Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr. 16

știință și practică

nr. 16 * anul IV * 2012

Special Păsări Anestezia generală la păsări Semiologia puilor de carne Informații practice

Succesul...

cu Dr. Coldea Nicolae

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania www.veterinarul.ro

b UGET

instalat în 24 ore 3 pagini galerie 10 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență cost 200 lei/an abonați 100 lei/an

s tart

hosting inclus instalat în 24 ore 4 pagini galerie 20 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență cost 300 lei/an abonați 200 lei/an

P remium

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență cost 800 lei/an abonați 500 lei/an renegociere -20%

s hop

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat magazin virtual host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență cost 1500 lei/an abonați 1000 lei renegociere -40%

DIN SEPTEMBRIE 2012 UN SERVICIU EXCLUSIV PENTRU MEDICII VETERINARI - GARANTAT VETERINARUL.RO. Simplu, elegant și cu asistență permanentă poți să ai propriul tau website profesional. Accesibil pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone, cu imagini excepționale, cu texte elaborate de specialiști în comunicare și permanent monitorizat și administrat poți ține legătura directă cu actualii sau viitorii tăi clienți. Ai la dispozitie websiteuri demo, prezentări profesionale realizate exclusiv pentru medici veterinari, cabinete medicale veterinare, pet-shop și farmacii veterinare, activități independente sau alte afaceri veterinare. Totul este organizat modular putând începe cu ce aveți urgentă nevoie și sa adăugați apoi noi facilități. Ai la dispoziție un serviciu de blog excepțional, posibilitatea de a face campanii de informare a clienților prin email sau campanii de promovare a produselor și serviciilor oferite. Alături de aceste avantaje ai posibilitatea să alegi o multitudine de facilități utile pentru promovarea și marketingul cabinetului tău menite a crește semnificativ veniturile și a îmbunătăți activitatea medicală. Websiteul este oferit la cheie cu minim efort din partea cabinetului.

Cuprins pregătire continuă

Râia perușilor aspecte clinice și terapeutice Leishmanioza o boală (încă) subestimată

16 18 22 28 30 32 37

special

animale de rentă

animale de companie Diagnostic radiologic Hernia diafragmatică peritoneopericardiacă la câine Terapia cancerului Cum folosim antinflamatoarele nesteroidiene (partea I) Retenția urinară la canide Puncte critice în abordarea clinică și terapeutică Tehnica extracapsulară Ruptura de ligament încrucișat cranial – sutura laterală Bolile porumbelior catarul infecțios

Noi dimensiuni în învăţământul medical veterinar platforma de e-learning a facultăţilor de medicină veterinară din România

Anestezia generală la păsări principii generale

08

Semiologia puilor de carne între medicină și zootehnie

10

Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice la păsări

12

Cistita la cabaline aspecte clinice și terapeutice Dermatofitozele la animale diagnostic și terapie Infecția cu Streptococcus Suis la porcii tineri

38 40 42

44

interviurile veterinarul Interviu Centrul Cai de Vis afacere de succes în inima Moldovei

46

Succesul.... cu Dr. Coldea Nicolae

48

Te-ai săturat ca tâmplarii să dea sfaturi despre creșterea și îngrijirea animalelor?

Înscrie-te în programul SENSA Fii expertul de care proprietarii au nevoie

3

Veterinarul

Adresă corespondență: OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu Redactor șef: Iulia Blănaru DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Realda Aramă Editorii ediției: Prof.Dr. Aneta Pop Prof.Dr. Vasile Cozma Conf.Dr. Mario Codreanu Asit.Dr. Cosmin Peștean Drd. Elena Tatiana Băguţ Dr. Silvia Alexandra Ioan Dr. Liviu Gaiță Dr. Septimiu Borbil Dr. Florin Eugen Grosu Dr. Ștefan Aurelian Dr. Andrei Căloiu Dr. Păvăloiu Alexandra Dr. Viorel Ionescu Dr. Herman Constantinescu Dr. Aurelian Ghișa Dr. Slavcovici Nicolae Dr. Andreia Amzuța Dr. Ioana Grădinariu Fondator: dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

n

EDITORIAL

Investițiile veterinare necesitate sau obligație? În acest an am vizitat zeci de cabinete medicale veterinare.

De animale mari sau de animale mici, mai bine sau mai puțin dotate. Sedii proprietate sau închiriate amenajate după cum a crezut fiecare că poate fi mai util sau mai frumos. Indiferent cum sunt realizate a însemnat un efort uriaș pentru fiecare medic veterinar. Din discuții a reieșit clar că fiecare ar fi dorit să aibă un cabinet precum cele prezentate pe Animal Planet. Și proprietarii de animale ar dori servicii la fel.

Desigur că plățile ar dori să le facă la valoarea din România și dacă se poate chiar și mai mici dar serviciile ca acolo. O simplă consultație de câteva minute (atenție nu zeci de minute) la veterinarul vecin cu Animal Planet costă de la 60$. Dacă începem să vorbim de tratamente costurile sunt motivante pentru medicul veterinar. Priviți câteva prețuri: gastrotomie pentru extragerea unui corp străin 274$ la care obligatoriu este nevoie de radiografie, prima la 59$ și următoarele la 36$, sedarea pentru radiografie 38$, anestezie pentru procedura în sine 56$ pentru 30 minute, pre-anestezic sedare 23$, examinare sumară preanestezică 28$ monitorizarea anestezie 19$. Dacă este să punem și analiza sângelului preoperatoriu și examinarea clinică a unui specialist care să confirme operația, costurile cresc substanțial. Astfel o operație cu un grad mediu de dificultate ajunge să coste începând cu 533$ iar costul final fiind aproximativ de 1322$. Refacere unui ligament rupt la genunchi costă 5200$; curățarea în otită este de 200$ pentru o ureche; o șchiopătură în urma unei lovituri 1500$. Așa îți convine să ai un cabinet dotat ca în Animal Planet. La fel este și în Marea Britanie, Franța sau Gemania.

Mai peste tot. Și în cazul cabinetelor de animale mari situația este identică.

Dotările în aceste cabinete sunt substanțiale și realizate permanent. Nu există cabinet veterinar, indiferent de specie sau orientarea medicală care să nu fie dotat cu toate aparatele și echipamentele necesare pentru a realiza un act medical de o competență aproape desăvârșită. Procedurile sunt urmate cu strictețe, examinările sunt efectuate organizat și complet. Se încearcă pe cât posibil eliminarea erorilor. De

nr. 16 n www.veterinarul.ro

ce? Deoarece erorile și greșelile se plătesc enorm de scump. Nici un medic veterinar nu își permite să nu aibă în orice moment o fișă completă de analize și examinări a pacientului din care să reiasă clar evoluția bolii, demonstrată prin examene complete și modul de intervenție. O singură greșeală este speculată de proprietar și despăgubirile sunt pe măsură.

Este un joc extrem de serios unde mizele sunt extrem de mari. A pune un diagnostic așa ochiometric, a face două antibiotice cu spectru larg și un desensibilizant asociat cu ceva vitamine, că merge, este total eronat.

Proprietarul are posibilitatea să aleagă nivelul până la care se va merge cu diagnosticul.

Medicul care examinează pacientul propune setul complet de analize pe care îl consideră necesar, completează toate documentele și trece la etapa a doua doar după ce are acordul scris al proprietarului. Nimeni nu se joacă. Hai să încercăm așa sau hai să încercăm altfel. Mai sunt unii care o fac. Dar acelora nu le merge de multe ori. Sunt și foarte mulți clandestini, chiar care nu au nici cea mai vagă specializare în medicină veterinară. Dar noi nu discutăm și nu luăm în discuții astfel de modele. Ne referim la elite. La cei care investesc sute de mii de dolari, sau euro în dotări de top. Și o dată realizată dotarea o și utilizează la capacitate maximă deoarece este absolută nevoie de ea.

Investițiile într-un cabinet sunt esențiale pentru evoluția afacerii. A te opri din investit realizând doar o amenajare oarecare, a vărui repede și a pune o masă, un birou și ceva rafturi pline cu cutii goale de medicamente nu însemnă investiție. Investiție înseamnă un design plăcut al cabinetului pentru proprietar și util pentru actul medical; echipamente medicale certificate și nu chinezării; proceduri de urmat pentru stabilirea unui diagnostic și a conduitei unui tratament; participarea la stagii de pregătire; promovarea afacerii; participarea și implicarea în acțiuni sociale; implicarea în congrese și manifestări publice veterinare; implicarea în viața comunității. Toate acestea sunt investiții și toate își vor arăta rodul în profiturile cabinetului. Clienții văd și înțeleg perfect nivelul la care ați ajuns, calitatea serviciilor oferite, nivelul de implicare și dedicare pentru profesia pe care o urmați. Să nu subestimați niciodată ochiul vigilent și discernământul clientului.

Pentru a avea succes este nevoie de multă muncă, multă dăruire în ceea ce faceți și multe investiții care de multe ori pot fi frustrante pentru viața dvs socială. Dar trebuie.

relații publice & comunicare Cine spune că un cabinet veterinar nu poate arăta bine și dacă nu are pe pereți reclamele la tot felul de firme și produse pentru animalele de companie?! Cine spune că un perete impecabil, nu poate arăta grozav dacă în loc de produsele pentru purici, căpușe sau diverse diete, pe el sunt aranjate postere ale cabinetului, cu imagini înrămate de la diverse congrese sau diplomele obținute de medicii practicieni?!

Reclame, brizbrizuri, imagine și profesionalism

Am avut privilegiul de a vizita multe cabinete veterinare din țară și tot la fel de multe cabinete veterinare din afara acesteia. Am avut, și de multe ori am povestit despre aceasta celor cu care m-am întâlnit, supriza de a vedea o diferență flagrantă între pereții și interiorul cabinetelor de aici și cei de la cabinetele de dincolo. O surpriză mare, o diferență uriașă între modul în care medicii veterinari de dincolo știu ”să-și vândă pielea” prin propria imagine realizată unitar și profesionist.

Diferența te izbește în moalele capului ca o bâtă serioasă, o palmă dată peste fața managementului defectuos pe care ne-am obișnuit să-l practicăm, fie că-i vorba de cabinete veterinare de animale mici, fie că-i vorba de cele de animale mari. O multitudine de culori și afișe stau atârnate în orice cabinet ai intra din România care aproape țipă la proprietarul de animale, invitându-l strident să cumpere un produs sau altul. Nu vorbim de deontologia medicală, care n-are legătură cu bazarul de culori de pe pereții cabinetelor din România, ci doar de imaginea profesionistă, pe care oricine își respectă profesia pe care o practică, trebuie să o arate în cele ce îl înconjoară la locul de muncă.

Veți spune poate că așa se creează o interfață prietenoasă pentru clienți și că ați fost sfătuiți, de unii sau de alții, să afișați în cabinet, din tot felul de rațiuni (economice sau de business), reclamele la produse pe care le aveți în farmacia cabinetului. Vă voi spune că studii realizate în Statele Unite ale Americii au arătat că reclamele - sub formă de afișe - sunt con-

siderate agansate de către 90% din cei care sunt nevoiți să le vadă și că cea mai bună metodă de a ”vinde” s-a dovedit a fi recomandarea specialistului în care proprietarii de animale au încredere.

Dar să nu uităm că medicina veterinară nu are legătură cu comerțul și că actele de vânzare realizate prin cabinet trebuie să fie doar o parte adiacentă actului medical, și nu o activitate principală.

Veți spune că nu aveți alternativă și că preferați să agățați diverse afișe, în loc să lăsați pereții goi. Sau mai mult, veți spune că preferați să postați afișe sau imagini cu produse destinate animalelor de companie decât să investiți sume colosale în tablouri sau afișe proprii. Că nu aveți bătăi de cap și că nu trebuie să depuneți nici un efort, că vă este la îndemână.

Va trebui să vă contrazic din nou. Câteva postere personalizate, cu diverse animale de companie, poze ale medicului veterinar în ipostaze legate de profesie, în timpul liber împreună cu propriile

animale de companie, câteva diplome înrămate cu participările la congresele sau simpozioanele de pregătire profesională, nu numai că vor crea o impresie pozitivă în mintea proprietarului de animale, dar vor reuși să creeze și o legătură bazată pe încredere între medic și client. Costurile?

Minime! Cu câteva sute de lei, vă puteți înrăma diplomele, articolele din revistele de specialitate în care ați publicat, vă puteți printa câteva zeci de afișe cu rase de animale, fără a vă crea nici un fel de obligație, pentru vreo firmă de produse pentru animale de companie. Și dacă timpul să căutați imagini profesionale pentru afișe vă lipsește, vă stăm la dispoziție cu o galerie largă de afișe, pe care le putem realiza pentru dumneavoastră, suportând doar costurile de tipărire și expediere.

IulIa Crețu

5

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experți și practicieni români

veterinari pentru veterinari

Editorii Veterinarul

prof. Dr. vasile Cozma DrD. elena tatiana băguȚ Facultatea de Medicină Veterinară Cluj Napoca

Dr. liviu gaiȚă Clinca Ortovet București

Dr. anDrei Căloiu Clinica Sarmivet București

Conf.Dr. mario CoDreanu

asit. Dr. Cosmin peȘtean

Facultatea de Medicină Veterinară București

Facultatea de Medicină Veterinară Cluj Napoca

Dr. septimiu borbil CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

Dr. păvăloiu alexanDra DVM, MVSc & PhD Student FMV CLuj Napoca

DR. FLORIN EUGEN GROSU SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară

DR. VIOREL IONESCU medic veteirnar primar

Dr. silvia alexanDra ioan Medic Veterinar

Dr. Ștefan aurelian medic veterinar Family Vet Craiova

Dr. Herman ConstantinesCu medic veterinar

special

păsări

Anestezia generală la păsări principii generale

În lume există în jur de 10000 specii de păsări, parte din acestea având importanță economică sau se regăsesc ca animale de companie. Având în vedere această diversitate, cu diferențe anatomice și fiziologice, este foarte dificil să prezinți sau să recomanzi protocoale de anestezie chiar dacă principiile anestezice de bază rămân în general valabile.

R

iscul de mortalitate este mult mai mare la păsări decît la celelalte categorii de pacienți și este prezent din momentul contenției pentru examinare și până în momentul externării.

Păsările adulte și de dimensiuni mari pot fi supuse unei diete alimentare dar cele tinere și de dimensiuni mici pot fi anesteziate și supuse unei intervenții chirurgicale fără dietă datorită riscului apariției hipoglicemiei. Înainte de a încerca să elaborezi un protocol de anestezie este necesar să obții o anamneză cât mai detaliată și mai corectă, aceste informații fiind corelate ul8 Veterinarul

n

terior cu rezultatele examenului clinic și paraclinic.

Există situații în care abordarea pacientului pentru examinarea clinică nu este posibilă decât după sedarea acestuia. În astfel de cazuri, când anestezia nu durează mai mult de 10 minute și nu avem nevoie de o analgezie deosebită se recomandă anestezia inhalatorie deoarece atât inducția anesteziei cât și revenirea se produce rapid și fără influențe majore asupra marilor funcții.

Dacă este necesar să realizăm o intervenție chirurgicală, alegerea protocolului de anestezie se face în funcție de caracteristicile pacientului (specie, rasă, vârstă, masă corporală, starea de sănătate, motivul intervenției chirurgicale) și de produsele anestezice și echipamentele de care dispunem.

Administrarea de anestezice premergător inducției propriu-zise se face destul de rar. Cu toate acestea se pot administra opioide, cel mai frecvent butorfanol și morfină dar și benzodiazepinice care oferă o miorelaxare foarte bună dar cu efect analgezic minim. Din această grupă de tranchilizante, midazolamul este cel mai important reprezentant deoarece

nr. 16 n www.veterinarul.ro

poate fi administrat intramuscular și are efect protector față de disritmiile induse de catecolamine. Diazepamul are același efect dacă este administrat intravenos dar intramuscular are o absorbție lentă și un efect imprevizibil.

Inducția anesteziei generale se poate realiza prin folosirea anestezicelor inhalatorii sau a unor anestezice administrate pe cale injectabilă. Anestezicele volatile sunt cele mai utilizate anestezice pentru inducție la păsări datorită avantajelor pe care le oferă: efect rapid și control eficient al planului anestezic. În practica veterinară, cele mai utilizate anestezice volatile sunt isofluranul și sevofluranul dar în funcție de preferințe și posibilități se pot folosi și halotanul sau desfluranul.

Inducţia anesteziei cu substanţe volatile se face utilizând cutia de inducţie sau masca facială folosind ca agent vehiculant oxigenul. Administrarea isofluranului pe masca facială într-o concentraţie de 3-5% timp de 1-2 minute induce anestezia la majoritatea păsărilor.

Anestezicele injectabile reprezintă o alegere forţată de lipsa logisticii necesare administrării unei anestezii inhalatorii.

Inducţia anesteziei cu produse injecta-

bile prezintă o serie de dezavantaje, dintre acestea cele mai importante fiind pericolul supradozării, depresia cardio-respiratorie, durata lungă de manifestare a efectului şi revenirea prelungită şi agitată. La păsări este dificil de evaluat masa corporală iar penajul îngreunează şi mai mult calcularea unei doze corecte mai ales în cazul pacienţilor de talie mică. În special pentru aceste situaţii se recomandă administrarea de soluţii diluate şi utilizarea unor seringi de insulină pentru o dozare cât mai bună.

Alfaxalona induce o bună miorelaxare şi poate fi administrată pe cale intramusculară, intravenoasă şi intraperitoneală.

Propofolul poate fi utilizat în cazul păsărilor de dimensiuni mari, prin administrare intravenoasă lentă "la efect".

Depresia respiratorie şi apneea poate rezulta dacă propofolul se administrează într-un ritm prea rapid. Ketamina este un anestezic care poate fi administrat pe orice cale, este folosit atât pentru inducţie cât şi pentru a asigura o analgezie moderată dar nu este recomandat a fi utilizată singură, cele mai bune rezultate se obţin prin asocierea cu alte anestezice precum fenotiazinice, benzodiazepinice sau alfa 2 agonişti. Aceştia din urmă, prin reprezentanţii cei mai cunoscuţi xilazina şi medetomidina, chiar dacă au efect sedativ şi analgezic nu sunt folosiţi decât în asociere cu alte anestezice deoarece produc depresie respiratorie, hipoxie, hipercapnee şi o revenire agitată cu excitaţii şi convulsii. Atipamezolul poate fi administrat pentru antagonizarea efectelor alfa 2 agoniştilor dar trebuie ţinut cont de prezenţa ketaminei în protocolul de anestezie. Dacă pacientul rămâne sub efectul ketaminei, revenirea este agitată cu bătăi violente din aripi ceea ce poate duce la accidente.

Pe durata anesteziei se recomandă intubarea pacienţilor indiferent dacă vom utiliza în continuare anestezice volatile sau păsările se află sub efectul anestezicelor administrate pe alte căi. Intubarea păsărilor este o manoperă relativ simplă, poate fi efectuată la pacienţi peste 100 g cu condiţia unei inducţii de bună calitate. Deoarece la păsări inelele traheale sunt complete, se recomandă utilizarea sondelor endotraheale fără balon pentru a preveni necroze traheale asociate cu presiunea exercitată de balonul sondei.

Sonda endotraheală trebuie aleasă astfel încât lumenul acesteia să fie ca dimensiune cât mai aproape de diametrul traheei. Un diametru prea redus duce la îngreunarea respiraţiei, posibilitatea îndepărtării sondei şi poluării mediului ambiant. După alegerea sondei endotra-

heale potrivite, aceasta se lubrefiază, se introduce cu delicateţe pentru a evita lezionarea traheei şi se fixează cu bandă adezivă la nivelul ciocului. Dacă intervenţia chirurgicală se realizează la nivelul căilor aeriene superioare, există posibilitatea poziţionării unei canule în sacii aerieni şi menţinerea anesteziei cu substanţe anestezice volatile administrate pe această cale. Avantajele utilizării unei sonde endotraheale sunt multiple: administrarea eficientă a anestezicelor inhalatorii, administrarea de oxigen astfel încât SpO2 şi ETCO2 să fie menţinute în valori normale şi posibilitatea efectuării unei ventilaţii intermitentă cu presiune pozitivă.

Analgezia este un deziderat major al anesteziei generale. Anestezicele locale sunt rar utilizate datorită toxicităţii acestora. Doza toxică de lidocaină la păsări este de 4 mg/kg.

Cele mai utilizate analgezice sunt opioidele (buprenorfina, butorfanol şi fentanil) şi antiinflamatoarele nesteroidiene (carprofen, flunixin, meloxicam şi ketoprofen).

Revenirea din anestezie se produce relativ repede după întreruperea administrării anestezicului dacă s-au folosit anestezice inhalatorii. Dacă s-a folosit un protocol cu anestezice injectabile, se poate administra un antagonist dar şi în acest caz revenirea se va produce într-un timp mai îndelungat, perioadă în care se vor observa apariţia reflexului de deglutiţie, mişcări ale picioarelor, aripilor şi contracţii musculare. Pe durata revenirii din anestezie este foarte bine dacă administrăm oxigen, să protejăm pacientul prin înfăşurarea într-un prosop şi să asigurăm un mediu ambiant fără stimuli auditivi sau viziali.

Pe perioada anesteziei pot să apară cîteva complicaţii asociate anesteziei generale. Regurgitarea este posibil să apară în orice moment al anesteziei dar poate fi prevenită prin dietă alimentară premergător anesteziei.

Problemele respiratorii se datorează unei poziţionări neadecvate (poziţie dorsală), supradozării anestezicelor sau dezhidratării secreţiilor traheale cu blocarea lumenului sondei endotraheale. Ventilaţia cu presiune pozitivă intermitentă, reducerea concentraţiei anestezicelor inhalatorii şi curăţarea sondei endotraheale reprezintă modalităţile de remediere a situaţiilor prezentate anterior.

Problemele cardiovasculare au cauză multifactorială: hipoxia, agentul anestezic în concentraţie mare, deshidratarea, hipotermia şi poziţia necorespunzătoare

a pacientului. În general bradicardia precede asistolia, moment în care se întrerupe administrarea anestezicului volatil, se administrează oxigen şi produse de antagonizare a anestezicelor injectabile, se aplică ventilaţie intermitentă cu presiune pozitivă şi se administrează adrenalină eventual şi lidocaină. Injecţiile intracardiace sunt dificil de realizat iar masajul cardiac extern este de cele mai multe ori ineficace. Este important să existe pregătită o trusă de intervenţie pentru astfel de situaţii iar dozele pentru medicaţia de urgenţă să fie calculate premergător anesteziei generale.

Scăderea temperaturii pe parcursul anesteziei se întâlneşte la toate animalele. Hipotermia încetineşte metabolizarea anestezicelor, afectează funcţia cardiacă şi prelungeşte perioada de recuperare. Scăderea temperaturii corporale cu mai mult de 5°C este fatală pentru păsări.

Deshidratarea apare în cazul anesteziilor de durată şi induce reducerea volumului de sânge circulant, afectarea perfuziei tisulare şi apariţia acidozei metabolice. Necesarul zilnic de fluide este de 40-60 ml/kg.

Leziunile oculare apar în situaţia contactului direct dintre ochi şi suprafeţe dure, abrazive sau dacă nu s-a aplicat un lubrifiant.

Protocolul de anestezie ales trebuie să satisfacă motivul pentru care se realizează anestezia generală. Dacă anestezia este de scurtă durată, cea mai bună variantă este anestezia inhalatorie. În situaţia unei intervenţii chirurgicale laborioase, este recomandată o anestezie balansată cu prezenţa unei componente analgezice, protocol în care anestezicele injectabile şi cele volatile se potenţează pentru un efect profund şi de durată.

Dr. cosmin peȘtean asist.univ Facultatea de Medicină Veterinară Cluj Napoca

9

special

păsări

Semiologia puilor de carne între medicină și zootehnie Medicul veterinar care își desfășoară activitatea într-o fermă de broileri trebuie să țină cont de două aspecte principale: productivitatea (contorizată prin mortalitate și spor de creștere) și legislația în vigoare (programul strategic, biosecuritatea, bunăstarea și farmacovigilența).

O

abordare strict medicală este imposibilă, deoarece o practică eficientă de profilaxie și terapie se află într-o strânsă corelație cu un bun management zootehnic, la care se adaugă respectarea permanentă a parametrilor impuși de legislația sanitar-veterinară. O bună gestiune a situațiilor de risc atât pentru productivitate, cât și din punct de vedere epidemiologic necesită în primă instanță capacitatea de recunoaștere a agentului patologic, de orice tip ar fi acesta.

Diagnosticarea diverselor patologii ale puilor de carne cunoaște în esență aceleași etape ca și la alte specii de animale: analiza ansamblului epidemiologic, examenul clinic al efectivelor, 10 Veterinarul

n

examenul necroscopic și examenul paraclinic. Se consideră că unitate epidemiologică hala, fiind greșită abordarea potrivit căreia dacă mai multe hale au pui cu aceeași origine și de aceeași vârstă ar trebui tratate la fel.

Analiza ansamblului epidemiologic Este importantă în primul rând cunoașterea originii puilor (de la ce incubator, din ce părinți, dacă au fost vaccinați sau nu, pentru care boli, ce patologii activează preponderent în zona respectivă ș.a.m.d). Actele care oferă aceste informații sunt certificatele de comerț intracomunitar care însoțesc obligatoriu puii de la incubator. Este de asemenea important contextul epidemiologic în care se situează ferma. Adesea mai multe ferme de pui de carne sunt amplasate în aceeași zonă și este important să se cunoască ce boli (viroze în special) evoluează la fermele din jur.

Virozele respiratorii se transmit foarte ușor pe calea aerului în ciuda tuturor măsurilor de biosecuritate.

Examenul clinic Examenul clinic la nivel de efectiv

nr. 16 n www.veterinarul.ro

este cu siguranță mai dificil decât evaluarea unui singur individ. Medicul veterinar trebuie să urmărească la vizitele zilnice din hale multiple aspecte precum: - microclimatul specific pe vârste și comportamentul puilor - comportamentul puilor este edificator în observarea unor abateri ale temperaturii de la optimul pentru vârsta respectivă: puii aglomerați în grupuri sub lămpile de gaz indică o temperatură prea scăzută, iar puii strânși preponderent la liniile de apă, cu ciocurile deschise arată o caldură excesivă. Confortul termic este reprezentat prin puii dispersați uniform prin hală, care dau din aripi, raportul dintre puii în stare de odihnă și cei adunați la farfuriile de furaj și la liniile de apă fiind unul echilibrat.

Temperatura din hale pornește de la 33 gr C la vârsta de o zi, scăzând treptat și ajungând în ultima săptămână de viață la 22 gr C. Umiditatea relativă trebuie să fie cuprinsă între 50 și 70%, iar curenții de aer optimi sunt cuprinși iarna între 0,1 și 0,3 m/s, iar vara între 0,3 și 1,5 m/s.

Se măsoară de asemenea valorile noxelor (NH3 și CO2). Baza legislativă este Ordinul 30/2010 al ANSVSA. În prezent,

sistemele computerizate de control al microclimatului facilitează asigurarea condițiilor optime și astfel scăzând foarte mult incidența unor patologii având drept cauză nerespectarea acestor parametri. Cu toate acestea, și aceste sisteme au limitele lor, mai ales în privința temperaturii. Vara este obligatorie utilizarea unor sisteme suplimentare de “cooling”.

- sporul de creștere - se fac cântăriri săptămânale: în prima săptămâna puiul trebuie să ajungă de la 40 g la aproximativ 160, la 14 zile cântărește 430 g, la 3 săptămâni 843 g, la 28 de zile 1397 g, urmând ca la 35 de zile, vârsta la care frecvent începe rărirea halelor, puiul ar trebui să atingă în medie greutatea de 2 kg. În cazul în care sporul de creștere nu se realizează corespunzător se verifică în primul rând furajul, apoi factorii de microclimat sau intervenția unor evenimente generatoare de stres (ex: vaccinările). Un spor mai mic dar uniform este mai puțin alarmant decât o neuniformitate evidentă a efectivului care poate fi semnul unei evoluții subacute sau cronice. Față de alte specii, modificări ale sporului de creștere nu implică cel mai adesea o patologie digestivă, ci alte cauze printre care posibil o patologie respiratorie (colibaciloza).

- uniformitatea efectivului- este o caracteristică extrem de importantă. Un efectiv neuniform în gradul de creștere, sau mai rău, cu raportul dintre puii hipotrepsici și cei normal dezvoltați în favoarea celor hipotrepsici atestă existența unei patologii grave de origine infecțioasă sau un deficit de management care necesită intervenție de urgență. Se fac investigații suplimentare (necropsii și examene de laborator) pentru a determina cauza, dar cel mai adesea în practică se intervine cu un tratament antimicrobian cu spectru larg (ex: enrofloxacină), înaintea aflării rezultatului de laborator (durează 48 h) și astfel evitându-se pierderi suplimentare. Deși această abordare nu este una corectă în teorie, este utilizată în practica curentă.

- reactivitatea puilor – se observăpromptitudinea cu care puii răspund la diverse zgomote. Vârsta puilor influențează categoric dinamismul efectivului.

Imediat după sosirea de la incubație și în prima zi de viață puii sunt dezorientați, se adună în grupuri la colțuri, urmează orice zgomot și sunt foarte gălăgioși.

Dacă această situație persistă în următoarele zile este un indiciu de disconfort (posibil curenți de aer prea puțini sau în exces – se verifică sistemul de ventilație). În zilele următoare puii clinic sănătoși sunt reactivi și curioși, ei au tendința de

a se deplasa pe laterala halei, alternează perioadele de consum de furaj și apă cu cele de odihnă. În ultima săptămâna de viață, puii iau mult în greutate, devin leneși și mai puțin reactivi, această schimbare fiind fiziologică.

- procentul de mortalitate – procentul de mortalitate considerat “tehnologic” la sfârșitul unei serii nu ar trebui să depășească în mod ideal 6%. Se calculează săptămânal evoluția procentelor de mortalitate pe hale, grupe de vârstă și la toată seria. Se realizează corelații între perioadele de stres (vaccinări) și o mortalitate mai crescută prin grafice și tabele.

Un procent de mortalitate un pic mai ridicat în primele zile, în perioada vaccinărilor și în ultimile zile de viață nu este considerat alarmant, dar atunci când mortalitatea crește excesiv se intervine terapeutic de urgență și se fac determinările paraclinice (examen bacteriologic și antibiogramă, examen serologic) de rigoare. Se observă raportul dintre puii necorespunzători și cei morți: în mod normal în prima perioadă, puii necorespunzători sunt mai mulți (atenție la selecția din incubator). Atunci când mortalitatea este crescută, se iau măsuri suplimentare de biosecuritate pentru protejarea seriei următoare (produsele dezinfectante utilizate în dezinfecția adăposturilor se schimbă cu unele mai eficiente, se prelungește vidul sanitar etc).

- consumul de apă și de furaj – consumul de apă se poate calcula conform formulei clasice pe baza consumului de furaj : consumul de furaj*1.5 (iarna) sau consumul de furaj*2 (vara). Consumul de furaj se calculează pe baza cantității de furaj intrată în hală (fiecare tir cu furaj este cântărit la intrarea în fermă, iar valoarea se înregistrează în registrele fermei). Altă formulă de calcul a cantității de apă consumată de puii dintr-o hală în 24 de ore este: vârsta puilor*nr de pui / 100. Evident aceste formule sunt doar estimative, o valoare precisă a consumului real de apă poate fi determinată în perioadele de tratament, observându-se în cât timp se consumă o anumită cantitate de medicament din dozator și cunoscând-se procentul de dozare se poate calcula cantitatea de apă medicamentată intrată în hală.

- diverse semne patologice. Evaluarea simptomelor se realizează pe sisteme: • sistemul nervos - torticolis, opistotonus, convulsii, paralizii-pot indica diverse carențe în special în complexul de vitamine B, în primele zile de viață defecte de incubație; • tubul digestiv – diareea – se urmărește starea așternutului - se co-

relează cu leziunile descoperite la necropsie pentru a vedea dacă este vorba de o patologie digestivă sau excretorie.

• aparatul locomotor: șchiopături (leziuni ale pernițelor) - indică un așternut necorespunzător), extensia articulației coxo-femurale corelată cu necroza capului femural descoperită la necropsie – posibil colibaciloză.

• aparatul respirator: zgomote respiratorii-posibil bacterioze precum colibaciloza, ornitobacterium și micoplasmoza sau viroze respiratorii (bronșita infectivă, laringotraheită, rinotraheită etc).

• penajul – horiplumația poate fi semnul unei carențe în metionină.

Există patologii specifice pe grupe de vârstă: exemplu-omfalite în primele zile de viață.

Examenul necropsic Examenul clinic este însoțit obligatoriu de necropsii din fiecare hală în parte.

La necropsii se evaluează starea carcasei (corespunzătoare sau hipotrepsică), gradul de deshidratare, aspectul penelor.

Atunci când crește numărul de pui morți cu hipotrepsie și deshidratare este semnul unei patologii cornice de efectiv: se verifică consumul de apă și de furaj, microclimatul, dacă există alte semne (exemplu: zgomote respiratorii) și se trimit cadavre la laborator pentru examen bacteriologic și sânge pentru serologic.

La deshiderea carcasei se urmărește gradul de transparență al sacilor aerieni, tipul de leziuni (inflamatorii, circulatorii sau distrofice) și localizarea pe organe/sisteme de organe. Dintre inflamații cel mai des se întâlnește cea de tip fibrinos specifică infecțiilor bacteriene (un exemplu frecvent: colibaciloza). Formele sunt de pericardită, perihepatită fibrinoasă sau chiar poliserozita fibrinoasă cu aspectul de “bloc de organe”. Acestea pot fi semnul unor infecții bacteriene primare sau suprapuse unor infecții virale. Se examinează obligatoriu capul femural (frecvent apare necroza acestuia).

- continuarea pe veterinarul.ro -

DR. SILVIA ALEXANDRA IOAN medic veterinar

11

special

păsări

Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice la păsări ValoRi hematologice noRmale difeRite specii de păsăRi1.0-4.3 Specii

Heterofile(%)

Limfocite (%)

Monocite (%)

Bazofile (%)

Păsări domestice

19.8 - 32.6

45.0 - 75.0

Curcan domestic

43,4

Fazan

8.1 - 16.5

1.7 - 4.3

1.5 - 2.7

50,6

1,9

3,2

0,9

48,0

34,0

8,0

10,0

1,0

Bibilică

43,5

36,2

8,4

4,5

7,4

Prepeliță

33.8-50.0

40.0- 46.0

1.0-2.0

0.8-3.0

1.0-4.0

Prepeliță japoneză

20.8-52.0

40.0-73.6

1.0-2.7

0.2 -3.0

1.0-4.3

Rata RespiRatoRie, Rata caRdiacă și tempeRatuRa Rectală pentRu difeRite specii de păsăRi

Eozinofile (%)

longeVitate galinacee

Specii

Rată respiratorie (pe Rată cardiacă (pe Temperatură (°C) min) min)

Pasăre

Ani

Păsări domestice

19.8 - 32.6

45.0 - 75.0

8.1 - 16.5

Păun

Aprox 20

Curcan domestic

43,4

50,6

1,9

Prepelița Bobwhite

Aprox 6

Fazan

48,0

34,0

8,0

Prepelița Bobwhite

43,5

36,2

8,4

Fazan

10 - 18

Prepeliță

33.8-50.0

40.0- 46.0

1.0-2.0

Potârniche scoțiană

8 - 10

12 Veterinarul

n

nr. 16 n www.veterinarul.ro

Valori de referință în chimia plasmatică pentru porumbeii Voiajori

Rescue Kit® Broiler EU ŽŶԑŝŶĞ ĨĂĐƚŽƌŝŝ ŶĞĐĞƐĂƌŝ ƉĞŶƚƌƵ ƐƵƐԑŝŶĞƌĞĂ ƵŶĞŝ ĐŽŶǀĂůĞƐĐĞŶԑĞ ƌĂƉŝĚĞ

Parametru

P2.5-P97.5

Sodiu (mmol/l)

141-149

Potasiu (mmol/l)

3.9-4.7

Calciu (mmol/l)

1.9-2.6

Magneziu (mmol/l)

1.1-1.8

Fosfor anorganic (mmol/l)

0.57-1.33

ũƵƚĉ ƐŝƐƚĞŵƵů ŝŵƵŶŝƚĂƌ

Clorid (mmol/l)

101-113

ŽŶԑŝŶĞ ŶƵŵĂŝ ŝŶŐƌĞĚŝĞŶƚĞ ŶĂƚƵƌĂůĞ

Fier plasmatic (μmol/l)

11-33

WƌĞǀŝŶĞ ƌĞŝŶĨĞĐƚĂƌĞĂ Ɣŝ ĞŶƚĞƌŝƚĞůĞ ŶĞƐƉĞĐŝĮĐĞ

Capacitatea de legare a fieru- 30-45 lui (μmol/l) Osmolaritate(mOsm/kg)

297-317

Glucoză (mmol/l)

12.9-20.5

Creatinină (μmol/l)

23-36

Urea (mmol/l)

0.4-0.7

Acid uric (μmol/l)

150-765

Raport urea: acid uric

1.8 ± 1.8

CPK (U/l)

110-480

AP (U/l)

160-780

AST (U/l)

45-123

ALT (U/l)

19-48

GLDH (U/l)

0-1

LDH (U/l)

30-205

Acizi biliari (μmol/l)

30-205

GGT (U/l)

0-2.9

Proteine totale (g/l)

21-33

Raport albumină: globulină

1.5 - 3.6

Prealbumină (g/l)

1-4

Alpha globulină (g/l)

2-3

Beta globulină (g/l)

3-6

Gamma globulină (g/l)

1-3

ƉůŝĐĂԑŝŝ ůĂ ƉĉƐĉƌŝ͗

1.

ƉůŝĐĂԑŝŝ ůĂ ƉĉƐĉƌŝ͗

2. /ŶĚŝŐĞƐƟĞ DĂůĂďƐŽƌďԑŝĞ

Ğ ůĂ ƉƌŝŵĂ ĂƉĂƌŝԑŝĞ Ă ĨĞĐĂůĞůŽƌ ŵŽŝ 2Ŷ ƉĞƌŝŽĂĚĞůĞ ĚĞ ŵĂůĂďƐŽƌďԑŝĞ

ŝƐŵŝĐƌŽďŝƐŵ ŝŶƚĞƐƟŶĂů

>> ^ĐĂĚĞ ƵŵŝĚŝƚĂƚĞĂ

DĞĚŝĐĂԑŝĞ

>> ZĞŐůĞĂnjĉ ĚŝŐĞƐƟĂ͕

sĂĐĐŝŶĂƌĞ

ĨĞĐĂůĞůŽƌ

ϱ njŝůĞ

ƟŵƉ

ŶĞƐƉĞĐŝĮĐĞ

>> ŽŶǀĂůĞƐĐĞŶԑĉ ƌĂƉŝĚĉ

ƐƚĂďŝůŝnjĞĂnjĉ ŇŽƌĂ

Rescue Kit

>> ZŝƐĐ ƌĞĚƵƐ Ăů ƌĞŝŶĨĞĐԑŝŝůŽƌ >> ZŝƐĐ ƌĞĚƵƐ Ăů ĞŶƚĞƌŝƚĞůŽƌ

BioZink

ϱ njŝůĞ Rescue Kit

Rescue Kit® Broiler EU www.biochem.net

ƟŵƉ

special

păsări hematologie galinaCee, parametri sânge Specii

RBC(106/ml)

PCV(%)

Hb(g%)

MCV (μm3)

WBC(103/ml)

Păsări domestice Curcan domestic Fazan Bibilică Păun

2.2 - 3.3 2.3 - 2.8 2.2 -3.6 1.7 - 2,8 2,1

24-43 36 - 41 28-42 39 - 48 33 -41

8.9 - 13.5 10.3 -15.2 8.0 - 18.9 8.0 - 18.9 12,0

120 - 137 129 104 - 150

19.8 - 32.6 23.5 - 26.8

Potârniche comună

1.8 - 3.3

28 - 34

7.4 - 11.8

117 - 155

Potârniche de munte

2,6

37

11,1

Prepelița Bobwhite

3.4 - 5.4

38

11.6 - 15.8

Prepelița obișnuită

3.8 - 5.4

40 - 53

12.9 - 15.8

16.2 - 24.0

Prepelița japoneză

3.3 - 4.1

37 - 46

10.7 - 15.8

19.7 - 25.0

15,5

RBC = globule roșii, PCV = hematocrit, Hb = hemoglobină, MCV = eritrocite, WBC = globule albe

Valori bioChimiCe Specii

Păsări domestice Curcan domestic Fazan Bibilică Prepeliță Prepeliță Bobwhite Prepelița japoneză Păun Potârniche de munte

Proteine Albumină Globulină Creatină totale (g%) (g%) (g%) (mg%)

Acid uric (mg%)

Glucoză (mg%)

3.3-5.5 4.9-7.6 6,9 3.5-4.4 3.4-3.6

2.5-8.1 3.4-5.2 2.3-3.7 2.9-5.1

227-300 86-211 275-425 81-129 335-397

1.8-3.7 2.5-4.2

273-357 270-312

1.3-2.8 3.0-5.9 5,2

1.5-4.1 1.7-1.9 1,7

0.9-1.8 0.8-0.9

Colesterol Ca (mg%) P (mg%) (mg%)

Tip celule

Număr

Eritrocite (X1012/l)

3.1-4.5

Leucocite (X109/l)

13.0-22.3 dimineața < seara

Heterofile (X109/l)

4.3-6.2

Eozinofile (X109/l)

0.1-0.3

154-162 145-163

Viteza de sedimentare a eritroCitelor la galinaCeele seleCtate (mm) tuburi înClinate Specii

10 min

Păsări domes- 0.80-1.35 tice Fazan

60 min

120 min

2.06-5.30

3.86-10.5

7.0-18.05

17,2

32,6

Cameră incubație

Bazofile (X109/l)

0.1-0.5

Limfocite (X109/l)

10.9-12.2

Prepeliță California

Monocite (X109/l)

0.4-1.1

Trombocite (X109/l)

7.0-27.0

Hemoglobină (mmol/l)

8.1-9.9

Cocoș de 37,5 Munte Cocoș de Mesteacăn 37,4

Hematocrit (vol%)

42,5

Potârniche 37,5 roșie

nr. 16 n www.veterinarul.ro

30 min

parametri pentru inCubarea artifiCială pentru diferite păsări Specii Fazan

n

13.2-23.7 6.2-7.9 131-171 3.0-7.3 11.7-38.7 5.4-7.1 149-155 6.0-6.4 164-172 149-157 180 180

1.2-1.9

Celule sanguine la porumbeii domestiCi

14 Veterinarul

Na(mEq/l) K(mEq/l)

Cameră eclozare

Temp. (°C) Umiditate (%) Temp. (°C) Umiditate (%) 37,5

60

37,0

85

38.5-39

50-60

-

80

60-70

36.5-37

80-90

55-60

-

85-90

65

37,0

85

Almaril - Soluția Ideală în stresul termic - considerații

Factorii de stres sunt inerenți tuturor operațiunilor legate de creșterea păsărilor. Gestionarea acestor factori de stres pentru minimizarea răspunsului trebuie să fie scopul oricărui manager al unei ferme de păsări. În studiile multor autori a fost luată în considerare ca factor de stres temperatura ambiantă, care poate avea efect negativ asupra performanței.

De obicei rata de creștere a păsărilor a fost sacrificată pentru ca supraviețuirea să devină o prioritate. „Rata de creștere a păsării în faza de recuperare“ poate fi accelerată, fie printr-o revenire mai rapidă la condițiile momentanice (prin terapie), fie printr-un răspuns clasic de compensare a sporului în greutate, sau producție de ouă.

Stresul termic este întâlnit la păsările curente în sistem intensiv, indus de deficiențele de ordin managerial pe perioada caniculară, sau în timpul transportului de păsări. Această afecțiune este provocată de o combinație a aportului sporit de caldură și eliminarea scăzută a acesteia din organism.

Efectele clinice sunt exacerbate prin incapacitatea de a tolera necesitățile cardiovasculare sporite: deshidratare, tulburări etnobotanice, locomotorii, respiratorii, urmare a unui aport scăzut de microelemente, vitamine, aminoacizi esențiali, apă.

Mecanismele fiziologice și capacitatea de a combate stresul termic este relativ redusă la păsări. Oricum la păsări flexibilitatea este mai mică pe partea de temperatură înaltă. Limita letală este cuprinsă între 113-117 °F. Cu toate că păsările sunt homeoterme ca și mamiferele, au caracteristici de reglare diferite de mamifere. Pielea păsărilor e lipsită de glande sudoripare. Reglarea transcutanată a temperaturii organismului este insignifiantă. În schimb, păsările își pot regla temperatura relativ ridicată a organismului prin respirația de tip glotic cu ciocul larg deschis. Sistemul respirator este ajutat în astfel de condiții, pentru a realiza ventilația pulmonară, de către sacii aerieni toraco-abdominali, care permit aerului de a ajunge rapid în cavități, răcind eficient organele interne. Dar păsările pot să-și regleze eficient temperatura corporală, să scape de stresul termic numai în cazul în care temperatura aerului din hală, din mediul ambiant,

este mai mică decât temperatura aerului din organism. În acest caz la nivelul halelor sau a mijlocului de transport se va acționa cu ajutorul sistemelor de ventilație și răcire.

Volumul de aer necesar se va exhausta de cel puțin 1 dată/minut, mișcarea aerului fiind obligatorie. Indicele de stres caloric (termic) este o relație între temperatură și umiditate și, dacă depășește o anumită valoare, răcirea prin evaporare nu se recomandă. De obicei organismul păsărilor poate compensa pentru variații mari ale sarcinii termice, doar expunerea prelungită, sau semnificativă la temperaturi ridicate, mărește temperatura centrală. Schimbările moderate, trecătoare ale temperaturii centrale sunt tolerabile, dar sporirea severă peste 44° C - 46°C duce la pierderi mari de minerale (Na, K, P, Ca, Mg), denaturarea proteinelor, apariția de citokine inflamatorii, ducând la disfuncție celulară, la funcționarea deficitară a majorității organelor și activarea coagulării intravasculare. Stimularea producției de proteine, care sporesc producția de radicali liberi, inhibă eliberarea de enzime proteolitice.

De asemenea, temperatura centrală crescută declanșează expunerea proteinelor de șoc termic și moartea organismului. Orice element care distruge echilibrul dintre organismul păsării și populația microbiană normală ( în cazul nostru șocul termic), poate permite accesul patogenului mult mai ușor la celulele țintă din organism și apariția complicațiilor. Unii cercetători au arătat că temperatura ambientală influențează răspunsul imunitar al păsărilor. Au demonstrat că activitatea crescută a glandelor suprarenale datorită stresului termic, crește nivelul de corticoizi din ser, ceea ce duce la o scădere a performanței la păsări. S-a demonstrat că administrarea vitaminei „C“ în condiții de stres este benefică și ajută la recuperarea performanței. Factorul de stres de mediu are o influență directă asupra nivelului de vitamina „C“ din plasmă și țesuturi.

Pentru rezultate optime, utilizarea vitaminei „C“ în hrană și apă ar trebui să înceapă cu 24 sau 48 ore înainte de debutul stresului și ar trebui să continue pe parcursul întregii perioade de stres (doza 100-150 p.p.m). Stresul termic scade ni-

velurile circulante de minerale din organism, provoacă pierderi endogene mari, descrește eficiența mineralelor și crește nevoia metabolică de a luptă împotriva stresului. Metabolismul mineralelor este schimbat radical în timpul stresului, din cauza unei solicitări din partea unei familii de proteine din faza acută care sunt esențiale în primele faze ale reacției de apărare a organismului. În fazele inițiale ale stresului termic pasărea manifestă o reducere a ingestiei, care va fi urmată de o creștere a consumului de hrană. În perioadele de stres nutrienții din hrană nu sunt digerați și absorbiți în mod eficient, iar pasărea trebuie să se bazeze pe rezervele de nutrienți din corp. Depozitele de carbohidrați din mușchi și ficat (glicogen) sunt solicitate și epuizate imediat pentru a furniza energie. La fel proteinele care vor fi descompuse pentru a furniza energie. În timpul stresului termic în faza de debut funcțiile vitale ale creierului, ficatului, inimii, plămânilor, rinichilor, vor fi menținute în dauna funcțiilor de producție (creștere în greutate, imunitate, producția de ouă). Disfuncționalitățile periodice ale mecanismelor naturale de protecție a organismului au motivat dezvoltarea de produse farmaceutice, care să reechilibreze sistemele de apărare și să motiveze introducerea lor atât în producție, cât și terapeutic în stoparea elementelor de stres și realizarea de zi deratului economic. Putem aminti un produs echilibrat energetic, electrolitic, bogat în vitamina C, citrați, betaina cum ar fi ALMARIL – PLUS, cu proprietăți recunoscute de prevenire a stărilor de stres și refacere a potențialului productiv.

Dr. AureliAn GhișA Dr. SlAvcovici nicolAe Acest produs este distribuit în România de:

15

urologie

retenția urinară la canide Puncte critice în abordarea clinică și terapeutică

Conf. univ.

Dr. Mario CoDrEanu Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti

Pacienţii ce prezintă tulburări în actul micţiunii sunt prezentaţi la medic întrucât proprietarul a observat că: animalul urinează în locuri neobişnuite; frecvenţa urinărilor/încercărilor de urinare este crescută; urinarea este dificilă, însoţită de semne dureroase: tenesme, tremurături, gemete, colici; urina are o culoare anormală (uneori hematurică).

RememoRăRi moRfologice:

V

ezica urinara este un rezervor musculomembranos care prezintă un pol apical, un corp şi un col. La câine colul vezical este aşezat în dreptul pubisului, iar restul vezicii urinare este situată în abdomen.

Musculoasa vezicii urinare este netedă şi alcatuită din fascicule musculare, dispuse pe trei straturi. În zona colului se formează, din straturile longitudinale, două anse musculare care cuprind orificiul intern al uretrei şi acționează ca un sfincter.

Submucoasa vezicii urinare este considerabil dezvoltată, cu numeroase fibre elastice, ceea ce explică pliurile mucoasei care se formează atunci când organul este gol.

Rezistenţa uretrală este datorată tonusului musculaturii netede uretrale, tonusului musculaturii striate uretrale, ţesutului elastic din peretele uretral şi proprietății mecanice (lungime, diametru). Presiunea uretrală este superioară presiunii vezicale, determinînd continenţa. Creşterea presiunii intravezicale determină excitarea presoreceptorilor din peretele vezical. Stimulii de la aceşti receptori sunt conduşi pe căile aferente ale nervilor pelvieni până la centrii nervoşi ai parasimpaticului sacral. De la pa16 Veterinarul

n

rasimpaticul sacral pornesc comenzile motorii pe calea eferentă a nervilor pelvieni până la mușchiul detrusor care se contractă şi la sfincterul vezical extern care se relaxează.

Reglarea micţiunii se realizează atât voluntar cât şi autonom (reglarea prin intermediul sistemului nervos simpatic şi parasimpatic). Reflexul de micţiune odată iniţiat se autoamplifică Contracția iniţială creşte descărcarea de impulsuri asupra receptorilor vezicali şi ai uretrei posterioare, ceea ce conduce la amplificarea răspunsului reflex. După câteva zeci de secunde, reflexul începe să se stingă, detrusorul se relaxează, iar sfincterul vezical intern se contractă. Volumul rezidual după golirea completă este < 0,2-0,4 ml/kg.

Inervația parasimpatică a vezicii este asigurata de nervul pelvic ce pleacă din măduva spinării S1-S3. Inervația simpatică a vezicii este reprezentată de nervul hipogastric, care se compune din fibre preganglionare existente în măduva lombară L1-L4. Inervaţia parasimpatică predomină în timpul fazei de golire (micţiunii), iar în timpul fazei de umplere se reia dominaţia simpaticului.

Retenţia uRinaRă Retenţia urinară - reprezintă imposibilitatea de evacuare a urinei din vezica urinară şi acumularea ei în cantităţi mari la acest nivel. Recunoaşte cauze de natură mecanică, spasmodică şi paralitică.

nr. 16 n www.veterinarul.ro

Retenţia urinară de tip mecanic. Între cauzele retenţiei urinare mai importante sunt tulburările legate de de actul micţiunii, cu posibile cauze, care pot fi de natură non-neurogenă sau neurogenă.

Cauzele de tip non-neurogen sunt reprezentate de infecţii ale tractului urinar inferior (cistite, uretrite), inflamaţii ale aparatului genital (vaginite, prostatite), afecţiuni ale prostatei (hiperplazia benigna a prostatei, abcese intraprostatice, chiști paraprostatici), urolitiază - vezicală, uretrală, neoplasme - vezicale, uretrale, prostatice, vaginale, cauze iatrogene- cateterism vezical, uretrostomă.

Este posibil ca două sau mai multe dintre aceste cauze să coexiste: ex. urolitiaza sau neoplasmele pot predispune la infecţii bacteriene secundare (sau invers infectiile tractului urinar pot duce la formarea de struviţi ca urmare a alcalinizării urinei). Retenţia urinară de tip mecanic este mai frecventă şi se realizează prin: ocluzii/obstrucţii pe toată întinderea uretrei, cicatrici stenozante, compresiuni prin tumori, - hipertrofii ale prostatei, prostatite, coaguli sanguini/de fibrină, papiloame, aderenţe, La pisici, retenţia urinară de origine mecanică se întâlneşte frecvent în sindromul urologic felin. În apariţia acestor situaţii patologice dieta joacă un rol determinant. În special cea bogată în magneziu, joacă un rol important în dezvoltarea cristalelor de

struviţi. Obezitatea este strâns legată de apariţia inflamaţiei tractului urinar inferior, probabil datorită hranei în exces şi astfel, a consumului ridicat de magneziu. În general, hrana uscată conţine mai mult magneziu per kilocalorie decât hrana conservată/semiumedă.

Consumul de hrană uscată determină de asemenea un volum mai mare de fecale şi o pierdere mai mare de apă prin fecale, ceea ce poate duce la o reducere a volumului de urină cu creşterea concentraţiei de magneziu şi a altor substanţe litiazogene din urină. pH-ul urinar este mai important decât concentraţia magneziului în urină.

Struviţii sunt de aproximativ 100 de ori mai solubili într-o urină cu pH de 6,4 decât într-o urină cu pH-ul 7,7. Cea mai mare parte a dietelor comerciale cresc postprandial pH-ul urinei cu aproximativ o unitate, creştere care durează 3-5 ore. Cateterismul uretral reprezintă cea mai importantă cauză pentru infecția bacteriană, mai ales dacă nu se utilizează catetere sterile.

Trauma cauzată de cateterismul uretral poate de asemenea să determine uretrită sau inflamaţie periuretrală, ceea ce conduce la compresiune uretrală şi în final la obstrucţie.

Factorii anatomici reprezintă un risc în apariţia obstrucţiei uretrale (mai frecventă la masculi datorită diametrului uretral). Multe dintre cazuri sunt provocate de mucusul şi dopurile de struviţi care se depozitează în porţiunea spongioasă a uretrei. Inflamaţiile cronice cu fibroza şi îngroşarea peretului vezicii urinare pot de asemenea determina reducerea tonusului muşchiului detrusor şi incompleta golire a vezicii urinare.

Ca şi posibilă cauză, infecţiile bacteriene sunt foarte frecvente. În apariţia acestora intervin factori ocazionali şi predispozanţi. În foarte multe din cazuri, infecţia bacteriană este secundară unei alte afecţiuni care trebuie investigată.

Tractul urinar comunică cu exteriorul fiind astfel expus contaminării. Cistitele şi uretritele sunt cauzele cele mai frecvente care duc la apariția disuriei la câine. Etiologia bacteriană este dominantă (cele micoplasmatice, chlamidiene, virale, fungice sau parazitare sunt rare). Deși majoritatea infecțiilor includ un singur microorganism, 20% din ele sunt infecții bacteriene mixte (aparţinând la două sau mai multe specii). Mecanismele de apărare ale gazdei faţă de infecţiile tractului urinar inferior (UTI).

Golirea normală este cel mai eficient mecanism natural de apărare împotriva UTI.

Astfel se îndepărtează mai mult de 95% din bacteriile nonaderente ce pătrund în vezica urinară. Expulzarea bacteriilor se realizează prin creșterea producției de urină şi prin frecvența golirii. Afecțiunile care scad frecvența/volumul urinei duc la creșterea volumului rezidual predispun animalele la UTI. Volumul urinar rezidual normal la câini este de 0,2 – 0,4 ml/kg. Lungimea uretrei şi secreţiile prostatice antibacteriene la masculi contribuie la scăderea incidenţei UTI în comparaţie cu femelele. Urina este adesea bacteriostatică şi uneori bactericidă. Proprietăţile antibacteriene ale urinii depind de compoziţia sa: pH-ul scăzut şi concentraţia mare de uree şi acizi organici slabi în urină, inhibă creşterea bacteriană. În urina slab concentrată inhibarea proliferării este rezultatul lipsei de nutrienţi.

Culturile bacteriene frecvent izolate sunt: Escherichia coli – predominant, Stafilococi, Streptococci, Klebsiella, Proteus, Pasteurella, Enterobacter, Enterococcus, Mycoplasma. În 75% din cazuri este vorba de implicarea unui singur agent patogen, în 18% implicarea a doi agenţi patogeni, iar in 6% din cazuri, implicarea a trei agenţi patogeni. Aceste bacterii sunt decelate la nivelul tractului urogenital şi la animalele sănătoase, fiind necesară evaluarea numărului de bacterii cultivate/urocultura trebuie efectuată în maxim 1 oră de la prelevare (în caz contrar se refrigerează şi se poate aştepta până la 6 ore).

CISTITELE Cistitele, pot reprezintă o altă cauză frecventă a tulburărilor urinare, fiind dominate de: disurie, polakisurie, incontinenţă severă (pierderea continenţei), pierderea complianţei, hematurie ± (obişnuit terminală). De cele mai multe ori nu sunt decelate manifestări sistemice ale infecţiei. Diagnosticul se bazează pe anamneză (importantă la masculi) şi analiză de urină – obligatorie în managementul animalelor cu cistită.

Tratamentul presupune administrarea de: antiinfecţioase cu eliminare urinară - timp de 10-12 zile; sulfamide potenţate 2,5-12,5 mg/kg la 12 ore (atenţie la asigurarea aportului hidric); betalactamine: amoxicilină 5-10 mg la 12 ore/amoxicilină potenţată cu acid clavulanic (12,5 mg/kg/12 ore); nitrofurantoin (Furazolidon) 4 mg/kg la 6-8 ore; În cazul infecţiilor recurente se va recurge la urocultură şi eventual se vor face investigaţii amănunţite pentru a decela cauza primară (insidioasă/ascunsă). Cazurile

de bacteriurie cronică sunt rare dar, atunci când apar pot fi ţinute sub control prin administrarea de metenamină (urotropină) în doze de 500 mg la 12 ore la câine şi 250 mg la 12 ore la pisică, timp de 6 săptămâni.

UROLITIAZA Urolitiaza, calculoza/sedimentoza urinară reprezintă de asemenea o cauză frecventă a disuriei la canide. Urina canină este o solutțe complexă ce permite sărurilor (oxalatului de calciu și fosfatului amoniaco-magnezian) să rămână în soluţie în condiţiile de suprasaturare.

Cristaluria este consecinţa suprasaturaţiei urinii, iar uroliţii se pot forma din cristalele agregate ce nu sunt excretate.

Prima consecinţă a prezenţei unor concreţiuni pe căile urinare, o reprezintă fenomenul iritativ, uneori foarte brutal, putând determina hematurie pasageră persistentă sau recidivantă, polakisurie, disurie/strangurie. În alte cazuri, se produc leziuni inflamatorii pe care se pot grefa germeni bacterieni provocând pielite, ureterite, cistite sau uretrite. La canide, deşi urolitiaza se întâlneşte relativ frecvent, cazurile clinice mai grave se întâlnesc la masculi, chiar dacă boala afectează deopotrivă ambele sexe. Spre deosebire de femele, masculii sunt predispuşi obstrucţiei uretrale datorită particularităţilor anatomice ale uretrei și anume traiectul strâmtat brusc al uretrei la nivelul osului penian. Predispoziţia de rasă este netă, atât în privinţa incidenţei absolute, cât şi în privinţa tipului de uroliţi.

Tipuri de uroliţi (şi prevalenţa lor la câine): fosfaţi amoniaco-magnezieni (struviţi) 54%; oxalaţi de calciu 8%; uraţi de amoniu 5%; acid uric 0,1%; xantină 0,1 %; cistină 1,3 %; siliciu 1,2 %. Acest calcul include uroliţii cu peste 70% minerale specifice.

Tablou clinic Tabloul clinic în urolitiază depinde de localizarea acesteia. În localizarea la nivel vezical apare hematurie iar la nivel uretral – obstrucţie. În cazul nefroliţilor 1-2% se înregistrează hematurie şi/sau insuficienţă renală.(în 40% din cazuri este vorba de oxalat de calciu). Simptomele sunt dependente şi de prezenţa/absenţa unei infecţii secundare. Prezenţa calculilor poate fi şi asimptomatică.

Diagnostic.

Analiza de laborator a calculilor după eventuala îndepărtare chirurgicală. Calculii pot avea mai multe straturi, astfel că identificarea cristaluriei poate să difere ca tip (compoziţie) faţă de calcul. Crista17

lele sau calculii pe bază de struviţi pot apărea secundar unei infecţii urinare cu bacterii producătoare de urează (Staphylococus, Proteus), sau infecţia poate fi secundară litiazei.

Tratamentul urolitiazei Dimensiunea uretrei la femelă permite eliminarea sub presiune a calculilor prin uro-hidropropulsie sau endoscopic prin cistoscopie și extragerea folosind sistemul “basket” sau “stone extractor”.

De perspectivă este litotripsia extracorporeală şi extragerea sub control endoscopic.

Terapia conservativă este de lungă durată și are eficacitate relativ redusă. De aceea, în cazul calculozei recidivante, se recomandă intervenţia chirurgicală, urmată de dietă și tratament medicamentos deoarece (cauzele persistând litiazogeneza va continua).

Neoplazia vezicală Cel mai frecvent tip de neoplazie vezicală este carcinomul cu celule tranziționale. În cazul în care tumora este localizată, se poate interveni chirurgical pentru rezecția formațiunii, având însă în vedere riscul major de însămânțare a cavității abdominale cu celule tumorale. În unele cazuri se poate recurge chiar la cistectomie, ureterele fiind deschise în rect, dar această manoperă este urmată de o serie de complicații care reduc considerabil timpul de supraviețuire. Sunt descrise mai multe protocoale de chimioterapie legate de utilizarea ciclofosfamidei asociată doxorubicinei sau cisplatinei. Rata de răspuns este sub 70%, majoritatea dezvoltând insuficienţă renală.

Tratament Tratamentul medicamentos în disoluţia elementelor de ordin litiazic este reprezentat, de la caz la caz de dietoterapie şi terapie medicamentoasă (struviţii se dizolvă de cele mai multe ori în câteva săptămâni cu diete specifice). Oxalaţii de calciu nu pot fi dizolvaţi prin folosirea dietei, dar aceasta poate împiedica reapariţia acestora. Alcalinizarea urinei poate împiedica recurenţa anumitor tipuri de uroliţi. În cazul uroliţilor pe bază de siliciu, dieta sau alcalinizarea urinei nu sunt de ajutor. În cazul uroliţilor pe bază de uraţi (la dalmaţian, datorită deficitului enzimatic) se recomandă inhibitori de xantin oxidază (allopurinol) şi o dietă cu un conţinut redus de purină.

Uroliţii pe bază de xantină pot apărea ca o complicaţie a tratamentului. În cazul calculor pe bază de cistină (defect meta18 Veterinarul

n

bolic congenital), se recurge la dietă şi administrarea de D-penicilamină 15 mg/kg/zi.

Neoplasmele tractului uriNar iNferior Procesele neoplazice cu localizare la nivelul tractului urinar determină dificultăţi în actul micţiunii datorită obstrucţiei parţiale sau chiar totale a tractului urinar inferior. Acestea pot fi benigne -papilomul și fibropapilomul de vezică urinară sau maligne - carcinomul cu celule tranziţionale. La femele, tumorile vulvo-vaginale pot fi o cauză a disuriei, la cățele cea mai frecventă fiind tumora veneriană Sticker. Se mai pot intâlni: fibromul vaginal, leiomiomul, leiomiosarcomul.

Diagnostic În retenţia urinară, semnul clinic principal îl constituie absenţa urinării, colica asociată cu semierecţie, gemete, tenesme, poziţie prelungită pentru micţiune, pulsaţii ale uretrei la masculi la nivelul curburii ischiatice sau distensii ale uretrei până la nivelul unde se produce ocluzia sau obstrucţia cu semne caracteristice depistate la palpaţie externă sau la tuşeu. În retenţia mecanică, vezica urinară poate fi atât de destinsă încât la animalele mari nici nu se poate palpa polul anterior, conţinând până la 5-6 litri la câine. Astfel, vezica urinară poate ajunge până la diafragmă, dând senzaţia unui corp dur. Cele mai frecvente cauze ale obstrucţiei uretrale sunt reprezentate de calculi şi tumori la câini şi de dopuri de struviţi-mucus la pisici. La câini, orice fel de boală prostatică poate de asemenea determina obstrucţie uretrală. Cateterismul uretral este indicat în următoarele situaţii: imposibilitatea stabilirii unui debit urinar normal; prezenţa unor rămăsiţe abundente de calculi care nu pot fi îndepărtate prin lavaj vezical repetat; atonie a muşchiului detrusor în momentul în care vezica nu poate fi evacuată manual de 4-6 ori pe zi şi îngrijirea intensivă a pacienţilor când producţia de urină este monitorizată ca punct de reper pentru terapia cu fluide. Atonia muşchiului detrusor asociată cu distensia exagerată a vezicii urinare se întâlnesc de obicei la pacienţii cu obstrucţie de mai mult de 24 de ore. Dacă vezica poate fi evacuată de 4-6 ori pe zi, atunci cateterul probabil nu este necesar. Dacă însă vezica nu poate fi evacuată de cel puţin 4 ori pe zi, este indicat cateterul remanent. Dacă obstrucţia nu poate fi rezolvată pe cale medicamentoasă, uremicii trebuie stabilizaţi înainte de intervenţia

nr. 16 n www.veterinarul.ro

chirurgicală. Trebuie efectuate cistocenteze repetate pentru a menţine goală vezica urinară până în momentul în care hipercalcemia, acidoza şi uremia sunt corectate. Pentru masculii care prezintă obstrucţie recidivantă, se recomandă uretrostoma.

Tratament În principiu, tratamentul vizează două obiective: înlăturarea obstrucţiei uretrale şi evacuarea urinei din vezica urinară.

Aceste obiective se pot realiza prin cateterismul uretral şi respingerea retrogradă a corpului obstruant cu ser fiziologic pompat cu ajutorul unei seringi cu ac bont, prin cistocenteză sau prin uretrotomie de urgenţă, în scopul prevenirii rupturii vezicale.

Pentru restabilirea echilibrului electrolitic şi hidric în cazul instalării azotemiei postrenale sau a uremiei, se recomandă terapia cu fluide. Intervenţia chirurgicală permite punerea unui diagnostic clar a tipului de uroliţi prezenţi, corectarea unor posibile anormalităţi anatomice predispozante (polipi vezicali), precum şi recoltarea de probe din mucoasa vezicală pentru cultura bacteriană. Cu toate acestea, intervenţia chirurgicală nu reduce rata de recidivă. Îndepărtarea chirurgicală a calculilor multipli, de dimensiuni mici este de foarte multe ori necesară pentru rezolvarea şi prevenirea obstrucţiei uretale. Deseori, completa îndepărtare a tuturor calculilor este imposibilă. Cel mai convenabil este ca aceşti pacienţi să urmeze un protocol de dizolvare completă de cel puţin 6 săptămâni după intervenţia chirurgicală. Pentru îndepărtarea non-chirugicală a calculilor de dimensiuni reduse prin respingere retrogradă a calculului din uretră, pacientul trebuie fie anesteziat, fie sedat puternic. Efectele secundare ale acestei proceduri sunt reprezentate de hematurie, infecţii bacteriene ale tractului urinar şi depozitarea calculilor în lumenul uretral (hematuria este trecătoare şi mai puţin severă decât hematuria observată ca urmare a cistotomiei). Terapia cu antibiotice ar trebuie aplicată înainte şi după această procedură deoarece animalele cu uroliţi deja prezintă sau sunt predispuşi la infecţii induse de cateter ale tractului urinar. În litiaza vezicală, tratamentul este de extremă urgenţă, mai ales în cazul retenţiei acute de urină și urmăreşte evacuarea vezicii şi restabilirea micţiunii normale. La carnivore, extragerea calculilor se realizează prin cistotomie, după laparatomie mediană sau paramediană. Îngrijirile postoperatorii se referă la dietă

hidrică în primele zile, cardiotonice şi antibioterapie pe cale generală.

Tratamentul medicamentos reduce concentraţia sărurilor litiazogene din urină şi creşte solubilitatea sărurilor în urină, precum şi volumul urinar, însă tratamentul poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni. De asemenea, unii uroliţi (oxalaţii de calciu, fosfaţii de calciu, silicaţii şi cei micşti) nu pot fi dizolvați pe cale medicamentoasă. Astfel, pacienţii cu obstrucţie uretrală nu pot fi trataţi doar medicamentos, fiind necesar şi cateterismul uretral al acestora. Recidivele apar la 25% dintre cazuri. Recidiva este mai frecventă la câinii cu uroliţi metabolici (oxalaţi de calciu, uraţi, cisteină) sau la cei cu predispoziţie familială (Schnauzer pitic cu struviţi).

Retenţia uRinaRă de tip spastic Apare ca o consecinţă a spasmului sfincterului vezical, deci prin iritaţia simpaticului care se distribuie vezicii şi dă tonicitatea sfincterului.

Acest spasm poate fi consecinţa iritaţiilor plexului pelvian prin scleroza care pleacă de pe aorta posterioară (în cazul anevrismelor), prinzând în ea şi filetele simpatice, sau este consecinţa peritonitelor care excită întregul sistem neurovegetativ din cavitatea abdominală.

Colicile adevărate sau false se întind de la plexul solar ca undele, din ce în ce mai larg, cuprinzând atât sectoarele anterioare (cefalice) cât şi cele posterioare (caudale). În acest caz, presiunile exercitate de la exterior la animalele mici, sau prin exploraţie rectală, la animalele mari, asupra vezicii, nu determină evacuarea urinii. Numai masajul gâtului vezical sau administrarea de spasmolitice sau de spasmolitice generale (bromurile, opiul) pot determina evacuarea urinii din vezica urinară.

Retenţia uRinaRă de tip paRalitic Cauzele de natură neurogenă sunt reprezentate de afectarea neuronilor motori inferiori. Afectarea neuronilor motori superiori și dissinergia detrusor - uretrală.

Afectarea neuronilor motori inferiori este responsabilă de inducerea atoniei vezicale. Obişnuit, rezultă în urma leziunilor la nivelul măduvei spinării în zona sacrală sau nervului pelvic, incluzând hernia de disc, sindromul cozii de cal, luxaţiile sacro-iliace şi tumorile (ex. limfomul vertebral). Acest tip de afecţiune cauzează atât areflexia muşchiului detru-

sor cât şi a sfincterului vezical, vezica fiind atonă, destinsă, iar exprimarea urinei se face cu uşurinţă.

Afectarea neuronilor motori superiori (automatismul vezical) se produce în urma leziunilor la nivelul măduvei spinării deasupra segmentului sacral (deasupra corpului vertebral L5), cum ar fi: hernia de disc, tumori, traumatisme, meningite, afecţiuni cerebrale. Aceste leziuni determină contracţia incompletă a detrusorului şi spasmul sfincterului, rezultatul fiind golirea incompletă a vezicii.

Controlul voluntar al micţiunii este absent, iar exprimarea manuală a urinei se face cu dificultate, existând riscul rupturii de vezica urinară. Vezica este destinsă, turgescentă şi concomitent apare şi pareza sau paralizia trenului posterior.

Dissinergia detrusor-uretrală - constă în lipsa de coordonare între activitatea muşchiului detrusor și cea a sfincterului vezical, care determină contracţia involuntară a sfincterului uretral extern, concomitent cu contracţia musculaturii netede de la nivelul gâtului vezicii şi uretrei proximale. Cauzele sunt reprezentate de leziuni la nivelul tractusului reticulospinal.

Retenţia de origine paralitică poate fi consecinţa paraliziei vezicale prin alterarea funcţională sau anatomică a plexului parasimpatic pelvian care controlează tonicitatea muşchilor vezicali. Parezia sau paralizia peretelui vezicii urinare mai poate apărea în timpul intervenţiilor în cavitatea abdominală (laparatomie), în urma unor alterări ale centrului ano-vezico-spinal din măduva sacrată. Paralizia mai poate fi consecinţa unor cistite care au dus la infiltraţia muşchilor şi la scleroză sau consecinţa pericistitei în urma traumatizării pereţilor vezicii în timpul distociilor. Afectarea neuronilor periferici sau atonia vezicală apar ca rezultat al leziunilor segmentelor medulare sacrale (la nivelul sau dedesubtul corpului vertebral L5) sau a nervilor pelvici care includ hernia discală intervertebrală, sindromul cozii de cal, luxaţiile sacroiliace, fractura sacro-coccigiană şi tumori (limfomul vertebral). Aceste tipuri de leziuni determină atât areflexie a muşchiului detrusor, cât şi areflexie a sfincterului vezical. Vezica urinară de regulă este destinsă în mod exagerat şi urina se elimină cu uşurinţă. Tratamentul constă în eliminarea urinei prin compresiuni exercitate asupra vezicii urinare de 3-4 ori pe zi. Terapia prelungită a acestei afecţiuni nu a prezentat succes.

Complicaţiile includ ulcere decubitale şi infecţii ale tractului urinar.

Afectarea neuronilor motori centrali

(sindromul de neuron motor central sau sindromul piramidal) sau automatismul vezical apar ca urmare a leziunilor segmentelor medulare situate deasupra celor sacrale (deasupra corpului vertebral L5), cum ar fi: hernia de disc, tumorile, traumatismele, meningitele, bolile cerebrale, bolile cerebeloase. Aceste leziuni determină o contracţie insuficientă a muşchiului detrusor, precum şi spasmul sfincterului uretral, rezultatul fiind o golire incompletă a vezicii urinare. Vezica urinară este mărită în volum, turgescentă şi iniţial, evacuarea urinei se face extrem de greu. În anamneza animalului respectiv există şi imposibilitatea de a urina şi concomitent apare şi pareza trenului posterior sau paralizia.

Tratamentul Controlul voluntar este pierdut şi eliminarea urinei prin compresiuni asupra vezicii urinare este dificilă, dacă nu imposibilă. După o perioadă de câteva zile până la câteva săptămâni, reflexele medulare sunt recâştigate.

Micţiunea involuntară este iniţiată în momentul în care este atinsă capacitatea maximă a vezicii urinare (automatism vezical). Iniţial, este dificilă evacuarea urinei prin compresiuni asupra vezicii.

Datorită riscului crescut de ruptură a vezicii urinare, această manevră de evacuare manuală a urinei nu ar trebui aplicată până în momentul în care vezica tolerează acest lucru. După eliminarea urinii din vezica urinară, aceasta ar trebui palpată din nou pentru a determina volumul urinar rezidual. Este posibil însă să fie necesar cateterismul de cel puţin 3 ori pe zi pentru a goli complet vezica urinară. Nu trebuie utilizat un cateter deja folosit datorită riscului de apariţie a infecţiei tractusului urinar.

Analiza urinei ar trebui efectuată lunar (chiar săptămânal în cazul în care animalul este tratat cu corticosteroizi), iar proprietarii ar trebui instruiţi să aducă o probă de urină oricând se observă o modificare a culorii sau mirosului urinii. Înainte de apariţia/reluarea automatismului vezical, tratamentul ar trebui să includă cateterismul vezical aseptic de 3 ori pe zi.

Utilizarea corticosteroizilor pentru tratarea bolilor neurologice poate determina poliurie, fapt care necesită efectuarea cateterismului vezical de mai multe ori pe zi. Corticosteroizii de asemenea predispun pacienţii la infecţii ale tractusului urinar. Iniţial, analiza sedimentului urinar ar trebui efectuată la fiecare 3 sau 4 zile, iar dacă este prezentă şi infecţia tractusului urinar trebuie obţinută şi antibiograma. În cele două forme de re19

Tulburări în acTul micțiunii

retenție urinară

retenție urinară

cateterizarea vezicii

palparea vezicii

cateterizare ușoară

vezica urinară contractată

vezica urinară destinsă

spasm uretral cistită calculi uretrali uretrită neoplazie uretrală hiperactivitatea detrusorului uretrite afecțiunile prostatei

obstrucția tractului urinar inferior

cateterizare dificilă

examinare neurologică anormală

normală

Afectarea neuronilor motori inferiori calculi vezicali disinergia reflexă (atonia vezicală); Afectarea neuronilor motori superiori (automatismul vezical) tenţie (cea spasmodică şi cea paralitică), cantitatea de urină acumulată este mai mică. Urina se elimină după un masaj al vezicii urinare sau după administrarea de spasmolitice, în retenţia spasmodică şi proporţional cu compresiunea exercitată asupra vezicii urinare, în retenţia paralitică; de altfel, în această formă, în cazul sclerozei vezicale, eliminarea urinei se face spontan, la mişcarea bruscă a animalului. În cazul în care se produce doar spasmul vezical fără ca acesta să fie însoţit şi de cel al capilarelor renale, cantitatea de urină acumulată poate să fie şi mai mare.

DiagnosTic Diagnosticul clinic/simptomatologic este uşor de stabilit la toate speciile pe baza datelor de ordin general, pe lipsa urinării, pe datele palpaţiei, ale cateterismului şi examenului radiologic.

Diagnosticul etiopatogenetic este uneori mai greu de clarificat dacă nu se face taxisul intern, combinat, la animalele mici, cu taxisul extern şi dacă nu se utilizează cateterismul care arată şi nivelul la care s-a produs ocluzia sau obstrucţia, rezolvând uneori momentan evacuarea urinii şi înlăturarea rupturii vezicii urinare.

Diagnosticul fiecărei leziuni care determină retenţia urinară de origine neuro-, miopatică sau mecanică, este uşor de precizat în unele cazuri, prin evacuarea urinii, după care controlul căilor urinare inferioare şi al vezicii este mult mai uşor de realizat. La câinii în vârstă întotdeauna trebuie controlată şi prostată.

Diagnosticul diferenţial al retenţiei urinare ar trebui făcut faţă de: - bolile aparatului urinar care se ma20 Veterinarul

n

nifestă prin disurie; - colicile intestinale (care sunt de tip abdominal); - hernia strangulată (se diferenţiază prin examenul orificiilor herniare); - peritonita acută (unde este prezentă contractura şi febra); - lumbago (unde durerea este violentă iniţial şi se atenuează prin repaus, reîncepând violent după cea mai mică mişcare); - piometru (distensia abdomenului, poliuria, polidipsia); - hidronefroză (la palpaţia externă la animalele mici se descoperă creşterea tensiunii abdomenului, mărirea în volum a rinichilor, fluctuenţa lor, absenţa sensibilităţii, semnele urinare sunt reprezentate de oligurie intermitentă sau continuă); - ascita (este caracteristică distensia ventrală a abdomenului, senzaţia de val la palpaţia abdomenului, respiraţia dispneică de tip costal, lichidul cu caracter de transudat care se obţine prin puncţia abdominală).

Examene importante care se impun a fi efectuate la câinii cu disurie: - evaluarea modului în care se face urinarea. Dacă se constată o urinare normală, atunci nu există obstrucţie uretrală. Dacă sunt prezente eforturi de urinare, se suspicionează obstrucţia uretrală şi se încearcă cateterismul.

- în situaţia în care animalul nu urinează singur, se va efectua cateterismul vezical. În cazul imposibilităţii trecerii cateterului, diagnosticul se va orienta spre o obstrucţie fizică a uretrei (cum ar fi tumorile sau uroliţii). Dacă acesta trece cu uşurinţă, atunci este vorba despre obstrucţie funcţională a uretrei (disinergia, adică contracţia muşchilor vezicali nu se coordonează cu relaxarea sfincterului uretral, acesta contractându-se de asemenea).

nr. 16 n www.veterinarul.ro

-se recomandă palparea vezicii urinare. Diagnosticul este de cistită dacă vezica urinară este de dimensiuni reduse, cu perete îngroşat (urgenţă determinată de cistita care conduce la urinare frecventă), sau dacă palparea uşoară induce cu uşurinţă evacuarea urinei.

- în cazul in care vezica este destinsă, iar urina nu este uşor eliminată prin compresiuni asupra acesteia (se vor efectua compresiunile asupra vezicii cu mare atenţie deoarece se poate rupe), atunci este vorba de obstrucţie uretrală care poate necesita terapie medicamentoasă şi chirurgicală urgentă. În cazul atoniei vezicale, vezica este destinsă, dar urina este uşor eliminată prin compresiuni asupra vezicii urinare (ruperi ale legăturilor strânse ca urmare a distensiei cronice- în bolile neurologice). În neoplazie, vezica apare ca o masă de consistenţă moale, iar în urolitiază sub forma unei mase dure, neregulate. Vezica urinară nu se poate palpa dacă urina a fost eliminată recent sau într-o eventuală ruptură a acesteia. Dacă la palparea transrectală se constată prezenţa unor formaţiuni pe planşeul pelvin, se suspicionează prostatomegalie-masculi / anomalii ale cervixului/vaginului-femele, sau tumori ale gâtului vezicii urinare/ale uretrei . Dacă se observă prezenţa unor formaţiuni dorsal faţă de rectum, diagnosticul este de limfonoduli sublombari. În cazul în care la efectuarea examenului genital se constată inflamaţie sau supuraţie, asociate cu încercări repetate de urinare, atunci se suspicionează o infecţie locală.

- examen neurologic – dacă se observă deficienţe neurologice, se pot suspiciona cauze neurologice ale disuriei.

Un examen neurologic normal nu exclude posibile boli neurologice ale vezicii urinare.

radiologie

Diagnostic radiologic Hernia diafragmatică peritoneopericardică la câine

DR. FLORIN EUGEN GROSU SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară

Hernia diafragmatică peritneopericardică este acompaniată de trecerea organelor abdominale în sacul pericardic printrun hiatus congenital, aceasta putând fi prezentă la naştere sau poate fi câștigată. Creşterea presiunii abdominale poate determina hernierea organelor abdominale în pericard prin acel hiatus congenital.

A

fecţiunea poate genera semne clinice sau poate fi descoperită accidental în cadrul unor investigaţii (ecografie, radiografie pentru alte patologii toraco-abdominale). Organul cel mai frecvent herniat este ficatul urmat de: stomac, epiplon. Intestinul subţire este cel mai puţin implicat.

Semnele radiografice sunt: l Amprenta cardiacă largă şi rotunjită l Siluetă confluentă între diafragm şi cord l Rest de ţesut mezotelial dorsal peritoneopericardic între cord şi diafragm

Figura. 1

vizibil în incidenţa laterală l Prezenţa organelor abdominale în sacul pericardic: gaz, material ingerat ori structuri radioopace l Proiecţie convexă a siluetei cardiace caudale l Marginea ventrală a suprafeţei diafragmatice toracice şi silueta cardiacă caudală ventrală sunt imperceptibile.

Diagnosticul poate fi pus prin ecografie, angiografie non-selectivă, peritoneografie şi mult mai ușor prin administrare per os de sulfat de bariu.

Sunt prezentate două cazuri cu hernie peritoneopericardică.

Doi câini fraţi de cuib cu vârsta de 4 luni, masculi, rasa Caniche. Unul dintre ei prezenta semne respiratorii (tuse us-

Figura. 2

22 Veterinarul

cată, dispnee moderată în special la efort). Celălalt nu avea semne clinice.

Când primul câine a fost investigat radiologic pe gol (fără bariu), s-au observant anse intestinale subţiri în sacul pericardic. Stomacul şi ficatul erau în spatele diafragmului în cavitatea abdominală ceea ce a condus la suspiciunea de hernie peritoneopericardică. Administrarea bariului a scos în evidenţă hernierea tractului intestinal subţire în sacul pericardic, stomacul fiind rămas în spatele diafragmului astfel confirmându-se diagnosticul prezumtiv.

Al 2-lea câine s-a investigat după certificarea diagnosticului fratelui. S-a investigat atât pe gol cât şi cu contrast (sulfat de bariu) rezultând hernierea doar a unui lob hepatic în sacul pericardic, stomacul şi tractul intestinal subţire fiind în spatele diafragmului.

Figura. 3

n

nr. 16 n www.veterinarul.ro

Figura. 5

Figura. 4

Figura. 6

Fig. 1-4: Caniche 4 luni, mascul. Hernie diafragmatică peritoneopericardică. Arie cardiacă mult marită cu tangent pe curbura diafragmatică, prezenţa de anse intestinale în pericard. Administrarea de bariu evidenţiază prezenţa tractului intestinal subţire aproape în totalitate herniat în pericard.

Stomacul şi ficatul rămase în cavitatea abdominală.

Fig. 5-8: Caniche 4 luni, mascul – Hernie diafragmatică peritoneopericardică. Siluetă cardiacă largită şi evidenţierea unui lob hepatic herniat în sacul pericardic. După administraarea substanţei de contrast stomacul şi tractul intestinal subţire sunt în cavitatea abdominală neherniate în pericard.

Amândoi câinii au fost trataţi chirurgical la clinica veterinară ce a trimis pentru investigaţia radiologică confirmându-se diagnosticul de hernie diafragmatică peritoneopericardică.

Bibliografie 1.Evans S.R., Biery D.N.: Congenital peritoneopericardial diaphragmatic hernia in the dog and cat: a literature review and 17 additional case histories. Vet. Radiol., 21, 108, 1980 2.Thorndyke, Julie M. Congenital peritoneopericardial diaphragmatic hernia in a dog and 14 additional case histories in the dog and cat. Seminar SF610.1 1991 no.9174, 199, http://hdl.handle.net/1813/13615.

3. Bjock GR, Tigerschiold A. Peritoneopericardial hernia in a dog. J Am Vet Med Assoc 158:585,1970 4. Feldman DB, Bree MM, Cohen BJ. Congenital diaphragmatic hernia in neonatal dogs. J Am Vet Med Assoc 153:942, 1968.

5. E. Thrall – textbook of Veterinary Diagnostic Radiology, Fourth Edition

Concluzie

Tehnicile radiologice ,,pe gol” cu contrast sunt metode foarte bune pentru diagnosticul acestei patologii congenitale.

Vârsta tânară, aceeaşi origine familială a acestor două cazuri reprezintă un support subiectiv a caracterului ereditar al herniei diafragmatice peritoneopericardice la câine.

Fig. 9 - 10: Radiografii postoperator ale primului câine. Decubit lateral dreapta şi ventrodorsal Aspect radiologic după repunerea tractului intestinal subţire în cavitatea abdominală şi reconstrucţia sacului pericardic şi diafragmului.

Figura. 9

Figura. 7

Figura. 8

Figura. 10

23

artrologie

Tehnica extracapsulară Ruptura de ligament încrucișat cranial – sutura laterală

DR. ANDREI CĂLOIU medic veterinar Clinica Sarmivet București

Ruptura ligamentului încrucișat cranial este una din cele mai frecvente afecțiuni ortopedice întâlnite la câini și afectează toate rasele de câini, ocazional însă aceste probleme pot apărea și la pisici.

L

igamentul încrucișat cranial este structura principală de stabilitate a articulației genunchiului.

Acesta are rolul de a împiedica tibia să alunece în față, de a preveni rotația internă a tibiei și de a limita hiperextensia articulației. Ligamentul cranial încrucișat poate suferi deșirări parțiale sau se poate rupe complet în caz de efort sau chiar și în timpul activităților normale.

Majoritatea câinilor care prezintă acest tip de ruptură sau deșirări ale ligamentului sunt câini cu vârsta medie și de talie mare, dar acestă simptomatologie poate apărea și la vârste fragede în cazul labradorilor, rottweilerilor sau a mastiffului.

Principalul semn clinic în ruptura ligamentului cranial încrucișat este reprezentat de șchiopătura acută sau pasageră și în unele cazuri animalul refuză sprijinul pe membrul afectat. Articulația genunchiului poate fi ușor inflamată iar la mișcările de flexie și extensie poate să apară durerea. Definitoriu este faptul că se simte o ușoară crepitație sau un clic (ca în cazul rupturii de menisc) a articulației genunchiului.

Diagnosticul se pune de obicei identificând mișcarea de sertar a articulației dacă ligamentul este rupt atunci se sesizează o mișcare, o alunecare a părții distale a femurului în fața și în spatele părții proximale a tibiei. Adesea, în rupturile mai vechi această mișcare este mai puțin 24 Veterinarul

n

Fig 1 - RX preoperator evidentă.

Tratamentul chirugical este opțiunea de bază în aceste cazuri, iar ca și metode chirurgicale sunt descrise două categorii de tehnici: tehnica intracapsulară și extracapsulară.

Tehnica intracapsulară de stabilizare a articulației este reprezentată de înlocuirea ligamentului rupt cu o porțiune din fascia lata.

Tehnica extracapsulară nu înlocuiește ligamentul rupt ci stabilizează articulația prin diverse metode în afara articulației. Aceste metode sunt următoarele: sutura laterală, transpoziția fibulei (fibular head transposition), TPLO (tibial plateau leveling), TTO (triple tibial osteotomy și TTA (tibial tubercule advancement).

Eu voi descrie tehnica extracapsulară – sutura laterală, aceasta fiind o tehnică ușor de realizat și se poate efectua cu un set minim de intrumentar ortopedic fiind necesar doar un clește special pentru presarea crimpilor și un kit de nailon.

Așadar, câinele este așezat în poziție dorsală, acest lucru oferind un acces facil la articulația genunchiului atât lateral cât și medial. Apropierea chirurgicală se face printr-o incizie parapatelară (fig 2), incizând printre aponevroza mușchiului biceps femural și tensor al fasciei lata, expunem sesamoizii, aceștia fiind ușor palpabili caudal marginii femurului. Încizăm capsula articulară și inspectăm cu atenție atât meniscul medial cât și me-

nr. 16 n www.veterinarul.ro

niscul lateral iar dacă există rupturi sau leziuni meniscul trebuie îndepărtat (fig 3). Tot acum îndepărtăm și resturile ligamentului cranial rupt (fig 6), se va face un lavaj al alticulației cu Ringer și se închide articulația. Se trece nailonul după sesamoizi laterali, se verifică trecerea corectă a firului de nailon apoi efectuăm o gaură în creasta tibială aproape de inserția ligamentului patelar având grijă ca acesta să fie cât mai proximal pentru a mări izometria. Trecem nailonul pe sub ligamentul patelar din lateral spre medial apoi prin gaura efectuată în creasta tibială, introducem crimpul pe firul de nailon, îl presăm ușor (în mijloc) cât să poată aluneca pe fir și tensionăm firele până când se reduce mișcarea de sertar. Atenție la tensionarea firului pentru că o tensiune prea mare pe fir va produce rotația tibiei în exterior, dacă mișcarea de sertar este neutralizată se presează crimpul definitiv mai întâi pe mjiloc și apoi la capete(fig 7), iar acesta ar trebui să fie poziționat pe mușchiul tibial cranial aproape de tibie. Suturăm plaga chirurgicală pe straturi. Postoperator se administrează antibiotic timp de 14 zile și antiinflamator timp de 4-5 zile.

Recuperarea post operatorie este una de durată de până la 6 luni. Animalul va trebui să fie ținut în lesă și plimbat pentru perioade scurte de timp, iar efortul depus trebuie să fie gradual.

Prognosticul postoperator depinde de câțiva factori și anume câinii obezi au tendința de a se recupera mai greu, la fel

de important este și timpul trecut de la ruptura de ligament și momentul intervenției chirurgicale.

Posibile complicații privid această tehnică sunt legate de infecțiile chirurgicale, slăbirea sau ruperea nailonului, atingerea (prinderea) nervului peroneu de către bandeletele de nailon este foarte dureroasă și poate duce la pierderea functionalității articulatiei.

Fig 5 Îndepatarea resturilor ligamentului cranial încrucișat

Fig 2 Incizia parapatelară (apropierea chirurgicală)

Fig 7 Poziționarea și presarea corectă a crimpului

Fig 3 Evidențierea meniscurilor

Fig 6 Meniscul medial fragmente/resturile ligamentului cranial

Fig 4 Vizualizarea ligamentului cranial încrucișat rupt

Fig 8 RX postoperator- poziția crimpului 25

oncologie

Terapia cancerului Cum folosim antinflamatoarele nesteroidiene (partea I)

Dr. Liviu Gaiță SC ORTOVET SRL Clinică Medicală Veterinară București

Principalele instrumente aflate în arsenalul terapeutic al medicului veterinar confruntat cu cancerul sunt chirurgia și chimioterapia (radioterapia nu este disponibilă pentru uz veterinar în România) [1].

D

ar sunt și alte pârghii medicale: terapia sindroamelor paraneoplazice (la care ne-am referit mai pe larg în alte materiale), corecții de dietă, stimularea imunității nespecifice, terapia prin temperatură și altele, inaccesibile deocamdată veterinarilor români. Nu voi include în lista mijloacelor confirmate științific remediile homeopate, presopunctura, acupunctura; acestea nu satisfac criterii minime de reproductibilitate și predictibilitate, obligatorii în practica medicală chiar și pentru un segment patologic cu manifestare atât de pronunțat individualizată de la pacient la pacient cum este oncologia. Între medicamentele folosite împotriva cancerului, altele decât citostaticele, antiinflamatoarele nesteroidiene (NSAID – Non-Steroid Anti-Inflamatory Drugs) ocupă un loc aparte, din ce în ce mai consolidat, pe măsură ce studiile confirmă eficacitatea lor și explică cum și când pot ele să ajute organismul în lupta cu această boală.

EfEctElE gEnEralE alE nsaid NSAID sunt curent folosite pentru efectele lor antipiretic, antiinflamator și analgezic, și ocazional pentru efectul anticoagulant. Principala cale prin care se generează aceste efecte este blocarea transformării acidului arahidonic în 26 Veterinarul

n

prostanoide de tipul prostaglandinelor și tromboxanilor. Există, de asemenea, și căi neortodoxe de acțiune a NSAID, respectiv de așa numiții mediatori lipidici induși prin aspirină (aspirin-triggered lipid mediators ATLMs). Producţia acestora este maximă când se combină aportul suplimentar de acizi graşi ω-3 (ulei de peşte) cu administrarea de aspirină, de pildă, în doze mici (similare cu cele folosite în tratamentul anti-trombotic al cardiacilor).

Utilitatea terapeutică generală a NSAID este sintetizată în Tabelul 1 [4].

Efectele adverse sunt dependente de situația clinică, de doze, de produs. Cele mai importante sunt, grupate pe funcții fiziologice (după American Health Con-

sultants): • gastrointestinal: ulcere gastrointestinale, stricturi, esofagită, gastrită, colită, eroziuni ale intestinului subţire şi ale celui gros • renal: insuficienţă acută şi/sau cronică, dezechilibre hidro-electrolitice, hiperkalemia, hematuria, sindrom nefrotic cu nefrită interstiţială, necroză papilară • cardiovascular: exarcebarea hipertensiunii, exacerbarea insuficienţei cardiace congestive, aritmii • hepatic: creşterea transaminazelor, colestază, rar insuficienţă sau chiar necroză hepatică • SNC: dureri de cap, vertigo, tremor, depresie, somnolenţă, status mental alterat, meningită aseptică • hematologic: trombocitopenie, anemie hemolitică, agranulocitoză, leu-

Tabelul 1 Utilitatea terapeutică a efectelor NSAID

EfEctE utilE tErapEutic

• antiiflamator-antireumatic • analgezic • antipiretic • protejare faţă de arsuri termice/UV • antidiareic

nr. 16 n www.veterinarul.ro

EfEctE cu utilitatE tErapEutică dEpEndEntă dE situaţia clinică

• antiagregant plachetar • inhibarea motilităţii uterine • închiderea canalului arterial • scăderea secreţiei de renină şi aldosteron

EfEctE nEdoritE

• gastrită difuză, eroziuni superficiale, ulcer • retenţie hidrosalină • nefrită interstiţială, necroză papilară • reacţii anafilactoide • micşorarea fertilităţii la masculi

copenie, eozinopenie, anemie aplastică geal şi faringeal tem multiform, urticarie, angioedem • pulmonar: exacerbarea astmului, • dermatologic: erupţii cutanate, fo• os şi cartilaje: eroziuni articulare, tuse, depresie respiratorie, edem larin- tosensibilizare, reacţii pemfigoide, eri- reducerea proceselor reparatorii la nivelul cartilajelor.

Tabel 2 Farmacodinamica diferitelor NSAID, în funcţie de specie bioTimp până la legarea de Volumul de disponibiliTaTe la acţiune maximă proTeine disTribuţie Timp de înjumăTăţire în plasmă (ore) adminisTrare pe la adminisTrare plasmaTice (liTri/kg) cale orală orală

Alclofenac Azapropazon Benoxaprofen

> 99% > 99% > 98%

0.1

Carprofen

> 90%

1-4 ore

99%

0.1

Celecoxib Diclofenac Eltenac Etodolac Fenbufen Fenoprofen Flufenamin Flunixin Flurbiprofen Ibuprofen Indometacin Isoxicam Ketoprofen Ketorolac Meclofenamin Mefenamin Meloxicam Metamizol Nabumeton Naproxen Nedocromil Nimesulid Oxaprozin Oxyphenbutazon Phenylbutazon Piroxicam Pirprofen Rofecoxib Sulindac Suprofen Tenoxicam Tiaprofen Tolfenamin Tolmetin Zomepirac

aprox. 50% 50%

1-3 ore

97% >99,5%

7.1 0,17

99% >98% >99% >90% >99% >99,5% 96% 90% 96% >92% 99% >99% >99% 97%

0.36 2-4 0,1

aprox. 75%

aproape 100% 92% >80% 98%

30 minute

85% aproape 100% >50%

45 minnute

aproape 100% aproape 100% aprox. 80% >50% aprox. 10%

0,5 - 3 ore

0,5 - 4 ore 2 - 4 ore 3 - 6 ore 8,4 ore 2 - 3 ore 15 minute 1,2 - 3,8 ore

>95% >99% înaltă

1 - 2 ore

26 - 93%

1,5 ore

>70% >90%

1 ore

99% >99% mică >96% >99,5% >98% >95% 98,5% >99% 85% 94% >99% >98% 99% 99,5% 98,5%

0,2 - 0,35 0,1 0,15 0,3 0,17 0,5 - 0,7 0,21 0,13 0,3 0,7 0,1 0,13 0,7 0,19 - 0,39 0,16 0,17 0,2 0,15 1 2 0,17 0,12 0,1 - 0,25 >1 0,54 1,8

1.5-2.5 (om) 15 (om) 25-32 (om) 4.5-9.8 (câine), 8-20 (pisică), 20 (cal), 3165 (vacă) 1.7-5.2 (câine) 1.1(om) 1.4-2.6 (cal) 6.5 (om) 8-17 (om) 2.5 (om) 9 (om) 3.7 (câine), 1.5-2 (cal) 5.5 (om) 3.7-5.8 (câine), 1 (cal) 4-6 (câine), 1 (pisică, cal), 0.5 (vacă) 29-34 (om) 4-5 (câine), 1.5 (pisică, cal) 5 (om) 3 (cal), 4 (vacă) 2 (om) 20-30 (câine), 11-21 (pisică) 4-5 (câine) 26 (câine) 35-72 (câine), 4-5 (cal) 21 (om) 2-5 (om) 21-25 (om) 0.7 (câine), 6-11 (cal) 2-6 (câine, porc), 3.5-10 (cal), 32-78 (vacă) 35-74 (câine) 7.1 (om) 2.6 (câine) 15 (om) 1-3 (om) 60-75 (om) 3 (om) 4-6 (câine), 2-4 (pisică), 2.5 (vacă) 5 (om) 4-8 (om) 27

O sinteză a informațiilor disponibile privind diferențele între specii privind farmacodinamica NSAIDs este prezentată în Tabelul 2 (după Institut für Veterinärpharmakologie und-toxikologie, University of Zürich, Elveţia). Se remarcă variații foarte mari între specii pentru unele substanțe, cu implicații majore privind ricurile toxicității medicamentelor respective. De exemplu câinele metabolizează de două ori mai repede decât pisica carprofenul, dar aproape de două ori mai lent meloxicamul. În prezent se face curent disticția privind efectele selective ale antiinflamatoarelor asupra celor două izoenzime COX-1 și COX-2 (COX este acronimul pentru ciclooxigenaze). COX-1 este normal prezentă în reticulul endoplasmatic al majorităţii celulelor şi este activă în catabolismul fosfolipidelor de la nivelul peretelui celular. COX-1 este implicată în activarea trombocitelor, în protecţia gastrointestinală şi în funcţionarea rinichiului. COX-2 apare local numai în inflamaţii şi în unele tumori. Există şi un nivel bazal redus de COX-2 în unele ţesuturi, în particular în creier şi rinichi.

Terminația i desemnează clasa de medicamente care inhibă ambele izoenzime sau, selectiv, una dintre ele (COXi, COX2i, COX-1i)

efeCtele antI-tumOrale ale nSaId Intervenția NSAID se exprimă pe întregul lanț de inițiere și dezvoltare a tumorii (Figura 1). Încă în [4] înregistram un număr important de rezultate raportate în literatură privind efecte favorabile ale NSAID asupra unor tumori, preluate mai ales din [3]: • piroxicamul a fost testat cu succes, întâi pe tumori la câine şi, ulterior, pe tumori la om, dovedindu-şi efectele anticanceroase pe tumori de celule

Gradul relatIv de InhIbare a COX-2 faţă de COX-1, pentru Câteva nSaIdS

(evaluat in vitro [2]) tIpul nSaIdS COX-2I

Rofecoxib Etodolac Meloxicam Celecoxib

80 23 11 9**

COXI (neSeleCtIvI)

Diclofenac Sulindac Piroxicam Ibuprofen Naproxen Indomethacin Ketorolac

4 3 2 0.4 0.3 0.2 0.003

*Raporturi ale inhibării 80% a COX-2 relativ la COX1, în sânge integral de om **sau chiar 375 (!) conform unor studii in vivo [3]

tranziţionale (vezică urinară) .

• celecoxib (Celebrex), primul şi cel mai important COX-2i, a fost aprobat în 2002 în SUA pentru tratamentul profilactic şi curativ al familiei adenomatous polyposis (FAP) şi al hereditary nonpolyposis colorectal cancer (HNPCC) la pacienţii umani.

• s-a demonstrat că aspirina şi alte NSAID neselective reduc cu 40-50% incidenţa la nivel colono-rectal a tumorilor benigne, maligne şi a mortalităţii consecutive.

• pentru Sulindac (Clinoril), un NSAID neselectiv, a fost dovedit (şobolani) un efect de promovare a apoptozei in vitro pe două linii de celule tumorale prostatice (PC3 şi LNCaP), cu 50% şi, respectiv, 40% dintre celule în apoptoză, la 48 ore de la tratament, precum şi absenţa unui efect similar pe o linie de celule prostatice normale; alte studii au demonstrat pentru Sulindac efectul de încetinire a creşterii tumorilor.

displazie incipientă

țesut normal

SeleCtIvItatea COX-2*

displazie moderată/severă

IntervenţIa COXI

Figura 1 Nivelurile la care acționează inhibitorii de ciclooxigenaze în terapia anticanceroasă [4] 28 Veterinarul

n

nr. 16 n www.veterinarul.ro

• s-a demonstrat (şobolani) reducerea, prin administrarea de indometacin, a mărimii tumorilor provocate experimental la nivelul tubului digestiv; aspecte similare au fost confirmate şi pentru tumorile mamare.

• au fost inițiate studiile care să evalueze eficacitatea terapiei cu COXi pentru un număr mai mare de tumori care exprimă un nivel ridicat de COX-2, dintre acestea fiind identificate [3]: - leziuni precursoare neoplazice: keratoza actinică, hiperplazia atipică a glandei mamare, hiperplazia atipică pulmonară, esofagul Barrett, adenomul colorectal, neoplazia intraepitelială prostatică; - cancere: vezică urinară, glandă mamară, cervical, colon, esofag, stomac, carcinom hepatocelular, pulmon, melanoame, pancreas, prostată, carcinom cu celule scuamoase.

Vom sintetiza în partea finală a materialului nivelul actual al cunoștințelor privind ce antiinflamatoare nesteroidiene poate folosi medicul veterinar și pentru ce tumori trebuie luată în considerare includerea lor în terapie sau în protocoalele de prevenție.

Bibliografie [1] D.J. Argyle, M.J. Brearley, M.M. Turek, Decision Making in Small Animal Oncology, Wiley-Blackwell 2008 [2] T.D. Warner, F. Giuliano, I. Vojnovic, A. Bukasa, J.A. Mitchell, J.R. Vane, Nonsteroid drug selectivities for cyclo-oxygenase-1 rather than cyclo-oxygenase-2 are associated with human gastrointestinal toxicity: a full in vitro analysis, Proc Natl Acad Sci USA, 96: 75638, 1999 [3] M.S. Stratton, D.S. Alberts, Current Application of Selective COX-2 Inhibitors in Cancer Prevention and Treatment, Oncology, 16(5), Suppl 4, May 2002 [4] L. Gaiță, sub îndrumarea M. Militaru, Efectul inhibitorilor de ciclooxigenaze asupra caracterelor anatomopatologice ale unor tumori la câine și pisică, lucrare licență USAMV-FMV, 2005.

cancer invaziv

cancer metastatic

Ridicat

Consistent cu pancreatită

Punctul probei este mai * Concentrația Spec fPL mădeschis decât punctul de surată în µg/L referință

Punctul probei este de aceeași culoare ca punctul de referință

Punctul probei este mai închis decât punctul de referință

voma și durerea abdominală sunt simptome caracteristice la câine dar la pisică voma poate fi intermitentă sau poate lipsi iar durerea abdominală este greu recunoscută. Totodată, diareea, icterul sau voma pot fi prezente ca și simptome ale altor boli asociate, icterul sau febra.

de referință IDEXX .

Testul SNAP fPL utilizează aceiași reagenți ca și testul SpecfPL și a fost conceput ca variantă la testul Spec fPL, dar la care rezultatele se obțin în 10 minute.

Coroborarea între cele două teste a fost de 92% pentru rezultate în limite normale (≤3,5ug/L) respectiv 88% pentru rezultate anormale (≥3,5ug/L) Testul SNAP fPL a fost optimizat ca și test de screening putându-se detecta rezultate anormale de la 3,5ug/L. Rezultatele sunt evidențiate printr-un spot colorat a cărui intensitate se va compara cu spot-ul de referință. Dacă culoarea spot-ului probei este mai deschisă decât cea a controlului/referinței, concentrația lipazei specifice este în limite normale. Daca intensitatea spot-ului probei este mai mare decât cea a controlui sau la fel ca și a acestuia, concentrația de lipază specifică este anormală.

Normal

SnAP fPL test rapid de detecție a lipazei specifice pancreatice la pisică Pancreatita reprezintă un proces inflamator al pancreasului exocrin iar la pisici are o etiologie multifactorială.Din păcate pancreatita felină este mult mai frecventă decât se anticipează de către practicieni iar diagnosticul corect al acestei boli poate fi o adevarată provocare pentru aceștia.

P

entru a veni în sprijinul medicilor veterinari IDEXX a lansat testul SNAP fPL test de detecție semicantitativă a lipazei specifice pancreatice feline ce utilizează anticorpi monoclonali și antigene recombinate la fel ca și în cazul tehnologiilor utilizate de laboratorele de referință.

Prevalența pancreatitei la Pisici Un studiu publicat în 2007, Journal of Veterinary Pathology, a arătat că 67% din pisicile la care s-a efectuat necropsia și examen histopatologic - din alte considerente decât pancreatita - s-au evidențiat leziuni de pancreatită iar dintre acestea 45% erau aparent sănătoase. Tot același studiu a evidențiat că forma cronică de pancreatită a fost mult mai frecvent întâlnită decât cea acută (60% versus 15,7%).

De asemenea animalele care au prezentat alte afecțiuni – diabet zaharat, colangite, lipidoză hepatică au prezentat și pancreatită.

Simptomatologie Pisicile cu pancreatită prezintă o simptomatologie nespecifică: scăderea apetitului, letargie, deshidratare și scădere în greutate. Pentru această boală,

Examenul de laborator La pisicile cu pancreatită, rezultatele examenelor de laborator - hematologic și biochimice - de cele mai multe ori sunt normale sau chiar nespecifice .

Modificările cele mai frecvente întâlnite sunt: anemie degenerativă, leucocitoză, leucopenie, enzimele hepatice crescute, hiperbilirubinemie, hiperglicemie, azotemie, tulburări ale balanței electrolitice, hipocalcemie.

STABILIREA NIVELULUI DE AMILAZĂ ȘI LIPAZĂ SERICĂ LA PISICĂ NU ESTE CONCLUDENT. Concentrația determinată prin TLI -Trypsin like immunoreactivity - este de referință pentru stabilirea capacității de funcționare a pancreasului exocrin respectiv de insuficiență pancreatică. Însă, la pisicile cu semne clinice de pancreatită s-a demonstrat că acest test este foarte puțin asociat cu diagnosticul histopatologic având o sensibilitalitate de 28% și o specificitate de diagnostic de 75%.

Utilitatea clinică a testului fPL Într-un studiu recent s-a aratat că testul SpecfPL are o sensibilitate de 79% pentru diagnosticul pancreatitei la pisică și o specificitate de 80% pentru a exclude aceată boală. Testul SNAP fPL – test imunoenzimatic ce utilizează tehnica ELISA este versiunea in-house a testului SpecfPL ce este utilizat în laboratoarele

Interpretarea rezultatelor SNAP fPL Testul SNAP fPL a fost conceput ca un instrument de diagnostic rapid și de monitorizare in house a animalelor diagnosticate cu această maladie având în vedere că în pancreatită, diagnosticul cât mai timpuriu va influența dramatic prognosticul bolii.

Bibliografie De Cock HE ,FormanMA, Farver TB,Marks SL Prevalence and histopathologic characteristics of pancreatitis in cats. Vet.Pathology 2007,44(1):39-49 Parent C,Washabau RJ,Wiliams DA, et al. Serum trypsin-like immunoreactivity for the diagnostic of pancreatitis in cats. JAVMA 2000:217(1):37-42.

Proba ser Lipaza pancreatică specifică

Referință Anormal

Dr.AnDreiA AmzuȚA Normal

Product Manager Nova Group Investment

29

dermatologie

mastocitomul la câine şi pisică aspecte clinice și terapeutice (partea II-a)

Dr. Septimiu borbil medic veterinar

- continuarea din numărul 15 -

DIAGNOSTIC.

M

astocitomul poate fi diagnosticat prin amprentare/ puncţie cu ac subţire.

Uneori, mastocitele anaplazice, cu caracteristici histiocitare pot să nu conţină granulaţiile citoplasmatice distinctive. Examenul citologic, care nu va suplini examenul histologic, efectuat din materialul celular de la nivelul leziunii, a limfonodulilor regionali şi a măduvei osoase urmăreşte evidenţierea acumulării de mastocite în zonele menţionate (fig.2). Se consideră că prezenţa mastocitelor într-un raport mai mare de 10/1000 este anormală. Materialul recoltat din mastocitoamele cutanate feline poate releva endocitoza hematiilor de către mastocitele maligne. Aceste pisici prezintă un număr crescut de mastocite circulante şi felurite citopenii datorate infiltrării măduvei hematogene şi a fenomenului de eritrofagocitoză iniţiat de celulele maligne. Numărătoarea completă a elementelor sangvine se impune, pacienţii prezintând, în anumite situaţii, pe lângă mastocitoza sistemică (25% din totalul elementelor albe) şi eozinofilie/bazofilie periferice. Mastocitemia este mai frecvent întâlnită la pisici.

Totodată, numărătoarea oferă date referitoare la o posibilă hemoragie/perforare gastrointestinală 4.

Histologic, mastocitoamele sunt caracterizate de proliferarea difuză/multinodulară a mastocitelor. La câine, se întâlneşte frecvent eozinofilie tisulară, zone focale de degenerescenţă a colagenului şi leziuni vasculare (hialinizare, degenerescenţă fibrinoidă, vasculită eozinofilică). Chiar şi tumorile cu malig30 Veterinarul

n

Fig.2. Mastocite maligne – puncţie limfonodală cu ac subţire x 1000, coloraţie Diff - Quick nitate crescută au un indice mitotic scăzut. După caracteristicile histologice, Baba (2002) împarte mastocitoamele în 3 categorii: 1. mature – mastocite rotunde/ovoide, uniforme, cu membrană bine conturată, nuclei uniformi/sferici şi granulaţii citoplasmatice mari, intens metacromatice; 2. intermediare – mastocite imature, nuclei mari cu forme de mitoză; 3. anaplazice – grad înalt de polimorfism celular, nuclei mari/veziculoşi cu 1-3 nucleoli proeminenţi, citoplasmă cu granulaţii rare, imature şi slab pigmentate 1. La pisici, se va evita confuzia mastocitomului cu alte tumori cu celule rotunde sau cu plăcile eozinofilice.

Eozinofilia tisulară şi degenerescenţa colagenului însoţesc rar mastocitomul felin. La pisică (mai ales la Siameze), mastocitomul histiocitar are, adesea, aspect granulomatos, confirmarea (în unele cazuri) făcându-se doar electronomicroscopic, prin evidenţierea granulelor. Mastocitoamele feline sunt negative pentru triptază şi eratic pozitive pentru chimază. La câine, mastocitoamele sunt pozitive pentru vimentină, α1-antitripsină, proteaza chymotrypsin-like şi dipeptidilpeptidaza II. Studii recente relevă faptul că la această specie, c-kit constituie markerul IHC potrivit pentru evaluarea mastocitoamelor 12.

Examenul radiologic este util în special în mastocitomul felin, la această specie descriindu-se frecvent splenomegalia. Pe lângă aspectul prezen-

nr. 16 n www.veterinarul.ro

tat, examenul radiologic oferă date legate de eventuala prezenţă a unor metastaze pulmonare sau în limfonodulii cavitari.

La pisică, suspiciunea de mastocitom rezidă din voma cronică, asociată unei splenomegalii marcate. Pentru confirmare se impune aspirarea de material celular, prin puncţie splenică, cu ac subţire.

Mai rar, mastocitoamele limforeticulare se pot cantona în mediastin, implicând limfonodulii regionali şi provocând efuziune pleurală.

PROGNOSTIC. În principiu, subiecţii cu mastocitoame de grad înalt vor supravieţui 18 săptămâni de la diagnostic, cei cu tumori de grad mediu - 28 săptămâni, iar cei cu tumori de grad redus - 51 săptămâni.

Notăm faptul că gradul histologic (mai ales cele intermediare) nu reflectă întotdeauna comportamentul biologic (benign/malign). În cazurile de excizie incompletă, urmată de radioterapie, aproximativ 77% dintre câinii trataţi pot supravieţui până la 2 ani. Mastocitoamele localizate la extremităţi răspund mai bine la radioterapie, decât cele dezvoltate pe trunchi. Moartea este asociată cu dezvoltarea metastazelor în limfonodulii regionali, splină, ficat, rinichi, plămâni, măduvă şi cord.

La câini, mastocitoamele vor fi considerate tumori potenţial maligne, ţinându-se cont că 30% dintre acestea

metastazează. Tumorile perineale, prepuţiale, mucocutanate şi digitale sunt, în mod obişnuit, mai agresive. Prognosticul va ţine cont de rata de creştere a tumorii, localizarea acesteia, recurenţa locală, simptomele sistemice, stadializare, chimioterapia anterioară, gradul histologic, pozitivitatea Ki-67 etc. Comportamentul biologic nu este întotdeauna predictibil. În general, Boxerii au un prognostic mai bun, dezvoltând mastocitoame cu celule diferenţiate. Rasa Shar pei beneficiază de un prognostic grav, subiecţii dezvoltând tumori slab diferenţiate. Sistemul de stadializare clinică se fundamentează pe rezultatele studiilor efectuate pe limfonoduli/aspiratul medular şi piele.

Uneori, mastocitele pot fi întâlnite în limfonodulii, aspiratul medular şi cel cutanat ale câinilor sănătoşi. În principiu, observarea mastocitelor în sângele periferic, cu ocazia interpretării hemogramei, nu este secundară mastocitomului 12 .

Terapie.

Conduita terapeutică grupează excizia chirurgicală, crio-/laser/electrochirurgia 13, radioterapia, imunoterapia şi combinaţii ale acestora. Îndepărtarea chirurgicală timpurie este opţiunea terapeutică în cazul neoplasmelor solitare.

Când este posibil, se menţine o margine de siguranţă de minimum 3 cm, între tumora palpabilă şi incizie. Circa 50% dintre mastocitoamele canine recidivează, chiar şi în cazul inciziei largi, într-un interval de 4 luni. Câinii ale căror tumori se menţin în remisie mai mult de 6 luni prezintă risc redus de a recidiva. Terapia prechirurgicală cu glucocorticoizi administraţi intralezional şi/sau sistemic poate reduce volumul tumorii şi congestia/inflamaţia locală, permiţând o excizie adecvată. Acestei terapii i se pot asocia radioterapia prechirurgicală şi/sau administrarea intralezională a apei deionizate. La câinii cu mastocitom, supravieţuirea este corelată cu gradul de diferenţiere histologică şi cu stadializarea clinică (tabelele 2 şi 3).

Conform unui studiu efectuat de Grabarevi (2009) pe un număr de 106 câini, masocitoamele aveau următoarele grade histologice: gradul I - 15.09%, gradul II - 44.34%, gradul III - 28.3% 6.

Aspectele legate de ploidia ADN-ului din celulele mastocitoamelor canine nu au valoare de prognostic. Scott şi col.

(2001) consideră că evaluarea concomitentă a gradării histologice, a Ag nuclear al proliferări celulare (PCNA), şi a regiunilor organizator nucleolare argentofilice

Tabelul 2 - claSificare hiSTologică a maSTociToamelor (baba 2002, ScoTT şi col. 2001) 1,12 grad

deScriere microScopică

Ridicat (anaplazic, Grad III/I)

Diametru nucleu/celulă – 0,7; nucleu bazofil cu forme neregulate; contur citoplasmatic neclar; mitoze frecvente; pleiomorfism accentuat; celularitate intensă

Intermediar (diferenţiere intermediară, Grad II)

Diametru nucleu/celulă - 0,55– 0,7; nucleu evident, slab bazofil; contur citoplasmatic neclar; mitoze rare; pleiomorfism moderat; celule grupate

Redus (bine diferenţiat, Grad I/III)

Diametru nucleu/celulă – 0,55; nucleu sferic regulat, contur citoplasmatic net, mitoze rare, monomorfism, celule dispersate

Tabelul 3 - SiSTemul de STadializare clinică a maSTociToamelor (ScoTT şi col. 2001) 1

Stadiul I Stadiul II

Stadiul III Stadiul IV

O tumoră limitată la derm, fără implicarea limfonodului regional a. Fără manifestări sistemice b. Cu manifestări sistemice O tumoră limitată la derm, cu implicarea limfonodului regional a. Fără manifestări sistemice b. Cu manifestări sistemice Tumori dermice multiple; tumori infiltrative masive cu/fără implicarea limfonodului regional a. Fără manifestări sistemice b. Cu manifestări sistemice Orice tumoră cu metastază la distanţă sau recurenţă cu metastază

(AgNOR) este o modalitate superioară de stabilire a prognosticului (în 80% dintre cazuri). PCNA constituie metoda de departajare între tumorile ne-/recurente şi cele metastatice, iar numărul nucleilor Ki-67 pozitivi este invers proporţional cu rata de supravieţuire 12. Proteina Ki-67 este prezentă pe parcursul tuturor fazelor active ale ciclului celular G1, S, G2 şi mitoză, dar este absentă la celulele dormante (G0), fiind un excelent marker pentru determinarea ratei de creştere a unei clone 11. Deşi pozitivitatea Ki-67 constituie un marker potivit în evaluarea supravieţuirii în cazul mastocitoamelor rezecate incomplet, aceasta nu are valoare de predicţie în privinţa recurenţei/metastazelor. Pozitivitatea ciclinei D1 nu are semnificaţie prognostică 9.

Detecţia IHC a proteinei p53 nu a fost asociată cu gradul histologic, locaţia tumorii sau intervalul de supravieţuire.

Metoda AgNOR a fost comparată pe specimene obţinute prin FNA şi biopsie, rezultatele suprapunându-se.

Radioterapia este utilă în tratarea mastocitoamelor. Aplicarea curelor de orto-/megavoltaj postchirurgical, în tumorile de grad II determină dispariţia le-

ziunilor în circa 97% dintre cazuri pentru 1 an, 93% pentru 3 ani şi 86% pentru 5 ani. Rezultatele sunt modeste în tumorile de grad înalt.

La pisici, majoritatea mastocitoamelor sunt benigne. Sistemul de gradare histologică, de la câine, nu se corelează cu comportamentul biologic al mastocitoamelor feline. La aceastea, se descriu cazuri în care mastocitomul cutanat a fost prezent în lipsa oricărei manifestări sistemice. Mai mult, Scott şi col. (2001) consideră că s-ar putea ca rezultatele privitoare la recurenţă să nu fie influenţate semnificativ de excizia incompletă. Mastocitoamele feline, cu caracteristici histiocitare, descrise la Siamezele sub 4 ani, sub forma unor noduli cutanaţi multipli, involuează adesea spontan. Pisicile adulte din alte rase, cu leziuni extinse, manifestă adesea şi implicare viscerală 12.

Abordarea terapeutică în mastocitom este sintetizată în tabelele 4 şi 5.

Chimioterapia este utilă în mastocitoamele diseminate. Administrarea orală a prednisonului/ prednisolonului (0,5 mg/kg/24 ore) sau intralezională a triamcinolonului (1 mg pentru fiecare centimetru de tumoră) produce regresia 31

Tabelul 4 - moDaliTăţi TerapeuTice în maSTociTom bazaTe pe STaDializarea clinică (ScoTT şi col. 2001) 1

temporară a tumorilor. Efectul antiproliferativ al glucocorticoizilor în mastocitoame la câine se datorează prezenţei receptorilor de mare afinitate, pe care aceştia se fixează, inducând apoptoza celulei. Asocierea ciclofosfamidă-vinblastină-prednison induce o remisie parţială la 78% dintre cazurile metastazate (supravieţuire 150 zile). Combinaţia ciclofosfamidă-vincristină-prednison-hidroxi uree induce o rată de răspuns (parţial) medie de 60% pe o perioadă de doar 53 zile, la câinii cu mastocitoame măsurabile. Combinaţia vinblastină-prednison induce o rată de răspuns în 47% dintre cazuri, cu o durată medie de 153 zile.

Webster (2008) relevă efectul pozitiv pe care îl exercită această combinaţie în gestionarea postoperatorie a mastocitoa-

graD hiSTologic

STaDiu

TraTamenT

I

Doar excizie chirurgicală. (zonă de siguranţă de minimum 3 cm între tumora palpabilă şi incizie; dacă este posibil, excizia va include şi limfonodul regional)

II

Excizie chirurgicală plus radioterapie

III

Administrare intralezională de glucocorticosteroizi plus cimetidină (1 mg triamcinolon pentru fiecare centimetru de diametru al tumorii, tot la 2 săptămâni

IV

Glucocorticoterapie sistemică plus cimetidină Tabelul 5 - STraTegii TerapeuTice în maSTociTom la câine (morriS Joanna, DobSon Jane – 2001) 8

STaDiu clinic

Tumoră bine diferenţiată

Terapie

I

Excizie chirurgicală largă

Intermediar, tumoră moderat diferenţiată

I

Idem, eventual radioterapie

II

Excizie chirurgicală şi/sau radioterapia tumorii primare şi a limfonodului regional (± chimioterapie)

Tumoră slab diferenţiată

III

Chimioterapie: Prednisolon 40mg/m2/14 zile, apoi 20mg/m2 pentru întreţinere

± Ciclofosfamidă 50mg/m2/48 ore ± Vincristină 0,5 mg/m2 sau vinblastină 2 mg/m2, i.v., săptămânal Orice animal cu manifestări sistemice va beneficia de cimetidină sau ranitidină Orice tumoră cu metastaze la distanţă

melor de grad III 14. Lomustina induce răspunsuri predominant parţiale/temporare (circa 109 zile), la 42% dintre câinii trataţi. Doar 7% dintre câinii cu mastocitom răspund la vincristină (exclusiv parţial).

Dintre chimioterapice, mitoxantrona induce un răspuns parţial, în mastocitoamele felinelor. Kessler (2000) subliniază faptul că speranţa medie de viaţă, la pisicile afectate de mastocitoame cu localizare la nivelul colonului, supuse postoperator terapiei cu prednisolon, este de 199 zile 7. În mastocitoamele limforeticulare tratamentul de elecţie este splenectomia (fără altă terapie), în urma căreia survine o ameliorare de lungă durată.

Cimetidina administrată oral (4 mg/kg, de 4x/zi) este utilă la câinii cu afectare sistemică/ limfonodală şi la cei cu hemoragie gastrointestinală. Substanţa acţionează competitiv, inhibând acţiunea histaminei pe receptorii H2 ai celulelor parietale gastrice, reducând secreţia/concentraţia acidului gastric. În plus, câinii/pisicile vor beneficia de sucralfat, protector al mucoasei.

Unii consideră că apa deionizată (dis32 Veterinarul

n

IV

tilată) este hipoosmotică/oncolitică, înjumătăţind recurenţa dacă este injectată în marginile inciziei, în cazurile în care se aplică exlusiv excizia chirurgicală. S-a observat că tumorile sub 0,25 cm3 regresează în urma administrării intralezionale. Tratamentul se aplică sub formă de cură, injecţiile aplicându-se de patru ori, la 1-3 săptămâni. Conform altor opinii, terapia este dureroasă, necesitând anestezie, iar rezultatele ar fi sub aşteptări.

La câine, există tendinţa de a se produce hemoragii locale, pe parcursul intervenţiei chirurgicale şi ca plaga să se vindece lent. Uneori, criochirurgia, hipertermia sau examinarea mastocitoamelor pot induce reacţii de tip anafilactoid la câinii netrataţi cu antihistaminice 12.

Bibliografie 1.Baba A.I. – (2002) Oncologie comparată, Ed. Academiei Române, Bucureşti 2.Barsotti G. – (2007) Primary conjunctival mast cell tumor in a Labrador Retriever, Vet Ophthalmol, 10(1): 60-4 3.Beltran E. – (2010) (Disseminated mast cell tumor infiltrating the sphenoid bone and causing blindness in a dog. - Vet Ophthalmol,; 13(3): 184-9

nr. 16 n www.veterinarul.ro

4.Borbil S. – (2007) Bazele teoretice ale practicii oncologice la câine şi pisică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

5.Borbil S. - (2011) Imunodermatologia la câine şi pisică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca 6.Grabarevi A. Z. – (2009) Mast cell tumor in dogs incidence and histopathological characterization, Coll Antropol, 33(1):253-8.

7.Kessler M. – (2000) Kleintieronkologie, Parey Buchverlag, Berlin 8.Morris Joanna, Dobson Jane – (2001) Small Animal Oncology, Blackwell Science Ltd., Oxford 9.Ozaki K. – (2007) Prognostic significance of surgical margin, Ki-67 and cyclin D1 protein expression in grade II canine cutaneous mast cell tumor, J Vet Med Sci. 69(11): 1117-21 10.Rebuzzia Laura et all. – (2007) Detection of vascular endothelial growth factor (VEGF) and VEGF receptors Flt-1 and KDR in canine mastocytoma cells. Vet Immunol and Immunopathol 115, 3–4, 15, 320–333 11.Scholzen T., Gerdes J. – (2000) The Ki-67 protein: from the known and the unknown, J Cell Physiol 182(3):311-22.

12.Scott D.W., Miller W.H., Griffin C.E. – (2001) Small Animal Dermatology, WB Saunders, Philadelphia.

13.Taney K. - (2009) Resection of mast cell tumor of the lip in a dog, J Vet Dent 26(1): 28-34 14.Webster J.D. – (2008) Evaluation of prognostic markers for canine mast cell tumors treated with vinblastine and prednisone, BMC Vet Res. 4: 32

parazitologie

leishmanioza o boala (încă) subestimată

Dr. Ștefan aurelian medic veterinar

tâlnit este Leishmania donovani infantum. Vectorul implicat în transmiterea acestui protozoar este un țântar din genul Phlebotomus. În zonele endemice rezervorul bolii îl reprezintă câinii, vulpile și chiar oamenii .

DIAGNOSTIC Încălzirea globală și creșterea numărului de animale de companie care călătoresc în diverse zone ale lumii ne obligă să acordăm atenție unor zoonoze care până nu demult, erau considerate absente sau rarități excepționale.

L

eishmanioza este o boală căreia nu i se acordă nici în prezent o importanță deosebită dar pentru care trebuie să fim pregătiți.

Anual în lume apar 2 milioane de cazuri noi în aproape 90 de țări.

ETIOLOGIE Agentul etiologic este un protozoar care aparține genului Leishmania și care este endemic în zonele mediteraneene și tropicale. În Europa cel mai frecvent in-

Semne clinice sunt polimorfe și de cele mai multe ori sunt confundate cu alte afecțiuni. Printre cele mai frecvente se pot întâlni afecțiunile cutanate cu ulcerații și alopecie seboreică, limfadenopatie, creșterea exagerată a unghiilor, uveită, febră, diverse grade de schiopătură, epistaxis și adinamie. În unele cazuri pacienții infectați cu Leishmania pot fi asimptomatici.

Examenele de laborator pot releva creșterea azotemiei, proteinurie, anemie neregenerativă și eventuala neutrofilie cu trombocitopenie.

Diagnosticele diferențiale includ: erlichioza, leptospiroza, dirofilarioza, demodicoza, vasculita autoimună și glomerulonefrită.

Confirmarea bolii se face cu ajutorul testelor de imunofluorescență și PCR. Testele rapide au rol orientativ și uneori pot da reacții fals pozitive sau negative în funcție de afecțiunile intercurente ale fiecărui pacient.

TRATAMENT Tratamentul bolii este poate unul din cele mai controversate din lume în acest moment pentru că parazitul este rareori eliminat complet din organism și pacienții rămân purtători asimptomatici și cu potențial zoonotic. Stibogluconatul de sodiu (Pentostam) în doza de 30 mg/kg în doză unică pentru o lună este tratamentul folosit în SUA iar în Europa Alopurinol 20mg/kg/zi 7 zile pe lună în combinație cu Meglumin (Glucantime) 100mg/kg/zi.

Aceste tratamente sunt doar orientative și în unele cazuri ele nu dau rezultate datorită stadiului avansat al afecțiunilor intercurente sau secundare .

Prevenția se poate face prin prevenirea înțepăturilor de tânțari cu substanțe

repelente aplicate spot on, zgărzi sau chiar brățări cu citronella sau alte antiparazitare. Schimbarea orelor de plimbare poate fi benefică în zonele endemice.

Vaccinul contra Leishmaniozei: o firmă importantă a început producția unui vaccin care promite mult și care are șanse să se regăsească în schemele de vaccinare ale pacienților noștri. În concluzie aș menționa faptul că probabil vedem mai multe cazuri de leishmanioză decât ne imaginăm.

Cel mai bine ar fi să punem în lista diagnosticelor diferențiale și leishmanioza atunci când semnele sunt nespecifice și mai ales când animalele au călătorit în spațiul mediteraneean sau tropical.

33

parazitologie

râia perușilor aspecte clinice și teraputice (partea a II-a)

Dr. Ioana GrăDInarIu medic veterinar Leofarm, Roman

Continuarea din numărul 15

B

oala a fost descrisă pentru prima dată la peruşii de ambele sexe şi de toate vârstele, de Lavoipierre şi Griffiths în 1951, dar este frecventă la tineri şi adulţi.

TABLOU MORFOCLINIC C. Pilae penetrează direct foliculii pieloşi şi epiderma, determină dereglarea proceselor de generare şi exfoliere epidermică, producând deformarea regiunii, reducerea flexibilitaţii pielii cauzată de umplerea tunelelor cu exudat seros. Unele păsări afectate nu au leziuni evidente. O pasăre afectată poate dezvolta leziuni, după care poate pare normală pentru mai multe luni rezultând o evoluţie a bolii relativ lentă. În fazele incipiente leziunile sunt limitate la narine, baza ciocului şi au aspectul unui fagure de miere, extinzându-se la pleoape, `scaly face`, apoi procesul se poate generaliza, cuprinzând capul, regiunea cervicală, aripile, regiunea cloacală, pectorală care se deplumează şi crustizează, picioarele ”scaly leg”. În cazurile severe ciocul, picioarele pot deveni malformate. Pasărea se curaţă și se spală mai mult ca de obicei din cauza mâncărimilor, se observă rareori prurit sever.

Când sunt afectate picioarele, în cazul unei evoluţii avansate, apar şchiopături, datorate anchilozei ce cuprinde ascendent şi alte articulaţii; necroze şi căderi ale degetelor de la picioare sau edemaţierea lojei unghiale şi a unghiilor răsucite.

Acarienii cauzează pe pielea neacoperită de pene, cruste dense, rugoase abundente de culoare alb-văroasă formând un ţesut ridicat, îngroşat care 34 Veterinarul

n

poate cauza uneori obstrucţie nazală.

Tunelurile acarienilor din stratul de germinare din cioc, pot provoca în cele din urmă o creştere distorsionată în special la mandibula superioară, determinând deformări ireversibile, după tratament.

DIAGNOSTICUL “Scaly face” în râie este considerat patagnomonic pentru râia produsă de C. Pilae. Diagnosticul este, de obicei, uşor de confirmat prin identificarea acarienilor în examenul microscopic al raclatului. Cu un bisturiu mic sau cu o spatulă se recoltează cu atenţie pentru a nu provoca hemoragii, un eşantion de piele cheratinizată şi cruste din zona afectată.

Apoi se pune proba pe o lamă într-o picătură de ulei mineral. Ocazional se pot observa acarieni adulţi în tuneluri tip fagure de miere.

Acarienii sunt recunoscuţi după forma lor rotundă şi prin observarea picioarelor care depăşesc cu greu marginile laterale ale corpului. La aceşti acarieni este prezent dismorfismul sexual. Femelele adulte sunt mari şi rotunde cu picioare scurte. Masculii sunt mici şi au formă alungită, cu picioarele asemănătoare speciei Sarcoptes. Cnemidocoptes nu deţin solzi sau ţepi pe suprafaţa dorsală, în comparaţie cu râile speciilor Sarcoptes şi Notoedres. În preparat se caută larve, nimfe, adulţi, dar cele mai des observate sunt femelele. Ocazional se poate folosi biopsia

nr. 16 n www.veterinarul.ro

sau recoltarea de probe în timpul necropsiei, aceste probe vor fi examinate după prelucrare prin examen histologic unde este posibil a fi identificaţi mai mulţi acarieni. Acarienii cauzează proliferarea papilomatoasă a epidermei şi degenerarea chistică a foliculilor penelor.

La examenul histologic sunt întâlnite două forme de hipercheratoză: orthocheratoza şi paracherotoza. Acarienii sunt observaţi în toate structurile stratului cornos, mai ales în infestările masive.

Răspunsul pozitiv la tratament confirmă diagnosticul.

Diagnosticul diferential se face în funcţie de Hipertrofia Brown la peruşii de sex femel. Hipertrofia Brown se manifestă prin straturi dure, similare cojii de stridi, fără tuneluri sub forma unui fagure de miere, semn distinctiv al acarienilor C.Pilae.

TRATAMENTUL Preventiv: - curăţarea zilnică a cuştilor şi schimbarea apei - în caz de boală, toate păsările care au avut contact direct cu păsările bolnave vor fi izolate şi tratate preventiv.

- îndepărtarea de la reproducţie, a păsărilor afectate, până la vindecarea completă Simptomatic: Se pot folosi mai multe substanţe cu acţiune acaricidă dintre care enumerăm: Ivermectina, este medicamentul preferat şi poate fi administrat pe cale orală,

topic sau injectabil, dar administrarea topică sau orală este recomandată pentru păsările mici. Administrată intramuscular poate fi toxică şi se poate finaliza cu moartea păsării.

Ivomec-Merial conţine ivermectină şi propilenglicol, disponibilă în două concentraţii : 1% şi 0,27%, este formula ce poate fi administrată intramuscular la păsări.

Pentru ivermectină se poate aplica diluţia de 1:4 cu propilen glicol, ivermectina precipitând dacă este amestecată cu apă. Se foloseşte ivermectina pentru bovine, în cazul diluţiei, şi se administrează oral sau topic. În cazul administrării pe cale orală propilen-glicolul poate cauza necroza traheală. Unele păsări (Ramphastos sulfuratus) sunt sensibile la propilen-glicol. Ivermectina este indicată în doză de 200-400 μgr/kg, oral sau topic în două sau trei adminstrări la interval de câte zece zile; recomandat este 200 μgr/kg cu repetare la 10-14 zile; la peruşi sunt necesare 3-6 tratamente la interval de 10-14 zile. Dacă nu dispunem de Ivomec diluat cu propilen-glicol , cu un tampom de vată umezit cu alcool sanitar şi se trage 0,01ml de ivermectină cu seringa de insulină şi se administrează în jugulară.

Alternativ se aplică un strat de ivermectină 0,1% topic pe zonele afectate, trei zile consecutiv şi se repetă la o săptămână.

Practica de autoclavare a ivermectinei pentru a obţine un produs steril pen-

tru injectare nu este recomandată. Autoclavarea afectează stabilitatea medicamentului, punctul de topire a Ivermectinei este de 155°C , propilen glicolul are punctul de topire de 99°C, iar autoclavul funcţionează la 121°C si se poate crea combustie din cauza propilen glicolului. Eqvalan-Merial conţine ivermectină solubilă în apă 10 µg/ml, a fost administrată în siguranţă oral, dar administrată injectabil intramuscular a dus la moartea păsărilor.

Miodexctina pour-on sau injectabilă este eficientă şi accesibilă în concentraţii de 0,5-1 %, administrată injectabil nu are efecte adverse și are eficienţă mare. La peruşi se administrează 0,1ml soluţie 1% pe pielea gâtului de două ori, la interval de zece zile. Pruritul dispare în zece zile de la administrare, iar vindecarea completă are loc în funcţie de gravitatea afecţiunii, timp de 30-40 de zile.

Soluţia Spot-on 0,1g/ml mixodectină, preparat Scatt-Vetafarm se administrează o picatură la 30g greutate vie la fiecare două zile, se aplică 2-3 tratamente; tratament folosit cu succes în rândul crescătorilor europeni.

Frontline pentru păsări, acesta conţine substanta Fipronil, care omoară paraziții. Puneţi Frontline pe un beţișor de urechi și tamponaţi locurile afectate.

Este important să faceţi aceasta de 2-3 ori, altfel omorâţi numai parazitul nu și ouăle acestuia. În principiu dacă nu aveţi de unde să luaţi aceste produse puteţi utiliza ulei de parafină sau vaselină. Se

pune la fel pe beţișor și se unge pe locurile afectate. Această metodă se folosește pentru a sufoca paraziţii. Dacă este totuși vorba de o pasăre mai tare afectată sau observaţi depuneri în jurul ochilor, este totuși mai indicat să folosiţi preparatele farmaceutice.

Alte antiparazitare : - rotenone-ortofenilfenol: - crotamiton - uleiul mineral este murdar şi poate duce la efecte adverse prin aspiraţia de ulei mineral.

Se mai pot utiliza : - Dettrol 10% 50 picături/30 ml de apă aplicat prin tamponare - Odylen - 4 pensulaţi la intervale de 2-3 zile apoi o pensulaţie la 3-4 săptămâni.

- Amitrz - 0,25% în propilen-glicol.

Organofosforice : -Trichlorform 1,5% - Fenclorphos 0,25% Unguent scaly face, conţine: parafinum, cetyl alcohol, glycerin, vaselin, kamfer-, geranium-, tea-tree-, en citronella olie.

Allax - Acaricid indicat pentru acarioza sacilor aerieni dat de Sternosoma tracheacolum, râia produsă de Cnemidocoptes pilae. Ingrediente: 100ml soluție conțin: Ivermectina - 2,00 mg, Veícul q.s.p. - 100,00 mL Se administrează topic o picătură la 5g greutate vie.

Terapia adjuvantă include dedurizarea crustelor cu un gel de aloe vera. În cazul în care narinele sunt obturate trebuie îndepărtate crustele pentru a restabili fluxul normal al aerului. Ca unguente economice se pot folosi cele cu antibiotic oftalmic necesar în cazurile severe când râia este în jurul ochilor, dar este indicat a se evita contactul cu penele.

La păsările cu răni deschise li se poate administra concomitent antibiotice şi antiinflamatoare nesteroidiene. Este indicat şi benefic suplimentarea tratamentului cu vitamina A. Se recomandă dezinfectarea riguroasă a cuştilor, adăposturilor, stinghiilor, adăpătorilor şi hrănitorilor pentru a limita răspândirea. Manoperele efectuate se preferă a fi de calitate şi mai ales efectuate de personal calificat deoarece infecţia cu C. pilae se manifestă secundar bolilor imunosupresoare.

STUDIUL DE CAZ Cazul luat în evidență este un peruș mascul în vârstă de un an și jumătate diagnosticat clinic cu râia perușilor.

Continuarea pe www.veterinarul.ro 35

infecțioase

Bolile porumbeilor Catarul infecţios

DR. HERMAN CONSTANTINESCU medic veterinar primar, MS, PhD.

În practica columbofilă cea mai frecventă entitate morbidă este catarul infecţios.

Diagnosticul diferenţial vizează în primul rând ornitoza şi trichomonoza

B

olile aparatului respirator sunt de obicei infecţii mixte cu microorganisme ale tractusului respirator, care se datorează efectelor aditive ale acestor germeni. Microclimatul necorespunzător din porumbar scade rezistenţa porumbeilor la infecţii şi reprezintă un important factor favorizant. În cele mai multe cazuri poarta infecţiilor respiratorii este deschisă de germeni din genul Micoplasma. Se suprapun virusurile respiratorii împreună cu fungi şi paraziţi cum ar fi Trichomonas.

Scăderea rezistenţei porumbeilor permite invazia cu germeni epifiţi: pasteurele, coli, salmonele. Dintre factorii favorizanţi amintim ventilaţia necorespunzătoare, deficitul de oxigen, conţinutul ridicat în gaze iritante şi praf.

Toţi aceşti factori determină scăderea rezistenţei efectivului şi declanşarea catarului.

Boala debutează cu strănut, jetaj nazal care iniţial este seros, ulterior devenind mucopurulent şi apoi gălbuibrun. Se constată anorexie şi scăderea performanţelor de zbor. Capul şi faţa se murdăresc de mucus umed şi uscat datorită mişcărilor de scărpinat pe care le face porumbelul. Când deschidem ciocul se vede un filon de mucus ce iese din fanta palatină până în spaţiul retrolingual şi laringe. Pe laringe şi faringe apar depozite alb-gălbui şi procesul inflamator se extinde pe trahee, pulmon şi sacii aerieni.

36 Veterinarul

n

Diagnosticul de catar infecţios se sta- obligatoriu condiţiile de microclimat şi bileşte pe baza semnelor clinice descrise densitate în adăpost. Curăţenia se efecmai sus, crescătorii recunosc şi întâlnesc tuează săptămânal alături de dezinfecţie frecvent această entitate. Desigur, diag- cu Aldezin – 12,5 ml la 20 l apă – prin nosticul etiologic se confirmă prin exa- pulverizare. mene de laborator.

Dacă se foloseşte Clortetraciclină nu Diagnosticul diferenţial se face faţă se va administra la porumbei calciu sau de ornitoză şi trichomonoză. suplimente minerale (exemplu Grit) deSe poate folosi cu succes unul din ur- oarece reduce eficacitatea clortetraciclimătoarele medicamente: nei.

Lincospectin 100: 1 g la 1 l apă, timp În acest interval se suspendă şi băile de 3-7 zile de apă şi se vor administra tonice geneTilozina: 1 g la 1 l de apă timp de 3 rale pe bază de vitamine, aminoacizi: zile Aminovital, Selevit, Carmine, CarotTiamulin 40%: 1 g la 3 l apă, timp de Corn.

3-5 zile Oxitetraciclină 98 %: 2 g la 1 l apă, timp de 5 zile Sunt eficace şi alte produse pe bază de enrofloxacină, lincomicină, oxitetraciclină, doxiciclină.

Pentru cazurile izolate se poate folosi Furogal O sau T comprimate; un comprimat pe cap şi pe zi, 2-3 zile consecutiv.

Se vor ameliora Catarul infecţios: jetaj mucopurulent

nr. 16 n www.veterinarul.ro

urologie

Cistita la cabaline aspecte clinice și terapeutice Cistita (inflamația vezicii urinare) este o afecțiune mai rară la cal, apărând preponderent secundar ca și o consecință a alterărilor actului de urinare, care pot fi cauzate la rândul lor de variate alte afecțiuni (urolitiază, tumori, traume, iatrogene- cateterizări defectuoase sau de altă natură- în timpul fătării, sau chiar defecte anatomice).

L

a masculi, cistita apare mai frecvent ca și o consecință a uroliților (factori predispozanți: deshidratarea cronică fie prin lipsa apei ad libitum sau diareea cronică, diete dezechilibrate, hiperhidroza), pe când la iepe, incriminată mai frecvent este infecția vaginală; acestea și sunt mai susceptibile la această afecțiune. De asemenea, caii hrăniți cu o dietă de bază de sorg și/sau iarbă de Sudan sunt predispuși la aceste tulburări.

Datorită compoziției fiziologice a urinii de cal (conținut crescut de carbonați de calciu datorați aportului crescut de calciu din dietă și a rolului de reglator al metabolismului calcic al rinichiului ecvin), cistita sabuloasă (Fig. 1) este una dintre cele mai frecvente tipuri de cistită care apare la această specie. În cadrul acestei afecțiuni, apare o acumulare de *nisip* vezical format din cristalele de carbonați de calciu (datorită unei epurări defectuoase), care este destul de greu și nu poate fi eliminat prin micțiune (sedimentează). Prin erodarea permanentă a mucoasei vezicii se va ajunge la o inflamație gravă, frecvent complicată cu o infecție, iar greutatea nisipului vezical va duce la destinderea musculaturii vezicale înrăutățind eliminarea deja defectuoasă.

Primul simptom al cistitei sunt tulburările micțiunii (disurie, poliurie, piurie și/sau hematurie, strangurie etc), dar mai ales (frecvent primul lucru pe care îl observă proprietarii), dermatita de contact 38 Veterinarul

n

la nivelul perineului/membrelor posterioare datorată incontinenței urinare. De asemenea, mai poate apărea o colică recurentă care duce la confuzie în rândul proprietarilor îngrijorați. În afara simptomelor clinice, diagnosticul cistitei ar trebui să se mai bazeze pe examinarea transrectală (punerea în evidență a unei eventuale litiaze vezicale), cistoscopie (introducerea unui endoscop în vezică cu vizualizarea eventualilor uroliți și a eroziunilor și inflamației mucoasei), sau, în lipsa acesteia pe ultrasonografia care va pune în evidență structura vezicii și eventualii uroliți.

Tratamentul cistitei depinde foarte mult de rezultatul antibiogramei efectuate pe o probă recoltată aseptic, dar cele mai potrivite antibiotice sunt cele care sunt excretate puternic prin urină (amikacina, trimethoprim-sulfa, gentamicina, penicilina și enrofloxacina). Tratamentul medicamentos va trebui să se întindă pe o perioadă mai îndelungată, deoarece bacteriile de la nivelul peretelui

nr. 16 n www.veterinarul.ro

vezical vor duce la infecții recurente. Cei mai întâlniți germeni în cadrul cistitei ascendente sunt E. coli, Klebsiella, Enterobacter, Proteus, Corynebacterium, Streptococcus, Staphylococcus, Pseudomonas (la mânjii septici cu nefrită septică de origine hematogenă pot apărea Actinobacillus equuli, Streptococcus equi, Rhodococcus equi și Salmonella spp . Dacă cistita este cauzată de formarea de uroliți, alternativa chirurgicală oferă o soluționare bună a cazului.

Prevenirea cistitei va ușura viața proprietarului și a calului său, deoarece diagnosticul acestei afecțiuni poate fi relativ dificil de pus. Astfel, pentru prevenirea infecțiilor iatrogene, se vor curăța și dezinfecta endoscopul și regiunea peniană înainte de efectuarea unei eventuale endoscopii. Se vor evita dietele bazate pe consumul de sorg și iarbă de Sudan, și se va administra cailor apă ad libitum. În cazul existenței calculilor vezicali, se va interveni chirurgical pentru eliminarea acestora, sau se poate efectua litotripsia electrohidraulică (contraindicată în cazurile cronice, unde apar rețele inflamatorii fibromucoide).

Dr. păvăloiu AlexAnDrA DVM, MVSc & PhD Student Specialization: SEMIOLOGY AND INTERNAL MEDICINE

DEZINFECTIE PRIN DEZINFECTIE PRIN FUMIGARE FUMIGARE CU CU EFICIENTA EFICIENTA RIDICATA RIDICATA A SUPRAFETELOR SUPRAFETELOR DIN DIN SECTORUL SECTORUL ALIMENTAR ALIMENTAR SI SI ZOOTEHNIC ZOOTEHNIC

EFICACITATE MAXIMA Difuzie uniforma Eficace chiar si in conditii dificile (numar mare de germeni, contaminare) INDICATII Dezinfectarea prin fumigare a suprafetelor si echipamentelor, a spatiilor de depozitare din industria panificatiei, a spatiilor de ambalare a carnii uscate, catering, spatiilor de preparare a laptelui si mijloacelor de transport.Poate fi utilizat la sfarsitul fiecarei zile sau saptamani sau pe perioada depopularii din ferme. Utilizare preventiva si curativa pentru mentinerea si restaurarea echilibrului microbiologic al microclimatului.

Inainte de folosire cititi eticheta si informatiile despre produs sau contactati distribuitorul.

ACTIUNE Bactericida Salamonella serotype Pseudomonas aeruginosa Staphylococcus aureus Enterococcus hirae Escherichia coli

Fungicida Absidia corymbifera Aspergillus fumigatus Aspergillus versicolor Cladosporium cladosporioides Candida albicans

FUMAGRAR OPP elibereaza substantele dezinfectante (Orthophenylfenol) in zona in care este folosit in absenta oricarui operator. Aceasta substanta actioneaza in contact cu bacteriile vegetative, drojdiile si mucegaiurile.

MOD DE PREZENTARE SUBSTANTA ACTIVA Orthophenylphenol (20g Biphenyl-2-ol), nr. CAS 90-43-7, nr. CE 201-993-5

Cutii pentru:

25 m3, 150 m3, 500 m3, 1250 m3

APROBARE FUMAGRAR OPP este un produs pentru utilizare biocida, avizat de M.S. nr. 1163BIO (sector alimentar) si 1289BIO (sector zootehnic).

CONDITII DE UTILIZARE ยงNu se administreaza in prezenta oamenilor sau animalelor ยงNu se administreaza in prezenta alimentelor/ furajelor. ยงDezinfectarea prin fumigare a echipamentelor si suprafetelor goale din industria panificatiei, a spatiilor de ambalare a carnii uscate, catering, a spatiilor de preparare si prelucrare a laptelui si a mijloacelor de transport ยงAbatoare: dezinfectie impotriva Salmonella si Enterobacteria. Preventia impotriva Aspergillosis ยงCrescatorii/ ferme de vaci, porci, pasari: dezinfectie impotriva Salmonella si Enterobacteria, Staphylococcus, Enterococcus, Listeria, Pseudomonas.

Preventia impotriva aspergilozelor, micozelor si candidozelor.

Producator: LCB Franta Silozuri: previne aparitia mucegaiurilor si micotoxinelor.

Importator si distribuitor: SC Servicii Publice SA USOR DE APLICAT / ECONOMIC Cluj-Napoca, 400191, Se aplica fara echipamente speciale Piata T. Cipariu nr. 9 Secventa operationala rapida Tel: 0264-418678 Raport cost-performanta excelent Cutii de diferite marimi pentru aplicare directa www.servicii-publice.ro SIGURANTA APLICARII Nu necestia prezenta umana in timpul tratamentului Nu corodeaza materialele Nu lasa mirosuri neplacute dupa tratament

dermatologie

Dermatofitozele la animale diagnostic și terapie (partea a II-a)

E

xamenul cultural reprezintă metoda standard pentru diagnosticul dermatofitozelor animale şi singura metodă care permite izolarea şi identificarea fenotipică a speciilor de dermatofiţi. Dependent de localizarea şi aspectul leziunilor, probele reprezentate de fire de păr, cruste, fragmente de unghii şi probe de ţesuturi recoltate prin biopsie (îndeosebi în caz de micetoame) pot fi însămânţate pe medii de cultură. Recoltarea probelor trebuie să fie precedată de dezinfecţia leziunii cu alcool pentru a limita creşterea contaminanţilor. Probele recoltate de la periferia leziunilor noi, oferă cele mai bune rezultate. În mod curent, pentru izolarea dermatofiţilor se utilizează mediul Sabouraud adiţionat cu antibiotice (cloramfenicol sau gentamicină 0.5%) şi ciclohexamidă (actidionă) pentru a împiedica creşterea bacteriilor şi fungilor contaminanţi. Mediul test pentru dermatofiţi (DTM) care conţine un indicator de culoare (roşu fenol) este utilizat frecvent în medicina veterinară. Acest mediu oferă avantajul precocităţii diagnosticului; la 4-5 zile de la iniţierea creşterii fungice culoare mediului, iniţial galbenă virează în roşu. Ocazional, unii fungi saprofiţi (Scopulariopsis) produc această modificare de culoare, motiv pentru care toate coloniile dezvoltate pe acest mediu trebuie examinate microscopic. Indiferent de mediul folosit, materialul patologic se însămânţează în mai multe puncte, iar apoi plăcile sunt incubate la 27°C (32°C pentru T. verrucosum). Majoritatea speciilor de dermatofiţi cresc în aproximativ 10 zile.

Excepţie face T. verrucosum care necesită aproximativ 28 de zile pentru dezvoltare precum şi suplimentarea mediului cu tiamină sau inozitol. De asemenea, T. equinum var equinum izolat de la cai necesită de obicei adaosul de acid nicotinic. În cazul utilizării mediului Sabou-

40 Veterinarul

n

raud, identificarea speciilor de dermatofiţi se face prin coroborarea datelor obţinute după caracterizarea macroscopică (avers şi revers) şi microscopică.

Examenul cultural este util şi pentru diferenţierea animalelor infectate subclinic de cele purtătoare mecanice de artrospori. Numărul coloniilor de dermatofiţi este mult mai mare dacă probele însămânţate provin de la un animal infectat subclinic decât dacă provin de la un purtător mecanic.

Imunodiagnosticul.

Detecţia anticorpilor anti-dermatofiţi la câini (Pinter et al., 1992; Peano et al., 2005), pisici (Mignon et al., 1999a), iepuri (Zrimsek et al., 1999), cobai (Mignon et al., 1999b) şi bovine (Pier et al., 1993; Faldyna et al., 2007) prin metoda imunoenzimatică ELISA a fost realizată în diverse studii studii, demonstrând potenţialul de monitorizare în infecţiile cu dermatofiţi, dar aceste teste nu sunt disponibile sub formă de kituri comerciale.

Evaluarea hipersensibilităţii de tip întârziat utilizând testele intradermice (IDT), poate avea o aplicaţie practică în diagnosticul şi managementul dermatofitozeleor. IDT au fost aplicate la bovine infectate cu T. verrucosum (Scott, 1988). Unii autori au estimat prevalenţa

nr. 16 n www.veterinarul.ro

reacţiilor de hipersensibilitate imediată şi întârziată produse de antigenele lui M. canis la pisici cu şi fără dermatofitoză, demonstrând că IDT cu extract de M. canis pot fi utilizate pentru investigarea statusului imun la pisici infectate cu M. canis (Moriello et al., 2003; Mircean, 2003).

Diagnosticul histologic.

Examenul histopatologic este folosit rar în diagnosticul dermatofitozelor şi anume, în cazul leziunilor inflamatorii de tip kerion, al pseudomicetoamelor sau în cazul leziunilor nespecifce (Mircean şi Cozma, 2009).

Cele mai comune aspecte histopatologice observate în dermatofitoze la animale sunt: foliculită şi furunculoză, dermatiă hiperplastică perivasculară sau interstiţială şi dermatită pustuloasă intra-epidermică. La cai şi câini infectaţi cu Trichophyton spp. aspectele histologice includ acantoză epidermică sau foliculară marcantă, existând posibilitatea unei confuzii cu pemfigusul foliaceu (Peters et al., 2007). În secţiunile colorate cu HE (hematoxilină-eozină) se pot observa dermatofiţii, cu hife septate şi lanţuri de artrospori însă necoloraţi, această coloraţie evidenţiind foarte bine reacţia tisulară. Elementele fungice se observă mai bine dacă se folosesc coloraţiile speciale: PAS (acid periodic Schiff), prin care fungii se colorează în roşu şi Gömori-Grocott (impregnaţia argentică), care colorează elementele fungice în negru.

Metodele histologice de rutină pot fi îmbunătăţite prin utilizarea tehnicilor de imunohistochimie care permit identificarea speciilor de dermatofiţi. Colorarea imunohistochimică a fost utilizată pentru detectarea şi identificarea micetoamelor produse de M. canis (Abramo et al., 2001). De asemenea metodele biomoleculare au fost aplicate pentru iden-

tificarea speciei M. canis în preparatele histologice efectuate din micetoamele dermatofitice prin amplificarea parţială a genei 18S rDNA printr-o tehnică PCR simplă (Nardoni et al., 2007).

TraTamenTul şi prevenţia.

Răspunsul imun poate fi suficient pentru a controla extinderea leziunilor cutanate produse de dermatofiţi, astfel că la animalele imunocompetente, dermatofitozele sunt considerate boli autolimitante. Cu toate acestea tratamentul antifungic trebuie aplicat în toate situaţiile pentru a reduce perioada de evoluţie a infecţiei şi diseminarea artroconidiilor în mediul ambiant. Terapia antifungică sistemică contribuie la accelerarea rezoluţiei infecţiilor, în timp ce antifungicele topice reduc riscul de transmitere şi contaminarea mediului.

Consideraţii generale. În funcţie de situaţie şi de posibilităţi, măsurile terapeutice trebuie sa includă o combinaţie între tratamentul topic şi cel sistemic.

Durata tratamentului este de ordinul săptămânilor, întreruperea terapiei fiind recomandat să se facă după două săptămâni de la ultimul examen cultural negativ. La câini şi pisici asocierea tratamentului local cu cel sistemic trebuie menţinută cel puţin 10 săptămâni.

Terapia antifungică sistemică. Griseofulvina este produsul standard utilizat pentru tratamentul sistemic al dermatofitozelor animale. La câini şi pisci griseofulvina micronizată se administrează oral, în doză de 25 mg/kg de două ori pe zi, asociată cu hrană bogată în grăsimi.

Griseofulvina este contraindicată la animalele gestante datorită efectelor teratogene.

Reacţiile adverse includ vomismente, diaree şi anorexie. În ţările europene, este interzisă utilizarea griseofulvinei la animalele destinate consumului uman.

Ketoconazolul este aprobat în tratamentul câinilor, dar nu şi la pisici. Efectele secundare ale ketoconazolului sunt anorexia, diarea şi emeza. Determină creşterea nivelului enzimelor hepatice motiv pentru care se recomandă monitorizarea acestora în timpul tratamentului. De asemenea, blochează sinteza hormonilor steroizi scăzând concentraţia serică a testosteronului şi cortizolului.

Ketoconazolul este contraindicat la animalele gestante. Se administrează pe cale bucală, în doză de 5-10 mg/kg corp/zi, divizată în două prize, zilnic, timp de 3 săptămâni, în asociere cu alimente bogate în grăsimi pentru a favoriza absorbţia.

Itraconazolul are un spectru larg de acţiune şi poate fi administrat şi la pisici.

Doza recomandată variază în funcţie de specie şi de tipul de infecţie fungică. În dermatofitoze la pisici administrarea unei doze de 5 mg/kg/zi timp de o săptămână, urmată de o săptămână de pauză şi apoi o altă săptămână de tratament este eficace (Colombo et al., 2001).

La câini şi pisici Itraconazolul este mai bine tolerat decât ketoconazolul, iar anorexia apare ocazional. Nu se recomandă administrarea în timpul gestaţiei.

Terapia antifungică topică. Produselele medicamentose se aplică pe toată suprafaţa corporală indiferent de localizarea leziunilor. Frecvenţa aplicărilor este de minimum două ori pe săptămână. Tunderea animalelor se recomandă în special la pisicile şi câinii cu păr lung sau la animalele cu leziuni generalizate. Contaminarea ustensilelor folosite pentru tuns impune dezinfecţia acestora. Înaintea aplicării produselor antifungice topice la bovine şi cabaline se recomandă îndepărtarea mecanică a crustelor şi apoi distrugerea acestora.

Derivaţii azolici (enilconazolul, clotrimazolul, miconazolul şi ketoconazolul) precum şi natamicina (polienă) sub formă de soluţii, şampoane, spray-uri, unguente, creme sau geluri reprezintă substanţele cel mai frecvent utilizate. Soluţia de enilconazol 0,2% se utilizează la bovine, cai, câini şi pisici, efecte secundare înregistrându-se rar, îndeosebi la pisici.

Pentru tratamentul tricofiţiei la bovine se utilizează şi Femicozinul (unguent pe bază de tiabendazol şi sulfat de cupru) (Şuteu et al., 1987), două aplicări fiind suficiente şi nu este necesară o descrustizare prealabilă.

Dezinfecţia mediului. Animalele infectate cu sau fară semne clinice şi elementele contaminate din mediu reprezintă surse de contaminare pentru om şi alte animale. Decontaminarea mediului implică curăţenia mecanică şi dezinfecţia. Dezinfecţia adăposturilor se face prin fumigaţii cu enilconazol.

Toate instrumentele folosite la toaletare (perii, piepteni), echipamentele de echitaţie, cuştile, încăperile în care s-a efectuat toaletarea sau mijlocele de transport se spală şi dezinfectează cu soluţie de enilconazol.

Prevenţia. Vindecarea leziunilor în dermatofitoze este corelată cu dezvoltarea unui răspuns imun celular, fapt care a condus la elaborarea a numerose vaccinuri pentru combaterea acestor infecţii. Pentru controlul dermatofitozelor la bovine produse de T. verrucosum se

aplică diferite strategii de vaccinare utilizând vaccinuri vii (Bovilis® Ringvac, Intervet, Olanda; Trichoben®, Bioveta Inc., Cehia) sau atenuate (Tricovac®, I.N.M.V. Pasteur, Bucureşti).

Compania Cehă Bioveta Inc. produce vaccinuri monovalente, inactivate împotriva infecţiei cu M. canis la pisici (Biofel M Plus) şi câini (Biocan M Plus), şi vaccinuri vii atenuate (Trichoequen) împotriva infecţiei cu T. equinum la cai.

Bibliografie partială 1.Abramo F, Vercelli A, Mancianti F - Two cases of dermatophytic pseudomycetoma in the dog: an immunohisto-chemical study. Vet. Dermatol., 12:203-207, 2001.

2.Bahia D, Gontijo NF, Leon IR, Perales J, Pereira MH, Oliveira G, Correa-Oliveira R, Reis AB - Antibodies from dogs with canine visceral leishmaniasis recognise two proteins from the saliva of Lutzomyia longipalpis.

Parasitol. Res., 100(3):449-454, 2007.

3.Băguţ ET, Mircean V, Niculae M, Cozma V - Semnalarea unui focar de tricofiţie la chinchile. Revista Scientia Parasitologica, 9(2):103-107, 2008.

4.Bradley FA, Bickford AA, Walker RL - Diagnosis of favus (avian dermatophytosis) in Oriental breed chickens. Avian. Dis., 37:1147-150, 1993.

5.Bradley FA, Bickford AA, Walker RL - Efficacy of miconazole nitrate against favus in oriental breed chickens. Avian. Dis., 39:900-901, 1995.

6.Brilhante RSN, Cordeiro RA, Gomes JMF, Sidrim JJC, Rocha MFG - Canine dermatophytosis caused by anthropophilic species: molecular and phenotypical characterization of Trichophyton tonsurans. J. Med. Microbiol., 55:1583-1586, 2006.

7.Cabañes FJ - Dermatophytes in domestic animals. In: biology of dermatophytes and other keratinophilic fungi. Rev. Iberom Micol., 17:104-108, 2000.

8.Cafarchia C, Romito D, Sasanelli M, Lia R, Capelli G, Otranto D - The epidemiology of canine and feline dermatophytosis in Southern Italy. Mycoses., 47:508513, 2004.

9.Chermette R, Bussiéras S, Jeanmonod P, Croquenois C - Dermatophytie à Trichophyton rubrum chez un chien et son propriétaire. Première description en France. Bull. Soc. Fr. Mycol. Méd.,19:219-223, 1990.

10.Chermette R, Ferreiro L, Guillot J - Dermatophytoses in animals. Mycopathologia, 166:385-405, 2008.

11.Colombo S, Cornegliani L, Vercelli A - Efficacy of itraconazole as combined continuous/pulse therapy in feline dermatophytosis: preliminary results in nine cases. Vet. Dermatol.,12:347-350, 2001.

Continuarea pe www.veterinarul.ro

DrD. ElEna TaTiana Băguţ Prof. Dr. VasilE Cozma Facultatea de Medicină Veterinară ClujNapoca

41

infecțioase

Infecția cu Streptococcus Suis la porcii tineri (partea a II-a)

a infecției cu S. suis mai mare decât media. PRRS crește experimental susceptibilitatea la S. suis. Infectarea in utero cu PRRS face porcii mai sensibili la infecțiile ulterioare cu S. suis.

Infecția anumitor porci fără microorganisme cu virusul PRRS poate fi un factor de risc pentru infecția și boala asociate cu S. suis. În mod similar, virusul pseudorabic poate spori boala clinică asociată cu S. suis.

Factorii de mediu și management Streptococcus suis poate fi endemic în unele efective, fără a provoca o boală clinică ușor de recunoscut. Muștele pot transporta microorganismul cel puțin 5 zile și pot contamina hrana pentru cel puțin 4 zile.

R

ata de purtător în unele sondaje efectuate pe porci sacrificați variază de la 32-50% la porcii cu vârsta între 4-6 luni, ceea ce poate fi asociată cu o incidență crescută a Meningitei S. Suis de tip 2 la oamenii din Olanda. Microorganismul este un pericol potențial pentru lucrătorii din abator, în special pentru măcelarii care elimină laringele și plâmânii de la carcase, având un risc semnificativ mai mare de expunere la S. suis decât alți lucrători.

S. suis de tip 2 a fost de asemenea izolat de la porcii afectați de bronhopneumonie enzootică, de la cazuri de pleuropneumonie, artrită, vaginită și fetuși avortați și la purcei de 1- 2 zile afectați de septicemie. Se pare că organismul se găsește în plămânii porcilor afectați de pneumonie mai frecvent în America de Nord decât în alte țări. Deși a fost descrisă infecția pe calea aerului a tipului 2 se presupune că transmisia indirectă este o modalitate frecventă de a infecta purceii.

Factorii de risc de origine animală

Incidența bolii clinice pare să depindă de factorii de mediu precum: ventilarea inadecvată, densitatea crescută a populației de porci sau alți factori de stress. Mai mulți factori de risc de mediu și management au fost asociați cu o prevalență ridicată a S. suis în fermele de porci.

Factorii intrinseci organismului animal care fac porcii sensibili și care pot manifesta clinic boala sunt mai puțin cunoscuți. Peste 30 de microorganisme bacteriene gram pozitive diferite pot apărea în cavitățile nazale și amigdalele porcilor neînțărcați între 2 - 6 săptămâni.

Se sugerează faptul că tulpinile de S. suis de tip 2 variază în patogenitate și apariția bolii este dependentă atât de expunerea la o tulpină patogenă cât și de factori secundari determinanți. Incidența ridicată a bolii la 5 - 10 săptămâni sugerează că factorii de stress ai înțărcării pot face porcii sensibili la manifestarea clinică.

Fluctuația excesivă a temperaturii mediului în maternitate este factorul cel mai comun. Temperatura mediului din maternitate nu trebuie să varieze cu mai mult de 1,1 - 1,7 °C pe o perioadă de 24 de ore pentru a preveni răcirea porcilor.

Fluctuațiile în temperatură sunt cauzate de sistemul de încălzire sau de clădirile prost izolate. Umiditatea excesivă este de asemenea un factor, zona critică pentru porcii de creșă fiind între 55-70%. Al treilea și al patrulea factor sunt aglomerația și neuniformitatea loturilor prin existența porcilor cu vârstă mai mare de 2 săptămâni în aceeași cameră.

Prezența altor boli infecțioase cum ar fi Sindromul respirator și de reproducere porcină și Actinobacillus pleuropneumoniae poate fi asociată cu o prevalență

Cel de-al cincilea factor favorizant este folosirea facilităților de flux continuu, ceea ce permite acumularea de praf și gunoi crescând presiunea infecției. Un

ganismul se poate răspândi prin inelele nazale și prin acele utilizate pentru prelevarea de probe de sânge.

FACTORII DE RISC

Microorganismul este ușor de transmis prin intermediul obiectelor. Poate supraviețui în materiile fecale pentru 104 zile la 0°C și pentru 10 zile la 9°C, în praf pentru 54 zile la 0°C și 25 de zile la 9°C. Experimental, culturi pure ale microorganismului plasate pe suprafețe de plastic sau cauciuc sunt viabile până la 55°C și pot fi păstrate congelate până la 10 zile, mai ales atunci când sunt acoperite de gunoi de grajd. Microorganismul este distrus rapid de dezinfectanți. Microor42 Veterinarul

n

nr. 16 n www.veterinarul.ro

caz neobișnuit în care S. suis a fost izolat din lumenul intestinului subțire când hrana a fost realizată fără sare și cu 58,5 kg în loc de 3,5 kg de premix de vitamine. Odată ce rația a fost corectată, problema a dispărut.

Factorii patogeni de risc Există în acest moment cel puțin 34 de serotipuri S. suis. Organismul este împărțit în serotipuri funcție de specificitatea antigenică a polisacaridei capsulare.

Capsula joacă un rol important în patogeneză pentru S. suis de tipul 2. Așa cum a fost descris la metodele de transmitere, infectarea purceilor are loc foarte devreme în viața lor, cei mai mulți porci fiind infectați până la vârsta de înțărcare.

Infectarea timpurie reduce semnele clinice ulterioare. În ciuda asocierii bacteriei cu boala, acestea pot fi de asemenea luate și din cavitățile nazale și amigdalele porcilor sănătoși. Un număr mare de organisme a fost izolat din fluidul cefalorahidian de la porcii normali clinic. Un studiu a arătat de asemenea că o tulpină epidemică persistentă de S. suis a fost în mod constant izolată de la creierele porcilor pe o perioadă de 2 ani, toate cu un model genetic similar.

Există diferențe între patogenitatea serotipurilor și între tulpinile aceluiași serotip. În UK există diferențe între patogenitatea tipurilor 1 și 2, tipul 1 provocând o boală mai puțin severă la purcei, în timp ce tipul 2 cauzează o boală mai severă și mai acută la porcii mai în vârstă. Tulpini diferite de S. suis tip 2 variază în capacitatea lor de a provoca meningita. Streptococii necesită mangan și nu fier ca factor de creștere, care afectează activitatea dismutazei superoxid în cul-

Fig.1. Microscopie electronică de baleiaj de S. suis Diploccoci într-o foaie de mucus pe suprafața epiteliului nazofaringean de la un porc turile de celule. Virulența markerilor orO parte din tulpinile izolate de S. suis ganismului include proteine structurale au dezvoltat o rezistență la penicilină și - lisozim și factor extracelular. Legarea tetraciclină, care poate reflecta folosirea fibrinogenului de proteine a jucat un rol acestor antimicrobiene în programele de important în colonizarea organismelor tratament și control. specifice implicate în infecția cu S. suis.

S. suis de tipul 2 poate supraviețui în A fost descrisă de asemenea o nu- fecale 104 zile la 0°C, până la 10 zile la clează secretată. Există diferențe de viru- 9°C și până la 8 zile la 22 - 25°C. Poate lență între tulpinile aceluiași serotip supraviețui în praf până la 9 zile la 9°C, bazată pe prezența sau absența proteine- dar nu poate fi izolat de la praful păstrat lor ce eliberează lizozim. Tulpinile lui S. la temperatura camerei pentru 24 de ore. suis de tip 2 din Europa sunt diferite ge- Organismul este rapid inactivat de denotipic de cele din America de Nord. În zinfectanții folosiți în fermă. Săpunul liCanada, tulpinile izolate de la S. suis de chid inactivează S. suis de tipul 2 în mai tip 2 nu produc aceste proteine legate de puțin de 1 minut la o diluție în apă de 1 virulență. A fost descrisă o proteină ex- la 500. Organismul poate supraviețui în tracelulară cu proprietăți hemolitice nu- carcase de poc la 40°C pentru 6 luni, ceea mită suilysin. Cele mai multe tulpini de ce poate fi o importantă sursă de mitipul 2 de pe teren produc acest hemoly- croorganisme pentru infecțiile la oasin. Între 56 - 58 % din 90% din tulpinile meni. din Olanda, Danemarca, Franța, Italia și Anglia produc suilysin în timp ce în Ca- Bibliografie selectivă 1. Desrosiers R. Can JVet Res 1999; 63:83. nada, doar 1% din tulpini o face.

2. Torremorell T, Pijoan C. In: Proceedings of the 15th International Pig Veterinary Society Congress 1998; vol 2:89.

3. Devriese LA. J Appl Bacteriol 1991; 71:478.

4.Higgins R et al. J Vet Diagn Invest 1995; 7:405.

5. Baele M et al. Int J Syst Evol Microbiol 2003; 53:143.

6. Heath PJ et al. Vet Rec 1995; 136:547.

7. Heath PJ et al. Vet Rec 1996; 139:450.

8. MacLennan M et al.Vet Rec 1996; 139:423.

9. Mwaniki CG et al. AustVet J 1994; 71:385.

10. Robertson ID et al. Epidemiol Infect 1991;

DR. VIOREL IONESCU medic veterinar primar

S. suis cauzează o septicemie rapid progresivă și fatală la porcii sugari 43

Noi dimensiuni în învăţă platforma de e-learning a facultăţilor tare a animalelor, managementul societăților de creștere și exploatare a animalelor; managementul calității în societăți cu profil „activități veterinare)”; • Managementul calității actului terapeutic medical veterinar (managementul organizării cazurilor clinice; programarea activităților clinice; managementul intervențiilor chirurgicale; managementul intervențiilor de urgență; management terapeutic; management clinic; management farmaceutic); • Managementul calității în învățământul medical veterinar (tehnici de comunicare și managementul conflictelor; dezvoltare durabilă în învățământul medical veterinar; promovarea egalității de șanse în învățământul medical veterinar; management organizațional și resurse umane).

C

hiar de la apariţia ei, sintagma “One World – One Medicine – One Health” (“O lume – O medicină – O sănătate”) a reprezentat puntea prin care specialişti, cercetători şi practicieni din numeroase domenii comunică şi colaborează pentru a contribui la obţinerea şi menţinerea sănătăţii omului, animalelor şi mediului. În acest context, al interdependenţei dintre mediu – om- animal, medicina veterinară are un rol essential, confruntânduse cu noi provocări (1,2). În medicină, atât umană cât şi veterinară, ca şi în alte domenii ale învăţământului superior, datorită transformărilor rapide care au loc într-o societate dinamică, este necesară adaptarea continuă a metodelor de predare.

Epoca internetului pe care o trăim impune noi provocări în educaţie. În ultimii ani, deşi initial a fost privită cu reticenţă, utilizarea tehnologiilor de e-learning a fost introdusă şi în medicina veterinară (3,4,5).

Deşi metodele de e-learning nu pot fi privite ca o soluţie ideală în predare – învăţare, au totuşi o serie de avantaje precum individualizarea procesului de predare, promovarea interacţiunii studenţilor în cursul procesului de învăţare, 44 Veterinarul

n

realizarea unei conexiuni virtuale între teorie şi practică (6).

Proiectul “Educație universitară la nivel european în domeniul medicinii veterinare”, POSDRU/ 86/1.2./S/63654, iniţiat de Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti, oferă oportunitatea a consolida un parteneriat între cele patru Facultăți de Medicină Veterinară din România (Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara) într-un scop strategic pentru învățământul medical veterinar românesc.

Proiectul “Educație universitară la nivel european în domeniul medicinii veterinare” presupune dezvoltarea unei noi curricule destinate studenților cu specializare medicină veterinară, structurată în 4 module de curs după cum urmează: • Deontologie și etică profesională medicală veterinară (deontologie veterinară, etică medical veterinară, legislație și deontologie medical veterinară, abordarea deontologică a cazurilor clinice, managementul durerii, bunăstarea animalelor în timpul intervențiilor medicale); • Dezvoltare de abilități profesionale și orientare în carieră (dezvoltarea durabilă a societăților de creștere și exploa-

nr. 16 n www.veterinarul.ro

În scopul elaborării conținutului modulelor de curs s-au desfășurat în Cluj, Timișoara, Iași, București, în lunile martie - aprilie 2011, patru întâlniri ale grupului de lucru format din experți din cele patru centre universitare partenere, coordonatori de formare, membri ai echipei de management. În cadrul acestor întâlniri au fost definitivate scopul și obiectivele noii curricule, cuprinsul și primele versiuni ale suporturilor de curs.

Noua curriculă și introducerea unitară a acesteia în planurile de învățământ ale celor patru centre universitare partenere este elaborată în scopul adaptării ofertelor de învățământ superior la nevoile pieței muncii și ale societății bazate pe cunoaștere pentru studenții din învățământul superior medical veterinar.

Transpunerea noii curricule în sistem de învățare interactivă (E-learning) inovează sistemul educațional medical veterinar prin introducerea de noi modalități flexibile de predare/învățare, centrate pe principalul beneficiar studentul.

Andeea Stanescu, studentă anul III, specializarea Medicină Veterinară: “Dezvoltarea de noi curricule în acord cu cerințele pieței muncii ne va ajuta pe noi studenții să găsim noi oportunități de lucru după finalizarea studii-

mântul medical veterinar de medicină veterinară din România 4. Simoes, J.C.C., Information communication technology applied to veterinary education in early XXI century, Veterinaria.com.2010, 3(1), 1-29.

5. Short, N., The use of information and communication technology in veterinary education, Research in Veterinary Science, 2002, 72(1), 1-6.

6. Wong, G., Greenhalgh, T., Pawson, R., Internetbased medical education: a realist review of what works, for whom and in what circumstances, BMC Medical Education, 2010, 10:12.

Investeşte în oameni!

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

lor. Într-un mediu concurențial, obținerea de performanțe în timpul studiilor ne deschide calea către un loc de muncă mai bine poziționat, mai bine plătit. În aceste condiții, implementarea prin acest proiect a unui sistem de evaluare a performanțelor atât ale studenților, cât și ale cadrelor didactice nu poate decât să fie de bun augur, încurajând performanța pe durata anilor de studiu.”

Bibliografie 1. Osburn, B., Scott, C., Gibbs, P., One world-one medicine-one health: emerging veterinary challenges and opportunities, Rev Sci Tech., 2009, 28(2), 481-486.

2. One Health Initiative Website – www.onehealthinitiative.com 3. Bell, C., Baillie S., Kinnison, T., Cavers, A., Preparing Veterinary Students for Extramural Clinical Training and a Possible Solution, Journal of Veterinary Medical Education, 2010, 37(2), pp 190-197.

Axa prioritară: 1. „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie: 1.2. „Calitate în învăţământul superior” Titlul proiectului: „Educaţie Universitară la nivel European în domeniul Medicinii Veterinare” Beneficiar: UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI Cod contract: POSDRU/ 86/1.2./S/63654 Pagina de prezentare a proiectului: www.eduvet.fmvb.ro Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Prof. UNiv. Dr. ANetA PoP Facultatea de Medicină Veterinară București

45

Vorbesc despre ei ca fiind în primul rând iubitori și crescători de cai. Se mândresc cu cei 16 cai majoritatea Lipițani, dar și pur sânge arab, cal de sport românesc și cal de sport unguresc pe care îi îngrijesc și cu ajutorul cărora au reușit să pună la punct o afacere în comuna Vârfu Câmpului din Botoșani. Servicii complexe de turism, puse la punct cu muncă și dedicație, care cuprind servicii de cazare, cursuri de echitație, excursii călare și plimbări cu trăsura și o minifermă de la care reușesc să producă bio bunătăți din lapte de capră sau vacă. Am realizat un interviu cu Vlad Valeriu Iftime, unul din fondatorii centrului Cai de Vis, pe care lam sprijinit în luna septembrie la participarea acestuia la Transmaratonul Unicredit Leasing, eveniment cu scop caritabil.

Cum a început afacerea și cât a fost investiția?

Afacerea a început în timpul facultății când după un stagiu într-o fabrică din Franţa, cu banii câștigați acolo, am cumpărat pe ascuns un cal de la verișorul Dănuț ...el având cai de mic copil. Era o iapă neagră cu o coamă albă și m-a impresionat. Am ținut-o multă vreme la Dănuț și îi căram ovăz cu mașina mea, până nu s-a mai putut și a trebuit să anunț părinții de această ispravă și să îi conving încet că ar fi bine să încercăm un mic centru ecvestru la noi în Moldova. Au fost de acord să facem un teren de antrenament și o mică construcție pentru vizitatori ... lucrurile au scăpat de sub control într-o moșie de 60 ha, pădure, 200 capre, 20 vaci, 16 cai și o pensiune pentru 15 persoane. Investiția a fost secvențial facută și nu am curaj să calculez un total.

De unde și cum ai luat caii?

O parte din cai i-am adus la început de la Dănuț, respectiv 5 cai care au fost fondatorii acestui centru.

Am început să cumpărăm cu timpul de la herghelia de Lipițani din Făgăraș, de la Oradea, Miercurea Ciuc. La început ne-am orientat spre cai mai liniștiți de echitație și accesibili ca preț; am ales lipițanii pentru că eram mari amatori de concursuri de atelaje.

Timpul trecând, am început să înclinăm balanța spre probele de obstacole şi să ne orientăm pe cai de sport. Pentru sezonul viitor cred că vom merge pe rase nemțești. Încet am început să ne creem propria noastră pepinieră de cai și avem deja doi produși care s-au demonstrat de calitate și cărora le-am început dresajul.

Ai un medic veterinar la moșie? Cum este relația cu acesta?

Avem mai mulți medici veterinari care ne ajută în buna funcţionare a fermei, putem spune că este o relație deschisă și ne susțin de fiecare dată când este nevoie, nu contează ora sau ziua din săptămână.

Care este satisfacția muncii cu animalele?

Interacțiunea cu animalele e mereu o bucurie 46 Veterinarul

n

nr. 16 n www.veterinarul.ro

Interviu care te apropie de natură și de tine. Iar a forma o echipă cu o ființă vie, ca în cazul echitației pe care o practicăm, este o provocare ce necesită echilibru, forță, coordonare, dar și respect, iubire, înțelegere și instinct. Pentru mine e cel mai complex şi satisfăcător sport și îmi face plăcere să le ofer și altora posibilitatea de a-l cunoaște.

Ce rase de cai ai? (câți din fiecare – poți să îi enumeri și să îi numești pe fiecare în parte) Majoritatea lor sunt de rasă lipițan – 10 exemplare: Bogdan, Silviu, Szicra, Elena, Geanina, Mia , Aladin, Ada, Icher, Mona . Avem 2 cai de sport românești – Letiția și Kali, un cal de sport unguresc Zeneger, și un pursânge arab Sheik care este și veteranul de 18 ani, dar e activ și jucăuș ca un mânz.

Ai cai care necesită îngrijiri speciale? Cum te descurci cu furajarea, mâncarea și tratamentele pentru ei?

Avem un căluț care a alunecat pe gheață în această iarnă și a făcut o entorsă la un picior, nemaiputând fi folosit pentru echitație. Ne-a fost milă să o abandonăm la sacrificare și o ținem în continuare cu ceilalți cai sănătoși beneficiind de aceleași condiții. Mâncarea anul acesta este o problemă din cauza secetei. În general toată mâncarea o producem în sistem propriu de pe terenurile noastre, medicamentele le achiziţionăm de la farmaciile veterinare în funcție de necesități, dar avem și o trusă de ajutor disponibilă permanent.

Centrul Cai de Vis afacere de succes în inima Moldovei sport nu foarte popular la noi, poți reuși să-ți întreții această pasiune, uneori și cu un minim profit … sau deloc de cele mai multe ori.

Vine lumea să facă echitație? Este afacerea profitabilă?

După cum spuneam, nu e un sport cunoscut în România, spre deosebire de Franţa, de exemplu, unde la 5 sate există și un centru de echitație cu tot cu manej acoperit și alte facilități.

Dar, lucrurile încep să se schimbe și lumea ajunge să aprecieze acest sport nobil și complex. Echitația e deocamdată mai degrabă pasiune decât afacere la noi în țară și va ramâne multă vreme așa.

Aproximativ cât costă lunar întreținerea unui cal?

Pentru caii ținuți în pensiune între 210 – 260 Euro pe lună, dacă se dorește și un anumit tip de antrenament se discută de la fiecare caz în parte.

Știm că ai participat de curând la un maraton. Care a fost motivația care a stat la baza alăturării unui astfel de proiect?

Sumele obținute prin exploatarea cailor asigură întreținerea lor și un minim profit?

Transmaratonul din 8 septembrie, pe Transfăgărașan, este un proiect umanitar având ca scop strângerea de fonduri pentru două cauze. Eu voi participa la semi-maratonul de 21 km, iar banii donați de cei care mă susțin vor ajunge la Centrul de Excelență în Îngrijire Paliativă pentru bolnavii cu boli cronice in stadiu terminal.

Exploatare e un cuvânt cam dur pentru ceea ce facem noi acolo. Ei sunt folosiți doar pentru echitație și plimbări de agrement și o duc tare bine. Cu mult efort pentru promovarea unui

Interviu realizat împreună cu Andreea Marc, PR Centrul Cai de Vis.

47

Succesul

cuitorii cât și cu cei cu care lucram la CAP-ul pe care trebuia să îl deservesc. Relațiile au fost foarte bune cu toată lumea. Situația însă a fost de așa natură că a trebuit să plec din motive de sănătate a tatălui meu și am lăsat acea comună. Am stat un an acolo, după care am lucrat Avicola Sibiu. Aici a trebuit să îmi resetez softul repede, să mă regrupez, să fac față noii provocări, dar și acolo am avut relații extrem de bune atât cu conducerea instituției cât și cu cu lucrătorii din ferme - tehnicieni și muncitori. Am fost trimis de către conducere la unul din ultimele simpozioane internaționale organizate sub egida partidului ”înțelept”, dar care a fost destul de serios.

48 Veterinarul

n

În 1990, doctorul Nicolae Coldea a dechis primul cabinet de medicină veterinară pentru animale de companie din Sibiu și probabil unul din primele din țară. A studiat patologia animalelor mici în Olanda și s-a dedicat profesiei de medic veterinar vreme de 26 de ani. Spune despre succes că este moneda cu care proprietarii pot răsplăti medicii veterinari și că dictonul care trebuie să fie mereu în mintea acestora este ”Primum non nocere!”. Un interviu de succes cu doctorul Nicolae Coldea.

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic?

Am terminat în 1986, deci în plină epocă de aur. Sigur că atunci era o repartiție guvernamentală, așa că am fost repartizat destul de aproape de Cluj, unde am absolvit, în Călărași de Turda, la dispensarul din localitate. Primul caz a fost o vacă cu împâstarea foiosului.

Din fericire am rezolvat problema, așa că m-am încadrat în ceea ce mi s-a recomandat la absolvire: ”Faceți ce faceți, dar primul caz să nu-l ratați că vă faceți de minune”. Drept pentru care primul caz, și din fericire și multe din următoarele, am reușit să le tratatez.

Ați început cariera într-o zonă cu animale preponderent de interes economic, la dispensarul din Călărași de Turda.

Cum priveau atunci oamenii medicul veterinar din sat?

M-am înțeles foarte bine atât cu lo-

nr. 16 n www.veterinarul.ro

Care au fost cazurile pe care le aveați frecvent de rezolvat?

Cu ce situații medicale vă confruntați?

Din Avicola îmi aduc aminte un caz foarte urât cu o intoxicație cu niște semințe, care nu știu cum au ajuns în hrana păsărilor. Cert este că a fost o mortalitate foarte mare știu că a fost o anchetă a procuraturii la ora respectivă. Sigur că am putut demonstra, prin necropsii multiple si fotografii ale cadravrelor, necropsia fiind și unul din hobby-urile mele, că vina a aparținut FNC-ului și nu fermei, șefilor de fermă, medicilor.

A fost prinsă atunci toată Avicola din Sibiu, atât stația de incubație, cât și ferma de pui de carne. Ăsta a fost un episod destul de grav, adică să ai procuratura pe cap nu era glumă pe vremea aceea. Nu este glumă nici acum, dar atunci era destul de grav.

Cât timp ați lucrat la Avicola Sibiu?

Am lucrat aici până la marea răzmeliță din decembrie, în decembrie 1989 și încă puțin peste, când deja se deschisese posibilitatea de a avea un cabinet privat, de a profesa, de a fi liber profesionist și atunci am optat pentru o astfel de activitate.

Cred că în martie - aprilie deja am avut certificatul ce se cerea pe vremea aceea. Apoi, lucrurile s-au complicat mult, a apărut Colegiul, au apărut tot felul de instituții peste instituții care săși coordoneze activitatea care cred că mergea și înainte.

V-ați deschis cabinet în Sibiu, pe animale mici de data aceasta. Ați fost cred că primul care a oferit un astfel de serviciu proprietarilor de animale de companie din Sibiu. În Sibiu cred că am fost primul și probabil că am fost și printre primile cabinete din țară. Înainte de 89 nu aveai cum.

Următorul cabinet a apărut la ani buni după aceea.

Cum a fost începutul în noul domeniu, cel al animalelor mici? Veneați cu o experiență preponderent pe animale de interes economic.

Odată am avut noroc cu niște colaborări pe care le-am avut cu medici umani, cu regretatul doctor Elefterescu, care a fost șeful secției de Radiologie și cu alți profesori de la Facultatea din Cluj. Am făcut o cercetare cu mai mulți autori pe utilizarea izotopilor radioactivi la iepuri, în metabolismul hepato-renal la iepure, pe un aparat destul de nou pe vremea aceia, un scintograf computerizat. Cu această lucrare am fost invitat la Amsterdam în 1990, la congresul internațional. Acolo, în urma lucrării și fiind mai bine văzuți, noi românii decât suntem acum, mi s-a oferit posibilitatea de a face un curs postuniversitar la ei în facultate. Acel curs postuniversitar mi-a rezolvat foarte multe din lacunele din facultate legate de patologia animalelor. Anatomia exista, dar patologia era considerată un pic burgheză. În afară de a ști : câinele există și are boli, nu se știau foarte multe. Dar acel stagiu la Facultate la Utrech, în Olanda, m-a pus destul de bine pe subiect. Am urmat stagiul doar două luni pentru că atât au fos banii, taxele erau destul de mari. Dar

acele două luni, plus congresele următoare, pentru că am păstrat legătura cu ei, plus congresele și simpozioanele de la Facultate de la Cluj, plus faptul că a început să vină literatură de la colegii pe care i-am întâlnit acolo mi-au permis să merg înainte.

Care au fost primele echipamente pe care vi le-ați achiziționat?

Am pornit cu aproape nimic. În momentul în care am absolvit știu că erau consignațiile prin orașe și m-am dus și miam cumpărat o trusă de mică chirurgie, pe care o am și acum, bineînțeles că o păstrez ca piesă de muzeu. Apoi au început: un ecograf, câte un frigider din ăsta mare, deci o tehnologie mai mult decât depășită, dar care a fost mai mult decât nimic. În Olanda de exemplu, am primit o trusă de osteosinteză, de la o firmă, impresionată, poate e mult spus impresionată, dar cum v-am spus, românii erau priviți altfel decât acum. Treptat, treptat m-am mai dus pe la congrese, am mai cumpărat câte ceva, un bisturiu electronic, nici nu mai știu, le-am pierdut șirul apoi.

Categoric însă, prima trusă este ceva de care îmi aduc aminte, costa destul de mult. Salariul meu de medic atunci era 2.400 de lei și pe trusă am dat vreo 600 de lei. Deci țin minte și prețul.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră?

Orarul cabinetul este de la 9 - 12 și de la 14 - 18. Am o pauză de prânz în care rezolv anumite probleme, îmi iau un pic de timp liber pentru hobbyuri care nu au nici o legătură cu profesia, dar atât pe ușă cât și pe interior este un număr de urgențe. Deci în afara programului dacă sunt contactat și este o urgență sigur că răspund la ea. Ziua începe cu programările făcute anterior pentru că atunci și eu știu ce este de făcut și nici clientul nu trebuie să aștepte în sala de așteptare. Sigur că dacă vine cineva și nu are programare nu-l dau afară. Îl pun să revină, dacă sunt în operație sau să aștepte. S-a întâmplat ca programul să nu se termine la șase, ci la unsprezece noaptea. Am fost sunat și noaptea, și de sărbători. Am avut un Revelion în care eram la ținută festivă, m-am oprit la cabinet, am făcut operația care trebuia făcută, m-am îmbrăcat la loc și m-a dus mai departe fără probleme.

Câți medici veterinari lucrează acum la dvoastră?

Lucrez singur, am o colaborare cu o persoană fără studii de specialitate și din când în când, dacă sunt studenți doritori să facă practica la mine, de la facultate de la Cluj, anul acesta am avut doi, îi primesc la cabinet. Știu că ați avut în testare un bisturiu cu laser. Cum este să lucrezi cu un astfel de instrument? Sunt proprietarii deschiși unor astfel de tehnici noi?

Instrumentul este unul de secol 21. Investiția nu este rentabilă însă în România, costurile de întreținere și de achiziție sunt dificil de amortizat în economia noastră de astăzi. Lumea ar dori tehnică de secol 21, dar nu ar vrea să și plătească pentru asta. În situația aceasta, desigur că nu poți face fapte bune. Mai mult decât atât, în Sibiu au apărut mai multe fundații de protecție a animalelor, care pun bilețele că fac castrări/sterilizări și vaccinări inclusiv antirabic, gratuit atât la câinii comunitari cât și la cei cu stăpân. Nu știu ce părere are Colegiul Medicilor Veterinari despre acest lucru, având în vedere că nu spune nimic. Nu mi se pare normal, dar normalitatea cu legalitatea nu are nici o legătură și atunci, sigur că scăzând numărul de vaccinări și sterilizări, pentru că nu trebuie să ne ascundem, acestea aduc o parte bună din veniturile unui cabinet, a trebuit

să renunț la bisturiu. Din păcate noi trebuie să subordonăm această minunată profesie, economicului.

Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue?

Pregătirea continuă la mine curge într-una. De câte ori vine un caz căruia nu îi pui un diagnostic foarte ușor, pui mâna pe o carte. Aceasta este deja pregătire continuă. Pui mâna pe o revistă. Fără nici o jenă, suni un coleg pe care îl știi mai bun în domeniul respectiv. Mi se pare mult mai jenant să pierzi un pacient pentru încăpățânarea de a pune singur un diagnostic decât să suni pe cineva și să mai asculți o părere.

Cum îmbinați activitatea administrativă cu cea de practician în cabinet?

Lucrurile sunt simple, nu am multe hârtii suplimentare. De regulă de acte mă ocup sâmbăta și îmi țin tot timpul contabilitatea la zi.

Aveți un soft de evidență a clienților?

Lucrez cu o firmă care mi-a instalat un soft din Cehia. Softul este unul foarte bun, îmi ține atât evidența pacienților cât și stocurile, mă alertează când stocurile sunt pe terminate, trimite email proprietarilor de animale pentru a-i anunța când trebuie să vină la cabinet. Sunt foarte mulțumit.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Un medic este de succes, dacă clienții îl consideră de succes.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

N-aș putea să vă spun eu, clienții, după cum am spus, sunt cei care ar trebui să spună.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

Un medic veterinar, proaspăt absolvent de facultate ar trebui să se gândească la ce va urma și să se pregătească pentru o concurență loială. Să se pregătească intens, dacă vrea să facă treabă. Dacă se hotărăște să deschidă cabinet, să aibă un minim de dotări, să îi permită să facă măcar vaccinări. Să nu se bazeze pe sfatul crescătorilor de animale.

Atunci când are probleme, să nu ezite să se sfătuiască cu alți colegi și nu în ultimul rând să se ghideze mereu după dictonul: ”Mai întâi de toate nu face rău!”.

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

49

Avantajele Abonaților Suntem o revistă indepententă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri 1. Primești 15 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă la abonamentul pe un an.

2. Primești 12 reviste, la abonamentul pe un an cu 52 de pagini lună adică 620 de pagini de informații esențiale.

3. Primesti 4 reviste Afaceri Veterinare cu informații detaliate despre marketing, management și investiții.

4. Peste 20 de articole NOI de specialitate în fiecare lună, peste 300 de articole pe an, cu tematici complexe despre animale de companie, animalele de fermă, management, tehnici de laborator și diagnostic, tehnici și scheme de tratament, prezentări de produse și echipamente alături de multe alte informații.

5. Peste 120 de medici veterinari, experți în diferite specializări, editorii Revistei Veterinarul, care-ți împărtășesc din experiența și cunoașterea lor medicală veterinară.

6. Peste 1300 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie pe www.veterinarul.ro publicate.

7. Accesul la unicul INDEX VETERINAR care conține peste 2400 de produse medicinale veterinare, echipamente și servicii, catalogate sau aflate în curs de cata-

logare și indexate carte să vină în sprijinul activității practice medicale veterinare.- și pe CD 8. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 1500 de cabinete medicale veterinare.

9. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire.

10. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro si 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită.

11. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil).

12. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică.

13. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

nr. 13

.

anul IV

.

2012

Special CABALINE .. .

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

1. Prin CURIER la doar un telefon distanță.

Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email :office@veterinarul.ro.Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista.

La prima livrare, care se va realiza prin CURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul CURIER de transport (taxă fixă 15 lei). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

2. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată, Internet-Banking sau mandat poștal la Oficiul Poștal cu următoarele date de contact: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași

ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA pe email sau pe fax împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista, nr de telefon al dvs. sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma datele.

3. Plata ON LINE cu Cardul simplu, eficient și rapid: Pentru a efectua plata Online este necesar să accesați modului de plăți online de pe www.veterinarul.ro la secțiunea abonamente. Plata se realizează prin serviciul securizat Pay-Pal cu un card valabil completând toate datele solicitate de formularul corespunzător. Se va reține un comision suplimentar reprezentând 2% din valoarea abonamentului, reprezentând comisionul Paypal. Plățile prin acest serviciu sunt garantate putând fi efectuate internațional. Websiteul veterinarul.ro nu înregistrează nici o informație corespunzătoare plății. După efectuarea tranzacției suntem anunțați cu un email de serviciul PayPal despre aceasta. În maxim 24 de ore după ce primim înștiințarea vă contactăm pentru a confirma abonarea la Revista Veterinarul și să ne comunicați adresa de livrare. Livrarea se realizează cu primul număr al revistei ce se va publica după abonare prin Poșta Română cu confirmare de primire.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE: 0763 296 455 VODAFONE: 0729 463 047 ORANGE: 0747 897 703 FAX: 0332.819.688

50 Veterinarul

n

nr. 16 n www.veterinarul.ro

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

din 20 octombrie 2012 urmărește-ne pe www.veterinarul.ro

© 2012 IDEXX Laboratories, Inc. All rights reserved. • 100999-00 RO

IDEXX intelege valoarea vietii din mainile tale

IDEXX VetLab® Suite

IDEXX SNAP® Tests

Rezultate de incredere pentru un diagnostic corect intr-un raport usor de citit

Rapide, usoare si de certitudine executate in cabinet pentru bolile infectioase utilizand tehnologia de laborator de calitate ELISA.

IDEXX & Novagroup: partenerii tai in diagnostic Pentru mai multe informatii te rugam sa contactezi: NOVA GROUP INVESTMENT Str. OITUZ 47 C – OTOPENI ILFOV +40 31 425 35 15 +40 31 425 36 88 +40 78 816 12 89 vetdiag@novagroup.ro

www.idexx.com