Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr. 19 by Revista Veterinarul

știință și practică

nr. 19 * anul IV * 2012

Special Exotice Osteodistrofia metabolică la iguane Piometrul la hamsteri Alimentația la peruși Informații practice - Iguana verde, Cameleonul, Monitorul de savană, Agama cu barbă (Pogona vitticeps)

Succesul...

cu Dr. Iana Alecsandri

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania www.veterinarul.ro

b UGET

instalat în 24 ore 3 pagini galerie 10 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 45 euro/an abonați 22euro/an

s tart

hosting inclus instalat în 24 ore 4 pagini galerie 20 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 65 euro/an abonați 45 euro/an

P remium

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 175 euro/an abonați 110euro/an renegociere -20%

s hop

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat magazin virtual host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență cost 335 euro/an abonați 225euro renegociere -40%

ÎN 2013 - UN SERVICIU EXCLUSIV PENTRU MEDICII VETERINARI - GARANTAT VETERINARUL.RO. Simplu, elegant și cu asistență permanentă poți să ai propriul tau website profesional. Accesibil pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone, cu imagini excepționale, cu texte elaborate de specialiști în comunicare și permanent monitorizat și administrat poți ține legătura directă cu actualii sau viitorii tăi clienți. Ai la dispozitie websiteuri demo, prezentări profesionale realizate exclusiv pentru medici veterinari, cabinete medicale veterinare, pet-shop și farmacii veterinare, activități independente sau alte afaceri veterinare. Totul este organizat modular putând începe cu ce ai urgentă nevoie și să adaugi apoi noi facilități. Ai la dispoziție un serviciu de blog excepțional, posibilitatea de a face campanii de informare a clienților prin email sau campanii de promovare a produselor și serviciilor oferite. Alături de aceste avantaje ai posibilitatea să alegi o multitudine de facilități utile pentru promovarea și marketingul cabinetului tău menite a crește semnificativ veniturile și a îmbunătăți activitatea medicală. Websiteul este oferit la cheie cu minim efort din partea cabinetului.

Cuprins Website, cărți de vizită, flyere și broșuri, afișe, formulare, programe de marketing, programe de promovare pentru afaceri veterinare

animale de rentă

animale de companie special

Iguană Osteodistrofia metabolică Hamsteri Patologia aparatului genital femel - Piometrul Alimentația la peruși Necesarul de substanţe nutritive şi particularităţi Edemele periferice la carnivore coordonate clinico-evolutive și terapeutice Lupusul eritematos sistemic etiopatogenie Rezonanța magnetică Instabilitatea atlantoaxiană, malformația Chiari și encefalita necrozantă Avansarea tuberozității tibiale cazuri clinice Luxaţia de rotulă traumatică Prezentare caz clinic

10 14 16 22 26 30 32 34

Transferul de embrioni la vacă III Aspecte privind endocrinologia reproducţiei

Distensie abdominală la mânz Diagnosticul diferențial și evaluarea

Veterinar de SUCCES Succesul înseamnă foarte foarte multă muncă

PE FRONT ÎN SUDAN Medicii VIER PFOTEN România au finalizat cu succes al doilea proiect de sterilizare a câinilor din bazele militare din Sudan

M&M SUPPORT Program de marketing pentru cabinetele veterinare - II

Te-ai săturat ca tâmplarii să dea sfaturi despre creșterea și îngrijirea animalelor?

Înscrie-te în programul SENSA Fii expertul de care proprietarii au nevoie

Veterinarul

EDITORIAL

Adresă corespondență: OP 8 CP 1733 Iași

Noutățile și medicina

Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0729 463 047 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu Editorii ediției: Dr. Tudor Laurențiu Dr. Mario Codreanu Dr. Violeta Simion Dr. Stănila Liliana Dr. Florin Grosu Dr. Adrian Dumitru Dr. Septimiu Borbil Dr. Gabriel Frățilă Dr. Mircea Cucoaneș Dr. Mihnea Moțoiu Dr. Mihai Lovin Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

Zilele trecute am citit un comentariu care m-a pus pe gânduri. Cititorul aștepta noutăți în ceea ce privește colica la cai și tratamente noi. Prima dată am crezut că nu este medic veterinar. DR. IULIAN VIERU Eram nelămurit. Cum să vrea cineva noutăți în colica la cai. Păi colica la cai nu este aceeași de când s-au inventat caii? S-au scris topuri întregi de hârtie cu referire la acest subiect. Ce ar mai putea fi nou în colica la cai? Tratamente noi în colică? Să fim serioși. Substanțe fundamental noi în medicina veterină nu s-au mai descoperit de ceva ani. În 30 de ani s-a descoperit un singur antibiotic nou. În rest, sunt aceleași antibiotice debază care au fost descoperite ințial. De aici și frica imensă de ceea ce înseamnă antibiorezistență, care la noi este ignorată. Medicamente noi mai apar, dar sunt aceleași substanțe active în alte doze și cu alte substanțe potențatoare. Cred că, acest coleg a vrut să sublinieze altceva. În facultate, cel puțin generația noastră până mai încoace, am studiat medicina veterinară în ansamblul ei. Adică zeci de specii, sute de manifestări fiziologice, fiziopatologice, clinice, morfopatologice. Nu contează dacă sunt memorate sau înțelese. Important este să le expui la examen. Am ajuns în practică. Aveam impresia ca sunt tobă de carte. Până la primul caz. Un cal, adică mai degrabă o gloabă. Slab, anemic, tușea el așa într-un fel și nu trăgea căruța. Cam la atât s-a rezumat anamneza și diagnosticul. Ce să-i fac? Antibiotic și vitamine desigur. Nu prea mi-am dat eu seama ce avea calul, dar ce putea fi rău în tratamentul aplicat? Cred că am avut succes. După un timp, nu a mai venit proprietarul și am văzut calul la caruță. Cazurile au continuat în același stil. Mai schimbam doar antibioticul funcție de specie și preț. Nu are de ce să îmi fie rușine de asemenea greșeli. Așa a fost și nu sunt singurul pățit. Am căzut parașutat în mijlocul unei comune și aveam 3 zile de activitate efectivă ca medic veterinar fără nici un ajutor. A apărut repede și greșeala fatidică. O mârțoagă de cal, pe lângă care primul pacient tratat era un adevărat armăsar. Am făcut ce știam mai bine. O săptămână de antibiotic și vitamine și pacientul rezolvat, doar că mort. Am spus și eu fraza cla-

nr. 19 n www.veterinarul.ro

sică "dacă așa a vrut Dumenzeu!" și săraca mătușă m-a crezut. Mie îmi tremurau picioarele de frică și rușine. Nici nu bănuiam ce ar fi putut avea, dar nu se vedea, că eram mare doctor. Am pus mâna pe carte și m-am dat lovit vreo două zile, să înțeleg ce ar fi putut fi. Nu am înțeles nimic după tot studiul meu. Îmi iau inima în dinți și mă duc la mătușă să văd ce a făcut cu calul, să îi fac necropsie că poate voi pricepe ceva. Ce îmi spune mătușa: "dar mamă, am dat calul la vecinul ăla cu mulți câini la stână și l-o tăiat el. Era plin de viermi maică. Ce puteai să-i faci. Așa o fost să fie". Mi s-a facut rău. Am luat și am dat banii înapoi mătușii îngânând ceva acolo, că vezi și că o pății, că eu am încercat dar probabil că era prea parazitat. Prostii, ce era să spun, dar mă simțeam vinovat și vroiam să îi dau banii înapoi. Mătușa a luat banii, dar mi-a pus o sticlă cu vin, un caș frumos, tocmai luat de la stână și mi-a urat sănătate că sunt doctor bun și chiar avea nevoie de bani. Eu am fugit cât am putut de repede și am spus medicului șef de circumscripție că mă simt foarte rău, probabil că voi răci. Am stat în concediu "medical" 2 săptămâni. Mi-am făcut un carnețel cu simptome, diagnostice diferențiale și tratamente posibile. Timp de ani buni acel carnețel a fost permanent în buzunarul meu. Am avut ocazia să cumpăr câteva cărți interesante de medicină veterinară de prin Europa. Mai completam, pe ici, pe colo în carnețel dar în esență, nu schimbam nimic. Și acum, după 18 ani de când am scris carnețelul, informațiile sunt aceleași dacă mă uit la colică. De fapt și atunci când le-am scris, m-am inspirat din cărți scrise cu foarte mulți ani în urmă. Este greu să aduci ceva fundamental nou în medicina veterinară. Doar mici ajustări, ceva medicamente noi, tehnologii, poate. Mai apar boli complet noi și noi agenți patogeni, dar durează ani până se lămurește cum și de ce au apărut, dar mai ales, cum se tratează. Apar de asemenea noi metode de diagnostic, care presupun tehnologii, de obicei foarte scumpe și care nu sunt la îndemâna noastră, încă. Dar baza medicinii veterinare rămâne neschimbată. Cu toate acestea, rememorarea și recitirea unor materiale legate de anumite boli, despre viziunea practică a unor colegi, despre abordări, poate, inovative sau care ne-au scăpat practicii obișnuite nu poate fi decât benefică unui medic veterinar. Volumul informațional în medicina veterinară este uriaș. Lărgirea orizontului medical nu poate fi decât utilă, atât ca exercițiu al minții cât și ca informare medicală.

relații publice & comunicare Știu, știu, auziți peste tot de facebook, toți prietenii dvoastră au cont și urmăresc noutățile celor pe care îi cunosc acolo. Pentru unii a devenit chiar un fel de drog, atunci când deschid calculatorul dimineața, să vadă ce s-a mai întâmplat în ultimele ore/zile cu cei pe care îi cunoaște. Ce poze au mai adăugat, unde au mai fost, ce au mai făcut, cu cine s-au mai întâlnit sau la ce evenimente vor participa. Dacă până acum măcar unul din faptele enumerate mai sus vă sună cunoscut, ar trebui să profitați de acest canal de comunicare, pentru a vă apropia de potențialii dvoastră clienți. Voi da câteva date, care v-ar putea impulsiona să vă creați contul de facebook, chiar astăzi, pentru cabinetul veterinar, în cazul în care nu îl aveți deja: pe 1 martie 2013 în România erau înregistrați 5.810.420 de utilizatori, cu o rată de penetrare a populației de 27.07%. Mai bine de 30% din cei înregistrați sunt persoane cu vârste între 25 - 34 ani, 16% sunt persoane cu vârste între 35 - 44 ani. Dintre utilizatorii de facebook din România, 49,15% sunt femei. Ca să vă puteți forma o idee despre amploarea pe care a luat-o facebook-ul în România în acest moment, ar trebui să știți că: în ianuarie 2010 existau 500.000 de utilizatori de facebook la noi în țară, în ianuarie 2011 - 2,4 milioane de utilizatori - septembrie 2011 - 3.7 milioane de utilizatori pentru ca în martie anul acesta, numărul utilizatorilor să ajungă la 5,8 milioane. Și aceasta în condițiile în care, potrivit unui raport Eurostat, în România sunt doar 8,5 milioane de utilizatori de internet. Cu alte cuvinte, mai bine de jumătate din populația activă a României (estimată a fi undeva la 9.7 milioane de persoane) folosește în acest moment facebookul pentru a se informa. Și atunci, de ce nu ar fi și cabinetul dvoastră aici, cu informații utile pentru aceștia, cu poze ale pacienților și a echipei de medici, pentru ca potențialii clienți să vă cunoască, să vă îndrăgească și să vă treacă apoi pragul cabinetului? Voi începe din acest număr o serie de articole- pe care le voi continua pe blogul meu de pe veterinarul.ro, în care voi vorbi despre modalitățile practice în care vă puteți crea un cont interactiv de facebook, despre metodele de a atrage fani pe pagina cabinetului și despre modul în care toate acestea pot contribui la a vă

De ce ar trebui să folosesc facebookul?

crea o imagine pozitivă de profesionist și bun comunicator în mediul online. Voi începe cu crearea contului și a paginii aferente pe facebook. Ca să puteți interacționa cu prietenii/colegii/potențialii dvoastră clienți pe acest website de socializare, trebuie să aveți în primul rând un cont de email. Poate fi adresa dvoastră personală, dacă aveți de gând să vă ocupați personal de contul de facebook, sau poate fi o adresă generală a cabinetului - gen office@numecabinet.ro, dacă veți delega sarcina de a gestiona acest cont -unui angajat de la dvoastră din cabinet. Oricum ar fi, este necesar ca adresa de email să fie valabilă, să puteți avea acces la ea, pentru că după prima înregistrare, va fi necesar să intrați pe email, să activați contul. Folosiți pentru numele contului, numele cabinetului dvoastră, sau numele dvoastră, dacă doriți să vă promovați ca și medic pe acest website: de exemplu: Cabinet Veterinar

Cosvet sau Medic veterinar Constantin Frățilă etc. După activarea contului, pe pagina de home a website-ului, veți găsi meniul de creare de pagini, selectați de acolo creare pagină nouă, și intrați în mediul online, ca și cabinet veterinar - publicând adresa cabinetului, orele de program, adresa de email, adresa website-ului și sigla acestuia, ca date de profil. Despre activitatea pe care va trebui să o susțineți pe facebook, despre metodele de interacțiune cu proprietarii de animale din orașul dvoastră ce au cont aici, și despre multe altele vom vorbi în numerele următoare. Mult succes!

IulIa Crețu

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experți și practicieni români

veterinari pentru veterinari

Editorii Veterinarul

Dr. TuDor Laurențiu

Dr. mArio CoDreAnu

Dr. violetA simion

Dr. stĂnilĂ liliAnA

Conf.Univ F.M.V. București

Conf.Univ. F.M.V. București

conf.univ. F.M.V. Spiru Haret

medic veterinar Gemma Animal Care

Dr. septimiu borbil

Dr. Florin Grosu

Dr. ADriAn Dumitru

Dr. CuCoaneș MirCea

CMVI DR. BORBIL Clinică Medicală Veterinară Cluj Napoca

medic veterinar Radiologie4Vet

medic veterinar DVM, MRCVS

medic veterinar Provet Consult

Dr.Moțoiu Mihnea

Dr. GabrieL FrățiLă

Dr. Mihai Lovin

medic veterinar Provet Consult

medic veterinar primar

medic veterinar CMVI

știri

noutăți veterinare

Conferința Anuală a Societății Europene de Oftalmologie Gândit ca o soluție de marketing strategic pentru medicii veterinari, website-ul www.plus.veterinarul.roprezintă serviciile complete de webdesign, print și creare imagine pentru cabinetele veterinare. Mediul online este într-o continuă dezvoltare, dacă înainte era nevoie doar de o prezență online cu un simplu website, acum nevoia de informație a făcut ca totul să fie interconectat. Proprietarii de animale caută informații pe internet, interacționează între ei și cu medicii în mediul online, caută sfaturi expert pe rețele sociale și apreciază deschiderea medicilor veterinari cu care colaborează în acest fel. De aceea, am creat posibilitatea pentru medicii veterinari, ca, fără nici un fel de efort, să își poată realiza un website, conectat la Facebook, Twitter, Youtube, să aibă cărți de vizită, flyere sau broșuri cu o imagine unitară care să îi servească în menținerea unei legături cu clienții și să își poată realiza propriile afișe, personalizate pentru cabinet. Niciodată nu primești a doua șansă de a crea o primă impresie pozitivă. De aceea, propunem medicilor veterinari soluții integrate de imagine - website, flyere, broșuri, cărți de vizită, creare logo, afișe, pentru ca dumneavoastră să vă puteți concentra pe activitățile medicale, iar noi pe marketingul acestora. Este ceea ce noi facem cel mai bine. Vizitați-ne pe www.plus.veterinarul.ro, studiați oferta, modelele existente pentru fiecare din serviciile pe care vi le propunem, alegeți-vă ce vă place și contactați-ne.

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri veterinare la cheie 8 Veterinarul

În perioada 17 - 20 octombrie 2013 va avea loc la București, la hotel Novotel, Conferința Anuală a Societății Europene de Oftalmologie Veterinară (ESVO), organizată de Asociația Română de Oftalmologie Veterinară. Pentru înscrierea la eveniment, intrați pe website-ul http://www.esvomeeting2013.org/registration/ . Până pe 16 august 2013, prețul participării la conferință este de 300 de euro pentru membrii ESVO, 350 de euro pentru non-membri, 210 euro pentru studenți. Dup 16 august, prețul pentru membrii societății europene este de 400 de euro, non membri 450 de euro iar pentru studenți este de 240 de euro. Pentru a finaliza înscrierea la eveniment, medicii veterinari trebuie să completeze formularul online și să trimită o copie după dovada plății pe events@trima.ro, la secretariatul conferinței.

Programul WEVA 2013 Asociația Mondială de Medicină Veterinară Ecvină (WEVA) a anunțat programul final al congresului bianual care va avea loc la Budapesta, în perioada 3-5 octombrie 2013. Programul include seminarii susținute de către speakeri internaționali din Europa, America de Nord și America de Sud, Australia, Noua Zeelandă și Asia. Pat McCue, DVM, PhD, Dipl. ACT la CSU, italienii Giorgio Ricardi și Sandro Barbacini vor discuta despre reproducția la ecvine. Laurie Goodrich, DVM, PhD, Dipl. ACVS, va vorbi despre ortopedie iar Anthony Blikslager, DVM, PhD, Dipl. ACVS, profesor de chirurgie și gastroenterologie ecvină la Colegiul de Medicină Veterinară din cadrul Universității de Stat North Carolina , va susține o lectură despre colică. Programul complet poate fi accesat la adresa: www.weva2013Budapest.com . Până pe 1 august, înscrierea la congres costă 470 de euro, taxa incluzând participarea la toate seminariile congresului, mapa congresului, pauzele de cafea și prânzurile, precum și participarea la recepția evenimentului.

nr. 19 n www.veterinarul.ro

special

exotice

Osteodistrofia metabolică la iguane

Una dintre cele mai frecvente patologii la iguanele tinere este deficienţa metabolică determinată de condiţiile de mediu necorespunzătoare.

n general, ultravioletele reprezintă elementul central din orice vivariu sau acva-terariu pentru şopârle. Când nu se asigură sursa luminoasă cu ultraviolete (în special UV-B) la intensitate adecvată şi pentru o perioadă de 810 ore pe zi, se induce un nivel tot mai scăzut de vitamina D circulantă şi dereglarea raportului calciu:fosfor. Menţinerea nivelului sangvin scăzut de vitamina D determină hipofuncţia paratiroidelor care încearcă să compenseze deficienţa metabolică. Acesta este motivul pentru care osteodistrofia metabolică este denumită medical: hiperparatiroidismul nutriţional secundar. În mod natural (la iguanele din mediul natural) boala nu a fost descrisă niciodată. Iguanele terestre (Iguana viridis, Iguana tuberculata) sunt specii arboricole, care în timpul zilei stau în foliajul arborilor tropicali înalţi, unde cantitatea de radiaţii UV este foarte mare. Iguanele marine (de Galapagos), în timpul zilei, stau multe ore pe stâncile expuse la soare şi captează cutanat radiaţia ultravioletă re10 Veterinarul

flectată de apele oceanului. Boala este descrisă numai la reptilele crescute imediat după ecloziune în captivitate, unde raţia de minerale este dezechilibrată, iar vitamina D este oferită doar în formă sintetică şi nu se utilizează metabolic. Este o boală secundar – nutriţională, care apare foarte rar sau doar excepţional la reptile insectivore sau carnivore, care preiau din hrana animală un raport mineral optim şi cantităţile suficiente de vitamina D metabolizabilă pentru dezvoltare. La şopârlele erbivore, în special la iguanele terestre crescute în captivitate,

nr. 19 n www.veterinarul.ro

un element nutriţional suplimentar ce favorizează instalarea osteodistrofiei metabolice este raţia dezechilibrată. În multe situaţii, iguanele sunt hrănite cu cantităţi mari de fructe ce determină fermentarea în compartimentele digestive, formarea de alcooli secundari care ajung în circuitul metabolic hepatic determinând distrofii evolutive şi acidoză metabolică. Agravarea osteodistrofiei metabolice şi mai ales consecutiv distrofiilor hepatice, determină dereglări ale apetitului (apetit selectiv, pică, iar în formele avansate inapetenţă) fiind necesară hrănirea artificială.

Fig 1 -Cifozarea evidentă a zonei lombo-sacrale – extensie forţată a membrelor pelvine, Brevignatism inferior

Fig 2-Osteodistrofie metabolică – deformarea zonei lombo-sacrale Diagnosticul este relativ simplu, prin paleta largă de modificări ce determină simptomatologie evidentă. Frecvent proprietarii se prezintă cu iguane care au modificări osoase evidente sau fracturi spontane, consecutiv osteodistrofiei generalizate. Demineralizarea oaselor avansează uneori până la fragilizarea matricei, cu apariţia oaselor casante (oase „de sticlă”). În majoritatea cazurilor osteodistrofia metabolică se asociază cu transformări grave ale musculaturii (periostită fibroasă care degenerează în miozită distrofică fibroasă sau chondrofibroasă) evidenţiată ca îngroşare (chiar aspect balonizant) a musculaturii membrelor sau mandibulare. Modificările osoase conduc la deformări ale oaselor lungi (radio-ulnar, humerus, femur sau fibulă) şi chiar la deformări grave ale coloane vertebrale (scolioză, lordoză). În unele cazuri, s-a constatat fracturarea vertebrelor sacro-

lombare, cu cifozarea zonei. Modificările osoase, ligamentare şi musculare conduc la adoptarea de posturi anormale (uneori chiar ciudate), cu ridicarea exagerată a capului în mers, mers înţepenit, extensie forţată a membrelor, ridicare exagerată a capului, contracţii spontane sau poziţie de „statuie” (tetanie hipocalcemică). Am constatat la multe cazuri de osteodistrofie metabolică asocierea în faze avansate a prolapsului cloacal parţial, uşor reponibil, determinat de hipocalcemia severă. Unele cazuri de osteodistrofie mandibulară cu gonflarea maseterilor (miozită fibroasă) au rămas cu sechele în dezvoltarea structurii anatomice, la vârsta adultă prezentând brevignatism inferior avansat. Modificările mandibulare se corelează cu dificultăţile în hrănire, astfel încât iguana devine pentru toată viaţa dependentă de tocarea vegetalelor din raţia zilnică.

Fig 3-Osteodistrofie metabolică cu miozită fibroasă a musculaturii maseterine

Intervenţia terapeutică include două direcţii: intervenţia de urgenţă pentru simptomatologia acută şi refacerea mediului de viaţă concomitent cu restabilirea hrănirii cu raţii echilibrate nutriţional. Prima categorie implică intervenţii medicale extrem de diverse. În cazul fracturilor nu este niciodată recomandată intervenţia chirurgicală (de regulă medicii nu corelează fractura spontană cu osteodistrofia metabolică generalizată, se intervine în special în fracturarea oaselor lungi prin osteosinteză cu pironire centromedulară). Osteosinteza chirurgicală nu remediază fractura, ba de multe ori am constatat la cazuri care au fost operate, o agravare a situaţiei. În osteodistrofia metabolică oasele sunt casante şi orice mişcare poate conduce la fisurarea longitudinală a osului pe care s-a intervenit chirugical, determinând periostită şi reacţii supurative care obligă la intevenţia prin amputare de urgenţă. În unele cazuri de intervenţie chirurgicală am constatat că imobilizarea articulară pre- sau post-focală a condus la fractura spontană a altui os. În toate situaţiile de osteosinteză chirurgicală cu pironire centro-medulară am constatat radiografic periostită generalizată cu agravarea miozitei fibroase, artrită şi necroza cartilajelor intra-articulare, probabil provocate de modificarea biomagnetismului local, reptilele reacţionând mai intens decât păsările sau mamiferele la interacţiunea curenţilor de inducţie magnetică. În toate cazurile de fractură, cel mai corect este să se intervină prin restrângerea spaţiului vital (cazarea de lungă durată într-o cutie sau cuşcă de transport animale cu o dimensiunea corespunzătoare) animalul fiind practic imobilizat. Nu este o metodă barbară, deoarece chiar în mod autoconservativ iguanele cu osteodistrofie metabolică sunt aproape inerte, preferând să nu se mişte în mod voluntar. În paralel cu imobilizarea iguanei trebuie intervenit prin reglarea metabolismului fosfo-calcic. O greşeală frecventă în aceste situaţii este administrarea injectabilă a unor doze mari de calciu gluconic sau gluconolactat de calciu şi magneziu. Imposibilitatea metabolică de utilizare a calciului precum şi necorelarea raportului fosfo-calcic conduce la excreţia renală intensă, uneori cu blocarea renală sau distrofie renală severă. În toate cazurile, după evaluarea radiografică generală (o radiografie a ansamblului scheletic) prin care se evidenţiază gradul de demineralizare, se intervine prin administrarea de vitamina 11

special

exotice

Fig 4-Osteodistrofie metabolică – deformări osoase generalizate şi demineralizare D3 (doze de 300-400 UI/kg) intramuscular. Se recondiţionează condiţiile de mediu prin asigurarea unor cantităţi corespunzătoare de radiaţie UV, cu un echilibru între UV-A şi UV-B – aceasta din urmă fiind radiaţia responsabilă pentru sinteza şi metabolismul vitaminei D3, prevalent se va asigura o doză mai mare, de cca. 80 %.Concentraţia mare de UV-B este dăunătoare pentru om, de aceea orice manipulare sau intervenţie umană în vivariu se va face după oprirea sursei de ultraviolete. În fazele iniţiale se asigură un program prelungit de 10-12 ore/zi de radiaţie, iar după aproximativ 6 luni de la instituirea terapiei se poate asigura un program mai redus, de 8 până la 10 ore de radiaţie zilnic. Umiditatea se va regla la 80-85 %, de regulă prin aspersare de apă pe aşternut 12 Veterinarul

sau prin aerosolizare periodică în vivariu. Temperatura se va regla la 30-32oC (pentru iguane mari se poate asigura chiar un nivel de 34-35oC timp de 6-8 ore/zi, asigurând o reglare metabolică rapidă, în circa 3-4 luni de tratament). Metabolismul fosfo-calcic se susţine prin administrarea orală a unor doze mici de calciu gluconic (50 mg/kg) împreună cu un complex fosfat multimineral (30-35 mg/kg) şi complex polivitaminic. Este recomandabil ca doza zilnică să fie divizată în 2 administrări (la interval de 10-12 ore) facilitând absorbţia digestivă şi prevenind spasmele intestinale determinate de ionii de calciu. Administrarea complexului vitaminomineral se face timp de 3-4 săptămâni, asigurând la fiecare 10 zile o doză de 300-400 UI vitamina D3/kg, injectate intramuscular.

nr. 19 n www.veterinarul.ro

O bună reglare a metabolismului fosfo-calcic se asigură prin administrarea de calcitonină (similară Salmon Calcitoninei utilizată în osteoporoza umană). Se administrează 2 doze a 50 UI calcitonină/kg intramuscular, la interval de 2 săptămâni. Administrarea trebuie făcută numai după evaluarea nivelului de calciu plasmatic, în caz contrar se induce tetanie hipocalcemică, uneori cu efect letal. După intervenţia de urgenţă, care reprezintă de fapt stabilizarea metabolismului fosfo-calcic, se trece la intervenţia de durată: refacerea condiţiilor de mediu şi hrănirea cu raţii echilibrate. Este important ca 3-4 luni să se asigure un nivel optim de radiaţii UV, temperatură şi umiditate, fără oscilaţii, deoarece orice variaţie a condiţiilor de mediu, chiar pasageră sau de foarte scurtă durată, conduce rapid la dezechilibre metabolice. În toată perioada trebuie asigurate raţii alimentare echilibrate. În general, după prima lună de tratament cu soluţii complexe vitamino-minerale administrate oral şi după refacerea condiţiilor de mediu, iguanele depăşesc faza de inapetenţă şi încep să prezinte chiar tendinţe bulimice. Hrănirea trebuie făcută preponderent cu plante verzi (în general frunzele acestora) şi legume, fructele fiind introduse doar pentru a asigura palatabilitatea. O raţie cu 60-65 % plante verzi şi leguminoase, 25-30 % legume (inclusiv bulbi şi rizomi roşi sub formă de tăiţei subţiri) şi maximum 10 % pulpă de fructe (bucăţi de fructe cu coajă) oferă un echilibru de nutrienţi şi asigură o digestie confortabilă. Raţia este bine să fie divizată în 2 sau 3 tainuri, prevenind oxidarea şi iniţierea unor procese de fermentare (în special a fructelor). În fiecare zi se va suplimenta hrana cu 50 mg/kg carbonat de calciu, 30 mg/kg complex fosfat şi săptămânal se asigură oral câte 300 UI/kg de vitamina D3. Respectarea strictă a condiţiilor terapeutice stabilite asigură refacerea metabolică în 4-6 luni şi restabilirea unei structuri osoase normale.

Dr. TuDor Laurențiu Conferențiar universitar F.M.V. București

special

exotice

Piometrul la hamsteri Patologia aparatului genital femel Hamsterii sunt rozătoare din familia Cricetidae . Printre speciile de hamsteri domestici se numără hamsterul sirian sau auriu (Mesocricetus auratus), hamsterul european (Cricetus cricetus), hamsteri pitici cum ar fi Djungarian (Phodopus sungorus) şi hamsterul Roborovski (Phodopus roborovskii). Sunt animale solitare, nocturne, ce hibernează dacă temperatura ambientală scade sub 10 grade Celsius.

DETERMINAREA SEXULUI Masculii pot fi diferenţiaţi de femele prin măsurarea distanţei ano-genitale, aceasta fiind mai mare decât la femele. Femelele au trei orificii: anal, vaginal şi uretral. În general, femelele au între 12 şi 14 mameloane. Hamsterii sunt poliestrici sezonieri, cu un estru la fiecare 5 – 7 zile, la sfârşitul căruia se observă o secreţie vaginală abundentă de culoare albă, de consistenţă cremoasă, fără miros specific, ce poate fi confundată cu secreţia din piometru. Hamsterii masculi adulţi au testicule proeminente, canal inghinal deschis iar spre deosebire de femele, glandele sebacee, dispuse pe flancuri, sunt mai bine 14 Veterinarul

evidenţiate, secreţia produsă de acestea având rol în marcarea teritoriului.

Diagnostic Ecografic: piometru.

PATOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMEL - PIOMETRUL

Recomandare: Ovariohisterectomie.

Piometrul este o infecţie a mucoasei uterine, ca rezultat al unor modificări hormonale şi structurale, ce pune în pericol viaţa animalului, caracterizată prin acumularea de puroi. Piometrul poate fi de două tipuri: cu cervix închis, caz în care nu se produce nici o descărcare la nivelul vulvei, iar datorită presiunii crescute există riscul ruperii peretelui uterin şi scurgerii lichidului în abdomen cu apariţia peritonitei; cu cervix deschis, caz în care puroiul se scurge din cavitatea uterină spre exterior, prin vagin.

CAZ CLINIC Date despre pacient: Hamster auriu (Mesocricetus auratus), femela 1 1/2 ani, nu a avut pui niciodată.

Anamneza: Distensie abdominală apărută în urmă cu aproximativ două zile, apatie, apetit capricios, secreţie vaginală purulentă cu miros ihoros.

nr. 19 n www.veterinarul.ro

Preoperator: •Administrare de antibiotic: Enrofloxacin 5 mg/kg, S.C., cu repetare la 12 ore, 3 până la 5 zile. Administrare de antiinflamator: Rimadyl 5 mg/kg, S.C. la 24 ore. •Pregătirea pacientului: aşezarea şi contenţionarea în decubit dorsal, tunderea blănii, dezinfectarea cu betadină saponificată.

Anestezia şi sedarea: Diazepam 3 mg/kg, I.M.., Isoflurane (pe mască) 2% pentru inducţie şi 0,25% menţinere pe toată durata operaţiei.

pietlea să fie suturată dermo-dermic cu ajutorul unui fir resorbabil monofilament 4-0.

Recomandări şi tratament Tehnica operatorie: Se incizează pielea si apoi musculatura (1-2 cm) pe linia albă, între ombilic şi pubis. Se exteriorizează un corn uterin, ce se găseşte dorsal faţă de vezica urinară. Se identifică vasele din mezovarium şi se efectuează o breşă în zona avasculară a acestuia. Se ligaturează apoi cornul uterin şi vasele cu ajutorul unui fir absorbabil polifilament 4-0. Distal de ligatură se secţionează mezovariumul, ligamentul suspensor şi vasele. Se procedează similar şi cu cel de al doilea corn uterin. Se dilacerează ligamentele largi de fiecare parte până la nivelul corpului uterin. Se face apoi o dublă ligatură pe corpul uterin, transfixică cranial faţă de cervix si se sectioneaza. Peretele abdominal se suturează în puncte separate cu fir absorbabil polifilament 4-0. Este recomandat ca

DATE BIOLOGICE Hamsterul auriu Greutate adult Durata medie de viaţă

Hamsterul european Hamsterul pitic auriu

Mascul: 85-130g Femelă: 95-150g

Înţărcare

1 – 2 aniSC, IM, IV

Între 33 şi 127 respiraţii pe minut

Temperatura

Numărul de pui la o fătare

Mascul: 40-50g Femelă: 30g

Între 200 şi 460 bătăi pe minut

Ritmul respirator

Maturitatea sexuală

Mascul: 80-125g Femelă: 85-140g

11/2 – 2 aniSC, IM, 2- 21/2 aniSC, IM, IV IV

Ritmul cardiac

Gestaţia Dr.StĂnilĂ liliana

postoperator: Antibioterapie (Enrofloxacin 5 mg/kg, S.C., cu repetare la 12 ore, 3 până la 5 zile) şi analgezice (Rimadyl 5 mg/kg, S.C. la 24 ore).

37,6 grade Celsius 6 – 8 săptămâni

7 – 14 săptămâni

6 – 8 săptămâni

15 – 18 zile

21 zile

18 zile

5-9

4-5

21 – 28 zile

21 zile

16 – 18 zile

medic veterinar

Formula dentară

Incisivi 1/1, Canini 0/0, Premolari 0/0, Molari 3/3 15

special

exotice

Alimentația la peruși Necesarul de substanţe nutritive şi particularităţi Cu siguranţă, orice medic veterinar practician a fost cel puţin o dată în situaţia de a fi întrebat despre alimentaţia la păsările de colivie, cel mai adesea acestea fiind peruşi, canari sau papagali. Uzual, termenul folosit pentru a răspunde la această întrebare a fost acela de a recomanda un ,,amestec de seminţe’’. Suficient? Care este necesarul de substanţe nutritive pentru peruşi şi cum îl putem asigura prin hrana administrată ?

n captivitate, păsările de colivie primesc în alimentaţie furaje diferite de ceea ce au consumat în mediul natural, dar şi ca urmare a transformărilor vegetaţiei de-a lungul anilor. Astfel, multe specii de plante au dispărut complet şi în locul lor au fost cultivate furaje noi precum: sorgul, ovăzul, lucerna, caracterizate printr-o valoare nutritivă mai ridicată comparativ cu cele din flora spontană. Păsările s-au adaptat la acest nou tip de hrană însă există o strânsă corelaţie între cantitatea administrată (de regulă ad libitum), accesul la mişcare (zbor), alte suplimente primite ca hrană care conduc în final la o supraalimentaţie. 16 Veterinarul

Deşi granivore în mare parte, hrana multor specii de păsări de colivie include şi o mare varietate de insecte care au o existenţă periodică, sezonieră, cu precădere vara. Furajele şi alimentele folosite în alimentaţia păsărilor de colivie, pot fi grupate în: grăunţe de cereale, seminţe de oleaginoase, boabe de leguminoase, nutreţuri verzi şi nutreţuri de origine animală. Un aspect important privind alegerea tipurilor de furaje administrate în alimentaţia păsărilor de colivie îl reprezintă proporţia de tegument sau coajă al seminţelor, grăunţelor sau fructelor care poate reprezenta 18-69% din substanţa uscată a acestora. Astfel, dacă la mei tegumentul reprezintă 260g/kg şi miezul 740g/kg grăunţe şi la falaris tegumentul reprezintă 180g/kg şi miezul 820g/kg grăunţe, la fructele oleaginoase proporţia este inversă: 690g/kg coaja şi 310g/kg miezul la macadamia sau 550g/kg coaja şi 450g/kg miezul la nuca englezească. Acest lucru prezintă importanţă deoarece majoritatea psitaceelor decortichează seminţele înainte de a le înghiţi.

Necesarul de substaNţe Nutritive şi tipul de alimeNtaţie la peruşi

nr. 19 n www.veterinarul.ro

Principalele substanţe nutritive necesare în alimentaţia păsărilor de colivie sunt: glucidele, proteinele, substanţele minerale, vitaminele şi lipidele. În tabelul următor sunt prezentați principalii parametri nutritivi şi normele recomandate pentru peruşi. Necesarul în substanţe nutritive este variabil şi influenţat de: l sezon: cerinţele de substanţe nutritive sunt mai mari în timpul iernii comparativ cu cel necesare în anotimpurile călduroase. Trebuie făcută precizarea că peruşii sunt rezistenţi în general la temperaturi mai scăzute, comparativ cu alte specii de păsări de colivie. l pasăre: vârstă, stare fiziologică (creştere, năpârlire, reproducţie), regimul de efort sau repaus. l condiţiile de creştere (colivii sau cuşti interioare, exterioare). În funcţie de aceşti factori, necesarul de substanţe nutritive se va modifica şi adapta în permanenţă pentru asigurarea sănătăţii şi reproducţiei păsărilor crescute pentru companie. Factorii care influenţează alimentaţia peruşilor sunt: zona geografică, sezonul, starea fiziologică a organismului, specia şi structura raţiei. Peruşul – Melopsittacus undulatus

Parametrul nutritiv

Norma recomandată/SU raţie la peruşi

Proteina

12-24 %

Arginina

0,60-1,2 %

Izoleucina

1,1 %

Lizina

1,2 %

Metionina & cistina

0,25-0,5 %

Triptofan

0,12-0,24 %

Acid linoleic

1,0-2,0 %

Calciu

0,5-1,1 %

Fosfor

0,4-0,8 %

Potasiu

0,4-0,7 %

Sodiu

0,15-0,20 %

Magneziu

600 ppm

Iod

0,3-1 ppm

Fier

80 ppm

Seleniu

0,1 ppm

Zinc

50 ppm

Vitamina B1

5-6 ppm

Vitamina B2

4-10 ppm

Acid pantotenic

12-20 ppm

Vitamina PP

40-75 ppm

Colina

750-1 700 ppm

Acid folic

1-2,0 ppm

Biotina

0,2-0,3 ppm

Vitamina B12

0,01-0,02 ppm

Vitamina A

2 500-10 000 UI/kg

Vitamina D3

500-2 000 UI/kg

Vitamina E

15-20 UI/kg

Vitamina Kt

1 ppm

este un ,,papagal” mai mic, originar din Australia unde ocupă aproape întreg continentul şi răspândit în prezent în foarte multe zone ale lumii. Este singura specie a Genului Melopsittacus şi una dintre cele mai răspândite păsări de colivie. Cercetările efectuate de către Wyndham şi col. privind modul de hrănire al peruşilor (Melopsittacus undulatus) în mediul natural, în Australia, au demonstrat că aceştia au consumat numai seminţe având lungimea cuprinsă între 0,5 – 2,5 mm şi greutatea între 0,3 – 1,33 mg, provenite de la 21 -39 specii de plante. Acest lucru este parţial în concordanţă cu modul de alimentaţie al peruşilor în captivitate, care sunt hrăniţi numai cu seminţe, însă trebuie remarcată marea diversitate a seminţelor din hrană, în mediul natural. Meiul este se pare singurul sortiment de seminţe care se regăseşte atât în hrana din mediul natural cât şi în cea administrată în captivitate, la peruşi. Peruşii sălbatici sunt păsări granivore în stadiul de adulţi şi omnivore în cel de pui şi se hrănesc cu grăunţe, seminţe şi insecte, spre deosebire de cei crescuţi în colivie sau volieră care sunt granivori. Au un comportament gregar, preferând să trăiască în stoluri şi se hrănesc în mai multe reprize, în timpul zilei începând dimineaţa devreme. Supravieţuirea lor depinde de capacitatea de zbor, activitate pentru care au nevoie de energie suficientă şi de asemenea, de o greutate corporală corespunzătoare. Cu excepţia meiului (Panicum milioides) care este consumat de peruşii sălbatici, celelalte seminţe aparţinând la mai mult de 50 de soiuri de plante, nu se regăsesc în alimentaţia peruşilor crescuţi în captivitate. În mediul natural, peruşul – Melopsittacus undulatus se hrăneşte îndeosebi cu seminţe şi într-o măsură mai mică cu grăunţe de cereale, hrană care este administrată predominant în captivitate. În funcţie de greutatea vie (30-80g), necesarul zilnic de energie este de 48128 kJ/pasăre. În perioada de reproducere, această valoare creşte astfel încât ajunge pentru o pereche şi trei pui la circa 500 kJ/zi. Femela depune 4-7 ouă care sunt incubate timp de 18 zile. Atât masculii cât şi femelele suportă diferit perioada de reproducere şi, prin urmare, modul de alimentaţie se face diferenţiat. Astfel, masculii îşi modifică comportamentul într-unul mai activ şi au loc transformări ale penajului care devine mai colorat şi mai frumos precum şi o intensificare a

cântecelor şi sunetelor, în timp ce femelele depun ouă şi cresc puii. Puii sunt crescuţi cu hrană regurgitată, în mare parte provenind din insecte şi au capacitatea de a-şi dubla greutatea vie în câteva zile. În captivitate, se recomandă pentru puii mai mici de 1 săptămână 5-10% hrană solidă în completare cu apă, un procent mai redus în proteină decât formula de bază, aceeaşi valoare a lipidelor şi a glucidelor care trebuie să aibă o digestibilitate ridicată. Pentru puii mai mari de 5-7 zile hrana solidă poate reprezenta 20-30% din structura raţiei. În perioada de năpârlire, păsările au nevoie de o îngrijire specială atât în asigurarea parametrilor climatici optimi dar şi în privinţa alimentaţiei. Mulţi crescători preferă să hrănească păsările înainte de năpârlire cu cantităţi de hrană reduse, motiv pentru care odată începută năpârlirea, regimul alimentar trebuie schimbat şi readus la cantitatea normală/zi. Sunt recomandate seminţele de rapiţă, seminţele de in, glanţul, cânepa, macul, care administrate în cantitate mică şi în amestec cu hrana de bază, ajută la refacerea rapidă a penajului. Dintre nutreţurile verzi şi suculente sunt recomandate: păpădia, spanacul, ardeiul gras, merele, piersicile, prunele, perele precum şi rămurele de copaci, frunze de legume şi fructe. Nu trebuie să lipsească în această perioadă apa proaspată pentru băut şi îmbăiat şi suplimentele de săruri minerale specifice. Acestea sunt imperios necesare în această perioadă ţinând cont că acoperirea cu pene se face în aproximativ 6 săptămâni comparativ cu acelaşi proces care la peruşii sălbatici are loc pe o perioadă de aproximativ o lună. Crupele de ovăz (5-10% din structura raţiei) şi seminţele de pintenogă sau floarea-soarelui (1,5-3,5% din structura raţiei) sunt recomandate datorită conţinutului mare de energie şi aminoacizi esenţiali. Principalele nutreţuri recomandate în hrana peruşilor sunt: mei (alb, galben, roşu, japonez), arpacaş (ovăz, mei sau orez decorticat), falaris, dughie, niger, in, cânepă. La acestea se pot da în completare nutreţuri verzi (papădie, salată, pătrunjel), legume (morcov), fructe (măr, portocală, strugure, piersică, pară, prună), rămurele de copaci. O atenţie deosebită se va acorda suplimentelor de săruri minerale şi vitamine. Avitaminoza A este una dintre cele mai întâlnite afecţiuni metabolice alături de obezitate şi este direct condiţionată de modul de alimentaţie al păsărilor. Nutreţurile verzi, în special morcovul sunt surse bune de precursori 17

special

exotice ai vitaminei A putând să prevină carenţa. Raţia zilnică este formată din 2/3 seminţe şi grăunţe de cereale în amestec cu 1/3 nutreţuri verzi. Acestea pot fi completate cu nutreţuri de origine animală (ou bine fiert, insecte, viermişori, brânză nesărată). Amestecul de seminţe recomandat este de cca. 10 g/zi. Necesarul de apă se calculează astfel încât să reprezinte cca. 2,4% din GV (Mac Millen şi Baudinette). În administrarea amestecurilor trebuie să se ţină seama de obiceiul păsărilor de a-şi alege nutreţurile preferatem, ceea ce deseori conduce la dezechilibre nutritive. În continuare, sunt prezentate câteva tipuri de amestecuri de nutreţuri, specifice pentru peruşi. Indiferent de nutreţurile alese, prin hrană trebuie să se asigure zilnic: 7-14% proteină, 4-6% lipide şi 6-8% glucide.

Varianta 1 Mei (varietăţile galben, alb, roşu): 80 % Falaris (glanţ): 17 % In: 3 %

Varianta 2 Mei (galben, alb, roşu şi japonez): 73 % Falaris (glanţ): 17 % Dughie: 5 % Arpacaş de grâu: 3,5 % Cânepă: 1,5 % Păsările care consumă hrană extrudată sau seminţe decorticate, uşor digestibile, nu au nevoie în permanenţă de

grit, acesta, în cantităţi mari poate deveni iritant pentru sistemul digestiv. Surse importante de hrană pentru peruşi sunt cerealele şi/sau seminţele germinate. Seminţele care se folosesc la germinat sunt grăunţe de cereale folosite de regulă în amestecurile de bază din raţii, care pot fi completate cu diferite suplimente constituite din boabe de leguminoase (mazăre, linte) şi/sau seminţe de oleaginoase (floarea-soarelui). Seminţele germinate se caracterizează printr-o digestibilitate ridicată şi un conţinut crescut în vitaminele E, A şi C. Pateul este de asemenea un alt preparat recomandat, asemănător unui terci şi având diverse valori nutritive în funcţie de seminţele folosite în amestec. Poate fi folosit în alimentaţia animalelor atât ca hrană de bază cât şi ca supliment la raţia de bază. Acest tip de preparat elimină procesul zilnic de feliere şi preparare a furajelor verzi şi este în acelaşi timp o sursă bună de săruri minerale şi vitamine. În compoziţia mash-ului se pot include: nutreţuri verzi congelate (porumb, mazăre, morcov), nutreţuri proaspete (legume, fructe, verdeţuri), nutreţuri de origine animală (praf de ou, lapte praf, făinuri de origine animală), grăunţe de cereale, seminţe de oleaginoase, subproduse provenite din prelucrarea acestora, suplimente vitaminice şi minerale (făină de oase, carbonat de calciu etc), substanţe naturale cu efect conservant (tocoferoli, acid ascorbic, extract de grapefruit etc). Acest tip de preparare şi administrare a hranei la peruşi este utilă şi în practica medicală, pentru înglobarea diferitelor substanţe medicamentoase şi administrarea acestora împreună cu hrana.

Furaje şi alimente interzise în hrana păsărilor de colivie Fără a intra în amănunte prinvind toxicitatea unor furaje în alimentaţia păsărilor de colivie, voi enumera câteva dintre nutreţurile şi alimentele potenţial toxice: fructele de avocado, seminţele de mere şi cele de pere, ceapa, ciupercile, plantele toxice şi o serie de plante de apartament (rododendron, azalee, muşcată, iederă, filodendron, clematida, colocazia etc.); alte surse toxice sunt constituite de: alcool, frunzele de tutun, ciocolata, nutreţurile mucegăite, grăsimile, condimentele, în general multe din alimentele folosite în hrana omului. Fructele de avocado sunt toxice pentru toate speciile de păsări, ca de altfel şi pentru alte animale (vacă, capră, cal, iepure, porc de Guineea), datorită conţinutului crescut de dopamină din frunze şi a uleiului din fructe care conţine metil-chavicol. La pasăre, această substanţă acţionează asupra miocardului şi are efect letal. Seminţele de mere şi de pere nu sunt recomandate în alimentaţia păsărilor datorită conţinutului în substanţe cianurice (cyanide) ca de altfel şi alţi sâmburi cum sunt cei din fructele: caisă, nectarină, piersică, prună, cireşe. Ceapa este un alt aliment interzis datorită conţinutului în n-propil disulfit care afectează hemoglobina, distrugând celulele roşii. De asemenea, ciupercile pot fi potenţial toxice motiv pentru care nu sunt recomandate în alimentaţia păsărilor de colivie. Sarea de bucătărie este una dintre substanţele minerale necesare în alimentaţia păsărilor, însă devine toxică atunci când cantitatea ingerată este peste normă, situaţie des întâlnită când păsările de colivie au acces la diferite sortimente de nuci şi seminţe sărate, consumate de către proprietarii păsărilor. Aceeaşi situaţie poate deveni critică la consumarea unor produse de patiserie (stiks-uri, biscuiţi etc) cu concentraţii mari de sare în conţinut. Bibliografie Simion Violeta-Elena (2009), Nutriţia şi alimentaţia animalelor de companie, Editura ELISAVAROS, Bucureşti

DR.VIOLETA SIMION conferentiar. Univ. F.M.V. Spiru Haret

18 Veterinarul

nr. 19 n www.veterinarul.ro

special

exotice

Informații practice Valorile biochimice și hematologice normale la iguana Verde Valorile de bază hematologice și biochimice normale trebuie stabilite pentru fiecare pacient și pentru fiecare laborator. Este foarte util să fie stabilite normalele pentru fiecare pacient în momentul vizitelor sau controalelor regulate, înainte ca respectivul pacient să fie prezentat la cabinet pentru diverse probleme de sănătate. Valorile pot varia în funcție de sezon, starea de reproducere și dietă. Următoarele valori au fost luate din diverse surse și reflectă metodele de laborator. Se recomandă prudență la folosirea acestor rezultate de sânge pentru pacienții proprii. Valori biochimice *sistem de referință american

hematologie

iguana (iguana iguana)

iguana de deșert (dipsosaurus dorsalis)

ALT (iu/l)

35-90

13 (3-38)

AP (iu/l)

30-95

14 (4-30)

AST (iu/l)

20-65

179 (34-400)

Bilirubina total (mg/dl)

0.4-1.0

0.2 (0.1-0.5)

BUN (mg/dl)

6-15

2 (1-5)

Calciu (mg/dl)

9-13

11 (8-30)

Chloride (mEq/l)

102-125

120 (12-155)

Colesterol (mg/dl)

210 (110-250)

243 (100-399)

Creatin-kinaza (iu/l)

90-300

4500 (700-14.240)

parametru

Valori

biochimie

Valori

1.0-1.9

Proteine totale (g/l)

50-78

Hematocrit (PCV) (l/l)

0.25-0.38

Albumină (g/l)

21-28

Creatinină (mg/dl)

0.1 - 0.7

0.5 (0.2-1.8)

Hemoglobină (g/dL)

6.0-10.0

Globulină (g/l)

25 - 43

Glucoză (mg/dl)

197-280

355 (255-575)

Volumul eritrocitar mediu MCV (fL)

Acid uric (mmol/l)

LDH (iu/l)

150-400

789 (145-2915)

165-305

70-140

Hemoglobina eritrocitară medie (MCH) (pg)

48 - 78

ALP (iu/l)

50-290

Eritrocite RBC (x 10^12/l)

Concentrația medie de hemoglobină (MCHC) (g/dl)

Magneziu (mEq/l)

0,9

Fosfor (mg/dl)

3.5-6.0

5.5 (2.8-10.0)

Potasiu

3.6-5.2

2.6 (0.4-7.0)

Proteine totale (g/dl)

2.8-5.0

3.8 (2.4-5.4)

1.0-1.6

2.3 (1.6-3.0)

20 - 38

ALT (iu/l)

5-68

Heterofile (x 10^9/l)

0.35 - 5.2

AST (iu/l)

5-52

Albumină (g/dl)

Azurofile (x 10^9/l)

0.0-1.7

GGT (iu/l)

0-3

Globulină (g/l)

1.5 (0.8-2.4)

Eozinofile (x 10^9/l)

0.0-0.3

Colesterol (mmol/l)

2.7-8.6

raport A/G

1.7 (1.0-2.3)

Limfocite (x 10^9/l)

0.5-5.5

Trigliceride (mmol/l)

0.6-7.8

0.0-0.1

Glucoză (mmol/l)

9.4-16.0

Bazofile (x 10^9/l)

0.0-0.5

Calciu (mmol/l)

2.2-3.5

Leucocite (WBC) (x 10^9/l)

3-10

Fosfor (mmol/l)

1.5-3.0

Monocite (x 10^9/l)

20 Veterinarul

nr. 19 n www.veterinarul.ro

Sodium (mEq/l)

140-158

Thyroxină (ìg/dl)

1.5-4.6

Acid uric(mg/dl)

2.8-6.0

164 (137-245)

5.6 (2.4-13.3)

Sursă bibliografică 1. Wright, K.M. & Skeba, S. (1992). Hematology and plasma chemistries of captive prehensile-tailed skinks (Corucia zebrata). Journal of Zoo and Wildlife Medicine 23:429-432. 2. Carpenter, J.W., Mashima, T.Y. & Rupiper, D.J. (1996). Exotic Animal Formulary. Greystone Publications, Kansas

Valori biochimice și hematologice la cameleoni

Valori biochimice și hematologice normale PentrU agama cU barbă (Pogona VitticePS)

hematologie

Valori

biochimie

Valori

RBC (x10^12)

0.84-1.93

Proteine totale (g/l)

42 - 76

WBC

WBC (x10^9)

7.68-19.99 Albumin (g/l)

13 - 33

Heterofile

PCV (l/l)

0.19-0.40

Urea (mmol/l)

1.1-5.3

Unitate

meDie

Zonă normal

10^3/ul

12,053

4,084

6.736-19.946

17-43

10^3/ul

3,325

1,634

1.619-7.339

47-69

10^3/ul

7,053

2,410

4.012-12.033

0-4

10^3/ul

0,105

0,163

0-0.499

2-18

10^3/ul

1,125

0,729

0.205-3.191

0-9

10^3/ul

0,414

0,288

0-1.085

Limfocite Hemoglobină (g/l)

3.6-11.6

ALK (iu/l)

MCV (fl)

145 - 353

Colesterol (mmol/l)

MCH (pg)

10-207

42.4 - 88.2 Uric acid (umol/l)

3.09-6.53

Monocite

180 - 325 Bazofile

MCHC (g/dl)

271-342

Calciu (mmol/l)

2.48-3.43

Heterofile (x 10^9) Eozinofile (x 10^9)

2.0-7.23

AST (iu/l)

15 - 247

0.12-1.67

GOT (iu/l)

0-1

Hematocrit

17-50

Limfocite (x 10^9)

0.92-8.34

LDH (iu/l)

42-392

Total solide

g/dl

6,6

1,2

4.5-9.5

Monocite (x 10^9)

0.12 0.57

Sodiu (mmol/l)

136 - 169

g/l

45-95

Bazofile (x 10^9)

0.00-26.3

Potasiu (mmol/l)

3.1-5.1

Azurofile

(x 10^9)

Clorid (mmol/l)

114 - 130

Fosfor (mmol/l)

1.35-2.91

Valori biochimice și hematologice la monitorUl De SaVană hematologie

Valori

electroliți

Valori

PCV WBC

20-35% 3-10

Sodiu K Cl

145-190 3.2-4.3 142-155

biochimie

Valori

Acid uric Ca PO AST TP Glu Amilaza Chol Trig

90-300 2.1-3.2 1.1-2.5v 20-140 55-85 3.5-9.6 150-700 2.5-7.5 1.0-4.5

Azurofile

Unitate

meDie

Zonă normal

mmol/I

11,7

2,2

7.72-16.2

mg/dl

210

139-291

mmol/I

0,7

0,2

<0.7-1.4

mg/dl

0,4

<1-2

mmol/I

310

150

95-678

mg/dl

5,2

2,6

1.6-11.4

mmol/I

2,95

0,95

2.2-6.8

mg/dl

11,8

3,8

8.6-27.2

mmol/I

1,9

0,61

1.1-3.2

mg/dl

5,9

1,9

3.5-9.8

mmol/I

17,4

5,92

8.07-31.7

mg/dl

671

229

312-1224

ALT

iu/l

< 3-5

AST

iu/l

4-40

Sodiu

mmol/l sau mEq/l

153

141-190

Chloride

mmol/l sau mEq/l

123

80-140

Potasiu

mmol/l sau mEq/l

3,6

1,7

1.0-6.5

2,2

0,8

0.9-3.9

ParametrU

Glucoză BUN Acid uric Calciu Fosfor Colesterol

Calciu:Fosfor

medicală

Edemele periferice la carnivore coordonate clinico-evolutive și terapeutice

DR. MARIO CODREANU Conf. Univ. F.M.V. București

Edemele periferice reprezintă edemaţierea ţesuturilor periferice ca urmare a acumulării de fluide la nivel interstiţial şi îmbracă 2 forme: edemul focal (localizat) şi edemul difuz (generalizat).

auzele edemelor periferice: predispoziţie de rasă (Labrador, Ciobănesc German, Bulldog, Caniche, Doberman), factori predispozanţi (afecţiuni imunmediate, cardiopatii sau alte organopatii, infecţii, intoxicaţii, traumatisme cu afectare tisulară).

Coordonate patogenetice generale ale edemului: În spaţiul interstiţial circulaţia fluidelor (inclusiv a apei) se realizează continuu. Iniţial, apa trece din patul vascular în spaţiul interstiţial. Ulterior, apa traversează membrana celulelor pentru a intra în citoplasmă ori se întoarce în reţeaua vasculară. Întoarcerea apei în reţeaua vasculară este controlată de proteine coloide (ce induc modificări ale presiunii dintre compartimente). Datorită uşoarei diferenţe de presiune hidrostatică necesară mutării apei din reţeaua atrială şi de forţa coloidă ce promovează întoarcerea apei în reţeaua venoasă rezultă un surplus de apă ce se stochează în spaţiul interstiţial. Acest exces hidric se drenează în circulaţie prin intermediul sistemului limfatic. În condiţii normale, acest transfer de apă între compartimente nu are loc. Balanţa hidrică între compartimentul extra- şi intracelular este reglată printr-un proces fiziologic bine definit (Legea lui Starling a capilarelor), care are la bază 2 factori majori în distribuirea apei (forţa hidrostatică şi presiunea on22 Veterinarul

cotică). În spaţiul interstiţial este prezentă o forţă de sens negativ ce este menţinută de combinaţia între forţa oncotică și drenajul limfatic (forţa care depăşeşte forţa hidrostatică ce transferă apa din patul vascular). Când balanţa dintre aceşti factori este perturbată rezultatul este, acumularea de lichid ce creează o presiune de sens pozitiv. Inversarea (modificarea) presiunii de la sens negativ la sens pozitiv este considerată cauza formării edemului! Alte modificări fiziopatologice asociate formării edemului: creşterea permeabilităţii vasculare, scăderea concentraţiei de proteine şi mucopolizaharide din matricea interstiţială, scăderea drenajului limfatic. Legea lui Starling descrie 5 cauze ale formării edemului: 1. Edem datorat creşterii presiunii hidrostatice (scăderea presiunii oncotice, obstrucţia limfatică) 2. Edem datorat scăderii osmolarităţii 3. Edem produs prin obstrucţie biliară 4. Edem în urma retenţiei de sodiu 5. Edemul din inflamaţii.

nr. 19 n www.veterinarul.ro

EDEMUL SUBCUTANAT Reprezintă o acumulare de lichid în spaţiul interstiţial. Poate fi cauzat de multe stări patologice (cel mai frecvent – tromboflebitele). Din anamneză sugestive sunt: edemele membrelor, distensia abdominală, atitudine ortopneică (pentru a corecta dispneea). În urma examenului clinic se observă: tumefacția membrelor (de diferite grade în funcţie de regiunea afectată), edem submandibular, edem prepuţial, edem scrotal, edem mamar, edem periorbital şi palpebral, alături de intensificarea zgomotelor respiratorii (raluri umede).

Diagnostic Diagnosticul presupune confirmarea prezenţei edemului şi stabilirea cauzei producerii lui. Confirmarea edemului subcutanat se poate face prin aplicare de presiune la nivelul regiunii afectate (menţinerea amprentei și deplasarea excentric a lichidului). Pentru stabilirea cauzei (care factor sau factori asociaţi balanţei hidrice sunt afectaţi) se impune evaluarea componentelor acesteia (concentraţia proteinelor plasmatice, masa eritrocitară, nivelul electroliţilor din ser şi presiunea san-

gvină). Ecocardiografia sau electrocardiograma sunt indicate în cazurile în care se suspicionează insuficienţa cardiacă în apariţia edemului. Ecografia cavităţii abdominale, toracice şi pericardică permite punerea în evidenţă a prezenţei, tipului şi cantităţii de lichid acumulat în aceste regiuni.

Tratament Tratamentul presupune: managementul urgenţei în insuficienţa cardiacă, Furosemid (creşte rata de excreţie a sodiului la nivel renal, favorizează mobilizarea lichidului din spaţiul interstiţial, vasodilatator pulmonar și sistemic, creşte rata de drenare limfatică), vasodilatatoarele (Hidralazin, Nitraţi) reduc edemul (prin relaxarea sistemului vascular datorită promovării redistribuirii volumului sangvin şi a reducerii presiunii hidrostatice).

ASCITA. Este apreciată ca acumularea unui revărsat cavitar neinflamator în spaţiul peritoneal. Nu poate fi considerată o boală de sine stătătoare. Are o multitudine de cauze şi este dominată clinic de distensia abdominală, este un semn clinic sever şi trebuie evaluat rapid (mai ales dacă este însoţit de discomfort, dispnee, febră, slăbiciune etc).De obicei diagnosticul clinic este facil iar cel etiologic destul de dificil. Atunci când originea distensiei abdominale este acumularea de lichid liber (ascită)- obiectivul prioritar - stabilirea originii/naturii acestuia. Peritoneul este o membrană seroasă formată din celule mezoteliale aranjate peste un strat de tesut conjuctiv. Cavitatea peritoneală – virtuală (conţine o cantitate foarte mică de lichid –limfă- rolul lubrifiant): porţiunea parietală acoperă fascia transversă a peretelui abdominal, porţiunea viscerală acoperă fascia abdominală. În plan patogenetic, ascita este rezultatul alterării balanţei forţelor de schimb intramembranar a lui Starling. Poate avea ca şi cauze: o creştere a presiunii hidrostatice portale (produsă de obstrucţia venoasă), scăderea presiunii oncotice a plasmei (asociată hipoproteinemiei), creşterea permeabilităţii capilarelor endoteliale (secundar inflamaţiilor pot cauza apariţia ascitei). Consecinţă a redistribuirii fluidului extracelular în cavitatea abdominală este scăderea semnificativă a volumului plasmatic şi reducerea debitului cardiac ceea

ce produce stimularea sistemului reninangiotensin-aldosteron cu retenţia sodiului şi a apei. Indiferent de cauză, efectul este creşterea cantităţii de apă şi sodiu din organism. Ascita poate fi de origine: prehepatică, hepatică sau posthepatică. Ascita cu origine prehepatică (rară) apare ca o consecinţă a creşterii presiunii portale în caz de obstrucţie a venei porte (compresiuni realizate de o masă tumorală). Odată cu creşterea presiunii portale, creşte presiunea hidrostatică, ce determină o hipersecreţie de limfă transsudat. În cazul inflamaţiilor, mediatorii chimici cresc permeabilitatea endoteliului şi recrutează neutrofile şi fagocite, fapt ce conduce la formarea exsudatului. Exsudatele septice pot fi şi rezultatul unei infecţii bacteriene. Puncţia abdominală este edificatoare în stabilirea naturii lichidului. În aprecierea caracterului lichidului de puncţie (ascitic) se au în vedere: aspectul, numărul total de proteine (g/dl-refractometru), numărul total de celule nucleate şi tipul de celule identificate, permiţând identificarea tipului de acumulat: transsudat, transsudat modificat, limfă, exsudat non-septic, exsudat septic, sânge. În cazul în care acumulatul este un transsudat se impune identificarea cauzelor care au dus la apariţia acestuia, cel mai frecvent fiind vorba despre: insuficienţă hepatică cu hipoproteinemie, enteropatie cu pierdere de proteine, nefropatie cu pierdere de proteine, proces neoplazic, hipertensiune portală hepatică sau prehepatică, obstrucţia limfatică. În cazul transsudatelor modificate, cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de: procese neoplazice, obstrucţie limfatică, insuficienţă cardiacă dreaptă, infiltrat pericardic, hipertensiune portală posthepatică, insuficienţă cardiacă dreaptă, efuziune pericardică, neoplazie cardică, dirofilarioză sau compresiuni pe vena cavă caudală. Când este apreciată ca fiind limfă, se impune identificarea uneia dintre principalele cauze şi anume: obstrucţie limfatică, cardiomiopatie, ciroză, cauze genetice, infecţii, obstrucţie intestinală, neoplazie, pancreatită sau traumatisme. Alte situaţii asociate acumlărilor de lichid ascitic sunt reprezentate de: peritonită, hernie diafragmatică, peritonită infecțioasă felină, hepatopatii cronice, neoplazie, pancreatită, hepatosteatoză, uroperitoneu. Datele clinico-anmanetice pot releva date importante cu privire la cauza producerii acumulării de lichid în cavitatea

abdominală (în cât timp s-a produs distensia abdominală, creşterea în greutate, intoleranţa la efort etc.). La examinarea pacientului se pot observa anormalităţi la palpare: hepatomegalie, splenomegalie sau alte formaţiuni în cavitate, abdomen de batracian-abdomen pendulant (în cazul ascitei cronice rezistenţa musculaturii abdominale poate scădea), respiraţie dispneică (datorită compresiunii lichidului pe diafragm), mucoasele aparente sunt cianotice sau anemice, iar la percuţia abdomenului se observă matitate declivă indiferent de poziţia animalului.

Diagnosticul. Adiţional elemenetelor clinico-evolutive şi anamnetice, examenul radiologic poate ajuta la diferenţierea oraganomegaliilor faţă de alte formaţiuni sau faţa de ascită. Examenul ecografic este specific în stabilirea organului afectat iar modificările de ecogenitate pot fi sugestive în cazurile de neoplazie sau hepatosteatoză. De asemenea, este util în identificarea acumulărilor de lichid în cantităţi mici. Adiţional, biopsiile echoghidate şi/sau aspiraţia de lichid sunt de asemenea indicate (cu examen citopatologic pentru diferenţierea tipului de lichid şi a celularităţii). În afară de cazul în care animalul suferă de coagulopatii, alte contraindicaţii în realizarea paracentezei nu există. Complicaţii care pot apărea în urma paracentezei sunt: puncţionarea ficatului sau splinei sau chiar a tumorii şi contaminare bacteriană a cavităţii peritoneale. Evaluarea lichidului ascitic trebuie realizată în amănunt și trebuie să conţină măsurarea densităţii, conţinutului în proteine și evaluarea citologică. În funcţie de situaţie, trebuie urmă-

rite și valorile creatininei, bilirubinei, a colesterolului și a trigliceridelor. De asemenea, sunt indicate şi examenul complet al sângelui, panel-ul biochimic și analiza urinei. Chiar dacă animalele cu ascită au un conţinut crescut de apă şi sodiu în organism, ele prezintă hiponatriemie cel mai probabil cazată de setea și consumul de cantităţi mari de apă. Hiperkalemia este prezentă datorită scăderii funcţiei tubilor renali distali. Pentru animelele cu proteinurie trebuie urmărite valorile creatininei şi o biopsie ecoghidată renală poate stabili diagnosticul şi poate caracteriza glomerulonefropatia. Animalele cu semne de insuficienţă cardiacă congestivă ar trebui evaluate din punct de vedere radiologic, ecocardiografic și electrocardiografic și obligatoriu, trebuie testate în vederea diagnosticării dirofilariozei.

chid se poate remedia prin evacuarea treptată a lichidului ascitic. O evacuare rapidă a unei cantităţi mari de lichid ascitic poate duce la hipovolemie şi colaps. - paracenteza poate fi considerată o măsură paleativă de tratament pentru animalele cu carcinom atunci când există semne de insuficienţă respiratorie sau atunci când diureticele nu îşi mai fac efectul. - pentru animalele cu ascită cauzată de hipoalbuminemie se poate încerca terapia cu plasmă coloidală, albumină, soluţii coloidale sintetice Hetastarch (HEA) sau Pentastarch. - diuretice de ansă (furosemid 1mg/kg de 2 ori pe zi) sau (spironolactonă 1mg/dl de 2 ori pe zi) sunt indicate în cazurile de ascită cu hipertensiune portală. - pentru a preveni acumularea de lichid este necesară o dietă hiposodată.

Tratament Managementul terapeutic presupune o abordare ţinând cont de următoarele considerente: - intervenţia chirurgicală în cazul animalelor cu hemoperitoneu (în urma unui traumatism sau datorat existenţei unui hemangiosarcom), cu ruptură de vezică urinară sau biliară sau cu efuziune cu chil. - în cazurile cu efuziune exsudativă, pacienţii pot fi consideraţi candidaţi la intervenţia chirurgicală, însă efuziunile exsudative septice trebuie tratate cu antibiotice și terapie de suport. - afectarea aparatului respirator consecutiv compresiunii realizate de către li-

EDEMUL LARINGIAN. Reprezintă o urgenţă medicală, fiind cauzată de infiltraţia seroasă a ţesutului conjunctiv lax, cu propagare în submucoasă şi cu evoluţie acută sau cronică însoţit de insuficienţă respiratorie gravă din cauza stenozei anterioare progresive. Grupele majore de cauze care pot provoca edemul laringian sunt: stările anafilactice și anafilactoide din urma înţepăturilor de insecte, inhalarea de gaze iritante sau fum, coliere strânse prea tare pe gât, boli infecţioase (antraxul, anazarca, pasteureloză sau cărbunele emfizematos) etc. Cunoaşterea cauzelor producerii edemului laringian este foarte importantă în înţelegerea patogenezei şi în stabilirea tratamentului. În stabilirea diagnosticului de edem laringian se poate apela la utilizarea laringoscopului: tumefierea ţesuturilor moi, reducerea orificiului glotic cu mucoasa lucioasă şi hiperemiată. Totuşi, indiferent de cauză, din punct de vedere clinic se pot evidenţia următoarele semne clinice: dispnee gravă cu inspirație prelungită, bradipnee, tuse chinuitoare, cianoză şi iminenţă în asfixie. În cazul unei etiologii alergice sau anafilactoide se mai observă și edemul invaziv al capului şi membrelor, epiforă, jetaj seros moderat, agitaţie și pierdere necontrolată de urină și fecale.

Tratament Tratamentul constă în realizarea traheotomiei și fixării canulei traheale care rămâne până la absorbirea edemului. Cantităţile de glucocorticoizi ce trebuie 24 Veterinarul

nr. 19 n www.veterinarul.ro

să fie administrate sunt exact ca în terapia intensivă: Prednisolon succinat de sodiu în doze de 40mg/kg i.v. sau Dexametazonă 4-8 mg/kg în perfuzie. În cazul edemului cu origine alergică indicate sunt antihistaminicele și diureticele.

HIDROPERICARDUL. Este afecţiunea cea mai des întâlnită la câini şi reprezintă acumulare de lichid în cavitatea pericardică. Nu există predispoziţie de sex dar s-a observat o incidenţă crescută la câinii maturi din rasele de talie mare. La pisici, hidropericardul apare ca un semn clinic asociat peritonitei infecţioase feline. Fiziopatologia hidropericardului presupune inducerea tamponadei cardiace (definită ca și compresiunea cordului prin acumulare de lichid în cavitatea pericardică). Semnele clinice de tamponadă cardiacă pot apărea şi în cazul unei cantităţi mici de lichid. Profilul clinic hemodinamic clasic al tamponadei include puls paroxistic, creşterea şi echilibrarea presiunii diastolice ale ventriculului drept şi stâng şi scăderea debitului cardiac. Pe măsură ce se acumulează lichid, partea dreaptă a cordului, care prezintă o presiune mai scăzută şi pereţi mai subţiri, este compensată mai uşor. Umplerea atriului şi ventricului drept se realizează mult mai greu producând congestia sistemului venos central, cu reducerea debitului cardiac şi apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă dreaptă. Dacă acumularea lichidului se face mai încet, atunci sacul pericardic se poate destinde până la dimensiuni considerabil de mari, motiv pentru care se poate ajunge până la compresiunea pulmonară, a căilor respiratorii importante sau a esofagului. În cazul în care lichidul se acumulează repede, sacul pericardic nu se poate dilata suficient de repede şi, deci, se poate instala compresiunea cordului până la punctul producerii şocului şi chiar a morţii subite. Paleta semnelor clinice este remarcabil de mare: letragie, insuficienţă respiratorie, reducerea apetitului, vomă şi distensie abdominală. Ocazional, s-a mai raportat prezenţa polidipsiei, slăbiciune musculară şi tuse. În urma examenului clinic se observă prezenţa zgomotelor cardiace surde, puls slab, mucoase palide şi a scită. Frecvent, distensia jugularelor repezintă un semn sugestiv. Alte semne: tahipnee, tahicardie, creşterea timpului de reumplere capilară.

Diagnostic. Pe lângă dominantele clinice anterior enunţate se impune realizarea de investigaţii complementare, în special de ordin radiologic şi electrocardiografic. Examenul radiografic - în cazurile de hidropericard cronic cu acumulare mare de lichid, radiografiile toracice arată o siluetă cardiacă mărită şi globuloasă şi extensia venei cavei caudale. Vârful sacului pericardic se observă uşor deoarece suferă modificări de mişcare în timpul diastolei şi sistolei. Electrocardiografia - la majoritatea câinilor cu hidropericard, electrocardiograma arată un sinus normal sau tahicardie sinusală. Sunt destul de frecvente aritmiile ventriculare şi, ocazional, se întâlnesc aritmiile supraventriculare. Complexele QRS cu intensitate scăzută sunt prezente în jumătate din cazurile investigate dar acestea trebuie diagnosticate diferenţial faţă de obezitate şi hipotiroidism. Analiza lichidului pericardic - valoarea de diagnostic a analizei lichidului pericardic este limitată. La câini, de cele mai multe ori, acesta este sangvinolent sau serosangvinolent. Transsudatul poate fi întâlnit în insuficienţă cardiacă congestivă, hipolabuminemie şi hernia diafragmatică. Exsudatul poate fi întâlnit în caz de boli infecţioase, stare uremică sau cu caracter idiopatic. Caracterul sanguinolent poate avea în caz de hemangiosarcom, limfosarcom, traumatisme la nivel toracic, ruptura atriului drept sau cu caracter idiopatic. Ecocardiografia este cea mai sensibilă și non-invazivă metodă de confirmare a hidropericardului. Lichidul pericardic apare ca un spaţiu anecogen în jurul cordului. Camerele cordului pot apărea mici iar pereţii pot fi îngroşaţi sau pseudohipertrofiaţi datorită compresiunilor pe cord.

Tratament Tratamentul presupune pericardiocenteză (paleativă în afecţiunile neoplazice şi de mare ajutor pentru decompresarea cordului în cazul acumulării de lichid în cantitate mare), sau pericardiotomie subtotală (utilizată dacă pericardiocenteza nu a dat rezultate la câinii cu probleme de origine idiopatică).

HIDROTORAXUL. În mod obişnuit, spaţiul pleural conţine o cantitate de 3 până la 5 ml de lichid cu o concentraţie scăzută de proteine care ajută la lubrifiere în timpul

mişcărilor respiratorii. Aceleaşi forţe stabilite de Starling care determină mutarea fluidelor printre pereţii capilarelor sunt responsabile de mutarea fluidelor în spaţiul pleural. Acumulările mari de lichid pleural se pot datora: creşterii presiunii hidrostatice a capilarelor, creşterii permeabilităţii capilarelor, scăderii presiunii oncotice limfatice, îngreunării drenării limfatice. Mediastinul câinilor și pisicilor este, uzual, incomplet şi prin urmare, hidrotoraxul este bilateral. De cele mai multe ori hidrotoraxul este un fenomen secundar unei boli primare. În cazul transsudatului cauza poate fi hipoalbuminemia (cu întreg cortegiul clinicopatogenetic aferent). Transsudatul modificat poate fi întâlnit în caz de insuficienţă cardiacă dreaptă, hidropericard, stenoză tricuspidiană, hipertensiune pulmonară, cardiomiopatie (dilataţie sau hipertrofie cardiacă), hernie diafragmatică, neoplasm, torsiune de lob pulmonar. Exsudatul non-septic poate fi întâlnit în caz de tumori, infecţie fungică, chilotorax cronic, peritonită infecţioasă felină, torsiune de lob pulmonar (cronică). Exsudatul septic poate fi întâlnit în caz de plăgi penetrante, ingerare corp străin, ruptură esofagiană, infecţii cu bacterii hematogene. Cel cu caracter hemoragic poate fi întâlnit în traumatisme, tumori, coagulopatii, torsiune de lob pulmonar etc. Din punct de vedere clinic, caracteristice sunt cele de ordin respirator (severitatea lor este în strânsă corelaţie cu cantitatea de lichid acumulată şi cu perioada de dezvoltare). Modificările respiratorii se datorează şi expansiunii lobului pulmonar normal. Totalitatea acestora poartă numele de respiraţie restrictivă. Efortul respirator se caracterizează printr-o inspiraţie prelungită şi o expiraţie uşoară. Ca o regulă generală la câinii şi pisicile cu hidrotorax: la ascultaţie, zgomo-

tele pulmonare vor fi diminuate, în special în zona ventrală, iar linia de delimitare a zonei cu lichid se face prin ascultaţie şi percuţie şi reprezintă locul trecerii de la zgomote diminuate, surde la zgomote clare. În cazul afectării căilor respiratorii superioare se vor evidenţia zgomote crepitante. Animalele cu hidrotorax sunt tahipneice ca o măsură de compensare datorită capacităţii pulmonare scăzute. Ocazional, poate apărea tusea.

Diagnostic Diagnosticul presupune un examen clinic complet (oferă date importante în identificarea cauzei primare). De exemplu, uveita poate alerta clinicianul de posibilitatea existenţei unei inflamaţii generalizate ca în cazul bolilor virale, rickettsiale, fungice, septice sau neoplazice(limfosarcom). Poliadenopatia poate sugera un proces inflamator sau un limfosarcom. Distensia şi pulsaţia jugularelor implică creşterea presiunii de reumplere cardiacă ce poate fi asociată cu cardiomiopatie, hidropericard, stenoză tricuspidiană. Distensia jugulară singură este asociată cu ocluzia torentului sangvin în cordul drept datorată unei formațiuni mediastinale sau unei presiuni intrapericardice foarte mari. Examenul radiografic poate confirma existenţa hidrotoraxului şi chiar a cauzei.

Tratament Managementul terapeutic al pacienţilor cu hidrotorax include restabilirea insuficienţei respiratorii prin toracocenteză. Toracocenteza poate fi folosită şi ca metodă de diagnostic diferenţial între tipurile de acumulări din cavitatea pleurală. Medicamentos se impune oxigenoterapie, bronhodilatatoare şi diuretice.

dermatologie

Lupusul eritematos sistemic etiopatogenie

DR. SEPTIMIU BORBIL medic veterinar

Lupusul eritematos sistemic (LES) este forma cea mai severă a bolii lupice, implicând leziuni cutanate şi organice multiple. Afecţiunea, prototip al bolii autoimune, se caracterizează prin formarea excesivă de AAc faţă de constituenţii nucleari şi prin leziuni tisulare mediate de CI (12).

tiologia LES este necunoscută, factorii ce declanşează/întreţin (predispoziţia genetică, deficienţe LT, hiperreactivitatea LB, deficienţele C, infecţii virale, efectul diverşilor hormoni, radiaţia u.v.) suferinţa fiind ipotetici. Substanţele medicamentoase, mai des implicate sunt: blocantele canalelor calciului, inhibitorii enzimelor de conversie ai angiotensinei, terbinafina, procainamida, izoniazida, hidralazina, penicilamina, anticonvulsivantele, diureticele tiazidice, agenţii cu fluorouracil, IFN şi agenţii anti-TNF-α (24). Aceştia induc formarea de Ac-antiself, fenomen cu implicaţii clinice majore. Dintre AAc sintetizaţi, mai studiaţi sunt ANA, decelabili la 100% dintre pacienţi. Studiul AAc (IgG) le-a relevat specificitatea pentru multe ţinte localizate la nivel nuclear (ADN-ul dublu catenar, histonele etc). Imunoreglarea deficitară [hiperreactivitatea LT, cu dominanţa LTh2 şi supresia deficitară a LB (sinteza excesivă de AAc)], specifică LES, îngreunează înţelegerea patogenezei. Ulterior, survine pierderea toleranţei imune, diminuarea clearence-ului celulelor apoptotice/CI şi dereglarea reţelei idiotipice de control a producţiei Ac (8) În imunopatologia omului, se menţionează Ac antinucleozomici. Nucleozomii, eliberaţi în apoptoză, prin 26 Veterinarul

Rolul AAc în patogeneza LES (9) acţiunea endonucleazelor, pot fi ţinta AAc anti-ADN dublu catenar şi formează CI cu Ac antinucleozomi. Dejica (2006) consideră că LES este prototipul bolii autoimune sistemice, exprimat prin hipergamaglobulinemie importantă şi răspuns umoral specific antinucleozomi şi antiribonucleoproteine” (12). Idiotipii, determinanţi antigenici ai moleculei Ig, sunt imunogeni, comportându-se aidoma Ag, provocând sinteza Ac antiidiotipici, fiind, în esenţă, Ac anti-Ac. Aceştia, la rândul lor, prezintă idiotipi pe situsul combinativ, declanşând sinteza unui alt set de Ac antiidiotipici, motiv pentru care rolul pe care îl deţin, în patogeneza LES, dereglarea reţelei idiotipice, nu poate fi ignorat. Pe scurt, expunerea la un Ag nu provoacă doar un răspuns anticorpic, ci un lanţ perpetuu de reacţii ale acestuia. Ac antiidiotipici reglează idiotipia faţă de anti-ADN, în sângele subiecţilor cu LES, prezenţa acestei situaţii fiind asociată cu remisia

nr. 19 n www.veterinarul.ro

bolii. Supraproducţia AAc, care la subiecţii sănătoşi este prevenită de o reţea idiotipică, este deficitară în LES (8). La câine, se consideră că Ag nucleare importante sunt un grup de proteine ribonucleare. În faza activă a bolii se înregistrează o limfopenie marcantă, ce implică LTCD4+ şi LTCD8+, crescând raportul CD4+/CD8+ (6 faţă de 2,3 la indivizii sănătoşi). Scăderea numărului LTCD8+, este direct proporţională cu severitatea procesului, iar revenirea la valori apropiate celor normale denotă un efect terapeutic pozitiv. Nivelul ridicat al IgG, întâlnit la numeroşi pacienţi cu lupus, se datorează asocierii acestuia şi cu frecvenţa redusă a celulelor NKT, considerând că acestea ar putea avea un potenţial rol protector în patogeneza LES (14,15), utilizarea unor agonişti ai celulelor NKT fiind utilă în terapia afecţiunii (13). La câine, se descrie un caz în care vaccinarea cu un vaccin viu, modificat,

conţinând Ag provenind de la parvovi- model al hiperactivării acestora. În acest tipuri de LES, unde, în ţesuturile afectate, rus, şi de la virusurile bolii Cárre, parain- context, LB serveşte ca APC, elaborează LT CD4+ şi CD8+ abundă. Elementele fluenţei şi hepatitei a precipitat debutul citokine, influenţează activitatea LT şi enumerate şi absenţa LTreg, indică că LT LES. La această specie, leziunile lupice ti- sintetizează AAc, după diferenţierea în au un rol semnificativ în leziunile tarsulare sunt urmarea hipersensibilităţii de plasmocit (12). dive, producând citokine/chemokine şi tip III 174. Modificările serologice speLT prezintă, la rândul lor, numeroase susţinând răspunsul autoimun cronic cifice afecţiunii pot fi induse anomalii. În sângele periferic numărul (16). câinilor/şoarecilor sănătoşi, prin inter- lor total este de regulă redus, situaţie daRata de consum a C periferic şi depomediul extractelor cell-free, fapt ce suge- torată prezenţei Ac antilimfocitari şi ca zitele glomerulare masive de C sunt elerează implicarea unui agent infecţios. La urmare a apoptozei induse de activarea mente importante în nefrita lupică, iar câine/om, pe fondul LES, se înregistrează subpopulaţiilor LT. Disfuncţiile subsetu- inhibarea activării C constituie o modavalori mai scăzute ale factorilor timici rilor LT sunt prezentate în tabelul urmă- litate de tratare a nefritei lupice expericirculanţi, comparativ cu indivizii sănă- tor. mentale (4,6). Deficienţa C poate toşi. În LES există un dezechilibru al conduce la fenomene autoimune datoDe obicei, CI conţin AAc (IgG), ală- funcţiei subseturilor LT, amplificându-se rate ratei de clereance necorespunzătoare turi de ADN (frecvent). Depunerea CI LTh şi diminuând activitatea LTs şi nive- a celulelor apoptotice. Dovada în acest circulante pe membrana bazală sens o constituie faptul că la Disfuncţiile lT în les (12) glomerulară se datorează încărcăşoareci, C1q este fixată la ceturii electropozitive a primelor şi lulele apoptotice (19), iar sunegativă a celei din urmă. În mod Activitate amplificată a LTCD4+ biecţii cu deficienţe ale normal, CI sunt îndepărtate de Funcţie deficitară a LTCD8+ componentei au probleme cu către sistemul fagocitar mononu- Reducerea citotoxicităţii anticorpo-dependente eliminarea acestor celule (21). clear, persistenţa în circulaţie, la un Dezechilibre în producţia citokinelor Th1 şi Th2 Epurarea defectuoasă a acestitru crescut, în condiţiile unui Diminuarea răspunsului proliferativ la Ag, aloantigeni, mitotei surse de AAg poate contriclearance deficitar, conducând la geni bui la exprimarea depunere tisulară. CI depuse în autoimunităţii din LES. În ţesuturi, activarea mastocitelor şi a fago- lul timulinei serice, rezultând hiper- lupus, componentele timpurii ale căii citelor (mediată de FcR al AAc), alături funcţia LB şi anticorpogeneză excesivă. clasice de activare a C sunt benefice, dade activarea C, provoacă răspuns infla- Concomitent, se înregistrează o pro- torită implicării în epurarea CI şi a celumator. Acesta este indus prin produşi so- ducţie alterată a citokinelor şi exprima- lelor apoptotice. Cu toate acestea, lubili, inclusiv C3a/C5a, care rea defectuoasă a CAM pe celulele mecanismele mediate prin receptorul Fc atrag/activează PMN, mononuclearele, imune. LT au rolul de pivot. Deşi contri- şi prezenţa depozitelor abundente de CI mastocitele/bazofilele, eliberarând me- buţia acestui set, la declanşarea răspun- anulează beneficiile datorate componendiatorii specifici şi activând limfocitele sului autoanticorpic este bine telor timpurii (7). La om, nefrita lupică cu granulaţii mari (8). documentată, participarea LT, în calitate este asociată frecvent cu prezenţa AAc Activarea trombocitelor conduce la de mediatori direcţi ai distrucţiilor tisu- anti-C1q. Ac anti-MBL, identificaţi agregarea acestora, formarea de micro- lare, este mai puţin cunoscută. Nefrita uneori în LES nu au relevanţă în nefrita trombi, eliberarea compuşilor vasoactivi lupică, spre exemplu, este percepută ca o lupică (20). şi creşterea permeabilităţii vasculare. entitate mediată de Ac. Cu toate acestea, Celulele sistemului fagocitar macroProducţia sporită a SRO, eliberarea en- Ac nu sunt responsabili, în totalitate, de fagic sunt importante pentru clearancezimelor hidrolitice şi secreţia citokinelor instituirea leziunilor renale. Inflamaţia ul CI şi al celulelor senescente/ provoacă distrucţie tisulară directă. În interstiţială, direct proporţională cu afec- apoptotice. Macrofagele captează, procebolile mediate de CI, remanenţa acestora tarea renală, prefigurează instituirea, la sează şi prezintă peptidele LT, interacţiodetermină vasculită, serozită, leziuni cu- pacienţii cu LES, a insuficienţei renale nând cu acestea şi lansând, în final, tanate şi glomerulonefrită. Clearence-ul (1). Mai mult, terapiile ce ţintesc LT sau semnale de activare secundară prin deficitar al CI circulante este influenţat infiltratul LT de la nivelul rinichilor ame- CAM şi prin moleculele stimulatoare de de următoarele căi de acţiune ale C: 1. liorează nefrita lupică la şoareci (2), iar la suprafaţa celulelor. În cele din urmă, activarea continuă a C menţine solubili- lipsa Ac nu previne instituirea nefritei la macrofagele secretă citokine (IL-1, IL-10, tatea CI; 2. activarea C conduce la opso- şoarecii modificaţi genetic, ale căror LB IL-12, TNFα, IL-6), care furnizează semnizarea CI circulante cu componentele sunt incapabile să secrete Ac. Cu toate că nale accesorii şi reglatoare pentru amşi/sau fragmentele C; 3. produşii de de- la aceştia lipsesc depozitele glomerulare bele seturi de limfocite. Cu toate acestea, gradare ai C1q şi ai C3 joacă un rol de CI, infiltratul interstiţial/perivascular, macrofagele au o capacitate mai redusă major în fixarea CI, în internalizarea lor este evident (10). de activare a LT, motiv pentru care, în şi în eliberarea consecutivă a mediatoriLa subiecţii cu LES, LT periferice pre- LES, se produce o diminuare a funcţiei lor inflamaţiei. zintă anumite caracteristici, cum ar fi ni- proliferative a acestora din urmă (8). Boala lupică se caracterizează prin velul înalt al CD44 şi capacitatea de Deficienţele ereditare ale C1q, C1r, diverse anomalii ale SI care implică migraţie sporită, ce le conferă capacitatea C1s, C4 şi C2 cresc susceptibilitatea la LB/LT, alături de celulele liniei monoci- patogenă (5,17). În LES, LT ce infiltrează LES, 75-90% dintre oamenii cu defitar-macrofagice, motiv pentru care se rinichii exprimă anumiţi markeri feno- cienţă homozigotă C1/C4 dezvoltând produce activarea policlonală a primelor, tipici cum ar fi intensificarea expresiei LES ori sindroame lupice (11). Totodată, iar în cele din urmă, sinteza susţinută de CD44 şi a fosforilării proteinelor asociate la aceşti subiecţi, se înregistrează o susAAc, alături de formarea CI. acesteia (ezrină, radixină, moesină). Ma- ceptibilitate crescută pentru infecţii şi LB ocupă o poziţie centrală în pato- nifestări similare celor renale sunt întâl- pentru glomerulonefrită (deficienţă C2). geneza LES, boala fiind considerată un nite şi în leziunile cutanate din anumite Deficienţele C conduc la gestionarea ne27

corespunzătoare a CI, la diminuarea ratei de clearence a materialului apoptotic şi la inducerea unei toleranţe aberante a LB (22). În LES, deficienţele dobândite ale proteinelor C pot fi urmarea AAc direcţionaţi contra unuia dintre componentele C sau activării/consumului datorate CI (23). Prezenţa C3d pe suprafaţa hematiilor unora dintre pacienţi, sugerează faptul că C4 este produs şi consumat (18). Anomaliile apoptozei sunt o caracteristică a afecţiunii, limfocitele „patogene” supravieţuind timp îndelungat, fenomenul fiind unul dintre mecanismele patogenetice în LES. Apoptoza exagerată eliberează extracelular Ag intracelulari, realizându-se cadrul optim declanşării răspunsului autoimun şi de constituire a CI. În condiţii normale, celulele apoptotice sunt fagocitate de macrofage, chiar în faza precoce a declanşării procesului apoptotic, evitându-se procesul sau RI. Excesul estrogenilor, nivelul scăzut al androgenilor, hiperprolactinemia etc., contribuie la apariţia/întreţinerea alterărilor imune din LES (12). Rolul prostaglandinelor/tromboxanilor în patogeneza LES, pe modele murine, nu a fost demonstrat (3). Abrevieri AAc – autoanticorp, Ac – anticorp, Ag – antigen, ANA – anticorp antinuclear, APC - celulă prezentatoare de antigen, C - sistemul complement; CAM - molecule de adeziune, CI – complexe imune, IL – interleukină, LB - limfocit, B, LT - limfocit T, LTh - LT helper, LTreg – LT reglator, LTs – LT supresor, MBL - mannan-binding lectin, PMN - polimorfonucleare, SRO - specii reactive de oxigen, TNF - factor de necroză tumorală Bibliografie 1.Abe S., Amagasaki Y., Iyori S., Konishi K., Kato E., Sakaguchi H. – (1989) Significance of tubulointerstitial lesions in biopsy specimens of glomerulonephritic patients – Am.J.Nephrol., 9, 30–37.

28 Veterinarul

2.Adalid-Peralta L., Mathian A., Tran T., Delbos L., Durand-Gasselin I., Berrebi D., Peuchmaur M., Couderc J., Emilie D., Koutouzov S. – (2008) Leukocytes and the kidney contribute to interstitial inflammation in lupus nephritis - Kidney Int., 73, 172–180. 3.Archer R.L., Cunningham A.C., Moore P.F., Potter J.A., Bliven M.L., Otterness I.G. – (1989) Effects of dazmegrel, piroxicam and cyclophosphamide on the NZB/W model of SLE - Agents Actions, 27(3-4), 36974. 4.Austin H.A., Boumpas D.T., Vaughan E.M., Balow J.E. – (1994) Predicting renal outcomes in severe lupus nephritis: contributions of clinical and histologic data - Kidney Int., 45, 544–550. 5.Bacon P.A. – (2005) Endothelial cell dysfunction in systemic vasculitis: new developments and therapeutic prospects – Curr.Opin.Rheumatol., 17, 49–55. 6.Bao L., Haas M., Kraus D.M., Hack B.K., Rakstang J.K., Holers V.M., Quigg R.J. - (2003) Administration of a soluble recombinant complement C3 inhibitor protects against renal disease in MRL/lpr mice – J.Am.Soc.Nephrol., 14, 670–679. 7.Berger S.P., Daha M.R. – (2007) Complement in glomerular injury – Semin.Immunopathol., 29(4), 375– 384. 8.Borbil S. - (2011) Imunodermatologia la câine şi pisică - Ed. Risoprint, Cluj-Napoca. 9.Carroll M.C. – (2004) A protective role for innate immunity in SLE, Nature Reviews Immunology 4, 825831. 10.Chan O.T., Hannum L.G., Haberman A.M., Madaio M.P., Shlomchik M.J. – (1999) A novel mouse with B cells but lacking serum antibody reveals an antibodyindependent role for B cells in murine lupus – J.Exp.Med., 189, 1639–1648. 11.Cohen R.A., Bayliss G., Crispin J.C., Kane-Wanger G.F., Van Beek Christine A., Kyttaris V.C., Avalos Ingrid, Yu C.Y., Tsokos G.C., Stillman I.E. – (2008) T cells and in situ cryoglobulin deposition in the pathogenesis of lupus nephritis – Clin.Immunol., 128(1), 1–7. 12.Dejica D. - (2006) Tratat de imunoterapie, Ed. Mega, Cluj-Napoca. 13.Forestier C., Molano A., Im J.S., Dutronc Y., Diamond B., Davidson A., Illarionov P.A., Besra G.S., Porcelli S.A. – (2005) Expansion and hyperactivity of CD1d-restricted NKT cells during the progression of SLE in (New Zealand Black x New Zealand White)F1

nr. 19 n www.veterinarul.ro

mice – J.Immunol., 175(2), 763-70. 14.Gabriel L., Morley B.J., Rogers N.J. – (2009) The role of iNKT cells in the immunopathology of SLE – Ann. N Y Acad.Sci., 1173, 435-41. 15.Godó M., Sessler T., Hamar P. - (2008) Role of invariant natural killer T (iNKT) cells in systemic lupus erythematosus – Curr.Med.Chem., 15(18),1778-87. 16.Hasan T., Stephansson E., Ranki A. – (1999) Distribution of naive and memory T-cells in photoprovoked and spontaneous skin lesions of discoid lupus erythematosus and polymorphous light eruption - Acta Derm.Venereol., 79, 437–442. 17.Li Y., Harada T., Juang Y.T., Kyttaris V.C., Wang Y., Zidanic M., Tung K,. Tsokos G.C. – (2007) Phosphorylated ERM Is Responsible for Increased T Cell Polarization, Adhesion, and Migration in Patients with SLE – J.Immunol., 178, 1938–47. 18.Manzi S., Navratil J.S., Ruffing M.J., Liu C.C., Danchenko N., Nilson S.E., Krishnaswami S., King D.E., Kao A.H., Ahearn J.M. – (2004) Measurement of erythrocyte C4d and complement receptor 1 in SLE - Arthritis Rheum., 50, 3596–3604. 19.Nauta A.J., Trouw L.A., Daha M.R., Tijsma O., Nieuwland R., Schwaeble W.J., Gingras A.R, Mantovani A., Hack E.C., Roos A. - (2002) Direct binding of C1q to apoptotic cells and cell blebs induces complement activation – Eur.J.Immunol., 32, 1726–1736. 20.Seelen M.A., Trouw L.A., van der Hoorn J.W., Fallaux-van den Houten F.C., Huizinga T.W., Daha M.R., Roos A. - (2003) Autoantibodies against mannose-binding lectin in SLE – Clin.Exp.Immunol., 134, 335–343. 21.Taylor P.R., Carugati A., Fadok V.A., Cook H.T., Andrews M., Carroll M.C., Savill J.S., Henson P.M., Botto M., Walport M.J. - (2000) A hierarchical role for classical pathway complement proteins in the clearance of apoptotic cells in vivo – J.Exp.Med., 192, 359–366. 22.Truedsson L., Bengtsson A.A., Sturfelt G. – (2007) Complement deficiencies and SLE – Autoimmunity, 40, 560–566. 23.Tsokos G.C., Gordon C., Smolen J. – (2007) SLE: A Companion to Rheumatology – Elsevier, Amsterdam, 1–608. 24.Vedove C.D., Del Giglio M., Schena D., Girolomoni G. - (2009) Drug-induced LE – Arch.Dermatol.Res., 301(1), 99-105. Foto atazare Revista Veterinarul; Sursa foto:allpetsmacomb.com

Pulm Pulmotil motil AACC este pro pprodusul odusul nr nnr.r.. 1 îîmpotriv iva M Mycop plasmei. l i împotriva Mycoplasmei. 1

ÍÍQFUHGHUH RIHULWĉ GH VWDQGDUGH QFUHGHUH RIHULWĉ GH VWDQGDUGH VWULFWH FDUH DVLJXUĉ FDOLWDWHD VWULFWH FDUH DVLJXUĉ FDOLWDWHD VLJXUDQŗD üL HILFLHQŗD WHUDSHXWLFĉ VLJXUDQŗD üL HILFLHQŗD WHUDSHXWLFĉ

$FŗLRQHD]ĉ UDSLG üL $FŗLRQHD]ĉ UDSLG üL RIHUĉ SURWHFŗLH vQGHOXQJDWĉ RIHUĉ SURWHFŗLH vQGHOXQJDWĉ

3URFHV XQLF GH IDEULFDUH D IRUPXOHL 3 URFHV XQLF GH IDEULFDUH D IRUPXOHL OOLFKLGH FDUH DVLJXUĉ FDOLWDWHD LFKLGH FDUH DVLJXUĉ FDOLWDWHD FFRQFHQWUDŗLD üL VWDELOLWDWHD SURGXVXOXL RQFHQWUDŗLD üL VWDELOLWDWHD SURGXVXOX

$MXQJH OD FRQFHQWUDŗLL ULGLFDWH $MXQJH OD FRQFHQWUDŗLL ULGLFDWH vQ PDFURIDJH üL KHWHURILOH vQ PDFURIDJH üL KHWHURILOH 4

$PEDODMXO XQLF SURWHMD]ĉ VXEVWDQŗD $PEDODMXO XQLF SURWHMD]ĉ VXEVWDQŗD PHGLFDPHQWRDVĉ vPSRWULYD GHJUDGĉULL PHGLFDPHQWRDVĉ vPSRWULYD GHJUDGĉUL GDWRUDWH OXPLQLL R[LJHQXOXL üL G DWRUDWH OXPLQLL R[LJHQXOXL üL HYDSRUĉULL WLPS GH DQL H YDSRUĉULL WLPS GH DQL

2IHUĉ HFKLOLEUX vQWUH HILFLHQŗD 2 IHUĉ HFKLOLEUX vQWUH HILFLHQŗD FOLQLFĉ üL SURWHFŗLD SHUIRUPDQŗHORU SULQ FOLQLFĉ üL SURWHFŗLD SHUIRUPDQŗHORU SULQ vPEXQĉWĉŗLUHD VĉQĉWĉŗLL vPEXQĉWĉŗLUHD VĉQĉWĉŗLL DSDUDWXOXL UHVSLUDWRU OD SĉVĉUL DSDUDWXOXL UHVSLUDWRU OD SĉVĉUL

ÌÌQWUHEDĠL UHSUH]HQWDQĠLL (ODQFR GHVSUH 3XOPRWLO $& QWUHEDĠL UHSUH]HQWDQĠLL (ODQFR GHVSUH 3XOPRWLO $& (WLFKHWD FRQĠLQH LQIRUPDĠLL FRPSOHWH UHIHULWRDUH OD IRORVLUH ( WLFKHWD FRQĠLQH LQIRUPDĠLL FRPSOHWH UHIHUL ULWRDUH OD IRORVLUH LLQFOXVLY DWHQрLRQăUL úL DYHUWLVPHQWH QFOXVLY DWHQрLRQăUL úL DYHUWLVPHQWH ÌÌQWRWGHDXQD FLWLĠL vQWHOHJHWL úL XUPDĠL HWLFKHWD úL GLUHFĠLD IRORVLULL QWRWGHDXQD FLWLĠL vQWHOHJHWL úL XUPDĠL HWLFKHWD úL GLUHFĠLD IRORVLULL ([SLUDWLRQ GDWLQJ PD\ YDU\ E\ FRXQWU\ 3OHDVH REVHUYH ODEHO IRU FRPSOHWH LQIRUPDWLRQ DQG LQVWUXFWLRQV ([SLUDWLRQ GDWLQJ PD\ YDU\ E\ FRXQWU\ 3OHDVH REVHUYH ODEHO IRU FRPSOHWH LQIRUPDWLRQ DQG LQVWUXFWLRQV $ EOLQGHG JOREDO PDUNHW VXUYH\ RQ SRXOWU\ UHVSLUDWRU\ WKHUDSHXWLFV FRPPLVVLRQHG E\ (ODQFR $QLPDO +HDOWK LQ )HEUXDU\ $ EOLQGHG JOREDO PDUNHW VXUYH\ RQ SRXOWU\ UHVSLUDWRU\ WKHUDSHXWLFV FRPPLVVLRQHG E\ (ODQFR $QLPDO +HDOWK LQ )HEUXDU\ $EG (O $]L] 0 , HW DO 3KDUPDFRNLQHWLF HYDOXDWLRQ RI HQURIOR[DFLQ LQ FKLFNHQV %ULWLVK 3RXOWU\ 6FLHQFH $EG (O $]L] 0 , HW DO 3KDUPDFRNLQHWLF HYDOXDWLRQ RI HQURIOR[DFLQ LQ FKLFNHQV %ULWLVK 3RXOWU\ 6FLHQFH :DUUHQ 0 HW DO /XQJ DQG DLUVDF FRQFHQWUDWLRQV RI WLOPLFRVLQ IROORZLQJ RUDO DGPLQLVWUDWLRQ LQ FKLFNHQV -RXUQ 9HW 3KDUP DQG :DUUHQ 0 HW DO /XQJ DQG DLUVDF FRQFHQWUDWLRQV RI WLOPLFRVLQ IROORZLQJ RUDO DGPLQLVWUDWLRQ LQ FKLFNHQV -RXUQ 9HW 3KDUP DQG 7KHU VXSO 7KHU VXSO 6FRUQHDX[ % DQG 6KU\RFN 7 ,QWUDFHOOXODU DFFXPXODWLRQ VXEFHOOXODU GLVWULEXWLRQ DQG HIIOX[ RI WLOPLFRVLQ LQ FKLFNHQ SKDJRF\WHV 6FRUQHDX[ % DQG 6KU\RFN 7 ,QWUDFHOOXODU DFFXPXODWLRQ VXEFHOOXODU GLVWULEXWLRQ DQG HIIIIOX[ RI WLOPLFRVLQ LQ FKLFNHQ SKDJRF\WWHV 3RXOWU\ 6FLHQFH 3RXOWU\ 6FLHQFH (ODQFR WULDOV 7 '7/ 7 '-' 'DWD DYDLODEOH XSRQ UHTXHVW (ODQFR WULDOV 7 '7/ 7 '-' 'DWD DYDLODEOH XSRQ UHTXHVW 3XOPRWLO LV D WUDGHPDUN IRU (ODQFR¶V EUDQG RI WLOPLFRVLQ 3XOPRWLO LV D WUDGHPDUN IRU (ODQFR¶V EUDQG RI WLOPLFRVLQ (ODQFR 3XOPRWLO DQG WKH GLDJRQDO FRORU EDU DUH WUDGHPDUNV RI (OL /LOO\ DQG &RPSDQ\ (ODQFR 3XOPRWLO DQG WKH GLDJRQDO FRORU EDU DUH WUDGHPDUNV RI (OL /LOO\ DQG &RPSDQ\ 'HFHPEHU (ODQFR $QLPDO +HDOWK $OO ULJKWV UHVHUYHG 'HFHPEHU (ODQFR $QLPDO +HDOWK $OO ULJKWV UHVHUYHG 32

Distribuitor Servicii Publice 3LDĠD &LSDULX QU &OXM 1DSRFD 3LDĠD &LSDULX QU &OXM 1DSRFD T 6 el: 0264 418 677 Tel: Fax: 0264 413 777

radiologie

rezonanța magnetică Instabilitatea atlantoaxiană, malformația Chiari și encefalita necrozantă

Dr. Florin Grosu medic veterinar

Instabilitatea atlantoaxiană, malformația Chiari și encefalita necrozantă la un câine din rasa Yorkshire diagnosticate prin rezonanță magnetică.

ncefalita necrozantă este o patologie inflamatorie nonsupurativă cu un caracter sporadic care afectează în special câinii adulți tineri și nu are predispoziție de sex. Prima descriere a fost făcută în 1993. Semnele clinice depind de localizarea leziunilor însă predomină semnele vestibulare centrale în combinație cu semne difuze ale afectării emisferelor cerebrale ca: deficit vizual, crize epileptiforme etc. Prognosticul este grav, supraviețuirea după stabilirea diagnosticului variază între 3 și 18 luni. Sindromul de malformație caudală occipitală este asemănător cu malformația Chiari de tip 1 de la oameni și constă în malformația osului occipital ce permite hernierea cerebelului prin ,,foramen magnum,,. Secundar apar disfuncții în circulația LCS și dezvoltarea siringomieliei. Apare în special la rasa Cavalier King Charles Spaniel însă rasele mici precum Yorkshire sunt citate. Semnele clinice: parestezia, ataxia și slăbiciunea sunt mai des întâlnite și apar mai târziu în vârstă cu toate că malformația este prezentă de la naștere Instabilitatea atlantoaxiană este o patologie în care primele două vertebre cervicale nu sunt bine atașate secundar datorită lipsei suportului ligamentar dintre cele două vertebre sau/și a densului. Afecțiunea este congenitală și afectează rasele de câini de talie mică și de obicei se manifestă până la vârsta de 1 an în urma unor mici traume cum ar fi săritu30 Veterinarul

Spațiu mărit între procesul spinos al vertebrei a doua cervicale și prima vertebră cervicală . Densul nu este vizibil în incidența VD. rile din pat – ce sunt considerate activități normale. Mai jos este prezentat un câine din rasa Yorkshire Terrier, 2 ani, femelă ce a fost diagnosticată cu toate cele trei afecțiuni mai sus explicate. Semnele clinice: ataxie, astazie, rostogolire, poziții anormale ale capului și gâtului. Examenul neurologic nu s-a putut efectua din cauza gravității semnelor clinice. În urma examenului radiologic s-a pus în evidență instabilitatea atlantoaxiană însă semnele clinice nu s-au putut integra în contextul afecțiunii. Astfel s-a recurs la investigația prin rezonanță magnetică a capului și coloanei vertebrale cervicale. Aceasta a pus în evidență și semnele de encefalită necrozantă (cel mai probabil) și malformația de tip 1 Chiari. Imagini RM compatibile cu instabilitatea/ subluxația atlantoaxiană secundară hipoplaziei/aplaziei densului. Leziuni intramedulare la nivelul vertebrelor C1 și C2 ce pot reflecta he-

nr. 19 n www.veterinarul.ro

moragie. Modificări multifocale la nivelul sistemului nervos central compatibile cu encefalită/meningoencefalită – având în vedere rasa cel mai probabil sunt leziuni de encefalită necrozantă. Cerebelul este ușor în unghi ascuțit spre foramen magnum însă nu herniat – malformația Chiari. Moderat dilatați ventriculii 3 și 4. Ventriculii laterali dilatați – normal la această rasă. Diagnosticul a fost pus în colaborare cu Dr. Pete Mantis de la Royal Veterinary College din Londra.

artrologie

Avansarea tuberozității tibiale cazuri clinice

Dr. ADriAn Dumitru medic veterinar DVM, MRCVS

Este posibil una dintre cele mai bune proceduri chirurgicale pentru deșirarea/ruperea ligamentului cruciat cranial.

na dintre cele mai des întâlnite afecțiuni ale articulației femuro-tibiale este ruperea/ deșirarea ligamentului cruciat

cranial. Această afecțiune se poate întâlni la orice vârstă și rasă, dar cel mai frecvent apare la câinii cu vârstă medie, supraponderali, afectând mai frecvent rasele medii și mari. Ligamentele sunt structuri dense, puternice care unesc capetele a două oase prin intermediul unei articulații, rolul lor fiind de a stabiliza articulația. Ligamentul cruciat cranial are un rol critic în stabilizarea articulației femurotibiale împotriva mișcărilor cranio-caudale. Ruperea completă a ligamentului cranial cruciat conduce la instabilitate cranio-caudală și la rotirea internă a articulației tibio-femurale. Ligamentul cruciat cranial frecvent poate suferi doar o deșirare parțială care conduce la o ușoară instabilitate în articulație. Dacă această afecțiune rămâne netratată cel mai frecvent conduce la ruperea completă a ligamentului și posibilitatea de a se produce leziuni la nivelul meniscului medial. Netratarea acestei afecțiuni conduce la artroză și ulterior durere. Această afecțiune poate fi corectată numai chirurgical. În acest moment există numeroase proceduri chirurgicale folosite pentru corectarea deficienței ligamentului cruciat cranial. Cele mai des întâlnite sunt: l Stabilizarea extracapsulară 32 Veterinarul

l Tight Rope – o variantă a stabilizării extracapsulare mai avansată; l Rotirea platoului tibial (TPLO); l Avansarea tuberozității tibiale (TTA); În acest articol voi prezenta în amănunt avansarea tuberozității tibiale, această procedură fiind cea mai recentă descoperire și probabil cea mai bună metodă chirurgicală. Într-o poziție normală de extensie a piciorului există o tendință a femurului să alunece caudal pe platoul tibial. Aceasta se poate corecta prin două metode chirurgicale, una din metode fiind tăierea platoului tibial și rotirea acestuia într o poziție cât mai dreaptă, ori prin contracararea forțelor care conduc la alunecarea femurului pe platoul tibial, schimbând unghiul dintre tendonul patellar și platoul tibial prin avansarea tuberozității tibiale. Avansarea tuberozității tibiale (TTA) este o procedură mai puțin invazivă și cu riscuri postoperatorii mai mici comparative cu TPLO, care, câteodată, poate avea complicații catastrofice, are rezultate similate cu TPLO. Câinii care beneficiază de această procedură vor avea o perioadă de recuperare mai scurtă inițial, dar după 4 luni ambele proceduri au rezultate similare. Procedura de avansare a tuberozității tibiale se realizează prin tăierea tuberozității tibiale și avansarea acesteia într o poziție în care se creează un unghi de 90

nr. 19 n www.veterinarul.ro

de grade între ligamentul patelar și platoul tibial, aceasta eliminând mișcările de alunecare ale femurului pe platoul tibial. Pentru această procedură se folosesc implanturi speciale, un distanțier, o plăcuță și șuruburi pentru a fixa rigid tuberozitatea tibială. Pentru această procedură se folosește și graft osos, acesta fiind colectat din partea proximală a tibiei și se folosește pentru a stimula vindecarea țesutului osos. După ce procedura de avansare a tuberozității tibiale a fost realizată, unghiul dintre ligamentul patelar și platoul tibial va fi de 90 de grade, ceea ce va contracara forțele care făceau posibilă alunecarea femurului pe platoul tibial. Procesul de vindecare durează în medie 8 săptămâni, recuperarea completă durând 3-4 luni. Complicațiile acestei proceduri pot implica riscul anesteziei, infecțiile postoperatorii, exercițiul crescut postoperator poate duce la întârzierea osificării, slăbirea implanturilor, ruperea implanturilor, fracturarea tibiei sau a tuberozității tibiale, de asemenea menționăm riscul de apariție a leziunilor la nivelul meniscului medial care variază între 5-20% . Ultimele studii au arătat că după această procedură aproximativ 95% din pacienți se reîntorc la activitatea normală în aproximativ 3-4 luni și folosesc piciorul în proporție de 90% comparativ cu

cât îl foloseau înainte de afecțiune. Publicațiile recente arată că tratarea câinilor cu deșirare/ruptura de ligament cruciat cranial prin avansarea tuberozității tibiale are mai puține complicații și

o recuperare mai rapidă comparativ cu cei tratați prin rotirea platoului tibial. TTA este o procedură mai puțin invazivă și cu riscuri postoperatorii reduse față de TPLO, care câteodată poate avea

complicații catastrofice. TTA are rezultate similare cu TPLO diferența fiind în cazul primei proceduri recuperarea inițială este mai rapidă, câinele folosind piciorul după 24-48 ore.

chirurgie

Luxaţia de rotulă traumatică Prezentare caz clinic

Dr. CuConeȘ MirCea medic veterinar

Dr. Moţoiu Mihnea medic veterinar

Figura. 1

Pacientul, pisică, rasă europeană în vârsta de 6 luni, a fost adusă la cabinet în urma unui ,,accident casnic”.

in dorinţa de a vâna un pui de găină şi-a prins lăbuţa în plasa coteţului. A fost găsită de stăpân după câteva ore de captivitate, timp în care animalul a făcut eforturi disperate pentru a se elibera. După eliberarea membrului din ,,capcană”, stăpânul a sperat că lucrurile vor reveni la normal de la sine, dar din păcate pentru pisică, diagnosticul, stabilit radiografic la aproximativ o lună de la incident cu sprijinul colegilor de la SC RADIOLOGIE4VET SRL, a fost de luxaţie rotuliană (fig.1). Se observă cu uşurinţă cum rotula a migrat în unghiul de flexie femuro-tibial, consecinţă a unor distrucţii ligamentare Starea generală a animalului nu a fost afectată, acesta păstrându-şi în permanenţă apetitul şi starea psihică caracteristică unei feline de 6 luni, cu excepţia faptului că membrul pelvin stâng afectat la nivelul grasetului a devenit inutilizabil datorită impotenţei funcționale articulare. La inspecţia prin palpare am constatat blocajul total articular şi poziţia anormală a rotulei. Menţionez că pisica nu mai efectua sprijin pe membrul respectiv, acesta fiind blocat în poziţie de flexie. Prognosticul funcţional al mobilităţii 34 Veterinarul

şi mecanicii articulare era grav. Singura soluţie şi şansă pentru recuperarea articulaţiei o reprezenta intervenţia chirurgicală, pentru reconstruirea ligamentelor distruse şi repoziţionarea rotulei conform topografiei normale a regiunii. Preoperator, s-a efectuat profilul biochimic şi hematologic al pacientului, valorile fiind în limite normale. Am folosit ca metodă de anestezie neuroleptanalgezia în combinaţia clasică de: acepromazină 0.15mg/kg şi ketamină 20mg/kg administrate intravenos lent în soluţie salină. După asepsia şi antisepsia regiunii genunchiului am trecut la efectuarea intervenţiei chirurgicale propriu-zise. Am abordat articulaţia printr-o incizie cranială largă. Prin transparenţa fasciei regionale am observat cu uşurinţă ligamentul tibio-rotulian poziţionat anormal datorită ruperii ligamentului femuro-rotulian medial ce are drept consecinţă şi deplasarea rotulei caudal (fig.2). Prin disecţie minuţioasă am reuşit readucerea rotulei în poziţie anatomică normală (fig.3). Următoarea provocare a constat în fixarea rotulei pentru a putea aluneca normal la nivelul trohleei femurale. În acest scop am adâncit şanţul trohlear, pentru o mai bună poziţionare, respectiv funcţionalitate postoperatorie (fig.4). După suturarea capsulei articulare, pentru a crea loc de inserţie ligamentară, am dat două găuri: prima din

nr. 19 n www.veterinarul.ro

ele la nivelul extremităţii distale a femurului, de la tuberozitatea ligamentară a epicondilului lateral până la fosa ligamentară a epicondilului medial, iar a doua la nivelul crestei tibiale. Pentru înlocuirea ligamentului femuro-rotulian, am folosit fir neresorbabil de nylon Ethicon monofilament (fig. 4 şi5). Am fixat firul printr-un nod la nivelul feţei craniale a rotulei în grosimea ligamentului tibio-rotulian, după aceea am trecut fiecare capăt al firului prin gaura laterală respectiv medială a femurului astfel am reconstruit ligamentele femuro-rotuliene. Am întărit şi ligamentul tibio-rotulian folosindu-mă de gaura din creasta tibială(fig.5). În final, am suturat pielea în puncte separate(fig.6). Postoperator s-a efectuat tratament cu antibiotic (10 zile) şi analgezice (7 zile). Controlul radiografic l-am realizat la 4 zile dupa intervenţie. După cum se observă rotula a fost repoziţionată, este cu 3mm mai sus dar având în vedere faptul că animalul este tânăr odată cu încheierea creşterii osoase rotula va ajunge în poziţie anatomică (fig.7). Fapt îmbucurător este acela că articulaţia şi-a recăpătat mobilitatea, lucru verificat prin efectuarea mişcărilor de flexie şi extensie. De la zi la zi, evoluţia este îmbucurătoare şi sperăm într-o recuperare totală. Recomandăm controlul radiologic după 6 luni de la efectuarea intervenţiei.

Figura. 2

v Figura. 3

Figura. 4

Figura. 5

Figura. 6

35 Veterinarul

nr. 17 n www.veterinarul.ro

reproducție

Transferul de embrioni la vacă(III) Aspecte privind ciclul sexual-partea a 2-a Însămânțările artificiale - partea 1-a Transferul de embrioni este o sursă importantă de profituri atât pentru medicul veterinar cât și pentru fermier. Continuăm seria de articole despre transferul de embrioni început în numerele 17 și 18. Continuare din numărul anterior...

tructurile tecale şi granuloasa secretă estrogeni, progesteron şi cantităţi reduse de androgeni care determină împreună apariţia comportamentului sexual şi modificarea tractusului genital pentru realizarea actului montei. Creşterea titrului de estradiol iniţiază descărcarea unei cantităţi crescute de LH şi în consecinţă se precipită dehiscenţa foliculului ovarian. Ovulaţia constă în ruperea peretelui folicului matur la nivelul stigmei şi expulzarea ovocitului împreună cu celulele coroanei radiate şi o mică cantitate de lichid folicular, în mod treptat ele fiind captate de pavilionul oviductului. Este dovedit cu certitudine rolul LHului în producerea ovulaţiei, acesta eliberează histamina şi prostaglandina. În mecanismul hormonal al ovulaţiei mai este implicat şi progesteronul sintetizat de granuloasa foliculului de Graaf, structură care prezintă un început de luteinizare, preovulator şi care stimulează eliberarea LH. La vacă, valul de LH se produce la 15 ore după vârful căldurilor, în plus este stimulată şi de estrogenii foliculari. Foliculul matur are aspectul unei vezicule ale cărei dimensiuni variază de la specie la specie: 4-6cm la iapă, 12-15mm la vacă, 7-8mm la oaie, capră şi scroafă, 2-3mm la căţea şi pisică. Ovulaţia se desfăşoară în mod normal atunci când femelele beneficiază de condiţii de mediu corespunzătoare, adică de stimuli externi favorabili (lumină, căldură, umiditate), de o alimentaţie cu nutreţuri de o valoare biologică superioară etc.

36 Veterinarul

La toate speciile de animale ovulaţia este stimulată de actul montei. La mamiferele domestice ovulaţia se produce spontan, de regulă către sfârşitul căldurilor (excepţie fac taurinele). După ovulaţie din structurile fostului folicul rămân celulele granuloasei, teaca externă, teaca internă, resturi de lichid folicular şi coaguli de sânge. La vacă, scroafă şi oaie hemoragia este neînsemnată. Sub influenţa unui complex de factori se instalează o serie de modificări morfologice şi biochimice ale vechilor structuri foliculare rezultând o nouă formaţiune endocrină numită corp galben sau corp luteal (CL) – glandă cu existenţă efemeră care secretă progesteron. Progesteronul secretat de corpul galben atenuează modificările realizate de estrogeni în stadiul de excitaţie al ciclului sexual şi pregăteşte endometrul pentru nidaţie, împiedicând totodată contradicţiile uterine. Hormonul inhibă secreţia de FSH, fapt care previne maturarea unor noi foliculi ovarieni, precum şi manifestarea căldurilor. Progesteronul are rolul principal în desfăşurarea normală a gestaţiei, asigurând schimburile nutritive şi respiratorii între mamă şi făt.

nr. 19 n www.veterinarul.ro

În evoluţia corpului galben se disting trei faze: 1. luteogeneza (stadiul de organizare); 2. perioada luteotrofică (stadiul de eflorescenţă); 3. perioada de luteoliză (stadiul de regresiune). Perioada de luteogeneză începe la bovine după 12 ore de la ovulaţie şi constă în organizarea corpului galben prin restructurări circulatorii; morfologice şi biochimice pe baza elementelor celulare ale fostului folicul. În această fază de organizare există unele particularităţi legate de specie. La vacă, durata perioadei de luteogeneză este de 5-6 zile. Perioada de eflorescenţă (luteotrofică) se caracterizează printr-o serie de modificări determinate de factorii luteotrofici. La vacă şi oaie activitatea corpului galben poate fi menţinută doar de cuplul hormonilor LH şi LTH. Stadiul de eflorescenţă este perioada în care corpul galben secretă cantitatea cea mai mare de progestine. În parenchimul luteal are loc atât biosinteza progestinelor de către celulele luteale provenite din granuloasă, cât şi biosinteza, în continuare, a estrogenilor de către celulele luteale tecale. Cantităţi mici de progestine sunt secretate de granuloasă chiar înainte de dehiscenţa foliculară. Corpul galben este delimitat la exterior de o capsulă conjunctivă, provenită din teaca externă care în acest stadiu este mult îngroşată şi bogat vascularizată. Perioada de luteoliză (regresiune) constă atât în regresia corpului galben datorită proceselor de degenerescenţă grasă şi de fagocitare a celulelor luteale cât şi a proliferării ţesutului conjunctiv în detrimentul parenchimului. La vacă efectul luteolizei constă în scăderea nivelului progesteronului, începând cu zilele 11-13 de activitate.

Factorul luteolitic este prostaglandina F2-alfa, secretată de endometru. Estrogenii de asemenea au un efect luteolitic. Valurile de prostaglandină încep din ziua a 11-13 şi se înmulţesc odată cu apropierea stadiului de excitaţie. Prostaglandina ajunge din vena uterină în artera ovariană; în ceea ce priveşte mecanismul luteolizei, se pare că prostaglandina anihilează efectul trofic al LH-ului asupra ţesutului luteinic. În consecinţă, corpul galben se găseşte, pe de o parte, sub influenţa efectului trofic al LH-ului şi prolactinei, iar pe de altă parte, a factorului litic (prostaglandina). Începând cu ziua a 13-14, la nivelul ţesutului luteal apar granule lipoidice, scade activitatea enzimatică, se micşorează volumul celulelor, apare picnoza nucleilor (la vacă şi oaie). În stadiul de regresiune a corpului galben, biosinteza progestinelor treptat este micşorată, până la sistarea completă. Corpul galben poate fi: l ciclic (progestativ) atunci când nu s-a produs fecundaţia; în consecinţă corpul luteal are o perioadă de existenţă scurtă şi regresează către sfârşitul fazei luteinice a ciclului sexual; l corp galben de gestaţie (gestativ), care se menţine pe ovar atât timp, cât durează gestaţia; l corp galben persistent (patologic): atunci când diverse cauze, altele decât gestaţia (dereglări hormonale, metrite), duc la prelungirea existenţei lui.

Stadiul de inhibiţie al ciclului Sexual (luteinic) Stadiul de inhibiţie al ciclului sexual este faza de atenuare a estrului, reacţia generală şi călduri; urmează după stadiul de excitaţie şi se caracterizează prin reacţie negativă a femelei faţă de mascul – respingere sexuală. Animalul se linişteşte, pofta de mâncare, productivitatea de lapte şi calitatea lui, precum şi compoziţia sângelui se restabilesc; secreţia de mucus încetează, ovulaţie trece în faza luteinică – perioadă de organizare a corpului galben. Acest proces este coordonat de hormonul LH. Organizarea corpului galben se soldează cu sinteza crescătoare a progesteronului care pregăteşte structurile morfologice uterine pentru nidaţie, iar prin inhibarea sintezei de FSH sunt prevenite noi maturări foliculare sau ovulaţii, femelele manifestând anafrodezie. La vaci, epiteliul carunculilor uterini este puternic hiperemiat, uneori se produc rupturi vasculare, producându-se

metroragii. În cazul în care nu s-a produs fecundaţia, stadiul de inhibiţie al ciclului sexual trece în stadiul de echilibru, iar dominanta sexuală se schimbă cu cea alimentară.

Stadiul de echilibru al ciclului Sexual Stadiul de echilibru (de linişte) reprezintă perioada de stabilizare a produselor fiziologice din organismul femel. Comportamentul femelei este caracterizat printr-o stare de indiferenţă faţă de mascul. În ovare are loc regresia corpului galben. Uterul proliferat în stadiile anterioare, involuează. Se remarcă trecerea treptată de la faza luteică la faza foliculară: scade nivelul progesteronului cauzat de regresia corpului galben şi are loc creşterea nivelului hormonilor estrogeni secretaţi de către foliculii ovarieni evolutivi, care antrenează apariţia fenomenelor sexuale, deci marchează debutul unui nou ciclu sexual.

Factorii naturali care inFluenţează ciclul Sexual Desfăşurarea în condiţii optime a procesului de reproducţie la animale este condiţionată de factorii mediului ambiant care acţionează la toate etapele vieţii acestora. Deşi ponderea cea mai mare o are furajarea, alţi factori, ca cei de microclimă, sezon, de îngrijire a animalelor, asigurarea unui proces tehnologic adecvat speciei şi categoriei de exploatare, precum şi factorul social (genitostimulatorii) pot avea o mare importanţă în desfăşurarea normală sau patologică a procesului de reproducţie. La o alimentaţie dezechilibrată sau insuficientă prima reacţie este scăderea sau chiar oprirea funcţiei de reproducţie, care poate fi preluată doar atunci când nu au apărut leziuni ireversibile ale segmentelor aparatului genital şi nutriţia este îmbunătăţită. Alimentaţia carenţială în cobalt, fosfor, fier, cupru şi iod afectează secreţia gonadotropinelor şi astfel apare aciclia (anafrodezia). La animale, funcţia de reproducţie este influenţată negativ sau pozitiv de factorii de microclimă, ca temperatura, luminozitatea, umiditatea, curenţii de aer, radiaţiile calorice, compoziţia aerului etc. Când se încadrează în anumite limite, aceşti factori influenţează favorabil activitatea organelor, circulaţia, sistemul neuro-endocrin. Este cunoscut efectul pozitiv al lumi-

nii asupra funcţiei hipotalamice, de care depinde sinteza şi depleţia hormonilor sexuali(excepţie fac ovinele, la care care scăderea duratei zilei este un stimulent). Reducerea ratei concepţiei la suine, taurine şi ovine în lunile cu temperatură înaltă se explică prin scăderea activităţii tiroidei, precum şi diminuarea funcţiei endocrine şi spermiogene a testiculului. La toate speciile de animale contactul dozat cu masculii genitostimulatori stimulează funcţia de reproducţie la femele; prin prezenţa berbecilor vasectomizaţi în turme înaintea sezonului de montă se poate grăbi apariţia primului ciclu sexual la majoritatea oilor. Ovulaţia la femele este grăbită de asemenea şi de stimulii exercitaţi de actul montei şi alţi excitanţi neurosexuali omişi de către masculi.

ciclul Sexual la vacă Vaca se încadrează în categoria femelelor policiclice, la care ciclul sexual se repetă ritmic în tot timpul anului, deşi unele condiţii de mediu intensifică manifestările ciclurilor de călduri primăvara şi toamna. După parturiţie, ciclurile de călduri se manifestă din nou la 18-25 zile, în funcţie de ritmul involuţiei uterine, starea de sanatate puerperală, nivelul producției de lapte și factorii de alimentaţie, întreţinere şi exploatare. După majoritatea autorilor, alăptarea influenţează reluarea căldurilor. La vacile care alăptează ele reapar mai târziu decât la acelea care sunt separate de viţel; faptul se explică prin impulsurile inhibitoare care pornesc de la mamelă în timpul suptului şi care, acţionând asupra sistemului nervos central, creează un factor dominant de excitaţie – dominanta de lactaţie, care inhibă centrul activităţii sexuale şi, ca urmare, impulsul nervos necesar hipofizei pentru secreţia hormonilor gonadotropi. Durata ciclului sexual la vacă este de 18-22 zile, cu o medie de 21 zile. Stadiul de excitaţie are o durată de 35 zile: 98 ore în medie vara şi 84 ore în mediu iarna. În timpul estrului organele genitale suferă o serie de modificări: vulva este tumefiată şi congestionată, labiile vulvare se îngroaşă; vestibulul vaginal şi vaginul se congestionează, iar glandele realizează o secreţie locală abundentă de mucus. Coarnele uterine sunt în stare de erecţie, aparent sunt reduse în lungime, are loc o puternică rulare şi aducerea ovarelor în poziţie ventrală în raport cu uterul. Cervixul este congestionat, canalul cervical 37

este deschis şi permite uneori introducerea a 1-2 degete. Glandele endocervicale secretă un mucus abundent care se scurge prin comisura inferioară a vulvei. Secreţia mucoasă este mai fluidă şi transparentă la începutul estrului şi devine mai vâscoasă spre sfârşitul acestuia; uneori, mai ales la animalele tinere, mucusul estral are un aspect sanguinolent. Mucusul estral posedă calităţi bacteriostatice şi bactericide. Contactul femelelor cu taurii genitostimulatori măreşte capacitatea bactericidă a mucusului de 3 ori. Frotiul executat din secreţia vaginală prezintă un număr mare de celule epiteliale descuamate, cu resturi de nuclee; Ph-ul secreţiilor vaginale oscilează între slab acid spre alcalin. Reacţia generală se manifestă mai intens noaptea sau atunci când mai multe femele se află în stadiul de excitaţie concomitent. Semnele clinice ale reacţiei generale sunt: nelinişte, apetit capricios şi reducerea timpului pentru rumegare, deplasarea frecventă, scăderea productivităţii de lapte cu 25%, în medie. Laptele devine sărat sau amar (datorită estradiolemiei), mai gras şi de culoare galbenă şi provoacă o uşoară diaree la viţei. Într-o colectivitate bovină (în padoc sau la păşune), femelele stabilesc contacte nazo-nazale sau nazo-genitale (perineale), acceptă “îmbrăţişarea” şi efectuează salturi pe alte femele, mimând prin mişcările copulatorii ale trenului posterior, actul coital. În prezenţa taurului, femela efectuează saltul pe mascul, însă nu acceptă îmbrăţişarea acestuia; ea stă cu coada ridicată, încearcă des să urineze; însă micţiunea este slabă. Căldurile la vaci şi viţele au o durată de 10-23 ore, în mediu 16 ore. În timpul căldurilor, la femele apare dorinţa de împreunare.Vaca este în căutarea masculului: la vederea acestuia se îndreaptă spre el şi ia poziţia caracteristică montei şi acceptă coitul. După montă, femela rămâne imobilă, cifozată şi cu coada ridicată. La unele vaci (cele grase, în stabulaţie sau cele cu producţie mare de lapte) simptomele căldurilor sunt mai puţin pronunţate; la aceste animale căldurile se manifestă mai liniştit. De aceea, pentru depistarea femelelor în călduri se recomandă folosirea taurilor genitostimulatori. Ovulaţia la vaci se produce la 10-15 ore după sfârşitul căldurilor şi se declanşează în majoritatea cazurilor în timpul nopţii sau dimineaţa. Contactul dozat al femelelor cu taurul genitostimulator intensifică manifestarea estrului, 38 Veterinarul

excitaţiei sexuale şi a căldurilor, iar coitul grăbeşte procesul ovulaţiei şi reduce durata căldurilor.

Formarea stadiului de excitaţie la vaci. De regulă, la vaci, stadiul de excitaţie debutează cu estrul, ulterior (la 2-4 zile) apare reacţia generală şi în cele din urmă (la 4-15 ore) se manifestă căldurile. Uneori, la început se manifestă semnele reacţiei generale, apoi estrul şi căldurile; în alte cazuri apariţia şi manifestarea celor trei fenomene sexuale are loc în acelaşi timp. De aceea, se disting două variante de formare a stadiului de excitaţie al ciclului sexual de valoare completă: sincronică şi asincronică. În cazul unei bune nutriţii, întreţineri şi exploatări raţionale, estrul, reacţia generală şi căldurile se manifestă aproape în acelaşi interval de timp, sincronic. La formarea asincronică a stadiului de excitaţie, începutul manifestării estrului, reacţiei generale şi a căldurilor nu coincide în timp. Aceasta determină, în cazul lipsei genitostimulatorilor, comiterea erorilor în depistarea căldurilor la femele şi apariţia sterilităţii dobândite artificial. În stadiul de inhibiţie al ciclului sexual dispare dorinţa de împreunare şi semnele excitaţiei sexuale, treptat încetează secreţia de mucus.Femelele manifestă o reacţie negativă faţă de mascul –respingere sexuală. La examenul rectal pe unul din ovare se poate palpa corpul galben în dezvoltare. În stadiul de echilibru vaca manifestă o stare de indiferenţă faţă de mascul. La examenul rectal, pe unul din ovare se palpează corpul galben ca o formaţiune ovoidă, proeminentă pe ovar, cu diametrul de 1-2cm, ce poate ocupa o bună parte din ţesutul gonadei. Suprafaţa ovarului este deosebită datorită prezenţei foliculilor în diferite stadii evolutive.

nr. 19 n www.veterinarul.ro

2. ÎNSĂMÂNŢĂRILE ARTIFICIALE Considerate drept prima generaţie de tehnici de reproducere asistată, însămânţările artificiale (IA) reprezintă cea mai importantă metodă pusă la punct în vederea realizării rapide a progresului genetic la animale. Acest lucru este posibil deoarece existența câtorva masculi valoroşi, selecţionaţi conform unor criterii stricte, face posibilă producerea unui număr suficient de spermatozoizi pentru a insemina mii de femele pe an, în timp ce un număr relativ mic de descendenți rezultă anual din mame valoroase, chiar şi în condiţiile utilizării embriotransferului. Au fost perfecționate metodele de IA la bovine, ovine, caprine, suine, cabaline, canide, felide, păsări şi chiar insecte (Hafez, 1993). Prima semnalare a utilizării cu succes a acestei tehnici datează din 1789, când abatele Spallanzani, renumit fiziolog italian, a obținut primii pui de câine cu ajutorul acestei metode. Principalele avantaje ale acestei tehnici ar putea fi următoarele: 1. realizarea progresului genetic; 2. controlul bolilor cu transmitere sexuală; 3. disponibilitatea evidențelor de reproducţie riguroase, indispensabile unui bun management reproductiv; 4. randament şi implicit, profit economic. Valoarea deplină a IA transpare în condițiile utilizării sale împreună cu protocoalele de sincronizare a estrului (la rasele la care acest lucru este posibil), fiind şi o potenţială metodă de control al sexului descendenţilor, prin separarea spermatozoizilor care conțin cromozomul X, de cei care conțin cromozomul Y. Aplicarea cu succes a acestei tehnici presupune utilizarea personalului calificat, precum şi o bună depistare a estrului, în special în condițiile în care

femelele sunt întreţinute pe păşune. Însămânțările artificiale în fermele de animale conferă câteva avantaje în favoarea progresului genetic, controlului bolilor, precum şi profit: 1. Permit larga răspândire a caracterelor valoroase aparţinând taurilor de excepţie, diseminarea materialului genetic valoros chiar şi în fermele mici. 2. Uşurează testarea descendenţilor în condiții de mediu şi întreținere diferite, prin aceasta contribuind la accelerarea şi creşterea eficienței selecţiei genetice. 3. Conduc la îmbunătăţirea performanţelor şi potenţialului şeptelului, permiţând elaborarea unor programe economice coerente. 4. Fac posibilă schimbarea caracterelor dominante la nivelul metişilor, cum ar fi spre exemplu trecerea de la producţia de lapte, la cea de carne. 5. Chiar şi după moartea masculului donator, sperma congelată poate fi utilizată, prin aceasta contribuind la păstrarea liniilor selecţionate. 6. Reduce riscul răspândirii bolilor cu transmitere pe cale sexuală. 7. Asigură un puternic instrument de cercetare, permiţând investigarea unor aspecte ale fiziologiei reproducţiei la femele şi la masculi. Progresul genetic obținut consecutiv utilizării IA la vacile de lapte a fost posibil datorită utilizării unor tauri dovediți valoroşi în urma încheierii testării pe descendenți.

2.1. RECOLTAREA, EXAMENUL ŞI PRELUCRAREA SPERMEI ÎN VEDEREA CONSERVĂRII 2.1.1. Managementul masculilor în vederea recoltării spermei Producerea unui material seminal de bună calitate depinde de condiţiile asigurate masculilor. În cazul în care masculii tineri sunt hrăniţi şi întreţinuţi corespunzător, sperma poate fi colectată eficient la următoarele vârste aproximative: tauri - 12 luni; berbeci, ţapi, vieri 7 la 8 luni; armăsari - 24 de luni. Alimentația exercită un efect notabil asupra gradului de dezvoltare sexuală la toate animalele de fermă. În cazul restricţionării aportului energetic, creşterea testiculară este întârziată, momentul instalării pubertăţii este amânat iar producţia spermatică este redusă. O alimentaţie carenţată prelungită poate cauza infertilitate. Pe de altă parte, o alimentaţie care asigură unii nutrienti în exces determină îngrăşarea masculilor şi,

de asemenea, afectarea caracteristicilor spermei. Dimensiunile testiculare sunt importante prin corelaţia evidenţiată între dimensiunile testiculelor şi potenţialul producţiei spermatice. Testiculele se măresc în volum pe măsura apropierii pubertăţii, iar la vârsta de aproximativ un an, taurii ating aproape 50% din potenţialul caracteristic masculilor maturi. Dimensiunile testiculare reprezintă un caracter transmis dominant, monitorizarea sa făcându-se cu uşurinţă prin măsurarea circumferintei scrotale.

2.1.2. Recoltarea spermei În cadrul programelor de IA, corecta colectare a spermei prezintă o importanţă majoră. Acest aspect implică programarea masculilor pentru recoltare la intervale optime, pregătirea acestora din punct de vedere sexual, precum şi o tehnică corespunzătoare de recoltare a spermei.

Saltul şi procedurile de stimulare. Manechinele vii - precum femele stimulatoare, alt mascul sau un mascul castrat - s-au dovedit a fi cele mai bune tehnici pentru recoltarea de rutină. Masculii pot fi antrenaţi să execute saltul atât pe parteneri, cât şi pe manechine. Manechinele pot fi astfel construite, încât să poată susține vaginul artificial; manechinele sunt avantajoase datorită stabilităţii crescute precum şi prin controlul exercitat asupra transmiterii bolilor. Pregătirea masculului înaintea recoltării influenţează numărul spermatozoizilor obținuți cu până la 100%. Saltul executat pe alt mascul, neînsoțit de ejaculare sau stimularea intensă timp de 510 minute generează rezultate bune. Stimulii consideraţi eficienți în intensificarea răspunsului sexual al taurului includ schimbarea partenerului stimulator, a locului în care stă acesta, introducerea unui taur nou în arealul în care are loc colectarea, precum şi saltul neînsoțit de ejaculare. Lichidele secretate în glandele sexuale accesorii pe parcursul perioadei preparatorii au rolul de a îndepărta materialul contaminant din uretră. Frecvenţa recoltării spermei. Creşterea frecvenței recoltării spermei determină scăderea numărului de spermatozoizi obţinuţi, dar sporeşte numărul spermatozoizilor obţinuţi în unitate de timp. La tauri se preferă recoltarea spermei de două ori pe zi, două zile pe săptă-

mână, rezultând astfel un volum mai mare care poate fi congelat în cadrul unei singure operaţiuni. Este posibilă şi recoltarea zilnică, fără a afecta fertilitatea, însă descreşte numărul spermatozoizilor dintr-un ejaculat, fiind necesari mai mulţi stimuli pentru obținerea unui răspuns sexual adecvat.

Vaginul artificial. Cea mai bună metodă de recoltare a spermei este reprezentată de utilizarea vaginului artificial, care are o alcătuire simplă şi simulează (prin asigurarea unor condiții optime de temperatură, presiune şi lubrefiere), copulaţia naturală. Păstrarea strictă a condiţiilor de igienă precum şi o minimă pregătire a operatorului asigură obținerea unui ejaculat de bună calitate, necontaminat şi reducerea la minim a riscurilor de accidentare. Pentru recoltarea fiecărui ejaculat se utilizează o cămaşă vaginală separată, sterilă. Dimensiunile vaginului artificial şi cele ale componentelor sale variază în funcție de specie. Electroejacularea Electroejacularea reprezintă metoda de ejaculare în cazurile în care masculul nu poate fi obişnuit cu vaginul artificial, sau dacă afecțiuni diferite împiedică efectuarea saltului. Metoda se foloseşte cu succes la taur. Metoda masajului. Dacă nu există la îndemână vreun aparat pentru electroejaculare, se poate apela la masarea pe cale transrectală a glandelor veziculare şi ampulelor canalelor deferente, generând astfel exteriorizarea spermei. Este de dorit şi masajul flexurii sigmoide pentru a se produce protruzia penisului, astfel încât un alt operator poate colecta sperma cu o minimă contaminare bacteriană. Sperma obţinută consecutiv acestei proceduri are un conţinut scăzut de spermazozoizi comparativ cu ejaculatele obținute în urma folosirii vaginului artificial. Continuarea în numerele viitoare...

dr. gabriel frățilă medic veterinar

medicală

Distensia abdominală la mânz Diagnosticul diferențial și evaluare Distensia abdominală poate apărea la mânjii de orice vârstă și este cel mai adesea însoțită de semne de dureri abdominale. Cu toate acestea, distensia abdominală poate apărea la mânji și fără semne de colici. Distensia abdominală apare cel mai adesea la caii adulți cu distensie mare de colon.

a mânji, distensiile intestinale, atât cele mici, cât și cele mari, precum și acumulările excesive abdominale de lichid, vor duce la distensia abdominală. Această afecțiune este cel mai adesea cauzată de tulburări gastro-intestinale, de regulă un anume tip de obstrucție intestinală (funcțională, mecanică, congenitală sau dobândită). Și alte tulburări, cum ar fi ruptura sau incontinența urinară pot duce la uroperitoneu și în subsidiar, la distensie abdominală. Vom aborda pe rând diagnosticul diferențial în distensia abdominală la mânz și evaluarea mânjilor cu această afecțiune.

Istoric Evaluarea mânzului cu distensie abdominală începe cu un istoric detaliat, care include și evenimentele peripartum. Nou născuții ar trebui evaluați din punct de vedere al statusului imonoglobinei și tratați dacă se suspicionează insuficiență totală sau parțială a transferului pasiv.

Examinarea fiziologică Un prim pas în examinarea fizică îl constituie luarea temperaturii rectale, febra poate indica cauze infecțioase ale distensiei. Mânjii cu distensie adbominală au adesea o frecvență cardiacă crescută. Când sunt prezente mari cantități de efuziuni peritoneale, mânzul dezvoltă cel mai adesea șoc hipovolemic. Când de vină este infecția cu bacterii gram-negative, o sursă potențială a tahicardiei poate fi endotoxemia. În consecință, este necesară o evaluare aprofundată pentru a trata corespunzător mânzul. Mânjii cu 40 Veterinarul

distensie abdominală pot avea, de asemenea și o rată respiratorie crescută, de vreme ce lichidele excesive pot apăsa pe diafragmă cauzând difuncționalități la respirație, mai ales atunci când mânzul este culcat. Mai mult, trebuie ascultat pulmonul pentru a determina prezența lichidului pleural (extinderea lui poate fi din zona abdominală), ceea ce poate duce la dificultăți în respirație. Examinarea abdomenului umflat ar trebui să includă, în mod ideal, o palpare externă, radiografie și/sau ecografie pentru a determina cauza distensiei.

Radiografia și ecografia Pentru a determina poziția exactă a obstrucției abdominale sau locul de relocare a urinei, trebuie efectuate studii de contrast. Pentru localizarea obstrucțiilor gastro-instestinale în rect și colon, pot fi efectuate clisme cu bariu. Mare parte din practicieni preferă să infuzeze bariu prin intermediul unui cateter Foley, prin intermediul fluxului de gravitație. Cateterul Foley, după ce este umflat, păstrează bariul în rect și colon. Pentru identificarea locului scurgerii, în cazul uroperitoneului, pot fi efectuate cistografie de contrast sau cistografie excretorie. Injectarea de colorant retrograd în vezica urinară, urmată de o simplă abdominocenteză, va permite clinicianului să determine dacă este vorba sau nu de uroperitoneum. Înainte de injectarea colorantului, ar trebui efectuate colectarea lichidului abdominal pentru citologie, măsurarea creatininei și o cultură și determinarea sensibilității.

Abdominocenteza Abdominocenteza este cel mai bine de realizat, în cazul distensiei abdominale, după efectuarea radiografiei/ecografiei. Riscul perforării colonului este scăzut dacă există o cantitate mare de lichid peritoneal în abdomen. Cu toate acestea, dacă pe ecografie sau radiografie apar bucle mari de gaz sau lichid în intestin, nu trebuie efectuată abdominocenteza, pentru a evita riscul de

nr. 19 n www.veterinarul.ro

dilacerare a peretului intestinal. Pentru a scădea riscul de perforare accidentală atunci când este efectuată abdominocenteza, mânzul trebuie să fie bine contenționat și sedat corespunzător. Mai mult, este preferată abdominocenteza cu utilizarea unei canule cu tetină, în locul acului de calibru 1-8, pentru a preveni ruptura intestinului. Evaluarea citologică a lichidului abdominal va ajuta la restrângerea listei de diagnostice diferențiale pentru mânjii cu distensie abdominală. Un număr mare de celule nucleate cu prezența bacteriilor poate reprezenta o peritonită bacteriană din cauza unei septicemii, a rupturii unui abces sau o ruptură de organe. Datele clinicopatologice ale numărului normal de celule nucleate din lichidul abdominal de la mânzi sunt mai mici decât la caii adulți.

Intubarea nasogastrică Deoarece distensiile intestinale mici pot duce la distensii abdominale la mânji, toți mânjii cu distensie abdominală ar trebui să fie evaluați pentru refluxul gastric cu ajutorul unui tub nasogastric mic sau a unui cateter pentru armăsari. Lipsa refluxului nu înseamnă că nu există nici o acumulare de lichid în stomac. Obținerea unui reflux indică însă o anumită formă de obstrucție intestinală (funcțională sau mecanică). Evaluarea pH-ului probei poate ajuta să se determine dacă este reflux de la stomac sau de la intestinul subțire. Fluidul intestinal din intestinul subțire va avea un pH mai mare (6-8) decât refluxul din stomac, care este mai acid.

Chirurgia exploratorie Există mai multe diagnostice diferențiale pentru mânjii cu distensie abdominală, și adesea, motivul exact nu poate fi elucidat până nu se efectuează o celiotomie exploratorie. O diagnosticare atentă și aprofundată va ajuta clinicianul să descopere adevărata natură a problemei și să decidă asupra tratamentului.

Nou-născuții Mânjii nou născuți sunt cei din primele două săptămâni de viață. În această perioadă, trebuie avute în vedere tulburările congenitale, precum și tulburările dobândite ale tractului gastrointestinal și al celui urinar, ca și diagnostice diferențiale pentru mânjii cu distensie abdominală. Acestea include: - retenția de meconiu - atresia intestinală: atresia coli. atresia recti. atresia ani - aganglionoza ileocolonică

- uroperitoneum - fecalita - peritonita - enterita/colica

Retenția de meconiu Retenția meconiului este una din cele mai comune cauze ale durerilor abdominale și a distensiei abdominale, la mânjii nou născuți. Meconiul este cuprins din fluidul amniotic înghițit și din secrețiile intestinale care se acumulează în tractul gastrointestinal la mânji, în timpul gestației. Meconiul este de regulă închis la culoare și granulat ca și formă. Aceste granule de meconiu pot fi destul de ferme și uscate și adesea duc la dificultăți în trecerea prin plevisul și rectul îngust al nou-născutului. Mânjii masculi sunt mai frecvent afectați decât femelele, din cauza dimensiunii mai mici a plevisului lor. Meconiul poate fi reținut și la nivelul rectului sau a colonului. Mânjii ar trebui să elimine meconiul la câteva ore de la fătare. Mânjii pot începe să elimine mici părți de meconiu și apoi să arate semne de disconfort. Semnele tipice ale retenției de meconiu includ: tensiuni la defecare, colici, distensie abdominală graduală pe măsură ce fluidele și ingesta se acumulează în tractul gastrointestinal proxim obstrucției. Evaluarea acestor mânji include o examinare fizică completă, care să includă caracterul tensiunii/greutății la defecare, dacă aceasta este prezentă. Mânjii care se chinuie să defece au spatele arcuit și cozile în aer. Palparea digitală a rectului va arăta retenția meconiului. Radiografiile complete pot dezvălui retenția meconiului la nivelul rectului și/sau un colon distensionat cu gaz/lichid aproape de obstrucție. Pentru determinarea locației și a naturii obstrucției, poate fi de asemenea efectuată o radiografie de contrast. În numărul următor vom aborda diagnosticul diferențial în atresia intestinală., fecalită, peritonită, precum și terapia medicală la mânjii cu dureri abdominale Textul reprezintă o traducere.Sursă bibliografică: Manual of equine gastroenterology- T Mair, T Divers N Ducharme – ediția 2002

DR. MIHAI LOVIN medic veterinar primar

Pe front în Sudan

Medicii VIER PFOTEN România au finalizat cu succes al doilea proiect de sterilizare a câinilor din bazele militare din Sudan 6 martie 2013 .

echipa de medici veterinari ai VIER PFOTEN România a finalizat cu succes al doilea proiect de sterilizare a câinilor fără stăpân în perimetrul bazelor militare ale misiunii ONU (UNAMID) din Darfur, provincie măcinată de conflicte din vestul Sudanului. Proiectul a avut loc în perioada 29 ianuarie – 23 februarie 2013, în 6 baze militare ale UNAMID, ca urmare a solicitării oficiale din partea forței de menținere a păcii în Sudan, pentru al doilea an consecutiv. În total, echipa compusă din 3 medici și 2 tehnicieni veterinari - a sterilizat 187 de câini. Asemenea situației dramatice a oamenilor, prinși într-un conflict militar nesfârșit, soarta câinilor din Darfur nu este mai bună. Lipsa apei și a hranei apasă greu asupra condițiilor de trai. Chiar și în aceste condiții, localnicii care au câini prin jurul casei își rup de la gură ca să îngrijească animalele, considerându-le parte a familiei. Campania a avut ca scop prevenirea înmulțirii câinilor, pentru a se evita pe cât posibil suferințele animalelor și ale oamenilor din această provincie măcinată de conflicte. 42 Veterinarul

Intervenția VIER PFOTEN a constat în prinderea, sterlizarea și tratarea medicală a câinilor și pisicilor de pe teritoriul bazelor militare. Munca echipei VIER PFOTEN s-a desfășurat în condiții meteo extrem de dificile, cu temperaturi depășind constant 45 grade, dar și în condiții de securitate cu grad de risc ridicat. Pe tot parcursul proiectului, membrii echipei au fost nevoiți să respecte reguli stricte pentru a evita pericolele reale existente în zonă. Ca și anul trecut, medicii români au fost întâmpinați cu multă căldură și entuziasm. Unii militari i-au însoțit pe medici la acțiunile de prindere a câinilor pentru a le da o mână de ajutor Pe lângă tratamente și sterilizări, echipa VIER PFOTEN a instruit veterinari sudanezi în controlul reproducerii și tratarea câinilor și pisicilor. Interesul veterinarilor sudanezi, obișnuiti să trateze doar oi, capre și vaci, a fost un semnal de bun augur pentru îmbunătățirea sistemului medical veterinar din Darfur. În prima bază – El Fashir – românii au avut parte de emoționanta întâlnire cu Cappuccino, cățelul norocos care a scăpat cu viață anul trecut după ce, fiind grav rănit, a fost operat de urgență de

nr. 19 n www.veterinarul.ro

medicii VIER PFOTEN. Cappuccino, căruia medicii au fost nevoiți să-i amputeze un membru, se descurcă de minune în cele trei picioare. Și-a revenit complet, iar acum este în ingrijirea unui angajat al UNAMID. „Ne-am bucurat să ne întoarcem și să vedem că și alte baze militare doresc să rezolve problema câinilor într-un mod uman și eficient. Ca și anul trecut, am întâlnit oameni minunați, care au apreciat enorm venirea noastră și ne-au dat o mână de ajutor. Această misiune a îmbunătățit deja soarta multor câini. Înainte, aceștia erau pur și simplu împușcați, pentru că nu exista alternativă. De-acum încolo, în loc să fie uciși, câinii vor fi sterilizați”, a declarat Anca Tomescu, medic veterinar și coordonatoarea echipei Animale fără Stăpân a VIER PFOTEN. Proiectul din Sudan va fi reluat în luna octombrie a acestui an. Impactul și succesul extraordinar al campaniei i-a determinat pe oficialii UNAMID să solicite continuarea programului, care ar putea fi aplicat și în alte zone cu probleme similare. Bazele militare implicate în proiect: El Fasher; Foro Baranga; El Geneina Nyala; El Daein; Shearia

Componența echipei VIER PFOTEN: Anca Tomescu - medic veterinar și coordonatoarea proiectului “Animale fără stăpân” Gabriel Ignat - medic veterinar Cornel Stoenescu - medic veterinar Ovidiu Turlea - prinzator și technician veterinar George Nedelcu - tehnician veterinar Foto: George Nedelcu/VIER PFOTEN

M & M SUPPORT

În prima parte a acestui program de marketing la cheie pentru cabinetele veterinare am definit obiectivele posibile ale unui astfel de program și patru pași necesari pentru a atinge aceste obiective. Dacă aveți întrebări legate de aplicarea programului, vă rugăm să accesați secțiunea M&M Support pe veterinarul.ro.

Condiții minime neCesare: Dacă în prima parte am fost foarte concreți în a expune programul pas cu pas acum vom analiza și vom rafina acest program prin câteva discuții aparent colaterale. Să discutăm pentru început despre aplicarea un astfel de program de marketing. Prima condiție obligatorie a reușitei unui program de marketing este să credeți în valoarea și capacitatea acestor mecanisme de a vă aduce plus valoare în afacerea dvs. Este necesar să vedeți realitatea cu alți ochi decât cei ai medicului veterinar, axat pe a face animalele sănătoase cu orice preț; pentru a vă câștiga clienții din recomandările de la unii la alții. Durează prea mult și este foarte riscantă această abordare acum. Poate cu ceva timp în urmă mergea, când existau mai mulți bani pe piață. Acum situația stă cu totul altfel, piața evoluează de la o zi la alta și este necesar să vă reevaluați poziția din punctul de vedere stric mercantil. Știm că veți spune: "dacă nu faci animalele sănătoase degeaba orice program de marketing sau cum vrei să îi spui; proprietarii îți vor întoarce spatele și te vor vorbi de rău". Da, așa este și aveți perfectă dreptate. Dar, noi vorbim despre un cabinet medical veterinar funcțional, cu clientelă, cu o oarecare istorie și mai ales, cu medici care își știu profesia foarte bine. Un astfel de cabinet poate aplica un program care să îi asigure supraviețuirea pe piață. Noi ne referim la altfel de cabinete. Programele de marketing sunt pentru a aduce plus valoare la firme care funcționează bine. Pentru cele aflate în probleme, programul se numește de reorganizare. Este vorba deci, de plus valoare și de creșterea profiturilor din derularea mai 44 Veterinarul

Marketing pentru cabinetele veterinare partea a II-a eficientă a afacerii veterinare. Teoretic, poți aplica programe de marketing de succes și dacă ambalezi scoarță de copac și o vinzi pe post de panaceu universal. Un program de marketing cu ținte bine alese, cu un mesaj pe măsură și susținut va scoate un profit extrem de frumos dintr-o astfel de afacere. Dar totul va fi pe timp foarte limitat. Mercantil vorbind nu contează, bani să iasă. Într-o afacere veterinară nu poți ambala scoarță de copac, ci este necesar să gândești pe termen îndelungat. Medicina veterinară este o profesie care se confundă la un moment dat cu un stil de viață, de altfel, ca orice profesie liberală. Ești medic veterinar 24 din 24 de ore. Pentru a fi practici vom simplifica. Dacă doriți să transformați pasiunea de a fi medic veterinar într-o afacere de succes și să aveți beneficii și satisfacții profesionale și materiale este necesar să realizați programe de marketing. Dacă încă nu sunteți convins de necesitatea și utilitatea acestei afirmații mai aveți timp să vă răzgândiți dacă parcurgeți cursurile de marketing și management pregătite special pentru dvs pe veterinarul.ro. A doua condiție să reușească o afacere este să crezi în ea și să ai un plan de care te ții oră de oră. Dacă ești medic veterinar cu diplomă și cabinet veterinar cu siguranță că încrederea în capacitățile personale este ok și crezi în ceea ce faci. Să nu trec ușor peste subiect. Obiectul programului de marketing într-un cabinet veterinar, deci însăși esența afacerii veterinare este - medicul veterinar. Tot programul de marketing trebuie să vândă, de fapt, acest “obiect”. La această secțiune mai toți medicii veterinari stau mai bine sau mai puțin bine funcție de cum știu să prezinte acest ”obiect” la vânzare (dar aceste discuții mai târziu în dezbaterea noastră deoarece este mult prea amplă). Mai rău este cu a doua parte. Planul. Până acum nu am văzut un medic veterinar, admininstrator de cabinet veteri-

nr. 19 n www.veterinarul.ro

nar care să aibă un plan. A, poate vreți să spuneți că aveți unul? Desigur că se poate numi plan și a cumpăra un ecograf sau un analizor de sânge, a vărui sau a da o nouă față cabinetului în primăvara aceasta, a angaja un medic veterinar sau a găsi un asistent, a pune mai multe lucruri la vânzare sau a obține discounturi substanțiale. Dar puteți să luați acum în mână un dosar în care pe câteva pagini să aveți scris exact obiective de atins, termene, responsabilități, metode de verificare a atingerii obiectivelor și mai ales costuri și proiecția acestora în timp? Acesta se poate numi un plan de marketing și management. Dacă nu ai un plan atunci afacerea ta merge "după ureche" (așa cum cântă muzicanții pe la crâșme). Vă întrebați mirați "atunci de ce merge?” Păi și muzicanților care cântă după ureche le merg afacerile. V-ați întrebat vreodată de ce? Vă spunem noi. Deoarece sunt singuri în restaurant. Nu aveți de ales și decât să ascultați pițigăielile de la mesele alăturate mai bine aveți un fond oarecum muzical. Dar ce s-ar întâmpla dacă în restaurant ar fi două grupuri de astfel de muzicanți? Cu siguranță că ori părăsiți restaurantul ori aruncați cu ceva în cei care behăie mai tare și mai urât. Următorul restaurant îl veți selecta și după calitatea și profesionalismul cu care cântă muzica, discret și cu mult profesionalism, arii atent selecționate. Exact la fel se întâmplă și cu cabinetele veterinare. La început, este unul pe o rază semnificativă, apoi apar 2-3 în cartier. Încep reproșurile, clienții strâmbă din nas, comentarii, bârfe. Mai apare și un coleg cu geanta în mână, din casă în casă, cu servicii la domiciliu. Și toți fac același lucru: consultație, tratament, vândut medicamente. La început unul singur câștigă. Apoi, s-a început împărțeala la 2 apoi la 3, apoi la 4. Clienții devin mai mofturoși, mai selectivi deoarece au criterii de comparație și desigur că și bârfesc între ei. Prin ce se face diferența între cabinete, când până la urmă toți fac același lucru doar că pe bani diferiți? Veți spune mândri: calitatea actului medical?"

Și chestia asta ține de foame când ai fost nevoit să scazi prețurile așa de mult încât de abia mai supraviețuiești? Pentru a supraviețui unei astfel de încercări ai nevoie de un plan bine structurat, organizat, cuantificat în bani și de care să te ții oră de oră. De ce este chiar așa necesar și noi tot subliniem acest lucru? E simplu. Comportamentul de consum al unui client este extrem de sofisticat, alambicat și schimbător. Studiile de marketing efectuate ani de zile, de specialiști, au subliniat existența unor elemente cheie în acest comportament. Pe aceste elemente se bazează programele de marketing. Programele de marketing nu fac altceva decât să creeze acele mecanisme și fenomene care duc ceea ce are nevoie clientul acolo unde are nevoie și la prețul pe care îl poate plăti. Ele urmăresc satisfacerea nevoii de consum a clientului. Din păcate, cabinetele veterinare nu trebuie să se mulțumească numai cu atât, deoarece tipologia clienților unei astfel de afaceri este diferită. În concluzie, fără un plan clar pe care să îl aplicați, sunteți istorie, indiferent câți bani faceți acum. Cu un program de marketing bine pus la punct, esența acestuia sunt clienții și obligativitatea de a le satisface o necesitate. Să discutăm puțin pe tema clienților unui cabinet medical veterinar. Această temă este abordată de foarte multe cărți de specialitate și este extrem de controversată. Nu dorim să intrăm în polemică. Vă prezentăm doar concluziile noastre cu referire la comportamentul acestor clienți, care, în viziunea noastră sunt altfel decât clienții obișnuiți. Cu toate acestea, recomandăm că nu trebuie luate aceste concluzii ca axiome sau teorii rigide. Într-un program de marketing este obligatoriu să fiți creativi, iar creativitatea și ingeniozitatea unui plan de marketing se bazează foarte mult pe abilitățile dvs de a sesiza nevoile reale ale clienților. Fiecare localitate, fiecare zonă are proprii lui clienți, cu propriile tipologii de comportament și consum care nu se potrivesc la doar câțiva km mai încolo. Deci, ce am constatat noi: În primul rând, clienții unui cabinet veterinar sunt proprietarii de animale de companie sau fermă și nu iau decizii pentru satisfacerea unei necesități proprii. Cum ar fi cumpăratul unei haine deoarece este frig, mâncatul din cauza foamei . Apoi este vorba de “proprietate”. Primii văd animalele lor ca niste companioni, cărora trebuie să le asigure condiții la fel ca unor copii răsfățați. Pentru ceilalți, sunt obiecte ce trebuie să

aducă bani repede, fără alte cheltuieli. Desigur, am exagerat puțin descrierile, dar în linii mari cam așa este. Atenție la un aspect esențial care definește comportamentul acestui tip de consumatori și care poate fi definit astfel referitor la “obiectul animal de companie”: cum le văd >> cum și-ar dori sa le vadă >> cum visează că sunt >> cum sunt ele în realitate >> cum se comportă ei în realitate cu ele>> cum vor ei să se comporte etc. Este extrem de complexă situația. În tot acest lanț dacă nu ești atent, din îngerul salvator al animalului, devii "talpa iadului". De ce? Deoarece consumatorul serviciilor medicale veterinare este un client dificil fiindcă este o persoană dificilă din punct de vedere sentimental, financiar sau ca obligație. Medicul veterinar nu tratează doar animalul ci trebuie să se îngrijească și de psihicul/sufletul clientului. Din aceste motive aveți nevoie de progame în cabinet care să reglementeze foarte bine cum și cine jonglează cu aceste sentimente/ emoții și actul medical în sine care trebuie să aibă permanent un anumit tipic. Clientul, proprietarul animalului nu vine "de drag" la un cabinet. Vine doar când are extrem de multă nevoie de cineva care să îi ia de pe cap o mare pacoste: care urlă, scheaună, miorlăie, pișă peste tot, cacă în cele mai nefericite locuri, sau stă pleoștit într-un colț eventual cu ceva vomă pe lângă el. Dar el se vede un mare iubitor de animale care știe tot despre animalul care trage să moară de o săptămână și nu l-a băgat nimeni în seamă decât când a început să pută insuportabil în jurul lui. Atunci el se vede pe sine ca tatăl/mama animăluțului, gata să facă totul ca să îl salveze, cu condiția să nu fi uitat banii acasă. Visează îndurerat la zile când se juca în poala lui și îl lingea pe mânuțe, iar acum schelăie de se aude tot blocul și nu te poți atinge de el. Vi se par cunoscuți acești clienți? Dacă ar fi să îi faci ceva ieftin, rapid și imediat să fie animăluțul jucăuș și simpatic, care era înainte ca într-un service devii, pe loc înger. Dacă începi că trebuie analize, examinări, să mai vină și mâine și alte analize și încă nu l-ai reparat, e super rău pentru tine. Între timp, se duce acasă și caută pe internet răspunsuri la discuțiile auzite prin cabinet despre cazul sau sau la ceea ce a spus doctorul puțin mai neinspirat și a doua zi vine mai "școlit" ca un profesor universitar. Să nu credeți că dacă un client nu se comportă astfel vizibil, el nu poate fi plasat pe un astfel de tipar. Să analizăm tipul ideal de client al unui cabinet veterinar: un personaj care

se informează exact și notează tot ceea ce trebuie să știe despre întreținerea animalului de companie, să îl achiziționeze de la un crescător cunoscut, cu exemplare valoroase și sănătoase, care asigură un spațiu corespunzător speciei, vârstei și rasei, care asigură mâncare și apă, așa cum o prescrie medicul veterinar, care se îngrijește de igiena animalului, care realizează vizite periodice la medic pentru vaccinare, deparazitare, control de rutină etc. Din păcate, aceste tipuri de clienți nu prea vin des la cabinet. Așa că restul sunt ca în descriere. De aceea, indiferent de tipul de clienți cabinetul veterinar este aproape obligat să aibă un program clar, scris și respectat de relații publice și de marketing. Indiferent cum sunt clienții ei trebuie tratați identic, după aceleași tipologii, ferm, clar și fără posibilitatea de a interpreta. Acest ultim aspect este cel mai important aspect într-un plan de marketing - de a nu da ocazia sau posibilitatea ca acțiunile cabinetului, în ansamblul său, să poată fi interpretabile. Clientul, din toate activitățile și modul de desfășurare a lucrurilor în cabinet trebuie să înțeleagă clar rolul și importanța sa, în tot acest angrenaj, alături de faptul că este alinat în suferința pe care o are alături de companionul său în modul cel mai profesionist cu putință dacă el respectă și ia deciziile corecte și desigur plătește pentru aceste servicii. Din aceste motive, este greu de realizat un program pur de marketing pentru cabinetul veterinar. Este un amalgam de marketing, relații publice și management. Dacă ați avea de vândut ceva, un antiparazitar pentru căpușe, spre exemplu programul de marketing este simplu și clar: puneți la vedere flacoanele cu antiparazitarul respectiv, atașați o reclamă mare în care anunțați că a venit sezonul căpușelor, povestiți câteva minute de cât de periculoase sunt și ce boli transmit și clientul la final, cumpără. Există necesitatea, există clientul, există produsul care este la îndemână, există mesajul - gata programul de marketing. Cu animalul bolnav este cu totul și cu totul altceva. Este nevoie să vorbiți cu stăpânul care este neliniștit sau chiar speriat, trebuie să conteționați animalul, care de multe ori nu poate fi strunit de proprietar, aveți nevoie să realizați analize care nu sunt ieftine. În final, proprietarul, clientul trebuie să le plătească. Să discutăm puțin despre ce trebuie să plătească un client care intră într-un cabinet medical veterinar. Aici este în fapt nodul gordian al medicinii veterinare în România și de aici trebuie să înceapă toate programele de marketing. Continuarea în numerele viitoare... 45

Succes... ...înseamnă foarte foarte multă muncă Spune că este în plină ascensiune profesională și nu se consideră un medic veterinar de succes. Medicul Iana Alecsandri, proprietarul și managerul Di Vet Medical și-a dorit de mică să devină medic veterinar, și, după ani buni de pasiune zilnică, a ajuns să coordoneze o echipă de aproape 30 de persoane, pe care spune că o conduce spre performanță. Citiți un interviu cu un medic veterinar pentru care relaxarea se află printre paginile cărților de specialitate iar mulțumirea proprietarilor, este una din definițiile succesului. Când ați început cariera de medic veterinar și dacă vă amintiți care erau aspirațiile dvoastră cu privire la aceasta imediat după absolvirea facultății? Povestea este destul de lungă. Cu foarte mulți ani în urmă, copii fiind mergeam cu mașina cu părinții mei și s-a întâmplat la un moment dat, pe un drum dintr-o localitate, Stânga dreapta vedeam numai câini, pisici, cai, văcuțe. Și acesta a fost momentul când de fapt mi-am dat seama ce îmi doresc eu să devin în viață. Am întrebat-o pe mama: ”Mama cum se numește doctorul de animale și mi-a răspuns că medic veterinar”. Atunci eu i-am spus ”Mama să știu că eu am să vreau să fiu medic veterinar”. În momentul acela, mama m-a luat un pic în glumă și mi-a zis: ”Da, da, bine că ai vrut să te faci și actriță, și balerină, și pianistă, în fine”. Doar că de data aceasta am vorbit destul de serios pentru că am fost atât de hotărâtă și mi-am dorit atât de mult, încât nu mi-am mai schimbat opinia. Înainte de revoluție, ca să poți să aplici pentru Facultatea de Medicină Veterinară, fie trebuia să dovedești că ai lucrat în producție un an de zile, neapărat la CAP-uri, fie să absolvi un liceu de specialitate, agroindustrial, cu secție de Medicină Veterinară. Decizia mea fiind, după atâția ani aceeași, bineînțeles că a trebuit să optez pentru un liceu de medicină veterinară. Am făcut liceul agroindustrial din Băneasa. Pe urmă am mers mai departe. După câteva eșecuri la admiterea într-un final am intrat la facultate. Din momentul în care am intrat, din primul an de facultate am început să lucrez într-un cabinet veterinar. Aveam un mentor, un profesor arhibinecunoscut în lumea medicinii veterinare și la ora actuală. M-a primit în cabinet să lucrez ca voluntar. Este vorba despre doctorul Viorel Andronie.

V-ați gândit de la începutul facultății să optați pentru medicina veterinară pentru animalele de companie? Cu siguranță. Dacă atunci când m-am hotărât să fac meseria aceasta, sau dacă înainte de revoluție nu aveai decât opțiunea pentru animalele mari, în momentul în care lucrurile s-au schimbat, da, am știut că vreau să fac medicină veterinară pentru animalele de companie. Pasiunea mea era pentru toate animalele, dar aveam așa o chemare specială pentru câini. Și a rămas chestia aceasta, adică pentru mine, câinii sunt universul meu, pur și simplu. Cu siguranță mi-am dorit să lucrez pe animale mici și cu siguranță că, într-o formă sau alta, aveam așa, viziunea unui cabinet. Bine, nu prea știam eu prea bine ce înseamnă la vremea respectivă, în ce constă, nu aveam sursele de informare pe care le avem acum, să știu cum se lucrează în occident pe animalele mici, ce înseamnă o clinică, ce înseamnă un spital veterinar, dar cu siguranță îmi doream enorm să lucrez cu câini.

Aveați posibilitatea de a vă deschide propriul cabinet după absolvirea 47

tea, fie că sunt de imagistică sau sunt de radiologie, sau alt tip de diagnostic sau sunt de terapie șamd, nu putem din păcate să le privim așa cum le privesc occidentalii, care mai departe, într-un anume interval, îți aduc și un profit. Nu se poate, pentru că sunt foarte mari costurile și nu ai cum să acoperi aceste costuri prin prețurile pe care le practici într-un cabinet. dar, sunt absolut necesare și trebuie achiziționate și trebuie făcute aceste eforturi financiare pentru că este singura modalitate prin care noi, ca și profesioniști, putem evolua. Ai foarte mare nevoie de aparatură ca să poți să practici medicină veterinară la un standard din ce în ce mai ridicat și sigur că și noi avem ca și alții dorința de evoluție și noi suntem în urmă și avem de recuperat o distanță foarte mare de clinicile din occident. Dar, repet, nu putem discuta de investiții care mai devreme sau mai târziu să devină profitabile. Nu încă. Acum discutăm de investiții pe care le facem ca să ne creștem nivelul profesional. Și sunt de fapt niște cheltuieli, ele nu sunt niște investiții, ci sunt niște cheltuieli. Practicați o profesie destinată până nu demult preponderent bărbaților. Cum este să fii medic veterinar femeie și care sunt avantajele sau dezavantajele acestui lucru?

facultății? Nu, nici pe departe. Am lucrat pe toată perioada facultății și o perioadă de câțiva ani după ce am absolvit facultatea am lucrat ca și medic angajat, sau mă rog, ca și student angajat și mai apoi medic angajat. Apoi, conjunctura a făcut să fie un moment în care am plecat pe picioarele mele, am avut o primă intenție și am deschis un cabinet veterinar în asociere cu un coleg, pe care nu am putut să-l duc, nu am putut să îl duc mai departe, relația respectivă a durat maxim un an de zile. Apoi am avut un fel de pauză, au fost niște lucruri care s-au întâmplat în viața mea personală și când m-am reîntors practic în meserie, m-am reîntors ca și angajat în primă fază în Di Vet Medical. Apoi, lucrurile au luat o altă turnură și am devenit proprietarul acestui cabinet. dar cabinetul nu l-am creat noi, cabinetul l-am cumpărat practic. Era într-un stadiu mai spartan decât se află în acest moment, gândiți-vă că vorbim de anii 2003 - 2004, era un cabinet pe care practic l-am preluat, l-am cumpărat de la cineva și pe care l-am dezvoltat.

Cum a fost începutul? Vă amintiți primul echipament pe care l-ați achiziționat la deschiderea cabinetului? Îmi amintesc fiecare echipament, fiecare obiect de inventar și fiecare lucru pe care l-am achiziționat, că a fost mai greu sau mai ușor, că l-am cumpărat în rate, că l-am cumpărat cu banii pe loc. Îmi aduc aminte foarte bine fiecare lucru pe care îl am din cabinet, când l-am cumpărat, aproape că îmi amintesc și ce preț am plătit pentru el. Primul echipament a fost un ecograf, un ecograf antic, mult, mult depășit ca și concepție și vreau să spun că a fost, așa, un fel de pionerat. Apoi am început să fac niște cursuri și ușor ușor am început să învăț ecografie. .

Pentru anii 2003- 2004, investiția într-un astfel de echipament putea fi considerată o investiție curajoasă. Considerați că s-a meritat investiția de atunci? Da, s-a meritat. îdar am să vă explic un lucru. Din păcate și în momentul acesta ne aflăm în următoarea situație: la noi un cabinet veterinar, un business, nu are cum să fie foarte profitabil. Dar noi având nevoie de facem investiții în aparatele aces48 Veterinarul

nr. 19 n www.veterinarul.ro

Nu prea cred chestia aceasta. Așa cum spuneam puțin mai devreme, într-adevăr, atunci când eu m-am hotărât să fac meseria aceasta, opțiunile erau foarte limitate. Adică practic, ca să faci medicină veterinară, destul de rar o făcea cineva din pasiune. Era printre puținele opțiuni pe care de exemplu cei care trăiau în mediul rural le aveau pentru evoluție atât socială cât și profesinală. Ce variantă aveau: să facă medicină veterinară sau să devină inginer agronom sau facultăți de genul acesta ca să poată să își depășească practic condiția și să poată să plece mai departe. Astăzi nu mai este valabil lucrul acesta. Mie nu mi se pare că în ziua de astăzi medicina veterinară este o meserie destinată bărbaților, mie mi se pare că este o meserie în egală măsură, pe care o pot face și femei și bărbați și nu cred că există avantaje sau dezavantaje. Nu cred. Dar sigur că dacă vrei să faci medicină veterinară și să practici pe animale mari, este posibil, să fie multe situații în care, într-adevăr, să ai nevoie de rezistență fizică, să ai forță mai mare și atunci sigur că mai degrabă bărbații îmbrățișează latura aceasta. Dar ca și medic veterinar pe animale de companie într-un cabinet veterinar nu cred că există nici o diferență între un medic veterinar femeie și un medic veterinar bărbat. Exceptând poate doar dorințele unor clienți, care câteodată vin și spun: ”Dar un doctor nu aveți, un bărbat?”. Încă se mai întâmplă așa ceva, este o chestie de mentalitate a clientelei.

Câte ore munciți pe săptămână și cum araă o zi tipică de lucru din viața d-voastră? Multe, dar nu destule. Eu zic că muncesc așa, undeva în jur de 12 ore, ca medie. Dar am zile în care lucrez, 7-8 ore și zile în care depășesc 16 ore. Și ceea ce este mai important este că până acum un an de zile chestia aceasta se întâmpla 7 zile din 7. Eu nu aveam timp liber practic. Dar se și explică, pentru că eu, mai mult decât medic veterinar, am avut de luat în responsabilitate și partea de management și atunci aproape că nu îmi ajungeau 24 de ore pe zi. Pur și simplu nu erau suficiente. Acum, de vreun an și ceva, recunosc însă că, poate și din cauză că am mai înaintat un pic în vârstă, mi-am mai și epuizat din forțe, am weekenduri în care sunt un pic mai destinsă. Adică poate nu stau 12 ore în clinică, dar, ca un mic amănunt, eu locuiesc foarte foarte aproape de clinică și sunt practic la dispo-

ziția clientelei 24 din 24. Aceasta înseamnă că oricând pot fi solicitată, dar în principiu, foarte multe ore lucrez. O zi tipică, ce înseamnă la mine? Practic diminețile și toată amiaza, un pic după prânz, mă ocup de partea de administrare, birocrație, gestiune și management. Aici sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute, fie programate, fie care apar de-a lungul zilei. În orice secundă pot fi solicitată să cobor în clinică. Noi avem un cabinet, mă refer la cel din Dorobanți, care eu, zic eu așa, un pic exagerat, specializat pe primiri urgențe. Exagerat, pentru că noi nu reușim să avem încă niște specializări, nici ca și profesioniști, nici ca și locație. dar cabinetul din Calea Dorobanților este un cabinet pe problema aceasta și aici încercăm să ne specializăm pe primiri urgențe. Ori urgența nu știi când îți intră pe ușă. Că e 7 dimineața, că e 3 dimineața, că e 8 sera, nu ai de unde să știi. Sigur că avem și programări. Și atunci, în măsura în care nu apar situații de urgență unde trebuie să fie prezentă, există momente în care mă pot ocupa de activitățile administrative și de management. Pe de altă parte însă, aș vrea să vă spun că am avut într-un anumit moment al vieții mele, aveam deja vreo 3 -4 ani de când trăgeam așa, ca boii la jug și mentorul meu, care m-a încurajat și m-a îndrumat către direcția aceasta, mi-a spus la un moment dat în felul următor: ”Este foarte bine că tu îți dorești să deții controlul și că poți să faci totul, îți place să faci totul cu mâna ta ca să fii sigură că este bine făcut. dar, un manager bun trebuie să știe să își educe oamenii și tebuie să știe să delege sarcini”. Și acela a fost un moment așa, de cumpănă pentru mine, pentru că mi-am dat seama că am văzut afacerea crescând - am plecat de la un punct de lucru, am ajuns la un moment dat să avem cinci puncte de lucru - și mi-am dat seama că eu nu mai fac față singură, nu mai am cum. Aici a început de fapt lucrul meu cu oamenii de lângă mine și ceea ce pot să spun este că în acest moment sunt foarte mândră de echipa mea. Am o echipă de oameni foarte foarte dăruiți, pe care m-am străduit din răsputeri să îi instruiesc. Sigur, nu toți cei care mi-au trecut pragul mi-au și rămas în echipă. Și cel mai simplu motiv a fost pentru că pur și simplu opțiunile noastre nu mai coincideau. Dar cei care au ales să meargă pe același drum cu mine, fac performanță. Îmi place să spun că fac performanță. Deocamdată, pot să spun că sunt cel mai important chirurg al Di-Vet-ului, dar am copii în jurul meu care ușor, ușor, preiau mult din ceea ce obișnuiam eu să fac. Am reușit ca pe partea aceasta de chirurgie, numai cazurile foarte foarte dificile, sau solicitările speciale, îmi revin. În rest am reușit să îi instruiesc, să îi coordonez de asemenea manieră încât lucrurile să meargă unse, chiar dacă eu nu sunt acolo fiecare secundă din timp. .

Cât la sută din timpul d-voastră acordați pregătirii continue? Foarte scurt așa, spun în felul următor: absolut tot timpul care îmi rămâne. Adică ce înseamnă aceasta: eu sunt o persoană care merg destul de rar în concedii, pentru că nu am timp. Iar concediile mele înseamnă așa: plecăm la workshop, ieșim la congres, samd. Anul trecut de exemplu am fost plecata la vreo trei congrese internaționale, acestea sunt concediile mele. Într-adevăr am mers cu o zi înainte și am rămas o zi după congres, ca să pot să mă destind, dar acolo unde am ocazia, timpul îmi permite, și bineînțeles și finanțele, nu ratez absolut nici un congres, mai ales cele internaționale. Este o mare bucurie să văd Congresul AMVAC-ului care a ajuns la a VII-a ediție și la care am fost acolo de la bun început. Am fost alături de echipa AMVAC de la bun început, știu ce eforturi s-au făcut iar congresul de anul trecut a fost ceva fenomenal. În rest, așa

cum vă spuneam, tot timpul meu este în cărți. O dorință pe care am avut-o de la începutul carierei mele, a fost o bibliotecă de specialitate. Pentru că la începutul carierei mele nu dispuneam de toate sursele de informare pe care le avem acum. Eu am avut un computer în anul 2000 pentru prima oară. Nu știam ce este acela internet și mi-am dorit foarte foarte mult să am o bibliotecă de cărți de specialitate. Și m-a costat mult timp, dar și foarte mulți bani, am o bibliotecă foarte foarte mare, li tot timpul meu pe care îl am la dispoziție înseamnă scos cartea de … și citit. Fie că plec de la un caz pe care l-am avut în cabinet și încerc să aflu tot ce se poate afla despre afecțiunea sau medicamentul acela sau mai știu eu ce, fie că pur și simplu am o sâmbătă disponibilă și mă apuc să iau cartea de anestezie și mă apuc să fac studiu individual. Tot timpul liber asta fac, nu este un efort, chiar îmi place.

Cum definiți succesul din perspectiva d-voastră? Dacă mă întrebați care este definiția succesului punct, vă spun așa. Ca să fii un om de succes, trebuie să fii ori un geniu, ori să muncești enorm. Ca să particularizăm și să spunem să fii un medic veterinar de succes, e mult mai greu. Dacă privești lucrurile din punct de vedere al business-ului, nu prea putem discuta, pentru că nu am ajuns încă în România la nivelul la care un business în medicina veterinară să fie un business de succes. Dacă vorbim din punct de vedere profesional, succesul profesional în medicina veterinară: eu spun așa: situația cea mai bună care ar putea exista este ca atunci când contorizezi succesele și eșecurile profesionale: succesele să fie cât se poate de multe iar eșecurile cât se poate de puține. Mă refer la succes sub toate formele lui: fie că este vorba de recunoștința unui proprietar, fie că este un caz dificil pe care ai reușit să îl salvezi, fie că este prestigiul tău ca și medic în lumea aceasta a proprietarilor de animale. Cred că succesul în medicina veterinară este o noțiune destul de relativă. Nu cred că putem vorbi de succes în medicina veterinară. Vorbești de profesionalism, nu de succes. N-aș spune succes. Un om de succes a fost Steve Jobs, un geniu cum a fost Einstein.

IVă considerați un medic veterinar de succes? Nu. Nici pe departe. Mă consider un medic veterinar aflat în ascensiune profesională, aspirant la statutul de medic specialist. Este un prim pas pe care îmi doresc foarte mult să ajung să îl fac și încerc foarte mult să fiu un manager înțelept, să fiu corectă, să fiu cumpătată, ca și manager. Îmi doresc să fiu un medic veterinar bun. Titlul acesta nu există, în mod oficial, dar poate ar trebui să îl inventăm. Viața ne pune în clinică în tot felul de situații în care trebuie să fim obiectivi: avem un client irascibil care este pus pe harță, avem un client iresponsabil față de animalul lui, avem un animal cu o boală incurabilă, care suferă foarte tare dar proprietarul nu se poate hotărî să îl eutanasieze. Tentația din fiecare secundă a viețiinoastre este să fim subiectivi, să devenim justițiari în probleme care nu sunt ale noastre, să luăm decizii în locul altora, să criticăm, să ne erijăm în judecători, să dăm sfaturi care nu se sunt cerute. Mie nu mi se pare că este corect. A fi un om de succes înseamnă să găsești echilibrul între toate acestea și să rămâi cât se poate de obiectiv. Să fii un om de succes înseamnă foarte foarte foarte multă muncă. Iar eu mai mult de muncit.

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

Avantajele Abonaților Suntem o revistă independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri

nr. 17 * anul IV * 2012 nr. 16 * anul IV * 2012

2012

Special Păsări

Special Câini

Anestezia generală la păsări Semiologia puilor de carne Informații practice

Special CABALINE .. .

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice

nr. 18 * anul IV * 2012

știință și practică

anul IV

știință și practică

nr. 13

logare și indexate carte să vină în sprijinul activității practice medicale veterinare.- și pe CD 8. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 1500 de cabinete medicale veterinare. 9. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire. 10. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro si 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită. 11. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil). 12. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică. 13. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

știință și practică

1. Primești 15 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă la abonamentul pe un an. 2. Primești 12 reviste, la abonamentul pe un an cu 52 de pagini lună adică 620 de pagini de informații esențiale. 3. Primesti 4 reviste Afaceri Veterinare cu informații detaliate despre marketing, management și investiții. 4. Peste 20 de articole NOI de specialitate în fiecare lună, peste 300 de articole pe an, cu tematici complexe despre animale de companie, animalele de fermă, management, tehnici de laborator și diagnostic, tehnici și scheme de tratament, prezentări de produse și echipamente alături de multe alte informații. 5. Peste 120 de medici veterinari, experți în diferite specializări, editorii Revistei Veterinarul, care-ți împărtășesc din experiența și cunoașterea lor medicală veterinară. 6. Peste 1300 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie pe www.veterinarul.ro publicate. 7. Accesul la unicul INDEX VETERINAR care conține peste 2400 de produse medicinale veterinare, echipamente și servicii, catalogate sau aflate în curs de cata-

Dilatația și torsiunea gastrică Ancilostomoza canină Informații practice

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică Succesul... cu Dr. Coldea Nicolae

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

www.veterinarul.ro

1. Prin CURIER la doar un telefon distanță.

Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email :office@veterinarul.ro.Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin CURIER, veți primi primul număr din cele 12 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul CURIER de transport (taxă fixă 15 lei). Restul de 11 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

2. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată, Internet-Banking sau mandat poștal la Oﬁciul Poștal cu următoarele date de contact: a. tipul abonamentului un an = 150 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență OP 8 CP 1733 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași

ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA pe email sau pe fax împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista, nr de telefon al dvs. sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a conﬁrma datele.

Succesul...

cu Dr. Iancu Morar

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

www.veterinarul.ro

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Un an bun ! Echipa Veterinarul

www.veterinarul.ro

3. Plata ON LINE cu Cardul simplu, eficient și rapid: Pentru a efectua plata Online este necesar să accesați modului de plăți online de pe www.veterinarul.ro la secțiunea abonamente. Plata se realizează prin serviciul securizat Pay-Pal cu un card valabil completând toate datele solicitate de formularul corespunzător. Se va reține un comision suplimentar reprezentând 2% din valoarea abonamentului, reprezentând comisionul Paypal. Plățile prin acest serviciu sunt garantate putând fi efectuate internațional. Websiteul veterinarul.ro nu înregistrează nici o informație corespunzătoare plății. După efectuarea tranzacției suntem anunțați cu un email de serviciul PayPal despre aceasta. În maxim 24 de ore după ce primim înștiințarea vă contactăm pentru a confirma abonarea la Revista Veterinarul și să ne comunicați adresa de livrare. Livrarea se realizează cu primul număr al revistei ce se va publica după abonare prin Poșta Română cu confirmare de primire.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE: 0763 296 455 VODAFONE: 0729 463 047 ORANGE: 0747 897 703 FAX: 0332.819.688

50 Veterinarul

nr. 19 n www.veterinarul.ro

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

INDEXUL VETERINAR peste 5000 de produse Website (pe www.veterinarul.ro) - DVD (pentru abonați) - Aplicatie Smartphone (din 2013)

cursurile veterinarul.ro din aprilie 2013 Cursuri acreditate de cÄ&#x192;tre CMVRO cu 10 puncte SNEC sau neacreditate de 5 puncte SNEC. Detalii pe www.veterinarul.ro, secČ&#x203A;iunea cursuri.