Ţara poveștilor
Lumea cuvintelor
12
Pictam pe perete un tărâm de vis, o lume numai a cuvintelor. După o oră am terminat şi am vrut să pun mâna să-l ating, dar deodată, desenul de pe perete se transformă într-un portal spre o altă lume. Am trecut prin el şi am ajuns în Lumea cuvintelor. Descopeream o mulțime de idei minunate, dar am observat că unele cuvinte erau foarte supărate pe copii, şi se certau între ele, pentru că nu au fost scrise corect. Atunci eu le-am zis - Nu e frumos să vă certaţi, sunteţi prietene! Cine v-a făcut rău? - Toţi copiii care nu ştiu să ne scrie corect. - Dar sunt încă nişte copii, care vor învăţa din greşelile făcute acum. Daţi-le o şansă! Aşa am fost şi eu la început, însă acum am învăţat. - Are dreptate fetiţa. - Da, şi te rugăm să-i convingi pe copii că este foarte important să ştie să scrie corect. - Aşa voi face. Mă voi strădui să-i fac pe toţi copiii să înţeleagă cât este de important să scrie corect. Au nevoie de asta în propria lor viață. Acum trebuie să mă întorc acasă, pentru că altfel părinţii mei vor fi îngrijoraţi. La revedere, cuvintelor! - La revedere, fetiţo! Ea a revenit acasă și a adormit imediat, fiind obosită după atâtea peripeţii şi s-a trezit cu dorinţa de a-i învăța pe copii să scrie corect. Nu-i așa că nu vreți să se mai certe cuvintele și că le veți scrie corect, dragi copii? Monica Bivol, clasa a V-a A
Ce-i poezia?
Pe gânduri astăzi pribegeam, Mă tot gândeam ce-i poezia? Și încercam să deslușesc: Ce are ea cu armonia? De-i fluture alb pe câmpie, Sau o albină într-o floare? De-i muzică pentru ureche Sau ploaie, când noi vrem răcoare? Toate trăiesc în armonie Și-n toate ai doar poezie. Viața noastră-i poezie E lectură, matematică sau geografie, E istoria poporului nostru. E tot ce atingem cu mâna Sau călcăm cu picioarele, Este firul de iarbă, Sau poate fi soarele, Realitate sau fantezie Eu asta văd în poezie. Mihaela Polocoșer, clasa a VIII-a A
Era o noapte senină de vară, cu lună plină. Stăteam pe prispa casei și mă gândeam la ,,Ţara Poveştilor”, titlul compunerii pentru a doua zi. Am adormit profund cu gândul la lumea minunată a basmelor. Și visul începu ... Am apărut deodată pe un pământ plin cu flori. Eram la munte. În jurul meu erau multe căprițe drăguțe. În fața mea era o cabană mică și veche. Din ea a ieșit o fetiță murdară cu două codițe împletite. Era frumușică. Când m-a văzut, s-a ascuns după salcia mare de lângă cabană. Eu m-am apropiat de ea și am întrebat-o cu blândețe : - Cum te cheamă? Cu obrajii aprinși de emoție, mi-a răspuns scurt: - Heidi. Era Heidi,fetița munților,din povestea pe care am citit-o de curând. După ce ne-am prezentat, am început să ne jucăm cu căprițele. În timp ce îi zâmbeam ca semn de bun rămas, eu am evadat într-o altă poveste. Acolo am văzut-o pe Alba ca Zăpada. Era cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată. Am recunoscut-o imediat:avea fața albă, părul negru ca abanosul și buzele roșii ca trandafirii. După ceva timp am apărut pe o scenă mică. În jurul meu se aflau o mulţime de personaje cunoscute de mine. Era foarte mare aglomeraţie: piticii, spiriduşii veseli, Scufița Roşie, lupul şi zmeii fioroşi, alături de zânele năzdrăvane sau delicate. Pe scenă a venit, lângă mine, măgarul vorbitor din povestea cu Shrek. Și peştişorul de aur care voia să-mi îndeplinească o dorinţă... Frumos! Dar m-am trezit brusc. Zâmbetul mi-a apărut pe buze. Aveam inspiraţia necesară pentru compunerea mea. Cătălina Luţac, clasa a V-a B
Cartea mea
Mama mi-a adus în dar, În timpul anului şcolar, O carte mare, cu poveşti Cu zâne mari împărăteşti. Când am început s-o răsfoiesc Şi pozele să le privesc Deodată mi-am adus aminte, De basmele de dinainte. Basmele cu Feți-frumoși, De la ai noştri strămoşi; Culese cu mult drag, De pe al nostru meleag. Bivol Monica, clasa a V-a A Desen realizat de Daniela Zaraza, cl. a VII-a A