Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr. 21

știință și practică

nr. 21 * anul IV * 2013

Special Marketing și Management Managementul veterinar - Partea I Marketingul veterinar - Partea a III-a De ce trebuie să am opinie? - Relații Publice

Succesul...

cu Dr. Viorel Andronie

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

b UGET

instalat în 24 ore 3 pagini galerie 10 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 45 euro/an abonați 22euro/an

s tart

hosting inclus instalat în 24 ore 4 pagini galerie 20 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 65 euro/an abonați 45 euro/an

P remium

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

cost 175 euro/an abonați 110euro/an renegociere -20%

s hop

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat magazin virtual host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență cost 335 euro/an abonați 225euro renegociere -40%

ÎN 2013 - UN SERVICIU EXCLUSIV PENTRU MEDICII VETERINARI - GARANTAT VETERINARUL.RO. Simplu, elegant și cu asistență permanentă, poți să ai propriul tau website profesional. Accesibil pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone, cu imagini excepționale, cu texte elaborate de specialiști în comunicare și permanent monitorizat și administrat poți ține legătura directă cu actualii sau viitorii tăi clienți. Ai la dispoziție website-uri demo, prezentări profesionale realizate exclusiv pentru medici veterinari, cabinete medicale veterinare, pet-shop și farmacii veterinare, activități independente sau alte afaceri veterinare. Totul este organizat modular putând începe cu ce ai urgentă nevoie și să adaugi apoi noi facilități. Ai la dispoziție un serviciu de blog excepțional, posibilitatea de a face campanii de informare a clienților prin email sau campanii de promovare a produselor și serviciilor oferite.

Alături de aceste avantaje, ai posibilitatea să alegi o multitudine de facilități utile pentru promovarea și marketingul cabinetului tău menite a crește semnificativ veniturile și a îmbunătăți activitatea medicală. Website-ul este oferit la cheie cu minim efort din partea cabinetului.

Cuprins

special

marketing & management Managementul veterinar partea I-a

animale de companie 10

Marketingul veterinar cum stabilim prețurile

14

De ce trebuie să am opinie? relații publice

18

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri, afișe, formulare, programe de marketing, programe de promovare pentru afaceri veterinare

animale de rentă

Osteotomia ulnei

20

Hidrocefalia

22

Igiena orală

24

Herniile perineale

26

Hamartom la o leoaică

28

Reacţia la fir

30

Paramixoviroza

34

Succesul: ...să realizezi ceea ce ți-ai propus

47

Probleme de comportament la cabaline

36

Parazitismul la ecvine în România

38

Transferul de embrioni la vacă (IV)

42

Veterinar de SUCCES

COLECȚIA

Ediția Aniversară 24 de reviste cu peste 1200 pagini peste 500 de articole peste 300 autori

INDEXUL VETERINAR peste 3000 de produse și echipamente

Comandă Ediția Aniversară Veterinarul 2013 și primești cadou Indexul Veterinar Promoția este valabilă un timp limitat și este supusă unor termeni și condiții. Costul CD-ului Aniversar este 100 lei fără taxe poștale.

3

Veterinarul Adresă corespondență: OP 8 CP 1733 Iași Fax: 0332 819 688 Mobil: 0740 763 716 0733 969 091 0747 897 703 0763 296 455 Email: office@veterinarul.ro

EDITORIAL

Cursurile veterinarul.ro antrenament pentru succes

Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu DTP: Bogdan Gavril

DR. IULIAN VIERU

Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu Editorii ediției: Dr. Andrei Căloiu Dr. Nicolae Coldea Dr. Ralica Zvorășteanu Dr. Ioana Manea Dr. Alexandru Diaconescu Dr. Dan Gîscă Dr. Manuela Pascal Dr. Teodoru Soare Dr. Mircea Cucoaneș Dr. Șerban Zamfirescu Dr. Constantin Herman Dr. Alexandra Păvăloiu Dr. Vasile Cozma Dr. Mihai Cernea Dr. Gabrie Frățilă Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

n

Așa cum știți am lansat cursurile online pe veterinarul.ro. Suntem extrem de încântați de preformanța ca această platformă să fie printre cele mai bune soluții de cursuri interactive online din domeniul veterinar din

România.

Aveți posibilitaea să urmăriți facil fiecare lecție într-o înșiruire logică. Este extraordinar că, fiecare lecție poate fi compusă din text, imagine, film, fișier audio, document sau orice altă componentă multimedia. Astfel cursurile sunt prezentate profesionist și lectorii își foloseasc la maxim toate resursele. De acasă, din fotoliu sau de la birou, parcurgeți liniștit cursul atunci când aveți timp. Puteți să vă opriți oricând și să continuați mai târziu fără să pierdeți nimic din expunere. Acest lucru este excepțional. Intrați la cursuri oricând doriți, aspect cât se poate de comod. Cel mai important este că, odață ce ați devenit cursant, oricând doriți vă puteți întoarce și să rememorați informațiile prezentate. Prin oricând, mă refer la ani. Aveți acces la acel curs atâta timp cât cursul este pe site. Peste un an sau doi, vă aduceți aminte că ați citit într-un curs o informație și atunci vă întoarceți la curs și verificați acea informație.

Este un lucru minunat, ca medic să ai posibilitatea de a consulta oricând cursurile la care ai participat.

O altă facilitate surprinzătoare este comunicarea directă cu lectorul sau cu alți participanți la curs. Fiecare lecție are un modul de comentarii și analize în care să adresați întrebări. În secțiunea de club, interacționați cu colegii și prezentați propriile opiniile, reușitele sau greutățile din aplicațiile practice. Toate acestea într-un mediu securizat la care nu au acces decât medicii veterinari.

Noua componentă de cursuri este excelentă, pentru informarea și pregătirea continuă de care are nevoie un medic veterinar. Nu este necesar a reinventa medicina veterinară cu fiecare curs. Este suficient să recitim anumite informații medicale, într-o nouă prezentare sau dintr-o altă perspectivă. În acest mod, ne menținem treaz spiritul de observație și de analiză, ambele absolut necesare pentru o practică de succes. Acesta este rolul exact al pregătirii con-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

tinue. Baza medicinii veterinare este aceeași de ani de zile. Medicul veterinar, se înțelege că a terminat facutatea și deci știe tot ce are nevoie pentru a practica cu succes profesia. Dar poate că nu ați avut ocazia încă să realizați o cezariană la vacă. Chiar dacă practicați într-un cabinet de animale mici, a citi despre cezariana la vacă nu face altceva decât a exersa, antrena spiritul de analiză, de explorare a necunoscutului și de observație. Ca medic veterinar este necesar să avem spiritul deschis la tot ce înseamnă nou în domeniu. Poate nu vom avea niciodată nevoie de acel ceva, dar faptul că neam antrenat mintea să descoperim noul, să fie receptivă și atentă la aspecte inedite, ne va ajuta cu siguranță în practica curentă. De multe ori, natura ne surprinde cu inventivitatea și caracterul ei impredictibil.

Dacă avem ocazia să învățăm ceva cu totul nou, ce nu am mai practicat până în acel moment, atunci este excelent să parcurgem un curs. Platforma permite lectorului să prezinte multimedia informația, în așa mod încât cititorul să poată asimila ușor și să vadă exact ceea ce se dorește a fi comunicat prin acel curs.

Personal, sunt convins că rolul cursurilor pentru un medic veterinar practician este de a se antrena pur si simplu, indiferent de câtă practică are. Antrenăm mintea, rememorăm informații, creăm noi conexiuni, vizualizăm o nouă perspectivă, creăm noi întrebări, descoperim aspecte care poate ne-au scăpat.

Ce este important cu privire la lectori. Noi nu alegem lectori. Orcine dorește poate susține un curs pe platforma veterinarul.ro dacă are ceva interesant de prezentat. Există sute de aspecte ale medicinii veterinare mai puțin explorate și alte mii care pot fi privite din alte perspective. Un medic veterinar într-o viață profesională nu poate să cuprindă decât o foarte mică parte a medicinii veterinare. Astfel că oricine are o pasiune pentru un segment al medicinii, este binevenit să susțină un curs.

Este munca și pasiunea lui și noi îl respectăm pentru acest lucru și nu intervenim în modul în care a realizat cursul. Veterinarul.ro asigură întreg suportul logistic și facem anumite recomandări tehnice, dar ne limităm la a da sugestii. Lectorul va trebui să fie atent la reacția cititorilor care, dacă va fi negativă, desigur că va duce la o insatisfație profundă.

Cert este că succesul acestei componente de cursuri este marcant, fapt pentru care mulțumim tutoror celor care au încredere în noi și ne încurajează.

relații publice & comunicare Există și pe internet, ca și în viața reală o anumită etichetă pe care trebuie să o respecțați, dacă vreți să fiți respectat la rândul dvs. În medicina veterinară, ca și în alte profesii liberale, i se spune deontologie și etică profesională. Este frumos și bine pentru imaginea pe care vreți să o construiți cabinetului dvs, să aveți cei șapte ani de acasă, triplați de o abilitate de a comunica cu ușurință, pentru a avea succes în mediul online.

Dacă ați citit articolele din ultimele două reviste, aveți acum un cont activ și o pagină de facebook, ce așteaptă să fie ”umplute” cu informație relevantă pentru cei cărora vreți să vă adresați. Nu o să vă spun ce anume trebuie să scrieți, va trebui să începeți prin a ”asculta”. Mai toți experții în marketing online sugerează faptul că înainte de a începe să ”folosești” acest canal de comunicare, trebuie să vezi/citești/asculți pe cei cărora te vei adresa mai târziu. Căutați astfel persoanele cărora vreți să vă adresați.

Dacă aveți un cabinet destinat animalelor de companie, atunci trebuie să vă gândiți foarte bine și să delimitați aria celor cu care doriți să stabiliți un contact în mediul online. Adică, cei cu care vreți să relaționați și pe care vi-i doriți ca viitori clienți. De regulă, răspunsul la ”Cui te adresezi?” se referă la persoanele dintr-o anumită zonă geografică - oraș, cartier și cu anumite precupări sau de un anumit statut social. Vă adresați, de exemplu, proprietarilor de animale din orașul dvoastră, care au studii medii spre superioare și care se conectează la internet cel puțin de trei ori pe săptămână, pentru a verifica noutățile. Vă adresați de asemenea crescătorilor de elită de animale, care dețin deja informații legate de creșterea corectă a animalelor, dar au întotdeauna nevoie de sfatul unui expert în sănătatea prietenilor necuvântători.

Veți începe prin a-i ”urmări” pe aceștia. Puteți să le trimiteți cereri de prietenie sau puteți să accesați meniul Follow direct de pe pagina lor de profil. Dacă au deja o pagină de facebook, atunci îi dați simplu Like și urmăriți noutățile ce vor apărea pe pagina dvoastră de home.

După o simplă căutare pe facebook, veți vedea care cabinete veterinare din zona

Prieteni, fani și cum ajungi la aceștia ?

pe care dvoastră o urmăriți, mai au prezență pe facebook, în ce fel interacționează ei cu fanii, prietenii și ce anume discută aceștia.

Căutați grupurile iubitorilor de animale din zona în care vă aflați și începeți prin a vă implica în discuții online. Sunt o mulțime de grupuri pe facebook la care trebuie să dați Join pentru a putea să participați la discuțiile lor: grupul proprietarilor de Golden Retriver, Iubitorii de Shih Tzu etc.

Nu vă păcăliți, prezența pe facebook nu este suficientă pentru a genera un rezultat palpabil. Pentru a primi feedback și a deveni cunoscut în acest mediu interactiv va trebui să îi dedicați măcar o jumătate de oră pe zi. Comentați la postările proprietarilor de animale legate de sănătatea companionilor lor, atragețile atenția, încearcați să le oferiți informații prețioase și valoroase. Dacă aveți posibilitatea, completați postările cu linkuri către website-ul sau blogul cabine-

tului dvoastră, pe care aveți deja publicate articole legate de acel subiect. Și dacă v-ați hotărât cui vă adresați și căror conversații trebuie să vă alăturați ajungem la pasul cel mai important cum să-i implicați pe alții în ”activitatea dvoastră pe facebook”. Veți avea nevoie de plan social media. Și va trebui să: identificați care sunt scopurile și obiectivele dvoastră pe facebook, identificați clar audiența și canalele prin care puteți ajunge la ei pentru a vă atinge scopurile, să stabiliți resursele e care dispuneți și să stabiliți cum veți măsura succesul dvoastră pe facebook. Despre toate acestea, în numărul următor.

IulIa Crețu

5

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experți și practicieni români

veterinari pentru veterinari

Editorii Veterinarul

Dr. anDrei Căloiu medic veterinar Sarmivet București

Dr. niColae ColDea

Dr. raluCa ZvorăȘteanu

Dr. ioana Manea

medic veterinar CMVI Coldea Sibiu

medic veterinar QINCYVET București

medic veterinar Clinica Veterinară Dr. Manea - Ploiești

ProF. Dr. alexanDru DiaConeSCu

Dr.Dan GîSCĂ

Dr.mireCea CuCoaneȘ medic veterinar Provet Consult București

Dr. Șerban ZamfiresCu medic veterinar Clinica Innovet București

Dr. alexanDra Păvăloiu

ProF. Dr. VaSile CoZMa

Dr. FrĂȚilĂ Gabriel

medic veterinar DVM, MVSC, PhD

FMV CLUJ-NAPOCA

medic veterinar primar

FMV București

Dr. ConstantinesCu Herman medic veterinar primar , MS, PhD

medic veterinar CMVI.Dr. Gîscă

Unnouregulament Gândit ca o soluție de marketing strategic pentru medicii veterinari, website-ul www.plus.veterinarul.roprezintă serviciile complete de webdesign, print și creare imagine pentru cabinetele veterinare.

Mediul online este într-o continuă dezvoltare, dacă înainte era nevoie doar de o prezență online cu un simplu website, acum nevoia de informație a făcut ca totul să fie interconectat. Proprietarii de animale caută informații pe internet, interacționează între ei și cu medicii în mediul online, caută sfaturi expert pe rețele sociale și apreciază deschiderea medicilor veterinari cu care colaborează în acest fel.

De aceea, am creat posibilitatea pentru medicii veterinari, ca, fără nici un fel de efort, să își poată realiza un website, conectat la Facebook, Twitter, Youtube, să aibă cărți de vizită, flyere sau broșuri cu o imagine unitară care să îi servească în menținerea unei legături cu clienții și să își poată realiza propriile afișe, personalizate pentru cabinet.

Niciodată nu primești a doua șansă de a crea o primă impresie pozitivă. De aceea, propunem medicilor veterinari soluții integrate de imagine - website, flyere, broșuri, cărți de vizită, creare logo, afișe, pentru ca dumneavoastră să vă puteți concentra pe activitățile medicale, iar noi pe marketingul acestora. Este ceea ce noi facem cel mai bine.

Vizitați-ne pe www.plus.veterinarul.ro, studiați oferta, modelele existente pentru fiecare din serviciile pe care vi le propunem, alegeți-vă ce vă place și contactați-ne.

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri veterinare la cheie 8 Veterinarul

n

pentru mișcarea necomercială a animalelor de companie Principalul scop al revizuirii legislației a fost ca regulile pentru mișcarea animalelor să fie mai simple și mai clare.

Una din prevederile salutate de mai toate organizațiile de protecție a animalelor a fost cea privind obligația statelor membre de a oferi informații clare - publice online legate de regulile privind călătoria animalelor în UE. Rămâne de asemenea prevederea ca limita maximă de mișcare necomercială a animalelor să fie cinci, deși există o derogare pentru anumite animale cu vârsta de peste șase luni. Federația Veterinarilor Europeni și-a anunțat în mod public încântarea față de noua legislație îmbunătățită - apreciind ca o bună schimbare faptul că noul regulament stabilește un cadru, care prevede identificarea animalelor de companie ca o condiție prealabilă pentru libera circulație în UE. În același timp, FVE și-a exprimat regretul cu privire la faptul că noul regulament nu menționează necesitatea de înregistrare centralizată a animalelor microcipate, deși organizația a făcut demersuri pentru a lega identificarea animalelor de companie de o bază de date centralizată și aprobată. ”Acest lucru este esențial pentru un control eficient al riscului de răspândire al bolilor și pentru a preveni riscurile asociate comerțului ilegal cu animale pe teritoriul UE”, au apreciat oficialii UE. Noua legislație va intra în vigoare în 18 luni de la data publicării lui în Jurnalul Oficial UE. Textul regulamentului poate fi găsit pe website-ul veterinarul.ro - la secțiunea Revista/Afaceri veterinare/Vet Legislatie legislatie EU.

Zoetis anunță coloborarea cu Institutul Roslin pentru controlul Salmonellei ZOETIS (fostă Pfizer Animal Health - divizia de sănătate animală a companiei Pfizer) și Institutul Roslin de la Univesitatea Edinburgh, Marea Britanie au anunțat că vor colabora pentru efectuarea unui studiu al Salmonellei la vaci.

Institul Roslin a primit o finanțare din partea Consiliului de Cercetări Biotehnologice și Biologice (BBSRC) pentru a putea susține studiul alături de Zoetis, ceea ce va aduce cunoștinte valoroase în industrie și un input grozav la programele de cercetare. Timp de trei ani, BBSRC va contribui cu 80% din finanțarea necesară studiului - aproape 1 milion de dolari - iar Zoetis va contribui cu restul de 20 de procente precum și cu serviciile in-kind constând în materiale de cercetare și expertiză. ”Infecțiile cu Salmonella la bovine sunt importante din două motive: pot cauza gastroenterită și avort la aimale, deci dăunează productivității și bunăstării - iar contaminarea mediului din fermă și a vacilor poate duce la infecții la oameni”, spune profesorul Stevens, decanul catedrei de patogeneză microbiană de la Royal School of Veterinary Studies, membru în echipa de cercetători care va participa la acest studiu.

nr. 21 n www.veterinarul.ro

știri

noutăți veterinare Beneficii suprinzătoare ale inflamației la vacile de lapte Inflamație. Până și cuvântul are de regulă o conotație negativă - legânduse ușor de artrită, infecție și alte numeroase maladii.

Specialiștii de la Universitatea Kansas, SUA au decoperit însă că inflamația care apare în mod natural la vacile de lapte în primele zile după fătare poate juca, surprinzător, un rol benefic în procesul complex de trecere de la finalul gestației la lactație. Se știe că multe boli, inclusiv bolile metabolice cum ar fi cetoza și ficatul gras apar în această perioadă de după fătare. ”Gândindu-ne cum să reducem inflamația în acea perioadă de după fătare și dacă aceasta are legătură cu problemele metabolice de la vacile de lapte - am început un studiu.

Scopul acestuia a fost să vedem dacă folosirea unui medicament antiinflamator (salicilat de sodiu) în primele zile de lactație previne acumularea de grăsimi la ficat, ar îmbunătăți nivelul de glucoză pentru lactație și ar limita afecțiunile metabolice ale vacilor care intră la lactație”, spune dr. Barry Bradfort de la Universitatea din Kansas. Medicamentul a fost administrat vacilor în manieră controlată în apa de băut. Rezultatele însă, nu au fost cele așteptate. ”Descoperile noastre sugerează că inflamația este o parte necesară a adaptării vacii la lactație”, mai arată acesta. În plus, administrarea de antiinflamator a sporit conținutul de grăsime la ficat în prima săptămână de lactație. De asemenea, tratamentul inflamator a dus la o scădere dramatică a concentrației glucozei plasmatice la vacile mature. Ambele răspunsuri sunt asociate cu diferite boli metabolice la vacile aflate la începutul perioadei de lactație.

Studiul a îmbunătățit cunoștințele și înțelegea procesului de re-prioritizare sugerând că pe calea inflamatorie se promovează o stare temporară a rezistenței la insulină la vacile de lapte, rezultând în conservarea glucozei pentru a fi utilizată de glanda mamară. Descoperirile arată faptul că un anumit grad de inflamație ajută animalul să treacă de la o perioadă la alta. Nu este un factor care induce alte afecțiuni, ci mai degrabă un avantaj necesar pentru vacile la început de lactație.

nt rta po im

Revista Veterinarul Știință și Practică - 2009 - 2013

Acum împreună cu unicul catalog al tuturor produselor și echipamentelor veterinare din România - INDEXUL VETERINAR

nt a t r o imp

CURSURI ONLINE

Noi Cursuri Online Acreditate de CMVRO pe www.veterinarul.ro. Pentru a participa la cursuri este nevoie să achiziționați credite veterinarul la prețuri preferențiale pentru abonați.

Lista cursurilor acreditate cu 10 pct CMVRO: 1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii, lector dr. Dan Gîscă și dr. Andrei Tudose cost 10 credite .

2. Principalele afecțiuni podale la bovine, lector dr. Dan Gîscă - cost 10 credite 3. Consultația cabalinelor în condiții de teren - partea I, lector Dragoș Petrache cost 10 credite.

4. Operația de cezariană la oaie, lector Prof.

Dr. Alexandru Diaconescu-10 credite 5. Operația de cezariană la scroafă, lector Prof. Dr. Alexandru Diaconescu-10 credite 6. Operația de cezariană la capră, lector Prof. Dr. Alexandru Diaconescu-10 credite 7. Operația de cezariană la vacă, lector Prof.

Dr. Alexandru Diaconescu-10 credite 8. Operația de cezariană la carnivorele domestice, lector Prof. Dr. Alexandru Diaconescu-10 credite 9. Cardiologie - noțiuni introductive, lector .

Dr. Florin Leca-10 credite Detalii puteți afla accesând pagina www.veterinarul.ro secțiunea cursuri. Aveți la dispoziție tutoriale despre cum să cumpărați credite, cum să gestionați cursurile.

Puteți să ne contactați pentru ajutor la telefoanele redacție sau utilizând sistemul de asistență și suport online.

Succes!

9

special

management

Managementul veterinar partea I.

Începem o serie completă de dezbateri privind managementul veterinar. Vom combina teoria și practica. Pentru a realiza aceste articole și cursul asociat am reușit să compilăm peste 5 ani de studiu al practicilor veterinare. Am adunat înformații prețioase cu ajutorul cabinetelelor medicale din România și din unele țări europene, împreună cu experiența acumulată în administrarea cabinetelor veterinare și în celelalte afaceri derulate de echipa care a contribuit la realizarea acestor cursuri. O muncă de echipă concretizată în această serie de articole și în cursul de management veterinar pe care îl puteți parcurge pe www.veterinarul.ro.

T

ermenul de management a fost pentru prima dată definit de M.Follet ca fiind "o artă de a înfăptui ceva cu alți oameni".

Aceasta definiție deși pare una dintre cele mai simple, explica pe deplin un proces extrem de complex. Frederick W. Taylor definea managementul , în cartea sa Shop Management, publicată în 1903, astfel: "a 10 Veterinarul

n

ști exact ce doresc să facă oamenii și a-i supraveghea ca ei să realizeze aceasta pe calea cea mai bună și mai ieftină". Henri Fayol, în cartea sa Administration industrielle et generale, publicată în 1916, menționa că "a administra înseamnă a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona și a controla".

Deși, a fost folosit cu precădere în Statele Unite după anii 1950, în România managementul a început să fie cunoscut după revoluție, ca un concept "la modă" și care era, și încă mai este utilizat de "bonton". Majoritatea "managerilor" români, coordonează activitatea firmei lor folosind "tehnici de management după ureche". Multe dintre cursurile de management au fost realizate de foștii profesori de economie politică sau economie socialistă care aveau ceva urme de management. Noua generație care predă astfel de cursuri este tobă de carte dar practic nu pot să arate mari succese manageriale încă. Se găsesc dovezi la tot pasul în jurul vostru. Noi nu căutăm să rezolvăm problemele existențiale ale managementului românesc. Abordăm direct managementul veterinar în toate aspectele practice generatoare de profit pentru medicii veterinari.

Pentru început, este bine să clarificăm unele aspecte, bine știute de medi-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

cul veterinar.

1. Un cabinet medical, o afacere veterinară în general are caracteristici cu totul aparte față de orice alt business. Cu greu veți putea aplica principiile teoretice generale prezentate în manualele de managemenent. Poate cu un efort uriaș uman și financiar pentru rezultate modeste. Managementul unei afaceri veterinare este cu totul și cu totul special indiferent de câți angajați aveți sau cât de mare estebusiness-ul.

2. Afacerile în România nu sunt predictibile. Nu știm la anul cât va fi TVAul sau impozitele, taxele, autorizările, sau cu cât va crește costul medicamentelor, combustibilii, electricitatea, gazul, etc.

Practic, întreaga macro-economie este condusă de manageri "într-o ureche" nu "după ureche". Și pentru un manager cu vechime în organizare și administrare este extrem de greu să își programeze ținte sau să creeze planuri pe care să le urmeze. Deci, managementul nu poate fi decât unul de guerilă sau după principiu "scapă cine poate".

3. O afacere veterinară în România, în proporție de 80%, înseamnă o clinică veterinară compusă dintr-un singur angajat - medicul veterinar. Acesta este proprietar, administrator, angajat, asistent, femeie de serviciu, șofer, responsa-

bil cu aprovizionarea, plătitor de taxe și personal de stat la cozi și încă multe altele. Într-un final, este cel care vinde și cel care prestează activitatea specifică de medic veterinar. De ce ar avea nevoie de un întreg plan de management când el se administrează pe el însuși? Pe cine să organizeze, să coordoneze, să controleze și încă multe altele?

4. România este o țară în care nici un preț nu are o logică. Dacă alimentele au același preț ca în Bruxelles sau Berlin, unele mai mari ca în outlet-urile din Viena, salariile sunt la un sfert față de acele țări. Combustibilii, curentul, chiriile, serviciile sunt la prețuri chiar mai mari ca în Europa. Prețul echipamentelor, consumabilelor, medicamentelor este egal, dacă nu mai mare uneori ca în alte țări europene. Cu toate acestea, prețurile serviciilor veterinare este la mai puțin de un sfert, reflectând întru totul puterea financiară a proprietarilor. Nu vă gândiți la excepții. Excepțiile sunt doar 9% din populație, conform unor statistici neoficiale, dar reale, din păcate.

Cu toate acestea, un program de management bine implementat va face diferența între succes și eșec. Pe parcursul carierei mele de medic veterinar am văzut multe cabinete cum au crescut fiind de top, ca mai apoi, peste câțiva ani să fie în umbra eșecului. Cunosc mulți medici veterinari altă dată renumiți, fiind cu adevărat de excepție ca practicieni dar care au ajuns doar să supraviețuiască. Am zeci de astfel de exemple.

Rolul unor astfel de exemple nu este să ne demoralizeze. Tocmai de aceea este absolut obligatoriu, pentru a avea succes constant și un viitor garantat să avem un plan bine pus la punct, ușor implementabil și pe care să îl aplicăm cu seriozitate. Chiar dacă suntem singuri în cabinet și noi preluăm clienții, noi ne ocupăm de cazuri și noi facem toată munca de administrare. Planificarea, organizarea și monitorizarea este cheia succesului. În cele ce urmează, vom parcurge pas cu pas etapele și într-un final veți descoperi ca managementul este esențial pentru garantarea succesului indiferent de mărimea afacerii.

Funcțiile managementului Să începem cu începutul - funcțiile managementului: 1. Planificare - etapa în care se definește o viziune. Toți când ne pregătim să plecăm în concediu, întâi ne gândim îndelung unde plecăm și ce vom face. Apoi, ne interesăm de hotel, costuri de cazare, masă, transport, costurile cu plaja, cu

distracția etc. Ne interesăm despre cea mai ieftină soluție sau cea mai comodă ședere, sau cea mai frumoasă priveliște, etc. De obicei, scriem ofertele pe o hârtie, pe care adăugăm comentariile noastre a soției, copiilor, prietenilor. Pe unde vom merge, ce vom face - cu alte cuvinte, planificăm activitățile. Desigur că estimăm și un buget cu ce avem și pe ce programăm cheltuielile - ceea ce înseamnă că facem bugetul activităților. Interesant este că din toate discuțiile avute cu prietenii și colegii, medicii veterinari, mai toți mi-au mărturisit că fac astfel de programări când pleacă în vacanță. Mai mult sau mai puțin sofisticate și mai în detaliu, dacă pleacă undeva în afara țării.

Tot pe ei îi intrebam dacă la fel fac și cu activitatea din cabinet. Răspunsul a fost sec: "dar am timp pentru chestii dintrastea, am altceva mai important de făcut". Este de gândit totuși la acest aspect…nu?

2. Organizarea - pentru că nu poți atinge o viziune fără a ști clar de ce resurse (materiale, informaționale și umane) ai nevoie. Practic, mergând prin cabinetele veterinare, am observat grija cu care fiecare medic își ordonează instrumentarul, cabinetul sau își planifică pacienții. O ladă din material plastic unde este aruncat instrumentarul dacă nu cumva este pe undeva prin portbagaj sub alte lucruri inutile, un carnețel sau ceva care seamană cu un registru pentru pacienți în care de cele mai multe ori nu e o planificare ci un amalgam de numere de telefon, nume, ore și în care, mai mereu, nu înțelege nici doctorul ce a scris. Revenind la exemplul nostru cu concediul când lucrurile stau cu totul și cu totul altfel. Facem bagajul și calculăm fiecare milimetru, organizăm să încapă tot ceea ce ne-am programat să luăm.

Verificăm dacă mașina are revizia, asigurarea, roțile și trenul de rulare sunt ok, dacă avem ulei, apă etc. Punem fiecare lucru în portbagaj la locul lui și suntem atenți să nu se miște sau să uităm ceva.

Totul într-o perfectă ordine, deoarece trebuie să încapă cât mai multe. Verificăm de două ori dacă am luat tot ceea ce trebuie și ne numărăm să vedem dacă suntem toți în mașină. Dar la cabinet, nu mergem în vacață… nu-i așa?

3. Coordonarea - este mai mult decât evident, că ai nevoie de o coordonare a resurselor și activităților pentru a atinge obiectivele stabilite. De multe ori te întrebi "Dacă sunt singur în cabinet sau cu un asistent de ce trebuie să coordonez ceva. Cum să mă coordonez pe mine?".

Potrivit opiniei lui A.Mackensie, exprimată în noiembrie 1969 în Harward Bu-

101

întrebări practice de management 1. Este necesar să îmi înregistrez toate încasările și plățile?

Indiferent de situația economică generală din România recomandarea noastră este să vă înregistrați într-un document personal toate încasările și toate plățile pe care le realizați prin intermediul cabinetului. Este arhicunoscut modul în care sistemul fiscal românesc determină oamenii de afaceri să realizeze multe activități la "negru" sau cel mult la "gri". Din punct de vedere legal nu recomandăm o astfel de practică care poate fi mult prea păguboasă în caz de control fiscal temeinic. Oricum, este politica fiecărui administrator de cabinet. Din punct de vedere al managementului nu poate fi vorba de a realiza vreun pas important în activitatea de management științific și rațional al cabinetului dumneavoastră dacă nu aveți înregistrările sistematice, zilnice ale intrărilor de bani și ale plăților. Multe softuri veterinare realizează aceste înregistrări în mod automat. Dacă nu aveți un astfel de soft, atunci puteți apela la tradiționalul caiet, sau agendă în care să înregistrați zilnic intrările și ieșirile finaciare. Este absolut important să faceți diferențiere clară între încasările și cheltuielile stricte realizate în cabinet și cele personale sau cu familia. Mulți medici veterinari își desfășoară activitatea acasă, sau au cabinetul acasă și atunci de cele mai multe ori se amestecă cheltuielile. Nu este recomandat. Chiar dacă sunteți în situația de a locui lângă cabinet separați clar și definitiv fluxul financiar al cabinetului de cel personal. În cadrul cursului de management vom explica în detaliu această situație și diferența între afacerea veterinară a cărui proprietar sunteți, încasările și cheltuielile legate de cabinet și banii personali. Combinarea acestor elemente în timp duce la grave perturbări de flux financiar și mai rău la o lipsă totală de predictibilitate. Fără 11

această posibilitate de a previziona bugetul afacerii dvs și a vă programa acțiunile și investițiile după un buget a discuta de spre management este "apă de ploaie".

2. Este necesară previzionarea unui buget anual de venituri și cheltuieli pentru anul fiscal următor?

Cu siguranță că DA. Principala funcție a managementului este acea de a planifica, organiza și monitoriza atingerea obiectivelor care, în final, se reflectă în profit. Toate acestea trebuie să aibă un buget. Un plan de funcționare al afacerii pentru anul următor este diferența între succes și supraviețuire. Pe baza înregistrărilor de anul curent și a activității desfășurate, precum și a costurilor legate de acestea, puteți anticipa viitorul an bugetar. Spre exemplu anul acesta ați realizat 500 de vaccinări. Desigur că anul viitor aveți trei posibilități. Să încasați tot 500 de vaccinări, să încasați 400 sau 700. Diferențele țin de factori pe care îi puteți sau nu controla. Dacă planificați să încasați tot 500 de vaccinări înseamnă că doar supraviețuiți cu cabinetul. Logic este să creșteți încasările deoarece aveți nevoie de bani pentru dotare, reparații pe care poate anul acesta nu leați realizat sau să încercați o extindere a activității. Atunci previzionați 700 de vaccinări încasate și scrieți în planul de management toate cauzele care pot influența neatingerea acestui obiectiv. Vedeți care din acești itemi îi puteți influența.

Poate o mai bună informare a proprietarilor asupra necesității vaccinării sau un program de fidelizare cu discounturi. Astfel, pornind de la previzionarea bugetului pas cu pas creionați planul de management cu activitățile desfășurate, timpul, resursele. Important este să vă realizați o previzionare a ceea ce ați dori să realizați anul următor din punct de vedere financiar, sursele posibile și deci bugetul de care aveți nevoie. După aceea continuăm cu planul de management adică ce acțiuni întreprindem pentru a crește încasările și a minimiza costurile.

3. Ce indicatori financiari ar trebui urmăriți? Într-un buget sunt zeci de indicatori care exprimă fiecare câte ceva 12 Veterinarul

n

siness Review, managementul este "procesul în care managerul opereză cu trei elemente fundamantale - idei, lucruri și oameni - realizând prin alții obiectivele propuse". Peter Drucker consideră că managementul este echivalent cu "persoanele de conducere", termenul de "management" fiind doar un eufemism pentru "șef " . "Principala și poate singura sarcină a managementului este de a mobiliza energiile unității economice pentru îndeplinirea sarcinilor cunoscute și definite", iar testul reușitei, susține Drucker, constă în "obținerea unei eficiențe ridicate și adaptarea la modificările din exterior". Pe undeva afirmația că "nu pot să fiu propriul meu manager că râd și curcile" (cum a spus un amic) este adevărată. Dar, revenind la concediu, cu siguranță că cineva din familie își ia responsabilitatea de a coordona întreaga sarcină de a-i pune la treabă pe toți. De asemenea, face o listă cu priorități și o listă cu ce nu trebuie uitat. Cu fiecare acțiune întreprinsă, mai bifează în listă. Verifică dacă fiecare a făcut propriul bagaj, dacă au fost luate lucrurile de care are fiecare nevoie, dacă sunt toate bagajele în mașină. Apoi, pe parcurs, cu siguranță unul conduce și este atent la trafic și celălalt are sarcina de a se uita după indicatoare sau pe hartă, rezultând acele interminabile discuții "trebuia să o iei la dreapta prin intersecția prin care tocmai am trecut". Și toată activitatea de coordonare continuă metodic toată vacanța pentru a nu rata vreun obiectiv de vizitat sau ceva de făcut, desigur contra timp și după un orar bine stabilit. "Bun și ce legătură are cu organizarea de management a cabinetului? Doar la cabinet nu sunt în vacanță să îmi spună nevasta în ce direcție să o iau?" - a fost replica unui alt amic la comentariul meu.

4. Monitorizare - evaluare - mereu am considerat că această acțiune este cea mai importantă în management. Trebuie să știi ce pași ai parcurs, punctul în care te afli la un moment "x" și ce acțiuni trebuie să întreprinzi pentru a obține performanța dorită. În majoritatea cazurilor la întrebarea mea despre cum își monitorizează activitatea, răspunsul a fost invariabil: "Dar ce ești de la DSV să mă iei la întrebări despre ce am făcut? Am registru de consultații și tratamente. Asta fac eu". Desigur că aceasta este activitatea de bază a unui medic veterinar, dar avem vreo listă cu priorități și stadiul lor de rezolvare. Am toate actele fiscale depuse la timp, la forțele de muncă, plățile către stat, chirie, facturi, curent, gaz etc.? Dacă a trecut un an de activitate pot să evaluez ce încasări am avut, cum am evoluat sau

nr. 21 n www.veterinarul.ro

am involuat și multe altele? Dar să revenim la concediu. Cu siguranță dacă mergem cu mașina suntem atenți pe hartă să trecem de punctele pe care le-am stabilit pentru a nu devia de la traseu. Când am ajuns la destinație avem tot timpul în minte un plan de urmat pentru a ajunge la timp la masă, la plajă sau pentru a vizita anumite obiective la o anumită oră.

De fiecare dată mai bifăm o activitate. Și astfel concediul nostru își atinge scopul.

5. Conducere - ca manager întotdeauna coordonezi o echipă. Degeaba aplici cele 4 funcții menționate mai sus, dacă nu comunici și nu aplici cu membrii echipei viziunea, strategia și obiectivele. Revenind la răspunsurile colegilor, la această întrebare mă amuz și eu."Ce ar fi să te duci și să te uți în oglindă și să îți dai o mustrare că nu ți-ai îndeplinit targetul de clienți pe zi?". Practic definiția managementului este "arta de a conduce". Chiar dacă ești singur în cabinet, asta nu inseamnă că ești izolat de oameni. Cu siguranță colaborezi cu un contabil, care chiar dacă ai contract de prestări servicii, în fapt, gestionează ceea ce îi dai tu să facă. Conform legii este necesar să ai contract cu un medic de medicina muncii, un specialist pe resurse umane, etc. Toți aceștia sunt plătiți de tine și practic fac ceea ce îți propui și faci tu în firmă. Nu mai spun, dacă ai unul sau doi angajați sau ai pur și simplu o femeie de serviciu. Pare puțin ciudat dar voi prezenta și în curs modul cum toți acești oameni trebuie totuși coordonați și trebuie să facă ceea ce le ceri și când le ceri. Dar revenind la concediu, cu siguranță că unui din membri familiei sau a grupului este "ales" conducător sau coordonator. Care știe cât e ceasul, care se orientează mai bine, care nu uită anumite etape și vă ghidează pentru realizarea unui concediu de succes. Un coleg mi-a spus că "nevasta e cel mai bun șef în concediu; ea îmi spune ce să fac și eu sunt așa de liniștit în postura de angajat și nu mă doare capul".

Acestea ar fi pincipalele elemente ale managementului prezentate într-o formă amuzantă. Managementul eficient al unei activități veterinare va asigura un succes garantat. Și nu o spun eu. Sunt zeci de exemple care pot sta la baza acestei afirmații, exemple pe care le vom prezenta în timp și pe care le vom analiza împreună.

Alături de aceste elemente, experții în management au adus noi funcții și principii, adaptate pe deplin societății, evoluției tehnologice și informaționale. Au apărut funcțiile de previziune, antrenare, motivație, control-evaluare și încă multe

aletele. Practic, managementul veterinar, așa cum am mai spus, are elemente particulare datorită modului de organizare a profesiei, a sistemului fiscal, a relațiilor existente în piața veterinară și încă multe altele.

Cu toate acestea, se poate construi ușor un plan de managment ce poate fi monitorizat și coordonat, chiar dacă suntem singurii ocupanți ai tuturor funcțiilor necesare într-un cabinet. O organizare eficientă a activității, cu obiective care sunt corect evaluate, cu monitorizarea atingerii lor, ne va arăta exact unde ne aflăm pe piață, ce este de făcut pentru a evolua și unde trebuie intervenit pentru a scădea costurile sau a maximiza profiturile. Cu toate că medicului veterinar nu îi prea face plăcere, este obligat să realizeze un astfel de demers. Poate spuneți la fel ca toți colegii întrebați care au răspuns că: "ei nu fac management, ci repară animale; degeaba fac eu management dacă eu am clienți care vin doar dacă știu medicină". Sunt perfect de acord cu acest punct de vedere dintr-o anumită perspectivă dar, trebuie să privim lucrurile pragmatic, matematic. Rostul muncii sunt banii. Pasiunea, experiența ca medic, renumele sunt unele din elemente care sunt utilizate pentru a produce, în final, bani. Sângele unui cabinet sunt banii și nu pasiunea și valoarea unui medic. Majoritatea artiștilor au murit săraci, dar cei care le comercializează picturile sunt putred de bogați.

Nu faptul că sunteți expert în medicină veterinară vă aduce și bani, ci modul în care vindeți această expertiză va face diferența între succes și eșec.

Situația economică și financiară actuală pe piața veterinară în ansamblul ei este foarte precară. Singurele soluții pentru a reuși în tot acest amalgam de criză amestecat cu incompetența celor responsabili, vine din zona marketingului și managementului eficient, bine structurat, bine organizat și implementat în afacerea veterinară pe care o desfășurăm.

Nu putem schimba nimic din ceea ce înseamnă "criză economică" sau mediul în care ne desfășurăm activitatea, dar putem schimba tot ceea ce ține de noi și eficiența noastră. În fapt, managementul unui cabinet veterinar duce în final la creșterea eficienței acțiunilor, minimizarea pierderilor și maximizarea profitului în condițiile date de piață. Acesta este rolul managementului veterinar și pas cu pas, vom analiza fiecare posibilitate de a ne organiza mai bine și de a fi mai eficienți în ceea ce facem.

DE CE AM NEVOIE DE UN PLAN DE MANAGEMENT? Majoritatea cabinetelor veterinare sunt costituite în jurul unei singure persoane - medicul veterinar. Mai ales în zona rurală, a animalelor de rentă, cabinetul poate avea 1 sau maxim 2 tehnicieni/asistenți veterinari. Destul de rar, de obicei în cazul cabinetelor în care medicul veterinar este batrân există angajat un al doilea medic. Multe cabinete de animale mici au 2-3 medici veterinari, care, de cele mai multe ori, sunt asociați.

Sunt puține cabinete medicale care au 34 medici și personal suplimentar cu sarcini și atribuții clare. Extrem de puține sunt clinicile veterinare sau spitalele în care sunt maxim 10 persoane angajate cu diverse funcții. Pentru oricare din aceste situații un plan de management redactat și bazat pe informații reale din cabinet este esențial. Această obligativitate vine dintr-un singur considerent. Afacerea noastră veterinară este influențată în mod direct de întreg mediul de afaceri și de mersul economiei locale dar și naționale. Aceste aspecte nu pot fi schimbate sau influențate de noi și este o irosire inutilă de energie să spunem că "nu-mi merge bine deoarece economia este la pământ" chiar dacă este adevărat. Pentru acestea sunt bune planurile de management. Acesta ne ajută să vedem ce merge bine și de ce merge bine în firma, arată ce nu merge și de ce nu merge. Pe această bază, putem să eficientizăm ceea ce merge bine, să eliminăm sau să ajustăm zonele în care afacerea merge mai prost.

Putem identifica cauzele și putem lua măsurile de reparare. Monitorizarea unui asemenea plan de management ne semnalizează imediat derapajele și putem redresa situația înainte de a fi prea târziu. Situația economică actuală ne obligă să mergem "pe vârfuri" pe un fir întins peste o prăpastie. Din pacate nu avem decât două variante: să mergem înainte sau să cădem. Prima, chiar dacă este mai dificilă, este de abordat cu curaj și imaginație.

Continuare în numerele următoare și pe cursurile veterinarul.ro

DR. IULIAN VIERU medic primar veterinar

mai mult sau mai puțin importanți pentru dumneavoastră. Ideea cursurilor noastre de management de bază pe veterinarul.ro este aceea de vă obișnui cu o atitudine de separare a vieții dumneavoastre financiare private față de afacerea pe care o derulați, așa cum am mai spus de altfel.

Este un pas esențial și înțelegerea acestui aspect va aduce numai lucruri bune în afacere. Încasările realizate de către dumneavoastră prin munca prestată de medic veterinar nu sunt banii personali. Motivul principal este că fiscal vorbind doar o mică parte din aceștia sunt practic personali, după ce plătiți toate facturile, impozitele și toate cheltuielile indirecte. Deci, cu surprindere aflați că dintr-o consultație care să presupunem că încasați 200 lei doar 15-20% sunt banii cash care ar putea fi utilizați în scop personal, aproximativ 35-40 de lei. De aceea, pentru a avea o afacere sănătoasă trebuie în mod obligatoriu să realizați definitiv această separare între banii personali și banii obținuți din activitatea cabinetului a cărui proprietar sunteți și unde sunteți "angajat" ca medic veterinar, singur fiind. Dezvoltăm aceste aspecte în cursul de management.

Dar, odată realizată această separare puteți să vă stabiliți indicatorii financiari ce trebuie urmăriți lunar. Încasările și contorizarea lor nu înseamnă că urmăriți un anumit indicator financiar. Un indicator financiar pot fi spre exemplu încasările și costurile legate de comercializarea hranei pentru animale sau încasările efectuate de angajați și cheltuielile legate de aceștia (chiar dacă "angajații" sunteți chiar dumneavoastră). Dintr-o astfel de monitorizare cu surprindere puteți afla că spre exemplu depozitarea, manipularea și vânzarea hranei pentru animale este mai puțin rentabilă decât o altă activitate, chiar dacă aparent primirea unor discounturi, afișe sau promoții v-ar încânta. Atunci mai bine decât să chetuiți timp și spațiu cu această hrană pentru animale, dezvoltați alt aspect al afacerii care are mai mult potențial și al cărui indicator financiar arată mai bine.

Adică, cheltuiți mai puține resurse cu un mai mare profit și un rulaj mai bun. Dar fără ceva scris și gestionat zilnic, într-un plan real realizat nu veți putea vedea aceste aspecte și deci va fi dificil să le corectați.

13

special

marketing

Marketingul veterinar partea a III - cum stabilim prețurile Prețul este cea mai dificilă decizie de marketing pe care trebuie să o ia un administrator de firmă. Acesta poate să constituie o sursă de succes sau poate fi eșecul prezent sau viitor al afacerii. Prețul este esența marketingului.

P

entru a vedea cum stabilim prețurile într-un cabinet este necesar să parcurgem câțiva pași.

Este necesar să plecăm de la definiția marketingului.

Kotler scrie în manualul său de marketing că: “marketingul se ocupă cu identificarea și satisfacerea nevoilor umane și a celor sociale. “ Una dintre cele mai scurte definiții ale marketingului sună așa: „satisfacerea în mod profitabil a nevoilor“. Asociația Americană de Marketing oferă următoarea definiție formală: „marketingul este o funcție organizațională și un set de procese pentru crearea, comunicarea și furnizarea valorii destinate clienților și pentru gestionarea relațiilor cu clienții în moduri care să aducă beneficii atât organizației, cât și grupurilor cointeresate în funcționarea ei“. Derularea judicioasă a proceselor de schimb necesită un volum considerabil de muncă și multă pricepere.

14 Veterinarul

n

Practic schimbul, este conceptul fundamental al marketingului, și care se referă la procesul de obținere a unui produs dorit, de la cineva, oferindu-i altceva pentru produsul respectiv.

Potențialul de schimb nu va exista decât dacă sunt îndeplinite cinci condiții: 1. Există cel puțin două părți participante la schimb.

2. Fiecare parte are ceva care ar putea fi de valoare pentru cealaltă parte.

3. Fiecare parte este capabilă să-și comunice oferta de schimb și să furnizeze ceea ce oferă.

4. Fiecare parte este liberă să accepte sau să respingă oferta de schimb.

5. Fiecare parte consideră că este normal sau oportun să facă schimburi cu cealaltă parte.

Derularea efectivă a schimbului depinde de eventualitatea ca părțile să cadă de acord asupra unor termeni de schimb de pe urma cărora amândouă să aibă de câștigat (sau măcar să nu aibă de pierdut), față de situația anterioară schimbului. Schimbul este un proces generator de valoare deoarece, în mod normal, ambele părți se află acum într-o situație mai bună decât înainte. În trecut, „piața“ era un spațiu fizic în care cumpărătorii și vânzătorii se adunau

nr. 21 n www.veterinarul.ro

laolaltă pentru a cumpăra și a vinde bunuri. Economiștii descriu piața ca pe un ansamblu de cumpărători și vânzători care fac tranzacții cu un anumit produs sau cu o anumită clasă de produse (piața locuințelor sau piața cerealelor, de exemplu). Economiile moderne abundă în asemenea piețe. În domeniul veterinar, piața veterinară este constituită din totalitatea medicilor veterinari și a cabinetelor acestora, organizațiile guvernamentale în care își desfășoară activitatea medici veterinari, firme de producție și distribuție medicamente, totalitatea proprietarilor de animale de fermă și de companie, etc.

Prețul este singurul element aducător de venituri dintr-un program marketing.

Toate celelalte elemente din marketing produc doar costuri. Modul de stabilire a prețului poate face diferența între câștig și pierdere. Un preț prea mic poate însemna faliment prin neacoperirea costurilor, cum de altfel un preț prea mare va duce la fugărirea clienților, ceea ce înseamnă tot faliment. Prețul este și măsura valorii serviciului prestat. Prețul mic sugerează o valoare mică a serviciului, adică o calitate mai proastă, pe când un preț mare fără o justificare reală poate însemna pe românește "fraiereală" care este la fel de nocivă. Deciziile referitoare la

NOU

BENEF I CLI CII D O V ENIC DITE

SATISFACŒ+' S ATISFACŒ+' AT G GARANT#6ß ARAN A T#6ß

Gam\ disponibil\ exclusiv pentru clinici [i cabinete veterinare

prețuri sunt clar complexe și dificile. Prețul nu este doar un număr înscris pe o etichetă, pe un lucru sau serviciu. Deciziile referitoare la prețuri sunt clar complexe și dificile.

Istoria economiei a început cu trocul, apoi cu tocmeala, negocierea, prețurile fixe uniforme, și continuă evoluția către zone total necunoscute încă. Mai nou, internetul a devenit un adevărat câmp de luptă în domeniul prețurilor. Firmele caută să monitorizeze atent tendințele de cumpărare și navigare pe internet pentru a se adapta cumpărătorilor și a-i determina să accepte anumite prețuri. Cumpărătorii s-au regrupat și au apărut motoare de căutare și comparare a prețurilor, forumuri și grupuri de discuții despre produse și prețuri. Totul pare ca o cursă a înarmărilor - cum spun unii analiști - între tehnologia comercianților și tehnologia cumpărătorilor.

Pe de altă parte, starea economică a României ne determină să catalogăm cumpărătorii de servicii și produse veterinare din punct de vedere al marketingului, ca o țară săracă unde prețul este factorul hotărâtor în luarea deciziilor de cumpărare. Dar, așa cum veți vedea pe parcursul cursului de marketing, tot în România, piața veterinară, constituie o anomalie. În mod normal, consumatorii ar trebui să preseze cabinetele să scadă prețurile. La rândul lor, cabinetele ar trebui să preseze producătorii și distribuitorii să scadă prețurile, să utilizeze discounturile și să crească programele de promovare. Din păcate, nu se văd astfel de modificări de politici de preț cu toate că, pe ansamblu, studiile noastre arată că piața veterinară se află în declin. Prețurile nu scad, ba mai mult, unele chiar cresc. În schimb, încasările și volumul total de mărfuri și valori este într-o mare scădere. În viața de zi cu zi, cabinetele medicale își stabilesc prețurile în multe moduri. De obicei, ele se stabilesc aleatoriu de patron pe baza experienței sale apriori, funcție de un factor "important" și anume "cum merge piața". Și la firmele mari de distribuție, tot patronul stabilește prețul la majoritatea produselor.

Pentru altele însă, stabilirea prețului de vânzare vine impusă de la firma producătoare. Dar, ca regulă generală, prețurile pe piața veterinară națională se stabilesc simplu și anume, "după ureche". Firmele producătoare și distribuitoare de medicamente din România nu au o strategie de preț orientată către clienți, adică cabinetele medicale veterinare. Pe ele le interesează doar marja adaosului comercial cu care jonglează la vânzare. Fiecare 16 Veterinarul

n

firmă distribuitoare a angajat personal în realizarea de contracte. Fiecare agent are o marjă de preț în care să se încadreze.

Astfel, cu surprindere puteți afla că dvs puteți achiziționa un medicament la un preț mult mai mare decât colegul din județul vecin. Pe internet ,puteți comanda într-o altă țară europeană, același produs la un preț înjumătățit și probabil cu transportul gratuit. Vă asigurăm că așa este deoarece noi am încercat. Cu surprindere vă spun că dacă vă înregistrați plătitor de TVA comunitar atunci puteți achiziționa echipamente veterinare din Germania la jumătate de preț față de România iar din Ungaria cu 30% mai ieftin.

Deci, cum spuneam, prețul îl face fiecare după criterii de el știute și fără să fie de loc atent la piață și modul cum evoluează ea. Mai mult, nimeni nu este atent și parcă se omite intenționat piața europeană, de unde se pot achiziționa absolut tot ce este nevoie pentru un cabinet veterinar cu prețuri bune și la o calitate mult mai bună decât ce se achiziționează de la unii distribuitori naționali. Pe de altă parte, mai sunt și "chinezăriile" care au un preț derizoriu în țara lor de origine și care aici sunt vândute ca echipamente originale și de o calitate europeană. În cabinetul veterinar prețurile sunt stabilite în general după cum merge în zona sau în oraș, dacă este vorba de produse comercializate. Dacă vorbim de serviciile veterinare aici lucrurile sunt de-a'ndoaselea cu totul. Din sondajele realizate de noi in cabinetele din 4 mari orașe, am ajuns la concluzia că mai puțin de 35% dintre cabinetele de animale mici stabilesc prețuri la consultația clinică.

Majoritatea, de fapt, vând doar medicamente pe post de tratament și dacă au noroc, mai vând și o analiză realizată în laboratorul propriu. Practic, medicul veterinar care ar trebui să presteze un serviciu, acela de a diagnostica, se transformă în asistent veterinar care vinde un medicament sau spală un câine și încasează contravaloarea produsului vândut. Este vorba mai mult de comerț decât de practică medicală. Este drept că și în funcționalul cabinetului există perturbări. Și anume faptul că din majoritatea cabinetelor în care am realizat studiul medicul veterinar lucra singur sau cu cel mult un angajat, care, de obicei, se ocupa de farmacia veterinară anexată. Puține sunt cabinetele medicale veterinare care au recepție. Spațiu și personal absolut obligatoriu într-un cabinet medical indiferent de obiectul afacerii, uman sau animal.

Este necesar a înțelege un aspect fundamental. Medicul este persoana dintr-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

un cabinet medical care are nobila misiune de a salva viața pacientului sau a-i alina suferința. El nu trebuie să încaseze bani. Banii se încasează la recepție unde o figură prietenoasă citește activitatea medicală desfășurată dintr-o foaie de înregistrări medicale a pacientului și stabilește costul final, încasează banii, taie chitanța și se adresează exemplar clientului și pacientului. Medicul veterinar doar preia pacientul de la client, precontenționat de asistentul recepționist și se ocupă să identifice problema și să găsească rezolvarea. El trebuie să poarte o discuție scurtă cu proprietarul referitor la anamneza medicală după care intră în zona de consultație și își desfășoară protocolul de examinare nepertubat de nimic, cu răbdare și după un tipar anume. La final, se discută din nou cu clientul despre cazul în speță, îi înmânează rețeta și îi dă câteva recomandări.

Trebuie să fie decizia proprietarului dacă se vor realiza analize suplimentare, indiferent care sunt acelea și dacă va efectua tratamentul. Toate acestea fac parte dintr-un alt protocol de urmat. În acest mod puteți diferenția clar prețurile și atunci clientul capătă încredere în actul medical și deci va fi motivat să îl plătească. Este obligatoriu să dați astfel VALOARE actului medical. Atâta timp cât dvs vă realizați în viteză consultația, vă dați cu presupusul rapid asupra diagnosticului, chiar dacă intuți din prima ce ar putea fi, dacă îmediat îl tratați fără a aminti în treacăt că mai trebuie și analize și fără a discuta ferm cu clientul despre opțiuni, cum ați vrea să vă plătească cineva consultația?! Întrebarea logică pe care aș adresa-o eu ar fi "care consultație, că nu am văzut nici una?!". În aceste condiții, putem dicuta despre preț ca o valoare pe o etichetă sau pe o listă realizață de dvs. Cumpărătorul nu plătește prețuri ci vă achită o sumă de bani menționată într-o listă pentru a primi valoare în loc. Cu alte cuvinte, are loc transferul de valoare. În cazul dvs, valoarea este rezultanta actul consultației medicale respectiv informația care poate sta la baza unui tratament sau speranța de însănătoșire. Tratamentul este o altă componentă de marketing constituită din serviciul oferit de tratare și medicamentul în sine, valoarea transferată fiind sănătatea animalului.

Continuarea în cursul de marketing

Radu CReȚu marketing manager

special

relații publice

De ce trebuie să am o opinie? relații publice - partea IEste o întrebare ciudată dar pe care v-o adresez direct. Dumneavoastră aveți o opinie?

Dacă da, eu de ce nu știu nimic despre ea?

M

edicii veterinari, și o spun după 5 ani de când mă ocup de comunicare pentru Revista Veterinarul și unele asociații profesionale din breaslă, au o poziție aparte față de opinie. Pur și simplu nu vor să fie identificați ca și cum ar avea o opinie, cu toate că fiecare are de spus câte ceva. Sunt zeci de aspecte carei nemulțumesc legate de profesie, practică, organizații profesionale, clienți, propriul personal, distribuitori etc.

Am studiat atent acest aspect să înțeleg de unde vine această înfrânare în a avea opinii. Se pare că din mediul universitar de formare. În toate universitățile de medicină veterinară comunicarea este unidirecțională. Chiar dacă sunt și profesori mai tineri care au o atitudine de dialog, tot unidirecțional se comunică. De fapt, chiar stilul de facultate este de așa natură. Este o facultate în care trebuie să înveți greu anumite șabloane de la care nu trebuie să te abați. Este și normal să fie așa. Nu este o facultate în care baza să fie dialogul, dezbaterea și diser18 Veterinarul

n

tația filosofică. Pentru a fi medic nu trebuie să filosofezi în timpul unei fătări distocice și să analizezi semantic cu proprietarul posibilitățile de intervenție și modul de realizare al operației. Rememorezi urgent tot ceea ce știi despre tehnica operatorie și procedurile obligatorii, pui mâna pe bisturiu și realizezi operația.

Un medic veterinar este un personaj tobă de carte, oarecum orientat spre interiorul său, concentrat pe ceea ce face.

Animalele nu comunică ce le doare și unde le doare sau ce au mâncat cu o zi înainte de au diaree. Deci, trebuie să fie atent la toate semnele prin care animalul comunică de ceea ce suferă. Căile de comunicare dezvoltate de un medic veterinar nu sunt cele lingvistice, ci mai degrabă toate celelalte care implică atitudini corporale, gesturi, priviri etc. Acest mod de comunicare este dezvoltat în facultate la un medic veterinar. De aceea pentru un medic veterinar marketingul, managementul, comunicarea, relații publice sunt noțiuni abstracte cu care nu este obișnuit. El înțelege sensul și rolul acestor elemente în economia cabinetului, dar fără o abordare pe înțelesul lui, toate acestea vor rămâne doar la nivel de bune intenții.

Ca urmare, concluzia legată de profilul comunicațional al medicului veteri-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

nar și modul de formare al acestuia este tabu. Facultățile nu au nicio vină în cadrul acestui mecanism deoarece ele formează medici veterinari, nu oameni de afaceri. După finalizarea studiilor, din păcate, medicul veterinar este mai mult obligat de mediul de afaceri în care își va desfășura activitatea să înceapă să aprofundeze și să își adopte unele principii mult enunțate în cursurile de marketing, management și comunicare. Ca urmare, un medic veterinar are opinii pe care și le arată, dar profilul său comunicațional nu este unul bazat pe cuvinte, ci mai ales, unul legat de atitudini. Acest fenomen se vede imediat pentru ochiul unui avizat.

Dacă intri într-un cabinet veterinar cu un animal de companie pentru prima dată, rămâi mirat și profund marcat cum medicul veterinar se apropie de animăluțul tău și pune mâna pe el iar acesta devine brusc ascultător și face tot ceea ce-i indică medicul. De parcă se creează o conexiune între medic și animal, de parcă ar comunica cu un limbaj ascuns.

Despre acest profil comunicațional vorbesc pe care l-am vazut excepțional de bine dezvoltat la mulți medici veterinari de succes. Am avut ocazia să văd în fața cabinetului un câine destul de voinic care smuncea lesa cu tot cu stăpân și lătra agresiv la ceilalți câini care așteptau. Ace-

lași câine în mâinile medicului veterinar parcă era un puișor. Nu spunea nici "pâs". Am întrebat de curiozitate cum explică medicul acest aspect. Răspunsul nu a fost surprinzător, ci de așteptat. "Păi noi învățăm din facultate să comunicăm cu animalele și cum să le abordăm, cum să le contenționăm și alte asemenea lucruri". Eu aș avea curajul să spun altfel.

Medicul veterinar știe să comunice extrem de bine prin limbajul cunoscut de animale: pozițiile corporale, atitudini, priviri, fermitate etc. Este vorba de procese de comunicare sofisticate. Același medic veterinar pus în situația de a răspunde, în cadrul unui interviu la întrebările normale, devine tracasat, nesigur, șovăielnic, scapă anumite fraze care trădează o emoție puternică. Este mai ușor pentru un medic veterinar să comunice cu animalele decât să comunice cu oamenii. Acesta este un lucru minunat pe care dacă l-ar înțelege și restul oamenilor este posibil ca societatea să fie mult mai frumoasă. Dar, din păcate, trebuie să amintesc faptul că nu animalele plătesc factura la veterinar. Proprietarul este cel care plătește și care de obicei nu este absolut deloc atent la ceea ce face în realitate un medic veterinar.

Despre acest fenomen vorbim în relații publice. Despre comunicarea interumană și modul în care reușim să transmitem ceea ce dorim pentru a ne atinge un scop. Cu alte cuvinte, este absolut necesar ca medicul veterinar să aibă o opinie pe care să o comunice în modul cel mai fluent cu putință interlocutorului, utilizând cuvintele adaptate intelectului acestuia și adresându-i experiența medicală pe care o are pentru a obține două lucruri esențiale: banii necesari achitării serviciilor medicale prestate și înțelegerea sfaturilor medicale și a modului în care proprietarul trebuie să aplice anumite proceduri animalului său.

Deci prin opinie nu se înțelege că suntem nemulțumiți de organizarea sistemului veterinar sau de atitudinea unor colegi și atunci trebuie să avem o opinie și să reacționăm, dur dacă se poate.

După metoda "na, că i-am zis-o eu". Puteți avea și astfel de opinii dar în relațiile publice, opinia este altceva.

Opinia, în primul rând, este rezultanta unei judecăți de valoare. O analiză logică a unor fapte și/sau fenomene la care suntem parte sau am fost conexați la ele (am auzit, am citit etc). În urma analizei realizate prin prisma experienței și cunoștințelor noastre rezultă un posibil răspuns - o opinie. Funcție de cui îl comunicăm acest răspuns, el este luat ca atare de interlocutor dându-i o anumită

valoare. Atenție - acestă valoare este valoarea vehiculată de specialiștii în marketing și care participă la schimburile de piață. În actul medical opinia/valoarea emisă de un medic este preluată de un client ca o axiomă (acea teorie care nu mai are nevoie de demonstrație și este adevărată prin însăși enunțarea ei). În general medicii veterinari, nativ enunță zilnic zeci de opinii/valoare. Cu alte cuvinte, toate concluziile pe care le spuneți proprietarilor, toate sfaturile sunt opinii ferme pe care proprietarul le ia ca atare.

Nici nu încearcă să le demonstreze. Nu confundați comentariul cu demonstarea fals/adevărat a ceea de comunicați. Proprietarii preiau enunțurile medicale ca și opinii profesionale ale medicului veterinar și acționează în consecință.

Aici intervine experiența în relații publice și în comunicare. Dacă medicul veterinar este antrenat să aibă o anumită atitudine, să folosească un anumit limbaj, anumite cuvinte și fraze atunci proprietarul va asimila informațiile primite și va acționa ca atare. Două acțiuni contează în această etapă: plata valorii și asimilarea informației. Principalul atu al medicului este limbajul fără cuvinte, acel limbaj al atitudinii, al privirii, al corpului, limbaj pe care îl stăpânește foarte bine, dar care nu este adaptat și la o eficientizare în comunicarea cu oamenii.

Este utilizat mai mult nativ. Rezultatul unei comunicări de succes este achitarea mulțumită a facturii serviciilor prestate de medic și va vorbi numai de bine despre medicii și cabinetul respectiv.

Practic, în realitate, rar se întâmplă așa. Medicul veterinar, mai ales după o zi de muncă este lipsit de răbdare, are o atitudine "moale" față de proprietar, este nevoit să ceară cam mulți bani pentru serviciul prestat deoarece s-au adunat tot felul de analize și consumabile, sunt de față și alți proprietari etc. Proprietarul, de cele mai multe ori este “bine informat” despre ce ar avea animalul lui și brusc își amintește că și vecinul lui a avut un caz asemănător și s-a dus la un specialist care i-a spus că trebuie să facă așa și așa, că parcă ar fi boala X sau Y. Atunci, medicul veterinar încearcă să găsească o scăpare și să inventeze pe loc ceva, să redefinească prețul la care s-a gândit și de abia așteaptă banii ca să ia următorul pacient. Comentariile de după, sunt de acum clasice. Medicul va spune: "m-am săturat de toți aștia care cred că știu mai bine medicină ca mine, care au citit una alta pe internet și devin mai experți ca mine". Proprietarul va spune: "nu prea cunoaște medicul ăsta, poate ar trebui să îl ascult pe prietenul X

și să mă duc la medicul lui".

Acesta este practic modul în care sunt comunicate opiniile de către dvs. chiar dacă fenomenul este mai nuanțat.

Am urmărit aceste aspecte de fiecare dată când am intrat într-un cabinet veterinar și am notat atent fiecare atitudine. Și a medicului și a proprietarului. La fel se întâmplă și în cazul cabinetelor specializate pe animale de rentă.

Care este prognosticul?

Grav, dar tratabil. Nu este un tratament costisitor dar dacă nu îl veți urma, viitorul afacerilor veterinare vă va arăta din ce în ce mai frecvent aceste neajunsuri și totul poate deveni foarte grav.

Practic, în dialogul dintre medic și proprietar se cimentează succesul sau eșecul cabinetului veterinar. Chiar dacă nu vreți să recunoașteți, oricât de multă medicină veterinară cunoașteți, oricât de bun profesionist sunteți și oricâte animale tratate la dvs au avut succes, renumele și câștigul dvs se bazează doar pe modul cum comunicați cu proprietarii animalelor prezentate în cabinet sau la care vă deplasați. Cel care vă plătește este un om care este obișnuit să comunice verbal cu dvs, chiar dacă 80% din comunicare se realizează nonverbal.

Care este tratamentul? În primul rând, ar fi bine să vă documentați în timpul liber din cărți de comunicare și relații publice. Nu căutați formule magice. Este vorba doar de a citi și a vă deschide un nou orizont. În al doilea rând, trebuie să vă antrenați. Nu este altă modalitate de a reuși în domeniul relațiilor publice. Vom continua cu programe de antrenament pentru dvs. Simple dar eficiente. De asemenea, puteți participa și la cursurile de comunicare pe care le organizăm pentru medicii veterinari. În al treilea rând, cabinetul organizați-l în spiritul unei comunicări eficiente. Acest aspect va necesita o abordare mai atentă și voi prezenta zeci de exemple care să vă ajute în a lua decizia cea mai corectă despre modul în care se amenajează și organizează un cabinet veterinar pentru a avea succes în arta comunicării.

IulIa Crețu

19

ortopedie

osteotomia ulnei prin abducție proximală în displazia de cot și afectarea compartimentului medial Dr. AnDrei CĂloiu medic veterinar

D

isplazia de cot este una din afecțiunile des întâlnite la câine, care se manifestă prin șchiopătură și durere. Această afecțiune se întâlnește la toate rasele de câini medii și mari.

Displazia de cot este favorizată de următoarele patru cauze: osteocondrita disecantă, neuniunea procesului anconal, fragmentarea procesului coronoid și incongruența radio-ulnară.

Cele mai des întâlnite aspecte patologice sunt fragmentarea procesului coronoid și afectarea compartimentului medial al humerusului. Clinic, displazia de cot se manifestă cu șhiopătură bruscă sau graduală, în unul sau ambele membre cu înțepenirea sau scădrea razei de mișcare după perioade de odihnă, șchiopătură evidentă după efectuarea unor exerciții. Semnele clinice sunt prezente la câinii tineri în jurul vârstei de 5 – 12 luni.

Opțiunile de tratament ale displaziei de cot și a compartimentului medial sunt limitate la tratamente conservatoare (administrarea de analgezice, diverse diete), până la osteotomii corectoare care schimbă biomecanica articulației sau chiar protezarea totală a cotului.

Sistemul PAUL este o metodă nouă de tratament care se potrivește pacienților tineri și acelor care nu prezintă stadii avansate de osteoartrită. Dr. Ingo Pfeil din Germania, a realizat că prin osteotomia ulnei la nivel proximal se reduce presiunea pe compartimentul medial rezultând astfel o îmbunătățire a razei de mișcare și implicit eliminarea durerii. Printr-o abducție ușoară de 4- 6 grade a ulnei, după realizarea osteotomiei rezultă modificarea centrului de greutate asupra compartimentului medial. Ulna este fixată cu ajutorul unor plăcuțe speciale (ALPS PAUL). Această tehnică este nouă, iar riscurile postoperatorii sunt mult mai puține decât în cazul osteotomiei humerusului prin alunecare, iar majoritatea complicațiilor au fost date de erorile tehnice.

20 Veterinarul

n

nr. 21 n www.veterinarul.ro

21

neurologie

Hidrocefalia DR. NICOLAE COLDEA medic veterinar

Hidrocefalia este o afecţiune cu un puternic impact negativ asupra creierului. Acţiunea mecanică a lichidului cefalorahidian (LCR) în exces, duce la distrugerea treptată a substanţei nervoase.

H

idrocefalia se defineşte ca fiind o dilatare anormală a sistemului ventricular din cauza excesului de LCR. Acest lucru apare ca urmare a scurgerii neadecvate a lichidului de la locul de producere spre locul de unde el este absorbit în circulaţia sistemică.

Acumularea de LCR poate fi unilaterală, bilaterală, sau poate afecta numai o parte a sistemului ventricular unde se află un element obstructiv.

Mecanismele de producere ale hidrocefaliei sunt multiple: l obstruarea drenajului LCR (de cele mai multe ori la nivelul apeductului mezencefalic) în cazul raselor cu predispoziţie congenitală sau ca urmare a inflamaţiilor, infecţiilor, proceselor tumorale, care impiedică circulația LCR. l absorbţia deficitară la nivelul vililor arachnoidieni. l producerea în exces (tumori ale plexului coronoid) l vascozitate crescută prin exces de proteine în LCR. l urmare a distrugerilor de ţesut nervos, când este denumită compensatorie.

Afecţiunea poate fi congenitală în cazul mai multor rase: Bichon Maltez, Yorkshire Terrier, Chihuahua, Lhasa Apso, Pomeranian, Poodle pitic, Cairn Terrier, Boston Terrier, Pug, Pekinez, Bulldog fără însă a se limita la acestea. La aceste rase, şi nu numai, hidrocefalia este 22 Veterinarul

n

obstructivă. Infecţiile prenatale pot fi responsabile de stenozarea căilor de drenaj ale LCR. La rasa Beagle, la indivizii adulţi, s-au citat în literatură dilatări ale ventriculilor, dar fără simptomatologia tipică. În cazul în care afecţiunea este dobândită, ea poate avea etiologii diferite așa cum arătam anterior; tumorile, hemoragiile (post-traumatice sau cu altă etiologie), abcesele, produc obstruarea de cele mai multe ori a foramenului interventricular, a apeductului mezencefalic sau ale deschiderilor laterale ale ventricului al patrulea. În cazul hidrocefaliei compensatorii, presiunea intracraniala este normală, LCR nefăcând altceva decât să umple spaţiile rămase libere în urma distrugerii sau a nedezvoltării unei parţi a creierului.

O situaţie particulară în care apare hidrocefalia este sindromul Chiari, care apare mai des la Cavalier King Charles Spaniel, unde este tot urmare a unei obstrucţii, dar care nu face obiectul acestui material.

Simptomatologie Clinic, datorită presiunii intracraniene crescute, indivizii au craniul bom-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

bat (foto 1, foto 2). În fotografii este un pui de Malinois care, deşi aproape că nu mai avea emisfere cerebrale, se comporta relativ normal, executa corect comenzile primite, manifestând doar o uşoară ataxie.

Simptomele pot, deci, varia de la cazuri inaparente pana la: m hiperexcitabilitate m orbire m lătrat excesiv m crize epileptiforme m comportament alterat m strabism ventrolateral m dispnee m opistotonus cu extensia membrelor Cauzele cele mai frecvente sunt: l congenitale l genetice l infecţii prenatale l virusul parainfluenţei l substanțe teratogene în viaţa intrauterină l hemoragii cerebrale la nou născuţi DUPĂ FĂTĂRI DIFICILE l deficienţă de vitamina A l tumori l inflamaţii, infecţii

Figura. 4

Figura. 1

Figura. 2

Figura. 3

Figura. 5

Diagnosticul Diagnosticul se pune clinic, electroencefalografic, dar în special imagistic. În cel din urmă caz, RMN-ul fiind considerat “suveran”, punând în evidenţă atât dilatarea ventriculilor cu compresiunea/atrofierea substanţei nervoase, cât şi evidenţierea eventualelor procese care impiedică circulaţia liberă a LCR. În imaginile alăturate (RMN) se poate face diferenţa între aspectul normal al creierului (foto 3 şi 4) şi aspectul a ce a mai rămas din creierul căţelului din imaginile de mai sus (foto 5 şi 6).

Figura. 6

Tratament Tratamentul vizează trei aspecte, în funcţie de situaţie: 1. reducerea producţiei de LCR 2. înlăturarea chirurgicală a procesului obstructiv 3. drenarea LCR în exces Pentru acest deziderat se pot folosi glucocorticoizi: Prednisolon 0,25-0,5 mg/ kg, oral, de două ori pe zi. Utilizarea Acetazolamidei în doză de 0,1 mg/kg, oral, din 8 în 8 ore precum şi a Furosemidului în doze variind între 1 şi 2 mg/kg, repetat la 12 ore, este încă insuficient evaluată.

Pentru scăderea tensiunii intracraniene se mai pot folosi agenţi osmotici de tipul Manitolului şi a soluției hipertonice de clorură de sodiu. Nu se va neglija utilizarea terapiei anticonvulsivante în cazul crizelor pseudoepileptice.

Amplasarea valvelor pentru shuntul ventriculo-peritoneal nu are, deocamdată, suficiente referinţe în ceea ce priveşte riscul de migrare, infectare, obstruare şi alte complicaţii. Acolo unde este posibil, se poate proceda la înlăturarea chirurgicală a procesului tumoral implicat în etiologia acestei afecţiuni.

Bibliografie: Acierno MJ, Labato MA (2004) Hypertensionin dogs and cats. Compendium 26:336-346 de Stefani A, de Risio L, Platt SR et al. (2011) Surgical techniques, postoperative complications and autcome in 14 dogs treated for hydrocephalus by ventriculoperitoneal shunting. Vet Surg 40:183-191 Saito M, Olby NJ, Spaulding K et al.(2003) Relationship among basilar artery resistance, degree of ventriculomegaly, and clinical signs in hydrocephalic dogs. Vet Radiol Ultrasound 44:687-694 Thomas WB (2010) Hydrocephalus in dogs. Vet Clin North Am Small Anim Pract 40:145-159

23

stomatologie

Igiena orală la animalele de companie - noțiuni introductive l

Dr. raluca ZvorĂșteanu medic veterinar

Cu toate că este bine cunoscută importanța igienei dentare există cazuri în care acesta este plasată pe locul secund de mulți dintre proprietari, care nu reușesc să aibă grijă de dinții animalelor în mod corespunzător.

I

giena orală, reprezintă procesul de îngrijire preventivă dentară. Cel mai important palier din igiena dentară veterinară, constă în procesul de îngrijire efectuat de către proprietar. Îngrijirea ambulatorie poate fi completată cu tratamente profesionale stomatologice, preventive, furnizate de medicii veterinari periodic. În acest context, perierea dinților este importantă, deși singură nu va putea elimina patologia dentară cel mai des exprimată prin tartru, la animalele de companie.

Prin eliminarea tartrului se pot reduce complicațiile patologice orale exprimate prin riscul de apariție al durerilor sau cariei dentare, a paradontozei sau chiar pierderii dinților.

Importanța igienei orale la animalele de companie se reflectă asupra calității vieții din punct de vedere al: r Homeostaziei aparatului masticator r Evaluării statusului oro-dentar rDepistării afecțiunilor complicate Evaluarea statusului oro-dentar se face prin identificarea unei eventuale tipologii faciale (tristă, furioasă, mobile, imobilă, mitrală,etc.), prin examinarea mucoaselor, gingiilor și a dinților, prin depistarea sensibilității bucale superficiale sau profunde, a posibilelor modificări termice sau de formă cât și prin aprecierea reflexelor senzitivo-motorii 24 Veterinarul

n

Figura. 4 de la nivelul botului.

Afecțiunile dentare pot fi depistate prin examen clinic referitor la: r Proba periodontală (date referitoare la spațiul gingival, reacția gingivală, pierdere de țesut, examinarea integrității ligamentelor dentare, mobilitatea dintelui) r Examinarea integrității plăcii dentare (dinți lipsă, fracturați, deteriorate, pigmentați, prezența plăcii de tartru,etc.) r Examinarea limbii, boltei palatine și a zonei sublinguale (consistență, formă, integritate) În cazuri de afectare a structurii dentare se recomandă radiografia dentară.

Cazuri clinice considerate reprezetative în vederea aprecierii ulterioare a importanței igienei orale: 1. Brevignatism la câine. Sunt implicate tulburări de prehensiune și masticație.(fig.1) 2. Brevignatism complicat cu peridontită avansată cu pierdere tisulară la câine. Impică tulburări de masticație, risc de infecție bacteriană locală și sistemică (rinichi, cord). (fig.2) 3. Brevignatism supracomplicat cu infecție locală și distrugere de țesut moale (pierdere tisulară). Boala paradontală în fază terminală.(fig.3) 4. Fistula la nivelul arcadei zigomatice la câine de 6 ani, determinate de caria dentară a molarului M1. (fig.4) 5. Carie dentară situată la nivelul

nr. 20 n www.veterinarul.ro

molarului M1. Se observă pulpa dentară datorită deteriorării smalțului. (fig.5) 6. Aspect privind boala paradontală avansată la câine de 11 ani. Cu ajutorul ansei a fost verificată adâncimea resorbției gingivale (proba periodontală). (fig.6) 7. Ulcerații gingivale la câine de 6 ani. Cauza ulcerațiilor fiind boala bacteriană și tartrul dentar.(fig.7) 8. Aspect post intervenție stomatologică. A fost îndepărtat tartrul și extrași dinții ce prezentau mobilitate excesivă, este evidențiată pierderea osoasă.(fig.8)

În concluzie:

r Lipsa unui protocol igieno-oral duce la afectarea ireversibilă bucală și sistemică. r Aplicarea profilaxiei igieno-orale la câini poate impedica dezvoltarea patologiei orale chiar și la câinii cu afecțiuni congenitale r Lipsa conduitei stomatologice în afecțiunile țesutului moale dentar poate duce la complicații. r Pentru a menține starea de sănătate orală în parametri optimi, trebuie să efectuăm controlul periodic, cel puțin o dată la șase luni. r Rezultatele tratamentelor dentare pot fi menținute în timp doar printr-o întreținere conștincioasă și prin vizite regulate la medicul veterinar.

Figura. 3

Figura. 1

Figura. 6

Figura. 2

Figura. 7

Figura. 5

Figura. 8 25

chirurgie

Herniile perineale studiu de caz

DR. IOANA MANEA medic veterinar

Herniile perianale apar frecvent la masculii necastrați, de vârstă medie sau bătrâni, din cauza atrofiei musculare prezentă la nivelul musculaturii care formează diafragma pelvină.

P

rintre rasele de câini des afectate întâlnim Peckinezul, Ciobănescul German, Boxerul, Teckelul, inclusiv metișii acestora.

STUDIU DE CAZ Pacient: Lucky, metis peckinez, 11ani, mascul, necastrat, 8.3kg.

Motivul prezentării în cabinet a fost reprezentat de defecarea anevoioasă și prezența unei “umflături” lateral de baza cozii. După examinarea clinică, a fost necesară efectuarea unui tușeu rectal pentru a confirma prezența unei hernii perineale unilaterale (dreapta). Conținutul herniei era reprezentat de anse intestinale, mezenter. Rectul era deviat lateral, cu prezența unui buzunar rectal apărut din cauza constipației cronice.

Indicația pentru remedierea problemei a fost intervenția chirurgicală, proprietarul alegând însă, în primă fază, tratamentul medicamentos și dietetic.

Prin tratament, se așteaptă ca animalul să aibă un tranzit intestinal regulat și să producă fecale cu consistență scazută.

Ca și examene paraclinice s-a recomandat efectuarea ecografiei abdominale și a unei radiografii. Ecografia a dezvăluit existența unei hiperplazii prostatice chistice, prostata și vezica urinară păstrându-și poziția anatomică (în situația în care vezica urinară este retroflexată și se găsește în conținutul herniat, atunci 26 Veterinarul

n

Figura. 2 intervenția chirurgicală este considerată urgență). Ca urmare a modificărilor de la nivelul prostatei s-a recomandat și castrarea.

După o perioadă de timp, proprietarii s-au convins de ineficiența tratamentului medicamentos și dietetic, și s-au decis pentru efectuarea intervenției chirurgicale.

Datorită faptului că hernia perineală era una cronică, iar musculatura de la acest nivel era atrofiată, am hotărât utilizarea unui implant protetic (plasă chirurgicală) pentru remedierea herniei.

Plasa chirurgicală este din polipropilenă, cu elasticitate bidirecțională, modelul țesăturii permițând tăierea în orice formă dorită fără ca plasa să se deșire sau să-și piardă din biocompatibilitate. Înainte de operație s-a efectuat examen hematologic (ușoară trombocitoză, o leucocitoză cu eozinofilie ușoară), iar valorile biochimice s-au încadrat în limitele valorilor de referință. Se recomandă restricționarea hrănirii cu 24h înaintea operației, pentru a asigura golirea tractului digestiv. Tot în acest sens se recomandă efectuarea unei clisme.

Câinele aflat în decubit sterno-abdominal (cu trenul posterior ușor înălțat) se pregătește pentru operație prin tunderea regiunii perineale, incluzând baza cozii, urmând asepsia zonei.

nr. 21 n www.veterinarul.ro

Se efectuează lavajul glandelor perianale, se dezinfectează încă o dată câmpul operator, se efectuează sutura în pungă a anusului (pentru a evita contaminarea ).

Coada bandajată se imobilizează pe spatele animalului. (Figura. 1) Linia de incizie este curbă, lateral de anus, peste hernie, pornind de la baza cozii ventral spre tuberozitatea ischiatică (Figura. 2).

După ce hernia este redusă, inelul hernial disecat, se apreciează mărimea defectului (diametrul și adâncimea) și gradul de atrofie al musculaturii. Acești factori influențează mărimea plasei chirurgicale care va fi folosită, precum și modul de prindere.

Plasa de formă pătrată sau dreptunghiulară se taie pe direcția săgeții punctate și colțul A’ se suprapune peste colțul A astfel încât plasa să formeze un con (Figura. 3).

Vârful conului va fi poziționat în punctul cel mai adânc al herniei, iar baza conului se ajustează și se suprapune peste marginile inelului hernial. Circumferința bazei conului se suturează în puncte separate (monofilament neresorbabil) de musculatură care delimitează hernia, având grijă ca suturile să fie plasate în musculatura sănătoasă (Figura. 4 -5).

După închiderea defectului, se suturează țesutul subcutanat, apoi pielea în

puncte separate (Figura. 6).

După operație, se recomandă fixarea unui colier de protecție, se administrează laxative pentru a evita constipația postoperator. De asemenea, se recomandă o dietă alimentară care să prevină apariția tulburărilor digestive, pentru a evita recidivele.

Bibliografie: Jose Rodriguez Gomez, Jaime Graus Morales, Maria Jose Martinez Sanudo, Surgery atlas, a step-by-step guide The pelvic area, 2011. Grupo Asis Biomedica, S.L

Figura. 3

Figura. 4

Figura. 5

Figura. 1

Figura. 6 27

chirurgie

Hamartom la o leoaică studiu de caz Autori: Conf. Dr AlexAnDru DiAConesCu Dr. DAn eugen gîsCă Dr. MAnuelA PAsCAl Dr. teoDoru soAre

Definiție Formațiune pseudotumorală constituită din aceleași componente tisulare, ca și organul la nivelul căruia se dezvoltă, dar se deosebește prin structura, aranjamentul și gradul de diferențiere anormal al țesuturilor.

S

e distinge hamartom histioid, în care predomină un țesut similar cu organul unde se formează și hamartom organoid, care conține elemente ale diferitelor țesuturi.

Exemple de hamartom: hemangiomul cavernos hepatic sau cutanat, nevii pigmentari etc.

Din hamartom se poate dezvolta tumoarea malignă - hamartoblastomul (rabdomioblastomul, nefroblastomul, hepatoblastomul).

Formațiunea a fost observată în urmă cu doi ani, dar în ultimele luni a crescut foarte rapid în dimensiuni, generând un disconfort vizibil pentru animal, care se deplasa mai greu, se rănea frecvent în zona abdominală. De asemenea, exista riscul abcedării formațiunii respective și suprainfectarea plăgii create, cu bacterii patogene. În luna ianuarie 2013 s-a luat în discuție posibilitatea intervenției chirurgicale, analizându-se în mod obiectiv atât motivele favorabile interevenției, cât și factorii de risc care nu ar fi recomandat o astfel de intervenție.

Motivele favorabile intervenției au fost: 1. În situația în care se afla animalul respectiv, nu mai putea fi expus publicului, deoarece ar fi avut un impact emoțional negativ atât pentru publicul adult, 28 Veterinarul

n

Figura. 33 dar și pentru copii.

2. Riscul suprainfectării cauzat de rănirile frecvente, formațiunea fiind foarte voluminoasă.

3. Riscul metastazării cauzat de traumatismele frecvente la acest nivel.

4. Disconfortul vizibil pentru animal.

5. O șansă, chiar dacă mică din punct de vedere statistic pentru astfel de formațiuni la feline, ca tumora să fie bengină, și lăsată neoperată să malignizeze în cele din urmă.

Factorii de risc care nu recomandau o intervenție chirurgicală: 1. Vârsta înaintată, femela având 12 ani.

2. Posibilitatea ca formațiunea să fie malignă, iar intervenția ar fi grăbit procesul metastazării.

3. Riscul anestezic legat de vârsta animalului și eventualele patologii de organ care nu erau diagnosticate clinic.

4. Dificultățile legate de îngrijirile postoperatorii, având în vedere că este vorba de un animal sălbatic, orice complicație apărută postoperator necesitând anestezie generală.

Pregătiri pentru intervenție: aducerea instrumentarului în sala de operație (Figurile 2, 3), deplasarea spre locul de cazare al leoaicei în vederea tranchilizării acesteia, tranchilizarea animalului (Fi-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

gura 7), transportul animalului de la locul de cazare spre sala de operație, pregătirea locului de elecție pentru fixarea branulei, fixarea branulei, conectarea la perfuzii pentru menținerea anesteziei, conectarea la monitor , fixarea pe masa de intervenție, pregătirea câmpului operator prin tunderea părului, dezinfecția cu alcool, tinctură de iod și betatină (Figura 16).

S-au recoltat probe de sânge pentru efectuarea examenului biochimic anteoperator, iar rezultatele au fost corespunzătoare, permițând intervenție cu riscuri minime. Analizele au fost efectuate la locul intervenției de către doamna dr.

Viorica Caliga și doamna dr. Corina Ignat.

TEHNICA OPERATORIE Incizia pielii în felie de pepene în jurul formațiunii (Figura 18, 19), dilacerararea formațiunii cu atenție pentru a evita secționarea vaselor mari, vasele mari sunt izolate și se ligaturează (Figura 20), după realizarea stazei s-a continuat dilacerarea din aproape în aproape , până la izolarea formațiunii tumorale de țesutul sănătos (Figurile 21, 23, 24) Pe parcursul intervenției au fost monitorizate permanent funcțiile vitale, de către doamna doctor Manuela Pascal

Figura. 2

Figura. 7

Figura. 3 ajutată de studentele de la Facultatea de Medicină Veterinară București .

Sutura pielii în puncte separate (Figurile 27, 29), deconectarea animalului de la perfuzii și monitor, și pregătirea pentru transportul la locul de cazare, recoltarea de probe pentru examenul histologic, transportul la locul de cazare .

Postoperator au fost administrate antiotice în apa de băut timp de 7 zile. La o lună de la intervenție animalul prezenta o stare clinică foarte bună (Figura 33).

Figura. 16

Figura. 18

Figura. 19

Figura. 20

Figura. 21

Figura. 23

Figura. 24

Figura. 27

Figura. 29

HISTOLOGIC Secţiune parţial acoperită de epiderm alcătuită din ţesut mezenchimal reprezentat de straturi dense de fibre de colagen, multifocal discret desprinse de un spaţiu optic gol (edem). Alături de fibrele dense de colagen sunt prezente vase limfatice şi fibroblaste tipice. Nu sunt prezente atipii celulare, nici metastaze în vasele limfatice şi sangvine adiacente.

Discret, la marginea secţiunii, sunt prezente numeroase capilare ectaziate şi o uşoară hemoragie care infiltrează ţesutul colagenic (hemoragie acută corelată cu intervenţia chirurgicală). Aspectul histologic este caracteristic pentru hamartom fibroadenomatos. Acest proces tumoral se încadrează în categoria tumorilorbenigne, având prognostic favorabil, fără recidivă locală.

Imaginile complete sunt publicate pe www.veterinarul.ro

29

chirurgie

reacţia la fir o reminiscenţă încă vie a timpurilor ”de demult”- studiu de caz

Dr. mircea cucoaneȘ medic veterinar

Dr. Zamfirescu Șerban medic veterinar

În cele ce urmează o să vă relatăm un caz de reacţie la fir declanşat la aproximativ trei ani după operaţia de sterilizare. Motivul apariţiei tuturor problemelor în acest caz a fost determinat de folosirea pentru operaţia de sterilizare a mătăsii chirurgicale.

C

ăţeluşa Rita, metis ciobănesc românesc în vârstă de 4 ani, a fost adusă la cabinet de proprietarul ei acuzând o stare generală uşor modificată. În urma anamnezei am aflat că animalul nu a avut probleme de sănătate până în prezent şi că, în urmă cu aproximativ trei ani căţeluşa a fost sterilizată.

Proprietarul nu ne-a putut preciza tipul intervenţiei:(ovariectomie/ovariohisterectomie).

De menţionat faptul că animalul a fost deparazitat şi vaccinat anual comform programului stabilit de medicul curant.

Simptomatologie Ca simptomatologie, proprietarul a relatat că animalul bea foarte multă apă, vomită, refuză hrana şi e mult mai liniştită ca de obicei. Un amănunt interesant este faptul că ceilalţi masculi din curte se ţineau după ea şi o adulmecau comportându-se ca în perioada de rut.

30 Veterinarul

n

Fig.2 Se observă reacţia bontului uterin (delimitată de cruciuliţe) la firul de sutură-elementul hiperecogen central ce creează umbra acustică(u). VU=vezica urinară.

La inspecţia externă s-a observat o moderată scurgere vaginală (Fig.1) intensificată prin palpare abdominală profundă.Temperatura înregistrată după termometrie a fost de 40.3 grade Celsius.

Examene paraclinice Suspicionând de la bun început un diagnostic în sfera urogenitală am recurs la administrarea unei medicaţii corespunzătoare cu antibiotic şi tratament de susţinere generală perfuzabil. Menţionez faptul că pentru examenul ecografic colaborez cu dr. Şerban Zamfirescu un adevarat profesionist al imagisticii ecografice, acesta efectuând a doua zi ecografia căţeluşei.

Testele biochimice şi hematologice nu au scos la iveală modificări considerabile, parametrii încadrându-se în limita valorilor normale.

Rezultatul ecografiei a fost ”spectaculos“: reacţie inflamatorie granulomatoasă localizată la nivelul bontului uterin (fig.2), iar rinichiul drept mărit în dimensiuni - 9.77/5.12cm (fig.3), contur neted, hidronefroză grd.IV cu atrofie corticală de compresiune, în bazinet conţinut mixt - mediuecogen și anecogen, cu limita de separare rectilinie, paralelă cu masa de examinare fapt ce certifică sedimentarea materialului bogat celular (puroi) de urină şi dilataţie ure-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

terală proximală (0.9cm Ø.). Restul organelor decelate ecografic s-au prezentat în limitele normalului.

Diagnostic Diagnosticul final: reacţie la firul de sutură pe bontul uterin cu efect lent de compresie pe ureterul drept ce a condus la distrucţia rinichiului drept.

Coroborând toate datele am stabilit conduita terapeutică. Primul pas al acesteia fiind reprezentat de intervenţia chirurgicală ce a avut drept obiectiv extirparea rinichiului afectat, ureterul aferent şi bontul uterin.

Tehnica operatorie Tehnica operatorie este clasică. Anestezia s-a efectuat cu domitor şi ketamină administrată la picătură. Am abordat două linii venoase pentru menţinerea echilibrului patului vascular având în vedere că extirparea unui organ, în speţă a rinichiului drept, prezenta un risc de sângerare considerabil.

Abordul l-am făcut la nivelul liniei albe printr-o incizie largă de la apendicele xifoidian până în regiunea prepubiană. După vidarea completă a vezicii urinare de conţinut am identificat bontul uterin, aderent de gâtul vezicii.

Deoarece separarea celor două organe (vezica urinară/bont uterin) prin

dilacerare nu a fost posibilă, am recurs la excizarea suprafeţei de vezică urinară aderentă de bontul uterin urmată de pexia acesteia. După izolarea bontului uterin am recurs la extirparea acestuia aplicând o ligatură transfixică sub zona afectată, urmată de sutura de înfundare a noului bont uterin. (Fig.4) Următorul pas a fost reprezentat de eventraţia controlată a masei intestinale într-un câmp steril îmbibat în soluţie salină, lucru necesar pentru abordarea cât mai facilă a rinichiului drept în vederea ablaţiei. Prin disecţie minuţioasă a lojei renale am reuşit dislocarea organului şi aducerea lui în plaga operatorie urmată de ligaturarea plexului vascular renal şi ,,decuplarea” rinichiului de la acesta. (fig.5). Împreună cu rinichiul drept am extirpat şi bontul ovarian drept, situat topografic în imediata vecinătate a acestuia (fig.6,7,8,9).

Ureterul drept a fost extirpat şi el în totalitate acesta fiind total compromis, urmat de sutura orificiului ureteral de la nivelul peretelui vezicii urinare.

După inspecţia organului congener, care nu prezenta modificări macroscopice, am repoziţionat masa intestinală în cavitate păstrând topografia, urmată de lavajul acestora cu soluţie salină încălzită la 38 grade Celsius. Lichidele acumulate au fost aspirate din cavitatea abdominală, după care am efectuat sutura musculaturii abdominale în fir continuu, moment în care am fixat un tub de dren necesar drenării eventualelor lichide excedentare. Pielea a fost suturată în puncte separate.

Tratament postoperator Tratamentul postoperator a urmărit combaterea infecţiei prin administarea a două antibiotice cu scop de potenţare a efectului antibacterian şi susţinere generală cu fluide specifice.

Operaţia s-a încheiat cu succes lucru confirmat de faptul că după aproximativ 10 ore animalul s-a ridicat cu uşurinţă, a urinat, iar după 24 de ore a mâncat cu poftă.

Menţionez că am folosit fire de sutură resorbabile de cea mai bună calitate pentru a preîntâmpina eventuale complicaţii postoperatorii.

Figura 1

Fig.3 Ies în evidenţă atrofia corticală(c) de compresiune, dilataţia bazinetului şi a diverticulelor acestuia (d) şi materialul bogat celular reprezentat de puroi (p) sedimentat în bazinet cu delimitare netă de urină.

Concluzii Prezentarea acestui caz are drept scop ,,tragerea unui semnal de alarmă” cu privire la folosirea inadecvată a mătăsii chirurgicale şi a firelor neresorbabile la efectuarea diferitelor intervenţii chirurgicale.

Fig.4; 1vezica urinară, 2. bontul uterin 31

Fig.5. Aspect general: 1.rinichiul drept ,2.vezica urinară, 3.masa jejunală

32 Veterinarul

n

Fig. 6 .Rinichi hidronefros

Fig.7. Secţiune longitudinală

Fig.8 Bont uterin reactiv

Fig.9 Secţiune bont uterin, aspect granulomatos

nr. 21 n www.veterinarul.ro

NOU

BENEF I CLI CII D O V ENIC DITE

SATISFACŒ+' GARANT#6ß

Gam\ disponibil\ exclusiv pentru clinici [i cabinete veterinare

infecțioase

Paramixoviroza la porumbeil

DR. CONSTANTINESCU HERMAN medic primar veterinar MS, PhD

Este o infecţie virală acută, enzotico-epizotică a porumbeilor. Apare frecvent la toţi crescătorii. Boala este determinată de un Paramixovirus. Virusul este în relaţie cu virusul bolii de Newcastle, dar nu este identic. Are o patogenitate foarte ridicată pentru porumbel, dar nu şi pentru alte specii de păsări domestice.

P

erioada de incubaţie variază între 3-21 zile, dar au fost descrise şi perioade de 11-12 săptămâni. Virusul atacă sistemul nervos şi rinichii. Iniţial apar secreţii nazale, conjunctivale şi fecale diareice. Peste 30% din porumbeii afectaţi se vindecă spontan după circa 4 săptămâni de boală, dar unii rămân cu sechele. Porumbeii manifestă anorexie, polidipsie, diaree.

Desigur vorbim de diaree falsă pentru că lichidele eliminate nu provin din intestin ci de la nivelul rinichilor afectaţi. Semnele nervoase sunt: paralizia picioarelor, uni sau bilaterală, torticolis, tremurături, mers înapoi, incapacitatea de a se hrăni şi moarte.

Diagnosticul etiologic se face în laboratoare de virusologie, care izolează virusul din probe de creier, trahee, pulmon, rinichi. De asemenea, prin evidenţierea anticorpilor serici, după cel puţin 2 săptămâni de la infecţie, prin testul de IHA sau ELISA. Diagnosticul diferenţial se face în principal faţă de salmoneloză, adenoviroză, ascaridioză şi intoxicaţii.

Nu există tratament specific. Prin izolarea animalelor bolnave şi hrănirea respectiv adăparea artificială al acestora, uneori pe parcursul a mai multor săptă34 Veterinarul

n

mâni, există şanse de recuperare.

Boala se previne prin vaccinări regulate.

Dacă există suspiciune de boală, porumbeii cu semne clinice se exclud de la vaccinare. Se poate folosi vaccin inactivat apos Columbovac, injectabil sau Newvac La Sota, pe cale oculoconjunctivală (o doză pentru un porumbel=5-10 pui de găină) (imunitate încrucişată).

Vaccinul Columbovac se utilizează numai după ce au trecut 2 săptămâni de la vaccinarea cu Newvac La Sota. Injecţia se face subcutanat, în treimea mijlocie a părţii dorsale a gâtului, cu acul orientat antero-posterior şi nu imediat înapoia cefei. Imunitatea durează 1 an.

Lotul de reproducţie se vaccinează cu 4-6 săptămâni înainte de împerechere; lotul de tineret cu 4 zile înainte de înţărcare, deci la cuib.

Porumbeii de expoziţie se vaccinează cu 4-6 săptămâni înainte de prezentarea la expoziţie. Vaccinul va asigura imunitate stabilă după 2-3 săptămâni de la inoculare. Această imunitate poate fi reînnoită prin executarea unor vaccinări de rapel.

Vaccinul Newvac La Sota injectabil se administrează subcutanat sau intramuscular în doză de 0,2 ml, iar pe cale oculoconjunctivală sau nazală în doză 0,1 ml. Fiecare doză pentru porumbel va

nr. 21 n www.veterinarul.ro

conţine 5-10 doze pui de găină.

Newvac LS 79 se poate folosi şi prin aerosoli sau în apă de băut. Înainte şi după vaccinare se poate administra de exemplu produsul Aminovital 10 ml la litru de apă sau Fortalyt 1 lingură la 1 litru apă 2-3 zile consecutiv, pentru a consolida sistemul imunitar.

Vaccinul Paramixovacol se administrează s.c. în doză de 0,2 ml alături de un tratament antistres 2-3 zile înainte şi după vaccinare cu complex polivitaminic buvabil, care conţine vitamine, aminoacizi, săruri de Mg şi Zn. Se dă 1ml întrun litru de apă.

Un alt produs este Nobilis Paramyxo P201, care se administrează în doză de 0,25 ml/porumbel, de la vârsta de 5 săptămâni. Imunitatea se instalează după 4 săptămâni şi durează un an.

Există produse cum ar fi produsul Columbopolivac S, care alături de paramixoviroză asigură imunizare faţă de bacteria Salmonella typhimurium. Doza este de 0,3 ml, s.c. începând de la vârsta de 4 săptămâni, cu rapel la 3 săptămâni.

Devine necesară dezinfecţia adăpostului şi a mediului înconjurător cu produsul Catiorom, dezinfectant pe bază de amoniu cuaternar. Se foloseşte sub formă de diluţie 1%, 0,5 ml/m2. Este virulicid, antibacterian, antimicotic.

etologie

Probleme de comportament LA CABALINE

D

eși neglijată o bună perioadă de timp în România, problema tulburărilor de comportament ale cailor începe să fie adusă în discuție în ultimii câțiva ani.

Practic necunoscută în natură, patologia comportamentului este din ce în ce mai des întâlnită în sistemele moderne de întreținere ale cabalinelor, datorită lipsei de experiență dar și organizare a proprietarilor de cai. Așa cum vom vedea mai jos, majoritatea problemelor de comportament derivă din necunoașterea comportamentului normal al cailor, cărora trebuie să li se ofere condiții adecvate speciei lor, pentru a-și putea îndeplini necesitățile naturale ale comportamentului.

Importanța comportamentelor aberante se leagă atât de aspectul financiar (investiții pierdute), dar și de cel al bunăstării animale.

Problemele de comportament, odată descoperite sunt extrem de greu de tratat, scăzând valoarea unui cal cu peste 30%, discutând astfel despre un cal valoros este evident că pentru un proprietar, investiția este compromisă. La această scădere în valoare se adaugă costurile terapiei (iar dacă este medicamentoasă aceasta poate ajunge la sume considerabile), de obicei neîncununată de un succes total. De asemenea, tot mai multe grajduri refuză să primească în pensiune cai cu comportamente aberante- pe deo parte din ignoranță (persistă mentalitatea conform cărora aceste comportamente ar fi învățate) dar și pentru că există o serie de tulburări (cum ar fi xilofagia) care duc la distrugerea permanentă a boxelor. Se estimează că aproximativ 15% dintre caii domesticiți suferă de probleme de comportament de diferite grade. Tulburările de comportament reprezintă însă transpunerea întro modalitate vizibilă a unor alte probleme mai grave, și anume o bunăstare precară. Deși domesticirea cailor a avut loc în urmă cu milenii, etograma lor a rămas nemodificată. Poate cel mai mare semnal de alarmă ar trebui să fie faptul că la caii sălbatici tulburările de 36 Veterinarul

n

comportament sunt inexistente, ceea ce înseamnă că apariția acestora este direct corelată cu implicarea omului în viața acestui animal. Bunăstarea în sistemele moderne de producție este un obiectiv destul de greu de împlinit, iar reacțiile aberante care apar și care fac proprietarul să consulte medicul veterinar sunt de fapt rezultatul modificărilor neuroendocrine sunt direct legate de aspecte deficitare cu vechime care au încetățenit obiceiurile proaste. În cele ce urmează, precum și în următoarele câteva numere, vom discuta aspecte legate atât de etogramă, de implicarea omului în comportamentele naturale, dar și despre cele mai frecvente comportamente aberante a cailor.

Importanța medicului veterinar în dinamica unei ferme de cai este desigur mare - dar mulți proprietari corelează prezența acestuia cu problemele de sănătate, astfel că medicul este chemat exclusiv pentru profilaxia bolilor (vaccinări, deparazitări), diagnostice sau tratamente. În ceea ce privește temperamentul și personalitatea unui cal, medicul este de obicei complet ignorat. Într-o situație ideală, acesta ar trebuie să fie prezent ca și consultant încă de la construirea viitorului adăpost - pentru a explica proprietarului diverse aspecte legate de igienă (mărimea geamurilor, intensitatea luminii, ventilația, spațiul necesar/animal etc) dar și pentru a explica proprietarului conceptul celor 5 libertăți ale animalelor (libertatea de a nu suferi de foame și sete - acces liber la apă proaspată și hrană corespunzătoare, în cantitățile necesare; libertatea de a nu suferi de disconfort- asigurarea de condiții confortabile pentru odihnă și adăpostire; libertatea de a nu suferi de durere, injurii sau boală- prin prevenirea bolii sau diagnostice și tratamente aplicate rapid și corect; libertatea de a se exprima naturalasigurarea unui spațiu suficient dar și a companiei altor animale de aceeași specie; libertatea de a nu suferi de frică sau anxietate - asigurarea tuturor condițiilor necesare evitării provocării suferinței

nr. 21 n www.veterinarul.ro

psihice). Dacă medicul este prezent mai târziu, după achiziționarea/construirea adăpostului, este important ca acesta să fie consultat cu privință la managementul și optimizarea condițiilor de întreținere pentru a evita apariția tulburărilor comportamentale. Din păcate, apariția medicului veterinar are loc atunci când deja este târziu- după instalarea problemelor.

Principalele comportamente ale cailor sunt: comportamentul de preluare al hranei (consumul de hrană și apă), comportamentul de excreție (fecale, urină), comportamentul social (comportamentul de grup), comportamentul de explorare și respingere al dușmanilor, comportamentul de confort (igiena corporală), comportamentul de odihnă, comportamentul de reproducere și comportamentul matern.

Comportamentul de preluare al hranei se referă la necesitățile alimentare ale cailor, iar ceea ce trebuie să fie luat în calcul de către proprietari este faptul că aceste animale sunt ierbivore tipice, iar perioada lor de furajare este în jur de 16 ore pe zi! Mai exact, proprietarii uită ca animalele lor au un stomac infim raportat la masa lor corporală, dar un intestin uriaș. Hrana lor naturală este slabă din punct de vedere energetic, ingerată în cantități mici, pe o perioadă lungă de timp, în timp ce se deplasează pe suprafețe destul de mari. Din păcate, sistemele moderne de întreținere presupun furajarea rară, cu tainuri mari, abundând uneori de furaje concentrate, absolut nenecesare. În ceea ce privește comportamentul de excreție, acesta este important atât pentru eliminarea produselor toxice (fecale, urină, transpirație) dar și pentru un aspect adeseori neglijat- comunicarea intraspecifică (urina iepelor conține feromoni), prin intermediul organului vomeronazal (organul Jacobson).

Comportamentul social implică organizarea cailor în stave de până la 6 iepe (una dintre ele alfa), mânjii (până la 2 ani) și un armăsar adult. Există și grupe de burlaci (până la 16 armăsari), fără harem. Ierarhia este fixă și se stabilește în funcție de experiența fiecărui animal, durata apartanenței în grup, vârsta, temperamentul acestora. Este importantă și păstrarea distanței individuale (cu excepția aloigienizării), chiar și între prieteni.

Legat de comportamentul de evitare a dușmanilor, de maximă importanță aici este răspunsul de "fight or flight"fuga fiind răspunsul standard, iar agresivitatea o excepție. Distanța de eschivare

este de 80-100 m, iar dacă distanța critică este depășită, apare atacul.

Comportamentul reproductiv este un tip de comportament complex, complet ignorat în sistemele de întreținere din ziua de azi. Dacă în natură, comportamentul precopulator al armăsarului este reprezentat de ronțăirea și lingerea partenerei de la cap spre zona perianală, contact oronazal prin intermediul urinei, secrețiilor vaginale, fecale (flehmen), iar actul copulator are loc de mai multe ori pe zi (ore în șir), în condițiile moderne acesta este redus la câteva minute/ recoltare de spermă- inseminare artificială.

Comportamentul matern este un alt exemplu unde apar greșeli de întreținereîn mod normal, mânzul rămâne cu mama până la apariția următorului, dar în societatea modernă înțărcarea se efectuează cam la 6 luni. De asemenea, dacă mânjii nu stau în grupe cu alți mânji de aceeași vârstă, apare izolarea socială și stress-ul.

Comportamentul de confort este și el alterat. Igiena poate fi solitară: frecarea regiunilor curățate, ronțăirea lor, scărpinarea cu copitele, frecatul de obiectele din jur, tăvălirea, scuturarea, fasciculațiile musculare. Aloigienizarea este în schimb un comportament reciproc: ronțăirea regiunilor pe care animalul nu le poate ajunge singur (coamă, grebăn, spate, crupă etc). Acest comportament reciproc are un rol important în întărirea legăturilor familiale și de prietenie. În sistemul modern, omul este cel care de cele mai multe ori preia funcția partenerului social. Comportamentul de odihnă pune probleme unui sistem prezent prin natura sa polifazică. În total. Un cal doarme în jur de 5h/zi, moțăit 2h, Slow Wave 2h, REM= 54 min (dar întrerupt de SW în perioade de 5 min). Pentru o odihnă completă este nevoie de întuneric și încredere absolută în mediu, precum și o suprafață îndeajuns de mare pentru a permite decubitul lateral. La om, întreruperea fazelor REM duce la scăderea capacității cognitive și deficite mentale și este probabil ca și la cal un somn necorespunzător să declanșeze stări de narcolepsie corelate cu aberații comportamentale. În final, poate unul dintre cele mai importante aspecte ale comportamentului normal al cailor este deplasarea. Pentru cabaline, furajarea = deplasare.

Poziția patrupodală, statică reprezintă 20% în mediul natural, pe când în boxă ea ocupă 40-70% din timp. Argumentele proprietarilor cu cai în boxă se referă de obicei la folosirea acestora pentru sport/agrement, însă până și caii de per-

fomanță se mișcă sub 2 h/ zi, iar în cazul celor de agrement mișcarea scade la o medie de 40 min/zi agrement. Alt aspect ignorat este faptul că tipul de mișcare diferă. Caii din stavele sălbatice se deplasează preponderent la pas, ocazional la trap, galopul fiind rezervat exclusiv situațiilor stresante, periculoase (cu excepția mânjilor care se joacă). În relația om-cal apar astfel aberații: calul este scos din rutina sa liniștită zilnică și este forțat să interacționeze cu un prădător, în situații extrem de stresante. De asemenea, un mare factor declanșator al problemelor comportamentale este plictiseala, incriminată în cazul cailor ținuți mult timp în boxe.

Un grafic de comparare a diverselor sisteme de întreținere va clarifica și mai mult aceste aspecte: în figura 1 se poate observa modul în care își petrec timpul caii sălbatici- se poate observa cum furajarea le ocupă mai bine de jumătate din zi, iar statul propriu zis ocupă doar 20%. Figura 2 detaliază petrecerea timpului în cazul animalelor ținute într-un padoc, cu fân și paie ad libitum- situația este apropiată de cea naturală. Lucrurile se schimbă în cazul celei de-a treia figuri- situația implică animale ținute în boxă cu furaje ad libitum. În acest caz perioada de furajare scade ușor, la 47% dar se dublează perioada petrecută în picioare. În situația cel mai frecvent întâlnită (figura 4)- animalele pe boxă, cu fân în rație, perioada petrecută în picioare este un pic mai mult decât dublă, dar perioada de furajare scade drastic la doar 16%.

Este evident că aceste devieri de la normă nu vor avea consecințe plăcute, dar despre acestea vom discuta în numerele ce urmează.

Fig. 1 Împărțirea timpului la caii sălbatici (regiunea Camargue)

Fig. 2 Sistem de întreținere în padoc, cu fân și paie ad libitum

Fig. 3 Sistem de întreținere în boxă, cu paie și fân ad libitum

dr. AlexAndrA Păvăloiu Fig. 4 Sistem de întreținere în boxă, fără paie, fân în rație (3 kg) medic veterinar

37

parazitologie

Parazitismul la ecvine în România 1. Există o spEcificitatE a parazitismului la EcvinElE din românia?

Studiul realizat într-un abator specializat pentru ecvine, pe un număr total de 143 cabaline din care 67 au fost masculi, iar 76 femele, s-a recurs la cuantificarea intensivității parazitismului. S-a examinat tubul digestiv, ficatul, pancreasul şi arterele mezenterice. La analiza situaţiei generale a fost evidenţiată predominanţa infestaţiei cu strongili, cu o extensivitate generală de 95,80%, urmată de gasterofiloză (60,83%), celelalte parazitoze prezentând un nivel cuprins între 4,19% (parascarioză) şi 6,29% (hidatidoză). În unele cazuri s-au constatat diferenţe mai ales în funcţie de vârsta cabalinelor analizate.

Parazitismul cu Anoplocephala perfoliata a avut extensivitate şi intensivitate minime la toate cazurile pozitive, caracteristic fiind faptul că paraziţii au fost evidenţiaţi la cabalinele cu vârsta peste 10 ani. În conformitate cu tabloul clinic al bolii, la acestă categorie de vârstă este vorba de evoluţie subclinică, manifestările fiind evidente şi grave la tineret. Precizăm că în ultimul timp se semnalează tot mai frecvent prezenţa parazitismului cu anoplocefalide la cabaline Prezenţa lui Echinococcus granulosus a fost semnalată, numai la cabalinele adulte (peste 10 ani), cu intensivitate variabilă în funcţie de subiectul analizat.

Având în vedere rezultatele obţinute, subliniem importanţa care trebuie acordată cabalinelor, în calitate de gazde intermediare, în biociclul acestui parazit În cazul loturilor de cabaline investigate, Parascaris equorum a fost identificat la cai cu vârsta mai mică de 4 ani şi într-un procent redus la categoria 4-10 ani. În general, atât extensivitatea, dar mai ales intensivitatea, au fost reduse.

Paraziţii aparţinând familiei Strongylidae, au fost puşi în evidenţă la majoritatea cazurilor, gradul intensivităţii fiind diferit în funcţie de cazul analizat, cu menţiunea că a predominat intensivitate 38 Veterinarul

n

ridicată. Deosebit de important este faptul că strogilii au fost puşi în evidenţă, cu pondere mare, la toate categoriile de vârstă.

Extensivitatea parazitismului cu Gasterophilus spp. a fost relativ mare, predominând nivelul mediu al intensivităţii.

S-a observat grad mai ridicat al gasterofilozei la cabalinele de 4-10 ani şi peste această vârstă.

2. pot fi ExplicatE cauzElE? Având în vedere datele privind situaţia epidemiologică generală a endoparazitismului, considerăm că rezultatele obţinute reflectă situaţia reală la cabaline. Argumentăm aceasta prin faptul că examenul coproparazitologic, care se efectuează prea sporadic la cabaline, nu foloseşte metode cu sensibilitate şi specificitate maxime. Mai mult decât atât, în cazul examenului coproparazitologic, trebuie ţinut seama de perioada prepatentă a ciclului evolutiv şi de faptul că eliminarea elementelor parazitare este discontinuă.

De asemenea, în cazul unor parazitoze majore, cum ar fi hidatidoza, diagnosticul intra-vitam este dificil sau imposibil de stabilit. În acest context, su-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

bliniem faptul că stabilirea diagnosticului parazitologic şi mai ales indicarea exactă a nivelului infestaţional se poate realiza, în cadrul anchetelor epidemiologice, prin examenul post-mortem. În prevenţia şi combaterea strongilidozelor la cabaline este esenţială găsirea unor metode de diagnostic precise, care să evite erorile prin lipsă (fals negative) care pot să intervină în cazul aplicării metodelor uzuale. Stabilirea unui diagnostic de certitudine în infestaţiile cu strongili la cabaline are rolul de a ajuta medicul veterinar la identificarea exactă a speciilor de paraziți, stabilirea gradului real de infestaţie, precum şi elaborarea unui protocol adecvat şi eficient de terapie, care are rolul de a preveni şi reduce riscul de contaminare al altor ecvine, prin intermediul consumului de plante furajere de pe păşuni şi a apei.

Este extrem de importantă găsirea și stabilirea unui protocol de diagnostic complex, deoarece prin cercetări realizate pe mii de cabaline am stabilit faptul că gradul de sensibilitate al metodelor de diagnostic este diferit. Asfel, metoda McMaster are o sensibilitate în cadrul strongilidozei de 92,55% comparativ cu metodele Stoll şi Euzéby (adaptate) la care acest procent a fost de 100%. În studiul strongilidozei la ecvinele din România, s-a constatat că în structura populaţiei de strongili predomină speciile de strongili mici (subfamilia Cyathostominae), aceasta reprezentând 94,15%. Diferenţa a fost reprezentată de strongilii mari aparţinând subfamiliei Strongylinae (5,85%), specia cea mai des întâlnită fiind Strongylus vulgaris (4,17%).

Această sensibilitate redusă la medicaţia antihelmintică asupra strongililor

mici, generează o problematică deosebit de gravă din punct de vedere al stării de sănătate a cabalinelor şi a impactului economic.

Lipsa unei medicaţii cu adevărat eficiente asupra strongililor mici, combinată cu folosirea nejustificată şi fără discernământ a produselor anthelmintice existente (de multe ori crescătorul nu apelează la consultul de specialitate al medicului veterinar), are ca efect direct selectarea unor suşe de strongili deosebit de rezistente la majoritatea substanţelor utilizate. Acest fenomen, combinat cu circulaţia obişnuită (uneori la nivel mondial) a cabalinelor, determină contaminarea unui areal extrem de extins, imposibil de controlat şi de decontaminat. Ţinând cont de tendinţa actuală de cercetare şi respectiv, de apariţie de noi molecule medicamentoase antihelmintice, situaţia este cu atât mai gravă, deoarece posibilităţile de contracarare a răspândirii populaţiilor de strongili chimiorezistenţi sunt destul de limitate.

3 – 4. Care sunt ConseCințele și CaraCteristiCile? Într-un studiu realizat pe parcursul a 8 ani și 22 de efective de cabaline studiate în România, în 54,56% din cazuri a fost identificată rezistenţa strongililor la toate moleculele studiate de benzimidazoli. În alte 22,72% din cazuri a fost identificată rezistenţa strongililor la una sau mai multe dintre substanţele testate.

Având în vedere faptul că, în cazul derivaţilor BZ, fenomenul de chimiorezistenţă apare la toţi membrii acestei grupe medicamentoase, putem considera şi cazurile susceptibile ca fiind, de fapt, rezistente. În acest fel în zona Nord-Vestică şi centrală a României, fenomenul de chimiorezistenţă a strongililor la derivaţii PBZ şi BZ, este prezent în proporţie de 77,28% din efectivul studiat. Mai mult decât atât, luând în considerare media extensivităţii strongilidozei (90,63%) şi a intensivităţii (2231,85 LPG), este elocvent impactul major al acestei boli asupra cabalinelor, al gradului de contaminare al păşunilor şi nu în ultimul rând, asupra economiei.

Opiniile cercetătorilor, referitoare la alternanţa substanţelor medicamentoase cu scopul de a preveni instalarea fenomenului de chimiorezistenţă, nu sunt unanime. Unii autori, recomandau folosirea unui singur grup de antihelmintice până la primele semne de rezistenţă şi doar după acest moment intervenţia cu

o altă familie medicamentoasă. Alţii, consideră că a aştepta primele semne de eşec terapeutic înseamnă să nu se reacţioneze decât atunci când genele alele de rezistenţă au atins deja o frecvenţă importantă.

Din acest motiv se recomandă rotaţia anuală a produselor antihelmintice utilizate în tratamentul helmintozelor, în plus realizându-se distrugerea suşelor rezistente. În plus, există o relaţie directă bine cunoscută, între frecvenţa tratamentelor şi dezvoltarea rezistenţei. Numeroase exemple de rezistenţă medicamentoasă la organismele protozoare sau metazoare atestă faptul că inducerea fenomenului de rezistenţă este o consecinţă evolutivă naturală - şi deci inevitabilă - a utilizării medicamentelor şi că intensitatea presiunii de selecţie determină rapiditatea cu care apare şi se dezvoltă.

Ca urmare, orice tratament antihelmintic trebuie aplicat doar după stabilirea unui diagnostic de certitudine de către medicul veterinar, și în urma unei analize concrete a situației epidemiologice a arealului din care provine animalul respectiv.

5. Cum se tratează parazitismul la eCvine în românia? În general, înainte de orice tratament antihelmintic, trebuie consultat medicul veterinar care este în măsură să stabilească diagnosticul de certitudine şi să recomande medicaţia corespunzătoare.

Atunci când este posibil, se recomandă antihelmintice cu spectru îngust, axate pe specia parazitară dominantă, cu scopul de a păstra eficacitatea produselor cu spectru larg. În acest fel, nu numai că aceste substanţe exercită, asupra populaţiei parazitare, o presiune mică de selecţie, dar în plus, costul tratamentului este substanţial diminuat. Când se constată infestaţii masive cu specii diferite de paraziţi se recomandă utilizarea produselor antihelmintice cu spectru larg sau chiar combinaţii de antihelmintice cu moduri de acţiune diferite. În anchetele epidemiologice desfășurate în cele 22 de localităţi din România, a fost sesizat faptul că majoritatea cailor sunt dehelmintizaţi de către crescători, fără cântărirea prealabilă a animalului, astfel încât sunt foarte frecvente cazurile de subdozaj, şi în special de supradozaj medicamentos.

Utilizarea altor doze decât cele recomandate de producător constituie un factor determinant în apariţia fenomenului de rezistenţă. Utilizarea unor doze

neadecvate poate rezulta şi atunci când în tratamentul strongilidozei la cabaline sunt utilizate produse medicamentoase indicate de producători pentru alte specii (bovine, ovine).

O altă problemă importantă în lupta împotriva fenomenului de chimiorezistență în România, îl constituie programul dehelmintizărilor la cabaline. În contracararea fenomenului de chimiorezistenţă al strongililor de la cabaline, atât tratamentele preventive cât şi cele curative prezintă avantaje şi dezavantaje.

Dehelmintizările curative nu exercită presiune de selecţie asupra strongililor, frecvenţa tratamentelor fiind redusă, dar posibilitatea diseminării strongililor rezistenţi este destul de ridicată şi importantă. În schimb, dehelmintizările preventive reduc impactul negativ economic şi medical, dar exercită o presiune adaptativă ridicată a strongililor, rezultând suşele rezistente.

Tratamentele supresive, realizate prin dehelmintizări repetate la un interval scurt de timp, pot fi benefice dacă sunt aplicate pe o perioadă limitată. Acest tip de dehelmintizare se poate aplica cabalinelor izolate în centre de carantină, înaintea transporturilor în alte zone. În toate celelalte cazuri se recomandă dehelmintizări tactice.

Medicii veterinari sunt cei care trebuie să aibă suficiente cunoştinţe de epidemiologie în legătură cu strongilii de la cabaline, astfel încât să poată determina cea mai bună perioadă de tratament. Numărul acestora trebuie să se limiteze la maximum 3-4 pe an.

Eventuala alternanţă a familiilor de substanţe antelmintice utilizate rămâne un subiect destul de controversat. Este demonstrat faptul că alternanţa rapidă, adică în cadrul aceleiaşi generaţii de paraziţi, a doi compuşi cu mod de acţiune diferit, favorizează dezvoltarea rezistenţei vis-à-vis de două familii de produse. În faţa acestei evidenţe, sunt recomandate diferite strategii. Astfel, s-a sugerat utilizarea unui grup unic de antihelmintice, până la apariţia primelor semne de eficacitate redusă. Doar în acel moment acest grup este abandonat şi înlocuit de un altul, această manieră de a proceda fiind ulterior criticată de mulţi cercetători.

Mai judicioasă pare metoda rotaţiei lente, întrucât transmiterea rezistenţei la parazit se face de manieră genetică, ar fi preferabil să se utilizeze acelaşi produs pentru aceeaşi generaţie şi să se utilizeze un altul pentru generaţia următoare.

39

6 - 7. Există cErcEtări pE acEastă tEmă? Dacă Da DE cătrE cinE? În România sunt publicate numeroase articole de specialitate (peste 80), articole care pot fi regăsite în bazele de date internaționale. Sunt studiate, în special strongilidozele la ecvinele provenite din diverse sisteme de creștere (herghelii, ferme individuale, grădini zoologice).

Există studii referitoare la strongilidoza la asini, această specie fiind în general” uitată” de la tratamentele antihelmintice.

Studiile cele mai complexe și elaborate au fost publicate de către colectivele de cercetare din cadrul disciplinelor de Parazitologie și Farmacologie din cadrul USAMV Cluj-Napoca, respectiv de Prof. dr. Vasile Cozma și Mihai Cernea. Au fost pubicate 3 cărți de specialtate, una în limbile româna, engleza și portugheză, care a și fost distinsă cu două premii ale Academiei Române.

1. Chimiorezistenţa în strongilidoze la ecvine [2007]. Cernea Mihai, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, (227 p), ISBN: 978-973-751-497-4.

2. Chimiorezistenţa La Antihelmintice De Uz Medical Veterinar [2010]– Mihai Cernea, Laura Cristina Cernea, Vasile Cozma, Ed. AcademicPres, ClujNapoca, 276 pagini, ISBN 978-973-744217-8.

3. Atlas de diagnostic al Strongilidozelor la ecvine [2008]. Mihai Cernea, Luís M. Madeira de Carvalho, Vasile Cozma, Laura Cernea Cristina, Ştefan Răileanu, Radu Silberg, Adrian Gut, Editura AcademicPres, (118 p) ISBN 978973-744-127-0

8. carE sunt rEzultatElE? Cărțiile și articolele publicate reflectă obiectiv realitatea și extinderea parazitismului la ecvinele din România. Se constituie astfel într-un adevarat ghid de diagnostic, terapie și prevenție a strongilidozelor la ecvine.

9. carE sunt aplicațiilE și pErspEctivElE DE viitor?

Cred că în terapia și prevenția helmintozelor, în special al strongilidozelor la ecvine, este importantă realizarea unui protocol complex de diagnostic care să cuprindă: u utilizarea testelor de diagnostic coproparazitologic cu sensibilitate maximă cum ar fi metoda Stoll adaptată pentru larvohelmintoscopie cantitativă; u identificarea speciilor de strongili la ecvine în funcţie de aspectele morfo40 Veterinarul

n

logice ale larvelor de stadiul trei, acest aspect fiind necesar pentru corelarea aplicării tratamentelor cu perioada prepatentă a speciilor responsabile de producerea bolii.

Un rol important îl are investigarea din punct de vedere epidemiologic al strongilidozelor la cabaline: n realizarea de anchete epidemiologice pentru stabilirea cu precizie a extensivităţii şi intensivităţii, astfel încât tratamentele antihelmintice să poată fi aplicate la momentul oportun; n controlul periodic al gradului de infestare al păşunilor în vederea stabilirii surselor de infestare şi a modului de transmitere a bolii în cadrul efectivelor de ecvine.

Este necesară efectuarea periodică de teste de laborator pentru evidenţierea fenomenului de chimiorezistenţă, prin: u testul de reducere al ouălor în fecale; u utilizarea testului de eclozionare al ouălor cu stabilirea concentraţiei letale 50 (CL50) şi evaluarea gradului de risc al medicaţiei recomandate; u utilizarea testului de dezvoltare larvară şi cuantificarea concentraţiei minime inhibitorii (CMI) care poate fi aplicat pentru benzimidazoli, tetrahidropirimidine şi lactone macrociclice; u utilizarea modelelor matematice pentru interpretarea statistică a datelor şi corelarea cu realitatea epidemiologică din zonele analizate, oferind posibilitatea medicului veterinar de a selecta produsul cu gradul cel mai redus de risc privind inducerea fenomenului de chimiorezis-

nr. 21 n www.veterinarul.ro

tenţă.

Nu în ultimul rând, stabilirea şi realizarea unor măsuri specifice în cadrul unor programe de supraveghere, care să includă: n educaţia crescătorilor de cabaline; n informarea periodică a medicilor veterinari; n realizarea tratamentelor profilactice şi specifice în funcţie de rezultatele testelor de laborator, fiind recomandat ca medicaţia să fie aplicată simultan la întreg efectivul de animale; n utilizarea unor programe terapeutice care să fie corelate cu diagnosticul etiologic şi tratamentele anterioare, astfel încât eficacitatea terapeutică să fie maximă şi să se prevină instalarea chimiorezistenţei; n crearea unui centru regional de supraveghere a fenomenelor de chimiorezistenţă la antihelmintice.

Prof. dr. Vasile Cozma Șef. luCr. dr. mihai Cernea

P-ța T. Cipariu nr 9 400191 Cluj-Napoca Tel: 0264-418 676 Fax 0264-413 777 office@servicii-publice.ro

Distribuit in Romania de:

A

O

a

6

B1

B2

Zinc

B5

2 1 B

MSM

g me

I M D

S NI

ÎN

B9

a

AN

Ă

Om eg a

HR

Vitamina E

B6

E R A R T

blană super strălucitoare pentru câini campioni

articulații sănătoase mușchi puternici recuperare (activitate intensă, îmbătrânire)

plus Hyaluronic Acid

3

blană excelentă piele sănătoasă

Omega 3 - antiinflamator, reduce durerea Acid hialuronic - formarea lichidului sinovial Glucozamina - reconstrucția cartilajelor Condroitina - rezistența la presiune Zinc Chelatat - formarea cheratinei Vitamina E - antioxidant

POATE FI ADMINISTRAT ÎN HRANĂ

in t o i B

41

reproducție

Transferul de embrioni la vacă (IV) 2.2. DEPISTAREA ESTRULUI ȘI INSEMINAREA FEMELELOR Obținerea unei bune fertilități consecutiv însămânțării artificiale este condiționată de: 1. utilizarea unui material seminal de bună calitate; 2. respectarea tehnicii de decongelare precum şi a celei de depunere a spermei în tractul genital al femelei; 3. sănătatea deplină a aparatului genital femel; 4. inseminarea la momentul optim al estrului.

Depistarea estrului şi evidenţierea momentului optim de inseminare reprezintă factorul limitativ al acestei tehnici.

Este esenţial ca spermatozoizii să fie capacitaţi şi să ajungă în apropierea ovocitei la scurt timp după ovulaţie.

Datorită faptului că detectarea ovulaţiei este dificil de realizat, momentul inseminării trebuie să fie raportat la cel al debutului estrului (tabelul 4).

zenta anumite avantaje.

La vacă, ovulația se produce la aproximativ 24 de ore consecutiv vârfului de LH, momentul optim pentru inseminare fiind situat la aproximativ 14 ore înaintea ovulației. Se întâlnesc variații între momentele apariţiei vârfului de LH, mo-

2.2.1. Depistarea estrului şi însămânţarea artificială la vacă În principiu, cel mai bun semn clinic al prezenței stării de estru este reprezentat de faptul că femela în călduri se lasă „sărită" de mascul sau de alte femele, semn decelabil în cazul observării vizuale directe (tabelul 3).

Acest test însă nu poate fi aplicat întotdeauna în cazul IA. De aceea, pentru depistarea vacilor în călduri pot fi utilizate dispozitive montate pe crupă şi care ulterior exercitării unei presiuni puternice eliberează un colorant, sau pot fi utilizați tauri vazectomizaţi purtători ai unor dispozitive de marcare, sonde electronice, pedometre etc.

Certitudinea prezenţei estrului este conferită de mucusul estral evidențiat la comisura inferioară a vulvei. Datorită faptului că în efectivele mari depistarea estrului este anevoioasă, anumite programe de control al estrului ar putea pre42 Veterinarul

n

nr. 21 n www.veterinarul.ro

mentul inseminării şi cel al ovulației, atât în cazul femelelor cu estru spontan, cât şi în cazul celor cu estru indus.

Eficienţa depistării estrului la vaci creşte direct proporțional cu numărul depistărilor efectuate zilnic, precum şi cu durata acestora (Esslemont -1973, citat de Hafez - 1993): l 3 depistări a câte 15 minute (la orele 8, 14 şi 21) - o eficienţă a depistării de 69,6% l 3 depistări a câte 30 minute (la orele 8, 14 şi 21) - o eficienţă a depistării de 81,2% l 4 depistări a câte 30 minute (la orele 8, 14, 21 şi 24) - o eficienţă a depistării de 84,1%

2.2.1.1. Controlul estrului Argumente în favoarea controlului estrului: l Inducerea estrului la vaci de lapte

Tabelul 3. Eficacitatea metodelor de detectare a estrului (Holman, 1987, cit. de Hafez, 1993)

Tabelul 4. Momentul optim al inseminării în relaţie cu estrul

care nu sunt observate în estru până la 45 de zile postpartum; l Sincronizarea unei grupe de vitele pentru inseminarea cu spermă provenită de la tauri care asigură „fătare uşoară"; l Reducerea timpului necesar pentru depistarea estrului; l Facilitarea utilizării IA în mod extensiv; l Sincronizarea vacilor donoare şi a celor receptoare pentru embriotransfer;

Inducerea activităţii ovariene la vacile de carne cu anestru de lactaţie. În prezent, medicul veterinar practician are la dispoziţie un arsenal terapeutic amplu şi diversificat, putându-se adapta cerinţelor variate, precum şi disponibilităţilor financiare ale clienților. În aparenţă, cele mai larg utilizate metode de control al estrului fac apel la PGFZaIfa precum şi la progestagene, existând atât protocoale simple, cât şi protocoale mixte.

Manipularea creşterii valului folicular În mod obişnuit, protocoalele de sincronizare au avut drept scop controlul luteolizei precum şi prevenirea ovulaţiei prin intermediul efectului inhibitor exercitat de progestagene asupra valului de gonadotropină. Înţelegerea modului în care asemenea tratamente acţionează asupra foliculilor dominanți existenți, precum şi asupra unei cohorte emergente de foliculi comportă permanente modificări, în special prin prisma noilor cunoştinţe de endocrinologie, precum şi a posibilităţii efectuării pe scară largă a examenului ecografic al ovarelor.

Cele mai recente tratamente vizează inducerea sincronizată a dezvoltării unui nou val folicular la toate femelele tratate, conducând la dezvoltarea sincronă a unui folicul dominant, în combinaţie cu inițierea luteolizei fie la momentul emergenţei valului folicular, fie imediat după selecţia foliculului dominant. Se estimează că aceste tratamente vor conduce la prezenţa unui folicul dominant nou selectat la mai mult de 95% din femelele tratate, astfel încât se poate obține un control foarte riguros al momentului de debut al estrului, conjugat cu o rată optimă a gestaţiei consecutiv însămânţării artificiale.

Emergenţa noului val folicular depinde de dispariţia morfologică sau funcţională a foliculului dominant existent precum şi de creşterea concomitentă a concentraţiei FSH, până la un nivel suficient pentru a stimula creşterea cohor-

tei de foliculi. Scopul tratamentelor este fie de a induce atrezia unui folicul dominant pe deplin funcțional, fie de a suprima emergenţa unui nou val folicular, în vederea inducerii sincronizate a unui val de emergenţă la toate femelele, la un moment previzibil. Sunt suficient de bine cunoscute dependenţa de gonadotropine a cohortei de foliculi şi a foliculului dominant precum şi feedback-ul steroidal implicat în eliberarea gonadotropinelor.

Administrarea progestagenelor, în special în combinaţie cu estradiolul, reduce frecvența pulsiunilor de LH la nivelul celei înregistrate la viţelele ovariectomizate. Asemenea frecvenţe reduse ale pulsiunilor de LH sunt asociate fie cu atrezia foliculului dominant întâlnită pe parcursul fazei luteale a ciclului sexual sau în cazul unei faze luteale prelungite prin aport exterior de progestagene, fie cu accelerarea pierderii dominanței de către foliculul dominant al primului val folicular.

Oricum, dispozitivele intravaginale de eliberare a progesteronului, în absenţa unui corp luteal, vor determina doar o creştere tranzitorie (timp de 3-4 zile) a concentraţiilor progesteronului; pentru a menține nivelurile optime ale progesteronului este necesară fie reînnoirea dispozitivului vaginal, fie utilizarea concomitentă a două dispozitive. Din moment ce progesteronul atinge concentraţii subluteale, apare o creştere a frecvenţei pulsiunilor de LH, comparativ cu faza luteală, având drept consecinţă menținerea foliculului dominant existent (folicul dominant persistent).

Atrezia foliculului persistent, însoţită de emergenţa unui nou val folicular şi selecţia consecutivă a unui non folicul dominant, va fi cauzată de reducerea frecvenţei pulsiunilor de LH, consecutiv inserției a celui de-al doilea implant cu progestagen sintetic.

estrului fertil şi a ovulatiei la femelele anestrice. Controlul estrului şi al ovulaţiei impune, pe de o parte, reducerea duratei de viaţă a corpului luteal iar pe de altă parte, sincronizarea emergenţei valului folicular, astfel încât să fie asigurată prezenţa unui folicul dominant sănătos, estrogenic activ, la sfârşitul perioadei de tratament.

1. Sincronizarea luteolizei Administrarea unei doze de PGF2alfa între ziua a 6-a a ciclului şi momentul luteolizei naturale va determina regresia imediată a corpului luteal. Dacă nu produce acest fenomen, PGF2alfa va influenţa dinamica valului folicular. De aceea, momentul debutului estrului va fi influenţat de către stadiul valului folicular la momentul inducerii regresiei luteale: l estrul va debuta 2-3 zile mai târziu dacă este prezent un folicul dominant matur, adică zilele 6 şi 7 ale ciclului (pentru primul folicul dominant) sau zilele 13-15, pentru al doilea folicul dominant; l debutul estrului va fi amânat în cazul emergenţei valului folicular, sau al parcurgerii procesului de selecție, respectiv între zilele 9 şi 11 ale ciclului.

Datorită faptului că femelele se vor afla în stadii diferite ale creşterii foliculare la momentul administrării PGF2alfa, debutul perioadelor estrale va fi răspândit pe parcursul mai multor zile după administrarea prostaglandinei (25 zile).

Din acest motiv, inducerea luteolizei trebuie să fie astfel planificată încât să se suprapună cu prezenţa unui folicul dominant. Este posibilă şi administrarea unei doze de GnRH cu 7 zile înaintea injectării PGF2alfa; GnRH fie va luteiniza foliculul, fie va induce ovulația, astfel încât majoritatea femelelor vor avea un corp luteal şi un folicul dominant la momentul administrării PGF2alfa.

2.2.1.2. Sincronizarea estrului

2. Sincronizarea valurilor foliculare În vederea obținerii la fiecare femelă a unui folicul dominant conținând o ovocită aptă de dezvoltare, se impune sincronizarea valurilor foliculare. Spre deosebire de terapia cu PGF2alfa, administrarea progestagenelor în combinație cu estradiolul la debutul tratamentului nu numai că va regla parțial durata de viață a corpului luteal existent, ci şi va exercita un rol în influenţarea valurilor ficulare ulterioare.

Concentrațiile ridicate ale progesteronului şi estradiolului la debutul tratamentului vor acționa prin supresarea FSH şi LH, rezultând stoparea valului fo-

Sincronizarea estrului la bovine facilitează utilizarea pe scară largă a însămânţărilor artificiale, superovulaţiei şi embriotransferului, chiar şi în condiţii de fermă. Cea din urmă tehnică nu este chiar aşa răspândită, în special datorită răspunsurilor variabile obținute, asociate adesea cu probleme reproductive în puerperium.

Efectul limitativ în obținerea rezultatelor optime în cazul însămânțărilor artificiale este generat de către slaba eficienţă a depistării estrului (40-60%).

De aceea, tehnicile eficiente de sincronizare trebuie să genereze sincronizarea estrului la animalele ciclice și inducerea

43

licular aflat în evoluție precum şi emergenţa unui nou val folicular, peste câteva zile, fenomen observat cu regularitate la femelele cu activitate ovariană ciclică.

Estradiolul administrat la începutul tratamentului joacă atât un rol luteolitic, cât şi unul de sincronizare a valurilor foliculare. Utilizarea PGF2alfa la sfârșitul sau în apropierea sfârșitului unui protocol terapeutic bazat pe estradiol şi progestagen, permite scurtarea perioadei de tratament la 8-10 zile.

O alternativă la introducerea estradiolului în protocoalele terapeutice care folosesc progestageni, este reprezentată de GnRH. Astfel, administrarea analogilor sintetici ai GnRH generează eliberarea LH, acționând asupra valului de foliculi neselectați, determinând luteinizarea acestora sau provocând ovulația foliculului dominant, fenomene care vor avea drept consecinţă emergenţa unui nou val folicular după 1-2 zile. Utilizarea GnRH este însoţită de administrarea obligatorie a PGF2alfa după 6-7 zile, în vederea lizării oricărui corp luteal indus în urma acțiunii GnRH. Consecutiv acestei pregătiri, tratamentul pe bază de progestagene poate fi sensibil scurtat, datorită rapidităţii emergenţei noului val folicular; totuşi, tratamentul cu progestagene trebuie să dureze cel puțin 7 zile, astfel încât corpii luteali induşi să fie susceptibili la acţiunea PGF2alfa (Mihm şi col., 1996).

Referitor la utilizarea agenţilor luteolitici în vederea scurtării duratei tratamentelor cu progestageni, există două opțiuni: întrebuinţarea estradiolului la debutul tratamentului sau a PGF2alfa la sfârșitul (sau în apropierea sfârşitului) tratamentului. În mod uzual, se întrebuinţează o capsulă cu 10 mg de estradiol, în cazul folosirii dispozitivelor intravaginale de eliberare a progesteronului.

Dacă se utilizează implante auriculare cu norgestomet, la momentul implantării acestora se procedează şi la injectarea a 5 mg valerianat de estradiol şi a 3 mg norgestomet. Trebuie subliniat faptul că estradiolul exercită o acţiune doar parțial luteolitică şi durata maximă a tratamentelor este de 12 zile în cazul utilizării dispozitivelor intravaginale cu progesteron şi a capsulelor cu estradiol şi de 10 zile atunci când se apelează la protocolul terapeutic pe bază de implant auricular cu norgestomet.

Durata tratamentului cu progestagen poate fi scurtată la 7-10 zile prin injectarea PGF2alfa la sfârşitul tratamentului, sau cu 1-2 zile înaintea sfârşitului acestuia. Se impune o durată minimă de 6-7 44 Veterinarul

n

zile a tratamentului cu progestagene înaintea administrării PGF2alfa, astfel încât toţi corpii luteali să fie susceptibili la acțiunea acesteia.

Foliculii dominanți persistenți formați la acele vaci care nu au corp luteal sau tocmai parcurg luteoliza la momentul inițierii tratamentului, vor genera, prin nivelurile scăzute ale progesteronului circulant, o creştere a frecvenței pulsiunilor de LH la 3-5 zile consecutiv inserției dispozitivului de eliberare a progesteronului.

Foliculii dominanți având o vârstă mai mare de 8 zile vor parcurge ovulaţia şi vor pune în libertate ovocite îmbătrânite sau incapabile de a parcurge procesele de maturare, fapt care explică slaba fertilitate rezultată, în ciuda bunei sincronizări a estrului obţinută în urma tratamentului.

Din aceste considerente, cu mijloacele actuale, durata maximă a protocoalelor terapeutice nu trebuie să depăşească 12 zile, în vederea păstrării gradului normal de fertilitate la vaci. Durata minimă a tratamentului este condiţionată de hormonii utilizați pentru a controla perioada de viaţă a corpului luteal precum şi a sincroniza emergenţa valului folicular.

2.2.1.3. Controlul estrului cu PGF2 alfa Din ziua a 6-a şi până în ziua a 16-a a ciclului (momentul eliberării PGF2alfa endogene), o injecţie de prostaglandină poate induce regresia CL, prin aceasta terminând şi faza luteală. Consecutiv, debutează o nouă fază foliculară și femela va intra în estru și va ovula.

Fertilitatea la estrul indus este similară cu cea obținută la estrul spontan.

nr. 21 n www.veterinarul.ro

Pentru sincronizarea unui grup de animale ciclice, fiecare aflându-se în stadii diferite şi necunoscute ale ciclului sexual, o singură administrare nu este suficientă. O a doua doză trebuie administrată peste 11-13 zile (14 în opinia noastră), deoarece la momentul respectiv toate femelele vor avea un CL funcțional.

Vacile de lapte în lactaţie, în mod special evidențiază un interval mult mai variabil între administrarea prostaglandinei şi debutul estrului.

Variabilitatea răspunsului este influenţată de dinamica foliculară pe parcursul ciclului. Pe parcursul ciclului sexual apar două sau trei valuri de dezvoltare foliculară. În funcţie de situaţia foliculilor la momentul administrării PGF (prezenţa unui folicul mic, intermediar sau mare), intervalul între administrarea PGF şi debutul estrului este mai lung sau mai scurt. Un folicul mare, matur, necesită mai puţin timp pentru a se matura şi pentru a ovula, faţă de un folicul mic care trebuie să parcurgă toate stadiile de dezvoltare.

Inseminarea la estrul depistat generează cele mai bune rezultate, fiind recomandată în special în cazul vacilor de lapte adulte.

Viţelele exprimă un răspuns mult mai sincronizat. La vacile şi viţelele ciclice, IA dublă programată (la 72 şi 96 de ore) poate fi folosită cu bune rezultate.

PGF2alfa poate fi folosită în câteva moduri, în funcţie de obiectivele proprietarului, particularităţile animalelor şi ale fermei.

Utilizarea la viţelele de lapte La modul general, obiectivul este reprezentat de sincronizarea estrului pe

®

grupe de animale care vor fi inseminate artificial. Inactivitatea ovariană este rar întâlnită la vitelele bine întreţinute.

Cel mai util program este reprezentat de 2 administrări la 11 zile interval, urmate de inseminare dublă la 72 şi 96 de ore după ultima administrare.

Utilizarea la vacile de lapte Deficienţele în depistarea estrului reprezintă principala cauză a subfertilităţii la vacile de lapte. Controlarea momentului luteolizei va ajuta depistarea estrului. În mod obişnuit, femelele sunt supuse unui examen transrectal pentru a determina stadiul ciclului.

Când sunt tratate după ziua a 6-a a ciclului, IA poate fi făcută la estrul depistat, la 3-4 zile după administrarea prostaglandinei. Pentru femelele care sunt în proestru nu este necesar nici un tratament, iar ziua potenţialului estru poate fi prevăzută. În ambele cazuri, fermierul ştie spre care animal să își îndrepte atenția, aspect care contribuie la îmbunătăţirea depistării estrului.

Vacile în fază luteală timpurie nu vor răspunde la tratamentul cu prostaglandine. Acestea vor răspunde la tratament o săptămână mai târziu (sau ele pot fi tratate imediat cu progesteron).

Sincronizarea unui grup de vaci cu două injecţii de PGF la interval de 11-13 zile poate fi utilizată, însă gradul de sincronizare realizat prin acest procedeu impune necesitatea inseminării la estrul depistat în loc de a apela la inseminarea programată.

Utilizarea la vitelele din rase de carne În cazul în care animalele sunt în stare bună de întreţinere, au cel puţin 60% din greutatea corporală a vacii adulte şi sunt ciclice, poate fi aplicat programul pentru vitelele din rase de lapte. Deoarece anestrul adevărat este destul de răspândit între vitelele din rasele de carne, trebuie întâi verificată activitatea ovariană.

Pentru a obține un grad ridicat de eficacitate, vacile trebuie selectate înaintea sincronizării estrului cu PGF2alfa, astfel: l vacile trebuie să fie ciclice; l vacile trebuie să fie la peste 40 de zile postpartum; l vacile trebuie să fie într-o bună condiţie şi să crească în greutate; l nu trebuie să fi avut probleme la ultima fătare.

Probio-Sacc

D ROJ D I I V I I P E N T R U VAC I D E L A PT E

ƌĞƔƚĞ ƉƌŽĚƵĐƜŝĂ ĚĞ ůĂƉƚĞ 2ŵďƵŶĉƚĉƜĞƔƚĞ ƐƚĂƌĞĂ ĚĞ ƐĉŶĉƚĂƚĞ ƐŝŐƵƌĉ Ž ĨĞĐƵŶĚŝƚĂƚĞ ŵĂŝ ďƵŶĉ

Primul protocol

>ĂƉƚĞ ƉĞ njŝ >ŽƚƵů WƌŽďŝŽͲ^ĂĐĐΠ ϯϲ͘ϮϬ ŬŐͬnjŝ ϯϰ͘Ϯϰ ŬŐͬnjŝ >ŽƚƵů ĐŽŶƚƌŽů

Continuarea în numărul următor.

>ĂƉƚĞ ƉĞ njŝ >ŽƚƵů WƌŽďŝŽͲ^ĂĐĐΠ ϰϳ͘ϰ ŬŐͬnjŝ ϰϱ͘ϯ ŬŐͬnjŝ >ŽƚƵů ĐŽŶƚƌŽů

48 47,5 47 46,5 46 45,5

>ŽƚƵů WƌŽďŝŽͲ^ĂĐĐΠ

Utilizând diferite protocoale de lucru, pot fi obținute grade diferite de sincronizare.

Al doilea protocol

>ŽƚƵů ĐŽŶƚƌŽů

45 44,5 44

>ŽƚƵů WƌŽďŝŽͲ^ĂĐĐΠ >ŽƚƵů ĐŽŶƚƌŽů

Probio-Sacc® D ROJ D I I V I I P E N T R U VAC I D E L A PT E

dr. gabriel frățilă medic veterinar primar

www.biochem.net

Succes... ...să realizezi ceea ce ți-ai propus Și-a început cariera la o circumscripție din mediul rural și a continuat apoi să cunoască toate laturile profesiei de medic veterinar, în toate aspectele ei. Doctorul Viorel Andronie spune că profesia de medic veterinar este una care trebuie făcută cu responsabilitate și cu simț deontologic și crede despre medicina veterinară din România că este una în continuă schimbare. Publicăm integral interviul realizat cu domnul doctor Viorel Andronie, președintele Colegiului Medicilor Veterinari din România, despre cariera și viața sa în medicina veterinară.

Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic? În 1987, la două luni după ce am absolvit facultatea am mers la o circumscripție de asistență sanitar veterinară în județul Sibiu, localitate cu un număr foarte mare de animale și cu un sistem de creștere diferit. Aveam pe teritoriu și sub jurisdicția mea două CAP-uri, un IAS cu șase ferme, plus animalele proprietate a cetățenilor de pe raza unei comune foarte mari. Primele cazuri au fost cele legate de colică la cai, pentru că atunci când am început cariera era sezonul de recoltare a porumbului și era cauza cea mai frecventă a declanșării colicii la cai, mai ales că era o zonă cu foarte mulți cai. După care, bineînțeles că erau acțiunile care se efectua în perioada de toamnă, deparazitări în special, plus tratamente în diferite boli, pentru că era o comună cu foarte multe animale.

Vă amintiți vreun caz care v-a trimis din nou la carte pentru a vedea care sunt pașii de urmat?

Citeam tot timpul și chiar dacă am învățat foarte mult, dimineața când consultam și dacă începeam vreun tratament, de cele mai multe ori seara mergeam să verific dacă într-adevăr am făcut bine sau nu. Mă autocontrolam de fapt, pentru că fiind la început era foarte important să nu greșești. În momentul în care greșești, într-o localitate, dacă ți s-a dus vestea că ești un medic slab pregătit, după aceea oamenii nu mai apelau la serviciile tale. Astfel că am procedat din prima la acest lucru și sincer și acum fac același lucru. Nu e nicio diferență, pentru că nimeni nu s-a născut învățat și nimeni nu le știe pe toate.

Ați început cariera într-o circumscripție sanitar veterinară și ați avut dea face cu animale mari preponderent. Cum a decurs cariera dvoastră de aici încolo?

Am avut de-a face, este adevărat, cu animale mari și mai ales acolo, în Ardeal unde mi-am început cariera, oamenii erau mari iubitori de animale mari. Importanța cea mai mare o acordau animalelor mari. Trei ani am lucrat la circumscripția din Sibiu, după care am mers la Direcția Sanitar Veterinară. Fostul inspector șef, cum era pe vremea aceea, își dorea foarte mult să lucrez la DSVSA- inspectorat cum era atunci - și își dorea să îi urmez la conducere. Practic, am lucrat acolo un an de zile, la DSVSA - începând cu câteva luni la laborator și apoi la direcție, la epizotologie, în Sibiu. La revoluție, localitatea în care eram, era preponderent cu o populație sășească.

La șase luni după revoluție, 85% din populație a emigrat în Germania - teoretic populația a fost înlocuită total cu populație de etnie rromă în cea mai mare parte sau români care s-au mutat din altă parte acolo. Și atunci, fostul meu șef a zis că cel mai bine pentru mine este să mă muți la Sibiu, i-am spus că oricum nu prea îmi plăcea partea din DSV, îmi plăcea mult asistență și a spus: hai să vezi cum e. Două luni am stat în laborator apoi epizotologie, apoi m-am hotărât că nu prea e locul meu în DSV și atunci am optat pentru a doua varianta pe care o aveam când am terminat facul47

tatea, în învățământ. Și așa am plecat, după stagiatură, cum era pe vremea respectivă, am venit în București.

Cum a fost trecerea de la practician la domeniul academic?

A fost destul de ușor pentru mine în sensul că am venit din practică curentă în clinică și motivul acesta a fost foarte semnificativ pentru cariera universitară. Nu m-am îndepărtat de practică, este adevărat că de data aceasta mai era a doua componentă, învățământul, deci partea didactică. Mergând la o clinică medicală, nu am făcut altceva decât să continui să lucrez ce am început. Diferența fiind partea didactică, care, nu pot să neg, întotdeauna mi-a plăcut, mi-am dorit lucrul acesta în timpul studenției, am avut parte de ea, cu bune și cu rele. La un moment dat, în cariera universitară, chiar am fost dispus, din cauza unor conjuncturi conflictuale, să predau fără să fiu remunerat. Am început cariera didactică la București, deși am avut propuneri să merg la Cluj, pe vremea când lucram în teren, însă fiind absolvent de București, fiind ”produs al școlii bucureștene”, întotdeauna am spus: ”trebuie să mă întorc acolo de unde am plecat”. La absolvire am promis că mă voi întoarce în învățământul superior și asta am și făcut.

Spuneați într-un interviu anterior pe care l-am realizat cu dvoastră că v-ați deschis primul cabinet veterinar în 1995. Vă amintiți care erau provocările profesiei de practician atunci?

Primul cabinet, cel în care am fost singur, al meu adică, a fost cel din 1995. Primul cabinet deschis a fost împreună cu doctorul Harbuz, în 1992, și a fost al doilea cabinet veterinar din România și al doilea din București. Un alt coleg deschisese primul cabinet cu câteva luni înainte. Practic am fost pioneri în libera practică în sistemul capitalist, dacă-l putem numi așa.

Provocările profesiei erau foarte mari la vremea respectivă pentru că fiind un început, vă dați seama că nimeni nu știa ce să facă. Îmi amintesc și acum că și decizia de a deschide cabinetul a venit după o specializare în Franța, la facultatea de la Alfort. Bineînțeles că în timul șederii la Alfort am avut posibilitatea să merg să văd clinicile veterinare din Franța, și când m-am întors am spus că singura mea șansă, ca să poți să reușești din punct de vedere profesional - material este să îți faci un cabinet privat. Și îmi aduc aminte că timp de șase luni după ce m-am întors din Franța, decizia fiind clară, nu se punea problema că nu o să deschid un cabinet, timp de șase luni am cău48 Veterinarul

n

nr. 21 n www.veterinarul.ro

tat un coleg cu care să deschid. Îmi aduc aminte și sunt marcat de treaba aceasta, absolut toți colegii pe care i-am invitat și cu care voiam să inițiez acest cabinet, aveau temerea -”ce o să zică cei din facultate/universitatea, o să ne dea afără, cum să facem lucrul acesta, că noi lucrăm la stat, cum să facem și privat”. Și atunci, singurul om care a acceptat la vremea respectivă să deschidem cabinet și să devenim asociați a fost dr. Liviu Harbuz.

El terminase facultatea și ca orice început în viață, noi nu am avut locuințe în București și am locuit împreună în căminul în care am și stat ca studenți și ne-am reîntors în acel cămin. Și acolo am stat și tot discutând - uite așa vreau - ne-am hotărât să facem acest pas. Provocarea, dacă mă întrebați de ea, era atât de mare, pentru că în București era doar o singură clinică de animale mici, la Ilioara, care atunci aparținea statului. Începuse efervescența achiziționării de animale de companie de către oameni iar numărul de animale începuse să crească, posibilitatea de a fi tratate de clinica Ilioara era foarte mică. Și atunci, pentru noi a fost cea mai mare provocare și cel mai mare succes, să spunem, din punct de vedere profesional și dacă am devenit cunoscuți în București, acelui cabinet i se datorează totul.

Aveam un număr de cazuri remarcabile de început, adică dacă deschizi și aveai deja zece cazuri pe zi însemna mult, ajungând la un moment dat să avem- media pe zi- peste 100 de cazuri și am avut zile în care aveam și 120-130 de cazuri. Deci era ceva incredibil.

Dar care a fost primul echipament în care ați investit?

Când am fost singur, două lucruri mi-am dorit foarte mult, pentru că aveam deja experiența celor trei ani cât am lucrat cu doctorul Harbuz. Necesitatea unui aparat radiologic - și aceasta a fost prima investiție - să spunem, și echipamentele de laborator, în special hematologia și biochimia. Fără cele două laturi nu poți fi un clinician complet. Aceste două tipuri de echipamente sunt practic indispensabile pentru activitatea unui medic.

Cum a fost începutul, când v-ați dat seama că vă interesează și o carieră în partea de ”organizare a profesiei”?

Partea de administrare/organizare a profesiei a venit în timp ce profesam. În momentul în care am intrat pe această cale, au început să apară probleme. În sensul că te loveai de tot felul de avize/autorizații, de tot felul de lucruri care ți se impuneau dar nu era nimic scris. Și acesta a fost principalul motiv care m-a determinat, cel puțin pe mine și pe dr. Harbuz să ne implicăm. Implicarea a fost treptată, noi am participat la elaborarea unei strategii, a unor texte. Noi ne-am chinuit să ne organizăm, imediat după ce am deschis cabinetul și au apărut alții. Îmi aduc aminte cu plăcere de întâlnirile pe care le făceam lunar, cei care aveam cabinetele în București, și așa a apărut AMVAC-ul. AMVAC-ul a pornit pe structura și pe inițierea noastră, organizație care s-a dezvoltat teribil de mult în ultima perioadă. Dacă este să fim inițiatori, sau fondatori a ceva din punct de vedere profesional, noi am fost într-adevăr fondatori ai AMVAC-ului. Ulterior, am participat la organizarea profesiei, atât din punct de vedere al liberii practice cât și cea de stat.

Ne-am implicat un pic și în organizarea sistemului de stat, dar aceasta pentru că întotdeauna existau amestecuri/neconcordanțe între privat și stat.

Ați renunțat vreodată, de-a lungul carierei, la partea de clinică?

Nu, și nici nu am să renunț. Și știți de ce? Este partea cea mai frumoasă a vieții unui medic veterinar. Indiferent dacă am

sau nu am timp, îmi programez, iar pentru mine faptul că merg în clinică este perioada cea mai relaxantă, perioada în care uit efectiv de orice și mă dedic exclusiv cazului respectiv. Mă deconectez practic de la toată activitatea stresantă.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică din viața dvoastră?

bleme specifice în funție de sectorul în care profesează, carențe care ar trebui corectate.

Pentru că sunteți și medic veterinar practician, îmi permit să vă întreb cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue? Mai aveți timp pentru studiul individual?

Câte ore pe săptămână - este destul de greu de cuantificat depinde de un singur lucru- dacă rămân sau nu rămân în București. Dacă nu rămân în București, atunci muncesc și sâmbăta și duminica, cu o singură excepție. De duminică la prânz și până seara rămân cu familia- avem o tradiție - în fiecare duminică merg cu familia la restaurant. Dacă sunt în București, sâmbăta sunt în clinică dimineața, duminica la fel, dimineața în clinica și după-amiaza ce mai rămâne, sunt la Colegiu. În timpul săptămânii, programul este cât de cât același, cu excepția zilelor în care necesită urgent sau dacă sunt plecat în alte locuri. În mod normal, îmi încep activitatea la 8 și nu termin activitatea mai devreme de 8 seara. Am un program foarte ordonat. Dacă nu ar fi așa, sigur nu aș putea să fac față și în general programul - este pus în agendă cu o săptămână înainte. În principiu, în fiecare dimineață trec pe la clinică, în afară de zilele în care am ore. Apoi, restul zilei mi-l petrec la colegiu.

Care parte din cariera dvoastră profesională vi se pare cea mai solicitantă? Care vi se pare că vine cu cele mai multe satisfacții?

Nu știu dacă pot spune procentual cât îmi atribui din perioada unei zile pentru studiul individual. Cert este că deși sunt foarte ocupat, îmi fac timp pentru studiu individual, în general seara sau sâmbăta și duminica. În general, dacă vreau să mă deconectez și când sunt probleme mai deosebite, atunci fac o mică pauză și atunci citesc sau particip la cursurile academice - online. Fiind membru asociat sau membru cu drepturi depline la trei societăți europene specializate de dermatologie, neurologie și medicină internă, primesc trimestrial revistele respective și practic sunt la zi cu ceea ce se întâmplă în domeniile acestea. Faptul că am rămas în învățământ și nu voi renunța la cariera universitară se datorează unui singur lucru, de a mă menține tot timpul în priză, conectat. Învățământul superior, vrei nu vrei, te obligă să te specializezi.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră?

Cea mai solicitantă este partea dedicată profesiei. Satisfacții am din toate părțile, ele vin din toate cele trei domenii și din partea de medic veterinar practic, pentru că ce satisfacția mai mare poți să ai când ai un animal bolnav și poți să îi redai șansa la viață?! Nimic. Acest lucru este cel mai important și cu satisfacția cea mai mare. Partea de carieră didactică am făcut-o cu plăcere, o fac cu plăcere și îmi dă satisfacția pe care o am măcar atunci când văd că o parte din studenți au învățat ceva de la mine. Partea de organizare a profesiei - am avut satisfacții, am și insatisfacții, dar asta e, niciodată nu poți să le ai pe toate.

Sunteți un medic veterinar care a trecut prin toate formele de profesare în medicina veterinară. Care sunt carențele pe care le vedeți în sistem?

Nimic nu este perfect. Fiecare latură de exercitare a profesiei de medic veterinar din România are carențele ei și întotdeauna trebuie identificate și trebuie corectate. Dacă este să le luăm pe fiecare în parte, la animale de companie, cred că problema cea mai mare a medicilor este cea rezultată de practică ilegală, braconaj, dacă îi putem spune așa. În continuare mai avem colegi care practică meseria fără să fie organizați. Ceea ce nu este corect comparativ cu ceilalți care investesc, care plătesc impozite și taxe la stat. Dacă ne gândim la medicii care lucrează pe animale mari, problema cea mai mare a lor este reprezentată de faptul că lucrează în cele mai grele condiții din punct de vedere profesional, lucrând într-un mediul rural, cu animale mari, pericolul e mult mai mare, perioada de timp pe care o alocă este mult mai mare, iar de multe ori, remunerația pe care o primește nu este echivalentă cu nivelul muncii prestate deoarece depinde de nivelul economic al mediului în care profesează. Dacă vorbim de sistemul de stat, putem să spunem că problemele sunt destul de mari și la ei. Cea mai importantă este diferența aceasta de salarizare. La unii s-a ținut cont de doctorat, la alții nu s-a ținut cont de doctorat. O altă problemă a celor de la stat este reprezentată de faptul că DSV-urile în momentul de față sunt dezechilibrate din punct de vedere al raportului activitate/personal. Fiecare dintre medici are pro-

Succesul, din punctul meu de vedere înseamnă să realizezi ceea ce ți-ai propus. Dacă ți-ai relizat ce ți-ai propus înseamnă că ai și succes.Niciodată nu mă refer însă și la bani. După mine, succesul nu trebuie măsurat în bani. Dacă cineva se gândește că succesul în medicina veterinară se măsoară în bani este cea mai mare greșeală.

Vă considerați un medic veterinar de succes?

Prin prisma definiției pe care o susțin eu pot să zic că da.

Medic veterinar de succes - medic care într-adevăr a făcut ceva pentru profesie și pot să zic că acolo unde am fost, indiferent unde am fost, eu zic că mi-am făcut datoria, și am lăsat ceva în urma mea. Și știți ce mă bucură cel mai mult este că indiferent de unde am lucrat sau unde lucrez, eu sunt un om un pic mai dur, sau mai bine zis mai pretențios, din punct de vedere al performanțelor colective în care am lucrat. Cu toate acestea, mulțumirea mea este că atunci când m-am întors cu diferite ocazii în colectivul respectiv, comunitatea respectivă, nu am avut senzația că am deranjat atât de tare, ci dimpotrivă. Unii își amintesc, alții îmi mulțumesc, alții spun ce dreptate ai avut dar nu te-am ascultat până la capăt și acest lucru înseamnă mult pentru mine.

Dacă ar fi să o luați de la capăt ce ați face la fel sau ce ați schimba?

Dacă ar fi să o iau de la capăt nu aș face altceva decât m-aș duce tot în mediul rural. M-aș duce în mediul rural, mi-aș construi o locuință și o clinică și m-aș dedica animalelor mari, aș prefera să fie în jurul unui centru universitar, să fiu cadru didactic asociat. Și dacă ar fi să schimb neapărat ceva, aș încerca să schimb mentalitatea că și în mediul rural medicina veterinară poate fi practicată cu succes și că se poate face într-adevăr profesie la un nivel destul de înalt. Deplasările din ultima perioadă m-au convins că medicina veterinară este posibilă oriunde în țara aceasta, este adevărat, cu implicare.

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

49

Avantajele Abonaților Suntem o revistă independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri 8. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 1500 de cabinete medicale veterinare.

9. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire.

10. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro si 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită.

11. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil).

12. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică.

13. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro. nr. 13

.

anul IV

.

2012

1. Primești 15 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă 2. Primești 10 reviste, la abonamentul pe un an cu 52 de pagini lună adică 520 de pagini de informații esențiale.

3. Primești 3 reviste Afaceri Veterinare cu informații detaliate despre marketing, management și investiții în format CD. 4. Unicul Catalog INDEX VETERINAR în format CD care conține toate produse medicinale veterinare, echipamente și servicii, cu accesul la Indexul Online cu zeci de facilități de comparare și căutare.5. Accesul GRATUIT pentru abonați la CURSURI organizate online pe veterinarul.ro. sau participarea la cursuri cu prețuri speciale pentru abonați.

6. Peste 300 de medici veterinari, experți în diferite specializări, editorii Revistei Veterinarul, care-ți împărtășesc din experiența și cunoașterea lor medicală veterinară.

7. Peste 2000 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie publicate pe www.veterinarul.ro.

Special CABALINE .. .

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

Special Animale Sălbatice

Special Câini

Anestezia generală la păsări Semiologia puilor de carne Informații practice

nr. 20 * anul IV * 2013

știință și practică

știință și practică

știință și practică Special Păsări

nr. 18 * anul IV * 2012

știință și practică

nr. 17 * anul IV * 2012 nr. 16 * anul IV * 2012

Dilatația și torsiunea gastrică Ancilostomoza canină Informații practice

Patologii specifice animalelor sălbatice Loris cu ulcerații cutanate

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică ?

Succesul... cu Dr. Coldea Nicolae

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Succesul...

cu Dr. Iancu Morar

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

www.veterinarul.ro

www.veterinarul.ro

Un an bun !

Echipa Veterinarul

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

www.veterinarul.ro

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Succesul...

cu Dr. Florin Grosu

www.veterinarul.ro

1. Prin CURIER la doar un telefon distanță.

Este necesar să ne contactați la unul din numerele de telefon afișate mai jos sau la adresa de email :office@veterinarul.ro.Un reprezentant al Revistei Veterinarul vă va răspunde sau vă va contacta și veți comunica adresa dvs. de corespondență unde să primiți revista. La prima livrare, care se va realiza prin CURIER, veți primi primul număr din cele 10 reviste alături de certificatul cu 15 puncte și factura cu suma de 150 lei reprezentând contravaloarea abonamentului pentru un an. Dvs veți achita la curier contravaloarea abonamentului de 150 lei și comisionul CURIER de

transport (taxă fixă 20 lei). Restul de 9 reviste le veți primi prin serviciile Poșta Română fără nici un cost suplimentar la adresa menționată de dvs.

2. Prin plata contravalorii abonamentului la Banca prin Ordin de plată, Internet-Banking sau mandat poștal la Oficiul Poștal cu următoarele date de contact: a. tipul abonamentului un an = 158 lei b. ASOCIAȚIA EUROVETERINARIAN cu sediul în Iași, Străpungere Silvestru nr. 31, bl T1 parter, adresa de corespondență

OP 8 CP 1733 IAȘI, având Codul de Înregistrare Fiscală 27376180, cont bancar: RO38 BACX 0000 0005 2606 4001 cont RON, RO11 BACX 0000 0005 2606 4002 cont EURO, deschis UNICREDIT ȚIRIAC BANK – Sucursala Ștefan cel Mare Iași

ATENȚIE: DUPĂ EFECTUAREA PLĂȚII TRIMITEȚI DOVADA ACESTEIA pe email sau pe fax împreună cu adresa de corespondență unde doriți să primiți revista, nr de telefon al dvs. sau sunați la unul din numerele de telefon pentru a confirma datele.

Telefoanele redacției sunt: COSMOTE: 0763 296 455 VODAFONE: 0729 463 047 ORANGE: 0747 897 703 FAX: 0332.819.688

50 Veterinarul

n

nr. 21 n www.veterinarul.ro

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

INDEXUL VETERINAR

versiunea 2.1

tot ce este necesar pentru un cabinet veterinar într-un catalog interactiv de peste 5000 de pagini

Disponibil pe CD versiunea 2.1 GRATUIT la reabonare sau prin comandă contra cost la telefon 0733 96 90 91

cursurile veterinarul.ro 9 cursuri acreditate și 10 în pregătire 1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii; 2. Principalele afecțiuni podale la bovine; 3. Consultația cabalinelor în condiții de teren - partea I; 4. Operația de cezariană la oaie; 5. Operația de cezariană la scroafă; 6. Operația de cezariană la capră; 7. Operația de cezariană la vacă; 8. Operația de cezariană la carnivorele domestice; 9. Cardiologie - noțiuni introductive.

Cursuri acreditate de către CMVRO cu test final de 10 puncte SNEC. Detalii pe www.veterinarul.ro, meniul cursuri sau la telefon 0733 96 90 91