Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr. 17

știință și practică

nr. 17 * anul IV * 2012

Special Câini Dilatația și torsiunea gastrică Ancilostomoza canină Informații practice

Succesul...

cu Dr. Iancu Morar

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania www.veterinarul.ro

b UGET

instalat în 24 ore 3 pagini galerie 10 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 45 euro/an abonați 22euro/an

s tart

hosting inclus instalat în 24 ore 4 pagini galerie 20 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 65 euro/an abonați 45 euro/an

P remium

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 175 euro/an abonați 110euro/an renegociere -20%

s hop

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat magazin virtual host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență cost 335 euro/an abonați 225euro renegociere -40%

DIN SEPTEMBRIE 2012 UN SERVICIU EXCLUSIV PENTRU MEDICII VETERINARI - GARANTAT VETERINARUL.RO. Simplu, elegant și cu asistență permanentă poți să ai propriul tau website profesional. Accesibil pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone, cu imagini excepționale, cu texte elaborate de specialiști în comunicare și permanent monitorizat și administrat poți ține legătura directă cu actualii sau viitorii tăi clienți. Ai la dispozitie websiteuri demo, prezentări profesionale realizate exclusiv pentru medici veterinari, cabinete medicale veterinare, pet-shop și farmacii veterinare, activități independente sau alte afaceri veterinare. Totul este organizat modular putând începe cu ce aveți urgentă nevoie și sa adăugați apoi noi facilități. Ai la dispoziție un serviciu de blog excepțional, posibilitatea de a face campanii de informare a clienților prin email sau campanii de promovare a produselor și serviciilor oferite. Alături de aceste avantaje ai posibilitatea să alegi o multitudine de facilități utile pentru promovarea și marketingul cabinetului tău menite a crește semnificativ veniturile și a îmbunătăți activitatea medicală. Websiteul este oferit la cheie cu minim efort din partea cabinetului.

Cuprins Website, cărți de vizită, flyere și broșuri, afișe, formulare, programe de marketing, programe de promovare pentru afaceri veterinare

animale de rentă

special

animale de companie Dilatația și torsiunea gastrică abordare eficientă Ancilostomoza canină zoonoză

Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice la câini Tomografia computerizată în medicina animalelor de companie Patologia chirurgicală a reptilelor studiu de caz Anemiile regenerative și non regenerative la animalele de companie Parametrii enzimatici sanguini diagnosticul biochimic

10 14 18 22 24 32 34

Transferul de embrioni la vacă Aspecte privind endocrinologia reproducţiei

40

Infecția cu Streptococcus Suis la porcii tineri

44

interviurile Veterinarul Succesul.... cu Dr. Iancu Morar

47

relații publice & comunicare Creează evenimente speciale pentru clienții tăi A trecut și Halloween-ul, sărbătoare care deși nu este tradițională românilor, poate fi un motiv bun de a atrage noi clienți și de a menține legătura cu cei vechi.

5

Te-ai săturat ca tâmplarii să dea sfaturi despre creșterea și îngrijirea animalelor?

Înscrie-te în programul SENSA Fii expertul de care proprietarii au nevoie

3

Veterinarul

EDITORIAL

Adresă corespondență:

Toamna politicilor veterinare

OP 11 CP 2429 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu Redactor șef: Ionuț Lungu DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu Editorii ediției: Dr. Adrian Iurcenco Dr. Vasile Botocică Dr. Florin Eugen Grosu Dr. Radu Boncea Dr. Septimiu Borbil Dr. Andreia Amzuța Dr. Monica Niță Dr. Raluca Zvorășteanu Dr. Gabriel Frățilă Dr. Viorel Ionescu Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

n

Cu ceva timp în urmă am decis, alături de echipa Veterinarul, ca politica editorială a revistei să excludă definitiv aspecte care țin de comentarii, discuții sau alte asemenea care se referă la sistemul veterinar actual, trecut sau viitor. Singura noastră contribuție în a schimba să fie chiar fapte noastre cele mai bune și să acționăm așa cum știm noi mai bine, spre ce ne îndeamnă bunul simt și colegii. Anume, promovarea medicilor veterinari români, susținerea efortul de marketing și management, crearea imaginii pozitive a medicilor veterinari în spațiul media și încă multe altele. În rest, așa cum remarca și Conu' Iancu Caragiale, "pleacă ai noștri, vin ai noștri". În această toamnă am realizat cum și cât de minunat au evoluat veterinarii. În primele numere ale Revistei Veterinarul, pe când colaboram cu Patronatul Medicilor Veterinari, am scris un editorial în care cuvintele loveau în dreapta și stânga, poate mai mult decât trebuia.

Scriam atunci că în medicina veterinară din România nu se întâmplă nimic. Chiar nu se întâmpla nimic. Dar absolut nimic. După doi ani, în această toamnă, am numărat peste 25 de seminarii organizate pentru medicii veterinari practicieni. Dar cel mai minunat lucru este că multe din aceste prezentari sunt susținute de medici veterinari practicieni sau sunt organizate de firme care aduc lectori din rândul practicienilor. Este o adevărată încântare. În urmă cu doi ani eram de-a dreptul furios.

Acum sunt mai mult decât extaziat. Și nu orice fel de seminarii. Seminarii de radiologie și imagistică, seminarii de management, examinările paraclinice și de laborator, diverse specialități medicale, etc. Atât pe animale mici cât și pe animale mari. Toată această toamnă este plină de evenimente veterinare. Se pare că medicina veterinară în România s-a trezit și sa scuturat de praful neputinței. Peste toate acestea se suprapune și efortul Colegiului de a implementa un sistem informatic în medicina veterinară. Mulți se uită la această inițiativă mai mult decât suspicios. De ce să nu o recunoaștem, că așa se uită românii la toți cei care au luat fonduri europene. Eu spun "și ce dacă!".

Poate toată lumea să se uite cum vrea, să co-

nr. 17 n www.veterinarul.ro

menteze ce vor și să fie cârcotași. Eu mă uit la ce va lăsa în urmă acest program, iar rezultatele vor fi cu adevărat semnificative. Foarte bine că inițiatorii și cei care lucrează în acest program câștigă bani de pe urma implementării; de aceea muncesc și pun în practică idei novatoare. Cei care cârcotesc ar face mai bine să se folosească de ceea ce au realizat, platforma e-learning de pregătire. Este "cool" ca medicii veterinari să aibă la dispoziție un astfel de mecanism de învățare continuă. Noi am dezvoltat o astfel de platformă cu mult înaintea lor, dar am considerat că este mult mai bine să lăsăm CMVRO să își ducă la bun sfârșit acțiunea și de aceea am suspendat programul nostru de e-learning până în 2013. Nu ne pare rău.

Este o decizie corectă din partea noastră care arată faptul că am înțeles rolul și importanța programului pentru medicina veterinară.

Este cu adevărat minunat să vezi o asemenea realitate. Medici veterinari români, practicieni care au depășit bariera artificială a "emoțiilor" și acum scriu articole, susțin seminarii și workshopuri, participă la seminarii internaționale nu doar ca "vizitatori exotici".

Doar în paginile Revistei Veterinarul Știință și Practică am promovat peste 140 de medici practicieni și numărul lor crește continuu. Calitatea articolelor crește mereu ceea ce arată preocupare continuă a practicienilor pentru desăvârșirea profesională și promovarea actului medical de calitate. Cu fiecare articol medicii veterinari practicieni mai fac un pas înainte.

Dacă la toate acestea mai adaugăm și aparițiile editoriale din spațiul tipărit dar și din cel virtual putem trage concluzia că medicii veterinari de astăzi sunt alții decât cei de acum doi ani. Evoluția este spectaculoasă și va continua și în 2013 indiferent de criza ciudată prin care trecem. Până la urmă tot ceea ce se întâmplă în spațiul privat veterinar arată clar apetitul actorilor acestui sistem către evoluție, către inovație, către eficiență și profit.

Aceasta este adevărata politică veterinară care pe zi ce trece, se rupe definitiv de vechiul sistem veterinar anchilozat și mucegăit.

Această ruptură se va accentua în anii ce vor veni fapt care va duce inevitabil ori la o refacere din temelii a sistemului și politicilor veterinare în România ori la moartea definitivă a vechilor concepte și practici. Sunt convins că ruptura sau schimbarea este mult mai aproape iar cei care vor fi în locul și la momentul în care să ia decizii vor avea de ales dintre puține variante câștigătoare cu care sunt ei obișnuiți.

relații publice & comunicare A trecut și Halloween-ul, sărbătoare care deși nu este tradițională românilor, poate fi un motiv bun de a atrage noi clienți și de a menține legătura cu cei vechi.

Fiecare astfel de sărbătoare - gen Paște, Crăciun, Anul Nou, 1 Decebrie, 8 Martie, etc trebuie să fie plină de promoții amuzante, atractive, pe care să le puteți transmite proprietarilor de animale pe căile de comunicare pe care le aveți cu aceștia. Dacă aveți un soft de evidență a clienților în care aveți stocate adresele de email ale acestora îl puteți folosi pentru a trimite emailuri. Dacă nu, vă propunem să folosiți platforma de newslettere profesionale pe care abonații revistei o au la dispoziție gratuit pe veterinarul.ro sau să îi anunțați prin facebook, sms sau orice altă metodă vă convine mai mult.

Oricare ar fi metoda aleasă, evenimentele de acest gen trebuie să fie atractive pentru clienți și motiv de interacțiune pentru dumneavoastră.

Creează evenimente speciale pentru clienții tăi

Urmăresc multe cabinete veterinare din Statele Unite ale Americii pe platformele sociale. Multe din acestea, de Halloween au întâmpinat clienții cu decorații specifice și costumați de sărbătoare. Mai mult decât atât, au realizat concursuri de costume prin care i-au invitat pe cei interesați să trimită poze cu animalele lor în diverse ipostaze amuzante. Cele mai votate animăluțe au câștigat fie diverse produse - hrană specială pentru ei, recompense, etc, fie controale sau analize gratuite sau cu discount.

Nu-i nici un fel de surpriză că proprietarii de animale sunt persoane deschise și cărora le place să interacționeze și să se laude, pe bună dreptate, cu prietenii lor necuvântători. Orice invitație, chiar și la cabinet, pentru a lăsa o poză cu animalul lor este un motiv bun pentru dumneavoastră pentru a le aminti proprietarilor de controlul anual, vaccinuri, analizele pe care trebuie să le mai facă sau pur și simplu pentru o vizită la cosmetică.

Folosiți aceste sugestii de marketing eficient pentru a vă îmbunătăți relația cu clienții existenți și pentru a dezvolta noi relații cu potențialii clienți. Nu ratați zilele speciale din an fără să vă promovați cabinetul printr-o inițiativă deloc costisitoare, dar cu efect garantat. Vă punem la dispoziție platforma gratuită de trimis

newslettere profesionale celor pe care doriți să îi anunțați de ofertele sau evenimentele pe care le desfășurați la cabinet. Cu puțină imaginație, o banală zi de Halloween se poate transforma într-o zi aglomerată la cabinet. Și pentru că se apropie 1 decembrie, nu lăsați să treacă Ziua Națională a României fără să vă prindă cu stegulețe în cabinet, cu bandane sau șepci cu steagul național pentru dumneavoastră și fără

un mic cadou ”românesc” pentru cei care vă trec pragul. Și anunțați evenimentul din timp!

Mult succes!

IulIa Crețu

5

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experți și practicieni români

Veterinari pentru Veterinari

Editorii Veterinarul

DR. FLORIN EUGEN GROSU

Dr. raDu boncea medic veterinar Clinica veterinară Falcon Vet

Dr. monica niță ioan

SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară

Dr. aDrian iurcenco medic veterinar SPEEDVET www.speedvet.ro

Dr. raluca zVorășteanu

Dr.VaSile botocică

DR. VIOREL IONESCU

medic veterinar Qincyvet

medic veterinar Cora Vetconsult

Dr. Septimiu borbil CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

medic veterinar

medic veterinar primar

Workshop Xray - Modulul I

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri veterinare la cheie Dr. Florin Grosu, medic veterinar specialist radiologie vă așteaptă pe 24 noiembrie la Cluj Napoca - Facultatea de Medicină Veterinară Cluj pentru a participa la primul modul al workshopului de radiologie veterinară.

Workshopul va începe la ora 9.30 și va atinge următoarele aspecte clinice: Umăr, vedere mediolaterală: vedere cranio-caudal, TARS: vedere medio-laterală: vedere caudo-craniană, GRASET: vedere medio-laterală: vedere caudo-craniană, ȘOLDURI: vedere ventro-dorsală, vedere laterală, TORACE: vedere lateral: vedere dorso-ventral:vedere ventro-dorsală, ABDOMEN: vedere laterală: vedere ventro-dorsală.

Workshopul este organizat de către AMVAC iar numărul de locuri este limitat la 25 de participanți. Înscrierile se pot face pe website-ul amvac.ro, secțiunea evenimente.

Wesite-ul www.plus.veterinarul.ro a fost lansat. Gândit ca o soluție de marketing strategic pentru medicii veterinari, website-ul prezintă serviciile complete de webdesign, print și creare imagine pentru cabinetele veterinare.

Mediul online este într-o continuă dezvoltare, dacă înainte era nevoie doar de o prezență online cu un simplu website, acum nevoia de informația a făcut ca totul să fie interconectat.

Proprietarii de animale caută informații pe internet, interacționează între ei și cu medicii în mediul online, caută sfaturi expert pe rețele sociale și apreciază deschiderea medicilor veterinari cu care colaborează în acest fel.

De aceea am creat posibilitatea pentru medicii veterinari, ca, fără nici un fel de efort, să își poată realiza un website, conec-

tat la Facebook, Twitter, Youtube, să aibă cărți de vizită, flyere sau broșuri cu o imagine unitară care să îi servească în menținerea unei legături cu clienții și să își poată realiza propriile afișe, personalizate pentru cabinet.

Niciodată nu primești a doua șansă de a crea o primă impresie pozitivă. De aceea, propunem medicilor veterinari soluții integrate de imagine - website, flyere, broșuri, cărți de vizită, creare logo, afișe, pentru ca dumneavoastră să vă puteți concentra pe activitățile medicale, iar noi pe marketingul acestora.

Este ceea ce noi facem cel mai bine.

Vizitați-ne pe www.plus.veterinarul.ro, studiați oferta, modelele existente pentru fiecare din serviciile pe care vi le propunem, alegeți-vă ce vă place și contactați-ne.

Simpozionul Facultății de Medicină Veterinară București 2012 Simpozionul ”Contribuția cercetării științifice la progresul medicinii veterinare” va avea loc la Facultatea de Medicină Veterinară București în perioada 22 - 23 noiembrie 2012.

Simpozionul este organizat de către Facultatea de Medicină Veterinară București, în colaborare cu Asociația Generală a Medicilor Veterinari, Colegiul Medicilor Veterinari din România și Asociația ”Alexandru Locust” a Facultății de Medicină Veterinară București. În cadrul simpozionului vor avea loc următoarele sesiuni: Științe Fundamentale, Științe Clinice, Sănătate Publică și Producția Animală, Educație Veterinară. Taxele de participare sunt de 100 de lei pentru studenți și 200 de lei pentru ceilalți participanți.

Taxa acoperă pauzele de cafea, prânzul, cina festivă, materialele simpozionului. Formularul de participare completat trebuie trimis pe adresa: popaneta.fmvb@yahoo.com sau sympo2012@fmvb.ro. Formularul de participare poate fi descărcat de pe website-ul facultății, www.fmvb.ro.

8 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

știri

noutăți veterinare

Medicii veterinari îi acordă o a doua șansă unui cal Medicii și colaboratorii VIER PFOTEN au reușit să finalizeze pe 25 octombrie, cu succes, operația de reconstrucție a ligamentelor și tendoanelor calului din Mehedinți căruia îi fuseseră rănite picioarele cu toporul. Animalul, aflat în proprietatea unei familii din satul Barda, jud. Mehedinți, a fost atacat de un vecin, pe motiv că ar fi intrat în grădina lui. Animalul a fost adus de VIER PFOTEN la Corbeanca, unde a fost operat la piciorul la care i se secționaseră tendoanele și ligamentele.

De-a lungul operației, care a durat circa 2 ore, a fost nevoie de eforturile a 4 medici veterinari pentru întinderea tendoanelor și fixarea lor într-o potcoavă ortopedică specială, peste care a fost turnat un bandaj gipsat. Medicul Ovidiu Roșu, de la VIER PFOTEN, a fost ajutat de trei colaboratori ai Fundației: dr.

Vadim Vîrgolici, dr. Luana Udrescu și dr. Florin Mlagiu. „A fost o operație dificilă, din cauza localizării tăieturilor la tendoane, însă nu au existat complicații. În funcție de evoluția procesului de vindecare, sperăm că tendoanele să se refacă în următoarele 2 luni. După această perioadă, însă, calul nu va mai putea fi folosit în activități care presupun eforturi mari, precum înhămarea la căruță. Va putea susține greutăți, însă nu foarte mari”, a declarat medicul Ovidiu Roșu.

Calul va rămâne cel puțin 2 luni, pe perioada recuperării, în grija VIER PFOTEN, care va sustine financiar cazarea, hrana și tratamentul medical al animalului. În afara costurilor legate de operație, numai bandajele și medicamentele costă peste 100 euro/zi. „Sperăm că autoritățile să se trezeasca și să-și facă datoria, astfel încât cei care se fac vinovați de asemenea lucruri să plătească pentru faptele lor. E cea mai bună modalitate de a descuraja comiterea unor astfel de fapte pe viitor”, a declarat Kuki Barbuceanu, coordonator de proiecte la VIER PFOTEN. Cei care doresc să se implice în mod direct în sprijinirea eforturilor de salvare a calului o pot face printr-o donație către VIER PFOTEN România.

Cont lei: RO05 RZBR 0000 0600 1008 6169 Cont euro: RO33 RZBR 0000 0600 1008 6150 CIF 12969627.

Congres WSAVA 2013 Congresul Asociației Mondiale a Medicilor Veterinari de Animale de Companie va avea loc la Auckland, Noua Zeelandă, în perioada 6-9 martie 2013. Cel de-al 38-lea congres anual al organizației este o șansă minunată de a vizita Noua Zeelandă și de a participa la o conferință medicală veterinară mondială în același timp.

Programul științific al evenimentului adună peste 60 de experți din toată lumea ce acoperă toate aspectele medicinii veterinare de animale de companie, de la chirurgie până la managementul cabinetului. Vor fi peste 180 de ore de pregătire profesională și trebuie să anunțăm că există lectori și speakeri specialiști în dermatologie, oncologie, oftalmologie, anestezie, nutriție, stomatologie, endicronologie și multe altele. Întreg programul precum și înregistrarea le găsiți pe website-ului evenimentului: http://www.wsava2013.org

Forcyl este indicat în tratamentul mastitei acute E.coli Vetoquinol UK a anunțat că Forcyl, singura formulă cu 16% marbofloxacin patentată, este acum indicată pentru tratamentul intravenos al mastitei acute E.coli ca Singură Injecție cu Antibiotic Cu Acțiune Rapidă (SiSAAB).

Acest concept este bazat pe doza crescută pentru un efect bactericid rapid și foarte concentrat, în același timp medicamentul reducând durata tratamentului la o singură administrare pentru a minimiza riscul dezvoltării rezistenței.

Potrivit companiei, Forcyl este o formulă inovativă cu un volum scăzut de administrare și o toleranță îmbunătățită și în plus, este o alegere eficientă de tratament al mastitei E.coli pentru o îmbunătățire clinică rapidă și o întoarcere la producția de lapte optimă.

Doza recomandată este o singură injecție de 10mg/kg de corp de exemplu - 10 ml/160 kg.

9

special

câini

Dilatația și torsiunea gastrică abordare eficientă

O abordare eficientă a acestei afecțiuni, poatea ridica semnificativ procentul de supraviețuire în aceste situații. Acest articol se dorește a fi un scurt ghid, util și practic pentru a trata această condiție eficient.

Ce este?

D

ilatația (balonarea) stomacului asociată cu rotația lui pe axul mezenteric și obstrucționarea tranzitului prin blocarea esofagiană și duodenală.

Majoritatea studiilor nu citează o cauză exactă, fiind probabil multifactorială.

Factori predispozanți: rasa (talia), vârsta, cantitatea ingerată, tipul hranei, predispoziție anatomică (genetic), voma frecventă, traumatisme, dereglări de motilitate gastrică etc.

Există o predispoziție a raselor mari de câine dar este întalnită și la pisici sau câini de talie mică.

Se consideră totuși că această afecțiune are, în majoritatea cazurilor, același mecanism de declanșare în majoritatea cazurilor, diferind doar factorii favorizanți.

Factorul declanșator este, în opinia 10 Veterinarul

n

Fig. 1 Fig 1 - Poziție tipică, pacient cu dilatație (și torsiune) gastrică.

Vârsta 2 ani - dilatație cu debut postprandial, prezentat la 36 ore de la instalare mea, în cele mai multe cazuri dilatația gastrică, urmată apoi de blocarea prin presiune sau/și (de cele mai multe ori) prin torsionarea căilor esofago-duodenale. Excepție fac situațiile rare în care dilatația este secundară, cauzată de o obstrucție duodenală (ex: corp străin).

Blocarea căilor esofago-duodenale, aduce cu sine acumularea de aer prin fermentarea conținutului gastric și reacții metabolice, dar în special din cauza aerofagiei. Astfel se declașează sindromul GDV (gastro dilatation-volvulus), crește presiunea stomacului asupra circulației locale, a vaselor mari, a cordului și pulmonului, inducând starea de șoc și chiar moarte.

Cum reCunoaștem?

Distensie abdominală evidentă, la percuție se percepe un zgomot timpanic, uneori se poate observa vomituriție, tendința de a voma fără succes.

De cele mai multe ori pacientul este prezentat în stare de șoc hipovolemic, tahicardic, cu membrele anterioare și posterioare depărtate de corp și capul aplecat, în încercarea de a decompresa abdomenul. (vezi fig 1)

nr. 17 n www.veterinarul.ro

Cauze freCvente Timpul de reacție fiind poate cel mai important factor pentru creșterea șanselor de supraviețuire, am ales să dezbat această problemă și să încerc o sistematizare a cauzelor declanșatoare. Astfel, dacă ne sunt disponibile informații anamnetice, putem evalua mai bine situația și în consecință, putem lua decizii eficiente, salvatoare (ex: timpul acordat stabilizării și alegerea momentului optim pentru intervenția chirurgicală, vezi mai jos).

Cele mai frecvente dilatații întâlnite, la câini de talie mare, au două cauze principale: 1. Dilatația cu debut gazos - declanșată de acumularea de gaze, în general se instalează într-o perioadă mai lungă de timp (3-12 ore). Este datorată unor cantități destul de mici de hrană dar care fermentează ușor (ex: pâine, mămăligă etc).

Reacția tipică a proprietarilor "dar nu a mâncat nimic, aseară i-am dat numai un colț de pâine".

2. Dilatația cu debut postprandial declanșata de cantitate mare de hrană/apă ingerată rapid, urmată (eventual) de efort fizic (joacă, agitație). Se instalează mai repede (15-30 minute),

Tabel 1 acumularea de gaze având loc după obstrucționarea esofago-duodenală, prin aerofagie și fermentare. Destul de des întâlnită și (mai ales) la câini tineri.

Contrar așteptărilor, dilatația cu debut gazos, odată declanșată (după 312 ore) este de cele mai multe ori mai destabilizantă decât cea postprandială, solicitând o atenție mărită în vederea restabilizării pacientului și interveția chirurgicală într-un timp mai scurt.

Dilatația cu deput postprandial, deși se instalează rapid, pacientul poate să rămână stabil o perioadă mai lungă de timp, uneori chiar și 24 - 48 ore (Ex: cazul din fig 1).

Grafic 1 - Frecvența tipurilor de dilatație în funcție de talie - Este cunoscut faptul că riscul dilatației este ridicat la rasele mari. Interesant de observat că dintre cazurile de dilatație la rase medii (20 - 40 kg) predomină cele cu debut gazos. Vârsta nu este luată în considerare în acest grafic, putem presupune însă, destul de educat, că pacienții geriatrici de talie medie, cu disfuncții de motilitate gastro-intestinală și musculatura presei abdominale atrofiată, sunt predispuși la dilatații cu debut gazos.

Ex: cazul clasic de dilatație gastrică la Ciobănescul German geriatric (alte ex: Dalmațian, Boxer), cu forme avansate de compresiuni medulare și presa musculară abdominală atrofiată.

Grafic 2 - Frecvența tipurilor de dilatație în funcție de vârstă la câinii de talie mare. Dacă luăm în considerare debutul dilatațiilor la câinii de talie mare în raport cu vârsta, se observă că cei tineri sunt mai puțin predispuși acumulării de gaze spre deosebire de geriantrici (>8 ani), debutul prin acumulare de gaze fiind mai rar. Câinii geriatrici sunt predispuși în egală măsură ambelor situații, însă există o tendință spre dilatații cu debut gazos declanșate cu "doar un colț de pâine". O explicație ar fi, ca și în graficul 1, disfuncțiile de motilitate gastrointestinală și atrofia musculaturii presei abdominale. *Graficele sunt bazate pe cazuistica Speedvet, 160 cazuri de dilatație între anii 2008 - 2012.

Tabel 2

FIZIOPATOLOGIE - MECANISM 1. Stomacul dilatat compresează pe vena porta și vena cava caudală => 2. Reducerea volumului de sânge venos către cord => 3. Scăderea debitului cardiac, estimat în jur de 50% => 4. Scăderea perfuziei tisulare în toate organele, inclusiv cord (ischemie) => - Aritmii cardiace - Necroze gastrice - Endotoxemie

PLAN 1 - Refacerea volumului sanguin resuscitarea Aplicarea 2 - 3 catetere jugulare sau cefalice, administrarea de fluide în partea posterioară (safene) este ineficientă datorită blocării venei cave. Cu această ocazie se recoltează sânge pentru investigații (biochimie, hemoleucograma, gaze sanguine și electroliți).

Se administrează soluție coloidală 15 - 30 ml/kg în bolus (în funcție de vârstă și statusul respirator) până la atingerea unei presiuni sistolice de > 90 mmHg și map >60 mmhg.

*Dacă nu aveți un tensiometru la dispoziție, puteți aprecia o presiune sub 90, când artera metatarsiană dorsală (în zona dorso-medială a tarsienelor) este imperceptibilă. Localizarea acestei artere este utilă și în vederea recoltării de sânge arterial. (Fig 2) De asemenea, percepția unui puls puternic al arterei femurale ne poate ajuta să luăm decizia reducerii (sau stopării) coloizilor și administrarea de soluții echilibrate electrolitic, Ringer sau Ringer Lactat 60-90 ml/kg în prima oră apoi 10-15 ml/kg/oră, pentru menținerea presiunii arteriale.

Administrarea de oxigen ar trebui să înceapă simultan sau imediat după aplicarea cateterelor, 4 l/min în primele 1520 min apoi poate fi redusă și menținută la 2 l/min, cel puțin primele 12 ore postoperator.

După caz, în funcție de rezultatul învestigațiilor, trebuie reglate deficitele severe de K, Na și Ph. Un nivel ridicat al fosfatazei alcaline și al acidului lactic, ne poate indica existența unor necroze gastrice severe și/sau a peritonitei.

Recomandăm terapia antibacteriană mixtă pre- și postoperatorie, cu antibiotice din grupa cefalosporinelor (50-100 mg/kg prima doză, apoi 35 mg/kg/12h)

Fig. 2 Fig 2 - Locația arterei metatarsiană dorsală în zona dorso-medială a tarsienelor - loc de elecție pentru recoltare rapidă de sânge arterial (2) 11

nouă decompresie. Astfel veți câștiga suficient timp până la intervenția chirurgicală. Riscul unei septicemii sau perforării altor organe/vase este infim și acceptabil în această situație, mai ales că este așteptată o laparatomie abdominală în următoarea perioadă (scurtă) de timp.

3 - Intervenția chirurgicală

Fig. 3 Fig 3 - aplicarea cateterului stomacal pe partea dreaptă și quinolonelor mg/kg/24 ore).

(enrofloxacin

5

2 - Decompresia gastrică Trebuie să aibă loc imediat dupa inițierea administrării de coloizi, în cazuri extreme - ex: șoc avansat, puls femural imperceptibil, condiții de teren - se poate face chiar înainte de aplicarea cateterelor venoase.

O decompresie gastrică, reprezintă, în fapt, o administrare rapidă de sânge către cord (resuscitare) prin decompresia venei cave caudale! Presiunea arterială trebuie monitorizată imediat după decompresie, în unele situații pulsul devine suficient de puternic încât să nu mai fie necesară administrarea de coloizi.

Atenție! NU recomadăm aplicarea sondei orogastrice fără anestezie! Stresul indus de această manoperă, unui pacient conștient, poate duce la revenirea stării de șoc și chiar moarte.

Recomandăm decompresia gastrică

prin aplicarea a 1-2 catetere (16-18 G, verzi-gri) sau a unui trocar steril, pe partea stângă - înapoia ultimelor coaste, în zona stomacului, în locul cel mai înalt.

La percuția zonei se va percepe zgomotul timpanic, specific.

Există situații mai rare, în care distensia stomacală să se evidențieze predominant pe partea dreaptă a corpului (ex: pacientul este în decubit lateral stâng). În acest caz cateterul se aplică la fel ca și pe partea stângă, cu palparea zonei mai înalte și cu zgomot timpanic la percuție, înapoia ultimelor coaste. (fig 3) În prealabil, zona se va tunde și dezinfecta chirurgical.

Cateterele vor fi menținute în loc atât cât este posibil (preferabil pe parcursul resuscitării, sub supraveghere) (fig 4), după decompresare este destul de probabil că acestea vor ieși din stomac și vor trebui detașate. Dacă în timpul pregătirilor chirugicale are loc o nouă dilație, nu ezitați să aplicați alte catetere, pentru o

Fig 4 - Menținerea cateterului gastric în loc, pe parcursul resuscitării

Intervenția chirurgicală se va lua în considerare numai după stabilizarea pacientului! O intervenție chirurgicală prematură, scad semnificativ șansele de supraviețuire.

Recomandăm intervenția chirurgicală în toate (!) cazurile de dilatație, fără să așteptăm o diferențiere între dilatația simplă și dilatația cu torsiune. Această diferențiere este dificil de diagnosticat imagistic și nu justifică timpul alocat. O laparatomie exploratorie, este indicată în ambele situații.

Tehnica chirurgicală este descrisă suficient de exact în cărțile de specialitate și aducem din experiența noastră, doar 3 recomandări: - Nu este indicată gastrotomia, cu excepția prezenței necrozelor gastrice severe și a corpilor străini. Decompresia intraoperatorie a stomacului poate fi realizată cu ajutorul cateterelor descrise mai sus (fig 5). Procentul de supraviețuire postoperatorie a pacienților cu gastrotomie și mai ales cu necroze gastrice, este semnificativ diminuat (sub 20 %).

- Lavajul gastric abundent folosind o sonda oro-gastrică în timpul laparatomiei. Apa caldă va ajuta la diluarea secrecțiilor gastrice vâscoase și va ușura evacuarea conținutului gastric. Dacă animalul este intubat endotraheal, aplicarea sondei orogastrice va fi facilă și riscul aspirației pulmonare de conținut gastric, semnificativ redus.(fig 6) - Detorsionarea și masajul ușor al splinei, pentru o revenire mai rapidă la dimensiuni normale. (fig 7) - Gastropexia pe linia albă, se poate face ușor și rapid, reducânt semnificativ timpul operator. Proprietarul trebuie totuși informat de utilizarea acestui tip de pexie, pentru a se ține cont de acest aspect în cazul unei intervenții abdominale ulterioare .

4 - Terapie postoperatorie În primele 2 ore se recomandă administrarea de soluții electrolitice 20-30 ml/kg/h și monitorizarea ECG, tensiunii, frecvenței cadiace, respirației și a producției de urină (minim 1-2 ml/kg/h), la fiecare 15 minute. Terapia se va regla în funcție de parametrii determinați, ex: în cazul menținerii unui puls deficitar, se

Fig. 4 12 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

monitorizarea funcțiilor vitale la fiecare oră.

Se continuă antibioterapia descrisă mai sus și se vor administra protectoare gastrice ex: omeprazol în doza de 0,5-1 mg/kg/24h sau ranitidina 1-2 mg/kg/812h.

Nu este recomandat administrarea de NSAIDS, mai ales la geriatrici, din cauza riscului de accentuare a zonelor necrotice. Prin urmare, analgezia va trebui să fie asigurată prin alte metode (de preferat morfina sau derivați morfinici).

CONCLUZIE Fig. 5 Fig 5 - Decompresarea intraoperatorie prin cateter 16 G - pentru o intervenție mai rapidă.

Fig. 6 Fig 6 - Intubarea endotraheală și amplasarea facilă a sondei orogastrice cu risc minim de aspirație pulmonară

Succesul salvării acestor situații constă în: 1. O evaluare competentă și o stabilizare eficientă 2. Alegerea momentului optim de stabilizare pentru intervenția chirurgicală 3. Scurtarea timpului de anestezie prin acumularea de experiență chirugicală și alegerea celor mai scurți timpi chirurgicali (decompresia intraoperatorie cu ajutorul cateterelor și evitarea gastrotomiei, pexia stomacului pe linia albă etc.)

4. O atentă monitorizare postoperatorie a parametrilor cu ajustarea constantă a terapiei în funcție de nevoile apărute.

Referințe bibliografice: 1. Lesley G. King and Amanda Boag - "BSAVA Manual of Canine and Feline Emergency and Critical Care" (2011) - Capitolul 11 "Approach to gastrointestinal emergencies"; editura BSAVA. 2. Richard W. Nelson si C. Guillermo Couto - "SMALL ANIMAL INTERNAL MEDICINE", editia a 3 a (2003) - PART THREE - Cap 32 "Disorders of the Stomach"; editura MOSBY ELSEVIER 3. Signe J Plunkett - "Emenrgency Procedures", editia a 2 a (2001) - capitolul 7; editura W.B. Saunders.

4. Theresa Welch Fossum - "Small Animal Surgery", editia a 3 a (2002) - Part II - cap 19 "Surgery of the Digestive System"; editura MOSBY ELSEVIER

Fig. 7 Fig 7 - Detorsionarea și masajul ușor al splinei poate administra soluție coloidală în doză de 1ml/kg/h, 2-4 ore, apoi reevaluat; aritmii cardiace, frecvența cardiacă crescută (>160 bpm) este asociată cu fenomene de unda R și T, se pot adminis-

tra 1-2 bolusuri de lidocaină 1-2mg/kg, menținute apoi cu 0.05mg/kg/min până la o nouă reevaluare. În următoarele 12 -24 ore, se va reduce rata de fluide la 7 - 10 ml/kg/h, cu

DR. ADRIAN IURCENCO medic veterinar SPEEDVET www.speedvet.ro

13

special

câini

Ancilostomoza canină zoonoză

Ancilostomele sunt nematode cu specificitate de gazdă aparținând fam. Ancylostomatidae, care include specii fecvent zoonotice și se întâlnesc la mamiferele peridomestice. În gazda definitivă, acești paraziți se atașează pe mucoasa intestinală și se hrănesc de pe aceasta, unele specii provocând pierderi de sânge.

Transmiterea de la o gazdă la alta se face prin două căi - ingestia larvelor (L3) și transcutanat.

A

ncylostoma caninum este un parazit obișnuit al câinelui și este capabil să se dezvolte în intestinul omului provocând enterita eozinofilică; la om se mai întâlnește și A.brasiliense (zone tropicale) care produce o erupție cutanată insidioasă: larva migrans. A. caninum prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât masculul, exemplarele vii având un colorit crem spre gri cu striații roșii în funcție de cantitatea de sânge ingerată. Ouăle au dimensiuni de 56-76micrometri/34-47 micrometri și conțin 4-8 celule când sunt proaspăt eliminate în fecale care asigură condiții propice de eliminare pe sol. La temperaturi optime 14 Veterinarul

n

(23-30 grade C) și umiditate adecvată larvele infestante apar în 5 zile. Atât gazdele paratenice cât și cele definitive pot fi infestate pe cale orală și cutanată, paraziții urmându-și apoi ciclul de dezvoltare prin migrare la nivel de țesut conjunctiv, apoi pulmonar, apoi digestiv. La nivel digestiv parazitează intestinul subțire în special partea anterioară producând iritație – inflamație (se hrănesc prin fixare la nivel de mucoasă), anemie (un adult consumă în medie 0,08-0,20ml de sânge pe zi iar la cățeii sub 6 luni enterite intermitente și în cazul infestațiilor masive enterita hemoragică, colaps.

1.Tratamentul antiparazitar presupune utilizarea antihelmintiocelor dintre care cele mai eficiente ar fi: aldendazolul, fenbendazol (50 mg/kg/zi, 3 zile consecutiv), mebendazol, nitroscanat, ivermectină (acționează și asupra larvelor hipoglonte din țesuturi).

Peventiv, câinii se tratează la intervale de 3 luni, cățelele gestante cel puțin odată în timpul gestației, iar puii care sug la vârstă de 2 săptămâni cu repetare după alte 2 săptămâni pentru prevenția anemiei severe.

2. Profilaxie și combatere Pentru o prevenție eficientă în zonele endemice, restricționarea mișcării animalelor are o importanță mare. Asigurarea unor pardoseli lavabile în zonele de

nr. 17 n www.veterinarul.ro

cazare a câinilor (importanță mare pentru câini de vânătoare și canise). Controlul populației de câini fără stăpân (aceștia prezintă frecvență mai mare a infestației parazitare). Tratamente antihelmintice regulate ale câinilor de companie.

3.Potențial zoonotic A.caninum are cea mai mare importantă din punct de vedere zoonotic dintre toate speciile de ancilostome, la om provocând enterita eozinofilică, ’’eruptie migratoare’’=larva migrans, eozinofilie, manifestări respiratorii.

4. Frecvența parazitozei cu A. Caninum la pacienții obișnuiți ai medicului veterinar clinician în cabinetele pentru animalele de companie este mai mare decât se crede și asta impune o mai bună selecție a tratamentelor și dozelor utilizate atât curativ cât și preventiv.

Dr.Vasile Botocică medic veterinar Cora Vetconsult

special

câini

Informații practice constante fiziologice, hematologice, biochimice la câini VALORI NORMALE COAGULARE

VALORI FIZIOLOGICE NORMALE Valori

Parametru fiziologic Temperatură (grade celsius)

37.5 - 39.16

Test Număr trombocite (/μL)

Valoare 175,000-500,000

Puls (bătăi pe minut) Resorbție cheag la 37 grade celsius (ore)

1-2

Timp sângerare, mucoasa bucală (min)

2-4

60 - 100

Timp sângerare cuticule (min)

3-6

10 - 35

Timp parțial tromboplastină (aPTT) (sec)

14-25

Timp coagulare activată (TAC) la temperatura camerei (sec)

60-120

Talie mică (toy)

120 - 160

Talie medie

80 - 140

Talie mare Rata respiratorie (respirații pe minut) Presiunea sangvină (mm Hg) Sistolică

120 - 150

Diastolică

70 - 90

7-10

Timp de trombină (TT) (sec)

8-13

100 - 120

Medie

93 - 95

Oximetrie puls (%)

După Handbook of Veterinary Anesthesia. Mosby, St. Louis, 2000

18 Veterinarul

Timp de protrombină (sec)

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

Fibrinogen (mg/dL) Produși de degradare ai fibrinei (FSP) (μg/mL)

150-400 <20

Valori hematologice normale

Valori normale sumar urină

Parametru

Valoare

Parametru

PCV (%)

37-55

Culoare

Hemoglobina (g/dL)

12-18

Valoare Galben deschis

Turbiditate

Curat

Greutate specifică Erythrocites (106/μL)

5.5-8.5

MCV (fL)

60-77

Volum

MCHC (g/dL)

32-36

Teste semicantitative

Durată viață celule roșii (zile)

120

1.015-1.045

Osmolaritate (mOsm/kg)

500-2400 24-40

Proteine

0-1

Ketone, glucoză Număr reticulocite (%) Trombocite (103/μL)

0-1.5 175-500

Leucocite(/μL)

6000-17,000

Neutrofile segmentate (/μL)

3000-11,500

Neutrofile nesegmentate (/μL)

0-300

0

Urobilinogen

0-1

Bilirubină

1+

pH

5.0-7.0

Teste cantitative Creatinină (mg/dL)

100-300

Urea (g/dL)

1.0-2.5

Limfocite (/μL)

1000-4800

Proteine (mg/dL)

0-30

Monocite (/μL)

150-1350

Sodium (mEq/L)

20-165

Eozinofile (/μL)

100-750

Potasiu (mEq/L)

20-120

Calciu (mEq/L)

2-10

Fosfor (mEq/L)

50-180

Amylaza (SU)

50-150

Bazofile (/μL)

Rar

Total Solide (g/dL)

6-8

Valori normale ale lichidului cefalorahidian Parametru Culoare Presiune (mm H2O) Număr celule/μL Celule albe mononucleare Celule roșii Tipuri celulă Proteină (mg/dL) Glucoză (mg/dL)

Valoare Fără culoare, curat <170 <5-8 Nici una Limfocite mici <25 61-116 19

special

câini Valori chimice normale Valoare

unități comune

SiStemul internațional de unități

Câine

Unitate

Câine

Unitate

Glucoză

60-110

mg/dL

3.9-6.1

mmol/L

BUN

10-25

mg/dL

3.5-7.1

mmol/L

Creatinină

0.6-2.0

mg/dL

50-180

μmol/L

Calciu

8.8-11.2

mg/dL

2.2-2.7

mmol/L

Fosfor

2.5-5.9

mg/dL

0.8-1.6

mmol/L

Sodiu

140-155

mEq/L

140-155

mmol/L

Potasiu

3.5-5.0

mEq/L

3.5-5.0

mmol/L

Clorid

105-131

mEq/L

105-131

mmol/L

Magneziu

1.8-3.0

mg/dL

0.8-1.2

mmol/L

Fier Capacitatea totală de legare a fierului Trigliceride

80-190

μg/dL

14-34

μmol/L

280-340

μg/dL

63-81

μmol/L

10-42

mg/dL

0,56

mmol/L

Totală

0.1-0.6

mg/dL

2-17

μmol/L

Directă (conjugată)

0-0.14

mg/dL

0-2

μmol/L

0.07-0.60

mg/dL

0-15

μmol/L

Proteine totale Albumină Globulină

5.0-7.1 2.8-4.0 3.0-4.7

g/dL g/dL g/dL

50-71 28-40 30-47

g/L g/L g/L

SAP

20-150

IU/L

20-150

U/L

SALT

15-70

IU/L

15-70

U/L

SAST

10-50

IU/L

10-50

U/L

LDH

50-495

IU/L

50-495

U/L

GGT

1-11.5

IU/L

1-11.5

U/L

Acizi Biliari, a jeun

<10

μmol/L

<10

μmol/L

Acizi Biliari, postprandial

<25

μmol/L

<25

μmol/L

Amilaza

300-2000

IU/L

300-2000

U/L

Lipaza

25-750

IU/dL

25-750

U/L

CK

30-200

IU/L

30-200

U/L

CO2

22-27

mEq/L

22-28

mmol/L

HCO3

22-25

mEq/L

22-25

mmol/L

NH3

<120-150

μg/dL

69-87

μmol/L

0.1-0.2

mEq/L 280-305

mmol/kg

Bilirubină

Indirectă (neconjugată)

Piruvat pH

7.31-7.42

Osmolaritate

280-305

20 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

mOsm/kg

clAsificAreA conDiției fizice și A riscului Anesteziei Categorie - Risc asociat

Condiție fizică

Clasa I - risc minim

Animal normal, sănătos Nici o boală serioasă

Clasa II - risc ușor

Animal cu tulburare sistemică ușoară Animal care reușește să se echilibreze fără intervenție

Clasa III - risc moderat

Clasa IV - risc mare

Clasa V - risc grav

Animal cu tulburare sistemică moderată Animal care nu reușește să se compenseze și care prezintă semne clinice

Animal bolnav semnificativ și sistematic cu compromiteri majore ale organelor sau insuficiențe

Animal muribund sau comatos

Exemple de cazuri Ovariohisterectomia Castrare Tăiere gheare Sedare pentru radiografie, examinarea urechilor, tăierea unghiilor Animale nou născute sau geriatrice Obezitate ușoară Îndepărtare masivă a pielii Hernii fără complicații Cistotomie Abcese sau răni minore fără debridare Anemia Deshidratare Stare prefebrilă Boli ușoare de inimă sau pulmonare Insuficiență renală Endocrinopatie controlată Dezhidratare severă Șoc Febră mare Uremia Boli moderate de inimă sau de plămâni Traume Insuficiență renală Endocrinopatie necontrolată Animal care nu se așteaptă să supraviețuiască mai mult de 24 de ore, cu sau fără intervenție chirurgicală Cazuri avansate de insuficiențe multiple ale organelor Traume majore Neoplasia în stadiu terminal Șoc Boală endocrină în stadiu terminal

SC - Subcutanat IM - Intramuscular IV - Intravenos *La folosirea preoperatorie și intraoperatorie a ketoprofenului pot să apară hemoragii. Dacă este folosit perioperativ, administrațil postoperatoriu și asigurați-vă că există o capacitate de coagulare înaintea administrării. † ”Până la efect” implică administrarea agenților până la relaxarea laringeală adecvată și depresia sistemului nervos central. ‡ Medicamentele listate sunt amestecate înaintea administrării. § Medicamentele sunt administrate în ordine, cu al doilea medicament adesea administrat până își face efectul. || Folosit pentru proceduri chirurgicale elective. La câine pot fi necesari agenți de inducție IV suplimentari pentru a atinge planul adecvat de anestezie pentru intubare.

Agenți Anestezici sAu preAnestezici MeDicAMent Agenți Preanestezici Anticolinergice Glycopyrrolat Sedative si Tranchilizante Acepromazina Diazepam Midazolam

Doză

0.003-0.01 mg/kg SC, IM, IV 0.01-0.03 mg/kg SC, IM, IV 0.1-0.5 mg/kg IV 0.1-0.5 mg/kg SC, IM, IV

Sedative Analgezice Medetomidina

0.001-0.010 mg/kg SC, IM, IV

Dexmedetomidina

0.001-0.005 mg/kg SC, IM, IV

Analgezice Opioide Butorfanol Buprenorfina Morfina Hidromorfona Oximorfona Fentanyl

0.1-0.2 mg/kg SC, IM, IV 0.01-0.02 mg/kg SC, IM, IV 0.3-0.7 mg/kg SC, IM 0.1-0.15 mg/kg SC, IM, IV 0.1-0.2 mg/kg SC, IM, IV 0.003-0.005 mg/kg SC, IM, IV

Remifentanil 0.001-0.003 mg/kg IV Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene Meloxicam 0.2 mg/kg SC, IM, IV Carprofen 2.2-4 mg/kg SC, IV Ketoprofen 1-2 mg/kg SC, IM, IV* Agenți Inducție Simpli și Combinați Thiopental 6-10 mg/kg IV până la efect† Propofol 3-6 mg/kg IV până la efect† 3-5 mg/kg ketamine cu 0.3-0.5 Ketamina and diazepam mg/kg diazepam cu midazolam IV‡ 0.003-0.005 mg/kg fentanyl cu 1 Fentanyl și etomidat mg/kg etomidate IV§ 0.3 mg/kg midazolam cu 0.02 mg/kg Midazolam și fentanyl fentanyl IV§ 0.3 mg/kg midazolam sau diazepam Midazolam sau diazepam și oxycu 0.1 mg/kg oxymorfon sau hydromorfon sau hydromorfon morfon IV§ 3 mg/kg ketamină, 0.005 mg/kg Ketamină, medetomidină și butormedetomidină și 0.2 mg/kg butorfanol fanol IM|| Blocare locală sau regională Infiltrare perilezională sau perineu2-5 mg/kg SC rală cu lidocaină Infiltrare perilezională sau perineu0.5-2 mg/kg SC rală cu bupivacaină 0.1 mg/kg morfină cu 0.3 mg/kg Epidurală bupivacaină sau 0.1 mL/kg salină Rată perfuzii permanente Lidocaină 0.05 mg/kg/min IV Ketamină

0.01-0.02 mg/kg/min IV

Morfină Fentanyl Remifentanil

0.002 mg/kg/min IV 0.3-0.7 mg/kg/min IV 0.1-0.3 mg/kg/min IV

21

radiologie

Tomografia computerizată în medicina animalelor de companie – scurtă prezentare

Dr. Florin EugEn grosu SC 4VET SRL Laborator de radiologie veterinară

Termenul ,,tomografie’’ provine din cuvintele greceşti tome= a taia şi graphia = a scrie.

T

omografia computerizată este o tehnică imagistică digitală care folosește radiația X (ca și tehnică radiografică) și procesarea computerizată pentru a face secțiuni transversale diferitelor structuri care ulterior sunt reconstruite și vizualizate. Una dintre limitările radiografiei de rutină este aceea că aceasta este o proiecție bidimensională a unui obiect tridimensional.

Efectul de sumație al diferitelor structuri suprapuse obligă medicul radiolog să folosească reconstrucția mentală astfel încât să înțeleagă anormalitățile spațiale.

Descoperirea achiziției de imagini transversale permite vizualizarea structurilor interne ale unui organ fără suprapunere. În plus, rezoluția de contrast este mult su-

perioară CT decât Rx. Principiul fizic al CT în spatele formării imaginilor implică folosirea unui computer pentru achiziționarea datelor și reconstrucția lor în imagini bidimensionale pe o scală de gri în diferite planuri (sagital, dorsal, transversal și oblic). Datele sunt înregistrate ca o serie de secțiuni de-a lungul axei animalului. Imaginile transversale obținute sunt examinate pe monitorul calculatorului și pot a fi imprimate pe film sau transferate pe un CD și pot fi arhivate și reutilizate atunci când se dorește o a doua opinie sau când se urmărește evoluția unei patologii. Examinarea tomografică a organelor interne (rinichi, ficat, pancreas, pulmoni, inimă, creier), a țesuturilor moi (mușchi, articulații), a oaselor (coloana vertebrală, membrelor, bazinului), oferă o mai mare acuratețe comparativ cu examinarea radiologică sau ecografică.

Utilizările comune ale examenului CT sunt: La nivelul toracelui – pulmon, cord, mediastin, pereții cavității toracice – diverse metastaze pulmonare, traume, limfadenopatii, boli ale esofagului, traheei Abdomen – diferite tumori, organopatii, boli obstructive intestinale etc.

Craniului – atât neurocraniul (creierul) cât și veiscerocraniul – traume, tu-

mori, boli vasculare, nazale inflamatorii etc Coloana vertebrală – patologie discală, tumori, inflamatorii –infecțioase etc Membre, bazin, articulații – poate detecta leziuni ale oaselor mici cu acuratețe, precum și a țesuturilor înconjurătoare.

Prin CT se poate măsura densitatea osoasă în diferite patologii metabolice și cu exprimare scheletală. Pe lângă examenul nativ se poate, în cazuri speciale, a se utiliza și substanță de contrast ceea ce duce la o mai bună decelare și caracterizare a diferitelor procese patologice.

Timpul de examinare este cu mult redus față de examenul prin rezonanță magnetică fiind la o medie de 10-15 minute iar în unele cazuri și mai puțin.

Dezavantajele constau în obligativitatea anesteziei generale sau cel puțin o sedare profundă în unele cazuri și faptul că este o tehnică invazivă.

Unul din avantajele tomografiei computerizate este posibilitatea reconstrucției tridimensionale a structurii investigate. Ca atare aceasta permite o mult mai facilă depistare și descriere spațială a patologiei oferind medicului curant un diagnostic cât mai aproape de realitate.

Fig. 1-2: Imagini bidimensionale (transversal și sagital) – tumoră mandibulă câine Rottweiler, F, 10 ani

Figura. 3 22 Veterinarul

Figura. 6 n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

Figura. 3

Figura. 4

Figura. 5

Figura. 6

Fig. 3-6: Reconstructive 3D (lateral, oblic antero-lateral, anterior și ventral) același pacient de mai sus Fig. 7-9: Reconstrucții bidimensionale (sagital, transversal, orizontal) – pisică 5 luni, fractură și compresie vertebrală

Figura. 7

Figura. 8

Figura. 9

Fig. 10-12: Reconstructive 3D (lateral, oblic-lateral, ventral)– același pacient de mai sus

Figura. 10

Figura. 12

Figura. 11

Figura. 13

Figura. 14

Fig. 13-14: Reconstrucții bidimensionale (transversal, sagital și orizontal) – câine, Labrador, 9 ani, M – tumoră intramediastinala de partea dreaptă cu dislocarea cordului spre stânga.

Figura. 15 23

chirurgie

Patologia chirurgicală a reptilelor studii de caz ȘARPE BOA Dr. raDu Boncea

Date despre pacient: ȘARPE BOA medic veterinar (BOA IMPERAClinica veterinară TOR), femelă, 3 ani Falcon Vet DIAGNOSTIC: formațiune granulomatoasă cu necroză de cazeificare, localizată în regiunea parietală dreaptă.

TERAPIE: se recurge la tratament chirurgical pentru extirparea formațiunii.

ANTEOPERATOR: cu o zi înaintea intervenției chirurgicale se administrează antibiotic, de regulă penicilină retard 510 mg/kg i.m ANESTEZIE: Ketamină 10 %, 20-60 mg/kg i.m (cu posibilitate de administrare și i.v în vena coccigiană).

TEHNICA: incizia pielii, care permite excizarea unui lambou de formă eliptică ce va înconjura formațiunea; lungimea inciziei este de aproximativ 3 cm. Se debridează țesutul adiacent formațiunii și se recurge la extirparea acesteia.

SUTURA: Monoplană în puncte separate POSTOPERATOR: pacientul se ține în terariu prevăzut cu sistem de control al temperaturii (35-37 °C).

24 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

GECKO LEOPARD Date despre pacient: GECKO LEOPARD (EUBLEPHARIS MACULARIUS), mascul, 1 an.

DIAGNOSTIC: prolaps penian stâng.

TERAPIE: se recurge la tratament local si chirurgical.

ANTEOPERATOR: se toaletează plaga cu NaCl 0.9%

ANESTEZIE: Ketamină 10%, 20-60 mg/kg.

TEHNICA: se folosește o sondă butonată pentru repunerea penisului în poziție fiziologică, iar jumătatea stânga a deschiderii cloacei se suturează în „bursă”. Sutura se menține 48 h.

POSTOPERATOR: pacientul se ține în terariu cu sistem de control al temperaturii (30-32°C) și o umiditate de 25-30%; nu a fost necesară antibioterapia.

25

IGUANA Date despre pacient: IGUANA (IGUANA VIRIDIS), femelă, 4 ani.

DIAGNOSTIC: fractură diafizară distală humerus stâng.

TERAPIE: se recurge la tratament chirurgical ANTEOPERATOR: se dezinfectează câmpul operator cu betadină 10%, după ce în prealabil a fost spălat cu apă și săpun.

Cu cel puțin 30 de minute înaintea intervenției chirurgicale, se administrează un antibiomimetic (în cazul de fața s-a folosit Enrofloxacina 10% , 5-10 mg/kg i.m).

ANESTEZIE: Medetomidină hidroclorică 100-150 mcg/kg în combinație cu Ketamină 10% 5-10 mg/kg i.m TEHNICA: se incizează pielea pe fața laterală a humerusului împreună cu fascia superficială, care se secționează pa-

26 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

ralel cu marginea laterală a mușchiului brahiocefalic până la evidențierea venei cefalică brahială (care se protejează) până la evidențierea focarului de fractură. Se introduce o broșă Steimann de 2 mm, normograd, în fragmentul distal, împingânduse până ce capătul posterior ajunge la nivel cu linia fracturii.

După repoziționarea fragmentelor, broșa se împinge retrograd astfel încat să depășească cu ~3cm focarul de fractură. Se ajustează capatul liber al broșei împingându-se apoi retrograd până la nivelul condilului humeral. Se suturează fascia brahială cu PDS 2.0, apoi se suturează pielea cu PDS numarul 1, metoda în „U”. Broșa nu se va extrage niciodată.

POSTOPERATOR: pacientul se ține în terariu cu sistem de control al temperaturii (30-32°C). Antibioterapia: Enrofloxacină 10% , 5-10 mg/kg i.m, 3 administrări la 48h.

BROASCĂ ȚESTOASĂ DE FLORIDA CU TÂMPLE ROȘII Date despre pacient: BROASCĂ ȚESTOASĂ DE FLORIDA CU TÂMPLE ROȘII (PSEUDEMYS NELSONI), femelă, 6 ani.

DIAGNOSTIC: fractură de humerus stâng.

TERAPIE: se recurge la tratament chirurgical.

ANTEOPERATOR: se dezinfectează câmpul operator cu betadină 10% , după ce în prealabil s-a spălat cu apă și săpun.

Cu cel puțin 30 de minute înaintea intervenției chirurgicale, se administrează un antibiotic (în cazul de fața s-a folosit Amoxicilină 5-10 mg/kg i.m).

ANESTEZIE: Medetomidină hidroclorică 150-300 mcg/ kg în combinație cu Ketamină 10% 10-20 mg/kg i.m.

TEHNICA: se incizează pielea pe fața laterală a humerusului. Se dilacerează spațiul intermuscular biceps brahial și triceps până la evidențierea focarului de fractura. Se introduce o broșă Steimann de 1 mm, normograd, în fragmentul distal, împingându-se până ce capătul posterior ajunge la nivel cu linia fracturii. În fragmentul proximal se introduce retrograd o broșă Steimann de 1 mm până ce capatul posterior al acesteia ajunge la nivel cu linia de fractură. După repoziționarea fragmentelor, broșele se împing astfel încât capetele lor să se petreacă, depășind cu ~2-3cm focarul de fractură. Se ajustează capătul liber al broșelor, împingându-se până la nivelul tuberculului humeral, respectiv condilului humeral. Se suturează fascia brahială cu PDS 2.0, apoi se suturează pielea cu PDS numărul 1, metoda în „U”. Broșa nu se va extrage niciodată.

27

SECȚIUNEA„CE AR TREBUI SĂ ȘTIU?” l Înaintea unei intervenții chirurgicale efectuată pe reptile, este recomandat ca acestea să fie menținute într-un mediu cu temperatură controlată, de aproximativ 37°C. Pacientul se menține la această temperatură timp de 30 de minute. Creșterea temperaturii corporale favorizează o bună metabolizare a anestezicului. l În cazul intervențiilor de lungă durată pe reptile, se recomandă menținerea la o temperatură scăzută (aproximativ 16-18 °C) pentru a prelungi efectul anesteziei. l Pentru suturi se folosesc cu succes fire PDS, numărul 0 , 1 sau 2 cu secțiunea triunghiulară în funcție de mărimea pacientului sau/și grosimea pielii. Aceste

28 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

fire asigură o sutură mai elastică. Se păstrează cca. 2130 de zile (aproximativ 2 năpârliri). l Postoperator, temperatura de 37°C asigură o trezire mai rapidă a reptilelor. l Un gecko sau o iguană pot fi hrănite la un interval de 12-24 h postoperator. l În cazul unui gecko, anestezicul se administrează în coadă, la nivelul țesutului adipos. l La broaștele țestoase, unde nu există amplitudine toracică, aportul de aer făcându-se prin aspirație faringiană, se va limita obstrucția acestei regiuni intraoperator.

oncologie

urgențe oncologice la câine și pisică

Dr. Septimiu borbil medic veterinar

Acest segment al patologiei grupează situaţii clinice extreme, ce pot surveni în evoluţia cancerului, de sorginte paraneoplazică sau cauzate de compresiunea exercitată de tumoră, de necroza acesteia ori de o infecţie severă cu originea tot la acest nivel.

D

eşi diferite fiziopatologic – de natură obstructivă, metabolică sau datorate terapiei oncologice, aceste urgenţe au în comun faptul că pot cauza moartea înainte de finalul evoluţiei procesului malign (2). Dintre urgenţele oncologice le vom menţiona pe cele considerate reprezentative.

1. Efuziunea pericardică şi tamponada cardiacă neoplazică se dezvoltă pe fondul colecţiei pericardice, rezultând disfuncţia cardiacă. La câine, natura neoplazică a tamponadei nu constituie o raritate, cele mai frecvente cazuri datorându-se hemangiosarcoamelor atriului drept (7). Acestea provoacă efuziune prin hemoragie acută/cronică la nivelul masei tumorale. La această specie, sindromul mai poate fi cauzat de următoarele tumori cardiace primare mezoteliom, tumorile bazei cordului, tumori tiroidiene ectopice, condro-/sarcoame şi de metastazele hemangiosarcoamelor, adenocarcinoamelor mamare, limfoamelor, melanoamelor. La pisică, manifestarea este rară, datorându-se limfomului şi metastazelor adenocarcinoamelor mamare, carcinoamelor pulmonare/ salivare, chemodectoamelor, hemangiosarcoamelor, mezotelioamelor şi melanoamelor. Clinic, tamponada cardiacă este exprimată prin insuficienţă cardiacă dreaptă ur-

Fig.1 Tipuri de hernie cerebrală: 1. uncal; 2. central; 3. cingular; 4. extracranian (transcalvarial); 5. ascendent; 6. amigdalian (12) mare a creşterii presiunii venoase centrale, diminuarea presiunii arteriale sistemice, voalarea zgomotelor cardiace şi tahicardie. Pulsul paradoxal (declin exagerat în inspiraţie), patognomonic la om, este neobişnuit la câine (8). Terapia, paliativă, constă în pericardocenteză.

2. Compresiunea venei cave anterioare (compresie mediastinală) constă în obstruarea sistemului venos, însoţită de creşterea presiunii venoase şi stază, edeme cefalice (cu evoluţie lentă) şi dispnee, tuse, wheezing (în caz de compresiune traheală), iar în final cianoză, activitate cardiacă deficitară şi hipotensiune. Complicaţia poate fi urmarea cancerelor primare (ex. pulmonar, limfom, timom) sau a metastazelor limfonodale mediastinale, dar poate fi indusă şi de alte cauze (ex. guşă, fibroză mediastinală postiradiere). Afecţiunea impune diferenţierea de insuficienţa cardiacă congestivă. În stabilirea diagnosticului sunt utile radiografia toracică, RMN/CT, bronhoscopia etc. Terapia, paliativă, constă în respiraţie asistată (în faza critică) şi reducerea masei tumorale prin radioşi/sau chimioterapie. Se pot asocia glucocorticoizi (ex. dexametazon), diuretice (ex. furosemid), antitrombotice (ex. streptokinază, urokinază) şi anticoagulante (ex. heparină, warfarină).

3. Septicemia şi şocul septic impun

un diagnostic rapid, datorită evoluţiei fulminante şi a terenului biologic caracterizat, în multe situaţii, prin imunodepresie secundară chimioterapiei.

Elementele menţionate anterior impun instituirea promptă a terapiei şocului în paralel cu o medicaţie antiinfecţioasă adecvată.

4. Coagularea intravasculară diseminată (CID) evoluează pe fondul unor infecţii secundare procesului malign diseminat. CID poate surveni şi ca o consecinţă a efectului mielosupresiv, exercitat de anumiţi agenţi citotoxici (tabelul 1).

Tumorile şi ţesuturile necrozate sau traumatizate eliberează în circulaţie factori tisulari, care, alături de endotoxina bacteriilor Gram-negative activează câteva etape ale procesului de coagulare.

Aceşti stimuli trombogenici intenşi sunt răspunzători de depunerea microtrombilor/embolilor la nivel microvascular.

După faza trombotică, CID trece într-o fază de fibrinoliză. Formarea continuă de fibrină, pe fondul fibrinolizei, provoacă în final hemoragii, ca urmare a epuizării proteinelor implicate în coagulare şi a plachetelor, dar şi în urma efectului antihemostatic exercitat de produşii de degradare ai fibrinei (3). CID beneficiază de un prognostic grav, mortalitatea fiind crescută. În principiu, prevenţia septice29

miei este suficientă pentru a evita instalarea CID. 5. Compresiunea măduvei spinale se poate datora expansiunii tumorale sau colapsului unei vertebre, rezultând paraplegia ireversibilă. În majoritatea cazurilor, procesul este urmarea metastazelor extradurale, dezvoltate la nivelul coloanei, în cancerele mamare, pulmonare, prostatice, limfoame, melanoame. Clinic, se distinge durerea la nivelul coloanei vertebrale ce precede cu intervale de timp variabile instalarea manifestărilor neurologice, tulburări senzoriale şi deficit motor - deplasare anevoioasă, retenţie de urină, coprostază. În general, paralizia definitivă se instalează în câteva ore/zile.

Examenul obiectiv relevă globul vezical, tonusul rectal diminuat, dar şi existenţa spasticităţii, reflexelor denaturate şi a tulburărilor senzoriale/motorii, în aria localizată posterior compresiunii medulare. Pentru edificarea diagnosticului se poate recurge la examenul radiologic al segmentului vertebral implicat, consultaţie neurologică şi/sau CT/RMN. Identificarea precoce a compresiunii permite glucocorticoterapia în doze înalte (pentru reducerea inflamaţiei şi edemului perifocal) sau aplicarea radioterapiei (tratament standard) respectiv decompresie chirurgicală (rezecţia corpului vertebral – tumori localizate ventral în raport cu canalul medular; laminectomie – tumori localizate dorsal). Decompresia chirurgicală se justifică la subiecţii cu tumori radiorezistente şi cu deficite neurologice severe. În cazul tumorilor chimiosensibile se recomandă chimioterapia asociată radioterapiei.

6. Uropatia obstructivă constă în blocarea fluxului urinei ca urmare a prezenţei unei mase de ţesut tumoral, fapt ce conduce la instituirea insuficienţei renale. Terapia constă în restaurarea, de urgenţă, a fluxului urinar.

7. Sindromul HTIC (sindromul de hipertensiune intracraniană) se datorează tumorilor/metastazelor cerebrale.

Clinic, se constată cefalee, vomă, deteriorarea statusului mental, tulburări de echilibru şi focale motorii/senzoriale, dispnee. În paralel, se poate constata hernierea cerebrală, ale cărei tipuri sunt prezentate sintetic în figura următoare.

Diagnosticul va exclude abcesele cerebrale, hematoamele subdurale etc. În stabilirea diagnosticului, pe lângă consultaţia neurologică, sunt utile CT/RMN. În sindromul HTIC, puncţia lombară constituie contraindicaţie (poate precipita hernierea). Tratamentul este simptomatic. Capul pacientului va fi ridicat la 30 Veterinarul

n

30º faţă de corp, instituindu-se hiperventilaţia mecanică în scopul diminuării presiunii în scopul reducerii presiunii CO2 şi implicit a celei intracraniene. Se recurge la glucocorticoterapie (ex. dexametazon), urmărindu-se inhibiţia factorilor tumorali implicaţi în vasodilataţie amplificarea permeabilităţii vasculare, respectiv edemul cerebral - stabilizarea capilarelor cerebrale. Inducerea comei barbiturice poate fi benefică prin reducerea metabolismului cerebral. Simptomatologia poate fi ameliorată prin administrarea manitolului, monitorizându-se, desigur, funcţia renală sau prin inducerea hipotermiei moderate.

Uneori, doar efectuarea cranioto-

cloremiei, excluzându-se hiperparatiroidismul primar. Terapia presupune sporirea excreţiei calciului prin perfuzii de soluţie salină în paralel cu diuretice (ex. furosemid); administrarea unor agenţi chelatanţi (ex. mithracin); inhibiţia resorbţiei calciului din oase prin administrare de calcitonină. Sunt utili şi fosfaţii sau bifosfonaţii (ex. acidul zoledronic) ce inhibă activitatea osteoclastelor şi inhibitorii prostaglandinici.

9. Sindromul de liză tumorală se instituie ca urmare a necrozei rapide generată de chimioterapie (9). Sindromul este asociat tumorilor cu proliferare rapidă, voluminoase, chimio-/radiosensibile (leucemii, limfoame, carcinoame pulmo-

Tabelul 1 - efecTul mielosupresiv al principalelor chimioTerapice uTilizaTe în medicina veTerinară (adapTaT dupa Kessler m. – 2000) (6) mielosupresie

agenT ciToToxic

Grad înalt

Doxorubicina, ciclofosfamida, carboplatina, vinblastina, mitoxantrona, actinomycina D, dacarbazina, cytosin-arabinozida, lomustina

Grad mediu

Vincristina, cisplatina, melfalanul, clorambucilul, 5-fluorouracilul, metotrexatul, azatioprina, hidroxiureea

Grad redus

L-asparaginaza, glucocorticoizii, bleomicynav

miei/durotomiei reduce, într-o măsură acceptabilă, presiunea intracraniană (1). În funcţie de situaţie, se poate recurge la radioterapie (metastaze multiple, tumori cerebrale primare), chirurgie (metastaze unice, tumori cerebrale primare) sau la ambele.

8. Hipercalcemia caracterizată prin astenie, poliurie, comă poate fi urmarea dezvoltării metastazelor osoase sau poate însoţi cancerele pulmonare, renale, prostatice ori limfatice. Pe scurt, hipercalcemia se dezvoltă fie pe fondul secreţiei unor peptide PTH-like (carcinoame epidermoide), fie, mai rar, prin activarea osteoclastelor, citokinelor cu activitate osteolitică şi a prostaglandinelor (cancere în sfera ORL şi uterine). Sindromul poate însoţi şi angiomixoamele renale benigne (5). Simptomatologic, hipercalcemia este exprimată prin mai multe categorii de semne: a. astenie, apatie, anorexie, poliurie, polidipsie, constipaţie; b. vomă, ileus, deshidratare, colaps; c. manifestări neurologice – deficit motoriu, ataxie, coma; d. insuficienţă renală acută; e. aritmie cardiacă. Diagnosticul se stabileşte pe baza manifestărilor clinice, corelate cu afecţiunea oncologică şi prin evidenţierea hipercalcemiei şi hipo-

nr. 17 n www.veterinarul.ro

nare microcelulare, tumori cu celule germinale). Secundar, urgenţa se poate institui pe parcursul tratamentului antitumoral. În momentul morţii celulare se eliberează potasiu şi purine. Creşterea peste limite fiziologice a potasemiei provoacă aritmii cardiace şi astenie/ crampe musculare. Purinele sunt degradate la acid uric care în cantităţi crescute poate induce insuficienţa renală. Hiperfosfatemia însoţită de hipocalcemie determină disfuncţii cardiace şi blocaj renal (11). În concluzie, tabloul clinic este dominat de hiperkalemie, hiperuricemie, hiperfosfatemie, hipocalcemie, insuficienţă renală acută, aritmii cardiace/fibrilaţie ventriculară. Este posibil ca pe fondul lizei tumorale, pacientul să exprime doar hiperkalemie. Terapia constă în: hidratare (şi în scop profilactic înainte şi după administrarea chimioterapicelor); administrarea de diuretice în vederea intensificării excreţiei; eliminarea acidului uric prin administrarea de allopurinol sau rasburicază (uratoxidază recombinată) (fig.2); dializă în situaţii extreme. Instituirea sindromului poate fi prevenită prin administrarea de allopurinol în timpul chimioterapiei şi prin alcalinizarea urinei (bicarbonat de sodiu - 44,6mEq/l

Catabolismul purinelor

Hipoxantina

Xantina xantinoxidaza Acid uric excreție uratoxidaza (Rasburicaza)

Allopurinol

Alantoina excreție

a. efectuarea hemogramei complete; b. efectuarea profilului biochimic; c. radiografierea cavităţii toracice şi/sau abdominale; d. examinarea ultrasonografică a abdomenului; e. determinarea comparativă a nivelului glicemiei şi a insulinemiei. Terapia presupune tratarea neoplasmului, prin îndepărtarea acestuia pe cale chirurgicală, sau prin inducerea unei remisiuni prin radioterapie şi/sau chimioterapie. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se vor aplica măsuri paliative, menite să menţină glicemia în limite fiziologice, cum ar fi: alimentaţia frecventă, hipercalorică; administrarea glucocorticoizilor - interferează metabolismul glucidic, blocând receptorii insulinici şi execitând un efect hiperglicemiant; stimularea neoglucogenezei hepatice; blocarea eliberării de insulină prin administrare de betablocante (propranolol) (2).

Bibliografie

- furosemid - acetazolamidă).

Curativ, hiperkalemia se corectează prin administrarea de gluconat de calciu 10%. i.v., furosemid, insulină şi antagonişti β2-adrenergici (ex. albuterol); hiperuricemia, prin administrare de allopurinol; hiperfosfatemia, prin administrare orală de hidroxid de aluminiu; hipocalcemia, prin administrare de gluconat de calciu, respectiv dializă.

10. SIADH (sindromul secreţiei improprii de hormon antidiuretic) se datorează secreţiei ectopice de ADH în context paraneoplazic, soldată cu o hiponatremie semnificativă. Depleţia sodiului determină astenie, crampe musculare şi crize cardiace. Tabloul clinic este dominat de hiponatremie şi manifestări neurologice datorate edemului cerebral (astenie, mioclonii, tulburări de comportament, alterarea statusului mental, somnolenţă, comă, convulsii). Diagnosticul impune corelarea simptomelor cu neoplazia. Examenul de laborator va evidenţia hiponatremia, hipoosmolaritatea plasmei şi hiperosmolaritatea urinei. Se vor exclude: boala Adisson, diabetul insipid, hipotiroidismul şi iatropatiile (ex. chimioterapia). Terapia vizează readucerea sodiului la parametri fiziologici, prin restricţionarea aportului hidric şi prin aport exogen de sodiu sporit. În acest scop se pot administra 2-10 ml NaCl sol.

5,85%, în 100-500 ml soluţie fiziologică, i.v. lent (câteva ore). Este important ca nivelul sodiului să fie corectat lent pentru a se evita demielinizarea osmotică a SNC. Totodată, se poate administra şi demeclociclină, antibiotic din familia tetraciclinelor, limitând acţiunea ADH-

ului la nivelul tubilor contorţi distali şi stimulând excreţia apei.

11. Hipoglicemia, modificarea concentraţiei plasmatice a glucozei, în context paraneoplazic, constituie o manifestare clinică comună câinilor/pisicilor. Mecanismele responsabile de instalarea hipoglicemiei sunt următoarele: a. secreţia de către tumoră a insulinei, sau a unui factor similar acesteia; b. perturbarea gluconeogenezei şi/sau a glicogenolizei pe fondul unor metastaze hepatice. Frecvent, hipoglicemia evoluează pe fondul unor procese tumorale cu localizare extrahepatică, la nivel pancreatic (insulinoame). Pe lângă aceste situaţii, scăderea glicemiei poate fi indusă şi de evoluţia carcinoamelor hepatocelulare, a hemangiosarcoamelor, carcinoamelor mamare şi a carcinomului pulmonar. Hipoglicemia persistentă (sub 50 mg/dl) este, arareori, în conexiune cu alte tumori, decât cele ale celulelor insulare pancreatice. Stările de hipoglicemie extrapancreatică se datorează sistemului IGF (insulin-like growth factor). Acesta este alcătuit din doi factori (IGF-1 şi IGF-2), secretaţi în mod necontrolat de către tumoră (10). Prin acţiunea pe care o exercită asupra receptorilor specifici, sistemul stimulează în exces anabolismul, fapt ce se traduce clinic prin: a. diminuarea glicemiei; b. simptome neurologice - debilitate, ataxie, decubit, convulsii, comă. Un al doilea mecanism, a cărui finalitate semnifică hipoglicemie persistentă, este sinteza de anticorpi cu specificitate pentru receptorii insulinici.

Diagnosticul se stabileşte recurgându-se la următoarele modalităţi de examinare:

1. Bagley R.S. - (1996) Intracranial Pressurein Dogs and Cats, Small Animal Neurology 18, 6 2.Borbil S. – (2007) Bazele teoretice ale practicii oncologice la câine şi pisică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

3. Braunwald E., Isselbacher K. J., Petersdorf R. G., Wilson J. D., Martin J. B., Fauci A. S. – (1987) Principles of Internal Medicine, Eleventh Edition - McGraw/Hill Book Company New York, San Francisco, Auckland, London, Montreal, Paris, Sydney.

4. Cairo M.S., Bishop M. – (2004) Tumour lysis syndrome: new therapeutic strategies and classification, Blackwell Publishing Ltd, British Journal of Haematology, 127, 3–11 5. Gajanayake I., Priestnall S.L., Benigni L., English K., Summers B.A., Garden O.A. - (2010) Paraneoplastic hypercalcemia in a dog with benign renal angiomyxoma, J Vet Diagn Invest. 22(5):775-80.

6. Kessler M. – (2000) Kleintieronkologie, Parey Buchverlag, Berlin 7. Morris Joanna, Dobson Jane - (2001) Small Animal Oncology, Blackwell Science Ltd., London 8. Morrison W.B. – (2002) Cancer in Dogs and Cats: Medical and Surgical Management, 2nd Edition. Teton NewMedia, Jackson Hole, Wyoming 9. Mylonakis M.E., Koutinas A.F., Papaioannou N., Lekkas S. – (2007) Acute tumour lysis syndrome in a dog with B-Cell multicentric lymphoma, Aust Vet J. 85(5):206-8.

10. Peters Monique A.J., Mol J.A, van Wolferen Monique E, Oosterlaken-Dijksterhuis Marja A, Teerds Katja J, van Sluijs F.J. - (2003) Expression of the insulin-like growth factor (IGF) system and steroidogenic enzymes in canine testis tumors – Biol Endocrinol., 1: 22.

11. Piek C.J., Teske E. – (1996) Tumor lysis syndrome in a dog. - Tijdschr Diergeneeskd. Feb 1,121(3):64-6.

12. Smith J., Tjandra J.J., Clunie G.J.A., Kaye A.H. (2006). Textbook of Surgery. Wiley-Blackwell, Oxford, UK pp. 446.

31

laborator

Anemiile (i) regenerative și non regenerative la animalele de companie

Dr. AnDreiA AmzuțA Product Manager Nova Group Investment

Se poate considera că un pacient are anemie dacă urmatorii parametrii PCV –ul, Ht-ul și /sau RBC –ul sunt sub valorile de referință corespunzătoare vârstei și speciei animalului. Se consideră anemie dacă PCV –ul este sub 30% la câine sau sub 24% la pisică. Puii de câine și pisoii mai mici de 4-6 luni vor prezenta întotdeauna un hematocrit mai scăzut.

Considerente generale a. Aspecte clinice - Intoleranță la efort, letargie, pică, mucoase palide sidefii, tahicardie și murmur sistolic dacă PCV –ul este sub 2025%.

- Simptome nespecifice dar relaționate cu cele anterioare: icter, peteșii, echimoze limfoadenopatii și/sau hepato/splenomegalii.

Anemia este un simptom a unei anumite patologii și de aceea evaluarea pacientului trebuie făcută foarte minuțios atât clinic cât și din punct de vedere al examenelor hematologice, biochimice.

Unul dintre primele obiective al investigațiilor este de a stabili dacă ne confruntăm cu o anemie regenerativă sau non regenerativă.

Anemiile regenerative apar în timpul hemoragiilor interne sau externe sau când hemoliza hematiilor este masivă. La câine se consideră anemie regenerativă când numărul reticulocitelor este mai mare sau egal cu 150.000/ μl sau când indicele de producție reticulocitară este mai mare de 1. La pisică se consideră anemie regenerativă dacă numărul reticulocitelor agregate (tip II sau III) este mai mare de 50,000/ul sau când numărul reticulocitelor punctate este mai mare de 500,000/μl.

Anemiile nonregenerative sunt asociate cu pierderi sangvine provenite de la un proces patologic primar și sunt în 32 Veterinarul

n

strânsă corelație cu rapiditatea pierderii de sânge - peracut, acut sau cronic – cât și cu localizarea sursei hemoragiei - extern, intern. Reducerea proteinelor totale (TP) este un indicator important atunci când trebuie făcută diferențierea între anemia cauzată de pierderea de sânge de cea hemolitică.

Pentru ilustrarea celor două categorii de anemie, mai jos sunt redate două cazuri clasice frecvent întâlnite în clinică.

Caz clinic: Anemie Regenerativă produsă de infestația cu Ancylostoma cu gastroenterita secundară infestației parazitare.

Ciobănesc german de 5 luni este pre-

zentat la veterinar cu diaree profuză uneori melenă și letargie moderată. Din anamneză reiese, că, câinele merge frecvent în parc și că a prezentat mai multe episoade diareice presupuse a fi cauzate de o alimentație neadecvată dar care au cedat la terapia conservativă, dieta specială și administrare de metronidazole.

Pacientul se află încă în programul de vaccinare specific și a fost deparazitat la 8,12 respectiv 16 săptămâni.

La examenul clinic se constată o stare de letargie, aspect general neadecvat vârstei și rasei, mucoasele ușor palide, abdomen pendulant, la palpație se constată gaze/fluide la nivel intestinal iar la nivel

Anemie regenerativă (număr crescut de reticulocyte) moderată normocrom, normocitica. MCV-ul este scăzut dar în limitele de referință, MCHC este deasemenea scăzut dar în limite.

Aceste aspecte fundamentează dezvoltarea unui deficit de fier.

Leucocitoza moderată caracterizată de o neutrofilie și o monocitoză moderate.

Inflamația este cauzată de influența glucorticoizilor (leucogramă de stress) și poate fi considerată un factor asociat.

Trombocitopenie moderată.PDW –ul ridicat indică o variație semnificativă a dimensiunii plachetelor.

nr. 17 n www.veterinarul.ro

Fig. 1

Fig. 2

perianal se constată urme de fecale cu sânge.

Diagnosticul diferențial vizează următoarele: parazitism gastrointestinal, insuficiență pancreatică exocrină, hipoadrenocorticism, gastroenterite virală/bacteriană, prezența unor corpi străini, intoxicație cu rodenticide sau intoleranță alimentară.

Următoarele investigații paraclinice se fac: examen hematologic complet, profil biochimic general - ALB, ALKP, ALT, AMYL, BUN, Ca, CHOL, CREA, GLOB, GLU, PHOS, TBIL, TPcu electroliți și gaze - Na+, K+, Cl-, pH, PCO2, tCO2, HCO3-, anion gap, analiza urinei, test pentru Giardia (Snap) și SNAP 4DXplus (Dirofilaria, Anaplasma, Borrelia și Erlichia) În urma examenului hematologic sau obținut rezultate din Fig.1-2 Examenul hematologic complet prin evaluarea valorii absolute și procentuale a reticulocitelor a evidențiat anemie regenerativă evidentă.

La examenul biochimic s-a constatat o scădere moderată a TP, ALB, Glob.

ALKP și PHOS moderat crescute. ALKP este moderat crescută la animalele tinere în creștere (ALKP izoenzima se regăsește în oase).

Examenul factorilor de coagulare PT /aPTT au arătat că aceștia erau în limite normale excluzând intoxicația cu rodenticide sau alte coagulopatii.

SNAP Giardia – negativ, SNAP 4DX plus - negativ, Ancylostoma microscopic (ovoscopic) – pozitiv.

Caz clinic - Anemie nonregenerativă secundară insuficienței renale Pisica de 15 ani este prezentată la medicul veterinar deoarece proprietarii au constatat că de o lună aceasta prezintă voma intermitentă, apetit capricios, pierdere în greutate, poliurie, polidipsie și letargie. În urma consultării carnetului de sănătate, se constată că pisica are toate vaccinurile și deparăzitările efectuate.

La examenul clinic se constată un puternic miros uremic, letargie moderată și mucoase palide. La palpația abdomenului se constată forma neregulată a rinichilor și dimensiunea redusă a acestora.

Diagnosticul diferențial țintește: insuficiență renală cronică, limfosarcom/alte procese neoplazice, boala inflamatorie intestinală, Felv, FIV, FIP, hipertiroidism.

Pentru diagnostic se fac următoarele examene: hematologic complet, examen biochmic ALB, ALKP, ALT, AMYL, BUN, Ca, CHOL, CREA, GLOB, GLU, PHOS, TBIL, TP, examen al urinei, T4 (SNAP) pentru identificarea unei posi-

Anemie severă, normocromă, normocitică, nonregenerativtă

Modificări morfologice sau cantitative necaracteristice.

Plachetele sunt în număr normal sunt prezente câteva plachete mărite dar nu este un indiciu pentru anemia la pisică.

Fig. 3

Fig. 4 bile stări de hipertiroidism, test Combo Felv/FIV (SNAP), examen radiologic toracic și abdominal. În urma examenului hematologic sau obținut rezultate din fig 3 - 4.

Examenul hematologic complet prin evaluarea valorii absolute și procentuale a reticulocitelor a evidențiat anemie nonregenerativă. La examenul biochimic s-au constat BUN, Crea, Phos crescute ce indică o reducere a filtrării glomerulare corelate și cu scăderea densitatea nespecifică a urinei de 1.01.0.

Electroliții -Na+, K+, Cl- sunt în limitele normale dar potasiu este la limita inferioară a limitelor de referință.

Celelalte examene – T4 și FeLv/FIV și FIP - au fost negative. La examenul radiologic se confirmă forma iregulară și dimensiunea redusă a rinichilor.

Din cele prezentate mai sus putem concluziona că pentru a defini corect starea de anemie sunt necesare un examen hematologic cât mai complet care să poată oferi date despre reticulocite – valori procentuale și absolute. Răspunsul

reticulocitar diferă de la o specie la alta.

Astfel, la câine răspunsul eritrocitar este detectabil în aproximativ 72 de ore de la producerea evenimentului și atinge un maxim în 5 zile. La pisică, reticulocitele agregate ating un vârf în 4 zile iar cele punctate în 7 zile. Reticulocitele agregate dispar într-o săptămână posthemoragie în timp ce cele punctate rămân la un nivel ridicat pentru cel puțin 3 săptămâni, iar corelarea cu examenele biochimice este esențială știind că în astfel de cazuri parametrii biochmici suferă la rândul lor modificări (proteina totală) .

Bibliografie Darcy Shaw & Sherri Ihle (1997) “Small Animal Internal Medicine” Denny J.Meyer & John W.Harvey 3rd Edition “ Veterinary Laboratory Medicine Interpretation and Diagnostic” IDEXX Lasercyte Hematology Analyzer Case Study Book and Technical Guide

33

biochimie

Parametrii enzimatici sanguini diagnosticul biochimic al afecţiunilor hepatice şi biliare la câine şi pisică

Dr. Monica niță medic veterinar

Enzimele reprezintă componente proteice care participă ca şi catalizatori la procesele metabolice care au loc în organismul animal, accelerând sau reglând anumite reacţii chimice. Enzime se regăsesc în toate celulele, însă există diferenţe profunde între diversele tipuri de celule, în ceea ce priveşte componenţa enzimatică. Enzimele au o anumită distribuţie specifică fiecărui ţesut sau organ în parte; chiar dacă în linii mari, în toate organele sunt identificabile aceleaşi enzime, cantitate şi activitatea acestora variază de la organ la organ şi de la specie la specie.

Î

n enzimologia clinică, pentru diagnosticul diverselor afecţiuni, markerii enzimatici cel mai frecvent măsuraţi sunt: GOT/AST (glutamat-oxalacetat-transaminaza/aspartataminotransferaza), SDH (sorbitol-dehidrogenaza), ɣ-GT (ɣ-glu-

tamil-transpeptidaza), GPT/ALT (glutamat-piruvat-transaminaza/alanin-amino transferaza) şi CHE (colinesteraza). Determinarea GLDH (glutamat-dehidrogenaza) şi a ALP (fosfataza alcalină) sunt necesare pentru diferenţierea bolilor parenchimului hepatic de cele ale canalelor biliare, iar determinarea izoenzimei LDH5 (lactat-dehidrogenaza) permite evidenţierea icterului prehepatic de origine hemolitică.

Enzimele sunt distribuite în spaţiul celular în mod uniform: în citoplasmă sunt prezente, printre altele, LDH, SDH şi GPT; alte enzime sunt identificabile 34 Veterinarul

n

numai în mitocondrii (ex: GLDH), în timp ce unele se găsesc atât în mitocondrii cât şi în citoplasmă (ex: GOT) iar altele numai în microzomi (GGT, ALP).

Eliberarea în serul sanguin a enzimelor, şi în special a celor organo-specifice şi a izoenzimelor, constituie un ansamblu sau cadru (cadru enzimatic) ce permite individualizarea populaţiei celulare, a ţesutului sau organului de provenienţă. Este util de menţionat faptul că în medicina veterinară cadrul enzimatic variază de la o specie la alta, în funcţie de diferitele localizări celulare şi tisulare ale enzimelor (în tab. 1 şi 2 este ilustrată activitatea diverselor enzime de interes pentru activitatea hepatică; 100% = activitatea cea mai intensă).

Măsurarea nivelului sanguin al diverselor enzime cu importanţă în metabolis-

ENZIME

GTO GTP(1) ALP GLDH LDH5 GGT SDH (2)

ICTER PREHEPATIC

(+) ᶲ ᶲ ᶲ +++ ᶲ ᶲ

mul hepatic este utilă în evaluarea statusului acestui organ şi de cele mai multe ori acest lucru poate orienta diagnosticul cu suficientă precizie către o anumită afecţiune hepatică sau biliară, uşurând cu mult munca medicului veterinar şi oferind posibilitatea intervenţiei în timp util pentru corectarea anumitor deficienţe metabolice sau de organ. În tabelul 4 sunt descrise câteva afecţiuni hepato-biliare din punct de vedere al exprimării acestora prin intermediul enzimelor sanguine.

De multe ori însă, markerii enzimatici hepato-specifici pot suferi modificări chiar în lipsa unor afecţiuni hepatice sau biliare primare. În acest sens, este indicat ca examenul biochimic sanguin să fie coroborat cu alte examene complementare pentru stabilirea unui diagnostic cert.

ICTER HEPATIC

+++ +++ + + (+) ++ +

ICTER POSTHEPATIC

+ + +++ + (+) +++ ++

Tab. 1: Diferenţierea tipurilor de icter pe baza enzimelor hepatice - modificat Legenda: ᶲ = nicio variaţie; (+) = creştere uşoară; + = creştere; ++ = creştere semnificativă; +++ = creştere foarte mare.

(1)= Sensibilitate redusă la cabaline, bovine, suine datorată localizării ubicvitare (2)= Sensibilitate redusă datorată insuficientei stabilitaţi a enzimei în serul sanguin

nr. 17 n www.veterinarul.ro

ALP

GGT

GLDH

GPT

GPT

LDH

100 4 4 2 1

100 1 -

50 100 18 9 2

11 100 2 9 20

30 68 20 58 100

96 74 29 100 98

ALP

GGT

GLDH

GPT

GPT

LDH

100 7 4 1 1

100 10 -

27 100 19 8 3

7 100 5 3 3

53 100 32 38 70

25 36 12 100 32

Rinichi Ficat Creier Muşchi scheletici Muşchi cardiac Tab. 2 – Câine (modificat)

Rinichi Ficat Creier Muşchi scheletici Muşchi cardiac Tab. 3 – Pisică (modificat)

Hepatopatie acută Hepatopatie cronică (ciroză) Colestază Icter prehepatic Icter hepatic Icter post-hepatic Tumoră malignă masivă

GTP

GOT

GJDH

ALP

++ - +++ + + - ++ ᶲ -+ ++ - +++ ᶲ -+ ᶲ - ++

+ - +++ + + - ++ ᶲ -+ ++ - +++ ᶲ -+ ᶲ - ++

+ + ᶲ - ++ ᶲ + - ++ ᶲ - ++ + - ++

+ ᶲ - ++ ++ - +++ ᶲ + - +++ ++ + - +++

Tab. 4. Date de laborator utile în diagnosticul hepatopatiilor şi icterului - modificat

Iatrogenă

Corticosteroizi: ↑↑↑ ALP, ↑↑ GGT, ↑ ALT, ↑ AST Anticonvulsive: ↑ ALT, ↑ ALP, ↑ AST, ↑ GGT

Endocrinopatii

Hipertiroidism: ↑ ALP, ↑ ALT Hipotiroidism: ↑ ALP

Diabet zaharat: ↑ ALP

Hiperadrenocorticism: ↑↑↑ ALP, ↑ ALT, ↑ GGT, ↑ AST

Hipoxie/hipotensiune: ↑↑ ALT, ↑ ALP, ↑ GGT, ↑ AST Leziuni musculare: ↑ ALT, ↑ AST

Neoplazii (sarcoame, adenocarcinoame) Metastaze: ↑ AST, ↑ ALT, ↑ ALP

Inducţie enzimatică unică: ↑↑ ALP, ↑↑ GGT Diverse

Nou-născuţi care au ingerat colostru: ↑ GGT

Osteopatii (osteosarcoame, osteomielite) sau animale tinere (peste 7 luni): ↑ ALP Tab. 5. Situaţii în care se poate observa creşterea concentraţiilor serice ale enzimelor hepatobiliare în absenţa unei boli hepatice primare

CHE

ᶲ -+ ᶲ - ++ ᶲ -+ ᶲ ᶲ -+ ᶲ - ++ ᶲ - ++

Pentru o mai bună înţelegere a activităţii enzimelor şi a modului în care acestea reflectă starea sistemului hepato-biliar, este necesară o descriere a fiecărui marker enzimatic în parte. Fiecare dintre aceştia, separat, poate reda cu mai multă sau mai puţină specificitate şi exactitate problemele existente la nivelul ficatului şi căilor biliare, însă, cu cât ansamblul enzimatic ce alcătuieşte examenul biochimic cuprinde mai multe elemente, cu atât imaginea clinică devine mai clară. În continuare sunt prezentaţi markerii enzimatici cu importanţă diagnostică în afecţiunile hepato-biliare.

Colinesterazele (CHE)

l aparţin grupului hidrolazelor, enzime ce hidrolizează esterii colinei l există sub formă a 3 izoenzime, dintre care 2 sunt acetilcolinesteraze specifice şi 11 enzime nonspecifice (pseudocolinesteraze) l localizarea pseudocolinesterazelor este ubicvitară, însă predomină în ficat, unde are loc o activă sinteză şi există o amplă capacitate de depozitare l o scădere bruscă a activităţii sale se observă adesea în hepatita acută, în spe-

35

cial în forma necrotică l o diminuare marcantă a activităţii sale se observă în forma colestatică, în grave carenţe proteice, cahexie, infecţii cronice şi de asemenea în intoxicaţii acute şi cronice cu insecticide organofosforice l nivelul plasmatic normal la câine şi pisică: 2500 UI/l

ɣ-glutamil-transpeptidaza (ɣ-GT)

l este o enzimă predominant legată de membrana celulară şi are funcţia de a transporta aminoacizi de la interiorul către exteriorul celulei l este prezentă în diverse ţesuturi, însă activitatea sa cea mai intensă are loc în tubii proximali renali, în ductele pancreatice şi în epiteliul canalelor biliare intrahepatice l valorile foarte crescute indică în general colestaza şi nu este necesar un diagnostic diferenţial ulterior l valorile duble ale acesteia reprezintă în practică singura dovadă enzimologică patologică a evoluţiei unei hepatite cronice l în icterul obstructiv, activitatea ɣGT creşte întotdeauna, şi chiar mai rapid decat ALP l hepatita secundară însoţită de obstrucţie biliară este întotdeauna acompaniată de o creştere a activităţii ɣ-GT, în special în cazul colangitei cronice l nivelul plasmatic normal: < 5 UI/l la câine şi < 4 UI/l la pisică

Glutamat-dehidrogenaza (GLDH)

l oxido-reductază ce participă la metabolismul aminoacizilor, carbohidraţilor şi controlul homeostazic al anionului amoniu l este prezentă în ficat, rinichi, cortex cerebral, splină, limfonoduri, pulmoni şi cord l la nivelul hepatocitelor se localizează exclusiv în mitocondrii, de aceea creşterea activităţii serice a acestei enzime se observă în leziunile hepatice grave, cu necroză celulară l determinarea GLDH în corelaţie cu transaminazele este utilă în diagnosticul diferenţial cu cele trei tipuri de icter; în primele săptămâni ale evoluţiei icterului, activitatea GLDH este constant mărită, însă creşterea este mult mai puţin evidentă decât în cazul celor două transaminaze lnivelul seric normal, atât la câine cât şi la pisică este < 6 UI/l

Aspartat-aminotransferaza (AST)

l este localizată în proporţie de 50% în citoplasmă şi 50% în mitocondrii

36 Veterinarul

n

l catalizează reacţia de transfer al unui grup aminic al glutamatului la oxalacetat, cu formarea de aspartat l este eliberată în ser atunci când o au loc distrugeri tisulare, crescând astfel nivelul acesteia în sânge şi persistând un timp îndelungat (mai mult decat ALT) l în icterul obstructiv, atât valoarea AST cât şi a ALT sunt mai scăzute decât în cazul hepatitelor acute şi se normalizează în câteva zile l creşteri ale valorii AST se regăsesc şi în leziunile pancreatice şi arsuri l valoarea serică normală: < 40 UI/l la câine şi < 47 UI/l la pisică

Alanin-aminotransferaza (ALT)

l enzima este prezentă, atât la câine cât şi la pisică, numai în ficat, localizată strict în citoplasm celulară l în hepatitele acute activitatea serică a ALT este constant mărită, în special în formele anicterice; deseori se poate observa creşterea nivelului seric cu puţin înainte de apariţia icterului l în obstrucţiile biliare recente ALT creşte într-un mod mai puţin relevant decât în cazul hepatitei acute l nivelul seric normal: < 40 UI/l la câine şi < 43 UI/l la pisică

Lactat-dehidrogenaza (LDH)

l catalizează transformarea reciprocă a piruvalului în lactat l este o enzimă ubicvitară cu localizare citoplasmatică, iar prezenţa sa în ser este datorată prezenţei diverselor catene peptidice cu aceeaşi acţiune catalitică şi cu acelaşi substrat specific, însă cu origine diferită l LDH este prezentă în diverse ţesuturi, printre care rinichi, splină, pulmoni, intestine, muscultura cardiacă şi scheletică, pancreas, ficat, intestine şi serul sanguin l creşteri însemnate ale nivelului seric se întâlnesc şi în leziuni hepato-toxice acute (organofosforice, leptiospi-

nr. 17 n www.veterinarul.ro

roză) şi în unele cazuri de peritonită infecţioasă

Sorbitol-dehidrogenaza (SDH)

l este considerată o enzimă hepatospecifică, cu localizare citoplasmatică l creşterea activităţii SDH, în comparaţie cu cea a transaminazelor, este inconstantă şi de mică amplitudine, datorită instabilităţii enzimei; această caracteristică îi limitează utilitatea diagnostică şi în consecinţă determinarea izolată a enzimei nu este foarte utilă l în steatoza hepatică se observă o creştere a activităţii serice a enzimei concomitent cu evoluţia unei reacţii inflamatorii sau a unui puseu toxic acut

Prin urmare, creşterea activităţii serice a enzimelor reprezintă o dovadă importantă în testele de evaluare a funcţiei hepato-biliare, având însă şi limitările de rigoare, în sensul că nu poate fi identificată astfel în mod specific o anumită patologie şi de asemenea, modificarea activităţii enzimatice nu este întotdeauna asociată unei maladii. Chiar dacă amplificarea activităţii serice a unor enzime este direct proporţională cu gravitatea leziunilor hepatice, aceasta nu reprezintă un indice al funcţionalităţii ficatului. O creştere însemnată poate indica o leziune gravă, însă având în vedere capacitatea extraordinară de regenerare a parenchimului hepatic, aceasta nu sugerează în mod obligatoriu un prognostic grav. De asemenea, valoarea de prognostic a testelor biochimice creşte dacă acestea sunt realizate şi analizate în dinamică, nu doar printr-o măsurare unică.

Bibliografie 1. Niemand H.G. – Clinica Pratica del Cane, Ed. Arnbrosiana, Milano, 1978 2. Ubaldi A., Corbella E., Montanari P. – Diagnostica Chimico-clinica veterinaria, Ed. Arnbrosiana, Milano, 1982 3. Kirk R.W. – Terapia Veterinaria Attuale, Piccin, 1984

stomatologie

Gingivomatoza cronică la feline

Dr. raluca zvorășteanu medic veterinar

Gingivomatoza cronică a felinelor este una dintre cele mai delicate boli ale cavității bucale întâlnite în practica veterinară. Este un sindrom cu etiologie necunoscută, caracterizat prin inflamația cronică a gingiei și a mucoasei orale.

S

unt afectate toate rasele de pisici la orice vârstă. Se suspectează cauze bacteriene, virale (Calcivirus, FIV, FeLV) și cu etiologie imuno-

logică.

SIMPTOME: Pisicile afectate prezintă o varietate de semne clinice: ptyalism, halitoza, inapetență, hipersalivație, faucită, durere la înghițire. În urma examenului fizic avem ca și rezultat gingivită, stomatită, glosită, cheilită, faringită, iar proba paradontală este negativă.(fig.1,2) În practica veterinară întâlnim două situații : Gingivită cu stomatită: prezintă o inflamație a gingiei, leziunile fiind în general simetrice, iar regiunile din jurul premolarilor și a molarilor fiind mai inflamate decât regiunile din jurul incisivilor și a caninilor; Stomatită cu gingivită: reacția inflamatorie este mult mai intensă în zona caudal faringiană.

Pisicile afectate de stomatite prezintă un disconfort mai ridicat decât pisicile la care predomină gingivita.

38 Veterinarul

n

DIAGNOSTIC:

TRATAMENT:

Diagnosticul diferențial se face cu: Boala paradontală, FORL, FIV, FeLV( boli care pot provoca ulcerații și inflamații orale, granulom euzinofilic și tumori maligne). Evaluarea completă a pacientului este esențială, fiind necesar atât examenul clinic cât și cel paraclinic (examene de hematologie, biochimie, examen biopsic, examen microscopic a țesutului afectat și efectuarea Rx).

O importanță semnificativă o constituie bolile sistemice, deoarece favorizează dezvoltarea inflamației gingivale și a plăcii bacteriene.

În marea majoritate a cazurilor menținerea igienei orale ține sub control evoluția bolii. Acesta include perierea zilnică și aplicarea soluțiilor cu clorhexidina pe termen lung, combinate cu antibioterapia. După un periaj profesional și un tratament (folosirea de 2 ori pe zi a soluțiilor și gelurilor cu clorhexidina urmate de antibioterapie timp de trei săptămâni) se ajunge la un nivel de sănătate a gingiei și a mucoasei orale care permite perierea zilnică fără disconfort.

Dacă în această perioadă, gingiile încep să prezinte inflamație, pisica nu va mai accepta periajul zilnic. În acest caz se recurge la extracția premolarilor(fig.3)

nr. 17 n www.veterinarul.ro

și a molarilor (fig.4) fiind necesar să se extragă tot dintele fără să rămână fragmente de rădăcină deoarece pot produce reacții inflamatorii. Acestă operațiune fiind opțiunea benefică pentru majoritatea pacienților(fig.5). În celelalte cazuri s-a recurs la administrarea de interferon și antibioterapie, dar nu întotdeauna se obțin rezultatele scontate și pot să apară reacții adverse grave (ex. diabet zaharat).

Tratamentul post operator include spitalizarea animalului și administrarea medicației corespunzătoare timp de 1-3 zile.

Recontrolul se efectuează la 30 de zile, animalul prezentând o stare generală bună, fără probleme de masticație și o cicatrizare a locurilor de extracție.

Se recomandă periajul zilnic a caninilor și incisivilor pentru a asigura o igienă orala corespunzătoare, iar controlul medical se face o dată la 6 luni.

39

reproducție

Transferul de embrioni la vacă(I) Aspecte privind endocrinologia reproducţiei Transferul de embrioni este o practică uzuală în reproducția taurinelor mai ales dacă se dorește obținerea în scurt timp a creșterii producțiiilor fără o perioadă lungă de așteptare determinată de evoluția fenotipică a produșilor obținuți printr-o selecție obișnuită.

Cu toate că are numai avantaje, atât financiare cât și productive ea este mai puțin abordată de medicii practicieni români. Pe parcursul a mai multor articole vom prezenta transferul de embrioni sub aspect teoretic dar si practic pentru a sensibiliza medicii veterinari către noi posibilități de dezvoltarea a serviciilor oferite fermierilor. Vom începe cu prezentarea unor studii pentru ca în partea a doua să abordăm apectele practice ale transefului de zigoți/embrioni

P

entru reglarea funcţiei sexuale, din sistemul endocrin sunt responsabile trei trepte principale funcţionale care se stimulează sau se inhibă reciproc: hipotalamusul, hipofiza şi gonadele (la femele şi corpul galben); însă în coordonarea activităţii reproductive intervin şi alte glande cu secreţie internă (tiroida, suprarenala ş. a.).

aparatul endocrin, fiind cuprins într-un ansamblu de organizare nervoasă extrem de complicată. Hipotalamusul este apreciat ca un organ de integrare definitivă cu rol principal de reglare al secreţiei endocrine. La nivelul hipotalamusului cel mai mare interes îl prezintă o serie de centri din nucleii hipotalamici, ca cel supraoptic, paraventricular, cenuşiu etc.

Hipotalamusul prezintă numeroase conexiuni în direcţia cortexului cerebral, corpului striat, talamusului şi formaţiei reticulare. Legătura directă şi preferenţială o are hipotalamusul cu hipofiza, rezultând astfel sistemul hipotalamo-hipofizar. Printr-un aparat masiv de filete nervoase provenite din nucleii supraoptici şi paraventriculari, hipotalamusul face legătură cu lobul posterior al hipofizei(neurohipofiza), constituind conexiunea neurohipofizară, prin care se transmite hormonul ocitocic şi vasopresina de la hipotalamus, care se acumulează apoi în neurohipofiză.

Conexiunile nervoase cu adenohipofiza (lobul anterior) sunt mai reduse şi constituite dintr-un fascicul tubero-hipofizar, rezultat în mare parte din axonii diferitelor nuclee hipotalamice. Fibrele acestui fascicul se termină în punctul de contact al vaselor din reţeaua primară.

Hipotalamusul este bine vascularizat,

Consideraţii morfo-fiziologice asupra hipotalamusului şi a conexiunilor hipotalamo-hipofizare:

HORMONII HIPOTALAMICI Hipotalamusul , regiune a cortexului cerebral, este locul de adunare a impulsurilor nervoase care sosesc prin numeroase legături funcţionale, pe care acesta le are cu scoarţa cerebrală. Situat la baza diencefalului, hipotalamusul este o adevărată intersecţie între sistemul nervos şi 40 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

mai ales la nivelul nucleilor hipotalamici, unde fiecare celulă este în legătură cu 23 capilare, dintre care unele pătrund în celule. Rezultă, în acest fel, un plex capilar primar de la care pleacă vase mai mari ce se reunesc în trunchiuri care se îndreaptă infero-caudal prin tija hipofizei şi se termină în hipofiză. În jurul celulelor adenohipofizei (lobului anterior al hipofizei). Se formează un plex capilar secundar. Rezultă în acest fel sistemul vascular port-hipotalamo-hipofizar, prin care se transmit neurosecreţiile din celulele nucleilor hipotalamici către hipofiză.

Stimulii senzoriali externi ajung să determine impulsuri nervoase la nivelul centrilor hipotalamici, iar celulele nervoase ale acestor centri le transformă în factori umorali (declanşatori de secreţie), care determină elaborarea şi eliberarea hormonilor hipofizei.

Această transformare ale impulsurilor nervoase în factori umorali se datorează celulelor neurosecretoare care au în acelaşi timp caracterele celulei nervoase, precum şi ale celulei glandulare.

Celulele neurosecretoare primesc stimulii veniţi de la nivelul centrilor nervoşi superiori şi reacţionează prin eliberarea de hormoni stimulatori, «Releasing factors» sau «Releasing hormons» şi inhibitori, prin care se reglează activitatea hipofizei.

Pentru reproducţie, o mare însemnătate o au următorii hormoni hipotalamici: u Gn-RH – hormonul de eliberare a gonadotropinelor; u P-RH şi PIH – hormonul de eliberare şi respectiv de inhibare a prolactinei; u Oxitocina.

Hormonul de eliberare a gonadotropinelor Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (Releasing Hormons – RH, Re-

leasing Factors – RF sau Gonadorelina) este un decapeptid care prin sistemul port-hipotalamo-hipofizar ajunge în adenohipofiză (lobul anterior al hipofizei) unde induce secreţia celor două gonadotropine: u FSH – hormonul de stimulare foliculară; u LH – hormonul de luteinizare.

Produsele comerciale pure de GnRH (Gonadotrop Releasing Hormone) şi analogii lui au aplicaţie în cadrul biotehnicii transferului de zigoţi pentru inducerea şi sincronizarea căldurilor şi ovulaţiilor la femelele donatoare-receptoare.

Indicaţiile terapeutice ale GnRH sunt: u Chiştii ovarieni foliculari (luteinizarea chiştilor are loc după 7-8 zile, intervalul dintre tratamente şi concepţie este de circa 26 zile); u Ovulaţia întârziată; u Inducerea căldurilor şi ovulaţiei; u Pentru creşterea ratei concepţiei după sincronizarea căldurilor prin gestageni sau prostaglandine.

Oxitocina Oxitocina este hormonul peptidic sintetizat în pericarionii nucleilor hipotalamici (supraoptic şi paraventricular).

Fiind cuplată cu neurofizina, proteină specifică, oxitocina este transportată dea lungul axonilor prin conexiunea neuro-hipofizară şi depozitată în lobul posterior al hipofizei (neurohipofiză), iar de aici este eliberată în circulaţie. Oxitocina este preluată de uter, glanda mamară, urină şi muşchii scheletului.

Timpul de înjumătăţire în sânge este de 2-4 minute. În uterul animalelor există substanţe de tip chemotripsină, tripsină şi alte peptidaze care neutralizează oxitocina.

Aceste enzime provin din celule lipidice.

Pe măsură ce se schimbă numărul celulelor lipidice în timpul ciclului sexual, asemănător se schimbă şi puterea de inactivare ocitocică a uterului. Această proprietate de inactivitate este mai evidentă în timpul ovulaţiei şi gestaţiei. Dar numai o parte din oxitocină se inactivează pe această cale. Neutralizarea oxitocinei are loc cu preponderenţă la nivelul ficatului şi în mai mică măsură participă rinichiul şi glanda mamară. În cazul unor nivele plasmatice ridicate, o parte din oxitocină se elimină nedescompusă.

Acţiune biologică: Oxitocina are o acţiune specifică asupra musculaturii uterine, producând contracţia celulelor musculare netede.

Prin activizarea miometrului în timpul stadiului de excitaţie al ciclului sexual este uşurată înaintarea spermiilor depuşi în timpul montei sau însămânţării artificiale. La parturiţie, oxitocina contribuie în mod efectiv atât la eliminarea fătului, cât şi a învelitorilor fetale. Reacţia de răspuns a musculaturii uterine la acţiunea oxitocinei este legată de nivelul estrogenilor şi progesteronului din perioada respectivă. Astfel, în faza foliculară a ciclului sexual şi în timpul parturiţiei, când estrogenii sunt în cantitate mare, acţiunea oxitocinei asupra miometrului este maximă, în timp ce în faza luteinică şi în timpul gestaţiei, când progesteronul este în cantitate mare, acţiunea oxitocinei asupra miometrului este mult diminuată sau chiar sistată. Cu alte cuvinte, estrogenii sensibilizează, iar progesteronul desensibilizează celulele musculare ale uterului faţă de oxitocină.

Sub efectul oxitocinei se contractă celulele mioepiteliale ale acinului mamar, încât laptele ajunge din alveole în sistemul canalelor lactifere. Oxitocina ajută pe calea hipotalamusului la eliberarea de gonadotropine încât, potenţează eliberarea LH-ului în timpul ovulaţiei la vacă.

Aproximativ 10% din oxitocină se eliberează continuu, paralel cu producerea ei. Restul se înmagazinează, aşteptând impusuri de eliberare. Eliberarea oxitocinei se realizează, în principal, pe cale reflexă. Actul copulaţiei, excitaţiile de la nivelul mamelei în timpul suptului sau mulsului, excitaţiile cervico-uterine din timpul parturiţiei, precum şi excitaţiile mecanice ale uterului, cervixului şi clitorisului (masajul) constituie factorii cei mai importanţi care induc eliberarea oxitocinei.

Dilatarea căilor genitale (vagin şi cervix) produce contracţii uterine puternice, fiind o altă cale importantă pentru eliberarea oxitocinei. Calea aferentă a reflexului este nervul pelvian, o ramură a acestuia inervează şi regiunea ano-genitală unde la fel se poate produce reflexul menţionat. În timpul dilatării căilor genitale sau prin acţiuni mecanice, apar şi contracţii uterine şi lactoree. Eliberarea de oxitocină poate să fie produsă şi ca urmare a incitaţiilor provenite de la organele de simţ.

Ocitocinele în principal se obţin pe cale sintetică. Presoxinul este unicul extract apos din neurohipofiza de vacă şi scroafă. Principalele produse farmaceutice care au efecte ocitocice sunt Oxitocinele produse de diferite firme, 1ml de soluţie apoasă conţinând 5 sau 10UI. Oxitocinele de sinteză, cât şi extractul apos de lob hipofizar posterior conţin pe

lângă oxitocină şi vasopresină (ex. Pituitrina).

Efectul ocitocinelor este de a produce contracţia miometrului, a celulelor mioepiteliale, a canaliculelor lobilor mamari, a musculaturii oviductului și vaginului.

Folosirea ocitocinelor în scopuri terapeutice trebuie să se facă cu toată atenţia, numai după ce s-a stabilit diagnosticul şi doza de administrare.

Indicaţiile terapeutice ale ocitocinelor sunt: u distociile prin hipokinezie; u retenţia învelitorilor fetale; u metritele şi piometrul (după deschiderea în prealabil a cervixului şi sensibilizarea uterului cu estrogeni); u subinvoluţia uterului, pentru a grăbi evacuarea conţinutului uterin; u unele forme de mamite; u retenţia laptelui; u retenţia oului la păsări.

Nu se recomandă administrarea oxitocinei la femele în timpul parturiţiei când colul uterin nu este deschis şi în distocii prin exces de volum fetal.

Aspecte morfo-funcţionAle Ale hipofizei Hipofiza este organul neuroglandular situat la faţa ventrală a creierului intermediar (diencefalului), rezultat din unirea anatomică a celor două părţi: u hipofiza anterioară (adenohipofiza) u hipofiza posterioară (neurohipofiza) Sub raport funcţional în total, la nivelul adenohipofizei se formează 8 hormoni tropi. Dintre aceşti hormoni pentru reproducere o importanţă majoră o au gonadotropinele (FSH şi LH) şi prolactina (LTH).

Indirect, activitatea reproductivă este influenţată de hormonul tireotrop (TTH) şi hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Adenohipofiza, cu toate că se află sub controlul neuronal hipotalamic, este lipsită de inervaţie secretomotorie.

Reglarea funcţiei sale endocrine de către hipotalamus se face prin intermediul sistemului port-hipotalamo-hipofizar. Prin această conexiune vasculară sunt vehiculaţi spre adenohipofiză Releasing-factorii neurosecretaţi în hipotalamus.

hormonii gonAdotropi Hormoni gonadotropi (gonadotropinele – Gn) care acţionează asupra apara41

tului genital sunt: 1. Hormonii gonadotropi hipofizari: u FSA – hormonul de stimulare foliculară; u LH – hormonul de luteinizare; 2.Hormonii gonadotropi placentari: u PMSG – gonadotropina serică; u HCG – gonadotropina corionică.

Hormonii gonadotropi hipofizari Hormonul de stimulare foliculară FSH(Folicle Stimulating Hormone), este secretat de către celulele bazofile-beta din adenohipofiză sub impulsul de GnRF. La femele hormonul determină dezvoltarea foliculelor ovarieni primari şi secundari la care determină proliferarea celulelor foliculare şi într-un stadiu ulterior, secreţia de către acestea a lichidului folicular şi formarea cavităţii foliculare; FSH-ul este responsabil de secreţia foliculară a estrogenilor.

Stadiul final de maturare a foliculului şi dehiscenţa acestuia necesită acţiunea conjugată a celor două gonadotropine.

La masculi, FSH este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale spermiogenezei (diviziunea spermiogoniilor până la stadiul de spermiociţi secundari), spermiomorfogeneza fiind coordonată de androgeni, testosteronul asigurând diviziunea reducţională a spermiocitelor primare, formarea spermidei incipiente şi apoi a spermiului.

Hormonul luteinizant – LH (Luteinising hormone) sau omologul acestuia ICSH (Interstitial Cells Stimulating Hormone) de la masculi, este produs de celulele bazofile de tipul gama. Secreţia de LH are un anumit ciclu, iar excitaţiile de ordin extern şi intern modifică amplitudinea secreţiei, influenţând într-o mare măsură eliberarea lui.

La femele LH acţionează sinergic cu FSH determinând dezvoltarea şi maturarea foliclelor de Grant, dehiscenţa foliculelor ovarieni, formarea corpilor galbeni şi secreţia de progesteron.

La vacă, raportul normal dintre FSH şi LH este de 1:3, deci apare o superioritate cantitativă de LH. Pentru acest motiv, căldurile la vacă au o durată scurtă (13-16 ore), iar ovulaţia are loc în faza progesteronică a ciclului sexual, şi anume la circa 10-12 ore de la încetarea căldurilor.

Eritrocitele hipofizare de porc, oaie, vacă şi cal – FSH (Follicle Stimulating Hormone) precum şi produsele comerciale pure de FSH şi LH (liofilizate) se folosesc în prezent în practica transferului de zigoţi: 42 Veterinarul

n

u pentru inducerea superovulaţiei la donatoare u pentru sincronizarea ciclului sexual la femelele donatoare şi receptoare Timpul de înjumătăţire a gonadotropinelor hipofizare este de câteva minute pentru LH (10-40min pentru LH-ul ovin) şi de câteva ore pentru FSH (circa 5 ore), de aceea frecvenţa intervenţiilor pentru inducerea superovulaţiei este crescută (2 administrări zilnice timp de 4 zile la oaie şi 5 zile la vacă).

Hormonii gonadotropi placentari Printre multiplele funcţii pe care le îndeplineşte, placenta mai are şi un rol endocrin. Ea secretă hormoni steroizi şi glucoproteici, dintre care unii au acţiune gonadotropă.

Gonadotropinele placentare substituie sau completează hormonii hipofizari.

Hormonii placentari cu funcţie gonadotropă sunt: hormonul corionic gonadotrop (HCG) şi gonadotropina serică (PMSG).

Gonadotropina serică (Pregnant mare Serum gonadotrophin –PMSG sau ser de iapă gestantă – SIG. În prima treime a gestaţiei, în plasma sanguină la iapă se găsește o concentraţie mare de gonadotropine cu proprietăţi de FSH şi accesoriu de LH. Hormonul este produs de cupele endometriale de iapă începând cu a 36-a zi de gestaţie, adică în timpul inplantaţiei; atinge un prag maxim între 55-75 zile, iar între zilele 120-150 producerea hormonului încetează.

Rolul fiziologic al PMSG-ului se manifestă în reglarea activităţii foliculare a ovarului din timpul gestaţiei precum şi în formarea corpului galben. PMSG are efect puternic de FSH şi efecte slabe de LH. Stimulează diviziunea celulelor interstiţiale ale ovarului si dezvoltarea multor foliculi ovarieni. FSH-ul singur nu poate produce ovulaţia, fiind necesară o

nr. 17 n www.veterinarul.ro

cantitate de LH exogen sau endogen. La tineretul nedezvoltat din punct de vedere sexual, cu PMSG se poate obţine o dezvoltare foliculară intensă, iar pentru obţinerea ovulaţiei, este nevoie de administrarea de LH (HCG).

La femelele adulte, odată cu dezvoltarea foliculilor rezultă şi cantităţi însemnate de estrogeni, care la rândul lor vor provoca o descărcare de LH. La femele, gonadotropina serică administrată stimulează maturarea şi dezvoltarea foliculilor ovarieni, contribuie la procesul ovulaţiei şi restabileşte desfăşurarea normală a ciclurilor sexuale; În terapia hormonală ori de câte ori dorim să obţinem un efect asemănător celui produs de FSH, vom folosi gonadotropina serică.

Indicaţiile terapeutice sunt: u lipsa ciclicităţi sexuale; u căldurile silenţioase; u hipoplazia ovariană; u sincronizarea căldurilor după un tratament prealabil cu gestageni; u producerea poliovulaţiei; u stimularea spermiogenezei.

După administrări repetate de PMSG este posibilă apariţia de antigonadotropine.

Gonadotropina corionică (Human Corionic Gonadotropin – HCG sau Prolan) HCG este secretată de către vilozităţile corionului uman. Hormonul se găseşte în urina şi sângele femeii gravide şi la unele primate, începând de la a 30-a zi de sarcină şi ajunge la valoarea de vârf în jur de 62 zile,după care nivelul hormonal scade.

Gonadotropina corionică este bogată în fracţiunea LH, cu toate că conţine şi fracţiunea FSH, motiv pentru care se foloseşte în toate cazurile când se pune problema de a obţine un efect asemănă-

tor hormonului LH adenohipofizar. Astfel, se poate afirma că la femelă, honadotropina corionică administrată stimulează ovulaţia şi formarea corpului galben progestativ.

Produsele comerciale care conţin HCG sunt: Gonacorul, Ghorulonul, Prolanul E, Praedyn, Chorioman, Hymfalon.

Indicaţiile terapeutice ale HCG-ului sunt: u controlul ovulaţiei; u în repetarea căldurilor silenţioase; u în ovulaţia întârziată; u în chiştii ovarieni, tratament la care se poate asocia şi progesteron; u în stimularea poliovulaţiei şi a gestaţiilor gemelare; u pentru profilaxia mortalităţii zigotale de origine hormonală (administrarea HCG în a 4-a zi după însămânţare în vederea stimulării activităţii corpului galben).

Prolactina Prolactina (hormonul luteotrop – LTH, hormonul lactogen) este un proteohormon produs de celulele acidofile ale adenohipofizei. Fiind considerată mai multă vreme a treia gonadotropină, prolactina s-a dovedit a avea un efect mamotrop, de întreţinere şi stimulare a corpului galben, în asociere cu LH, şi un efect de inductor al comportamentului matern la mamifere.

Prolactina se produce împreună cu somatotropina (STH) şi într-o oarecare măsură îi dublează acţiunea.

Prolactina este preluată de glanda mamară, interstiţiul ovarului şi de corpul galben. Principalele efecte ale prolactinei sunt asupra metabolismului lactaţiei şi a funcţiei corpului galben.

Efectul prolactinei în secreţia laptelui nu este asemănătoare la toate speciile. La unele specii prolactina ia parte doar la inducerea secreţiei lactate (rol lactogen), pe când la alte specii are şi un rol de menţinere a lactaţiei (lactopoetic). Cele două efecte sunt realizate în asociaţie cu ceilalţi hormoni ai complexului lactotrop.

La vacă este foarte important efectul mamotrop al prolactinei. Administrată imediat, înainte şi după fătare, se poate obţine o creştere a glandei mamare.

Oprirea prolactinei înainte de fătare, întârzie pornirea secreţiei lactate şi scade conţinutul în lactoză din lapte. Lipsa prolactinei după declanşarea lactaţiei nu are efecte negative nici asupra scăderii cantitative a laptelui şi nu influenţează compoziţia lui, deci efectul lactopoetic nu este important.

HORMONII OVARIENI Ovarul produce estrogeni, gestageni şi cantităţi mici de androgeni, iar în timpul gestaţiei şi relaxină.

Hormonii estrogeni Estrogenii naturali după regnul în care se găsesc se clasifică în: estrogeni animali, estrogeni vegetali sau fitoestrogeni şi estrogeni minerali.

Estrogenii animali sunt produşi de ovar prin celulele granuloase şi teacă internă a foliculului galben, corticosuprarenala, placenta, în a doua parte a gestaţiei şi testiculul prin epiteliul seminifer.

Substanţa care stă la baza lor este colesterina. Cei mai importanţi estrogeni naturali sunt 17-beta estradiol, estrona şi estriolul. Adevăratul hormon estrogenic este considerat estradiolul, iar estriolul şi estrona sunt produşi ce rezultă din catabolizarea estradiolului.

Estrogenii prezintă două mari categorii de acţiuni biologice: u asupra aparatului genital; u asupra întregului organism.

Acţiunile asupra aparatului genital feminin sunt: u produc hiperemia, hipersecreţia şi hiperplazia tractului genital în stadiul de excitaţie al ciclului sexual; u sensibilizează miometrul pentru acţiunea ocitocinei; u determină la unele specii dezvoltarea glandei mamare.

Acţiunile asupra organismului în ansamblu sunt: u determină apariţia caracterelor sexuale secundare; u determină, în mod ciclic, modificările de comportament sexual caracteristic reacţiei generale şi căldurilor; u acţionează asupra hipofizei, determinând, în funcţie de concentraţia sanguină, mecanismul secreţiei ciclice de FSH şi LH. Sinergic cu tiroxina, estrogenii reglează metabolismul bazal, care este cel mai activ în timpul stadiului de excitaţie al ciclului sexual şi mai cu seamă în timpul ovulaţiei.

Terapia cu estrogeni este mult limitată astăzi în combaterea sterilităţii, deoarece a fost înlocuită cu o medicaţie mai sigură şi mai puţin nocivă. Hormonii estrogeni se utilizează pentru combaterea unor forme de anafrodezie funcţională, pentru deschiderea cervixului şi sensibilizarea uterului pentru ocitocină, în vederea măririi contractilităţii miometrului în cazul unor afecţiuni.

Preparatele comerciale care conţin estrogeni naturali sunt: Ginosedol B, Estradiol, Estrolent etc.

Produsele farmaceutice care conţin estrogeni sintetici sunt: Dietilstilbestrol, Sintofolin, Sinestrol etc.

Efectele secundare apărute după tratamentul cu estrogeni sunt: chiştii ovarieni foliculari, reducerea producţiei de lapte, inversiunea vaginului. În cazul unor tratamente prelungite cu estrogeni se produce demineralizarea oaselor. Estrogenii au, de asemenea, acţiune cancerigenă.

Estrogenii vegetali (fitoestrogenii) se găsesc în diferite specii de trifoi, conţinutul lor fiind diferit în funcţie de specie şi de perioada de vegetaţie. În cantităţi mai mici estrogenii se găsesc în lucernă, varză, porumb, cartofi etc. Prin consumarea acestor plante, fitoestrogenii ajung în organismul animal, unde în funcţie de cantitatea lor şi de frecvenţa consumului, pot avea efecte favorabile sau din potrivă pot duce la tulburări ale reproducerii.

Animalele păscute timp îndelungat pe trifoi prezintă diferite tulburări funcţionale ale aparatului genital (chişti ovarieni, hiperplazie glandulo-chistică şi chiar avorturi) şi tulburări ale lactaţiei.

Hormonii gestageni (progestageni sau progestinele) Hormonii progestageni se pot clasifica în hormoni naturali (pregnenolon, progesteron, 20-αhidroxiprogesteron) şi hormoni sintetici(Fluorogesto,Medroxiprogesteron, Melengestrolacetat etc.).

Cel mai reprezentativ gestagen natural este progesteronul. Secreţia progesteronului o realizează, în principal, corpul galben; cantităţi mai mici de progestine sunt secretate de celulele granuloasei foliculare, testicul, corticosuprarenală şi placentă în ultimele două treimi ale gestaţiei.

Biosinteza progesteronului decurge din colesterol. După fenomenul de ovulaţie are loc formarea ţesutului luteinic şi organizarea corpului galben, care împreună cu LTH răspund de secreţia de progesteron.

Continuare în numerele viitoare...

dr. gabriel frățilă medic veterinar

43

infecțioase

Infecția cu Streptococcus Suis la porcii tineri (partea a III-a) Streptococcus suis poate fi endemic în unele efective, fără a provoca o boală clinică ușor de recunoscut. Muștele pot transporta microorganismul cel puțin 5 zile și pot contamina hrana pentru cel puțin 4 zile.

ImplIcațII zoonotIce Persoanele splenectomizate sunt în mod deosebit predispuse riscului anumitor infecții, inclusiv streptococciei. Infecțiile cu S. suis de tipul 2 sunt cele mai întâlnite infecții la oameni și se întâlnesc cel mai des la oamenii care iau contact cu porcii sau carnea crudă. Este posibil ca multe din cazurile întâlnite la oameni să fie diagnosticate greșit, așa cum sunt cazurile descrise din Asia de sud est, unde cinci din opt cazuri de S. suis au fost descrise ca fiind S. viridans. În Marea Britanie, cea mai mare incidență a meningitei cauzate de S. suis de tipul 2 s-a întâlnit la lucrătorii din măcelarii și abatoare; se crede că transmiterea se realizează prin leziunile minore ale pielii.

Manifestările clinice includ meningita și septicemia, care pot fi acompaniate de artrită, endoftalmii si coagulare intravasculară diseminată. Au fost de asemenea raportate endocardita și gastroenterita acută. Într-o serie de 35 de cazuri umane de meningită S. suis de tipul 2 din Marea Britanie între 1975 1990, la 50% din cazuri s-a întâlnit surditate, vertigo și ataxie la 30% și artrită la 53%. A existat o rată de cazuri fatale de 13%.

Microorganismul invadează fluidul cerebrospinal prin intermediul monocitelor, un exemplu de mecanism de intrare de tipul ”calului troian”. Surditatea poate urma în 50 - 60 % din cazuri și se datorează sepsisului cohlear ca urmare a invaziei microorganismului de la spațiul subarahnoid în perilimfa urechii interne.

Infecția subclină a porcilor trimiși la aba44 Veterinarul

n

torizare reprezintă o sursă potențială de infecție a lucrătorilor din abator, cei care eviscerează laringele și plămânii au un risc mai ridicat de expunere la acest microorganism decât alți muncitori din abator. În fermele infectate din Noua Zeelandă, 100% din porci sunt purtători de S.suis de tipul 2, care este unul din agenții patogeni cu cel mai mare risc zoonotic de aici, deși rar se finalizează în cazuri clinice. Incidența anuală a infecției subclinice și seroconversiei la fermierii de porci din Noua Zeelandă este aproape de 28%.

patogeneză Streptococcia se manifestă diferit funcție de gradul de adeziune, invazie și citotoxicitate. Aceste trăsături depind de starea de incapsulare și condițiile de creștere ambientale.

Amigdalele sunt un loc unde microorganismele în general se pot cantona și multiplica fiind totodată și o poartă de intrare pentru o varietate de patogeni, inclusiv S. suis.

nr. 17 n www.veterinarul.ro

Microorganismul se poate cantona în criptele palatine ale amigdalelor. Boala invazivă are loc la o minoritate din porcii infectați, ca urmare a intrării microorganismelor în circulația sistemică, evoluând inițial ca o bacteriemie și apoi ca septicemie, ce conduce către meningită.

Cea mai mare parte din bacterii rămân extracelulare, mai puțin de 2% din monocite conținând bacterii. Există un nivel ridicat de adeziune a bacteriei la celulele fagocitare. S. suis aderă la celulele microvasculare endoteliale iar suilysina poate dăuna acestora. S-a demonstrat că tulpinile capsulare S. suis stimulează factorul de necroză tumorală TNF alfa și interleukina (Il) -6 dar suilysina și proteina extracelulară nu produc astfel de reacții singure.

O septicemie acută, fatală este rezultatul frecvent la animalele tinere. La animalele mai în vârstă poate apărae o localizare secundară în cavitățile sinoviale, endocard, ochi și meninge. O fază importantă în patogeneza meningitei S.suis de tip 2 este o bacteriemie persistentă din care s-au izolat cu preponderență serotipuri de S. suis incapsulate care sunt relativ rezistente la fagocitoză.

S. suis este capaibilă să adere dar să nu invadeze celulele epiteliale blocând parțial funcțiile membranei.

Leziunile predominante sunt inflamații supurative sau fibrinopurulente în creier, inimă, plămâni și seroase. S. suis de tipul 9 produce o distribuție a leziunilor diferită în comparație cu tipul 2.

Boala a fost reprodusă experimental la porci și la animalele de laborator prin infecții pe căile intravenoase, intranazale și subarahnoide. Anumite tulpini ale lui S. suis cauzează leziuni vasculare cu dezvolarea pneumoniei fibrinohemoragice și

necrozei septale. Rolul predispozant al PRRS este de o importanță majoră în patogeneza infecțiilor cu S.suis. Acest efect al lui PRRS a fost demonstrat doar experimental cu S. suis.

Constatări CliniCe Mai multe tulpini de Streptococcus spp. sunt implicate în laminită și manifestări nervoase ce intereseaza sistemului nervos central la purcei și la scroafe. Există o variație semnificativă a semnelor clinice și a statusului de purtător cu serotipurile individuale.

Artrita și meningita pot apărea singure sau împreună și sunt comune la grupa de vârstă 2 - 6 săptămâni. Cel mai des doar o parte dintre purceii din cuib sunt afectați. Meningita este asociată cu serotipurile 1, 2, 1/2, 3, 4, 8, 9 14 și 16; septicemia cu 2, artrita cu 7 și 14, abcesele cu 2, bronhopneumonia cu 2, 3, 7, 10, 15 și 27, afecțiunile sistemului reproducător cu 2, 13 și 22; 14 poate fi asociat cu orice manifestare clinică.

Artrita este caracterizată prin șchiopături, durere la palparea articulațiilor afectate și capsulele articulare tumefiate. Febră, depresie, repulsie față de mișcare și inactivitatea sunt cele mai frecvente simptome.

Meningita este caracterizată prin febră, anorexie și depresie. Urechile sunt de multe ori lăsate pe spate, apare tremor muscular urmat de incapacitatea de a menține echilibrul, decubit lateral prelungit și moarte. În multe cazuri există o dovadă clinică de omfaloflebită ușoară. În epidemiile de meningită cauzate de S. suis de tip 2, moartea subită a unuia sau a mai multor porci poate fi primul semn. Porcii afectați găsiți în viață nu se pot coordona în mișcări și stau culcați.

Apar convulsii și moarte în mai puțin de 4 ore. De asemenea apare febra de peste 41 de grade Celsius. În Marea Britanie, cea mai întâlnită manifestare a infecției cu S. suis de tip 2 este meningita la purceii proaspăt întărcați.

Otita internă este o consecință obișnuită în multe cazuri de meningită S. suis de tip 2.

Artrita este comună la porcii tineri. În endocardită și septicemie purceii sunt adesea găsiți comatoși sau morți fără să fi fost observat anterior un semn.

Endocardita valvulară cauzată de S. suis de tip 2 a fost de asemenea raportată și la porcii la îngrășat de 13 săptămâni într-un efectiv de reproducție cu un lung istoric de meningită streptococică.

Continuarea în numărul următor...

® Stress Pack ^ƵƉŽƌƚ ŠŶ ĐŽŶĚŝԑŝŝ ĚĞ ƐƚƌĞƐ

DĞŶԑŝŶĞ ƉĞƌĨŽƌŵĂŶԑĂ ŠŶ ƐŝƚƵĂԑŝŝ ĚĞ ƐƚƌĞƐ͕ ƉƌŽĚƵĐԑŝĂ ŶƵ ĂƌĞ ĚĞ ƐƵĨĞƌŝƚ ZĞĚƵĐĞ ƉŝĞƌĚĞƌĞĂ ĂƉĞŝ ƉƌŝŶ ĨĞĐĂůĞ ZĞĚƵĐĞ ĞdžĐŝƚĂďŝůŝƚĂƚĞĂ͕ ĂŶŝŵĂůĞůĞ ĚĞǀŝŶ ŵĂŝ ůŝŶŝƔƟƚĞ

® Stress Pack ^ƵƉŽƌƚ ŠŶ ĐŽŶĚŝԑŝŝ ĚĞ ƐƚƌĞƐ

DR. VIOREL IONESCU medic veterinar primar

www.biochem.net

Succesul să atingi scopurile pe care ți le propui.

E

ste președintele Asociației Veterinare Ecvine din România, pe care a înființat-o alături de alți medici dedicați profesiei, pentru a pune umărul la o pregătire profesională de excepție. Doctorul Iancu Morar și-a început cariera de medic veterinar într-o circumscripție din județul Satu Mare și spune că pasiunea pentru profesie o datorează tatălui său. Și pentru că în familia sa, medicina veterinară se transmite din tată în fiu, la rândul său, Glad Morar a moștenit dragostea de profesie și calcă acum pe urmele doctorului Iancu. Un interviu interesant despre medicina veterinară din România cu doctorul de succes, Iancu Morar.

Când ați început cariera de doctor medic veterinar şi care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca şi medic?

Profesia de medic veterinar m-a fascinat încă din copilărie. Acest lucru se datorează în primul rând tatălui meu, Victor Morar, care este tehnician veterinar, motiv pentru care contactul cu provocările profesiei a fost precoce şi direct.

Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj Napoca în anul 1987 iar primul loc de muncă a fost la circumscripţia Sanitară Veterinară din Medieşu Aurit, Judeţul Satu Mare, ca medic 2, unde mi-am făcut stagiul de 3 ani. Circumscripţia era foarte mare: cuprindea şapte sate şi 4 CAP-uri, cu efective consistente de animale. Am fost impresionat din prima zi de profesionalismul colegului şi ulterior prietenului meu de acolo, medicul veterinar Alexandru Dreanga, dar şi de echipa de tehnicieni, Mircea Pătraşca, Andrei Cădar, Nuţu Medeşan, Ioan Hiripan şi Oti, oameni adevăraţi, pentru care nimic nu era imposibil. Cazuistica era destul de vastă, dar mijloa-

cele de dignostic şi terapie erau limitate.

Contactul cu profesia de ”medic de circă” a fost furtunos, încă din primele zile, am participat la acţiunea de tuberculinare a efectivelor de bovine, vaccinare anticărbunoasă, deparazitare internă şi vaccinare antirabică la câini.

Am crezut că nu se mai termină niciodată.

Fiind foarte apropiat disciplinei de Reproducţie, imediat după Revoluţie am fost solicitat de coordonatorul acesteia, Prof. Dr. Ioan Boitor pentru a ocupa postul de asistent la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, unde activez şi în prezent ca şi Conferenţiar.

Cum a fost începutul, când vați deschis primul cabinet?

Am deschis primul cabinet veterinar - într-un spaţiu închiriat de vreo 50 mp - în anul 1995, împreună cu Dr. Korponay Francisc (Ferko), doi tineri entuziasmaţi de profesie, cu suflet mare şi ambiţioşi. Era al 4-lea cabinet din ClujNapoca la momentul respectiv, profilat pe animale de companie, fără să refuzăm însă animalele mari, lucru care ne obliga de multe ori să ne prelungim activitatea 47

şi pe timpul nopţii, pentru urgenţe. Am învăţat multe lucruri din cărţi, desigur străine, uneori operam cu atlasul de chirurgie în faţă, asistat de membrii familiei, mai ales de fiul meu, Glad, care actualmente este tot medic veterinar (se pare că medicina veterinară e o boală transmisibilă în familia noastră).

Caii m-au fascinat dintotdeauna. Domeniul reproducţiei fiind cel favorit, reproducţia la cai mi s-a potrivit ca o mănuşă, motiv pentru care mi-am pregătit şi doctoratul în această specialitate. Am fost sprijinit de disciplina unde activam, de stafful acesteia şi mi-a fost de mare ajutor ecograful, unul dintre primele ecografe din ţară, la care am avut acces nelimitat pentru finalizarea studiilor. Am participat la mai multe simpozioane şi congrese internaţionale pe această temă, care m-au făcut să înţeleg unde trebuie să ajungem, care este viitorul acestui sector de activitate.

Câte ore munciţi pe săptămână şi cum arată o zi tipică de lucru din viaţa dumneavoastră?

Activez la ora actuală pe mai multe planuri. În principal partea didactică, de care nu am putut să mă despart, îmi ocupă cea mai mare parte a timpului, de regulă înainte de masă, urmând ca după-masa să particip la activităţile cabinetelor, în special la clinică, unde se concentrează cazurile mai complicate. Colaborez la cabinet şi clinică cu un colectiv de medici experimentaţi, cu vechime în firmă Sergiu, Mishi şi Rareş, medici tineri, în formare, Meda, Glad şi Cristi, pe care i-am stimulat să se specializeze pe domenii prioritare (medicină internă, radiologie, dermatologie, ortopedie, oncologie, hematologie) şi în care am încredere deplină. Cazurile mai complicate se discută în grup, de regulă cu responsabilii punctelor de lucru, Sergiu şi Rareş. Am organizat în acest fel activitatea pentru a putea face faţă multiplelor activităţi în care sunt implicat.

Weekendurile sunt de obicei afectate cailor, timp în care îmbin utilul cu plăcutul, vizitez fermele cu care avem contracte de asistenţă, actualizez programele profilactice, şi desigur, mă ocup cu prioritate de cazurile de urgenţă, cele care nu-şi găsesc rezolvarea pe teren fiind dirijate la facultate, acolo unde dotările actuale permit intervenţii mai laborioase. Caii mei sunt ultimii pe listă, dar de câte ori mă apropiu de ei mi se umple 48 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

sufletul de fericire.

Sunteţi în fruntea unei organizaţii de medici veterinari dedicaţi medicinei veterinare pentru ecvine.

Cum au fost începuturile AVER şi cu ce a trebuit să vă ”luptaţi” pentru a aduce organizaţia la stadiul în care se află acum?

Asociaţia Veterinară Ecvină a fost proiectată în 2008, când - împreună cu un grup de iniţiativă format din cadre didactice şi studenţi ai facultăţii de medicină veterinară din Cluj Napoca - am intreprins primele demersuri. S-a născut însă în anul 2010, după un impuls puternic dat de World Horse Welfare, o societate caritabilă din Anglia, cu care am avut o colaborare foarte apropiată, cu contribuţia semnificativă a vechiului grup de iniţiativă la care s-au adăugat medici veterinari tineri, care formează şi acum coloana vertebrală a asociaţiei. Faptul că societatea funcţionează, se datorează mediului favorabil oferit de conducerea USAMV Cluj Napoca şi al FMV Cluj Napoca (rectorul, Prof Dr. Doru Pamfil şi decanul de atunci Prof. Dr Ioan Groza) care ne-au oferit sediul social al asociaţiei şi ne-au sprijinit în organizarea de workshopuri şi conferinţe prin acordarea de spaţii dotate pentru prezentări şi demonstraţii practice.

Avem o colaborare apropiată cu herghelia Beclean, unde am şi organizat workshopuri interesante, dar şi cu firmele de medicamente şi tehnică medicală cum ar fi Maravet, Servicii Publice, Vanelli sau Altius. Există o bună colaborare şi cu AMVAC, asociaţie cu o vechime mai mare, bine organizată, împreună cu care am iniţiat secţiunile de cabaline din cadrul binecunoscutelor congrese de la Sinaia.

Am primit sprijin şi încurajare şi de la Colegiul Medicilor Veterinari, Asociaţia Generală a Medicilor Veterinari pe care de regulă îi cooptăm în acţiunile pe care le organizăm, iar aceste acțiuni sunt cuprinse în programul de pregătire profesională a medicilor veterinari.

Care credeţi că sunt dezavantajele care îngrădesc activitatea medicului veterinar de cai? Cum s-ar putea ele depăşi?

Medicina calului este oarecum particulară. Calul în sine este o specie văzută de mulţi ca fiind mai dificilă, ce să mai vorbim de proprietari. Cel mai mare dezavantaj este faptul că noi, ca profesie, am pierdut zeci de ani prin tratarea cu superficialitate a acestei specii, încă de pe băncile şcolii, nefiind o specie de interes economic. Slaba dezvoltare a echitaţiei din ţara noastră se adugă la capitolul dezavantaje, iar puterea economică a proprietarilor limitează accesul la mijloacele de diagnostic şi terapie actuale. Cu toate acestea, este o vădită tendinţă de ameliorare a acestor neajunsuri: în ultimii ani a crescut mult valoarea genetică a cailor de sport, proprietarii sunt din ce în ce mai instruiţi şi avizaţi, tânăra generaţie pare mult mai interesată de discilinele sportive şi de agrementul ecvestru.

Prin Asociaţia Veterinară Ecvină din România, dorim să aducem un plus de profesionalism medicilor veterinari implicaţi în asistenţa la cabaline, conştienţi fiind de faptul că suntem doar la început, dar avem în vedere şi informarea proprietarilor în vederea asigurării condiţiilor optime de creştere şi întreţinere a cailor.

Cum definiţi succesul din perspectiva dumneavoastră?

Cred că succesul ţine de mentalitatea fiecărui individ. El poate fi definit ca atingerea unor scopuri prestabilite. Problema este că viaţa ne oferă noi şi noi provocări pe care ni le putem asuma sau nu, iar cei care şi le asumă - pot câştiga sau pierde.

Cred că un om de succes îşi asumă provocările, proiectele, luptă din toate puterile să le realizeze, este capabil să găsească modalităţile, căile optime de urmat, se adaptează permanent în această lume schimbătoare.

Vă consideraţi un medic veterinar de succes? În cazul meu particular, pot spune că am ajuns la un nivel pe care nu l-am scontat la începutul carierei. Atât timp cât nu renunţ la proiectele mele, şi ele dau rezultatele aşteptate, atâta timp cât reuşesc să redau sănătatea animalelor bolnave şi am energie să lupt, da, sunt un medic veterinar şi un dascăl de succes.

Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, ce aţi face la fel?

Ce aţi schimba?

Destinul meu este clar, de medic veterinar. Nu am altă prismă prin care să văd lucrurile şi nu mă văd în altă postură.

Pentru mine profesia de medic veterinar este un mod de viaţă şi un hobby, asta e ceea ce ştiu şi vreau să fac.

Care este primul lucru pe care aţi dori să îl ştie un medic veterinar proaspăt ieşit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le ştie atunci când se gândeşte să-şi deschidă un cabinet?

binet nou e privit de cei mai mulţi clienţi cu scepticism. Un cabinet nou determină o redistribuire a clienţior de la cabinetele mai vechi din vecini. Un cabinet nou are inevitabil o perioadă oarbă, care-ţi solicită răbdarea şi nervii la maxim.

Există studii referitoare la criteriile clienţilor în selectarea cabinetelor, studii care arată că distanţa este primul criteriu, urmată fiind de prima impresie, profesionalismul personalului şi dotări. De aceea cred că este foarte important un minim studiu de fezabilitate, eu nu aş deschide un cabinet foarte aproape de altul/altele. Nu aş practica preţuri sub preţul pieţei, deşi sar putea crede că preţurile mici ar putea atrage clienţi mai mulţi. Este o concepţie falsă, care nu aduce decât deservicii, venituri mici, dotări modeste sau inexistente. Paradoxal, preţurile exagerat de mari aduc mai puţine deservicii decât preţurile exagerat de mici, ceea ce nu înseamnă însă că sunt indicate. Zona este foarte importantă, respectiv categoria de locuitori din cartier. Ambianţa plăcută, dialogul cu clienţii sunt mai atractive decât dotările, pentru început... Referitor la dotări, există desigur un minim stabilit de colegiu, însă eu nu aş începe cu tehnică de ultimă oră, până ajungi să o foloseşti cu adevărat, este uzată moral şi se degradează.

Conduita colegială ar trebui să guverneze profesia, aşa cum este stipulată în codul de etică şi deontologie. Nu este nimic mai urât decât defăimarea colegilor, dealtfel stimulată de cei mai mulţi clienţi, iar acest lucru nu aduce decât deservicii profesiei noastre.

Tânărul medic veterinar ar trebui să ştie de la bun început că şcoala îi oferă doar scheletul, că pregătirea profesională ţine doar de el şi de nimeni altcineva, cu condiţia să fie receptiv şi perseverent, să-şi recunoască greşelile (inerente) şi să nu le repete.

Deschiderea unui cabinet nu e un lucru extrem de dificil, mai dificil este să-l poţi gestiona. Prin urmare, cea mai importantă „regulă” este să fii conştient de ceea ce urmează. Un ca-

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

49

Avantajele Abonaților Suntem o revistă independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri 1. Primești 15 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă la abonamentul pe un an.

2. Primești 12 reviste, la abonamentul pe un an cu 52 de pagini lună adică 620 de pagini de informații esențiale.

3. Primesti 4 reviste Afaceri Veterinare cu informații detaliate despre marketing, management și investiții.

4. Peste 20 de articole NOI de specialitate în fiecare lună, peste 300 de articole pe an, cu tematici complexe despre animale de companie, animalele de fermă, management, tehnici de laborator și diagnostic, tehnici și scheme de tratament, prezentări de produse și echipamente alături de multe alte informații.

5. Peste 120 de medici veterinari, experți în diferite specializări, editorii Revistei Veterinarul, care-ți împărtășesc din experiența și cunoașterea lor medicală veterinară.

6. Peste 1300 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie pe www.veterinarul.ro publicate.

7. Accesul la unicul INDEX VETERINAR care conține peste 2400 de produse medicinale veterinare, echipamente și servicii, catalogate sau aflate în curs de cata-

anul IV

.

nr. 16 * anul IV * 2012

2012

știință și practică

.

nr. 13

logare și indexate carte să vină în sprijinul activității practice medicale veterinare.- și pe CD 8. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 1500 de cabinete medicale veterinare.

9. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire.

10. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro si 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită.

11. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil).

12. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică.

13. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

Special Păsări Anestezia generală la păsări Semiologia puilor de carne Informații practice

Special CABALINE .. .

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

1. Prin CURIER la doar un telefon distanță.

Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email :office@veterinarul.ro.Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista.

La prima livrare, care se va realiza prin CURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul CURIER de transport (taxă fixă 15 lei). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

2. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată, Internet-Banking sau mandat poștal la Oficiul Poștal cu următoarele date de contact: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 11 CP 2429 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași

ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA pe email sau pe fax împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista, nr de telefon al dvs. sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma datele.

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Succesul...

cu Dr. Coldea Nicolae

www.veterinarul.ro

3. Plata ON LINE cu Cardul simplu, eficient și rapid: Pentru a efectua plata Online este necesar să accesați modului de plăți online de pe www.veterinarul.ro la secțiunea abonamente. Plata se realizează prin serviciul securizat Pay-Pal cu un card valabil completând toate datele solicitate de formularul corespunzător. Se va reține un comision suplimentar reprezentând 2% din valoarea abonamentului, reprezentând comisionul Paypal. Plățile prin acest serviciu sunt garantate putând fi efectuate internațional. Websiteul veterinarul.ro nu înregistrează nici o informație corespunzătoare plății. După efectuarea tranzacției suntem anunțați cu un email de serviciul PayPal despre aceasta. În maxim 24 de ore după ce primim înștiințarea vă contactăm pentru a confirma abonarea la Revista Veterinarul și să ne comunicați adresa de livrare. Livrarea se realizează cu primul număr al revistei ce se va publica după abonare prin Poșta Română cu confirmare de primire.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE: 0763 296 455 VODAFONE: 0729 463 047 ORANGE: 0747 897 703 FAX: 0332.819.688

50 Veterinarul

n

nr. 17 n www.veterinarul.ro

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

INDEXUL VETERINAR peste 5000 de produse Website (pe www.veterinarul.ro) - DVD (pentru abonați) - Aplicatie Smartphone (ianuarie 2013)

© 2012 IDEXX Laboratories, Inc. All rights reserved. • 100999-00 RO

IDEXX intelege valoarea vietii din mainile tale

IDEXX VetLab® Suite

IDEXX SNAP® Tests

Rezultate de incredere pentru un diagnostic corect intr-un raport usor de citit

Rapide, usoare si de certitudine executate in cabinet pentru bolile infectioase utilizand tehnologia de laborator de calitate ELISA.

IDEXX & Novagroup: partenerii tai in diagnostic Pentru mai multe informatii te rugam sa contactezi: NOVA GROUP INVESTMENT Str. OITUZ 47 C – OTOPENI ILFOV +40 31 425 35 15 +40 31 425 36 88 +40 78 816 12 89 vetdiag@novagroup.ro

www.idexx.com