Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr. 15

știință și practică

nr. 15 l anul IV l 2012

Special Suine:

Hepatita E l Infecția cu Streptococcus Suis l Informații practice l

Succesul... cu Dr. Dragoș Petrache

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania www.veterinarul.ro

Cuprins SUCCES Interviu cu Dr. Dragoș PETRACHE

Mastocitomul la câine şi pisică aspecte clinice şi terapeutice Hernia la pisică prezentare caz clinic Râia perușilor aspecte clinice și terapeutice Urgențele la dihori Semne clinice și diagnostic diferențial Diagnostic diferențial Hipokalemia și hiperkalemia la animalele de companie Năpârlirea porumbeilor aspecte practice

16 20 22 24 26 28 30

special

animale de rentă

animale de companie Displazia de șold la câine

46

Hepatita E o zoonoză emergentă

10

Infecția cu Streptococcus Suis la porcii tineri

12

Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice și proceduri de sedare/anestezie la suine

14

Dermatofitozele la animale diagnostic și terapie Hernia Ingvinală abordare, diagnostic și tratament Caracteristicile șchiopătării la vacile de lapte

31 34 38

igienă Transmiterea microroganismelor

40

Animale sălbatice VACCINUL ANTI–PZP (ZONA PELLUCIDA PORCINA)

42

Publicitatea pentru cabinetul veterinar, necesitate, moft sau obligație a succesului

44

Te-ai săturat ca tâmplarii să dea sfaturi despre creșterea și îngrijirea animalelor ?

Înscrie-te în programul SENSA Fii expertul de care proprietarii au nevoie

3

Veterinarul Adresa corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Realda Aramă Editorii ediției: Prof. Dr. Gheorghe Săvuța Prof. Dr. Vasile Cozma Asist.Dr. Adriana Aniță Drd. Elena Tatiana Baguț Dr. Viorel Ionescu Dr. Florin Eugen Grosu Dr. Septimiu Borbil Dr. Herman Constantinescu Dr. Dragoș Petrache Dr. Cristian Dana Dr. Ioana Grădinariu Dr. Ștefan Bogdan Dr. Ionel Matei Dr. Iulian Vieru Iulia Crețu Fondator: dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

n

EDITORIAL

Globalizarea ne afectează sau nu?

Globalizarea, concept general folosit pentru a speria sau pentru a apăra.

Unii îl comentează ca fiind ceva complex și alambicat, alții nici nu îl bagă în seamă. La prima vedere nu există nici o legătură între globalizare și veterinari. În fapt ce este globalizarea economică? Păi după câte am citit, globalizarea asta înseamnă că unii denumiți corporatiști, conduc firme cu sediul în zone de mare influență politică și economică, produc oriunde este mai ieftin și duc banii orinde sunt taxe mai mici și nu pot fi controlați.

Cum ar face un român din Iași, care cumpără o mașină scumpă din Germania, datorită taxelor o înmatriculează în Bulgaria și cumpără benzină ieftină din Republica Moldova lucrând în concediu de maternitate sau medical în Italia, el la bază fiind profesor sau funcționar. Dacă am înțeles bine orice român poate experimenta în favoarea sa globalizarea la nivel de europenizare.

Am întrebat și experți financiari care mi-au confirmat că am înțeles bine. Aparent e bună globalizarea asta și dacă e folosită smecherește, chiar avantajoasă. Dar dacă românul nostru are un accident a încurcat-o rău, gândindu-ne la asigurare, răspundere, proprietar etc. Dacă mai are și volanul pe dreapta se adaugă stresul la condus, oboseală, nervi etc. Pare că nu prea e avantajoasă folosirea globalizării la acest nivel. Dar să iau alt exemplu. Sunt pe internet firme care vând ecografe și echipamente medicale la prețuri bune fiind produse în China. Așa și ce mare șmecherie? Am un amic care și-a luat un astfel de ecograf. A fost mulțumit de preț și de cum arăta.

L-am întrebat pe coleg de ce a ales o chinezărie.

Răspunsul a fost simplu: "păi totul e făcut în China și are garanție, merge, e ok, ce au celelalte ecografe în plus?". Nu am știut ce să răspund și am recunoscut că globalizarea e bună. A trecut ceva timp și într-o zi mă întâlnesc iar cu el. Îmi aduc aminte de ecograf și îl întreb ce mai face cu el. A răspuns în doi peri și chiar m-a întrebat dacă nu am cărți despre ecografie sau știu despre ceva cursuri. La ultima întâlnire a recunoscut că a făcut o greșeală deoarece nu prea se vede, trebuie întuneric serios, nu prea merg butoanele și în general e nasol de lucrat cu el. Concluzia mea a venit repede. Nu e bună globalizarea și comerțul haotic deoarece oamenii pot fi păcăliți foarte ușor cu produse contrafăcute care costă puțin dar sunt slabe calitativ. Un medic veterinar are

nr. 15 n www.veterinarul.ro

nevoie de echipamente serioase, garantate care înglobează multă tehnologie. Cu toate acestea nu așa influențează globalizarea afacerile veterinare din România.

Afectarea este mult mai profundă și foarte periculoasă. Este profundă deoarece acționează direct la nivelul sângelui unei economii, finanțele și banii. Este periculoasă deoarece atunci când vedem efectele deja suntem în groapă iar șansa de a ne reveni este aproape imposibilă. Vă amintesc exemplul Nokia. Acum câțiva ani era cea mai titrată companie de telefoane celulare cu cele mai fiabile telefoane produse în Europa.

Acum Nokia aproape a disparut de pe piață. De ce? Telefoanele relativ ieftine de tipul smartphone de la Apple, Samsung și HTC, construite toate in China la prețuri excesiv de mici comparativ cu ceea ce oferă au acaparat piața în mai puțin de doi ani și au distrus Nokia. Exemplele sunt numeroase și cel mai serios exemplu este criza economică. Au căzut banci uriașe și firme multinaționale din SUA care au tras după ele tot sistemul financiar mondial.

Este afectat medicul veterinar de toate acestea? Lăsând la o parte criza, mai mult sau mai puțin artificială, globalizarea ne afectează profund. Atenție că nu vorbesc de europenizare care are și ea un rol nefast incontestabil în economia veterinară ci vorbesc de globalizare care este mult mai periculoasă. Afecțiunea este a întregului ansamblu economic în care ne bălăcim.

Animalele de interes economic dispar din cauza că în Argentina și Brazilia se produc mult mai multe și mai ieftine taurine de carne care se regăsesc în producția de preparate din România în proporție de peste 75%. Porcii se cresc în ferme de zeci de mii de capete în SUA, Olanda, Danemarca etc. care se regăsesc în jur de 80% în producția de preparate din România. China vine puternic din urmă. Seceta rade toată producția agricolă, rugăciunile nu țin loc de irigații iar peste 50% din pâine este făcută cu grâu din import care cu tot cu transport, e mai ieftin decât cel produs aici. Zeci și sute de produse ieftine produse în China au invadat comerțul cu produse pentru animale de companie care se vând în supermarketuri multinaționale sau magazine specializate și care intoxică definitiv comerțul cu aceste produse realizat de către cabinete și farmacii. Exemplele pot curge la nesfârșit cu referire la medicamente, premixuri, furaje, echipamente, utilaje etc. Globalizarea ne afectează ireversibil. Ce este de făcut? Sincer, nu știu dar vom încerca să căutam împreună soluții.

DR. IULIAN VIERU

relații publice & comunicare

De ce ar trebui să am un website ?

Chiar am nevoie de un website? Aceasta este probabil întrebarea care te împiedică să intri cu o imagine profesionistă în mediul online și pentru care, răspunsul negativ a fost mereu cauzat de costuri și de neîncrederea pe care internetul țio inspiră.

Dacă ai nevoie cu adevărat de un website? Absolut! În lumea de acum, un website nu mai este nicidecum o noutate, ci o necesitate - de care tu ai nevoie pentru a-ți crește și a-ți promova afacerea. Iar costurile realizării unui website nu mai sunt de mult exorbitante.

A

m vorbit în articolele anterioare despre necesitatea unui blog, de necesitatea unei imagini profesioniste și de comunicarea prin intermediul social media.

Am vorbit despre creșterea nevoii de prezență în mediul online a medicilor veterinari și de necesitatea existenței unei informații expert, provenind de la medicii veterinari, pe care proprietarii de animale să o aibă ușor la îndemână.

Un website ajută clienții să caute informații despre serviciile pe care le oferi, fără niciun fel de efort. Creează o credibilitate cabinetului tău, staff-ului și doctorilor pe care îi ai angajați. Website-ul te poate ajuta să eficientizezi munca în cabinet, eliberându-te de comunicarea telefonică cu clienții, pe care o poate face automat, pe email.

Gândește-te la conținutul websiteului răspunzând la câteva întrebări legate de așteptările clienților tăi: ”Ce informații îmi cer mereu clienții mei?” sau ”De ce ar vizita un client website-ul?” sau ”Ce informații ar fi folositoare pentru proprietarii de animale?”. Răspunzând la aceste întrebări, te asiguri de eficacitatea și utilitatea website-ului tău.

Atunci când te-ai hotărât să-ți creezi un website, ai grijă ca acesta să fie construit de către profesioniști, că va avea o

grafică atrăgătoare și că va fi ușor de navigat. Clienții trebuie să găsească ușor informația, cum ar fi programul cabinetului, locația și lista de servicii pe care o oferi. Când un client intră pe website prima oară, în general vrea să afle mai multe informații despre cabinet.

Oferă proprietarilor de animale informații specifice despre filosofia cabinetului, facilitățile pe care le oferă și echipamentele folosite, care este scopul serviciilor oferite și prezintă membrii echipei, asftel ca ei să obțină o mai bună înțelegere a ceea ce reprezintă cabinetul.

Folosește poze atractive, de calitate mare pentru a crește aspectul vizual al website-ului tău. Pentru un website, eficiența se măsoară în informația valoroasă pe care o poate oferi. Clienții noi îi vei atrage prin acest fel, într-o manieră elegantă și necostisitoare.

Poți actualiza website-ul ori de câte ori ai informații noi, cu formulare pe care ai vrea să le completeze potențialii clienți la prima vizită în cabinet sau un calendar interactiv cu programările săptămânale. Încurajează clienții să se înscrie la newsletterul tău și ajută-i să înțeleagă mai bine suferințele animalelor de companie prin postarea de filme, pe

care să le urmărească direct pe pagina ta de website.

Te putem ajuta să-ți construiești un website, învățându-te fundamentele internetului și făcându-l ușor de înțeles. Îți stăm la dispoziție pentru crearea unui website, suportând doar costurile legate de hosting (pentru abonați acestea reprezintă 6.5 euro/lună) și cele de rezervare a numelui (în jur de 300 de lei pentru domeniile gen numecabinet.ro, care se plătesc o singură dată la www.rotld.ro). Vei putea beneficia de un website complet cu facilități multiple: actualizare facilă, componentă newsletter, galerii foto, pagină de contact cu formular de completat și un design modern și atractiv. Pentru detalii, ne poți scrie pe office@veterinarul.ro.

Mult succes!

IulIa Crețu

5

mulțumim contribuției aduse știnței și practicii medicale veterinare românești

prof. UniV. Dr. gheorghe sĂVUța

promovăm practicienii români

Veterinari pentru Veterinari

Editorii Veterinarul

asist. Dr. anițĂ aDriana Facultatea de Medicină Veterinară Iași

Dr. septimiU BorBil CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

prof.UniV Dr. Vasile cozma DrD. elena tatiana BagUț

Dr. Viorel ionescU Medic Primar Veterinar

Facultatea de Medicină Veterinară Cluj Napoca

Dr. DragoȘ petrache Doctor de Cai Eqvinevet București

Dr. Dana cristian Vet Medical Consulting

DR. FLORIN EUGEN GROSU

SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară Specialist Radiologie Veterinară radiologie4vet.ro

Dr. ionel matei medic veterinar

Finanțări nerambursabile

Rezistența antimicrobiană Consiliul Europei solicită prescripție veterinară pentru toate antibioticele În luna iunie, concluziile Consiliului despre rezistența antimicrobiană au fost adoptate oficial de către miniștrii sănătății din UE și de reuniunea Consiliului.

FVE-ul salută călduros concluziile, care au fost ajustate ca urmare a preocupărilor anterioare exprimate de către profesia veterinară - inclusiv FVE, Organizația Mondială a Sănătății Animale (OIE) și de mulți șefi ai instituțiilor oficiale veterinare. ”Pentru FVE, este un pas uriaș în combaterea rezistenței antimicrobiene”, a declarat dr. Christophe Buhot, președintele FVE. ”Concluziile actuale oferă o viziune mult mai echilibrată, luând în considerare toate aspectele rezistenței la antimicrobiene și sunt încântat că preocupările FVE-ului au fost luate în vedere. Rezistența antimicrobiană este o problemă complexă pentru care nu există o soluție simplă și care să fie ușor de aplicat, ci o problemă care necesită acțiuni riguroase din partea tuturor jucătorilor și la mai multe niveluri. Este cu adevărat o problemă a Întregii Sănătăți”.

FVE salută concluziile adoptate de Consiliu, printre care se află mare parte din recomandările proprii, printre care: Prescrierea antibioticelor veterinare trebuie efectuată doar de către medicii veterinari Testarea susceptibilității ar trebui să fie parte a diagnosticului, fapt care să permită o alegere corectă a tratamentului.

Există o nevoie crescută de conștientizare asupra riscului rezistenței antimicrobiene la publicul larg atât în sectorul uman, cât și în cel al sănătății animalelor.

Statele membre ar trebui să pună în aplicare legislația pentru prevenirea vânzării ilegale de antimicrobiene, în special pe internet. Statele membre ar trebui să încurajeze stimulentele pentru îmbunătățirea sănătății animalelor și a igienii, de exemplu prin intermediul planurilor de sănătate a efectivelor și prin intermediul programelor de tratament în cadrul fermei. ”Aceste recomandări consolidează în mod clar poziția medicului veterinar de ”păzitor” al utilizării antimicrobienelor la animale”, adaugă dr. Buhot.

8 Veterinarul

n

nr. 15 n www.veterinarul.ro

În luna august va începe sesiunea de depunere a proiectelor de finanțare pe măsura 312 conform anunțului APDRP. Prin măsura 312 se poate acorda sprijin pentru investiții în unitățile medical-veterinare cu personalitate juridică, înființate potrivit prevederilor Legii 31/1990 privind societățile comerciale republicată cu modificările și completările ulterioare cu condiția ca acestea să se încadreze în categoria micro-întreprinderi, caz în care sunt susținute, inclusiv, investițiile privind construcția unității. Sprijinul public nerambursabil este de maxim 200.000 Euro/proiect, iar intensitatea sprijinului public nu va depăși 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului (minim 30% va fi contribuția privată a solicitantului).

Important este că pentru crearea şi dezvoltarea micro-întreprinderilor sunt disponibili peste 383 de milioane de euro, fonduri nerambursabile pe care le puteţi accesa până în 2013. Fondurile nerambursabile se pot epuiza înainte de 2013, având în vedere că există un interes foarte mare pentru acest tip de investiţii.

Măsuri asupra clonării animalelor destinate producției de alimente în UE Comisia Europeană prin intermediul GD SANCO a lansat o consultare pentru a aduna date în contextul evaluării impactului actual cu privire la măsurile posibile privind clonarea animalelor pentru producția de alimente în UE. Consul-

tarea va avea loc până pe 3 septembrie. Cei interesați pot vedea mai multe informații pe website-ul Comisiei Europene: http://ec.europa.eu/dgs/heal th_consumer/dgs_consultations/animal_cloning_consultation_en.htm.

știri

noutăți veterinare

Prima injecție cu insulină pentru animalele de companie cu diabet MSD Animal Health a introdus pe piață Caninsulin VetPen, primul aplicator automat special creat pentru câini și pisici Potrivit companiei, specificațiile inovative ale dispozitivului simplifică dozarea și administrarea insulinei, pentru a face mai ușoară acceptarea tratamentului animalelor de companie de către proprietarii acestora.

Creat exclusiv pentru uzul cu Caninsulin, designul ergonomic al lui VetPen face mai ușoară manipularea și adminstrarea de către proprietarii de animale cu diabet a dozei de insulină decât în cazul tradițional cu seringi de insulină și ace. Precizia lui VetPen ajută la îmbunătățirea acurateții dozării. Dotat cu o variantă simplificată a procesului de dozare, prin simpla tastare a dozei prescrise, acuratețea este mai puțin dependentă de cel care o folosește și oferă mai puține șanse de a apărea erori umane.

Dispozitivul minimizează de altfel și variațiile în dozare prin furnizarea mai multor doze într-un singur cartuș. Caninsulin VetPen îmbunătățește de asemenea administrarea în condiții de siguranță prin reducerea riscului de leziuni accidentale prin înțeparea cu acul, bule de aer, flacoane sparte și scurgeri de insulină care pot apărea atunci când sunt folosite ace și seringi. ”Caninsulin VetPen reprezintă un progres semnificativ în lumea veterinară, ca primul și singurul aplicator automat de insulină pentru câini și pisici”, a declarat Shoumik Das, marketing manager la MSD Animal Health. În România se fac demersurile necesare pentru a fi introdus produsul Caninsulin în variantă tradițională.

Pentru mai multe informații despre Caninsulin VetPen vizitați website-ul www.caninsulin.co.uk.

Conferință FVE ”Importul și păstrarea animalelor exotice în UE: Riscuri și griji existente - Provocări actuale de îndeplinit” Cu ocazia ”Zilei mondiale a animalului”, pe 4 octombrie 2012, FVE organizează o Conferință la Bruxelles, cu sprijinul Președenției Cipru din cadrul Consiliului Uniunii Europene. Scopul acestui eveniment este de a schimba informații cu privire la modurile în care animalele exotice intră pe piața UE și cum ajung în diferite țări ale UE, de a scoate în evidență riscurile pentru sănătatea animalelor și bunăstarea acestora și impactul lor asupra sănătății publice, de a indica datele critice a problemei și de a propune soluții sustenabile.

Studiu privind cursurile online pentru medicii veterinari Un studiu recent efectuat de către o firmă din Marea Britanie a relevat faptul că trei sferturi din punctele necesare un practician veterinar din UK în SNEC au fost obținute prin participarea la webinare online. Studiul, care a vizat comportamentul membrilor website-ului The Webinar Vet, a subliniat faptul că popularitatea cursurilor online SNEC este

într-o creștere rapidă. Anthony Chadwick, fondatorul The Webinar Vet a declarat că numărul total de puncte înregistrate de membrii website-ului depășesc cu mult targetul de 35 de ore. ”Membrii noștri depășesc 60 de ore de pregătire online pe an. Există câțiva membri care au depășit 100 de ore.”

9

special

suine

Hepatita E o zoonoză emergentă Hepatita E, cunoscută anterior ca hepatita „non-A, non-B”, este o boală infecţioasă virală, de origine suină, transmisă pe cale digestivă, cu manifestările clinice şi aspectele epidemiologice ale unei hepatite acute.

Prima descriere a bolii, ce a evoluat în India, este atestată prin existenţa a 29.000 cazuri de îmbolnăvire (Purcell şi Emerson, 2001) iar frecvenţa ulterioară a acesteia sugerează că hepatita E este o infecţie emergentă, cu risc zoonotic.

V

irusul hepatitei E (HEV) este lipsit de anvelopă, de 27-34 nm în diametru, încadrat în familia Hepeviridae, genul Hepevirus. HEV prezintă un genom ARN monocatenar, cu polaritate pozitivă și o lungime de aproximativ 7,2 kb (Tam A.W. și col., 1991).

Virusul hepatitei E (HEV) este un agent patogen major al hepatitelor acute la persoanele tinere din ţările în curs de dezvoltare, cu condiţii sanitare necorespunzătoare şi o densitate crescută a populaţiei. Rata mortalităţii în cadrul 10 Veterinarul

n

pacienţilor cu hepatită E este de regulă între 1% şi 3% dar poate depăşi 20% în cazul femeilor gravide, infectate în special în trimestrul III de sarcină (Worm şi col., 2002).

Hepatita E a fost diagnosticată şi în ţările industrializate, iniţial apariţia multor cazuri fiind asociată cu efectuarea anterioară de călătorii în zonele endemice.

Ulterior, au fost diagnosticate infecţii și la persoane care nu efectuaseră nici o deplasare anterioară într-o zonă endemică. În aceste cazuri s-a demonstrat că secvenţa genomică a tulpinilor de HEV izolate era mai mult înrudită cu tulpina porcină de HEV prevalentă în populaţia de suine din aceeaşi regiune, decât cu tulpinile umane (Wu şi col., 2000).

Prima tulpină de origine animală a fost izolată de la un porc din SUA (Meng şi col., 1997). Infecţia cu HEV la porci este răspândită în fermele din întreaga lume, atât în ţările în curs de dezvoltare cât şi în ţările industrializate.

Din ce în ce mai multe date arată că hepatita E este o zoonoză și că există un rezervor animal pentru HEV. Tulpini animale de HEV, înrudite antigenic și genetic cu virusul hepatitei E umane, au fost izolate și caracterizate de la suidee

nr. 15 n www.veterinarul.ro

(virusul hepatitei E porcine) și păsări (virusul hepatitei E aviare). De asemenea sa arătat că virusurile hepatitei E umane, suine și aviare pot produce infecții interspecifice. In plus, față de porci și păsări, anticorpi anti-HEV au fost evidențiați și la alte specii de animale precum rozătoare, căprioare, câini, pisici, oi, capre, cai, bovine și primate non-umane, sugerând că aceste specii de animale au intrat în contact cu virusul hepatitei E (Meng, 2000; Favorov şi col., 2000, Zhao și col., 2009, Tommiyama și col., 2009).

Totuși, până în prezent, suinele constituie sursa principală de virus al hepatitei E. Porcii domestici și mistreții sunt principalul rezervor cu tulpini de HEV din genotipurile 3 și 4 din lumea întreagă (Meng XJ, 2009).

Infecția naturală a purceilor cu virusul hepatitei E se produce la vârsta de 810 săptămâni, odată cu scăderea progresivă a imunității pasive dobândite prin colostrul matern, organismul devenind sensibil la infecția virală. Hepatita E poate fi transmisă direct, contactul repetat între porcii aflaţi în acelaşi adăpost putând creşte difuzibilitatea virusului.

Cercetările au sugerat că infecţia la porci se poate realiza fie datorită unui titru

crescut de particule virale, fie prin expunere repetată la acţiunea agentului patogen. Caracterul ubicvitar al infecţiei cu HEV în populaţiile de suine şi prezenţa virusului în fecale pe o perioadă mai lungă de timp decât faza de viremie favorizează calea fecal-orală ca modalitate principală de contaminare (Halbur şi col., 2004). În Europa, hepatita E evoluează sporadic la om și endemic la suine. Fecalele porcilor infectați conțin cantități mari de virus și prin urmare pot contamina apele de irigare și apele de coastă, conducând la o posibilă contaminare a crustaceelor (Meng și col., 2004). Au fost depistate tulpini de HEV de origine suină și în apele reziduale (Clemente-Casares și col.

2003, Pina și col. 2000). În SUA, mai mult de 80% din porcii cu vârstă mai mare de trei luni prezintă anticorpi anti-HEV (Meng şi col., 1997).

Anchetele seroepidemiologice recente (2007) efectuate în Spania în 41 de unităţi de creştere a porcinelor au demonstrat pozitivitatea a 40 dintre ele (97,6%) (Semiati şi col., 2007).

Până în prezent, infecția cu virusul hepatitei E la mistreț și căprioară a fost descrisă în Europa și în Japonia (Schielke și col., 2009; Martelli și col., 2008; De Deus și col., 2008). Seroprevalența infecției cu HEV observată la mistreți a avut valori variabile cuprinse între 9 și 71%, iar la căprioară cuprinsă între 2 și 35%. În ceea ce privește prevalența detecției ARN-ului viral la mistreți, aceasta a variat între 3 și 25%. Un studiu efectuat recent în Ungaria, raportează detecția virusului hepatitei E în ficatul de căprioară la 11 din 32 probe testate (34,4%) (Reuter și col., 2009). Tulpinile de virusul hepatitei E identificate la animalele sălbatice au fost încadrate în genotipurile 3 și 4 iar din punct de vedere genetic au un grad de înrudire ridicat cu tulpinile umane și porcine descrise în aceeași regiune geografică (Reuter și col., 2009; Takahashi și col., 2004). În țara noastră, investigațiile privind infecția cu hepatita E la animalele sălbatice dovedesc prezența acesteia la mistreți. Un studiu epidemiologic efectuat în anul 2009 (Aniță A.,Săvuța G. și col., 2009) pe 90 seruri provenite de la mistreți din două județe din estul României, evidențiază o seroprevalență a infecției de 4,44% (4/90). În ceea ce privește infecția la suinele domestice, ea este prezentă atât în ferme cât și în sistemul gospodăresc. Procentul de seropozitivitate în cadrul fermelor este diferit, fiind mai mare în unitățile unde au fost testate animale adulte, cu vârste cuprinse între

unu și doi ani. Valori mai reduse ale seroprevalenței infecției cu virusul hepatitei E se înregistrează la suinele aflate la sfârșitul perioadei de îngrășat, respectiv până la 50% (Aniță A., Săvuța G. și col., 2010). Un studiu efectuat în 2011 evidențiază o seroprevalență a hepatitei E la suinele din ferme ce variază între 0% și 44,4% (Aniță A., Săvuța G., 2012).

Din punct de vedere simptomatic infecția cu virusul hepatitei E la suine este subclinică. Datorită caracterului asimptomatic al hepatitei E la porc, această specie este mai degrabă supusă unor examene de depistare decât unui diagnostic.

Din acest punct de vedere, cercetarea marcherilor infecției cu HEV este esențială în stabilirea endemicității la animale (Pavio și col., 2010).

Cea mai elocventă metodă de depistare a infecției este reprezentată de amplificarea și punerea în evidență a ARN-ului viral prin tehnica PCR convențional sau în timp real. Datorită cunoaşterii insuficiente a factorilor specifici de risc ai infecţiilor sporadice cu virusul hepatitei E, aplicarea unor măsuri de prevenire în zonele non-epidemice este dificilă .

Este cert însă că în zonele în care infecţia cu HEV are un caracter epidemic, apariţia focarelor este strâns legată de contaminarea surselor de apă potabilă, cu fecale provenite de la animale sau persoane infectate. Datele actuale privind excreţia virală prin fecale au implicaţii în prevenirea infecţiei cu caracter epidemic cât şi sporadic. Respectarea acestor măsuri poate preveni apariţia cazurilor secundare de infecţie şi evită riscul transmiterii la om.

Virusul hepatitei E este prezent la porcii din întreaga lume și are capacitatea de a infecta omul. Prin urmare, problemele majore legate de HEV sunt infecția la grupurile de persoane cu risc crescut, cum sunt veterinarii, producătorii și îngrijitorii și transmiterea HEV la om prin xenogrefe.

Deși HEV nu provoacă semne clinice la suine, nu se știe dacă infecțiile cu alți agenți patogeni ar putea da efecte sinergice. Prin urmare, este necesar să se folosească porci indemni de infecția cu HEV pentru reproducție, cercetare medicală și transplant.

Prevenirea transmiterii infecției se relizează prin instituirea de măsuri prin care să se depisteze focarele de hepatită E la suine, prin clorinarea surselor de apă potabilă şi decontaminarea dejecţiilor, prin supravegherea mişcării animalelor si controlul populaţiei din zonele rurale şi a îngrijitorilor din fermele de suine.

Bibliografie 1.Aniţă Adriana, Aniţă D., Tănase O., Ludu L, Săvuţa G., 2009 - Serological evidence of hepatitis E virus infection in different swine categories from Iaşi County, Lucrări Ştiinţifice USAMV Iaşi, Vol. 52 (11).

2.Aniță Adriana, Aniță D., Savuța G., 2010 - Researches regarding the seroprevalence of swine hepatitis E virus infection in the east of Romania, Lucrări Ştiinţifice USAMV Iaşi, Vol. 53 (12).

3.Aniță Adriana, Săvuța Gheorghe, 2012 - New possibilities of detection of swine hepatitis E infection, Lucrări Ştiinţifice Medicină Veterinară vol. XLV, Timişoara, ISSN 1221-5295.

4.Emerson S.U, Purcell R.H. 2001 - Recombinant vaccines for hepatitis E. Trends in molecular medicine, nr. 7, pg. 462-466 5.Favorov M.O., Kosoy M.Y., Tsarev S.A., Childs J.E., Margolis H.S., 2000 - Prevalence of antibody to hepatitis E virus among rodents in the United States. Journal of the infectious diseases, nr. 181, pg. 449-455 6.Halbur P.G., Kasorndorkbua C., Gilbert C., Guenette D., Potters M.B., Purcell R.H. 2001 - Comparative pathogenesis of infection of pigs with hepatitis E viruses recovered from a pig and a Human. Journal of clinical microbiology, nr. 39, pg. 918-923.

7.Meng X-J., Purcell R.H., Halbur P.G., Lehman J.R., Webb D.M., Tsareva T.S. et al. 1997 - A novel virus in swine is closely related to the human hepatitis E virus. Proceedings of the National Academy of Sciences USA, nr. 94, pg. 9860-9865.

8.Meng X.J. 2000 - Novel strains of hepatitis E virus identifi ed from humans and other animal species: is hepatitis E a zoonosis?. Journal of hepatology, nr. 33, pg. 842-845.

9.Meng X.J., Toth T.E., 2004 - Determination and analysis of the complete genomic sequence of avian hepatitis E virus (avian HEV) and attempts to infect rhesus monkeys with avian HEV. Journal of General Virology, nr. 85, pg. 1609-1618.

10.Meng X.J., 2009 - Hepatitis E virus: animal reservoirs and zoonotic risk, Veterinary microbiology, nr. 140, pg. 256–265.

11.Pavio N., Meng X.J., Renou C., 2010 - Zoonotic hepatitis E: animal reservoirs and emerging risks, Veterinary Reseach, nr.

41(6).

12.Reuter G., Fodor D., Forgach P., Katai A., Szucs G., 2009 Characterisation and zoonotic potential of endemic hepatitis E virus (HEV) strains in humans and animals in Hungary.

Journal of clinical virology, nr. 44, pg. 277-281.

13.Seminati C., Mateu E., Peralta B., De Deus N., Martin M., 2008 - Distribution of hepatitis E virus infection and its prevalence in pigs on commercial farms in Spain. Veterinary journal, nr. 175, pg. 130-132.

14.Takahashi M., Nishizawa T., Okamoto H., 2004 - Prevalence of hepatitis E virus (HEV) infection in wild boars and deers and genetic identification of a genotype 3 HEV from a boar in Japan. Journal of Clinical Microbiology, nr. 42 (11), pg.

5371-5374.

15.... 19 toate referințele bibliografice pe website.

Prof. Univ. Dr. SăvUŢA GheorGhe ASiSt. Dr. AniŢă ADriAnA Facultatea de Medicină Veterinară Iași

11

special

suine

Infecția cu Streptococcus Suis la porcii tineri

Există trei organisme care infectează porcul nou născut în mod obișnuit - Haemophilus parasuis, S suis și Actinobacillus suis, care au fost denumite popular ”suiscide”. S. suis este prin urmare unul din ”coloniștii” timpurii ai porcului și până la sfârșitul perioadei de maternitate, majoritatea porcilor sunt infectați.

U

nii autori sugerează că virulența poate fi atribuită tulpinilor care colonizează tânărul porc, dar ele infectează și animalele mai în vârstă, în absența anticorpilor materni. S. suis tipul 1 și S. suis tipul 2 au fost tipurile originale capsulare ale organismului, care au apărut să explice cele mai multe epidemii ale bolii. Tipurile S. suis sunt subgrupuri ale grupului D Lancefield. Sunt cunoscute cel puțin 34 de tipuri capsulare ale lui S. suis. Chiar și acum, noi specii ale streptococului, cum ar fi S. ferus, sunt izolate de la porc.

EPIDEMIOLOGIE Epidemiologia lui S. suis este foarte complexă. Există o mare eterogenitate a 12 Veterinarul

n

lui S. Suis. Izolarea de tulpini diferite în același șeptel și predominanța unor tulpini specifice în cadrul anumitor șeptele sunt dovezi că infecția cu S. suis este un proces complex și consolidează ideea că epidemiologia este complexă.

Apariția Bolile asociate cu S. suis apar în întrega lume și afectează porci de la vârste mai mici de două săptămâni până la porci de 22 săptămâni. Cele mai multe cazuri apar în câteva săptămâni după înțărcare, care este asociată cu factori de stress cum ar fi mutarea, amestecarea, suprapopularea și ventilația inadecvată.

S. suis de tipul 2 cauzează focare de meningită la porcii tineri la 10 - 14 zile după înțărcare. Boala apare cel mai frecvent la porci înțărcați recent crescuți în sisteme intensive cu o populație cu densitate mare. În SUA, majoritatea porcilor infectați cu S. suis au sub 12 săptămâni, puține cazuri apar la porcii mai în vârstă. În Canada, porcii pot fi afectați de la vârsta de 3 până la 24 de săptămâni, cele mai multe cazuri apărând între 6 - 12 săptămâni. Organismul a fost izolat și la vacă, oaie și la capre, la caii cu meningită, la cerbii lopătari și la pisici.

nr. 15 n www.veterinarul.ro

Prevalența infecției S.suis de tipul 2 este cel mai răspândit serotip. Tipurile 3, 4, 7, 8 și 14 au fost izolate de la porci afectați drin UK, S. suis de tipul 2 a fost detectat în 58% din amigdalele palatine, în 66% din plămânii pneumonici și în 28% din plămânii sănătoși.

Organismul a fost de asemena prezent în sângele a 3% din porcii aparent normali la sacrificare. Au putut fi luate de asemena culturi de la multe alte țesuturi, inclusiv cele din tractul reproductiv al femelelor dar nu și din cel al masculilor.

Organismul poate fi cultivat și din vaginul scroafelor și este posibil ca purceii să se infecteze în timpul fătării. Rata infectării din mediul porcilor poate fi de asemenea foarte mare. Au fost identificate 34 de serotipuri diferite ale organismului din 1996. Recent, s-a sugerat că serotipurile 32 și 34 sunt Streptococcus orisratti. În Canada, toate cele 34 de serotipuri au fost izolate, tipul 2 fiind cel mai prevalent. Celelalte tipuri capsulare, în ordine descrescătoare sunt: 3, 7, 1/2, 8, 23 și 4. Pe o perioadă de mai mulți ani, mai bine de 60% din cazurile izolate au apar-

SINOPSIS

Creier de porc. Leptomeningele de deasupra emisferelor cerebrale sunt congestionate sever și conțin focare de hemoragie, girusurile sunt aplatizate iar unele șanțuri sunt închise din cauza prezenței exudatului purulent (meningită cauzată de S. suis). ținut tipurilor capsulare 2, 1/2, 3, 4, 7 și 8. Într-un studiu efectuat pe purceii clinic sănătoși de 4-8 săptămâni din Quebec, organismul a putut fi izolat de la 94% din purcei și la 98% din ferme. În SUA, serotipul 3 a fost cel mai frecvent izolat 26.1%, urmat de serotipurile 8 17.4%, 2, 4 și 7 - toate cu 15.2% fără nici o diferență semnificativă în privința caracteristicilor epidemiologice, a semnelor clinice sau a leziunilor la porcii infectați cu serotipuri multiple, comparativ cu un singur serotip de S. suis. Doar în țările scandinave s-a raportat o mai mare incidență a tipului 7, în favoarea tipului 2. În Danemarca, serotipul 2 s-a întâlnit la 29% din izolate, serotipul 7 la 17% și 3, 4 și 8 pentru un procent de 910%. Serotipul 7 a fost izolat mai frecvent decât cel raportat în alte țări, cauzând septicemie, artrită și meningită. În Finlanda, cele mai comune tipuri izolate la porcii morți au fost 7, 3 și respectiv 2 și cel mai frecvent au fost izolate de la cazurile de pneumonie. În Olanda, tipul 2 a fost cel mai frecvent izolat de la porcii cu meningită. S. suis de tip 9 și S. suis de tip 2 au fost izolate ca și cauză a septicemiei și meningitei la porcii înțărcații din Australia.

Organismul a fost izolat de asemenea și de la o scroafă de mistreț afectată de pneumonie și de la un mistreț tânăr.

Morbiditate și cazuri fatale Incidența bolilor clinice variază de la 0 - 15%. Într-un studiu de trei ani pe un efectiv de reproducție, ratele combinate ale morbidității și mortalității datorate meningitei de la S. suis tip 2 au fost de 3%, 8% și 9.1%, în fiecare din cei trei ani.

Metode de transmitere Microorganismul este cantonat în amigdale și ocazional în nasul porcilor

sănătoși și transmiterea la porcii neinfectați poate avea loc în 5 zile de la amestecare. Introducerea de scrofițe de reproducție din turme infectate are ca rezultat apariția bolii în mod subsecvent la porcii în creștere din efectivele beneficiare. Ratele detectabile de purtători la diferite grupuri de porci pot varia de la 0 - 80% și sunt cele mai mari la porcii înțărcați de 4 - 10 săptămâni. Peste 80% din scroafele din turmele individuale pot fi purtători subclinici. Ei nu poartă microorganismul în mod normal în cavitatea nazală, ci mai degrabă în vagin. Pe baza rezultatelor probelor de la scroafe și purcei la parturiție și putând face multiple culturi ale serotipurilor microorganismului de la secrețiile vaginale ale scroafei și probe orofaringeale de la purcei, se poate spune spune că este foarte probabil ca noul născut să fie infectat la fătare cu microorganismul, care este transferat din vaginul scroafei pe suprafața dorsală și pe cavitatea orală a purcelului. Cu toate acestea, chiar dacă majoritatea porcilor sunt infectați până la vârsta de înțărcare, infectarea cu tulpinile virulente ale S. suis tip 2 durează mai mult și de obicei nu are loc mai devreme de vârsta de 15 zile. Acest fapt ar putea constitui un factor de risc pentru dezvoltarea bolii mai târziu, când imunitatea maternală a scăzut. Porcii purtători înțărcați transmit infecția la porci neinfectați anterior după amestecarea de după înțărcare. Microroganismul poate rezista în amigdalele porcilor purtători mai mult de un an și la porcii care primesc furaje medicamentate cu penicilină.

Bibliografie: 1. Desrosiers R. Can JVet Res 1999; 63:83.

2. Torremorell T, Pijoan C. In: Proceedings of the 15th International Pig Veterinary Society Congress 1998; vol 2:89.

Etiologie Streptococcus suis. Cel puțin 34 de tipuri capsulare au fost descoperite până acum. Tipul 2 este cel mai comun.

Epidemiologie Apare la purceii sub vârsta de 12 săptămâni.

Semne Septicemie, artrită, meningită, pericardită, endocardită, poliserozită și pneumonia.

Patologie clinică Cultură organism.

Leziuni Poliserozită fibrinoasă, pneumonie hemoragică sau fibrinoasă, meningită purulentă, miocardită, endocardită vegetativă, artrită fibrinoasă.

Confirmare diagnostic Cultura organismului din țesuturi și sânge.

Diagnostic diferențial Artrită cauzată de: - Micoplasma hyorhinis - Erizipel - Boala Glasser Meningită cauzată de: - Escherichia coli - Arcanobacterium pyogenes - Pasteurella multocida.

Tratament Antimicrobiene bazate pe cultură și sensibilitate.

Control Oferirea unui mediu optim (din punctul de vedere al temperaturii și a umidității relative).

Evitați supraaglomerarea în boxele din maternități. Folosiți fluxul toți înăutru, toți afară. Țineți sub control alte boli infecțioase. Evitați deficiențele nutriționale.

Luați în considerare hrănirea în masă cu antimicrobiene.

3. Devriese LA. J Appl Bacteriol 1991; 71:478.

4.Higgins R et al. J Vet Diagn Invest 1995; 7:405.

5. Baele M et al. Int J Syst Evol Microbiol 2003; [27.07.2012, 00:12:50] Iulia Cretu: 6. Andresen LO, Teetmeier C. Vet Microbiol 2001; 81;331.

7. Halbur PG et al. J Clin Microbiol 2000; 38;1156.

8. Amass SF et a!. Swine Health Prod 1995;

Continuarea în numărul viitor.

DR. VIOREL IONESCU Medic Primar Veterinar

13

special

suine

Informații practice Noile valori biochimice clinice normale pentru suine VALORI HEMATOLOGICE NORMALE

VALORI FIZIOLOGICE NORMALE

(SiStemul internațional de unități)

Temperatura medie

38,5 - 39,50C

Hemoglobină (g/L)

100-160

Hematocrit

Frecvența respiratorie (medie)

15 - 30/min

RBC (hematii) (X1012/L)

65.0 - 8.0

MCV(fL) (volumul 50 - 68 mediu eritrocitar)

Medie puls suine adulte

60 - 120/min

Gestație

aprox 117 zile

MCH (pg) (media globulară a hemoglobi- 17.0 - 21.0 nei)

Ciclul sexual

20 - 25 zile 36 de ore de la debut cilcu sex prima la 12 ore a doua la 24 ore

Ovulația Însămâțarea

Trombocite (X109/L) 320 - 520

MCHC (g/L) (concentrația medie a 303 - 340 hemoglobinei) WBC (X109/L) 11.0 - 22.0 (leucocite)

Neutrofile(mature) (X109/L)

3.1 - 10.5

Neutrofile(segmentate) (X109/L) 0 - 0.1

Limfocite (X109/L)

4.3 - 13.6

Monocite (X109/L) 0.2 - 2.2

Sursă bibliografică: Veterinary Medicine 10th Edition Sursă online: http://www.lar.iastate.edu/index.php?option=com_content&view=article&id=134&Itemid=157 consultată la data 3 iulie 2012.

Continuare - în pagina 36 - 37 14 Veterinarul

n

nr. 15 n www.veterinarul.ro

0.32 - 0.50

Crescând, natural

INGASO FARM Liderul spaniol în nutritia , porcinelor este acum prezent în România, având ca distribuitor compania

SERVICII PUBLICE

, 0264-418678 office@servicii-publice.ro

www.servicii-publice.ro

radiologie

Displazia de șold la câine Dr. Florin EugEn grosu SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară

Cuvântul displazie provine din grecescul dys- care înseamnă anormal, afecțiune și plasseincare înseamnă a forma. Expresia de displazie de șold poate fi interpretată ca fiind o dezvoltare anormală sau/și defectuoasă a șoldului (articulației coxofemurale).

D

ezvoltarea anormală a șoldului poate determina uzura excesivă a cartilajului articular datorită susținerii greutății corporale ducând în final la dezvoltarea artritei , denumită deseori afecțiunea degenerativă articulară sau pur și simplu osteoartrita, acești termeni fiind folosiți aleator.

Displazia de șold canină a fost descrisă pentru prima dată în anul 1937 de către Dr Gerry B. Schnelle care a denumit-o subluxația congenitală bilaterală a articulației coxofemurale. Inițial a fost considerată o afecțiune rară dar în ziua de azi este cea mai des întâlnită afecțiune ortopedică la câini. Radiografia din dreapta este primul exemplu de displazie de șold publicat într-o revistă de specialitate (Fig 1). În anul 1966 Henricson, Norberg și Olsson au revizuit și cizelat definiția displaziei de șold descriind-o ca pe un grad variabil de laxitate a articulației șoldului care permite subluxația, la vârste timpurii, dând astfel grade diferite de ștergere a cavității acetabulare și aplatizarea capului femural și în final, inevitabil, ducând la osteoartită.

Astăzi, consensul veterinar este că displazia de șold este o afecțiune congenitală manifestată ca laxitate articulară ce duce la dezvoltarea osteartritei.

Displazia de șold canină afectează 16 Veterinarul

n

Figura. 2 milioane de exemplare canine în fiecare an și poate avea ca rezultat patologia ortopedică de șold debillitantă. Mulți câini suferă de osteoartrită, durere și șchiopături aducând pagube materiale proprietarilor prin tratamente, scurtarea vieții de lucru la câinii de lucru și implicit performanțe reduse. Incidența afecțiunii este foarte bine documentată în ceea ce privește rasele mari de câini însă poate apărea și la câinii de talie mică și gen toy și de asemenea și la pisici. Displazia de șold este o boală congenitală complexă cu caracter poligenic. Atât veterinarii cât

nr. 15 n www.veterinarul.ro

și crescătorii au încercat să elimine această afecțiune prin strategii de împerechere selective dar totuși frecvența reducerii la rasele pure este dezamăgitoare.

AnAtomiA și funcțiA pe scurt A ArticulAției șoldului Șoldul este o unitate ce cuprinde structurile osoase învelite de capsula articulară și susținute de ligament, tendoane și mușchi împreună cu vasele de sânge și nervi. Suprafețele articulare largi sunt lubrefiate de lichid sinovial acesta, permițând alunecarea suprafețelor articulare fără durere (Fig 2). Când activitatea atletică este crescută, șoldul normal reprezintă o cale perfectă de transfer a puterii musculare către corp spre înainte cu maxim de precizie și viteză. Relația foarte strânsă dintre capul femural și cavitatea acetabulară permite și schimbări rapide de direcție. Mișcările normale ale șoldului sunt de flexie și extensie, rotație internă și externă, abducție și adducție (Fig. 2).

cAuze

Figura. 1

Sunt descrise două grupe de cauze în cadrul general, ereditar și de mediu. Cel ereditar este reprezentat de genotip și caracterul poligenic de segregare a genelor (codul genetic ce se transmite de la ambii părinți). Din grupa factorilor de mediu fac parte toate influențele exterioare ce pot altera creșterea și funcția oaselor,

cartilajelor, ligamentelor, tendoanelor și mușchilor (rata de creștere, alimentația, exercițiul, greutatea corporală). Este unanim acceptat faptul că puii nu se nasc cu articulațiile șoldului deja afectate de displazie dar, orice greșeală în dezvoltare va duce în timp la schimbări ireversibile, iar perioada critică este între 14 și 26 de săptămâni de viață. Oricum modificările încep de timpuriu la căței și se dezvoltă devenind active și continue până la maturitatea scheletului. Unii câini pot să-și tripleze greutatea și mărimea în doar trei luni de zile făcând ca această perioadă să fie una critică în dezvoltarea șoldului. Așadar, necesarul nutritiv pentru creșterea armonioasă a scheletului trebuie să fie valabil în proporție corectă și la timpul potrivit.

Mediul în care câinele crește, include și tipul și intensitatea exercițiului, rata de creștere și greutatea corporală, toate având influențe semnificative. Oricum componenta ereditară reprezintă factorul major ca atare, aici se poate influența prin selecția corectă a câinilor.

Figura. 3

examenul radiologiC Este singura metoda de diagnostic de certitudine al displaziei de șold și de stadializare a bolii degenerative articulare secundare. La nivel internațional este recunoscută metoda prin extensie forțată

Cum se exprimĂ CliniC ?

Se exprimă în diverse moduri și întensități funcție de individ și severitatea modificărilor (remodelările articulației și aplombului piciorului). Semiologic: șchiopătură, rigiditate după odihnă, mers țeapăn, intoleranță la activitatea fizică, alergarea de iepure, aplomb modificat. De obicei, câinii nu își arată disconfortul prin scheunat deoarece durerea este mai degrabă de intensitate mai redusă și continuă decât ascuțită și acută.

Didactic sunt descrise două forme acută și cronică. Cea acută se manifestă între 5 luni și 12 luni de viață, simptomul dominant - durerea exprimată prin șchiopătură, deficit funcțional, etc. unele semne mai puțin constante sunt zgomotul de “clic” în deplasare, creșterea lărgimii intertrohanterice, amiotrofia coapsei. Cea cronică este o formă moderată tradusă prin variabilitate de la lipsa semnelor până la intensitate moderată, disconfort ușor și rigiditate la pacienții geriatrici, posibil durere moderată și crepitație uneori în deplasare.

Observația clinică nu oferă diagnosticul de certitudine de displazie de șold și nu reprezintă calea de a estima severitatea modificărilor produse de displazia de șold.

Figura. 4

a membrelor pelvine (Fig. 3).

Mai este descrisă într-un mod mai restrâns și metoda PennHip (Fig. 4).

Ambele tehnici necesită sedarea obligatorie a caâinilor până se obtțne miorelaxarea. În cadrul examinării unei imagini radiografice pentru diagnosticul și aprecierea gradului displaziei de șold se are în vedere cavitatea acetabulară, capul femural și modificările secundare. De interes sunt 9 caracteristici detaliate în Fig 5.

1.Unghiul Norberg 2.Subluxația 3.Marginea acetabulară cranială 4.Marginea acetabulară dorsală 5.Buza acetabulară cranială 6.Fosa acetabulară 7.Marginea acetabulară caudală 8.Exostoze ale capului și gâtului femural 9.Remodelarea capului femural Metoda PennHip evaluează atât asFigura. 5

TRACȚIUNE

COMPRESIE

EXTENSIE

17

Efecte în timp pectul calitativ cât și aspectul cantitativ al șoldului prin măsurarea gradului de laxitate articulară. Laxitatea aticulară a șoldului este cel mai important factor de risc în dezvoltarea osteoartritei ca atare este foarte important a se înțelege diferența dintre laxitatea pasivă și cea funcțională. Laxitatea funcțională este laxitatea patologică ce apare în timpul stațiunii normale la câinele displazic. Laxitatea pasivă este laxitatea ce se determină prin metoda PennHip sub sedare măsurând gradul de „extindere”.

EFECTELE LAxITâțII FUNCțIONALE ÎN MECANICA ARTICULAțIEI ȘOLdULUI În condiții normale suma forțelor aplicate pe șold este împrăștiată pe toată suprafața normal conformată (Fig. 6).

Când laxitatea apare, forțele aplicate de musculatura înconjuratoare cresc

fosa acetabulară

marginea caudală acetabulară

Laxitatea este acompaniată de ușoară spre moderată osteoartrită: capul femural este ușor turtit, gâtul femural este îngroșat iar marginea acetabulară începe să se remodeleze.

OA severă, remodelare extremă a capului și gâtului femural și cavității acetabulare.

10 ani

Artroză severă

FCI (EUROPEAN)

BVA (UK/AUTRALIA)

SV (GERMANY)

Excellent

A-1

0-4 (no>3/hip)

Normal

Good

A-2

5-10 (no>6phip)

Normal

Fair

B-1

11-18

Normal

Borderline

B-2

19-25

Fast Normal

cap femural

Mild

C

26-35

Noch Zugelassen

gâtul femural

Moderate

D

36-50

Mittlere

Severe

E

51-106

Schwere

marginea dorsala acetabulară

Figura. 6 pentru compensarea laxității. Deci suma forțelor exercitată pe un șold displazic este mult mai mare comparativ cu cea exercitată pe un șold normal mai mult, se concentrează pe o arie mult restrânsă (Fig. 7).

Stresul produs de contactul articular pe o zonă mică duce la pierderea cartilajului articular care în timp duce la ero-

ziunea capului articular și aplatizarea acetabului (Fig.8).

Vârsta minimă de efectuare examenului de displazie de șold prin metoda PennHip este de 16 săptămâni iar metoda extensiei forțate se poate aplica începând cu vârsta de 5 luni. În ambele cazuri se recomandă repetarea radiografiilor pentru stadializarea modificărilor în cazul diagnosticului pozitiv iar pentru certificare pe sistemul OFA se acceptă peste vârsta de 24 luni iar pe sistemul British vârsta minimă sa fie de 12 luni.

Efectele laxității funcționale în mecanica articulației șoldului normal

Figura. 7 18 Veterinarul

6 ani

OFA

baza (marginea efectivă) acetabulară cranială

marginea cranială acetabulară

15 luni

CONCLUzII •CHD – cea mai întâlnită afecțiune ortopedică •Boală degenerativă – scăderea calității vieții •Toate rasele sunt afectate (chiar 50%) •Caracter poligenic și multifactorial •Factorii de mediu: greutatea și vârsta •Mare îngrijorare pentru câinii de lucru, crescători, proprietari și medici veterinari.

Informațiile și unele imagini din acest articol sunt cu proveniență de pe paginile de internet oficiale ale OFA, British Association și Pennhip.

Laxitate articulară

Figura. 8

n

nr. 15 n www.veterinarul.ro

dermatologie

mastocitomul la câine şi pisică aspecte clinice şi terapeutice Dr. Septimiu borbil CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

Mastocitomul este o tumoră a ţesutului conjunctiv subcutanat care însă poate implica organele interne, submucoasele şi/sau sistemul hematopoietic.

La animalele de companie, acest neoplasm poate evolua în forma solidă, reprezentată de tumori cutanate izolate/multiple şi extracutanate sau forma difuză (leucemia cu mastocite), o generalizare sangvină a procesului tumoral, ce acompaniază formele menţionate anterior.

EtiopatogEniE.

M

astocitoamele, neoplasme mastocitare, aparţin tumorilor cu celule rotunde (alături de histiocitom, limfom, plasmocitom, tumori veneriene) fiind frecvente la câine/pisică. Cauza lor rămâne obscură, suspicionându-se alterările cromozomiale/protooncogenelor.

Mastocitele sunt implicate intens în hipersensibilitate, mai ales cea reaginică.

Activarea cronică a mastocitelor compromise genetic, ereditar sau prin intervenţia unor factori din mediu, poate conduce la malignizarea acestora 4. Se presupune că rasele Boxer şi Boston terrier au oncogene care transmise descendenţilor, în combinaţie cu un imunodeficit genetic, ar determina incidenţa crescută a mastocitoamelor la acestea. Rar, mastocitomul canin pare a fi cauzat de iritaţia continuă din dermatozele cronice. La câine, s-a sugerat faptul că disfuncţionalităţile sistemului ligand c-kit/c-kit ar sta la baza patogenezei acestei entităţi. Mutaţiile genei ce codează c-kit pot activa produsul acesteia, 20 Veterinarul

n

receptorul kit, rezultând proliferarea/activarea mastocitelor precursoare 12. Deşi celulele mastocitomului canin exprimă VEGF (factorul de creştere al endoteliului vascular), precum şi receptori funcţionali ai acestuia, factorul nu constituie un element autocrin reglator al al creşterii tumorale 10.

La câine, mai ales la căţei, mastocitoamele pot fi transmise prin intermediul extractelor tisulare sau libere de celule, indicând o cauză virală. Uneori, examinarea ultrastructurală a tumorilor evidenţiază particule virale. La pisică, încercările de transmitere au eşuat. Deşi în probele de ţesut sunt identificate des particule virale, procesul malign nu a putut fi asociat infecţiei FeLV/FIV, sau FIP, considerându-se că, în acest caz, patogeneza este dominată de factori genetici.

Modificări MorfoclinicE. La câine, mastocitoamele se dezvoltă în jurul vârstei de 8 ani (rar la căţei). Nu există predispoziţie de sex, însă rasele Boxer, Boston terrier, Bulldog englez, Foxterrier, Amstaff, Labrador retriever, Weimaraner şi Shar pei prezintă un risc crescut. Indivizii din rasa Shar pei dezvoltă mastocitoamele mai devreme (majoritatea la 4 ani, iar 28% sub 2 ani).

Se descriu două tipuri tumorale: 1. tipul I - creştere accelerată, masă tumorală de consistenţă fermă, ulcerată, uni-/multinodulară, cu o culoare variind între alb şi albastru-purpuriu (datorită

nr. 15 n www.veterinarul.ro

ruperii vaselor sangvine); 2. tipul II - creştere lentă, neulcerat, de culoare gălbuie, masa tumorală flască 4 . Palparea unor leziuni poate determina eliberarea substanţelor vasoactive, provocând edem/inflamaţie (semnul lui Darier). La unii pacienţi se observă înroşirea bruscă a unor largi suprafeţe ale pielii. Mastocitoamele sunt, de obicei, tumori solitare, dar se descriu şi tumori multicentrice sincrone sau secvenţiale.

Distribuţia neoplasmelor este următoarea: 50% pe trunchi, 40% pe extremităţi şi 10% pe cap (fig. 1). În funcţie de rasă, se cunosc următoarele localizări: Boxer – membrul posterior, leziuni multiple; 2. Boston terrier – membrul posterior; 3. Rhodesian ridgeback – coadă; 4. Amstaff - membrul posterior; 5. Pug - membrul posterior, leziuni multiple; Weimaraner – leziuni multiple; 6. Setter englez – cap, membrul posterior. La Shar pei, mastocitomul difuz produce distensia/deformarea

Fig.1. Mastocitom cu localizare facială

membrelor posterioare 12. Formele diseminate pot avea cele mai neaşteptate localizări. Astfel, se menţionează cazul unui mascul Greyhound ce a dezvoltat un mastocitom infiltrativ al osului sfenoid, acompaniat de numeroase manifestări neurologice, inclusiv cecitate 3 sau al unui Labrador Retriever ce manifesta un mastocitom slab diferenţiat la nivelul mucoasei conjunctivale 2. Extracutanat, se observă ulcere gastrice/duodenale, coagulopatii şi trombocitopenia autoimună.

Scott şi col. (2001) menţionează cazul unui căţel ce a dezvoltat o mastocitoză cutanată tip urticaria pigmentosa, descrisă la om. La 3 săptămâni, subiectul prezenta numeroase papule/noduli pruriginoşi şi era letargic. Leziunile erau alopecice, proeminente, roz-roşii, de consistenţă relativ fermă, cu diametrul de 1-5 cm, fiind localizate pe cap, gât, perineu şi membre. La 27 săptămâni, manifestările s-au remis spontan.

Afecţiunea tip urticaria pigmentosa a fost raportată şi la doi câini adulţi. Leziunile amândurora au debutat în intervalul 6 luni-1 an, papulele/nodulii dezvoltându-se în numeroase locaţii. Biopsiile au evidenţiat acumularea mastocitelor diferenţiate şi a câtorva eozinofile în dermul superficial. Ocazional, erupţia dobândea caracter bulos, bulele apărând şi dispărând în câteva ore. Traumatizarea leziunilor declanşa semnul lui Darier.

Ambii câini nu au avut alte manifestări patologice, fiind observaţi câţiva ani.

Erupţia era controlată de glucocorticoizi şi o asociere de antihistaminice H1 şi H2 12 .

La pisică, incidenţa mastocitoamelor a crescut în ultima vreme, debutul fiind în jurul vârstei de 10 ani (uneori şi la pisoi). Masculii şi Siamezele manifestă predispoziţie. Se apreciază că mastocitomul este unicul cancer cutanat întâlnit la pisicile mai tinere de un an, Siamezele manifestând o predispoziţie de trei ori mai mare (probabil genetică), faţă de restul raselor. Tumorile acestora sunt localizate subcutanat, fiind, frecvent, histiocitice.

La această specie, mastocitomul cutanat se manifestă în 2 tipuri: 1. mastocitic, tipic, histologic similar celui descris la câine; 2. histiocitic, mai rar, cu caracteristici morfologice specifice histiocitelor.

Mastocitomul visceral înregistrează o incidenţă sporită la feline, comparativ cu canidele. Formele splenică (mastocitom limforeticular), hepatică şi intestinală sunt frecvente la pisică, impunând diferenţierea de limfoamele intestinale şi de adenocarcinoame.

La pisică, în majoritatea cazurilor, mastocitoamele sunt tumori singulare,

Caz

Vârstă durată Leziuni și distribuție

1 MC 3 ani

10 luni

Prurit Piodermie

Papule eritematoase/hiperpigmentate, abdomen, regiunea ingvinală, gât

Da

Da

2F

10 luni 1 lună

Papule eritematoase/hiperpigmentate, distribuţie lineară, toracele ventral, abdo- Da men

Da

3F

4 ani

3 luni

Erupţie papulară, distribuţie lineară, torace, abdomen, dermatită erozivă/sebo- Nu reică, hipotrichoză, regiunea dorsală, cap

Nu

4 M 4 ani

1 lună

Erupţie papulară, gât, torace

Nu

Nu

5 M 1 an

3 săpt

Erupţie papulară/eritematoasă, toracele ventral, flancuri

Da

Da

F-femelă; M-mascul,; MC-mascul castrat Tabelul 1 - Semnalmente şi manifestări clinice la cinci pisici Devon Rex cu dermatită mastocitareozinofilică (Urticaria pigmentosa felina)(adaptat după Noli Chiara şi col. – 2004) 5 dure şi circumscrise de noduli dermici, fapt ce îi conferă aspectul unor mase similare, multiple. Adesea, tumorile sunt bine diferenţiate histologic/benigne, excepţie făcând mastocitomul limforeticular, ce evoluează malign, datorită implicării viscerale (splenomegalie marcată). La această specie, mastocitomul cutanat poate evolua şi difuz 4. În mod obişnuit, leziunile se dezvoltă pe cap/gât, aspectul lor fiind variabil: 1. formaţiuni multiple, elevate, moi, rotunde, slab demarcate, edematoase, rozacee, cu diametrul între 0,5 – 5 cm, fixate de pielea adiacentă; 2. papule/noduli multipli, fixaţi de pielea adiacentă, cu diametrul de 2-10 mm, elevate, de consistenţă fermă, de culoare alb-gălbuie; 3. plăci singulare/multiple, elevate, de consistenţă fermă, eritematoase, cu diametrul de 17 cm, pruriginoase şi frecvent ulcerate; 4. mase dermice alopecice, solitare, de consistenţă variabilă, bine delimitate, aseamănătoare tumorilor glandelor sebacee. Ocazional, mastocitoamele solitare (mai ales la Siameze) pot involua spontan, fiind înlocuite de o nouă tumoră, într-o altă locaţie.

Scott şi col. (2001) menţionează cazul unei pisici de 1 an ce exprima o mastocitoză cutanată difuză, tradusă prin papule, prurit generalizat şi eroziuni.

Mastocitemia şi afectarea măduvei osoase poate fi evidenţiată la pisici, cauzând vomă şi anorexie 12.

Mastocitomul intestinal descris la pisici este, întotdeauna, malign.

Urticaria pigmentosa este descrisă la om ca o mastocitoză cutanată generalizată, pruriginoasă şi macule roşii-maronii sau papule, în special pe trunchi.

Peste jumătate dintre cazurile de la om apar idiopatic, în copilărie. Implicaţiile maligne, sistemice sunt rare. Histologic, se înregistrează prezenţa intradermică a numeroase mastocite şi eozinofile. O

dermatoză asemănătoare a fost descrisă la pisici Himalaya, Sphinx, Devon Rex şi Siameze. Se apreciază că predispoziţia genetică are un rol important în patogeneză. Clinic, afecţiunea poate fi considerată o dermatită papulară mastocitareozinofilică. Cadrul clinic, în care evoluează urticaria pigmentosa felina este sintetizat în tabelul 1.

La Siameze (6 luni-4 ani) a fost evidenţiat un subtip de mastocitom histiocitar, constând în papule/noduli multipli pe cap/conchii, consistenţi, de culoare roşietică ce involuează uneori spontan.

Simptomele extracutanate asociate mastocitomelor feline sunt ulcerele gastrice/duodenale (induse de histamină) şi defectele de coagulare (induse de heparină).

diagnostiC. Mastocitomul poate fi diagnosticat prin amprentare/puncţie cu ac subţire.

Uneori, mastocitele anaplazice, cu caracteristici histiocitare pot să nu conţină granulaţiile citoplasmatice distinctive.

Examenul citologic, care nu va suplini examenul histologic, efectuat din materialul celular de la nivelul leziunii, a limfonodulilor regionali şi a măduvei osoase urmăreşte evidenţierea acumulării de mastocite în zonele menţionate (fig.2).

Se consideră că prezenţa mastocitelor într-un raport mai mare de 10/1000 este anormală. Materialul recoltat din mastocitoamele cutanate feline poate releva endocitoza hematiilor de către mastocitele maligne. Aceste pisici prezintă un număr crescut de mastocite circulante şi felurite citopenii datorate infiltrării măduvei hematogene şi a fenomenului de eritrofagocitoză iniţiat de celulele maligne.

Continuarea în numărul viitor.

21

chirurgie

Hernia la pisică Prezentare caz clinic

Dr. Dana cristian Vet Medical Consulting

Pisica, rasă europeană, 2-3 luni a fost adusă în clinică, fiind găsită pe stradă, lângă un alt pisoi mort, în accident de mașină.

L

a inspecție s-a observat un sac hernial imens, fără însă a fi putut fi evidențiat palpatoriu inelul hernial. Deși aparținatorul relata că a fost lovit de mașină, nu s-au evidențiat urme ale vreunui posibil traumatism – hematoame, echimoze, petesii etc.

Starea generală era relativ stabilă , T= 38,6 grade, mucoasele aparente erau de culoare roz-palid, apetitul capricios, timpul de reumplere capilară era de aproximativ 3 secunde, defecare și urinare prezente.

La ascultație prezenta ușoară tahipnee.

La examenul hematologic și biochimic nu s-au evidențiat modificări.

La examinarea ecografică nu s-au înregistrat anomalii, iar diafragmul a putut fi evidențiat pe toată lungimea lui, fără a prezenta “întreruperi”. Singura “problemă”, fiind faptul că vezica urinară și splina se găseau în contact intim cu pielea.

Coroborând datele din anamneză cu cele de la inspecție, palpație și cele obținute la examinarea ecografică am stabilit diagnosticul de eventrație “masivă” cu un inel hernial foarte larg deschis, care nu putea fi identificat, în această situație singura intervenție terapeutică eficientă fiind cea chirurgicală.

Am recurs la abordul unei linii venoase, pentru menținerea unui pat vascular integru din punct de vedere al volumului. Datorită dimensiunilor mici ale animalului (neavând sonda endotra22 Veterinarul

n

heală pentru intubație), am folosit pentru anestezie un “cocktail” intravenos format din 30 mg midazolam, 250 mg ketamină și 500 ml ser fiziologic. Datorită faptului că sacul hernial era practic de la nivelul apendicelui xifoidien și până la nivelul tendonului prepubien, incizia pielii a fost făcută la nivelul liniei albe.

Surpriza a fost când, după incizia pielii am descoperit lipsa în totalitate a musculaturii abdominale, probabil de natură genetică, locul ei fiind luat de niște reminiscențe musculare foarte fine care erau în contact intim cu foița peritoneală. În situația dată am recurs la aplicarea unei plase din nylon, neresorbabilă, plasă pe care am suturat-o de resturile de țesut muscular abdominal și țesutul conjunctiv subcutanat. Plasa a fost măsurată și tăiată, în așa fel încât să acopere în totalitate abdomenul, întinzându-se de la tendonul prepubian și până la apendicele xifoidian în sens cranio-caudal și de la nivel paralombar stânga până la nivel paralombar dreapta, în sens latero-lateral.

Peste plasă, am aplicat o soluție de betadine diluată, apoi am suturat pielea în puncte separate.

Postoperator s-a făcut reechilibrare hidro-electrolitică, antibioterapie și me-

nr. 15 n www.veterinarul.ro

dicație antialgică.

La 24 de ore postoperator, a urinat, animalul a mâncat dieta convalescence și a băut apă iar la aproximativ 30 ore a și defecat.

Antibioterapia și analgezia au continuat pe o perioadă de încă 4 zile.

Dat fiind faptul că animalul este de vârstă tânără, în plină creștere și dezvoltare corporală, este necesară schimbarea plasei și aplicarea unei alte plase de dimensiuni mai mari până la deplina maturitate corporală.

parazitologie

râia perușilor aspecte clinice şi terapeutice

Dr. Ioana grĂDInarIu Medic Veterinar Leofarm Roman

Peruș-Melopsittacus undulatus în limba greacă melos înseamnă melodie, psittacus papagal iar în latină undulatus înseamnă ondulat. Perușii și-au primit numele după formele ondulate din penaj, prima lor denumire a fost Psittacus undulatus , ceea ce înseamnă "papagalul ondulat" iar în 1840 acest nume a fost schimbat în Melopsittacus undulatus ceea ce înseamnă "papagalul ondulat melodic".

C

a origine face parte din fauna Australiei fiind întâlnit practic în toate regiunile cu excepția coastelor și a Tasmaniei; În foarte scurt timp perușul a devenit una din cele mai îndrăgite păsări de companie. Perușii sunt ceea mai răspândită specie de papagali din Australia. Păsările prădătoare și oamenii (pentru băstinașii de acolo perușii și ouăle lor sunt considerate o delicatesă)reglează cât de cât numărul perușilor în așa fel încât să nu suprapopuleze țara.

CaraCteristiCi: - Perușii pot vizualiza până la 150 de cadre pe secundă; - Perușii văd lumea în culori; - Perușii aud sunete de frecvență 400 până la 20.000 Hz; - Femelele simt când embrionul se mișcă în interiorul oului; - Perușii originali sunt de culoare verde dar prin încrucișări s-au obținut culori de galben, albastru și violet; - 1 an “perușesc” este echivalentul a 9-10 ani ai oamenilor; - Un peruș ajunge până la vârsta de 10 ani, dar sunt cazuri în care trăiesc și mai 24 Veterinarul

n

mult; - Un peruș de 8-9 luni este deja matur; - Un peruș are 20-22 centimetri; - Coada este de aproximativ 10 cm; - Aripile de 9 cm; - Perușii depun 4-6 ouă; - Clocitul durează 3 săptămâni, timp în care masculul are grijă de hrănirea femelei aducându-i mâncare în gușă; - Puii zboară din cuib la vârsta de 5 săptămâni; - Există și un soi de peruși care au dimensiuni de două ori mai mici; - În urma testelor lui Cade si Dybas (1962) s-a constatat că perușii pot rezista timp nelimitat fără apă, la o temperatură ideală de 20º C.

Determinarea sexului: Femela are coloritul foselor nazale gri-maro iar masculul îl are albastru violet. În perioada de împerechere culorile devin mai intense.

Coloritul apare după 6 luni La pui fosele nazale sunt colorate roz la mascul și alb la femele

Determinarea vârstei: Perușul tânăr are dungi negre pe frunte și are ochii negrii. Cu cât înaintează în vârstă dungile de pe frunte se retrag către spate iar în jurul pupilelor ei fac un inel alb.

nr. 15 n www.veterinarul.ro

spațiul De trai, Colivia: Perușii au nevoie de o colivie cât mai spațioasă în care să existe cât mai multe suporturi pe care să se poată urca, căţăra și odihni. Colivia trebuie să aibă cel puțin 35 cm lungime, 20 cm lățime și cel puțin 40 cm înălțime. Fiind amatori de băi, nu este rău să aibă și o mică cădiță în care se pot îmbăia. Colivia trebuie curățată zilnic de mâncarea scăpată de către peruși, de coji și de excrementele acestora, toate acestea fiind un focar de boli pentru peruși.

Comportament: Mângâierea de un obiect arată că perușul este mulțumit de masa pe care primit-o.

Aripile depărtate este un semnal că perușul are nevoie de răcoare, că îi este prea cald.

Curățatul altei păsări pe cap este modul prin care perușul își exprimă dragostea.

Hrănirea: În sălbăticie, perușii se hrănesc cu semințe și frunze de plante dar și cu o cantitate mare proteine provenite de la animale nevertebrate. Consumul mediu zilnic de semințe este de aproximativ 1520 g. În captivitate, hrana de bază este formată din semințe, mei, ovăz iar hrana

verde din salată verde, iarbă proaspată, lucernă și muguri. Pe lângă acestea, se pot da și legume, de exemplu: morcovi, păpădie, traista ciobanului, țelină, lucernă, brocoli, spanac și sfeclă albă (fără zahăr). Aceste frunze trebuie să fie neapărat bine spălate dar mai ales uscate, altfel ele ducând la indigestii. Ca și fructe sunt indicate: merele, nectarinele, kiwiul, mango-ul, perele, piersicile, căpșunile, portocalele și prunele. Acestea trebuie să fie spălate bine și tăiate cât mai mărunt posibil, trebuie să fie proaspete (neapărat) și la temperatura camerei.

Din când în când, se poate administra și hrană moale cum ar fi: un ou fiert tare, sfărâmat cât mai tare amestecat cu un morcov ras, amestecat cu 2-3 lingurițe de pesmet, mălai sau griș și 2-3 lingurițe din coaja oului sfărâmată, la fel cât de mărunt se poate. Acest amestec se ține la frigider, se administrează perușului numai după ce a ajuns la temperatura camerei.

Un alt element important din hrana perușilor îl constituie ramurile de pomi de esență moale cum ar fi teiul, plopul și salcia. Aceste elemente satisfac printre altele și nevoia perușilor de a roade. În nici un caz nu dați: varză, cartofi cruzi, fructe de avocado, ciocolată, lapte și alcool.

Apa trebuie împrospătată permanent, altfel se pot dezvolta diferite bacterii care pot afecta sănătatea perușilor. În apă se pune cel puțin o dată pe săptămână un mix de vitamine care să conțină vitaminele: A, B, C, E și K.

REPRODUCEREA: În primul rând trebuie spus că un cuplu de peruși, odată format, nu se mai desparte niciodată, numai în caz de factori externi sau moarte. În general femela peruș depune 4-6 ouă (ouăle sunt de mărimea unei alune) dar sunt cazuri în care depune și mai multe.

La 14 zile după copulație femela depune primul ou, iar apoi depune din 1-2 în 2 zile câte un ou. Perioada de clocire este de 18-20 de zile. În timpul reproducerii femela părăsește foarte rar cuibul, ea fiind hrănită de către partenerul ei. În timpul în care femela iese din cuib, masculul stă în apropierea acestuia pentru a-l păzi de ceilalți peruși sau alți factori externi care ar putea afecta liniștea ouălor.

Cuibul trebuie să aibă baza de cel puțin 16 x 20 cm și înălțimea de 22 cm.

Gaura de intrare trebuie să fie de minim 4-5 cm. În cazul reproducerii în voliere sau dacă aveți mai multe cupluri de peruși în aceeași colivie, cuiburile trebuie

să fie cât se poate de asemănătoare, dacă nu la fel, deoarece femelele s-ar putea să prefere același cuib, ceea ce duce la conflicte care se pot finaliza cu distrugerea ouălor. De asemenea cuiburile trebuie să fie neapărat la aceeași înălțime. Într-un cuib nu se lasă mai mult de 3-4 pui pentru a nu epuiza părinții și pentru a garanta o hrănire bună. Puii se separă la 5-6 săptămâni când devin independenți și încep să mănânce singuri.

Penajul începe să apară la pui la aproximativ 3 săptămâni.

Puii au nevoie de foarte multe proteine, de aceea este indicat să se pună cel puțin de două ori pe săptămână ou ras în mâncarea acestora.

Perușii sunt păsări sensibile, printre numeroasele boli pe care le pot avea se numără și râia, provocată de Cnemidocoptes pilae.

Râia perușilor Dermatoză parazitară a perușilor, produsă de Cnemidocoptes pilae, care se localizează de regulă la baza ciocului, putându-se extinde și pe cap, picioare și regiunea cloacală, deteriminând o hipercheratoză deformantă a pielii.

ETIOLOGIE Parazitul face parte din: CLASA ARACHNIDA ORDINUL ACARINA GRUPUL ACARIFORMES SUBORDINUL ACARIDIDA CRIPTOSTIGMATA TROBIDIFORMES GRUPUL PARASITIFORMES SUBORDINUL METOSTIGMATA XODIDA GENUL CNEMIDOCOPTES -mutans -laevis –gallinae -columbae -pilae Sunt în mod curent șase genuri în subfamilia Cnemidocoptinae: Cnemid o c o p t e s , Neocnemidocoptes, Procnemidocoptes, Evansacarus, Picicnemidocoptes, și Micnemidocoptes. Din punct de vedere clinic cele mai comune specii sunt: Cnemidocoptes pilae, Cnemidocoptes jamaicensis, și Cnemidocoptes mutans, Cnemidocoptes

intermedius și altele mai puțin comune.

Cnemidocoptes pilae este mai mică decât C.mutans, are un scut în partea dorsală mai greu cu marginile distincte, şi este acoperită de puncte punctiforme suprafața dorsală are doar fante și scări iregulate fără spine și anusul plasat dorsal. Cnemidocoptes Mutans este frecventă la păsările domestice și este confundată cu C. Pilae.

Cnemidocoptes pilae este un acarian de talie foarte mică ce prezintă dismorfism sexual 170-220/98-150 µm masculul și 280-365/242-300 µm femelă; masculul nu are ventuze copulatorii.

Acarienii din specia Cnemidocoptes petrec întreg ciclul lor de viață de trei săptămâni, în corpul păsărilor. Femelele sunt vivipare. Larvele au trei perechi de picioare. După două etape nimfatice, acarienii se maturizează în adulți care au patru perechi de picioare. Acarienii se ascund în foliculii pielii și stratul cornos, în primul rând pe față, picioare și se hrănesc cu cheratină. Cel mai frecvent, regiunile fără pene (cioc, pleoape, picioare) sunt afectate. Acarienii fac tuneluri precum celelalte genuri cu care sunt înrudite.

EPIDEMIOLOGIE Acarienii genului Knemidocoptes au fost găsiți în principal la galliforme (puii de găină, curcani), cântătoare (cinteze, canari, vrăbii), şi păsările psittacine (papagali, macaws, peruși), dar ele apar și la piciforme (ciocănitorile de exemplu) şi anseriforme (raţe, gâşte, lebede) păsări răpitoare şi altele. Prevalenţa infecţiilor subclinice este în mare măsură fără o largă documentare pentru păsările domestice și cele sălbatice. Infestarea clinică este cel mai des întâlnită la speciile sălbatice ținute în captivitate și este foarte rar identificată la păsările sălbătice. Râia este destul de comună în crescătoriile mici de păsări de companie; crescătorii de păsări o numesc boala feței solzoase şi a picioarelor solzoase sau febra moţ. Boala a fost considerată ca fiind cauzată de o infecție fungică.

Boala este întâlnită frecvent la pistacinele tinere, peste 3 ani cazurile fiind rare. Contaminarea se realizează direct, dar și indirect apărând infestații la păsări crescute izolat timp îndelungat. Păsările carențate sunt mai receptive.

Ectoparazitismul este rar întâlnit în rândul psitacinelor. Rapoartele mai vechi datează din anii 1950, dar în ultimii 15 ani, mai multe specii de păsări au fost găsite infestate.

Continuarea în numărul viitor.

25

boli medicale

Urgențele la dihori Semne clinice și diagnostic diferențial Dr. ȘTEFAN BOGDAN medic veterinar Studii & Traduceri

semne clinice Semne neurologice (apoplexie, convulsii, ataxie) vezi de asemenea Hip e rs a l iv aț i e, stare de slăbiciune, paralizie

Organomegalie

26 Veterinarul

n

Din fericire, la această specie de animale urgențele sunt mai rare, dar multe din sindroamele prezentate pot fi motivul vizitelor precipitate la cabinet al proprietarilor de dihori.

Continuare din numărul 14.

diagnOsTic diferențial

Opțiuni diagnOsTicare

Terapie

Șoc electric

Examinare fizică, istoric, leziuni orale (+/-)

Corticosteroizi, Diuretice, Fluide, Antibiotice dacă există leziuni orale sau edem pulmonar sever

Hiperglicemia

Glucoza sângelui (>200-300 mg/dL), analize biochimice complete, exact ca la feline

Terapie cu insulină, urmează protocolul de la feline, hrănire regulată

Encefalită infecțioasă (bacteriană, fungică în special cryptococcus) Insulinom (celulă beta tumorală)

Examinare fizică, analize biochimice complete, citologie, analize

Antimicrobiene adecvate, analgezice, îngrijire de susținere

Glucoza sângelui (<60mg/dL), analize biochime complete, raport insulină/glucoză, radiografii, ultrasonografie, laparatomie

Tratament de susținere, excizie chirurgicală, Diazoxid, Prednison, Mese frecvente

Listerioză

Serologie

Tetraciclină, tratament ca la câini /pisici

Rabie

Postmortem, histopatologie, imunodozare

Niciunul, potențial zoonotic, notificarea autorităților de sănătate publică

Toxicități(plante, chimice, pesticide, materiale din jurul casei)

Istoric, expunerea la toxine, trecerea materialelor în fecale/conținuturi stomacale, analize biochimice complete, examinare fizică, analiza urinei

Antidoturi adecvate pentru fiecare toxină, urmează protocoalele pentru câini/pisici, tratament de susținere

Traume

Istoric, examinare fizică, radiografii, analize biochimice complete

Terapie anti-șoc, analgezice, corticosteroizi, antimicrobiene, abordare chirurgicală, la nevoie

Splina: hipersplenism idiopatic, splenomegalie cauzată de anestezie, limfosarcom

Examinare fizică, radiografii, ultrasonografii, biopsie

Depinde de etiologie

Extindere suprarenală: hiperplazie, adenom, adenosarcom

Examinare fizică, teste endocrine: serum, urină, ultrasonografie, biopsie/histopatologie

Vezi tratamentul pentru corticismul suprarenal

Ganglioni limfatici: limfadenopatie datorată infecției sistemice, limfosarcoma, tuberculoză

Examinare fizică, analize biochimice complete, aspirare ac fin, citologie, biopsie, histopatologie

Infecție sistemică: antimicrobiene adecvate, Tuberculoză: potențial zoonotic, tratamentele nu s-au dovedit eficace

nr. 15 n www.veterinarul.ro

semne clinice

diagnOsTic diferențial

Opțiuni diagnOsTicare

Terapie

Organomegalie

Abdominală: gastrică sau enterică (neoplazia sau corp străin)

Examinare fizică, Istoric, radiografii plus contrast, laparatomie exploratorie

Dacă există un corp străin, îndepărtare chirurgicală, Neoplazia: excozia sau chimio în funție de etiologie

Vezică: obstrucție urinară, litiază, neoplazia, Renală: chisturi, hidronefroză, neoplazia

Examinare fizică, Cistocenteză, Sumar de urină, radiografii, cistograma constrast/urogramă excretorie, laparotomie exploratorie

Renală: dacă este unilaterală îndepărtează rinchiul afectat, intervenție chirurgicală adecvată, rezecție, îndepărtarea pietrei

Cardiomegalie, Dilatativă sau cardiomiopatie hipertrofică, excluderea viermilor

Examinare fizică, radiografii, electrocardiogramă, ecocardiografie, teste viermi, analize biochimice complete, biopsie cardiacă

Terapii cardiace adecvate pentru fiecare tip de cardiomiopatie, dacă sunt prezenți viermi

Anemie cauzată de hiperestrinism (femelele nesterelizate, reminescențe ovariene la femelele sterilizate, hiperadrenalcorticism avansat), Neoplazia inclusiv limfosarcom (care implică epuizarea/consumarea măduvei osoase sau celule roșii de către splină)

Examinare fizică, analize biochimice complete, istoric, ultrasonografie, teste endocrine, citologia măduvei osoase, laparotomie exploratorie, biopsienare fizică, mostră țesut conjuctiv, examen serologic

Tratament de susținere, transfuzie de sânge pentru stabilizare, excizia chirurgicală a țesutului ovarian, splenectomie, adrenalectomie, chemoterapie adecvată neoplaziei

Membrane mucoase palide

laborator

Diagnostic diferențial Hipokalemia și hiperkalemia la animalele de companie

Diagnostic diferențial Dr. ionel matei medic veterinar Studii & Traduceri

Potasiul, cationul major intracelular, este esenţial pentru viaţă. Obţinut prin aport alimentar. Potasiul este absorbit complet din tractul gastrointestinal, realizând uneori situaţii cu exces de aport excesul fiind eliminat apoi pe cale renală şi fecală. Homeostazia potasiului este menţinută în principal prin reglarea excreţiei renale, la nivelul corticalei tubilor colectori, unde există receptori pentru aldosteron.

Importanţa potasiului în organism se reflectă prin rolul său principal în potenţialul membranar de repaus, în echilibrul ionic şi lichidian intracelular şi în realizarea echilibrului pHului.

1 2 3 4

Diabet zaharat, Diaree, Insuficiență renală diuretică, Administrare de fluide,

5 Administrare de insluniă, 6 Vomă, 7 Nefropatie hipokalemică.

hiperkalemia

Aport Normal K

↑Aport K

Dg. Doze mari de medicamente conținând K

Dg. Infuzie rapidă săruri K

Na normal către ↑ Na

↓ Na ↓ Raport Na: K

hiperkalemia Hiperkalemia este o concentrație a potasiului seric mai mare de 5.6 mEq/L. Creșterea potasiului seric este de obicei cauzată de scăderea excreției urinare de potasiu. Este cauzată ocazional prin administrarea excesivă a medicamentelor (clorid de potasiu sau penicilină de potasiu, săruri de potasiu) la un animal spitalizat sau prin translocarea de la spațiul intracelular.

Eliminarea renală a potasiului este de obicei scăzută cu insuficiență renală oligurică, insuficiență renală cronică terminală, obstrucție uretrală sau uroadbomen. Excreția potasiului este de asemenea scăzută cu hipoadrenocorticism și cu administrarea de inhibitorilor de aldosteron, cum ar fi spironolactonă.

Potasiul este redistribuit de la celule la 28 Veterinarul

n

↑ Proteine ↑ Albumină

↓ Co2

Dg. Dezhidratare

Dg. Acidoză

Dg. Insuficiență renală terminală cronică

nr. 15 n www.veterinarul.ro

Dg. Obstrucție uretrală

Dg. Hipoadrenocorticism

↑ BUN

Dg. Insuficiență renală acută oligurică

Dg. Uroabdomen

ser în acidoză, la rănile masive sau trombocitoză.

hipokalemia Hipokalemia este o concentrație a potasiului seric sub 3.6 mEq/l. Este de obicei datorată pierderii excesive de potasiu din urină sau scaun. Potasiul este pierdut în urină cu exces de cortizol, administrare de diuretice, diureză osmotică și boala renală tubulară. Aceasta poate fi confirmată prin creșterea fracțională a excreției de potasiu, în ciuda nivelurilor scăzute de ser. Pierderile gastrointestinale sunt cauzate de diaree sau vomă.

Transferul potasiului extracelular în interiorul celulei poate de asemenea cauza hipokalemia, la fel ca la administrarea insulinei la pacienții cu diabet zaharat și la animale cu alcaloză acută.

Hipokalemia poate fi cauzată de scăderea admisiei de potasiu pe perioada anorexiei sau prin ingerarea de potasiu acidifiat - deficitul de alimente. La animalele bolnave, aceasta se poate întâmpla atunci când sunt administrate fluide sărace în potasiu, cum ar fi cele saline sau glucoza. La pisicile sănătoase, aceasta se poate întâmpla când sunt hrănite cu alimente cu deficit de potasiu acidifiat pentru a scădea urolitiaza.

Diagnostic diferențial 1 Acidoză 2 Insuficiență renală anurică 3 Dezhidratare

hiporkalemia

Normal către ↑Urină gravitate specifică FeK

↓ Urină gravitate specifică ↑ FeK

↑ BUN

Normal Na

Dg. Administrare insulină Dg. Nefropatie hipokalemică

Dg. Insuficiență renală poliurică acută

4 Hipoadrenocorticism 5 Obstrucție postrenală 6 Uroabdomen.

↓ CO2

↓ Na ↑ proteină ↑ albumină

Semne ale pierderii de fluide

Dg. Diureză postobstrucție Normal BUN

Dg. Alkaloză vomă cronică

Dg. Diaree Dg. Folosirea de diuretice

Glicozuria

Dg. Administrarea de fluide la animalele nemâncate Dg. Vomă acută

Fără Hiperglicemie sau hematurie

Hiperglicemie fără ketoză

↑ CO3 ↓Cl

Dg. Defect renal tubular

Dg. Diabet zaharat

Dg. Vomă cronică

29

etologie

năpârlirea porumbeilor aspecte practice Năpârlirea aripii începe cu pana numărul 1 din remigele primare şi continuă Dr. herman până la pana numărul 10. constantinescu în ordine, După ce prima pană a crescut, de medic veterinar primar, aproape două treimi, cade pana a doua MS, PhD. iar apoi la intervale de 14-21 de zile cad şi celelalte. Niciodată aripa nu rămâne cu mai mult de o pană lipsă, pentru ca zborul să nu fie îngreunat. În momentul pierderii celei de a 6-a La porumbeii sănătoşi, ale remige primare, încep să cadă mai intens căror penaj se află într-o stare şi penele corpului şi cele care acoperă optimă şi care beneficiază de o aripile. bună îngrijire şi control al sănăNăpârlirea remigelor secundare întăţii, de băi regulate, se formează “pudra” penelor, aşa cepe după pierderea primelor 5 remige încât penele sunt foarte lu- primare. În această perioadă năpârlirea generală este maximă. Schimbarea remicioase şi suple gelor secundare (penele de plutire sau de enajul este uns permanent cu rangul 2, în număr de 12) durează mai grăsimea produsă de glanda uro- mulţi ani, ceea ce face posibilă determipingiană având rol protector. La narea vârstei la porumbei, căci penele rasele de porumbei care au mai noi au o structură deosebită faţă de cele mult de 12 rectrice, glanda uropigiană vechi, fiind mai late, mai lungi, strălucesc lipseşte în totalitate, iar la porumbeii zbu- mai mult ca cele vechi. Penele noi au o rători este rudimentară (ex: negru trenat culoare pură. Structura lor este regulată, de Bucureşti, voltaţi, rolleri orientali). cu contururi vii. Au un tuşeu moale şi Prin năpârlire înţelegem schimba- mătăsos. Năpârlirea remigelor secundare rea anuală a penajului, proces fiziologic începe cu pana numărul 1. care este determininat neurohormonal.

Ultimele pene ale remigelor primare Penajul păsărilor în general se uzează cu (8, 9, 10) cad până în octombrie-noiemtimpul şi de aceea este înlocuit, schimbat brie. anual, într-o ordine precisă.

Năpârlirea rectricelor are loc într-un Prima fază a năpârlirii este mai în- alt ritm. Majoritatea raselor au 12 pene ceată şi progresivă; are loc preschimba- în coadă, iar la porumbelul voltat, şi la rea penelor mari de la aripi şi coadă. celelalte rase care au mai multe rectrice, Remigele primare (pene de avânt, pene principiul rămâne acelaşi. de rangul 1) încep să se schimbe după Odată cu pierderea celei de a 6-a reeclozionarea primilor pui cam după 10 mige primare începe şi schimbarea pezile după ce porumbiţa a depus al doilea nelor mari ale cozii, care se desfăşoară în rând de ouă şi se continuă în cursul verii. sens medio-lateral adică de la mijloc spre Ambele aripi năpârlesc în același timp. margine, două câte două, la intervale de

14-21 zile.

Porumbeilor le cade mai întâi, pe ambele părţi, pana a cincea interioară, apoi a şasea. În cele din urmă, cad a patra, a treia, prima şi la sfârşit, a doua pană. Penele cozii, încep să cadă odată cu penele de pe umeri.

Marea năpârlire, este mai evidentă şi constă în pierderea masivă şi rapidă a penelor mici de pe corp şi a anumitor pene de acoperire (tectrice). Cu cât mai târziu, înspre vara, are loc clocitul, cu atât mai activă devine glanda tiroidă care prin hormonii produşi duce la o puternică năpârlire. Schimbarea penelor corpului va fi la intensitatea maximă după perioada de clocire, către sfârşitul lunii august-începutul lunii septembrie.

Penele cad de pe toate părţile corpului cum ar fi gât, piept, umeri, abdomen şi spate, dar niciodată în acelaşi timp, astfel încât nu ramân locuri dezgolite pe piele. În timpul năpârlirii principale, capacitatea de zbor a porumbeilor se menţine. Numai rareori apar zone de piele dezgolite, ca la găini.

Căderea mai abundentă a pufului, se desfăşoară aproximativ de la jumătatea lunii ianuarie, dar defapt are loc în tot timpul anului.

Puii încep năpârlirea la vârsta de 4249 zile, năpârlire care durează până în luna a cincea. Puii târzii vor năpârli în anul următor.

Furajarea completă, corectă în perioada năpârlirii intense influenţează în mare măsură calitatea penajului, deci includerea în hrană a seminţelor oleaginoase, a vitaminelor şi a substanţelor minerale asigură un penaj bogat, lucios, de bună calitate.

Remigele primare şi secundare

Năpârlirea cozii de la interior spre exterior

P

30 Veterinarul

n

Rectricele în număr de 12

nr. 15 n www.veterinarul.ro

dermatologie

Dermatofitozele la animale diagnostic și terapie - partea I Dermatofitozele sunt infecţii ale ţesuturilor cheratinizate (stratul cornos al epidermei, păr, unghii) umane şi animale produse de miceţi filamentoşi, cheratinofili şi cheratinolitici.

Distribuţia cosmopolită, contagiozitatea ridicată, evoluţia la un număr mare de specii de animale, precum şi costul ridicat al terapiei şi dificultatea implementării măsurilor de prevenţie şi control explică importanţa cunoaşterii dermatofitozelor animale. În plus, datorită caracterului zoonotic, dermatofitozele animale reprezintă o preocupare constantă pentru sănătatea publică.

ETIOLOGIE.

D

atorită faptului că unele specii de dermatofiţi se înmulţesc atât asexuat prin artroconidii (artrospori) în viaţa parazitară (forma anamorfă) cât şi sexuat prin gameţi în saprobioză (forma teleomorfă), unele specii de dermatofiţi au o încadrare taxonomică diferită şi în consecinţă o terminologie dublă. Forma asexuată a spe-

GENUL

Microsporum

Trichophyton

ciilor de dermatofiţi este încadrată în regnul Fungorum, încrengătura Deuteromycota (fungi imperfecţi), familia Moniliaceae, genul Microsporum, Trichophyton şi Epidermophyton. Pentru forma sexuată încadrarea taxonomică este: regnul Fungorum, încrengătura Ascomycota, familia Arthrodermataceae, genul Arthroderma.

Din punct de vedere morfologic, dermatofiţii sunt miceţi dimorfi având o anumită morfologie în viaţa parazitară (in vivo) şi alta pe medii de cultură, când se dezvoltă ca sprobioţi (in vitro). În viaţa parazitară morfologia dermatofiţilor este extrem de simplă fiind reprezentată de hife septate cu diametrul de 2-4 μm, simple sau ramificate, dispuse în firele de păr sau scuame, şi de artrospori cu dimensiuni variabile (Ø= 2-3 μm până la 8-12 μm), formaţi consecutiv segmentării hifelor. În saprobioză, coloniile dezvoltate pe mediile de cultură au formă, textură şi pigmentaţie diferită în funcţie de specia de dermatofit, iar elementele morfologice identificate la examenul microscopic sunt diverse: macroconidii, microconidii, hife care pot prezenta diferite ornamentaţii şi clamidospori. În funcţie de habitatul primar, dermatofiţii sunt încadraţi în trei grupuri

ecologice: zoofili, geofili şi antropofili.

Pentru patologia animală o importanţă deosebită prezintă speciile zoofile şi geofile din genurile Tricophyton şi Microsporum (Tabel 1.).

EPIDEMIOLOGIE. Dermatofitozele sunt boli cosmopolite. O mare varietate de specii de dermatofiţi au fost izolate de la animale domestice şi sălbatice, în funcţie de prezenţa celor trei grupe ecologice (dermatofiţi zoofili, geofili şi antropofili) şi de contactul cu sursele de infecţie.

Dermatofiţii zoofili şi antropofili sunt obligatoriu paraziţi, dezvoltându-se în ţesuturile cheratinizate ale gazdelor, multiplicarea în mediul exterior fiind imposibilă. Animalele şi oamenii constituie rezervoarele de infecţie, însă având în vedere viabilitatea crescută a artrosporilor în mediul exterior (până la 4 ani) (Sparkes et al., 1994), crustele, scuamele şi firele de păr conţinând aceste elemente fungice sau alte obiecte care au venit în contact cu indivizii infectaţi reprezintă surse de infecţie care nu trebuie neglijate.

Aceste aspecte explică incidenţa ridicată a dermatofitozelor la animalele întreţinute în unităţi de creştere intensivă, în canise sau adăposturi pentru pisici.

SPECIA

GAZDE

Microsporum canis Microsporum persicolor Microsporum gypseum Microsporum nanum Microsporum gallinae Trichopyton mentagrophytes Trichopyton verrucosum Trichopyton equinum Trichopyton erinacei Trichopyton simii Trichophyton gallinae

pisică, câine, cal, rozătoare, om rozătoare, câine, pisică, om (rar) câine, pisică, cal, om (rar) porc, om (rar) păsări, om (rar) rozătoare, câine, om rumegătoare, cal, om cal, câine, pisică, om (rar) arici, câine, om (rar) primate, câine pisică, om (rar) păsări, om (rar)

HABITAT

zoofil zoofil zoofil zoofil zoofil zoofil zoofil zoofil zoofil zoofil zoofil

Tabel 1. Speciile de dermatofiţi implicate frecvent în etiologia dermatofitozelor la animale 31

Dermatofiţii geofili sunt saprofiţi ai solului, dezvoltându-se la acest nivel pe diferite substraturi cheratinizate însă, în anumite condiţii aceştia pot trece la viaţa parazitară, producând infecţii la animale şi om (Seebacher et al., 2008).

Specificitatea dermatofiţilor pentru gazde nu este absolută; cu toate acestea unele specii sunt asociate anumitor gazde (Cabañes, 2000; Hubaleck, 2000). De exemplu, Microsporum canis este izolat în proporţie de 90% de la pisici, 70-80% de la câini, dar poate produce infecţii şi la cai, iepuri, rozătoare, alte mamifere şi om; în codiţiile unui contact strâns al persoanelor infectate cu animalele de companie s-au citat cazuri de infecţie cu T. rubrum sau T. tonsurans, dermatofiţi antropofili la câini (Kano et al., 2002; Brilhante et al., 2006). În această situaţie, factorii predispozanţi cum sunt bolile tumorale, terapiile imunosupresoare sau vârsta înaintată explică susceptibilitatea crescută (Chermette et al., 1990).

Compoziţia şi strucura variată a cheratinei, echipamentul enzimatic al speciilor de dermatofiţi, incidenţa unor gene particulare responsabile de patogeneză, mecanismele de apărare ale gazdei pot explica incidenţa diferită a dermatofitozelor la speciile gazdă şi distribuţia particulară a leziunilor. Păsările sunt rar infectate cu dermatofiţi, iar dintre mamifere, rumegătoarele mici sunt considerate rezistente, cu toate că unele studii contrazic acest fapt (Sargison et al., 2002). În cazul carnivorelor, rasele de pisici Persană şi Angora şi rasa de câini Yorkshire Terrier sunt mai susceptibile la infecţia cu dermatofiţi decât alte rase (Cafarchia et al., 2004). De fapt, nu s-a evidenţiat ca rasa să constituie un factor predispozant care să influenţeze infecţia, însă contaminarea se realizează mai uşor la animalele cu părul lung. Diverşi factori care ţin de animal printre care vârsta (animalele tinere sunt mai frecvent infectate cu dermatofiţi, aspect pus în legătură cu dezvoltarea unei imunităţi la animalele adulte consecutiv contactelor multiple cu fungii) şi statusul general de sănătate (evoluţia concomitentă a hiperadrenocorticismului sau aplicarea unor tratamente, în principal corticoterapia, pot favoriza apariţia sau agravarea leziunilor) influenţează receptivitatea animalelor pentru infecţia cu dermatofiţi.

SIMPTOME. Aspectul leziunilor este condiţionat de specia de dermatofit implicată şi de reactivitatea speciei gazdă. Leziunea tipică în dermatofitoze este reprezentată 32 Veterinarul

n

de o zonă de alopecie circulară, cu margini eritematoase, acoperită de scuame sau cruste. În general pruritul este absent, însă uneori sunt semnalate leziuni pruriginoase. Leziunile pot fi unice sau multiple şi pot fi localizate în orice zonă corporală, însă sunt mai frecvente la nivelul capului şi trenului anterior. Uzual leziunile au o dezvoltare centrifugă, iar la cazurile cu leziuni multiple acestea pot conflua.

Dermatofitozele la pisici.

Microsporum canis este agentul etiologic al dermatofitozelor la feline în mai mult de 90% din cazuri, alte specii (M.gypseum, M. persicolor, T. mentagrophytes, T. equinum) fiind izolate mai rar (Richard et al., 1994). Leziunile sunt mai bine exprimate la pisicile tinere, iniţial fiind localizate la nivelul regiunii nazale, faţa externă şi marginile pavilioanelor auriculare, regiunea distală a membrelor şi la nivelul cozii. La animalele bătrâne leziunile sunt mici şi dificil de identificat.

Dermatita miliară este observată frecvent la pisici îndeosebi la cele cu diferite stări de hipersensibilitate (alergie sau atopie), dar şi în infecţiile dermatofitice.

Acest sindrom este caracterizat prin inflamaţie, prurit, cruste localizate în regiunea dorsală, la nivelul capului şi gâtului. Uneori, la animalele supuse unor corticoterapii inadecvate leziunile dermatofitice au un caracter extensiv, cu zone extinse de alopecie, eritem, prurit, exudaţie şi cruste, în timp ce semnele tipice sunt localizate la periferia leziunilor.

Leziunile de onixis şi perionixis asociate sau nu cu leziuni tipice sunt dificil de depistat şi tratat, motiv pentru care constituie surse persistente de infecţie. La pisicile Persane dermatofiţii se pot dezvolta la nivelul dermului şi hipodermului (Richard et al., 1994) producând leziuni numite pseudomicetoame. La examinare sunt vizibili noduli cutanaţi unici sau multipli, fermi şi nedureroşi, localizaţi obişnuit în regiunea dorsală şi a gâtului.

La nivelul nodulului pielea este de culoare albastră sau violacee, lipsind alopecia sau eritemul. Fistulizarea nodulilor este posibilă. La deschiderea nodulului este prezent un conţinut fin granulat, portocaliu, având aspectul mierii de albine. Examinarea microscopică a acestui conţinut evidenţiază prezenţa unor elemente hialine, veziculare şi a hifelor scurte, septate. Unele pisici pot fi infectate de manieră asimptomatică. La aceste cazuri, infecţia cu M. canis poate fi detectată prin examinarea cu lampa Wood.

Portajul mecanic de artrospori, neasociat cu infecţia poate fi evidenţiat numai prin

nr. 15 n www.veterinarul.ro

însămânţări pe medii de cultură.

Dermatofitozele la canide.

Speciile izolate mai frecvent de la canide sunt T. mentagropytes, M. gypseum şi M. canis. Leziunile caracteristice pot fi unice sau multiple şi apar sub forma unor zone de alopecie de 10-40 mm, bine circumscrise şi nepruriginoase. Leziunile de tip kerion produse de T. mentagrophytes sau M. canis şi mai rar de M. gypseum sunt uneori observate la câini.

Acestea sunt unice sau în număr redus, circulare şi adesea localizate la nivelul feţei. Datorită inflamaţiei severe şi foliculitei supurative, exudaţia este importantă şi la palpaţie se sesizează fluctuaţie consecutiv formării puroiului. Durerea şi pruritul pot fi prezente. La câinii de vânătoare M. gypseum, M. persicolor, T. mentagrophytes sau Trichophyton erinacei sunt izolaţi frecvent de la nivelul leziunilor faciale, în principal de la nivelul nasului, regiunii perioculare şi de la nivelul marginilor pavilioanelor auriculare. În cazul leziunilor produse de M. persicolor, dermatofit care nu invadează firele de păr, elementele fungice vor fi identificate la nivelul crustelor. Infecţiile dermatofitice cronice, extensive evoluează cu inflamaţie severă, prurit şi alopecie generalizată. Acestea pot fi promovate de corticoterapia topică sau sistemică, boala Cushing sau de un diagnostic întârziat.

La carnivorele sălbatice menţinute în captivitate, îndeosebi la rasele cu blană preţioasă se izolează frecvent T. mentagrophytes sau M. canis având consecinţe economice grave. Aceste două specii sunt izolate şi de la fauna sălbatică, respectiv de la vulpi, care dezvoltă leziuni tipice sau infecţii inaparente. În unele zone geografice, populaţiile de vulpi pot constitui o sursă de contaminare pentru animalele domestice şi om (Gallo et al., 2005).

Dermatofitozele la ecvine.

T. equinum este izolat atât de la cabalinele adulte cât şi de la tineret, iar M. canis (sinonim cu M. equinum) doar de la tineret (Scott, 1988). Iniţial firele de păr sunt erectile, iar apoi apar zone de alopecie care conferă pielii un aspect neîngrijit. Aspectul clinic caracteristic este reprezentat de leziuni uscate, acoperite cu cruste mici, cu aspect pulverulent şi fire de păr rupte. Leziunile sunt localizate iniţial la nivelul abdomenului şi în zona de fixare a şeii, dar pot difuza rapid, devenind confluente. Leziunile de tip kerion localizate la nivelul feţei produse de T. mentagrophytes sau M. gypseum sunt însoţite de inflamaţie marcantă şi exu-

daţie. Dermatita miliară este caracterizată de prezenţa a numeroase cruste mici localizate cu predilecţie la nivelul flancurilor.

Dermatofitozele la rumegătoare.

La bovinele crescute în colectivităţi mari, dermatofitozele evoluează obişnuit enzootic, prevalenţa fiind mai ridicată la animalele cu vârsta sub un an. Specia T. verrucosum este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de boală. Contagiozitatea este foarte mare atât pentru bovine cât şi pentru alte specii gazdă, inclusiv pentru om. Leziunile cutanate apar mai frecvent iarna, când animalele sunt întreţinute în adăposturi aglomerate şi în condiţii de zooigienă necorespunzătoare.

Odată cu îmbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi alimentaţie leziunile au tendinţa de vindecare spontană (Şuteu şi Dulceanu, 2000). Leziunile sunt localizate cu predilecţie la nivelul capului, gâtului şi crupei, dar se pot extinde prin lins, în special când boala evoluează concomitent cu parazitoze pruriginoase cum sunt râile sau infestaţiile cu păduchi. Leziunile de 10-50 mm apar sub forma unor placarde circulare acoperite cu scuame sau cruste subţiri, aderente.

Incidenţa dermatofitozelor la oi şi capre este redusă, însă există posibilitatea ca unele cazuri să rămână nediagnosticate (Sargison et al., 2002). Mieii sunt mai sensibili decât oile. Leziunile sunt similare cu cele de la bovine, fiind localizate preponderent la nivelul zonelor acoperite cu păr (mai ales la nivelul capului).

Dermatofitozele la suine.

Dermatofitozele sunt considerate afecţiuni rare la porci, în unele ţări însă este depistată infecţia cu specia geofilă M. nanum (Morganti et al., 1976). Leziunile sunt numulare, acoperite cu cruste uscate, în timp ce în cazul infecţiilor produse de alte specii de dermatofiţi inflamaţia este mai intensă. Purceii şi grăsunii prezintă adesea leziuni localizate la nivelul capului şi gâtului. Dezvoltarea fermelor biologice în ţările industrializate poate avea ca şi consecinţă creşterea incidenţei dermatofitozelor la suine datorită contactului mai strâns cu mediul contaminant.

Dermatofitozele la rozătoare iepuri şi insectivore.

Speciile de dermatofiţi izolate variază în funcţie de originea animalelor cu predominanţa lui T. mentagrophytes. M. canis este izolat de la rasele de iepuri pentru carne sau păr, M. persicolor de la şoarecii de câmp, T. erinacei de la arici,

ambele specii fiind transmise frecvent la câini, iar dermatofiţii geofili, M. gypseum, M. cookei, T. terrestre şi T. ajelloi sunt izolati cu regularitate de la aceste specii sau din mediul lor de viaţă (Gallo et al., 2005a; Gallo et al., 2005b). La rozătoare leziunile sunt adesea situate pe cap, urechi, fancuri şi coadă (Băguţ et al., 2009).

Acestea apar sub forma unor zone bine circumscrise de alopecie, acoperite cu cruste abundente şi eritem sau ca leziuni de tip kerion. Dintre rozătoare, gerbilii sunt consideraţi rezistenţi, iar prevalenţa cea mai mare se înregistrează la cobai (Pollock, 2003). La iepuri, leziunile se localizează la nivelul urechilor, periorbital şi perinazal. La arici sunt vizibile cruste mici pe cap, la baza unghiilor şi pe suprafaţa perniţelor plantare, leziunile din zona dorsală fiind greu de depistat. Portajul asimptomatic este frecvent, fiind frecvent descoperit consecutiv infecţiilor umane (Chermette et al., 2008). La şobolani, şoareci şi cobai dermatofitozele pot evolua asociat cu infestaţiile cu ectoparaziţi.

Dermatofitozele la păsări.

La păsări dermatofitozele sunt diagnosticate sporadic (Bradley et al., 1993; 1995). Microsporum gallinae este specia implicată în etiologia favusului la păsări.

Cruste albe sub formă de plăci, hipercheratoză sunt prezente la nivelul crestei, îndeosebi la cocoşi, nivel de la care se pot extinde, fenomen asociat cu căderea penelor. Puii şi cocoşii sunt mai frecvent infectaţi decât găinile (Grunder et al., 2005).

DIAGNOSTICUL. Dermatofitozele reprezintă cele mai frecvente afecţiuni cutanate la pisici, câini, cai, bovine, iepuri şi unele rozătoare (cobai şi chinchile). La acestea dermatofitozele trebuie suspectate în toate situaţiile în care se înregistrează alopecie localizată sau difuză. La câini, leziunile cutanate prezente în dermatofitoze sunt similare cu cele din demodecia localizată şi foliculita bacteriană. La pisici, dermatofiţii produc o gamă largă de leziuni ale pielii, motiv pentru care dermatofitozele vor fi suspectate la toate cazurile cu leziuni cutanate. La bovine şi cai diagnosticul diferenţial include afecţiunile manifestate cu alopecie nepruriginoasă, în special dermatofiloza.

Datele anamnetice referitoare la provenienţa animalelor, contactul cu alte animale, apariţia leziunilor cutanate la proprietari sunt orientative pentru stabilirea diagnosticului. Indiferent de aceste date, pentru stabilirea diagnosticului de certitudine se impune aplicarea unor

teste complementare de diagnostic.

Examenul cu lampa Wood Este o metodă foarte utilă pentru detectarea M. canis la animalele de companie şi mai rar la iepuri. Firele de păr infectate cu M. canis expuse la radiaţii UV cu lungime de undă specifică emit o fluorescenţă galbenă-verzuie, caracteristică. Flourescenţa apare consecutiv interacţiunii dintre razele UV şi pteridina, un metabolit al speciei M. canis. Examenul la lampa Wood are o valoare predictivă ridicată, permiţând în acelaşi timp recoltarea firelor de păr infectate pentru examenul microscopic direct şi cultural.

Totuşi, această metodă prezintă o serie de dezavantaje: unele tratamente topice pot înlătura fluorescenţa, crustele nu sunt fluorescente, firele de păr invadate de alte specii de dermatofiţi diferită de M. canis nu vor străluci. În acelaşi timp, flourescenţa poate fi produsă şi de diverse medicaţii topice, infecţia cu Demodex spp. sau agenţi patogeni din genul Pseudomonas, însă această fluorescenţă este mov-albăstruie.

Examinarea directă a crustelor şi firelor de păr.

Materialul patologic recoltat de la nivelul leziunilor este reprezentat de fire de păr, cruste, scuame, fragmente de unghii sau exsudate. Clarificarea preparatelor se face cu lactofenol, albastru de anilină sau KOH 10%, în această ultimă situaţie preparatul necesită o încălzire prealabilă examinării. Examinarea preparatelor se face cu obiectivul 10x , 20x sau 40x, iar elementele morfologice care se pot identifica sunt reprezentate de hife şi artrospori. Dimensiunile şi dispunerea artrosporilor variază în funcţie de specia de dermatofit implicată: manşoane de artroconidii (2-4 μm) sunt specifice pentru M. canis, lanţuri de artroconidii (2-3 μm) pentru T. mentagrophytes, lanţuri de conidii cu dimensiuni variabile pentru T. equinum şi lanţuri cu artroconidii mari (12 μm) pentru T. verrucosum. Microsporum persicolor nu invadează firele de păr, hifele sau artroconidiile fiind identificate doar în cruste. Continuare în numărul următor.

prof. Dr. vasile cozma DrD. elena TaTiana Baguț Facultatea de Medicină Veterinară Cluj

33

chirurgie

Hernia Ingvinală Abordare, Diagnostic și Tratament Termenul hernie ingvinală descrie trecerea uneia sau mai multor anse intestinale din abdomen în canalul ingvinal.

Hernia poate implica: colonul, vezica urinară, însă cel mai des întâlnite părți intestinale sunt jejunul și ileonul.

H

ernia ingvinală apare la armăsari și manji. La mânji (armasarusi) hernia este congenitală. Rasele cu o mare predispoziție sunt; Arabul, Trapașul și rasele americane.

Hernia ingvinală este Directă sau inDirectă ! În hernia indirectă ansa intestinală intră prin inelul ingvinal superior în cavitatea tunicii vaginale!!! În hernia directă ansa intestinală se va situa în scrotum în afara tunicii vaginale; această situație apare din cauza unei rupturi a peritoneului și astfel ansa intestinală ajunge direct în scrot.

La mânji fătarea poate provoca o hernie ingvinală directă!

Hernia ingvinală indirectă la mânji se poate rezolva spontan în decurs de 2-3 luni de la naștere, dacă se aplică zilnic o reducție manuală a herniei; dacă după 4 luni aceasta nu s-a rezolvat trebuie intervenit chirurgical.

Cauzele care duc la apariția herniei pot fi: monta recentă, un accident (cazatură dupa o saritură), calul supus la un efort brusc(tracțiune) și extenuant.

Hernia ingvinală este în general unilaterală.

presiune foarte mare spre deosebire de hernia indirectă unde în majoritatea cazurilor semnele de colică sunt severe.

La palpație zona testiculară este mărită, fermă, iar în unele cazuri hernia directă poate fi redusă total sau parțial de către medicul examinator. Am întâlnit un cal care ridica membrul posterior foarte sus și punea botul exact pe zona testiculară! În hernia directă sunt situații în care zona testiculară se mărește brusc în timp ce armăsarul nechează și se agită deoarece ansa intestinală coboară în scrotum pentru ca mai apoi o dată cu retracția testiculară ansa intestinală să revină în abdomen. Atenție am întâlnit situația amuzantă în care la câteva minute după administrarea antiinflamatorului de către un tehnician inflamația a dispărut “miraculos”; evident că după o astfel de istorisire diagnosticul se poate bănui de la telefon!!! În majoritatea cazurilor, diagnosticul în herniile directe se poate pune ușor,

Diagnostic Simptomele: colica este în general motivul consultației.

Este foarte important să se verifice cu atenție zona ingvino-scrotală când se efectuează o consultație la un armăsar cu sindrom de colică.

Intensitatea manifestărilor depinde de la cal la cal și în funcție de tipul de hernie. La hernia directă ansa intestinală situată în scrotum nu este supusă la o 34 Veterinarul

n

nr. 15 n www.veterinarul.ro

uneori doar prin palpație. În hernia ingvinală se recomandă palpația transrectală pentru examinarea inelului ingvinal superior unde se poate simți o ansă intestinală ce pătrunde în inel.

Ecografia zonei scrotale este de mare ajutor și poate chiar diferenția tipul de hernie.

Diagnosticul diferențial față de: torsiune testiculară, tromboza arterei spermatice, abces testicular, tumoră, orhiepididimita sau hematom testicular.

tratament Tratamentul este chirurgical.

Intervenția chirurgicală în hernia ingvinală se poate efectua și în condiții de teren!

Trebuie intervenit cât mai repede cu putință.

Preoperator se sondează calul, se face sifonaj gastric și evident reechilibrarea hidroelectrolitică pe cale venoasă! Se re-

recurge ulterior și la laparatomia abdominală. Am efectuat câteva enterectomii prin zona ingvinală însă era jejunul implicat și a fost posibilă tracțiunea intestinala pentru implicarea zonelor intestinale viabile.

cizăm dartosul și țesuturile până la tunica vaginală care se va deschide cu o foarfecă boantă. În cavitatea tunicii vaginale găsim pe o parte testicolul și pe cealaltă jumătate intestinul. Dacă intestinul este viabil se execută întâi orhidectomia cu ligaturarea transfixică și separată a vaselor testiculare și deferente; apoi se repun intestinele în cavitatea abdominală, adesea este nevoie să lărgim cu foarfeca inelul ingvinal în porțiunea sa cranială (ori ca nu putem repune intestinul sau în caz de enterectomie nu se poate exterioriza pentru anastomoza) după repunere inelul ingvinal se suturează împreună cu tunica vaginală cu un fir resorbabil sintetic momofilament nr.2. Dacă întâmpinați dificultăți în repunerea intestinului în cavitatea abdominală, un coleg vă poate ajuta prin tracțiunea intestinului pe cale transrectală. Această manoperă se va executa cu mare grijă și cu mult simț pentru a nu rupe sau deșira intestinul subțire.

Se spală bine zona și apoi se suturează țesuturile subcutanate în fir continuu, cu un fir neresorbabil 2-0.

Majoritatea specialiștilor nu recomandă sutura pielii pentru a facilita drenajul. În funcție de opțiunea proprietarului testicolul congener se poate păstra!

Tehnica chirurgicală.

POSTOPERATOR

După inducerea anesteziei calul se așează în decubit dorsal. În prealabil prindem prepuțul, se prepară aseptic zona ingvino scrotală. Se efectuează o incizie a scrotului de 15-20 cm. Incizăm cu simț pentru a nu leza intestinele din scrotum; dacă hernia este indirectă in-

Administrarea de fluide intravenos, antibiotice, antinflamatorii nesteroidiene și eventual combaterea semnelor de colică. Monitorizarea calului cel puțin 48 de ore.

Fig.1. Hernia Directă comandă și flunixin meglumine pentru combaterea unei eventuale toxiemii.

Trebuie menționat încă de la început că în peste 50% din cazuri ansa intestinală herniată este necrozată și trebuie efectuată enterectomia. Mai ales în situația în care ileonul este implicat în hernie este practic imposibil de efectuat enterectomia prin abordare ingvinală, deaceea foarte mulți specialiști recomandă și laparatomia abdominală concomitent cu cea ingvinală dacă există condiții și personal suficient; dacă este doar un singur chirurg se va aborda hernia ingvinală și doar dacă nu se poate rezolva se

PROGNOSTIC Acesta este în general rezervat dacă intervenția se face la 2-3 ore de la primele semne de colica .

Grav când au trecut mai multe ore sau diagnosticul s-a pus mult mai târziu.

Pot apărea complicații postoperatoii: ileus persistent, ruptura gastrică, nercroza intestinală, recidiva herniei, myopatia postoperatorie.

Dr. Dragoș petrache Fig.2. Hernia Indirectă

medic veterinar Doctor de Cai Eqvinevet București

35

info practic

Informații practice Noile valori biochimice clinice normale pentru suine continuare pagina 14 Constituenți seriCi (SiStemul internațional de unități)

eleCtroliți

metaboliți

Sodiu(mmol/L)

140 - 150

Colesterol (mmol/L)

3.05 - 3.10

Potasiu (mmol/L)

4.7 - 7.1

Glucoză (mmol/L)

4.7 - 8.3

Clorid (mmol/L)

94 - 103 status aCid bază

Hormoni Cortizol (nmol/L)

Bicarbonat (mEq/L)

enzime

18 - 27 Dioxid de carbon total (mEq/L)

17 - 26

minerale Calciu total (mmol/L)

1.78 - 2.90

Calciu ionizat (mmol/L)

Alanin aminotransferază (ALT) (uni- 31 - 58 tăți/L) Fosfatază alkalină (unități/L)

120 - 400

Aspartataminotransferază (AST) (unități/L)

32 - 84

γ-Glutamil transferază (unități/L)

10 - 60

Lactat dehidrogenază (unități/L)

380 - 630

Sorbitol dehidrogenază (unități/L)

1.0 - 5.8

0.9 - 1.4

Fosfor (mmol/L)

1.30 - 3.55

Magneziu (mmol/L)

0.78 - 1.60

Capacitatea de legare a fierului (μmol/L)

48 - 100

FunCția renală Nitrogen ureea (mmol/L) Creatinină (μmol/L)

90 - 240

Bilirubină totală (μmol/L)

0 - 17.1

Bilirubină directă (conjugată) (μmol/L)

0 -5.1

n

Proteine Proteine totale (g/L)

35 - 60

Albumină (g/L)

19 - 24

3.0 - 8.5

FunCția FiCatului

36 Veterinarul

76 - 88

nr. 15 n www.veterinarul.ro

ANESTEZIE Agent

Cale

doza (mg/kg)

Comentarii

Ketamină

IM

11 - 33 mg/kg

Slabă relaxare musculară, slabă analegzie viscerală

Ketamină/Acepromazină

IM

33/1.1 mg/kg

Deprimant ușor cardiac. Relaxare musculară pentru aproape 30 de minute

Ketamină/Xylazină

IM

20 - 40 mg.kg

Mix bun pentru intubare, Analgezie de la Xylazină, Durează doar 5 minute.

Pentobarbital

IV

20 -40 mg/kg

Deprimant cardiac, recuperare prelungită.

Tiopental

IV

6.6 - 25 mg/kg

Bun agent de inducție

Tiletamină/Zolazepam (Telazol)

IM

2 - 8.8 mg/kg

Pentru operații minore, hipoteria, deprimare cardiacă

Telazol/Xylazine

IM

6mg/kg 2.2 mg/kg

Recomandat pentru inducție și intubare, Poate fi mărit cu Thiopental dacă este prea slab pentru intubare

Fentanyl

IV

50 ug/kg

Deprimare cardiacă minimă, protecție de aritmii, neutralizare cu Naloxon @ 0.5 - 2 mg/kg IV

Isofluran

Gaz

1.4 - 2.04%

Anestetic la alegere pentru proceduri mai lungi

Lidocaină

Local

90 - 180 de minute, trebuie folosită sedarea și contenție manuală

ANALGEZIE Agent

Cale

doza (mg/kg)

Comentarii

Buprenofrină

IM

Butorfanol

IM

0.05 - 0.1 mg/kg la fiecare Deprimare respiratorie serioasă 12 ore 0.1 - 0.3 mg/kg la fiecare 4 Sigur dar de scurtă durată -6 ore

Fentanyl

IM

0.5 mg/kg la fiecare 2 ore CRI rată perfuzie continuă 50 - 100 ug/kg/oră

Meperidină

IM

2 - 10 mg/kg la fiecare 4 ore

Morfină

IM

Naloxon

IV

0.5 - 2.0 mg/kg

Oxymorfon

IM

0.15 mg/kg la fiecare 4 ore

Aspirină Ketaprofen Fenilbitazonă

A NU SE FOLOSI Agent de neutralizare pentru opiacee

aspirină enteric anoperită pentru a ajuta la prevenirea Cale orală 10 mg/kg la fiecare 12 ore Utlizați ulcerelor gastrice Medicamentele care se administrează pe cale orală sunt mai Cale orală 1ore- 3 mg/kg la fiecare 12 ușor acceptabile dacă sunt puse în mâncare pentru câini la cutie sau în sirop de ciocolată - 20 mg/kg la fiecare 12 Cale orală 10 ore.

ATENȚIONARE: Aceste informații sunt cu titlu informativ pentru documentare. Ele reprezintă punctul de vedere științific al sursei. Pentru o utilizare practică corespunzătoare vă recomandăm să citiți cu atenție documentația pusă la dispoziție obligatoriu de către producătorul medicamentelor utilizate.

37

artrologie

Caracteristicile șchiopătării la vacile de lapte Definirea termenilor: Pas: Mişcarea înainte/înapoi a unui membru care constă dintr-o fază înainte (extindere), o fază de purtare a greutăţii şi o fază înapoi (retragere).

Mers: Caracteristicile complete ale pasului, care includ pasul şi legănarea membrului în afară sau cu privire la linia mediană a animalului.

Campare înainte: Acesta este un semn de mers anormal când unul sau ambele picioare din faţă sau cele din spate sunt duse mai departe înainte decât normal (extindere).

Campare înapoi: Un semn de mers anormal când unul sau ambele picioare din faţă sau cele din spate sunt purtate înapoi mai mult decât normal (retragere).

Urmărire: Calea concretă urmată de fiecare picior în timpul fiecărui pas.

Locul șchiopătării: Punctul din membru în care este localizată durerea , determinând ca animalul să fie șchiop.

Postură: Modificările în postură cauzate de efortul unui animal de a se elibera de un stimul dureros se poate menţiona ca fiind o postură clinică.

RecunoaşteRea caRacteRisticiloR șchiopătăRii Concepte cheie Întotdeauna observaţi vacile care merg pe o suprafaţă tare nivelată (fermă, nealunecoasă) ca să detectaţi șchiopătarea . O vacă trebuie să fie extrem de șchioapă înainte ca să se remarce aceasta pe rumeguş sau pe paturi de paie.

O persoană care are experiență în a recunoaşte șchiopătarea va observa mai bine vacile infirme decât o persoană mai puţin experimentată.

Observaţi ceea ce este de remarcat.

Fermierii subestimează în mod sem38 Veterinarul

n

nificativ nivelul șchiopăturilor în turmele lor; aproximativ 1 din 5 vaci trece neobservată. Vacile suportă durerea foarte bine; de aceea leziunea întâmplătoare poate atinge un nivel avansat înainte să fie detectată. Dacă vacile pot fi tratate în etapele de început ale șchiopătării, se vor îmbunătăţi şansele pentru un tratament de succes fără prejudicii majore, pentru o performanţă redusă şi fără pierderi economice.

O vacă ar trebui să fie observată din fiecare parte, din faţă şi din spate, când stă liniştită şi când merge. Apoi animalul ar trebui observat când se întoarce mai întâi la stânga şi apoi la dreapta.

O vacă trebuie să aibă o leziune gravă ca să fie extrem de șchioapă dacă merge pe aşternut moale. (Prin bunăvoinţa lui R. Shaver)

napoi a membrului.

O vacă merge cu o coloană echilibrată şi-şi pune picioarele din spate exact în acelaşi punct ca şi picioarele din faţă.

La care picior este vaca șchioapă?

O vacă care este șchioapă îşi va ţine capul mai jos decât normal. Va petrece mai puţin timp în preluarea greutăţii pe membrul afectat. Pasul va fi scurtat.

Dacă ţine partea mai puţin dureroasă a bazinului (sau umărului) mai sus decât normal indică durere în acel membru.

Dacă este șchioapă la un picior din faţă, capul se va mişca mai sus de fiecare dată când animalul preia greutatea pe piciorul afectat.

Figura 3 (original). Când o vacă îşi balansează membrul dinspre corp în ex-

MeRs noRMal Există trei „faze” în fiecare pas: Faza de purtare a greutăţii. În timpul fazei de purtare a greutăţii, suprafaţa de preluare a greutăţii a joncţiunii călcâi-bulb a unui membru posterior în mod normal atinge mai întâi pământul. Aceasta este urmată de partea abaxială a marginii de preluare a greutăţii a peretelui şi apoi a degetului. În final, suprafaţa de preluare a greutăţii a onglonului va aluneca înainte într-o anumită măsură, în funcţie de fricţiunea generată de suprafaţa solului.

Figura 1(original). Această vacă îşi extinde picioarele din spate (campare înainte) şi picioarele din faţă sunt retrase sub corp (campare înapoi). Această postură este tipică pentru laminita acută.

Figura 2. Această vacă îşi retrage membrele posterioare (campare înapoi).

Acesta este de obicei un semn de durere în bulbii călcâiului sau a regiunii posterioare a tălpii. E posibil să fie de asemenea caracteristic pentru artrita şoldului, caz în care se va vedea o lăsare a muşchilor în jurul şezutului. (Prin bunăvoinţa lui Anon).

Faza de extindere este atunci când membrul se balansează înainte şi apoi înapoi la preluarea greutăţii.

Faza de retragere este balansarea î-

nr. 15 n www.veterinarul.ro

Figura. 1

Figura. 2

Figura. 3

terior încearcă să reducă durerea în onglonul exterior (lateral). Aceasta este „șchiopătură” cu balansarea piciorului.”

Durerea într-un picior din spate face ca şoldul de pe partea aceea să fie ridicat mai sus decât normal. Se poate vedea într-o oarecare măsură ridicarea capului când piciorul din spate neafectat atinge solul. De asemenea, piciorul șchiop se poate balansa în exterior ca să se evite preluarea greutăţii pe un onglon lateral dureros.

Modificări în postură sau Mers cauzate de durere (adică șchiopătare) Camparea înainte, în timpul mersului, indică deseori durere în apexul onglonului. Camparea înainte este uneori confundată cu conformaţia sub formă de seceră a spaţiului popliteu a membrului posterior.

Figura 5 (original)- piciorul drept îl deplasează lateral din cauza durerii, evitând sprijinul în el.

Figura 6 (original) –sprijin în ,,pensă” a piciorului stâng anterior Atârnarea piciorului șchiop (Figura

6, 7) este o reacţie la durere extremă aşa cum ar apărea la artrită septică a încheieturii podale sau a unui os podal fracturat.

Figura 7(original)- sprijin în ,,pensă” a piciorului, ceea indică o durere intensă.

Figura 8 (orginal)- Orientarea înspre interior a articulaţiilor se numeşte postura „Vacă Hock” şi este cauzată de călcâiul onglonului lateral care devine mult mai gros decât este normal. Acest fenomen se numeşte „supraîncărcarea” călcâiului.

Paul R Greenough în lucrarea sa, Bovine Laminitis and Lameness A handson approach” dă un punctaj locomoției notat de la 1 la 5.

Punctajul locomoţiei 1 Descrierea clinică: Normală Descriere: Stă şi merge normal. Toate picioarele au un scop precis.

Poziţia spatelui când stă: Dreaptă Poziţia spatelui când merge: Dreaptă

Punctajul locomoţiei: 2 Descriere clinică: Uşor șchioapă Descriere: Spatele este drept când stă, dar se arcuieşte când merge.

Mersul este uşor anormal.

Poziţia spatelui când stă: Dreaptă Poziţia spatelui când merge: Arcuită

Punctajul locomoţiei 3

Figura. 5

Descriere clinică: Moderat șchioapă Descriere: Stă şi merge cu spatele arcuit. Paşi scurţi cu unul sau mai multe picioare Poziţia spatelui când stă: Arcuită Poziţia spatelui când merge: Arcuită

Punctajul locomoţiei 4 Descriere clinică: Șchioapă Descriere: Spatele este arcuit la stat şi la mers. Favorizarea unuia sau mai multor membre, dar încă mai poate să poarte ceva greutate pe ele.

Poziţia spatelui când stă: Arcuită Poziţia spatelui când merge: Arcuită Figura. 6

Punctajul locomoţiei 5 Descriere clinică: Extrem de șchioapă Descriere: Spate arcuit, refuză să poarte greutate pe un membru. S-ar putea să refuze sau să aibă mare dificultate ca să se mişte din poziţia culcat.

Poziţia spatelui când stă: Arcuită Poziţia spatelui când merge: Arcuit

incidenţa șchiopăturilor Figura. 7

Incidenţa șchiopăturilor la turmele de lapte variază probabil între 0 şi 60%.

O incidenţă anuală de peste 10% ar trebui să fie privită ca o problemă de turmă şi sănătatea picioarelor ar trebui să fie monitorizată foarte atent. Dacă incidenţa ulcerului de talpă, ulcerului de deget şi boala liniei albe împreună depăşesc 510% într-o turmă, aceasta ar fi o indicaţie puternică că este prezentă laminita subclinică (pag. 40-52) şi se justifică o investigaţie cuprinzătoare din motive economice.

Notarea gravităţii șchiopăturilor Gravitatea şi durata șchiopătării ar trebui consemnată în registrele de sănătate ale oricărei turme cu o problemă de sănătate a onglonului.(Paul R Greenough-,, Bovine Laminitis and Lameness A hands-on approach”).

coMentarii tehnice Paul R Greenough în lucrarea sa ,, Bovine Laminitis and Lameness A hands-on approach” recomandă următorul sistem de punctare a ologelii cu modificări pentru studiile de cercetare: 1.Abducţie/aducţie minimă, nicio neuniformitate a mersului, nicio zonă sensibilă 1.5. Abducţie/aducţie uşoară, nicio neuniformitate sau zonă sensibilă 2.0. Abducţie/aducţie prezentă, mers neuniform, posibil sensibilitate 2.5. Abducţie/aducţie prezentă, mers neuniform, sensibilitate a picioarelor 3.0. Ologeală uşoară, fără să afecteze comportamentul 3.5. Ologeală evidentă, dificultate la întoarcere, fără să afecteze comportamentul 4.0. Ologeală evidentă, dificultate la întoarcere, comportament afectat 4.5. Puţină dificultate la ridicare, dificultate la mers, comportament afectat 5.0. Dificultate extremă la ridicare, dificultate la mers, comportament afectat.

Bibliografie: Paul R Greenough- ,, Bovine Laminitis and Lameness A hands-on approach”

Dr. Dan gÂscă medic veterinar Galați

39

igienă

Transmiterea microroganismelor Microorganismele sunt transmise la animalele sănătoase pe patru căi principale: contact, pe calea aerului, prin intermediul picăturilor și prin intermediul vectorilor.

Același microroganism poate fi transmis pe mai multe căi.

T

ransmiterea prin contact este modul cel mai important și frecvent de transmitere a infecțiilor. Transmiterea prin contact poate fi de două feluri: contact direct sau transmitere prin contact indirect.

Trasmiterea prin contact direct implică contact de la suprafața corpului la suprafața corpului, contact care rezultă în transferul fizic al microorganismelor de la un animal infectat sau colonizat. De exemplu, doi câini care se află în camera de așteptare care intră în contact direct atunci când se miros unul pe altul pot transmite patogeni prezenți în nasul lor sau în zonele lor perianale, contactul direct al unui medic veterinar cu o rană de pe un animal poate rezulta în transmiterea unor patogeni oportuniști din microflora normală a mâinii persoanei, sau a unor microorganisme infecțioase prezente în rana animalului la pacient sau la veterinar.

Transmiterea prin contact indirect este rezultatul transferului fizic al microorganismelor de la animalul original (sau de la om)sursă către o nouă gazdă, fără un contact direct între cei doi.

Aceasta implică contactul suprafeței corpului cu un obiect, suprafață ambientală sau de tegumentul altui animal sau om care a fost contaminat tranzitor de animalul sursă. De exemplu, manipularea unui animal și apoi mângâierea altui animal fără a te spăla pe mâni între cele două constituie contact indirect între cele două animale.

Transmiterea prin picături este teoretic o formă de transmitere prin contact.

Cu toate acestea, mecanismul transferului agentului patogen de la gazdă la gazdă este destul de diferit de transmiterea prin contact direct sau indirect. Picăturile sunt generate de animalul sursă de obicei prin tuse sau strănut prin executarea unor proceduri cum ar fi aspirarea.

Transmiterea are loc atunci când picăturile care conțin microroganisme de la 40 Veterinarul

n

animalul sursă sunt propulsate la o distanță scurtă prin aer (de obicei, mai puțin de un metru) și se depune pe conjunctiva noii gazde (de exemplu în ochi), mucoasa nazală, gură sau pe o rană deschisă. De exemplu, o pisică cu o infecție a tractului respirator superior poate transmite viruși sau bacterii la o altă pisică din camera de așteptare prin strănut, dacă se află față în față, chiar dacă animalele nu se ating în mod direct. Având în vedere că picăturile nu rămân suspendate în aer, nu este necesară o tratare specială a aerului sau a ventilației, de aceea transmiterea prin intermediul picăturilor nu trebuie confundată cu transmiterea pe calea aerului. Picăturile pot de asemenea să contamineze mediul înconjurător și pot conduce la transmietrea prin contact indirect.

Transmiterea pe calea aerului are loc prin difuzarea fie de nuclei(5 μm sau mai mici, aproape de 2- 3 ori mărimea majorității agenților patogeni bacterieni), de

nr. 15 n www.veterinarul.ro

la picăturile parțial evaporate care conțin microorganisme, sau particule de praf care conțin agentul infecțios. Microroganismele transmise în acest fel rămân suspendate în aer pentru perioade lungi de timp și pot fi dispersate pe scară largă de către curenții de aer. Ele pot fi inhalate de către o altă gazdă din aceeași încăpere sau pot ajunge la o gazdă pe o distanță mai lungă de la sursă, în funcție de factorii de mediu. Transmiterea aerogenă a agenților patogeni este rară în clinicile veterinare. Transmiterea prin vectori are loc când vectori precum țânțari, muște, purici, șobolani, căpușe sau alte insecte trasmit microorganisme. Unii acționează ca vectori mecanici simpli, comparabili cu transmiterea pe cale indirectă, în timp ce altele necesită și transmit microorganismele prin mușcătură. Este important să existe măsuri de control în vigoare pentru a reduce sau elimina prezența unor astfel de vectori în clinicile veterinare.

Echipamentul de protecție recomandat pentru proceduri veterinare de rutină mănuși de unică mănuși steriLe foLosință l

Procedură

Schimbarea bandajului

HALAt

ProtecțiA fețeiA ALteLe/comentArii

Mascăc

Pisarea pastilelor Proceduri dentare

l

Palpare rectală digitală

l

Curățarea glandelor perianale

l

Aspirarea ac subțire

l

Manipularea rufelor murdare

l

Manipularea probelor de urină

c

l

l

Drenarea unui hematom/serom steril

Manipularea probelor de fecale

l

l

l l

Injecții: intramusculare sau subcutanate Vaccinare intranazală Bordetella

l

Introducere cateter intravenos Înțepare abces

l

Proceduri obstetrice: pisici

l

Proceduri obstetrice: câini

l

Administrare orală antimicrobian

l

Examinare orală

l

Introducere cateter urinar

l

(l )

l

l

l

(l )

Risc de febra Q

l

Venipunctură Curățarea rănii/debridare Spălarea rănii Sutura rănii

l l l

Legendă: l Procedură recomandată (l) Procedură recomandată dacă există riscul de stropire

a - Scut facial sau ochelari de protecșie și mască de față b - dacă se suspectează infecții ale tractului urinar, este recomandată purtarea mănușilor c - indicate la persoanele cu sensibilitate la medicament 41

Animale sălbatice VACCINUL ANTI–PZP (ZONA PELLUCIDA PORCINA) Deoarece nu implică modificări hormonale, imunofertilitatea împotriva zonei pellucide a fost întensiv investigată începând cu anii 80, și ca rezultat a fost elaborat vaccinul Zona Pellucida Porcina (PZP). Ca oricare alt vaccin, PZP își exercită efectele prin stimularea clasică a răspunsului imun. Anticorpii anti-PZP interferează cu nidarea prin legarea lor la receptorii zonei pellucide care înconjoară ovulul femelei tratate, determinând aderarea sterică a receptorilor spermatici ai zonei pellucide, iar prin aceasta blocând penetrarea spermatozoizilor în ovul (Porcine zona pellucida technical data, 1998).

D

iferite studii au observat ca femelele diferitor specii imunizate cu PZP [la șoareci (Jilek și Pavlok, 1975), hamsteri (Oikawa și Yanagimachi, 1975) și iepuri (Sacco, 1977)] au manifestat fertilitate redusă.

Zona Stat-H (o formă comercială a vaccinului PZP) este un vaccin contracetiv sub formă injectabilă constituit din două componente: (a) antigenul- zona pellucida porcina (PZP), o glicoproteină nemodificată chimic, extrasă din ovare de scroafă printr-un proces fizic și dizolvat într-o soluție salină; și (b) un adjuvant mFCA (Adjuvantul Complet 42 Veterinarul

n

Freund). Acesta este constituit din fragmente de perete celular ale unei bacterii nepatogene și netransmisibile (Mycobacterium butyricum) suspendat într-un ulei mineral inert și un emulsificator.

Această componentă de natură bacteriană poate fi prezentă (mFCA) sau poate lipsi (FIA) din componenta adjudjuvantului (Porcine zona pellucida technical data,1998).

Liu și colaboratorii (1989) au fost primii care au demonstrat principiul de eficacitate al PZP la ecvine, determinând supresia fertilității la 12 din 14 (86%) femele domestice și sălbatice (Equus caballus) pentru o perioadă de până la 4 ani. În studiile efectuate la caii sălbatici din Parcul Național Assateague, USA, utilizarea vaccinului PZP a demonstrat o eficacitate ridicată, un caracter reversibil, posibilitatea de administrare la distanță

și efecte secundare scăzute (Kirkpatrick, 1990). Aceste rezultate au fost bine primite ca și alternativă pentru managementul populațiilor de cai sălbăticiți.

Kirkpatrick și Turner (2008) au observat că în decursul a 2 ani populația de cai vaccinați cu PZP a stagnat, fiind urmată de un declin evident pe parcursul a 8 ani, atingând în 11 ani o scădere totală de 22% din populația inițială. Aceste date au fost obținute în urma utilizării vaccinului într-o populație în care rata de fătări era de 57.1±3.9% cu o creștere anuală a populației de 8% (Kirkpatrick și Turner, 2008). În urma tratării cailor sălbatici cu două forme diferite de imunocontraceptiv PZP, s-a observat o scădere relevantă a ratei de fătări comparativ cu iepele netratate. Gradul de fertilitate a fost strâns legat de vârsta iepelor și s-a demonstrat a fi critică în a înțelege eficacitatea tratamentului. Atât partea lichidă cât și forma C/V (cold-evaporation) a PZP-ului s-au dovedit a fi robuste în funcție de timp și diferitele limitări manageriale întâlnite în timpul aplicării, considerându-se că diferența în fătări dintre cele două locuri unde s-a folosit PZP lichid a ținut de aceste probleme manageriale. Puține din femelele tratate au fătat în timpul studiului, dar există evidențe că rapelurile anuale au înbunătățit eficacitatea tratamentului (Ransom et al., 2011).

Zona Pellucida Nucleus

previne interacțiunea spermatozoidului cu zona pelucida Citoplasma Corona Radiata

Figura 1. Schema cu straturile ovulului (stanga). Schema cu modul de acțiune al vaccinului PZP (dreapta)

nr. 15 n www.veterinarul.ro

Dozele lichide de PZP pot fi administrate ori prin intermediul săgeților ori cu mâna. Formele PZP peletate actualmente pot fi administrate doar prin injecție odată cu adunările de cai. Cercetătorii caută modalități de a administra peletele cu săgeata. Forma lichidă de PZP pare că reduce procentul de fătări mai mult decât formele de PZP peletate (C/V) (Ransom et al., 2011), dar se pierde timp pentru administrare, depinzând mult de excitabilitatea cailor. S-a observat că odată cu repetarea administrărilor la distanță, în zonele în care caii nu sunt învățați cu oamenii, se creează un grad cumulativ de aversiune, îngreunând procesul de vaccinare. Caii din zona vestică a SUA sunt de multe ori inaccesibili procesului de inoculare anuale (iarna târzie); de aceea, dacă PZP-ul este administrat la distanță în formă lichidă, cel mai bine este ca rapelul să fie programat în așa fel încât femelele să fie continuu infertile.

Pentru moment, tehnologiile cu eliminare treptată (pelete) par să ofere cele mai mari promisiuni în cadrul imunizării PZP pluristratificate. Bazându-se pe două studii, se pare că peletele produse prin procesul H/X sunt superioare celor produse prin C/V. Totuși, amândouă, au reușit să reducă gradul de fătări în comparație cu grupurile control.

Peletele produse printr-o a treia tehnică denumită profilare prin presiune nu au fost încă testate în vivo la caii sălbatici (Turner et al. 2008). Forma PZP lipozom-incapsulată de la SpayVac poate deveni folositoare pentru un contraceptiv pluristratificat, dar până acum a fost testat dor pe un număr mic de cai (Killian et al. 2008, Gray et al. 2010).

Siguranța utilizării PZP Odată cu folosirea vaccinului PZP au apărut câteva întrebări: (i) dacă PZP deteriorează funcția ovariană, (ii) dacă efectul contraceptiv este reversibil, (iii) dacă există efecte comportamentale adverse în urma utilizării PZP și (iv) dacă

există efecte fizice adverse odată cu utilizarea pe scurtă sau lungă durată ?

Un avantaj major al proteinelor imunogene zonale este lipsa totală a crosreactivității cu alte țesuturi și proteine hormonale (Barber and Fayrer-Hosken, 2000; Palm et al., 1979; Sacco and Shivers, 1973). În plus, locația și mecanismul de acțiune este în "aval" pentru majoritatea procesului reproductiv, proces care este întrerupt și nesecvențial.

Acesta este esențial pentru animalele sălbatice dar poate fi considerat un dezavantaj la animalele domestice, precum câinii sau pisicile unde întreruperea caracterelor comportamentale este un deziderat la fel de important ca și contracepția.

Siguranța imunocontracepției cu PZP a fost confirmată la cai, cerbi și elefanți printr-o serie de investigații. La iepele vaccinate funcția endocrină ovariană a fost monitorizată cu ajutorul metaboliților urinari steroidieni (Lasley and Kirkpatrick, 1991), cu ajutorul cărora s-a observat că nu au existat modificări semnificative endocrine ovariene sau ale ciclicității estrale după o perioadă lungă de tratament (Kirkpatrick et al., 1992; Kirkpatrick et al.1995; Powell and Monfort, 2001). Studii ulterioare au confirmat folosirea în norme de siguranță a PZP-ului la femelele gestante cât și reversibilitatea contracepției (Kirkpatrick and Turner, 2002; Kirkpatrick and Turner, 2003), cel puțin pentru cinci ani consecutivi de tratament (Kirkpatrick and Turner, 2002). De asemenea s-a demonstrat o înbunătățire a condiției generale (Turner and Kirkpatick, 2002) și o creștere a longevității femelelor tratate pe lungă durată (Kirikpatrick and Turner, 2007), toate acestea fără a fi constatate modificări fundamentale în comportament social (Kirkpatrick and Turner,1999).

Deși nu au fost observate modificări negative asupra sănătății animalelor tratate cu PZP, au apărut câteva îngrijorări

asupra reactivității locului de injectare.

Datorită homologiei glicoproteinei zonale la multe grupuri taxonomice de mamifere, PZP este slab imunogen. În realitate, atâta timp cât inoculările au fost făcute în mușchii fesieri, reacțiile la injectare nu au fost frecvente; S-a observat că FMA, un adjuvant ce utilizează fracțiuni celulare din peretele M. butyricum, o bacterie nepatogenă comună în sol, este la fel de eficace ca și FCA (Lyda et al., 2005). Prin urmare acesta a devenit adjvantul standard începând cu 1998.

Reacții la nivelul locului de injectare se mai întâlnesc rar chiar și cu utilizarea, FMA sau FIA dar acestea nu depășesc 1% (Lyda et al., 2005).

De asemenea s-a pus problema apariției de schimbări histologice la nivelul ovarului. Înainte de folosirea PZP-ului la animalele sălbatice, la primate (Sacco et al., 1986) și șoareci (Lou and Tung, 1993) s-au observat câteva schimbări temporare în funcția ovarului odată cu utilizarea PZP-ului, dar nu s-au observat modificări pe perioadă lungă. În primele grupuri de studiu cu cai la care s-a folosit PZP (Liu et al., 1989), nu s-a observat nici o modificare histologică. În ciuda absenței de schimbări semnificante în histologia ovariană este important să se investigheze la fiecare nouă specie în parte reactivitatea tisulară. În numărul viitor vom discuta despre alte metode de contracepție precum imuno-contracepția cu vaccinul împotriva GnRH.

Dr. OVIDIU rOȘU medic veterinar , Asociația Vier Pfoten

43

pUbLiCiTaTeA În articolul din numărul anterior am analizat publicitatea în general cu specificații referitoare la modul cum poate fi utilizată de cabinetele veterinare. În continuare vom aborda practic diverse modalități de a ne face publicitate.

P

ublicitatea nu este un moft. Este o necesitate dacă se dorește a avea o afacere de succes. Nu sunteți convinși că publicitatea vă poate ajuta substanțial în propria afacere atunci nu are rost să pierdeți timpul cu acest articol. Vi se va părea inutil, lipsit de sens și nerealizabil pentru un medic veterinar. Așa că mai bine treceți la următorul articol.

Continuați să citiți? Înseamnă că pe undeva credeți că publicitatea poate să vă ajute. Publicitatea chiar ajută și este un motor al dezvoltării afacerii. Aceasta nu o spun eu ci cele mai mari firme care au înțeles așa de bine mecanismul încât peste 60% din bugetele lor se adresează direct sau indirect scopului publicitar.

Spre exemplu Apple a cheltuit in 2009 peste 486 mil dolari doar pentru reclamă la un singur produs, iPhone. Coca Cola a consumat în 2010 peste 2,9 miliarde de dolari doar pentru reclamă. Exemplele pot continua. Vă întrebați oare ce treabă are un veterinar cu astfel de bugete sau cu reclamele la Apple sau Coca Cola?

Aparent nici o legătură. Ele sunt date doar ca exemplu pentru faptul că sunt cele mai vândute produse din segmentul lor, iPhone cotă de 65% din piața smartphone și Coca Cola 42,8% din piața băuturilor răcoritoare. În România, a face reclamă la un cabinet veterinar pare o utopie. Cu toate acestea, surprinzător există cabinete veterinare care au un program de promovare. De exemplu urmăresc de ceva timp listările motorului de căutare Google la cuvintele cheie "cabinet veterinar". Între cele care plătesc reclamă pentru a apărea în afișările principale sau în programul de reclamă google (Addwords) se află: ortovet.ro, promedica-vet.ro, picovet.ro, speedvet.ro freidavet.ro, în zona promo iar în addwords mai multe : vet4pet.ro, clinicataveterinara.ro, ortovet.ro, qincyvet.ro, vetpet.ro, onevet.ro, vitanis.ro, doctorvet.ro etc. Unele dintre aceste sunt recunoscute ca fiind cabinete cu un mare număr de clienți. Personal am văzut activitatea din unele cabinete enumerate 44 Veterinarul

n

mai sus și vă garantez că este impresionantă. Posibil să fie și din cauza acestui mod de a achiziționa anunțuri. Este un mod simplu și practic dacă este gestionat corespunzător.

Cu toate acestea revenind, rămân la aceași idee. Publicitatea profesionistă în afacerile veterinare este inexistentă.

Există două mari semne de întrebare pentru mine. De ce numai această formă incipentă de reclamă? și De ce în afacerile veterinare din România nu se face reclamă? Desigur că există și răspunsuri la aceste întrebări. Dar cel mai eficient ar fi dacă ați căuta singuri răspunsurile la aceste întrebări sau la întrebările de genul: oare am suficienți de mulți clienți? clienții mei cum află despre mine? atrag lunar clienți noi? clienții mei sunt ai mei sau se mai duc și la alte cabinete? Seria de întrebări poate continua iar afacerea dvs va continua să meargă în virtutea inerției fără a găsi vreodată răspunsurile satisfăcătoare.

Dacă încă nu v-ați mutat cu cititul pe următorul articol atunci cred că este cazul să abordăm voinicește un program de publicitate pentru cabinetul dvs. Aș începe cu un sfat demoralizator. Nu vă așteptați să aveți rezultate de pe urma programului de publicitate. Surprinzător, nu !? Dar așa este. Publicitatea practic nu are un efect vizibil imediat. De fapt aș putea spune că publicitatea nu aduce nimic în mod direct. De ce spun aceasta.

Sunt colegi și poate chiar dvs v-ați confruntat cu o situție ciudată. Ați făcu câteva mii de fluturași și cineva de încredere i-a împrăștiat prin parcuri, căsuțele poștale, etc. După ceva timp v-ați adus aminte că ați făcut această campanie de promovare și totuși nu a venit nimeni. Unii colegi mi-au spus că au dat și reclamă în ziar și nimic. Au pus afișe pe pereții, stâlpi, panouri și tot nimic. Au făcut o pagină web și parcă nimeni nu se uită pe ea. Sunt firme care spun că au pus reclamă în reviste de specialitate și nu au avut nici un rezutat, nu i-a sunat nimeni sau nimeni nu a întrebat despre produsul respectiv. Exemplele pot continua. Concluzia obișnuită ar fi: reclama este inutilă și atunci de ce să o mai facem. Există ceva adevăr în aceste afirmații, nu au avut nici un rezultat palpabil și nici nu vor avea prea curând. Cauza este simplă.

Reclama în sine nu vinde și nu va vinde niciodată. Poate spuneți că nu este adevărat și că afișele cu anunțurile la concerte sau la spectacole vând. Da. Dar

nr. 15 n www.veterinarul.ro

aceea nu este reclamă. Este un anunț. Nu trebuie să confundați termenii. Dacă ai o mașină sau un apartament de vânzare și dai un anunț într-o revistă nu înseamnă că faci reclamă. Pe de altă parte un dezvoltator imobiliar cu un complex imobiliar face reclamă nu dă un anunț decât dacă are un ceva de ascuns. Sunt două elemente de marketing total diferite dar care folosesc ambele același suport. Suportul este în ambele cazuri revista. Unul face un anunț care poate însemna un chilipir pentru cineva interesat care cu siguranță caută anunțuri de vânzare, deci este interesat de a cumpăra.

Celălalt, dezvoltatorul imobiliar, încearcă să convingă mare parte din public despre frumusețea, locația, avantajele oferite de apartamente oferind un preț pentru cumpărători pe măsură. Surprinzător dar marii dezvoltatori au deja vândute apartamentele chiar de la începutul construcției, iar când se apucă să facă reclamă urmăresc cu totul și cu totul altceva, cum ar fi crearea unei imaginii deosebite, a unui curent de opinie despre cartierul realizat deoarece astfel le crește prestanța, cota de piață și deci profitul la următoarele investiții, fără a mai pune și motivarea cumpărătorilor care au achiziționat un imobil. Nici un caz și nici celălalt nu se aplică în afacerile veterinare.

Nici măcar la comercializarea medicamentelor sau a echipamentelor veterinare. Un veterinar nu vinde ceva de care are neapărată nevoie altcineva. La fel și firmele de echipamente și medicamente.

Un coleg mai bătrân îmi spunea o dată referitor la medicamente și echipamente că el doar cu o seringă, un ac, medicamente obișnuite românești dar cu multă atenție în ceea ce privește diagnosticul rezolvă cam orice problemă medicală la costuri moderate. Și are succes atât financiar cât și ca imagine în zona unde activează. De asemenea mulți proprietari de animale îmi spun, când mă întâlnesc în plimbările din parc cu cei doi Shih Tzu, că se feresc să ajungă la veterinar și nu apelează decât în caz de maximă nevoie fără a ști exact ce înseamnă "nevoie" în cazul animalului de companie. Cum credeți că cele două tipuri de consumatori prezentați mai sus vor putea fi convinși de o pagină de reclamă mai mult sau mai puțin bine realizată, sau de un fluturaș primit și aruncat la primul coș în cel mai bun caz. Niciodată să nu vă așteptați să îi convingeți astfel.

pentru cabinetul veterinar NECESITATE, MOFT SAU OBLIGAȚIE A SUCCESULUI? - partea a II-a Ce este de făcut?

Este necesar să vă faceți reclamă.

Doar că trebuie să înțelegeți foarte bine ce înseamnă reclamă pentru un cabinet veterinar sau pentru o afacere veterinară.

Apoi treceți la următorul pas care înseamnă obiective, planificare, buget, etc. Înainte de a dezvolta subiectul este necesar să lămurim câteva chestiuni. Prima și cea mai importantă este deontologia medicală care nu ne permite să "sărim calul". Niciodată nu promiteți ceea ce nu sunteți siguri că puteți realiza. Nu garantați nimic care nu poate fi garantat. Vă dau un exemplu real: la un cabinet s-a garantat faptul că vind caței fără displazie coxofemurală. Finalul a fost o anchetă a CMV cauzată de un diagnostic de diplazie la un astfel de pui. Nu vă laudați inutil. Nu comparați ceea ce faceți cu alții.

Pe viitor vom mai prezenta și alte aspecte de evitat.

Ce înseamnă reclama pentru un cabinet veterinar?

Un cabinet veterinar prestează în special un serviciu și anume cel de consultație, diagnostic și tratament pentru animalele de companie. Acesta este scopul unui cabinet și nu comercializarea medicamentelor de uz veterinar. Dacă vă gândiți că rolul cabinetului dvs este de a vinde medicamente mai bine nu mai pierdeți timpul cu cititul acestui articol.

Prin reclamă nu vindeți nimic ci doar creați o imagine. Doar atât. Este posibil ca imaginea astfel creată să stârnească interes, să ridice întrebări, sau să creeze un curent de opinie. Este greșit să gândiți că vindeți un serviciul și reclama să fie un anunț de genul "cabinet veterinar oferă tratamente, vaccinări, intervenții chirurgicale, deplasări la domiciliu cu prețuri avantajoase". Acesta este doar un simplu anunț.

Anunțul.

Pentru a încheia acest subiect, referitor la acest gen de publicitate trebuie să precizez că anunțul este acel mecanism de marketing prin care cineva face o comunicare simplă și relevantă către piață.

Prin anunț potențialii clienți care caută o informație pot găsi răspunsurile necesare. Pentru aceasta este obligatoriu să existe o nevoie care să motiveze clientul să caute rezolvarea acesteia. Dacă nu există nevoia clientul nu va căuta informația și ca urmare aceasta va fi "invizi-

bilă" pentru el chiar dacă este afișată în cele mai vizibile locații pe pagina de ziar, în revistă sau pe panoul de afișaj. Anunțul trebuie să fie simplu, sec și să aibă cât mai multe răspunsuri posibil a fi interpretate de către potențialul client. De exemplu: "cabinet veterinar, gamă completă de servicii situat în … tel…" Anunțurile este bine să fie scurte pentru a nu plăti inutil dar trebuie să existe permanent pe mediile de difuzare a informației. Ele trebuie să fie ușor de găsit, la îndemână, cu informație care să răspundă pe loc la întrebarea: "unde să duc cățelul acum?". Cele mai bune locuri unde trebuie să existe anunțul sunt: Google AdWords și ziarul local cel mai căutat. Dacă nu este costisitor puteți să apăreți cu anunțuri în toate ziarele locale la rubrica anunțuri, inclusiv pe internet.

Dacă luați pachete de 2-3 luni sau un an puteți să negociați tariful sau locul de apariție pe toată perioada. La Google Adwords vom prezenta într-un articol viitor cum este de făcut. Atenție: anunțul este un mijloc de informare a clienților care caută răspunsul la o necesitate imediată. Anunțul vinde doar dacă este în locul și la momentul potrivit și satisface necesitatea.

Reclama Unii veți spune că anunțul este o metodă de reclamă. Da, teoretic este, dar în cazul nostru concret nu este. Publicitatea unui cabinet veterinar trebuie să răspundă la întrebarea: "de ce să mă duc la acest cabinet veterinar?". Ca principiu general proprietarii de animale cam știu totul despre cabinetele veterinare. Unde sunt, ce personal au, ce dotare au, cum își fac treaba, care medici sunt mai buni în cabinet, ce e rău la un cabinet etc. Zilnic și chiar de două trei ori pe zi în parc discut aceste lucruri cu alți proprietari de animale. Bârfa referitoare la medici și cabinete este normală, alături de lauda sau comentariile despre rasa x sau y de cățel sau pisică. Mulți nu știu că sunt medic veterinar și de aceea aflu tot felul de chestii interesante. Proprietari mai "noi", care sunt la prima experiență cu un animal de companie sunt cu cele mai multe întrebări "exploratorii": cine e mai bun? ce are în dotare? dacă eu am fost mulțumit? etc.

Rolul reclamei unui cabinet medical veterinar este acela de a crea o anumită imagine acelui cabinet. Este impropriu spus "face imagine cabinetului". Cabine-

tul în sine nu este așa de important pe cât de importanți sunt medicii care lucrează în cabinet. De fapt un cabinet medical are succes dacă medicul veterinar sau medicii, au reușite în activitatea medicală. Logic este ca reclama să urmărească crearea de imagine pentru medicul sau medicii din cabinet. Practic este mai simplu să ai un medic în jurul căruia să centrezi toată imaginea cabinetului, iar pentru un spital sau o clinică este mai bine să utilizezi imaginea mai multor medici.

Tot vorbim de imagine fapt pentru care voi încerca să o definesc având în vedere cele expuse. Imaginea, în cazul nostru, este acea informație care rămâne în mintea unui client și care este accesată de fiecare dată când se gândește sau vorbește despre sau cu referire la cabinetul veterinar. Nu este o impresie sau o părere. Este o informație concretă care are o formă ce poate fi vizualizată și expusă mai departe cu propriile cuvinte sau utilizând cuvinte extrase din acea formă.

Pentru a experimenta vă amintesc jocul telefonul fără fir. Mai mulți copii care stau unii după alții trebuie să explice cu cuvintele lor ceea ce primește ca imagine/informație primul copil. La capăt, adică utilmul copil va povesti ceea ce a înțeles el de la penultimul copil toată lumea se distrează. Cu cât mesajul inițial este mai bun cu atât ultimul copil va fi mai explicit în a prezenta acea imagine/informație. A crea imagine pentru un cabinet veterinar este o chestie complicată la prima vedere dar în realitate este foarte excitant și chiar distractiv a fi realizată și de cele mai multe ori nu este costisitoare. Este important a fi consecvenți și metodici în a aplica un plan de reclamă pentru cabinet, fără a ne aștepta ca rezultatele să apară peste noapte. Dar bine organizat și aplicat un plan de publicitate poate aduce în final multe satisfacții.

Cum să facem reclamă unui cabinet veterinar?

Continuarea în numărul viitor.

DR. IULIAN VIERU medic primar veterinar

45

Succesul rodul muncii, al seriozității și corectitudinii

A

început cariera de medic veterinar în urmă cu 11 ani și de atunci este dedicat, cu pasiune sănătății animalelor. Dr. Dragoș Petrache spune că succesul adevărat este cel care vine în timp, este rodul credinței în Dumnezeu ;și în lucrurile temeinice. Dacă ar schimba ceva dacă ar lua-o de la capăt? Probabil că nu. Pentru că lucrurile trainice sunt cele pentr care se muncește din greu. Citiți mai jos un interviu sincer cu dr. Dragoș Petrache, un practician respectat, modest și de succes.

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Am început în 2001 și printre primele cazuri de care îmi amintesc a fost și cel al unui cal de sport Sur, care avea o colică cauzată de consumul excesiv de talaj. M-am chinuit noaptea la bec să-l sondez și sonda se încăpățâna să intre pe trahee. Eram cu un coleg care tot îmi șoptea (pentru că proprietarul era la câțiva metri în spatele nostru) să renunț pentru că nu o să reușesc nici până dimineața să introduc sonda pe esofag. Am insistat și după alte 2 încercări am reușit să introduc sonda până în stomac, am administrat și uleiul și totul a fost bine.

Cum a fost începutul, care au fost primele cazuri cu care v-ați confruntat atunci când ați deschis cabinetul? Începutul a fost anevoios dar frumos!

Nu aveam nici experiența și nici bani suficienți pentru o dotare performantă!

Dar dorința de progres și bucuria oamenilor ale căror animale le tratam m-au motivat! La început în zona de sud a Bucureștiului erau destul de multe animale de fermă, astfel ca raportul animale mici și mari era de 1: 1.

În prezent lucrez doar pe animale de companie: Cai ,câini și pisici !!

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Nu am socotit niciodata câte ore pe săptămână. Sunt zile când încep la 7 și termin seara târziu, dar sunt și zile mai lejere. Prefer zilele pline pentru că mă țin conectat!

Ziua de lucru începe cu o “relaxare” de la 6:30 îmi antrenez iapa; la 8 sunt în clinică pentru că la 9 deschidem! Verific programările din ziua respectivă! Între 12:00 și 17:00 sunt la intervenții pe teren pentru a reveni la clinică până la 21:00 !

Eu am un mare avantaj pentru că locuiesc în aceeași locație cu clinica! Nu de puține ori clienții fideli mă solicită la orice oră din zi sau din noapte!

Câți medici veterinari lucrează acum la dvoastră? În prezent am doi colegi și unu–doi studenți !

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Pregătirea trebuie să fie continuă căci 47

altfel ne plafonăm. Nu aloc zilnic un timp special însă studiez după fiecare caz, sau chiar în timpul evoluției unui caz mai complicat sau complex. În zile cu program lejer citesc literatură de specialitate.

Cum îmbinați activitatea administrativă cu cea de practician în cabinet?

Activitatea administrativă și hârțoagele mă înfioară. Mă ocup când nu am altceva de făcut și este impetuos necesar.

Am totuși un ajutor pe această latură.

Practicianul trebuie să fie conectat, să aibă ritm și gândire medicală. Să fie mereu inspirat în alegerea diagnosticului corect. Iubesc zilele în care alerg de la un caz la altul și detest zilele(parțial) administrative.

Aveți un soft de evidență a clienților?

Dacă da, vă ajută el în menținerea legăturii cu clienții?

Nu am încă un soft dar cât de curând achiziționez. Te ajută un astfel de soft tocmai în ideea de a lucra el administrativ pentru tine, iar tu să rămâi un practi-

cian conectat pe cazuistică.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Succesul este rodul muncii, al seriozității și corectitudinii. Nu trebuie să căutăm succesul cu orice preț?! El vine ca o consecință a conduitei noastre, al credinței în Dumnezeu și în lucrurile temeinice care se dobândesc în timp și cu sacrificii.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Nu eu trebuie să mă consider un medic veterinar de succes, ci cei din jurul meu: familia, prietenii, colegii de breaslă și nu în ultimul rând proprietarii de animale.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba?

Nu este ușor să o iei de la capăt când știi deja prin ce ai trecut. Este mai bine când nu știi și te poartă entuziasmul spre reușită. Întotdeauna trebuie să îmbunătățim câte ceva, dar nu pot spune cu

exactitate. Pentru mine a fost greu dar frumos. Lucrurile obținute cu mare ușurintă nu-ți oferă mari satisfacții și nici nu sunt trainice.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

Când ești proaspăt absolvent trebuie întâi să te bucuri că ai terminat o facultate grea și apoi să ai o discuție cu Tine , să te hotărăști ce vrei să faci, ce ți se potrivește și apoi să adaptezi la ce găsești în jungla în care trăim.

Această întrebare cu regulile fundamentale pe care trebuie să le aplici când deschizi un cabinet cred că ar trebui adresată celor care au clinici renumite cu încasări subsțantiale, colegi care sunt buni manageri. Eu mă consider eminamente un practician.

Pot să vă ajut cu reguli folositoare pentru un prospăt medic veterinar care se confruntă cu un caz dificil (pentru el). a) Abordează cazul cu încredere și cu mare atenție la orice detaliu. b) Nu te lăsa impresionat de “specialiștii” din jur și fă totul ca la carte. c) Dacă nu te ajută nimic efectuează o consultație amănunțită. d) Caută raspunsuri în literatura de specialitate. e) Cere un sfat de la un coleg experimentat.

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

48 Veterinarul

n

nr. 15 n www.veterinarul.ro

Idei de

marketing pentru veterinari Evenimente speciale Organizarea unui eveniment special, în comunitatea ta este posibil să fie o investiție importantă, dar amortizată în termen lung, ce poate duce la o creștere importantă a profilului public și ulterior cu avantaje în afacere. Evenimentele pot include acțiuni practice, campanii de imunizare, sau mai sofisticat cum ar fi o parada animale de companie în care proprietarii de animale de companie să utilizeze hăinuțe pe care le comercializați sau chiar cele făcute de ei. Sau puteţi lua parte la evenimente mai mari, care au fost organizate de către alte persoane, cum ar fi un târg specializat, festivaluri ale recoltei. În comuntățile mici chiar prezența la evenimentele comunității pot ajuta în activitatea de marketing.

Anunţuri

® Stress Pack ^ƵƉŽƌƚ ŠŶ ĐŽŶĚŝԑŝŝ ĚĞ ƐƚƌĞƐ

DĞŶԑŝŶĞ ƉĞƌĨŽƌŵĂŶԑĂ ŠŶ ƐŝƚƵĂԑŝŝ ĚĞ ƐƚƌĞƐ͕ ƉƌŽĚƵĐԑŝĂ ŶƵ ĂƌĞ ĚĞ ƐƵĨĞƌŝƚ ZĞĚƵĐĞ ƉŝĞƌĚĞƌĞĂ ĂƉĞŝ ƉƌŝŶ ĨĞĐĂůĞ ZĞĚƵĐĞ ĞdžĐŝƚĂďŝůŝƚĂƚĞĂ͕ ĂŶŝŵĂůĞůĞ ĚĞǀŝŶ ŵĂŝ ůŝŶŝƔƟƚĞ

Anunțuri permanente în media locală. Simple pentru a nu cheltui mulți bani pe cuvinte dar cuprinzătoare privind serviciile oferite și calitatea acestora. Anunțul trebuie să existe pe toate mediile de propagare a informației din jurul dvs. și care să nu fie costisitoare. Oricând, oricine care are nevoie să poate să găsească informația relevantă despre voi și afacerea voastră.

Imagini Banii cheltuiţi pe cărţi poştale colorate şi creative, afişe şi postere în ziare sau reviste sunt o investiţie în viitorul afacerii. Dar mai bine realizați propriile afișe în cabinet, fără firme sau reclame.

Grafica pentru o afacere veterinară ar trebui să prezinte întotdeauna animalele sănătoase şi frumoase fiind mângâiate afectuos de către proprietarii lor sau chiar de către medicul veterinar din cabinet.

Mesajul trebuie să fie faptul că, în timp ce vă faceți treaba bine de zi de zi ca un medic veterinar, sunteți de asemenea, un iubitor real de animale şi sunteți sincer interesaţi de sănătatea și bunăstarea lor.

Această atitudine va câştiga în timp încrederea iubitorilor de animale din zona dumneavoastră mai ușor dacât alte metode de reclamă costisitoare.

Serviciul Public Efectuarea de servicii de voluntariat în comunitatea dumneavoastră, atunci când este posibil, ca un reprezentant oficial al afacerii dumneavoastră. În primul rând veți contribui cu expertiza necesară pentru cauze importante pentru comunitate şi de asemenea, pentru faptul că vei posta pe tine și afacerea ta într-o lumină pozitivă pentru potențialii clienți. Nu este vorba de îngrijirea animalelor fără stăpân ci de probleme comunitare diverse unde de obicei majoritatea sunt posesori de animale.

® Stress Pack ^ƵƉŽƌƚ ŠŶ ĐŽŶĚŝԑŝŝ ĚĞ ƐƚƌĞƐ

www.biochem.net

Avantaje dacă ești Abonat Suntem o revistă independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri Directorul Veterinar cu­informații­complete,­imagini, text­și­film,­alături­de­peste­1500­de­cabinete­medicale veterinare.

8.­Realizare­website profesional,­cărți de vizită sau materiale­promoționale,­suportând­doar­costurile­de hosting­sau­de­tipărire.­ 9.­ Ai­ acces­ la­ secțiunea­ de­ Anunțuri,­ unde­ poți­ să Vinzi/Cumperi­sau­să­realizezi­parteneriate­de­afaceri.

10.­ 10 puncte SNEC la­ fiecare­ articol­ publicat­ pe www.veterinarul.ro­și­20 puncte la­fiecare­articol­publicat­în­REVISTA­ediția­tipărită.­ 11.­Accesul­la­Veterinarul TV,­program­de­marketing profesional­doar­pentru­abonați­-­instalare­gratuită­în cabinet­a­unui­monitor­pe­care­rulează­filme­pentru proprietarii­de­animale.­(ofertă­valabilă­în­limita­stocului disponibil).

12.­Vei­fi­conectat­permanent­la­informația­veterinară de­ultimă­oră­primind­prin­serviciul­de­Newsletter săptămânal­ sau­ ori­ de­ câte­ ori­ este­ nevoie­ informații proaspete­iar­prin­serviciul­de­Vet Alert vei­primi­prin sms­cele­mai­fierbinți­informații­necesare­în­practică.

13.­Partener în­programul­SENSA,­care­vă­pune­în­directă­legătură­cu­proprietarii­de­animale,­prin­serviciul de­asistență­și­suport­pentru­aceștia­pe­veterinarul.ro.

nr. 13

.

anul IV

.

2012

­1.­Primești­15 puncte în­Sistemul­Național­de­Educație Continuă­la­abonamentul­pe­un­an.

2.­Primești­12 reviste,­la­abonamentul­pe­un­an­cu­52 de­pagini­plus­8­pagini­supliment,­adică­720­de­pagini de­informații­esențiale.

3.­Peste­20 de articole NOI de­specialitate­în­fiecare lună,­peste­300­de­articole­pe­an,­cu­tematici­complexe despre­animale­de­companie,­animalele­de­fermă,­management,­tehnici­de­laborator­și­diagnostic,­tehnici­și scheme­de­tratament,­prezentări­de­produse­și­echipamente­alături­de­multe­alte­informații.

4.­ Peste­ 60 de medici veterinari, experți­ în­ diferite specializări,­editorii­Revistei­Veterinarul,­care-ți­împărtășesc­din­experiența­și­cunoașterea­lor­medicală­veterinară.­ 5.­Accesul­la­peste­1200 de articole indexate­și­catalogate­ pe­ specii,­ specializări­ și­ cuvinte­ cheie­ pe www.veterinarul.ro­publicate­până­la­această­dată.­În fiecare­lună­se­adaugă­câteva­zeci­de­articole­noi.

6.­Accesul­la­unicul­INDEX VETERINAR care­conține peste­2400­de­produse­medicinale­veterinare,­echipamente­și­servicii,­catalogate­sau­aflate­în­curs­de­catalogare­ și­ indexate­ care­ să­ vină­ în­ sprijinul­ activității practice­medicale­veterinare.-­din vară și pe CD 7.­Posibilitatea­de­a-ți­prezenta­afacerea­veterinară­în

Special CABALINE

...

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică 1. Prin CURIER la doar un telefon distanță. Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email :office@veterinarul.ro.Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin CURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an.

Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul CURIER de transport (cost fix 15 lei). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

2. Prin plata contravalorii abonamentului la Bancă prin Ordin de plată sau Internet-Banking cu următoarele date de contact: ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA pe email sau pe fax împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista, nr de telefon al dvs. sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma datele.

3. Prin mandat poștal la Oficiul Poștal de care aparțineți sau la poștaș, specificând următoarele date de plată: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI copie a mandatului poștal de unde să se vadă clar numele persoanei sau cabinetul care a plătit abonamentul și numărul dvs. de telefon pe email, pe fax sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma toate datele.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE: 0763 296 455 VODAFONE: 0729 463 047 ORANGE: 0747 897 703 FAX: 0332.819.688

50 Veterinarul

n

nr. 15 n www.veterinarul.ro

Intră în SENSA pentru a oferi sfaturi experte. Detalii pe www.veterinarul.ro