Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria III nr. 22 by Revista Veterinarul

știință și practică

nr. 22 * anul IV * 2013

Special Laborator Insuficiența renală -diagnostic și tratament Microbiologia rumenului

Succesul...

cu Dr. Andrei Timen

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

b UGET

instalat în 24 ore 3 pagini galerie 10 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

s tart

hosting inclus instalat în 24 ore 4 pagini galerie 20 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

P remium

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

s hop

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat magazin virtual host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

Începând cu 01 noiembrie 2013 EXCLUSIV PENTRU MEDICII VETERINARI

prețuri de la 1 EURO 0733.96.90.91 între orele 09:00 - 17:00 detalii și asistență telefonică gratuită

UN SERVICIU GARANTAT VETERINARUL.RO. Simplu, elegant, la pachet cu asistență tehnică și hosting, poți să ai propriul tau website profesional cu doar 1 Euro. Accesibil pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone, cu imagini excepționale, texte elaborate de specialiști în comunicare, monitorizat și administrat de specialiști, poți ține legătura directă cu actualii sau viitorii tăi clienți. Ai la dispoziție website-uri demo, prezentări profesionale realizate exclusiv pentru medici veterinari, cabinete medicale veterinare, pet-shop și farmacii veterinare, activități independente sau alte afaceri veterinare. Totul este organizat modular putând începe cu ce ai urgentă nevoie și să adaugi apoi noi facilități. Un serviciu de blog excepțional, posibilitatea de a face campanii de informare a clienților prin email sau campanii de promovare a produselor și serviciilor oferite. Poți alege o multitudine de facilități utile pentru promovarea și marketingul cabinetului tău menite a crește semnificativ veniturile. Serviciul este destinat exclusiv medicilor veterinari și este supus unor termeni și condiții.

Cuprins

special

animale de companie

laborator

animale de rentă

Insuficiența renală - diagnostic și tratament

Hipersensibilitatea de contact

Probleme de comportament la cabaline - II

Microbiologia rumenului

Tumora veneriană transmisibilă

Transferul de embrioni la vacă (V)

Gingivita

Pansament gipsat sau osteosinteză

Variola porumbeilor

Veterinar de SUCCES Succesul: ...să practici profesia cu bucurie

Marketing & Management 47

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri, afișe, formulare, programe de marketing, programe de promovare pentru afaceri veterinare

Identificarea oportunităților pieții Instituția medierii

42 44

COLECȚIA

Ediția Aniversară 24 de reviste cu peste 1200 pagini peste 500 de articole peste 300 autori

INDEXUL VETERINAR peste 3000 de produse și echipamente

Comandă Ediția Aniversară Veterinarul 2013 și primești cadou Indexul Veterinar Promoția este valabilă un timp limitat și este supusă unor termeni și condiții. Costul CD-ului Aniversar este 100 lei fără taxe poștale. 3

Veterinarul Adresă corespondență: OP 8 CP 1733 Iași Office: 0733 969 091 Mobil: 0740 763 716 0747 897 703 0763 296 455 Fax: 0332 819 688 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu Editorii ediției: Dr. Gheorghe Solcan Dr. Violeta Elena Simion Dr. Raluca Zvorășteanu Dr. Septimiu Borbil Dr. Liliana Stănilă Dr. George Ganescu Dr. Kondor Atilla Dr. Kui Bogdan Szende Dr. Constantin Herman Dr. Alexandra Păvăloiu Dr. Gabrie Frățilă Avocat Ana Maria Rață Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

EDITORIAL

Tribul veterinarilor T o a m n a aceasta este dedicată alegerilor în organizațiile veterinare. CMVRO, AMVAC și probabil PMVPR. Teoretic ar trebui să însemne un nou suflu pentru aceste organizații. fi sau nu va fi DR. IULIAN VIERU Va așa este problema exclusivă a lor. Ce este de remarcat însă? Practic nu există nici o campanie. Logica unei campanii este concurența, concursul. Nu între persoane, duse până la sânge și resturi de susținători împrăștiate prin sălile de ședință. La români, devin războaie personale. Nu contează scopul final al luptei, misiunea sau responsabilitate în organizație. Doar ceva chestiuni personale pentru scopuri tot personale. Lupta ancestrală între triburi și căpeteniile acestora pentru resurse și dominare va fi prezentă cât va exista acest prădător suprem omul. În epoca primitivă, se lua ciomagul și piatra și tăbărau pe tribul advers. Tribul dorea să aibă cel mai puternic și viteaz membru în funcția de căpetenie. Celelalte triburi tremurau când auzeau de faptele lui de vitejie, mai ales când aflau că a învins în dură luptă pentru a fi șeful tribului. În vremurile moderne, nimic nu este schimbat. Tribul nostru, al veterinarilor ar trebui să lupte pentru resurse, siguranță, teritoriu. Doar că lupta se duce cu inteligență, folosind pixul, legile, influența, resurse informaționale, legislația etc. Dar cum să ne respecte celelalte triburi dacă noi ne alegem șefii pe la colțuri, prin căi numai de unii știute, fără absolut nici o luptă? Nici măcar noi nu știm ce valoare reală au șefii noștri dar ce să mai spunem de ceilalți.? Cum vor lupta pentru noi acești șefi? Ce planuri au ei pentru noi? Noi în cine să ne punem speranța? Ce avantaje aduc membrilor tribului față de celelalte triburi? Cert este că există motive clare pentru cei care aspiră la funcții de conducere în astfel de organizații. Nu sunt convins că cineva le cunoaște. Teoretic, ar trebui ca toți candidații la funcțiile de conducere să se "omoare" între ei explicând în media veterinară ceea ce doresc, care sunt gândurile și aspirațiile pentru tribul veterinarilor. Personal, nu am aflat absolut nimic din campania dusă pentru alegerile la CMVRO în ju-

nr. 22 n www.veterinarul.ro

dețul meu. Am sunat și am întrebat ce se aude, ce se întâmplă. Un singur candidat, nici o luptă. Fără planuri mărețe, fără concurență acerbă, fără o luptă de idei și în fine, nici o speranță. Probabil că dacă participam la ședința de colegiu aflam. Adică, în ziua alegerilor. Așa și cu ce m-ar fi ajutat dacă nu exista un contracandidat care să impulsioneze campania? Fără concurență, cum poate să apară ceva mai bun? Lupta dintre candidați ar fi arătat care este mai bun, mai pragmatic și mai dedicat organizației. Care planurile sunt mai realiste, care este scopul și viziunea. Nu este vina canditatului că nu a avut contracanditat. Este doar o discuție despre vot, alegeri, candidatură și competiție. Fără competiție suntem condamnați la involuție. Delăsare, ignoranță, nepăsare. Lipsa inițiativei de a candida la o funcție de responsabilitate într-o organizație arată declinul. Membrii organizației și-au pierdut interesul pentru organizație, pentru ceea ce reprezintă ea și pentru valorile ei. Cu toate că va exista un lider, cu toate că vor exista anumite persoane care vor ocupa funcțiile, lipsa competiției și lipsa dorinței de competiție arată inerția și decăderea inițiativei. Adică lipsa viitorului. Vor exista doar interesele celor care conduc. Este normal și nu este de condamnat. Pentru ei, probabil că va însemna succes. Probabil că dacă vor fi lideri care chiar au energie, vor realiza anumite lucruri interesante. Poate că acestea vor arăta că organizația există, că are viață și mișcă. În realitate, este terminată. Membrii ei nu mai concurează, nu luptă în idealuri, principii, etică pentru a duce organizația întro poziție concurențială mai bună față de alte organizații. Tribul nostru, al veterinarilor, nu vrea să mai fie competitiv, nu vrea să mai lupte. Despre asta este vorba. Dacă căpetenia tribului nostru, veterinar, nu este aleasă prin luptă dreaptă în fața membrilor tribului, deschis și limpede, astfel ca noi să recunoaștem și să respectăm valoarea conducătorului nostru, ca apoi să îl urmăm în lupta pentru resurse pe care o avem cu alte triburi, cum credeți că vom reuși singuri, individual? Dacă în tribul nostru nu există o luptă dreaptă in mijlocul cercului unit al membrilor cum ne văd celelalte triburi? Oare suntem văzuți ca lași, individualiști, fără căpătâi, fără conducători războinici care sunt urmați în orice luptă de un trib puternic? Poate sunt teme de gândit pentru lideri. Poate că vor avea curaj să declanșeze și să inspire apariția unor noi idealuri și a unor curajoși viitori lideri care au dorința de a se lupta pentru tribul nostru.

relații publice & comunicare Știm să realizăm o pagină de facebook, un profil, am început să interacționăm cu cei cărora dorim să ne adresăm, dar nu avem o strategie clară a ceea ce vrem să obținem prin intermediul social media. Toată lumea vorbește de scopuri și tehnicile de măsurare a rezultatelor, dar trebuie să fim realiști când vine vorba de marketingul prin intermediul facebook-ului. Trebuie să știi de la început că marketingul prin intermediul social media cere timp. Implicit, și cel prin intermediul facebook-ului. Nu veți reuși peste noapte să atrageți mulți fani pe pagină (decât prin practici pe care nu vă sfătuiesc să le încercați - cele de a plăti la diverși like-urile - aceasta neajutându-vă practic la nimic în afacere, decât la a vă ușura de o anumită sumă de bani) și nici nu veți reuși, doar prin simpla folosire a facebook-ului să aduceți clienți noi, nenumărați, peste noapte în cabinet. Nu este suficient să ai o pagină de facebook, pe care să o încarci, din când în când cu informații, dacă vrei să devii cunoscut și să îți crești renumele. Să te aștepți la rezultate uriașe după crearea contului este ca și cum ai merge la chioșcul de ziare, ai alege la întâmplare două trei reviste de acolo și ai suna să îți programezi o pagină de reclamă în fiecare, fără să știi cui se adresează acele reviste. Fără o strategie clară, nici facebook-ul, ca nici o altă cale de comunicare, nu dă rezultate palpabile. Ei bine, am înțeles că este vorba despre o strategie. Dar, ce presupune aceasta? În primul rând trebuie să știm care este scopul nostru pe facebook, ce sperăm să realizăm folosind facebookul și să căutăm metode prin care scopurile să fie măsurabile și să fie lesne de atins. De exemplu, dacă acum primești 5 noi fani pe săptămână, un scop real și realizabil poate să fie să atingi 300 de fani pe an, persoane care urmăresc conținutul publicat de tine, interacționează cu tine și, în final, ajung să îți fie clienți. Un alt scop, posibil de realizat prin intermediul facebook-ului poate să fie construirea brandului - oamenii recunosc numele tău și îl asociază cu serviciile pe care le oferi. Atragerea de noi clienți prin atragerea de trafic (vizitatori) către pagina de facebook sau direct pe

Strategii, așteptări și tactici social media

website-ul cabinetului poate fi unul din scopurile pentru care folosim facebookul. Despre folosirea facebookului pentru atragerea traficului pe website-ul cabinetului vom vorbi într-un număr viitor, de altfel îi vom consacra subiectului o pagină întreagă. Facebook-ul poate de asemenea să susțină vânzările, în momentul în care, interacțiunea cu fanii paginii dvoastră ajunge să fie una profitabilă pentru cabinet. Oamenii, potențialii clienți, proprietari de animale citesc conținutul adăugat, se regăsesc în unele subiecte abordate de către dvoastră, pun întrebări, vor să afle tratamente și atunci ajung la dvoastră în cabinet. Interacțiunea cu fanii trebuie să fie unul din principalele scopurile ale dvoastră atunci când folosiți facebookul. În al doilea rând, trebuie să știm cui ne adresăm. Am vorbit în numărul trecut despre potențialii dvoastră clienți și despre cei cu care trebuie să intrați în contact. Aceștia sunt audiența dvoastră. Trebuie să știți că pentru a interacționa cu cei care alcătuiesc targetul dvoastră este necesar să le cunoașteți activitatea și

punctele de vedere. Obsevați dacă celor cărora doriți să vă adresați le place să partajeze conținutul pe paginile lor de profil, dacă creează conținut propriu sau nu, pentru a le înțelege cât mai bine comportamentul lor în social media. Cu cât vă veți cunoaște mai bine audiența, cu atât veți ști să interacționați mai ușor cu ei. În articolul următor vom continua să vorbim despre strategia de comunicare prin intermediul social media, despre cum să alegem subiectele pe care să le abordăm aici, cum să ne creăm o prezență importantă pe facebook și cum să încurajăm angajamentul potențialilor clienți în social media.

IulIa Crețu

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experți și practicieni români

veterinari pentru veterinari

Editorii Veterinarul

Prof.Dr. GHeorGHe solCan FMV Iași

conF.Dr. violeta elena Simion

FMV Spiru Haret

Dr. raluCa Zvorășteanu

Dr. Septimiu borbil

medic veterinar QINCYVET București

medic veterinar Clinica Medicală Veterinară Cluj Napoca

Dr. stănilă liliana

Dr. GanesCu GeorGe

medic veterinar

Dr.KonDor attila medic veterinar Spitalul veterinar K2, Sfântu Gheorghe

Dr. ConstantinesCu Herman medic veterinar primar, MS, PhD

Dr. alexanDra Păvăloiu

Dr. FrĂȚilĂ Gabriel

medic veterinar DVM, MVSC, PhD

medic veterinar primar

Vânzărilepeinternet: o amenințare în continuă creștere pentru folosirea responsabilă și sigură a medicamentelor veterinare Gândit ca o soluție de marketing strategic pentru medicii veterinari, website-ul www.plus.veterinarul.roprezintă serviciile complete de webdesign, print și creare imagine pentru cabinetele veterinare. Mediul online este într-o continuă dezvoltare, dacă înainte era nevoie doar de o prezență online cu un simplu website, acum nevoia de informație a făcut ca totul să fie interconectat. Proprietarii de animale caută informații pe internet, interacționează între ei și cu medicii în mediul online, caută sfaturi expert pe rețele sociale și apreciază deschiderea medicilor veterinari cu care colaborează în acest fel. De aceea, am creat posibilitatea pentru medicii veterinari, ca, fără nici un fel de efort, să își poată realiza un website, conectat la Facebook, Twitter, Youtube, să aibă cărți de vizită, flyere sau broșuri cu o imagine unitară care să îi servească în menținerea unei legături cu clienții și să își poată realiza propriile afișe, personalizate pentru cabinet. Niciodată nu primești a doua șansă de a crea o primă impresie pozitivă. De aceea, propunem medicilor veterinari soluții integrate de imagine - website, flyere, broșuri, cărți de vizită, creare logo, afișe, pentru ca dumneavoastră să vă puteți concentra pe activitățile medicale, iar noi pe marketingul acestora. Este ceea ce noi facem cel mai bine. Vizitați-ne pe www.plus.veterinarul.ro, studiați oferta, modelele existente pentru fiecare din serviciile pe care vi le propunem, alegeți-vă ce vă place și contactați-ne.

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri veterinare la cheie 8 Veterinarul

Vânzările pe internet, shoppingul virtual și e-bankingul fac parte din viața noastră zilnică. O gamă largă de bunuri și servicii se vând acum pe internet și acest lucru va fi în continuare marcat de creștere. De asemenea, și vânzările de medicamente pe internet cresc rapid. ”Este îngrijorător faptul că nu există nici un fel de privire de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă pe internet, mai ales din cauza faptului că o mare cantitate de medicamente ocolesc astfel procedurile oficiale și de control”, spune dr. Buhot. președintele Federației Veterinarilor Europeni (FVE) într-un comunicat al organizației pe care o conduce. Medicamentele de uz veterinar pot avea un impact major asupra sănătății și bunăstării animalelor. Pot de asemenea să aibă un efect puternic și asupra sănătății oamenilor și a mediului. De aceea, punctul de plecare al fiecărei expediții de medicamente este prescripția făcută de medicul veterinar, în grija căruia se află animalele. ”Prescripția veterinară împreună cu un sistem de încredere și transparent de distribuție sunt cruciale pentru folosirea sigură și responsabilă a medicamentelor”, mai adaugă Buhot. FVE ar dori să se asigure că vânzările pe internet a medicamentelor veterinare nu compromit în nici un caz sănătatea animalelor/oamenilor și prezintă o propunere concretă pentru a asigura o vânzare și distribuție corectă a medicamentelor veterinare.

Recomandările FVE includ: n Interzicerea vânzării de antimicrobiene pe internet n Controlul prescripțiilor veterinare n Reglementarea strictă și controlul amănunțit a farmaciilor pe internet de-a lungul întregii Europe.

Rabia și riscul altor boli de la câinii comunitari Conferința organizată de Organizația Mondială a Sănătății Animalelor și WSAVA pe 5 noiembrie, la Paris, dorește să întocmească un punct de vedere comun cu privire la chestiunile legate de ecologia, bolile și bunăstarea populațiilor de câini comunitari, a controlului și eradicării rabiei și a altor boli zoonotice asociate acestor populații. Pe agenda dezbaterilor se află subiecte precum: definirea populațiilor de câini comunitari, provocările legate de controlul acestora, cine trebuie să își asume răspunderea pentru controlul acestora, cum pot fi implementate standardele Organizației Mondiale a Sănătății la nivelul fiecărei țări. De asemenea vor fi prezentate cazuri de succes: exemple ale reușitelor de control ale rabiei în Africa, recomandări globale pentru controlul și eliminarea rabiei, strategii de control și planificare a acestei afecțiuni la nivel național. Înscrierea se poate face pe website-ul bsava.com, la adresa: http://www.bsava.com/WSAVA/WSAVA_One_Health_registration_form.pdf. Formularul îl veți găsi de asemenea pe website-ul veterinarul.ro, la secțiunea evenimente.

nr. 22 n www.veterinarul.ro

știri

noutăți veterinare

Bunăstarea câinilor și a pisicilor în UE ”Construirea unei Europe căreia îi pasă de animale” Creșterea comerțului cu pisici și câini a dus cu ea probleme legate de selecția genetică, creșterea în regim intensiv a câinilor, mutilarea și eliminarea inumană, fiecare din ele având consecințele sale, dar, până în prezent, nu există o legislație UE armonizată pentru a răspunde îngrijorărilor privind bunăstarea. Această primă conferință europeană, ce va avea loc la Bruxelles, pe 28 octombrie urmărește să ofere părților interesate- autoritășilor guvernamentale, ONG-urilor și celor cu interes profesional și personal o oportunitate de a discuta și de a reflecta asupra considerentelor practice care se referă la bunăstarea animalelor de companie cu scopul de a rezolva problemele. Printre mulți vorbitori distinși, participanții vor avea plăcerea de a-l întâlni pe Prințul Laurent al Belgiei, care va deschide conferința. Prințul și-a arătat și menținut interesul față de animalele de companie și bunăstarea acestora vreme de mulți ani, contribuind de asemenea la înființarea unei fundații care oferă îngrijire medicală veterinară gratuită animalelor de companie ce aparțin persoanelor aflate în situații sociale dificile. Participarea la conferință este gratuită iar pentru înregistrare puteți folosi linkul de pe website-ul Comisiei Europene: https://webgate.ec.europa.eu/fmi/scic/DOGS_AND_CATS_2013/start.php

nt a t r o imp

CURSURI ONLINE

Lista Cursurilor Online Acreditate de CMVRO cu 10 puncte pe www.veterinarul.ro: 1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii 2. Principalele afecțiuni podale la bovine, 3. Consultația cabalinelor în condiții de teren - partea I, 4. Operația de cezariană la oaie 5. Operația de cezariană la scroafă 6. Operația de cezariană la capră 7. Operația de cezariană la vacă 8. Operația de cezariană la carnivorele domestice 9. Cardiologie - noțiuni introductive 10. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică 11.Afecțiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita. 12. Ovariectomia la scroafă. 13. Abordare și Anestezie Animale Sălbatice. 14. Managementul pentru cabinetele veterinare - nivel 1. 15. Marketingul pentru cabinetele veterinare - nivel 1.

Detalii puteți afla accesând pagina www.veterinarul.ro secțiunea cursuri. Contactați-ne pentru ajutor utilizând sistemul de asistență și suport online sau la 0733 96 90 91

Revista Veterinarul Știință și Practică - 2009 - 2013

Acum împreună cu unicul catalog al tuturor produselor și echipamentelor veterinare din România - INDEXUL VETERINAR

Succes!

special

laborator

Insuficiența renală diagnostic și tratament Insuficienţa renală (I.R.) este un sindrom clinic, umoral şi urinar care apare consecutiv incapacităţii rinichilor de a-şi îndeplini funcţiile în asigurarea homeostaziei organismului. Mai este denumită: uremie, retenţie azotată sau insuficienţă urinară. În funcţie de sediul procesului patologic se distinge I.R. prerenală, renală şi postrenală.

remia prerenală (funcţională) este cauzată de toate stările care reduc debitul circulator la nivel renal: insuficienţă cardiacă congestivă, stări de şoc, deshidratări consecutive diareilor sau vomitărilor incoercibile, excesul de proteine preformate din hrană. Uremia renală (organică) se instituie în cazul în care 75% din ţesutul renal este scos din funcţie. Este consecinţa unor boli renale: angiospasm, nefroze, nefrite, hidronefroză, neoplazii, traumatisme. Uremia postrenală (obstructivă) se datorează unor cauze care stânjenesc sau chiar opresc fluxul de urină secretată normal de rinichi: obstrucţii ale căilor urinare prin calculi, tumori, cristale de sulfamide, unii paraziţi, coaguli de fi10 Veterinarul

brină şi sânge.

TABLOUL CLINIC. În general, simptomele I.R. sunt polimorfe, fiind dependente de gradul acumulării în sânge a produşilor azotaţi, de afecţiunea primară, precum şi de complicaţiile ce pot să apară. Starea generală se caracterizează prin slăbire progresivă, anemie, apetit capricios sau chiar anorexie, tendinţă la hipotermie (temperatura poate creşte însă, în cazul unor complicaţii extrarenale sau al acutizării proceselor renale). Respiraţia este rară, profundă şi în cazuri grave devine dispneică, de tip Cheyne-Stokes sau Kussmaul, ceea ce semnifică un prognostic grav. Mucoasele aparente sunt congestionate, injectate, uneori cu ulceraţii, iar aerul exalat are miros amoniacal. Tulburările digestive sunt adesea principalele care determină prezentarea animalului la consultație. Se manifestă prin stomatită, dispepsie sau gastroenterită cu evoluție către forma hemoragică (vomitări incoercibile, hematemeză, diaree, melenă). Tulburările cardiovasculare constau în hipertrofie cardiacă, cord ritmic la

nr. 22 n www.veterinarul.ro

câine, iniţial hipertensiune vasculară, pentru ca în stadiul final să apară semnele hipotensiunii arteriale şi a insuficienţei cardiace. Animalele uremice devin apatice, adinamice, cu hipotonie musculară, somnolenţă şi stare de prostraţie. Rareori, se observă tremurături musculare localizate sau generalizate şi convulsii tetanice. La nivelul pielii se remarcă prurit intens, produs de depunerea sub formă de cristale a ureei, urmat de grataj, pseudotundere sau/şi alopecie. Prin prelungirea stării de acidoză are loc demineralizarea osoasă prin osteoliză, instalându-se osteofibroza hipostotică.

Semne urinare Semnele urinare sunt foarte importante şi au o mare variabilitate dependentă de factorii etiologici şi de evoluţia afecţiunii. I.R. acută evoluează în trei stadii: de debut, de anurie şi de reluare a diurezei. În primul stadiu, urina are pH acid și se constată albuminurie, leucociturie, cilindrurie. Oliguria sau anuria indică blocajul renal (nefrita acută, obstrucţia uretrei, şocul). Urina (recoltată eventual prin sondaj) conţine albumină în cantitate

Fig. 1 Scala de interpretare pentru teste urinare rapide mare, celule epiteliale, leucocite, hematii. Examenul urinei cu teste rapide permite orientarea diagnosticului (Fig. 1). Reluarea diurezei corespunde cu diminuarea reabsorbţiei tubulare și reluarea filtrării glomerulare. Urina în acest stadiu are o densitate şi conţinut electrolitic apropiat de cel plasmatic. Se pot pierde cantităţi mari de apă şi electroliți, datorită imaturităţii tubulare; urina conţine leucocite, hematii, celule epiteliale. PH-ul urinar este acid. Poliuria spoliază organismul de apă şi electroliţi. Potasiul se elimină în cantităţi mari. Treptat, pe măsură ce activitatea renală se reia, se produce corectarea concentraţiei serice a cataboliţilor. La tineretul taurin şi suin, starea uremică se exprimă prin pierderea vioiciunii, greutate în deplasare (mai

pronunţată la viţei), horipilaţie, somnolenţă, decubit costo-abdominal, reflexe superficiale diminuate şi hipotermie. Examenul ecografic permite de multe ori depistarea leziunilor renale cauzatoare (Fig. 2- 4). Hematologic, se remarcă semne de anemie hipoplastică sau hemolitică, leucopenie sau leucocitoză în procesele inflamatorii septice. Biochimic sangvin, se evidenţiază hiperfosfatemie asociată cu hipocalcemie în insuficienţa acută (în cea cronică, normocalcemie), hiperazotemie, hiperpotasiemie, hipernatriemie, acidoză metabolică, hipoproteinemie (glomerulonefropatii) asociată cu hipoalbuminemie.

DIAGNOSTIC Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic şi de laborator. După Ghergariu (1995), în stabilirea unui diagnostic pozitiv se au în vedere următoarele obiective: l Confirmarea suspiciunii de insuficienţă urinară, necesită examene paraclinice, primul pas fiind dozarea azotului ureic sangvin ; l Precizarea dacă insuficienţa urinară se datorează unor suferinţe prerenale, renale sau post renale; paraclinic se pot obţine date privind diagnosticul insuficienţei renale primare, poliurică şi oligurică; l Precizarea etiologiei prin investigaţii ample bacteriologice, virusologice, 11

toxicologice, parazitologice. Pentru evaluarea funcționalității renale și stabilirea protocolului terapeutic International Renal Interest Society (IRIS) a propus stadializarea insuficienței renale în funcție de valoarea creatininei sanguine. Stadiul I: creatinină < 1,4 mg/dl; stadiu non-azotemic; sunt prezente alte modificări renale, cum ar fi capacitate inadecvată de concentrare a urinei fără cauze extrarenale identificabile; modificări la palparea şi/sau examenele de imagistică; proteinuria de origine renală; modificări în urma biopsiei renale. Stadiul II: creatinină 1,4 – 2,0 mg/dl; semnele clinice sunt de obicei de intensitate scăzută sau absente; azotemie renală uşoară, valorile creatininemiei se apropie de limita superioară sugerând insuficienţa excretorie.

Fig. 2 Nefrocalcinoză la câine intoxicat cu etilenglicol (lichid antigel)

Stadiul III: creatinină 2,1 – 5,0 mg/dl; semne clinice evidente urinare şi numeroase semne clinice extrarenale; azotemie renală. Stadiul IV: creatinină > 5,0 mg/dl; sunt prezente numeroase semne clinice extrarenale; azotemie severă. Această stadializare primară pe bază de creatininemie se recomandă a fi urmată, de substadializarea pe baza proteinuriei și tensiunii arteriale, factori care pot influența major protocolul terapeutic și prognosticul. O altă clasificare a IR se poate face pe baza evaluării numărului de nefroni funcţionali activi, corelați cu determinarea creatininemiei şi a numărului de hematii. Metoda presupune efectuarea biopsiei renale, facilitată de ecoghidaj.

Fig. 3. Litiază renală la câine

PROFILAXIE Profilaxia vizează evitarea nutreţurilor alterate, mucegăite, a raţiilor hiperproteice, a factorilor stresanţi, evitarea abuzului de medicamente utilizate pentru combaterea gastroenteropatiilor şi bronhopneumoniilor tineretului. De fapt, prevenţia uremiei coincide cu tratarea tuturor bolilor primare capabile să o producă, inclusiv a bolilor proprii aparatului urinar.

TRATAMENT Tratamentul igieno-dietetic constă în optimizarea condiţiilor de microclimat; 12 Veterinarul

nr. 22 n www.veterinarul.ro

Fig. 4 Tumoră renală la câine

combaterea hipotermiei prin împăturiri, fricţiuni şi încălziri ale animalelor cu perne electrice, sticle calde, nisip sau cărămizi calde; hiperglucidice, asociate cu regim lactat şi fără sosuri, sare; lichide la discreţie (contraindicate în blocaj renal). Aportul de azot alimentar trebuie controlat, atât cantitativ, cât şi calitativ. Astfel, calitativ, cerinţele de proteine la pacienții cu IR sunt mai mari decât la cei sănătoşi, datorită reducerii digestibilităţii hranei şi reducerii absorbţiei intestinale. De asemenea, alterarea filtrării glomerulare conduce la albuminurie, mărind deficitul proteic. Calitativ, pe fondul unei maldigestii, calitatea proteinei trebuie crescută prin folosirea de alimente cu proteine ușor digestibile (la carnivore ouă, brânză dulce, iaurt, peşte) şi suplimentarea cu metionină, lizină şi arginină. Problema managementului nutrițional al insuficienței renale este deosebit de complexă la animalele de companie. Factorii care contribuie la progresia IR cronice: hipertensiunea, hiperparatiroidismul, inflamațiile/fenomenele acutizante, hiperlipidemia, mineralizările renale precum și amoniogeneza sunt în anumită măsură influențați de dieta zilnică și statusul nutrițional. Scopul managementului nutrițional în IR este să amelioreze semnele clinice în principal ale uremiei și să încetinească progresia bolii. Dieta proteică suscită unele controverse. Hrănirea cu o dietă cu un conținut proteic ridicat are drept efect creșterea afuxului sanguin și consecutiv a filtrării glomerulare postprandiale la toate speciile. Restricția proteică severă la animalele de companie, inclusiv câine, poate să fie asociată cu unele riscuri: afectarea răspunsului imun, reducerea producției de hemoglobină, scăderea concentrației de proteine plasmatice și emacierea musculaturii. Pentru animalele în vârstă, cele mai frecvent afectate de IRC este necesar aportul de proteine de bună calitate. Prin reducerea deliberată a aportului proteic la această categorie de vârstă se poate ajunge la o mobilizare suplimentară a rezervei proteice, malnutriție și apariția semnelor clinice de carențe de proteine sau aminoacizi esenţiali. În plus, astfel de diete au palatabilitate redusă, astfel că se poate constata un refuz al hranei sau cel puțin un apetit selectiv, care accentuează deficitul proteic. Odată cu avansarea bolii, are loc reducerea filtrării glomerulare și consecutiv scăderea capacității de excreție a fosforului. Totodată, are loc scăderea

producției de provitamina D și a controlului producției de parathormon, determinând hiperparatiroidism, osteodistrofie, depuneri de fosfat de calciu la nivelul diferitelor țesuturi, inclusiv renal cu pierderea suplimentară a nefronilor. S-a demonstrat că restricția aportului exogen de fosfor reduce progresia bolii și prelungește supraviețuirea câinilor cu insuficiență renală cronică. Rațiile ce includ acizi grași polinesaturați au efect benefic în IR, ei constituind o placă turnantă în sinteza de prostaglandine, leucotriene și tromboxani cu efect pro- sau antiinflamator, reducând astfel răspunsul inflamator intrarenal și consecutiv agresiunea asupra masei renale. Se recomandă o restricţie moderată a sodiului în hrana animalelor de companie cu IR, dar nu este universal acceptată, întrucât o restricţie nejustificată a sodiului poate exacerba disfuncția de concentrare renală şi producţia suplimentară de angiotensină. Pentru combaterea acidozei metabolice e necesară suplimentarea rației cu alcalinizante (bicarbonat de sodiu, citratul de potasiu). Pentru animalele de companie se comercializează diete specifice pentru IR.

trarea i.p. a unui lichid cu compoziţie electrolitică similară plasmei (tip sol. Ringer), în doză de 50 ml/kg g.v., lăsându-se în cavitatea peritoneală 4-5 ore, după care, puncţia se repetă şi lichidul se extrage; 9. Cateterism, intervenţii chirurgicale, limitarea consumului de apă în obstrucţii ale căilor urinare; 10. Tratament specific afecţiunilor primare.

Tratamentul medicamentos

l Înaintea oricărui tratament este necesară evaluarea funcţiei renale;

Tratamentul medicamentos, este complex, trebuind adaptat fiecărui caz. Se recomandă administrarea de: 1. Diuretice: Nefrix (2 cp./zi), Furosemid (2-5 mg/kg/zi), Spironolactonă, asociate cu regim desodat; diuretice de tip VetidrexR (Ciba-Geigy): 5-10 ml la animalele mari, 1-2 ml la suine, 0,25 ml/5 kg g.v. la câini (i.m.) sau de tip Diurazon (Hoechst), i.m. sau i.v.: 5-10 ml la bovine şi cabaline, 0,25-0,5 ml la câine. Diureticele sunt contraindicate în obstrucţiile căilor urinare. 2. Tonice cardiace, cu scopul de a ameliora perfuzia, respectiv a activa funcţia miocardului; 3. Protectoare gastrice: cimetidină, ranitidină, omeran, sucralfat, geluri de hidroxid de aluminiu etc.; 4. Soluţii bicarbonatate (i.v. sau per os) în vederea combaterii stării de acidoză metabolică; 5. Soluţii glucozate, sol. Ringer, Ringer lactat pentru a compensa starea de deshidratare; 6. Antiinfecţioase în toate procesele septice; 7. Săruri de calciu, vitamine (A, C, D) pentru a combate demineralizarea osoasă; 8. Dializă peritoneală, prin adminis-

IRIS recomandă adaptarea conduitei terapeutice la stadiul insuficienţei renale, stabilit pe baza creatininemiei. LE FEBREVE şi DOSSIN (1995) referitor la tratamentul insuficienţei renale concluzionează următoarele: l Toate tratamentele administrate trebuie să se facă raţional, iar medicamentele alese trebuie să fie specifice; l Asocierea medicamentelor care se elimină prin rinichi creşte riscul apariţiei nefrotoxicităţii; l Medicul veterinar trebuie să cunoască proprietățile farmacocinetice ce pun în pericol viaţa animalului;

l Este necesară o supraveghere terapeutică riguroasă, pentru a prevedea toate semnele intoleranţei la tratamentul instituit.

PROF. DR GHEORGHE SOLCAN Profesor Universitar FMV Iași

special

laborator

Microbiologia Rumenului și valoarea nutritivă a acestuia Temperatura corporală a bovinelor variază între 37,8 şi 40ºC, în funcţie de suprafaţa corporală, perioada din zi, stadiul fiziologic; la nivel ruminal temperatura este în jur de 40ºC ceea ce favorizează o fermentaţie corespunzătoare, aspect de care va trebui să se ţină seama la momentul recoltării şi transportului probelor de lichid ruminal în vederea analizării acestora.

otodată, pH-ul lichidului ruminal variază între 6,5 şi 7,2 (după alţi autori între 5,8 şi 6,2), iar aceste valori sunt puternic influenţate de tipul de alimentaţie (de exemplu, subalimentaţia sau supraalimentaţia cu amidon poate reduce drastic valoarea pH-ului şi poate afecta chiar sănătatea vacilor). O producţie zilnică de 75 – 110 litri salivă (de asemenea influenţată cantitativ de alimentaţie) contribuie prin conţinutul în bicarbonat la asigurarea unui pH în limite normale. În general, la nivelul rumenului există o populaţie de 108 – 1010 microorganisme/g lichid ruminal, cele mai comune fiind bacteriile gram pozitive (coci şi bacili). Microorganismele din 14 Veterinarul

microbiota ruminală sunt reprezentate de 1010 – 1011 bacterii/ml, 104 – 106 protozoare ciliate/ml, 103 – 105 fungi anaerobi/ml şi 108-109 bacteriofagi/ml. Între acestea există relaţii sinergice, antagonice sau neutre. Produşii de metabolism ai acestora creează un mediu în care pot supravieţui cu toţii. În timp ce unele microorganisme sunt dependente de altele şi se hrănesc reciproc, altele conţin sau eliberează componente antinutriţionale care pot suprima creşterea şi dezvoltarea altor microorganisme. Astfel, rumenul este un sistem stabil şi în acelaşi timp dinamic, cu o capacitate remarcabilă de a transforma o materie organică - ,,iarba’’ într-o materie anorganică – AGV (acizi graşi volatili), formă importantă de energie pentru rumegătoare.

BACTERIILE RUMINALE Bacteriile ruminale (majoritatea gram negative şi anaerobe) necesită pentru a creşte şi a-şi desfăşura activitatea un pH cuprins între 6,0 – 6,9 şi o temperatură de 39ºC [7]. În general, acestea se hrănesc cu conţinut ruminal compus din celuloză, lignină, amidon, grăsimi şi proteină. Întrucât celuloza este principalul compus

nr. 22 n www.veterinarul.ro

chimic care se găseşte în cantitate semnificativă în hrana rumegătoarelor, cea mai mare parte a microsimbionţilor ruminali anaerobi sunt ,,specializaţi’’ în descompunerea acesteia: Ruminococcus albus, R. flavefaciens (peste 50%), Bacteroides succinogenes, Butyrivibrio fibrisolvens, Clostridium lochheadii etc [6,7,10]. Dintre speciile de bacterii cu o activitate importantă se mai remarcă Prevotella bryantil, o bacterie gram negativă care utilizează polizaharidele solubile precum xilanii în bioconversia lignocelulozei în AGV [7]. Cercetările au demonstrat de asemenea că activitatea bacteriilor celulozolitice este îmbunătăţită atunci când rumegătoarele primesc în hrană drojdii precum Saccharomyces cerevisiae; acestea eliberează nutrienţi care sunt apoi utilizaţi de către bacteriile celulozolitice. Un alt organism precum Treponema bryantil – o spirochetă zaharolitică – descompune celuloza fără însă a utiliza produşii rezultaţi. Activitatea de descompunere a celulozei de către aceste spirochete este intensificată pe măsură ce bacteriile celulolitice descompun peretele celular în zaharuri solubile. Alţi microsimbionţi importanţi sunt reprezentaţi de archebacterii: Methanobrevibacter ruminantium, Methanobac-

terium formicicum, Methanosarcina barkeri, Methanomicrobium mobile. Archebacteriile sunt organisme celulare rezistente la condiţii extrem de dure (lipsite de oxigen), diferite de bacterii (eubacteria), fără peptidoglicani în peretele celular, sunt imobile şi se hrănesc prin chemosinteză (bacterii metanogene). Bacteriile metanogene sunt în cantitate de 107 – 109 celule/ml lichid ruminal, numărul acestora fiind influenţat de hrană, în special de conţinutul în celuloză al acesteia. Marele dezavantaj al bacteriilor metanogene este reprezentat de producţia de metan, peste 15% din emisia anuală fiind datorată rumegătoarelor. Bacteriile metanogene sunt obligatoriu anaerobe, cresc într-un mediu gazos conţinând un amestec de H2 şi CO2 [1] au o activitate crescută a nitrat reductazei [9]. Methanobrevibacter ruminantium utilizează ca substrat de creştere H2 şi în egală măsură CO2 şi necesită în particular o concentraţie crescută de acetat ca şi de acizi graşi cu lanţ ramificat (acizi graşi omega 3, de exemplu). Ca multe alte bacterii, nici acestea nu produc endospori; temperatura optimă de dezvoltare este de 40ºC şi un pH cuprins între 6,1 – 6,9 [1]. Bacteriile metanogene pot avea relaţii neutre la nivelul rumenului sau relaţii simbiotice cu diferite protozoare de care stau ataşate pentru a obţine hidrogenul de care au nevoie: Entodinium longinucleatum, Eudiplodinium maggii, Entodinium bursa şi Eremoplastron bovis. În absenţa protozoarelor ciliate, metanogeneza este redusă considerabil.

PROTOZOARELE Protozoarele din rumen contribuie la peste 50% din totalul biomasei microbiene ruminale [12], compoziţia acestora fiind corelată cu tipul de alimentaţie şi specia de rumegătoare. În funcţie de micro- şi macronuclei, de prezenţa şi morfologia spinilor şi lobilor externi sau a plăcilor interne scheletice ca şi de forma şi mărimea celulei (Dogiel 1927, Ogimoto şi Imai 1981, Williams şi Coleman 1992) [12], sunt recunoscute la rumegătoare cinci tipuri majore de protozoare: Isotricha, Diplodinium, Entodinium, Epidinium şi Ophryoscolex (figura 1). De asemenea, pot fi clasificate în funcţie de substratul utilizat, în protozoare care consumă zaharuri solubile, amidon sau lignoceluloză, acest lucru fiind posibil datorită unui echipament enzimatic foarte bine dezvoltat (amilază, 16 Veterinarul

Figura 1. Protozoare ruminale (foto orig.) invertază, pectinesterază, poligalacturonază) [12]. Enzimele responsabile de degradarea celulazei şi a hemicelulazei sunt produse în special de protozoarele entodiniomorfe şi mai puţin de cele holotriche. Protozoarele având dimensiuni mari digeră şi degradează polimerii structurali ai plantelor în timp protozoarele de dimensiuni mai mici digeră predominant zaharurile [8]. Protozoarele au capacitatea de a sintetiza acizi cu lanţ lung utilizând ca precursori substanţe din lichidul ruminal precum şi capacitatea de a metaboliza şi sintetiza proteine microbiene şi proteine rezultate din hrană; acest lucru este cu atât mai remarcabil cu cât protozoarele sunt capabile să sintetizeze aminoacizi care pot lipsi din structura proteinei alimentare. Un alt aspect important este digestibilitatea proteinei sintetizate de protozoare, mai mare comparativ cu cea produsă de bacteriile ruminale. O cantitate însemnată din această proteină, aproximativ jumatate, conţine constant patru aminoacizi: acidul glutamic, leucina, lizina şi izoleucina [2]. Protozoarele sunt strâns asociate de particulele de hrană. Holotrichele manifestă chimiotaxie deplasându-se către zona posterioară a rumenului când animalul se hrăneşte, înainte de a ajunge în sacul ventral sau dorsal. Toate protozoarele depozitează glucide solubile sub forma amilopectină ca şi polizaharide (componentele amidonului sunt amiloza şi amilopectina) şi au specificitate pentru zaharuri: holotrichele depozitează zaharuri solubile în

nr. 22 n www.veterinarul.ro

timp ce oligotrichele depozitează amidon. Glucidele sunt surse permanente de energie pentru protozoare în timp ce pentru animal, asigură fermentaţia. Holotrichele din apropierea peretelui ruminal sunt consumatoare de O2. Protozoarele înghit/consumă şi lizează bacteriile, contribuind la turnover-ul proteic al rumenului şi au relaţii strâns apropiate cu bacteriile metanogene. Produşii finali de fermentaţie ai protozoarelor holotriche sunt: acidul acetic, acidul butiric, acidul lactic şi H2 în timp ce ai oligotrichelor sunt: CO2, H2, acidul acetic şi acidul butiric. Aceste organisme nu folosesc ca sursă de hrană NH3 însă sunt activ proteolitice.

BACTERIOFAGII Bacteriofagii sunt viruşi ai bacteriilor, având specificitate pentru acestea şi au fost identificaţi în rumen în cantităţi importante. Aceştia ajută indirect, punând la dispoziţia organismului animalului o sursă de aminoacizi, prin liza celulei bacteriene.

FUNGII Identificaţi pentru prima dată de către Orpin în 1975, sunt recunoscuţi astăzi ca având un rol activ şi pozitiv totodată în degradarea fibrelor vegetale, activitate evidenţiată în special prin prezenţa diferitelor enzime în substrat. Cercetările de microscopie electronică au demonstrat că aceşti fungi, obligatoriu anaerobi, se ataşează de ţesuturile ligni-

Iuliana Tudor recomandÄ&#x192; produsele Romvac!

ficate şi, prin enzimele produse (proteaza, esteraza, celulaza, hemicelulaza), degradează lignoceluloza mult mai eficient decât bacteriile. Dintre speciile de fungi întâlnite la vaci se remarcă: Neocallimastix frontalis, N. hurleyensis, Sphaeromonas communis (Caecomyces communis), Orpinomyces bovis, Anaeromyces mucronatus (Ruminomyces mucronatus), Ruminomyces elegans. Wallace [11] demonstrează că adăugarea în hrană a unui extract de Saccharomyces cerevisae şi Aspergillus oryzae determină o creştere a viabilităţii bacteriilor celulozolitice care conduce în final la creşterea debitului de azot de origine microbiană absorbit la nivelul tubului digestiv.

influenţa alimentaţiei rumeGătoarelor asuPra comPoziţiei microsimbionţilor ruminali Raţia de hrană are o influenţă majoră asupra populaţiei de microsimbionţi Majoritatea bacteriilor ruminale sunt gram-negative însă cercetările au evidenţiat că odată cu creşterea densităţii energetice a raţiei, creşte şi numărul bacteriilor gram pozitive. Acizii volatili constituie o sursă importantă de energie pentru rumegătoare. Cercetările au arătat că producţia totală de acizi în rumen a fost mai mare în situaţia hrănirii animalelor cu siloz decât a celor hrănite cu fân. Hrănirea cu fân determină creşterea concentraţiei de acid acetic în rumen dar reduce cantitatea de acid propanoic a cărui producţie este legată de conţinutul ridicat în glucide din furaje. Totodată sa observat că numărul de bacterii ruminale a fost mai mare la animalele hrănite cu siloz decât la cele cu fân. La vacile hrănite cu raţii diferite, s-au observat în urma cercetărilor, variaţii ale numărului protozoarelor de la sub 1% până la 70% din totalul acestora. Dintre tipurile de furaje, ca şi în cazul bacteriilor ruminale, s-a dovedit ca fiind cel mai eficient în creşterea numărului protozoarelor, silozul de porumb [3]. Reducerea cantităţii de hrană administrată a redus de asemenea numărul protozoarelor ruminale deşi, în unele cazuri a fost observată o creştere a numărului de holoriche comparativ cu celelelate.

Factorii care afectează protozoarele ruminale a) Compoziţia hranei O cantitate mare de apă/lichid în hrană diluează cantitatea de protozoare. 18 Veterinarul

tiPul de furaj

Glucide

Păşune/nutreţ verde Glucide solubile, celu- 6 - 7 loză Cereale moderat

Glucide solubile, celu- 5,5 – 6,5 loză, amidon

Cereale predominant Amidon b) Frecvenţa hrănirii animalului: influenţează direct proporţional creşterea cantităţii de protozoare ruminale. Depopularea se poate produce datorită unor substanţe precum: CuSO4, detergenţi, lecitină sau acid linoleic, tanini, saponine. Studii privind textura hranei administrate au demonstrat că hrana peletată, datorită unui tranzit mai rapid la nivelul tubului digestiv, nu favorizează creşterea numărului de fungi anaerobi în rumen; de asemenea, s-a observat că o cantitate mai mare de zaharuri solubile rezultate ca produşi de metabolism în urma administrării hranei, inhibă germinarea zoosporilor, cel mai probabil datorită reducerii valorii pH-ului la nivelul rumenului [7].

analiza licHidului ruminal Analiza organoleptică a lichidului ruminal urmăreşte aprecierea: culorii, mirosului, consistenţei, pH-ului, sedimentarea şi flotaţia. Analizele biochimice ale lichidului ruminal se fac pentru a determina capacitatea de digestie a celulozei, de fermentarea a glucozei şi de reducerea a nitraţilor. Prin examen microscopic se apreciază aspectul şi cantităţile de microsimbionţi ruminali.

Analiza organoleptică a lichidului ruminal Analiza organoleptică a lichidului ruminal a constat în aprecierea culorii, mirosului, consistenţei, pH-ului şi sedimentării. Culoarea s-a apreciat prin examinarea vizuală a lichidului ruminal şi a urmărit dacă aceasta a fost specifică furajelor consumate de animal, de la galben-brună în cazul consumului de paie sau siloz, la verde-brun în cazul consumului de furaje verzi. Mirosul s-a apreciat prin examen olfactiv şi a vizat modificările de la mirosul normal, specific, aromat. Consistenţa lichidului ruminal s-a apreciat vizual prin evaluarea gradului

nr. 22 n www.veterinarul.ro

< 5,5

Protozoare

Toate tipurile în cantitate mare Toate tipurile în cantitate mică; predomină % oligotrichelor Nu sunt protozoare

de vâscozitate al acestuia. pH-ul s-a determinat cu ajutorul kiturilor şi a urmărit variaţiile de la valorile normale de 6,7-7,2. Aceste valori au tendinţa de a scădea fiziologic în primele 35 ore de la ingestia de furaj. Timpul de sedimentare a particulelor s-a apreciat pe proba ca atare lăsată în repaus într-un pahar Berzelius timp de 510 minute de la recoltare; după acest interval particulele mai fine încep să se ridice la suprafaţă.

Analiza chimică a lichidului ruminal El-Yassin şi col. [5], Dominguez şi col. [4] au raportat pentru o probă de conţinut ruminal recoltat de la taurine şi ulterior uscat, următoarea compoziţie chimică brută: 14,4% proteină brută (PB), 4,2% grăsime brută (GB), 41,1% acid-detergent-fibră (ADF) şi 9,7% cenuşă brută (CenB). Probele de lichid ruminal analizate în cadrul acestei cercetări nu au fost evaluate prin prisma analizelor biochimice.

Analiza microbiologică a lichidului ruminal Microbiologic, la nivelul rumenului există o populaţie de 108 – 1010 microorganisme/g lichid ruminal, cele mai comune fiind bacteriile şi protozoarele. Protozoarele din rumen contribuie la peste 50% din totalul biomasei microbiene ruminale [12], compoziţia acestora fiind corelată cu tipul de alimentaţie şi specia de rumegătoare. Protozoarele ciliate ruminale sunt sensibile la şocul termic astfel încât, după recoltare, se impune transportarea probelor către laboratorul de analiză în recipiente de sticlă, la bain-marin, apa având temperatura de aproximativ 40ºC. Se va acorda atenţie modului de închidere a recipientului întrucât există riscul ca datorită producerii gazelor, la deschiderea acestuia, să se producă mici ,,explozii’’ şi astfel să se piardă din conţinut; pe de altă parte, se va ţine cont că microsimbionţii ruminali sunt anaerobi ceea ce îi face sensibili la contactul cu oxigenul. În vederea analizei, o prima etapă re-

comandată este cea de filtrare a lichidului rumial. Acest lucru se poate face prin trecerea lichidului prin 2-3 straturi de tifon într-un alt vas, de preferinţă umplut cu CO2 (având densitatea mai mare decât cea a aerului, va ajuta la scoaterea acestuia şi va facilita transferul de lichid ruminal). Lichidul ruminal filtrat se poate analiza ca atare sau poate fi conservat în vederea unei analize ulterioare. Prin incubare la 39-41ºC şi îngrijiri speciale, proba poate fi conservată până la cinci zile astfel încât să nu se piardă din calităţile iniţiale. Pentru conservare se pot folosi glutaraldehida 3%, formalina 5% sau amestecul verde de metil-formalinăclorură de sodiu urmat de incubarea la 40 ºC. Suplimentar, pentru a testa diferite modificări sau a menţine cât mai bine în viaţă microsimbionţii, se pot adăuga diferite tipuri de alimente în culturi. Se recomandă observarea la microscop la obiect 400x, imersia în ulei la 1000x afectând deplasarea microsimbionţilor ciliaţi. În vederea aprecierii încărcăturii cu protozoare a lichidului ruminal au fost efectuate recoltări de la animale abatorizate; lichidul ruminal a fost transportat la laborator în aproximativ două ore de la recoltare şi a fost analizat microbiologic. pH-ul probelor analizate a fost în jur de 6,5. În acest sens s-au efectuat analize lama-lamelă, cu sau fără coloranţi pentru o mai bună evidenţiere a caracterelor morfologice ale protozoarelor.

Prepararea amestecului verde de metil-formalină-clorură de sodiu (MFS) Dintre substanţele recomandate pentru conservare şi mai ales pentru evidenţierea morfologică a nucleilor microsimbionţilor ciliaţi, acest amestec este cel mai eficient. Amestecul este format din: - 100 ml soluţie de formaldehidă 35% - 900 ml apa distilată - 0,6 g verde de metil - 8,0 g clorură de sodiu Mod de preparare: Se amestecă ingredientele menţionate anterior şi se păstrează la întuneric (verdele de metil este sensibil la lumină). Adăugarea soluţiei de MFS peste proba de analizat (în cantitate de 5 până la de 10 ori volumul acesteia) va colora numai nucleii microsimbionţilor ciliaţi. Pentru uşurinţa calculării microsimbionţilor ciliaţi/cm3 se recomandă o diluţie de 10% utilizând 1 parte lichid ruminal şi 9 părţi soluţie MFS.

Analiza probei de lichid ruminal se poate face la microscop, obiectiv 400x, la aproximativ o jumătate de oră de la adăugarea soluţiei de MFS. Prin păstrarea la întuneric, proba poate fi astfel analizată un timp îndelungat.

Numărarea microsimbionţilor ciliaţi/cm3 În vederea numărării microsimbionţilor ciliaţi, sunt recomandate mai multe procedee. Se recoltează 40 ml lichid ruminal care se fixează într-un volum egal de formalină 18,5% urmată de o prelucrare după Dehority [3]: se iau 1 ml probă lichid ruminal şi colorează cu 2 picături verde briliant; se lasă 4 ore şi apoi se face o diluţie în 9 ml glicerol 30%. Din proba astfel prelucrată se iau 1 ml lichid ruminal care se pune în camera de numărare. După fixarea lichidului ruminal fixează într-un volum egal de formalină 18,5% se iau 1 ml probă lichid ruminal şi colorează cu 3 picături soluţie Lugol; se lasă 15 minute şi apoi se face o diluţie în 9 ml glicerol 30%, proba fiind astfel gata pentru numărare. Calcularea microsimbionţilor ruminali/cm3 (prelucrare după Alaska Science Consortium) Exemplu: Proba de lichid ruminal se diluează 1:9 cu MFS. Se ia o picătură de lichid ruminal diluat având diametrul de 0,5 mm (0,5 cm) şi se plasează pe o lamă peste care se pune o lamelă având dimensiunea de 22 x 22 mm (2,2 x 2,2 cm). Diametrul suprafeţei examinate este de 460 μm (0,046 cm). În medie, s-au observat 6 microsimbionţi ciliaţi în fiecare câmp de vedere (obiectiv 400x).

Calcularea numărului de microsimbionţi ciliaţi/cm3 Suprafaţa de vedere la microscop / Suprafaţa lamelei (2,2cm)2 ⁄ π r2 = 2,2cm2 ⁄ 3,14 x (0,046cm)2 = 4,8 ⁄ 0,00664 cm2 = = 4,8 ⁄ 6,6 x 10 -3 cm2 = 727,27 cm2 = 7,3 x 102 Microsimbionţi ciliaţi/picătură 6 microsimbionţi ciliaţi x 7,3 x 102 = 4363,62 = 4,4 x 10 -3 microsimbionţi ciliaţi/picătură Numărul de microsimbionţi ciliaţi ⁄ picătură 4,4 x 10 -3 microsimbionţi ciliaţi/picătură / volumul picăturii = = 4,4 x 10 -3 ⁄ 4/3 π r3 = = 4,4 x 10 -3 ⁄ 4/3 x 3,14 x 0,0025cm3 = 4,4 x 10 -3 ⁄ 6,5 x 10 -5 cm3 = 6,7 x 107 Numărul de microsimbionţi ciliaţi ⁄

cm3 6,7 x 107 ⁄ 1 x 10 -1 = 6,7 x 108 microsimbionţi ciliaţi ⁄ cm3* Analiza microbiologică a conţinutului ruminal a relevat variaţii semnificative ale compoziţiei acestuia în protozoare, în funcţie de o serie de factori: rasa, genul, vârsta, starea fiziologică a animalului, structura raţiei şi timpul de la ultima administrare a hranei. Conform observaţiilor efectuate a fost propus un procedeu de prelucrare şi valorificare a conţinutului ruminal în vederea obţinerii unui complex de substanţe bioactive cu valoare nutritivă îmbunătăţită faţă de caracteristicile native, ce pot fi folosite ca atare în hrana animalelor sau prin prelucrări ulterioare, în diverse produse. Bibliografie selectivă 1. Bergey, D.H., Holt, J.G., Bergey’s Manuel of Determinative Bacteriology’, Lippincott Williams and Wilkins http://books.google.com/books?id=jtMLzaa5ONcC&p g=PA723&lpg=PA723&dq=methanococcoides+methylutens+bovine+rumen&source=web&ots=Hn6f2gYrq&sig=FIyIIIzeunW9eIc91MEN1dsSA3M&hl=e n&sa=X&oi=book_result&resnum=1&ct=result#PPA 722,M1 2. Coleman, G., 1980 – Rumen Ciliate Protozoa. Advanced Parasitology. 18:121-173. 3. Dehority, B. A., Damron, W. S., McLaren, J. B., 1983 - Occurrence of the rumen ciliate Oligoisotricha bubali in domestic cattle (Bos taurus). Appl. Environ. Microbiol., 45, pp.1394–1397. 4. Dominguez J.E., L.R.Flores, J.F.Obregon, 1994 – Nutritional and microbiological characteristics of ruminal contents from slaughterhouse located at Culiacan, Sinaloa. Memorias del VII Congreso national de Produccion Ovina. Toluca, Mexico, pp.87-88. http://www.uasnet.mx/centro/profesional/emvz/4150.htm#PP41. 5. El-Yassin F.A., J.P Fontenot, H.Chester-Jones, 1994 – Fermentation characteristics and nutritional value of ruminal contents and blood ensiled with untreated or sodium hydroxide-treated wheat straw, Journal of Anim. Sci. Vol.69, issue 4, pp.1751-1759. 6. Flint, Harry J and Bayer, Edward A., 2008 – Plant Cell Wall Breakdown By Anaerobic Microorganisms from the Mammalian Digestive Tract. Incredible Anaerobes From Physiology to Genomics to Fuels, Volume 125. p. 280–288. http://www.annalsnyas.org/cgi/content/abstract/1125/1/280 7. Kamra, D N., 2005 – Rumen Microbial Ecosystem, Current Science, July 2005, Volume 89.1. p. 123-135, http://www.ias.ac.in/currsci/jul102005/124.pdf. 8. Orpin, C., 1983 – The role of ciliate protozoa and fungi in the rumen digestion of plant cell walls. Anim. Feed Sci. Technol. 10, pp.121-143. 9. Raphael, S.V., Swaminathan, K.R., Lalitha, K., 2003 - Metabolic characteristics of an aerobe isolated from a methylotrophic methanogenic enrichment culture, Journal of Biosciences, pp.235-242. http://cat.inist.fr/?aModele=afficheN&cpsidt=14880686 10. Sinha, R. N., Ranganathan, B., 1983 – Cellulolytic bacteria in buffalo rumen. J. Appl. Bacteriol., 54, pp.1– 6.

Conf.dr. Simion Violeta-elena Conferențiar universitar FMV Spiru Haret

dermatologie

Hipersensibilitatea de contact diagnostic și terapie ETIOPATOGENIE DR. SEPTIMIU BORBIL medic veterinar

Hipersensibilitatea de contact este o dermatită maculo-papulară, cu tendinţă de lichenificare, caracterizată printr-un prurit variabil şi care afectează, de obicei, zonele cu păr rar. Termenul este utilizat pentru a descrie o reacţie cutanată inflamatorie faţă de acţiunea unor agenţi externi.

tiopatogenetic se descriu două tipuri: 1. dermatita de iritaţie, cu variantele: a. acută; b. cumulativă; c. fototoxică; 2. dermatita alergică de contact (DAC), cu varianta fotoalergică. Clinic, o diferenţiere între tipurile de dermatită este imposibilă. În timp ce dermatita alergică de contact este, patogenetic, un model de alergie mediată celular, dermatita iritativă de contact se declanşează ca urmare a iritaţiei provocate la nivelul dermului de diverşi agenţi externi cu care pielea vine în contact. Acest tip de dermatită nu presupune un mecanism alergic, fiind afectaţi toţi indivizii, indiferent de vârstă. DAC presupune multiple expuneri la moleculele iritante, înainte ca procesul să se declanşeze. Din acest considerent această afecţiune apare foarte rar înainte de vârsta de doi ani. Ea constituie prototipul dermatitei spongiotice acute. Instituirea DAC primare (fără provocare secundară) este asociată persistenţei haptenelor în piele, fapt ce permite recrutarea/activarea LT CD8+ la locul unde s-a produs singurul contact cu aceasta. Uneori (ex. deficienţe LT CD8+), LTCD4+ pot prelua rolul de celule efectoare hapten-specifice.

22 Veterinarul

În mod clasic, hipersensibilitatea de contact se încadrează în tipul IV, iar limfocitele sunt tipul celular dominant. În contrast cu reacţiile iritative, cele alergice de contact sunt procese reactive imunologice, orientate faţă de haptene (molecule liposolubile, chimic reactive) ce se leagă de o proteină proprie organismului, devenind Ag complete. Complexul haptenă-proteină este preluat de celulele Langerhans şi supus unui proces de pinocitoză care măreşte dimensiunea celulelor implicate, expresia MHC-II şi sinteza IL-1β. Etapa iniţială, de prezentare şi procesare a haptenei este denumită faza aferentă a reacţiei alergice de contact. În această etapă are loc transferul celulelor Langerhans, activate în urma încorporării haptenei, de la nivelul pielii spre limfonodulii regionali, migraţia acestor celule fiind iniţiată de către TNF-α. În urma acestui proces, LT vor fi stimulate să exprime anumiţi liganzi care le vor direcţiona în migraţia către piele. Din aceste considerente, numărul celulelor Langerhans este redus în hipersensibilitatea de contact (datorită migraţiei în limfonoduli), situaţie ce nu se regăseşte în dermatita iritativă. LT CD8+ au un rol dominant în calitate de iniţiatori ai DAC (mai ales pentru haptenele cu alergenicitate modestă), motiv pentru care acest set reprezintă o potenţială ţintă în prevenirea/tratarea afecţiunii. Faza eferentă constituie răspunsul organismului sensibilizat, în momentul în care este expus la contactul cu haptena. La indivizii sensibilizaţi, expunerea la haptenele sensibilizante iniţiază expresia clinică a DAC, dependentă de activarea rapidă a LT specifice. Mecanismele afectării tisulare includ citotoxicitatea directă contra keratinocitelor, cel mai adesea mediată de LTCD8+ şi eliberarea de către LT a citokinelor ce vor amplifica răspunsul inflamator. Expresia DAC este reglată activ de către subseturile LT cu funcţii supresive. Deşi în această fază este posibilă migraţia

nr. 22 n www.veterinarul.ro

unor celule Langerhans, reacţia se desfăşoară la nivel local. LT de memorie, activate se aglomerează în punctul de expunere haptenică, în urma expresiei unor CAM, (VCAM-1, selectina-E, ICAM-1), la nivelul endoteliului vascular. ICAM-1 este exprimat şi de către keratinocite, stimulând diapedeza limfocitară. După contactul cu haptena, celulele Langerhans şi keratinocitele eliberează TNF-α, stimulând expresia selectinei-E şi a VCAM-1 pe celulele endoteliale (EC). TNF-α este eliberat de către celule în urma acţiunii substanţei P, o neuropeptidă eliberată prin interacţiunea celulelor Langerhans cu fibrele nervoase. Dintre citokinele epidermice implicate mai amintim IL-6 şi MIP. Pentru moment, nu este clarificat care dintre citokine sunt implicate în dermatita alergică de contact şi care în cea iritativă. Explicaţia ar consta în diferenţele înregistrate la valorile IL-1β, IL6, IL-12 şi IFN-γ, iar producţia de IL-12 ar putea ocupa un loc central în dezvoltarea răspunsului LTh1. Sinteza IFN-γ, de către limfocitele limfonodale este indusă de alergenii slabi/moderaţi, magnitudinea producţiei IFN-γ permiţând clasificarea acestora, în timp ce compuşii chimici lipsiţi de proprietăţi sensibilizante sunt lipsiţi de capacitatea de a induce sinteza (fig.1). Diferenţierea între cele două tipuri de dermatită este problematică, manifestările clinice/ histopatologice ale acestora suprapunându-se. În ambele cazuri, celulele Langerhans sunt la fel de active şi teoretic, toate citokinele menţionate pot fi identificate. Procentajul subtipurilor LT, celulelor Langerhans, macrofagelor şi celulele Ag activate nu diferă semnificativ, considerându-se că diferenţa dintre cele două modele este mai mult conceptuală. Ultima etapă a hipersensibilităţii de contact este fază de rezoluţie, însă datele privitoare la procesele ce au loc sunt sărace. IL-10 care interferează cu producţia de citokine, susţinută de LTh2/bazofile ce migrează spre leziunile tardive, sunt factori ce stimulează rezoluţia, prin blo-

Fig.1. Fiziopatologia dermatitei alergice de contact (adaptat după Hennino şi col. - 2005) Legenda: I – Sensibilizarea (faza aferentă): 1. Haptena penetrează epidermul. 2. Haptena este preluată de celulele Langerhans şi transportată în limfonodulul regional cel mai apropiat. 3. Prezentarea haptenei LT efectoare CD8+ şi LTCD4+ reglatoare. 4. După expansiunea clonală, precursorii LT specifice părăsesc limfonodulul pe cale eferentă, răspândindu-se în tot organismul, inclusiv în piele. II – Provocarea (faza eferentă): 5. Haptena aplicată pe piele declanşează reacţia celulelor epiteliale (inclusiv DC şi keratinocitele). 6. Acestea prezintă haptena LT specifice, iar activarea LTCD8+ induce apoptoza keratinocitelor şi eliberarea citokinelor şi chemokinelor de către celulele rezidente în piele; 7. În urma acestui proces, are loc o acumulare, la nivelul pielii, a leucocitelor sangvine. Celulele CD4+ pot bloca activarea/expansiunea celulelor efectoare la nivelul limfonodulilor (faza aferentă) şi la nivel cutanat (faza eferentă). carea funcţiilor celulelor dendritice (DC). În plus, LT CD4+/CD25 previn reacţiile imunopatologice şi menţin toleranţa periferică faţă de haptene printrun mecanism de contact celulă-celulă. În concluzie, keratinocitele sunt implicate în toate fazele dermatitei alergice de contact: 1. elaborarea citokinelor inflamatorii în faza de iniţiere timpurie; 2. în faza inflamatorie intervin în migraţia celulelor Langerhans şi în traficul LT (interacţiune directă); 3. în faza de rezoluţie produc citokine antiinflamatoare şi prezintă Ag în manieră tolerogenă LT efectoare. La câine, 20% dintre cazurile de hipersensibilitate de contact evoluează în paralel cu atopia, spre deosebire de om, la care evoluţia atopiei este caracterizată printr-o incidenţă redusă a dermatitei de contact. Legat de acest aspect, atopia canină ar putea fi o hipersensibilitate de contact de tip I (imediat) care oferind rezultate pozitive la pach test, să creeze

uşor, confuzii. Datele referitoare la hipersensibilitatea de contact dezvoltată spontan de câini/pisici sunt rare. Deşi se citează situaţii în care oamenii au dezvoltat această formă de hipersensibilitate, venind în contact cu câinii pe a căror blană se găseau oleorezine/polenuri preluate de pe diverse plante, doar rare cazuri de dermatită, dezvoltată din acest motiv, sunt menţionate la aceştia din urmă. Se citează, însă, cazuri de dermatită alergică de contact indusă câinilor de diverse plante ornamentale: Tradescantia fluminensis, Hippeastrum vittata, Commelina diffusa, Murdannia nudiflora. Impactul exercitat de produsele de interior (mai ales sintetice) ce reprezintă cauza majoră a acestei afecţiuni la om, este puţin studiat în alergologia veterinară. Dintre aceste substanţe le amintim pe următoarele: clorura de cobalt, sulfatul de nichel, tiuramul, quinolina, colofoniul, cauciucul negru, epoxirezinele, balsamul de Peru, etilendiamida, formaldehida, răşinile, lemnul de cedru, meta-

nolul, textilele sintetice/lână, dezodorizantele pentru covoare, înălbitori ori pungi din plastic, cimentul, colierele anti-purici, şampoanele, detergenţii etc. Dintre topice, la câine/pisică, neomicina este menţionată ca fiind un alergen de contact. Datorită includerii frecvente în preparatele otice, sunt citate cazuri de otită externă alergică de contact. Totodată, mai pot fi alăturate şi alte topice: bacitracina, tiabendazolul, tretinoina, miconazolul, lanolina, benzoilperoxidul, insecticidele, dezinfectantele etc.

Manifestări Morfoclinice Hipersensibilitatea de contact, dezvoltată natural, reprezintă sub 10% din totalul dermatozelor descrise la câine (la pisică mai rar). Câinii dezvoltă hipersensibilitatea de contact după o sensibilizare de 3-5 săptămâni, iar în cazul pisicilor intervalul poate depăşi doi ani. Deşi nu există o predispoziţie legată de vârstă/sex, hipersensibilitatea de contact este manifestată, cu precădere, de su23

biecţi aparţinând raselor cu teren atopic. Dintre rasele predispuse le amintim: Ciobănescul german, Labradorul galben, West Highland white terierii, Scottish terrierii, Poodelii şi Golden retrieverii. Manifestările hipersensibilităţii de contact includ dermatită variabilă care are tendinţa de a se limita la zonele glabre (suprafaţa ventrală ale labelor, abdomenului, toracelui, cozii şi gâtului; scrotul, bărbia, perineul şi faţa laterală a urechilor). Evoluţia leziunilor este cronică, cu pusee de acutizare, pe parcursul cărora sunt cuprinse şi zone acoperite de păr (tabel 1).

Anamneză

Lexiuni cutanate

Anamneza relatează despre dezvoltarea lentă, în paralel cu căderea părului, a leziunilor pruriginoase/eritematose. Dacă alergenul este conţinut de un medicament topic, condiţionat sub formă de loţiune, aerosoli sau pudră, reacţiile cutanate pot cuprinde şi anumite zone acoperite cu păr. Reacţiile induse de vase de cauciuc/plastic sau de jucăriile de ros sunt localizate la nivelul buzelor/nasului. Leziunile localizate pe circumferinţa gâtului pot fi induse, mai ales la pisică, de diverse coliere, inclusiv cele antipurici.

sex

Vârstă (ani)

Leziuni/simptome

1, 3, 8

1,5

1, 3, 4, 5, 8

1,5

1, 3, 4

1, 3, 6, 8

1,5

3, 6, 7, 8

1, 3, 8

1, 3, 5

1, 3

1, 3, 7

Leziunile cutanate acute sunt o combinaţie pe un fond eritematos, de macule, papule şi uneori, vezicule (vizibile doar microscopic). Leziunile cronice sunt reprezentate, de placarde alopecice ce pot fi hiper-/hipopigmentate, excoriate sau lichenificate. Hipersensibilitatea alergică de contact, indusă de crom, a fost descrisă întro canisă de câini Xoloitzcuintle, observându-se în faza incipientă a procesului macule/papule care ulterior evoluau spre o dermatită inflamatorie severă. În faza cronică, procesul era caracterizat prin lichenificare, hiperkeratoză, hiperpigmentaţie, deshidratarea zonelor afectate, fisuri ale pielii etc. Evitarea contactului cu obiectele de oţel a condus la ameliorarea tabloului clinic. Pe lângă elementele enumerate, mai pot fi identificate piodermia bacteriană secundară, dermatita cu Malassezia sau diverse combinaţii ale acestora. Pruritul variază de la moderat la intens. În funcţie de alergenii implicaţi, hipersensibilitatea de contact poate să evolueze sezonier sau pe întreaga perioadă a anului. În cazul câinilor/pisicilor care trăiesc în colectivităţi, în interiorul locuinţelor, apariţia, la un singur subiect, a leziunilor de dermatită presupune un mecanism alergic, în timp ce implicarea întregii colectivităţi, pledează pentru un proces iritativ/contagios.

1, 3

Diagnostic

1,3, 8

1, 5, 6, 7, 8

1, 2, 3, 5, 8

1, 4, 5

1,3

1, 3

4, 5, 6, 7

1, 8

1, 4, 8

Collie

8,5

1, 3, 7

Setter irlandez

5,5

Această afecţiune necesită diferenţierea de dermatita iritativă de contact, atopie, de hipersensibilitatea alimentară şi de cea la insecte, scabie, dermatoza produsă de nematodul saprofit Pelodera (Rhabditis) strongyloides, foliculita stafilococică şi de dermatita cu Malassezia. Diagnosticul definitiv este fundamentat pe anamneză, examen fizic, pe rezultatele patch-testului şi pe cele ale provocării. Aceasta din urmă presupune evitarea contactului cu substanţa alergenică suspicionată minimum 14 zile, pacientul fiind, în prealabil, îmbăiat cu un şampon neiritant/hipoalergenic. După epuizarea intervalului, subiectul testat este reexpus, observându-se exacerbarea dermatozei pe un interval de 7-10 zile, însă în lipsa biopsiei/patch-testului, provocarea nu poate decela între alergia de contact, atopie şi reacţiile iritative. Din acest motiv, clasicul patch-test închis constituie modalitatea de elecţie în diagnosticul acestei afecţiuni. Din păcate, câinii/pisicile, vor tolera cu multă greutate (48 de ore) pansamentul aplicat.

rasă

Boxer

Husky Pittbul

Doberman

Terrier

Pointer Marele danez Ciobănesc german

Cocker

Notă: 1. prurit; 2. hiperpigmentaţie; 3. eritem; 4. lichenificare; 5. cruste seroase; 6. macule; 7. pustule; 8. otită Tabel 1. Manifestări clinice ale dermatitei de contact la câine (adaptat după Sancak şi col. – 2009) 24 Veterinarul

nr. 22 n www.veterinarul.ro

EXAMENUL HISTOPATOLOGIC În hipersensibilitatea de contact, indusă experimental, la câine/pisică, biopsia cutanată evidenţiază dermatită perivasculară superficială, cu o prevalare a celulelor mononucleare şi a eozinofilelor. În formele dezvoltate natural, la câine, pisică şi om, biopsia nu are valoare diagnostică, relevând dermatita perivasculară superficială, cu caracter variabil (spongiotic/ hiperplazic), în cadrul căreia neutrofilele, mononuclearele sau eozinofilele pot predomina. Alături de edemul marcat şi de infiltratul dens cu mononucleare, se înregistrează vasodilataţie, hemoragie şi hiperplazia glandelor sebacee. Specimenele prelevate de la nivelul pielii reacţionate în urma efectuării patch-testului, la câinii ce manifestă în mod spontan hipersensibilitatea de contact, relevă faptul că neutrofilele reprezintă populaţia de celule dermice, inflamatorii, majoritară. Acestea pot fi surprinse în diverse posturi (exocitoză neutrofilică, implicarea în focarele de ne-

croză epidermică). În leziunile lichenificate, în straturile bazal şi spinos, pot fi evidenţiate aglomerări de granule de melanină. În leziuni se înregistrează creşterea numărului mastocitelor dermice şi a celulelor Langerhans epidermice. Manifestările histopatologice pot fi completate de piodermia bacteriană secundară, dermatita cu Malassezia, dermatita seboreică sau de combinaţii ale acestora.

TERAPIE Prognosticul este în interdependenţă cu alergenul incriminat. La câine/pisică tratamentul se bazează pe evitarea alergenilor şi pe glucocorticoterapie. Deşi prima opţiune este de preferat, din păcate, în multe dintre situaţii este imposibil de realizat. În atari situaţii, se recurge la pentoxifilină şi glucocorticoizi, ori de câte ori situaţia clinică o impune, pe tot parcursul vieţii pacientului. Uneori, glucocorticoizii aplicaţi topic oferă ameliorări mulţumitoare. Dacă terapia topică este ineficientă,

glucocorticoizii vor fi aplicaţi sistemic. În acest sens se recurge la prednison/prednisolon (per os, 1 mg/kg la câine şi 2 mg/kg la pisică), zilnic, timp de 5-7 zile, după care se va continua sub formă de cură alternativă, atât timp cât este necesar. În DAC, efectul maxim al glucocorticoizilor se manifestă în faza de provocare, pentru că exclusiv în acest interval, celulele mieloide (neutrofile, macrofage) constituie ţinta primară a acestora. Pentoxifilina inhibă producţia TNF-α de către leucocite şi keratinocite, iar în doza de 10 mg/kg, de 3x/zi previne dezvoltarea, la câine, a hipersensibilităţii de contact. Încercările de hiposensibilizare ale câinilor/pisicilor, faţă de alergenii de contact, au eşuat. Bibliografie 1.Borbil S. - (2004) Imunopatiile la câine - Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca. 2.Borbil S. - (2006) Imunologie clinică la câine şi pisică - Ed. Risoprint, Cluj-Napoca. 3.Borbil S. - (2011) Imunodermatologia la câine şi pisică - Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

cursurile veterinarul.ro 15 cursuri acreditate și 8 în pregătire

150 puncte

Cursuri online acreditate de către CMVRO cu test final de 10 puncte SNEC. Detalii pe www.veterinarul.ro, meniul cursuri sau la telefon 0733.96.90.91

dermatologie

tumora veneriană transmisibilă (Sarcomul Sticker) - studiu de caz

Dr. stĂnilĂ liliana medic veterinar

Dr. Ganescu GeorGe medic veterinar

Sticker-ul este o tumoră veneriană transmisibilă, ce apare la câini, fiind localizată la nivelul penisului și/sau prepuțului la mascul, la femelă având localizare vulvară și la nivelul mucoasei vestibulare.

ransmiterea tumorii se face prin contact direct sexual sau prin simpla mirosire a zonei genitale afectate. Nu există specificitate de vârstă, sex sau rasă, s-a observat însă o incidență mai mare în adăposturile/crescătoriile supraaglomerate și în cazul împerecherilor necontrolate. Localizarea cutanată a tumorii este una destul de rară (10-15%), iar atunci când se suspicionează, trebuie efectuate examene suplimentare pentru stabilirea diagnosticului diferențial față de alți noduli cutanați (histiocitom, lipom, limfom cutanat, mastocitom, granuloame sterile, piogranuloame, granuloame bacteriene sau fungice etc.). Clinic, atât la mascul cât și la femelă, boala debutează cu prurit, inflamarea mucoasei și apariția unor granulații gri-albicioase, care apoi se transformă în noduli de culoare roșie. Macroscopic, proliferarea tumorală poate fi unică sau multiplă, sesilă sau pedunculată, nodulară sau papilară, cu o consistență fermă și diametru de până la 15 cm. Metastazele sunt rare și pot apărea la nivelul limfonodulilor inghinali, ficat, ri26 Veterinarul

Fig. 2 – Noduli zona cervicală nichi etc. Diagnosticul se pune în baza examenului citologic (aspirație cu ac fin și colorație MGG), examenului histopatologic și a imunhistiochimiei. Unul din tratamentele recomandate constă în administrarea de: l Vincristinum în doză de 0.5 mg/m², strict IV, 1x/săptămână, 3-6 ad-

nr. 22 n www.veterinarul.ro

ministrări; l Cyclophosphamide 50 mg/m²/zi, PO, 4 zile pe săptămână; l Methotrexatum 0.35 mg/kg, IV, 1x/săptămână, 3-6 administrări. Se poate aplica excizia chirurgicală a nodulilor cutanați și castrarea exemplarelor afectate, aceasta din urmă putând să conducă la remiterea spontană în decurs de 2-4 săptămâni.

STUDIU DE CAZ Specia: Canină Rasa: Comună Sexul: F Vârsta: aproximativ 3 ani Necastrată. Antecedente medicale: două avorturi în decurs de 1 an. Anamneza: Se scarpină de câteva săptămâni și prezintă un miros ihoros. Stare generală bună.

EXAMEN CLINIC:

Fig. 1 – Formațiune tumorală vulvară

Numeroși noduli cutanați (în diferite stadii de evoluție) cu diametrul între 1-4 cm, suprainfectați, ulcerați și denudați, prezenți în special pe zona cervicală (Fig. 2, 3, 5), dar și pe urechi (Fig 4, 6). Formațiune neregulată, friabilă, de aproximativ 5 cm la nivel vulvar (Fig. 1). Nodul

de culoare roșie la nivelul pleoapei superioare stângi (Fig. 4).

DIAGNOSTIC Pe baza simptomatologiei și a suspiciunii de sarcom Sticker s-a recurs la recoltarea a trei probe în vederea efectuării unui examen citologic (aspirație cu ac fin și frotiu).

Rezultat examen citologic: Specimen Formațiuni cutanate, multiple (pleoapa superioară stângă, buze, urechi - bilateral, zona cervicală), inclusiv formațiune localizată la nivel vaginal (cu consistența friabilă, bine vascularizată).

Citologie - descriere Frotiu bogat celular, cu populație monomorfă de celule rotunde cu anizocitoza moderată. Celulele prezintă nucleu rotund, veziculos, situat ușor excentric, cromatină dispusă granular, cu un nucleol proeminent, anizocarioză moderată. Citoplasmă abundentă, bazofilă, ocazional vacuole fine, optic goale, situate la periferia celulei. Mitoze atipice în număr 28 Veterinarul

Fig. 3– Noduli zona cervicală

Fig. 4 – Formațiune tumorală pavilion ureche și pleoapă

Fig. 3– Noduli zona cervicală

Fig. 6 – Formațiune tumorală ureche

moderat. Sunt surpinse limfocite și plasmocite tipice. Rare plaje de celule epiteliale, tipice. Celule de tip inflamator, preponderent neutrofile. Fondul frotiului ocupat de rare hematii și resturi nucleare.

Citologie - interpretare Tumoră cu celule rotunde - TVT (TUMORĂ VENERIANĂ TRANSMISIBILĂ).

Citologie - comentariu Tumora veneriană transmisibilă se transmite prin actul sexual, evoluează la ambele sexe. Tumora se poate localiza în aria genitală sau extragenitală (cavitate bucală, nas, piele etc.) La cățele se poate localiza chiar și la nivelul cervixului, uterului și oviductelor. Chiar dacă metastazele sunt rare, TVT-ul poate da metastaze la nivelul limfonodurilor regionale, pielii, țesutului subcutanat, organelor abdominale, pulmonilor etc.

TRATAMENT RECOMANDAT l Vincristinum în doză de 0.5 mg/m², strict IV, 1x/săptămână l Administrarea se face pentru încă 2 săptămâni de la remiterea semnelor

nr. 22 n www.veterinarul.ro

clinice; l Amozicilina cu acid clavulanic 22 mg/kg, 2x/zi, 10 zile, pentru prevenirea infecțiilor bacteriene; l Cyclophosphamide 50 mg/m²/zi, PO, 4 zile pe săptămână; l Methotrexatum 0.35 mg/kg, IV, 1x/săptămână, 3-6 administrări. Nu există rezultate și concluzii deoarece proprietarul a refuzat efectuarea tratamentului. Analizele au fost efectuate în cadrul laboratorului Synevo vet București, prin amabilitatea d-nei Dr. Selda Curtseit. Bibliografie selectivă Lucrări științifice Zootehnie și Biotehnologii, vol. 42 (1) (2009), Timișoara. Lombard J, Cabanie P. Le sarcome de Sticker. Revue Méd. Vét. 1968;110:565–586. Padovan D, Yang T, Fenton MA. Epidural spinal metastasis of canine transmissible venereal sarcoma. J. Vet. Med. A. 1987;34:401–404. Placke ME, Hill DL, Yang TJ. Cranial metastasis of canine transmissible venereal sarcoma. J. Vet. Med., A. 1987;34:125–132. Ladds PW. The Male Genital System. In: Jubb, Kennedy, Palmer, editors. Pathology of Domestic Animals. Vol. 3. Academic press; New-York: 1993. pp. 471–529.

stomatologie

Gingivita igiena orală la animalele de companie

Dr. raluca ZvorĂșteanu medic veterinar

Gingivita este una dintre bolile gingivale, fiind reprezentată de infecții bacteriene ale țesuturilor ce înconjară dinții; un proces inflamator reversibil al marginii gingivle, apare atât la câine cât și la pisică. Considerându-se faza timpurie a bolii paradontale, stadiul I.

olile gingiilor sunt cauzate de înmulțirea bacteriilor de pe dinți și gingii. Ele sunt prezente în placă. Neîndepartată la timp, această placă se transformă în depozit aderent pe dinți. La animalele sănătoase agenții patogeni aerobi gram pozitivi (coci) predomină în placa supragingivală; germenii anaerobi abundă în spațiul subgingival iar spirochetele se găsesc în regiunea apicală a șanțului gingival. Pe măsură ce gingivita se dezvoltă, numărul anaerobilor crește în spațiul subgingival. Agenții patogeni frecvent întâlniți la câine sunt din specia Bacteroides, Prevotella, Porphyromonas și Fusobacterium. Agenții patogeni frecvent întâlniți la pisică sunt Porphyromonas și Peptostreptococus. Placa este formată din bacteria PMN și glicoproteine salivare. Se formeaza în 24 de ore pe o suprafață dentară curată. Răspunsul inflamator al gingiei constă în vasculită, edem și pierderi de collagen.

Semne clinice și diagnoStic Diagnosticarea se face prin examinare clinică a tuturor suprafețelor dentare, atât vizual cât și tactil, dacă este cazul se face examen histopatologic, biopsie și RX. Gingivita se manifestă clinic prin sa30 Veterinarul

fig.1 efectuarea probei pardontale( adâncimea >3mm, boala paradontală este instalată) livație abundentă, înroșirea și hiperplazia pisici, să folosească apa de gură cu clorgingivală, sângerări gingivale și halitoză. hexidina 4% și la nevoie gelul cu clorheMai mulți indici pot fi folosiți pentru hidina 0.12%. a clasifica stadiul inflamației gingiei prinDe asemenea, alimentația joacă un tre care efectuarea probei padontale fig 1 rol important deorece mâncarea uscată (ajută la diferențierea între gingivită și pa- lasă mai puține resturi alimentare pe radontită), folosirea substanțelor de con- dinți decât mâncarea umedă, mestecând trast pentru placa bacteriană de pe animalul își curăță mecanic dinții. suprafața smalțului. Diagnosticul diferențial se face cu boala paradontală, stomatitele, FeLV, FIV. concluzie Pacientul cu o formă ușoară de gingiEducația proprietarilor este esențială vită va avea probe peridontale de adâncime normală (la câine 1-3 mm și pisică în ceea ce privește igiena dentară. Aceștia 0,5-1mm) și nu implică semene de mo- trebuie să vină periodic la medicul vetebilitate a dinților, nu produce discomfort. rinar pentru un consult stomatologic și Gingivita netratată duce la instalarea să urmeze indicațiile acestuia (din păcate mai avem mult de lucrat la acest aspect)! bolii paradontale fig.1.

tratament și întreținere Îndepărtarea sau reducerea plăci bacteriene este esențială pentru reducerea inflamației gingivale, până la sănătatea clinică a cavității bucale.Se efectuează o curățire profesională a dinților prin detartrare (se îndepărtează placa și tartrul), polizare și periere fig.2. În general, nu este cazul de antibioterapie. Un rol important îl are proprietarul care trebuie să mențină starea de sănătate a cavității bucale prin perierea zilnică a dinților, cu pasta de dinți pentru căței și

20 n www.veterinarul.ro nr. 22

fig.2 – ustensile folosite pentru curățirea profesională a dinților

Figura. 3

Figura. 4

Figura. 5

Figura. 6

Câteva cazuri de gingivită : Fig. 3, 4: Pechinez 6 ani – gingivită, acumulare de tartru , halitoză Fig. 5, 6: Metis 9 ani – gingivită, acumulare tartru, halitoză Fig. 7: Bichon 1 an – gingivită Fig. 8, 9: Pisică birmaneză 5 ani – gingivită,acumulare tartru, fracturare canin, halitoză Fig. 10: Ciobănesc mioritic 9 luni – gingivită ușoară, acumulare tartru Fig. 11: Bichon 3ani – gingivită, tartru Figura. 7

Figura. 8

Figura. 9

Figura. 10

Figura. 11 31

osteologie

Pansament gipsat sau osteosinteză studiu de caz kondoR aTTiLa medic veterinar

kui bogdan szende medic veterinar

Fracturile la animale de companie sunt frecvent întâlnite, mai ales la specia canină. În urma accidentelor, rezistenţa ţesutul osos cedează şi se produce fractura, ea putând îmbrăca diferite tipuri: fractură închisă sau deschisă, completă sau incompletă, cu deplasarea capetelor osoase sau nu.

in punct de vedere al managementului fracturilor obiectivele sunt comune: repoziţionarea capetelor osoase, obţinând continuitatea ţesutului şi fixarea acestuia pentru formarea calusului. În practica veterinară problema apare la diagnosticarea corectă a fracturii şi alegerea metodei de remediere a acestuia. Prin acest studiu de caz dorim să atragem atenţia asupra importanţei examenului radiologic în practica veterinară. Studiu de caz: Pacientul Roger, un mascul de golden retriever, în vârstă de 4 ani s-a prezentat la spitalul veterinar după trei săptămâni de la momentul accidentului. Proprietarul în anamneză a relatat despre un accident, în urma căruia s-a produs fractura membrului drept anterior. În ziua evenimentului s-a aplicat pansament gipsat, fără efectuarea unui examen radiologic. După două săptămâni de repaus, pansamentul a fost înlăturat, fără control radiologic. Timp de o săptămână câinele s-a deplasat fără pansament gipsat și simptomele de șchiopătură și senzația de durere s-au agravat până la momentul prezentării la spitalul veterinar. În cadrul examenului clinic al pacientului am identificat la nivelul regiunii antebraţului o zonă edemaţiată, 32 Veterinarul

Figura. 1 Fig. 1 şi 2 – radiografie cranio-caudală şi medio-laterală a regiunii antebraţului: fractură radio-ulnară închisă, completă cu deplasarea capetelor osoase şi prezenţa unui calus neo-format cu reacţie de periost. sensibilă la palpare. În mişcare câinele a prezentat şchiopătură de gradul 2, razele osoase de la nivelul metacarpului suferind o rotaţie laterală.

nr. 22 n www.veterinarul.ro

Figura. 2

Diagnostic: În urma examenului radiologic la nivelul regiunii antebraţului, s-a relevat pseudo-articulaţia formată în zona diafizară a radiusului și a ulnei ( fig. 1 şi 2). Prognostic: datorită complicațiilor apărute din cauza pseudo-articulației formate, prognosticul este rezervat, recuperarea completă a pacientul va fi de lungă durată. Tratament: pentru remedierea fracturii am ales tratamentul chirurgical. Pacientul clinic sănătos a fost pregătit pentru intervenție chirurgicală, respectând dieta de 24 de ore preoperator. Narco-neuro-leptanalgezia s-a realizat cu o combinație de acepromazină și ketamină, administrat intramuscular, și cu isofluran, cu aparat de anestezie cu circuit închis. Pentru realizarea osteosinetezei, pacientul a fost culcat în decubit lateral drept, abordul chirurgical fiind realizat pe partea medială a membrului anterior drept. După pregătirea câmpului operator prin tundere și radere, s-a realizat antisepsia locală. Prin palpare s-a identificat zona de fractură și printr-o incizie liniară s-a descoperit musculatura regiunii antebrațului. Datorită faptului,

că fractura avea o vechime de 3 săptămâni, s-au produs aderențe ale țesuturilor, astfel dilacerarea musculaturii a necesitat mai multă manoperă decât în cazul fracturilor proaspete, unde structurile anatomice își păstrează elasticitatea. Plaga operatorie astfel descoperită permitea accesul la nivelul calusului nou format, pe care l-am îndepărtat parțial, eliberând capetele osoase fracturate. Metoda propriu-zisă pentru osteosinteză am ales-o intraoperator, între varianta de pironire centromedulară / placă metalică sau fixator extern, am optat pentru fixator extern. Modificările țesutului osos, aderențele produse între planurile anatomice și edemul regiunii generalizat nu permiteau aplicarea unei plăci metalice și nici folosirea metodei de pironire centromedulară. După aplicarea fixatorului extern, plaga operatorie a fost închisă în puncte separate cu fir de sutură neresorbabil. Pacientul a fost chemat la control postoperator a doua zi de la intervenția chirurgicală ( fig. 3 și 4). După 5 săptămâni de la efectuarea osteosintezei se va realiza un examen radiologic de control şi se evaluează calusul nou format pentru îndepărtarea fixatorului extern. Tratamentul conservativ medicamentos se continuă până la recuperarea completă a pacientului. Concluzii: succesul în managementul fracturilor se bazează pe realizarea unui diagnostic corect, bazat pe examen radiologic efectuat înainte de remediere și tratament. Metoda de osteosinteză trebuie aleasă întotdeauna intraoperator, luând în calcul natura fracturii, regiunea anatomică și recuperarea post-operatorie a pacientului. Remedierea fracturilor complete cu deplasarea capetelor osoase necesită întotdeauna osteosinteză, folosind una dintre metodele bine cunoscute. Aplicarea unui pansament gipsat este recomandată numai în cazul fracturilor incomplete la nivelul razelor osoase, sau în cazul fracturilor complete, fără deplasarea capetelor osoase și numai la câinii de talie mică, cu caracter pașnic. Dezavantajele pansamentului gipsat sunt multiple: aplicarea unui pansament prea strâns conduce la stază circulatorie nu numai locală, dar și regională, apar complicațiile edemului, strivirea țesuturilor și se produc eroziuni la nivelul pielii, apare suprainfecția bacteriană secundară. Pansamentul gipsat aplicat pe țesuturile edemațiate, fenomen fiziologic care apare post traumatic, după remiterea edemului devine prea larg și nu își

Figura. 3 Fig. 3 și 4 : Roger a doua zi postoperator - stare generală bună, fixatorul extern aflat în poziție corectă

Figura. 4

mai îndeplinește funcția de imobilizare a membrului. Pacientul cu pansament gipsat trebuie monitorizat frecvent pe tot parcursul tratamentului, prin controale radiologice, asigurând că fenomenele de calusare se decurg în mod fiziologic, iar înlăturarea pansamentului se realizează numai după ce se formează calusul complet. Îndepărtarea prea timpurie a pansamentului gipsat conduce la riscul refracturării sau la apariția pseudo- articulațiilor. Remedierea fracturilor după o calusare nefiziologică ridică complicații intraoperatorii și întârzie mult procesul de vindecare a pacientului, cum s-a prezentat și în studiul de caz. 33

infecțioase

Variola porumbeilor

DR. CONSTANTINESCU HERMAN medic primar veterinar MS, PhD

Variola este o viroză frecvent întâlnită, determinată de un Poxvirus şi se manifestă în principal în sezonul cald şi umed.

pre deosebire de majoritatea virusurilor, agentul infecţios are o rezistenţă foarte mare la condiţiile de mediu, rezistă luni sau chiar ani de zile.

ETIOPATOGENIE Ţânţarii joacă un rol important în difuzarea bolii, dar boala este transmisă şi de alţi ectoparaziţi cum ar fi păduchi, căpuşe, etc. Perioada de incubaţie este de 1-2 săptămâni.Virusul este eliminat prin salivă, secreţii nazale, secreţia lacrimală, fecale. Puii de 1-2 săptămâni sunt protejaţi de anticorpii aflaţi în interiorul oului. Tineretul este mult mai sensibil. Porumbeii mai vârstnici trecuţi prin boală capătă imunitate, dar o infecţie masivă are repercusiuni asupra stării de imunitate şi influenţează capacitatea de zbor. Virusul variolic este un virus epiteliotrop, penetrează pielea şi mucoasele, pătrunde în torentul sanguin, revine la nivelul analizatorului cutanat şi mucoase unde crează leziunile caracteristice. În acest interval se pot suprapune infecţii bacteriene secundare. Dacă porumbelul suferă de hipovitaminoză (A) şi/sau hipomineraloză (Zn) simptomele sunt mai alarmante.

TABLOU CLINIC Există două forme de variolă la porumbei: forma cutanată (nodulară) şi forma mucoasă (difteroidă). 34 Veterinarul

Forma cutanată

DIAGNOSTIC

Forma cutanată se manifestă prin apariţia nodulilor variolici pe pielea pleoapelor, pe comisura ciocului în jurul nărilor. În general apar în locul unde au acces să înţepe insectele hematofage. Nodulii nu trebuie înlăturaţi, căci locul lor sângerează.

Diagnosticul diferenţial se face faţă de trichomonoză, ornitoză, coriză infecţioasă, micoze. Frecvent evoluează împreună cu trichomonoză sau cu micoplasmoză.

Forma mucoasă Forma umedă sau mucoasă se manifestă prin depozite pseudomembranoase necrotico-difteroide, pe mucoasa bucală, faringiană şi a guşei. Acestea jenează prehensiunea, deglutiţia, respiraţia, ca atare apare slăbirea, chiar mortalitate. Dacă pseudomembranele apar la nivelul traheei moartea survine prin asfixie. Suprainfecţiile sunt cauzate în special de bacterii piogene, creând uneori infecţii severe oculare mergând până la panoftalmie şi atrofia ochiului. În caz de viremie apare prostraţia şi moarte în scurt timp. Cele două forme de boală permit stabilirea uşoară a diagnosticului clinic, care poate fi confirmat prin examen de laborator, prin evidenţierea la microscop a incluziilor Bollinger. Leziunile persistă săptămâni sau chiar luni de zile.

nr. 22 n www.veterinarul.ro

TRATAMENT Ca şi la alte viroze, virusul variolic nu cedează la antibiotice, eventual se poate încerca tratamentul cu tetracicline (oxitetraciclină, doxicilină), ţinând cont de faptul că virusul variolic (în general virusurile mari) manifestă o oarecare sensibilitate faţă de antibioticul amintit. Pentru combaterea infecţiilor bacteriene secundare se foloseşte deasemeni un antibiotic cu spectru larg sau badijonări cu albastru de metilen sau antiseptice pe bază de iod. Antisepticele trebuie să fie diluate de 4-5 ori în cazul aplicării pe mucoase. Este indicat să administrăm vitamine şi stimulente ale imunităţii pe bază de oligominerale, Ginseng, propolis, plante medicinale. Dacă dăm vitamina A în scop de a întări ţesutul epitelial să avem grijă la supradozare pentru că supradozajul are aceaşi consecinţe grave ca şi hipovitami-

noza: deteriorează pielea şi mucoasele.

PROFILAXIE Deşi puţini crescători apelează la imunizarea activă a efectivului, măsura preventivă de bază rămâne vaccinarea porumbeilor sănătoşi. Vaccinul Columbodiv este un vaccin viu liofilizat şi se administrează atât la adulţi cât şi la tineret. Porumbeii adulţi se vaccinează cu 4 săptămâni înainte de împerechere, tineretul de la vârsta de 812 săptămâni. Se smulg câteva pene de pe faţa externă a gambei şi apoi se freacă cu periuţa înmuiată în vaccin. După o săptămână de la vaccinare apar pustule variolice care confirmă o imunizare corespunzătoare. Pustulele dispar după o lună de la vaccinare. Dacă pustulele sunt incomplete sau nu apar la toţi porumbei, vaccinarea se repetă după 4 săptămâni. Vaccinarea adulţilor se poate face concomitent cu vaccinarea împotriva paramixovirozei. Dacă în urma smulgerii penelor locul sângerează trebuie să căutăm un alt loc pentru că vaccinul va fi inactivat de elementele sanguine. Vaccinul Romporpox este un alt vaccin viu liofilizat contra variolei. Flacoanele sunt însoţite de diluant şi de aplicator. Se vaccinează porumbeii în vârstă de minim 5 săptămâni cu rapel la un an. Vaccinul se utilizează după reconstituire în doză de 0,2 ml. Administrarea se face prin badijonarea cu ajutorul aplicatorului a unei zone deplumate de pe faţa laterală a gambei porumbelului. Măsurile generale de prevenţie şi combatere sunt valabile şi în cazul acestei boli. Alături de măsurile de dezinfecţie, dezinsecţia are o importanţă majoră.

Noduli variolici

Leziune suprainfectată

etologie

Probleme de comportament la cabaline În articolul anterior am discutat o scurtă introducere în etopatologia ecvinelor și mai ales cum intervenția umană, de cele mai multe ori neavenită, duce la modificarea etogramelor normale și la apariția tulburărilor de comportament. În cele ce urmează, vom arunca o privire de ansamblu asupra relației complexe om- cal pentru a înțelege de unde provin dificultățile de comunicare și apariția tulburărilor comportamentale (așa cum am menționat în partea I, ele sunt practic necunoscute în natură, ceea ce automat ne va face să concluzionăm că interacțiunea cu omul are o pondere mare în etiologia acestor tulburări).

inamica om-cal este interesantă deoarece cele două specii se află în complet antagonism una cu cealaltăspre deosebire de o altă relație binecunoscută, cea a omului cu câinele. Dacă în cazul celei de-a doua relații, câinii privesc omul ca pe un membru al haitei și se comportă cu acesta ca și cu un seamăn din aceeași specie, relația dintre om și cal este diametral opusă. Pe de-o parte, din punctul de vedere al calului, omul se comportă precum un membru al aceleași specii: are loc o interacțiune cunoscutățesălarea calului (comportament de igienizare, social), dar nu acceptă să fie și el igienizat, ba chiar ripostează la încercările de aloigienizare. De asemenea, nu petrece tot timpul (zi și noapte) împreună cu stava ca un membru al acesteia, ci doar o perioadă limitată. Cel mai bun exemplu însă pentru ceea ce înseamnă ambiguitatea relației om cal este comportamentul de prădător pe care îl are omul față de cal - îi sare în spate exact în acea parte unde atacă animalele sălbatice și îl oprește din reacția naturală de apărare - fuga. Deși relația om-cal este cel puțin am-

36 Veterinarul

biguă, se pare că în condițiile prezenței unei legături (construite pe încredere), omul este acceptat ca un partener social cu drepturi mai mult sau mai puțin egale. Lipsa de experiență a proprietarilor însă poate duce la probleme de comunicare care vor avea consecințe negative: apariția accidentelor de tipul loviturilor sau mușcăturilor (întotdeauna justificabile din punctul de vedere al calului, dar mai puțin din cel al proprietarului) sau pur și simplu interpretarea greșită a semnalelor oferite de cal. Cea mai comună problemă de comunicare șade în interpretarea greșită a comportamentelor normale enumerate pe scurt în articolele anterioare: stabilirea unei ordini ierarhice care, dacă partenerul uman nu are experiență, poate marca negativ relația personajelor: atunci când proprietarul nu depune rezistență la a fi categorisit ca inferior, el va deveni automat un individ dominat, ori aici apar probleme. Chiar și simplele modalități de a se impune folosite de cal vor părea de-a dreptul agresive, deși pentru cal ele reprezintă un algoritm normal pentru stabilirea unei ierarhii.

nr. 22 n www.veterinarul.ro

Principalul factor de luat în seamă în stabilirea ierarhiei este desigur diferența de forță brută între om și cal - un aspect frecvent uitat și care pune dificultăți și în cadrul interacțiunilor mai puțin serioase- de exemplu un salut entuziasmat din partea calului, acompaniat de ronțăitul partenerului poate fi interpretat ca o mușcătură agresivă de un neinițiat, care va răspunde antagonizând animalul, ceea ce va duce la o confuzie totală la partenerul cabalin. O situație la fel de dificilă poate apărea în cadrul comportamentului ludic al mânzului, care are înscrisă în gene joaca vioaie- inclusiv cabrarea. Un alt factor care îngreunează relația om-cal este diferența care există între modalitățile de comunicare. Caii aud frecvențe înalte, inclusiv ultrasunete, comunicând frecvent prin intermediul acestora. De asemenea, comunicarea olfactivă joacă un rol deosebit de important, prin intermediul feromonilor, care nu sunt detectabili pentru om. Nouă ne rămâne un procent foarte mic din totalitatea modalităților de comunicare pentru a ne exprima și chiar și acolo avem probleme de comunicare datorită interpretării greșite a limbajului corporal de ambele părți. Transmiterea greșită a semnalelor

este cea mai frecvent incriminată pentru problemele de comunicare și chiar și greșelile mici, apărute în cadrul relațiilor de durată pot duce la tensiuni. Cel mai bun exemplu este proprietarul nervos, venit de la servici obosit, care aduce cu sine o încărcare psihică negativă și în mod inconștient un comportament de prădător. Limbajul său corporal devine amenințător iar calul, deși obișnuit cu proprietarul, va avea o performanță scăzută în ziua respectivă- ceea ce va duce la mai multă anxietate din partea proprietarului și și mai multe semnale greșite, creînduse un cerc vicios. Există și situații în care proprietarul omite construirea unei relații - aceștia sunt cei care văd calul ca pe un instrument. Dacă în cazul descris mai sus, omul trimite semnale greșite, în cadrul acestui tip de relație, el nu trimite aproape nici un fel de semnale, fiind complet detașat de animal, iar acestuia fiindu-i greu să se raporteze la persoana cu care interacționează. Acest proprietar este genul care intră în boxă, țesală calul cu viteza luminii, sare în șa, execută rutina de dresaj, sare jos și bagă calul la loc în boxă demarând în trombă către alte obligații. Nici această situație nu este mai benefică decât cea de sus - aici animalului nu îi este permisă interacțiunea cu partenerul social, neobținând nici un fel de gratificare din aceste acțiuni. Calul din exemplul de mai sus nu poate construi o relație cu proprietarul

său (și invers), deoarece o relație se bazează pe interacțiune, atât pozitivă (hrănire, joacă, igienizare) dar și negativă (de exemplu tratamente veterinare, pedepse). Dacă interacțiunea pozitivă întărește relația de încredere între cal și proprietarul său, cea negativă va duce la acumularea de amintiri neplăcute care vor avea un impact nociv asupra interacțiunii. Fiecare interacțiune între cal și om se bazează pe cele anterioare, astfel fiecare dintre cei doi parteneri ai relației au așteptări despre cum trebuie să decurgă respectiva interacțiune. Din păcate, tendința multor antrenori/proprietari este de a se baza pe feedbackul negativ (evitarea stimulilor negativi prin întărirea unui comportament, pedepsele) mai degrabă decât pe cel pozitiv. Exagerarea feedbackului negativ va duce la pierderea controlului din partea calului, acesta fiind pus într-o situație inconfortabilă care va duce la un conflict motivațional, iar recompensele prost administrate vor scădea eficiența acestora. Lipsa de claritate în semnalele emise de om va duce la confuzia calului iar aceasta la comportamente neurotice. Premisa unei relații armonioase este, desigur, o cunoaștere la perfecție a comportamentului normal al calului dar și integrarea omului în cadrul acestuiaadică un răspuns adecvat la semnalele pe care ni le oferă calul și permanenta conștientizare că noi suntem cei care trebuie să empatizăm cu animalul și nu invers.

Astfel, medicul veterinar are obligația de a media între proprietari și caii lor iar în mod ideal, va avea loc o instruire de bază înaintea achiziției unui cal. În general, interacțiunile negative se bazează pe dificultățile de comunicare în ceea ce privește ierarhia- astfel că stabilirea acesteia ar trebui să aibă loc încă din stadiul de mânz, iar omul să se impună ca dominant, înainte ca situația să devină ambiguă. În partea a III-a acestei serii, voi discuta despre diferența dintre comportamentul problematic și tulburările de comportament precum și terapia acestora, pentru ca în părțile viitoare să intru în detaliu asupra problemelor specifice de tipul alotriofagiei sau a fobiilor.

dr. AlexAndrA Păvăloiu medic veterinar

reproducție

Transferul de embrioni la vacă partea a V-a Continuarea din numerele anterioare.

tilizând diferite protocoale de lucru, pot fi obținute grade diferite de sincronizare. Pot exista mai multe programe, noi urmărind evoluția doar în cazul a patru programe de bază, după cum urmează.

Programul 1: 1. PGFZaIfa în ziua 0. 2. PGF2alfa în ziua 11. 3. IA la estrul depistat sau dublă, programată. Este singurul sistem de sincronizare cu prostaglandine care oferă posibilitatea sincronizării tuturor vacilor ciclice întrun interval de cinci zile. Distribuția prognozată pentru debutul estrului după tratamentul viţelelor ciclice ar putea fi: Ziua I- 5%, Ziua II - 20%; Ziua III - 45%; Ziua IV - 20%, Ziua V - 5% ; restul reacţionează mai târziu sau deloc.

Programul 2: 1. IA la estrul depistat pe parcursul primelor cinci zile de observaţie (zilele 0-5). 2. În ziua a 6-a, injectarea PGF2alfa la acele femele care nu au fost IA. 3. IA la estrul depistat sau programată, în zilele 7-11. Programul permite inseminarea pe parcursul unui interval de 10 zile a aceluiaşi număr de animale ca şi în cazul inseminării fără sincronizare pe parcursul a 21 de zile. Primele cinci zile alocate inseminării prin metodă convenţională permit a se estima dacă suficiente vaci sunt ciclice pentru ca să merite injectarea efectivului în vederea sincronizării. Dacă 20-25% din vaci intră în estru în primele cinci zile, atunci majoritatea efectivului ar trebui să fie cu activitate ciclică.

2. În zilele 1-5, IA la estrul depistat. Acest program, bazat pe o singură injecţie, sporeşte într-un mod simplu numărul vacilor inseminate timpuriu în perioada de montă. Maximum 75% dintre vacile cu activitate ciclică pot fi aşteptate să intre în estru în primele cinci zile după injecție.

Programul 4: 1. Ziua 0: injectarea PGF2alfa. 2. Zilele 1-6: IA la estrul depistat. 3. Ziua 6: injectarea PGF2alfa. 4. Zilele 7-11: IA la estrul depistat sau programată. Acest program este, poate, cel mai puţin utilizat. Deoarece toate vacile neciclice vor fi în grupul care necesită o a doua PGF2alfa, IA programată, poate să nu fie rentabilă.

2.2.1.4. CONTROLUL ESTRULUI CU PROGESTAGENE Tratamentele cu progestagene mimează faza luteală a ciclului. Pentru a obține un estru fertil normal, lungimea

Programul 3: 1. Injectarea PGF2alfa în ziua 0. 38 Veterinarul

nr. 22 n www.veterinarul.ro

tratamentului cu progestagene a fost stabilită la 10-12 zile. Pentru a fi sigură regresia CL natural până la sfârşitul tratamentului, în mod normal progestagenii se combină cu un factor luteolitic. Opţiunile sunt: administrarea estradiolului la începutul tratamentului sau injectarea PGF2alfa la sfârşitul acestuia.

Estradiolul: 1. Scurtează viaţa corpului luteal; 2. *Are efect pozitiv asupra dinamicii foliculare. La vacile aciclice progestagenele sensibilizează axul hipotalamo-hipofizar. Administrarea PMSG la extragerea implantului cu progestagen stimulează maturarea foliculară şi ovulaţia. Influenţa progestagenelor se regăseste în funcţionarea normald a CL viitor. Estrul şi ovulaţia consecutiv tratamentului cu progestagene apar mai timpuriu şi cu o precizie mai mare decât în cazul utilizării PGF2alfa. În opinia lui Martinez şi col. (1998), benzoatul de estradiol demonstrează o eficacitate ușor crescută fată de GnRH în sincronizarea estrului şi ovulaţiei, atât estradiolul, cât şi GnRH fiind eficace în cazul utilizării în combinație cu un progestagen administrat pe cale orală (megestrolacetatul de progesteron) sau

curavisc

Tratamentul șchiopăturii la cal și la câine asociată cu inflamația neinfecțioasă a articulației curavisc

curavisc curavisc

curavisc

curavisc conține HIALURONAT DE SODIU,

care asigură ”in vivo” elasticitatea lichidului sinovial, are rol lubrefiant și de suspensie, facilitând funcția fiziologică normală a articulației (fără durere) în timpul mișcării. Servicii Publlice SA, 400191 Cluj-Napoca, P-ta T. Cipariu nr 9, Tel: 0264-418676,Fax: 0264-413777, office@servicii-publice.ro

GeL Probiotic + Vitamine (B-uri, E, C)

Supliment alimentar. Conține bacterii benefice care stabilizează flora intestinală și susțin digestia fiziologică în caz de diaree sau tulburări digestive cauzate de: Intoleranță la anumite alimente Floră intestinală afectată de tratament cu antibiotice Deparazitări Condiții de stres Schimbarea hranei Otrăviri

Reface echilibrul electroliților și al glucozei, Ajută la refacerea echilibrului hidric, Formează un gel (tip mucus) în intestin, care ajută la înmuierea conținutului intestinal constipativ, Protejează mucoasa intestinală, Înglobează patogenii, toxinele etc. care se elimină prin fecale. Supliment de vitamine, minerale, carbohidrați ușor digestibili și fibre. Poate fi administrat atât în perioadele cu diaree cât și în cele cu constipație.

Evitarea și controlul problemelor digestive la câine și pisică prin intermediul unor produse administrate in hrană

intravaginal. Aparent, estradiolul şi benzoatul de estradiol sunt în aceeaşi măsură eficace în sincronizarea estrului şi ovulaţiei în cadrul programelor de însămânţare artificială programată. PGF2alfa acţionează asupra CL, motiv pentru care este esențial ca femelele să fie ciclice. Cele mai bune rezultate se obţin atunci când femelele sunt inseminate la estrul depistat. Când se implementează programe de control al estrului, este esenţial să se discute cu proprietarul despre costurile estimate cât şi despre beneficiile aşteptate. Trebuie detaliați toți factorii care pot influenţa rezultatul, având în vedere şi faptul că fertilitatea, atât cea rezultată în urma estrului spontan, cât şi în urma celui indus, diferă mult între ferme. Oricum, când data estrului se cunoaşte în avans, managementul poate fi adaptat astfel încât pot fi contracarate efectele negative ale modului obişnuit de exploatare (îmbunătăţirea rației şi a condiţiilor de zooigienă pe perioada critică care precede şi succede IA). Trebuie planificate toate aspectele programului: dirijarea animalelor, disponibilitatea instrumentarului şi a produselor farmaceutice, nutriţia, nesuprapunerea cu vaccinări sau deparazitări în perioada tratamentului cât şi 4 săptămâni după acesta. Trebuie asigurări că materialul seminal este corespunzător şi că însămânţătorul este experimentat și a obținut rezultate verificabile. Este necesară determinarea procentului de vaci ciclice precum şi starea de întreţinere înaintea începerii programului. Se impune monitorizarea programului, preferabil prin depistarea căldurilor, chiar dacă se utilizează IA programată. Moreira şi col. (2000), prezentând protocolul Ovsynch/TAI (,,ovulation synchronization and timed artificial insemination", adică ovulație sincronizată şi însămânţare artficială programată), conceput pentru vacile aflate la prima IA postpartum, relevă importanţa stării corporale a femelei postpartum asupra fertilităţii rezultate la prima IA. Protocolul a fost astfel gândit încât să nu mai fie necesară IA pe baza estrului depistat. Astfel, la 63±3 zile postpartum vacile au fost tratate cu GnRH (Cystorelin, 100 micrograme, im.) şi cu PGF2alfa (Lutalyse, 25 mg, im.), după 7 zile. La 48 de ore după PGF2alfa, femelelor li s-a administrat o a doua doză de GnRH (Cystorelin, 100 micrograme, im.) şi au fost inseminate 16 ore mai târziu. Rata gestaţiei la vacile aflate în stare corporală necorespunză40 Veterinarul

toare în puerperium a fost inferioară celei obținute la vacile aflate în stare corespunzătoare. Metodele convenționale de însămânţare artificială presupun depunerea spermei în corpul uterin, însă sunt prezentate tot mai multe argumente în favoarea depunerii acesteia în cornul uterin (Lopez-Gatius, 2000). Astfel, se acceptă că rezervorul major de spermă activ în perioada preovulatorie este mai degrabă joncţiunea utero-tubară, decât canalul cervical, incriminându-se şi lipsa acurateţei operatorilor în depunerea optimă a spermei (în peste 50% din cazuri, însămânţătorii nu sunt suficient de bine pregătiţi pentru a depune sperma în corpul uterin, fiind frecvente cazurile de depunere intracervicală a spermei şi fertilitatea scăzută consecutivă acestei erori). Trebuie amintit că la montă, taurul depune câteva miliarde de spermatozoizi în vaginul anterior. Deoarece cervixul reprezintă un obstacol major în procesul de transport al spermei, numărul spermatozoizilor care ajung în corpul uterin nu depăşeşte 1% din cel iniţial. În cazul însămânţării artificiale, sperma este în general depozitată direct în corpul uterin prin tunelizarea cervixului, fiind posibilă astfel utilizarea unui număr mult mai mic de spermatozoizi. Este esenţială contribuţia însămânţătorului la obţinerea unor indici reproductivi optimi. Din păcate însă, este tot mai evidentă tendinţa de a adopta tehnicile de rutină pentru depozitarea spermei şi a ignora numeroșii factori, fără legătură cu locul de depunere a spermei, care ar putea îmbunătăţi performanţele reproductive. l De exemplu, producţia de lapte a crescut semnificativ pe parcursul ultimilor 20 sau 30 de ani, însă acelaşi ritm a fost evident şi în cazul afecțiunilor reproductive şi infertilităţii. Explicația ar putea consta în cerințele metabolice crescute pentru susținerea nivelului producţiei de lapte, cerinţe satisfăcute în detrimentul proceselor reproductive. l Depistarea estrului continuă să ridice probleme, iar progresele înregistrate în sincronizarea estrului şi ovulației nu au determinat o îmbunătăţire substanţială a performanțelor reproductive la vaci. l Alt motiv al indicilor reproductivi necorespunzători este reprezentat de faptul că actualmente sperma este direct vândută fermierilor, locul însămânţătorilor profesionişti fiind luat de persoane mai puțin calificate. Rata gestaţiei consecutiv unei singure IA rareori depăşeşte

nr. 22 n www.veterinarul.ro

40%, mult sub rata de 60%, sau peste aceasta, înregistrate frecvent în anii '60. În anul 1940, tehnica depunerii intracervicale a spermei cu ajutorul speculumului a fost înlocuită de inseminarea intrauterină, presupunând fixarea cervixului transrectal. Această tehnică s-a dovedit mult mai eficientă, fiind adoptată drept metodă standard de însămânţare artificială. Studiile comparative au relevat faptul că depunerea spermei în corpul uterin a generat o rată superioară a fertilităţii, comparativ cu cea obţinută în urma depunerii intracervicale a spermei. Mult timp, cervixul rumegătoarelor a fost considerat rezervorul preovulator major de spermă, neexistând însă dovezi care să sprijine faptul că spermatozoizii cantonaţi în faldurile şi criptele canalului cervical ar putea participa preferențial la fecundație, în detrimentul spermatozoizilor care ajung în segmentul caudal al oviductului. De aceea, în anii '80 a fost acceptată aserțiunea conform căreia zona uterotubală de tranzit, în special regiunea caudală a istmului oviductal ar reprezenta principalul rezervor de spermă. În 1980, Peters şi col. (citati de Lopez-Gatius, 2000), utilizând radiografia de contrast au demonstrat lipsa acurateții însămânţătorilor. Introducerea spermei în corpul uterin a fost corectă doar în 228 din 586 de încercări (39%), iar în 25% din numărul total de tentative, sperma a fost depusă de fapt în cervix. Deşi s-a demonstrat eficienţa superioară obţinută consecutiv depunerii intracornuale a spermei, comparativ cu rezultatele generate de depunerea spermei în corpul uterin, există controverse legate de necesitatea, utilitatea şi justificarea depunerii spermei în cornul uterin ipsilateral ovarului purtător al foliculului matur. Este însă cert că inseminarea profund intrauterin (în coarnele uterine) favorizează accesul spermatozoizilor la ovocită, comparativ cu inseminarea în corpul uterin. Sunt semnalate rezultate contradictorii obținute în cazul vacilor supraovulate. Unii autori raportează îmbunătăţirea ratei gestaţiei consecutiv inseminării profund intracornual, în timp ce alții afirmă că depunerea spermei în apropierea joncţiunii uterotubale nu influenţează rata fertilităţii (Lopez-Gatius, 2000). Motivul acestor discrepanţe rămâne neclar. Atunci când se utilizează un număr redus de vaci în experiment, este posibilă apariţia efectului exercitat de locul gestaţiei precedente asupra ratei fecundaţiei. S-a demonstrat că depunerea profundă a spermei în cornul uterin

Piglet Protector ipsilateral ovarului generator al ovulației, determină o rată crescută a gestaţiei, în cazul în care inseminarea, ovulaţia şi fecundaţia se produc în cornul uterin care nu a găzduit gestaţia precedentă. Microclimatul din lumenul cornului uterin care a găzduit gestaţia, care conţine rămăşiţe ale fostei gestaţii precum şi ale parturiţiei, exercită un efect negativ asupra spermatozoizilor. De asemenea, un număr mare de spermatozoizi ar putea influența datele studiilor. Numărul crescut al spermatozoizilor, rata fertilităţii şi calitatea embrionilor sporesc pe măsura creşterii numărului de spermatozoizi inseminati. Inseminarea intracornuală poate favoriza transportul spermei, în cazul utilizării spermei de slabă calitate, sau în cazul unui mediu uterin ostil, condiții frecvent întâlnite în practica IA. Din punct de vedere tehnic, avantajul principal al inseminării intracornuale este reprezentat de reducerea riscului de depunere intracervicală a spermei.

^ / ' h Z E f > 2 E W h d

WĂƐƚĉ ĐƵ ĂĚŵŝŶŝƐƚƌĂƌĞ ŽƌĂůĉ ůĂ ƉƵƌĐĞŝŝ ŶŽƵ ŶĉƐĐƵƜŝ͗ ^ƚĂďŝůŝǌĞĂǌĉ ŇŽƌĂ ŝŶƚĞƐƟŶĂůĉ ^ƵƐƜŝŶĞ ŝŵƵŶŝƚĂƚĞĂ ƉĂƐŝǀĉ ^ƵƌƐĉ ĚĞ ĞŶĞƌŐŝĞ ĐƵ ďŝŽĚŝƐƉŽŶŝďŝůŝƚĂƚĞ ĐƌĞƐĐƵƚĉ ^ƵƉůŝŵĞŶƚ ĚĞ ŵŝĐƌŽĞůĞŵĞŶƚĞ Ɣŝ ǀŝƚĂŵŝŶĞ

2.3. TRANSPORTUL șI SUPRAVIEȚUIREA SPERMATOZOIZILOR ÎN TRACTUL GENITAL FEMEL Deoarece intervalele de supraviețuire ale ovocitului şi spermatozoidului sunt relativ scurte (20 până la 48 de ore), fecundaţia depinde în primul rând de transportul sincronizat al gameţilor în tractul reproductiv femel. Transportul gameţilor este rezultatul contractilităţii tractului genital femel, condiţionat de reflexe ale sistemului nervos central precum şi de activitatea hormonală. Există diferențe de specie referitor la locul de depunere a spermei. Spermatozoizii sunt celule înalt specializate, care își păstrează proprietăţile chiar dacă sunt transportaţi prin diferite tipuri de lichide, având caracteristici fiziologice şi biochimice diferite, precum lichidul testicular, epididimal, plasma seminală, fluidul vaginal, mucusul cervical, lichidul uterin, cel al oviductului precum şi cel peritoneal. Dezvoltarea normală a fătului depinde atât de momentul fecundației, cât şi de calitatea gameţilor, în special în cazul procedurilor de reproducere asistată. Recentele aspecte puse în evidenţă asupra proteinelor implicate în blocarea polispermiei şi desfăşurarea ciclului celular asigură o bază celulară şi biochimică pentru explicitarea intervalului scurt al fecundabilităţii ovocitelor la unele specii de mamifere (Ducibella, 1998). Apar modificări pre- şi postovulatorii în capacitatea ovocitei de a elibera şi/sau a răspunde la calciul intracelular, a cărui creştere la momentul fecundației este singurul eveniment mai important care activează dezvoltarea, după cum indică fenomenul de blocare a polispermiei, reluarea ciclului celular şi modificările timpurii ale căilor de sinteză proteică. Continuarea în numărul următor.

Piglet Protector® ^ / ' h Z E f > 2 E W h d

dr. gabriel frățilă medic veterinar primar

www͘ďŝŽĐŚĞŵ͘ŶĞƚ

marketing

Identificarea oportunităților pieții

Clienții actuali sunt asaltați zilnic de mii de oferte de produse și servicii. Capacitatea cognitivă și financiară a clienților este limitată. Limitarea este determinată în mare măsură de criza financiară dar mai ales de lipsa de predictibilitate a viitorului și totala nesiguranță pe care o generează. Astfel că ceea ce îi interesează sunt nevoile proprii prezente și modul cum și le pot satisface. Rolul marketingului este să înțeleagă contextul în care un client face o alegere: la ce se gândește el, ce vrea, ce face și ce îl neliniștește. Totodată, specialistul în marketing trebuie sa analizeze atent pe cine admiră clienții, cu cine interacționează și cine-i influențează.

edicul veterinar, administrator de cabinet este mult prea preocupat de problemele medicale și fiscale ale afacerii. Dacă există șansa să mai existe un al doilea medic curant și un ajutor, în persoana unui asistent, atunci timpul rămas administratorului se consumă tot pe actul medical și orientarea către rezol42 Veterinarul

varea problemelor zilnice administrative. De cele mai multe ori problemele de marketing sunt ignorate sau uitate complet. Acest aspect dăunează unei afaceri, indiferent de natura ei dar mai ales una axată pe oferirea de servicii așa cum este o afacere veterinară. Cu un specific aparte, într-o afacere veterinară nu ne putem orienta cu strategia de marketing către beneficiari direcți ai serviciilor deoarece nu aceștia aleg și plătesc serviciile medicale, ci stăpânii lor. Prestația unui cabinet este achitată de către o altă persoană, proprietar sau nu al animalului de companie, care nu este implicat direct în percepția stării de boală și resimte mai mult disconfortul creat de aceasta. Acest aspect îl analizăm amplu în cursurile de marketing online pe www.veterinarul.ro și de aceea nu voi avansa în dezbatere. În acest articol vom dezbate noile concepte de marketing referitoare la modul în care aleg clienții. Impactul rețelelor de socializare, a Internetului și a conexiunilor realizate de acest canal de comunicare se regăsește vizibil în modificarea conceptelor tradiționale în ceea ce privește modul de alegere și tipologiile de consum ale clienților indiferent de tipul de produs sau serviciu. Tendința actuală modifică consumul

nr. 22 n www.veterinarul.ro

Dr. IulIan VIeru medic primar veterinar

de la nevoie de a cumpăra pentru a satisface o necesitate la necesitatea de a avea un beneficiu de pe urma actului de consum. Este o schimbare radicală. Cu alte cuvinte, clienții tradiționali identificau o necesitate și apoi căutau pe piață un produs care să satisfacă acea necesitate. Acum clienții au o varietate imensă de alegere între produse similare dar mai mult au posibilitatea să își împărtășească experiențele în calitate de cumpărător. Astfel că se translează - în termeni generici - de la necesitatea unei cupărături la experiența unei cumpărături. Cumpărătorii caută acum răspunsul pe mediile de socializare sau forumurile de discuții referiri la experiența avută de alți cumpărători care au utilizat produsul sau serviciul “X” sau “Y”. Contează mai puțin produsul în sine și ce necesitate acoperă, cât contează experiența trăită de client. Pe aceste principii se bazează conceptul de Mall. Pe oferirea unei experiențe în cumpărături. Oamenii se plimbă, schimbă impresii despre produse, văd la un loc produse similare și pot compara în timp real, văd reacția altor cumpărători etc. Astfel se multă accentul de pe atributele produselor companiei pe experiența contextuală a clientului. Astfel beneficiile clienților pot fi definite pe trei dimensiuni: 1. de la oferte bazate pe produse la oferte bazate pe rezultate și pe contribuția clientului. 2. de la eficiența produsului la experiența trăită de client. 3. de la ofertele pentru piața de masă la ofertele individualizate

Oferte bazate pe rezultate Specialiștii în marketing încearcă prin aceste procedee să reducă la minim numărul clienților pierduți. Spre exemplu, clienții actuali doresc un gust bun și substanțe nutritive sănătoase nu alimente, vor dinți sănătoși și nu pastă de dinți, vor distracție și nu CD-uri, vor haine curate nu detergenți de rufe, vor să aibă capacitatea de a comunica nu apa-

ratură de comunicații. Dacă este să luăm ultimul exemplu, atunci vă imaginați de ce este această luptă pe piața telefoniei mobile care să ofere cele mai bune avantaje și soluții de comunicare. Din acest motiv, există o explozie de soluții tehnice de tipul smartphone si internet mobil. Companiile de telefonie mobilă și producătorul de telefoane inspirați au realizat că oamenii doresc să comunice mai ușor și mai bine iar telefonul si rețeaua mobilă este doar un mijloc de a ajunge acolo. Această diferență de nuanță a dus la căderea gigantului Nokia care realiza cele mai performante telefoane de pe piață cu cel mai bun software. Omenii nu doreau telefoane și software exceptional, ci doreau comunicare facilă. Apple a sesizat diferența, având un succes uriaș din realizarea celui mai ușor de utilizat telefon celular, cu multe posibilitățile de comunicare: voce, internet, imagini, film, etc. cu doar câteva mișcări de deget pe ecran. Consumatorii doresc din ce în ce mai mult satisfacerea nevoii sau a dorinței și nu îi mai interesează prea mult cum sau în ce mod ajung acolo, mai ales când au o multitudine de oferte de unde să aleagă produse similare. Consumatorii devin experimentați în a găsi cele mai rapide, ieftine și satisfăcătoare soluții pentru a-și acoperi dorințele. Majoritatea cabinetelor medicale veterinare pun accent pe tratarea bolilor. Surprinzător este faptul că puține își îndreaptă privirea către o altă piață. A celor care doresc animale jucăușe și mereu gata să le satisfacă nevoia de tandrețe și emoții fără a fi nevoiți să suporte alte “bătăi de cap”. Sesizând această nouă oportunitate, tot mai multe cabinete în Europa se orienteaza către oferirea de servicii de prevenție activă și consultanță pentru prevenție. Crează astfel programe speciale de monitorizare și anunțare a proprietarilor cu referire la efectuarea vaccinărilor, deparazitărilor sau a altor tratamente preventive. Sunt preocupate chiar de a merge la proprietari acasă și a le indica cele mai bune soluții de amenajare a spațiului pentru animăluțele lor în corelație cu necesitățile etologice. În cadrul acestui concept cabinetele încearcă, prin programe de marketing special create, să mențină permanent contactul cu proprietarii animalelor și astfel să aibă sub control sănătatea animalelor și menținerea în parametrii optimi pentru ca proprietarii să se bucure continuu de prezența lor.

Oferte bazate pe contribuția clienților Într-un cabinet veterinar serviciile

sunt achitate de către proprietarul de animale, altă persoană decât beneficiarul direct al prestării serviciului. Astfel clientul, în cabinetul clasic este acea persoană care are anumite atribuții standard: contenția animalului, răspunsul la întrebările medicului și achitarea facturii. În unele cabinete medicale veterinare am observat chiar, că proprietarii așteptau ca la service auto venirea animăluțului său de la consultație. Similar ca la un service de marca: vine recepționerul, îți ia mașina la care enunți o defecțiune și vine după câteva ore în sala de așteptare cu o listă de probleme identificate pe care tu trebuie să le achiți. Noua tendință de marketing subliniază importanța atragerii clientului în luarea deciziei de achiziție. Un exemplu elocvent - Ikea - care nu vinde în general obiecte gata realizate. Compania implică clienții în realizarea propriilor ansamble de mobilă și realizarea unui design particular după cum dorește fiecare. O companie din Japonia, Muji acționează ca un furnizor de elemente pe care le asamblează după indicațiile și cererea clientului. Clienții unui cabinet veterinar trebuie atrași în procesul de decizie referitor la stabilirea programelor de sanătate. Este un concept nou pentru România dar care a început să fie frecvent utilizat în majoritatatea cabinetelor din USA. Se pot realiza pachete de sănătate care să cuprindă la alegere diverse module: vizite medicale periodice la domiciliu, consultanță la domiciliu, imunizări și deparazitări, examinări EKG sau radiologice etc într-o gamă variată de programe de prevenție. Aceste mici module pot fi ansamblate apoi cu clienții într-un program anual de sănătate pe care cabinetul să îl execute. Proprietarii primesc inițial o ședință de consultanță gratuită pentru stabilirea acestui program funcție de necesitățile proprii și posibilitățile financiare. Pe baza acestei ședințe primesc un desfășurător anual al pachetului de sănătate și apoi urmăresc executarea lui. Aceasta înseamnă că proprietarul stabilește propriul program medical și are o oarecare garanție a stării de sănătate a animalului său. Aceste programe se pliază excelent pentru animalele de fermă unde medicul veterinar poate să stabilească împreună cu fermierul un program de monitorizare și prevenție eficient care să garanteze producțiile prestabilite. Pe baza acestor pachete de sănătate se pot stabili și programe de asigurări de sănătate pentru animale, aspect deosebit de interesant ca afacere.

101 discuții practice de marketing

NOTE DE CURS Kotler, considerat un dintre cei mai mari autori în domeniul marketingului spunea despre marketing: “Marketingul este peste tot. În mod formal sau informal, oamenii și organizațiile desfașoară un mare număr de activități care s-ar putea numi „marketing“. Marketingul bine făcut a devenit din ce în ce mai mult o componenta vitală pentru succesul în afaceri și ne influențează profund viața de zi cu zi. Marketingul este înglobat în tot ceea ce facem: de la hainele cu care ne îmbrăcăm, la site-urile Web pe care intrăm și la reclamele pe care le vedem! Marketingul bun nu este un accident, ci rezultatul unui efort atent de planificare și de execuție. Practicile de marketing sunt în permanentă perfecționate și reformate, practic în toate sectoarele economiei, pentru a se spori șansele de succes. Excelența în marketing rămâne însă rară și dificil de realizat. Marketingul este atât o „artă“, cât și o „știință“ – există o tensiune constantă între latura formulata logic și rațional a marketingului și cea intuitiv-creativă. “ La nivel teoretic, marketingul se poate aplica identic pentru orice obiect, având aceași bază fundamentală și principii aplicative. Cu toate acestea, natura serviciilor veterinare creează necesitatea de a aborda marketingul într-o altă formulă decât cea clasică tradițională. În primul rând, este un serviciu cu o caracteristică specifică serviciilor și anume - este intangibil. Aceasta înseamnă că dacă pentru un produs anume clientul poate să iși folosească abilitățile native sau dobândite pentru a evalua gradul de satisfacere a nevoii, pentru un serviciu aceste caracteristici sunt mai puțin tangibile deoarece serviciile sunt intangibile, abstracte și necorporale... Continuarea în cursul online “Marketingul pentru medicii veterinari - bazele marketingului” www.veterinarul.ro

management

instituția Medierii utilă pentru veterinari

Medierea este o formă alternativă de rezolvare a disputelor între două sau mai multe părți ce doresc să ajungă la o înțelegere, cu ajutorul unei terțe persoane, specializate în calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al părților) state, organizații, comunității, indivizi. Articolul alin. 1 și 2 din Legea 192/2006 reglementează medierea astfel: „Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidentialitate. Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.”

44 Veterinarul

AnA MAriA rAță avocat, mediator

uzim în ultima vreme vorbindu-se din ce în ce mai mult despre mediere. Articolul nostru departe de a fi unul științific, își propune să fie un mic demers în a explica ce reprezintă medierea, care sunt avantajele sau dezavantajele acesteia. Este necesar să pornim de la faptul că începand cu anul 2006 în legislația românească a fost instituit un nou mod de soluționare a conflictelor existente între diferite categorii de persoane, respectiv soluționarea unui conflict pe calea medierii. Medierea este așadar o instituție nouă introdusă în societatea românească. Ea reprezintă, în linii mari, o modalitate decentă în primul rând, de rezolvare voluntară, pe cale amiabilă, a unui conflict ivit între două sau mai multe persoane. În plus, în urma parcurgerii unei astfel de căi de rezolvare a unui conflict, părție pot păstra între ele relațiile personale nealterate. Spunem că este o metodă voluntară deoarece decizia de a apela la mediere aparține persoanelor implicate astfel încât, acestea pot opta ca evenimentele şi acţiunile viitoare să fie acelea pe care le aleg prin voința proprie şi nu cele dictate

nr. 22 n www.veterinarul.ro

de un factor extern (cum ar fi instanţa de judecată). Deciziile de soluţionare a conflictului sunt hotărâte chiar de către persoanele implicate. O astfel de decizie împacă toate părțile aflate în conflict, pentru că nimeni, în afara părţilor, nu cunoaşte mai bine problemele sau situaţia, interesele şi dorinţele reale. Numai părţile cunosc în detaliu istoricul care a generat starea la care s-a ajuns, şi astfel sunt în postura firească de a genera cele mai durabile şi acceptabile soluţii de a scoate o relație din impas. Părţile sunt cele care cunosc limitele în care pot ceda sau accepta astfel încât soluţia găsită să se suprapună intereselor lor. Instituţiile publice- cum ar fi instanța de judecată- chemate să gestioneze şi să soluţioneze situaţiile conflictuale, au acces doar la o imagine restrânsă a conflictului determinată de natura situaţiei (de exemplu, judecătorul vede doar documentele depuse în dosar: contracte, facturi, declaraţii). Aceste organism statale sunt lipsite de imaginea generală a conflictului şi, mai ales, sunt private de a lua contact cu latura umană din spatele acestei situaţii conflictuale la care s-a ajuns. Maniera prin care aceste instituţii soluţionează conflictele este una de natură obiectivă. Pe de o parte, pentru că acesta este cadrul legal în care le este permis să opereze, dar mai există şi un factor subiectiv, din cauza faptului că sistemul a depăşit gradul normal de încărcare al instituţiilor publice şi s-a ajuns la o suprasaturare a personalului care activează în acestea. Astfel, este posibil ca un judecător să aibă într-o zi o ședință de judecată cu peste 60 de dosare, iar fiecare dosar să reprezinte o situație dificilă, complexă, care să necesite multe resurse din partea acestuia precum și administrarea de multe probe. În acest caz, fiecare dintre noi dorim ca problema noastră să fie tratată cu mai multă atenție. Scriind acest articol consider că este necesar să menționez faptul că am ca și profesie de bază cea de avocat și nu de puține ori am văzut persoane care ape-

lează la instituția justiției pentru rezolvarea unui conflict, care să plece din sala de judecată supărate și nemulțumite de faptul că nu au fost lăsate să vorbească despre problema lor atât cât și-ar dori. Pe de altă parte, într-o simplă încăpere de cele mai multe ori au loc două ședințe de judecată (o ședință “de dimineața” și o ședință începând cu orele 12 ) cu număr extraordinar de mare de dosare iar judecătorul dorește să obțină cât mai multe informații corecte într-un timp foarte scurt. De aici pleacă, poate, dezamăgirile ambelor părți, a justițiabilului pe de o parte că el consideră că problema sa este cea mai importantă și a judecătorului pe cealaltă parte care incearcă presat de timp să afle adevărul care se ascunde în spatele conflictului, să reușească să îl încadreze într-o normă juridică iar apoi să pronunțe o hotărâre care să nu conțină nici o greșeală. Dar în acest articol nu ne-am propus să discutăm neajunsurile sistemului juridic românesc, dar poate prin demersul nostru de a explica sensul medierii și de a convinge persoanele de avantajele acesteia să contribuim măcar un pic la degrevarea ședințelor de judecată și prin aceasta inclusiv actul de justiție să fie îmbunătățit. Sperând că măcar pentru un minut, în cazul în care în viața dumneavoăstră există un conflict, să vă gândiți de două ori la modalitatea aleasă pentru rezolvarea conflictului, continuăm să explicăm avantajele acestei noi instituții. Astfel, așa cum am arătat și puțin mai înainte, o decizie a unei instanțe nu coincide cu aşteptările părţilor şi nu satisface interesele acestora. Fără să mai amintim şi de faptul că, de regulă, soluţiile în instanță se tranşează doar în favoarea uneia dintre părţi. În plus, dacă ședința de judecată este deschisă publicului larg, în antiteză, ședința de mediere are o latură strict confidențială, la ea putând fi prezente doar părțile implicate și dacă este cazul persoanele indicate de către acestea. Întreaga organizare a ședinței de mediere aparține părților, acestea pot alege ziua, ora, locul de desfășurare, durata ședinței. Sala în care are loc medierea este primitoare, confortabilă, în timp ce în sala de judecată domnește formalismul, procedurile sunt stricte, se încearcă a păstra liniștea. Medierea oferă părților șansa de a-și asuma responsabilitatea rezolvării disputelor și de a menține controlul asupra deciziilor care le afectează viața. Ca orice lucru medierea prezință și

anumite dezavantaje astfel, dacă în instanță soluția se pronunță indiferent dacă ambele părți sunt prezente sau nu, în cadrul medierii prezența părților este decisivă, fără acestea nu poate avea loc medierea. Acordul de mediere nu este obligatoriu, acordul având particularitatea de înscris sub semnătură privată, dar tot părțile îl pot supune deciziei unei instanțe de judecată printr-o procedură foarte simplă. Spre final, trebuie amintit faptul că pot fi soluționate pe calea medierii majoritatea conflictelor respectiv conflictele privind grănițuirea, revendicarea, continuarea căsătoriei, împărţirea bunurilor mobile şi imobile, comunicarea dintre soţi, părinţi, copii, exerciţiul drepturilor părinteşti, contribuţia părinţilor la întreţinerea copiilor, stabilirea domiciliului copiilor, educaţia copiilor, comunicarea între diverşi membri ai familiei, plata datoriilor, testamente, îngrijirea persoanelor în vârstă sau a persoanelor cu afecţiuni majore, pensia, în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege. Mai nou, în condițiile Noului Cod de Procedură Civilă, în unele cazuri, înainte de a depune o acțiune în instanță, este obligatorie apelarea la serviciile unui specialist în mediere. Precizăm faptul că acest aspect, deși pare un impediment în rezolvarea unui conflict, așa cum am arătat asigură accesul la o procedură rapidă, flexibilă, cu un grad mare de confidențialitate și cu participarea directă a părților. Sperăm ca măcar pentru un moment să vă gândiți, în cazul în care, în viața dumneavoastră apare un conflict, dacă apelarea imediată la o instanță de judecată rezolvă sau nu într-o modalitate rezonabilă supărarea dvs.

Pentru consultații, sfaturi și rePrezentare, sunați la numărul de telefon

0754918520 sau Pe email la

avocat@anarata.ro

101 discuții practice

de management NOTE DE CURS Cel mai important aspect însă, din managementul care interesează medicina veterinară este reputația medicului veterinar. Chiar dacă aveți unul sau mai mulți medici veterinari angajați sau sunteți singur, reputația și modul în care manageriați această reputație este esențial pentru succesul și profitul afacerii veterinare. Indiferent câte eforturi financiare faceți pentru a fi cel mai dotat cabinet, indiferent cât de bine știți să realizați practic cele mai sofisticate operații de chirurgie sau cât de talentat sunteți în a stabili diagnostice relevante, reputația va fi întotdeauna pe primul loc în preferințele cliențiilor. Recomandarea noastră este ca înainte de a începe orice investiție veterinară să vă autoevaluați reputația. Este important să știți unde vă situați pe o scară a reputației pe diferite paliere și pe diferite zone. După aceasta, realizarea unui plan de management al reputației este obligatoriu de realizat și de urmat. Trebuie să vă antrenați, să vă autoeducați permanent pentru a implementa pas cu pas acest program de management al reputației. Practic întreaga noastră viață de medic veterinar este doar un program de autoevaluare al reputației și de autocorectare. Nimeni nu vă poate ajuta în acest sens decât propria voință. Medic veterinar fiind, nu sunteți un funcționar care își face treaba 8 ore după care sunteți liber și nu vă mai interesează nimic până a doua zi. Dacă sunteți și managerul clinicii și medicul veterinar atunci cu siguranță și visele vor fi dominate de problemele zilnice, ceea ce este iarăși greșit. De aceea este absolută nevoie de un program de viață bine stabilit. Program de viață nu înseamnă pentru un medic veterinar program de lucru ci organizarea întregii vieți, care din păcate nu mai face separare între viața publică, viața medicală și viața privată. Continuarea în cursul online “Management veterinar- starting up”www.veterinarul.ro 45

Succes... ...să mergi la muncă cu bucurie Practică medicina veterinară cu pasiune de 20 de ani și spune că marele său noroc este că profesia îi este și hobby deopotrivă. Medicul Andrei Timen spune că succesul în medicina veterinară este să practici cu plăcere profesia și să ai o echipă bine pregătită pe care să te bazezi. Citiți mai jos un interviu interesant cu unul din membrii marcanți ai AMVAC, asociația medicilor veterinari de animale de companie din România. Când ați început cariera de medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic? Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj în 1993 iar primul loc de muncă a fost ca stagiar la Circumscripția Sanitar Veterinară Cluj 1, așa se numea pe vremea aceea. Era un dispensar pentru animale de fermă, dar asiguram asistență și la animale de companie. Atunci era o perioadă în care numărul de animale mari era mult mai mare decât cel din ziua de astăzi și patologia era foarte variată. Țin minte unul din cazurile care apoi mi-a dat multă încredere în muncă a fost o cezariană la o bovină făcută în curtea dispensarului, fiind proaspăt absolvent, vestea s-a dus repede în comunitate. Se spunea că a venit un medic tânăr și face cezariană foarte ușor și animalul își revine foarte rapid și în condiții bune. Acesta a fost unul din primele cazuri. Șase luni am activat la circumscripția respectivă, iar apoi, din 1994 am câștigat un concurs la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj, secția de Chirurgie, unde am lucrat următorii 14 ani.

Cum a fost începutul, când v-ați deschis primul cabinet? În 1996, împreună cu alți doi colegi am deschis primul nostru cabinet de medicină de animale de companie. În același an, după șase luni de zile, l-am deschis pe al doilea, tot în Cluj, iar după câțiva ani, aveam trei puncte de lucru, trei cabinete medicale veterinare pentru animale de companie din Cluj. Am fost trei asociați inițial, iar din 2006, am preluat firma de la colegii mei și avem o clinică veterinară care funcționează zilnic 14 ore pe zi. În perioada aceea, erau deja în Cluj două cabinete de animale de companie iar în scurt timp mai deschizând încă trei, eram în primele 6 cabinete veterinare din oraș, deci era clar perioada de pionerat. Oamenii veneau atunci cu mare încredere la noi, vedeau că sunt unități medicale dedicate strict numai animalelor de companie, puțin puțin rămâneau surprinși când vedeau vârsta noastră, eram tineri absolvenți. Majoritatea aveam în jur de 25 - 29 de ani și poate, cel mai greu a fost să le câștigăm încrederea pentru că erau obișnuiți cu oameni peste o anumită vârstă să fie medici veterinari. Numărul de animale de companie era foarte foarte mare, într-adevăr în acea perioadă a fost un boom și lucram foarte foarte mult. Stăteam mult peste orele de program, patologia era foarte variată dar sigur, metodele de investigație și de tratament nu se compară cu cele care sunt în momentul de față în medicina veterinară.

Vă amintiți care a fost primul echipament în care ați investit în momentul în care ați deschis cabinetul? Unul dintre primele echipamente a fost un aparat de anestezie gazoasă, la facultate aveam un astfel de aparat și l-am vrut și în cabinet. Apoi, sigur, ne-am dotat, încet încet pentru a putea răspunde cerințelor tuturor proprietarilor iar niciodată nu se oprește această dotare a cabinetului, permanent trebuie să fii în ton cu ce se întâmplă 47

pe plan european și pe plan mondial și acest upgrade la aparatură trebuie făcut permanent la patru - cinci ani de zile, obligatoriu

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră? Eu fac și administrație și partea de medicină veterinară. Dimineața mă ocup de partea de administrație, începând cu ora 10.00 până la ora 13.00 este munca administrativă, contracte cu furnizorii și tot ce înseamnă aprovizionare iar începând cu ora 13.00 - avem intervențiile chirurgicale. Eu fac mai mult chirurgie, până la ora 20.00- 21.00, operațiile se fac cu programări. În general, pe la ora 21.30, plec de la clinică, de luni până vineri, iar sâmbăta, toată dimineața este pentru pacienții care nu sunt din Cluj și care au posibilitatea să se deplaseze numai la sfârșit de săptămână. Sâmbăta lucrez până în jurul prânzului. Deci, am undeva la 10 - 12 ore pe zi, activitate medical veterinară.

Sunteți prim-vicepreședintele unei organizații care ”lucrează” la instruirea medicului veterinar practician în cabinetele de animale mici. Care credeți că sunt principalele dezavantaje ale medicului veterinar român și care credeți că ar fi soluțiile pentru a le depăși?Sigur, față de colegii noștri din țările vest europene avem câteva dezavantaje, în primul rând aparatura, costurile sunt foarte ridicate și mai ales pentru un practician la început de profesie, este destul de greu să se doteze la nivelul celor din vest. Însă, încet încet se fac pași tot mai mari, astfel încât s-a redus foarte foarte mult diferența dintre cabinetele veterinare de animale mici din România și cele din Vest. În al doilea rând, sigur, ca și vid legislativ 48 Veterinarul

nr. 22 n www.veterinarul.ro

din punctul meu de vedere, ar trebui o lege a radiologiei veterinare. Este foarte, foarte greu să autorizezi un aparat Roentgen, costurile sunt foarte ridicate iar la vecinii noștri de peste graniță, mă refer la țările foarte apropiate de noi cum sunt Ungaria, cum este Serbia, în două trei săptămâni un aparat Roentgen poate fi autorizat. Un simplu exemplu vă dau, în Budapesta sunt peste 300 de aparate Roentgen, din moment în ce în România sunt sub 100. Acest lucru s-ar putea remedia foarte ușor, în momentul în care, sigur, prin Parlament ar exista o lege a radiologiei veterinare care să stipuleze exact condițiile în care ne putem autoriza un astfel de aparat. În al treilea rând, din punctul meu de vedere, lipsesc procedurile veterinare. Ar trebui să avem un ghid de proceduri și ar trebui să avem protocoale medical veterinare care să fie unice, desigur, hotărâte împreună cu Colegiul Medicilor Veterinari - actul medical să fie la un nivel ridicat - toate cabinetele să practice o medicină veterinară modernă și adaptată secolului în care trăim. Aceste protocoale sau aceste proceduri nu sunt restrictive pentru medicul veterinar, ci dimpotrivă ele există pentru a sprijini în mod pozitiv activitatea medical veterinară și în toate țările vest europene, ca să nu mai vorbim de Statele Unite ale Americii există de ani buni sau de zeci de ani astfel de protocoale care nu fac altceva decât să ajute medicul veterinar în activitatea de zi cu zi.

Credeți că se poate vorbi despre succes în medicina veterinară, având în vedere și toate obstacolele pe care medicul veterinar le are de depășit în activitatea sa? Eu cred că ne putem compara cu colegii noștri din vestul Europei. Foarte mult din școala românească se pune accent pe simțul clinic, pe examinarea animalului, pe contactul direct cu animalul, ceea ce îi dezvoltă un simț clinic medicului veterinar

mult mai ridicat decât celui din Vest. În schimb, handicapul nostru, este într-adevăr aparatura, pe care, încă nu ne-o putem permite, atât de modernă. Dar foarte mulți colegi de-ai noștri care au plecat și lucrează peste hotare fac cinste profesiei noastre și suntem mândri de ei că au reușit foarte bine. Asta înseamnă că pregătirea lor este foarte bună iar adaptabilitatea la noile condiții de muncă și la sistemul din țările respective ține de fiecare persoană în parte. Eu consider că medicii veterinari din România sunt medici buni, sunt clinicieni buni, dacă sigur, situația economică ar permite să avem aceleași sau condiții măcar apropiate de cei din vestul Europei, saltul ar fi mult mai rapid și ne-am apropia mult mai mult de ei. Cât la sută din timpul dvoastră acordați pregătirii continue? Eu am o deviză: în fiecare zi trebuie să fii puțin mai bun decât ieri. Deci această pregătire continuă ține de fiecare medic în parte și trebuie neapărat adaptată la noile descoperiri, la noile terapii sau tratamente care există în medicina veterinară de animale de companie. Sigur programul cu puncte este important pentru că se cuantifică la nivel național modul cum medicii veterinari își realizează această pregătire continuă, dar noi încercăm să aducem informație nouă, prin AMVAC, să aducem informație nouă, aici, în țară, cu lectori din afară. Costurile sunt mai mici astfel pentru colegii din țară. Pregătirea continuă nu se oprește niciodată și dacă vrei să fii un medic veterinar bine informat, trebuie permanent să citești, să participi la întâlniri - seminarii, workshopuri și apoi să pui în practică ce ai învățat. Ca să vă dau un exemplu, pe mormântul unui laureat Nobel pentru fizică, scrie: ”Aici mi-am încheiat studiile„. În fiecare zi trebuie astfel să fii un pic mai bun decât în ziua precedentă.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba? Cu siguranță profesia aș alege-o tot medicină veterinară și tot medicina animalelor de companie și culmea, tot în România. Sigur, în decursul a 20 de ani de când lucrezi mai faci și greșeli și a doua oară, cu siguranță le-aș ocoli. Este mult mai ușor să înveți din greșelile altora decât din greșelile tale, dar numai cine nu muncește nu greșește.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră? Succesul este să mergi la muncă cu bucurie, cu plăcere. Pentru mine, medicina veterinară este și meseria mea dar este și hobby, astfel încât, în nici un moment nu există plictiseală la muncă, în nici un moment nu există frustrări, ci mergi cu bucurie și încerci să faci în fiecare zi, mai bine, tot mai bine pentru pacienți. În al doilea rând trebuie să ai o echipă foarte bună. Succesul nu este niciodată individual ci trebuie să fie o echipă bună, exact ca în sport. Degeaba căpitanul joacă foarte bine dacă restul echipei nu face față, desigur, echipa nu are rezultate. Deci a avea niște oameni bine pregătiți lângă tine, a reuși să îi coordonezi, asta din punctul meu de vedere reprezintă succesul în medicina veterinară.

Trebuie să știe că facultatea îl învață unde să caute. Deci facultatea pregătește medici veterinari generaliști, dar să considere că procesul de învățare și de pregătire nu se oprește, ci de abia începe. În al doilea rând, să caute până în momentul în care îți găsește un loc de muncă adecvat în care să se simtă întradevăr în largul lui. Să facă cu plăcere ceea ce face, să iubească viața, să iubească, în cazul nostru, animalele de companie. Să nu fie condus de ideea unui câștig pe termen scurt, ci în a respecta animalul, a respecta actul medical veterinar și cu siguranță, atunci rezultatele vor fi și cele financiare, și celelalte vor fi cele așteptate. Să fie siguri pe ei, școala medicală veterinară românească produce medici veterinari buni, dar pregătirea continuă să fie unul din principalele obiective în activitatea sa profesională.

Vă considerați un medic veterinar de succes? Da, mă consider un medic veterinar de succes pentru că zilnic îmi asigură meseria mea noi provocări pe care încercăm să le rezolvăm și încă o dată repet. Având profesia și hobbyul comun, sigur, sigur, fac cu plăcere și este o bucurie pentru mine fiecare zi de muncă.

IulIa Crețu Director Revista Veterinarul

Avantajele Abonaților Suntem o revistă independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri

Acumulezi 25 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă astfel: 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul + 10 puncte participând la un curs acreditat de marketing sau managment primit gratuit la abonare. În plus beneficiezi de: 1. 10 reviste, la abonamentul pe un an cu 52 de pagini lună adică 520 de pagini de informații esențiale. 3. 3 reviste Afaceri Veterinare cu informații detaliate despre marketing, management și investiții în format CD când sunt editate. 4. Unicul Catalog INDEX VETERINAR în format CD care conține toate produse medicinale veterinare, echipamente și servicii, cu accesul la Indexul Online cu zeci de facilități de comparare și căutare.5. Accesul GRATUIT pentru abonați la CURSURI organizate online pe veterinarul.ro. sau participarea la cursuri cu prețuri speciale pentru abonați. 6. Peste 300 de medici veterinari, experți în diferite specializări, editorii Revistei Veterinarul, care-ți împărtășesc din experiența și cunoașterea lor medicală veterinară. 7. Peste 2000 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie publicate pe www.veterinarul.ro. 8. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul

Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de peste 1500 de cabinete medicale veterinare. 9. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire. 10. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro si 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită. 11. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil). 12. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică. 13. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

nr. 13

anul IV

2012

Special CABALINE

...

Medicina calului de sport Parazitismul și colica Informații practice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

Dilatația și torsiunea gastrică Ancilostomoza canină Informații practice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Succesul...

Special Marketing și Management

Patologii specifice animalelor sălbatice Loris cu ulcerații cutanate Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

Un an bun !

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

știință și practică

nr. 21 * anul IV * 2013

Special Animale Sălbatice

Special Câini

Anestezia generală la păsări Semiologia puilor de carne Informații practice

nr. 20 * anul IV * 2013

știință și practică

știință și practică Special Păsări

nr. 18 * anul IV * 2012

știință și practică

nr. 17 * anul IV * 2012 nr. 16 * anul IV * 2012

Managementul veterinar - Partea I Marketingul veterinar - Partea a III-a De ce trebuie să am opinie? - Relații Publice Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTA Veterinarul - Știință și Practică ? cu Dr. Coldea Nicolae

cu Dr. Iancu Morar

Echipa Veterinarul

www.veterinarul.ro

Succesul...

cu Dr. Florin Grosu

www.veterinarul.ro

Succesul...

cu Dr. Viorel Andronie

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

Sună sau trimite SMS la

0733.96.90.91 între orele 09:00 - 17:00 și primești asistență telefonică gratuită de la personal specializat în relații publice pentru a alege cel mai bun plan de abonare și pentru a beneficia de toate avantajele abonării

50 Veterinarul

nr. 22 n www.veterinarul.ro

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

INDEXUL VETERINAR

versiunea 2.1

tot ce este necesar pentru un cabinet veterinar într-un catalog interactiv cu peste 5.000 de pagini/8.000 produse Disponibil pe CD versiunea 2.1 GRATUIT la reabonare sau prin comandă contra cost la telefon 0733.96.90.91

cursurile veterinarul.ro 15 cursuri acreditate și 8 în pregătire

animalederentă

animaledecompanie

1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii la bovine ; 2. Principalele afecțiuni podale la bovine; 3. Consultația cabalinelor I; 4. Operația cezariană la capră; 5. Operația cezariană la oaie; 6. Operația cezariană la scroafă; 7. Operația cezariană la vacă; 7. Afecțiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita; 8. Ovariectomia la scroafă;

1. Operația cezariană la carnivorele domestice; 2. Cardiologie 1 noțiuni introductive; 3. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică; 4. Anestezia la animalele sălbatice;

business 1. Managementul veterinar - bazele practicii - curs 1; - gratuit opțional la abonare; 2. Marketingul în cabinetele medicale veterinare - curs 1 - gratuit opțional la abonare. 52 Veterinarul

Cursuri online acreditate de către CMVRO cu test final de 10 puncte SNEC. nr. 22 n www.veterinarul.ro Detalii pe www.veterinarul.ro, meniul cursuri sau la telefon 0733.96.90.91