Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr.13 by Revista Veterinarul

anul IV

2012

știință și practică

nr. 13

Special CABALINE

.. .

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

ÎN

PROMOVARE IMAGINE

BROȘURI

ARTICOLE

CĂRȚI DE VIZITĂ PRIN

CREARE

WEBSITE

SENSA

DIRECTOR

PROGRAME

ABONAMENT

PROFESIO NALE

NEWSLETTER

ASISTENȚĂ

DESIGN

BLOG

REVISTĂ

SUPORT

VET

MARKETING INDEX

Ești interesat de unul din cuvintele de mai sus? Contactează-ne pe unul din numerele de telefon ale redacției sau pe email: office@veterinarul.ro

Cuprins igienă Controlul infecțiilor nozocomiale Selectarea unor produse eficiente de curățat

Tehnici de hrănire enterală la pisică Complexul pemfigus etiopatogenie și elemente morfoclinice Urgențele la dihori Semne clinice și diagnostic dife rențial Diagnostic diferențial Hipoproteinemia și hiperproteinemia Reproducția la porumbei Morfofiziologie și comportament

16 20 24 26 28 30 32

special

animale de rentă

animale de companie Radiografia toracelui aprecierea sistemului cardiovascular la câine Rețele neuronale artificiale utilizarea RNA în prognosticul cancerului

Medicina calului de sport șchiopăturile - provocări și soluții noi

Parazitismul și colica la cabaline

animale sălbatice

Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice și proceduri de sedare/anestezie la cabaline

Istoricul dezvoltării contracepției la animalele sălbatice

Managementul și Comunicarea în medicina ve terinară de cabinet

Însămânțarea artificială la porci Depozitarea materialului seminal și strategii de la inseminare

Parazitismul și colica la cabaline

Te-ai săturat ca tâmplarii să dea sfaturi despre creșterea și îngrijirea animalelor ?

Înscrie-te în programul SENSA Fii expertul de care proprietarii au nevoie

Veterinarul Adresă corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Realda Aramă Editorii ediției: dr. Vadim Vîrgolici dr. Păvăloiu Alexandra dr. Florin Eugen Grosu dr. Liviu Gaiță dr. Sebastian Vereș dr. Septimiu Borbil dr. Constantinescu Herman dr. Ciprian Radu dr. Ionel Matei dr. Ștefan Bogdan dr. Corneliu Maier dr. Ovidiu Roșu dr. Daniel Pădurean Fondator: dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

04 Veterinarul

EDITORIAL

Un veterinar pe copertă, curaj sau nebunie? Este similar cu deschiderea cutiei Pandorei care odată dezvăluită revarsă o mare de întrebări și temeri transformate în demoni care se năpustesc de-a valma să măture totul în cale prin cuvintele tăioase aruncate în vânt. Cu toate acestea avem curajul să continuăm ce am început în acest an. Poate pare o nebunie sau poate o totală lipsă de viziune în ceea ce privește marketingul. Puteți să ne înjurați sau puteți să aruncați revista într-un colț al biroului dar vă spun ce am simțit când am luat aceasta decizie. Toți am simțit nevoia să vorbim despre oameni. Despre oamenii care sunt în această profesie. Este curaj sau nebunie? Dintr-un scaun înalt lumea se vede mică și ai impresia că toți care ridică privirea se uită la tine. Cei mai mulți însă, ridică privirea din cauza poverilor pe care le poartă în spate fiind atenți doar pe unde calcă și din când în când, la tovarășii de suferință. Ciudat este că cei care ridică privirea nu o fac să se uite la tine. Ei caută cu ochii o ființă divină sau umană sau pe oricine altcineva care să îi ajute să își îndrepte spatele, doar și pentru câteva minute. Tu rămâi cu impresia că ești văzut și apreciat și de aceea simți nevoia de recunoaștere a valorii tale demiurgice. Din păcate nu pentru astfel de meteoriți de fier transformați pentru câteva secunde în stele luminătoare ale unei nopți care parcă nu se mai sfârșește, sunt îndreptate gândurile noastre. Coperta este dedicată unor oameni care au avut curajul să lupte pentru viața lor. Pentru astfel de oameni medicina veterinară este masă, casă, familie și timp liber. Ei merită să fie apreciați, să fie luați ca model de reușită. Vrem să găsim valorile practicii veterinare românești oriunde ar fi ele ascunse. De cele mai multe ori acești muncitori în ale medicinii își văd liniștit de treabă realizând încet, dar sigur, noi valori. Valori poate mici în comparație cu universul în care înotăm fiecare, dar valori care acolo, la locul lor devin sursă a creației. Personal, nu cred că noi, veterinarii, salvăm omenirea. Doar așa ca o satisfacere a orgoliului meu personal mai citesc și eu slogane încurajatoare. Realitatea este alta și trebuie să avem cu-

nr. 13 n www.veterinarul.ro

rajul să o acceptăm și să o schimbăm dacă nu vrem să ne bălăcim în continuare în mocirla care ne sufocă. Este necesar să facem ceea ce trebuie cum putem noi mai bine acolo unde practicăm medicina și atunci cu siguranță că vom salva ceva. Și dacă nu știm va trebui să învățăm și să cautăm rezolvarea sau dacă nu putem, să cerem ajutorul unui confrate. Nu e nimic rușinos în a spune nu știu sau nu pot. Data viitoare cu siguranță vei ști și vei putea deoarece te va roade neputința și îți vei dori săți depășești condiția. Aceasta înseamnă să fii deschis. Aceasta înseamnă să evoluăm. Acesta este drumul spre succes. Unii dintre noi au reușit mai bine. Poate au avut curaj sau poate au avut noroc. Dar și cu una și cu alta nu ar fi reușit dacă nu ar fi muncit din greu și nu ar fi avut un gram de nebunie. Nebunia de a nu accepta ceea ce li se dă cu forța și condiția în care se află. Dacă aș scrie o concluzie a tuturor articolelor despre succes din revistă la aceste cuvinte sar reduce totul: studiu, muncă, investiție, curaj. Ei sunt acei oameni gârboviți care cândva își târâiau necazurile prin groapa economiei de piață. Au avut curaj, au luptat pentru ei și au câștigat succesul. Nu vrem să creem modele sau să elogiem succesul lor răsunător, care poate nu se aude prea departe. Vrem doar să îi prezentăm simplu, pe cei care au reușit, pentru ca noi toți ceilalți să găsim în noi curajul să mergem mai departe pe drumul nostru către propriul succes. De aceea în acest an coperta Revistei Veterinarul va fi onorată de prezența celor care au reușit. Nu vrem să creăm elite, să aprindem cerul cu lumina artificială a unor becuri incandescente alimentate cu ignoranță. Doar prezentăm pe unii dintre cei care au reușit pentru ca fiecare să putem recunoaște în final, chiar dacă nu vrem să o spunem cu voce tare "dacă el a reușit, am să reușesc și eu". Continui să cred ca trebuie în primul rând să ne salvăm pe noi individual și probabil, cândva vom salva și omenirea. Dacă vine la cabinet un puști cu un mic animăluț căruia îi salvăm viața, este posibil ca entuziasmat de profesionalismul și dăruirea de care am dat dovadă în salvarea micuțului prieten devotat, acel puști să își dorească să devină salvatorul omenirii și când va fi mare să descopere ceva care să salveze milioane de vieți. E un mod și acesta de a salva omenirea.

DR. IULIAN VIERU

relații publice & comunicare La ghicitoare sau la veterinar? este o întrebare la care proprietarii de animale se chinuie să găsească răspunsul pe internet. Este numai una din întrebările după care, google-ul, forumurile pentru proprietarii de animale redau rezultate nefavorabile medicului. Scorul este unu - zero în favoarea ghicitoarelor, până acum.

La ghicitoare sau la veterinar?!

Pe veterinarul.ro s-a lansat platforma de asistență și suport pentru proprietarii de animale! Intră și tu, să contribui cu sfaturi expert la sănătatea animalelor de fermă sau de companie! Comunică eficient cu viitorii tăi clienți!

ă lași un tâmplar să dea sfaturi despre creșterea și îngrijirea animalelor este la fel ”curajos” ca lăsarea unui pictor să construiască

case. Nu-i nici o exagerare și nici un secret pentru nici un medic veterinar, că proprietarii de animale, vin cu sfaturi și tratamente „gata preparate” în cabinet, așteptând parafa medicului pe medicamentele autoprescrise. Nu se întâmplă de azi, de ieri, se întâmplă de câțiva ani serioși ca pe internet să se găsească ”atotcunoscători” de profesie frigotehniști, tâmplari sau de ce nu discotecari care sfătuiesc din ”cărțile” studiate alți proprietari de animale, mai mult sau mai puțin conștienți de riscurile la care își supun animalele de companie. Nu spun că meseria nu-i brățară de aur. Spun doar că profesia de medic veterinar pe internet și-o exercită alții, nu medicii veterinari. Veți spune poate că medicina veterinară se practică în cabinet. Nu vă voi contrazice. Dar dacă proprietarii de animale sunt pe internet, de ce n-ar fi și medicii veterinari acolo?

Un sfat expert, venit de la un medic veterinar, va scuti animalul de companie de o grămadă de neplăceri și va ajuta proprietarul să înțeleagă, de ce este nevoie de tâmplar la tâmplărie și de un medic pentru sănătatea companionului său. Nimeni nu merge la ghicitoare atunci când acuză dureri prin dreapta, sau prin stânga. De ce atunci își lasă animalele de companie pe mâna ghicitoarelor, este o întrebare la care răspunsul trebuie găsit de medicii veterinari. Începând din luna aprilie, am lansat

un program de asistență și suport pentru proprietarii de animale pe website-ul www.veterinarul.ro. Sistemul Electronic Național de Suport și Asistență (SENSA) este un instrument pus gratuit la dispoziția tuturor, ca platformă de comunicare, între medicii veterinari și proprietarii de animale. O platformă care a plecat de la ideea că sfaturile și recomandările expert privind sănătatea animalelor trebui recâștigate de medici, care, comunicând eficient, vor reuși săși câștige renumele, prestigiul și recunoașterea valorii profesionale. Și de ce nu clienți mulțumiți. Platforma funcționează pe un sistem de bilete, proprietarii de animale putând întreba fie medici din județul în care se află, fie medici specialiști în domeniul care îi interesează, diverse aspecte care îi nedumiresc. Întrebările vin pe email, tuturor medicilor selectați după respectivul criteriu. Medicul poate răspunde printr-

un email privat proprietarului și îl poate chema în cabinet, dacă situația o cere. Platforma creează automat o bază de cunoștințe cu răspunsurile și întrebările publice, iar proprietarii pot citi sfaturi venind din partea specialiștilor sau pot afla date de contact ale acestora, fără nici un efort. Ca și reguli etice, deontologice, toți medicii veterinari înscriși în SENSA sunt obligați să respecte opinia colegilor de profesie și să contrazică constructiv, cu argumente solide părerile acestora. Nu sunt accesptate nici un fel de „bârfe” sau șicane răutăcioase la adresa nici unui înregistrat în SENSA.

IulIa Crețu 05

mulțumim contribuției aduse științei si practicii medicale veterinare românești

promovăm practicienii români

veterinari pentru veterinari

Editorii Veterinarul

Dr. vaDim vîrGolici

Dr. Păvăloiu alexanDra

Centrul Veterinar Ecvin Medic al echipei CSA Steaua Medic al Federației Ecvestre Internaționale www.centrulveterinar.ro

DVM, MVSc & PhD Student Facultatea de Medicină Veterinară Cluj Napoca Specializarea Semiologie și Medicină Internă

Dr. vereș SebaStian Administrator Vetomed Absolvent Facultatea de Medicină Veterinară Cluj Napoca Membru AMVAC www.vetomed.ro

Dr. Florin euGen GroSu Laborator Radiologie Veterinară 4 Vet Specialist Radiologie Membru AMVAC www.radiologie4vet.ro

Dr. liviu Gaiță Manager Ortovet Membru fondator Human Society Veterinary Medical Association Membru AMVAC, PeTA www.ortovet.ro

Dr. SePtimiu borbil

Dr. herman constantinescu

Dr. Daniel pĂDurean

CMVI Dr. Borbil Septimiu Specialist Medicină internă, alergologie/imunologie Autor Imunodermatologia la câine și pisică

MVI dr. Constantinescu Herman Specialist columbofilie Autor Rasele de porumbei românești Volum I

Național Trainer Generali România Absolvent Facultatea de Medicină Veterinară Autor Bunul Simț Profesional.

Câini pentru bătrâni

Câinii VIER PFOTEN îi ajută pe vârstnicii de la Complexul de Servicii ”Floare Roșie” din Sectorul 6 Fundația pentru protecția animalelor VIER PFOTEN și Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 au inaugurat în aprilie proiectul de terapie asistată de animale pentru vârstnicii din Complexul pentru Servicii Sociale ”Floare Roșie” din sectorul 6, București. Scopul proiectului este de a îmbunătăți calitatea vieții bătrânilor internați în centru, care vor primi săptămânal vizita celor trei căței din echipa „Câini pentru oameni” a VIER PFOTEN. Echipa este compusă din Mulan, Tuca și Tibi, foști câini maidanezi salvați și antrenati de VIER PFOTEN pentru programul de terapie asistată de animale, derulat în ultimii 7 ani în sprijinul copiilor cu dizabilități.

Curs medicina animalelor sălbatice în Africa de Sud WILD VET Africa organizeaază un nou curs de Medinică Veterinară de animale sălbatice menit să împărtașească celor interesați din tainele culturii africane, animalelor sălbatice și conservării acestora. Cursul are o durată de 14 zile, în regim intensiv și este gândit să ofere medicilor veterinari și studenților la medicină veterinară o privire de ansamblu asupra practicării medicinii veterinare în Africa, a conservării animalelor sălbatice și de asemenea să dezvăluie problemele legate de bunăstarea animalelor ce afectează atât animalele domestice cât și animalele sălbatice din Africa de Sud. Temele abordate în cadrul cursului sunt: Medicina Veterinară de animale sălbatice în Africa de Sud, Capturarea și contenția animalelor sălbatice, Introducere în Bo-

lile infecțioase ale animalelor sălbatice, Managementul populației și biodiversitatea, Comunitățile rurale și conservarea, Comportamentul și obiceiurile animalelor sălbatice, Comportamentul elefantului și creșterea acestuia. Cursul va fi ținut în engleză, spaniolă și franceză. Cursul va avea loc în diverse regiuni din Africa de Sud, printre lectori aflându-se: dr. Fabiola Quesada, DVM și Director Wild Spirit, dr. Brendan Tindall. Cursurile vor avea loc în perioada 1 14 august, 16 - 29 august și 17 - 21 septembrie, ultimul fiind un curs scurt special pentru Congresul Mondial al Anesteziologiei Veterinare. Pentru mai multe informații, vizitați website-ul www.thewildspirit.com sau trimiteți un email la vet.wildspirit@gmail.com

Prezentare de carte ”Imunodermatologia la câine și pisică”, dr. Borbil Septimiu ”Imunodermatologia la câine și pisică” a apărut la Editura Risoprint din Cluj-Napoca, la începutul anului trecut și este scrisă de Dr. Borbil Septimiu, doctor în imunologie-alergologie veterinară. Monografia are 690 pagini, 126 tabele, 236 figuri, circa 1300 de referinţe bibliografice, 29 pagini color și abordează patologia cutanată indusă de stările de hipersensibilitate, bolile de autoagresiune, dar şi de entităţile morbide idiopatice, cu etiologie potenţial imunologică. Prefața cărții a fost scrisă de prof. dr. Doru DEJICA de la catedra de Imunologie Clinică şi Alergologie, UMF „Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca. Redăm mai jos un fragment din prefața cărții, ca metodă de prezentare a monografiei dr. Borbil Septimiu. “Nu se putea realiza această monografie fără îmbinarea armonioasă a datelor recente din literatura de specialitate (imunologică şi specific veterinară) cu experienţa personală, în domeniul tratat. Iconografia bogată, cu scheme şi tabele explicative, numeroase chiar originale, la care se alătură imagini fotografice din experienţa personală, amplifică înţelegerea materialului prezentat, util atât studentului, cât şi medicului veterinar. Actualitatea terapeutică ocupă un loc important în economia cărţii, aspect completat cu experienţa proprie. Produsele farmaceutice elaborate în ultimii ani sunt prezentate cu discernământ, multe din ele fiind verificate în activitatea proprie. Monografia constituie o realizare originală, cu importante elemente actuale, atât teoretice, cât şi practice, utile unui domeniu important al medicinei veterinare. Personal, mi-a făcut plăcere să parcurg paginile de imunologie fundamentală şi aplicată”, prof. dr. Doru DEJICA. Preţul este de 100 lei, plus taxa de expediţie (Fan Courier). Pentru cei interesați de achiziționarea cărții, o puteți comanda la 0723676332 sau pe e-mail: septimiuborbil@yahoo.com. 08 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

știri

noutăți veterinare

de ultimă oră CMVRO și VetexpO, seMinaRii Cu paRtiCipaRe libeRă Colegiul Medicilor Veterinari organizează în cadrul VetExpo 2012 două seminarii cu următorul program: În data de 21 iunie 2012, orele 12:0014:00 – seminar științific cu următoarele teme: 1. Puncte critice în abordarea clinică și terapeutică a retenției urinare la canide Conf. Univ. Dr. Mario Codreanu 2. Abordarea clinică și terapeutică a sindromului prostatic la câine Conf. Univ. Dr. Alexandru Diaconescu. În data de 23 iunie 2012, orele 13:00-15:00 - seminar legislativ cu următoarele teme: 1. Prevederi legislative privind exercitarea profesiei de medic veterinar Avocat Livia Jitaru 2. Prevederi legislative privind comercializarea și utilizarea produselor medicinale veterinare Prof. Univ. Dr. Romeo Cristina Ambele seminarii sunt creditate cu 15 puncte în cadrul Sistemului Național de Educație Continuă și vor avea loc la Sala Polivalentă unde intrarea va fi liberă pentru participanții la simpozioane. De asemenea, nu se percepe taxă de participare. Înscrierile se vor face prin e-mail pe adresele: office@cmvro.ro și secretariat@cmvro.ro, cu rugămintea de a ne preciza numele, prenumele, adresa de e-mail, numărul de telefon și seminarul la care doriți să vă înscrieți. Termenul limită pentru înscrieri este 1 iunie 2012.

50 ani de învățământ medical veterinar laTimișoara Facultatea de Medicină Veterinară Timișoara are onoarea de a vă invita, în perioada 24- 25 mai 2012 la sesiunea științifică anuală, ”Actualități în creșterea și patologia animalelor. Lucrările acceptate de către comitetul științific vor fi publicate în volumul Lucrări Știin țifice Medicină Veterinară Timișoara (Scientific Papers Veterinary Medicine Timisoara), vol. XLV, ISSN 1221-5295, Editura Agroprint Timișoara (categoria B+, evaluare CNCSIS și indexat CABI

Full Text și Ulrichs WEB Global Serial Directory). Taxa de participare este de 150 RON. Taxa se va achita în contul RO06TREZ621504601X000502, Trezoreria Municipiului Timișoara, cod fiscal 3487181, cu specificația participare simpozion Facultatea de Medicină Veterinară. Dovada achitării taxei de participare va fi trimisă pe adresa de e-mail: ileana.nichita@fmvt.ro.

Simpozion Simpozionul anual al Facultății de Medicină Veterinară Iași Facultatea de Medicină Veterinară Iași vă invita în zilele de 7-8 iunie 2012 la SIMPOZIONUL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ “TOWARDS A GLOBAL HEALTH” (către o sănătate globală). Lucrările se vor desfășura în plen și pe trei secțiuni: Secțiunea I - Discipline Preclinice: antomie, anatomie patologic(ă), histologie, biologie celulară și moleculară, genetică, fiziologie, fiziopatologie, farmacologie, farmacie, biochimie, biofizică, biostatistică; Secțiunea a II-a - Clinici: semiologie, imagistică, patologie medicală, chirurgie, reproducție, patologia reproductței, parazitologie, toxicologie; Secțiunea a III-a - Producții animaliere și sănătate publică: creșterea și nutriția animalelor, zooigienă, igienă și tehnologie alimentară, inspecția și controlul alimentelor, siguranță alimentară, microbiologie, imunologie, epidemiologie, boli infecțioase. Lucrările selectate de Comitetul științific vor fi publicate în anuarul “Lucrări științifice USAMV IAȘI”, vol. 54 Seria medicină Veterinară, indexat în baze de date internaționale (CAB International, Index Copernicus) și acreditat CNCSIS- categoria B+. În cadrul acestor manifestări se vor organiza standuri de prezentare a realizărilor cercetării medicale veterinare românești și expoziții de aparatură de uz veterinar și publicistică de specialitate. Informații suplimentare și inscrieri: gsolcan@uaiasi.ro; simpozionvetiasi@gmail.com, www.uaiasi.ro/simpozion_med 0745302684; 0232407320

special

cabaline

Medicina calului de sport șchiopăturile - provocări și soluții noi Calul de sport este în același timp pet, investiție, atlet, mașină de curse, accesoriu de lux și pagubă la casa omului. Modul în care caii de sport sunt priviți de către proprietarii lor variază mereu între aceste coordonate. Un cal poate fi azi preferatul familiei pentru că a câștigat un concurs și pentru care nici o cheltuială nu este prea mare și mâine să fie o povară pentru că sunt probleme de buget sau pentru că s-a oprit în concurs. De aici apar și variații ale modului în care se gestionează problemele de sănătate specifice ale cailor de sport, mergând de la “am probă maine, fă-l bine, fie ce-o fi, oricât costă” până la “lasă-l să stea în boxă că s-o vindeca el”.

in punctul de vedere al medicului veterinar, calul de sport este un atlet care trebuie să se prezinte în maximum de formă în anumite momente ale anului, care suferă inevitabil de o anumită uzură și care poate fi supus unor teste antidoping în anumite situații.

10 Veterinarul

Problemele cele mai importante ale cailor de sport sunt șchiopăturile. Măsura în care apar anumite afecțiuni variază între ramurile sportive. Câteva exemple: • 60% dintre șchiopături sunt date de osteoartrite (National Animal Health Monitoring Systems, 2000; Caron și Genovese 2003) • Un studiu din 2010 (Murray și col.) arată ca 50% dintre caii de dresaj din Marea Britanie au fost șchiopi în ultimii 2 ani; dintre aceștia 13% au avut șchiopătură provocată de leziuni de ligament suspensor • Un studiu din 2008 (Singer și col.) arată că 21% din caii care se înscriu la concursurile de probă completă (eventing) se retrag din cauză de șchiopături. 43% dintre aceste șchiopături sunt date de leziuni ale tendoanelor și ligamentelor, cu accent pe leziunile de tendon flexor superficial (33%) și pe leziunile de ligament suspensor (33%). • Kasashima și col (1999) menționează un procent de 11,1 %, respectiv 3,61% al incidenței leziunilor tendonului flexor superficial și al ligamentului suspensor ale membrelor anterioare la caii de curse din

nr. 13 n www.veterinarul.ro

Japonia. În cele ce urmează voi trece în revistă câteva din opțiunile noi de tratament ale șchiopăturilor. Informația trebuie preluată sub rezerva faptului că dinamica acestui curent este foarte alertă, și deși rezultatele inițiale sunt foarte promițătoare, este încă așteptată publicarea de studii bazate pe o cazuistică suficient de bogată.

TERAPII NOI 1. Terapia cu celule stem Discuțiile despre celulele stem au ajuns în ultimul timp un subiect despre care toată lumea a auzit “ceva”.

Ce sunt celulele stem? De obicei oamenii se gândesc la celulele stem embrionare, datorită popularității pe care a căpătat-o procedeul de recoltare și stocare a acestui tip de celule la nou-născuții umani. Celulele stem pot fi însă și “adulte” (somatice), denumite și “mesenchimal stem cells” – celule stem mezenchimale. Aceste celule sunt responsabile de reparațiile care se fac în organismul animal, și se găsesc în măduva osoasă, țesut adipos, pulpa dentară, ficat, piele, vase de

sânge și neuroni. Sunt celule multipotente, adică se pot transforma în diverse tipuri de țesuturi asemănătoare dar nu pot crea organe. Se pot genera țesut tendinos, muscular sau cartilaginos. În anumite condiții se poate genera și țesut osos, endothelial, miocardic, pancreatic, hepatic și neural.

Cum se recoltează? Celulele stem adulte se recoltează din măduva osoasă sau din țesutul adipos. În cazul măduvei osoase, se face recoltarea din stern, cu ajutorul unui trocar. Procedura se poate face sub anestezie totală sau sub sedare, cu calul în poziție patrupedală. Țesutul obținut se procesează pentru a se separa și multiplica celulele stem mezenchimale. Acest proces durează de obicei câteva zile, la final rezultând o populație de celule multiplicată de celule stem. Se poate face și activarea într-o anumită direcție (ex. formarea unei populații de tenocite). În cazul țesuturilor adipoase, se face recoltarea prin liposucție de pe crupă, cu calul sedat și anesteziat local. Țesutul astfel obținut se procesează pentru separarea fracțiunii stromei vasculare din țesutul adipos. Nu este nevoie de cultivare deoarece țesutul adipos conține de 50 până la de 1000 ori mai multe celule stem decât măduvă osoasă și conține și alți componenți cu valoare terapeutică, ca celule T regulatoare, celule endoteliale precursoare, preadipocite și un tip de macrofage

anti-inflamatorii cunoscute ca macrofage M2 “activate alternativ”. Preparatul se activează și în circa 4 ore de la recoltare se poate utiliza în scop terapeutic.

Aplicația terapeutică: În domeniul medicinei umane, se investighează toate multiple utilizări, de la cele din zona medicinei cosmetice la medicina sportivă și până la aplicații în zona neurologiei. Pentru medicina veterinară aplicațiile cu rezultate confirmate sunt în cazul osteoartritelor și în cazul leziunilor tendinoase, deși studiile se întind de la laminită până la emfizem. Modul de utilizare al celulelor stem este prin injectare în zona de tratat. În cazul tendoanelor, este vorba de injectare ecoghidată în zona lezată. Pentru articulații, se poate injecta într-o anumită zonă sub control radiologic (de ex. în cazul chiștilor subcondrali) sau prin depunere în lichidul sinovial. Beneficiile cunoscute ale utilizării unei astfel de terapii sunt o vindecare mai rapidă și de mai bună calitate a țesuturilor afectate, prin comparație cu tratamentele clasice. Asta poate însemna, de exemplu, o recuperare mai rapidă a unui tendon și salvarea unui an competițional. Sau vindecarea unei leziuni articulare care nu se putea rezolva decât printr-o operație. Dezavantajele sunt în primul rând costul ridicat al unei astfel de intervenții (1500 - 2500 Euro). În plus, dat fiind faptul că acest domeniu este în plină cercetare și dezvoltare, apar săptămânal rapoarte medicale care indică că există încă multe căi de a folosi aceste celule, mâine mai bine decât azi.

2.PRP (Plasma Rich Platelets) PRP este un produs obținut din sângele animalului (60 ml), centrifugat și activat. Este o modalitate de a obține un produs

concentrat, stimulator al vindecării, obținut din sângele pacientului. Conține factor de creștere derivat plachetar, factor de creștere și trasformare beta, factor de creștere fibroblastic, factori de creștere insulin-like, factor de creștere vascular endothelial, factor de creștere epidermic, interleukina 8, factor de creștere al keratinocitelor, factor de creștere al țesutului conjuctiv și altele. Cantitatea de factori de creștere (și deci vindecare) este de 3 până la 10 ori mai mare decât în sângele animalului. Fiind substanțe proprii ale organismului, nu este doping și nu există efecte secundare periculoase, ceea ce face ca PRP să fie la mare modă între atleții umani și nu numai. În ianuarie 2011 World Anti-Doping Agency (Agenția Mondială Anti-Doping) a declarat că nu există dovezi că PRP ar crește performanța și deci nu este doping. PRP se întrebuințează în terapia leziunilor tendinoase și a celor articulare.

3.IRAP (Interleukin-1 Receptor Antagonist Protein) IRAP este tot un produs care se obține din sângele calului. Este o formă de terapie intra-articulară recomandată în cazuri de osteoartrită moderată, capsulită/sinovită, osteocodroză disecantă și după intervențiile artroscopice. Funcționeză prin blocarea interleukinei-1, enzima care este principala vinovată de distrugerea cartilajului în timpul proceselor degenerative din cadrul osteoartritelor. Se realizează prin recoltarea de sânge (50 ml) în seringi speciale, incubare timp de 24h, apoi centrifugare și recoltarea serului. Serul rezultat este bogat în IRAP, se divide în 7 doze care se pot congela. Terapia constă într-o serie de injecții intra-articulare. Domeniul medicinei regenerative pare să deschidă drumuri noi. Chiar și cei mai sceptici dintre medici sunt de acord că acest tip de terapii va schimba modul în care se practică medicina sportivă, fie ea a calului sau a omului.

DR. VADIM VÎRGOLICI medic veterinar

special

cabaline

Parazitismul și colica la cabaline

Caii sunt gazde a zeci de specii de paraziţi interni, care nu infectează şi alte animale. Practic toţi caii, în special cei de pe păşuni sunt parazitaţi în mod continuu, dar în majoritatea cazurilor, parazitul şi gazda coexistă în mod amical. Puţine parazitoze se manifestă clinic la caii bine întreţinuţi, în ciuda faptului că aceştia afectează multiple organe şi ţesuturi.

pre deosebire de bacterii şi virusuri, helminţii paraziţi nu se pot înmulţi în gazdă. Un ou de nematod infectant va rezulta într-un singur parazit adult. Astfel, majoritatea bolilor parazitare sunt consecinţa numărului mare de paraziţi, cu manifestarea clinică modulată de nutriţia deficitară, boli coexistente sau alţi stressori concomitenţi. Populaţiile parazitare mari sunt inevitabil consecinţa expunerii la un număr mare de unităţi infectante, astfel că boala parazitară reflectă standardele manageriale ale proprietarilor. Există şi indivizi deosebit de susceptibili la parazitoze, iar aceştia nu vor avea un răspuns imun tipic la o provocare infecţioasă, 12 Veterinarul

probabil din motive genetice.

PARAZIŢI ASOCIAŢI CU COLICA LA CABALINE Strongylus vulgaris S. vulgaris este cel mai studiat parazit dintre strongilide. Caii se infectează cu acest nematod prin ingerarea larvelor de stadiu 3 din mediu, care ajung în submucoasa intestinului subţire şi ajung în al patrulea stadiu larval, iar apoi migrează de obicei către artera mezenterică cranială (AMC), unde, după câteva luni ajung în stadiul 5 şi migrează înapoi în cecum, de unde, după ruperea nodulilor pe care îi formează, maturează timp de 6 săptămâni, moment în care femela începe să elimine ouă. Acest ciclu durează de la 6 până la 7 luni. Larvele de la nivelul intimei şi lumenului AMC provoacă arterită locală severă, cu trombuşi mari în lumen, hipertrofia mediei şi o mărire în volum a bazei AMC. Prezenţa leziunilor arteriale cauzate de S. equi este în mod clar asociată cu o incidenţă crescută a colicii ischemice, mai exact a colicii tromboembolice. Mecanis-

nr. 13 n www.veterinarul.ro

mul din spatele acestei afecţiuni implică coagularea activă, în timp ce larvele sunt prezente la nivel arterial. Agregarea plachetară va duce la formarea de trombuşi şi afluxul de sânge poate fi redus cu până la 50% înainte de afectarea intestinală. Mai apar şi mediatiorii chimici ai vasoconstricţiei, modificări în motilitatea intestinală şi alterări ale controlului neurologic. Desigur, şi numărul crescut de strongili din intestin poate provoca colica prin mecanisme pur mecanice.

Parascaris equorum Parascaris equorum este cel mai mare parazit nematod al cailor, infecţia având loc prin ingerarea ouălor din mediu. Ouăle eclozionează la nivelul intestinului subţire şi ajung prin intermediul circulaţiei portale la nivelul ficatului. După o săptămână de migraţie intrahepatică, larvele reintră în circulaţie şi ajung la nivel pulmonar. Acolo, ele părăsesc circulaţia, penetrează alveolele, migrează spre căile respiratorii şi sunt înghiţite, ajungând din nou la nivel intestinal, unde maturează şi se reproduc (migraţie entero-pneumo-traheo-enterală). Primele ouă ajung în fecale la 80 de zile post infecţie. Caii au în timp o excelentă

larvelor la nivelul intestinului gros. Parazitul şi gazda duc o coexistenţă paşnică până în momentul ruperii capsulei, când se elimină diverşi produşi acumulaţi de-a lungul unei perioade de până la 2 ani. Inflamaţia este focală şi limitată la nivelul intestinului gros, aşa încât este nevoie de un număr extrem de mare de larve pentru un efect clinic vizibil.

Oxyuris equi O. equi se dezvoltă ca larve de stadiu III la nivelul criptelor mucoase ale cecumului şi colonului ventral. Deşi acestea provoacă iritaţii ale mucoasei locale, este dificil să se facă diferenţa faţă de larvele eclozante de Cyathostoma. Patogenitatea larvelor de O. equi nu are relevanţă clinică. imunitate la Paraascaris equorum, aşa că de obicei infecţiile se limitează la mânjii de maxim 2 ani. Deşi manifestările clinice sunt variate, cea mai importantă este colica obstructivă. Paraascaris sunt nematozi extrem de mari, cu un diametru de aproximativ 4 mm şi o lungime de 25 mm, iar o infecţie tipică numără câteva sute de idivizi. Atunci când ei sunt ucişi de antihelmintice, nematozii morţi se încolăcesc într-un “cuib” care obstruează mecanic intestinul subţire.

Anaplocephala perfoliata A perfoliata este cestodul cu cea mai mare prevalenţă la nivel mondial. Acest parazit se găseşte în grupuri mari ataşat de mucoasa cecală din apropierea valvulei cecale. Proglotele se desprind de corpul cestodelor şi se deplasează distal odată cu ingesta. Ele se dezintegrează odată cu deplasarea, iar ouăle sunt eliminate odată cu fecalele. Odată ajunse în mediu, ouăle sunt ingerate de către artropode de păşune din genul Orbatidelor, care servesc ca și gazde intermediare fiind ingerate accidental odată cu păşunatul. Cestodele adulte se dezvoltă în 2-4 luni de la infecţie. Masele de A. perfoliata de la nivelul valvulei iliocecale duc la ulcerarea mucoasei cecale, deseori cu formarea de pseudomembrane, inflamaţie locală şi dezvoltarea de ţesut conjunctiv la nivel local. Alte modificări ce apar sunt îngroşarea peretelui cecal, inclusiv a seroasei. Deşi nu se cunosc mecanismele detaliate, infecţia cu A. perfoliata a fost asociată cu o incidenţă crescută a invaginaţiilor ileocecale şi rupturile de cecum. Există păreri conform cărora inflamaţia locală interferează cu motilitatea intestinală, în special cu transportul ingestei de la nivelul intestinului subţire la cecum, prin orificiul ileo cecal.

ALTE PARAZITOZE ASOCIATE CU COLICA LA CABALINE Aproape toţi paraziţii alimentari ai cai-

lor au fost incriminaţi la un moment sau altul ca şi agenţi potenţial cauzatori de colică. Mulţi paraziţi ecvini au o prevalenţă ridicată, astfel că prezenţa lor la caii colicari nu este de neaşteptat. Asociaţia aceasta însă nu este dovada cauzei, astfel că este importantă prioritizarea diagnosticelor diferenţiale pentru orice caz de colică care prezintă parazitism concomitent.

Gasterophilus spp. Larvele de G. intestinalis se găsesc ataşate de mucoasa non glandulară a stomacului iar larvele de G. nasalis ocupă ampula duodenală, imediat distal de pilor. G. intestinalis formează adevărate “covoare” aşezate într-un singur strat, astfel că, compromiterea lumenală este minimă. În lunile de iarnă şi toamnă, până la 90% din membrii unei stave sunt parazitaţi.

Strongylus edentatus S. edentatus este un alt strongil mare, înrudit îndeaproape cu S. vulgaris şi urmează un model de migraţie asemănător cu acesta, însă colica nu a fost niciodată asociată în mod specific cu S. edentatus (Johnstone, 1998.

Strongyloides westeri S. westeri este un nematod comun, care se regăseşte aproape exclusiv la mânjii neînţărcaţi. Larvele infestante sunt sechestrate la nivelul ţesuturilor somatice ale iepelor, şi sunt determinate de către hormonii gestageni şi ai lactaţiei să migreze către glanda mamară, apărând în lapte în prima săptămână de gestaţie. Ei se dezvoltă în intestinul subţire al mânjilor, unde, deşi rezidă, nu au un efect patogen asupra gazdei decât foarte rar.

Ciathostomele Ciathostomele sunt paraziţi ubicvii ai cailor scoşi pe păşune şi sunt specii din familia Cyathostominae (T. calicatum, T. coronatum, T. longibursatum), care dezvoltă o capsulă fibroasă odată cu pătrunderea

Draschia megastoma Draschia megastoma şi Habronema spp. sunt nematozi înrudiţi care rezidă în stomacul ecvinelor. Ambi paraziţi cauzează leziuni granulomatoase dramatice, atunci când, ca şi larve, se localizează în straturile dermice şi mucocutanate. Draschia megastoma produce granuloame de dimensiuni mari, de până la 10 cm, la nivelul mucoasei gastrice, şi opresc ingesta din pasajul ei normal prin stomac. Acest parazit este însă foarte rar.

Triodontophorus tenuicollis T. tenuicollis este un strongil mare, care însă nu migrează în interiorul gazdei. Populaţiile de T. tenuicollis pot însă ocazional să cauzeze ulcere adânci la nivelul colonului. Acestea adăpostesc zeci de adulţi şi se obliterează cu secreţii, sânge şi ingesta. Deşi dramatice, leziunile şi infestaţia cu T. tenuicollis nu au fost încă asociate concret cu colica. Doar trei parazitoze (cu Strongylus vulgaris, Paraascaris equorum şi Anoplocephala perfoliata) pot fi privite ca un risc semnificativ în colica ecvină, restul paraziţilor asociaţi cu aceasta (Gasterophilus spp., Strongylus edentatus, Strongyloides westeri, Oxiuris equi etc), prezentând un risc minor. Totuși, nu este de neglijat faptul că tineretul și seniorii sunt cei mai predispuși la acest gen de probleme, profilaxia antihelmintică atât medicamentoasă cât și în ceea ce privește igiena, având o importanță extrem de mare în special în comunitățile mari de cabaline.

Dr. păvăloiu AlexAnDrA DVM, MVSc & PhD Student Specialization: SEMIOLOGY AND INTERNAL MEDICINE

special

cabaline

Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice și proceduri de sedare/anestezie la cabaline

Urmare a solicitărilor repetate venite din partea colegilor începând cu acest număr vom prezenta informații importante pentru utilizarea în practica medicală veterinară pentru specia prezentată în această secțiune. În acest număr prezentăm constantele fiziologice, biochimice, hematologice și proceduri de anestezie la cabaline.

VALORI FIZIOLOGICE NORMALE

VALORI HEMATOLOGICE NORMALE

Ph urină

Număr celule albe

5,500- 12,500 /cubic mm

Trombocite

100,000-600,000 /cubic mm

Greutate specifică urină

1,040

Neutrofile segmentate

2700 - 6700/cubic mm sau 30 - 65%

Număr Hematii

6,500,000-12,500,000 /cubic mm

Temperatura medie

37,7

Frecvența respiratorie (medie)

Medie puls

Gestație

335 zile

Bibliografie: Surse web consultate la data 01.04.2012: 1. http://www.lar.iastate.edu/index.php?option=com_content&view=ar-

Neutrofile nesegmen- 0-100 /cubic mm tate sau 0-2% 1500-5500 / cubic Limfocite mm sau 25-70% 0 - 800 /cubic mm Monocite sau 0.5 -7%

14 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

Hemoglobină

0- 925 / cubic mm sau ACL fibrinogen 0 -11%

Bazofile

0-170 / cubic mm sau 0-3%

Timp de coagulare 3- 15 minute

11 -19 g/dL

PCV (Hematocrit) 32 - 52 %

Eozinofile

ticle&id=109&Itemid=133 2. http://cal.vet.upenn.edu/projects/fieldservice/equine/EQCLPATH.htm

MCV (volumul mediu eritrocitar) 34-58 fl

150 - 375 mg/ dL

Fibrinogen (Miller) 200 - 450 mg/dL

SEDARE / ANESTEZIE ÎN PICIOARE

VALORI BIOCHIMICE NORMALE ALB (albumină)

2.5 - 4.2 g/dL

ALKP (fosfatază 109 - 315 U/L alcalină) ALT alaninamino- 3 - 25 U/L transferaza AMYL (amilază)

< 30 U/L

AST (aspartata- 205 - 555 U/L minotransferaza) BUN (uree sânge) 8 -27 mg/dL Ca (calciu)

10.7 - 13.4 mg/dL

Ca IONIZAT

50 - 60 % din Ca total

CHOL (colesterol)

51 - 109 mg/dL

Substantanță

Dozaj/cale

Durată

Acepromazina

0.05 mg/kg IV sau IM

efect: 15 - 20 minute, durează 90 de minute

Xylazină

0.05-1.1 mg/kg IV or IM

efect: 3 - 5 minute, durează Sedare plus mic 30 minute efect analgezic

Acepromazină + Xylazină

0.22-0.44 mg/kg IV (B) + 0.44-0.66 mg/kg IV (X)

Detomedină

0.22 mg/kg IV

Acepromazină + Xylazină + Butorfanol

94 - 102 mmol/L

CO2 (dioxid de carbon)

24 - 31 mmol/L

CREA (creatinină) 0.6 -1.8 mg/dL GGT (gama – glu- 12 - 45 U/L tamiltransferaza) GLU (glucoză)

72 -114 mg/dL

K (potasiu)

2.7 - 4.9 mmol/L

LDH (lactat Dehidrogenaza)

520 - 1480 U/L

LIPA (lipază)

460 - 870 U/L

Mg (magneziu)

1.6 - 2.5 mg/dL

Na (natriu)

132 -141 mmol/L

PHOS (fosfor)

1.9 - 5.4 mg/dL

TBIL (bilurină)

0.1 - 1.9 mg/dL

TP (proteine totale)

4.6 - 6.9 g/dL

TRIG (trigliceride) 11 - 59 mg/dL URIC (acid uric)

< 0.5 mg/dL

Sedare

A se administra xylazină înainte

Durează mai mult decât xylazina, cu un debut mai scurt 0.22-0.44 mg/kg IV (Ace.)0.44 Administrați 20 minute mg/kg IV (X) + înainte de butorfanol şi xi0.022 mg/kg IV (B) lazină

ANESTEZIE Substantanță

Dozaj/cale

Durată

Ck (creatinkinaza) 90 565 U / L Cl (clor)

Comentarii

Xylazină + Keta mină

1.1 mg/kg IV (X); Aștep- 8-12 minute de tați 3 min. apoi adminis- anestezie trați 2.2 mg/kg IV (K)

Dați xylazină 0.4 - 1.1 mg/kg IV, așteptați 5 Xylazină + Keta minute, apoi administrați mină + Guiafenesin GG IV până ataxia este ( 5% sau 10% ) evidentă, apoi administrați 2.2 mg/kg ketamină IV 1.1 mg/kg Xylazină IV, apoi după 5 minute Xylazină + Keta 0.01-0.02 mg/kg IV Bumina + Butorfanol torfanol și apoi după 5 minute 2.2 mg/kg Ketamină IV

Comentarii Administrați mai întâi xylazină, apoi așteptați înainte de a administra ketamină, operațiunea poate fi repetată la intervale de 20 de minute, dar nu mai mult de două ori pentru o durată mai mare de anestezie S-a demonstrat că folosirea soluțiilor de guiafenesin mai mari de 15% cauzează hemoliză intravasculară, întotdeauna administrați X, GG și K în această ordine

Aceasta va adăuga un plus de analgezie și va prelungi Administrați întotdeauna în anestezia cu mai această ordine: X, B și apoi K multe minute decât K sau X

Pentru intervenții chirurgicale mai lungi, caii ar trebui menținuți pe anestezie inhalantă (preferabil isoflurane), pentru o recuperare mai fină.

ANALGEZIA Substantanță Butorfanol

Dozaj/cale 0.02-0.05 mg/kg IV sau IM

Fentanyl

0.01 mg/kg IV

Durată 3- 4 ore

Comentarii Poate scădea motilitatea intestinală

mânji a fost demonstrat că doze mici Flunixin Meglu- 0.25-1.1 mg/kg IV, IM Q 24 ore până La precum cele de 0,25 mg / kg inhibă sinteza mină (Banamină) 5 zile de prostaglandine în timpul sepsisului Naproxen

10 mg/kg PO

Meperidină

0.2-0.4 mg/kg IV

Q12 ore Analgezie viscerală 15

radiologie

Radiografia toracelui aprecierea sistemului cardiovascular la câine

DR. FLORIN EUGEN GROSU SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară

Radiografia cardiacă trebuie să se folosească în principal: 1. Ca metodă de scrining pentru evaluarea marilor anormalităţi cardiace 2. Pentru aprecierea circulaţiei pulmonare în strânsă legătură cu funcţia cardiacă 3. Pentru o determinarea optimă cât mai precoce a decompensării cardiace

entru evaluarea corectă a siluetei cardiace trebuie bine cunoscut efectul radiografic în urma poziţionării pacientului. În proiecţia ventrodorsală, inima apare mai alungită şi este aşezată paralel cu axul coloanei vertebrale.

Aspectul cardiac este mai mare decât normal din cauza distanţei mai mari între inimă şi filmul sau detectorului de radiaţie. In incidenţa dorsoventrală, diafragma este împinsă cranial, ceea ce determină reducerea volumului cavităţii toracice, deplasarea apexului cardiac spre stânga şi o aparenţă mai ovală a cordului. Aceste modificări sunt mai pronunţate la câinii de talie mare dar, sunt prezente în diferite grade mai mici la toţi câinii. De multe ori un cord normal radiografic este diagnosticat greşit ca fiind lărgit în special la rasele de câini condrodistrofice unde, cordul în mod normal apare mai rotunjit.

tern al camerelor cardiace se poate vizualiza radiografic doar după introducerea unei substanţe de contrast – angiocardiografie. Ecocardiografia rămâne metoda de alegere în ceea ce priveşte examinarea aspectelor anatomice şi patologice cardiace.

În radiografia cordului, graniţele interne şi externe ale camerelor cardiace nu sunt vizibile din cauza similarităţii de opacitate. Arterele coronare, nu sunt vizibile iar suprapunerea vaselor pulmonare în incidenţa laterală poate duce la confuzii de diagnostic. La fel, delimitarile între atriul stâng şi ventriculul stâng sau atriul drept şi ventriculul drept, pot fi doar deduse radiografic. Aspectul in-

Ca atare interpretarea radiografică trebuie să ţină cont de managementul terapeutic al pacientului. Radiografiile secvenţiale sunt recomandate pentru evaluarea în dinamică a eventualelor schimbări terapeutice.

Vasele pulmonare sunt într-o continuă dinamică, mărimea lor fiind în strânsă dependenţă de presiunea şi volumul intraluminal. Presiunea şi volumul se pot schimba rapid, ca de exemplu în deshidratarea secundară administrării de diuretice sau hiperhidratării secundară administrării de fluide intravenos.

ElEmEntE dE anatomiE radiografică cardiovasculară

Figura 1 și 2 - Elemente de anatomie radiografică cardiovasculară: 1. Mediastinul cranial 2. Atriul drept 3. Ventriculul drept 4. Atriul stâng 5. Ventriculul stâng 6. Aorta – marginea lateral 7. Vena cavă caudală 8. Arterele pulmonare 9. Venele pulmonare 10. Trunchiul arterial pulmonar

16 Veterinarul

Figura. 1 nr. 13 n www.veterinarul.ro

Figura. 2

Figura. 3

Figura. 4

Figura 3 și 4 - Elemente de anatomie radiografică cardiovasculară: 1. Mediastinul cranial 2. Traheea 3. Aorta descendentă 4. Vena cavă caudală 5. Artera pulmonară stângă cranială (roz) si vena (albastru) 6. Artera pulmonară dreaptă cranială (roz) si vena (albastru) 7. Atriul drept

ApreciereA rAdiogrAfică A mărimilor cordului şi vAselor de sânge Sunt aprecieri (practic având la bază măsurători standardizate) ce se pot face indiferent de tehnica radiologică folosită (analogică sau digitală) şi măsurători ce sunt posibile a se executa numai în cadrul tehnicii de preluare digitală a imaginii având la bază programe de calculator dedicate pe domeniul medical veterinar şi pe diferite specii de animale, în speţă câini şi pisici. Soft-urile dedicate veterinar oferă posibilitatea utilizării unor măsurători standardizate de fiecare producător în strânsă dependenţă de algoritme medicale ştiinţifice. La ora

8. Ventriculul drept 9. Atriul stâng 10. Ventriculul stâng 11. Cupola diafragmatică dreaptă 12. Cupola diafragmatică dreaptă 13. Grăsimea pericardică 14. Artera pulmonară principală dreaptă 15. Artera pulmonară principală stângă

aceasta sunt folosite pe piaţa veterinară diferite programe de preluare a imaginilor radiografice și diagnosticare dedicate domeniului medical uman însă acestea nu pot aprecia cu exactitate mărimea exactă a cordului şi vaselor de sânge şi practic imposibil a executa acele măsurători standardizate.

Măsurători posibile atât pe tehnica analogică cât şi pe cea digitală dedicată veterinar. Mărimea cardiacă normală La nivelul coastei 5 mărimea lui L nu trebuie să fie mai mare de 2/3 din î nălţimea toracelui; l – să cuprindă dis-

tanţa a 2,5-3,5 spaţii intercostale în strânsă dependenţă de conformaţia toracelui.

Determinarea mărimii cardiace utilizând tehnica VHS (Vertebral Heart Sise) L – lungimea maximă a cordului. Se măsoară de la aspectul ventral al ,,carinei,, până la apexul cardiac. L – lăţimea maximă a cordului – se măsoară lăţimea maximă a cordului perpendicular pe lungime cu punctul de plecare de pe marginea caudală a cordului în apropierea peretelui ventral al venei cave caudale. T4 – marginea cranială a vertebrei T4 Se numără vertebrele cuprinse pe lungimea celor două coordonate rezultând un coeficient. Acesta normal nu trebuie să depăşească 10,6. Deci mărimea cardiacă peste 10,6 trebuie considerată ca şi lărgire cardiacă. Unele rase de câini în mod normal coeficientul excede 10,6 (Golden Retriever, Boxer, Pharaoh Hound, Cavalier King Charles Spaniel). Este recomandat ca tot timpul să se urmărească semnele de insuficienţă cardiacă atunci când se evaluează coeficientul de mărime cardiacă. Figura. 5 Mărimea cardică normală: L – înălţimea umbrei cardiace l – lăţimea maximă a umbrei cardiace Ht – înălţimea toracelui

Figura. 5 17

Măsurători ce pot fi utilizate numai prin intermediul unor softuri standardizate dedicate veterinar Figura. 10. - VD Thorax Evaluează mărimea cardiacă şi cutia toracică şi raporturile dintre ele. Este o unealtă primară de diagnostic şi stadializare a bolilor cardiace. Figura. 11. - VHS Vertebral Heart Size – pentru aprecierea mărimii cardiace la câini

Figura. 6

Figura. 8

Figura.6 Determinarea mărimii cardiace utilizând tehnica VHS (Vertebral Heart Sise)

Deşi VHS reprezintă doar o apreciere a lărgirii cardiace, el se mai poate folosi şi pentru monitorizarea seriată a mărimii cardiace pe acelaşi pacient, ulterior fiind de ajutor la evaluarea răspunsului la terapia specifică.

Figura.8 Mărimea normală a vaselor de sânge majore: A – lăţimea aortei VCc – vena cavă caudală La nivelul aceluiaşi spaţiu intercostal, raportul VCc : AD trebuie să fie mai mic sau cel mult egal cu 1; mai mare de 1,5 este anormal.

Evaluarea radiografică a mărimii vascularizaţiei toracice

Figura. 10.

Figura. 7

Figura. 9

Figura.7 Mărimea normală a arterelor lobului cranial A – artera lobului cranial V – vena lobului cranial C4 – lăţimea coastei 4 la nivel proximal Normal, A să fie aproximativ 75% din lăţimea C4. Orice depăşire este considerată anormală; A=v sau poate fi uşor mai mare decât v.

Figura.9 Mărimea normală a vascularizaţiei pulmonare: A – arteră pulmonară V – venă pulmonară T10 – lăţimea coastei T10 La nivelul spaţiului 10 intercostal, lăţimea lui A nu trebuie să depăşească T10; A=V sau uşor mai mare decât V.

Figura. 11 18 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

oncologie

rețele neuronale artificiale utilizarea rețelelor neuronale artificiale (RNA) în prognosticul cancerului

Dr. Liviu GaiȚĂ SC ORTOVET SRL Clinică Medicală Veterinară București

Am menționat în materialul precedent câteva dintre instrumentele noi care sunt din ce în ce mai folosite în cadrul orientării „Evidence Based Medicine”: modelele bayesiene, regresia logistică, modelele Cox de supraviețuire și curbele Kaplan-Meier, sistemele expert și – subiectul nostru de aici rețelele neuronale artificiale. Descriam succint rețeaua neuronală artificială (RNA) drept un ansamblu de unități de procesare (”neuroni”), fiecare producând un semnal de ieșire (prin ”axon”) bazat pe semnale de intrare multiple (venite prin ”dendrite”). Unitățile de procesare sunt modelate digital pe calculator, prin rutine software. Legăturile (”sinapsele”) între neuroni sunt dinamice: își pot schimba originea, destinația și ponderea (factorul de amplificare/atenuare). În acest fel întreaga arhitectură a rețelei este dinamică. Funcția de transfer proprie fiecărui neuron este, de asemenea, dinamică în procesul de învățare. Rețeaua ”învață” continuu, pe baza setului de date folosit pentru ”antrenare” sau, după mai multe cicluri, pentru ”validare”. Am testat aplicabilitatea acestui model pe informații culese de la pacienți ai ORTOVET înregistrați cu afecțiuni oncologice în anii 2004-2005, din specia canină. Am reținut 39 cazuri, între care tumori ale glandei mamare (18 cazuri) și alte tumori solide: osteosarcom, limfom cutanat, hemangiom, tumoră ovariană, carcinom scuamos cutanat, adenocarci20 Veterinarul

nom cutanat, angiofibrom, carcinom embrionar, carcinom de glande apocrine (glande perianale), tumoră de teacă de neuron periferic, melanom malign, histiocitom. Pentru fiecare pacient am cuantificat, prin atribuirea unui scor 0-4, criteriile clinice, anatomo-patologice și concurente din Tabelul 1, în total 28 criterii: Examenele clinice au fost efectuate la ORTOVET iar cele anatomo-patologice în două laboratoare specializate: cel al Facultății de Medicină Veterinară din București (USAMV-FMV, Prof. Dr. M. Militaru) și cel al Spitalului de Urgență Criterii clinice 1 2 3 4 5 6 7

MIRA „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” ( Șef de lucrări Dr. Florinel Pop). Pentru dezvoltarea rețelei neuronale s-a folosit EasyNN Plus V14.0g, software comercializat de Neural Planner Software Ltd. (Chesire, Anglia). 27 de criterii au fost considerate informații de intrare iar informația de ieșire a fost durata de viață a pacientului de la momentul diagnosticării și instituirii tratamentului. A fost dezvoltată o rețea cu 2 straturi ascunse, cu câte 20, respectiv 13 neuroni. Clonarea automată a neuronilor performanți a fost activată, precum și introducerea de zgomot alea-

Ritmul de creștere a tumorii Timpul liber de tumoră post rezecţie Timpul de viată după instituirea tratamentului Afectarea hemoleucogramei Afectarea funcției hepatice Afectarea funcției renale Timpul de rezolvare a plăgii chirurgicale

Criterii anatomo-patologice macroscopice (tumoră) 8 9 10 11 12 14

Mărimea tumorii (la diagnostic/la inițierea tratamentului) Consistența Ulcerații Aderența la ţesuturile adiacente (infiltrarea) Aderența la ţesuturile adiacente (infiltrarea) Vascularizație

Criterii anatomo-patologice microscopice (tumoră) 13 14 15 16 17

Angiogeneză/hiperemie Aflux leococitar Scleroză/proliferare conjunctivă Grad histologic de malignitate Pleomorfism/polimorfism celular

Criterii anatomo-patologice microscopice (limfonod) 18

Micrometastazare limfonodală

Criterii concurente c1 c2 c3 c4 c5 c6 c7 c8 c9 c0

nr. 13 n www.veterinarul.ro

Tipul histologic al tumorii Tratament chirurgical Tratament chimioterapic (citostatice) Tratamente imunostimulante Prezența gonadelor (pe durata tratamentului) Tratament hormonal (antiestrogenic) Vârsta la care s-a pus diagnosticul (vârsta inițierii tratamentului) Stadiul TNM la momentul diagnosticului Specia Tratament cu anti-inflamatoare nesteroidiene

tor pentru evitarea blocajelor în algoritmul de optimizare. Dintre cele 31 de cazuri, 24 au fost folosite pentru antrenarea rețelei iar 7, selectate aleator, pentru validarea rețelei. După numai 800 de cicluri de învățare, eroarea maximă pe setul de învățare a coborât sub 0.001. A fost însă nevoie de peste 8251 de cicluri pentru a obține o rețea cu rezultate convingătoare la testarea pe setul de validare ales arbitrar: 6 cazuri din 7 cu eroare sub 5% (Fig. 1). Pe parcursul dezvoltării și instruirii rețelei neuronale au fost folosite și facilități precum clonarea nodurilor performante, înghețarea temporară a unor conexiuni, eliminarea automată a conexiunilor cu pondere sistematic mică. Principala problemă este blocajul în care intră algoritmul de învățare prin optimizarea exagerată (ca viteză și ca grad) a conformării cu setul de date folosit la instruire: intervine destul de ușor o situație numită „overfitting” care face face ca rețeaua să răspundă practic perfect la interogările cu date din setul de instruire dar să piardă flexibilitatea necesară integrării de noi informații și interogării cu date noi. În Figura 2 este ilustrată această situație, în care eroarea de validare (curba galbenă) are tendință de creștere după ce eroarea cumulată din testele de instruire (curbele verde și roție) a scăzut virtual la zero. Rețelele excesiv de complexe sunt mai vulnerabile la acet gen de impas. Au fost folosite pentru depășirea acestor blocaje strategii de introducere de zgomot aleator în funcțiile de transfer ale neuronilor și de variație bruscă a ponderilor (jog weights), ceea ce explică alura mai neregulată a curbelor din Figura 1.5% (Figura 1). În Figura 3 este reprezentată rețeaua neuronală a cărei dinamică de învățare a fost descrisă în Figura 1. Complexitatea relațiilor dintre neuroni este dificil de ilustrat, fiind constituită nu numai din morfologia rețelei ci, mai ales, din forma particulară a fiecărei funcții de transfer de la un neuron la altul. În sfârșit, în Figura 4 este reprezentată ordinea stabilită de rețeaua neuronală între criteriile folosite, sub aspectul sensibilității mărimii de output (durata de viață) la variația fiecărui criteriu. Factorii cu impactul cel mai mare asupra duratei de viață s-au dovedit, în ordine descrescătoare: tratamentul chirurgical, durata liberă de tumoră post-chirurgie, gradul histologic de malignitate, invazia limfonodală, timpul de vindecare a plăgii chirurgicale. Chiar dacă nu reprezintă o noutate absolută, această ierarhie aduce o confirmare că modelul RNA, altfel complex și, prin aceasta, imprevizibil, furnizează rezultate care nu contrazic bunul simț al 22 Veterinarul

Figura 1: Dinamica instituirii unei rețele neuronale. Criteriul de validitare/interogare: durata de viață, de la diagnosticarea cancerului și începerea tratamentului

Figura 2: Situația de overfitting/overtraining, ilustrată prin dinamica erorii (la instruire și validare) și prin sinteza performanței de predicție pe valori normalizate

Figura 3: Rețeaua neuronală proiectată pentru predicția speranței de viață de la momentul diagnosticării cancerului, funcție de factori clinici, anatomo-patologici și terapeutici

practicianului. În urma acestui experiment de modelare, ORTOVET, cu sprijinul Laboratorului de Anatomie Patologică al FMV-USAMV București a lansat la începutul lui 2012 un model RNA similar dar mult mai cuprinzător pentru estimarea speranței de viață a pacienților diagnosticați cu cancer, câini sau pisici. Vor fi incluse peste 120 de criterii, inclusiv dimensiuni fractale ale imagini-

nr. 13 n www.veterinarul.ro

lor histologice precum și calificative ale calității vieții, specifice pentru bolnavii de cancer. Mediul ales pentru colectarea și organizarea informației este Epi Info 7, pus la dispoziție de CDC Centers for Disease Control and Prevention din S.U.A.. Primele rezultate sunt așteptate în decembrie 2012. Continuarea articolului pe www.veterinarul.ro.

chirurgie

tehnici de hrănire enterală la pisică

Dr. vereȘ sebastian SC VETOMED SRL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

Alimentația enterală este indicată oricărui animal suferind de malnutriție sau în risc de a ajunge la malnutriție. Astfel de pacienți sunt cei cu hipermetabolism (arsuri severe, traumă, cancer) și cei cu anorexie cronică sau malnutriție evidentă prin pierderea a peste 10% din greutatea corporală anormală (continuare din nr.10).

3. Intubația gastrică prin laparatomie Indicații :

Hrănirea pe termen lung ( luni ) a animalelor cu boli cronice, a celor cu intervenții chirurgicale sau traume la nivelul cavității bucale, faringelui, laringelui sau esofagului. Contraindicații: Afecțiuni gastrice cum ar fi obstrucția gastrică, gastritele, ulcerele sau neoplasmele, anorexie de scurtă durată, animale comatoase sau dispneice cu risc crescut de bronhopneumonie prin aspirație. Avantaje: Toleranța bună, posibilitatea utilizării unui tub cu un diametru suficient de mare încât să permită administrarea unor diete veterinare trecute prin blender. Dezavantaje: Necesitatea anestezierii animalului și a deschiderii cavității peritoneale. Obligativitatea menținerii tubului timp de cel putin 14 zile, până la formarea unor adeziuni permanente între stomac și peretele abdominal. Posibile complicații:

24 Veterinarul

Infundarea tubului se previne prin lavajul cu apă al acestuia după fiecare hrănire, iar deblocarea lui se poate realiza folosind cantități mici de băuturi carbogazoase. În cazul în care tubul nu este astupat după fiecare hrănire, scurgerea acidului gastric va produce arsuri cutanate. Hrana administrată prea repede, sau cea rece, poate duce la apariția vomei sau a diareii, iar cea fierbinte va determina apariția arsurilor. Înlăturarea prematură a tubului prezintă riscul contaminării cavității abdominale cu conținut gastric și apariția consecutivă a peritonitei. Materiale necesare: Anestezice, cateter Foley, lamă de bisturiu Nr. 11, ac, portac, fire de sutură resorbabile și neresorbabile, colier elisabetan. Tehnica operatorie: Pregătirile preoperatorii sunt similare oricărei laparatomii. După deschiderea abdomenului, vârful cateterului Foley este adus la acest nivel printr-o incizie în peretele abdominal stâng – Figura 1. Este exteriorizat stomacul și o sutură în bursă este plasată pe peretele ventrolateral al acestuia, la distanță egală între mica și marea curbură, utilizând un fir resorbabil 2-0 sau 3-0 . Centrul acestei suturi se perforează cu vârful lamei de bisturiu Nr.11 și prin orificiul astfel creat, vârful tubului se introduce în stomac – Figura 2. Sutura în bursă se strânge în jurul lui, se umflă balonașul cu care cateterul este prevăzut și cu mișcări ușoare de tracțiune, se aduce în contact peretele exterior al stomacului cu cel interior al abdomenului. Pexia între cele două structuri se realizează prin patru-cinci puncte de sutură cu fir resorbabil 2-0 sau 3-0. Abdomenul este închis după tehnica obișnuită, iar tubul se fixează la piele utilizând material neresorbabil. Mențiuni Tubul nu va fi folosit în primele 24 de ore pentru a permite apariția rapidă a gastropexiei și va fi menținut în situ timp de minim 14 zile . Necesarul zilnic de hrană va fi împărțit în 4-6 mese pe zi.

nr. 13 n www.veterinarul.ro

Dacă înlăturarea prematură a tubului este observată în primele 24 de ore, aceleași incizii pot fi folosite pentru fixarea altuia.

4. Intubația gastrică percutanată: Indicații : Candidati pentru acest tip de intubație sunt pisicile cu traume și chirurgie facială sau cele cu boli sistemice însoțite de anorexie. Contraindicații : Obstrucție gastrică, gastrită, ulcer, neoplasme faringiene, esofagiene sau gastrice, buzunar esofagian sau megaesofag, animale cu risc de aspirație pulmonară. Avantaje : Incizie abdominală mult mai mică decât în cazul intubației gastrice prin laparatomie. Dezavantaje : Introducerea unui tub rigid prin cavitatea bucală până în stomac, necesită existența unui pasaj liber și sănătos între cele două organe, pentru a evita agrava-

Figura. 1.

Figura. 2.

rea unor leziuni preexistente. Locul de incizie a peretelui gastric nu poate fi controlat cu exactitate. Obligativitatea menținerii tubului timp de cel putin 14 zile, până la formarea unor adeziuni permanente între stomac și peretele abdominal. Posibile complicații: Perforarea splinei sau a ficatului în cazul manipulării neîndemanatice a tubului rigid. Materiale necesare: Anestezice, cateter Foley, tub rigid de intubație, lamă de bisturiu, ac, portac, fire de sutură resorbabile și neresorbabile. Tehnica operatorie: Pacientul este anesteziat și contenționat în decubit lateral drept, realizânduse toaleta mecanică și chimică a peretelui abdominal lateral. Tubul rigid se introduce în cavitatea bucală și se avansează cu atenție până când ajunge în stomac. Este evidențiat prin palpație în apropierea flancului stâng și manipulat până la 1-2 cm de ultima coastă și apofizele transverse. Deasupra sa se incizează pe o lungime de 2- 3 cm, pielea, musculatura și peritoneul, până la evidențierea stomacului - Figura 3. Se fixează în peretele gastric, o sutură în bursă și folosind lama de bisturiu Nr.11, se puncționează centrul sau suficient de mult încât să poată fi exteriorizat vârful tubului – Figura 4. În orificiul astfel creat se introduce vârful unui cateter Foley și se aplică tracțiune asupra suturii în bursă, retrăgând concomitent tubul rigid introdus anterior prin gură. Se umple balonul cateterului cu ser fiziologic, se aduce în contact

Figura. 3.

Figura. 4.

cu partea internă a peretelui gastric și se strânge sutura în bursă. Stomacul este fixat la peretele abdominal prin aplicarea a 3-4 puncte de sutură cu material resorbabil. Următorul pas îl reprezintă refacerea planurilor anatomice și fixarea tubului la piele .

5.INTUBAȚIE PRIN ENTEROTOMIE Indicații : Animale supuse unor intervenții chirurgicale abdominale ( gastrice, pancreatice, biliare) și care necesită menajarea unui anumit segment al tubului digestiv. Avantaje : Posibilitatea evitării tractului gastrointestinal superior, asigurarea suportului nutrițional pentru enterocite, reducerea secreției enzimelor pancreatice. Dezavantaje : Necesitatea utilizării unor diete lichide, risc crescut de peritonită. Posibile complicații: Îndepărtarea prematură a tubului se poate preveni prin aplicarea unui colier elisabetan iar perforarea jejunului poate fi evitată folosind tuburi moi, flexibile. Diareea se datorează cel mai adesea compoziției sau osmolarității dietei și nu modului de administrare a acesteia. Materiale necesare: Anestezice, tub de cauciuc, lamă de bisturiu, ac, portac, fire de sutură resorbabile și neresorbabile. Tehnica operatorie: Laparatomia se realizează pe linia albă. Vârful tubului este introdus în cavitatea abdominală printr-o incizie realizată în partea dreaptă sau stângă a abdomenului cu o lamă de bistriu Nr.11. Se selectează un segment jejunal, se incizează stratul seromusculos pe o lungime de 1-1,5 cm la nivelul marginii antimezenterice, după care în punctul cel mai aboral al acestei incizii se perforează mucoasa cu ajutorul unei lame de bisturiu - Figura 5. Pe la acest nivel este introdus capătul tubului și este avansat 15-20 cm în interiorul intestinului, în sens aboral –Figura 6. Porțiunea de tub care iese din intestin este plasată în incizia seromusculoasă și suturată în acest tunel prin intermediul unei suturi Cushing cu material resorbabil 4-0 sau 5-0 – Figura 7. Segmentul intestinal la care s-a lucrat este suturat de peretele abdominal intern prin 3-4 puncte de sutură pentru realizarea unei cât mai bune enteropexii, iar partea externă a tubului la piele printr-o sutură cu material neresorbabil. Pacienții cu astfel de tuburi pot fi hrăniți imediat după intervenție. Pentru a preveni îndepărtarea prematură a tubului acesta trebuie inclus într-un pan-

Figura. 5.

Figura. 6.

Figura. 7. sament abdominal. Bibliografie 1. August R. John (2005) Consultations in Feline Internal Medicine, 5th edition, Saunders 2. Bexfield Nick, Lee Karla (2010) BSAVA Guide To Procedures In Small Animal Practice, BSAVA 3. Birchard J. Stephen, Sherding G. Robert (2006) Saunders Manual of Small Animal Practice, 3rd Edition. 4. Drobatz J. Kenneth ,Costello F. Merilee (2010) Feline emergency and critical care medicine, 1st edition, Wiley-Blackwell 5. Fossum TW, Johnson AL, Schulz KS, Sein HB (2007) Small Animal Surgery, 3rd edition, Mosby 6. Hacket B. Timothy, Mazzafero M. Elisa (2006) Veterinary emergency and critical care procedures, Wiley-Blackwell 7. Morgan V. Rhea (2007) Handbook of small animal practice, 5th edition, Saunders 8. Norsworthy D. Gary, Grace Fooshe Sharon ,Crystal A. Mitchell , Tiley P. Larry (2010) The feline patient, 4th edition, Wiley-Blackwell 9. Nelson RW, Couto CG (2003) Small animal internal medicine, 3rd edition, Mosby, 10. Plunket S.J (2000) Emergency Procedures for The Small Animal Veterinarian,2nd edition, Saunders Ltd. 11. Seim B.Howard (1999) Feeding tube placement,Waltham Feline Medicine Symposium, TNAVC , 12. Tams T. Rodd (2003) Handbook of small animal gastroenterology, 2nd edition, Saunders

dermatologie

Complexul pemfigus etiopatogenie și elemente morfoclinice

DR. SEPTIMIU BORBIL CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

Numeroase reacţii cutanate, inclusiv cele ce sunt grupate în complexul pemfigus, au ca leziune elementară bula, consecinţa acţiunii unor agenţi fizici, mecanici, chimici sau biologici şi care provoacă degenerescenţă intracelulară/acantoliză.

ielea conţine mai multe componente antigenice decât alte organe, distingându-se trei categorii de antigeni (Ag). 1. Ag ai stratului cornos. Deşi prin poziţia sa stratul cornos are un acces redus la SI, la om, majoritatea indivizilor au Ac faţă de Ag ai stratului cornos, aceştia fiind orientaţi în mod normal faţă de Ag ale unor microorganisme de la suprafaţa pielii care posedă determinanţi antigenici comuni cu Ag stratului cornos. 2. Ag ai stratului spinos (malpighian), prezenţi pe suprafaţa keratinocitelor şi în substanţa intracelulară: Ag pemfigus, Ag de grup sangvin şi de histocompatibilitate. 3. Ag ai membranei bazale care au o structură complexă în care se regăsesc elemente din epiderm şi derm. La acest nivel îşi găsesc expresia numeroase boli autoimune, printre care şi cele din grupul pemfigus (fig.1, tabel 1). Dermatozele buloase impresionează prin aspectul clinic, uneori dramatic al leziunilor. Aceste boli se definesc prin polimorfism etiopatogenic, clinic şi terapeutic. În linii mari, ele se divid în maladii buloase moştenite genetic şi dobândite, ultimele fiind subîmpărţite în funcţie de mecanismul metabolic sau imunologic. În raport cu nivelul de im26 Veterinarul

pact imunologic, maladiile buloase autoimune se clasifică în intra-/subepidermice. Tehnicile de imunoblotting şi imunomicroscopie electronică au relevat ca Ag ţintă pot fi comuni uneia sau mai multor entităţi clinice. În 1943 s-a demonstrat faptul că acantoliza constituie trăsătura caracteristică a bulelor în pemfigus, iar demonstrarea intervenţiei Ac în declanşarea sa a fost posibilă în 1964. Acantoliza reprezintă o tulburare primară a pielii/mucoaselor, caracterizată prin separarea keratinocitelor la nivelul joncţiunilor desmozomice. Actualmente, pemfigusul este considerat o dermatoză buloasă autoimună, exprimată clinic prin vezicule flacide intraepiteliale, eroziuni şi ulceraţii ale pielii/mucoaselor; histologic prin acantoliză; imunologic prin prezenţa autoanticorpilor (AAc) circulanţi/fixaţi, orientaţi faţă de componentele membranei keratinocitelor. Cu alte cuvinte, pemfigusul este generat de prezenţa Ac faţă de chitul intercelular (proteine desmozomice) şi faţă de membrana bazală de la nivelul epidermului, fapt ce se soldează cu pierderea coeziunii dintre keratinocite. Acest complex este descris la câine/pisică, la care evoluează asemănător modului descris la om. În pofida asemănării izbitoare există, totuşi, deosebiri. În grupul pemfigus sunt diverse forme clinice, la om fiind descrise şapte tipuri, iar la câine/pisică, cinci, pemfigusul vulgar fiind varianta cea mai severă. Etiopatogenie. La om, complexul pemfigus se caracterizează histopatolo-

gic prin acantoliză, urmată de formarea de vezicule, iar imunopatologic prin prezenţa AAc, detectabili în piele/ser, cu tropism faţă de componentele desmozomice (desmogleine/desmocolină - constituienţi transmembranari şi plakoglobină, plakofilină şi desmoplakină - componenţi citoplasmatici). La câine/pisică, exclusiv pemfigusul vulgar (fig.2) induce dezvoltarea intraepidermică de vezicule/bule. Restul formelor - foliaceu (fig.2), vegetant, eritematos, paraneoplazic sunt asociate cu pustulele intraepidermice, aceasta constituind principala deosebire între modurile de exprimare ale bolii la om, respectiv câine/pisică. Îmbunătăţirea, în ultima vreme, a tehnicilor de detecţie ale AAc, a permis identificarea acestora şi în serul câinilor/pisicilor demonstrându-se totodată, că aceştia se orientează spre structuri similare cu cele descrise în cazul omului. După cum s-a văzut, Ag din pemfigus sunt eterogeni, fiind întâlniţi în asociere cu componentele desmozomiale, în pielea tuturor mamiferelor/păsărilor 6. Mecanismul fiziopatologic al leziunilor din pemfigus este ipotetic, fiind propuse următoarele etape: 1. legarea Ac-Ag; 2. fuziunea AAc cu lizozomii intracelulari; 3. activarea keratinocitelor şi sinteza de către acestea a unei enzime proteolitice, cu rol de activare a plasminogenului, care difuzând în spaţiul extracelular îl va converti în plasmină şi va hidroliza legăturile ce asigură adeziunea intercelulară. Finalitatea certă a „scenariului” descris anterior se materializează

Fig.1. Localizarea şi structurile ţintă în diverse dermatopatii buloase mediate imun

nr. 13 n www.veterinarul.ro

în pierderea adeziunii intercelulare, fapt ce conduce la acantoliză şi formarea veziculelor. Acantoliza indusă de Ac pemfigus nu este dependentă de complement (C) sau de celule inflamatorii. Cu toate acestea, s-a demonstrat experimental faptul că intervenţia C intensifică procesul de acantoliză. Alte studii au demonstrat faptul că nu există o corelaţie între dezvoltarea leziunilor şi activitatea activatorului plasminogenului. La subiecţii afectaţi de pemfigus vulgar/foliaceu se identifică Ac (IgG) care precipită receptorii colinergici. Datorită faptului că aceştia controlează adeziunea/motilitatea keratinocitelor, inactivarea lor, de către AAc, conduce la lansarea unor semnale intracelulare ce provoacă dezmembrarea desmozomilor. Mai mult, activarea in vitro a acestor receptori are ca efect prevenirea, stoparea sau contracararea acantolizei induse de Ac pemfigus. Pe baza acestor elemente s-a emis ipoteza potrivit căreia acantoliza este mediată prin două mecanisme complementare: 1.

Afecţiune

Specie Prevalenţă

AAc orientaţi contra receptorilor colinergici slăbesc adeziunea intercelulară ce există, în mod normal, între keratinocite prin inactivarea receptorului colinergic ce mediază controlul fiziologic al caderinei (desmogleină), fapt ce cauzează detaşarea celulei şi acantoliza acesteia; 2. AAc orientaţi contra altor molecule ce menţin aderenţa, previne formarea unor noi desmozomi. Scott şi col. (2001) subliniază faptul că radiaţia u.v. exacerbează acantoliza indusă de către AAc anti-Dsc 1 şi 2, la subiecţii cu pemfigus eritematos, foliaceu şi vulgar. Cauza primară ce iniţiază formarea AAc, a rămas ipotetică, în America de Sud suspectându-se un virus, mediat de o insectă-vector, în forma endemică de pemfigus foliaceu. Factorii genetici, cunoscuţi la om, se profilează ca având o oarecare importanţă şi în cazul câinilor. Faţă de om, la câini nu a putut fi demonstrată o predispoziţie de rasă/familială. Alţi factori implicaţi în patogeneza

Distribuţie clinică

Structura ţintă

Pemfigus fo- Câine liaceu Pisică

Obişnuit

Pemfigus panepidermic Câine pustulos

Neobişnuit Oral, piele

Nedeterminată, posibil mai mulţi Ag

Pemfigus vulgar

Rar

Oral, piele

Dsg3

Rar

Envoplakina 210 kDa IntraepiderPeriplakina 190 kDa mic, oral, Necaracterizat 170 kDa piele

Rar

Epiteliul mu- BP 180, BPAG2, colagenul coaselor XVII (domeniul NC16A al piele BPAG2)

Obişnuit

Oral, piele (traumatisme)

Colagenul XVII, fibrilele de ancorare din sublamina densa

Câine Pisică

Pefigus paraCâine neoplazic Pemfigoid bulos

Câine Pisică

Epidermoliza buloasă Câine dobândită

Piele

Dsg1 la om şi la 6% dintre câinii afectaţi

Dermatoza Câine cu IgA liniare

Rar

Oral, piele

Porţiunea extracelulară a BPAG2, după proteoliza domeniilor intracelular şi transmembranar ale NC16A, LAD-1 (120 kDa) în lamina lucida superioară

Pemfigoidul Câine mucoaselor

Rar

Oral, piele

Ag 97 kDa, posibil terminaţia C a BPAG2 şi laminina-5 în lamina lucida inferioară

LES/LED

Câine Pisică

Numeroase Ag (ADN, ARN, Oral, piele, nucleoproteine, histone) Neobişnuit forme sisÎn subtipul bulos-colagenul temice VII

unor cazuri de pemfigus sunt diverse substanţe medicamentoase (ex. penicilamina, fenilbutazona, captopril, peniciline, cefalosporine), radiaţia u.v. şi stresul emoţional. Substanţele medicamentoase şi afecţiunile cutanate cronice constituie, deopotrivă, cauze importante, implicate în patogeneza anumitor cazuri la câine/pisică. Factorilor enumeraţi anterior li se adaugă, probabil şi cei alimentari, a căror implicare, în cazul omului, este recunoscută. Sub aspectul incidenţiei, la câine/pisică, pemfigusului vulgar îi revine, un procent de 0,1% din totalul afecţiunilor dermatologice. În această formă, la câine/om, Ag major este desmogleina 3 (Dsg3), o glicoproteină de 130 kDa. În formele severe poate fi implicată şi desmogleina 1 (Dsg1). În cazul felinelor, Ag este necunoscut. Nu există predispoziţii. La om, examinarea prin imunofluorecenţă directă a pielii perilezionale evidenţiază IgG (IgG1/IgG4) fixate şi uneori C3, în regiunea intercelulară a epidermului. Abundenţa Ag în teaca foliculară externă şi matricea germinativă face ca la această specie, implicarea marcată a scalpului să constituie o leziune tipică. Imunofluorescenţa indirectă identifică în serul pacienţilor cu pemfigus Ac (IgG) ce reacţionează cu substanţa intercelulară – Ac pemfigus. La om, s-a demonstrat faptul că aceşti Ac nu au o specificitate totală, ei fiind întâlniţi şi în alte situaţii: arsuri severe, reacţii la penicilină, radioterapie. Ac circulanţi sunt IgG1/IgG4, cei din subclasa IgG3 fiind rar întâlniţi. IgG circulante au semnificaţie patologică, titrul lor fiind corelat cu manifestările clinice. Pe parcursul remisiilor, titrul IgG4 diminuă, în timp ce IgG1 continuă să fie prezente. În mod obişnuit, recidivele sunt precedate de majorarea titrului IgG4. La om, aceşti Ac pot travesa placenta, inducând nou-născuţilor boala, cel mai adesea, până la catabolizarea Ac maternali. IgG purificate, provenite de la subiecţi cu pemfigus, induc acantoliza în keratinocitele de cultură. Ac pemfigus se fixează în toată grosimea epidermului. Spre deosebire de pemfigusul vulgar, în cel foliaceu, imunoflourescenţa prezintă o intensitate mai mare în epidermul superficial. În pemfigusul vulgar, Ac manifestă tropism pentru domeniul extracitoplasmatic al Dsg3 care formează un complex cu plakoglobina (nu este recunoscută de Ac). Continuarea articolului pe www.veterinarul.ro.

boli medicale

Urgențele la dihori Semne clinice și diagnostic diferențial

Dr. ȘTEFAN BOGDAN medic veterinar Studii & Traduceri

semne clinice Diarea

Dispnea

28 Veterinarul

Din fericire, la această specie de animale urgențele sunt mai rare, dar multe din sindroamele prezentate pot fi motivul vizitelor precipitate la cabinet al proprietarilor de dihori. Continuare din numărul 11.

diagnOsTic diferențial

Opțiuni diagnOsTicare

Terapie

Rotavirus

Serologie, analiză fecale: metode de flotație, frotiu, Radiografii cu/fără contrast, hemogramă completă. Teste biochimice pentru evaluarea stării generale

Fluide, tratament de susținere

Afecțiuni proliferative intestinale (Helico-bacter mustelae,Desulfovibrio, Campylobacter )

Analize fecale: flotație/frotiu, radiografii cu/fără contrast, hemogramă completă, analize biochimice pentru evaluarea stării generale de sănătate, endoscopie, biopsie, histopatologie

Amoxicilină, Metronidazol, cloramfenicol, enrofloxacin

Corp străin gastrointestinal

Radiografii cu/fără contrast, Hemogramă completă/ analize biochimie pentru evaluarea stării generale de sănătate

Tratament de susținere, poate fi nevoie de gastro/enterotomie, laparotomie

Salmonella

Analize fecale/rectale

Fluide,tratament de susținere, tratament adecvat cu antibiotice, potențial zoonotic

Boala aleutină

Teste serologice

Tratament de susținere

Gastroenterită eozinofilică, alergie alimentară

Biopsie

Prednison, antibiotice, ivermectină

Parazitism gastrointestinal (Coccidia, giardia,Toxascaris leonina, Toxocara cati, Ancylostoma sp., Dipylidium caninum)

Analize fecale

Metronidazol (giardia), sulfamide (coccidia), Piperazină, Ivermectină, controlul puricilor în cazul teniei, salubritate

Acută: anafilaxie sau reacție alergică

Reacție vaccinare (la rapel) Mușcătură/înțepătură de insecte/arahnide

Corticoizi, antihistaminice, suport cu oxigen, epinefrină, tratament de susținere, administrare de analgezice pentru înțepăturile dureroase

nr. 13 n www.veterinarul.ro

semne clinice

diagnOsTic diferențial

Opțiuni diagnOsTicare

Terapie

Șoc electric (edem pleural, edem orofaringeal acut/inflamație)tavirus

Examinare fizică, istoric, (roade cabluri), leziuni orale (cu sau fără)

Corticoizi, diuretice, fluide, antibiotice dacă pacientul prezintă leziuni orale sau edem pulmonar sever

Stres termic (poate gâfâi, deschide gura pentru a respira)

Temperatură otică sau rectală, temperatura mediului, istoric

Scăderea temperaturii corpului: fluide, menținere pachet/pânză rece la gât, umeri, baie cu apă călduță

Hiperadrenocoticism, dilatarea esofagului, distensie abdominală cauzată de ascită, mase sau organomegalie

Radiografii, ingestia de bariu, analize biochimice complete, teste endocrine, abdomenocenteză și citologie abdominală, analize, ultrasonografie

Hiperadrenocorticism: adrenalectomie, terapie medicală, Megaesofag: mese mici, metoclopramid sau cisaprid, etiologii corecte de bază pentru ascite, mase sau organomegalii

Edem pleural cauzat de cardiomiopatie, traumă, viermi cardiaci

Radiografii, evaluare cardiacă, teste pentru viermi cardiaci, analize biochimice complete, toracocenteză și citologia fluidelor, analize

Oxigen, tratament de susținere pentru traumă, analgezice, cardiomiopatie: diuretice, inotropice, vasodilatatoare, terapie viermi cardiaci (pronostic rezervat)

Efuziune pleurală datorată spațiului ocupat de o masă în torace, limfosarcom

Radiografii, analize biochimice complete, toracocenteză și citologia fluidelor, analize, biopsia măduvei osoase

Chimioterapie pentru limfosarcom, tratament de susținere și simptomatic

Pneumonia, etiologii: virusul gripal la oameni, Bordetella bronchi-septica, bastomicoză, histoplasmoză, klebsiella, E. coli, Pseudomonas, Proteus etc.

Istoric, radiografii, spălături traheale, analize biochimice complete, citologie

Gripă: antihistaminice, inhibitori tuse, antibiotice pentru a doua infecție, Bacteriană: antibiotice, Fungică: antifungice sistematice, Pentru toate: tratament de suport

Traumă: hernie diafragramatică, Fracturi: coaste, craniu, nazală, dentare, traumă directă piept - zdrobire, compresie, hematom

Istoric, examinare fizică, radiografii, analize biochimice complete, toracocenteză, dacă sunt prezente fluide

Tratament de susținere, analgezice, repararea herniei/ortopedie ca la pisică sau câine

Febră (temperatură ridicată)

Stress termic, septicemie/boli sistemice inclusiv pielonefrită, durere/inflamație

Temperatură otică sau rectală, temperatura mediului, examinare fizică, analize biochimice complete, analiza urinei

Terapii adecvate etologiei. Stress termic: fluide, temperatură rece ambientală, băi, În cazul durerii/inflamației: analgezice, Septicemie/ boală sistemică: antimicrobiene

Hematuria (stranguria, disuria)

Urolitiază, Cistită, Obstrucție uretrală, Pielonefrită

Analiza urinei, Cateterizare, Radiografie, inclusiv de contrast

Fluide, Antibiotice, Cateterizare în cazul obstrucției (precum la pisică), acidificatori urinari, dacă este nevoie, Analgezice, Anti-inflamatoare, Tratament chirurgical pentru îndepărtarea calculilor mari, Dietele pentru pisici cu probleme urinare ar putea de asemenea să fie de ajutor

Dispnea

laborator

Diagnostic diferențial Hipoproteinemia și hiperproteinemia la animalele de companie

Diagnostic diferențial Dr. ionel matei medic veterinar Studii & Traduceri

1 2 3 4 5

Inflamație cronică Dezhidratare Erlichioză Peritonită infecțioasă felină Viermi cardiaci

6 7 8 9

Colangită limfocitică Limfosarcomă Mieloma Colangită supurativă

Hiperproteinemia Protidele, numite şi proteine sunt substanţe organice cu structură complexă, macromoleculară, formate pe baza aminoacizilor. Proteinele intră în componenţa tuturor celulelor vii îndeplinind numeroase roluri, multe dintre ele fundamentale, aşa cum sunt cele energetice, structurale şi plastice. Hipo sau hiperproteinemia pot fi determinate de diverse cauze, aspecte care sunt analizate în acest studiu.

↑Albumină

Albumină normală, ↓albumină

↑ În creștere către globulină normal

↑ Globulină

Hiperproteinemia

ivelurile proteinei plasmatice peste 8 g/dl indică o hiperproteinemie seminificativă. Un nivel crescut de albumină indică dezhidratare. Atunci când albumina este normală sau scăzută, proteina plasmatică ridicată este de obicei cauzată de nivelul scăzut al globulinei serice, cauzat de neoplazie sau de un răspuns imun. Hiperglobulinemia inflamatorie produce un patern policlonal electroforetic. Acest patern este întâlnit la peritonita infecțioasă felină, viermi cardiaci și la alte infecții cronice. În contrast, un singur punct de patern monoclonal este caracteristic limfosarcomului, mielomei multiple și erlichiozei.

30 Veterinarul

Patern monoclonal

Dg. Limfosarcom

Dg. Colangiohepatită

nr. 13 n www.veterinarul.ro

Dg. Mielom

Dg. Deshidratare

Dg. Erlichioză

Dg.Viermi cardiaci

Patern policlonal

Dg. Inflamație cronică

Dg. Peritonită infecțioasă felină

Hipoproteinemia

Diagnostic diferențial

ivelurile proteinei din plasmă sub 5.5 g/dl sunt patologice și pot fi cauzate de deficiențele de albumină, globulină sau de amândouă. Dacă nivelurile albuminei sunt normale, proteinele plasmatice scăzute sunt cauzate de deficiențele de globulină. Aceasta poate indica imunodeficiență sau pierdere de ser.

1 2 3 4

Enterită bacteriană Ciroză hepatică Hiperproteinemia Histopasmoza intestinală

Parazitism intestinal Maldigestie/malabsorbție Enteropatie cu pierderea de proteină Diareea intestinului subțire

Hipoproteinemia

Atunci când atât nivelul de albumină cât și de globulină sunt scăzute, serul este fie diluat, fie proteina a fost pierdută prin hemoragie sau transpirație. Locul pierderii oculte este adesea intestinul. Aceasta poate fi confirmată prin testarea materiei fecale pentru inhibitorul proteazic alpha-1.

Albumină normal, ↓ globulină

↓Albumină

Dacă doar nivelul albuminei este scăzut, urina trebuie verificată pentru pierderea de proteine. Dacă proteina nu este trecută în urină, funcția ficatului poate fi verificată prin biopsie, analiza bilei sau teste de amoniac. Durata pierderii de proteină poate fi estimată prin verificarea nivelurilor de fructozamină. Hipoalbuminemia și nivelul normal de fructozamină serică indică o hipoalbuminemie de mai puțin de o săptămână. Hipoalbuminemia și hipofructozaminemia indică o hipoalbuminemie persistentă de mai mult de o săptămână, iar nivelul normal de albumină și hipofructozaminemia indică o recuperare fie de la o hipoalbuminemie fie în urma unei hipoglicemii.

5 6 7 8

↓ Globulină Dg. Hipoglobulinemia

↓ RBC(Hematii)

Dg. Hemoragie

↓ Limfocite

↓ Na

Dg.Transpirație Dg. Hemodiluție

Normal spre ↑Globulină

Fecale anormale

Paraziți fecali

Diaree

↑Raport Proteină Urică: Creatinină

↑ Acizi biliari

Dg. Glomerulonefrită

Dg. Boală cronică ficat

Inhibitor proteazic alpha-1

Dg. Enteropatie cu pierdere de proteine

Dg. Parazitism

↓ Absorbție xiloză

↓ Digestie grăsimi ↓ Enzime fecale

Dg. Malabsorbție

Dg. Madigestie

etologie

reproducția la porumbei Morfofiziologia aparatului genital și comportamentul sexual MORFOFIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMEL Funcţia de reproducere la femelă prezintă particularităţi marcante morfoDr. herman funcţionale comparativ cu cea a constantinescu mamiferelor. Ovarul: are rolul de a produce gălbemedic veterinar primar, MS, PhD. nuşul, în masa vitelină a căruia se află gametul feminin (ovulul), precum şi hormonii sexuali (estrogeni, androgeni şi progesteroni), substanţe cu rol esenţial La porumbeii domestici nu în procesele de reproducţie. Ovarul are există un ciclu sexual sezonier, o lungime de 3 cm şi are rolul de a prodeoarece condiţiile de viaţă duce ovulul. Conţine 500-1000 de ovocreate de om, hrana asigurată, cite. Oviductul are rolul de a produce ceface ca glandele sexuale să fie active mai tot timpul anului, iar lelalte componente ale oului (albuşul, reproducerea se desfăşoară membranele cochilifere, coaja) şi de a aproape fără întrerupere cu ex- transporta oul la exterior. În perioada embrionară, atât ovarele, cepţia perioadei de năpârlire, când organismul este solicitat cât şi oviductele, se dezvoltă ca organe simetrice până în stadiul de ”presupusă inpentru refacerea penajului. diferenţă” începând din ziua a 7-a şi până în a 9-a de la începerea incubaţiei, creşteMORFOFIZIOLOGIA APARATULUI rea ovarului şi oviductului drept înceGENITAL MASCUL tează, aceste organe persistă sub formă paratul genital mascul se com- rudimentară. pune din două testicule, epidiOvarul şi oviductul stâng îşi încep acdim, penis, canale deferente tivitatea la 5-6 luni iar ovarul stâng are care fac legătura între testicul aspect de ciorchine. Are lungimea de 22 şi cloacă. Nu prezintă vezicule seminale şi glande bulbouretrale. La palpare testiculele sunt moi, datorită faptului că albugineea este elastică iar mărirea volumului testiculului, în funcţie de activitate, este posibilă, tocmai datorită acestei particularităţi. Dezvoltarea testiculelor şi spermatogeneza sunt influenţate şi de factori externi ca: sezonul, temperatura mediului, lumina, nutriţia, starea de sănătate a porumbeilor etc. Cantitatea de spermă expulzată la fiecare împreunare este de 0,3 -0,5 ml, iar 1 mm 3 de spermă conţine 3,5 milioane de spermatozoizi. Sperma masculilor are o culoare albopac, iar volumul expulzat la o ejaculare depinde de mai mulţi factori: rasă, vârstă, regim de exploatare, alimentaţie etc. Spermatozoizii trăiesc în oviduct cel puţin 2 săptămâni.

32 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

cm. Dacă experimental ovarul stâng este excizat, gonada rudimentară dreaptă începe să se dezvolte şi va da naştere unui testicul funcţional, capabil să producă, în cazuri excepţionale, un număr mic de spermatozoizi. Acest fenomen omologhează gonada rudimentară cu un testicul a cărui dezvoltare a fost oprită în stadiul embrionar de secreţia ovarului normal. Oviductul: oviductul stâng este incomplet dezvoltat înainte de maturarea primului folicul. El are aspectul unui tub, se întinde de la ovar la cloacă şi se dezvoltă rapid în urma maturării foliculare, sub acţiunea estrogenilor şi a progesteronului. Oviductul se împarte în cinci regiuni pe criteriul microstructurii şi mai ales, pe cel funcţional: infundibulum, magnum, istm, uter şi vagin. Fiecare din ele are un anumit rol în procesul de formare a componentelor oului. Dorinţa de împerechere a porumbeilor este determinată de durata de percepţie a luminii. Excitaţiile nervoase ajung de la globul ocular la hipofiză. O dată cu sfârşitul iernii, durata zilei creşte iar hipofiza (are mărimea unei gămălii

de ac şi cântăreşte circa 5 mg) începe să producă mai mulţi hormoni care intră în sânge prin sistemul circulator. Prolactina declanşează stimulul clocitului şi formarea laptelui de porumbel în guşa acestuia, iar oxitocina şi vasotocina au ca efect depunerea ouălor. Hormonii celorlalte glande influenţează viaţa sexuală, cum ar fi, de exemplu hormonii tiroidieni. Toamna, activitatea sexuală slăbeşte iar cea a glandei tiroide sporeşte. Hormonii glandei tiroidiene determină şi năpârlirea. Legată de depunerea ouălor este creşterea conţinutului de calciu, fosfor, albumină, lipide şi glucide din sânge. Şi masa ficatului creşte cu circa 60% (de la 7 g la 11 g). Prin influenţa hormonilor, ambii parteneri sunt gata să clocească ouăle timp de 18 până la 20 de zile. Pe lângă toate aceste schimbări are loc o puternică irigare sangvină a musculaturii pieptului în partea pieptului neacoperită de pene care încălzeşte în primul rând ouăle în timpul clocitului. În acest timp, muşchiul pieptului se colorează într-o nuanţă roz puternică. În această situaţie, porumbeii produc mult praf de pene (descuamaţii) şi picioarele sunt mai calde şi mai înroşite decât de obicei.

doabele, împungându-1 cu ciocul. Dacă porumbelul nu este încă pregătit, ea îi ciupeşte delicat zona din jurul ciocului şi a ochilor, până când porumbelul deschide din nou ciocul. Acesta este un preludiu al copulaţiei şi va fi repetat până când porumbiţa se ghemuieşte la pământ. Humerusul este uşor lăsat, ea stă fără emoţie, coada este ridicată, iar penele din jurul cloacei sunt zburlite. Porumbelul se ridică bătând uşor din aripi pentru a-şi menţine echilibrul peste porumbiţă şi are loc copulaţia. Dacă acest lucru are loc în libertate, porumbelul zboară plesnind din aripi, porumbiţa îl urmează, învârtindu-se reciproc unul în jurul celuilalt de câteva ori. Când copulaţia are loc în cuib, porumbelul zboară şi revine pe podeaua porumbarului de câteva ori, apoi se întoarce în cuib. Porumbelul se aşează în sfârşit, în cuib, îşi ghemuieşte capul şi îşi ademeneşte partenera cu ţipete insistente. În următoarele zile ei încep să construiască cuibul. La 10-12 zile după împerechere, femela depune ambele ouă şi clocitul începe. La femelele foarte tinere depunerea ouălor durează mai multe zile.

COMPORTAMENTUL SEXUAL

Împerecherea

În ziua împerecherii este bine să se ţină porumbeii sub observaţie. Dacă sunt alături masculi şi femele, porumbeii încep imediat să se împerecheze. Ei aleargă în jurul femelei. Dacă femela este receptivă, ea răspunde clătinând capul în mod repetat. Dacă nu este receptivă, ea încearcă să se îndepărteze cât mai mult de mascul. Şi masculii reacţionează asemănător cu clătinări repetate din cap şi cu penele de pe gât uşor zburlite. Dacă porumbiţa se dovedeşte în continuare pregătită, îşi zburleşte şi ea penajul gâtului. Penele sunt puţin răsfirate aşa încât suprafaţa pectorală apare în prim plan. Ea păşeşte mărunt pe lângă porumbel. Masculul gângureşte, se înfoaie şi mătură cu coada podeaua. În sfârşit, masculul se apropie de capul porumbiţei cu ciocul deschis; amândoi se înfruntă cu ciocurile. Ambele animale îşi duc mereu capul spre aripi, ceea ce înseamnă şi atingerea aripilor. Porumbiţa îşi bagă de mai multe ori ciocul în ciocul deschis al porumbelului. Ambele animale fac mişcări agitate, care se observă şi atunci când îşi hrănesc puii. Îşi vâră capetele unul în penele celuilalt. Dacă excitaţia nu este încă destul de mare, femela îl cheamă pe porumbel care se învârte în jurul ei şi îşi arată po-

Masculii au capul mai mare, mai puternic, gâtul mai scurt, mai musculos. Umflăturile ciocului mai puternice iar între cele 2 umflături se află o linie albă. Masculii au culori mai vii. În perioada împerecherii putem observa o serie de manifestări aparte ale porumbeilor, care sunt legate de constituirea perechilor, alegerea locului de cui bărit, chemarea la cuib, gonirii la cuib, a acuplării etc. Pentru fiecare ţinută specifică corespunde o anumită tonalitate, un anumit glas, respectiv limbaj. Acuplarea porumbeilor este scurtă şi constă din alipirea orificiilor cloacale. Acuplarea se face cu circa 7 zile înaintea depunerii ouălor de 6-8 ori pe zi, ajungând la aproximativ 60 de acuplări în perioada dinaintea depunerii ouălor. Maturitatea sexuală a porumbeilor domestici începe timpuriu, la 5-6 luni de la ecloziune. Este indicat să fie folosiţi însă pentru reproducere numai în anul următor, după completa lor dezvoltare staturală şi ponderală. Deşi porumbeii ating de obicei vârsta de 10-12 ani, activitatea lor sexuală, în general, se desfăşoară până la vârsta de 7 ani. Cele mai bune rezultate se obţin de la porumbeii de 2-3 ani. Porumbeii duc o viaţă monogamă. Porumbeii consanguini au vitalitate şi o durată de viaţă redusă de 3-5 ani spre deosebire de cei

34 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

crescuţi în condiţii deosebite care trăiesc 22-25 de ani.

Construirea cuibului Locul cuibului este ales de către mascul, care-şi cheamă apoi acolo perechea. La construirea cuibului participă atât masculul cât şi femela. Masculul adună beţişoare, în lipsa acestora fân, paie, pene etc. pe care la transportă la cuib, unde le aranjează femela. Chiar şi după depunerea pontei, când porumbiţa deja cloceşte, masculul mai aduce câteva zile material pentru cuib.

Ponta şi clocirea Puterea de fecundare se menţine constantă pe timpul perioadei de 6-8 ani şi chiar la vârsta de 10-12 ani, dacă se împerechează cu o femelă tânără. Între 2-6 ani porumbeii produc cel mai mare procent de descendenţi valoroşi din punct de vedere sportiv. La porumbiţă viaţa genitală este destul de variată şi este condiţionată de factori genetici. După 6-7 ani, procentajul fecundităţii, diminuează. Sunt unele femele care au producţia normală până la 10 ani şi câte odată şi mai mult. Când ele încep să depună ouă de dimensiuni mici este un semnal de alarmă. Când masculii ciocănesc femela în cap şi se ţin perseverent după ea, gonindo în boxă destinată cuplului respectiv, înseamnă că împerecherea s-a făcut bine. Masculii încep să care paie, şi crenguţe în cuiburi. Pentru cuplurile care nu au acces afară, crescătorul trebuie să pună crenguţe, sau paie care vor fi cărate de porumbei în cuiburi. După circa 10-14 zile de la împerechere, femela spre seară, depune în cui barul său primul ou, iar a treia zi, după prânz pe cel de la al doilea ou. Ponta porumbeilor este formată dintr-un număr de două ouă. Primul ou porumbiţa îl depune în jurul orei 17, iar al doilea după 44 ore, în jurul orei 13. De obicei, după depunerea primului ou, porumbiţa stă în picioare deasupra oului, apărându-1. Ea se aşează pe cuib numai după depunerea celui de-al doilea ou, începând clocirea. Greutatea ouălor este de 9-12 g la rasele de zbor (până la 23 la rasele grele), lungimea 36-41 mm, lăţimea 27-29 mm. Femela depune periodic cele două ouă, pe care în mod normal le cloceşte, apoi îngrijeşte de pui. Continuarea articolului în numărul următor al Revistei Veterinarul.

BoalaTroMBo-eMBolicĂ LA PISICĂ ÎN CARDIOMIOPATII - erată articol revista 11doar imagini Figura. 3.

Dr. Florin leca

SC Doctor’S Vet Univers

Figura. 4.

Fig.1.- Tromb intracardiac masiv ( 1,6cm), la nivelul atriului stâng, ax longitudinal

Fig.3.- Măsurarea tensiunii arteriale la nivelul membrului pelvin drept Fig.4.- Măsurarea tensiunii arteriale la nivelul cozii

- Fig.2. - Tromb intracardiac masiv ( 1,6cm), la nivelul atriului stâng, ax scurt

Fig.6.- Ecocardiografie mod B/M, ax parasternal scurt pisică. A-Aspect normal, B-Cardiomiopatie hipertrofică, C-Cardiomiopatie dilatativă. Fig. 6.A

Fig. 6.B Deficit locomotor în trombo-embolism la pisică

Fig.5.- Electrocardiogramă la pisică, cardiomiopatie hipertrofică

Paloarea pernuţelor membrului posterior (dreapta), comparativ cu membrul toracic (stânga).

Fig. 6.C 35

reproducție

Însămânțarea Artificială la porci Depozitarea materialului seminal și strategii de inseminare la scroafe Inseminarea artificială (IA) la scroafe poate fi o sursă de venituri importantă pentru medicul veterinar practician. Vom continua articolul din numerele anterioare cu noi informații utile în practică

4. DEPOZITAREA DE MATERIALULUI SEMINAL LICHID

epozitarea prin congelare a materialului seminal de vier scade randamentul de fertilitate din cauza pierderii integrității membranei în timpul congelării şi decongelării. În schimb materialul seminal proaspăt diluat este utilizat pe scară largă pentru IA în ziua de colectare sau în zilele imediat următoare. Pentru depozitarea lichidului seminal diluat, doi factori sunt foarte importanți: temperatura de colectare şi depozitare, precum şi compoziţia mediul de stocare.

4.1 Temperatura de colectare, transport şi depozitare

mod normal pentru acesta: 1) Un pas, când diluția este preîncălzită un timp (~ 33 ° C) sau este folosit diluant la temperatura camerei sau 2) cu doi paşi de diluare: se începe cu o diluţie de 1:1 cu diluant preîncălzit ușor (~ 33 ° C), urmată de o a doua diluare fie într-un diluant preîncălzit sau un diluant păstrat la temperatura camerei. După diluţia finală, se încarcă dozele şi apoi materialul seminal este lăsat să se răcească treptat la 17 ° C. Atunci când dozele de material seminal urmează să fie transportate, trebuie luate măsuri de precauţie pentru a evita fluctuatiile de temperatură. Mai departe depozitarea materialului seminal diluat se face la 17 ° C, la care metabolismul spermatozoizilor este redus, aceasta fiind o condiţie necesară pentru a prelungi perioada de stocare.

4.2 Suportul de stocare a materialului seminal Mediul lichid de stocare a materialului seminal de vier are un rolul esențial pentru a prelungi timpul de supravie-

Compoziţia diferită a fosfolipidelor din membrana spermatozoizilor de vier faţă de spermatozoizi de taur, cu un raport scăzut de colesterol/fosfolipide şi o asimetrică distribuire a colesterolului în interiorul membranei spermatozoizilor de vier, îi face foarte sensibili la temperaturi scăzute, având ca rezultat creșterea permeabilității și pierderea de membrană. Prin urmare, răcirea rapidă a ejaculatului la 15 ° C sau de răcirea sub 15 ° C duce la pierderea viabilității sau şoc rece. Pentru a evita acest șoc rece, ejaculatul se prediluează și trebuie lăsat la temperaturi de peste 15 ° C timp de câteva ore pentru a induce rezistența la rece. În practică, materialul seminal este colectat în cutii izolate pentru a evita contactul cu suprafetele reci iar diluarea ulterioară se face într-un mod în care temperatura este diminuată treptat. Două protocoale diferite sunt folosite în 36 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

țuire a spermatozoizilor, pentru a furniza energia necesară celulelor, pentru asigura pH-ul suspensiei şi pentru a evita dezvoltarea bacteriilor. Prin urmare, acest mediu lichid utilizat pentru materialul seminal conţine ioni pentru a menţine presiunea osmotică a mediului, glucoză ca sursă de energie, sisteme de tampon pentru stabilizarea pH-ului şi antibiotice pentru a preveni creșterea exagerată a bacterilor. Prezenţa glucozei ca singură sursă de energie, precum şi conţinutul de oxigen scăzut în care materialul seminal este diluat și păstrat stimulează metabolismul glicolitic. În consecinţă, pH-ul intracelular al spermatozoizilor este redus, ceea ce reduce motilitatea lor şi le permite să supravieţuiască câteva zile, la temperatura ambiantă. Glucoza, de asemenea, contribuie, în mare măsură la echilibrul osmotic. Ionii din mediul lichid utilizat pentru materialul seminal de vier sunt furnizați de bicarbonat de sodiu şi citrat de sodiu, substanțe utilizate ca tampon. De asemenea se mai adaugă KCl pentru a preveni pierderea de potasiu din interiorul celulelor şi pierderea ulterioară a motilităţii din cauza ineficienţei pompei Na-K de la nivelul membranei citoplasmatice. Spermatozoizii porcinelor sunt detoleranți la modificări minore în osmolaritatea soluției. Sunt preferate mediile iso-osmotic şi uşor hiper-osmotic pentru conservarea optimă a capacităților de fertilizare. Depozitarea în medii cu osmolaritate sub 250 mOsm şi peste 300 mOsm duc la deteriorarea ireversibilă a membranelor şi pierderea ulterioară a

motilității spermatozoizilor. EDTA se poate adăuga pentru proprietăţile sale de chelare. Atunci când ionii de Ca-sunt capturați, procesul de capacitare a spermatozoizilor este inhibat. În consecinţă, capacitatea de fertilizare a spermatozoizilor este păstrată. În funcţie de compoziţia diluantului, materialul seminal poate fi stocat timp de 2 până la 3 zile pe termen scurt iar utilizând soluții speciale prelungitoare poate fi stocat şi până la 5 zile sau mai mult. Substanțele prelungitoare conțin sisteme complexe de tamponare (Hepes, Tris), în plus faţă de sistemul de tamponare bicarbonat şi de conțin albumină serică bovină (BSA). Acesta din urmă are o influenţă pozitivă asupra supravieţuirii spermatozoizilor. Cisteina este folosită ca un stabilizator membrană și la inhibarea funcției de capacitare a spermatozoizilor. Bacteriile din spermă provin în cea mai mare parte din prepuțul vierului, prin urmare concentrația acestora poate crește sau scade în funcţie de tehnica de colectare a materialului seminal, de manipulare sau de apa folosită la prepararea diluantului materialului seminal. În funcție de specie, bacteriile au efecte nocive asupra calității materialului seminal, motilităţii prin modificări ale mediului, moartea celulelor şi aglutinare fie prin efect direct asupra spermatozoizilor sau prin acidifierea mediului. Legislația europeană prevede o combinaţie de antibiotic echivalent cu 500 UI / ml penicilină, 500 UI / ml streptomicină, 150 mg / ml lincomicină şi 300 mg / ml spectinomicină, pentru a avea un spectru larg antibacterian fiind activ și față de Leptospira. În practică, în cele mai comercializate diluante de utilizează aminoglicozide, în special gentamicină. Cu toate acestea, contaminarea bacterienă ar trebui să fie mai întâi redusă la minimum prin măsuri drastice de igienă, aplicarea de reguli de bună practică cu acordarea unei atenții deosebite la starea de sănătate și salubritate generală a personalului laboratorului. În diluant de utilizează apă distilată sau deionizată. Înainte de a ne asigura de lipsa bacteriilor din apă calitatea fizicochimică a apei este esențială și mai ales conţinutul de electrolit, în special lipsa de ionilor de calciu, este o caracteristică importantă pentru apa utilizată în diluant.

4.3 Materialul seminal porcin în stare congelată După cum s-a menţionat mai sus, spermatozoizii porcini sunt deosebit de sensibili la temperaturi joase şi la răcirea rapidă, datorită compoziţiei specifice ale membranei celulare. Șocul la rece poate 38 Veterinarul

fi rezolvat din punct de vedere tehnic prin inducerea de rezistenţă la rece, incubarea spermei la temperatura ambiantă, timp de câteva ore, existența plasmei seminale care are un efect protector asupra spermatozoizilor, împreună cu controlul atent al protocoalelor de congelare. Cu toate acestea, congelarea materialului seminal de vier este greu de realizat. Dezgheţarea dozei de material seminal este un alt punct de îngrijorare. Decongelarea trebuie să fie rapidă pentru a menţine motilitatea spermatozoizilor şi integritatea acrosomilor. Ambele procese, îngheţarea şi dezgheţarea, au ca rezultat modificări în membrana plasmatică fiind necesare diverse protocoale de lucru. Totuși prin utilizarea unor medii elaborate rezultatele fertilizărilor cu material seminal congelat s-au îmbunătățit. Cu toate acestea, congelarea şi decongelare sunt procese consumatoare de timp, de limitare a utilizării materialului seminal congelat pentru anumite indicaţii, cum ar fi timpii de transport lungi şi conservarea materialului genetic valoros.

5. STRATEGII DE INSEMINARE În gestionarea IA este foarte important să se determine succesul procedurii şi performanţa de reproducere a scroafelor. Căldurile de control, datele şi numărul de inseminări, tehnica de IA, depozitarea materialului seminal la fermă şi utilizarea noilor tehnologii IA, toate necesită cunoştinţe de fiziologie de reproducere a porcului. Următoarele măsuri ar putea fi luate în cosiderare pentru a optimiza eficienţa de IA privind efectivele de porci.

5.1 Stimularea scoafelor Calendarul incorect de inseminare presupune detectarea atentă a estrului la intervale regulate. Vierii stimulatori sunt frecvent utilizați în promovarea dezvoltării foliculare şi manifestare a comportamentului estral (Langendijk, 2006). În plus, un nivel ridicat de stimuli produși de vier creşte frecvenţa contracţiilor uterine, având un rol de susţinere pentru transportul pasiv al spermei prin coarnele uterine la momentul de inseminării. Acest efect poate fi doar parţial imitat de un porc tester robot care emite semnale olfactive, acustice şi vizuale de vier (Gerritsen al, 2005.). Creşterea concentraţiilor plasmatice a oxitocinei în sângele periferic apare ca răspuns imediat la prezenţa vierului şi durează timp de aproximativ 10 min.

5.2 Perioada de inseminare Multe studii au investigat în timp, relaţiile dintre estru, ovulaţie, inseminare

nr. 13 n www.veterinarul.ro

şi fertilizare utilizând examinarea cu ultrasunete. Observaţia cheie este faptul că ovulaţia are loc la începutul ultimei treimi a estrului, indiferent de durata totală a estrului. O precisă predicţie a timpului de ovulație spontană la scroafe nu a fost încă realizată. Cu toate acestea, predicţia duratei estrului prin observarea debutul estrului după înțărcare este utilizată în practică. IA ar trebui să fie programată cât mai aproape de ovulație, de preferinţă în termen de 12 - 24 h înainte de ovulaţie. Beneficiul examinării cu ultrasunete a morfologiei ovarului pentru gestionarea fertilităţii la porc a fost demonstrată ca având o mare eficiență în practică (Jong, 2009). Determinarea timpului de ovulaţie în ceea ce priveşte comportamentul estral şi gestionarea IA la un număr reprezentativ de scroafe și în zile consecutive, are un mare potenţial de a oferi avantaje în calendarul AI şi posibilitatea de a dezvolta strategii de management al reproducției, specifice pentru îmbunătăţirea IA.

5.3 Utilizarea noilor tehnologii IA Dezvoltarea de tehnici pentru a insemina cu un număr redus de spermatozoizi într-un mic volum a crescut eficienţa inseminării la porc. Acest lucru este deosebit de interesant atunci când se utilizează spermatozoizi de mare valoare, care au fost afectați de exemplu de congelare şi decongelare sau sex-sortare. Inseminarea post-col uterin sau cu mai multe dispozitive intrauterine a fost dezvoltată pentru a traversa colul uterin și pentru a depozita sperma în corpul uterin sau cornul posterior la scroafele multipare. Comparativ cu standardul transcervical IA de col uterin, tehnica de IA post-col uterin permite o semnificativă reducere a numărului de spermatozoizi care urmează să fie inseminați, întrucât IA profund intrauterin permite reducerea de la 5 la 20 ori. Limitările metodei se referă la competenţele necesare pentru manipularea cateterelor precum şi apariția posibilității de a deteriora țesutul cervical sau uterin. Utilizarea de material seminal încapsulat într-o membrană de alginat de bariu a fost demonstrată că permite o singură inseminare. Laparoscopia oferă posibilitatea de a insemina un număr foarte redus de spermatozoizi (de exemplu 0,3 x 106) în oviduct la scroafele anesteziate.

DR. RADU CIPRIAN medic veterinar Studii & Traduceri

semiologie Palpația

Examinarea fizică la rumegătoare Examinarea semiologică este o componentă esențială a procedurilor de diagnostic, mai ales dacă avem implementate în clinică reguli de bună practică. Desigur că această examinare este necesar a se regăsi în înregistrările medicale obligatorii pentru stabilirea unui diagnostic corect. În acest număr prezentăm continuarea articolului din nr 11 al revistei.

acă animalul este contenționat corect, se poate trece la examinarea fizică: palpare, ascultație și percuție.

Recoltarea urinei Obținerea unei mostre de urină pentru un sumar de urină este de mare valoare, dacă este inlcusă în examinarea fizică și este ușor de realizat cu ajutorul testelor rapide. Lovirea zonei perineale poate ajuta la elicitarea urinării la bovine, cu toate acestea chiar și această operațiune poate fi zadarnică, dacă animalul este speriat. Este recomandat ca această procedură să fie efectuată la începutul examinării, atunci când animalul este mai relaxat. La mascul, elicitarea urinării este un pic mai dificilă și presupune masarea orificiului prepuțial. Altă metodă este spălarea exteriorului prepuțului cu apă caldă, dar nu are la fel de mult succes ca prima metodă descrisă mai sus. La oaie și la capră metoda lovirii zonei perineale poate fi încercată, dar are rar rezultate pozitive. O metodă cu rezultate mai bune este blocarea respirației prin blocarea nărilor cu mâna până la stimularea urinării, metoda însă cauzează un stress mare animalului. La masculi sau la berbecii sau țapii castrați, masajul ușor al prepuțului poate avea ca rezultat urinarea. Dacă această metodă nu dă rezultate, poate fi folosită tehnica blocării respirației. Se recomandă ca această metodă să nu fie folosită asupra pacienților afectați grav de orice boală.

date în tabelul de mai jos. Nu există valori absolute și limitele superioare sau cele inferioare ar trebui ajustate după cum este necesar pentru justificarea temperaturii ambientale și a adăpostului. De exemplu, dacă temperatura ambientală este mai mare de 37.5 grade Celsius, o temperatură corporală de 39.5 grade Celsius poate fi considerată normală pentru bovinele adulte, mai ales dacă animalului nu îi este permis accesul la umbră. Când temperatura corpului se apropie de 41 grade Celsius ca rezultat al temperaturilor ambientale foarte ridicate, este posibil ca animalul să sufere un accident vasculat cerebral cauzat de căldură. Nu trebuie să uitați faptul că animalul încearcă să își mențină temperatura corpului între aceste limite normale și o abatere de la această regulă poate fi semnul unei boli. În procesele inflamatorii grave, acute, se poate observa o creștere a temperaturii în mod alarmant. Scăderea patologică a temperaturii corporale se întânește la boli care cauzează o inhibare a metabolismului cum ar fi pareza postpartum, hipoglicemia neonatală, stadiile terminale ale unei boli cronice sau în septicemia gravă cauzată de o bacterie gram negativ. Există o variație normală diurnă la temperatura corpului de 0.5 până la 1 grad Celsius. La femelă, poate apare o creștere ușoară a temperaturii corporale în zilele premergătoare estrului. Nounăscuții au o termoreglare slabă și de aceea aceștia au adesea o temperatură corporală cu 0.5 - 1 grad Celsius mai mare decât cea a adulților.

Termometria Temperatura corpului este apoi măsurată cu un termometru rectal. Valorile normale pentru fiecare specie sunt re40 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

Primul pas în evaluarea cavităților toracice sau abdominale este palparea prin balotare a abdomenului pe partea dreaptă. (balotare = tehnică de examinare prin palpare pentru detectarea sau examinarea unui organ care nu se află la suprafață corpului; o manevră palpatorie pentru testarea unui obiect care plutește, folosită îndeosebi pentru detectarea sarcinii, prin apăsarea cu pumnul, în cazul vacilor, cu vârful degetelor în cazul oilor, în peretele abdominal, cauzând mișcarea fătului de lângă perete și revenirea rapidă a acestuia lângă pumn sau degete creând o “senzație de bloc de gheață în apă”). O creștere a fluidului reținut intraabdominal poate fi legată de un anumit grad al stazei ruminale sau intestinale sau poate fi asociată cu o creștere a lichidului peritoneal, precum și cu peritonita sau cu ruptura de vezică. Palparea prin balotare poate de asemenea să releve dacă în abdomen există orice masă fermă cum ar fi fătul, o tumoră sau un abces. La capre, stratul de grăsime abdominală este destul de proeminent și are tendința de a ascunde orice descoperire seminificativă la palpare. Palparea adâncă a fosei paralombare poate câteodată să prezinte diferite modificări în această regiune precum: limfoame, necroza țesutului gras sau abcese. La capre, miei și la viței se folosesc ambele mâni pentru palparea adâncă a abdomenului, rinichiul stâng fiind de obicei ușor de palpat astfel. Pe partea dreaptă pot fi observați rinichiul sau ficatul mărit sau dureros. Palparea unei umflături anormale, cu elicitarea durerii, indică o problemă care trebuie investigată imediat. Sunt palpate apoi șira spinării și cutia toracică; trebuie observate prezența fracturilor, mărirea joncțiunilor costocondrale sau elicitarea durerii. Mărirea sau fracturile joncțiunilor costocondrale

sunt întâlnite frecvent la animalele tinere cu deficiențe de calciu, cupru sau vitamina D. Ascultația cu percuția concomitentă prin plesnirea degetelor de pereții toracici sau abdominali este procedura următoare ce trebuie efectuată la examinarea fizică. Gazele din viscerele abdominale provoacă un sunet ”ping” care poate fi auzit cu stetoscopul. Localizarea acestor gaze în anumite zone ale abdomenului este de ajutor în determinarea structurii alimentare implicate. Dacă cecum-ul este mărit și plin de gaze poate fi auzit un ping abdominal. Acesta se poate extinde caudal către zona sublombară și cranial prin fosa paralombară și prin șira spinării pe partea dreaptă. Diametrul acestei zone poate fi variabil și se poate întinde de la 15 cm la deplasarea cecală și până la 1 metru orizontal la torsiunile cecale. Pingurile colonului spiral sunt localizate în general pe fosa paralombară dorsocranial în dreapta și se extind rar mai departe de al zecelea spațiu intercostal. Tind să fie zone rotunde cu diametrul de 25 de cm sau mai mici axate înalt sub ultima coastă și se întâlnesc de obicei la vacile bolnave care sunt anorectice. Aceste sunete nu au nici un însemnătate concretă pentru diagnostic. Pingurile de gaz asociate cu deplasarea sau torsiunea abomasului pe dreapta dreaptă se pot extinde până la al nouălea spațiu intercostal și caudal în fosa paralombară. Diametrul deplasărilor este de obicei 45 de cm pe când cele ale torsiunilor pot fi până la 1 metru.

Prolyt Pack W ƌŽ ƚĞ ũ Ğ Ă ǌĉ ƚ ƌĂ Đ ƚ Ƶ ů Ě ŝ ŐĞ ƐƟ ǀ

2ŵƉŽƚƌŝǀĂ ĚŝĂƌĞŝůŽƌ ůĂ ǀŝԑĞŝ ^ƚĂďŝůŝǌĞĂǌĉ ŵŝĐƌŽŇŽƌĂ ŝŶƚĞƐƟŶĂůĉ WƌĞǀŝŶĞ ĚĞƐŚŝĚƌĂƚĂƌĞĂ ŠŶ ƉĞƌŝŽĂĚĞůĞ ĚĞ ƐƚƌĞƐ 2ŵďƵŶĉƚĉԑĞƔƚĞ ƵƟůŝǌĂƌĞĂ ŶƵƚƌŝĞŶԑŝůŽƌ

Valorile normale ale temperaturii la rumegătoare animal

grade Celsius

Bovine Adult

38 - 39

Vițel

39 - 40,5

Ovine Adult

39 - 40

Miel

39,5 - 40,5

Caprine Adult

38,5 - 39,5

Ied

39 - 40,5

Continuare în numărul viitor al Revistei Veterinarul.

DR. CORNELIU MAIER

Prolyt Pack W ƌŽ ƚĞ ũ Ğ Ă ǌĉ ƚ ƌĂ Đ ƚ Ƶ ů Ě ŝ ŐĞ ƐƟ ǀ

medic veterinar Studii & Traduceri

www.biochem.net

igienă Așa cum spuneam în numărul 11 al revistei, voi descrie pe scurt câteva lucruri care sunt utile atunci când se ia în considerare un produs de curățat și dezinfectat în cabinet.

rmătoarele aspecte sunt importante atunci când se alege un produs dezinfectant sau de curățare: 1 eficiența acestora împotriva anumitor organisme, cum ar fi parvovirusul 2 eficiența împotriva unei palete largi de microorganisme - bacterii gram negative, spori bacterieni, fungi și viruși care sunt mai rezistenți decât bacteriile gram pozitive 3 efectele toxice și iritante asupra celor care manipulează produsul și asupra animalelor 4 eficiența produsului în prezența unei scări largi de materiale organice și anorganice 5 stabilitatea produsului la depozitare sau odată preparat 6 mirosul produsului 7 costul produsului 8 efectele corozive sau de pătare pe anumite materiale 9 timpul de contact necesar 10 ușurința de folosire 11 eficacitatea produsului la diferite temperaturi ale apei 12 posibilele efecte toxice sau ne-toxice la amestescarea cu alte substanțe precum detergenții

un astfel de agent sau cu apă. Principala funcție a detergenților este să curețe grăsimea, mizeria, lichidele corporale sau alte materiale organice în pregătirea pentru dezinfecție sau sterilizare. Soluții antiseptice și mănușile antimicrobiene Soluțiile antiseptice și mănușile sunt folosite în primul rând pentru a distruge sau a împiedica creșterea microrganismelor pe piele sau pe mucoase. Multe soluții antiseptice conțin și soluții de săpun/detergent. Există patru mari grupe de de-

fie folosiți în concordanță cu recomandările producătorului pentru a asigura eficacitatea lor. Din păcate, nu există o soluție ideală care să întrunească toate aceste condiții, de aceea este important să selectați produsul cel mai potrivit fiecărei situații. Schimbarea dezinfectantului folosit în cabinet cu regularitate este o practică foarte bună, ajutând la reducerea apariției rezisteței microbiene. De asemenea, atunci când vă decideți cu privire la folosirea unui anumit dezinfectant ar trebui să luați în considerare următorii factori: • inactivarea acestuia de către materia organică. Câțiva dezinfectanți pot fi inactivați de prezența materiei organice cum ar fi urina, materiile fecale, voma, sânge etc de aceea cuștile trebuie curățate cu detergent și apă prima oară. O parte din dezinfectanții noi conțin un detergent pentru a ajuta la curățare. • pătarea așternuturilor. Dezinfectantul ar putea păta așternutul și alte materiale poroase. • apa dură sau apa cu duritate mică. Aveți nevoie de mai puțin detergent la apa cu duritate mică și de aceea este mai economic. • sensibilitatea speciilor. Pisicile și fenolii. Aveți grijă cu alte specii cum ar fi păsările sau reptilele. • mirosul puternic. Mirosurile puternice sau vaporii pot cauza iritări nazale sau oculare atât la oameni cât și la animale. Simțurile și implicit mirosul animalelor sunt mult mai sensibile decât cele ale oamenilor.

Controlul infecțiilor nozocomiale

Detergenții Detergenții sunt în principal agenți de curățare - precum săpun lichid sau detergent. Ei nu distrug obligatoriu microorganismele, deși bacteriile bacteriile tranzitorii pot fi curățate prin spălare cu

În mod ideal, antisepticele și dezinfectanții trebuie: 42 Veterinarul

Selectarea unor produse eficiente de curățat

zinfectanți sau substanțe antiseptice: clorhexidină, iodofori, triclosan și alcool.

Dezinfectanții Dezinfectanții șterg sau distrug microorganismele (deși nu întotdeauna și sporii bacterieni) în mediu. Ei trebuie să

Dr. anDrei avram LYON, FRANȚA

1 să distrugă în mod adecvat microorganismele care dăunează pielii și suprafețelor 2 să ucidă virușii 3 să fie capabile să ”lucreze” în condiții curate și în mizerie 4 să fie sigure pentru pacienți și pentru staff 5 să fie noncorozive 6 să nu păteze 7 să fie economice 8 să fie stabile pentru depozitare 9 să aibă un miros plăcut 10 să fie eficiente și rapide în acțiune

nr. 13 n www.veterinarul.ro

eficacitatea unui dezinfectant

pentru a maximiza eficiența dezinfectantului fii atent la următoarele aspecte: 1 Folosește o concentrație corectă 2 Una prea mică este ineficientă 3 Cu una prea mare faceți risipă și substanța poate avea efecte iritante 4 Nu o amestecați cu alți detergenți sau substanțe chimice 5 Folosiți dezinfectantul la temperatura corectă. Ei sunt de obicei mai eficienți în apă caldă 6 Permiteți dezinfectantului să acționeze pe o perioadă corectă de timp 7 Clătiți-vă bine după folosirea acestuia pentru a îndepărta reziduurile 8 Folosiți soluții pregătite proaspăt 9 O parte din dezinfectanți sunt mai puțin eficienți în apă dură

Tipurile de dezinfectanți care sunt mai eficienți împotriva anumitor microbi

Dezinfectanții care au Dezinfectanții cunoscuți fost găsiți mai eficienți împotriva împotriva sporilor bac- a fi eficienți virușilor terieni Aldehidele

Aldehidele

Oxidul de etilenă

NADCC dicloroizocianuratul de sodiu

Halogenii Hipocloritul

Grupele majore de dezinfectanți

Grupa Alcool, izopropil alcool 70%, etanol 70%

Eficienți împotriva bacteriilor dar nu a sporilor este inactivat de materiile organice puternic inflamabil

atunci când folosiți dezinfectanți trebuie să țineți minte că: • Tot timpul apar noi produse pe piață. Țineți-vă la curent cu acestea și compușii lor chimici • Personalul cabinetului trebuie să fie mereu atent la propria siguranță și igienă și trebuie să poarte în permanență îmbrăcăminte protectoare adecvată. Aceasta acoperă de la mănuși și șorț pentru produsele dezinfectante până la purtarea măștii și a ochelarilor de protecție pentru alte produse - cum ar fi aldehidele • Întotdeauna urmăriți să asigurați siguranța pacienților - nu folosiți substanțe chimice care sunt iritante sau toxice pentru ei • Depozitați dezinfectanții conform instrucțiunilor fabricanților și odată preparați, folosiți-i în timpul recomandat.

Calități

scump iritant pentru piele Aldehidă, gluteraldehidă Eficiente împotriva unei largi arii de bacterii, spori și viruși nu se inactivează atât de ușor acționează încet au o toxicitate mare cauzând probleme la nivelul pielii și ochilor, precum și probleme respiratorii acțiunea este legată de temperatură Peroxizi: peroxidul de hidrogen, hipocloritul

rază mare de acțiune acționează rapid ineficienți cu materia organică - deși câțiva dezinfectanți mai recent apăruți în acest grup nu sunt afectați slabă iritație și toxicitate

Animale sălbatice Istoricul dezvoltării contracepției la animalele sălbatice În regiunea Pădurea Letea, Delta Dunării, datorită unor factori favorizanți populațiile libere de cai sălbăticiți s-au înmulțit la un nivel ce se preconizează că ar avea un potențial efect negativ asupra mediului pe care îl cohabitează cu alte specii de plante și animale. Începând cu anul 2012 fundația Vier Pfoten împreună cu autoritățile vor implementa un program pe termen lung de management al reproducției populațiilor de cai sălbăticiți din această zonă. În următoarele numere ale revistei voi discuta despre metodele și logistica folosită în proiecte de management al animalelor sălbatice, similare situației din Delta Dunării.

acă la animalele domestice contracepția prin metode elective poate fi întâlnită cu sute de ani în urmă, cercetările recente în privința contracepției sunt de cele mai multe ori asociate cu utilizarea la oameni. Totuși, în ultimii zece ani, a crescut interesul public față de înmulțirea necontrolată de câini si pisici ceea ce a stimulat mult cercetarea în această zonă, iar necesitatea prevenției gestației la bovinele destinate cărnii a adus subiectul cercetării contracepției până și în centrul comunității agro-comerciale. În schimb, puține din aceste activități oferă 44 Veterinarul

metode cu aplicabilitate directă pentru animalele nedomestice. Puțin surprinzător, aceste metode de contracepție în sălbăticie întâmpină un număr de dificultăți neîntâlnite atât în contracepția la oameni cât și la speciile domestice. În ceea ce privește contracepția la animalele sălbatice, cele mai de referință studii au fost făcute la caii sălbatici (Equus caballus), cervidee din mediul urban sau din parcuri, precum cerbul cu coadă albă (Odocoileus virginianus) și cerbul roșu (Cervus elphus), elefanții africani (Loxodonta africana) din parcurile de vânătoare, și mai recent la bizoni (Bison bison). Există și alte exemple dar acestea sunt cele mai reprezentative din perspectiva animalelor sălbatice libere. De aseamenea, există un număr mare de specii nedomestice din grădini zoo sau parcuri la care a fost studiată și aplicată contracepția. Cu mici excepții, toate animalele sunt mamifere de statură medie sau mare. Eforturi de a controla suprapopularea cu ajutorul contracepției s-au instituit începând cu anii '50, iar în cele mai multe cercetări s-au folosit steroizi naturali și sintetici, sau o varietate de compuși nonsteroidieni. Practic, deși farmacologic funcțional, acești primi pași în contracepție au eșuat din diferite motive ce țineau de toxicitate, trecerea în lanțul trofic, efecte adverse la nivelul comportamentului social, costuri ridicate pentru aplicare, dificul-

nr. 13 n www.veterinarul.ro

tate de administrare la distanță sau riscuri ridicate de sănătate la animalele gestante. Desigur limitele acestor încercări timpurii variau în funcție de specie. Spre exemplu, administrarea la distanță nu era o necesitate la speciile exotice din captivitate iar schimbările comportamentale nu reprezentau un interes în ce privește căprioarele din mediul urban, care erau considerate ca și "animale de companie". De cealaltă parte, administrarea la distanță este practic indispensabilă la animalele sălbatice libere iar schimbările comportamentale nu pot fi tolerate la animalele sociale precum caii sălbatici sau elefanții africani. De aceea, fiecare specie și mediul acesteia aduce cu sine limitări și nevoi specifice. Efectul cumulativ al tuturor acestor aspecte a dus la concluzia că folosirea hormonilor steroizi în contracepție nu este acceptabilă în spectrul animalelor sălbatice. Steroizii rămân folositori în câteva grupuri de animale sălbatice captive, dar au fost abandonați la animalele sălbatice libere. Odată cu apariția imuno-contracepției s-a înregistrat un progres semnificativ în cadrul contracepției la animalele sălbatice. Folosirea de produse imunologice la animalele sălbatice a început cu 1987 când primele încercări de imunocontracepție au fost reprezentate de vaccinuri eliberatorare de gonadotropină (GnRH) testate pe caii sălbatici din Cumberland Island National Seashore. Curând după aceea a fost testat la caii domestici și sălbatici din captivitate vaccinul Zona Pellucida Porcină (PZP). Rezultatele testelor cu GnRh nu au fost promițătoare pe când cele cu PZP au demonstrat clar că acest produs poate inhiba fertilitatea la ecvide. Într-o perioadă relativ scurtă au fost realizate teste cu rezultate bune la cerbii cu coadă albă din captivitate și alte animale din grădini zoo

printre care calul Prezewalski (Equus przewalskii), bantengul (Bos javanicus), cerbul sika Formosan (Cervus nippon taiouanus), cerbul axis (Cervus axis), tahrul himalaian (Hemitragus jemlahicus), cerbul roșu Roosevelt (Cervus elaphus roosevelti), muntiacul chinezesc (Muntiacus reevesi), sambarul (Cervus unicolor) cât și elefantul african (Loxodonta africana) . Identificarea unui vaccin a fost doar un pas incipient în dezvoltarea unui management al populației de animale sălbatice. De la bun început s-a conștientizat că provocările legate de contracepția la animalele sălbatice includeau: (i) identificarea de agenți contraceptivi funcționali la animalele captive, (ii) determinarea nivelului de siguranță asociat cu gradul de eficacitate a substanței active, (iii) dezvoltarea de mijloace de administrare a acestor substanțe la animalele sălbatice libere și (iv) un efect direct asupra populației. Odată cu succesul asupra fertilității asociat cu folosirea PZP, prin care se îndeplineau primele

trei cerințe, următorul și cel mai dificil pas a rămas implementarea practică în condiții de teren la animalele libere. Deși strategiile au rămas aceleași, utilizarea în teren a substanțelor a necesitat o schimbare majoră în tactică, lucru care este încă subapreciat. Din fericire, unul dintre cele mai mari avantaje ale imunocontraceptivității s-a arătat a fi volumul mic ce tebuie administrat, volum care poate fi administrat de la distanță. Acest lucru este esențial când se discută despre contracepția în teren a animalelor sălbatice. Primele testări în teren ale vaccinului imunocontraceptiv PZP a avut loc acum 24 de ani în parcul Assateague Island National Seashore, o insulă barieră pe coasta Maryland. Aceste teste au demonstrat că au inhibat cu succes fertilitatea la caii sălbatici. Pe lângă faptul că s-a creat un nivel înalt de contracepție, s-a observat clar că vaccinul poate fi administrat la distanță fără a fi nevoie de manipularea animalelor. A fost demonstrată de asemenea siguranța vaccinului la animalele gestante și faptul că inhiba-

rea fertilității poate fi menținută cu rapeluri anuale. În timpul testelor de teren caii și cerbii cu coadă albă au fost inoculați cu o doză inițială de PZP emulsifiată cu adjuvantul Freund complet (FCA) de 65- to 100-lg urmată de un rapel de 100-lg PZP cu adjuvant Freund incomplet emulsifiat (FIA). Odată cu încheierea acestor testări, inocularea cu PZP a fost folosită cu succes în multe proiecte de management al populațiilor de cai sălbăticiți, cerbi din mediul urban, cerbi roșii sau elefanți africani, stopând înmulțirea sau chiar micșorând numărul indivizilor. Cel mai amplu proiect de management al populațiilor de cai sălbăticiți este cel instituit de către Biroul de Management Teritorial BLM (BLM’s Proposed Strategy, 2011), în care se prevede diminuarea anuală cu 7600 indivizi (cai sălbatici și burros (Equus asinus)) de pe teritoriul public Westland, și menținerea lor la un nivel de 32000 - 36000 indivizi. Alte proiecte de acest gen dar pe zone mai restrânse sunt cele din cadrul Parcului Shackleford Banks sau cel din Parcul Național Virgin Islands, St. Johns din SUA pentru reducerea populației de burros. În numărul următor vom discuta despre imunocontracepția cu vaccinul Zona Pellucida Porcină (PZP).

Dr. OVIDIU rOȘU medic veterinar , Asociația Vier Pfoten

MANAGEMENTUL ÎN MEDICINA VETERINARĂ Managementul poate fi definit ca „un set de activităţi şi acţiuni, a căror funcţii te ajută să îţi atingi obiectivele personale, prin intermediul altora”! Disciplinează-te aşadar, să înţelegi că prin management suntem mai aproape de ceea ce ne-am propus, prin „ştiinţa” de a stăpâni concepte, prin „arta” comunicării şi prin starea de spirit, care ne obligă să fim mereu în faţă!

1.ConCeptul de „funCţie” a managementului

anagementul unei firme gravitează în jurul unor activităţi şi acţiuni, pe care trebuie să le desfăşoare şi care, de fapt, se sintetizează în funcţiile (atributele) sale. Formularea acestor funcţii ţine de începuturile ştiinţei managementului şi aparţine lui Henri Fayol, care a delimitat 5 funcţii al managementului: previziune, organizare, comandă, coordonare şi control. Abordările din România, deşi comportă anumite controverse, totuşi, cele mai multe dintre părerile formulate converg către: previziune, organizare, coordonare, antrenare-motivare şi control-evaluare. În literatura de specialitate funcţiile managementului sunt definite ca eforturi de gândire şi acţiune raţională, specifice activităţii de management, care declanşează cicluri logice de desfăşurare a evenimentelor viitoare, de pregătire, previziune şi organizare a mijloacelor existente, de cunoaştere şi influenţare a oamenilor. Din această definiţie rezultă că procesul de management are un caracter ciclic, care începe cu definirea scopului propus, se continuă cu precizarea obiectivelor pe un anumit interval de timp, stabilirea sarcinilor pentru partenerii de afacere şi încheierea cu analiza activităţilor şi rezultatelor. În procesul de desfăşurare a fiecărui ciclu de management se efectuează, întro succesiune logică, anumite acţiuni specifice, care sunt sistematizate pe etape şi reprezintă conţinutul celor cinci funcţii 46 Veterinarul

ale managementului. În medicina veterinară de cabinet, asumarea la nivelul mentalului individual a managementului, promovează ideea „doctorului manager”, care ştie să îşi practice profesia, atât din punct de vedere tehnic, dar şi din punctul de vedere al „managementului personal” şi al comportamentului antreprenorial eficace! Abordările ştiinţei managementului trebuie cunoscute şi integrate în arta comunicării şi a spiritului inconfundabil al omului manager!

1.1 Funcţia de previziune Funcţia de previziune are în vedere un efort de gândire şi acţiune a managerilor în scopul identificării anticipative a problemelor care vor interveni în bunul mers al activităţilor, din interior sau din exterior. Previziunea a devenit o parte integrantă a mentalităţii managerilor, care trebuie ca prin exersarea unor abilităţi cognitive să anticipeze modul cel mai probabil de desfăşurare a tuturor activităţilor. Managerul trebuie să orienteze permanent cabinetul înspre obţinerea unor performanţe superioare şi a profitului, prin anticiparea modalităţilor de derulare a proceselor comerciale, pe baza rezultatelor obţinute şi experienţa acumulată. În general, manifestarea funcţiei de previziune presupune sistematizarea activităţilor şi parcurgerea următoarelor etape: • Stabilirea perspectivei, respectiv a direcţiei în care trebuie dirijate acţiunile, urmărind identificarea întregului set de informaţii, pe baza cărora se formulează activităţile posibile de iniţiat. În această etapă se prefigurează viitoarele investiţii şi dezvoltarea resurselor materiale, a echipamentelor de lucru şi a instrumentelor tehnice, în funcţie de strategia firmei pe termen mediu. • Definirea obiectivelor, pe baza informaţiilor analizate în etapa anterioară, obiectivele pot fi generale, la nivelul viziunii economice anticipative, dar şi specifice, derivate la nivelul subdiviziunilor organizatorice, care sunt implicate în realizarea ţintelor. Derivarea obiectivelor generale se realizează numai când previziunea se referă la o perioadă de timp relativ mică (6 – 12 luni). • Stabilirea programelor pentru fiecare domeniu de activitate, acestea fiind con-

nr. 13 n www.veterinarul.ro

siderate ca parte integrantă din programul general. • Definirea mijloacelor materiale şi financiare necesare obiectivelor propuse. Se recomandă ca în această etapă, managerul să efectueze pe baza unui sistem complet de parametri şi / sau indicatori, o analiză amănunţită a eficienţei economice, privind utilizarea resurselor necesare realizării obiectivelor propuse. • Evaluarea consecinţelor deciziilor adoptate, care va cuprinde atât aspecte privind desfăşurarea proceselor tehnice, serviciilor şi activităţilor comerciale, dar şi valorificarea optimă a rezultatelor obţinute. Previziunile se materializează în: prognoze, planuri şi programe. • Prognozele reflectă estimarea evoluţiei condiţiilor în care va funcţiona firma, pe un orizont de timp mai mult sau mai puţin îndepărtat. Ele constituie un instrument căruia merită să i se acorde întreaga atenţie din partea managerilor implicaţi. Este cunoscut faptul că prognozele, în funcţie de orizontul de timp, pentru care se elaborează, pot fi: pe termen scurt, mediu şi lung. Elaborate pe diferite domenii de activitate ale unei firme de servicii medicale veterinare pot fi punctul de plecare al adoptării unei strategii de dezvoltare adecvate. Metodele de fundamentare a prognozelor pot fi: matematice, statistice, normative, etc. Optarea pentru o singură manieră depinde de gradul de cunoaştere a evenimentelor, de nivelul de pregătire socio-profesională a managerului şi de tehnica de prelucrare a datelor. Folosirea unor metode moderne şi tratarea corespunzătoare a informaţiilor disponibile au menirea de a asigura şanse mai mari de obţinere a unor soluţii viabile şi setarea unor rezultate conforme cu realităţile ulterioare, care vor caracteriza perioada de timp pentru care se elaborează prognozele. • Planurile reprezintă componenta funcţiei de previziune cea mai frecvent întâlnită în cabinetele medicale veterinare. Importanţa activităţii de planificare rezidă în faptul că prin intermediul acesteia, managerul identifică obiectivele generale şi specifice ale firmei, determină programele de activitate, stabileşte nivelul bugetului de venituri şi cheltuieli, creionând performanţele ştiinţifice, administrative, financiare şi de marketing ale firmei.

ŞI COMUNICAREA DE CABINET Un plan fundamentat pe realităţi tehnice, economice, sociale, conjuncturale poate constitui un instrument util pentru doctorul-manager, prin care să îşi orienteze activităţile, pentru o anumită perioadă, asigurând atingerea unor obiective specifice. • Programele, constituie un al treilea mod de manifestare a funcţiei de previziune şi au un grad mai mare de precizie; fiind mult mai detaliate şi asigurând şi o coordonare mai strictă a acţiunilor relevante pentru continuitatea activităţilor principale. În general, programul se defineşte ca fiind un ansamblu de activităţi, de lucrări eşalonate precis în timp, având fiecare durata stabilită şi resursele strict repartizate, astfel încât să conducă la realizarea unui obiectiv estimat. După conţinutul lor, programele pot fi: operative pe campanii şi normale, de lucru. Programele operative pe campanii pot fi specifice anumitor perioade şi cuprind acţiuni ce urmează a se executa în intervale de referinţă, obiectivele fiind repartizate pe subdiviziuni organizatorice. Programul normal, de lucru cuprinde repere de timp din cadrul unei zile, săptămâni sau luni, în care personalul lucrează. .

1.2 Funcţia de organizare Funcţia de organizare reprezintă componenta cea mai complexă a managementului. Aportul său priveşte realizarea obiectivelor specifice, ca urmare a manifestării funcţiei de previziune. Mai mult, are menirea să indice un “Know How”, prin care firma devine vizibilă în piaţa serviciilor de specialitate şi a deservirii clienţilor. Organizarea, ca funcţie a managementului poate fi definită prin ansamblul acţiunilor întreprinse în vederea utilizării cu maximum de eficienţă a resurselor materiale, umane şi financiare pe care le are la dispoziţie cabinetul. Oricât de mic ar fi, într-un punct de deservire, cu personalitate juridică, funcţia de organizare se manifestă cu toate valenţele sale manageriale. În general, exercitarea acestei funcţii definitorii managementului presupune următoarele: • Delimitarea subdiviziunilor organizatorice (compartimentelor) în care se vor desfăşura activităţi şi prestări de ser-

vicii pentru clienţi sau terţi. Compartimentarea unui cabinet, raţionalizarea acestuia poate asigura o mai bună punere în valoare a resurselor de care dispune. În acest sens, prezintă interes cunoaşterea exactă a posibilităţilor tehnice şi competitive ale partenerilor implicaţi în afacere, precum şi a competenţelor auxiliare şi cumulative. • Stabilirea posturilor poate fi delimitată organizatoric pe baza unor norme şi a volumului lucrărilor necesare de executat într-o perioadă dată. Aceste lucrări sunt grupate după anumite criterii, generând funcţionalitatea tehnică şi comercială a firmei respective. • Precizarea sistemului de relaţii organizatorice are menirea, între altele, să asigure unitatea de conducere şi cooperarea între posturi sau compartimente. • Definirea sistemului informaţional, fără de care nu se poate concepe, în zilele noastre, desfăşurarea eficientă a procesului de management.

1.3 Funcţia de coordonare În general, coordonarea reprezintă un proces prin care un manager creează şi menţine armonia între activităţile, oameni şi compartimentele de muncă pe care le are în subordine, care determină schimbări semnificative, pentru a realiza obiectivele propuse în condiţii de performanţe superioare. Funcţia de coordonare decurge din necesitatea de a face ca toate eforturile, toate activităţile care se desfăşoară în diferite locuri şi nivele ierarhice dintr-o firmă angrenată în servicii şi comerţ să fie îndreptate spre realizarea obiectivelor economice prestabilite. Exercitarea funcţiei de coordonare de către un manager presupune din partea acestuia un efort de cunoaştere privind: structura personalului din subordine, poziţia acestuia în organizarea unităţii, sarcinile şi atribuţiile fiecărui post existent în organigramă. De asemenea, activitatea de coordonare se desfăşoară în condiţii normale numai dacă fiecare subordonat îşi cunoaşte precis câmpul său de acţiune, domeniu în care îşi exercită atribuţiile şi responsabilităţile circumscrise postului pe care-l ocupă. Manifestarea funcţiei de coordonare nu poate fi concepută fără existenţa unui sistem de comunicaţii adecvat. În exercitarea funcţiei de coordonare, managerului i se cere să respecte anumite cerinţe cum ar

fi: echilibrarea sarcinilor între subordonaţi, asigurarea creşterii nivelului de competenţă, practicarea unor metode de management adaptate diferitelor, categorii de personal şi aplicarea delegării de autoritate sau/şi responsabilitate. Manifestarea în practică a acestei funcţii reclamă parcurgerea următoarelor etape: a) determinarea sarcinilor, atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor individuale; b) stabilirea sistemului de comunicaţii şi relaţionare interpersonală; c) determinarea standardelor de performanţă ale fiecărui post; d) proiectarea şi realizarea sistemului de legături între compartimente; e) precizarea modalităţilor de motivare a personalului. Coordonarea activităţilor dintr-o firmă cu specificitate veterinară se realizează sub două forme: • bilateral, exercitată între un şef şi un subordonat; • multilateral, manifestată între un şef şi mai mulţi subordonaţi. Coordonarea bilaterală, prezintă avantajul evitării apariţiei filtrajului şi a distorsiunii informaţiilor, iar managerul are posibilitatea să cunoască imediat reacţia celui pe care îl coordonează. Dezavantajul constă în aceea că generează un consum mare de timp din partea managerilor, ca urmare a coordonării fiecărui subordonat. Coordonarea multilaterală se realizează, mai ales, prin intermediul unor reuniuni în acelaşi timp, realizându-se un proces de comunicare cu mai mulţi subordonaţi, ceea ce face să se evite dezavantajul primei modalităţi de realizare a coordonării Cu respect pentru o profesie de excepţie,

DR. DANIEl pĂDUREAN medic veterinar primar, MS, PhD.

Când v-ați început cariera de medic veterinar în Romania și cum a fost primul contact cu medicina veterinară?

Cariera mea de medic veterinar a început la câteva săptămâni de la terminarea Facultății de Medicină Veterinară din Timișoara în 1996. Primul loc de muncă a fost ca medic veterinar epizootolog la Avicola din Bocșa. Am început cu mult entuziasm dar în scurt timp am realizat că nu voi petrece foarte mult timp acolo. Lupta cu mentalitatea sistemului trecut a fost imposibilă. După câteva luni am plecat din Bocșa și am început să lucrez ca medic veterinar pe animale mici, la prima clinică veterinară privată din Reșița. A fost un nou început, un loc de muncă provocator cu ore lungi de muncă. Practica pe animalele de companie mi-a plăcut și am vrut să știu din ce în ce mai mult despre această latură a medicinii veterinare. A fost provocator pentru că educația primită în facultate despre animalele de companie a fost foarte subțire și nici cărți sau alte materiale despre medicina animalelor mici nu prea se găseau în perioada respectivă. A fost perioada în care a început să apară internetul și am început căutarea informației online. Tot în perioada respectivă la televiziune, pe canalul Animal Planet, a început să ruleze emisiunea Medici Veterinari de Urgențe și îmi amintesc că eram lipit de televizor când rula. A fost primul meu contact cu medicina veterinară din America de Nord. Unde ați mai lucrat în România?

preocupat în permanență de calitatea serviciilor pe care le oferă clienților săi, dr. Levente Degi participă frecvent la seminarii de formare continuă în domeniul medicinei veterinare de animale de companie. Are propriul cabinet de animale mici în Victoria, Canada, și este un medic veterinar român care dovedește zilnic că succesul în medicina veterinară nu ține de locul în care o practici, ci de pasiunea cu care profesezi. Absolvent al Facultății de Medicină Veterinară din Timișoara, dr. Levente Degi este membru al Asociației Canadiene a Medicilor Veterinari, a Colegiului Medicilor Veterinari din British Columbia și a Societății Europene de Cardiologie Veterinară.

să știu că am făcut tot ce era posibil pentru pacient și pentru proprietar.

După câțiva ani petrecuți în Reșița m-am mutat spre vest, la Arad și am deschis împreună cu prietenul și colegul meu Dr. Radu Silviu, Clinica de Animale Mici din Arad. Mai târziu echipei i s-a alăturat Dr. Boros Cristian. Împreună am petrecut ani memorabili și mi-a făcut onoare să fiu colegul și partenerul lor. Cum a fost primul contact în Canada cu medicina veterinară, din perspectiva medicului veterinar român, cu o experiență deja solidă dobândită în România?

Primul contact cu medicina veterinară din Canada a fost la cel mai mare spital de urgențe, la vremea respectivă, din Calgary. Acolo am început să lucrez ca asistent veterinar și am lucrat aprope doi ani în tura de noapte. A fost fascinant de văzut cum funcționează un spital veterinar cu aproape 70 de angajați, din care 18 medici veterinari. Imaginile văzute pe Animal Planet cu ceva timp în urmă deveniseră realitate. Am învățat enorm de mult în perioada respectivă, lucru care m-a ajutat considerabil când am început să lucrez ca medic veterinar, după doi ani de la venirea în Canada. Ați trecut prin două școli de medicină veterinară diferite, română și canadiană. Care sunt diferențele din perspectiva dumneavoastră? Care este optica de acolo, care sunt standardele, care sunt cerințele și cu ce a trebuit să vă acomodați sau de ce a trebuit să vă dezobișnuiți?

Succesul 48 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

În 2005, când am părăsit România, școala românească de medicină veterinară era încă în epoca socialistă a anilor ’70 ’80 orientată în principal către animalele de producție - al căror număr era într-o cădere liberă și către sistemul medical de stat. Sistemul Nord American, incluzând cel canadian, este orientat către cerințele pieții. Marea majoritate a medicilor veterinari lucrează în serviciul privat și un procent extraordinar de mic lucrează în sistemul de stat. Majoritatea celor care lucrează în sistemul privat sunt cei care practică pe animale de companie - câini și pisici. Acest lucru se reflectă la nivelul școlilor de medicină veterinară. Serviciile medicale pentru animalele de companie sunt structurate în medici veterinari generaliști și medici veterinari specialiști (dermatolog, internist, radiolog etc). Statutul de specialist (numit diplomat în America de Nord și Europa) se obține de regulă după terminarea unui program de rezidențiat (trei sau patru ani) și după o examinare riguroasă de către colegiul de specialitate. Mai există și diferențe legate de felul în care învață studenții și de ce învață viitorii medici veterinari. De exemplu după zece ani de practică pe animale mici a trebuit să-mi împrospătez cunoștințele de animale de fermă pentru examenul de certificare. M-am dus la o fermă de vaci și am constatat că retențiile placentare se rezolvă cu totul altfel decât am fost învățat în România. Ar mai fi și alte exemple din medicina animalelor de fermă sau de companie dar nu avem timpul pentru asta. A practica medicina veterinară pe animalele de companie este un serviciu medical oferit celor care o solicită. Asta în-

seamnă să oferi serviciu medical pacientului, o experiență memorabilă pacientului și proprietarului și să construiești o relație de încredere cu proprietarul. Aceste obiective se pot realiza doar atunci când se practică la un anumit standard. Ce ați recomanda colegilor dumneavoastră din România care intenționează să părăsească țara și doresc să practice medicina veterinară în Canada?

În primul rând vreau să le spun că totul este posibil și că pot practica medicina veterinară în Canada, dacă doresc acest lucru. Nimeni în Canada nu o să-ți spună că nu ești medic veterinar, trebuie doar să dovedești că ești la nivelul cerut de asociațiile profesionale. Trebuie să se pregătească mental și fizic pentru o muncă titanică și sacrificii pentru o perioadă între 25 ani, cât poate dura procesul de certificare. La sfârșitul drumului satisfacțiile sunt pe măsură. Cum vedeți dumneavoastră succesul în medicina veterinară și dacă v-ați schimbat perspectiva asupra lui de când sunteți în Canada. Are succesul în medicina veterinară în Canada un alt gust decât cel din România?

Pentru mine succesul în medicina veterinară, atât în România cât și în Canada, înseamnă să dorm liniștit noaptea, să știu că am făcut tot ce era posibil pentru pacient și pentru proprietar. Cu alte cuvinte să faci cât poți de bine ceea ce faci și să-l faci cu pasiune. Care considerați că este cea mai mare reușită profesională a dumneavoastră și ce sfaturi ați avea pentru medicii veterinari din România?

După cinci ani lucrați pentru diferite alte spitale sau clinici veterinare am hotărât împreună cu soția mea, Romana, să-mi deschid propria mea clinică veterinară. Clinica s-a deschis acum opt luni și este este o clinică demnă de zilele noastre și suntem mândri de această reușită. Este dotată cu tot ce este nevoie pentru a oferi servicii medicale de cea mai înaltă calitate pacienților și clienților noștri. Un sigur lucru aș dori să le spun colegilor din România să iubească ceea ce fac și să practice cu pasiune. Nimic nu este mai frustrant decât să faci ceva ce nu îți face plăcere. Transmit toate cele bune colegilor din România!

Avantaje dacă ești Abonat Suntem o revistă independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri 1. Primești 15 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă la abonamentul pe un an. 2. Primești 12 reviste, la abonamentul pe un an cu 52 de pagini plus 8 pagini supliment, adică 720 de pagini de informații esențiale. 3. Peste 20 de articole NOI de specialitate în fiecare lună, peste 300 de articole pe an, cu tematici complexe despre animale de companie, animale de fermă, management, tehnici de laborator și diagnostic, tehnici și scheme de tratament, prezentări de produse și echipamente alături de multe alte informații. 4. Peste 60 de medici veterinari, experți în diferite specializări, editorii Revistei Veterinarul, care-ți împărtășesc din experiența și cunoașterea lor medicală veterinară. 5. Accesul la peste 1200 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie pe www.veterinarul.ro publicate până la această dată. În fiecare lună se adaugă câteva zeci de articole noi. 6. Accesul la unicul INDEX VETERINAR care conține peste 2400 de produse medicinale veterinare, echipamente și servicii, catalogate sau aflate în curs de catalogare și indexate care să vină în sprijinul activității practice medicale veterinare.- din vară și pe CD 7. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în

Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 1500 de cabinete medicale veterinare. 8. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire. 9. Ai acces la secțiunea de Anunțuri, unde poți să Vinzi/Cumperi sau să realizezi parteneriate de afaceri. 10. 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro și 20 puncte la fiecare articol publicat în REVISTA ediția tipărită. 11. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil). 12. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică. 13. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică 1. Prin CURIER la doar un telefon distanță. Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email :office@veterinarul.ro.Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin CURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul CURIER de transport (între 13 - 15 lei). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

2. Prin plata contravalorii abonamentului la Bancă prin Ordin de plată sau Internet-Banking cu următoarele date de contact: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA pe email sau pe fax împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista, nr de telefon al dvs. sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a conﬁrma datele.

3. Prin mandat poștal la Oficiul Poștal de care aparțineți sau la poștaș, specificând următoarele date de plată: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI copie a mandatului poștal de unde să se vadă clar numele persoanei sau cabinetul care a plătit abonamentul și numărul dvs. de telefon pe email, pe fax sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma toate datele.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE: 0763 296 455 VODAFONE: 0729 463 047 ORANGE: 0747 897 703 FAX: 0332.819.688

50 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro

Intră în SENSA pentru a oferi sfaturi experte. Detalii pe www.veterinarul.ro

52 Veterinarul

nr. 13 n www.veterinarul.ro