedaţi în vederea examinării și în eventualitatea unor proceduri stomatologice. Alegerea și dozarea substanţelor depinde de vârsta calului, tipul și durata intervenţiei. Cea mai bună variantă este combinaţia unui sedativ cu un analgezic. Sedativ: Detomidina în doză de 0,5 – 1ml/500 kg combinat cu un analgezic; Butorphanol: 0.5 ml/500kg. Se mai pot folosi: Acepromazina cu Xilazina la care se adăugă și Butorphanol. Acestea se administrează intravenos și se așteaptă minim 5 minute. Examinarea propriu zisă. Înaintea administrării sedativelor aducem calul în locul stabilit pentru examinarea stomatologică, acesta fiind un spaţiu suficient, cu podea nealunecoasă, sigur pentru cal și examinator. Cu animalul sedat aplicăm speculum bucal, clătim bine gura animalului, ajustăm căpăstrul (un căpăstru strâns

împiedică examinarea) pornim sursa de lumină și începem examinarea cavităţii orale. Inspectăm spaţiul interdentar, în acest spaţiu se localizează la armăsar (și la iepe uneori) caninii. Problemele care apar la canini pot fi: tartrul, dimensiuni foarte mari și poziţii care incomodează și se interpun cu zăbala. Aceștia se pot corecta prin rabotare (extracţia este laborioasă și dificilă pe calul sedat). Dintele de lup. Se localizează tot în spaţiul interdentar, fiind de fapt premolarul unu (P1) având o poziție proximală faţă de P2. Dinţii de lup nu apar obligatoriu. Sunt situaţii în care aceștia nu erup dar pot fi simţiţi la palpaţie sub gingie; situaţie în care dau mari dureri calului prin interacţionarea cu zăbala. Se recomandă extracţia acestora. După examinarea diastemei se inspectează premolari și molarii. Adică mandibula dreaptă, mandibula stângă, maxilarul drept și maxilarul stâng. Din cauza tipului de tocire a dinţilor, crestele dentare de la premolarii și molarii maxilari sunt orientate către mucoasa bucală a obrajilor, în timp ce crestele dentare ale dinţilor de pe mandibulă sunt orientate către limbă. Astfel vom inspecta mucoasa orală și ţesuturile moi care pot fi lezionate. Observăm adesea răni la nivelul mucoasei orale și limbii.

întâlnite sunt creste dentare care se pilesc până la nivelarea suprafeţei ocluzale. Capele sau capacele dentare apar la cai cu vârsta de până la 5 ani. Acestea sunt de fapt premolarii caduci care nu au căzut. Aceștia pot cauza inflamaţii și anorexie. Se îndepărtează capa dentară cu un clește de extracţie sau cu un elevator. Anomalii: numerice (oligodonție, poliodonție, anodonție); anomalii de localizare și poziţie; anomalii de erupţie. Mai apar modificări ale suprafeţei ocluzale: dinţi în valuri, vârfuri ascuţite, vârfuri netocite la P2 și M3. Concluzie. Problemele dentare pot cauza disconfort, lipsa performanţei sportive mai ales la caii tineri dar și înrăutăţirea stării generale la caii bătrâni. Printr-o examinare periodică cel puţin o dată pe an putem preveni anumite afecţiuni grave sau descoperim leziuni stomatologice care pot explica starea și comportamentul nedorit al unui cal prezentat la medic, care nu exprimă simptome clare și care iniţial nu a primit un tratament adecvat și mai ales un diagnostic etiologic.

Afecţiuni dentare ce pot fi întâlnite la premolari și molari. Cel mai des

dr. Dragoș Petrache Clinica EqvineVet

ANIMALE SĂLBATICE

Stresul datorat capturării la animalele sălbatice În biologie și medicină, stresul se referă la răspunsul corpului generalizat și nespecific la orice factor care depășește sau ameninţă să depășească capacitatea compensatorie a corpului de a menţine homeostazia. Agentul său, stimulul care induce acest răspuns este cunoscut ca și factor stresor.

tresul este o parte naturală și integrantă a vieţii zilnice a animalului și nu reprezintă neapărat un lucru rău. De fapt, factorii stresori pot produce răspunsuri care sunt benefice modificărilor biologice ale animalului pentru a supravieţui. Acest stres este cunoscut sub numele de eustres sau „stres bun“. În contrast, factori precum urmărirea îndelungată, imobilizarea, durerea și anestezia sunt capabile să inducă răspunsuri dăunătoare și schimbări patologice. Când răspunsul la stres ameninţă cu adevărat bunăstarea animalului, acest stres poartă numele de distres sau „stres rău“. În captivitate, deseori animalele sunt obișnuite cu prezenţa umană și manipulară, și ca urmare a acestui fapt modificările severe datorate distresului sunt mai puţin frecvente. În acest articol ne vom referi la aspectele medicale ale stresului acut datorate capturării sau imobilizării chimice ale animalelor sălbatice libere.

Efectele fiziologice datorate capturării Frica, urmărirea, contenţia fizică și/sau imobilizarea chimică produc un răspuns acut de stres care poate compromite homeostazia fiziologică a animalului, cauzând distres. Capturarea în sine cât și substanţele de imobilizare influenţează parametrii fiziologici și de homeostazie a animalului. Activitatea musculară asociată cu excitaţia, urmărirea și rezistenţa la manipulare rezultă în crearea și acumularea de acid lactic, cât și o creștere a temperaturii corporale. Creșterea nivelului de acid lactic duce la o scădere a pH-ului și prin urmare instaurarea acidozei. Substanţele de imobilizare interferează cu funcţiile

46 Veterinarul

noiembrie 2011

Animalele gregare sunt mai putin susceptibile stresului cand sunt nu sunt separate de grup

normale de respiraţie și termoreglare, fapt ce poate duce la depresie respiratorie, acidoză, hipoxemie și hipertermie. Oxigenarea și ventilaţia sunt îndeaproape legate și influenţate de echilibrul acido-bazic și de concentraţiile electrolitice. Schimbările rapide ale temperaturii corporale, frecvenţei respiratorii și nevoilor metabolice pot modifica acest echilibru acido-bazic, ducând la disfuncţii neurologice și miocardice, colaps multiorganic, miopatie de capturare sau moarte subită.

Monitorizarea, prevenirea, susţinerea funcţiilor vitale și tratamentul stresului Evaluarea stării de sănătate și a riscurilor asociate unei boli, în cazul animale-

Fluidoterapie

www.veterinarul.ro

lor sălbatice libere nu pot fi estimate pertinent înaintea capturării acestora. De aceea, comparativ cu animalele domestice, procentul de mortalitate în rândul animalelor sălbatice este mai ridicat în momentul realizării imobilizării fizice și anesteziei. Este de recomandat ca pentru orice acţiune de prindere a unui animal să se creeze un protocol specific care să minimizeze efectul distresului. Cel mai important aspect pentru prevenirea instalării stresului este reducerea la minim a urmăririi, a contenţiei și a anesteziei. Tratamentul unor modificări precum hipertermia sau hipoxiemia pot fi făcute, dar în cazul distresului acut trebuie luată în considerare antagonizarea imediată a agentului de imobilizare. Epinefrina, atropina, doxapram, lidocaina și substanţele specifice de antagonizare a anestezicelor nu trebuie să lipsească din trusa de teren. De asemeni, sunt necesare fluide pentru tratarea instalării șocului, dezechilibrelor acido-bazice, hipotermiei sau hipertermiei. Este nevoie și de echipament și medicamente ce pot trata eventuale plăgi, infecţii și pentru a reduce durerea. Administrarea de tranchilizante cu durata lungă de acţiune este de preferat atunci când animalele urmează să fie

translocate. Frica este un factor stresor puternic, de aceea imediat după capturare animalului trebuie să i se acopere ochii și să i se astupe urechile pentru limitarea stimulării vizuale și auditive. Intervenţiile chirurgicale sunt foarte dureroase, devenind un puternic factor stresor, recomandându-se administrarea de substanţe analgezice corespunzătoare. Hipoxia este o complicaţie frecvent întâlnită atunci când se anesteziază animale sălbatice. Printre factorii cauzatori cei mai des întâlniţi se numără: depresia respiratorie datorată agenţilor de imobilizare, administrarea de opioizi puternici, dezechilibrul ventilaţie-perfuzie datorat agoniștilor alpha2, obstrucţia căilor respiratorii, aspiraţia de conţinut gastric, pneumotorax. De aceea, foarte important este ca animalului anesteziat să i se elibereze căile respiratorii, să fie poziţionat corect și monitorizat conMonitorizarea permanentă a parametrilor vitali tinuu cu ajutorul unui pulsoximetru. În lipsa unui pulsoximetru trebuie ve- animalului. Acesta trebuie mutat într-un velul pământului. Apoi se va încerca înrificată frecvența respiratorie din 5 în 5 loc cu umbra sau udat cu apă rece. Se pot călzirea lui prin uscarea acestuia, învelire, minute cât și mucoasele animalului în ca- face eneme cu apă rece sau se pot admi- spre exemplu cu un sac de dormit și prin zul că se instalează cianoza. Saturaţia nor- nistra fluide intravenos. În caz că aceste folosirea de surse externe de căldură cum mală a hemoglobinei ar trebui să fie între intervenţii nu dau rezultate, cea mai bună ar fi sticle cu apă caldă. Perfuziile cu 95 și 98%, iar ceea ce este sub 85% este opţiune rămasă este ca animalul să fie an- fluide calde sunt de un real ajutor în cazul în care pot fi administrate în consideconsiderat hipoxiemic. Hipoxiemia pu- tagonizat și lăsat să-și revină. Hipotermia (temperaturi sub 35°C) rente de teren. ternică induce tahicardie urmată de braImobilizarea fizică provoacă un stres dicardie (frecvenţa cardiacă sub 30 de este mai frecventă în mediile reci și când bătăi/min), fiind un semn de colaps car- animalele sunt tinere sau de dimensiuni mult mai mare decât imobilizarea chidiac. De cele mai multe ori hipoxia poate mici. Factorii favorizanţi și cauzatori mică. Este recomandat în cazul capturării fi rezolvată prin administrarea de oxigen sunt: ambientul rece, răcirea prin evapo- animalelor folosind tehnici fizice, pentru cu ajutorul unui tub subţire introdus rare datorită vântului, când animalul este limitarea stresului, ca acestea să dureze adânc într-o nară. Totuși, cel mai bun tra- ud, precipitaţiile sau substanţe ce interfe- cât mai puţin și să fie administrate și setament pentru hipoventilaţie este intuba- rează cu termoreglarea. Animalele hipo- dative sau analgezice în prealabil. În conrea și ventilarea sub presiune pozitivă cu termice își revin greu din anestezie, pot cluzie, atunci când se iniţiază o acţiune oxigen. De asemenea, frecvența cardiacă intra în acidoză sau pot avea aritmii. Se de imobilizare a unui animal sălbatic treși pulsul trebuie și acestea monitorizate recomandă încercarea imediată de a pro- buie încercată pe cât posibil limitarea oridin 5 în 5 minute iar în cazul modificări- teja animalul de factorii de mediu: muta- cărui factor stresor. Imobilizarea nu lor, intervenit specific. Multe specii sunt rea lui într-un loc uscat, ferit de vânt și trebuie făcută în zile foarte călduroase susceptibile hipertermiei. Aceasta se precipitaţii, încercând minimizarea pier- sau reci, animalul nu trebuie urmărit poate instala datorită temperaturii am- derii de căldură prin conducţie de la ni- (hăituit) îndelung, trebuie aleasă cea mai puţin traumatizantă metodă de contenţie bientale ridicate, eforsau imobilizare, iar pe tot parcursul intului muscular excesiv tervenţiei animalul trebuie monitorizat și din timpul urmăririi intervenit medical corespunzător. prelungite sau modificărilor mecanismului Articol creat cu ajutorul manualului: de termoreglare proZoo Animal & Wildlife Immobilization duse de anestezice. and Anesthesia, 2007, capitolul 8. Stress, Simptomele prezente Jon M. Arnemo & Nigel Caulkett sunt: hipertermie, respiraţii rapide și superficiale, puls slab, rapid și neregulat, ducând în final la convulsii și moartea animalului. Tot Dr. Ovidiu Roșu Vier Pfoten România ceea ce depășește 40°C outdoorvets. este considerat prowordpress.com blematic și trebuie inCapul animalului este acoperit în timpul intervenției pentru a limitia factorii stresori vizuali și auditivi tervenit prin răcorirea

MANAGEMENT

Concepte moderne în medicina veterinară

ANALIZA DE RISC VII. Definirea factorilor de risc Să revenim, așadar, la filiera normală a prezentărilor privind analiza de risc și să deschidem un capitol foarte important al analizei de risc, de felul în care se va înţelege cele ce vom prezenta în continuare depinde abordarea practică a analizei de risc, în conţinutul tehnic al acesteia.

e-am propus, așadar, ca, în două episoade corelate, să prezentăm abordarea factorilor de risc, în încercarea de a defini acești factori de o manieră didactică, în scopul sistematizării acestora și utilizării acestei sistematizări în cazuri concrete de implementare a analizei de risc. Deși aspectele de terminologie vor face obiectul unor episoade viitoare ale acestui serial, nu putem aborda problematica factorilor de risc fără a nu defini noţiunile de pericol, risc, hazard și factori de risc, în dorinţa de a elimina orice confuzii corelate cu utilizarea acestor termeni, pe care încă le mai întâlnim în diferite prezentări referitoare la analiza de risc, în ansamblul acesteia sau la diferite etape ale acesteia.

Diferenţa dintre risc şi hazard rezidă în faptul că:

RISCUL

HAZARDUL

Poate fi recunoscut

Nu poate fi recunoscut. Poate fi recunoscut doar prin prisma recunoaşterii pericolului, deci că şi componentă a pericolului Nu poate fi identificat Nu poate fi evaluat Nu poate fi estimat Este acceptat involuntar

Poate fi identificat primar şi final Poate fi evaluat Poate fi estimat Poate fi acceptat sau neacceptat şi supus operaţiunilor de reducere Poate fi gestionat Poate fi supus managementului prin măsuri preventive Poate fi supus managementului prin prin acţiuni corective

Nu poate fi gestionat Poate fi supus managementului prin măsuri preventive Poate fi supus managementului prin acţiuni corective

de ISO – Guide 73: 2009/E/F, prin risc înţelegându-se efectul incertitudinii asupra atingerii obiectivelor, definind efectul ca deviaţie de la rezultatele negative sau pozitive așteptate, iar obiectivele putând să aibă diferite aspecte (financiare, de sănătate și siguranţă, de mediu, politice, știinţifice, sociale, culturale etc.) aplicabile la diferite nivele, precum organizaţii internaţionale, naţionale, produse sau procese specifice.

A. Un eveniment poate să fie unic sau poate să fie reproductibil; B. Poate avea mai multe cauze; C. Acest eveniment poate constitui ceva real sau ceva care nu s-a produs dar este pasibil de a se produce, fie sub forma unui incident fie ca accident, în contextul în care un eveniment fără consecinţe poate fi definit ca quasi - accident sau incident, în funcţie de elementele la care se referă (ISO – Guide 73: 2009/E/F).

Găsim în lucrări ce abordează analiza de risc termenul de pericol, sinonim cu cel de danger în literatura anglofonă, danger utilizat în literatura de specialitate francofonă, Gefahr pentru literatura saxonă, pericolo pentru lucrări editate în limba italiană, peligro pentru cele de limbă spaniolă.

Pentru aspecte practice, de elaborare și implementare a analizei de risc pentru domeniile de competenţă ale serviciilor sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor și, în general, pentru domeniul medical, riscul este definit ca probabilitatea de apariţie (manifestare) a unui eveniment cu consecinţe malefice și efectul acestuia asupra celui ce efectuează evaluarea riscului, în rezumat, un produs al probabilităţii și efectului unui eveniment.

Deși există diferite modalităţi de definire a riscului, în funcţie de scopul de realizare a analizei de risc, trebuie să luăm în considerare definiţia prezentată

Prin eveniment se înţelege apariţia sau modificarea unui ansamblu particular de circumstanţe ce se pot constitui drept risc, înţelegând prin aceasta că:

Hazardul este definit ca fiind o sursă potenţială, necunoscută, de pericol (ISO – Guide 73: 2009/E/F). Trebuie menţionat faptul că noţiunea de risc este o noţiune abstractă, concretizarea acestei noţiuni se realizează prin factorii de risc. Deci, diferenţa dintre risc și factori de risc rezidă în faptul că factorii de risc sunt sursa de risc, adică aspectul material sau imaterial, concret al riscului, iar riscul este modul de manifestare al factorilor de risc, adică aspectul abstract al riscului.

Esenţial pentru acest demers este faptul că pericolul este suma riscului și a hazardului:

PERICOL = RISC + HAZARD

48 Veterinarul

noiembrie 2011

www.veterinarul.ro

Având aceste aspecte clarificate, putem acum să antamăm direct scopul

prezentului episod, de a încerca să formulăm o trecere în evidenţă a principalelor clase majore de risc, în scopul unei tentative de clasificare a factorilor de risc cu incidenţă în domeniile de competenţă ale serviciilor sanitare veterinare și pentru siguranţa alimentelor și, în general, pentru domeniul medical.

Sfaturi de management

Pot ajunge clienții tăi ușor la tine?

Pentru a putea realiza aceasta, este necesar să instituim criteriile în baza cărora putem efectua această evidenţă și să stabilim taxonomia distribuirii factorilor de risc evidenţiaţi.

În era high tech în care ne aflăm, suntem bombardați de tehnologie pe toate canalele. Facebook, google android, smartphone-uri, messenger, email sunt căi și mijloace de comunicare de înaltă performanță ce pot fi folosite pentru a transmite un mesaj sau pentru a comunica cu cei din jur.

Primul criteriu utilizat este cel cronologic de dezvoltare a riscului. Din acest punct de vedere factorii de risc se clasifică în: A. Factori de risc filogenetici B. Factori de risc ontogenetici

Ca proprietar de animale însă, dacă nu ai deja un medic veterinar la care obișnuiești să mergi pentru urgențe sau vizite de rutină, găsirea numărului de telefon mobil al unui expert în zona în care te afli sau pentru un anumit tip de afecțiune, poate fi o adevărată provocare. Nu-i un secret pentru nimeni însă că în 2012, Internetul este folosit de peste 80% din proprietarii de animale de companie și că peste 40% din fermieri comunică prin diverse forumuri pentru a-și da sfaturi cu privire la sănătatea animalelor.

Al doilea criteriu utilizat este suportul factorilor de risc, din acest punct de vedere, factorii de risc se clasifică în: A. Factori de risc materiali B. Factori de risc imateriali Al treilea factor folosit la clasificarea factorilor de risc este relaţia cu mediul biotic, existând: A. Factori de risc biotici B. Factori de risc abiotici Al patrulea criteriu utilizat este relaţia cu structura pentru care se realizează analiza de risc, identificându-se: A. Riscuri interne B. Riscuri externe Al cincilea criteriu vizează elemente ale structurii pentru care se realizează analiza de risc, existând: A. Riscuri privind activele B. Riscuri financiare C. Riscuri operaţionale D. Riscuri informaţionale și tehnologice E. Riscuri de reglementare F. Riscuri strategice În episodul următor, vom detalia și exemplifica aceste aspecte. Prof. univ. dr. Gheorghe Onţanu institutul de diagnostic și Sănătate animală, membru al Societăţii mondiale de analiză de risc Drd. Clara Vasilescu - institutul de diagnostic și Sănătate animală responsabil pentru analiza de risc pentru laboratoare

Ce fac medicii veterinari în tot acest timp? O bază de date pe care o punem la punct de aproape un an ne-a arătat că găsirea unui număr de telefon sau a unei adrese de email de serviciu a medicilor veterinari, fie ei de animale de companie sau de fermă poate fi o provocare serioasă. Nu-i suficient să fii singurul medic veterinar specializat în bovine sau cardiologie canină, dacă o simplă căutare pe Internet după cuvinte cheie precum veterinar, afecțiuni cardiologice câine, nu întoarce rezultate relevante pentru proprietarul de animale. Relevante în sensul găsirii unui număr de telefon și a unui nume, sau a unei adrese de email, toate de serviciu pentru a fi ușor de contactat. Medicii veterinari păstrează cu sfințenie telefonul mobil privat iar adresele de email sunt verificate rar, atunci când ele există.

Ce-i de făcut? Din fericire însă, o comunicare facilă cu proprietarii de animale poate începe ușor, dacă ești deschis și accepți să-ți faci o adresă de email de serviciu, fie pe site-ul personal fie, pe un serviciu gratis gen yahoo sau gmail. Impresia creată de adrese de email gen jmecherugigi@yahoo.com sau brunetafocoasa@gmail.com nu poate fi cea a unui profesionist gata să te ajute în găsirea tratamentului pentru animalul tău. Verifică adresa de email zilnic și răspunde clienților care doresc informații suplimentare sau cheamă-i la cabinet, atunci când consideri că este necesar. Ia-ți un telefon pe care să îl faci public pe site-ul cabinetului, pe directoarele de pe Internet și pe blogul propriu, la care să răspunzi mereu, în timpul orelor de program sau clienților actuali, atunci când sună pentru urgențe, în afara programului. Salvează numerele de telefon ale clienților fideli, pentru a le răspunde pe nume, atunci când ești sunat. Sună mereu înapoi, dacă nu poți răspunde în maxim o oră de la primirea apelului. Cele două sfaturi de mai sus constituie baza unei comunicări eficiente cu clienții, ceea ce îți va aduce fidelizarea acestora și te va ajuta să creezi o legătură cu ei. Este suficient, pentru clienții care îți vin în cabinet să le înmânezi o carte de vizită cu adresa ta de email și numărul de telefon de serviciu și să spui: „Mă puteți căuta oricând“ pentru a deveni de încredere, oferind la rândul tău încredere clientului. de iulia Crețu

Doresc să mă abonez la revista Veterinarul - Știință și Practică

Abonament 6 luni - 6 numere - 90 lei Abonament 12 luni - 12 numere - 180 lei Nume......................................................................................................... Prenume.................................................................................................. CNP............................................................................................................. C.I. și seria................................................................................................ Doresc factură pe .............. persoană fizică firmă Adresă domiciliu .................................................................................. Localitate................................................................................................ Sector/Județ .......................................................................................... Cod poștal ............................................................................................... Telefon..................................................................................................... E-mail........................................................................................................ Nume Societate................................................................................... CIF ............................................................................................................... ORC.............................................................................................................

150 lei/an

Adresa fiscală ....................................................................................... Localitate................................................................................................ Sector/Județ.......................................................................................... Cod poștal ............................................................................................... Telefon/Fax........................................................................................... E-mail........................................................................................................ Adresa unde doriți să primiți revista Domiciliu.................................................................................................. ...................................................................................................................... Firmă ......................................................................................................... ...................................................................................................................... Doresc să efectuez plata prin: Mandat Poștal Fan Courier Ordin de plată

IMPORTANT! După completare, vă rugăm să trimiteți talonul însoțit de dovada plății la adresa: OP 11 CP 2429 Iași, prin fax la +40 332 819 688 sau scanate pe adresa de email: abonamente@veterinarul.ro. Mulțumim

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică 1. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată sau Internet-Banking cu următoarele date de contact: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA SCANATĂ PE EMAIL la sau pe fax la 0332819688 împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele. 2. Prin mandat poștal la Oficiul Poștal de care aparțineți sau la poștaș, specificând următoarele

date de plată: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași c. trimiteți o copie a mandatului poștal de unde să se vadă clar numele persoanei sau cabinetul care a plătit abonamentul și numărul dvs. de telefon pe email la sau pe fax la 0332819688 sau sunați la unul din numerele de telefon afișate mai jos pentru a confirma toate datele. 3. Prin FAN COURIER la doar un telefon distanță. Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email

oﬃce@veterinarul.ro. Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin FAN COURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certiﬁcatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul FAN COURIER de transport (între 13 - 17 lei în localitățile unde există puncte de lucru). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs. Telefoanele redacției sunt: COSMOTE.........0763 296 455 VODAFONE......0729 463 047 ORANGE............0747 897 703