Revista Veterinarul Stiinta si Practica seria IV nr. 23 by Revista Veterinarul

știință și practică

nr. 23 * anul V * 2014

Special Igienă Siguranța personalului în cabinet

Succesul...

cu Prof.Dr. Gheorghe Solcan

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România www.veterinarul.ro

b UGET

instalat în 24 ore 3 pagini galerie 10 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

s tart

hosting inclus instalat în 24 ore 4 pagini galerie 20 imagini upgrade planuri administrare suport și asistență

P remium

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

s hop

instalat în 24 ore pagini nelimitat galerie nelimitat magazin virtual host profesional upgrade planuri administrare suport și asistență

EXCLUSIV PENTRU MEDICII VETERINARI

prețuri de la 1 EURO 0733.96.90.91 între orele 09:00 - 17:00 detalii și asistență telefonică gratuită

UN SERVICIU GARANTAT VETERINARUL.RO. Simplu, elegant, la pachet cu asistență tehnică și hosting, poți să ai propriul tau website profesional cu doar 1 Euro. Accesibil pe desktop, laptop, tabletă sau smartphone, cu imagini excepționale, texte elaborate de specialiști în comunicare, monitorizat și administrat de specialiști, poți ține legătura directă cu actualii sau viitorii tăi clienți. Ai la dispoziție website-uri demo, prezentări profesionale realizate exclusiv pentru medici veterinari, cabinete medicale veterinare, pet-shop și farmacii veterinare, activități independente sau alte afaceri veterinare. Totul este organizat modular putând începe cu ce ai urgentă nevoie și să adaugi apoi noi facilități. Un serviciu de blog excepțional, posibilitatea de a face campanii de informare a clienților prin email sau campanii de promovare a produselor și serviciilor oferite. Poți alege o multitudine de facilități utile pentru promovarea și marketingul cabinetului tău menite a crește semnificativ veniturile. Serviciul este destinat exclusiv medicilor veterinari și este supus unor termeni și condiții.

Cuprins

special

animale de companie

igienă

Siguranța personalului în clinică

Veterinar de SUCCES Succesul: ...rezultat al unei munci asidue

animale de rentă

Dermatomiozita familială canină

Cine este Hemopet?

Displazia de cot

Hernie de disc T12-T13

Luxația Rotulei

Hipertiroidismul la feline

Fizioterapia la câine și pisică

Acupunctura veterinară

Carcinomul spinocelular cu localizare oculară

Particularități de reproducție la Iepele Frizian Transferul de embrioni la vacă partea a VI

Website, cărți de vizită, flyere și broșuri, afișe, formulare, programe de marketing, programe de promovare pentru afaceri veterinare

COLECȚIA

Ediția Aniversară 24 de reviste cu peste 1200 pagini peste 500 de articole peste 300 autori

INDEXUL VETERINAR peste 3000 de produse și echipamente

Comandă Ediția Aniversară Veterinarul 2013 și primești cadou Indexul Veterinar Promoția este valabilă un timp limitat și este supusă unor termeni și condiții. Costul CD-ului Aniversar este 100 lei fără taxe poștale. 3

Veterinarul Adresă corespondență: OP 8 CP 1733 Iași Office: 0733 969 091 Mobil: 0740 763 716 0747 897 703 0763 296 455 Fax: 0332 819 688 Email: office@veterinarul.ro Web: www.veterinarul.ro www.plus.veterinarul.ro Director Executiv: Iulia Crețu DTP: Bogdan Gavril Distribuție și abonamente: Radu Andrei Crețu Ana Maria Crețu Editorii ediției: Dr. Septimiu Borbil Dr. Sînziana Rădulescu Dr. Florin Grosu Dr. Andrei Căloiu Dr. Adrian Dumitru Dr. Dana Cristian Dr. Răzvan Neagu Dr. Adina Zbangu Dr. Ștefan Mazăre Dr. Ciprian Ober Dr. Dragoș Petrache Dr. Frățilă Gabriel Fondator: Dr. Iulian Vieru ISSN: 2068-5017 Revistă editată de Asociația Euroveterinarian

4 Veterinarul

EDITORIAL

Mai înseamnă ceva reputația? Este practic imposibil de gândit cum este să trăim fără internet. De ce am ajuns aici? Personal, cred că internetul asigură o nevoie de bază. Omul este o ființă care, alături apă, aer, mânDR. IULIAN VIERU de care, sex, are nevoie și de a procesa ceea ce numim informație. Ochii, nasul, urechile și celelalte organe de simț transmit informații pe care "acel cineva" din creierul nostru le procesează în diverse moduri. Fără acest flux, “acel cineva” nu își mai are rostul. De aceea, probabil că internetul a devenit un nou organ de simț al omului modern. Poate spuneți că dvs nu navigați pe net, că nu pierdeți timpul în fața calculatorului. Este posibil ca, direct, să evitați, dar indiferent ce faceți în mod direct sau indirect, sunteți conectați la internet. Dacă aveți telefon celular sunteți deja un utilizator direct al internetului deoarece toate aplicațiile telefonului își trag seva din internet. Dacă vă uitați sau citiți o știre, tot utilizator al internetului sunteți, deoarece toate știrile vin și pleacă pe internet cu viteza luminii. Deci, cu alte cuvinte, suntem sclavii internetului sau vom deveni cât de curând. Astfel că fiecare dintre noi, voit sau nu , suntem interconectați cu internetul. Fiecare îl utilizăm după puterile și priceperea noastră. Cele două mecanisme fundamentale de funcționare a internetului sunt: "cineva scrie" și a doua "cineva citește". Ceea ce este cu adevărat minunat la internet este gratuitatea (mă rog, aproape gratis) și libertatea. Adică pot să scrie și să citească "cine vrea mușchii lui". "Dacă vrea mușchii mei " de ce să nu scriu "cemi fată mintea" și să mă dau "în bărci". Cam ne-ortodoxă exprimarea dar exact așa este. Toți uităm că internetul are o caracteristică esențială, și anume: "NU UITĂ". Ceea ce nu știu mulți eroi ai zilelor noastre, care dau în dreapta și stânga pe net, este că orice poate posta pe internet, dar cineva are grijă să arhiveze postările. Sau, în cel mai bun caz, informația a fost deja împrăștiată prin mai toată lumea pe zeci de servere. Așa că într-o zi, totate tâmpeniile debitate pe net se pot întoarce împotriva celor care au scris chiar dacă vor încerca cu disperare să își steargă urma. Este ușor să te ascunzi în spatele unui pseudonim

nr. 23 n www.veterinarul.ro

și să împroști cu mizerie pe toată lumea tu considerându-te un fel de înger sau zmeul zmeilor. Ba mai rău, toate minciunile, falsurile sau "vrăjelile" pe care crezi că le poți debita pe net se pot întoarce împotriva ta. Ce este cel mai rău, este că medicii veterinari nu înțeleg că internetul poate fi o armă redutabilă de a atrage clienți, de a se promova, de a-și crea imagine sau din contră de a-și pierde reputația. De multe ori cad în păcatul de a fi antrenați în comentarii stupide sau schimburi de replici făcute la nervi. Până și aceastea se contorizeaza și rămân apoape veșnic pe internet. Pe partea celaltă, ignorarea internetului poate duce la pagube și mai mari. Să spui că un comentariu negativ despre tine sau o părere a cuiva prin care te umple de cuvinte pline de substanță urât mirositoare, nu va fi citită, este o gravă eroare. Bârfele și tot ce înseamnă scandal are o putere de propagare uriașă în mediile informaționale. Este demonstrat de sute de studii. Psihologii spun că omul are o aplecare specială pentru informațiile cu o puternică tentă negativă. De aceea, cele mai bogate canale media sunt ziarele de scandal și tabloidele. Oamenii preferă să cumpere un tabloid să afle ce prostii sau ce greșeli a mai făcut unul sau altul, ce nenorociri a mai căzut pe capul unuia sau a altuia. Dar de la ce m-am luat? Fiind un utilizator obișnuit al internetului și un răsfoitor al paginilor sociale am făcut o descoperire. Există o pagină pe Facebook care, împrumutând un nume care a devenit simbolul dezvăluirilor șocante, postează de ceva timp "articole" care fac praf credibilitatea celor vizați. Desigur că nu voi spune numele paginii pentru a nu-i face reclamă și nici a celor care sunt bălăcăriți. Nu spun nici că au și nici că nu au dreptate. Nu mă interesează și nici nu este interesant. Discuția este doar despre căt rau pot să facă unei profesii aceste mizerii. Mult, foarte mult rău. Practic acest tip de abordare nu duce nicăieri și nu va duce niciodată la rezolvarea problemelor. Este un drum înfundat să arunci cu noroi aiurea, în dreapta și stânga. Pe de altă parte, nu trebuie ignorată nici scânteia de la care pornește totul și de care se folosesc cei care au creat această pagină. Concluzia mea este aceeași ca de fiecare dată și o voi repeta mereu. Toți oamenii sunt liberi să spună ceea ce vor și în formatul pe care îl vor. Medicul veterinar trăiește doar din reputația sa. De aceea, el trebuie, ca în fiecare minut al existenței sale, să facă tot ceea ce-i stă în putință pentru a-și păstra reputația intactă.

relații publice & comunicare

Strategii, așteptări și tactici social media

Ce transmitem vis-a-vis de noi și serviciile noastre ? Like, Share, Timeline, Fans, Follow, News Feed, Wall, probabil, vă sună cunoscut, așa-i? Am vorbit și tot vorbim de câteva numere bune de revistă despre Facebook, conturi de Facebook, Pagini de Facebook și ne-am propus, încă de la numărul trecut, să dezbatem un pic subiectul strategiei de conținut pentru rețelele sociale. Dacă vă gândiți că prezența companiei dvoastră în social media va fi episodică și total aleatorie, pentru că nu aveți acel timp necesar pentru a vă ocupa de acest instrument de comunicare, este important să citiți acest articol. Să elaborezi o strategie de comunicare, nu-i treabă la îndemâna oricui. Mai ales dacă vine vorba de o cale de comunicare atât de directă cu potențialii și actualii clienți. Trebuie să știți, așa cum am discutat în articolele anterioare, cui vă adresați. După ce stabilim acest aspect primordial trebuie să vă gândiți care este imaginea pe care doriți ca publicul țintă, în cazul nostru, proprietarii de animale sau iubitorii de animale, să o perceapă despre voi. Să spunem că doriți ca proprietarii de animale, cei din zona/localitatea în care vă desfășurați activitatea să vă perceapă ca pe un bun medic, cu cunoștințe solide legate de sănătatea animalului său, cu opinii expert în ceea ce privește sănătatea animalelor în general. Până acum este corectă presupunerea mea? Mai departe, trebuie să ne gândim care sunt valorile în jurul cărora doriți să structurați mesajele. Pe ce principii vă bazați activitatea profesională? Cu alte cuvinte, ce anume doriți să asocieze cei care vă urmăresc activitatea pe această rețea socială cu postările dvoastră? Faptul că iubiți animalele, că sunteți corect, că ”suferiți” de compasiune, că sunteți sincer, că vă practicați profesia cu demnitate și respect? Dacă toate acestea vă caracterizează și doriți să transpuneți acest lucru și pe Facebook, atunci va trebui ca mesajele pe care le postați aici să fie conforme crezu-

rilor dvs. Să facem un scurt rezumat: doriți să comunicați proprietarilor de animale, din zona dvoastră geografică, care să aibă un anumit statut social - să își permită întreținerea animalului de companie și să fie interesat de soarta animalului său de companie. Scopul comunicării dvoastră cu el trebuie să fie informarea acestuia cu privire la serviciile/produsele pe care dvoastră le oferiți în cabinet, informații care ajung la el prin intermediul unor linkuri postate pe facebook din website-ul dvostră. Website pe care, în prealabil, dvoastră ați scris articole cu privire la teme de interes pentru proprietarii de animale. Corect? Adică, dvoastră, prin activitatea dvoastră pe Facebook - postări, comentarii, răspunsuri, veți oferi răspunsuri la întrebările pe care un prorietar de animale le are cu privire la diverse afecțiuni,

fie că sunt întrebări pe care vi le pune direct, fie că sunt întrebări la care dvoastră ați răspuns clienților dvoastră atunci când v-au intrat în cabinet. În articolul următor vom aborda mai în detaliu componenta socială a strategiei de conținut, care sunt caracteristicile legate de comportamentul clienților/ consumatorilor și care ar trebui să fie comportamentul a ceea ce reprezentați dvoastră - adică a brandului dvoastră în mediul social.

IulIa Crețu

mulțumirile și aprecierile noastre contribuției aduse științei și practicii medicale veterinare românești

promovăm experți și practicieni români

veterinari pentru veterinari

Editorii Veterinarul

Dr. Septimiu borbil

Dr. Sînziana rĂDuleScu

medic veterinar

Dr. flOrin grOsu

Dr. anDrei CălOiu

Președinte Asociația Hemopet

medic veterinar

Dr. aDrian Dumitru

Dr. răzvan neagu

Dr. aDina zbangu

Dr. Ștefan mazăre

medic veterinar

Dr. Ciprian Ober

Dr. Dana Cristian

Dr. DragOs petraChe

Dr. FrĂȚilĂ Gabriel

medic veterinar

medic primar veterinar

medic veterinar

Iuliana Tudor recomandÄ&#x192; produsele Romvac!

special

igienă

Siguranța personalului din clinică

Fig. 1 – Echipament stomatologie veterinară

Bunele practici pentru prevenirea și controlul infecțiilor pot părea aspecte banale sau de neluat în serios în activitatea tumultoasă dintr-un cabinet veterinar. Este o practică total dezavantajoasă pentru buna sănătate a dvs, ca medic dar și a colegilor și colaboratorilor. Trebuie să luăm în calcul posibilitatea că, prin lipsa unor măsuri minime de protecție în activitatea curentă din cabinet o simplă zgârietură poate să devină o posibilă cauză a apariției unor accidente de muncă destul de grave din punct de vedere medical. Legislația nu este absolut deloc slab reprezentată în acest sens, iar consecințele, pot fi uneori dezastruoase. De aceea, este recomandat să ne aplecăm puțin asupra unor proceduri uneori ignorate sau trecute cu vederea, care odată reglementate în practica curentă din cabinet, pot constitui un motiv de liniște și de securitate a activității medicale, atât pentru personalul cabinetului, cât și pentru proprietari. 8 Veterinarul

Mușcături și zgârieturi Mușcăturile și zgârieturile sunt un risc inerent în medicina veterinară și o cauză comună a accidentelor și bolilor de muncă. Într-un sondaj realizat în SUA, aprope două treimi din medicii intervievați au recunoscut că au suferit, la un moment dat din cauza unei răni provocate de un animal. Mușcăturile și zgârieturile au reprezentat peste o treime din aceste răni pe care le-au invocat medicii veterinari americani. Până la 60% din rănile provocate de câini și 60% din rănile provocate de pisici au necesitat îngrijire medicală. Un procent situat între 3 și 18 la sută din rănile provocate de câini și unul situat între 20 și 50 din rănile provocate de pisici s-au infectat. Majoritatea infecțiilor de la rănile provocate de mușcăturile câinilor și pisicilor sunt cauzate de un amestec de bacterii aerobe și anaerobe. Personalul veterinar ar trebui să poată să recunoască un anumit comportament la animale și situațiile care sunt asociate unui risc crescut de a fi mușcat de un animal. Judecata profesională trebuie să fie exercitată în așa manieră încât să se prevină mușcăturile. Personalul unui cabinet veterinar trebuie să ia toate

nr. 23 n www.veterinarul.ro

măsurile de precauție necesare pentru a preveni leziunile legate de animale. Aceste măsuri pot include contenția corectă, sedarea sau anestezia animalului. De asemenea, în cabinet trebuie să existe echipament adecvat de contenție botnițe de diferite dimensiuni, mănuși rezistente la mușcături, saci speciali pentru pisici, crosă de contenție pentru câini etc. Toate aceste echipamente trebuie să fie cât mai ușor de curățat cu putință. Nu proprietarii, ci personalul experimentat din cabinet trebuie să contenționeze animalul pentru eventualele proceduri, ori de câte ori este nevoie. Personalul trebuie să fie întotdeauna conștient de schimbările din comportamentul pacienților ce pot precede încercările de a mușca. Personalul cabinetului trebuie de asemenea să fie ferm în a lua măsurile de prevenire a mușcăturilor (cum ar fi punerea unei botnițe), fără a ține seama de percepțiile sau atitudinile clientului. Dacă cineva este mușcat sau zgâriat de un animal: l Spălați bine rana cu multă apă și săpun. l Dacă a avut loc o mușcătură, verificați statusul vaccinărilor antirabice ale

animalului. Solicitați asistență medicală cât mai curând posibil pentru orice mușcătură care: l Este pe una din mâini sau în zona unei articulații l Este pe un implant sau pe un dispozitiv protetic l Este în zona genitală l Este peste un înveliș de tendon, cum ar fi mușcătura din zona încheieturii mâinii sau de la nivelul gleznei l Produce o cantitate mare de leziuni tisulare. Trebuie solicitată îngrijire medicală de urgență pentru orice mușcătură (în special de la o pisică) dacă: l Are un proprietar cu sistem imunitar compromis HIV/SIDA, transplant sau pacienții cu chimioterapie l Apare umflarea cronică (edemul) în zona în care este mușcătura l Dacă persoana a avut splina scoasă l Dacă proprietarul suferă de afecțiunile ale ficatului, diabet, lupus sau alte boli sistemice cronice. În cazul în care zona mușcăturii devine din ce în ce mai dureroasă sau umflată, dacă rana dezvoltă un fel de puroi sau în cazul în care persoana mușcată face febră sau suferă de umflarea ganglionilor limfatici, mergeți de urgență la un spital. Un medic va decide (în unele cazuri după o consultare prealabilă cu un medic de sănătate publică) dacă tratamentul cu antimicrobiene, vaccinare anti tetanos sau antirabică sau orice alt tratament este necesar (lavaj, debridare, suturi). Majoritatea rănilor nu sunt suturate pentru a permite drenajul. Numerele de telefon de urgență - Salvare, Direcția de Sănătate Publică trebuie să fie puse la vedere în cabinet. Toate mușcăturile și zgârieturile trebuie să fie raportate la un medic de la spitalul de Boli Infecțioase iar rănile trebuie ținute sub observație. Mușcăturile și zgârieturile nu trebuie considerate ca făcând parte din profesie. Până și cea mai minusculă zgârietură poate degenera și poate produce probleme serioase de sănătate. Trebuie observate toate rănile produse în cabinet pentru a fi asociate anumitor comportamente și a dezvolta protocoale pentru a reduce riscul de a fi rănit. De asemenea, este bine să fie făcute

Fig. 2 – Container seringi și obiecte ascuțite ”ședințe” de documentare pentru angajați, în cazul în care se pot dezvolta probleme subsecvente rănilor.

obiectelor ascuțite sunt o modalitate practică, dar eficientă de a reduce leziunile la locul de muncă.

TăieTurile

Folosiți ”bariere” adecvate (papuci de-a ”întregul” și nu din cei care lasă degetele la vedere) și locuri de manipulare sigure atunci când lucrați cu ace, bisturie etc și chiar și după intervenții la curățarea și sterilizarea instrumentelor. l Niciodată nu îndepărtați capacele acelor cu dinții l Nu îndoiați și nici nu manipulați acele în nici un fel l Contenționați corect animalul pentru a preveni înțepăturile cu acul la mișcarea acestuia

Rănile provocate de ace sau alte instrumente ascuțite sunt frecvente în medicina veterinară, dar pot fi prevenite ușor. Deși nu există un risc la fel de ridicat de expunere la boli produse de sânge așa cum există în medicina umană, pot apărea probleme serioase de la tăierile cu instrumentarul sau înțepăturile cu acul reacții la medicamente, infecții, alergii etc. Practicile adecvate de manipulare ale

veterinar să: l Instruiască proprietarul de animale despre modalitatea în care trebuie să manipuleze obiectele ascuțite și care sunt metodele de eliminare ale acestora. l Se asigure că proprietarul este capabil să folosească în condiții de siguranță obiectele ascuțite și să aibă grijă de acestea până la aruncarea lor l Recomande proprietarilor ca obiectele ascuțite să fie păstrate în cutii de plastic închise și înapoiate medicului veterinar la vizita în cabinet. Obiectele ascuțite sunt considerate deșeuri biomedicale. În concordanță cu prevederile legale ale țării, medicul veterinar este obligat să aibe un contract cu o firmă specializată care se ocupă de eliminarea deșeurilor biomedicale.

Manipularea probelor Probele de urină de la animale suspecte de boli ale tractului urinar, de fecale precum și tampoanele, toate trebuie tratate ca material biologic potențial inl Nu dați ace fără capac de la unii la alții l Asigurați-vă că aveți în apropiere containerele în care aruncați acele. Aceste containere - pot fi cutii de plastic - trebuie să fie rezistente, să poată fi închise etanș pentru a preveni răsturnarea - acidentală sau intenționată a obiectelor ascuțite aruncate în el. l Aruncați întotdeauna obiectele ascuțite în cel mai apropiat container pe care îl aveți la dispoziție l Nu aruncați niciodată obiectele ascuțite, acele sau orice altceva în alte locuri decât în containerele cu această destinație. Aceasta reduce riscul rănilor accidentale ale personalului, pacienților, clienților și personalului non-veterinar. Cea mai importantă măsură pentru a preveni înțepăturile cu ace este evitarea pusului capacului la loc. Punerea capacului la ac înapoi provoacă mai multe răniri decât previne. Când este absolut necesar să puneți la loc capacul la ac, ca parte a unei proceduri medicale sau a unui protocol: l Folosiți un dispozitiv mecanic precum forcepsul sau pensa hemostatică pentru a repune capacul la un ac. l Puteți folosi tehnica punerii capacului cu o singură mână: l Pune capacul pe o suprafață ori10 Veterinarul

Fig. 3 – Dispozitiv montare capac seringă zontală l Ține seringa cu acul atașat sau acul singur cu o mână și îndreapt-o către capac, fără a folosi cealaltă mână l După ce ai reușit să bagi vârful acului în capac, strânge capacul împingându-l către un obiect sau trageți baza acului pe capac cu aceeași mână cu care țineți seringa. După ce ați făcut vaccinuri vii sau ați aspirat fluide sau țesut din corpul animalor, seringa folosită ar trebui aruncată, cu tot cu ac. După majoritatea procedurilor veterinare, acul și seringa pot fi separate prin aruncarea acului în containerele pentru obiecte ascuțite. Ideal este să faceți acest lucru folosind un dispozitiv de îndepărtat ace deasupra contanerului pentru obiecte ascuțite, ceea ce va permite acului să cadă direct în container, fără să fie atins.

Manipularea obiectelor ascuțite în siguranță de către clienți Periodic, proprietarii pot fi în situația de a trebui să trateze animalele lor la domiciliu cu medicamente injectabile - insulină, fluide subcutanate. În aceste condiții, este responsabilitatea medicului

nr. 23 n www.veterinarul.ro

Fig. 4 – Metoda de pus capacul la seringa

noase, catetere urinare) nu ar trebui să fie efectuate în imediata apropiere a unei proceduri dentare din cauza riscului de contaminare cu bacterii sub formă de aerosoli.

NECROPSIILE Necropsiile sunt proceduri cu un risc ridicat din cauza potențialului contact cu lichidele corpului ce pot fi de natură infecțioasă, a aerosolilor și a obiectelor ascuțite contaminate. Pentru a minimiza expunerea nenecesară a personalului la aceste pericole, la necropsie trebuie să fie prezente doar persoanele implicate în efectuarea ei. Acestea trebuie să poarte: l Articole de îmbrăcăminte de protecție exterioară (halat, papuci) l Mănuși de unică folosință l Ochelari de protecție Fig. 5 – Sală de necropsie fecțios. Personalul cabinetului trebuie să poarte echipament de protecție - mănuși de unică folosință, halat de laborator, atunci când are de-a face cu astfel de probe. Mănușile trebuie aruncate iar mâinile trebuie spălate imediat după manipularea probelor. La manipularea probelor trebuie avută o deosebită grijă pentru a evita atingerea obiectelor curate - microscop, telefon, mâncare. Pentru probele de diagnostic trebuie folosit un frigider separat, care trebuie să fie curățat în mod regulat. Pentru procesarea probelor trebuie desemnată o zonă special amenajată. Această zonă ar trebui să fie separată de cea de tratament și de cea de chirugie pentru a reduce riscul de contaminare a acestor zone. După prelucrarea unei probe, materialul ar trebui depozitat cu grijă și prompt. Zonele de prelucrare ale probelor trebuie să fie curățate și dezinfectate imediat după folosire. Recipientele de plastic etanșe trebuie folosite pentru păstrarea probelor în frigiderul special, care nu are nimic în el gen mâncare, vaccinuri sau medicamente de orice tip. Contaminarea exteriorului recipientelor de probă trebuie să fie evitată. Dacă acestea se contaminează, înainte de a fi puse în frigider, containerele trebuie cu-

rățate și dezinfectate. Obiectele ascuțite precum sticlele de la microscop și pipetele ar trebui să fie puse în containerul pentru obiecte ascuțite.

PROCEDURILE STOMATOLOGICE Procedurile stomatologice implică de multe ori un risc semnificativ de expunere la stropire de salivă, sânge, tatru încărcat cu bacterii. Există, de asemenea un risc crescut pentru personal de tăieturi sau zgârieturi cauzate de echipamentul de stomatologie în timpul procedurilor dentare. Pentru a reduce riscul de transmitere al bacteriilor dăunătoare din gura animalelor la personalul din cabinetul veterinar, persoana care efectuează procedura și toate persoanele care se află în apropierea acesteia trebuie să poarte: l Echipament de protecție (halat de laborator) l Mănuși de unică folosință l Mască chirugicală (pentru nas și gură) l Ochelari de protecție Procedurile stomatologice ar trebui să fie efectuate într-o zonă de izolare, departe de alți pacienți, personal sau de zonele cu trafic ridicat. Procedurile de tipul: schimbării bandajului, îngrijirea plăgilor sau plasarea dispozitivelor invazive (catetere intrave-

În plus, la deschiderea cavităților corpului la animalele mai mari trebuie să se folosească mănuși groase, rezistente la tăieturi, care pot fi spălate în mașina de spălat rufe, pentru a preveni tăieturile accidentale cauzate de lamele de necropsie. De asemenea, trebuie luate măsuri speciale de precauție pentru protecție respiratorie - inclusiv mediu controlat și măști pentru față, în cazul în care se folosesc echipamente de putere. Acestea echipamente cred cantitatea de material potențial infectat sub formă de aerosoli. Nu se recomdandă ca necropsiile pentru orice animal suspect de a fi infectat cu un agent patogen să se efectueze în cabinet - deoarece sunt necesare măsuri speciale de biosecuritate. Necropsii pentru Chlamydophila psittaci, Coxiella burnetti , Francisella tularensis, virusul rabiei sunt recomdante a fi efectuate în laboratoare speciale autorizate.

DR. ANDREI AVRAM medic veterinar

dermatologie

Dermatomiozita familială canină diagnostic și terapie Dr. Septimiu BorBil medic veterinar

Polimiozita/dermatomiozita, bolile inflamatorii musculare, sunt considerate de natură idiopatică. În absenţa manifestărilor cutanate se aplică diagnosticul de polimiozită, iar dacă subiectul manifestă exclusiv simptomatologia cutanată, se recurge la denumirea de dermatomiozită amiopatică (dermatomyositis sine myositis).

ermatomiozita familială canină (DFC) se pare că se instituie pe un fond ereditar afectând, cu precădere, rasele Collie, Shetland şi Beauceron. DFC a mai fost descrisă şi la Welsh corgi, Lakeland terrier, Chow-Chow, Ciobănesc german, Kuvasz, dar şi la alţi câini de rasă pură. Procesul inflamator implică pielea şi musculatura subiecţilor afectaţi.

ETIOPATOGENIE. Cauzele ce conduc la instalarea DFC sunt incerte la om/câine. Pe baza unor manifestări imunologice anormale, se suspectează că patogenia DFC este iniţiată printr-un proces imun (determinat genetic), sau de anumite substanţe medicamentoase, vaccinuri, infecţii virale, toxine, dar şi paraneoplazic. Relaţia cauzală, dintre etiopatogenie şi răspunsul la întrebarea dacă reacţia imunologică provoacă toate modificările patologice sau dacă aceasta reprezintă un răspuns la anomalie musculară/ cutanată preexistentă sunt aspecte insuficient clarificate. Pe baza elementelor cunoscute, se consideră că, măcar la Collie şi la Ciobănescul de Shetland, declanşarea DFC este conexă cu un defect autosomal do12 Veterinarul

Fig. 1 – Structura muşchiului scheletal Legenda: 1. Os; 2. Tendon; 3. Epimisium; 4. Endomisium; 5. Fascicul; 6. Fibra musculară; 7. Vase sangvine; 8. Perimisium minant care se manifestă cu expresivitate variabilă. S-a sugerat că la Ciobănescul de Shetland, markerul DFC este microsatelitul FH3570, situat pe cromozomul 35, deşi s-au identificat diferenţe (intensificare/diminuare) în modul de exprimare a 285 de gene, comparând câinii cu DFC cu martori sănătoşi (tabel 1). Cu toate că la câinii cu DAF nu se identifică AAc specifici bolii, diferenţele înregistrate în exprimarea genelor la aceşti subiecţi au fost apreciate drept critice pentru un RI funcţional. La om, mecanismele umorale implicate în patogeneza dermatomiozitei/polimiozitei se datorează următoarelor elemente: 1. depozite tisulare de Ig şi componente ale C în EC ale capilarelor endomisiumului; 2. prezenţa AAc la majoritatea pacienţilor cu miozită. Ac orientaţi faţă de diferite componente celulare pot fi evidenţiaţi la majoritatea pacienţilor afectaţi de dermatomiozită/polimiozită, pe primul loc situându-se ANA, apoi RF. Circa 40% dintre AAc pot fi detectaţi doar la indivizii afectaţi de această entitate, motiv pentru care au fost denumiţi AAc specifici miozitei. Mulţi dintre aceştia ţintesc în complexele citoplasmatice ARN-proteine, implicate în proteosinteză (Ac antisintetaze ARNt), în particulele de recunoaştere a semnalului (SRP) şi în

nr. 23 n www.veterinarul.ro

complexul de remodelare al nucleozomilor. Aceşti AAc prefigurează anumiţi autoAg ai miozitei. La 35-40% dintre pacienţii cu dermatomiozită/polimiozită se descriu următorii Ac: 1. PM-1 (PM-Scl), strâns corelaţi cu polimiozita şi cu sindromul suprapus polimiozită/sclerodermie; 2. Ku, Ac consideraţi markeri pentru sclerodermatomiozită; 3. PA-1, corelaţi cu polimiozita, artrita şi alveolita fibrozantă; 4. Mi-2, corelaţi cu dermatomiozita. Complementul (C) este implicat, într-o mare măsură, în patogeneza miopatiilor inflamatorii, cu precădere în dermatomiozită, componentele sale depunându-se precoce în capilarele endomisiale, în urma activării de către AAc. Depozitele formate prin depunerea componentelor C determină îngroşarea celulelor endoteliale (EC), vacuolizarea, necroza capilară, inflamaţia perivasculară, ischemie şi distrucţia miofibrilelor. Atrofia perifasciculară reflectă perfuzia deficitară endofasciculară care reduce drastic numărul capilarelor, în paralel cu dilatarea compensatorie a celor restante. Citokinele/chemokinele asociate activării C, favorizează pătrunderea LT activate în spaţiile perimisial/endomisial. LT/macrofagele se ataşează, prin intermediul integrinelor EC, traversează pe-

simbol

DEnumirEa gEnEi

Funcţia gEnEi

ADIPOQ

Adiponectina

Efect antiinflamator

CCL24

Ligandul CC 24

Răspuns inflamator

HLA-DMA

Lanţul DMα al MHC-II

LCP2

Proteina citozolică limfocitară 2

Receptor LT

C1QG

Componentul 1Qγ al C

Activarea C

Componentul 2al C

Activarea C

C1S

Componentul 1S al C

Activarea C

CCL3

Ligandul CC 3

Răspuns inflamator

C1QA

Componentul 1Qα al C

Activarea C

CTSS

Catepsina-S

TCIRG1

Reglatorul 1 al LT

RI celular

IL1F8

Familia IL-1, membrul 8

CD48

Ag CD48

Răspuns defensiv

OAS1

2',5'-oligoadenilatsintetaza 1

Susceptibilitate la viroze

IFI44

Proteina 44 indusă de IFN

Răspuns antiviral

IFI16

Proteina 16 IFN-γ inductibilă

Răspuns antiviral

CD16

Fragment Fc

CCL23

Ligandul CC 23

Răspuns inflamator

OASL

2',5'-oligoadenilatsintetaza-like

CD2

Ag CD2

Activarea celulelor NK

GPR65

Receptorul 65 cuplat cu proteina G RI

C5R1

Receptorul1 pentru C5

Răspuns defensiv celular

Factorul B properdinic

Calea alternativă a C

CD64

Fragment Fc pentru IgG

KRT2A

Keratina 2

Defectul cauzează ichthyosis exfoliativa

IGLV1-51

Ig λ-variabilă 1-51

LY9

Ag limfocitar 9

Mecanism defensiv unoral

ExprEsia gEnEi (↓↑)

x 26,3 ↓ x 7,4 ↓ x 2,0 ↑ x 2,4 ↑ x 3,2 ↑ x 3,4 ↑ x 3,7 ↑ x 3,8 ↑ x 4,0 ↑ x 4,3 ↑ x 4,4 ↑ x 4,4 ↑ x 4,5 ↑

x 4,8 ↑

x 5,6 ↑

x 5,7 ↑ x 5,7 ↑ x 7,8 ↑ x 9,3 ↑ x 9,8 ↑

x 11,0 ↑ x 11,3 ↑ x 11,3 ↑ x 20,1 ↑ x 20,1 ↑ x 22,3 ↑ x 29,5 ↑

Tabel 1. Subset de gene cu importanţă în răspunsul imun sau implicat în evoluţia dermatozelor a căror expresie este modificată la câinii cu DAF (adaptat după Wahl Jacquelyn şi col. - 2008)

retele endotelial şi pătrund în muşchi (fig. 1). Mecanismul prin care sunt lezate miocitele este neclar, existând dovezi insuficiente pentru a certifica citotoxicitatea directă a LT asupra miofibrilelor. Apoptoza, ca mecanism al degenerării acestora, ar putea fi o alternativă, însă evoluţia sa, în cadrul miozitei nu este dovedită. La om, implicarea microvascularizaţiei în patogenia dermatomiozitei a fost bănuită pornindu-se de la prezenţa incluziunilor citoplasmatice din EC şi datorită reducerii numărului capilarelor din ţesutul muscular, încă înaintea apariţiei infiltratului. Principalele modificări histopatologice sunt localizate în vasele sangvine din ariile cu ţesut conjunctiv ale muşchilor, pielii şi tractusului gastrointestinal. Exsudatul inflamator este preponderent perivascular şi perimisial, endomisiumul fiind implicat într-o mai mică măsură. La pacienţii tineri, vasele sangvine intramusculare prezintă hiperplazie endotelială, depozite de CI şi C şi dispariţia focală a capilarelor. Se consideră că la adulţi, dispariţia capilarelor precede alte modificări patologice şi că endoteliul capilar este, probabil, ţinta primară a atacului imun. O reacţie fiziologică, indusă de dispariţia capilarelor, o reprezintă neovascularizaţia. Recrutarea leucocitelor presupune parcurgerea etapelor cunoscute, iar în final, traversarea peretelui vascular şi migraţia în ţesutul extravascular. Recrutarea este coordonată de CAM exprimate de leucocite şi EC. La nivelul capilarelor din ţesutul muscular afectat de dermatomiozită se constată o intensificare a activităţii CAM, fapt ce sugerează o implicare activă a acestora în acumularea infiltratului inflamator de la acest nivel. DC derivate din monocite au un rol critic în controlul RI, prin activarea LT naive. Monocitele părăsesc fluxul sangvin, trecând printre EC, înglobează Ag tisulare, se diferenţiază în DC mature, după care se deplasează în limfonoduli pentru a activa LT naive. Angiogeneza este o componentă importantă a răspunsului inflamator, pe parcursul căreia se formează noi vase din cele preexistente, prin mecanisme bazate pe procesul de înmugurire, dar şi de altă natură. La pacienţii cu dermatomiozită, neoangiogeneza este intens activă. În acest context, apare ca semnificativ faptul că formarea noilor vase este influenţată nu doar de genele tradiţionale pro-/antiangiogenetice, ci şi de genele ce coordonează traficul leucocitelor şi căile de 13

activare ale C. Entitatea pare a fi indusă de o asociere a monocitelor cu EC activate care va provoca maturizarea rapidă a DC şi iniţierea răspunsului autoimun.

Modificări Morfoclinice Dezvoltarea leziunilor de DFC nu are nicio legătură cu lungimea părului, culoarea robei sau cu sexul. La Collie şi la Ciobănescul de Shetland, datorită predispoziţiei familiale, manifestările debutează de timpuriu (înaintea vârstei de 6 luni), iar evoluţia leziunilor este variabilă. Leziunile cutanate se dezvoltă, în regiunile expuse traumatismelor, fiind frecvente pe faţă (în jurul ochilor), bot, pe vârfurile urechilor şi a cozii, în regiunile carpiană/tarsiană, dar şi pe degete. Leziunile orale şi cele podale sunt descrise, mai ales, la Beauceron. Deşi, la anumiţi subiecţi pot fi evidenţiate vezicule intacte, leziunile primare trec, adesea, neobservate. Leziunile cutanate tipice se caracterizează prin alopecie, eritem, aspect solzos şi crustizare moderată. În cazurile grave, ele se transformă în ulcere. În absenţa infecţiei stafilococice secundare, leziunile sunt nepruriginoase. Sensibilitatea cutanată prevalează la rasa Beuaceron. În cazurile uşoare/moderate o parte din suprafaţa cutanată rămâne neafectată, în timp ce în formele severe, întreaga faţă, extremităţile distale ale membrelor, precum şi coada sunt afectate. În anumite cazuri, se poate produce onicorexa (distrofia unghiei), onicoschizia (dedublarea unghiei) sau onicomadeza. În mod tipic, miozita se instituie după câteva luni din momentul în care leziunile cutanate devin recognoscibile, fiind direct proporţională cu severitatea procesului. Subiecţii cu leziuni cutanate mai puţin grave nu prezintă manifestări clinice ale suferinţei musculare care, de altfel, nu poate fi evidenţiată prin electromiogramă/biopsie musculară. Această categorie poate exprima, fie epidermolysis bullosa simplex, dermatomiozită focală cu leziuni musculare nedetectabile sau dermatomiozită fără implicare musculară. La om, diagnosticul de dermatomiozită amiopatică poate fi confirmat doar dacă, după 4 ani de la apariţia leziunilor cutanate, cele musculare nu pot fi evidenţiate. Autorii susţin afirmaţia potrivit căreia cazurile de dermatomiozită, cu modificări musculare, evidenţiate prin electromiogramă şi fără leziuni cutanate, constituie o raritate. Manifestările clinice ale miozitei sunt variabile. Câinii afectaţi manifestă dificultate în masticaţie/deglutiţie, iar cazurile 14 Veterinarul

grave pot dezvolta megaesofag care conduce la bronhopneumonia prin aspiraţie. În concluzie, cea mai frecventă manifestare a miozitei este atrofia asimptomatică a musculaturii masticatorii şi a segmentelor distale ale membrelor. Cu totul excepţional, câinii manifestă leziunile cutanate doar la vârsta adultă.

diagnostic DFC necesită diferenţierea de demodicoză, foliculita stafilococică, dermatofitoză, LED şi epidermolysis bullosa simplex, luându-se ca şi criteriu faptul că în niciuna dintre entităţile menţionate nu coexistă leziunile musculare şi cele cutanate. Diagnosticul se stabileşte pe baza anamnezei, examenului fizic, a biopsiei pielii/ţesutului muscular afectat. Lămuriri aduc electromiograma şi investigaţiile de laborator care vor exclude celelalte potenţiale cauze. Biopsia pielii lezionate evidenţiază degenerescenţa hidropică dispersată a celulelor bazale. Ocazional, pot fi observate celule aflate în apoptoză. Datorită modificărilor hidropice confluente, distanţarea intrabazală/subepidermică poate fi evidentă. Uneori, inflamaţia dermului poate să lipsească. În majoritatea situaţiilor se întâlnesc leziuni de dermatită variabilă, de la perivascular la interstiţial. Citologic, predomină limfocitele, plasmocitele şi histiocitele. La nivelul dermului superficial se descrie incontinenţa pigmentară moderată. Pe lângă această modificare, mai pot fi vizualizate atrofia foliculară şi procesele de fibroză perifoliculară (în cazurile cronice). Pielea pacienţilor poate prezenta şi leziuni de tip vasculitic. Biopsia musculară evidenţiază exsudatul inflamator, în contextul necrozei/atrofiei musculare. La om, modificările musculaturii scheletale includ modificări degenerative/regenerative. Profilul biochimic sangvin este nemodificat, cu excepţia doar, a valorii crescute a creatininkinazei. Examenul neurologic şi testele de conductibilitate nervoasă nu relevă elemente patologice. În fazele active ale bolii, se evidenţiază un titru înalt al IgG şi CI circulante, nivelul acestora din urmă fiind corelat cu severitatea manifestărilor cutanate.

terapie Datorită faptului că atât traumatismele, cât şi expunerea prelungită la radiaţia solară agravează leziunile DFC, pacienţii vor fi feriţi de intervenţia acestora. În funcţie de gravitatea leziunilor,

nr. 23 n www.veterinarul.ro

măsurile terapeutice vor fi aplicate graduat. Astfel, câinii cu leziuni superficiale nu necesită alte remedii decât cele enumerate anterior, aceştia vindecându-se spontan, unii rămânând cu alopecie permanentă, hiperpigmentaţie şi cicatrici, în zonele în care leziunile au fost profunde. În cazul subiecţilor cu forme severe, terapia este mult mai dificilă, datorită faptului că aceştia prezintă leziuni severe/miopatie generalizată, fapt ce poate provoca bronhopneumonia prin aspiraţie. În tratamentul dermatomiozitelor, imunosupresoarele şi-au dovedit eficienţa, fiind indicate doze mari de prednisolon (1-2 mg/kg/zi). Deşi corticoterapia ameliorează leziunile cutanate, există posibilitatea ca modificările musculare secundare acesteia să le amplifice pe cele datorate bolii. În multe dintre situaţiile de acest gen, se recurge la eutanasie. Subiecţii cu forme moderate de DFC pot fi menţinuţi într-o formă acceptabilă lungi perioade de timp, deşi o parte dintre leziunile cutanate, precum şi atrofia musculară (în special cea a muşchilor masticatori) persistă. La această categorie, vitamina E (200-800 UI/zi) şi suplimentele alimentare cu conţinut lipidic ameliorează leziunile cutanate, fără să controleze leziunile musculare. O parte dintre câini vor necesita, periodic, cure de prednisolon (1 mg/kg/24 ore) pentru remiterea exacerbărilor induse de traumatisme/arsuri solare. În acest context, poate fi utilă administrarea pentoxifilinei (200-440 mg/24-48 ore). Deşi aceasta poate constitui o alternativă la corticoterapie, răspunsul terapeutic se instalează lent, fiind necesare câteva luni de administrare continuă până în momentul în care-i poate fi evaluată eficacitatea. În concluzie, toate măsurile terapeutice întreprinse în DFC au menirea de a încetini evoluţia afecţiunii. Cu timpul însă, mai ales la subiecţii vârstnici, se instituie o atrofie severă a musculaturii capului şi a celei a extremităţilor membrelor sau, în cazuri mai rare, a întregii musculaturi. Procesele de atrofie musculară, precum şi amiloidoza ce poate să apară, la unii dintre aceşti subiecţi, impun o serie de adaptări de natură igieno-dietetică. Bibliografie 1.Borbil S. - (2004) Imunopatiile la câine - Teză de doctorat, USAMV Cluj-Napoca. 2.Borbil S. - (2006) Imunologie clinică la câine şi pisică - Ed. Risoprint, Cluj-Napoca. 3.Borbil S. - (2011) Imunodermatologia la câine şi pisică - Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

simplu practic științific cursuri realizate de practicieni pentru practicieni

cursurile veterinarul.ro încă 30 de cursuri noi pregătite în 2014 pentru dumneavoastră

hematologie

cine este Hemopet? diagnostic și terapie Dr. Sînziana răDuleScu medic veterinar Președinte al Asociației Hemopet

În toamna lui 2011 a fost creat conceptul Hemopet – o organizație non-profit menită să reprezinte unul dintre pașii ce vor împinge nivelul serviciilor medicale veterinare din România înspre unul occidental. Se introduce, astfel, un element de bază: terapia transfuzională, fără de care desfășurarea procesului veterinar la un standard care să asigure atât confortul medicului, cât și siguranța pacientului, nu putea avea loc.

ransfuzia de sânge este o intervenție salvatoare de vieți atât timp cât există disponibilitatea produsului sanguin adecvat.

Dorim să oferim un sprijin de nădejde medicului veterinar, atât în practica sa de zi cu zi, înaintea sau poate în timpul unei intervenții chirurgicale, având în vedere că acesta se confruntă cu câteva zeci de cazuri pe săptămână, aparținând unei mari varietăți de specii, ce necesită o soluție dedicată pentru fiecare dintre acestea. Un alt element de importanță majoră, care impactează direct șansele de supraviețuire a pacientului, este livrabilitatea, în timp util, a produsului sanguin. De aceea, Hemopet și-a impus să preia, să gestioneze și să satisfacă orice nevoie de sânge/alt produs sanguin, oriunde în țară, în decurs de maxim 24 ore, în funcție de proximitatea locației. Faptul că media temporală de livrare în zona de proximitate (București) este de maxim două ore, aduce un plus de siguranță actului medical, atât pentru proprietar, cât și pentru medic. 16 Veterinarul

Fig. 1 Reprezentarea schematicăa reacțiilor hemolitice mediate imun Asociația Hemopet însă are mare ne- pe utilizarea sângelui integral. Tendința voie de ajutorul medicilor veterinari modernă este însă de a utiliza produsul practicieni – în special de susținerea lor sanguin labil specific indicat clinic. Prin în comunicarea cu proprietarii de ani- produse sanguine labile se înțeleg constimale, în campaniile de informare și de tuenții terapeutici ai sângelui, pe care îi sensibilizare a acestora cu privire la exis- putem obține prin centrifugare, filtrare tența unei astfel de nevoi – nevoia de și congelare. Gradul de siguranță oferit de un prosânge – da, chiar și pentru animalele de dus sanguin este influențat de o serie de companie! factori legați de: donator (grupa sanPRINCIPII ALE TERAPIEI guină, starea de sănătate), condițiile de TRANSFUZIONALE LA ANIMALELE DE recoltare, depozitare și transport, testele COMPANIE de laborator efectuate ș.a.m.d. În prezent, în țara noastră, terapia transfuzională se bazează în mare parte

nr. 23 n www.veterinarul.ro

GRUPELE SANGUINE

Fig. 2 Compatibilitățile grupelor sanguine la pisică

Fig. 3 Metoda CARD de testare a grupei sanguine la pisică Dacă alegem să facem referire la sistemul de grupe sanguine DEA (Dog Erythrocyte Antigen), trebuie să reținem că există cel puțin 13 grupe sanguine la câine, cea mai importantă grupă pentru tranfuziologie fiind DEA 1.1. Pe scurt, riscul cu privire la reacțiile hemolitice în funcție de grupele sanguine este schematizat în Fig. 1. La pisică se identifică două tipuri de antigene (A și B) ce alcătuiesc sistemul AB ce cuprinde 3 grupe sanguine: A, B și AB. De reținut: pisicile, față de câini, ATENȚIE: Reacțiile imunologice pot fi supraacute și, câteodată, chiar letale, mai ales în cazul transfuzării eritrocitelor A unui pacient de grupă B! au anticorpi naturali (înnăscuți) împotriva antigenului opus, fapt ce impune obligativitatea determinării grupei sanguine înainte de prima tranfuzie (Fig. 2). În cazul piscilor, nu există un așa-zis donator universal. Testarea donatorilor pentru grupe sanguine la câini și pisici se realizează folosind două tipuri de tehnici: metoda CARD (Fig. 3) bazată pe identificarea prezenței/absenței hemaglutinării și metoda imunocromatografică (Fig. 4).

Fig. 4 Metoda imunocromatograficăde testare a grupei sanguine la câine MAJORĂ DIRECTĂ: plasmă primitor + eritrocite donator l PROBA DE COMPATIBILITATE MINORĂ DIRECTĂ: plasmă donator + eritrocite primitor l Verificarea autoaglutinării: plasmă + eritrocite primitor

SELECȚIA PRODUSULUI SANGUIN ADECVAT Alegerea produsului sanguin potrivit este influențată în primul rând de afecțiunea ce necesită transfuzioterapie (diverse tipuri de anemii – hemoragie, hemoliză sau eritropoeză deficitară, diverse coagulopatii, sepsis, CID sau tulburări de coagulare specifice) dar și de disponibilitatea produsului, preț ș.a.m.d. Sângele integral și în special CE reprezintă o sursă de masă eritrocitară capabilă să îmbunătățească capacitatea

sanguină de legare a oxigenului, mărind astfel cantitatea de oxigen transportată la țesuturile periferice. În cazul trombopatiilor și pancitopeniei este necesară utilizarea sângelui integral proaspăt recoltat, întrucât plachetele sanguine, după 6-8 ore de refrigerare, au timpul de acțiune posttransfuzional mult diminuat, iar după 24 ore de refrigerare viabilitatea acestora in vivo este redusă la 10%. Concentratul Eritrocitar (Fig. 5) reprezintă prima alegere în tratamentul majorității tipurilor de anemie. Administrarea de sânge integral la acești pacienți poate determina supraîncărcare volemică, cu precipitarea insuficienței cardiace. Pe lângă evitarea încărcării circulației, utilizarea masei eritrocitare oferă protecție împotriva aportului excesiv de electroliți (sodiu, potasiu), citrat și amo-

VERIFICAREA COMPATIBILITĂȚII Recomandăm verificarea compatibilității înainte de orice transfuzie . Este obligatorie, însă, în toate cazurile în care se repetă tranfuzia la un interval mai mare de 7-10 zile de la prima transfuzie Testul compatiblității include: l PROBA DE COMPATIBILITATE

Fig. 5 Concentrat eritrocitar 17

Fig. 6 Plasmăproaspătăcongelată niac – care nu poate fi evitat în cazul administrării de sânge integral. Foarte important: Utilizarea concentratului eritrocitar permite aceeași creștere a hematocritului (comparativ cu utilizarea sângelui integral) – dar folosind doar jumătate din volumul produsului transfuzabil, ceea ce se traduce prin: de două ori mai puțin timp de efectuare a transfuziei, risc mai mic de reacții adverse, preț mult mai accesibil etc. În plasma proaspătă și în cea proaspătă congelată se regăsesc toți factorii de coagulare, motiv pentru care acestea reprezintă produsele ideale în tratarea coagulopatiilor din diverse cauze, inclusiv CID (Fig. 6). PPC este utilizată cu succes în tratamentul multor deficiențe de coagulare cu caracter congenital sau dobândit: CID, deficit de vitamina K, boli hepatice severe etc. De asemenea, poate fi utilizată profilactic în timpul intervențiilor chirurgicale la pacienții care suferă de diverse coagulopatii.

Datorită conținutului său în numeroase proteine plasmatice, PPC este utilizată în tratamentul pacienților cu hipoproteinemie. PPC se mai recomandă a fi utilizată în tratamentul pancreatitei acute – pentru aportul substanțial de albumină, pentru efectele benefice în tratamentul CID, dar mai ales pentru conținutul acesteia în Alfa-2-macroglobulina (A2M).

MODUL DE ADMINISTRARE AL PRODUSELOR SANGUINE Produsele sanguine se administrează în general pe cale intravenoasă. Există însă cazuri în care aceasta nu este accesibilă (nou-născuți sau căței de talie mică foarte tineri) și se recurge la calea intraosoasă. Sângele integral sau CE nu necesită încălzire înainte de administrare (excepție: în cazul administrării la animale nou-născute sau foarte tinere). Produ-

sele pe bază de plasmă se decongelează înainte cu ajutorul unei băi de apă caldă. Administrarea se face întotdeauna folosind un perfuzor special conceput cu filtru inclus (transfuzor) care se introduce într-unul din porturile disponibile (Fig. 7). Cantitatea de produs sanguin administrată depinde de produsul ales, efectul terapeutic urmărit și de răspunsul pacientului la tratament. Regula generală a terapiei transfuzionale este aceea că 2 ml de sânge integral transfuzat per kg greutate corporală vor determina o creștere a valorii Ht cu 1%. Dacă utilizăm CE, doar 1ml per kg va produce același efect. Este important totuși să se ia în calcul faptul că eficiența hemotransfuziei în ceea ce privește creșterea valorii Ht este influențată și de pierderile de sânge existente în momentul respectiv sau de administrarea soluțiilor perfuzabile. Pentru sângele integral se poate utiliza următoarea formulă de calcul: V (volum de sânge ce urmează a fi administrat) = (Ht dorit – Ht actual) x GC (Kg) x 2ml Majoritatea pacienților primesc în jur de 10-22 ml/kg sânge integral și aproximativ 6-12 ml/kg de CE sau plasmă. Într-un studiu realizat de noi în perioada octombrie 2011 – octombrie 2012 pe o populație de 86 pacienți canini ce au primit o singură transfuzie cu sânge integral și au supraviețuit, diferența dintre valoarea Ht determinată înainte de hemotransfuzie și cea determinată la aproximativ 24 ore după transfuzie a fost de 8.86% (Fig. 8). Rata de administrare a produselor sanguine depinde în mare parte de severitatea anemiei, gradul de deshidratare și în special de starea de sănătate a pacientului din punct de vedere cardiovascular. În general, se recomandă a se administra 0.25-1 ml/kg/h în primele 20 de minute. Dacă în acest timp pacientul tolerează bine transfuzia, rata de administrare poate fi crescută. La animalele cu risc crescut de supraîncărcare a volumului circulator (boli cardiovasculare și renale), rata de administrare nu trebuie să depășească 3-4 ml/kg/h.

TRANSFUZIA LA PISICĂ

Fig. 7 Port transfuzor 18 Veterinarul

nr. 23 n www.veterinarul.ro

Sistemele de recoltare a sângelui de la pisică sunt așa-zisele sisteme deschise – compuse din: fluturaș de recoltare 19G,

dar rata transfuziei se alege cu grijă în cazul pacienților cu boli cardiace sau cu risc crescut de supraîncărcare circulatorie l Odată ce produsul este scos din frigider, trebuie utilizat în decurs de aproximativ 4 ore, iar ce rămâne în pungă se aruncă l Nu se admistrează concomitent cu produsul sanguin alte substanțe sau produse prin același acces venos.

Fig. 8 Tabel - creșterea post-transfuzionalăa hematocritului seringă de 50/100ml, pungă mică pentru transfer, file de citrat de sodiu sau soluție CPDA1 . Utilizarea sistemului deschis de recoltare nu permite stocarea sângelui felin acesta se recoltează la cerere, doar după testarea grupei sanguine a pacientului . Se recomandă utilizarea unui set de administrare special pentru transfuzie (transfuzor). Dacă nu este disponibilă o pungă mică de transfer (Fig. 9), se poate folosi direct seringa utilizată la recoltare – cu mențiunea că trebuie folosit un filtru special (Fig. 10).

REACȚII ADVERSE POSTTRANSFUZIONALE

lTahicardie lHipertermie lTahipnee lVomă lPapule pruriginoase lTremurături

Dacă apar aceste semne în timpul transfuziei, rata de infuzie se reduce, se stabilește tipul de reacție și se iau măsurile corespunzătoare. Dacă apar semne adverse grave, transfuzia trebuie întreruptă. Reacții postransfuzionale pot apărea și la câteva zile sau săptămâni după administrare.

Cu ajutorul fondurilor strânse din donații și distribuirea produselor sanguine, Asociația Hemopet organizează campanii regulate (broșuri informative, workshop-uri, conferințe internationale) de informare a medicilor veterinari cu privire la cele mai bune practici de efectuare a transfuziilor sau de recoltare, procesare și depozitare a produselor sanguine.

Fig. 9 Pungăde sânge ce conține 60ml sânge integral

Atenționări

Pot apărea reacții acute sau întârziate în urma folosirii acestei categorii de produse. Reacțiile se manifestă sub forma unei varietăți de semne clinice:

l Doza calculată trebuie administrată pe durata a 4 ore pacienților normovolemici l Pacienții hipovolemici pot tolera o administrare mai rapidă a produsului,

Fig. 10 Administrarea de sânge la pisicăfolosind seringăși filtru special

radiologie

Displazia de cot la câine

DR. FLORIN GROSU medic veterinar

Abrevieri: ML=medio-lateral, CrCd= carnio-caudal.

isplazia de cot este un termen general care include o sumă de probleme de conformație și dezvoltare ale articulației humero-radio-ulnare la câine. Există trei probleme dominante: nonuniunea procesului anconat, fragmentarea procesului coronoid al ulnei și osteocondroza disecantă ce afectează de obicei condilul medial distal; aceste trei patologii duc la instabilitate articulară mai mult sau mai puțin pronunțată și la modificări degenerative și inflamatorii artroză și artrită. La anumiți indivizi se constată instabilitate și incongruența articulară datorată unei creșteri asincrone a radiusului și ulnei, incongruență care duce la un contact neuniform al suprafețelor articulare care, secundar, poate duce la non-uniunea procesului anconat sau separarea procesului coronoid medial. La același individ se pot depista una sau mai multe leziuni în aceeași articulație și frecvent sunt afectate ambele coate (1). În urma unui studiu realizat pe 163 de câini, în 2013, în Laboratorul de Radiologie Veterinară SC 4VET SRL, București vizând incidența displaziei de cot, cele mai afectate rase au fost: Labrador 42,1%, Ciobănesc German 31,91%, Golden Retriever 22,72%, Ciobănesc din rase românești 21,05% și Rottweiler cu 18,91%(4).

NoN-uNiuNea Procesului aNcoNeal (uaP) Non-uniunea procesului anconeal al ulnei (Fig 1) este depistată în special la câini de talie mare cu centrul de osificare separat pentru procesul anconat. Defec20 Veterinarul

Fig. 1 - non-uniunea procesului anconeal la un Ciobanesc German, M, 4 ani - se observă o linie clară de separație între procesul anconeal și olecran; modificări degerative minime tul apare frecvent la Ciobănesc German, dar se depistează și la alte rase. Până la vârsta de 150 de zile fuziunea procesului anconat ar trebui să fie completă - peste această vârstă se constată starea patologică (1). Diagnosticul se pune prin examinare radiologică în incidență ML cu membrul afectat în flexie 45⁰ și CrCd. Leziunea duce la modificări degenerative și inflamatorii ce afectează întreaga articulație.

FragmeNtarea Procesului coroNoid medial (FmcP) Fragmentarea procesului coronoid medial (Fig 2) este defectul cel mai des întâlnit în patologia cotului la câine. Afectează în general câini de talie medie și mare, preponderent masculii. Semnele clinice pot să apară de la vârsta de 4-6 luni (durere, șchiopătură). FMCP poate să apară pe fondul unei incongruențe a articulației humero-radio-ulnare cu lărgire a spațiului articular ce duce la exercitarea unei presiuni crescute pe procesul coronoid medial al ulnei. Diagnosticul se pune de multe ori indirect, prin identificarea osteoartritei secundare deoarece vizualizarea fragmentului desprins poate fi dificilă în lipsa unor metode de investigație avansate (artrotomie, artroscopie, CT si RMN). Pentru vizualizarea proce-

nr. 23 n www.veterinarul.ro

sului coronoid se realizează o imagine radiografică în incidență CrCd cu supinație 15⁰(1).

osteocoNdroza disecaNtă (ocd) Osteocondroza disecantă a parții mediale a condilului humeral medial distal (Fig 3) se identifică cel mai bine prin radiografie în incidență CrCd a articulației humero-radio-ulnare și se prezintă sub forma unei zone de aplatizare sau neregularitate a osului subcondral cu formă mai mult sau mai puțin eliptică, cu sau fără suprapunerea unui lambou de țesut cartilaginos mineralizat și scleroza subchondrale; în cazurile severe leziunea se poate identifica și în incidențe ML. Defectul apare în general la vârsta de 4 și 10 luni și produce un grad mai mic de instabilitate decât celelalte defecte prezentate, dominantă fiind inflamația articulației(2). Clasificarea displaziei de cot, pe grade, la câine dupa IEWG (Internatinal Elbow Displazia Group): l Grad 0 - articulație normală, fără osteoartrită sau leziuni primare l Grad 1 - osteoartrită ușoară cu osetofite <2mm l Grad 2 - osteoartrită moderată cu osteofite 2-5mm l Grad 3 - osteoartrită severă cu os

Fig 2 - Fragmentarea procesului coronoid medial (FMCP) Ciobănesc de Berna, M, 10 ani - modificări generative moderate/severe pe condilul humeral medial, procesul anconeal, olegran; aspect rotunjit al procesului coronoid medial tul radiologic. Mai mult, deși șchiopătura apare în multe cazuri unilateral, defectele sunt adesea bilaterale. (5)

DIAGNOSTIC

Fig. 3- Osteocondroza disecantă (OCD) Schnautzer, M, 9 ani - defect subcondral de formă eliptică pe partea medială a condilului humeral medial

La palpare se constată o reducere a mobilității articulației și inconstant, crepitații, efuziune articulară, îngroșare a capsulei articulare și atrofie musculară. Se realizează examinare radiologică în incidență ML 135⁰ (extensie parțială) și 45 (flexie) și CrCd (Fig 4). Întotdeauna se recomandă examinarea radiologică a ambelor coate, chiar dacă semnele clinice sunt unilaterale.(5) (3)

TRATAMENT

teofite >5mm (2)

PREZENTARE Pacienții pot prezenta șchiopătură de grade diferite ce afectează unul sau ambele membre superioare cu rotație a extremităților distale spre interior și depărtarea coatelor de torace, durerea fiind exacerbată de efortul fizic. De multe ori nu există o legătură de proporționalitate între semnele clinice și aspec-

Fig. 4 - Expunere cranio-caudală CrCd

Abordarea terapeutică în acest tip de patologie variază în funcție de pacient. Factorii principali care influențează alegerea între tratamentul chirurgical sau conservativ sunt vârsta pacientului și gradul de modificări degenerative. În general câinii care nu au ajuns la maturitate și prezintă șchiopătura datorată FMCP, OCD sau UAP sunt candidați pentru tratament chirurgical. Tot în această categorie pot fi incluși și câinii maturi cu

Expunere medio-laterală în flexie ML 45

grad mic sau moderat de modificări degenerative și cu posibilă instabilitate prin înlăturarea fragmentului instabil se poate constata atenuarea durerii. În cazul câinilor cu modificări articulare cronice, cu grad mic sau absent de instabilitate chirurgia poate agrava starea clinică prin periclitarea stabilității articulare. Prin chirurgie se încearcă înlăturarea fragmentului desprins și astfel facilitarea vindecării suprafețelor articulare (5). Bibliografie 1. Donald E Thrall Textbook of Veterinary Diagnostic Radiology p147-149 Saunders 2002 2. Ruth Dennis, RM Lirberg, RH Wrigley, Frances J Barr Handbook of Small Animal Radiological Differential Diagnosis p 42-43 Saunders 2001 3. Frances J Barr, RM Kirberg BSAVA Manual of Canine and Feline Muskuloskeletal Imaging Bsava 2006 4. D. Ivan, F.E. Grosu, A. Grosu, Gentiana Grosu, Ana Maria Daneliuc, Retrospective Study on Elbow Dysplasia (ED) in Five Dog Breeds in Romania, Contribution of the Scientific research to Veterinary Medicine Progress, Faculty of Veterinary Medicine, University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine Bucharest November 21-22, 2013 5. Examining Elbow Dysplasia, Orthopedic Foundation for Animals, 2300 E Nifong Blvd, Columbia, MO 65201, www.offa.org

Expunere medio-laterală în flexie ML 135 21

chirurgie

Hernie de discT12-T13 Dr. AnDrei Căloiu medic veterinar

Hernia de disc reprezintă rezultatul migrării sau alunecării discului pulpos la nivelul canalului medular, determinând compresia măduvei spinării, consecutiv acesteia instalându-se durerea, şchiopătura, paraplegia sau paralizia. .

n vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine se recomandă, pe lângă examinările de rutină (anamneză, examen clinic, biochimie sanguină, hemoleucogramă), un examen neurologic amănunţit (cu localizarea leziunii şi evaluarea propriocepţiei), dar şi examene paraclinice specifice (radiografie cu substanţă de contrast, RMN, CT). Astfel, gravitatea leziunilor va dicta abordarea terapeutică, intervenţia chirugicală fiind de prim interes în cazul pacienţilor cu deficit neurologic sever. Consider că instituirea tratamentului cu corticosteroizi la pacienţii paraplegici/paralizaţi, fără intervenţie chirugicală ulterioară este neadecvată. Pe de altă parte, în cazul în care se va interveni chirugical, acţiunea corticosteroizilor poate fi benefică, atâta timp cât administrarea acestora nu este îndelungată. În funcţie de localizare şi de cantitatea de material herniat, se poate opta pentru diverse abordări chirurgicale, precum: laminectomie, hemilaminectomie, minihemilaminectomie, pediculotomie etc. Trebuie menţionat faptul că succesul intervenţiei chirugicale se află în strânsă corelaţie cu momentul prezentării pacientului la consult (de preferat în primele 12-48 de ore de la apariţia semnelor clinice), timpul trecând în defavoarea animalului. O atenţie sporită trebuie acordată managementului postoperator al pacientului: fizioterapie zilnică, restricţionarea mişcărilor, terapie medicamentoasă. Pacientul (Cocker, M, 3ani) s-a prezentat 22 Veterinarul

Foto.1. RMN – extruzie discală T12-T13 la cabinet cu paraplegie pe trenul posterior şi incontinenţă urinară, după ce a suferit un traumatism (cu 12 zile în urmă). La evaluarea neurologică, s-au observat următoarele: prezenţa reflexelor patelar, tibial şi anal, perceperea durerii profunde (senzaţie diminuată, dar prezentă) dar absenţa sensibilităţii la stimulii superficiali, atrofie musculară moderată. Examinarea RMN a evidenţiat extruzie discală T12-T13 cu edem inflamator secundar. În urma coroborării anamnezei cu semnele clinice şi examenul RMN, am optat pentru intervenţia chirugicală. Aceasta a constat în efectuarea unei laminectomii dorsale (tehnica Funkquist B – eliminarea laminei dorsale, fără îndepărtarea faţetelor articulare şi a pediculilor), în vederea realizării decompresiei măduvei şi eliminării materialului herniat.

nr. 23 n www.veterinarul.ro

Recuperarea postoperatorie a fost de lungă durată, constând în antibioterapie, dar şi fizioterapie susţinută (în aproximativ 10 zile câinele reuşind sa-şi menţină poziţia patrupodală pentru câteva secunde). În zilele următoare s-au înregistrat progrese considerabile, pacientul începând să meargă la 3 săptămâni postoperator. La 2 luni de la intervenţia chirurgicală, pacientul este recuperat în proporţie de 90%, proprietarul urmând un program postoperator ce constă în plimbări zilnice de câte 15-20 de minute şi fizioterapie acasă. Mulţumesc Dr. Ioana Manea şi colegilor de la Laboratorul de Imagistică (Dr. Florin Grosu) pentru ajutorul acordat. Foto. 6 Postoperator la o lună

Foto. 3 Aspecte intraoperatorii

Foto. 2 Aspecte intraoperatorii

Foto. 4 Aspecte intraoperatorii

Foto. 7. Postoperator la douÄ&#x192; luni

Foto. 5. Fizioterapie postoperator: electrostimulare.

artrologie

Luxația rotulei diagnostic și proceduri chirurgicale

Dr. ADriAn Dumitru medic veterinar

Luxația rotulei este o cauză comună a șchiopăturii la câinii de talie mică, dar poate fi întâlnită și la câinii de talie mare prevalența ei crescând în ultimii ani.

rintre cele mai afectate rase sunt Yorkshire Terrier, Bichon Maltese, Buldogul Englez și Buldogul Francez, Cavalier King Charles, Labrador. Rotula se poate disloca lateral sau medial. Anatomic, rotula culisează în troclea femurală în sus în momentul extensiei piciorului sau în jos în momentul flexiei piciorului. Rotula este integrată în tendonul patelar care se inseră distal la nivelul tuberozității tibiale, iar proximal se continuă cu mușchii cvadriceps. Pacienții cu luxație de rotulă prezintă dificultăți în a ține articulația genunchiului dreaptă datorită instabilității la nivelul acesteia, atâta timp cât rotula este luxată ei nu pot efectua extensia totală a genunchiului. Aproximativ 95% din câinii afectați au anormalități de conformație cum ar fi, dislocarea medială a mușchilor cvadriceps, torsiunea laterală a femurului în partea distală, deformarea tibiei proximal, instabilitatea relațională a articulației genunchiului. Diagnosticul luxației de rotulă se realizează prin inspectarea articulației genunchiului fără a necesita sedația sau anestezia pacientului, radiografiile ne ajută să evaluăm deformările angulare și torsionale ale femurului și tibiei, în același timp putem observa și degenerările de tip osteoartritic dacă sunt prezente, ceea ce ne va ajuta să realizăm un plan chirurgical corect. Mișcările anormale ale rotulei duc la distrugerea cartilajului rotulei și a crestei 24 Veterinarul

Fig:4 trocleea femurală superficială trocleare în timp. Cartilajul nu are terminații nervoase, având doar rolul de a reduce frecarea dintre părțile osoase care se mișcă într-o articulație. După ce cartilajul se distruge, se vor expune părțile osoase care sunt sub cartilaj și acestea devin senzitive, moment în care pacientul va începe să prezinte durere cronică. Contactul între 2 oase în timpul mișcării articulare este asociat cu o frecare mai mare care conduce la încălzire la nivelul articulației și durere în același timp. Articulația genunchiului la pacienții cu luxație de rotulă de obicei este inflamată datorită deteriorării cartilajului, capsula articulară îngroșându-se în timp. În același timp vom avea o creștere a cantității lichidului sinovial în articulația respectivă și dezvoltarea osteofitelor la nivelul crestei trocleare, condilului femural afectat și proximal sau distal la nivelul rotulei. În timp ce câinii care nu prezintă deteriorarea cartilajului șchioapătă din cauza disconfortului acut cauzat de disfuncția mecanică asociată cu luxarea rotulei, cei care prezintă deteriorări ale cartilajului șchioapătă deoarece prezintă un disconfort articular permanent provocat de durere. Luxația rotulei se clasifică în 4 grade diferite: l gradul 1: Rotula poate fi luxată, dar luxarea ei spontană se întâmplă foarte rar. Luxația manuală se poate efec-

2 nn www.veterinarul.ro nr. 23

tua în timpul examinării, dar când presiunea este îndepărtată de la nivelul rotulei ea se reduce spontan. l gradul 2: Rotula se poate luxa prin efectuarea flexiei și extensiei articulației genunchiului, rotula rămâne luxată după ce examinatorul o luxează până în momentul în care ea este redusă spontan de către pacient prin extinderea articulației genunchiului și rotirea tibiei. Fig:1 : 1 - rotula în poziție normal anatomică; 2- condil femural medial; 3- tendonul patelar; 4- tuberozitatea tibială; 5- rotula luxată medial; 6- rotula luxată lateral

Fig:2 Luxație laterală de rotulă Terra Nova, mascul, 5 luni și 2 săptămâni Fig:3 Luxația medială de rotulă Cavalier King Charles, femela, 2 ani și 5 luni l gradul 3: Rotula rămâne luxată o perioadă de 2-3 săptămâni după care pene sau bloc de cartilaj și os din troclee, aproape tot timpul dar poate fi redusă cu se încearcă să se oprească administrarea apoi troclea se adâncește după care se rearticulația în extensie, după reducerea acestora și se mărește perioada de exer- poziționează pană sau respectivul bloc manuală a rotulei în troclee aceasta se re- cițiu cu 5 până la 10 minute săptămânal de cartilaj și os. luxează prin mișcările de flexie și exten- în lesă. Dacă pacientul continuă să l dacă mușchii cvadriceps, rotula și sie ale articulației. Cu acest grad de șchioapete antiinflamatorii nonsteroi- inserția tendonului patelar pe tuberoziluxație este prezentă o dislocare medială diene se pot administra pe o durată mai tatea tibială nu sunt în linie dreaptă și tua mușchilor cvadriceps, deformările an- mare de timp și când se realizează inter- berozitatea tibială este rotită în interior în cazul luxației mediale sau în exterior gulare și torsionale pot fi prezente la ni- venția chirurgicală. în cazul luxației laterale, se va efectua o velul tibiei și femurului. transpoziție de creastă tibială în direcția l gradul 4: Rotula este luxată per- MANAGEMENTUL CHIRURGICAL manent și nu poate fi redusă manual opusă, când poziția optimă este obținută, Pentru corectarea luxației de rotulă se creasta tibială va fi fixată cu 1-2 broșe și Troclea femurală este superficială sau chiar absentă și în același timp este pre- efectuează diferite proceduri chirurgi- un serclaj de sârmă. zentă dislocarea medială a mușchilor cale: l fascia musculară în partea opusă cvadriceps. Cu acest grad de luxație l dacă troclea este superficială, luxării patelei este de obicei alungită și se poate fi prezentă o rotație medială de 80- aceasta se adâncește prin scoaterea unei va fixa prin suprapunere când se închide 90 grade a platoului tibial proximal și în Fig:5 adâncirea trocleei femurală același timp deformări angulare și torsionale ale femurului și tibiei care sunt evidente. În gradele 1 și 2 semnele clinice sunt intermitente, pacientul prezentând șchiopătură cu perioade variabile de timp și frecvență . În gradele 3 și 4 pacienții vor arăta mai des semnele clinice de șchiopătură de obicei după efort prelungit adoptând o poziție ghemuită.

MANAGEMENTUL MEDICAL Se recomandă la câinii cu luxație de gradul 1 care prezintă semne clinice ocazional, medicația constă în antiinflamatorii/ analgezice nonsteroidiene și limitarea plimbărilor în lesă timp de 510 minute de 2 ori pe zi în perioada de convalescență. Antiinflamatoarele nonsteroidiene se recomandă inițial pentru 25

Fig:6 Repoziționarea penei de os după adâncirea trocleei femurală

Fig:7 Incizarea fasciei musculare pentru a reduce tensiunea în partea în care se luxează rotula

Fig:8 Tăierea crestei tibiale înainte de a fi transpoziționată

Fig:9 Inserarea broșei pentru fixarea crestei tibiale

26 Veterinarul

nr. 23 n www.veterinarul.ro

articulația. Pacienții cu luxație de grad 3 sau 4 pot necesita corectarea deformării femurului, care se poate realiza prin extragerea unei bucăți de os în formă de pană după care femurul va fi stabilizat cu o plăcuță și șuruburi. Post operator se recomandă antiinflamatorii nonsteroidiene pentru o perioadă de 3 până la 4 săptămâni, limitarea plimbărilor în lesă, în primele 6 săptămâni 5 până la 10 minute de 2 ori pe zi după care se vor mări treptat în următoarele 6 săptămâni. La sfârșitul celor 3 luni de recuperare câinele ar trebui să se reîntoarcă la același nivel de activitate pe care l-a avut înainte de a prezenta semnele clinice. Complicațiile post operatorii se întâlnesc în 18-29% din cazuri și sunt mai des întâlnite la câinii mai mari de 20 kg. Reluxarea rotulei reprezintă 30-48% din complicațiile postoperatorii și 65-86% din complicațiile majore după intervenția chirurgicală. În marea majoritate a cazurilor, luxația rotulei va fi de gradul 1 ceea ce nu va afecta foarte mult din punct de vedere clinic pacientul pentru că va fi simptomatic foarte rar. În momentul în care pacientul prezintă semne clinice se poate folosi management medical. Alte complicații majore pot fi infecțiile, care reprezintă în general 1-2% din complicații și sunt destul de rar întâlnite, ruperea sau migrarea implanturilor întâlnite foarte rar și de obicei pot fi o consecință a alegerii greșite a mărimii implanturilor, de obicei broșe prea subțiri sau serclajul de sârmă prea subțire, sau ca urmare a nerestricționării plimbărilor pacientului în lesă. De obicei se întâmplă când acesta sare sau aleargă. Una din complicațiile minore care este întâlnită mai des este formarea serumului în jurul implanturilor, ce poate apărea după aproximativ 6-8 săptămâni post operator. Pentru remiterea seromului se recomandă extracția implanturilor, nu întotdeauna fiind necesară îndepărtarea serclajului. De multe ori este îndeajuns să se îndepărteze doar broșa sau broșele respective care produc iritația. Rata de succes a acestei proceduri este de 90%, succesul fiind definit ca și reîntoarcerea la o bună funcționare a piciorului respectiv, ceea ce implică lipsa șchiopăturii. Din nefericire, prin procedură chirurgicală nu se va îndepărta și osteoartrita care este deja prezentă în articulație și care va afecta pacientul, provocându-i șchiopătură în general dimineața și după plimbări mai lungi decât cele obișnuite. Ca rezultat al os-

teoartritei pacienții vor șchiopăta ocazional. Cu cât procedura se efectuează la o vârstă mai mică, cu atât riscul dezvoltării osteoartritei este redus și calitatea vieții pacientului pe termen lung este îmbunătățită. Câinii care prezintă inițial un grad mai mare de luxație a rotulei au un risc crescut al relaxării rotulei post operator deoarece cu cât gradul luxației este mai mare, cu atât este mai frecventă deformarea femurului distal și tibiei proximal care va crește riscul reluxării postoperatorie. Recuperarea completă durează aproximativ 3 luni. Bibliografie: 1. Denny HR, Minter HM: The long term results of surgery of canine stifle disorders. J Small Anim Pract 14:695–713, 1973 2. Johnson AL, Hulse DA: Disease of the joints, in Fossum TW, Hedlund CS, Hulse DA, et al: (eds): Small Animal Surgery (ed 2). Mosby, St. Louis, MO, 2002, pp 1133– 1142 3. Nunamaker DM: Patellar luxation, in Newton CD, Nunamaker DM(eds): Textbook of Small Animal Orthopaedics. Philadelphia, PA, Lippincott, 1985, pp 941–947 4. Piermattei DL, Flo GL: The stifle joint, in Piermattei DL, Flo GL (eds): Brinker, Piermattei & Flo’s Handbook of Small Animal Orthopaedics and Fracture Repair (ed 3). Philadelphia, PA, Saunders, 1997, pp 516–580 5. Vasseur PB: Stifle joint, in Slatter DS (ed): Textbook of Small Animal Surgery (ed 3). Philadelphia, PA, Saunders, 2003, pp 2090–2133 6. Ness MG, Abercromby RH, May C, et al: A survey of orthopaedic conditions in small animal veterinary practice in Britain. Vet Comp Orthop Traumatol 9:43–52, 1996 7. DeAngelis M: Patellar luxation in dogs. Vet Clin North Am Small Anim Pract 1:403–415, 1996 8. Campbell JR, Pond MJ: The canine stifle joint II. Medial luxation of the patella; an assessment of lateral capsular overlap and more radical surgery. J Small Anim Pract 13:11–18, 1972 9. DeAngelis M, Hohn RB: Evaluation of surgical correction of canine patellar luxation in 142 cases. J Am Vet Med Assoc 156:587–594, 1970 10. Denny HR, Butterworth SJ: The stifle, in A Guide to Canine and Feline Orthopaedic Surgery (ed 4). Oxford, UK,Blackwell Science, 2000, pp 512–553 11. Flo GF, Brinker WO: Fascia lata overlap procedurefor surgical correction of recurrent medial luxation of the patella in the dog. J Am Vet Med Assoc 156:595– 599, 1970 12. Hulse DA: Pathophysiology and Management of Medial Patellar Luxation in the dog. Vet Med Small Anim Clinician 76:43–51, 1981 13. Johnson AL, Probst CW, Decamp CE, et al: Com-

Fig:10 Fixarea broșei cu ajutorul uni serclaj de sârmă

Fig:11 Expunere medio-laterală post operator, Cavalier King Charles, femela, 2 ani și 5 luni.

Fig:12 Fixarea fasciei musculare în partea opusă luxației rotulei parison of trochlear block recession and trochlear wedge recession for canine patellar luxation using a cadaver model. Vet Surg 30:140–150, 2001 14. Roush JK: Canine patellar luxation. Vet Clin North Am Small Anim Pract 23:855–868, 1993 15. Slocum B, Slocum TD: Trochlear wedge recession for medial patellar luxation an update. Vet Clin North Am Small Anim Pract 23:869–875, 1993 16. Talcott KW, Goring TL, Haan JJ: Rectangular re-

cession trochleoplasty for treatment of patellar luxation in dogs and cats. Vet Comp Orthop Traumatol 13:39–43, 1993 17. Singleton WB: The surgical correction of stifle deformities in the dog. J Small Anim Pract 10:59–69, 1969 18. Remedios AM, Basher AW, Runyon CL, et al: Medial patellar luxation in 16 large dogs a retrospective study. Vet Surg 21:5–9, 1992

endocrinologie

Hipertiroidismul la feline studiu dr. dana Cristian medic veterinar

dr. rĂzvan neagu medic veterinar

La feline, între endocrinopatii, hipertiroidismul ocupă un loc prioritar, fiind considerată cea mai frecventă endocrinopatie.

ipertiroidismul este reprezentat de creşterea concentraţiei sanguine a hormonilor tiroidieni: T3 și T4, însoţită de o multitudine de alterări metabolice şi tisulare consecutive. Această afecțiune mai este cunoscută şi sub denumirea de tireotoxicoză.

ETIOLOGIE

SIMPTOMATOLOGIE

Hipertiroidismul este considerat o afecţiune plurifactorială. Printre cele mai frecvente cauze (peste 95% din cazuri) se numără adenomul tiroidian (unilobar aproximativ 30% din cazuri şi 70% cu prinderea ambilor lobi tiroidieni), responsabil de creșterea secreţiei de TSH și implicit de T4 și T3. Carcinomul tiroidian este citat ca şi cauză a hipertiroidismului, dar cu un determinism limitat, întâlnit la aproximativ 2% din cazuri. Concentrația de iod din hrană, sub formă de conservă umedă este de 8-10 ori mai mare decât necesarul zilnic, de aceea animalele pot înregistra astfel de dezechilibre. Concentrația crescută de seleniu din hrană poate fi un factor de risc crescut în inducerea sau întreţinerea hipertiroidismului (seleniul, prin întreferenţe şi implicaţiile metabolice complexe, intervine în reglarea funcțiilor 28 Veterinarul

tiroidiene), chiar un factor declanșator al hiperfuncției tiroidiene. Deşi nu există o veritabilă predispoziţie de rasă, sex sau vârstă, sunt date în literatura de specialitate care arată că la rasele siameză și himalayană incidenţa este mai redusă. Obişnuit, vârsta pisicilor cu hipertiroidism variază între 4- 20 ani (mai puțin de 5% manifestă semne clinice sub vârsta de 10 ani).

Datorită faptului că hormonii tiroidieni au o acţiune/implicare metabolică complexă şi intricată (în cel protidic, lipidic, glucidic, energetic etc.), excesul de hormoni tiroidieni fiind responsabil de alterarea în diferite grade a acestora, manifestările clinice sunt multisistemice (sistem cardiocirculator, sistem osteo/muscular, sistem gastrointestinal, hematopoetic, nervos). Manifestările clinice, luate separat, nu sunt caracteristice și de cele mai multe ori sunt slab exprimate şi cu un grad redus de specificitate. De cele mai multe ori, sunt reprezentate de polifagie, poliurie/polidipsie, scădere în greutate (cu apetit prezent), hiperactivitate, îmbrăcămintea piloasă căpătând un aspect mat şi neîngrijit, uneori anorexie, creșterea volumului de fecale cu tendința la

nr. 23 n www.veterinarul.ro

diaree, cahexie. La palpare, se poate observa creșterea în volum a tiroidei (dar nu întotdeauna). Datorită slăbiciunii musculare (hipotoniei), un semn destul de frecvent întâlnit, se manifestă ventroflexia gâtului. La nivel cardio-circulator se instalează insuficiența cardiacă de tip congestiv, putându-se depista la ascultația cordului murmurul cardiac și aritmii (aceste semne clinice alertează cel mai des clinicianul). Mai sunt descrise tremurături ale extremităţilor, respirație dispneică, hiperreactivitate (iritabilitate crescută), afecțiuni dermatologice. Prezența guşei tiroidiene nu este un semn constant și nici caracteristic, 60% dintre pisicile în vârstă prezintă o astfel de modificare, fără creșterea concentrației serice a T4, dar aceste modificări pot declanşa pe termen mediu sau lung, hipertiroidism. La examenul biochimic sanguin se întâlneşte o creştere a activității enzimelor cu implicare hepatică (AST, ALT, LDH, în cel puțin 90% din cazuri, acestea înregistrează modificări), creșterea activităţii fosfatazei alkaline (datorită afectării metabolismului osos), alături de scăderea calcemiei. Creatininemia este normală sau chiar sub limită (în principal datorită reducerii masei musculare și

nu neapărat acțiunii toxice asupra rinichilor). Datorită creșterii catabolismului proteic se întâlnește creșterea concentrației azotului ureic. La examenul urinar, de remarcat este faptul că în majoritatea cazurilor se întâlnește scăderea densității urinare, sub 1,015. La examenul hematologic se înregistrează neutrofilie, eozinopenie și limfopenie.

DIAGNOSTIC Se stabilește pe baza coroborării datelor anamnetice, semnelor clinice (diagnostic simptomatic), pe baza rezultatelor investigațiilor paraclinice: analize de laborator și imagistice şi nu în ultimul rând – diagnostic terapeutic (pe baza răspunsului terapeutic la administrarea externă de substanțe care reduc concentrația T4) Diagnosticul de certitudine se pune pe baza determinării valorilor T4 (secretat în cantități mai mari la pisică, în comparație cu T3). Este cunoscut faptul că valoarea normală a concentrației serice a T4 este 1-4 micrograme/dl sânge.

Interpretarea valorilor obținute la dozarea T4 .

l T4 > 4 micrograme/dl sânge – hipertiroidism l T4 < 2,5 micrograme /dl sânge – animal sănătos din punct de vedere al funcției tiroidiene l T4 2,5-4 micrograme/dl sânge : 1. se poate repeta peste 2-4 săptămâni 2. se poate face testul de supresie a T3 – dacă după acest test valoarea T4 este sub 1,5 micrograme /dl sânge, testul este negativ. Dacă după acest test, valoarea

T4 este peste 1,5 micrograme /dl sânge, testul este pozitiv. 3. se poate face determinarea T4 liber - dacă valoarea T4 (free T4) este mai mare de 4 micrograme/dl sânge, testul este pozitiv. Dacă valoarea lui este mai mică de 4 micrograme/dl sânge, testul este negativ. Prin complexitatea semnelor clinice hipertiroidismul presupune realizarea unui diagnostic diferențial, faţă de multe afecțiuni în special la pacienții geriatrici (diabet zaharat și insipid, insuficiență renală cronică, sindrom Cushing, sindrom de maldigestie/malabsorbție, boala Addison, pielonefrită, diferite tumori etc.)

PROGNOSTICUL Diferă în funcţie de prezența sau absența afecțiunilor intercurente, de momentul prezentării la medic dar și implicarea/cooperarea proprietarului (cunoscut fiind faptul că tratamentul este de lungă durată dar și de reticența felinelor la administrarea medicației orale).

TRATAMENTUL Pe lângă administrarea dietei specifice, abordarea terapeutică se poate face prin administrarea de iod radioactiv, intervenție chirurgicală – tiroidectomie uni- sau bilaterală – dar și administrarea medicației care reduce valoarea concentrației sanguine a hormonilor tiroidieni. Adiţional, se impune abordarea terapeutică a afecțiunilor condiţionale sau întreţinute de hipertiroidism. În cazul intervenției chirurgicale bilaterale este necesară administrarea externă a hormonilor tiroidieni (suplimentarea), toată viața animalului, cu verificare și ajustarea dozelor o dată

la 6 luni. Terapia medicamentoasă se referă la folosirea derivaților imidazolici – inhibă reacţiile tiroidiene catalizate de peroxidaza, implicate în sinteza de hormoni tiroidieni, incluzând oxidarea iodurii și iodarea reziduurilor tyrozilului în tireoglobulina, având ca efect principal inhibarea neosintezei hormonilor tiroidieni. De remarcat, este faptul că această acțiune inhibitoare este reversibilă după sistarea tratamentului. Un alt aspect important este faptul că imidazolii nu inhibă acțiunea hormonilor tiroidieni deja eliberați în sânge sau administrați exogen (hipertiroidismul iatrogen), de aceea este nevoie de o perioadă de latență până la normalizarea concentrației de T4 și respectiv ameliorarea manifestărilor clinice. Fenobarbitalul ca și antihelminticele benzimidazolice pot reduce eficacitatea clinică a terapiei cu derivați imidazolici. La această oră, Metimazolul (Felimazol) - este medicamentul de elecție în această afecțiune la feline, recomandat în doză de1,5 până la 5 mg/zi (în funcție de greutatea corporală). Carbimazolul (Vidalta) - este un precursor de metimazol, doza fiind de 2,5 – 5 - 7mg/zi. Pentru tratarea dereglărilor cardiace se poate apela la antiaritmice de genul propanololului (2,5-5 mg/2-3x/zi), sau atenololului (3-6 mg/pisică/2x/zi), antihipertensive benazepril (0,5 mg/kg/zi), amlopidin (0,625mg/pisica/zi). După administrarea medicaţiei specifice, la 14 -21 zile, se observă primele ameliorări, cu îmbunătăţirea stării generale şi revenirea treptată a valorilor indicilor hepatici și renali, în limitele fiziologice.

fizioterapie

Fizioterapia la câine și pisică dr. adina zbangu medic veterinar

În timp ce fizioterapia este larg utilizată în medicina umană, mai ales în materie de recuperare funcțională, animalele de companie au parte în prea mică măsură, de beneficiile ei. Tehnicile fizioterapeutice sunt destul de numeroase (electroterapie, kinetoterapie etc) și permit o bună recuperare a capacităților motorii pierdute ca urmare a unei afecțiuni neurologice, a unui accident sau după o intervenție chirurgicală.

rogramul de fizioterapie puțin dezvoltat actual, ar trebui să ia amploare și în medicina veterinară deoarece beneficiile, în primul rând pentru animal și apoi pentru proprietar, sunt extraordinare.

Fizioterapia pentru redobândirea capacității locomotorii Fizioterapia se definește prin ansamblul tratamentelor și tehnicilor terapeutice ce au la bază acțiunea agenților fizici, naturali sau artificiali. Mare parte din aceste tehnici de recuperare fiziologică din medicina umană, precum laserterapia, terapia cu ultrasunete, electrostimularea, kinetoterapia, hidroterapia și altele sunt adaptate medicinei veterinare și în unele situații pot fi aplicate și în scop preventiv (medicina sportivă), dar mai ales în scop curativ în cadrul programului de recuperare funcțională. Prin fizioterapie se urmărește alinarea durerii și reducerea procesului inflamator ca urmare a unui accident, a unei intervenții chirurgicale sau altei afecțini neurologice, musculare, articulare etc. cu scopul de a restabili, pe cât posibil, cele mai bune capacități locomotorii ale animalului. Indicațiile care justifică stabilirea 30 Veterinarul

Electrostimularea neuromusculară poate fi utilizată pentru întărirea masei musculare, prevenirea sau terapia atrofiei musculare, precum și pentru înlesnirea reeducării funcționale, facilitarea controlului muscular, creșterea gradului de conștientizare senzitivă, diminuarea spasticității și spasmului muscular și reducerea edemului. unui program de recuperare sunt extrem de numeroase, dar nu toate tehnicile se pretează pentru o anumită afecțiune. Din acest punct de vedere, medicul veterinar specialist este singurul și cel mai în măsură să recomande cel mai adecvat program de fizioterapie pentru un animal suferind de o anumită patologie. În funcție de progresul pacientului, planul de fizioterapie inițial poate fi apoi revizuit după o reexaminare cu scop de reevaluare a capacității motorii a pacientului înscris în programul de recuperare. Un aspect foarte important ce trebuie subliniat, este faptul că timpul determină succesul programului de recuperare, cu alte cuvinte încluderea într-un program de fizioterapie cât mai curând posibil după stabilirea diagnosticului sau postoperator, este foarte important pentru evitarea efectelor nefaste ale imobilizării unuia sau mai multor membre. Spre

exemplu, programul de recuperare va fi întotdeauna mai ușor de realizat la un pacient cu masă musculară normală și o mobilitate articulară bună comparativ unui pacient cu amiotrofie, anchiloze, escare etc. Un program de recuperare bine stabilit permite pacientului ocazia unică de redobândire, pe cât posibil, a sprijinului corect pe membrele afectate cu evitarea provocării leziunilor pe alte membre pentru compensație, fapt ce reprezintă un alt avantaj al fizioterapiei veterinare. Programul de fizioterapie se impune în primul rând în toate cazurile de complicații traumatologice musculo-tendinoase sau osteoarticulare, asociate la îngrijirea post-chirurgicală. Deci, acesta poate include fractura, ruptura de ligament încrucișat al genunchiului sau diverse alte intervenții chirurgicale precum de stabilizare a rotulei, displazia de șold

Exercițiile pe mingea de gimnastică sunt ajutoare excelente pentru dezvoltarea echilibrului și propriocepției

nr. 23 n www.veterinarul.ro

sau de cot. Programul de recuperare poate fi implicat, de asemenea și în terapia tendinitelor, entorselor, hematoamelor musculare, contracturilor sau paraliziilor de diverse origini etc. În al doilea rând, fizioterapia în medicina veterinară se aplică pentru monitorizarea tuturor animalelor paralizate sau cu diverse deficite locomotorii la unul sau mai multe membre, deci cu afecțiuni neurologice mai mult sau mai puțin grave. Cauzele cele mai frecvente ale acestor paralizii sunt reprezentate de hernia de disc, fracturile sau luxațiile vertebrale și embolia fibrocartilaginoasă urmate de degenerescențele neurologice și afecțiuni ale nervilor periferici (spre exemplu prin mușcătură sau strivire). Chiar dacă în aceste patologii cu substat neurologic, obiectivul diferitelor tehnici ce vor fi utilizate este de a obține o recuperare rapidă și cât mai eficientă, fizioterapia nu va avea efecte asupra structurileor musculare, tendinoase sau articulare, deoarece trebuie subliniat faptul că pentru a se deplasa, animalul nu are nevoie doar de mușchi ci și de o comandă nervoasă prin măduva spinării și nervii periferici. Deoarece,în acest moment nu există, din păcate, nici un fel de accelerare sau ameliorare a recuperării țesutului nervos și implicit a funcției neurologice, evoluția capacității motorii a animalului va fi corelată doar cu recuperarea deficitelor neurologice. În cele din urmă, recuperarea poate fi luată în considerare și în alte afecțiuni precum artroză, slăbire sau întărirea musculară. Într-adevăr, artroza reprezintă un proces degenerativ al cartilajului articular ce provoacă treptat dureri articulare ce se intensifică pe măsura evoluției bolii, ducând în final la anchiloze soldate cu absența deplasării și pierderea masei musculare. Scopul recuperării în acest caz, va fi reducerea durerii și încercarea de restabilire a unei mobilități corecte și refacerea masei musculare. Există, de asemenea, posibilitatea în multe cazuri, datorită fizioterapiei, de trecere de la un tratament medicamentos care poate avea efecte nefaste generale pe termen lung cum este cazul antiinflamatoarelor non-steroidiene a căror efecte adverse sunt pe deplin cunoscute în practica clinică curentă. Programul de fizioterapie poate răspunde și altor necesități precum întărirea și reeducarea masei musculare a unui câine cu o activitate fizică specifică sau asociată unui regim alimentar pentru gestionarea greutății corporale.

Exercițiile cu jaloane și conuri favorizează dezvoltarea echilibrului, coordonării și propriocepției. De asemenea, prin acest set de exerciții se stimulează o gamă mai mare de mobilitate și prelungire a pasului

Terapia cu soft - laser în hernia de disc la câine.

Terapia cu ultrasunete în artroză la câine

medicină alternativă

Acupunctura veterinară studiul de caz- incontinența urinară

Dr. STEFAN MAZĂrE medic veterinar

Acupunctura veterinară este un sistem complex de diagnostic, tratament și prevenție a bolilor, al cărui principiu este acțiunea reflexă a organismului ca urmare a înțepării anumitor puncte cu ace metalice fine.

unt recunoscute în medicina occidentală, umană și veterinară, reacțiile unor zone cutanate sub forma unor senzații dureroase, termice sau schimbarea umidității pe anumite zone cutanate în cadrul unor afecțiuni de organ. Aceleași principii sunt dezvoltate mai pe larg în Medicina Tradițională Chineză (MTC), unde neexistând mijloace paraclinice de investigație la momentul dezvoltării practicilor de acupunctură (cu peste 5000 de ani în urmă), semiologia avea un loc foarte important în diagnostic. În ultimii ani, metodele alternative de diagnostic și tratament au început să prindă foarte mulți adepți, mulți dintre ei așteptând un fel de "magie". Acupunctura nu are nimic de a face cu magia. Qi-ul este perceput în MTC ca o energie vitală ce se află în foarte strânsă legătură și armonie cu funcțiile organismului. În momentul excesului sau privării unei funcții, qi-ul este dezechilibrat, ducând mai departe la alte dezechilibre.

Cazul 1. Tina Femelă, metis de talie medie, 9 ani castrată. Diagnosticată cu incontinență urinară și insuficiență cardiacă, se afla sub tratament cu Fenilpropalinamina și Pimobendan. Proprietarul dorește să renunțe pe cât posibil la medicație datorită 32 Veterinarul

efectelor adverse date de Fenilpropalinaminei la câinii cardiaci. În MTC, diagnosticul ia în vedere și tipologia pacientului, încadrarea sa întrunul din cele cinci elemente. În cazul Tinei, aceasta se încadrează în elementul Foc, fiind agitată, impulsivă, caută locurile reci și dure. Limba este ușor congestionată, violacee, pulsul este mai slab pe partea stângă cu aspect filiform. Acest gen de puls indică slăbire a Inimii și Pericardului (ca și în medicina occidentală) și Deficit Yang. În MTC, exprimarea poate părea ușor ciudată: când Focul Inimii (Împăratul Foc) este slăbit, va duce și la slăbirea Focului Ming-Men (focul subordonat). Slăbirea Focului Ming-Men este Deficit de Yang al Rinichilor. Una dintre funcțiile majore ale Rinichilor, este controlul urinării (Rinichi, Inima și Pericard sunt meridiane, de aceea exprimarea pare ambiguuă). Tratament: BL-28, Shen-Shu, BL-39 si CV-6 câte o ședință pe zi, 4-5 zile concomitent pana ce Yang-ul Rinichilor revine la normal (până când începe să urineze normal) apoi se tonifică Yin-ul Inimii (HT-7, KID-3 și BL-23) o ședință la 3 zile timp de 5-6 ședințe.

Cazul 2. Femelă neCasTraTă

nr. 23 n www.veterinarul.ro

Un alt caz de femelă necastrată, de 10 ani prezenta o tumoră mamară de mici dimensiuni, limfonodulii erau de dimensiuni normale, la radiografie nu se observau modificări pulmonare sau hepatice iar la ecografie, hiperplazie chistică endometrială cu cervix închis cu acumulări modeste de conținut. Clinic prezenta incontinență urinară, dar pe fondul poliuriei-polidipsiei, glicemie 167 mg/dl. Postoperator (ovariohisterectomie și mamectomie) semnele incontinenței urinare au intrat în normal.

oftalmologie

Carcinomul spinocelular cu localizare oculară la bovine Această afecţiune reprezintă cea mai întâlnită formă de tumoră la nivelul globului ocular şi anexelor acestuia în rândul bovinelor. Poate cuprinde atât pleoapele inferioară şi superioară, cât şi conjunctiva sau corneea.

ste o tumoră agresivă local în majoritatea cazurilor, metastazând mai târziu în cursul evoluţiei bolii (Fig. 1-4). Diagnosticul se bazează pe aspectul tumorii, corelat cu analiza histopatologică a biopsiei (Fig. 5, 6).

MANAGEMENT TERAPEUTIC Există mai multe modalităţi de abordare terapeutică în cazul acestei afecţiuni. Recunoaşterea cât mai rapidă a tumorilor, în special a celor cu dimensiuni sub 2 cm în diametru, oferă posibilităţi de terapii invazive, chirurgicale.

Tumoretele de acest fel de la nivelul pleoapelor se vor exciza chirurgical cu condiţia păstrării unei porţiuni de pleoapă funcţională. Se preferă o excizie de tip trapezoidal sau rectangular (Fig. 7, 8), cu baza la nivelul marginii libere a pleoapei afectate, acest lucru permiţând păstrarea unei porţiuni maxime de pleoapă. Sutura plăgii operatorii (Fig. 9) va fi trietajată, debutând cu afrontarea tarsului (puncte separate), a conjunctivei (fir continuu) şi a pielii (suturi în X) (Fig. 10). În cazul tumoretelor mai mari de 1 cm, este necesară desprinderea unui pedicul cutanat de alunecare, pentru acoperirea defectului (Fig. 11, 12). În primele 24 de ore postoperator se pot aplica comprese reci la nivelul pleoapei, pentru reducere inflamaţiei. Antibioticele se vor administra topic, timp de 3-5 zile postoperator. Regiunea se va examina zilnic şi se vor constata eventualele dehiscenţe, sensibilităţi locale, opacifieri corneene, iritaţii.

Criochirurgia se pretează pentru tumoretele reduse în dimensiune. Bovina va fi sedată, contenţionată, iar zona afectată va fi desensibilizată cu un agent local. Se va identifica corect regiunea ce va fi expusă criochirurgiei, ea fiind atent delimitată de regiunea sănătoasă prin aplicarea unui agent protector la nivelul acesteia din urmă (ex. petroleum gel). Globul afectat va fi acoperit cu un câmp chirurgical. Se vor face cicluri de câte două aplicări îngheţ-dezgheţ, cu un agent criogen (tub, spray ). Periferia leziunii va fi trebui să atingă - 40° C. Timpul efectiv de criodistrugere va fi între 10-20 de minute de la debutul temperaturii de echilibru. Ţesutul abordat va regresa în 7-14 zile, iar firele de păr crescute ulterioar vor fi albe. Ochiul va fi monitorizat 2-3 săptămâni pentru observarea eventualelor prejudicii corneene induse de criochirurgie. Antibioticele topice vor fi aplicate 7-14 zile. Hipertermia de radiofrecvenţă reprezintă o soluţie excelentă pentru tumoretele mici. Este importantă abordarea precoce a unei tumorete, doarece puterea

Fig. 1. Carcinom spinocelular la nivelul pleoapei a treia şi a corneei. Ulcer corneean complicat (original) 34 Veterinarul

nr. 23 n www.veterinarul.ro

de penetrare prin acest procedeu este de 0,5-1 cm. Nu se pretează pentru tumori mari, extinse. Uneori este nevoie de mai multe şedinţe în cadrul acestui tip de terapie. Ca şi în cazul altor tumori, există sensibilitate la terapia cu radiaţii. Leziunile foarte mici (sub 2 mm în profunzime) pot fi abordate cu radiaţii beta de 750010000 prin aplicator pe bază de stronţiu. Particulele beta nu penetrează adânc, aşa încât aplicatorul cu stronţiu nu este indicat pentru tumori mai mari. Deşi alte tipuri de radiaţii pot fi eficiente (ex. terapie cu radon – Brahiterapie), există restricţii legislative cu privire la folosire. Cazurile complicate, cronice (Fig 2, 3) sau recidivele invazive reclamă enucleerea globului ocular sau evisceraţia cavităţii orbitare prin metoda transpalpebrală. Este de preferat această tehnică şi nu abordarea subconjunctivală, în cazul infecţiilor globului ocular sau a metastazelor care au depăşit globul ocular. Având în vedere că multe dintre cazurile întâlnite în ferme sau gospodării prezintă semne clinice amintite, recomandăm acest tip de abordare. În atitudine patrupedă, pacienta va fi sedată cu xilazină, apoi va urma o anestezie locoregională (Fig. 13). Se vor folosi 5-10 ml lidocaină pentru fiecare loc de elecţie, pentru o anestezie corespunzătoare şi proptoza globului ocular. Acele vor fi uşor curbate înainte de introducere pentru facilitarea intrării în orbită şi pentru evitarea perforării globului ocular. Pleoapele se vor sutura în surjet continuu, capetele firelor fiind susţinute de două pense hemostatice (Fig. 14). Se va face o incizie perioculară, apoi se va începe dilacerarea înafara sacului conjunctival şi a muşchilor globului ocular (Fig. 14). În cazul enucleerii de glob, aceşti muşchi se vor secţiona de la nivelul inserţiei pe scleră. În cazul evisceraţiei cavităţii orbitare, dilacerarea va continua până la nivelul apexului orbitei. Nervul optic şi vasele asociate vor fi ligaturate şi secţionate, deasupra unei pense hemostatice curbe aplicate în prealabil (Fig. 14). Ţesutul periorbital şi cel subcutanat se vor sutura cu fire resorbabile (3-0, 4-0), iar pielea se va sutura cu fire neresorbabile (Fig. 15).

Fig. 2. Carcinom spinocelular, infiltrativ, grav. Sângerare post-prurit (original)

Fig. 3. Carcinom spinocelular, infiltrativ, complicat septic (original).

Referinţe bibliografice 1. Fubini, S.L., N., Ducharme. (2004). Farm Animal Surgery, Saunders; First edition 2. Slatter, D. (2008). Fundamentals of Veterinary Ophthalmology, Saunders, Fourth Edition

Fig. 4. Carcinom spinocelular, infiltrativ, slab delimitat, cu aspect multinodular, ulcerat. Pleoapa inferioară. Atrofia globului ocular. (original) 35

Fig. 5. Carcinom spinocelular bine diferentiat, infiltrativ, cu cheratinizizare intensa, desmopla- Fig. 6. Carcinom spinocelular. Proliferare de celule tumorale polimorfe, dispuse sub forma de zie severa si infiltrat inflamator discret cu mononucleare, neutrofile si eozinofile. Pleoapa infe- insule, delimitate de tesut conjuntiv matur infiltrat cu rare macrofage si neutrofile; cheratinirioara. Coloraţie HE (Taulescu, 2013). zare centrala discreta. Pleopa inferioara. Coloraţie HE (Taulescu, 2013).

Fig. 7. Reprezentare schematică a liniilor de incizie (după Fubini şi Ducharme, 2004)

Fig. 8. Excizia rectangulară a tumorii (după Slatter, 2008)

Fig. 9. Plagă la nivelul pleoapei inferioare (după Slatter, 2008).

Fig. 10. Sutura trietajată a plăgii operatorii a pleoapei: sutura tarsului (puncte separate), a conjunctivei (fir continuu) şi a pielii (suturi în X)

Fig. 11. Delimitarea şi mobilizarea lamboului de alunecare (după Slatter, 2008)

Fig. 12. Aspectul pleoapei la 5 săptămâni postoperator după ablaţie rectangulară a unei tumorete şi acoperirea cu lambou de alunecare (original)

36 Veterinarul

nr. 23 n www.veterinarul.ro

Fig. 13. Locurile de elecţie pentru anestezia loco-regională (după Slatter, 2008)

Fig. 14. Aspectul plăgii operatorii după evisceraţia cavităţii orbitale la pacienta din figura 2 (original)

Fig. 15. Enucleerea globului ocular/evisceraţia cavităţii orbitale – metoda transpalpebrală (după Slatter, 2008)

DR. CIPRIAN OBER medic veterinar

reproducție

Particularități de reproducție la Iepele Frizian Stabilirea momentului optim pentru însămânțarea este foarte important pentru a obține o rată a fertilității cât mai mare. Chiar dacă teoretic deținem toate cunoștințele și aparatura necesară, nu de puține ori determinarea clipei ideale când ar trebui să indroducem materialul seminal în uter este dificilă!!

ând vorbim despre iepe din rasa Friesian alegerea momentului este și mai grea, mai laborioasă. Regulile generale referitoare la însămânțarea artificială cu spermă proaspată sau cu spermă congelată, rămân aceleași și anume: l însămânțarea la mai puțin de 5 - 6 ore după ovulație cu spermă congelată și l însămânțarea cu 12-24 de ore înainte de ovulație cu spermă proaspătă. Între iepele Friesian și celelalte iepe din rasele de sport, PSE ș PSA apar câteva deosebiri care fac diferența. Căldurile durează 6 până la 9 zile, ovarul este dublu ca dimensiune comparabil cu celelalte rase. Iepele ovulează după ce folicolul ajunge la dimensiuni mari, între 50 și 60 milimetri . Pentru iepele Warmblood dimensiunea maximă este de 40 mm. Creșterea folicolului este mai lentă chiar și răspunsul la stimulatoare hormonale (eg.:HCG) este mai greoi comparativ cu iepele sport. După administrarea HCG (doza de administrare este dublă 3000 U.I la Friesian) ovulația survine într-un interval de 12-48 ore, însă la aceste iepe ovulația se produce dupa 36 de ore. Pentru a stabili cât mai exact momentul optim de însămânțare trebuie să

corelăm ecografic dimensiunea folicului ovarian cu starea uterului și cu stadiile edemului uterin care este foarte pronunțat la acestă rasă. De multe ori putem confunda cantitatea mare de lichid din peretele uterin edemațiat cu lichid uterin liber, din cavitatea uterină. Stadiile edemului uterin la iepele Friesian, sunt detectabile ecografic. Acestea sunt: rotund și umed, rotund, uscat. Dacă la ecografie detectăm un folicul de 60 mm și uterul este încă în stadiul de edem cu mult lichid, ovulația nu este aproape chiar dacă dimensiunea folicului este aproape maximă. Ovulația survine în debutul stadiului 3, când edemul aproape dispare și faldurile nu mai sunt așa de pronunțate. Nu puține sunt iepele care ovulează când folicolul atinge dimensiuni mari de 62-63 mm. Un alt element important în stabilirea ovulației este și palpația transrectală prin

care se poate simți destul de ușor uterul edemațiat și peretele moale al folicului de mari dimensiuni, însoțit de o durere pronunțată la palpație. Înainte cu câteva ore de ovulație (12-6 ore) la palpație se poate simți cum la presiunea degetului, peretele folicului ovarian este atât de moale încât se mulează pe buricul degetului. La această rasă întâlnim adesea, în plin sezon și ovulațiile duble. În țara noastră, experiența cu această rasă abia se formează de aceea recomand să urmăriți iapa un ciclu de călduri înainte de însămânțare și abia după ce aveți o idee la ce dimensiuni ovulează și în ce zi, puteți să porniți cu mai multă încredere la ciclul următor.

dr. dragoș Petrache medic veterinar

38 Veterinarul

nr. 23 n www.veterinarul.ro

Rasa: Frizian Nume: FLORIS Talie : 164 cm Tatăl: Maurits 437; Tatăl mamei: Beart 411

Singurul Armăsar Frizian cu drept de montă din România Preț: 400 euro - contact dr. Dragoș Petrache - 0722523527

reproducție

Transferul de embrioni la vacă partea a VI-a Continuarea din numărul anterior.

2.4. TransporTul și supraviețuirea spermaTozoizilor în TracTul geniTal femel Deoarece intervalele de supraviețuire ale ovocitului şi spermatozoidului sunt relativ scurte (20 până la 48 de ore), fecundaţia depinde în primul rând de transportul sincronizat al gameţilor în tractul reproductiv femel. Transportul gameţilor este rezultatul contractilităţii tractului genital femel, condiţionat de reflexe ale sistemului nervos central precum şi de activitatea hormonală. Există diferențe de specie referitor la locul de depunere a spermei. Spermatozoizii sunt celule înalt specializate, care își păstrează proprietăţile chiar dacă sunt transportaţi prin diferite tipuri de lichide, având caracteristici fiziologice şi biochimice diferite, precum lichidul testicular, epididimal, plasma seminală, fluidul vaginal, mucusul cervical, lichidul uterin, cel al oviductului precum şi cel peritoneal. Dezvoltarea normală a fătului depinde atât de momentul fecundației, cât şi de calitatea gameţilor, în special în cazul procedurilor de reproducere asistată. Recentele aspecte puse în evidenţă asupra proteinelor implicate în blocarea polispermiei şi desfăşurarea ciclului celular, asigură o bază celulară şi biochimică pentru explicitarea intervalului scurt al fecundabilităţii ovocitelor la unele specii de mamifere (Ducibella, 1998). Apar modificări pre- şi postovulatorii în capacitatea ovocitei de a elibera şi/sau a răspunde la calciul intracelular, a cărui creştere la momentul fecundației este singurul eveniment mai important care activează dezvoltarea, după cum indică fenomenul de blocare a polispermiei, reluarea ciclului celular şi modificările timpurii ale căilor de sinteză proteică. 40 Veterinarul

2.3.1. Distribuţia spermei in tractul genital femel În desfăşurarea acestui proces complex se disting trei stadii (tabelul 8): 1. Transportul rapid, de scurtă durată; 2. Colonizarea rezervoarelor de spermatozoizi; 3. Eliberarea înceată, prelungită.

1. Transportul rapid Imediat după inseminare, spermatozoizii pătrund printre filamentele mucusului cervical, unii dintre ei fiind rapid transportaţi prin canalul cervical. Această fază durează între 2 şi 10 minute, putând fi favorizată de motilitatea spermei precum şi de contractilitatea intensificată a miometrului şi mezosalpinxului pe parcursul împerecherii, precum şi imediat după aceasta. Mobilitatea spermatozoizilor este direct influenţată de proteczomul 265, o proteină de dimensiuni mari, cu multe subunităţi, care catalizează degradarea ATP-dependentă a proteinelor cu viaţă scurtă sau a celor alterate (Maitland şi col., 1998). Unii spermatozoizi ajung în canalul

nr. 23 n www.veterinarul.ro

cervical la 1,5-3 minute după inseminare. Se admite că fecundația se poate produce doar dacă un număr minim de spermatozoizi ajunge la locul fecundației.

2. Colonizarea rezervoarelor de spermă Un număr mare de spermatozoizi sunt reţinuţi în faldurile ample ale mucoasei criptelor cervicale. În majoritatea cazurilor, depozitarea este facilitată de asocierea spermatozoizilor cu celulele epiteliale (England şi Pacey, 1998). Acest proces este favorizat de faptul că filamentele mucusului cervical direcţionează spermatozoizii în criptele cervicale în care se formează rezervorul. În secrețiile cervicale se găseşte un număr redus de leucocite comparativ cu vaginul sau uterul, ceea ce sugerează o fagocitoză mai slabă a spermatozoizilor în cervix. Cu cât mai mulți spermatozoizi pătrund în rezervorul cervical, cu atât mai mulți vor ajunge în oviduct, prin aceasta sporind şansele fecundaţiei. În plus, cu cât rezervorul este mai mare, cu atât o populaţie mai mare şi mai adecvată de spermatozoizi va fi menţinută în oviduct. Spermatozoizii părăsesc cervixul fie prin mişcările proprii, fie transportaţi pasiv de către contracțiile uterine. La speciile la care ejacularea are loc

LOCUL

Aparatul genital mascul

Vagin

FENOMENUL FIZIOLOGIC

Spermatozoizi depozitaţi în coada epididimului parcurg maturarea. La ejaculare, spermatozoizii eliberați din epididim se amestecă cu secreţiile glandelor accesorii. Sperma este depusă în urma ejaculării. Sperma se amestecă cu secrețiile vaginale şi cervicale.

MECANISMUL

Neuro-muscular Metabolic

Activitatea copulatoare

Spermatozoizii migrează prin canaliculele mucusului cervical Spermatozoizii anormali sunt reţinuţi (macro-selecția) în canalul cervical. Criptele cervicale formează "rezervoare de spermatozoizi" sau îi înlătură pe cei în exces, reducându-le masiv numărul.

Biofizic

Spermatozoizii sunt separaţi de plasma seminală şi transportaţi spre oviduct. Îndepărtarea plasmalemei spermatozoizilor. Modificări metabolice şi capacitarea spermatozoizilor. Proteinaza acrozomală (tripsina) este inactivată de către inhibitorii tripsinei din plasma seminală.

Contracţiile miometriale

Joncţiunea utero-tubală

Selecția cantitativă a spermatozoizilor

Mecanic

Istmul

Selecția cantitativă a spermatozoizilor

Neural

Joncțiunea ampulo-istmică

Controlul transportului ovocitei în oviduct. Modificările plasmalemei spermatozoizilor

Neural Biochimic

Ampula

Mobilitatea spermatozoizilor creşte în lichidul oviductului, pentru a fi capabili să Mecanic pătrundă prin coroana radiata şi zona pelucida Metabolic Definitivarea diviziunii reducționale a gameţilor Sunt eliberate proteinazele acrozomiale Selectarea receptorilor pentru spermatozoizi, Enzimatic Biofizic aflați la suprafața ovocitei

Fimbria

Spermatozoizii în exces sunt eliminați în cavitatea peritoneală

Cervix

Uter

Biochimic Mecanic (kinocilii epiteliului)

Aglutinarea lor Fagocitarea de către leucocite Enzimatic

Motilitatea spermatozoizilor

Tabelul 8. Secvenţa principalelor fenomene fiziologice asociate transportului spermei prin tractul genital mascul şi femel (după Hafez, 1993) în uter (cabaline, canide, suine, rozătoare), rezervoarele de spermă se localizează în joncţiunea uterotubară (JUT) sau în glandele uterine (canide). Transportul spermei este influențat de către prostaglandine.

3. Eliberarea înceată După formarea rezervoarelor de spermă, spermatozoizii sunt eliberați secvenţial pentru o perioadă îndelun-

gată. Această eliberare îndelungată asigură o continuă disponibilitate a spermatozoizilor pentru a efectua fecundarea. Oricum, există numeroase bariere anatomo-fiziologice care previn o invazie masivă a spermatozoizilor la locul fecundației, în principal pentru a evita polispermia, letală pentru fecundaţie. Barierele sunt reprezentate de: I. mucusul cervical; II. glandele endometriale; III. joncţiunea utero-tubară.

TRANSPORTUL SPERMEI ÎN CERVIX Cervixul şi secrețiile sale îndeplinesc următoarele funcții: a) sunt receptive la pătrunderea spermei în apropierea momentului ovulaţiei şi inhibă migrarea spermatozoizilor în alte faze ale ciclului; b) acționează ca rezervor de spermă; c) protejează spermatozoizii de mediul ostil al vaginului şi de fagocitoză; d) asigură spermatozoizilor necesarul de energie; e) rețin spermatozoizii anormali şi imobili; f) pot să participe la capacitarea spermatozoizilor. Mucusul cervical care se acumulează în vagin poate fi alcătuit din lichide de origine endometrială, oviductală, foliculară şi peritoneală precum şi din leucocite şi detritusuri celulare din epiteliul uterin, cervical şi vaginal. Mucusul cervical este un hidrogel, fiind alcătuit din apă şi o componentă solidă compusă din trei sau mai multe unităţi care generează o rețea tridimensională. Secrețiile sunt heterogene ca şi compoziție, datorită existenței a două tipuri de componente, cu vâscozitate scăzută sau crescută. Mucusul cervical are proprietăţi reologice precum vâscozitatea, elasticitatea lichidă, cristalizarea şi aderenţa. Componentele organice cu greutate moleculară scăzută includ zaharurile simple (glucoza, maltoza şi manoza) şi aminoacizii. În compoziția mucusului cervical sunt incluse de asemenea proteine, oligoelemente şi enzime. Echilibrul fiziologic al steroizilor ovarieni este necesar pentru inițierea şi menţinerea unei populaţii cervicale de spermatozoizi consecutiv IA, în special după sincronizarea estrului. După ce au fost depuşi în aparatul genital femel, spermatozoizii pătrund rapid prin mucusul cervical apos de la mijlocul diestrului, ajutaţi în principal de mobilitatea spermei precum şi de proprietăţile 41

macro- şi microreologice ale mucusului cervical. Mucusul cervical, prin proprietăţile sale capital influențate de steroizii sexuali, facilitează sau dimpotrivă împiedică pătrunderea spermatozoizilor (cristalizarea în formă de ferigă în faza de estru). Rata penetrării spermatozoizilor în mucus variază cu faza ciclului sexual. Spermatozoizii sunt orientaţi mecanic spre ostiumul vaginal al cervixului. Pe măsura mişcărilor cozii spermatozoizilor şi a vibraţiei acesteia, capul spermatozoizilor este propulsat înainte prin canalele care opun cea mai mică rezistenţă. Frecvenţa mişcărilor cozii se autoreglează printr-o rezonanţă mecanică cu frecvența oscilaţiilor moleculelor mucusului cervical. Se pare că principiile hidrodinamicii sunt aplicabile în cazul motilităţii spermei; drept urmare, spermatozoizii mobili sunt în echilibru dinamic cu forțele de vâscozitate ale mediului, mai degrabă decât să fie influenţaţi de către forţa de inerţie care condiţionează mişcarea obiectelor mari. Spermatozoizii morți de vier inseminați la scroafă au fost transportați în oviduct cu un randament mai scăzut, comparativ cu cel al spermatozoizilor vii; se pare că motilitatea spermei facilitează capacitatea de penetrare dar acest lucru nu este neapărat necesar. Deşi în aparenţă spermatozoizii se mişcă întâmplător prin secrețiile cervicale, se presupune ca ei urmează calea minimei rezistențe prin filamentele de mucus. Când migrarea unui spermatozoid prin mucus este împiedicată, acesta îsi continuă înaintarea prin adoptarea unei rute ocolitoare printr-un canal adiacent paralel. Când sperma este amestecată cu mucusul cervical in vitro, între cele două lichide apare o delimitare slabă, iar mucusul cervical este străpuns sub forma degetelor unei mâini. Formarea „falangelor" poate determina sporirea suprafaţei de contact dintre spermă şi mucusul cervical, poate asigura crearea unor rezerve de spermă la interiorul mucusul cervical (în care spermatozoizii sunt protejaţi împotriva mediului vaginal ostil), precum şi facilitarea migrării spermatozoizilor în uter.

Transportul spermei în uter Activitatea contractilă a vaginului şi miometrului joacă un rol major în transportul spermatozoizilor în şi prin uter. Un număr mare de spermatozoizi invadează glandele endometriale. Se presu42 Veterinarul

pune că prezența spermatozoizilor în uter induce un răspuns leucocitar endometrial, care intensifică fagocitoza spermatozoizilor în exces, precum şi a celor morți. Spermofagia Înglobarea spermatozoizilor de către fagocite are o semnificație fiziologică specială deoarece infiltrarea leucocitelor în lumenul uterin precum şi activarea lor pentru a ingera spermatozoizii consecutiv montei pare a fi un mecanism de îndepărtare a acestor celule din organismul femelei. Spermatozoizii sunt înglobaţi în vacuole fagocitare şi digerați de către macrofage. Spermatozoizii care sunt fagocitaţi nu trebuie să fi fost inițial lezați sau necrotici.

Transportul în oviduct Oviductul posedă caracteristica unică de a fi capabil să transporte ovocitul şi spermatozoidul în direcții opuse, aproape simultan. Transportul spermei este atribuit contracțiilor peristaltice şi antiperistaltice ale musculaturii oviductului şi ale faldurilor mucoasei, curenților şi contracurenților creați de către acțiunea cililor, precum şi prin probabila deschidere şi închidere a unor porțiuni intramurale. Contracţiile oviductului modifică configuraţia momentană a acestuia, astfel încât lichidele şi spermatozoizii aflaţi în suspensie pot fi transportaţi de-a lungul fimbriei oviductului dintr-un compartiment în altul. În oviductul porumbelului şi al broaştei țestoase, există două sisteme de kinocili: unul ,,bate" înspre ovar iar celălalt, spre cloacă. Aceste două sisteme ciliare sunt capabile să miște particulele în direcții opuse. Rata şi modul de transport al spermatozoizilor în oviduct sunt atribuite mişcărilor peristaltice şi antiperistaltice ale musculaturii, precum şi contracţiilor faldurilor mucoasei şi mezosalpinxului. Frecvenţa şi amplitudinea contracțiilor musculaturii longitudinale şi circulare din oviduct, mezosalpinx şi mezotuba sunt controlate de către hormonii ovarieni, activitatea adrenergică şi noradrenergică, precum şi de către componente ale plasmei seminale şi prostaglandine. Modul şi amplitudinea contracțiilor diferă în diferite segmente ale oviductului. În istm, contracțiile peristaltice şi antiperistaltice sunt cu întindere limitată, viguroase şi cvasipermanente. În ampulă, undele peristaltice puternice se propagă spre porţiunea mijlocie a oviductului.

nr. 23 n www.veterinarul.ro

2.3.2. CAPACITAREA SPERMATOZOIZILOR ÎN TRACTUL GENITAL FEMEL Capacitatea spermatozoizilor de a parcurge reacția acrozomului şi de a afişa o mobilitate intensificată (fenomen numit capacitare) reprezintă etape obligatorii pentru succesul fecundației, fiind dobândite de către spermatozoizi după ejaculare, consecutiv separării lor de plasma seminală, iar mai apoi, incubării lor în condiții specifice in vitro sau rămânerii în tractul genital femel. În procesul de capacitare sunt implicaţi mai mulți factori, între care un rol important îl deţine interacțiunea dintre spermatozoizi şi celulele epiteliale. Mecanismul care susţine capacitarea implică modificări ale concentrației intracelulare a ionilor de calciu liber. Capacitarea poate reprezenta un proces de destabilizare membranară, controlat inițial prin modificări ale concentrației de bicarbonat, iar atunci când spermatozoizii trec din plasma seminală în mediul tractului genital femel, se produce inițierea acestui proces de destabilizare. Pe măsură ce procesul de destabilizare se desfăşoară, membrana spermatozoidului devine tot mai puțin capabilă să își păstreze mediul intracelular, şi de aceea creşte concentraţia ionilor de calciu liber intracelular. Este evident că populaţia de spermatozoizi nu atinge simultan acelaşi stadiu al capacitării iar în acest mod este asigurată o disponibilitate prelungită a spermatozoizilor funcționali la locul fecundației. Se presupune că microclimatul specific al coarnelor uterine poate regla acest proces, prin intermediul concentrației de bicarbonat. Se cunoaşte de mai mult timp importanța contactului epitelial pentru păstrarea viabilităţii şi capacităţii fecundante a spermatozoizilor, însă doar recent s-a sugerat că acest fenomen ar fi mediat prin intermediul scăderii concentrației intracelulare a calciului în spermatozoizi. Spermatozoizii de armăsar asociați cu epiteliu de la aceeaşi specie au o concentrație mai scăzută a calciului intracelular, comparativ cu spermatozoizii cărora nu li s-a permis acest contact. Aceste observații ar putea demonstra implicarea interacţiunii spermatozoizi - epiteliu în stabilizarea membranei spermatozoizilor, prevenind (sau cel puţin încetinind) capacitarea spermatozoizilor şi influxul consecutiv al calciului extracelular, respectiv fenomenul capacitării ar putea fi amânat în cazul interacţiunii dintre spermatozoizi şi epiteliu. Consecutiv eliberă-

rii spermatozoizilor din epiteliu, s-a semnalat creşterea concentraţiei intracelulare a calciului. Mecanismul eliberării din epiteliu rămâne necunoscut, însă s-a observat că spermatozoizii devin hiperactivaţi, ceea ce ar putea contribui la detaşarea lor din contactul epitelial. Astfel, contactul epitelial pur şi simplu încetineşte destabilizarea membranei spermatozoidului, iar pe măsură ce procesul destabilizării înaintează, cresc concentraţiile ionilor de calciu intracelular, permiţând inițierea mişcărilor de hiperactivare şi desprinderea ulterioară din epiteliu. Hiperactivarea spermei se produce în oviduct în apropierea momentului ovulatiei, fiind o completare a capacitării şi un preambul al reacției acrozomului. Este consecința interacțiunii dintre spermatozoizi şi mediul istmic, asigurându-se modularea mobilității spermei. Fosforilarea tirozinei este asociată cu capacitarea spermatozoizilor şi inducerea reacției acrozomului. Campbell şi col. (1998) au evidențiat diferitele fosforilări ale tirozinei pentru diferite structuri componente ale spermatozoidului. Diferenţele observate pot indica un rol în evenimentele asociate cu capacitarea precum şi cu reacția acrozomului şi permit identificarea epitopilor particulari fosfotirozinei, epitopi legaţi de structură şi funcție. Integrinele reprezintă o familie de receptori transmembranari care mediază legăturile dintre celule, precum şi cele dintre celule şi matricea extracelulară. Evenimentele intracelulare asociate cuplării integrinelor cuprind fosforilarea tirozinei, modificări ale concentrației calciului intracelular, activarea fosfolipazei C şi modificări în exprimarea genelor. Integrinele sunt prezente pe suprafaţa gameţilor mamiferelor, fiind implicate în interacţiunile dintre spermatozoid şi ovocită, care se produc pe parcursul fecundaţiei. Glucoza ar putea fi necesară și pentru a asigura NADPH utilizat la producerea radicalilor liberi care să declanşeze fosforilarea tirozinei şi să iniţieze capacitarea. 2-deoxiglucoz inhibă şuntul pentozei şi blochează capacitarea, dar poate de asemenea afecta metabolismul energetic. In vitro, în cazul prezentei ambilor constituenți în amestec, glucoza a inversat efectul 2-deoxiglucozei, probabil prin concurarea cu succes a 2-deoxiglucozei referitor la transport precum şi la fosfo-

rilarea de către hexokinază (Ford şi Williams, 1998). FPP („fertilization promoting peptide", peptida de promovare a fecundației, pGlu-Glu-Pro-NH2) stimulează capacitarea în suspensia conținând spermatozoizi de şoarece necapacitați şi apoi inhibă pierderea spontană a acrozomului (Funahashi şi col., 1998). Adenozina generează răspunsuri similare, sugerând că atât FPP cât şi adenozina acţionează conform aceluiaşi mecanism, indicat de experimente ca fiind calea adenilciclazei / AMPc. Glu-FPP inhibă răspunsul la FPP dar nu şi la adenozină, sugerând că în acest proces sunt implicaţi doi receptori diferiţi.

Supraviețuirea Spermatozoizilor Când migrează prin tractul genital, spermatozoizii sunt rapid separați de plasma seminală apoi resuspensionaţi în secreţiile genitale ale femelei. În oviduct, spermatozoizii sunt puternic diluați. Mucusul cu caracter puternic acid sau alcalin, imobilizează spermatozoizii în timp ce o alcalinitate moderată le intensifică mişcările. Mucusul cervical produs la momentul ovulaţiei asigură un mediu potrivit menținerii activităţii metabolice a spermatozoizilor. Mucusul cervical estral umple canalul cervical, fiind considerat barieră datorită capacităţii sale de a reduce numărul spermatozoizilor care vor ajunge în oviduct, excluzând acei gameţi care prezintă mişcări anormale ale cozii. Pe baza necesităţilor funcționale ale spermatozoizilor, Cox şi col. (1997) au stabilit baza unui test de penetrare, dezvoltat în vederea estimării potenţialului fecundant al spermatozoizilor. Utilizând o procedură standardizată bazată pe întrebuințarea mucusului estral congelat şi decongelat, autorii citați au stabilit diferenţele existente între masculi a căror spermă avea parametri similari (mobilitate şi morfologie). Metoda a oferit posibilitatea de a fundamenta relația dintre eficacitatea migrării spermatozoizilor şi capacitatea acestora de a coloniza oviductul şi a fecunda ovocitele mature, în condiții de laborator. În general, testul de migrare a spermei a permis diferenţierea între masculi cu eficienţă crescută sau scăzută a migrării, această capacitate a spermatozoizilor părând a fi mai puternic corelată cu transportul spermei către oviduct, decât cu fenomenul de capacitare şi interactiunea spermatozoid - ovo-

cit. Hormonii ovarieni afectează: a) structura, ultrastructura şi activitatea secretorie a epiteliului cervical, uterin şi oviductal; b) activitatea contractilă a musculaturii uterotubale; c) caracteristicile cantitative și calitative ale mucusului cervical, ale secreţiilor uterine şi oviductale. Modificările se observă în conţinutul proteic, activitatea enzimatică, compozitia electrolitică, tensiunea osmotică precum şi în conductivitatea acestor fluide. Creşterea concentratiei E2 endogeni pe parcursul fazei preovulatorii sau administrarea E2 sintetici generează o cantitate crescută de secreţii cervicale apoase, cu consistenţă scăzută. P4 endogen din faza luteală a ciclului sau de pe parcursul gestaţiei produce mucus cervical redus cantitativ, vâscos, având o capacitate scăzută de a cristaliza sub forma frunzelor de ferigă. Capacitatea penetrantă a spermatozoizilor este puternic inhibată în mucusul cervical progestativ. Este posibil ca modificările ciclice care apar în mucusul cervical să fie mecanisme care protejează femela faţă de o expunere inutilă la proteina străină reprezentată de către spermă.

efectul Sincronizării eStrului aSupra tranSportului Spermei Numărul spermatozoizilor care ajung în oviduct este redus consecutiv reglării estrului prin administrarea progestagenilor şi PGFZaIfa, implicațiile fiind sesizate la nivelul procentului scăzut al fecundităţii. Între estrul spontan si cel indus există diferenţe referitoare la intensitatea şi frecvența contracţiilor uterine, nivelul prostaglandinelor El, E2 şi 17 estradiolului.

dr. Gabriel Frățilă medic veterinar

o nouă revistă un nou concept format ușor accesibil design inovator informații business de excepție

exclusiv pentru medicii veterinari din martie 2014

Strategii de succes pentru cabinete Planul de marketing și strategii de implementare

Eficiența stoarsă din munca în echipă Cum să împingi un bolovan pe marginea prăpastiei

BUSINESS

MANAGEMENT

Veterinarul

MARKETING

abonare la 0733.96.90.91 între orele 09:00 - 17:00 15 puncte la abonamentul pentru 1 an in Programul de Pregătire continuă CMVRO

Revistă acreditată de Colegiul Medicilor Veterinari din România

www.veterinarul.ro

Succes... ...rezultat al unei munci asidue Domnul Profesor Doctor Gheorghe Solcan se bucură de stima și respectul studenților săi, deopotrivă cu cea a foștilor studenți, medici de renume ce i-au trecut prin față în timpul studiilor la Facultatea de Medicină Veterinară de la Iași. Anul trecut, domnul profesor a primit distincția Traiana Săvulescu a Academiei Române, acordată pentru lucrarea “Medicina internă a animalelor”, alături de domnul profesor Vasile Vulpe. Citiți un interviu despre activitatea domnului profesor, pe larg, în materialul ce urmează. Când ați început cariera de doctor medic veterinar și care au fost primele cazuri pe care le-ați avut de tratat ca și medic? Sunt absolvent al clasei cu profil veterinar din cadrul Liceului Agroindustrial Rădăuți (actual Grup Școlar ”Andronic Motrescu”) – prima școală agricolă înființată de administrația habsburgică în Bucovina în urmă cu peste 100 de ani. Prin urmare am început activitatea în domeniul veterinar cu practica de specialitate din liceu, în 1978, într-un complex de cca 10.000 taurine la îngrășat (baby beef). Cariera de doctor medic veterinar am început-o în octombrie 1986 (la o lună după examenul de diplomă și repartiția guvernamentală) la Întreprinderea Avicolă de Stat Babadag, județul Tulcea.

Vă amintiți vreun caz deosebit care v-a pus probleme la începutul carierei? Primul caz deosebit prin care am câștigat încrederea conducerii unității și respectul specialiștilor din Direcția Sanitar-Veterinară județeană a survenit chiar în prima zi de activitate ca medic veterinar. Am reușit să stabilesc diagnosticul de holeră într-un stadiu incipient, la un efectiv de reproducție rase grele, pe baza leziunilor, foarte puține încadrabile în cele caracteristice. Port un respect deosebit d-lui Prof. Dr. H.C. Ioan Paul, fost decan la acea vreme și conducătorul meu de doctorat, de la care am învățat importanța interpretării leziunilor. Prin urmare, am inițiat un tratament de urgență la tot modulul (6 hale – aproximativ 90000 de păsări) și am reușit să le salvez pentru ciclul de producție respectiv, deși legislația prevedea lichidarea efectivului. Ulterior, am reușit stingerea focarului de holeră.

Ați început cariera ca și medic veterinar la o ferma de păsari, apoi ați trecut în învățământul superior, ca lector la facultate. Cum a fost trecerea și ce v-a determinat să părăsiți sectorul practic și să vă dedicați celui didactic? Am considerat învățământul ca pe o vocație. În liceu ”meditam” colegii explicându-le temele la matematică, fizică sau chimie iar în primii ani de facultate la anatomie, genetică ș.a. Cariera universitară a fost și un vis din adolescență. În copilărie, în casa noastră, se vorbea cu mare respect de un tânăr ”așa-zis” profesor universitar, pe atunci doar asistent, actualul prof. univ. Alexandru Tofan și fost prodecan la FEEA, Universitatea A.I. Cuza. Ulterior am aflat că universitari din Cajvana mai erau prof. T. Jucan (fost decan al Facultății de Informatică și prorector al Universității A.I. Cuza) și Luca Pițu la Facultatea de Litere. Așa că, la vremea visurilor adolescentine, mi-am dat seama că nu pot fi vreun mare actor, sportiv de performanță sau altfel de vedetă și mi-am dorit să ajung profesor universitar. Apoi, am avut întotdeauna modele printre cadrele didactice, începând de la învățătorul Ion Nuțu, care mi-a dat primul premiu, la cei din liceu și finalizând cu 47

reușiți să îmbinați activatatea didactică cu cea de cercetare? E impropriu spus ”nenumăratele articole”. Lucrările științifice publicate au depășit anul trecut ”cota 200” (163 indexate în baze de date internaționale, 10 cotate ISI). Nu am numărat articolele de popularizare (vreo 20) pentru că din păcate sunt slab cotate în evaluarea activității noastre universitare. Am impresia că doar în SUA popularizarea științei este apreciată la justa valoare, marii oameni de știință având emisiuni de succes la TV. În cercetare, coordonez un colectiv entuziast și motivat, fiind interesat în permanență de noi proiecte dar și de elaborarea de articole cu vizibilitate internațională. Din 1999 în fiecare an am condus câte 1-3 granturi prin care am îmbunătățit dotarea clinicii și am reușit să atrag în colectiv tineri pasionați de cercetare.

Anul trecut ați primit premiul Academiei Române, cea mai înaltă distincție oferită celor din mediul universitar de către o instituție din România pentru lucrarea ”Medicina internă a animalelor”. Cum ați primit această veste, având în vedere că aveți deja peste 25 de ani de activitate în cadrul Facultății de Medicină Veterinară?

marii profesori din facultate și conducătorul de doctorat.

Câte ore munciți pe săptămână și cum arată o zi tipică de lucru din viața dvoastră? Oficial programul este de 40 de ore pe săptămână, iar norma didactică de 10. În realitate e dificil de cuantificat. Programul didactic e pe primul plan, apoi activitatea clinică și de cercetare. În clinică, în afara programului propriu sunt solicitat adesea de colegii mai tineri de la disciplină sau de la alte clinici ale facultății. Destul de frecvent ne vin cazuri de la alte cabinete din Iași sau chiar din afara Moldovei. Activitatea administrativă îmi ocupă de asemenea o bună parte din timp. Din 2000 dețin funcția de prodecan (fie științific, fie administrativ) ceea ce-mi creează diverse obligații suplimentare – de soluționat adesea după programul normal de lucru (inclusiv sâmbăta și duminica).

Sunteți autorul a nenumărate articole, cărți precum și coordonatorul unor proiecte în cadrul facultății. Cum 48 Veterinarul

nr. 23 n www.veterinarul.ro

Premiul Academiei este într-adevăr cea mai înaltă distincție științifică din România iar pentru mine constituie o încununare fericită a 25 de ani de activitate în cercetare și în clinicile veterinare universitare. Lucrarea premiată este rezultatul unui proiect de amploare pe care l-am propus omologilor de la celelalte facultăți din țară încă din 2003, cu ocazia organizării la Iași a Congresului Național de Medicină Veterinară. Ulterior, ne-am mai întâlnit la Simpozioanele facultăților din București, Cluj și Timișoara iar prof. dr. Constatin Falcă a fost desemnat unanim coordonatorul colectivului și a reușit să finalizeze lucrarea în 2011, la 30 de ani după editarea unei lucrări similare sub coordonarea regretatului prof. dr. H.C. Horea Bârză, cu colaborarea mentorilor noștri (prof. dr. S. Ghergariu, de la Cluj Napoca, prof. I. May, Timișoara și prof dr. N. Hagiu, Iași). Personal, am mai fost nominalizat la acest premiu în 2001 pentru ”Dermatologia animalelor de companie” (atunci distincția fiind atribuită d-lui prof. dr. H.C. Vasile Coțofan și colaboratorilor săi). Deci, am primit vestea ca pe o răsplată firească și nu pot spune că m-a schimbat în vreun fel. A fost o bucurie de scurtă durată a familiei și a câtorva apropiați, iar fiindcă s-a suprapus sfârșitului de an, printre colegi evenimentul a trecut aproape neobservat. Mai în glumă, mai în serios, spuneam prietenului prof. I.L. Mitrea (și el laureat) că următorul pas vizat este premiul Academiei Suedeze. Pentru mine e târziu, dar las colaboratorilor mai tineri misiunea de a năzui.

Cum definiți succesul din perspectiva dvoastră? Succesul este arta îmulțirii “talantului” cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Ca medici avem șansa să ne bucurăm de succes în fiecare zi. Reducerea suferinței sau chiar salvarea vieții unui animal trebuie considerate nu numai un succes, ci și misiune. Desigur, fiecare individ are proiecția lui despre succes, fericire etc. Napoleon spunea în mod cinic că ”gloria este trecătoare, anonimatul e veșnic”, iar un clasic al literaturii spunea

”nu-ți purta în lume laurii succesului, suferința și aburii vinului. Sunt lucruri care nu interesează pe alții”. Am cunoscut succesul sub diverse forme – fie în clinică, fie în activitatea științifică – drept rezultat al unei munci asidue, făcută cu credință și dragoste, convins că unde pun mâna cu nădejde, pune și Dumnezeu mila.

Vă considerați un medic veterinar de succes? Mă consider în primul rând un profesor de succes în domeniul medical veterinar. Pe lângă premii, recunoașterea se reflectă și în faptul că am fost și sunt membru în diferite organisme de evaluare a calității învățământului și cercetării medical veterinare (ARACIS, CNATDCU). Fiind clinician și participând continuu la îmbunătățirea actului medical veterinar, probabil sunt perceput ca un profesionist de succes, dar meritele aparțin fiecărui colaborator. În clinică, lucrăm cel mai adesea în colectiv, punând în valoare competențele fiecăruia.

Dacă ar fi să o luați de la capăt, ce ați face la fel? Ce ați schimba? Mi-aș face la fel munca, cu pasiune și credință. Poate aș schimba domeniul cu medicina umană. Am multe rude și cunoștințe în Cajvana natală sau în regiunea soției pe care le-am purtat pe la diverși medici și consider că sănătatea țăranilor merită mai multă atenție decât a câinilor fără stăpân.

dicine” (”o singură sănătate – o singură medicină”). Personal, încerc să conving tinerii medici veterinari că animalele, ”semenii noștri întru viețuire”, pot face toate bolile omului, inclusiv cele psihice (anxietate, depresie, etc.). De aceea, le atrag tuturor atenția că animalul, indiferent de specie, trebuie tratat cu afecțiune. Animalele au instincte mult mai bine dezvoltate decât ale noastre și ne simt foarte bine. În Europa Occidentală, unde bunăstarea animalelor de fermă este foarte bine respectată și statuată, nu am văzut manifestări de agresivitate, retivitate, etc. Dacă ar fi să rezum doar la 5 regulile fundamentale pe care trebuie să le știe și aplice un tânăr medic veterinar, acestea ar fi următoarele: 1. Medicina se învață zilnic și veșnic („îngroparea talantului” a fost aspru pedepsită în parabola biblică); 2. Examenul clinic detaliat este primordial, indiferent cât ar evolua mijloacele de investigație paraclinică; 3. Comunicarea cu proprietarul, dar și abordarea pacientului, au o importanță specială; 4. Implicarea în viața comunității profesionale dar și sociale și respectarea deontologiei; 5. Succesul nu vine dintr-o dată (”trebuie să pupi multe broaște până ajungi prinț”) și nu-ți aduce doar prieteni. Închei parafrazându-l pe Napoleon ”pe scara succesului, treapta cea mai de sus nu e niciodată aglomerată”.

Care este primul lucru pe care ați dori să îl știe un medic veterinar proaspăt ieșit din facultate? Care ar fi cele 5 "reguli" fundamentale pe care ar trebui să le știe atunci când se gândește să deschidă un cabinet?

IulIa Crețu

S-a lansat în ultimul timp conceptul ”one health – one me-

Director Revista Veterinarul

Talon de Abonare Suntem o organizație independentă, non-profit și liberi să inovăm fără compromisuri

Acumulează 30 puncte în Sistemul Național de Educație Continuă astfel: 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Știință și Practică + 15 puncte din abonarea la Revista Veterinarul Business. AVANTAJE MAXIME: 1. 8 reviste, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Știință și Practică 2. 4 reviste interactive, la abonamentul pe un an pentru Revista Veterinarul Business. 3. primești Unicul Catalog INDEX VETERINAR în format CD 4. Accesul GRATUIT pentru abonați la unele CURSURI organizate online pe veterinarul.ro. sau participarea la cursuri cu prețuri speciale pentru abonați. 5. Conexiunea și partajarea de informații veterinare cu peste 2500 de medici veterinari, in Clubul Veterinarul - componenta socialmedia a secțiunii online a revistei www.veterinarul.ro. 6. Accesul la peste 3000 de articole indexate și catalogate pe specii, specializări și cuvinte cheie publicate pe www.veterinarul.ro. 7. Posibilitatea de a-ți prezenta afacerea veterinară în Directorul Veterinar cu informații complete, imagini, text și film, alături de

peste 2500 de cabinete medicale veterinare. 8. Realizare website profesional, cărți de vizită sau materiale promoționale, suportând doar costurile de hosting sau de tipărire. 9. Primești 10 puncte SNEC la fiecare articol publicat pe www.veterinarul.ro și 20 puncte la fiecare articol publicat in REVISTA ediția tipărită. 10. Accesul la Veterinarul TV, program de marketing profesional doar pentru abonați - instalare gratuită în cabinet a unui monitor pe care rulează filme pentru proprietarii de animale. (ofertă valabilă în limita stocului disponibil). 11. Vei fi conectat permanent la informația veterinară de ultimă oră primind prin serviciul de Newsletter săptămânal sau ori de câte ori este nevoie informații proaspete iar prin serviciul de Vet Alert vei primi prin sms cele mai fierbinți informații necesare în practică. 12. Partener în programul SENSA, care vă pune în directă legătură cu proprietarii de animale, prin serviciul de asistență și suport pentru aceștia pe veterinarul.ro.

Colecția Veterinarul la zi:

Veterinarul - Știință și Practică

CUM POT SĂ MĂ ABONEZ LA REVISTELE:

Sună sau trimite SMS la

și

Veterinarul Business

0733.96.90.91

între orele 09:00 - 17:00 și primești asistență telefonică gratuită de la personal specializat în relații publice pentru a alege cel mai bun plan de abonare și pentru a beneficia de toate avantajele abonării

Te-ai săturat de căutat medicamente, echipamente, consumabile?

INDEXUL VETERINAR

versiunea 2.1

tot ce este necesar pentru un cabinet veterinar într-un catalog interactiv cu peste 5.000 de pagini/8.000 produse Disponibil pe CD versiunea 2.1 GRATUIT la reabonare sau prin comandă contra cost la telefon 0733.96.90.91

cursurile veterinarul.ro 15 cursuri acreditate

animalederentă

animaledecompanie

1. Identificarea și diagnosticarea șchiopăturii la bovine ; 2. Principalele afecțiuni podale la bovine; 3. Consultația cabalinelor I; 4. Operația cezariană la capră; 5. Operația cezariană la oaie; 6. Operația cezariană la scroafă; 7. Operația cezariană la vacă; 7. Afecțiuni ale capsulei onglonului asociate cu laminita; 8. Ovariectomia la scroafă;

1. Operația cezariană la carnivorele domestice; 2. Cardiologie 1 noțiuni introductive; 3. Principiile glucocorticoterapiei la câine și pisică; 4. Anestezia la animalele sălbatice;

business 1. Managementul veterinar - bazele practicii - curs 1; - gratuit opțional la abonare; 2. Marketingul în cabinetele medicale veterinare - curs 1 - gratuit opțional la abonare. 52 Veterinarul

Cursuri online acreditate de către CMVRO cu test final de 10 puncte SNEC. nr. 23 n www.veterinarul.ro Detalii pe www.veterinarul.ro, meniul cursuri sau la telefon 0733.96.90.91