Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr.14

știință și practică

nr. 14 l anul IV l 2012

Special Bovine:

Metropatii cronice la vaci l Boala membranelor hialine l Informații practice l

Succesul... cu Dr. Attila Kondor

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania www.veterinarul.ro

ÎN

PROIMAGINE MOVARE

DE

EMAIL

BROȘURI

ARTICOLE

CĂRȚI DE VIZITĂ PRIN

CREARE

WEBSITE

SENSA

DIRECTOR

PROGRAME

ABONAMENT

PROFESIO NALE

NEWSLETTER

ASISTENȚĂ

DESIGN

BLOG

REVISTĂ

SUPORT

VET

MARKETING INDEX

Ești interesat de unul din cuvintele de mai sus?

Contactează-ne pe unul din numerele de telefon ale redacţiei sau pe email: office@veterinarul.ro

Cuprins INTERVIU Interviu cu Dr. Pinter Zsolt

Babesioza la câine prezentare caz clinic Reproducția la porumbei Morfofiziologie și comportament Urgențele la dihori Semne clinice și diagnostic diferențial Diagnostic diferențial Hipofosfatemia și hiperfosfatemia la animalele de companie

16 20 24 28 30 32

special

animale de rentă

animale de companie Ruptura ligamentului cruciat la câine, simptome și diagnostic pe scurt Limfomul la câine şi pisică aspecte clinice şi terapeutice

41

Aspecte microbiologice în metropatiile la vaci Boala membranelor hialine cauză a mortalității neonatale la viței și copii Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice și proceduri de sedare/anestezie la bovine

Informații practice pentru vacile de lapte și oaie Infertilitatea la iapă Sindromul de anestru

10 12

igienă

14

Precauții de control al bolilor infecțioase după starea bolii și agent

42

36 38

Publicitatea pentru cabinetul veterinar, necesitate, moft sau obligație a succesului

46

Te-ai săturat ca tâmplarii să dea sfaturi despre creșterea și îngrijirea animalelor ?

Înscrie-te în programul SENSA Fii expertul de care proprietarii au nevoie

3

Veterinarul Adresa corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Realda Aramă Editorii ediției: Prof. Dr. Dan Drugociu Prof. Dr. Gheorghe Solcan Conf. Dr. Iancu Morar Dr. Florin Eugen Grosu Dr. Septimiu Borbil Dr. Daniel Bejan Dr. Bogdan Brehar Dr. Adela Ghibu Dr. Herman Constantinescu Dr. Ștefan Bogdan Dr. Ionel Matei Dr. Iulian Vieru Iulia Crețu Fondator: dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

n

EDITORIAL

Marketing = Infatuare? o abordare total greșită În toate discuțiile pe care le am cu colegi, am văzut o reticență în a se promova.

Fug medicii veterinari de a se promova pe ei înșiși de parcă le-ar fi rușine de cine sunt și de ceea ce fac. Este greu de înțeles de ce această atitudine. Îți este rușine să spui cine ești și ceea ce faci? Totuși este o profesie minunată.

Cu ceva ani în urmă am avut un cabinet întro comună deosebită, Cotnari, renumită pentru vinuri. Cabinet concesionar dar și de animale de companie. În comună erau trei tehnicieni veterinari, fiecare având o reputație covârșitoare.

Mai erau și medicii din jur care se îngrămădeau să rezolve cazuri. Era și normal la așa o comună.

Ar fi durat ani să mă fac cunoscut. Atunci, am decis să folosesc cea mai banală tehnică de marketing. La prima campanie de vaccinări am îmbrăcat toți tehnicienii, căci i-am angajat pe toți, în haine cu sigla și inscripțiile cabinetului, din cap și până în picioare. Am făcut câteva seturi de cărți de vizită cu aceleași însemnuri dar cu numele meu. Într-o singură lună toată comuna știa cine sunt, unde sunt și ce fac. Am vopsit circumscripția în culori vii și asortate și am pus o reclamă luminoasă. În două luni deja era coadă la farmacie și cabinet. Desigur și cu puțină organizare privind circulația medicamentului între depozitul cabinetului, farmacie și tehnicieni. Mai toate cazurile importante erau anunțate la cabinet. Puteți spune că într-o comună este simplu. Eu spun că este mult mai greu. Comuna are 11 sate, 9000 de oameni iar cei trei tehnicieni lucrau de o viață acolo și tot ceea ce făceau făceau foarte bine. Eu eram nou venit iar cotnărenii sunt recunoscuți pentru conservatorismul lor. Poate spuneți că veniturile importante erau din concesiune. Vă înșelați. Veniturile cele mai mari se făceau din comercializarea corectă a medicamentului, din consultații, tratamente și însămânțări. Așa este și acum chiar dacă eu nu mai sunt de mult acolo. Nu am făcut nimic deosebit, doar am utilizat ceam mai simplă tehnică de marketing: am anunțat cine sunt, unde sunt și ce fac. Într-un mod susținut, coerent și unitar pe o perioadă bine determinată.

Ce am obținut: într-o lună toată comuna știa cine sunt, unde sunt și ce fac. Care a fost canalul media utilizat: canalul vizual utilizând ca suport reputația tehnicienilor veterinari asociat cu su-

nr. 14 n www.veterinarul.ro

portul oferit de carțile de vizită și impactul culorilor și reclamei locale. Nimic spectaculos dar în două luni a făcut ca toată treaba sa meargă.

Pentru ca afacerea să vă meargă bine clienții trebuie să vă cunoască cât mai mult și astfel le va crește încrederea în ceea ce faceți. Nu trebuie să uitați că ei, proprietarii de animale își proiectează toate sentimentele, trăirile și emoțiile personale în animalele lor. De multe ori îi tratați chiar pe proprietari. Logic deci, proprietarii trebuie să vă cunoască îndeaproape pentru a vă ceda o parte din sufletul lor. Să analizăm puțin un singur aspect. În toate cabinetele prin care am intrat în țară, am vazut pe toți pereții zeci de reclame la tot felul de produse. Nimic despre cabinet, despre medicii care lucrează în el, despre reușitele și performanțele lor. Am văzut unele încercări timide prin București. De ce trebuie să-și vândă reputația medicală un medic pe absolut nimic? Am intrat în Austria și Germania în cabinete. Mici elegante cu o siglă standard, simplă dar expresivă. Înăuntru nici urmă de reclamă la vreo firmă. În zona de așteptare am citit o mulțime de chestii interesante despre cabinet și medic. Articole din revistele de specialitate, din ziare cu acțiunile caritabile, premii, zeci de diplome de participare la seminarii, congrese, workshopuri. În ambele cabinete am pățit la fel.

Imediat ce a terminat consultația, medicul a ieșit, m-a luat de după umeri și a început să-mi povestească cu cine este el în fotografia x sau y, să îmi arate o diplomă de participare și să îmi povestească ce interesant a fost congresul z desfășurat undeva prin Asia. Eram buimac cu totul și aveam impresia că mă aflu lângă un colos al medicinii veterinare. La ambii medici am pățit la fel. Trucuri învățate și care fac parte din programul de promovare. Interesant și productiv.

Așa se construiește o reputație care nu are preț. În nici un cabinet nu am văzut decât reclame, postere și flyere cu și despre cabinet. Totul convergea către cabinet și personalul acestuia. Erai uluit și impresionat. Să nu uit. Prețurile nu erau aruncate într-o foaie albă pe un geam. Exista un catalog cu prețuri și explicații detaliate despre examinare și ce se urmărește. Clientul era perfect informat și avea deplină încredere în ce primea.

Vreți să aveți succes atunci luptați și munciți pentru reputație. Renunțați la reclame ieftine.

Promovați-vă doar pe voi și cabinetul vostru.

Fiecare perete liber să aibă diplomele de la toate seminariile și cursurile la care participați, articole, fotografii, totul despre voi.

Succes!

dr. IulIAN VIEru

RELAțII puBLIcE & cOmunIcARE Broșurile de marketing - la ce ne folosesc ele?

Există foarte multe tipuri de broșuri, cu mărimi și forme diferite. Toate au însă în comun câteva lucruri: se distribuie gratuit, reprezintă o formă de marketing direct și o metodă de comunicare eficientă cu clienții.

Creează o imagine de impact pentru cabinetul tău

Broșurile pot fi împărțite pe stradă, în parc proprietarilor de animale, la diverse evenimente, târguri sau expoziții de animale sau de produse destinate animalelor de companie sau celor de fermă, distribuite cu materiale sau produse promoționale, înmânate clientului atunci când ajunge la cabinet, împreună cu factura sau bonul fiscal la plecare, lăsate în zona de așteptare a cabinetului sau expediate în cutiile poștale.

Oricare din metodele de expediere ar fi aleasă, broșurile sunt o formă eficientă de promovare, din păcate, puțin folosită în cabinetele veterinare din România.

Conform unui studiu realizat printre clienții cabinetelor veterinare din Anglia, 65% din respondenți au declarat că broșurile sunt utile în deciziile lor. În România, o gospădărie primește în medie 35 de pliante publicitare, adică de 20 de ori mai puțin decât media europeană.

Broșura face parte din instrumentele de marketing care te ajută să îți construiești un brand. Alături de website, broșura te ajută să comunici clienților și vizitatorilor care sunt serviciile pe care le oferi, ce le poți oferi la cabinet, care sunt bolile de sezon sau ce vaccinări ar trebui efectuate într-o anumită perioadă a anului, ce alimente ar trebui evitate în hrana animalelor sau ce promoții găsesc la cabinetul tău. Broșurile sunt un ”musthave” pentru fiecare cabinet, de vreme ce clienții, mai ales cei noi, nu cunosc mai nimic despre cabinetul tău, sau despre serviciile pe care le oferi, această unealtă de marketing te ajută să îi educi și să creezi o legătură cu ei bazată pe încredere.

Chiar dacă trăim într-o eră digitală, nu trebuie să subestimați valoarea culorilor, puterea unei broșuri interesante, cu un design profesional de a atrage noi

clienți. Desigur că dacă ai avea puțin timp liber, te-ai putea așeza în fața calculatorului să creezi propria ta broșură sau ai putea ruga un prieten, care știe cât de cât să deschidă o fereastră de internet.

Nu-ți recomand însă să o faci, dacă nu ai abilități temeinice de prelucrare în programe profesionale de design sau dacă prietenul tău nu lucrează zilnic cu astfel de instrumente. Materialele tale de marketing trebuie să reflecte cine ești și trebuie să arate cât mai profesional cu putință. De ce să riști să creezi o imagine nepotrivită?

Specialiștii noștri în design au conceput template-uri profesionale, cu text convingător și poze grăitoare pentru cabinetele veterinare. Echipa noastră știe să combine toate elementele de design pentru a crea o broșură cu un look profesional, care să te ajute să te promovezi eficient.

O broșură bine ”desenată” comunică valorile cabinetului tău și beneficiile pe

care serviciile tale le aduc proprietarilor de animale. O broșură bună stârnește curiozitatea și pune clienții în situația de a intra pe website-ul tău pentru mai multe informații sau să sune pentru o programare. Broșura vorbește despre tine și în numele tău, atunci când tu nu ești în apropiere. O broșură prost realizată îți va ține cu siguranță clienții la distanță, pe când una plină cu informații dinamice, utile, va invita proprietarii de animale în cabinetul tău și îi va încuraja să te caute.

Nu ezitați să ne contactați pentru a realiza împreună cele mai reușite broșuri. În curând pe veterinarul.ro veți avea o suită de astfel de instrumente create pentru a vă eficientiza activitatea de promovare și reclamă.

IulIA CrEțu

5

mulțumim contribuției aduse știnței și practicii medicale veterinare românești

proF. uNIV. dr. dAN druGoCIu

promovăm practicienii români

Veterinari pentru Veterinari

Editorii Veterinarul

Șeful Clinicii de Reproducție Obstetrică și Ginecologie Facultatea de Medicină Veterinară Iași

dr. dANIEl BEjAN, dr. BoGdAN BrEhAr, dr. AdElA GhIBu Spitalul Veterinar Andivet Deva

proF. uNIV. dr.

GhEorGhE SolCANu Șeful Clinicii Medicală Facultatea de Medicină Veterinară Iași

dr. hErmAN CoNStANtINESCu

DR. FLORIN EUGEN GROSU

SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară Specialist Radiologie Veterinară radiologie4vet.ro

dr. ȘtEFAN BoGdAN

medic primar veterinar medic veterinar MS, PhD

dr. SEptImIu BorBIl CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

dr. IoNEl mAtEI medic veterinar

un nou adeziv pentru bovinele cu laminită

Vacile cu laminită nu pot performa la potențialul lor maxim, prin urmare, adezivul Bovi Bond, un produs nou apărut recent în Europa ajută la recuperarea pierderilor cauzate de această afecțiune.

Popular de multă vreme în SUA și în Olanda, acest adeziv cu acțiune în 30 de secunde este ideal pentru folosirea la animalele cu probleme. Este un adeziv cu priză rapidă, folosit pentru a lipi blocuri pe copitele vacilor, sarcină care poate fi dusă la îndeplinire de un medic veterinar, de fermier sau de cel care se ocupă de îngrijirea animalelor. Înainte de folosire este necesară curățarea copitei cu probleme, răzuirea, pilirea și uscarea cu un uscător de păr sau cu un pistol de aer cald a acesteia. Apoi se aplică Bovi Bond pe un bloc, fie din lemn, fie din poliuretan, în funcție de condițiile de sol. În cele din urmă, se plasează blocul pe copită, se ține pentru 30 de secunde înainte de a permite vacii să pună piciorul pe pâmânt, după ce l-a ținut în aer 2 - 3 minute. Produsul nu necesită amestecare, nu emană fum sau mirosuri și este sigur de folosit atât în interior cât și în exterior. Este disponibil pe piață în pachete cu 2, 10 sau 20 de blocuri și este distribuit în Europa de Agrihealth Ltd, Farrel Supplies și BD Supplies. Mai multe detalii găsiți pe bovibond.com.

Kit pentru determinarea tipului de sânge la câini și pisici Woodley Equipment a lansat un kit despre care se spune că este primul sistem de determinare a tipului de sânge care prezintă un rezultat pozitiv ca o linie roșie pe un background alb, făcându-l astfel ușor de citit.

Sistemul RapidVet - H IC folosește, așa cum anunță Woodley, o tehnologie avansată imuno-cromatografică pentru a identifica grupe sanguine feline și canine, în mod special Grupa A, grupa B și grupa AB la pisici și DEA 1.1 negativ și DEA 1.1

pozitiv la câini.

Sistemul constă într-un dispozitiv care se ține în mână care conține trei membrane și folosește, așa cum spune Woodley, un diluent special pentru teste.

Mai mult, firma susține că sistemul folosește sângele întreg sau masa eritrocitară.

Este un test de captare a celulelor și, ca atare, pacienții care prezintă auto-aglutinare sau PCV scăzut pot fi determinați cu acest sistem.

Rezultatele sunt afișate în 10 minute.

prezentare de carte ”Sănătatea porumbeilor- Recunoaşterea, Prevenția şi Tratamentul celor mai importante boli apărute la porumbei” De: Dr. Ludwig Schrang, Dr. Hermann Enz, Dr. Hermann Klette, Hartmut Messinger În conformitate cu titlul, “Sănătatea porumbeilor” are drept scop menținerea şi refacerea stării de sănătate şi a performanţelor porumbeilor noştrii. Cele mai importante boli ale porumbeilor, prevenţia şi tratarea lor, sunt descrise succint şi- cu ajutorul imaginilor- uşor de reţinut. Organizarea cărţii şi prezentarea individuală pe capitole permite recunosterea rapidă şi la timp a bolilor. Măsurile terapeutice şi profilactice descrise sunt bazate pe experienţa autorilor acumulată de-a lungul anilor practicând medicina veterinară în domeniul porumbeilor, reflectând metodele curente folosite de ei. Deoarece reuşita tratamentului sau menţinerea sănătăţii porumbeilor nu se datorează efectului unui singur agent terapeutic ci a întregului tratament administrat (produse medicinale plus măsuri adiacente), autorii nu au menționat alte produse cu care nu au avut experienţă.

Autorii acordă o importanţă majoră prevenţiei consecvente şi eficace. O precondiţie a acesteia este apreciarea corectă a posibilităţilor de apariţie a bolilor la porumbei în momente de stres special. Acest lucru este luat în considerare în planurile preventive, organizate în concordanţă cu etapele de performanţă, prezentate în capitolele 3 şi 4. De asemenea, aici, se face referinţă la măsurile preventive utilizate curent de către autori practicând ca medici veterinari pe baza experienţei lor. Pentru mai multe informaţii sau pentru comenzi vă rugăm să ne scrieţi la comenzi@vetcentre.com.

8 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

știri

noutăți veterinare

Studiu privind factorii care influențează mortalitatea la scroafe Potrivit cercetărilor danezi, factorii care sporesc riscul mortalității la scroafele din unitatea de lactație sunt culoarea palidă a vulvei, slăbiciunea corporală și prezența ulcerelor de decubit.

Acestea au fost rezultatele unui studiu efectuat de cercetători de la Universitatea Aarhus privind mortalitatea la scroafe, o problemă majoră în producția de porci din toată lumea. În acest studiu, echipa de oameni de știință a folosit analize logistice multivariabile ierarhice pentru a investiga diverși factori de risc pentru mortalitate la scroafă și la mărimea turmei în turme din adăposturi pentru scroafe gestante. Au fost folosite 3652 de scroafe gestante și 1266 de scroafe la lactație din 34 de efective de scroafe. A fost efectuată o examinară clinică după 16 semne clinice pentru fiecare scroafă iar informațiile despre factorii genetici au fost obținute prin interviuri. Au fost folosite și înregistrările fermelor pentru a obține informații dacă scroafele au murit subit sau au fost eutanasiate în termen de 3 luni de la examenul clinic. Factorii care sporesc mortalitatea la scroafe au fost podelele solide, prezența mușcăturilor la nivelul vulvei și refuzul de a sta atunci când sunt abordate. Diferențele dintre variațiile dintre turme au fost mici. Așadar, concluziile pot fi aplicate în general pentru scroafele provenind din turme cu sistem de adăposturi.

congres Congresul veterinar Modial 2013 - Praga, Cehia Anul viitor, al 150-lea Congres Mondial al medicinii veterinare va avea loc la Praga, în perioada 17 - 20 septembrie. ”Atât schița programului științific pentru secțiunile evenimentului cât și alocarea spațiilor de cursuri sunt cunoscute până în acest moment. Acum, se discută cu șefii disciplinelor științifice pentru a aborda cei mai buni speakeri pentru fiecare topic”, a spus dr. Jan Bernady, șeful consiliului științific WVC. ”Am fost membri activi ai WVA ani de-a lungul. Camera Veterinară Cehă este o asociație veterinară relativ mică, cu 3000 de membri de bază. Nu ne permitem să dăm greș cu acest congres, de aceea suntem gata să ne asumăm succesul și să investim orice efort este necessar pentru a oferi colegilor din toată lumea, prezenți la congres, un înalt standard profesional și un eveniment social deosebit”, a declarat dr.Ondrej Rychlík, președintele Camerei Veterinare Cehe.

Effipro este disponibil acum și la pachete de 60 de pipete Urmat de recenta lansare a pipetei Effipro cu noul aspect, Virbac a anunțat disponibilitatea produsului în pachet cu 60 de pipete a spot-on-ului Effipro, oferind astfel cabinetelor o posibilitate mai eficientă din punct de vedere al costului de achiziționare. Effipro este deja disponibil în pachete de câte 4 și 24 de pipete. De la relansarea sa, Effipro este prezentat ca o pipetă inovativă, dotată cu tehnologia de blocare a picăturii,

pentru a oferi un control exact a curgerii lichidului fără nici un risc de scurgere. Pipeta este de asemenea ușor de deschis.

Victora Hudson, managerul de produs din partea Virbac a declarat: ”Introducem acest pachet de 60 de pipete pentru a permite cabinetelor să achiziționeze în mod mai economic și să vândă mai profitabil în timp ce oferă clienților o soluție eficientă, eficace și ușor de folosit”.

9

special

bovine

ASpEcTE mIcROBIOLOGIcE în metropatiile cronice la vaci În tabloul morbidității generale, metropatiile cronice la vacile pentru lapte prezintă o frecvență relativ ridicată, soldându-se cu pierderi economice, atât direct, (pierderi de gestație, lapte, viței), cât și indirect (costuri neproductive cu furajarea, întreținerea și tratamentul animalelor bolnave).

D

iverse studii de specialitate au indicat faptul că, aceste entități patologice au ca punct de plecare afecțiuni puerperale și sunt consecința scăderii capacității de autoapărare a femelei, a exacerbării virulenței germenilor, a unor tratamente aplicate incorect și pe fondul unor deficiențe nutriționale și de zooigienă.

Deși problematica metropatiilor cronice la vacile pentru lapte a fost permanent în atenția specialiștilor din domeniu, totuși ea rămâne de actualitate, datorită faptului că aceste afecțiuni au continuat să creeze pierderi economice fermelor, rezultatele obținute în prevenirea și combaterea lor fiind inconstante și nesatisfăcătoare.

Studiul a fost efectuat pe un număr de 10 vaci cu metropatii cronice constituite în două loturi experimentale, lotul E1- vaci

10 Veterinarul

n

cu endometrită purulentă cronică, lotul E2- vaci cu endometrită catarală cronică latentă și 5 vaci fără infecții genitale în lotul martor M. Examenul bacteriologic a vizat izolarea florei bacteriene, cultivarea și identificarea germenilor din secrețiile genitale recoltate de la vacile luate în studiu. De asemenea sau efectuat teste privind sensibilitatea germenilor față de diferite antibiotice.

Izolarea, cultivarea și identificarea bacteriilor din secrețiile genitale s-au efectuat prin tehnicile uzuale de laborator. Mediile de cultură utilizate pentru izolarea bacteriilor au fost medii uzuale (geloză nutritivă, bulion de carne) și medii speciale de diagnostic (M.I.U, T.S.I. și CHAPMAN). Identificarea bacteriilor s-a efectuat pe baza caracterelor culturale, morfologice, biochimice, serologice și de patogenitate.

Determinarea sensibilității germenilor s-a efectuat prin metoda difuzimetrică cu ajutorul microcomprimatelor standardizate îmbibate în diferite antibiotice.

Această tehnică se bazează pe însușirea soluțiilor de antibiotice de a difuza în mediul de cultură pe diferite distanțe de la punctul în care sunt puse. Ca medii de cultură s-au folosit geloză sau medii speciale. Aprecierea sensibilității germenilor la antibioticele

nr. 14 n www.veterinarul.ro

utilizate s-a realizat pe baza diametrelor zonelor de inhibiție, unde coloniile de germeni lipsesc, suprafața acestora fiind cu atât mai extinsă cu cât substanța antibiotică este mai activă.

Analizele bacteriologice au evidențiat diferite variații privind speciile de bacterii izolate, în cultura pură sau mixtă din secrețiile genitale prelevate de la vacile luate în studiu. De la vacile din loturile experimentale, în majoritatea cazurilor analizate s-au izolat bacterii din categoria speciilor patogene, în timp ce de la vacile din lotul martor s-au izolat bacterii nepatogene sau condiționat patogene. La vacile ambelor loturi experimentale (E1, E2) s-au izolat bacterii în cultura pură în 60% din cazuri, iar de la vacile lotului martor în 40 % din cazuri, iar în cultura mixtă s-au izolat 40% de la lotul E1 și 20% de la lotul E2 (fig.1). În ceea ce privește speciile bacteriene izolate s-au constatat diferite variații în cadrul loturilor analizate. De la vacile din lotul E1 s-au identificat bacterii în cultura pură din speciile Staphylococcus aureus în 60 % din cazuri, iar de la vacile lotului E2 s-au izolat: Staphylococcus aureus, Arcanobacterium pyogenes și Bacillus cereus în câte 20% din cazuri. De la vacile din lotul martor M s-au izolat în cultura pură bac-

terii din speciile Bacillus cereus (20%) și o floră nepatogenă din specia Lactobacillus spp. (20%), iar în 60% din cazuri probele au fost sterile, (fig. 2). În cultura mixtă s-au izolat bacterii din următoarele specii: - de la vacile lotului E12 culturi mixte (40% din cazuri), alcătuite din Escherichia coli și Arcanobacterium pyogenes (20%) și respectiv Staphylococcus aureus, Arcanobacterium pyogenes (20%), de la vacile lotului E2-1 cultura mixtă (20%), alcătuită din speciile bacteriene Arcanobacterium pyogenes și Staphylococcus aureus (fig. 3).

Alte studii au prezentat diferite rezultate privind speciile bacteriene implicate în infecțiile genitale la vaci. În majoritatea cazurilor (75-95%) s-a indicat că există o floră bacteriană de asociație izolată din secrețiile genitale provenite de la vaci cu metropatii, alcătuită în general din Streptococci și hemolitici, Staphylococci și bacterii pyogene.

De la vacile cu retenția anexelor fetale și infecții genitale ulterioare s-au constatat că în 33,3% din probe sunt prezente bacterii din specia Arcanobacterium pyogenes în cultura singulară și în 16,6% din probe în culturi bacteriene mixte (Arcanobacterium pyogenes și Streptococcus spp. anaerob), dar nu mai sunt prezente bacterii la vacile fără infecții genitale post-partum, uterul fiind steril. Investigațiile au evidențiat la vacile cu metropatii post-partum o floră polimicrobiană Gram+ în 48 % din cazuri.

Alți autori, din uterul vacilor care au prezentat retenția anexelor fetale și infecții genitale ulterioare au izolat în 86,6% din cazuri o floră polimicrobiană în cultura mixtă sau de 169 asociație, iar în 13,4% din cazuri bacterii în cultura pură. Bacteriile izolate au aparținut la 12 genuri, din care 6 au fost facultativ patogene și 6 au fost obligatoriu patogene anaerobe. Bacteriile cele mai frecvente au fost din genul Actinomyces pyogenes, în asociație cu bacteriile anaerobe, în special bacteroides levii/spp. și Fusobacterium necrophorum.

Autorii au constatat că la toate vacile studiate infecția uterină a fost produsă de primele două genuri de bacterii, în timp ce Fusobacterium necrophorum a fost izolat la 72,7% din vaci, sugerând un posibil sinergism patologic între Actinomyces pyogenes și cele două bacterii anaerobe care ar cauza endometrite timpurii și / sau o infecție persistentă (cronică).

Alte investigații au indicat o asociație bacteriană, din care Escherichia coli a avut o frecvență mai mare (79,3% din cazuri), comparativ cu vacile care au avut parturiții normale.

Investigațiile privind sensibilitatea ger-

Fig. 1. Bacterii izolate din secrețiile genitale de la vaci cu metropatii cronice (E 1 și E2) și de la vaci să-

menilor izolați din secrețiile ge- nătoase (M) în cultura pură sau cultura mixtă. nitale provenite de la vacile cu metropatii cronice la diferite antibiotice au evidențiat la 20% din n Bacterii în cultura pură probe rezistență la toate antibioticele analizate. n Bacterii izolate în cultură În 80% din cazuri s-a constamixtă tat că bacteriile izolate de la nin Probe sterile velul uterului sunt moderat sensibile la Ampicilina și Cefoperazonă și sensibile la următoarele produse medicamentoase: Fig. 2 Specii de bacterii în cultura pură izolate din secrețiile genital de la vaci cu metropatii Cloramfenicol, Ceftiofur, Kana- cronice (E1 și E2) și de la vaci sănătoase (M) micină, Enrofloxacină, Lincospectină, Amoxiciclină și Florfenicol (fig. 4). n Taphylococcus aureus Alte studii privind sensibilitatea germenilor izolați din sen Arcanobacterium pyogenes crețiile genitale provenite de la n Bacillus cereus vacile cu metropatii la diferite n Lactobacillus spp. antibiotice au stabilit că bacteriile izolate sunt sensibile și moderat sensibile în 33,3% din Fig. 3. Bacteriile izolate în cultura mixtă din secrețiile genital provenite de la vacile cu mecazuri la Oxitetraciclină, Polimi- tropatie cronică (E1,E2 ) xină, Gentamicină, în 66,6% din cazuri la Streptomicină, Cloramfenicol, Eritromicină, Ampicilină, Tetraciclină, Amoxiciclină, Furazolidon, Colistin și 100% n Escherichia coli din cazuri la Kanamicină și Cepn Arcanobacterium py. halothin. n Staphylococcus aureus De la vacile cu metropatii cronice purulente (lotul E1 ) sau izolat în cultura pură bacterii din specia Staphylococcus aureus în 60% din cazuri, iar de la Fig.4. Dinamica sensibilității la antibiotice a bacteriilor izolate de la vaci cu metropatie cronică vacile cu metropatii cronice la- rezitență la toate antibioticele tente și monte repetate (lotul E2) moderat Ampicilină bacterii din următoarele specii: sensibile Cefoperazonă Staphylococcus aureus, Arcano- sensibile Cloramfenicol bacterium pyogenes și Bacillus Ceftiofur cereus în câte 20% din cazuri.

Kanamicină Enrofloxacină Din secrețiile genitale de la Lincospectină vacile cu metropatii cronice din Amoxicilină loturile experimentale s-au izoFlorfenicol lat bacterii în culturi mixte: 40% din probele lotului E1, alcătuite din Escherichia coli și Arcanobacterium pyogenes și respectiv produse medicamentoase: Cloramfenicol, Staphylococcus aureus, Arcanobacterium Ceftiofur, Kanamicină, Enrofloxacină, Linpyogenes și 20% din vacile lotului E2 , al- cospectină, Amoxiciclină și Florfenicol, iar cătuite din speciile bacteriene Arcanobac- în 20% din probe bacteriile au rezistență la terium pyogenes și Staphylococcus aureus. toate antibioticele analizate. În 20% din cazuri probele au fost sterile. De la vacile din lotul martor s-au izolat în cultura pură bacterii condiționat patoproF. uNIV. dr. gene din speciile Bacillus cereus (20%), o dAN floră nepatogenă din specia Lactobacillus druGoCIu spp., (20 %), iar în 60% din cazuri probele au fost sterile. Șeful Clinicii de ReproÎn 80% din cazuri s-a constatat că bacducție Obstetrică și Ginecologie teriile izolate de la vacile cu metropatii croFacultatea de Medicină nice sunt moderat sensibile la Ampicilină Veterinară Iași și Cefoperazonă și sensibile la următoarele

11

special

bovine

BOALA mEmBRAnELOR HIALInE cauză a mortalității neonatale la viței și copiii Pierderile prin mortalitate la nou născuți se pot datora unei insuficiențe respiratorii acute, foarte grave, având drept corespondent morfologic pneumonia cu membrane hialine.

L

a viței este cunoscută de cca 40 de ani, afectând îndeosebi rasele pentru carne şi metişii acestora (Blanc Bleu Belge, Blonde d’Aquitaine, Charolaise). Un sindrom similar este descris la copii. În unele ferme de Blanc Bleu Belge au fost afectaţi până la două treimi din viţeii nou-născuţi, pierderile prin mortalitate ajungând la 36% (11, 12, 13).

cLInIc Clinic, după o perioadă asiptomatică variabilă, de la 30 de minute la 40 de ore, se instituie brusc tahipnee şi tahicardie pronunţată: 105 mişcări respiratorii şi 151 bătăi cardiace/minut, faţă de 63 mişcări respiratorii şi 120 bătăi cardiace/minut la viţeii sănătoşi. Se pot distinge două grupe din punct de vedere al comportamentului: viţei cu comportament nefectat, cu evoluţie mai benignă a bolii şi viţei cu depre-

12 Veterinarul

n

siune corticală şi evoluţie severă, la care starea generală se agravează rapid, apetitul se diminuează sau dispare. Viţeii afectaţi mai grav evită să se ridice din decubit. Dispneea se accentuează, mucoasele devin cianotice (Fig. 1) iar jugularele devin turgescente spre sfârşitul evoluţiei bolii. Nu se întâlnesc semne respiratorii ca: tuse, jetaj, cornaj. La ascultaţie se constată înăsprirea suflului laringo-traheal şi rareori, sufluri pulmonare sau raluri crepitante.

Apariţia unei descărcări diareice se asociază rar cu ameliorarea bruscă a semnelor respiratorii. Boala poate dura până la 5–7 zile, sfârşind cu moarte sau vindecare spontană, fără sechele. Tratamentul cu antibiotice şi antiinflamatorii nu influenţează evoluţia bolii. mORFOpATOLOGIE Morfopatologic, principalele leziuni pulmonare sunt reprezentate de: atelectazie, congestie, hepatizaţie roşie, edem interstiţial şi emfizem. Atelectazia afectează lobii apicali şi cardiaci, iar în cazuri severe până la 80% din pulmoni. Emfizemul se poate prezenta sub formă de mici bule interstiţiale de cca 1mm diametru, în tot pulmonul sau bule mari, de 2–3 cm, localizate

nr. 14 n www.veterinarul.ro

subpleural, în partea dorsală a lobilor diafragmatici. La cca 42 % din cazuri se mai observă enterită acută, uneori hemoragică, cu adenită mezenterică satelită.

Histologic predomină leziunile pulmonare: congestie şi edem, hemoragii intraalveolare, membrane hialine, infiltrat interstiţial cu mononucleate dar şi neutrofile (fig 2).

Examenul microbiologic a evidenţiat septicemie cu E. coli la 27 % din cazuri.

ETIOpATOGEnEZA Etiopatogenetic, leziunile întinse de atelectazie sugerează o insuficienţă primară sau secundară a surfactantului.

Acesta este compus din 90 % lipide (majoritatea fosfolipide) şi 10 % proteine. Activitatea tensioactivă este atribuită conţinutului crescut în fosfatidilcolină, în special dipalmitoil-D,L-α fosfatidilicolină.

S-au identificat 4 proteine asociate surfactantului: două mici, hidrofobe (SP-B şi SPC) şi două mari, hidrofile (SP-A şi SP-D), implicate în mecanismele de apărare pulmonară şi în secreţia şi reciclarea surfactantului (2, 7, 10). Insuficienţa primară de surfactant este legată de imaturitatea la naştere, evidenţiată la viţeii Holstein-Friză

Fig. 1. Vițel cu boala membranelor hialine, forma gravă prematuri (5), însă s-a demonstrat că boala membranelor hialine nu se datorează doar imaturităţii, întrucât toţi viţeii afectaţi au fost fătaţi la termen, având parametrii de dezvoltare normali (11, 12, 13).

Danlois şi col., (2002), au demonstrat în premieră pe plan mondial existenţa unei anomalii biochimice ereditare a surfactantului la viţeii afectaţi, constând în concentraţia foarte redusă, până la absenţa completă a proteinei SP-C, responsabilă de reducerea activităţii tensioactive a surfactantului. Această anomalie se asociază cu creşterea permeabilităţii alveolo-capilare.

La specia umană s-a demonstrat absenţa congenitală a proteinei SP-B, asociată cu reducerea SP-C. S-au emis două ipoteze care explică reducerea SP-C la viţei: -mutaţia sau deleţia genei care codifică precursoarea SP-C, la nivelul pneumocitelor de tip II; -inhibiţia în una sau mai multe etape a transformării precursoarei (pro – SP-C) în SP-C matură.

Originea genetică a bolii este totuşi controversată, dată fiind rata destul de ridicată de supravieţuire a viţeilor bolnavi (mortalitatea a fost de 6 – 80 %) şi faptul că toate rasele dintr-o anumită regiune pot fi afectate.

Atelectazia şi formarea membranelor hialine nefiind patognomonică pentru deficitul primar în surfactant, s-a emis ipoteza că toţi factorii care pot determina o insuficienţă secundară de surfactant

Fig. 2. Boala membranelor hialine. Aspect histologic

funcţional, în primele ore după fătare, pot fi la originea bolii: asfixia, acidoza, hipercapnia, septicemia, endotoxiemia şi toate tipurile de şoc, ipoteză contrazisă de aspectul clinic normal în primele ore după fătare. Ipoteza neresorbţiei lichidului alveolar fetal, la viţeii obţinuţi prin cezariană (care nu au suferit compresiunea asupra cutiei toracice, specifice fătării naturale) a fost de asemenea exclusă.

Septicemia şi endotoxiemia colibacilară au fost evidenţiate la 27 % din viţeii morţi de boala membranelor hialine, dar rămâne de elucidat dacă endotoxiemia este o cauză sau o consecinţă a bolii. Aceasta este responsabilă de insuficienţa secundară de surfactant. Endotoxinele inhibă direct producţia de surfactant de către pneumocitele de tip II, prin inducerea unei reacţii inflamatorii intense (8). Totodată, acestea determină creşterea presiunii arteriale pulmonare, creşterea permeabilităţii capilarelor, edem şi pasajul proteinelor cu formarea membranelor hialine.

S-a demonstrat că în patogeneza bolii intervin carenţele subclinice în microelemente: iod, cupru, zinc şi seleniu. Boala a fost asociată cu hipotiroidia. S-a constatat creşterea în volum şi greutate a tiroidei la nou născuţii afectaţi, de peste 2 ori faţă de normal: de la 5 – 7 g la peste 12 g (15,3 – 17,3 g la viţeii morţi).

Pneumocitele de tip II posedă receptori pentru hormonii tiroidieni (9). Răspunsul acestora la stimularea de către factorul fibroblastic pneumocitar, necesar producţiei unui surfactant de calitate, este stimulat de triiod tironină (T3)(14). În medicina umană, unii autori (Foster, 2003) au pus în legătură boala membranelor hialine şi sindromul morţii subite a nou născuţilor, cu carenţa maternă în iod, respectiv deficitul fetal de T3 şi T4 (tiroxină).

Efectul carenţei materne în iod este exacerbat de carenţa în seleniu, deoarece enzima care transformă T4 în T3 (formă de 10 ori mai activă) este o deiodinază, selenodependentă (1). În Franţa, boala membranelor hialine la viţei a fost asociată cu carenţa în cupru,

zinc şi seleniu.

Un studiu efectuat în Belgia, la 10 ferme de vaci în care 5 – 33 % dintre viţeii nou născuţi erau afectaţi de boala membranelor hialine, iar 6 – 80 % dintre aceştia au murit, s-a constatat carenţa în cupru, zinc, seleniu şi în 8 dintre cele 10 ferme, carenţa în iod (12).

Corectarea carenţelor în oligoelemente, îndeosebi în seleniu şi iod, la vacile gestante, a fost foarte eficientă în prevenirea bolii membranelor hialine (13).

Predispoziţia sexului mascul (atât în cazul bovinelor, cât şi al omului) s-ar datora maturării diferite a pulmonului fetal: mai lentă la mascul, sub acţiunea inhibitoare a testosteronului asupra producerii de surfactant. În concluzie, boala membranelor hialine a viţeilor constituie un model de boală polifactorială, care se grefează pe un teren slăbit de carenţa în oligoelemente şi poate constitui un model experimental pentru studiul bolii la copii. În ţările industrializate, îndeosebi în cele cunoscute pentru deficienţa în seleniu şi iod, constituie cauza principală a mortalităţii neonatale la copii (6). Rareori oamenii şi bovinele au fost atât de aproape.

BIBLIOGRAFIE 1.Beckett GJ, et.al., 1987, Biochem J;248:443.

2. Crouch EC., 1998, B B A;1408:278.

3. Dardenne A, et.al., 1997 Proc XVth Comparative Respiratory Society Meeting, Liège;4.5.

4. Danlois F., Zaltash S., Johansson J., Robertson B, Haagsman H., Van Eijk M, Beers M.F., Rollin F., Ruisschaert J.M., Vanderbussche G. – Very low surfactant protein C contents in new born Belgian White and Blue calves with respiratory distress syndrome, Biochem J 2000; 351:779-787 5.Eigenmann U, et.al., 1984, Vet Rec;114:141.

6.Foster HD. http://www.arxc.com/townsend/sids.htm.

7.Johansson J, et.al., 1997, Eur J Biochem;244:675.

8. Li J, et.al., 1989, J Trauma;29:180.

9.Lindeberg J, et.al., 1978, Endocrinology;103:1725.

10. McCormack FX., 1998, B B A;1408:109.

11. Rollin F, et.al., 1998, European Meeting of the French Buiatrics Society, Paris;136.

12. Rollin F, et.al., 2002, XXIIth World Buiatrics Congress, Hannover;abstract 227-767 p.72.

13. Rollin F., Danlois, F., Aliaoui,H., Guyot H., 2003, Le syndrome de détresse respiratoire du veau nouveauné: la clé de l’enigme?- Societé Francaise de Buiatrie, Paris, nr. 5-6/nov., 72 – 82 14. Smith BT., 1979, Science;204:1094.

15. Uystepruyst C, et.al., 2002, Vet J; 163(3):267.

proF. uNIV. dr.

GhEorGhE SolCANu Șeful Clinicii Medicală Facultatea de Medicină Veterinară Iași

13

special

bovine

Informații practice Noile valori biochimice clinice normale pentru vacile de lapte după Bolton Center

ValoRi fiziologiCe noRMale

ValoRi heMatologiCe noRMale

Temperatura medie

38,5 - 39,50C

Număr celule albe

4,000-12,000 /cubic Trombocite mm

100,000-800,000 /cubic mm

Frecvența respiratorie (medie)

30/min

Neutrofile segmentate

600-4000/cubic mm sau 15-45%

5,000,000-10,000,000 /cubic mm

Medie puls bovine adulte

60 - 80/min

Gestație

279 – 292 zile

Fecale (cantit medie/zi)

25-45kg

Bibliografie: Surse web consultate la data 3 mai 2012: www.research.vet.upenn.edu/Dairy/tabid/3689/Default.aspx

Continuare - în pagina 36 - 37 14 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Neutrofile nesegmen- 0-120 /cubic mm tate sau 0-2% 2500-7500 / cubic Limfocite mm sau 45-75% 25-840 /cubic mm Monocite sau 2-7% Eozinofile

0-170 / cubic mm sau 2-20%

Bazofile

0-170 / cubic mm sau 0-3%

Număr Hematii

MCV (volumul mediu eritrocitar) 40-60 fl Hemoglobină

8-15 g/dL

PCV (Hematocrit) 24-46 % Fibrinogen (Miller) 300-775 mg/dL

radiologie

ruptura ligamentului cruciat ruptura ligamentului cruciat la câine, simptome și diagnostic pe scurt

dr. FlorIN EuGEN GroSu SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară

Ruptura de ligament cruciat cranial este pe departe patologia cea mai frecventă întâlnită la câine dintre afecțiunile genunchiului.

A

rticulația genunchiului este o articulație incongruentă formată din trei oase, femur, tibie și fibulă, patru sesamoizi (doi femurali și doi tibiali), două meniscuri (medial și lateral) și ligamente pentru stabilizarea articulației. Prevenirea alunecării înainte și înapoi a femurului și tibiei se face grație a două ligamente cu inserție atât pe femur cât și pe tibie cu orientări diferite ce determină o intesectare a traseelor lor. Acestea se numesc ligamente cruciate, cranial și caudal în funcție de locul de inserție pe femur.

Ligamentul cruciat cranial previne alunecarea tibiei spre anterior față de femur. Când acesta este rupt, articulația genunchiului devine instabilă iar tibia alunecă spre înainte pe sub femur. Ruptura ligamentului cruciat cranial se produce mai ales când are loc o răsucire a membrului pelvin, timp în care se exercită o presiune crescută pe acesta. De obicei se produce prin alunecări pe suprafețe alunecoase, întoarceri bruște în timpul alergării, accidente de mașină, sărituri de pe suprafețe înalte. Obezitatea este o cauză favorizantă prin excesul de greutate distribuit pe fiecare membru, ducând la un stres cronic articular prin presiune ligamentară. Acesta în timp duce la o degenerare articulară și slăbirea ligamentului cruciat anterior și ulterior întinderea, ruperea incompletă sau completă a acestuia. Leziunile de tip degenerativ sunt de obicei bilaterale și de cele 16 Veterinarul

n

Figura. 1

mai multe ori nu au în istoric șchiopături bruște secundare unor traumatisme.

Sunt câteva rase ce par a fi predispuse la această afecțiune cum ar fi: Terranova, Labrador Retriever, Rottweiler, St. Bernard, etc. La rasele de talie mică, luxația de patelă poate fi o cauză determinantă în ruptura ligamentului cruciat cranial.

Simptome Este de notat șchiopătura bruscă după un traumatism, sprijin ușor pe pământ al membrului afectat (fără a-și menține greutatea corporală), tumefierea articulației genunchiului (artrita traumatică). Semnele acute pot să se amendeze timp de o săptămână sau două dar nu în totalitate în funcție de gravitatea leziunii (întindere, ruptură parțială sau completă). La marea majoritate a câinilor semnele clinice reapar după câteva săptămâni sau luni când se transformă întro afecțiune cronică. În formele cronice apare amiotrofia piciorului afectat și tumefierea regiunii interne (mediale) a genunchiului.

tul de presiune al tibiei). La câinii cu dureri mari, nervoși sau fricoși din cauza tensiunii musculare atât testul sertarului cât și testul de presiune al tibiei pot fi negative caz în care, se recomandă sedarea pacientului dacă există o minimă suspiciune de injurie a ligamentului cruciat cranial.

Examenul radiografic este recomandat atât pentru un diagnostic de certitudine cât și pentru a caracteriza leziunile secundare instabilități articulare. Tehnica cuprinde obligatoriu expunerile nativ lateromedial (LM) și craniocaudal (CR/CD) și de stres LM. La cazurile acute, se observă artrita, ușoara tumefiere medială și uneori, la câinii relaxați sau sedați o incongruență articulară de diferite grade. La radiografia de stres se pune în evidență semnul sertarului.

Diagnostic De notat sunt anamneza, semnele clinice și observarea mișcărilor anormale ale articulației genunchiului implicat (examen ortopedic prin testul sertarului sau tes-

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Genunchi Normal Figura. 2

Ruptura Ligamentului Cruciat Cranial (semnul “sertarului” pozitiv)

Figura. 3 Figura. 3 Tumefiere a spațiului articular și radiodensitate articulară ce împinge grăsimea infrapatelară – artrita

Figura. 4 Figura. 4 Expunere LT de stres. Incongruența articulară prin alunecarea tibiei spre înainte și artrită Figura. 5 Expunere LT nativ. De notat incongruența articulară, semnul sertarului pozitiv, entezofite și osteofite articulare, atrita. Afecțiune cronică și prezența de modificări degenerative (artrita/artroza).

Figura. 6 Test de stres. Alunecarea severă a tibiei spre înainte .

Figura. 7 Diferența de congruență articulară a genunchilor. Spațiul redus articular genunchi drept medial, degenerare articulară, ușoară tumefiere pe fața medială a genunchiului drept.

Figura. 7

Figura. 5

Figura. 6 18 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

dermatologie

limfomul la câine şi pisică aspecte clinice şi terapeutice

dr. SEptImIu BorBIl CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

Limfoamele, neoplasme ale sistemului imun includ tumorile limfocitelor şi boala Hodgkin. Mai rar, aceste tumori pot fi derivate şi din histiocite. Deşi există clasificări sofisticate, care încadrează în mod precis limfoamele pe subcategorii, în practica curentă acestea sunt împărțite în limfoame non-Hodgkiniene şi boala Hodgkin.

L

imfoamele se dezvoltă în limfonoduli sau în ţesutul limfoid al organelor parenchimatoase, (ex. intestin, pulmon, piele) 1.

Fenotipic, limfoamele se dezvoltă, în majoritatea lor, din LB (peste 60%), restul fiind originare din LT. Un număr redus poate fi originar din ambele tipuri limfocitare. Uneori, se întâlnesc situaţii în care celulele maligne sunt derivate din histiocitele tisulare. Este, de asemenea, posibil ca în procesul de transformare malignă să fie implicate diverse subseturi funcţionale de populaţii LB. Limfoamele foliculare sunt derivate din situsul proliferativ al sistemului B, foliculul limfoid, în timp ce limfoamele limfocitare difuze cu limfocite mici se referă la compartimentul secretor al cordoanelor medulare ale limfonodulilor.

Diferenţierea între cele două seturi limfocitare se face prin testul rozetelor E şi a mAc anti-T. Se descriu situaţii (la om), în care expresia fenotipică se suprapune LTh. Aşa stau lucrurile în sindromul Sézary/mycosis fungoides, un tip de limfom cu LT periferice 7.

Celulele limfoide ce declanşează 20 Veterinarul

n

boala Hodgkin aparţin regiunii paracorticale a limfonodulilor 2 (tab.1). În cazul câinelui acest tip de cancer, afectează toate rasele, dar incidenţa maximă o manifestă rasele Boxer, Doberman, Golden Retriever şi Scottish terrier, neexistând o predispoziţie de sex. Ca şi incidenţă, cancerele limfocitare ocupă locul trei în oncologia canină, limfomul fiind cel mai comun.

Se apreciază însă, că femelele căroră li s-a diagnosticat această afecţiune supravieţuiesc un interval mai lung de timp decât masculii aflaţi într-o situaţie similară.

Limfoamele pot afecta câinele la orice vârstă, însă se întâlnesc cel mai frecvent

la subiecţii trecuţi de cinci ani. Şi în cazul pisicii limfoamele se clasifică în funcţie de zona afectată. Dacă la câine, cea mai frecventă formă este cea multicentrică, implicând în primul rând limfonodulii periferici, la feline, forma intestinală (alimentară) este comună, putând fi afectată însă, orice zonă unde există ţesut limfatic. În trecut, înainte de aplicarea pe scară largă a vaccinării antileucemice la pisici, predomina o formă mediastinală de limfom. În momentul de faţă, cauza virală incriminată în apariţia limfoamelor la această specie este tot mai rar invocată, restul cauzelor aflându-se într-un con de umbră, fiind incriminaţi o serie de agenţi

Tabelul 1 - Originea celulară a limfoamelor maligne

tipul CelulaR de oRigine al neoplasMului

Limfocit B

Limfocit T

Celule histiocitice/reticulare

Leucemia limfocitară cronică (98%)

Leucemia limfocitară cronică Histiocitoza malignă (2%) Leucemia monocitară

Limfocitar mic (limfom bine -di- Mycosis fungoides/ Limfoame cu celule mari ferenţiat) Sindrom Sézary Limfom difuz, agresiv •cu celule amestecate Limfom limfocitar, intermediar •cu celule mari Boala Hodgkin •cu celule mari/ imunoblastic Limfom folicular

Limfom/Leucemie acută (limfocite T adulte)

Limfom difuz, agresiv •cu celule amestecate •cu celule mari •cu celule mari – imunoblastic •cu celule mici – neclivate

Limfoame antiocentrice (extranodale) •granulomatoza limfomatoasă •reticuloza polimorfică

Limfom Burkitt

Leucemie limfocitică acută

Leucemia limfocitică acutăr

Limfom limfoblastic

Limfom limfoblastic

nr. 14 n www.veterinarul.ro

carcinogeni, ca de pildă fumul de ţigară, anumite chimicale etc 2.

remisie; în medie pentru acest proCOP: ciclofosfamidă + vincristină + prednison 75%-80% tocol: 6 luni

mecanisme cauzatoare

CHOP: ciclofosfamidă + vincristină + predni- 75%-80% remisie; în medie pentru acest proson +doxorubicină tocol: 216 zile

Deşi nu este stabilit cu certitudine, se consideră că în majoritatea cazurilor, apariţia populaţiilor de limfocite maligne este indusă viral. Se apreciază că şi în cazul canidelor ar exista un virus asemănător celui responsabil de producerea leucemiei feline. De asemenea, legat de apariţia limfoamelor la câine se face referire, tot mai frecvent, la caracterul ereditar al afecţiunii, aserţiune susţinută de existenţa, la unii dintre subiecţii afectaţi de această formă de cancer, a unor disfuncţionalităţi în codarea unei gene responsabile de supresia tumorală. În lumina acestor elemente se suspicionează că transformarea malignă a limfocitelor s-ar datora iniţial prezenţei ţesutului limfoid compromis de defecte genetice, iradiere, agenţi imunosupresori sau a unor disfuncţionalităţi de ordin imunitar, elemente care predispun subiectul acţiunii carcinogenilor.

Simptomatologie La câine, limfomul poate evolua sub patru forme, caracterizate, pe lângă manifestări particulare specifice şi prin simptome generale (febră, scădere ponderală, anorexie).

1.Limfom multicentric, ce afectează, în mod difuz, limfonodulii/organele limfoide, într-o proporţie însemnată. Cel mai evident simptom îl constituie adenopatia, limfonodulii (cervicali, axilari şi ingvinali) fiind măriţi, nedureroşi. Hipertrofierea excesivă a tonsilelor poate cauza disfagie, concomitent cu îngreunarea drenajului limfatic, aspect tradus clinic prin incapacitatea de a degluti saliva, care se va scurge pe membrele anterioare. În majoritatea cazurilor splenomegalia este prezentă.

2.Limfom alimentar, localizat strict în sfera tubului digestiv, boala evoluând mult timp sub forma unui sindrom subocluziv. Pe lângă simptomatologia specifică îngustării lumenului intestinal, câinii afectaţi se emaciază, datorită malabsorbţiei.

3.Limfom mediastinal, foarte rar la câine, a cărui dezvoltare implică timusul.

Simptomatologia este circumscrisă de sindromul mediastinal.

4.Limfom cutanat, ce afectează în principal pielea şi limfonodulii superficiali şi care se caracterizează clinic prin apariţia a numeroase placarde rozacee care se dezvoltă la nivel cutanat 2.

Diagnostic Diagnosticul, în stadiile timpurii, se bazează pe biopsie urmată de examinarea microscopică a ţesutului limfoid şi pe

COAP: ciclofosfamidă + vincristină + predni- 75%-80% remisie; în medie pentru acest proson +Citosin-arabinosidă tocol: 25 săptămâni acută (limfocite T CDP: clorambucil + dactinomicină + predni- Limfom/Leucemie adulte)75%-80% remisie; în medie pentru son acest protocol: 6 luni VCAA: L-asparaginasă + vincristină + ciclo- 75% remisie; în medie pentru acest protocol: fosfamidă + doxorubicină urmată de terapie 591 zile cu anticorpi monoclonali antilimfom CL/MAb Tabelul 2 - Combinaţii de chimioterapice utilizate în terapia limfomului canin examenul hematologic. În stadiile avansate ale bolii, metodelor de diagnostic enumerate li se adaugă şi diagnosticul imagistic care va releva prezenţa limfonodulilor cavitari, hipertrofiaţi. Diagnosticul diferenţial va ţine cont de diferenţele existente între exprimarea clinică a leucemiilor, respectiv a limfoamelor.

Terapie Limfomul reprezintă tipul de cancer cel mai intens studiat în oncologia canină. În această situaţie, tratamentul presupune asocierea a mai multor agenţi citotoxici, cu mecanisme de acţiune diferite şi a căror toxicitate nu se suprapune, prevenindu-se astfel dezvoltarea unei noi generaţii de celule maligne, rezistente la terapie.

Tratamentul standard recurge la 5 substanţe citotoxice, administrate în diverse combinaţii (vincristină, L-asparaginază, prednison, ciclofosfamidă şi doxorubicină), timp de nouă săptămâni.

Dacă acest prim tratament (de inducţie) are succes, se va continua cu un tratament de întreţinere pentru o perioadă de minimum doi ani.

protocoale indicate în terapia limfomului la câine, dar indiferent de protocolul aplicat, la majoritatea pacienţilor remisiunea dispare în medie după 6-9 luni de la iniţiere (minimum câteva săptămâni; maximum ani). În majoritatea cazurilor, remisia poate fi reindusă prin reaplicarea protocolului terapeutic. După cea de a doua respectiv a treia pierdere a stării de remisie, rata subiecţilor care răspund pozitiv la terapie scade simţitor. Această lipsă de receptivitate se datorează, în principal, dobândirii de către celulele maligne a rezistenţei faţă de agenţii citotoxici. În continuare vom prezenta câteva dintre posibilităţile terapeutice aplicate în limfomul canin (tab.2) 2. În principiu, este de aşteptat ca după o perioadă de recurenţă, majoritatea limfoamelor să recidiveze. În atari situaţii se recomandă a se recurge la unul dintre următoarele protocoale (tab.3).

Tabelul 3 - Protocoale de ultimă alternativă în limfom

1.ADIC: doxorubicină, dacarbazină 2.MOPP: Mecloretamină, vincristină, procarbazină, prednison

Monoterapia (doxorubicină sau prednison) este mai ieftină, însă remisia indusă astfel este de scurtă durată.

Chimioterapia constituie alegerea optimă în cazul limfoamelor multicentrice, înregistrându-se o rată de remisie de 70-95%, pe perioada căreia subiecţii nu manifestă niciun fel de simptom. Datorită faptului că în multe dintre cazuri chimioterapia este bine tolerată de către pacient, calitatea vieţii acestuia se îmbunătăţeşte considerabil pe perioda remisiei.

Actualmente, există o multitudine de

Câinii trataţi iniţial recurgându-se la protocolul COP (terapie combinată: ciclofosfamidă + vincristină + prednison) sau COAP (COP + citozin-arabinozidă), sunt supuşi, după scurgerea a opt săptămâni de terapie de inducţie, la o terapie de întreţinere a remisiei, constând în aplicarea protocolului LMP (metotrexat + clorambucil + prednison) pe toată perioada în care remisia persistă. În cele ce urmează vom detalia protocolul COAP (tab.4) 2. În situaţia în care la sfârşitul celor opt săptămâni de terapie COAP nu se induce remisia totală sau în situaţia în care remisia se pierde, în cursul

21

Tabelul 4 - Protocolul COAP

săpt. agent CitotoxiC

1

doză

Vincristină

0,5 mg/m2 IV

Citosin arabinosidă

300 mg/m2 divizată în 2 - 4 reprize, tot la12 ore

Ciclofosfamidă*

50 mg/m2 PO tot la 48 ore, timp de 8 săptămâni

2

Vincristină

40-50 mg/m2 PO 7 zile, apoi 20 a 25 mg/m2 timp de 8 săptămâni.

0,5 mg/m2 IV

3

Vincristină

0,5 mg/m2 IV

4

Vincristină

0,5 mg/m2 IV

5

Vincristină

0,5 mg/m2 IV

6

Vincristină

0,5 mg/m2 IV

7

Vincristină

0,5 mg/m2 IV

8

Vincristină

0,5 mg/m2 IV

Prednison

aplicării protocolului LMP, se administrează adiţional (la LMP) vincristină, 0,5 mg/m2, tot la 2 săptămâni, alternativ cu clorambucil. În cazul în care, nici în acest context, remisia nu poate fi indusă, doza este crescută la 0,75 mg/ m2.

Prin includerea în terapie, alături de protocolul LMP, a vincristinei, remisia poate fi menţinută o lungă perioadă de timp. În cazul în care remisia se pierde, creşterea dozei de vincristină nu este suficientă pentru menţinerea acesteia, impunându-se un nou protocol de inducţie. În cazul câinilor supuşi unei inducţii conţinând doxorubicină (ex. protocolul Wisconsin-Madison, timp de 19 săptămâni), în situaţia în care subiectul se află în remisie completă, la sfârşitul terapiei, nu este necesar tratament de întreţinere.

Următoarele combinaţii terapeutice

induc remisia în 75- 80% dintre cazuri, durata medie fiind de 175-369 zile, iar supravieţuirea în medie un an (excepţie fac limfoamele cu LT).

O parte dintre protocoalele mai des aplicate ca inductoare ale remisiei în limfomul canin, au fost sintetizate în tabelul 5 2. În interpretarea acestuia se va ţine cont de faptul că în situaţiile în care două protocoale sunt compuse din aceleaşi citotoxice, există diferenţe legate fie de frecvenţa de administrare, fie in legătură cu doza acestora.

Dintre toate protocoalele, MadisonWisconsin este considerat protocolul cu cele mai multe supravieţuiri peste doi ani (tab.6) 2 În momentul pierderii stării de remisie, terapia de 19 săptămâni va fi

COPLA: ciclofosfamidă, vincristină, prednison, 75%-80% remisie; în medie pentru acest proL-asparaginasă, doxorubicină tocol: 6 luni ACOPA I: vincristină, L-asparaginasă, ciclofos- 75%-80% remisie; în medie pentru acest profamidă, doxorubicină, prednison tocol: 216 zile ACOPA II: vincristină, L-asparaginasă; ciclofos- 75%-80% remisie; în medie pentru acest profamidă; doxorubicină tocol: 25 săptămâni acută (limfocite T AMC 2: vincristină, L-Asparaginasă, ciclofosfa- Limfom/Leucemie adulte)75%-80% remisie; în medie pentru midă, doxorubicină, prednison acest protocol: 6 luni VELCAP: vincristină, L-asparaginasă, ciclofos- 75% remisie; în medie pentru acest protocol: famidă, doxorubicină, prednison 591 zile MADISON-WISCONSIN: vincristină, L-asparaginasă, ciclofosfamidă, doxorubicin, metotrexat, prednison

n

Imunoterapia Imunoterapia constând în administrarea mAc (Mab 231)3, care recunoaşte specific anumite tipuri de limfom, este utilizată cu succes, ulterior radioterapiei, prelungindu-se astfel, remisia bolii. Se apreciază că radioterapia clasică este ineficientă în cazul limfoamelor.

Radioterapia Radioterapia urmată de transplant de măduvă constituie o metodă modernă, foarte utilă în terapia limfoamelor multicentrice.

prognostic

Tabelul 5 - Protocoale aplicate în limfom

22 Veterinarul

reiniţiată. În cel de al doilea ciclu terapeutic se va ţine cont de toxicitatea doxorubicinei, aceasta fiind substituită cu actinomicină-D sau mitoxantronă.

După obţinerea pentru a doua oară a remisiunii, în general, se recurge la protocolul LMP (+/- vincristină), pentru menţinere. În situaţia în care nu poate fi indusă cea de a doua remisie sau aceasta sa pierdut, ori în cazul în care subiectul nu răspunde la primul protocol, se va iniţia un nou protocol, fără doxorubicină 6.

O altă alternativă terapeutică o reprezintă asparginaza, care administrată ca agent citotoxic unic, induce în majoritatea cazurilor o remisiune completă, dar de scurtă durată, motiv pentru care se impune asocierea cu alţi agenţi. În principiu, acest citostatic, a cărui administrare este limitată la 23 şedinţe, va fi utilizat doar în situaţiile extreme. Asparginaza este contraindicată la câinii cu posibile afecţiuni pancreatice.

De curând, în terapia limfoamelor au fost introduse tehnici alternative, dintre care cel puţin două par a fi de viitor.

nr. 14 n www.veterinarul.ro

În lipsa tratamentului, câinii afectaţi de limfom sucombă într-un interval de 4-6 săptămâni de la diagnosticarea afecţiunii. Se apreciază că limfoamele dezvoltate din LT sunt mult mai agresive şi beneficiază de un prognostic negativ, în comparaţie cu cele care au la bază malignizarea LB. Terapia induce remisiunea tumorală în aproximativ 90% dintre cazuri, durata acesteia fiind în concordanţă cu terapia aplicată. Administrarea prednisonului, de pildă, în monoterapie, ameliorează calitatea vieţii subiectului pe un interval de circa 30 de zile. Asocierea acestuia cu ciclofosfamida, dublează acest interval 6.

Utilizarea doxorubicinei, în monoterapie, induce o remisie de 1828 săptămâni, monitorizarea nivelului plasmatic al glutation-S-transferazei

Tabelul 6 - Protocolul Wisconsin Madison-19 (WM-19)

săpt. agent CitotoxiC

doză

1

L-asparaginază

400 UI/kg IM

Vincristină

0,5 a 0,7 mg/m2 IV

Prednison

2 mg/kg PO

Ciclofosfamidă*

200 - 250 mg/m2 IV

Prednison

1,5 mg/kg PO

Vincristină

0.5 a 0.7 mg/m2 IV

Prednison

1 mg/kg PO

Doxorubicină**

30 mg/m2 IV

Prednison

0,5 mg/kg PO

2 3 4

alternativă există posibilitatea examenului citologic preoperator, prin aspiraţie cu ac subţire, pentru ca mai apoi să se aplice metoda descrisă anterior.

Este de la sine înţeles faptul că simpla îndepărtare a masei tumorale nu rezolvă problema în perspectivă.

Din acest considerent se impune chimioterapia.

Forma infiltrativă nu generează creşteri masive, motiv pentru care, în multe dintre situaţii, modificările peretelui intestinal pot fi evidenţiate doar prin examen microscopic. În această formă este destul de dificil să se facă distincţia, altfel decât histopatologic între procesul neoplazic şi o afecţiune inflamatorie cronică a intestinului.

5

-

6

Vincristină

0,5 - 0,7 mg/m2 IV

Terapie.

7

Ciclofosfamidă

200 - 250 mg/m2 IV

8

Vincristină

0,5 - 0,7 mg/m2 IV

Pisicile cu limfom, tratate exclusiv cu prednison au o speranţă de viaţă de 45-60 de zile.

9

Doxorubicină

30 mg/m2 IV

10

-

11

Vincristină

0,5 - 0,7 mg/m2 IV

12

Ciclofosfamidă

200 - 250 mg/m2 IV

13

Vincristină

0,5 a 0,7 mg/m2 IV

14

Doxorubicină

30 mg/m2 IV

15

-

16

Vincristină

0,5 - 0,7 mg/m2 IV

17

Ciclofosfamidă

200 - 250 mg/m2 IV

18

Vincristină

0,5 - 0,7 mg/m2 IV

19

Doxorubicină

30 mg/m2 IV

constituind un element de sprijin important, în evaluarea răspunsului la terapie.

Administrarea medicaţiei citotoxice conform protocoalelor elaborate, prezentate anterior, şi-a dovedit superioritatea, remisia indusă astfel durând 44-69 săptămâni, în cazul limfoamelor diagnosticate precoce şi 36-51 săptămâni, în cazul celor avansate. prevenţie Datele acumulate evidenţiază legătura existentă între apariţia limfomului şi anumite deficienţe ale sistemului imun sau imunodepresie. În consecinţă, prevenţia limfomului impune protejarea subiecţilor predispuşi

(imunodeficienţă sau autoimunopatii) de influenţa carcinogenilor 2.

liMfoMul intestinal la feline Cea mai frecventă formă de exprimare a limfomului la această specie apare, de regulă, la pisicile vârstnice (vârsta medie 9-13 ani), care sunt prezentate la consultaţie acuzând vomă, diaree, scădere ponderală. Se apreciază că masculii manifestă o predispoziţie crescută comparativ cu femelele.

Procesul tumoral se poate dezvolta fie ca o masă bine delimitată, generând un sindrom ocluziv, fie îmbracă un caracter infiltrativ.

Diagnostic Diagnosticul se stabileşte intraoperator, în momentul în care se intervine pentru înlăturarea tumorii. Ca şi

Ca şi în cazul câinelui există o serie de alternative, care pot fi aplicate în funcţie de situaţie: n protocolul COP (ciclofosfamidă + vincristină + prednison), care induce o remisie a cărei durată poate ajunge la un an şi chiar să depăşească acest interval; n ciclofosfamidă + vincristină + metotrexat cu o durată medie de supravieţuire de 12 săptămâni; n CHOP-like protocol (COP + doxorubicină + L-asparginază + metotrexat), care poate induce remisii de până la 40 de săptămâni; n în limfoamele intestinale se poate recurge la chimioterapia prednison + clorambucil, obţinându-se remisiuni complete de peste 20 de luni 4.

Bibliografie 1.Baba A.I. – (2002) Oncologie comparată, Ed. Academiei Române, Bucureşti 2.Borbil S. – (2007) Bazele teoretice ale practicii oncologice la câine şi pisică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca 3.Borbil S. - (2011) Imunodermatologia la câine şi pisică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca 4.Brooks Wendy C. – (2001) Vaccine Associated Fibrosarcoma - www.veterinarypartner. com/Content.

5.Kessler M. – (2000) Kleintieronkologie, Parey Buchverlag, Berlin 6.Morris Joanna, Dobson Jane – (2001) Small Animal Oncology, Blackwell Science Ltd., Oxford 7.Scott D.W., Miller W.H., Griffin C.E. – (2001) Small Animal Dermatology - WB Saunders, Philadelphia

23

chirurgie

Babesioza la câine prezentare caz clinic dr. dANIEl BEjAN, dr. BoGdAN BrEhAr, dr. AdElA GhIBu Spitalul Veterinar Andivet Deva

Având în vedere anotimpul în care ne aflăm și faptul că, în această perioadă încep să apară tot mai frecvent cazuri de babesioză la câini am considerat importantă prezentarea semnelor clinice, a examenelor de laborator și a tratamentului în această boală parazitară

Î

n continuare dorim să descriem primul caz de babesioză acută cu care ne-am confruntat în cadrul Spitalului Veterinar Andivet din Deva. În luna mai a anului 2010 s-a prezentat la consultație un câine din rasa Brac German în vârstă de 3 ani.

Din anamneză a reieșit faptul că pacientul, în urmă cu 3 zile a început să fie abătut, să urineze închis la culoare (culoare brună). Proprietarul a apelat la un medic veterinar din județul nostru care a început un tratament pentru cistită cu antibiotice, analgezice și antiinflamatoare, însă starea generală s-a agravat.

Astfel, medicul veterinar curant a luat hotărârea de a trimite pacientul spre spitalul Veterinar Andivet, pentru efectuarea unor examene paraclinice și evaluarea stării generale de sănătate.

Din anamneza oferită de proprietar am mai aflat că în urmă cu aproximativ 2 săptămâni a fost plecat în concediu în zona de sud-est a țării (Marea Neagră). În acea perioadă pacientul a fost infestat cu căpușe. În urma examenului clinic s-au constatat următoarele: febră (40,7 °C), mucoasele aparente și pielea deveniseră icterice. Pacientul devenise și anorexic.

Având în vedere datele din anamneză 24 Veterinarul

n

și ale examenului clinic s-a considerat obligatorie recoltarea de sânge pentru analiza biochimică și hematologică.

Valorile biochimice investigate din sânge au fost cele ale: glucozei, colesterolului total, ureei, creatininei, fosfatazei alcaline (PAL), alaninaminotransferazei (ALT), gammaglutamiltransferazei (GGT), asparataminotransferazei (AST) bilirubinei totale și albuminei.

Examenul hematologic a constat în determinarea numărului de eritrocite, leucocite, trombocite, a hemoglobinei, hematocritului și formula leucocitară.

De asemenea s-au efectuat și frotiuri de sânge colorate prin metoda May-Grumwald-Giemsa.

Rezultatele obținute în urma examenului biochimic au relevat o creștere a valorilor ALT(GPT): 134 IU/L (21-72), PAL : 180 IU/L (15-127) și bilirubinei totale: 3,1 mg/dl (0-0,5). Celelalte valori investigate nu au prezentat modificări.

Examenul hematologic a relevat o ușoară leucocitoză, ușoară anemie și trombocitopenie.

Diagnosticul a fost pus în urma examenului frotiului de sânge, în care s-au evidențiat paraziți intraeritrocitari.

Având în vedere forma, dimensiunile și numărul paraziților dintr-un eritocit s-a stabilit ca agent etiologic al infecției Babesia canis.

Având în vedere diagnosticul primar și starea generală de sănătate a pacientului s-a administrat imidocard (Imizol ®) în doză de 0,5 ml/10 kg, doză unică. S-a efectuat tratament perfuzabil pentru susținere cu Duphalyte® și ser Ringer. De asemenea s-au administrat și corticoste-

nr. 14 n www.veterinarul.ro

roizi (Prednisolon ®) în doză de 1 mg/kg, vitaminoterapie, protectoare hepatice și roburante. Începând cu a doua zi, starea generală a pacientului se ameliorase simțitor.

Din această zi s-a început administrarea per os a clindamicinei (Clinda-cure®), pentru primele 3 zile în doză de 25mg/kg/12 ore, apoi încă 18 zile în doză de 12,5 mg/kg/12 ore. Tratamentul perfuzabil și injectabil a fost făcut timp de 5 zile.

La finalul tratamentului, pacientul nu mai prezenta semne clinice ale bolii, îi revenise pofta de mâncare și prezenta o stare generală bună. În decursul timpului care a trecut de la acest prim caz, numărul pacienților care prezentau semne clinice suspecte de babesioză și a căror diagnostic a fost confirmat prin examene de laborator a crescut, majoritatea fiind tratate cu succes, majoritatea paciențiilor fiind infestați cu căpușe în arealul județului Hunedoara.

etologie

reproducția la porumbei Morfofiziologia aparatului genital și comportamentul sexual pentru ca acesta să fie hrănit menţinând la părinţi astfel dragostea de cuib.

Temperatura corpului porumbeilor este semnificativ mai mare decât a mamiferelor. Temperatura corporală la nidr. hErmAN velul cloacei este de 42-43oC iar la femele CoNStANtINESCu 41-42 o C. medic veterinar primar, Aceasta impune şi consumul unui tip MS, PhD. de hrană adecvat acoperirii necesităţilor.

Prin simplul contact cu muşchiul pectoral, ouăle vor fi clocite la o temperatură de circa 41,5o C. Prin clocire, păsările asigură embrioCotinuare din numărul 13. nului temperatura necesară dezvoltării lui, de cel puțin 40oC şi această temperaMoRfofiziologia apaRatului tură se atinge numai într-un singur genital MasCul punct al guşii şi la nivelul muşchilor pecemela depune cele două ouă, pe torali. Penele fiind rău conducătoare de care în mod normal le cloceşte, căldură, porumbelul le ridică de pe ouă apoi îngrijeşte de pui. Urmează şi cuprinde cu ele cuibul. În acest mod apoi după 30-40 zile un nou ouăle vin în contact direct cu pielea pociclu de clocire şi aşa mai departe. rumbelului. Uneori, pentru scurt timp, Clocirea este treaba ambilor soţi, care mai ales atunci când li se dă hrana, cuise schimbă alternativ, la ore fixe. Mascu- bul este părăsit de către ambii soţi, ceea lul stă pe cuib între orele 10 şi 16, iar fe- ce este bine venit pentru dezvoltarea emmela în restul zilei şi noaptea. brionului. În ziua a 5-10-a culoarea oului se Durata clocitului este de 17 zile, pumodifică şi capătă un aspect cenuşiu- tând fi prelungită cu 1-2 zile, în funcţie albăstrui. În ziua 8-15 a clocitului este de temperatura şi umiditatea mediului perioada principală a clocitului aşa zisa clocire intensă.

După 15 zile de clocire începe secreţia laptelui de porumbel. Experienţele arată că la porumbelul care cloceşte de 14 zile şi la care se pune un pui străin acesta moare din cauza lipsei laptelui de porumbel în schimb la cel care cloceşte de 15 zile puiul supraveţuieşte.

Dacă puii nu ies la un interval de 1617 zile atunci porumbelul mai cloceşte până la ziua a 22-a timp în care secreţia laptelui continuă.

După 17-19 zile ouăle se ciocnesc de jur împrejur prin interior de către micul puişor.

Ouatul, clocitul şi creşterea puilor cu greu se poate împiedica.

Când luăm ouăle din cuib, după 7-10 zile porumbiţa va oua imediat şi va începe din nou clocitul. Mai indicat este de a înlocui ouăle naturale cu altele de plastic, cum fac belgienii, francezii, etc., iar dacă dorim totuşi ca părinţii să crească şi pui, introducem în cuib un pui străin,

F

28 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

înconjurător. În mod normal porumbeii depun următorul rând de ouă cu 6-10 zile înainte ca puii primei ponte să fi părăsit cuibul.

După depunerea unui nou rând de ouă, porumbiţa nu se mai interesează de puii din ponta premergătoare, grija acestora revenind masculului.

Masculul se ocupă cu grijă de puii mari, dar la ieşirea din ou a generaţiei următoare, încetează să-i mai hrănească.

Este bine ca în timpul clocitului să asigurăm cu regularitate baia porumbeilor, căci umiditatea ajută dezvoltării embrionului.

Ecloziunea Puiul de porumbel eclozionează spărgând membrana camerei de aer, iar apoi coaja oului, folosindu-se de dintele cornos situat în vârful ciocului. Această operaţiune a ieşirii din ou, socotită de la ciocnirea oului, durează în jur de 24 ore.

Spargerea ouălor se realizează de jur împrejur în aşa fel încât coaja se rupe în 2 părţi într-o parte mai lungă-partea ascuţită 2/3 şi una mai scurtă 1/3.

Rareori apar probleme, când unii pui subdezvoltaţi nu se descurcă la ieşirea

din ou. Puii ies la un interval de câteva ore. În timpul creşterii se observă că unul dintre pui este mai mare şi altul este mai slab dezvoltat.

După ieşirea puilor din ou, unii porumbei apucă cu ciocul cojile de ou şi le transportă afară din cuib şi, uneori, din adăpost. Alţii se mulţumesc să le arunce din cuib, sau chiar le lasă acolo. După ieşirea din ou, puii rămân în cuib şi-şi continuă dezvoltarea în acesta. Greutatea puiului la ecloziune este de 70% din greutatea oului. În medie, oul de porumbel are 18-21 de grame, iar puiul nounăscut are o masă de 12-14 g.

Puişorii când ies din ouă sunt mici, slabi, neputincioşi, cu pleoapele lipite, deci orbi timp de 5 zile, având corpul slab, acoperit cu puf rar.

După ecloziune, puii de porumbel nu au capacitatea de autotermoreglare şi în primele 12 zile corpul lor adoptă temperatura mediului înconjurător. În consecinţă, dacă în adăpost este frig, puii de porumbel neacoperiţi de părinţii lor suferă de frig, pot răci sau chiar mor. De aceea părinţii îşi acoperă cu grijă puii timp de 8-10 zile de la ieşirea lor din ou.

Părinţi încălzesc puiul stând pe el.

După ce ies din ouă ei sunt hrăniţi cu o substanţă galbenă şi moale aşa numitul “lapte de porumbel” sintetizat în mod natural de guşa ambilor părinţi.

Laptele de porumbel sau secreţia lactată a guşei porumbelului se produce în mod natural şi este influenţată de organele genitale, căci s-a stabilit că testicolul mascului în acel moment scade şi creşte în mod progresiv pe măsura dispariţei acestei secreţii lăptoase.

Când primii pui încearcă să se hrănească singuri deci după 23-25 zile ei sunt înţărcaţi. Puii care eclozează dintro pereche de porumbei sunt în general mascul şi femelă. Câteodată ies însă şi doi masculi sau două femele.

Hrănirea şi dezvoltarea puilor Puii de porumbel cresc mult mai repede în primele zile de viaţă decât puii de găină sau bobocii de raţă. Greutatea puilor în primele 48 de ore se dublează.

După eclozionare, puii cer hrană împingând cu ciocul pieptul părintelui care îi acoperă sau căutând ciocul acestuia.

Puiul care nu cere hrană piuind, poate muri de foame fiindcă reflexul de hrănire al părinţilor este declanşat de piuitul puilor, de împungerea abdomenului sau a pieptului părinţilor, cu ciocul. În general puii bolnavi, neviabili, nu cer hrană si mor.

Compoziţia hranei pe care o primesc puii, depinde de vârsta acestora.

Porumbeii îşi hrănesc puii în primele 5 zile cu aşa zisul ”lapte de porumbel” un suc lăptos secretat în guşa ambilor pă-

rinţi. Acest lapte, la început este fluid, ulterior devine brânzos.

La 5-14 zile de la ecloziune laptele de porumbel este amestecat cu grăunţe semidigerate, apoi puii primesc numai seminţe înmuiate. Secretarea laptelui de porumbel începe la 15 zile de la începerea clocitului şi încetează când puii au 12-14 zile.

Laptele de porumbel conţine cu 50% mai multă energie decât un amestec de hrană superior. La ora actuală rezultatele cercetărilor referitoare la variaţiile în compoziţia laptelui de guşă nu sunt încă disponibile.

Porumbelul îşi cheamă puii la hrănire cu un guiţ specific, apucă ciocul puilor, iar aceştia îşi introduc ciocul în gâtul părintelui care regurgitează hrana în ciocul micuţului.

Puii cer hrana piuind, la început încet, apoi tot mai tare, la urmă piuie bătând din aripi, iar după părăsirea cuibului îşi urmăresc părinţii pentru a fi hrăniţi.

Hrănirea puilor se face de 5-6 ori pe zi şi de aceea este indicat ca părinţii să aibă întotdeauna hrană la dispoziţie.

Hrana consumată de pui într-o zi este foarte multă, încât la un moment dat greutatea conţinutului guşii este egală cu jumătate din greutatea corpului lor. Puii, îndopaţi cu suficient lapte de porumbel de către părinţii lor, la vârstă de 2 zile îşi dublează greutatea.

Comparativ, pentru a-şi dubla greutatea, iepuraşului îi trebuie 6 zile, căţelului 9 zile, purcelului 14 zile, mielului 15 zile, iedului 22 zile, viţelului 47 zile, mânzului 60 zile, iar copilului 160 de zile.

La un moment dat, greutatea puilor de porumbei este mai mare decât a părinţilor, dar după părăsirea cuibului şi după ce părinţii nu-i mai hrănesc, slăbesc, pierd din greutate. Cu timpul, când încep să se hrănească mai bine, recâştigă din greutatea pierdută. Îmbrăcarea cu pene a puilor începe la vârsta de 6 zile, odată cu apariţia tuleielor pe spinare, în a şaptea zi pe abdomen, iar în a doua săptămână apar penele.

Dacă vom observa puii, vedem cum ei, după apariţia tecilor, le ciugulesc mereu, contribuind la desfacerea penelor.

Puii părăsesc cuibul la împlinirea vârstei de 4-5 săptămâni, putându-se hrăni singuri de la 4 săptămâni. Ei sunt hrăniţi de către părinţii lor până în a 35a zi de viaţă, în special de către mascul.

primele zile de viaţă În primele zile de viaţă, părinţii stau întotdeauna alături de pui. Dacă îndepărtăm amândoi părinţii din cuib, vom observa că după jumătate de oră temperatura corporală a puilor scade şi respiraţia lor este mai greoaie.

În săptămâna a doua după ieşirea din ou începe perioada principală de creştere.

Apar primele pene, ale cărei culoare este cea pe care pasărea o va avea la maturitate. Părinţii sunt mereu ocupaţi procurând hrana pentru pui.

De când încep să vadă puii reacţionează diferit atunci când li se întinde o mână. Unii se ridică, clămpănesc şi lovesc cu ciocul, iau o poziţie ameninţătoare şi încearcă să înlăture pe intrus, alţii rămân liniştiţi la apropierea mâinii.

De obicei primii sunt masculi şi ceilalţi femele, dar acesta nu constituie o regulă generală.

Când puii au atins vârsta de 8-10 zile, interesul masculului pentru ei scade, pentru ca el începe deja să curteze femela pentru următoarea serie de pui. Noaptea, femela stă în continuare în cuib pentru a-şi încălzi puii. Din ziua a şasea, puii îşi depun excrementele peste marginea cuibului, în afara acestuia.

Consumul de hrană creşte enorm în această perioadă, puiul necesitând mai multă hrană decât păsările mature. După 20-25 zile, în funcţie de rasă, puii ating 80% din masa corporală a părinţilor. În ziua a cincea apar primele pene. După şase zile părinţii părăsesc sporadic cuibul. Din ziua a şaptea putem intui culoarea pe care o vor avea puii. În ziua a opta corpul puilor produce suficientă căldură pentru ca ei să poată sta singuri în cuib, dar din când în când ei sunt totuşi încălziţi. Femela stă mereu noaptea alături de puii ei. În ziua a 12-a culoarea este bine definită şi din acest moment necesitatea de hrană este mai mare decât a părinţilor.

concluzii În concluzie remarcăm următoarea cronologie: n Ziua 1: împerecherea n Ziua 10: depunerea primului ou n Ziua 12: depunerea celui de-al doilea ou n Ziua 12 - 30: clocitul n Ziua 30 - 39: încălzirea puilor n Ziua 37: marcarea puilor n Ziua 39 - 57: dezvoltarea puilor n Ziua 40: construirea cuibului pentru cel de-al doilea clocit n Ziua 48: primul ou clocit n Ziua 50: al doilea ou-clocitul n Ziua 57: înţărcarea puilor de la primul clocit n Ziua 68: eclozarea ouălor din cel de al doilea clocit

29

boli medicale

urgențele la dihori Semne clinice și diagnostic diferențial

dr. ȘtEFAN BoGdAN medic veterinar Studii & Traduceri

seMne CliniCe Hipersalivația

Mucoase icterice (icter)

Mastită

30 Veterinarul

n

Din fericire, la această specie de animale urgențele sunt mai rare, dar multe din sindroamele prezentate pot fi motivul vizitelor precipitate la cabinet al proprietarilor de dihori.

Continuare din numărul 13.

diagnostiC difeRențial

opțiuni diagnostiCaRe

teRapie

Iritație dentară/ orală (dinte fracturat, corp străin în bolta palatină, reacție la o substanță sau la o plantă toxică)

Istoricul medical, Examinare fizică/ orală, analiza conținutului stomacal

Îndepărtarea corpului străin, repararea dinților, urmarea protocolului pentru ingerarea de plante sau substanțe toxice de la câini sau pisici

Gastrită, Ulcer (Helicobacter mustelae), Gastroenterită (parazitară, bacteriană)Gastroenterită eozinofilică, Pancreatită (asociată cu durere/greață), corp străin gastrointestinal

Flotație fecale, frotiu, radiografii, biopsie, analize biochimice complete, examen fizic și palpare abdominală

Antimicrobiene, Antiparazitare, dacă este indicat, cimetidină, sucralfat, protectori gastrointestinali, gastrotomie/enterotomie pentru îndepărtarea corpului străin, dacă este indicat

Stress termic

Temperatură otică/rectală, temperatura ambientului

Scăderea temperaturii corporale: fluide, haine/ prosoape reci la gât, umeri, baie cu apă călduță

Insulinoma (celule canceroase beta)

Glucoza din sânge (<60 mg/dL), analize biochimice complete, Insulină: raportul de glucoză (poate să fie sau nu normal), Radiografie, Ultrasonografie, Laparotomie

Tratament de susținere, excizie chirurgicală, Diazoxid, Prednison, Mese frecvente

Condiții aleatorii: Șoc electric, rabie (foarte rar)

Șoc electric: vezi nr. trecut, Rabie: postmortem, histopatologie și imunodozare

Șoc electric: vezi nr. trecut, rabie: nu există nici un tratament cunoscut, Potențial zoonotic: notificați autoritățile sanitar veterinare competente

Boli ale ficatului: hepatită (bacteriană), ciroză/degenerare grasă, sechele ale diabetului zaharat sau ale pancreatitei, colecist, toxicitate

Examen fizic, istoricul dietei, analize biochimice complete, radiografii, ultrasonografie, biopsie

Tratament de susținere, antimicrobiene dacă este de natură bacteriană, diete pentru afecțiunile hepatice pentru pisici pot fi de ajutor, vitamina B complex, fluide, Diabet: insulină, terapie cu dietă, protectori/calmante gastrointestinale, pot fi necesare analgezice, Toxine: antidoturi adecvate pentru câine/pisică

Neoplazie, Infecție bacteriană (E. coli hemolitic), traumă de la alăptare

Examinare fizică, biopsie dacă este indicat

Îndepărtarea kiturilor, fluide, antibiotice, rezecție chirurgicală, analgezice, tratament de susținere

nr. 14 n www.veterinarul.ro

seMne CliniCe

diagnostiC difeRențial

opțiuni diagnostiCaRe

teRapie

Semne neurologice (apoplexie, convulsii, ataxie) - vezi de asemenea Hipersalivație, stare de slăbiciune, paralizie

Convulsii, înainte de orice diagnostic, tratează convulsiile

Încearcă să iei o probă de sânge pentru nivelul glucozei înainte de a adminsitra dextroză/glucoză, Hiperglicemia (diabetul) este rară la dihori, dar a fost documentată

Primul ajutor: Glucoză izotonică (IV, IO. SC), Glucoză pe cale orală, diazepam sau fenobarbital (IV) pentru a opri convulsiile

Apoplexie acută sau convulsie: Anafilaxie sau reacție alergică

Reacție la vaccinare (la rapel), pișcătură sau înțepătură de insectă/arachnide

Corticoizi, antihistamine, suport cu oxigen, epinefrină, tratament de susținere, poate fi nevoie de un analgezic pentru înțepăturile dureroase, de obicei nu va necesita diazepam

Azotemia (boli renale sau insuficiență renală)

Analize biochimice complete, BUN ridicat, analiza urinei, radiografii, ultrasonografie, biopsie

Terapie cu fluide pentru a scădea nivelul BUN, tratament de susținere, diete pentru susținerea funcției renale la pisică

Botulism

Obicei de a mânca mâncare râncedă

Tratament de susținere,Suport respirator, O2

Jigodie canină

Istoricul vaccinărilor, examinare fizică, mostră țesut conjuctiv, examen serologic

Nu există tratament, doar tratament de susținere, prognostic grav

… mai mult decât identificare Sistem internaţional de identificare a câinilor vaccinaţi antirabic

Denumirea este derivată din termenul “Lyssa virus”, care în latină sugerează agentul patogen al turbării.

Design - patru FORME şi CULORI atractive recurente într-un ciclu de patru ani.

Avantaje pentru MEDICII VETERINARI: Avantaje pentru PROPRIETARI

laborator

diagnostic diferențial Hipofosfatemia și hiperfosfatemia la animalele de companie

diagnostic diferențial dr. IoNEl mAtEI

1 Ketoacidoză diabetică 2 Hiperparatiroidism primar 3 Pseudohiperparatiroidism

medic veterinar Studii & Traduceri

hipofosfateMia Fosforemia se referă la concentrația de fosfor din sânge, în fapt a ionului de fosfor care se găsește exclusiv sub forma radical fosfat în plasma sangvină. În organism, ionul de fosfor intervine în: structura fosfoproteinelor, nucleoproteinelor și a compușilor macroergici; metabolismul osos, împreună cu calciul; echilibrul acido-bazic, constituind unul dintre sistemele tampon ale sângelui.

Glucoză normal

↑Glucoză

Dg. Diabet mellitus

hipofosfateMia

H

ipofosfatemia ușoară (2 până la 3 mg/dl) fără hipercalcemie sau hiperglicemie poate fi de obicei ignorată. O hipofosfatemie semnificativă poate fi întâlnită împreună cu hiperparatiroidism, pseudohiperparatiroidism și diabet mellitus care este supratratat cu insulină și bicarbonat.

Rinichii reglează nivelul de fosfor.

Condițiile care ridică nivelul calciului seric sau ph-ul sângelui (alcaloză) reduc nivelulurile fosforului seric prin formarea unor fosfați insolubili în țesuturi.

Pentru a determina care este cauza care stă la baza hipofosfatemiei cu hipercalcemie, se calculează raportul clorurii serice la fosfor (Cl: P). Acidoza hipercloremică cu un deficit anionic apare împreună cu hiperparatiroidism primar și produce un raport Cl: P mare (>33). Alcaloza cu un raport scăzut de Cl: P(<33) apare împreună cu pseudohiperparatiroidism.

32 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Raport Cl: P <33

Raport Cl: P >33

Normal până ↑ HCO3 ↓HCO3 ↑ Cl ↑ Calciu

Dg. Alcaloză

Dg. Pseudohiperparatiro idism, hipercalcemie datorată tumorilor maligne

Dg. Hiperparatiroidism primar

hipeRfosfateMia

diagnostic diferențial

H

iperfosfatemia apare la un nivel peste 6 mg/dl al fosforului seric la un câine adult, la peste 7mg/dl la pisica adultă și peste 9 mg/dl la un animal imatur. Din cauză că celulele roșii conțin cantități mari de fosfor, valorea fosforului din probele de sânge hemolizat este ridicată în mod fals. Dacă sângele este hemolizat, trebuie colectată o nouă probă pentru testare.

Cea mai comună cauză a hiperfosfatemiei severe este uremia. Dacă animalul este uremic, produsul calciu seric X fosfor poate fi calculat pentru a determina probabilitatea calcificării distrofice.

1 Hipertiroidism 2 Hipoparatiroidism 3 Eroare de laborator

4 Hiperparatiroidism nutrițional secundar 5 Toxicitatea vitaminei D

hipeRfosfateMia

Fără hemoliză

Dacă nivelul BUN este normal, un test al calciului seric ajută la determinarea cauzei posibile a hiperfosfatemiei.

Calciu seric scăzut sugerează hipoparatiroidism. Nivelul calciului seric este normal la animalele tinere hrănite cu o dietă bogată în carne și la pisicile cu hipertiroidie, dar calciul ionizat poate fi scăzut. Niveluri ridicate de calciu sunt întâlnite împreună cu hipoadrenocorticism și cu vitamina D în exces.

Dg. Eroare laborator, retestare

↑BUN

BUN normal

Calciu sânge normal, ↓ calciu ionizat

Calciu sânge scăzut

Hemoliza sângelui

Calciu sânge ridicat

Ca X P >60 pericol de calcificare

Dg. Hipoparatiroidism

34 Veterinarul

n

Animal tânăr pe dietă bogată în carne

Pisică bătrână, ↑T4

Dg. Hiperparatiroidism nutrițional

Dg. Hipertiroidism felin

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Dg. Toxicitate la vitamina D

Dg. Hiperfosfatemia uremiei

chirurgie

Informații practice pentru vacile de lapte și oaie - continuare ValoRi heMatologiCe noRMale

ValoRi bioChiMiCe noRMale paRaMetRul

VaCă

ALB (albumină)

2.4-3.5 g/dL

ALKP (fosfatază alca- 41-116 U/L lină) ALT )(alaninamino- 25-74 U/L transferaza) AMYL (amilază)

2.4-3 g/dL 68-387 U/L 10-12 U/L

30-38 U/L

AST (aspartatamino- 58-100 U/L transferaza)

20-25 U/L

BUN (uree sânge)

6-22 mg/dL

8-20 mg/dL

Ca (calciu)

8.2-10 mg/dL

11.5-12 mg/dL

CHOL (colesterol)

68-199 mg/dL

52-76

Cl (clor)

96-104 mmol/L

95-103

CO2 (dioxid de carbon)

19-29 mmol/L

-

CREA (creatinină)

0.5-1.1 mg/dL

1-2.7 mg/dL

GGT (gama – glutamiltransferaza)

22-64 U/L

25-59 U/L

GLU (glucoză)

44-78 mg/dL

42-76 g/dL

K (potasiu)

4.0-5.7 mmol/L 3.9-5.4 mEq/L

LDH (lactat Dehidrogenaza)

2666-4293 U/L

-

LIPA (lipază)

32-198 U/L

-

Mg (magneziu)

2.0-2.8 mg/dL

-

Na (natriu)

134-144 mmol/L

PHOS (fosfor)

4.7-9.0 mg/dL

5-7.3 g/dL

TBIL (bilurină)

0.1-0.6 mg/dL

TP (proteine totale)

5.8-7.5 g/dL

URIC (acid uric)

0.4-1.2 mg/dL

36 Veterinarul

n

oaie

oaie PCV (hematocrit)

Neutrofile segmentate

24-45%

20-40%

Hgb (hemoglobină) 8-16 g/dL

Neutrofile neseg- 0-2% mentate

MCV (volumul mediu 23-48 fl eritrocitar) MCH (media globu- 8-12 pg lară a hemoglobinei)

Monocite

0-6%

Bazofile

0-3%

Fibrinogen

300-700 mg/dL

MCHC (concentrația medie a hemoglobi- 31-38 g/dL nei) WBC (numărul de globule albe din sânge - leucocite

4-12 (x1,000)

sedatiVe Agent

Cale

doza (mg/kg)

Comentarii

Fentotiazine Aceprozamină

IV

0.02 - 0.05

Alpha - 2 Adrenergic

Debut lent la sedare ușoară, de obicei fără poziție culcată Debut rapid la sedare profundă, de obicei în poziție culcată

Xylazină

- 0.33 Bo- Oi și capre 0.1 - 0.22 Folosit cu IM 0.1 vine precauție extremă la rumegăIV 0.05 - 0.15 toare

Clonidină

IV

0,015

Detomidină

IV

.0025 - .01

Benzodiazepine

IV

-

Diazepam

IV

0.2 - 0.4

6-7.9 g/dL

Midazolam

IV

0.4 - 1.3

Pentobabital

IV

1.0 - 2.0

139-152 mEq/L

-

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Oferă relaxare musculară și sedare ușoară, Poate cauza excitare

debut rapid, Durată lungă (nerecomandat din cauza depresiei respiratorii severe)

anestezie injeCtabilă Medicament

Cale

analgeziCele

Doză (mg/kg)

Comentarii

Doză Medicament Cale (mg/kg)

Opioide

Barbiturice/ thiobarbiturice Pentobarbital

IV

20-30

Nu mai este recomandat din cauza depresiei respiratorii severe.

Thiopental

IV

25

Durată scurtă

Butorfanol

Propofol

IV

4-6

Eliminare foarte scurtă și timp înjumătățit

Fentanyl

Ketamină

IV

2.2 bovine 2.0 oi/capre

Nu conferă analgezie

Ketamină/Xylazină

IV SQ

Debut rapid după administra2.0 K-0.05-0.15X rea intramusculară, Recuperare prelungită

Ketamină/Diazepam

IV

Telazol

7.5 (K) 0.375 (D)

Debut rapid și recuperare rapidă Debut rapid, anestezie mai profundă decât la combinația de Ketamină/Diazepam, este recomandată administrarea IM pentru oi

IV/IM 44,6

Guaifenesin

IV

75-100 mg/kg

Buprenorfină

IV

La început: 0.5 mg/kg menținere: 0.7 2.2 mg/kg/oră

Clonitidină

Debut rapid al acțiunii

IV 0,006

Durată mai lungă decât Xylazina

Anti-inflamatorii nonsteroidale

Dipyrone

Potențial valoros pentru analgezia preemptivă

IM: iritant, repetarea admiIV 2.2 q 12 nistrării ar IM ore trebui evitată, eliminare prelungită IV IM 25 SC

2-6 q 24 Fenilbutazonă IV,P O ore

anestezie inhalatoRie Agent

IV .005.010

Meditomidină IV 0,006

Furnizat ca 5% soluție la 5% dextroză

Se administrează pentru efect la intubare cu o picurare lentă până ce isofluranul și-a făcut efectul

.005-.01 lent al IM q 4-6 Debut acțiunii ore lent, q 2-3 Debut SC .5 Poate cauza ore agitație

Antagonice alpha - adrenergice IV Debut rapid, IV .05 Xylazină 0.1-0.3 IM IM analgezie bună

Flunixin Picătura triplă (combinați 1 litru de 5% Guiafenesin (concentraie finală 50mg/mL), 100 mg Xylazină (0.1 mg/mL concentrație finală) și 1 - 2 mg Ketamină (1-2 mg/mL concentrație finală)

Comentarii

Curgere oxigen

MăRiMi tub endotRaheal Setare vaporizor

Isofluran

Inducere: 20 mL/kg/min Menținere: 12 mL/kg/min

Inducere: 5% Menținere: 2-3%

Halotan

Inducere: 20 mL/kg/min Menținere: 12 mL/kg/min

Inducere: 5% Menținere: 2-3%

ReCoMandăRi pentRu anestezia inhalatoRie la RuMegătoaRe Anestezia inhalatorie este metoda care ar trebui aleasă pentru menținerea anesteziei pe o perioadă lungă de timp.

Intubația traheală cu tub special este recomandată pentru a preveni aspirația salivei și a conținutului ruminal dacă are loc regurgitarea. Poziția culcat pe partea laterală dreaptă ar trebui evitată atunci când este posibil la rumegătoare deoarece aceasta ar putea cauza o presiune excesivă pe organele interne și poate provoca colectarea de gaze în rumen.

Greutate corporală(kg)

Mărime tub endotraheal (mm)

<30

4-7

30-40

8 - 10

60-80

10 - 12

100

12

200 - 300

14 - 16

300 - 400

16 - 22

400 - 600

22 - 26

>600

26 37

reproducție

Infertilitatea la iapă

anaMeza

Sindromul de anestru Din punct de vedere al reproducției iepele sunt animale poliestrice sezoniere, cu alte cuvinte acestea au mai multe cicluri de călduri care se manifestă în timpul sezonului de reproducție (februarie-iulie).

Cele mai multe dereglări ale ciclului sexual sunt întâlnite în perioadele de tranziție dintre anestrusul fiziologic (repausul de iarnă) şi sezonul de reproducție, respectiv primăvara şi dintre sezonul de reproducție şi anestrusul sezonier (toamna).

A

nestrusul, este definit ca lipsa manifestării căldurilor poate fi clasificat (P.F Daels şi J.P Hughes în Equine Reproduction

p.144) în:

Anestrus cauzat de inactivitatea ovariană

lGestaţia (prelungirea fazei luteale ca rezultat al prezenţei produsului de concepţie). lPseudogestaţia (prelungirea fazei luteale ca rezultat al prezenţei produsului de concepţie în momentul luteolizei). lIatrogenic (administrarea de progesteron, progestine, antiinflamatorii nestaroidiene)

Anestrus comportamental lCălduri silenţioase (activitate ovariană ciclică fără a fi reflectate prin comportament.

Multiplele cauze care determină anestrus la iapă ne obligă să adoptăm o conduită responsabilă atunci când este vorba de un caz cu anamneză de anestru, motiv pentru care în cele ce urmează voi încerca să schiţez un protocol de evaluare şi intervenţie terapeutică în cazuri de anestrus la iapă. În primul rând doresc să subliniez faptul că diagnosticul trebuie să fie stabilit de către medicul ve-

lAnestrusul de iarnă (inactivitate ovariană sau activitate foloculară redusă fără ovulaţie) lAnestrusul postpartum (inactivitate ovariană în perioada postpartum) lAnestrus (inactivitate ovariană ca rezultat al stării proaste de întreţinere în caz de vârstă înaintată, debilitate sau subnutriţie) lAcromozomiale (lipsa ţesutului cortical ovarian în disgenezii gonadale) lAfecţiuni hipofizare (adenom hipofizar, sindrom Cushing) lTumori ovariene (tumoarea celulelor granuloasei, chistadenomul)

Anestrus cauzat de prelungirea fazei luteale lPersistenţa corpului galben (blocarea regresiei corpului galben) lOvulaţia de diestru (formarea unui nou corp galben la mijlocul fazei luteale care nu răspunde la descărcarea fiziologică de prostaglandină de la sfârşitul fazei luteale). lPiometrul (acumularea de material patologic la nivel uterin care împiedică secreţia de prostaglandină din cauza leziunilor endometriale) 38 Veterinarul

n

terinar specialist. Examinarea pacientului trebuie să fie riguroasă iar terapia să fie stabilită în funcţie de diagnosticul etiologic. Protocolul de evaluare va ţine cont de următoarele:

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Desigur, lipsa de manifestare a căldurilor este motivul solicitării proprietarilor. Această anamneză trebuie obligatoriu corelată cu perioada din timpul anului. m Primăvara, anestrusul trebuie pus pe seama prelungirii anestrusului sezoner, fiziologic. Este important dacă iapa a mai manifestat călduri în acel sezon, durata acestora şi intensitatea lor. De asemenea este important dacă iapa este în primul an de reproducţie (ne gândim mai mult la un anestrus comportamental) sau a rămas negestantă din anul trecut (endometrită cronică, piometru). La iepele care au născut în acel sezon poate fi incriminată o inactivitate ovariană postpartum, mai frecventă la naşterile timpurii, sau pe un fond carenţial. Tratamentele aplicate anterior, vizează desigur terapia cu progesteron sau gestageni sintetici (rar) dar mai ales cu antiinflamatorii nesteroidice. Aceste blochează eliberarea de prostaglandină F2α şi prin urmare persistenţa corpului galben. m Anestrusul din timpul sezonului de reproducţie dacă apare după alte ci-

cluri de călduri manifeste, şi se poate datora gestaţiei, pseudogestaţiei, endometritelor, piometrului cu persistenţa corpului galben, ovulaţiei de diestru sau poate fi comportamental. Suspiciunea unei gestaţii trebuie să existe, indiferent de datele anamnetice (lipsa montei).

Există posibilitatea ca iapa să fie gestantă încă din sezonul trecut, sau din sezonul curent, mai ales în cazul în care nu există o gestionare strictă a procesului de reproducţie, sau în cazul în care nu s-a făcut separarea sexelor, sau un armăsar a „evadat” şi a realizat monta. m La sfârşitul sezonului de reproducţie, anestrusul apare cel mai adesea datorită lipsei activităţii ovarelor sau persistenţei corpului galben. Şi acum trebuie suspectată starea de gestaţie.

inspeCția Inspecţia este un obectiv major. Deşi nu ne poate furniza date certe, la inspecţie putem constata o stare de întreţinere mediocră sau proastă care poate fi o motivaţie a anestrului prin inactivitate ovariană. O atenţie deosebită trebuie acordată conformaţiei zonei perineale, un indice Caslick de peste 150 (produsul dintre unghiul înclinaţiei vulvei şi distanţa de la simfiza pubiană la comisura superioară a vulvei) poate sugera endometrită cronică.

exaMenul eCogRafiC Examenul ecografic transrectal poate stabili cu certitudine diagnosticul etiologic al stării de anestru, astfel: m Anestrusul de iarnă va fi caracterizat ecografic prin ovare de dimensiuni reduse, cu foliculi mici de până la 2-2,5 cm, în lipsa corpului galben, cu uterul lipsit de tonus, flasc, abia palpabil. Se poate devansa sezonul de montă prin prelungirea fotoperioadei, tratament cu gestageni (Regumate) sau implant cu gonadoreline. m Anestrusul postpartum. După parturiţie, ovarele nu-şi reiau funcţia normală (lipseşte valul de foliculi din zilele 5-9 care generează căldurile de mânz), au dimensiuni mici, lipseşte corpul galben. De cele mai multe ori iepele răspund la îmbunătăţirea condiţiilor de furajare. Dacă se datorează persistenţei corpului galben format după apariţia căldurilor de mânz, terapia cu prostaglandină este eficientă. m Anomalii cromozomiale pot fi suspectate când ovarele au dimensiuni foarte mici şi lipsesc foliculii ovarieni.

Nu se tratează. m Afecţiuni hipofizare sunt rare, mai frecvent sunt afectate iepele bătrâne iar diagnosticul de certitudine se face prin-

determinări hormonale. Tratamentele sunt adesea lipsite de succes. mTumori ovariene sunt diagnosticate ecografic prin dimensiunea exagerată a ovarelor, imaginea ecografică fiind caracterizată prin alternarea zonelor anecogene cu zone mediu sau hiperecogene, uneori asemănătoare unui fagure.

Ovarele au consistenţă fermă, pot fi netede sau boselate, de cele mai multe ori fiind dispuse la nivelul treimii mijlocii sau inferioare a deschiderii anterioare a bazinului, în cavitatea abdominală. Se poate efectua ovariectomia unilaterală. m Persistenţa corpului galben se caracterizează prin persistenţa acestuia pe ovar, la iepele negestante un timp mai îndelungat decât cel normal. Diagnosticul este ecografic, evidenţiindu-se pe unul sau ambele ovare o formaţiune mediu ecogenă, omogenă sau nu, care persistă.

Evident este nevoie de repetarea examenului pentru precizarea diagnosticului.

Tratamentul se bazează pe administrarea de prostaglandină F2alfa. m Ovulaţia de diestru. Adesea (aproximativ 30% dintre iepele bine întreţinute) se poate diagnostica ovulaţia de diestru prin prezenţa a doi corpi galbeni pe unul sau pe ambele ovare. Aceasta poate fi consecinţa ovulaţiei duble (sincrone sau asincrone) sau a ovulaţiei de diestru. Aceasta din urmă poate cauza anestru datorită lipsei de receptori la nivelul corpului galben mai recent format la momentul descărcării naturale de prostaglandină. Administrarea repetată de prostaglandină poate restabili funcţia ovariană. m Piometrul şi endometrita. Examinarea ecografică a uterului evidenţiază o acumulare patologică, de diferite dimensiuni la nivelul corpului şi coarnelor uterine. Ecogenitatea materialului patologic este influenţată de vechimea şi gradul de deshidratare a conţinutului uterin, fiind

de la anecogen la mediu sau intens ecogen, caracteristic fiind „fulgii de zăpadă” care apar în grosimea acumulării Gestaţia (prelungirea fazei luteale ca rezultat al prezenţei produsului de concepţie).

Administrarea de prostaglandină şi/sau lavajul uterin poate fi o opţiune pentrumedicul veterinar, însă rata de concepţie este scăzută datorită distrucţiilor masive m Pseudogestaţia se datorează mortalităţii embrionare. Cauzează prelungirea fazei luteale cu 35-90 de zile dacă pierderea embrionului s-a realizat după 13 -14 zile de gestaţie. Pierderea gestaţiei după formarea cupelor endometriale (35-40 de zile) cauzează anestrus prelungit, pe durata funcţionării corpului galben (150 de zile), când, de cele mai multe ori sezonul de reproducţie s-a terminat.

Restabilirea activităţii ovariene se poate realiza prin administrarea de prostaglandină F2alfa la iepele cu mortalitate embrionară precoce (înaintea formării cupelor endometriale).

anestRus CoMpoRtaMental m Căldurile silenţioase sunt diagnosticate ecografic prin dicrepanţa dintre activitatea ovariană normală, cu foliculi de dimensiuni mari, uneori chiar 40-45 mm fără ca iapa să manifeste activ starea de estru. Am observat acest lucru mai ales la iepele semigrele. Inseminarea artificială este o opţiune după monitorizarea atentă a creşterii foliculare.

CoNF. dr.

IANCu AdrIAN morAr Facultatea de Medicină Veterinară Cluj Clinica Veterinară Biovet Cluj

39

igienă

Bordetella bronchisep- Bordeteloza tica Gripă canină (Canine in- Gripă (Influenza) infeCția tRaCtului fluenza virus) RespiRatoR supeRioR Calicivirus felin Calicivirus

+

Herpesvirus felin

FVR

Bordetella bronchiseptica

Bordeteloza

+

Tularemia

+

Francisella tularensis infeCția tRaCtului RespiRatoR Pasteurella multocida infeRioR Gripă canină (Canine influenza virus) Virusul parainfluenza canin

+

VeCtoR aRtRopode

nuMe boală

ContaMinaRea Mediului

nuMe agent

ÎngRijoRaRe MușCătuRă/zg âRietuRă

boală

după starea bolii și agent

RisC zoonotoC

B

une practici de prevenire și control al infecțiilor în cabinetele de animale mici

precauții de control al bolilor infecțioase pRotoCol indiVidual de pRoteCtie Mănuși halata

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

+

MasCăb altele

Pasteureloză

P

Gripă (Influenza)

+

Parainfluenza

+

+

+

+

+

+

Campylobacter jejuni

Campylobacterioza

+

+

+

+

B

Clostridium difficile

Diareea Clostridium dificile

+

+

+

+

B

Escherichia coli

Diareea E.coli

+

+

+

+

B

Giardia spp.

Giardioză

+

+

+

+

B

Salmonella spp.

Salmoneloză

+

+

+

+

B

Toxoplasma gondii

Toxoplasmoză

+

+

+

+

B

Parvovirus canin

Parvoviroză

+

+

+

B

Virusul panleucopeniei feline

Panleucopenia felina

+

+

+

B

+

+

+

+

+

+

+

+

+

L L

diaReea

Listeria monocytogenes Listerioza seMne neuRologiCe Virusul jigodiei canine

staRea pielii/paRaziți exteRni

40 Veterinarul

n

+

+

Jigodie

+

+

Virusul rabiei

Rabia

+

+

MRSA

Pioderma MRSA

+

+

MRSP

Pioderma MRSP

?

?

+

+

Purici

Purici

+

+

+

+

Păduchi

Pediculoza

+

+

+

Acarieni

Râie

+

+

+

+

Căpușe

Căpușe

+

+

+

Microsporum spp.

Trichophyton spp.

Dermatofitoze/ Viermi inelari

+

+

+

Sporothrix schenkii

Sporotricoza

+

+

nr. 14 n www.veterinarul.ro

+

L,O

+

L,O

H + +

F,B,H

Râni și abCese

ÎngRijoRaRe MușCătuRă/zgâ RietuRă

ContaMinaRea Mediului

+

+

+

+

L

?

+

+

L

nuMe agent

nuMe boală

RisC zoonotoC

MRSA

MRSA

+

MRSP

MRSP

?

Pasteurella multocida

Pasteureloză

+

VRE

VRE

+

Alte bacterii MDR

Alte bacterii MDR

+

Bartonella spp.

Boala zgarieturii de pisica

Borrelia burgdorferi

Boala Lyme

+

Brucella canis

Bruceloză

+

Chlamydophila psittaci Psitacoză

+

Coxiella burnetti

Febra Q

+

Francisella tularensis

Tularemia

+

Leishmania spp.

Leishmanioza

+

Leptospiroză

+

RMSF

+

Toxoplasma gondii

Toxoplasmoză

+

Virusul jigodiei canine

Jigodie

+

+

+

Adenovirus canin 2

Adenovirus

+

+

+

Virusul leucemiei feline Leucemia felina

+

+

+

FIV

FIV

+C

Virusul rabiei

Rabie

+

+

Virusul West Nile

Febra West Nile

Ancylostoma spp.

Vierme cu cârlig

+

Dipylidium caninum

Tenie

+

Boala hidatica

+

febRă de oRigine Leptospira spp. neCunosCută/seMne CliniCe Rickettsia rickettsii nespeCifiCe

VieRMi intestinali Echinococcus spp.

Taenia spp.

Tenia

Toxocara spp.

Limbrici

+ = Riscul există ? = Risc necunoscut FIV = Virusul Imunodeficienței Feline FVR = Rinotraheită virală felină MDR = Rezistență la medicamente multiple MRSP = Staphylocooccus pseudintermedius rezistent la Methicilină MRSA = Staphylococcus aureus rezistent la Methicilină VRE = Enterococcus spp. rezistent la vancomicin RMSF = Febra pătată a Munților Stâncoși B = Se recomandă acoperirea papucilor cu botoșei dacă este posibilă contaminarea cu fecale (sau contaminarea cu urină la leptospiroză) pe podea în zona în care este ținut animalul L = Acoperirea pielii cu leziuni

Mănuși halata

MasCăb altele

P +

+

+

VeCtoR aRtRopode

boală

pRotoCol indiVidual de pRoteCtie

+

+

L,B

+

+

L

+

S

+

S +

+

+

+

+

+

+

L,O

+

+

+

+

L,O

+

+

+

L,O

+

+ +

S +

+

+

S

+

+

L,B

F

+

L,O P

+

+

+d

F P

+

+

+

B

+

F

+

F

O = Se recomandă acoperirea ochilor H = Se recomandă purtarea unui halat de laborator F = Prevenirea contactului direct cu fecalele și transferul contaminării cu fecale P= Standard de îngrijire personală S = Prevenirea contactului direct cu sângele a = Halat de unică folosință sau halat special de laborator b = Mască care acoperă nasul și gura (mască chirurgicală) c = Contaminarea mediului prin sânge d = Transmitere prin ingestia puricilor

dr. ANdrEI AVrAm

LYON, FRANTA

41

interviu cu Dr. Pinter Zsolt

Dr. Pinter Zsolt, ne-a oferit în luna mai un interviu în care ne-a vorbit despre organizarea sistemului veterinar din Ungaria, în calitate de președinte al Camerei Regionale Budapesta din cadrul Camerei Veterinare Maghiare din Ungaria. Dr. Pinter Zsolt este de asemenea președintele Uniunii Europene a Veterinarilor Practicieni din 2009, secțiune din cadrul FVE. Dr. Pinter a absolvit Universitatea de Științe Veterinare Budapesta în 19777, cu diploma ”summa cum laude”, este din 2008 președintele Camerei Regionale Veterinare Budapesta și este prezent în calitate de reprezentant al Camerei Veterinare Maghiare la întâlnirile UEVP și FVE încă din 1999.

A fost vicepreședitele UEVP timp de 4 ani și acum este la al doilea mandat de președinte al acestei prestigioase organizații veterinare europene. .

Cum este organizat sistemul veterinar în Ungaria?

Serviciul veterinar de stat este organizat în Ungaria în birouri guvernamentale naționale și regionale. Există un departament de Sănătate Animală și Siguranță a Lanțului Alimentar în cadrul Ministerului de Dezvoltare Rurală. Practica privată veterinară este organizată și controlată de Camera Veterinară Maghiară (HVC). Aceasta este la rândul ei împărțită în camere naționale și regionale în județele Ungariei și în capitală.

Câți medici veterinari lucrează în instuții de stat și câți sunt medici veterinari privați?

600 – 800 de medici veterinari lucrează acum în sistemul veterinar de stat. Din cei 2800 de membri din HVC, 2400 au obținut licența de practică de la camera veterinară regională.

Cum este organizat sistemul veterinar privat?

Pe baza unei legi din 1995, HVC este autorizată să emită licență de liberă practică, are datoria de a controla practicienii și în anumite cazuri poate organiza procese de etică medicală care pot duce la amendă sau la excluderea din Camera Veterinarilor care înseamnă automat retragerea licenței de liberă practică. Calitatea de membru este obligatorie pentru practicieni și benevolă pentru ceilalți. În afară de membrii organizației există aproximativ 15% fără drept de practică, medici veterinari oficiali de stat, veterinari care lucrează în companiile farmaceutice sau la companiile distribuitoare de medicamente sau echipamente veterinare, medici veterinari angajați de diferite instituții sau sunt medici veterinari pen-

sionari.

Câți medici veterinari lucrează în domeniul animalelor de rentă? Câți medici veterinari sunt specializați pe animalele de companie?

Este dificil de dat o cifră exactă. Destul de mulți medici veterinari, mai ales din zonele rurale conduc o clinică mixtă.

Putem estima un număr de 800 de medici veterinari care lucrează doar în domeniul animalelor de companie și alți 50 care lucrează ca și specialiști pe cai, câteva sute sunt practicieni pe animale mari și jumătate din medicii veterinari licențiați sunt autorizați să conducă un cabinet mixt. Practicienii sunt obligați să îndeplinească cerințele Programului de dezvoltare profesională(CPD) (În prezent trebuie să acumulezi 300 puncte CPD la fiecare perioadă de 3 ani. ) Cum funționează HVC-ul în Ungaria? Există taxe care trebuie plătite pentru a fi membru?

Calitatea de membru în HVC este, așa cum am spus, obligatorie pentru practicieni. Camera Veterinarilor este bine organizată și este un organism profesional care funcționează eficient atât în interesul practicienilor, cât și în interesul proprietarilor de animale și al interesului public. Taxa de membru este pentru practicieni de 4500 HUF/lună în timp ce pentru membrii voluntari ea se ridică doar la 1500 HUF/lună.

Cum obțin medicii veterinari dreptul de practică? Trebuie să treacă printr-un examen?

Medicii veterinari obțin licența de liberă practică de la Cameră în cazul în care aplică la organizație și îndeplinesc cerințele menționate în lege: să dețină diplomă maghiară veterinară (sau una recunoscută: automat pentru UE, procedură de acreditare pentru diplomele ce nu provin din UE), să aibă adresa stabilă în Ungaria, așa numitul centru de practică trebuie să aibă un minimum de facilități pentru administrarea și depozitarea lucrurilor necesare pentru cabinetul veterinar, trebuie să dețină un minim de echipamente stabilite de Cameră, trebuie să aibă asigurare de răspundere civilă și trebuie de asemenea să dea o declarație prin care este de acord să accepte toate regulamentele camerei (lege, statut, cod de conduită, codul CPD, alte coduri).

Cum poate obține un medic veterinar practician titlul de specialist într-un anumit domeniu?

Camera Veterinară organizează cursuri speciale de pregătire care duc la obținerea titlului de ”Practician Specialist

pe, de exemplu, sănătatea cailor”.

Ce relații contractuale există între medicii veterinari și fermieri? Există medici veterinari angajați de fermă sau există contracte de colaborare pentru oferirea de servicii veterinare? În cele mai multe cazuri, medici veterinari își oferă serviciile pe baza unui contract permanent (pentru fermele de animale producătoare de alimente un contract scris este obligatoriu). În unele cazuri, mai ales la marile ferme agricole, veterinarii pot fi angajați de către fermă.

Acesta este cazul câtorva cooperative agricole și a câtorva ferme mari privatizate care au aparținut statului.

Câte facultăți veterinare există în Ungaria? Câți absolvenți au acestea pe an?

Există o singură facultate în Budapesta. Circa 80 – 100 studenți intră în facultate în fiecare an și dintre aceștia, în jur de 70 - 80 de medici veterinari maghiari sunt absolvenți ai cursului maghiar. Există un curs în limba germană de 4 semestre și un curs întreg în limba engleză. Majoritatea studenților sunt din Norvegia și Irlanda la cursul în limba engleză și 99% din participanții la cursurile în limba germană sunt din Germania.

Studenții de la cursul în limba germană pot merge după cele 4 semestre la o facultate de acasă sau pot continua studiile în limba engleză sau în maghiară.

Cine prescrie medicamentele pentru animalele din fermă? Cine cumpără medicamentele și cine le administrează?

Doar medicul veterinar este autorizat să prescrie medicamente. Proprietarul fermei poate cumpăra medicamente doar pe baza prescripției medicului veterinar. Administrarea se face de către medicul veterinar sau de către fermier după indicațiile medicului veterinar.

Au organizațiile veterinare vreun cuvânt de spus cu privire la numărul de studenți din cadrul Universității de medicină veterinară?

HVC are dreptul de a-și spune opinia despre numărul studenților care intră la această universitate. Acest drept este reglementat de lege.

Sunt cerințe diferite de ordin structural/de dotare/ organizatorice pentru obținerea autorizației de deschidere a unui cabinet, a unei clinici sau al unui spital veterinar?

Da, există și sunt stabilite de regulamente: cabinet veterinar, cabinet veterinar special (cabinet veterinar cu servicii speciale), spital veterinar – condus de un medic veterinar cu o anumită educație, care oferă grijă permanentă animalelor bolnave și clinică – aici fac practică și studenții veterinari. Organizarea lor este stabilită și legiferată de stat și autorizată și controlată de serviciul veterinar regional.

Cum are loc admiterea la facultate?

Admiterea la facultate are loc pe baza rezultatelor de la școala secundară.

Această modalitate de admitere este stabilită de Ministerul Educației.

IulIA CrEțu

43

publiCitateA Pentru unii moft, pentru alții necesitate, așa este privită publicitatea de către proprietarii de cabinete veterinare. Simpla recunoaștere profesională sau renumele nu va putea vinde niciodată ci doar va întreține vânzarea unui serviciu.

P

are relativ simplu să realizezi "publicitate" pentru un cabinet veterinar. Ceva cărți de vizită, câteva zeci de fițuici tipărite ieftin și împrăștiate prin cutiile poștale sau pe stradă și eventual câteva afișe. Lipim pe pereții cabinetului tot felul de reclame comerciale de pe unde le-am adunat sau primit doar să fie cât mai colorate. Dacă avem noroc cu vreo firmă care să ne "brănduiască" parcă ar fi mai interesant.

Dacă dăm anunț în ziare locale și mai facem și o pagină web cu ceva informații despre noi, cam gata cu publicitatea cabinetului. În linii mari așa se "întâmplă" în publicitatea veterinară. Mai sunt ceva variații de genul articole prin ziare dacă avem norocul ca o ziaristă influentă să aibă un cățel și care să se simtă îndatorată să scrie un articol sau un noroc și mai mare să facem o emisiune radio. De TV nu mai spun, fiind “mană cerească” dacă apărem la vreo emisiune. În linii mari, așa cum am spus, aceasta este publicitatea în sistemul veterinar. Este mult prea puțin și este total ineficientă. Poate acum vă bucurați de clienți care stau la cozile create în cabinet. Este de lăudat și de apreciat. Probabil că aveți realizări impresionante din punct de vedere medical și sunteți apreciat ca specialist. Dar, este doar o aparență. Întotdeauna va exista o presiune care nu se simte direct dar care în timp poate fi fatală. Un cabinet mai dotat, o clinică mai mare sau poate chiar un spital nou, servicii în plus la alte cabinete concurente și multe altele pot dărâma la propriu o afacere veterinară. Pentru o afacere veterinară nouă lucrurile devin pe zi ce trece mai dificile. Sunt multe cabinete, multe farmacii și mulți "specialiști" sau sfătuitori. A-ți face loc pe piața serviciilor veterinare este greu. În orice stadiu ar fi o afacere veterinară are nevoie de publicitate. Pentru a veni în sprijinul medicilor veterinari am inițiat începând cu acest text o serie de articole care să ajute medicul veterinar în conceperea, realizarea, aplicarea si gestionarea unei campanii de publicitate. Vom 44 Veterinarul

n

aborda pe rând conceptele generale ale publicității și promovării fără a intra în detalii tehnice decât atât cât este necesar pentru a putea înțelege exact despre ce vorbim. Vom exemplifica cu studii de caz și vom analiza cum poate un cabinet veterinar să își faca reclamă fără a cheltui inutil timp și bani.

despRe publiCitate Publicitatea este produsul rezultat în urma muncii unei întregi echipe de specialiști: account manager, cretiv, media planer, producător, etc. Unii găsesc ideile, unii gestionează întreg programul de publicitate, alții realizează planul media sau le pun în aplicare. Fiecare specialist are un rol bine definit într-un întreg angrenaj. De la idee și până la produsul de publicitate pe care în vedem cu toții în afișe, spoturi, printuri sunt pași esențiali care sunt creați și administrați de aceste echipe. Un cabinet veterinar mediu și chiar un spital destul de serios nu poate dispune de resursele financiare uriașe (uriaș pentru situația economiă actuală) să angajeze o firmă specializată în promovare și reclamă cu toate că rezultatele ar putea fi pe măsura investiției. De aceea trebuie să ne bazăm pe forțele proprii dacă dorim să realizăm cu adevarat un program eficient de promovare și reclamă.

Un alt concept al publicității care trebuie discutat este planul. Fără un concept clar și o analiză atentă a ceea ce vrem, ce putem și ce vom face dar mai ales unde vrem să ajungem nu poate fi vorba de reușita unui program de promovare indiferent cât de mare sau de mic este bugetul investit. Un astfel de program are 5 elemente fundamentale: sursa și reputația acesteia; produsul sau serviciul căruia i se face reclamă; audiența sau publicul țintă; obiectivele reclamei și în final mijlocul sau mediul de comunicare.

Sursa și reputația.

Companiile de publicitate analizează atent clienții sau beneficiarii creațiilor lor. Pe lângă aspectele financiare care sunt urmărite, cum ar fi mărimea firmei, tradiția, poziția în clasamente, resursele fianciare, se interesează îndeaproape și de reputația firmei sau a membrilor acesteia. În cazul cabinetelor veterinare reputația medicilor care compun acel cabinet poate fi hotărâtoare pentru o campanie publicitară de succes. Atenție însă că aici,

nr. 14 n www.veterinarul.ro

în publicitate nu vorbim de imagine ca și fotografie a medicilor. Cea mai mare eroare în publicitate este să utilizezi chipul medicului veterinar în propria campanie de publicitate. Știm că poate fi o persoană extrem de importantă. Toți membrii familiei voastre recunosc asta, la fel și angajații iar clienții vă ridică în slăvi atâta timp cât sunt în cabinet și speră la vreo reducere semnificativă a onorariului. Ce spune imaginea dvs utilizată în reclama propriul cabinet? Faptul că poza dvs. apare în reclame arată ori că sunteți un maniac obsedat să iasă în față, ori că agenția de publicitate cu care colaborați e complet lipsită de creativitate.

Renunțați, deci, la ideea cu poza. De imaginea șefului unei firme se ocupă agențiile de PR (relații publice). Și doar ele. Priviți la grei precum Donald Trump sau Richard Branson - sunt peste tot, mai puțin în propriile lor reclame. Clientului nu-i prea pasă de persoana dvs. Și faptul că îi zâmbiți șarmant n-o să-l convingă nicicum că aveți cel mai bun serviciu pe o raza de 1.000 km.

produsul, serviciul sau ideea căreia i se face reclamă. În cazul nostru trebuie studiate caracteristicile serviciului/serviciilor veterinar(e) oferit(e), performanţele anunţate în comparaţie cu cele reale, cum diferă de alte servicii aflate pe piaţă, o trăsătură de caracter (proprietate benefică) care să-l distingă net de celelalte produse/servicii, cât este de atrăgător pentru proprietari. Un punct esenţial îl constituie poziţia produsului/serviciului în cadrul ciclului său de viaţă, dacă este nou, vechi, în ascensiune sau în declin.

După această identificare, copywriterul ar trebui să poată formula o listă cu cele mai atrăgătoare trăsături ale produsului, cunoscute sub denumirea de atuuri ale vânzării. Cel mai important atu trebuie să se afle în capul listei. Reclama va conţine maximum trei atuuri, cel mai important atu fiind tema (copy) reclamei şi fiind atuul dominant.

Audienţa sau publicul (clienţii, proprietarii).

Trebuie să ştim exact cine sunt clienții noștri. Desigur că surprinzător dar clienții unui cabinet veterinar sunt patrupedele dar ele de obicei nu pot să își achite singure serviciile fapt pentru care vin însoțite de proprietari. Glumim desigur dar unele cabinete mai cu ștaif din

pentru cabinetul veterinar NECESITATE, MOFT SAU OBLIGAȚIE A SUCCESULUI? SUA și chiar unii producători de hrană și accesorii pentru animale au început să opteze pentru reclame care sunt puse la nivelul vizual al patrupedelor și sunt stropite cu feromoni. Interesant faptul că patrupedele se pare că aleg astfel în locul proprietarului, fiind atrase spre ușa cabinetului. Dar în principiu aceste date utile conceperii mesajului se pot obţine din sondaje, anchete pe bază de chestionar formal sau interviu informal, dar ele trebuie să fie adevărate şi obiective. Acum contează CINE, UNDE, CÂND, CUM şi DE CE cumpără/solicită serviciul veterinar!

Obiectivele reclamei sau de publicitate.

Acestea pot fi: a) instituţionale, unde se aşteaptă rezultate în perspectivă şi se pune accentul pe prestigiul firmei, preţul scăzut, valoarea “eficientă” - calitate la preţul respectiv; b) pe produs, unde se aşteaptă rezultate sezoniere sau imediate şi reclama promovează noutatea produsului şi politica preţurilor stabile.

Obiectivele se pot stabili și în funcție de etapa din ciclul de viață al produsului/serviciului, astfel: a) crearea cererii primare b) crearea și consolidarea notorietății unei mărci (recunoaștere, amintire) c) crearea și consolidarea unei atitudini favorabile față de marcă, nume. d) relansarea prin repoziționare, brand extension, etc

Bugetul Bugetul campaniei de promovare trebuie să fie corect stabilit funcție de mai mulți parametri. A realiza un buget doar de dragul bugetului este total greșit.

Banii trebuie bine chibzuiți și de aceea trebuie “măsurat de două ori” înainte de a lansa o campanie de publicitate. Vorbim de campanii și nu de o promovare simplă deoarece a arunca pe piață câteva zeci de mii de fluturași fără nici o altă susținere media nu are nici o relevanță.

mijlocul sau mediul de comunicare Aceasta, pentru un cabinet veterinar este o piatră de încercare. Mijlocul sau mediul de comunicare reprezintă numeroasele canale de informare prin care mesajul celui ce face reclamă (beneficiarul de reclamă, numit şi “advertiser” în lumea afacerilor) ajunge la client. Me-

diul poate fi “tipărit”: în ziare, reviste, poştă (cunoscută în literatura anglo-saxonă ca “direct mail”), “punctul de vânzare”: postere, cărţi poştale, insigne, sau “teletransmis” prin releele radio-televiziunilor. Aici două lucruri devin foarte importante: cine va citi reclama (audienţa revistelor, ziarelor, emisiunilor radio-TV) şi cât costă, astfel încât să ne încadrăm în bugetul de reclamă. Cu alte cuvinte, chiar dacă avem o reclamă excepțională cu un mesaj clar și corect formulat, dacă utilizăm un mediu de comunicare incert, obscur sau bazat pe amiciții și nu pe elemente serioase de analiza a audienței tot efortul publicitar este sortit eșecului. Cei care pot să vă ofere aceste canale media au propriu lor mod de a-și face promovarea serviciilor și de cele mai multe ori se promit multe fără a exista rezultatele scontate. Canalul media, indiferent ce “povești” veți auzi, nu vă va aduce niciodata o creștere a vânzărilor unui serviciu sau produs indiferent care va fi acela. Canalul media, respectiv canalele tipărite, audio sau TV nu sunt decât medii de propagare a informației și atât. Ele trebuie să vă garanteze că ajung la un anumit public țință și dacă acel public țintă vă satisface ca și număr, tipologie de cumpărare, sau alte caracteristici care corespund publicului țintă al produsului/serviciului dvs.

Numai atunci utilizați acel canal media.

Calitatea mesajului din reclamă și calitatea produsului influențează vânzările. De cele mai multe ori, nespecialiștii confundă canalul de comunicare cu însăși reclama sau furnizorul. “Am văzut la TV că...” sau “am auzit la radio că...” “am văzut în revista X că...”. Televizorul, radioul sau revista nu sunt decât canale media.

Această eroare nu este făcută numai de nespecialiști. Eroarea apare la mulți dintre cei care doresc să își facă reclamă dar care nu parcurg cu atenție toate etapele de realizare și confundă canalul de propagare cu alt ceva. Spre exemplu dacă un producător de medicamente speră că publicând o reclamă la un produs într-o revistă de specialitate, acest lucru îi va atrage creșterea vânzărilor se înșeală. Iar dacă pune reclama la un medicament într-o revistă care este destinată proprietarilor de animale atunci se înșeală și mai mult. El nu face dacât să utilizeze total inadecvat mediul de propagare a informației despre un produs care cu siguranță poate fi unul excepțional. În

ambele tipuri de revistă un producător trebuie să fie prezent doar pentru notorietate și imagine iar reclama trebuie să fie adaptată la acest tip de mesaj. Nu medicul veterinar cumpără ci el prescrie iar proprietarul nu știe cum să utilizeze un medicament ci doar poate să solicite un producător cu notorietate.

Iată un exemplu cât se poate de simplu dar pozitiv despre modul cum se poate utiliza reclama bine propagată: în urmă cu ceva ani am citit întâmplător într-un ziar de anunțuri la rubrica vânzări animale următorul anunț:”Vând pui de rasa cocker spaniel, caniche, yorkshire cu carnet de sănătate, deparazitați și vaccinați de către mine. Dr...”(nu mai țin minte numele). Era un cabinet nou. Nu i-am dat importanță dar l-am văzut și a doua zi și a treia. Timp de câteva luni a fost prezent la acea rubrică. Credeți că nu a avut succes? Mesaj simplu, clar, direcționat exact acolo unde citesc iubitorii de animale. Cât credeți că a costat campania de publicitate? Nimic, deoarece anunțurile se publicau gratis. Aceasta nu este o campanie propriu-zisă de reclamă dar poate fi considerat o promovare reușită.

Ideea din Reclamă Fiecare reclamă are o idee centrală care definește întreaga reclamă, idee pe care se pune accentul pentru a rămâne întipărită în mintea consumatorului.

Ideile centrale pot fi categorisite în patru clase: 1) verbale - o combinaţie inteligentă de cuvinte care va forma titlul unei campanii publicitare; 2) vizuale - ţine de fotografie, machetare, estetică, etc.; 3) o combinaţie a primelor două sunt aplicabile acelor reclame care sunt unificate, reclamă după reclamă, de titlul - verbal şi de ilustraţiile - vizuale; 4) tematice - care se referă la nucleul reclamei, al mesajului care în lumea reclamei americane profesioniste poartă denumirea de “advertising copy” sau simplu, “copy”.

Continuarea în numărul următor

dr. IulIAN VIEru medic primar veterinar

45

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Cariera de medic veterinar am început-o în 1990, a fost chiar prima promoție la Cluj de după revoluție. Eram plini toți de speranțe era un aer de libertate și am început ca medic la Direcția Sanitar Veterinară și ca un bonus profesional am început să tratez animale de companie. Îmi aduc aminte că primul caz a fost un câine cu parvoviroză la care am făcut perfuzie, tratament perfuzabil în curte pe o banchetă, animalul ținut de proprietar și cu flaconul legat de crengile copacului. La DSV lucram la Laborator, secția de Parazitologie și Micologie și Micotoxicologie.

Nu era ceva obișnuit medicina veterinară de animale mici la acea dată. V-a atras ceva în mod deosebit la acest domeniu al medicinii veterinare, deși poate, nu era o zonă care să fie bine aprofundată în facultate?

Sigur că da. Eu am fost student la medicină veterinară în perioada 1985 - 1990. Pe vremea aceea, dacă făceai lucrarea de diplomă pe animale de companie, aveai șanse mari să iei notă mai mică sau chiar să nu iei licența. După mine este partea cea mai frumoasă a medicinii veterinare, având în vedere că ai chiar toate posibilitățile, atât ca diagnostic cât și tratament foarte asemănător cu medicina umană, mai ales cu pediatria. Noi eram obligați să facem, cum să spun, pe cont propriu tot ceea ce înseamnă patologie animale mici, practice management, despre care acum se țin cursuri în fiecare zi, ecografie, absolut tot am făcut pe cont propriu.

A

deschis anul trecut, unul din cele mai mari spitale veterinare din țară, la Sf. Gheorghe. Dr. Attila Kondor este un medic veterinar apreciat de proprietarii de animale, câștingându-și respectul prin calitatea serviciilor pe care le oferă pacienților săi necuvântători. N-ar schimba nimic, dacă ar lua-o de la capăt, pentru că face exact ce și-a dorit dintotdeauna. Un interviu despre succes și dedicația pentru profesia de medic veterinar cu dr. Attila Kondor, proprietarul spitalului K2 din Sf. Gheorghe.

să fii un bun specialist

Cât timp ați lucrat în cadrul DSV? Între timp în 1993 am deschis cabinetul veterinar de animale de companie și cred că în 2000, când a intrat în vigoare legea funcționarului public, eu am renunțat la statusul de funcționar public. La cabinet nu aveam medic angajat, eram și medic și angajat și șef și director și asistent.

Cum a fost începutul, care au fost primele cazuri cu care v-ați confruntat atunci când ați deschis cabinetul?

Era total altă patologie decât cea de acum. Bineînțeles și posibilitățile de diagnostic erau mai restrânse, dar cele mai frecvente erau cazurile de parvoviroză, de jigodie. În ceea ce privește chirurgia, dacă făceam o cezariană eram as, deci ca intervenții chirurgicale mai ales din zona obstetrică - ginecologie, castrări șamd iar bolile medicale din cele uzuale. Predominante erau cazurile de parvoviroză și jigodie.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Momentan am un spital veterinar de 540 de metri pătrați, zilnic avem cel puțin trei intervenții chirurgicale, avem între 40 - 70 de cazuri pe zi și cam 1000 - 1200 de cazuri lunar. Ajung la cabinet la ora nouă, am o pauză de masă pe la 4 - 5 după masa, după 5 mă întorc și dacă ajung acasă la ora 11 noaptea, înseamnă că am avut o zi normală liniștită.

Succesul 46 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Câți medici veterinari lucrează acum la dvoastră?

Acum am un medic veterinar angajat, urmează să angajez încă o colegă medic veterinar care termină facultatea anul acesta la Cluj, este șefă de promoție. Și am trei asistenți.

Ați reușit sa inaugurați anul trecut unul din cele mai moderne spitale veterinare din România. Care a fost suma investiției și în ce anume ați realizat investiția? În primul rând, locația este ideală pentru spital veterinar în sensul că este cumva izolat de restul clădirilor, este lângă un drum foarte circulat, a fost o clădire monobloc pe care am putut să o amenajez cum am crezut eu că este convenabil și practic din toate punctele de vedere, atât ca protecția animalelor, cât și protecția mediului. Ca aparatură avem, și sunt foarte mândru de asta avem un laborator de radiologie care este autorizat, atât ca personal cât și ca aparatură, avem endoscop, ecograf, aparat de hematologie, biochimie. Am achiziționat un aparat pentru dozare hormoni, dozare de cortizoli. Blocul operator este foarte modern, cu monitor de pacient, cu aparat de anestezie prin inhalare cu izofluran, cu posibilitatea de a filtra și a steriliza și aerul din blocul operator. Avem un spital cu 17 locuri, cu două încăperi, una pentru bolile medico-chirurgicale

și alta pentru boli infecto-contagioase, total separate, cu aer condiționat. Fiecare cușcă are posibilitatea de canalizare proprie, cu posibilitate de dezinfecție. Avem laserterapie, avem o secție de fizioterapie cu electroterapie și laserterapie, EKG, tot.

Investiția a fost de aproximativ 500.000 de euro.

Cum ați reușit să strângeți fondurile pentru o astfel de investiție? Ați apelat la un credit sau la un proiect?

Din 1993 de când am deschis cabinetul am considerat că dacă nu ții pasul cu evoluția vremurilor și cu cerințele clienților și ale proprietarilor de animale o să rămâi în urmă. Întotdeauna 80% din câștig l-am reinvestit atât în dezvoltarea spațiului (eu am avut un cabinet destul de modern, dar din păcate prea mic) cât și aparatură. Încet încet aveam aproape toată aparatura când m-am mutat aici în afară de roentgen. Dacă aș fi avut 500.000 de euro în buzunar nu cred c-aș fi făcut o astfel de investiție. A fost oricum un efort financiar destul de mare, datorită faptului că am cumpărat o clădire cu 150.000 de euro în care am investit încă vreo 100.000 ca să poată fi corespunzătoare.

Ce i-ați sfătui pe colegii care se gândesc să efectueze o astfel de investiție?

Eu sfătuiesc să se gândească la faptul că nu totul este banul.

Degeaba deschide cineva un cabinet, o clinică sau un spital ultramodern dacă personalul este subcalificat sau arogant. Eu întotdeauna am spus că pregătirea profesională este foarte importantă. Ce priză ai la proprietarii de animale, dacă ai încredere în tine, și încrederea în sine este dată de pregătirea profesională. dacă nu ești pregătit profesional, se vede că nu ai încredere în tine, nu ai curajul să faci lucruri noi și asta se observă. Trebuie să ai și o dotare corespunzătoare, dar în primul rând stă specialistul, stă pregătirea profesională, stă calitatea serviciilor efectuate și un raport bun între calitate și preț. Iar dacă nu faci investiții și nu ai dotarea corespunzătoare, nu poți să ții pasul cu concurența. Este o concurență destul de mare și acerbă pe piață.

Care sunt principalele servicii pe care vă axați, având în vedere că vă desfășurați activitatea într-un spital veterinar?

Noi renume am câștigat prin intervențiile chirurgicale, mai 47

ales intervenții de mare chirurgie, intervenții ortopedice.

Acesta a fost și este punctul nostru forte. În al doilea rând, posibilitățile de diagnostic corect, la care iarăși țin foarte mult, să fie un diagnostic foarte bine argumentat.

Ați observat o îmbunătățire a relațiilor cu clienții în urma acestei investiții?

Da sigur, că da. Chiar a trecut un an de când am deschis spitalul și am făcut un pic de statistică și într-un an a crescut numărul clienților înregistrați cu 1200. Aceasta înseamnă aproape 100 de clienți noi pe lună. Se reflectă atât în volumul de muncă cât și în ceea ce privește veniturile.

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Eu am fost în străinătate încă de la începutul anilor 1990 la un cabinet, la o clinică din afară. Acolo am văzut ce înseamnă patologia animalelor mici, am văzut ce înseamnă managementul unei clinici, ce înseamnă comunicarea cu proprietarii de animale. Am fost printre primii care a avut ecograf veterinar, cred că sunt singurul aici în zonă care am atestat și am dreptul să execut radiofrecvență nivelul doi. Când am posibilitatea întotdeauna mă duc la simpozioane în străinătate, n-am luat nici o aparatură înainte să fac măcar un curs sau un workshop în aparatul respectiv. Încerc ca fiecare din angajații de la spital să aibă un domeniu de specializare, o colegă o direcționez către imagistică și cealaltă colegă către examenul de laborator și te-

48 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

rapie intensivă. Iar eu voi rămâne pe partea de chirurgie.

Cum îmbinați activitatea administrativă cu cea de practician în cabinet?

Să știți că nu cred că există un medic veterinar căruia să îi placă partea administrativă, dar eu am în afară de spital am încă două farmacii veterinare, am doi contabili, care rezolvă problemele. În ceea ce privește hârtiile fac strict ceea ce trebuie să fac, legat de specialitate - evidența medicamentelor, mai ales a celor toxice, fișele de observație, șamd.

Aveți un soft de evidență a clienților?

Da. Îl am încă din 1996. Cu ajutorul softului poți să vezi cum merge afacerea câte operații ai avut, câte vaccinuri ai avut, poți face programări în ceea ce privește materiile prime, poți să vezi dacă lucrurile merg în bine sau merg în prost. De aceea am putut să verific dacă într-adevăr a crescut numărul de clienți noi, câte intervenții am avut, câte examene de laborator.

Fără un astfel de soft nu cred că se mai poate. S-a terminat vremea când faci un examen clinic, ai luat 5 lei și i-ai băgat în buzunar. La mine totul este fiscalizat, toți primesc bon fiscal, plătesc o grămadă de impozite, câteodată îmi pare rău, dar cred că ar trebui cu toții să facem la fel. Cel mai mare inamic în calea dezvoltării profesionale, mă refer la medicină veterinară este fiscalitatea excesivă. Măcar dacă ar lăsa profitul reinvestit să fie neimpozabil ar fi un lucru extraordinar.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Succesul, în primul rând trebuie să faci profesia cu drag. Eu de când mă știu am vrut să fiu veterinar. În al doilea rând, în facultate trebuie să înveți bine. Este o profesie practică. Spun la studenții care vin la mine în practică și câteodată îi bat la teorie la anatomie și acum, deși eu am terminat în urmă cu 25 de ani facultatea. Aici trebuie să înveți la facultate, apoi este perfecționare continuă, aparatură, dotări, să vezi cum fac alții cum fac mai bine sau cum fac mai rău.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Da. Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Să știți că ceea ce fac eu, eu zic că este crema profesiei de medic veterinar. Eu n-aș schimba nimic. Câteodată, cum să spun, amărăciunea este dată de lucrurile care nu depind de mine. Profesia asta de medic veterinar de animale de companie este foarte, foarte sensibilă la tot ce întâmplă în societate. Cu cât este o societate mai civilizată și mai bogată, cu atât noi vom trăi mai bine. Am avut oferte să merg și în străinătate, am refuzat deoarece eu cred că un om întreg poate să devină numai acasă, în țara lui. Bunăstarea numai materială nu are nicio valoare.

Rescue Kit® Broiler EU ŽŶԑŝŶĞ ĨĂĐƚŽƌŝŝ ŶĞĐĞƐĂƌŝ ƉĞŶƚƌƵ ƐƵƐԑŝŶĞƌĞĂ ƵŶĞŝ ĐŽŶǀĂůĞƐĐĞŶԑĞ ƌĂƉŝĚĞ WƌĞǀŝŶĞ ƌĞŝŶĨĞĐƚĂƌĞĂ Ɣŝ ĞŶƚĞƌŝƚĞůĞ ŶĞƐƉĞĐŝĮĐĞ ũƵƚĉ ƐŝƐƚĞŵƵů ŝŵƵŶŝƚĂƌ ŽŶԑŝŶĞ ŶƵŵĂŝ ŝŶŐƌĞĚŝĞŶƚĞ ŶĂƚƵƌĂůĞ

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet? În primul rând să fie foarte bine pregătit profesional, asta este cel mai important. În al doilea rând să facă o evaluare foarte strictă a zonei unde vrea să facă cabinetul. Să se gândească bine dacă face singur sau în asociere cu un coleg, niște reguli stabilite pentru sine și în al treilea, să fie conștient că este un cetățean cu studii superioare și trebuie să fie un exemplu pentru cei din jur și pentru comunitatea respectivă. Eu nu concep un medic veterinar, chiar dacă este de animale mari, care este mai murdar decât vaca sau care nu are halat de protecție, sau care fumează în timp ce vorbește sau dacă merge în cârciumă și bea cu proprietarul de animale, nu concep așa ceva. De asta am spus că trebuie să existe niște reguli morale pentru sine, dacă dorește să fie respectat în profesia pe care o practică.

ƉůŝĐĂԑŝŝ ůĂ ƉĉƐĉƌŝ͗

1.

ƉůŝĐĂԑŝŝ ůĂ ƉĉƐĉƌŝ͗

2. /ŶĚŝŐĞƐƟĞ DĂůĂďƐŽƌďԑŝĞ

Ğ ůĂ ƉƌŝŵĂ ĂƉĂƌŝԑŝĞ Ă ĨĞĐĂůĞůŽƌ ŵŽŝ 2Ŷ ƉĞƌŝŽĂĚĞůĞ ĚĞ ŵĂůĂďƐŽƌďԑŝĞ

ŝƐŵŝĐƌŽďŝƐŵ ŝŶƚĞƐƟŶĂů

>> ^ĐĂĚĞ ƵŵŝĚŝƚĂƚĞĂ

DĞĚŝĐĂԑŝĞ

>> ZĞŐůĞĂnjĉ ĚŝŐĞƐƟĂ͕

sĂĐĐŝŶĂƌĞ

ĨĞĐĂůĞůŽƌ

ϱ njŝůĞ

ƟŵƉ

ŶĞƐƉĞĐŝĮĐĞ

>> ŽŶǀĂůĞƐĐĞŶԑĉ ƌĂƉŝĚĉ

ƐƚĂďŝůŝnjĞĂnjĉ ŇŽƌĂ

Rescue Kit

>> ZŝƐĐ ƌĞĚƵƐ Ăů ƌĞŝŶĨĞĐԑŝŝůŽƌ >> ZŝƐĐ ƌĞĚƵƐ Ăů ĞŶƚĞƌŝƚĞůŽƌ

BioZink

ϱ njŝůĞ Rescue Kit

Rescue Kit® Broiler EU www.biochem.net

ƟŵƉ

Avantaje dacă ești Abonat Suntem o revistă independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri 1. Primești 15 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă la abonamentul pe un an.

2. Primești 12 reviste, la abonamentul pe un an cu 52 de pagini plus 8 pagini supliment, adică 720 de pagini de informații esențiale.

3. Peste 20 de articole NOI de specialitate în fiecare lună, peste 300 de articole pe an, cu tematici complexe despre animale de companie, animalele de fermă, management, tehnici de laborator și diagnostic, tehnici și scheme de tratament, prezentări de produse și echipamente alături de multe alte informații.

4. Peste 60 de medici veterinari, experți în diferite specializări, editorii Revistei Veterinarul, care-ți împărtășesc din experiența și cunoașterea lor medicală veterinară.

5. Accesul la peste 1200 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie pe www.veterinarul.ro publicate până la această dată. În fiecare lună se adaugă câteva zeci de articole noi.

6. Accesul la unicul INDEX VETERINAR care conține peste 2400 de produse medicinale veterinare, echipamente și servicii, catalogate sau aflate în curs de catalogare și indexate care să vină în sprijinul activității practice medicale veterinare.- din vară și pe CD 7. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în

Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 1500 de cabinete medicale veterinare.

8. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire.

9. Ai acces la secțiunea de Anunțuri, unde poți să Vinzi/Cumperi sau să realizezi parteneriate de afaceri.

10. 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro și 20 puncte la fiecare articol publicat în REVISTA ediția tipărită.

11. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil).

12. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică.

13. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

nr. 13

.

anul IV

.

2012

Special CABALINE

...

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică 1. prin cuRIER la doar un telefon distanță. Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email :office@veterinarul.ro.Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin CURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an.

Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul CURIER de transport (între 13 - 15 lei). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

2. prin plata contravalorii abonamentului la Bancă prin Ordin de plată sau Internet-Banking cu următoarele date de contact: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA pe email sau pe fax împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista, nr de telefon al dvs. sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma datele.

3. prin mandat poștal la Oficiul poștal de care aparțineți sau la poștaș, specificând următoarele date de plată: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI copie a mandatului poștal de unde să se vadă clar numele persoanei sau cabinetul care a plătit abonamentul și numărul dvs. de telefon pe email, pe fax sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma toate datele.

telefoanele redacției sunt: CosMote: 0763 296 455 Vodafone: 0729 463 047 oRange: 0747 897 703 fax: 0332.819.688

50 Veterinarul

n

nr. 14 n www.veterinarul.ro

Intră în SENSA pentru a oferi sfaturi experte. Detalii pe www.veterinarul.ro